Numărăm până la 10

0ZERO e clădirea goalăFără nici un ţânc în şcoală ,Colivia ce o ţiiFără vrăbii şi scatii;Este - acvariul fără peşteŞi balonul ce pocneşteGol - goluţ ciupit de-un cleşte,însă numerele toateFac ce fac,Că de-l pun la dreapta lor,Cresc precum un cozonac.

1UNU e un cârligelŞi e singur-singurel.Una este numai Luna,Unu-i Soarele din zare,Una e măicuţa-buna,Una-i tara noastră mare.

2DOI e lebăda frumoasăPrintre trestii graţioasă,Doi ochi sunt şi două mâini,Două mâini, două picioare,Două feţe luna are.Câte doi sunt buni amici,Doi părinţiŞi doi bunici.

3TREI a fost un colăcel,Dar Gigel,Muşcând din el,Jumătate 1-a mâncat,Jumătate 1-a lăsat.Trei sunt iezii mititei,Purceluşii sunt tot trei,Trei sunt date de-ncercatŞi trei fete de-mpărat.

4PATRU e un scăunelRăsturnat de Costăchel.Anul, cât este de marePatru anotimpuri are.Carul are patru roti,Fără patru nici ca poţi.Şi picioare, calul are,Ca şi ursul din pădure,Câte patru fiecare.Dar ca notă-n catalogZău că nu e bun deloc.

5CINCI e semnul de-ntrebareRăsturnat de nu ştiu care,E o seceră de mânăPusă-n cui de o bătrână.Cinci la mână-s degete,Harnicele, frumuşeleŞi unite împreunăCa să facă treabă bună.

6Ochelarii lui TănaseNiţeluş s-au rupt şi-s 6;Şi acum îi pune elAşezaţi în chip şi fel ,Dar nu sunt ca ai lui tata,Că s-au rupt acum şi gata.

7ŞAPTE este ca o coasăAşezată după casă,Fâş prin iarba de mătase.Şapte sunt pitici,Şapte felinareŞi tot şapte zileSăptămâna are.

8OPT e împletit colacŞi cu miere şi cu mac;Mănânci mierea, mănânci macul.Despletind frumos colacul.Nu doar colăcelul copt,Chiar şi ochelarii-s opt,Ba şi bicicleta-mi pareC-ar avea asemănare.Opt e colăcelu-ntreg,Nu-l greşesc că-i greu să-l dreg.

9Nouă-i şase răsturnat,Dar cu-atât n-am terminat,Că din astă întâmplareS-a trezit cu trei mai mare.Când zici nouă, vezi, drăguţă,Şi o haină nou-nouţă.Dar şi nouă ca şi vouăMult ne place nota nouă.

10Uite, nu ştiu cum să zicDintr-un 1 şi nimicŞi prin nu ştiu ce-ntâmplareIese nota cea mai mare.lată-acum prin gând îmi treceSă fiu un copil de 10.

La şcoală

Sună clopoţeii toamnei,Şcoala-i un buchet de flori,Cerul scrie cu cernealăŞiruri duse de cocori.

Dumitrel duce ghiozdanulPin de sfaturi şi sfială.Cât îl sâcâie-ntrebarea:- Oare cum o fi la şcoală?

- Nu te teme, parc-ar spuneVrăbiuţa de pe ram;Am să-ţi ciripesc la geam,Ca să iei doar note bune.

Ce voi fi

- Ce voi fi ?- l-am întrebat pe tata,Care meserie să-mi aleg ?Tata a zâmbit, privindu-şi fataŞi mi-zis domol, să-l înţeleg:

- Multe meserii sunt inventate,Insă lucrul cel mai minunatE să-nveţi a fi întâi de toate,Ţine minte: om adevărat!

Vorba lui în gând mereu îmi sunăŞi mă-ntorc spre sfatul său mereu ;Zilnic am să fac o faptă bună,Ca s-ajung un om ca tatăl meu.