1

NORME METODOLOGICE

privind, verificarea, evaluarea, clasificarea şi luarea în evidenţă

a resurselor/rezervelor geologice de substanţe minerale utile solide

CUPRINS

Capitolul I Pagina

Dispoziţii generate…………………………………………………………………... 5 Capitolul II

Clasificarea resurselor/rezervelor geologice………………………………………… 6 Secţiunea a I-a.

Clasificarea resurselor/rezervelor geologice după gradul de cunoaştere……………. 7 Sectiunea a II-a.

Clasificarea resurselor/rezervelor geologice după conditiile tehnico-economice de valorificare…………………………………………………………………………… 13

Capitolul III Determinarea resurselor/rezervelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Secţiunea a I-a Metodica de cercetare geologică…………………………………………………… 17 Paragraful 1 Principii de bază privind cercetarea geologică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Paragraful 2 Cartarea geologică…………………………………………………………………... 19

Paragraful 3 Prospecţiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

Paragraful 4 Explorarea geologică………………………………………………………………… 20

Paragraful 5

2

Probarea zăcămintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

Paragraful 6 Cercetarea hidrogeologică…………………………………………………………… 28

Secţiunea a II-a Evaluarea resurselor/rezervelor geologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

Paragraful 1 Principii de bază privind evaluarea resurselor/rezervelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

Paragraful 2 Delimitarea resurselor/rezervelor geologice…………………………. . . . . . . . . . . . 30

Paragraful 3 Împărţirea corpurilor de substanţă minerală utilă in uniti de calcul…………………. 31

Paragraful 4 Evaluarea cantităţii şi calitătii rezervelor pe unităti de calcul şi cumularea lor……… 33

Capitolul IV Documentatiile de evaluare a resurselor/rezervelor geologice……………………….. 35

Capitolul V Verificarea şi înregistrarea resurselor/rezervelor geologice .................................... ..... 37

Capitolul VI Constituirea şi urmărirea evoluţiei fondului national de resurse/rezerve geologice…... 38

Capitolul VII Condiţii privind baza matcriala care fundamentează cercctarca geologică, dcschiderea de mine noi şi valorificarea zacammtelor……………………………………………... 41

Sectiunea a I-a Clasificarea zacămintelor după complexitatea condiţiilor geologice…………………. 41

Secţiunea a II·a Conditii privind deschidcrea de mine noi, dezvoltarea sau menţinerea capacitatilor de productie existente…………………………………………………………………….. 42

Sectiunea a III-a Modul de utilizare a resurselor/rezervelor geologice în proiectarea lucrărilor de cercetare geologică şi la programarea productiei………………………………………………………… 43

Capitolul VIII Raportarea mişcării resurselor/rezcrvelor geologice…………………………………… 44

Capitolul IX Obligatii şi răspunderi in domeniul constituirii şi gestiunii fondului naţional de resurse/rezerve…………………………… 45

3

Capitolul X Dispoziţii finale………………………………………………………………………….. 48

ANEXE Anexa nr.1 Lista principalelor condiţii industriale pentru. clasificarea resurselor/rezervelor geologice în grupe/categorii……………………………………………………………. 49 Anexa nr. 2 Distanţele orientative dintre lucrările geologice pe grupe de substanţe, clase de zăcăminte, şi categorii de substanţe…………………….…………………………… 51 Anexa nr. 3 Metodologia de probare chimică şi fizico-mecanică a zăcămintelor de substanţe minerale utile solide……………………………………………………………………. 67 Anexa nr. 4 Metodologia de probare tehnologică a zăcămintelor de substanţe minerale utile solide……………………………………………………………………………. 81 Anexa nr. 5 Lista normelor şi instrucţiunilor, emise după 1998 (intrarea în vigoare a Legii minelor nr.61/1998) pe baza cărora s-a efectuat clasificarea, determinarea, evidenţa şi înregistrarea reszrselor/rezervelor de substanţe minerale utile solide a căror aplicabilitate încetează……………….………………………………………………………………. 91

4

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. Prezentele norme metodologice au la bază prevederile Legii minelor nr.85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şii

Hotărârea Guvernului nr.1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr.85/2003, cu modificările şi completările

ulterioare.

Art: 2. Obiectul normelor metodologice îl constituie substanţele minerale utile solide aşa cum sunt definite în Legea minelor nr.85/2003,

cu modificările şi completările ulterioare (cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, de metale nobile, radioactive,

de pământuri rare şi disperse, sărurile haloide, substanţele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele preţioase şi semipreţioase, turba, nămolurile şi

turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le însoţesc, căldura din sistemele geotermale,

apele minerale naturale carbogazoase şi necarbogazoase, apele minerale terapeutice, precum si reziduurile miniere din haldele şi iazurile de

decantare.

Art. 3. Scopul normelor metodologice este de a stabilii principiile de evaluare, clasificare, înregistrare şi evidenţă a resurselor minerale şi

rezervelor de substanţe minerale utile solide, corelabile cu clasificarea internaţională în materie şi obligatorii pentru toţi agenţii economici care

execută activităţi miniere de cercetare geologică sau de exploatare, principii care să conducă la asigurarea unui grad de cunoaştere

corespunzător al resurselor/rezervelor.

Art. 4. Termenii folosiţi, în sensul prezentelor norme metodologice sunt cei utilizaţi în Legea minelor nr.85/2003, cu modificările şi

completările ulterioare, astfel:

a) Zăcământul este o acumulare naturală de substanţe minerale utile valorificabile din punct de vedere tehnic şi economic, în prezent sau în

viitor.

b) Resursă minerală este substanţa naturală din scoarţa terestră, formată în urma proceselor geologice, utilizabilă, ca atare sau prin

prelucrare, în activitatea economico-socială şi reprezintă cantitatea de substanţe minerale utile caracterizate din punct de vedere calitativ,

5

tehnologic şi al condiţiilor de valorificare, aşa cum se găsesc în zăcăminte (fără modificările intervenite în procesul de exploatare şi, după caz, de

preparare) şi care pot fi valorificate în prezent sau se presupune că vor putea fi valorificate în viitor.

c) Rezerva este partea de zăcământ, care are stabilite condiţiile tehnice şi economice de valorificare, şi reprezintă cantităţile de substanţe

minerale utile, caracterizate cantitativ şi calitativ, care pot fi obţinute din resursele minerale în procesul de exploatare, ţinând seama de pierderi şi

de diluţie.

Rezervele se stabilesc în studii de fezabilitate şi, după caz, în documentaţiile tehnico-economice privind menţinerea ori dezvoltarea

capacităţilor de producţie existente sau deschiderea de exploatări noi.

d) Un zăcământ sau orice subdiviziune a sa care constituie unitate independentă de cercetare geologică sau de exploatare, reprezintă un

perimetru, un sector, un obiectiv sau un cîmp.

Zăcămintele sau subdiviziunile acestora se împart în trei clase, în raport cu complexitatea condiţiilor geologice.

Art. 5. Resursele/rezervele servesc la elaborarea direcţiilor de dezvoltare a industriei extractive şi a diferitelor ramuri ale economiei

naţionale consumatoare de materii prime de origine minerală, la stabilirea strategiilor, iar în cazul zăcămintelor sau a subdiviziunilor acestora cu

cercetarea geologică încheiată, la elaborarea studiilor de prefezabilitate şi fezabilitate privind valorificarea zăcămintelor.

CAPITOLUL II CLASIFICAREA RESURSELOR/REZERVELOR MINERALE

Art. 6. Criteriile de clasificare a resurselor minerale/rezervelor sunt următoarele:

- gradul de cunoaştere (certitudine) a condiţiilor geologice, care corespunde unei anumite faze de cercetare;

- gradul de cunoaştere a indicatorilor tehnici şi economici (de exploatare, preparare, prelucrare);

- viabilitatea valorificării economice.

6

SECŢIUNEA A I-A CLASIFICAREA REZERVELOR GEOLOGICE DUPĂ GRADUL DE CUNOAŞTERE

Art 7. Gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre criteriile prevăzute la art.6 este reprezentat şi numeric, cifra 1 corespunzând celui mai înalt

grad de cunoaştere.

În funcţie de gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre aceste trei criterii, se face codificarea numerică a resurselor minerale/rezervelor,

printr-un număr format din trei cifre, înscrise în ordinea următoare:

- prima cifră reprezintă economicitatea exploatării;

- a doua cifră reprezintă gradul de cunoaştere a indicatorilor tehnici şi economici de exploatare;

- a treia cifră reprezintă gradul de cunoaştere a condiţiilor geologice.

ART. 8. Resursele minerale/rezervele se clasifică în grupe, în funcţie de gradul de cunoaştere a posibilităţilor economice de valorificare,

şi în categorii, în funcţie de gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre cele trei criterii. În anexele nr. 1a), 1b), 1c) şi 1d) este prezentată schema de

clasificare şi codificare numerică a resurselor şi rezervelor minerale solide.

ART. 9 Grupa resurse minerale identificate Cuprinde acele resurse minerale evaluate în documentaţii (studii) geologice pe baza datelor de cunoaştere geologică obţinute din lucrările

de cercetare şi/sau de exploatare. Aceste resurse sunt considerate interesante din punct de vedere economic, fără a se putea face o apreciere a

posibilităţilor economice de valorificare.

În ordinea crescătoare a gradului de cunoaştere a condiţiilor geologice, aceste resurse minerale se clasifică în categoriile: posibile,

indicate şi măsurate.

ART. 10 Grupa resurse minerale valorificabile Cuprinde partea din resursele măsurate şi/sau indicate, pentru care studiile de prefezabilitate sau de fezabilitate demonstrează

economicitatea punerii în valoare în anumite condiţii (conjuncturale) sau aprofundarea cercetării geologice şi/sau tehnologice (potenţiale).

7

ART. 11 Grupa resurse minerale exploatabile economic Cuprinde partea din resursele măsurate şi/sau indicate, pentru care studiile de fezabilitate, de prefezabilitate sau activitatea minieră

desfăşurată în mod curent, demonstrează exploatarea acestora în condiţii de eficienţă economică.

ART. 12 În funcţie de gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre cele trei criterii, în ordine crescătoare, resursele minerale se codifică şi se

clasifică în următoarele categorii:

- grupa resurse minerale identificate:

- categoria resurse minerale posibile (cod 333);

- categoria resurse minerale indicate (cod 332);

- categoria resurse minerale măsurate (cod 331);

- grupa resurse minerale valorificabile:

- categoria resurse minerale potenţiale (cod 221 + 222);

- categoria resurse minerale conjuncturale (cod 211).

- grupa resurse minerale exploatabile economic:

- categoria rezerve dovedite (cod 111);

- categoria rezerve probabile (cod 121 + 122)

ART. 13 Categoria resurse minerale posibile (333) cuprinde resursele ale căror date de cunoaştere au caracter informativ.

Condiţiile de clasificare a resurselor minerale în categoria posibile sunt următoare:

a) conturarea şi estimarea cantităţii şi calităţii acestor resurse se bazează pe date geologice şi geofizice generale dar şi pe rezultatele

lucrărilor de cercetare cu foraje sau lucrări miniere, situate la distanţe mai mari decât cele prevăzute pentru categoria resurse minerale

indicate, executate în faza de prospecţiune, sau prin extrapolarea parametrilor de calcul de la limita resurselor indicate.;

b) condiţiile de zăcămînt şi hidrogeologice, tehnologia de exploatare preparare şi valorificare sunt apreciate pe baza datelor obţinute

8

din lucrări geologice izolate, sau prin analogie cu porţiunile învecinate cu rezerve de categorii superioare, ori cu alte zăcăminte; nivelul de

cunoaştere atins permit proiectarea lucrărilor geologice pentru promovarea rezervelor la categoria resurse indicate iar în cazul

zăcămintelor de clasa III fundamentează studiile tehnico-economice de etapă.

În această categorie sunt incluse şi resursele presupuse, estimate cantitativ şi calitativ pe baza factorilor şi condiţiilor geologice generale

care pot fundamenta emiterea unor ipoteze privind existenţa substanţei minerale utile şi pot fi situate:

- în extinderea resurselor/rezervelor zăcămintelor cunoscute;

- pe corpuri noi, în cadrul structurilor geologice unde se cunosc deja diferite corpuri de substanţă minerală utilă;

- în structuri geologice noi.

Continuitatea geologică este presupusă. Informaţiile obţinute din lucrările executate la distanţe foarte mari sau din puncte izolate sunt

limitate.

Estimarea cantităţii şi calităţii acestor resurse prezintă un grad scăzut de siguranţă şi un nivel aproximativ de încredere, care permite însă

luarea unei decizii privind continuarea cercetărilor geologice.

Datorită nivelului scăzut de încredere al acestei categorii, resursele minerale posibile nu se cumulează, la raportare, cu resursele

minerale măsurate şi cu resursele minerale indicate.

ART. 14 Categoria resurse minerale indicate (cod 332) cuprinde acea parte a resurselor minerale identificate pe baza rezultatelor

explorării generale, cu caracter preliminar, şi evaluate în documentaţii (studii) geologice, numai pe baza datelor de cunoaştere geologică.

Condiţiile de clasificare a resurselor indicate sunt următoarele:

a) lucrările de cercetare geologică (şanţuri, puţuri, alte lucrări miniere, foraje geologice) sunt suficient de apropiate încât rezultatele

obţinute (corelate eventual şi cu rezultatele unei cercetări prin metode geofizice) permit presupunerea continuităţii

structurii/formaţiunii geologice şi a caracteristicilor calitative iar în cazul executării lucrărilor miniere şi prin extrapolare, până la cel

mult jumătate din distanţele între lucrări prevăzute pentru rezervele dovedite precum şi evaluarea cantitativă şi calitativă a

rezervelor pe blocuri geologice, delimitate prin interpolare;

b) condiţiile de zăcământ sunt cunoscute în măsura necesară proiectării şi executării lucrărilor de explorare de detaliu, în vederea

promovării rezervelor în categorii superioare; se cunoaşte existenţa şi proporţia porţiunilor şi intercalaţiilor sterile sau

9

necorespunzătoare calitativ, a diferitelor sorturi calitative şi a zonelor de alterare; sunt trasate, prin interpretare, faliile principale şi

conturul zonelor de discontinuitate ale corpurilor de substanţă minerală utilă, precum şi aria de răspândire a deranjamentelor

tectonice de amplitudine, mică;

c) condiţiile hidrogeologice sînt apreciate pe baza observaţiilor făcute în lucrările de cercetare geologică, completate la cărbuni cu

rezultatele a 1-2 foraje hidrogeologice, fiind cunoscută valoarea orientativă a parametrilor hidrogeologici: poziţia suprafeţelor

piezometrice şi tipul de acvifer (nivel liber, sub presiune;

d) tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploatare sunt estimaţi pe baza rezultatelor obţinute din lucrările geologice executate

şi prin similitudine, cu alte zăcăminte;

e) tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de preparare şi prelucrare se cunosc din rezultatele cercetărilor de laborator sau în faza

pilot.

Prin cantitatea, calitatea şi gradul lor de încredere, resursele minerale indicate pot prezenta interes economic şi permit luarea unei decizii

privind continuarea cercetărilor în vederea creşterii gradului de cunoaştere geologică şi/sau determinarea condiţiilor tehnico-economice de

exploatare.

Încrederea în estimarea acestor resurse este mai mică de 70%, iar eroarea maximă admisă în cunoaşterea condiţiilor geologice şi a

caracteristicilor fizice şi calitative este mai mare sau egală de 30% .

În cazul zăcămintelor din clasa III sau a unor porţiuni din acestea, condiţiile prevăzute la aliniatele c), d) şi e) trebuie să fie satisfăcute la

nivelul cerinţelor pentru categoria resurse măsurate, dacă nu sunt în extinderea zăcămintelor cu condiţii geologico-miniere şi tehnologice

asemănătoare, în curs de exploatare.

ART. 15 Categoria resurse minerale măsurate (cod 331), cuprinde acea parte a resurselor minerale identificate, studiate complet din

punct de vedere al condiţiilor geologice, în urma explorării de detaliu, şi evaluate în documentaţii (studii) geologice, numai pe baza datelor de

cunoaştere geologică.

Condiţiile de clasificare a resurselor măsurate sunt următoarele:

a) lucrările de cercetare geologică, reprezentate prin foraje, lucrări miniere sau lucrări combinate, împreună cu lucrările de pregătire

sau de exploatare executate după caz, permit evaluarea cantitativă şi calitativă a rezervelor, prin interpolare în limitele unităţilor de

10

exploatare (panouri, blocuri) conturate pe 4 laturi sau 2 feţe, ori în trepte de exploatare cercetate cu foraje şi deschise pe două feţe

(front şi platformă), cartate şi probate. datele obţinute din lucrări asigură corelările necesare stabilirii continuităţii corpurilor de

substanţă minerală utilă; la zăcămintele din clasa III rezultatele forajelor sînt verificate prin lucrări miniere.

Pentru cărbunii exploatabili în subteran, categoria resurse minerale măsurate cuprinde rezervele pregătite pentru exploatare,

determinate prin lucrări miniere în:

- panouri sau blocuri de exploatare în stratele groase, delimitat, partea superioară (orizont de cap) cu lucrări de exploatare, iar

la partea inferioară (orizont de bază) de cel puţin două lucrări miniere sau foraje de traversare şi lucrări de pregătire pentru fiecare

abataj;

- panouri sau blocuri de exploatare în stratele subţiri delimitate pe cel puţin 3 laturi cu lucrări miniere continui în zăcământ.

b) condiţiile de zăcământ se cunosc în măsura necesară proiectării lucrărilor de deschidere şi pregătire necesară programării şi

realizării producţiei, iar în cazul zăcăminelor de substanţe metalifer şi nemetalifere, săruri şi roci utile din clasele II şi III, în măsura

necesară programării şi realizării producţiei; se cunoaşte răspândirea spaţială şi propoţia intercalaţiilor şi porţiunilor sterile sau

necorespunzătoare calitativ, diferitelor sorturi calitative şi a zonelor de alterare; în cazul zăcămintelor tectonizate sunt stabilite

poziţia fracturilor principale şi amplitudinea deplasării flancurilor acestora cât şi caracteristica generală, orientarea şi frecvenţa

fracturilor de mică amplitudine;

c) condiţiile de zăcământ se cunosc, în limitele unităţilor de exploatare, în măsura; sunt conturate porţiunile şi intercalaţiile sterile sau

necorespunzătoare calitativ, diferitele sorturi calitative şi zonele de alterare; sunt cunoscute deranjamentele tectonice care

influenţează procesul de exploatare a rezervelor în limitele fiecărui panou; În cazul zăcămintelor tectonizate, sunt stabilite poziţia

faliilor principale şi amplitudinea deplasării flancurilor acestora, precum şi caracteristica generală, orientarea şi frecvenţa lor.

d) Condiţiile hidrogeologice sunt cunoscute în măsura necesară aprecierii influenţei apelor subterane asupra procesului de exploatare,

stabilirii concluziilor privind posibilităţile de asecare şi proiectarea acesteia, cunoscându-se implicaţiile apelor subterane asupra

procesului de exploatare. Sunt bine cunoscute caracteristicile principale ale formaţiunilor acvifere (număr, configuraţie, extindere,

adâncime), poziţia acestora faţă de zăcământ şi relaţiile cu alte formaţiuni acvifere, parametrii hidrogeologici (porozitate, coeficient

11

de filtrare, transmisivitate, debit specific), suprafaţa piezometrică, direcţiile de curgere şi caracteristicile fizico-chimice ale apelor, iar

soluţiile de asecare sunt verificate în procesul de exploatare curentă sau experimentală;

e) tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploatare (diluţia, pierderile, respectiv coeficienţii de transformare a resurselor

măsurate în rezerve dovedite, elementele de calcul al preţului de cost etc.) sunt cunoscuţi din exploatare curentă sau

experimentală;

f) fluxul tehnologic de preparare şi prelucrare se cunoaşte pe scară industrială, iar dacă zăcământul nu este în exploatare, sînt stabiliţi

toţi indicatorii tehnico-economici din cercetări semiindustriale; la roci utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de

utilizare a acestora, cât şi a produselor obţinute din ele; la minereuri metalifere, fluxul de preparare şi de prelucrare metalurgică

este stabilit pentru toţi componenţii utili valorificabili.

La zăcămintele de cărbuni din clasa III, exploatabile în subteran, rezervele sunt delimitate în panouri şi blocuri de exploatare cu lucrări

miniere, astfel:

- la stratele groase, lucrări de exploatare în partea superioară şi cel puţin o lucrare minieră sau foraj de traversare la partea

inferioară;

- la stratele subţiri, lucrări miniere de pregătire sau deschidere pp cel puţin două laturi, din care o latură poate fi reprezentată prin

lucrări de exploatare;

În cazul zăcămintelor din clasa II sau a unor porţiuni din acestea, condiţiile prevăzute la aliniatele c), d) şi e) trebuie să fie satisfăcute la

nivelul cerinţelor pentru rezervele de categoria dovedite, dacă nu sunt în extinderea zăcămintelor cu condiţii, geologico-miniere şi tehnologice

asemănătoare, în curs de exploatare.

Prin cantitatea, calitatea şi gradul lor de încredere, resursele minerale măsurate prezintă interes economic şi permit luarea unei decizii

privind continuarea cercetărilor pentru determinarea condiţiilor tehnice şi economice de exploatare.

Estimarea cantitativă (formă şi dimensiuni) a caracteristicilor fizice, a calităţii şi a conţinutului mineral ale acestor resurse presupune un

grad înalt de încredere.

Încrederea în estimarea resurselor minerale din această categorie este de 90 - 95%, iar eroarea maximă admisă în cunoaşterea condiţiilor

geologice şi a caracteristicilor fizice şi calitative este de 10 - 15%.

12

ART. 16 Categoria resurse minerale valorificabile potenţial (cod 221 + 222) Cuprinde acea parte a resurselor minerale măsurate şi/sau indicate pentru care studiul de prefezabilitate demonstrează posibilitatea

exploatării în condiţii economice şi tehnice specifice ale momentului, ca urmare a completării cunoaşterii tehnice şi/sau a condiţiilor de zăcământ

analizate într-un studiu de fezabilitate.

ART. 17 Categoria resurse minerale valorificabile conjunctural (cod 211) Această categorie cuprinde acea parte a resurselor măsurate complet, cunoscute în ceea ce priveşte condiţiile geologice şi tehnico-

economice de valorificare, pentru care studiul de fezabilitate demonstrează că la momentul dat nu se justifică exploatarea în condiţii economice.

Prin îmbunătăţirea tehnologiei sau prin modificarea condiţiilor economice ele pot deveni rezerve dovedite.

a) Gradul de cunoaştere geologică este corespunzător resurselor minerale măsurate.

b) Tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploatare (diluţia, pierderile de exploatare etc.), elementele de calcul ale preţului de cost

sunt cunoscute din exploatarea curentă sau experimentală.

c) Fluxul tehnologic de preparare şi prelucrare se cunoaşte la scară industrială, iar dacă zăcământul nu este în exploatare, toţi indicatorii

tehnico-economici sunt stabiliţi prin teste semiindustriale; la rocile utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de utilizare a

acestora şi a produselor obţinute din acestea; la minereurile metalifere, fluxul de preparare şi de prelucrare metalurgică este stabilit pentru

componenţii utili valorificabili.

SECŢIUNEA A II-A CLASIFICAREA REZERVELOR GEOLOGICE DUPĂ CONDIŢIILE TEHNICO-ECONOMICE DE VALORIFICARE

Art. 18 În funcţie de condiţiile naturale ale zăcămintelor, care influenţează tehnologia de exploatare, preparare şi prelucrare a

substanţelor minerale utile şi de valoarea şi importanţa economică a acestora, resursele măsurate se clasifică în grupa rezerve (resurse

exploatabile) care cuprinde acea parte din resursele minerale măsurate şi/sau indicate, la care este dovedită, printr-un studiu de fezabilitate sau

prefezabilitate, posibilitatea exploatării în condiţii economice acceptate. În funcţie de gradul de cunoaştere, în ordine crescătoare, rezervele se

clasifică în categoriile: probabile şi dovedite.

13

Art. 19 Categoria rezerve probabile (cod 121 + 122) cuprinde rezervele care satisfac condiţiile tehnico-economice de valorificare

actuale, dar prin progresul tehnologic, prin modificarea condiţiilor economice sau prin obţinerea unor parametri mai favorabili ca urmare a

continuării cercetărilor, pot trece în grupa rezervelor dovedite.

Cuprinde acea parte a resurselor minerale măsurate şi/sau indicate, pentru care studiul de prefezabilitate sau de fezabilitate

demonstrează că la momentul dat şi la parametrii cunoscuţi exploatarea poate fi economică.

a) Condiţiile de zăcământ se cunosc în măsura necesară proiectării lucrărilor de deschidere şi pregătire pentru rezervele măsurate sau a

celor de explorare de detaliu pentru rezervele indicate. Sunt cunoscute răspândirea spaţială şi proporţia intercalaţiilor şi porţiunilor sterile sau

necorespunzătoare calitativ, a diferitelor sorturi calitative şi a zonelor de alterare. În cazul zăcămintelor tectonizate, sunt stabilite poziţia fracturilor

principale şi amplitudinea deplasării flancurilor acestora, precum şi caracteristica generală, orientarea şi frecvenţa lor.

b) Condiţiile hidrogeologice sunt cunoscute în măsura necesară aprecierii influenţei apelor subterane asupra procesului de exploatare,

stabilirii concluziilor privind posibilităţile de asecare şi proiectarea acesteia. Sunt bine cunoscute caracteristicile principale ale formaţiunilor

acvifere (număr, configuraţie, extindere, adâncime), poziţia acestora faţă de zăcământ şi relaţiile cu alte formaţiuni acvifere, parametrii

hidrogeologici (porozitate, coeficient de filtrare, transmisivitate, debit specific), suprafaţa piezometrică, direcţiile de curgere şi caracteristicile

fizico-chimice ale apelor.

c) Tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploatare sunt cunoscuţi pe baza rezultatelor obţinute din lucrările geologice sau, după

caz, din exploatări experimentale (abataje, cariere).

d) Tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de preparare-prelucrare sunt cunoscuţi pe baza cercetărilor în faza-pilot sau semiindustrială;

la rocile utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de utilizare a acestora şi a produselor obţinute din acestea; la minereurile

metalifere se cunoaşte fluxul tehnologic de preparare şi gradul de recuperare în concentrate a elementelor utile valorificabile, precum şi

tehnologia metalurgică.

ART. 20 Categoria rezerve dovedite (cod 111) cuprinde rezervele geologice pentru care se cunosc tehnologii de valorificare, au

valoare economică, corespund cerinţelor economice şi nu există restricţii impuse de avizele legale privind exploatarea lor. Cuprinde acea parte a resurselor măsurate, demonstrate a fi exploatabile economic printr-un studiu de fezabilitate sau de activitatea

minieră desfăşurată în mod curent în zone explorate în detaliu.

14

a) Condiţiile geologice, cunoscute la nivelul corespunzător resurselor măsurate, permit planificarea lucrărilor de pregătire şi exploatare.

b) Condiţiile hidrogeologice sunt complet clarificate; se cunosc implicaţiile apelor subterane asupra procesului de exploatare; soluţiile de

asecare sunt verificate în procesul de exploatare curentă sau experimentală.

c) Metoda de exploatare, tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploatare (diluţia, pierderile de exploatare), elementele de calcul

ale preţului de cost sunt cunoscute din exploatarea curentă sau experimentală.

d) Fluxul tehnologic de preparare şi de prelucrare se cunoaşte la scară industrială, iar dacă zăcământul nu este în exploatare, toţi

indicatorii tehnico-economici sunt stabiliţi prin teste semiindustriale; la rocile utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de utilizare

a acestora şi a produselor obţinute din acestea; la minereurile metalifere fluxul de preparare şi de prelucrare metalurgică este stabilit pentru

componenţii utili valorificabili.

Art. 21 Pentru rocile utile care există în cantităţi mari în ţara noastră, de regulă se determină numai rezerve dovedite.

Pentru nici o substanţă nu se evaluează resurse/rezerve a căror valorificare nu se întrevede nici în viitor.

Art. 22 Rezervele situate în zonele sau pilierii de protecţie stabilţi pentru ape curgătoare sau stătătoare, monumente istorice, ale naturii

sau culturale aşezări omeneşti, construcţii industriale, puţuri de extracţie şi alte lucrări miniere principale, se clasifică în grupa posibile sau în

grupa dovedite, pe baza unor studii tehnico-economice în care se ţine seama, de cheltuielile necesare mutării obiectivelor respective sau se au

în vedere metode speciale de extragere a rezervelor.

Art. 23 Clasificarea rezervelor în grupe se face pe baza condiţiilor industriale stabilite prin studii de prefezabilitate sau de fezabilitate

pentru, fiecare zăcământ ori pe grupe de zăcăminte, aprobate Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale în condiţiilor prevăzute de legislaţia în

vigoare şi însuşite de titularul licenţei de concesiune pentru exploatare, de ministerul de resort, dacă este cazul.

Art. 24 Condiţiile industriale reprezintă valorile minime sau maxime ale caracteristicilor rezervelor şi ale condiţiilor tehnico-miniere de

exploatare şi valorificare. Lista principalelor condiţii industriale este prezentată în Anexa 1.

1 Sarcina stabilirii condiţiilor industriale revine titularilor licenţelor de exploatare a zăcământului respectiv.

În sensul prezentelor norme metodologice, prin titulari ai licenţelor de exploatare a zăcăminelor se înţeleg societăţile comerciale,

societăţile şi companiile naţionale care exploatează resursele/rezervele precum şi instituţiile titulare de fonduri pentru cercetarea geologică şi

exploatarea resurselor minerale, de la buget sau investiţii.

15

2 TitulariI licenţelor de exploatare au obligaţia să stabilească sau să revizuiască condiţiile industriale în următoarele situaţii:

a) la prima verificare şi luare în evidenţă a resurselor/rezervelor, care nu poate depăşi încheierea explorării preliminare, dacă condiţiile

geologice evidenţiate necesită luarea unei decizii privind trecerea la explorarea detaliată;

b) la încheierea explorării detaliate sau a explorării în fază unică, înaintea intrării zăcământului în exploatare;

c) când se produc schimbări importante (peste 30% sau mai mari decât producţia pe 5 ani) în cantitatea sau calitatea rezervelor care

au fundamentat ultimul studiu de fezabilitate;

d) la modificarea preţurilor oficiale de catalog ale materiilor prime minerale sau ale produselor care se obţin din ele, la schimbarea

tehnologiei de exploatare sau de preparare, cu implicaţii asupra preţului de cost şi a gradului de recuperare a substanţei minerale

utile, ori a componenţilor utili pe care îi conţine, precum şi la modificarea standardelor de stat sau normelor interne care

reglementează condiţiile de calitate ale substanţei minerale respective.

3. Modul de stabilire a condiţiilor industriale diferă în funcţie de stadiul cercetării zăcămîntului şi de cauzele care au condus la necesitatea

determinării lor, după cum urmează:

a) în cazul când titularul unei licenţe de exploatare solicită verificarea şi luarea în evidenţă a resurselor/rezervelor la încheierea

lucrărilor de prospecţiune în extinderea unui zăcământ aflat în exploatare, prin care au fost puse în evidenţă resurse măsurate sau

indicate, condiţiile industriale se adoptă, prin similitudine, cu zăcământulrespectiv, pe baza unui memoriu;

b) la încheierea explorării preliminare, condiţiile industriale se stabilesc în cadrul studiilor tehnico-economice de prefezabilitate prin

care se fundamentează oportunitatea trecerii la explorarea detaliată, dacă condiţiile geologice evidenţiate necesită luarea unei

decizii privind trecerea la explorarea detaliată;

c) în cursul şi la încheierea explorării detaliate şi în cazul zăcămintelor în exploatare, dacă se produc schimbări importante în

cantitatea şi calitatea rezervelor, condiţiile industriale se stabilesc prin studii de fezabilitate elaborate de unităţi de specialitate,

atestate;

d) actualizarea condiţiilor industriale, la schimbarea preţurilor oficiale de catalog sau a tehnologiei de exploatare sau preparare, ori cu

ocazia recalculării resurselor/rezervelor care nu au suferit modificări esenţiale de la ultima luare în evidenţă, se face prin memorii

16

tehnico-economice sau în cadrul proiectelor de execuţie pentru fundamentarea menţinerii sau dezvoltării capacităţilor de producţie

existente; in aceste documentaţii se analiză numai condiţiile industriale care au suferit modificări.

Art. 25 Resursele/rezervele minerale clasificate în grupe pot trece ulterior dintr-o grupă în alta, pe baza schimbării condiţiilor industriale

anterioare, prin verificare şi luare în evidenţă în darea de seamă statistică anuală.

Raportarea anuală a creşterilor de rezerve în grupe se face corespunzător condiţiilor industriale apreciate pe baza parametrilor cantitativi

şi calitativi puşi în evidenţă prin lucrările executate.

Art. 26 Resursele minerale situate în extindere se clasifică în aceeaşi categorie în care sunt clasificate resursele/rezervele din perimetrul

de exploatare iniţial. Celelalte resurse/ rezerve de categorii determinate în alte situaţii, precum şi resursele posibile se estimează astfel încât să

îndeplinească cel puţin condiţiile industriale adoptate pentru resursele indicate ale zăcămintelor respective sau ale altor zăcăminte similare.

CAPITOLUL III DETERMINAREA REZERVELOR

Art. 27 Determinarea rezervelor de substanţe/minerale utile solide se realizează prin interpretarea şi prelucrarea datelor rezultate din

lucrările de cercetare geologică inclusiv din determinările de laborator, studiile şi cercetări tehnologice şi din lucrările de exploatare.

SECŢIUNEA A I-A METODICA DE CERCETARE GEOLOGICĂ

PARAGRAFUL 1. PRINCIPII DE BAZĂ PRVIND CERCETAREA GEOLOGICĂ Art. 28 Cercetarea geologică cuprinde ansamblul lucrărilor necesare cunoaşterii cantităţii şi calităţii resurselor/rezervelor, a condiţiilor

geologice, tehnico - miniere şi tehnico-economice de valorificare a unui zăcământ.

17

Art. 29 Metodica de cercetare geologică stabileşte prin proiectele geologice şi programele anuale de exploatare avizate şi aprobate,

conform legii, felul, volumul, modul de amplasare şi ordinea executării lucrărilor, precum şi metodele de investigare adecvate, inclusiv cele de

probare.

Art. 30 În proiectele geologice, în programele anuale de exploatare şi în avizele la acestea se vor prevedea lucrările geologice şi

termenele de execuţie a acestora, resursele/rezervele estimate a fi puse în evidenţă, pe grupe şi categorii precum şi eficienţa economică a

cercetării geologice.

Art. 31. Felul şi desimea lucrărilor geologice depind de complexitatea condiţiilor geologice şi de gradul de cunoaştere propus pentru

rezervele ce urmează a fi puse în evidenţă. În anexa nr. 2 se prezintă distanţele dintre lucrările geologice pe grupe de substanţe, clase de

zăcăminte şi categorii de rezerve.

Distanţele dintre lucrări, prevăzute în anexa nr. 2, au caracter orientativ.

Cercetarea zăcămintelor din perimetre noi va începe, de regulă, prin utilizarea distanţelor maxime între lucrări şi numai în cazurile când

situaţia geologică o impune se vor putea reduce, pe baza avizului la proiectul geologic.

La cărbuni, zonele de afloriment pot fi cercetate cu o reţea de lucrări mai deasă decât restul zăcământului.

Art. 32 În cursul cercetării geologice, pe lârgă stabilirea cantităţii şi calităţii rezervelor, se vor urmări: localizarea spaţială şi conturul

corpurilor de substanţă minerală utilă, condiţiile hidrogeologice şi toţi factorii naturali care influenţează tehnologia de exploatare, preparare şi

valorificare a substanţei minerale utile. De asemenea, se va stabili existenţa zonelor sau intercalaţiilor sterile şi a diferitelor sorturi calitative, iar în

limita posibilităţilor determinate de condiţiile geologice şi de gradul de cunoaştere realizat, acestea se vor delimita în spaţiu şi se vor exprima

cantitativ.

Art. 33 Lucrările geologice vor fi însoţite, începând cu prospecţiunea şi până la trecerea zăcămintelor în exploatare, de cercetări

tehnologice şi analize economice privind posibilităţile de exploatare şi de preparare, funcţie de importanţa economică a substanţelor minerale

utile puse în evidenţă.

Art. 34 Societăţile comerciale care execută lucrări de cercetare geologică sunt obligate să notifice autoritatea competentă dacă pe lângă

substanţa minerală utilă care face obiectul proiectului geologic, a descoperit alte substanţe minerale utile, care pot prezenta interes economic, şi

să completeze, dacă este cazul, programul geologic şi metodologia de cercetare specifică acestor substanţe.

18

În cazul substanţelor din care pot fi extrase mai multe elemente utile, se vor face cercetări pentru stabilirea conţinutului şi a tehnologiilor

de recuperare a tuturor elementelor utile, valorificabile în prezent sau în perspectivă.

Art. 35 La alegerea felului lucrărilor geologice, la amplasarea şi executarea lor, se va urmări permanent ocrotirea mediului înconjurător.

Art. 36 În vederea evitării imobilizării unor rezerve în pilieri de siguranţă de lungă durată, pe tot parcursul executării lucrărilor de cercetare

geologică se va asigura stabilirea porţiunilor de relief sub care nu există substanţe minerale utile şi pe care se pot amplasa lucrări miniere

magistrale (ex.: puţuri de extracţie, galerii principale de transport), construcţii de suprafaţă, hălzi de steril, iazuri etc.

Art. 37 Lucrările de cercetare geologică pot fi sistate în următoarele situaţii şi cu obţinerea aprobării autorităţii competente:

a) analiza, în studii tehnico-economice (de prefezabilitate) sau studii de oportunitate, a rezultatelor lucrărilor executate conduce la

concluzii nefavorabile privind existenţa sau perspectivele de valorificare a substanţei minerale utile;

b) odată cu avizarea sistării exploatării;

c) pe durata rezolvării urmărilor unor calamităţi naturale.

Art. 38 Cercetarea geologică se execută în etape de lucru, care de regulă se succed, conducând la creşterea gradului de cunoaştere a

resurselor/rezervelor şi cuprinde cartarea, prospecţiunea şi explorarea (preliminară şi detaliată, inclusiv pentru dirijarea exploatării şi în

extinderea zăcămintelor cunoscute), însoţite de analize şi determinări de laborator, cercetări şi studii tehnologice.

Lucrările de explorare detaliată pentru dirijarea exploatării se prevăd în proiectele geologice şi se defalcă în programele anuale de

producţie.

PARAGRAFUL 2. CARTAREA GEOLOGICĂ Art. 39 Cartarea geologică are ca scop cunoaşterea geologică de ansamblu a teritoriului, efectuarea de studii complexe şi întocmirea

hărţilor geologice, evidenţierea zonelor de perspectivă pentru acumulări de substanţe minerale utile solide şi estimarea resurselor posibile, în

vederea elaborării programelor de prospecţiune şi/sau de explorare.

19

PARAGRAFUL 3. PROSPECŢIUNEA Art. 40 Prospecţiunea are ca scop identificarea zăcămintelor, descifrarea condiţiilor geologice generale ale acestora, evidenţierea zonei

de oxidaţie a minereurilor metalifere, obţinerea de date orientative pentru evaluarea resurselor/rezervelor şi pentru cunoaşterea condiţiilor

preliminare de valorificare.

1. Prospecţiunea geologică cuprinde cercetări la suprafaţă şi în subteran, prin observare directă, măsurători sau determinări în lucrări

miniere şi foraje care pot avea caracter de prospecţiune preliminară sau detaliată, precum şi studii şi determinări de laborator. Lucrările care au

caracter de referinţă, trebuie să investigheze formaţiunile purtătoare de substanţă minerală utilă, pe toată grosimea lor.

2. În cazul zăcămintelor de minereuri metalifere, situate în apropierea suprafeţei, sunt utile prospecţiunile geochimice care trebuie să

se execute pentru cercetarea elementelor utile nelevigate în condiţii de oxidare.

3. Prospecţiunea geofizică furnizează informaţii asupra conturului, adâncimii şi poziţiei corpurilor de substanţă minerală utilă şi asupra

alcătuirii rocilor înconjurătoare. De asemenea, prospecţiunea geofizică evidenţiază, accidentele tectonice mari.

Art. 41 În cadrul lucrărilor de prospecţiune se execută şi cercetări tehnologice de preparare şi prelucrare în fază de laborator.

Art. 42 Pe baza datelor obţinute din lucrările de prospecţiune se verifică şi se estimează resursele posibile eventual şi se apreciază

condiţiile preliminare de valorificare şi în cazul unor concluzii favorabile, ele servesc la întocmirea proiectului de explorare preliminară.

PARAGRAFUL 4. EXPLORAREA GEOLOGICĂ Art. 43 Explorarea are ca scop fundamentarea deciziei privind oportunitatea valorificării zăcământului, iar în cazul unor concluzii

favorabile, de a furniza toate elementele necesare proiectării şi executării lucrărilor de investiţii în vederea punerii zăcământului în exploatare, cât

şi menţinerii unui grad de asigurare corespunzător cu rezerve dovedite la zăcămintele în exploatare.

Art. 44 Explorarea geologică se realizează cu lucrări miniere şi foraje (de suprafaţă şi subterane) executate separat sau împreună, în

funcţie de gradul de cunoaştere urmărit şi de factorii geologici (forma, grosimea, variaţiile acesteia, dimensiunile, elementele structurale i gradul

de tectonizare a corpurilor de substanţă minerală utilă), tehnico-minieri (relieful, adâncimea la care este situat zâcământul, proprietăţile fizice şi

mecanice ale substanţei minerale utile şi ale rocilor înconjurătoare) şi economici (importanţa economică a substanţei minerale utile, existenţa

căilor de comunicaţie, posibilitatea de alimentare cu, energie electrică, cu apă, costul lucrărilor geologice, forţa de muncă etc.).

20

Art. 45 Explorarea prin foraje este indicată în cazul zăcămintelor sub formă de masiv sau stratiforme cu înclinare mică sau medie.

Forajele sunt predominante la cercetarea zăcămintelor de cărbuni, sare gemă, roci utile şi de minereuri cuprifere de diseminare şi aproape

exclusive la zăcămintele exploatabile în carieră.

Art. 46 Forajele se execută, de regulă, în reţea. La amplasarea şi execuţia forajelor se va urmări ca punctele de interceptare a corpurilor

de substanţă minerală utilă să respecte distanţele proiectate între lucrări. Reţeaua poate fi adaptată condiţiilor geologice locale, îndesind forajele

în porţiunile mai complicate şi invers.

Art. 47 Pentru toate forajele cu adâncimi mai mari de 100 m, se vor face măsurători de deviere orientate, la intervale de 25-50 m, pe

măsura executării lor.

Art. 48 Recuperajul minim la foraje cu carotaj mecanic continuu trebuie să fie de 80% în util şi pe 5 m în culcuşul şi acoperişul acestuia

şi de 70% în rocile sterile. Pentru intervalele cu recuperare necorespunzătoare, se va completa cercetarea cu alte metode de investigare, în caz

de necesitate, intervalele cu recuperaj nesatisfăcător vor fi recarotate.

La cărbuni este obligatoriu carotajul geofizic la toate forajele de prospecţiune şi de explorare.

Art. 49 Explorarea prin lucrări miniere (transversale, direcţionale, suitori, puţuri şi plane înclinate) este indicată atât pentru cercetarea

zăcămintelor tabulare (filoane, lentile, strate) cu înclinare medie sau mare, situate la adâncimi convenabile, în regiuni accidentate, cât şi pentru

verificarea datelor obţinute din foraje, şi se impune la promovarea în categorii superioare a resurselor zăcămintelor foarte neuniforme (clasa III),

iar în cazul substanţelor metalifere şi nemetalifere şi la zăcămintele neuniforme (clasa II).

Art. 50 Volumul şi desimea lucrărilor miniere nu trebuie să depăşească lucrările necesare pentru pregătirea zăcământului pentru

exploatare.

Art. 51 La amplasarea şi dimensionarea lucrărilor miniere de cercetare geologică se va ţine seama de posibilitatea utilizării lor în

procesul de exploatare.

Art. 52 Pentru ridicarea eficienţei economice a cercetării geologice, ori de cîte ori este raţional din punct de vedere tehnic şi al calităţii

datelor obţinute, lucrările miniere se vor executa numai în completarea cercetării cu foraje de la suprafaţă şi vor fi parţial înlocuite cu foraje

orizontale şi verticale executate din subteran, rolul lucrărilor miniere reducându-se la verificarea calităţii datelor obţinute din foraje şi la crearea

accesului la zăcământ pentru executarea forajelor subterane.

21

Art. 53 În vederea scurtării termenului de la începerea explorării pânâ la intrarea unui zăcământ în exploatare, a evitării continuării

lucrărilor de cercetare geologică într-un zăcământ fără posibilitate de valorificare în etapa respectivă, cât şi pentru reducerea la minimum a

cheltuielilor pentru întreţinerea unor lucrări miniere, explorarea se execută, de regulă, în fazele de explorare preliminară şi explorare detaliată,

inclusiv pentru dirijarea exploatării.

La zăcămintele care prezintă condiţii naturale evident favorabile valorificării, primele două faze se pot suprapune (fază unică de

explorare), ca şi in cazul explorării în extindere a zăcămintelor ce constituie sau au constituit obiectul unei activităţi de exploatare.

Art. 54 Explorarea preliminară are ca scop stabilirea cu caracter orientativ a conturului, formei şi structurii corpurilor de substanţă minerală

utilă, precum şi estimarea cantitativă şi calitativă a potenţialului global de resurse, furnizînd elementele necesare pentru aprecierea posibilităţilor

de valorificare a zăcământului.

Art. 55 Lucrările de explorare preliminară trebuie să se extindă asupra unei porţiuni suficiente din zăcământ sau perimetru pentru a putea

fundamenta trecerea la explorarea detaliată.

Art. 56 În cazul zăcămintelor cu premise geologice favorabile exploatării la zi, lucrările de explorare preliminară trebuie să furnizeze şi

elementele necesare determinării volumului copertei.

Art. 57 În cadrul explorării preliminare se efectuează cercetări tehnologice de preparare sau prelucrare în faza pilot iar, de la caz la caz, în

faza laborator.

Art. 58 În vederea obţinerii informaţiilor necesare stabilirii posibilităţilor de valorificare a substanţei minerale utile şi a desimii raţionale a

lucrărilor din faza explorării detaliate, în cadrul explorării preliminare, pe o porţiune restrânsă din zăcământ, caracteristică pentru acesta, se pot

executa lucrări într-o reţea corespunzătoare unor rezerve de categorii superioare.

Art. 59 În urma explorării preliminare, iar în unele cazuri a prospecţiunii detaliate prin lucrări se întocmeşte raportului geologic final care

este un studiu tehnico-economic de etapă (studiu de oportunitate) în care se analizează condiţiile gelogice, tehnice şi economice de valorificare a

substanţei minerale utile. În cazul concluziilor favorabile ale raportului respectiv, rezultatele lucrărilor din cercetarea preliminară servesc la

elaborarea proiectului explorării detaliate sau în fază unică.

Art. 59 Prin lucrările de explorare preliminară se determină resurse indicate din clasa I, eventual II şi de resurse posibile la zăcămintele

din clasa III.

22

Art. 60 Explorarea detaliată are ca obiectiv clarificarea structurii geologice, a formei şi conturului zăcământului, precizarea cantităţii şi

calităţii rezervelor şi furnizarea tuturor informaţiilor necesare cunoaşterii condiţiilor tehnico-economice de valorificare, în vederea proiectării

lucrărilor de deschidere, pregătire, exploatare şi a fluxului tehnologic de preparare.

Art. 61 Lucrările de explorare detaliată se încep pe o porţiune caracteristică a zăcământului, care se preconizează că va intra prima în

exploatare. De regulă, resursele explorate detaliat nu trebuie să depăşească nevoile producţiei pe 5 ani.

Art. 62 În cadrul lucrărilor de explorare detaliată se execută cercetări de preparare şi prelucrare în fază pilot şi, de la caz la caz, în fază

semiindustrială, precum şi exploatare experimentală.

Art. 63 Rezultatele lucrărilor de explorare detaliată servesc la proiectarea deschiderii exploatării şi construirii uzinei de preparare. Prin

lucrările de explorare detaliată se pun în evidenţă resurse măsurate şi rezerve de categoriile dovedite zăcămintele din clasa I clasa II şi posibile

şi/sau dovedite la zăcămintele din clasa III.

Art. 64 Explorarea preliminară şi de detaliu sau în fază unică, se execută atât în zăcăminte noi cât şi în extinderea zăcămintelor în

exploatare (explorare în extindere).

Art. 65 Explorarea de detaliu pentru dirijarea exploatării se execută după proiectarea exploatării şi pe tot parcursul acesteia, în scopul

completării informaţiilor obţinute în cursul explorării detaliate la zăcămintele complicate şi foarte complicate (clasele II şi III) şi pentru menţinerea

unui grad de asigurare corespunzător cu rezerve de categoria dovedită, la toate zăcămintele.

Art. 66 Luarea unor decizii privind continuarea lucrărilor geologice în cadrul aceleiaşi faze de cercetare, precum şi reluarea cercetării pe

un zăcământ sau perimetru sistat şi sau închis, se face pe baza unui studiu de fezabilitate întocmit de beneficiar (investitor) şi aprobat de

autoritatea competentă.

PARAGRAFUL 5. PROBAREA ZĂCĂMINTELOR

Art. 67 Probarea zăcămintelor se realizează în toate fazele cercetării geologice şi în cursul deschiderii, pregătirii şi exploatării rezervelor.

Probarea zăcămintelor cuprinde procesul de recoltare, după un anumit sistem şi cu un anumit scop, a unor cantităţi de material din

substanţa minerală utilă sau din rocile înconjurătoare, numite probe, care să reprezinte cât mai fidel porţiunea de zăcământ sau zăcământul în

23

totalitate din care au fost extrase, prelucrarea şi reducerea lor, efectuarea analizelor, determinărilor şi cercetărilor, precum şi interpretarea

rezultatelor obţinute.

Art. 68 Pentru ca probarea să fie concludentă, ea trebuie să fie reprezentativă, obiectivă, să asigure o productivitate ridicată şi să fie

economică.

Art. 69 În funcţie de scopul urmărit, principalele tipuri de probare sînt următoarele: paleontologică, mineralogică, petrografică, chimică,

fizico-mecanică, tehnică şi tehnologică.

Art. 70 Probarea paleontologică urmăreşte determinarea vârstei formaţiunilor sedimentare străbătute, în scopul stabilirii unor repere de

corelare a corpurilor de substanţă minerală utilă şi a complexelor productive de origine sedimentară şi este obligatorie în cazul zăcămintelor de

cărbuni.

Probele paleontologice se recoltează din toate lucrările ce se execută în etapele de prospecţiune şi explorare preliminară şi se trimit

pentru prelucrare şi determinări la laboratoare specializate.

Art. 71 Probarea mineralogică are ca scop identificarea mineralelor componente, a raportului cantitativ dintre ele, a mărimii cristalelor, a

gradului lor de concreştere, a caracterului agregatelor de cristale şi a structurii şi texturii mineralizaţiei, în vederea determinării gradului optim de

sfărîmare şi a comportării substanţei minerale utile in procesul de preparare. De asemenea, probarea mineralogică urmăreşte studierea zonelor

de alterare a rocilor, relaţiile agenţilor mineralizatori cu căile de acces, transformările suferite de zăcământ după depunerea mineralizaţiei şi

eventualele zone de oxidaţie şi de cementaţie.

Art. 72. Probarea petrografică are ca scop stabilirea componenţilor petrografici ai substanţelor minerale utile şi ai rocilor înconjurătoare,

precum şi variaţia acestora în cadrul zăcămîntului.

Recoltarea probelor mineralogice şi petrografice se face în etapele de prospecţiune şi explorare preliminară, din cite 1 - 2 lucrări de

cercetare pentru fiecare corp şi sort de substanţă minerală utilă, sau mai multe, în funcţie de necesităţi.

Art. 73 Probele petrografice se recoltează sub formă de eşantioane. În cazul forajelor, dimensiunile eşantioanelor recoltate din proba care

rămâne martor variază în funcţie de diametrul carotelor extrase. Din lucrări miniere se recoltează eşantioane de formă paralelipipedică cu

dimensiunile de 5 X 5 X 10 cm. Eşantioanele se recoltează din roca proaspătă.

24

Art. 74 Prelucrarea probelor mineralogice-petrografice se face în laboratorul unităţii executante de lucrări geologice sau în laboratoare

specializate.

Art. 75 Pe toate eşantioanele supuse analizei mineralogice se vor efectua analize şi determinări chimice şi fizico-mecanice, în scopul

stabilirii unei corelări între compoziţia chimică şi proprietăţile fizico-mecanice pe de o parte şi compoziţia mineralogică-petrografică, pe de alta.

Art. 76 Probarea chimică şi fizico-mecanică urmăreşte stabilirea conţinutului în elemente utile şi dăunătoare şi a caracteristicilor calitative

care condiţionează valorificarea substanţei minerale utile în diferite domenii.

Art. 77 În procesul recoltării probelor chimice şi fizico-mecanice se vor respecta următoarele principii de bază:

a) toate lucrările care au interceptat substanţa minerală utilă se probează pe măsura executării lor, cu excepţia cazurilor când se

urmăreşte evoluţia in timp a procesului de alterare, situaţie în care probele se recoltează la anumite intervale de timp;

b) substanţa minerală utilă se probează împreună cu intercalaţiile sterile sau necorespunzătoare calitativ, dacă acestea nu pot fi

separate în procesul de exploatare, cu excepţia cărbunilor;

c) din rocile înconjurătoare şi din intercalaţiile sterile sau necorespunzătoare calitativ, care se pot evita în procesul de exploatare (deci

nu se includ în calculul rezervelor geologice) se recoltează probe informative;

d) la stratele neomogene de cărbuni se recoltează probe diferenţiale (separat din fiecare banc de cărbune şi din fiecare intercalaţie

sterilă) şi probe globale (recoltate pe toată grosimea stratului, atît din cărbune, cât şi din intercalaţiile sterile); în etapele de prospecţiune şi

explorare preliminară probele se recoltează, de regulă, numai din substanţa minerală utilă, iar probele globale se recoltează din cel puţin

15% din punctele de traversare a stratelor de cărbuni;

e) la minereuri metalifere, în cazul filoanelor cu salbande, probele se recoltează separat din minereu şi din salbande;

f) în zăcămintele fără limite nete, lungimea probelor recoltate spre periferia zăcămîntului trebuie să permită estimarea rezervelor în

variante de conţinut limită;

g) pentru minereurile metalifere, care conţin elemente rare şi disperse legate de anumite minerale, se vor recolta, pe lingă probele de

minereu, şi probe monominerale sau de concentrate;

h) în prezenţa mai multor sorturi de substanţă minerală utilă sau tipuri de roci, probarea se face separat pe sorturi şi tipuri. Din acelaşi

25

sort de substanţă minerală utilă sau tip de rocă din cadrul unui zăcămînt, recoltarea probelor se face prin aceeaşi metodă, la aceleaşi

distanţe între ele şi probele au aceeaşi greutate pe unitatea de lungime sau de suprafaţă probată;

i) la zăcămintele tabulare (filoane, strate, lentile), liniile de probare trebuie să aibă o direcţie cât mai apropiată de normala la planul pe

care se proiectează corpurile de substanţă minerală utilă, în vederea evaluării rezervelor;

j) excavaţiile făcute pentru recoltarea probelor trebuie să aibă o secţiune constantă, indiferent de duritatea diferitelor minerale sau de

varietăţile de rocă pe care le cuprinde;

k) tot materialul excavat în procesul recoltării probelor trebuie să ajungă la staţia de prelucrare a probelor, fără adaos de material

străin;

l) recoltarea probelor din lucrări miniere va fi precedată de pregătirea locului de probare prin curăţirea şi netezirea acestuia, astfel ca

fiecare probă să fie tăiată pe o suprafaţă aproape plană;

m) în toate cazurile posibile, se va practica mecanizarea recoltării probelor din lucrări miniere, prin găuri de mină, prin dispozitive de

tăiere a unor brazde cu secţiune triunghiulară, ori prin alte procedee.

Art. 78 Privitor la recoltarea probelor este necesar să se determine, pentru fiecare zăcământ sau porţiune cu condiţii geologice similare

din cadrul zăcământului, metoda de probare (modul de recoltare a probelor), distanţa dintre probe şi cantitatea minimă de material din proba

iniţială.

Art. 79 La adoptarea metodei de probare, se va ţine seama de factorii geologici specifici fiecărui zăcămînt (forma, grosimea corpurilor de

substanţă minerală utilă, variaţia calităţii, textura, structura şi duritatea substanţei minerale utile etc.) şi de factorii tehnico-economici (felul

lucrărilor geologice, operativitatea şi economicitatea probării etc). Principalele metode de probare in lucrări miniere sunt: prin brazde, în reţea

(prin ciupire), prin răzuire, prin găuri de mină şi metoda globală. Probarea abatajelor se face, de regulă, prin brazde. În cazul forajelor, proba se

recoltează din materialul recuperat.

Art. 80 Distanţa dintre probe trebuie stabilită la zăcămintele probate în lucrările miniere (galerii şi suitori) care cuprind în profilul lor

mineralizaţia pe toată grosimea ei. La adoptarea distanţei dintre probe, se va urmări obţinerea calităţii rezervelor cu un grad de cunoaştere cât

mai ridicat, în condiţii economice raţionale.

26

Art. 81 Fiecare probă recoltată trebuie să conţină cantitatea minimă de material care să reflecte compoziţia chimică şi proprietăţile fizico-

mecanice ale porţiunii de zăcămînt pe care o caracterizează calitativ. Cantitatea minimă de material se raportează la o lungime de 1 m sau o

suprafaţă de 1 mp probată.

Art. 82 Prelucrarea probelor constă în extragerea din proba recoltată a materialului necesar efectuării analizelor şi determinărilor (proba

unicat) şi păstrării unei probe martor (duplicat). Schema de prelucrare adoptată va asigura condiţii ca probele unicat şi duplicat să reprezinte fidel

proba iniţială.

Greutatea minimă a probelor rezultate după prelucrare depinde de numărul componenţilor utili şi dăunători, de caracteristicile fizico-

mecanice care urmează a fi stabilite şi de materialul necesar fiecărei determinări în parte.

Art. 83 Pe fiecare probă, se efectuează analizele şi determinările de bază pentru toţi componenţii chimici şi toate caracteristicile fizico-

mecanice care influenţează valoarea economică şi determină domeniile de utilizare ale substanţei minerale utile. Pentru componenţii utili

accesorii, cu o valoare economică redusă, analizele se pot efectua pe probe grupate, obţinute prin amestecarea de material din 5- 20 probe

simple. Caracteristicile calitative care depind statistic de altele (ex. putere calorifică, conţinut în cenuşă la cărbuni, Cd-Zn la minereuri

polimetalice etc) pot fi determinate pe un număr redus de probe, dar suficient pentru stabilirea ecuaţiilor de regresie corespunzătoare.

Art. 84 Pentru verificarea rezultatelor analizelor de bază se execută analize de control intern şi extern pentru toate caracteristicile

calitative principale (utile şi dăunătoare).

În documentaţiile de evaluare a rezervelor se va prezenta prelucrarea rezultatelor analizelor de control intern şi extern efectuate. În cazul

când analizele de control extern pun în evidenţă erori sistematice, se vor efectua analize de arbitraj.

Modul de prelucrare şi de interpretare a rezultatelor analizelor de control este redat în Anexa nr. 3.

Art. 85 Fiecare probă va fi documentată grafic, numeric şi descriptiv.

Art. 86 În Anexa nr. 3 se prezintă indicaţii metodologice privind probarea chimică şi fizico-mecanică a zăcămintelor de substanţe minerale

utile solide.

Art. 87 Probarea tehnică are ca scop determinarea proprietăţilor substanţei minerale utile şi ale rocilor înconjurătoare care influenţează

tehnologia de exploatare. De regulă, pe probele tehnice se determină compactitatea, porozitatea, tăria (duritatea), fisuraţia, stabilitatea rocilor în

lucrările de exploatare, rezistenţa de rupere la şoc, rezistenţa de sfărâmare, coeficientul de afinare, greutatea volumetrică, umiditatea etc. Pentru

27

zăcămintele exploatabile la zi se execută, direct in zăcământ sau pe probe, determinări de stabilitate în taluzuri, de forare a găurilor şi de

comportare la împuşcare. Determinările se execută pe probe colectate din substanţa minerală utilă şi din rocile înconjurătoare.

Art. 88 Probarea tehnologică are ca scop stabilirea fluxului tehnologic de preparare a substanţelor minerale utile din care se extrag

elemente utile, a reţetei de fabricaţie şi calităţii produselor care se pot obţine din substanţele minerale utile, ori cu participarea lor.

Pentru stabilirea condiţiilor de zăcământ se efectuează studii tehnologice pentru obţinerea unor parametrii industriali privind tehnologia de

exploatare şi de preparare – prelucarare.

Probele se recoltează pe sorturi de substanţă minerală utilă, dacă acestea pot fi conturate şi exploatate separat.

Art. 89 Cantitatea de material şi metodica de colectare a probelor tehnologice se stabilesc de comun acord de către societatea comercială

care execută lucrările de cercetare geologică şi cea care efectuează studiul tehnologic, urmărindu-se obţinerea unei probe cu parametri

reprezentativi pe zăcământ. Metodologia de probare tehnologică a zăcămintelor de substanţe minerale utile solide este redată în Anexa nr.4.

Art.90 În Anexa nr. 4 se prezintă metodologia de probare tehnologică a zăcămintelor de substanţe minerale utile solide

PARAGRAFUL 6. CERCETAREA HIDROGEOLOGICĂ

Art. 91 Studiul hidrogeologic se execută în măsura în care apele subterane ridică probleme în valorificarea zăcământului şi are ca scop

formularea concluziilor privind condiţiile hidrogeologice ale corpurilor de substanţă minerală utilă, posibilităţile de asecare şi/sau captare ale

orizonturilor acvifere.

Art. 92 Cercetările hidrogeologice se execută in etape, prin observaţii directe în deschideri naturale sau în lucrări existente, prin foraje şi

prin lucrări miniere.

a) Prospecţiunea hidrogeologică cuprinde ansamblul lucrărilor efectuate prin observarea directă în deschideri naturale sau lucrări

existente (puţuri, galerii etc.) şi prin foraje singulare, cu scopul stabilirii condiţiilor hidrogeologice generale ale unei regiuni sau perimetru cu

resurse posibile.

b) Explorarea hidrogeologică cuprinde ansamblul lucrărilor efectuate prin foraje hidrogeologice şi lucrări miniere, în scopul stabilirii

condiţiilor hidrogeologice caracteristice unui perimetru.

28

În faza de explorare preliminară, lucrările executate trebuie să asigure cunoaşterea caracteristicilor hidrogeologice, în măsura necesară

clasificării resurselor posibile şi indicate.

În faza explorării de detaliu, lucrările trebuie să asigure cunoaşterea caracteristicilor hidrogeologice în măsura necesară clasificării

resurselor posibile, indicate şi măsurate în vederea proiectării asecării şi sau captării.

Art. 93 La amplasarea forajelor hidrogeologice se va ţine seama de dezvoltarea complexelor permeabile şi de complexitatea condiţiilor

hidrogeologice ale regiunii.

Densitatea forajelor hidrogeologice depinde de nivelul gradului de cunoaştere urmărit În cadrul aceleiaşi faze de explorare, densitatea

forajelor hidrogeologice poate fi diferită în limitele unui zăcămînt sau perimetru, dacă condiţiile hidrogeologice impun acest lucru.

Amplasarea forajelor hidrogeologice şi densitatea acestora se justifică in proiectele de cercetare geologică.

Forajele hidrogeologice, care se încadrează în reţeaua de cercetare geologică, se vor executa cu carotaj mecanic continuu. Pentru

celelalte foraje hidrogeologice se va executa carotaj mecanic în intervalele nisipoase şi în cele din util.

Art. 94 Cercetarea hidrogeologică se va face separat pentru fiecare orizont acvifer, urmărindu-se ca în fiecare punct să fie studiate

experimental toate orizonturile acvifere întîlnite, fie printr-un singur foraj, fie prin mai multe foraje apropiate.

SECŢIUNEA A II-A EVALUAREA REZERVELOR GEOLOGICE

PARAGRAFUL 1. PRINCIPII DE BAZĂ PRIVIND EVALUAREA REZERVELOR Art. 95 Resursele/rezervele geologice se evaluează pe baza tuturor rezultatelor obţinute în cercetare şi exploatare, pe întregul zăcământ,

sau pe părţi ale acestuia care constituie sau vor constitui unităţi independente de exploatare.

Art. 96 În zăcămintele la care, pe lîngă substanţa de bază, au fost interceptate şi alte substanţe valorificabile, se vor evalua

resursele/rezervele pentru toate aceste substanţe, iar în zăcămintele cu mai multe elemente utile se va stabili conţinutul pentru fiecare element

valorificabil. Caracterizarea calitativă a rezervelor va cuprinde exprimarea valorii fiecărei caracteristici care influenţează pozitiv sau negativ

valoarea economică şi domeniile de utilizare ale substanţei minerale utile.

29

Art. 97 Pentru fiecare substanţă minerală utilă, resursele/rezervele se exprimă în unităţi de măsură specifice (tone, metri cubi, etc), funcţie

de modul în care se programează şi se raportează realizarea producţiei.

Art. 98 Resursele minerale se evaluează aşa cum se află în zăcământ, fără a lua în considerare modificările ce intervin în procesul de

exploatare (diluţie, pierderi) şi de preparare (îmbogăţire), cu următoarele precizări:

a) intercalaţiile sterile sau necorespunzătoare calitativ, care au grosimea pînă la limita maximă admisă prin condiţiile industriale

avizate, se includ în calculul rezervelor geologice, cu excepţia cărbunilor la care rezervele cuprind numai substanţa minerală utilă;

b) pentru elementele utile accesorii, care se pot recupera din subproduse (ex. concentrate), se va determina atât conţinutul în

zăcământ, cât şi în subprodusul respectiv.

Art. 99 Resursele măsurate care urmează să stea la baza stabilirii condiţiilor industriale se vor evalua, după caz, în mai multe variante de

con¬ţinut limită, grosime minimă etc.

Art. 100 La zăcămintele exploatabile la zi se va determina şi volumul copertei, în variante ale adâncimii maxime de exploatare în carieră.

Art. 101 Evaluarea resurselor/rezervelor implică, de regulă, următoarele operaţii: delimitarea acestora de rocile sterile, stabilirea

resurselor şi a rezervelor care provin din acestea precum, delimitarea rezervelor şi împărţirea corpurilor de substanţă minerală utilă în unităţi de

calcul, evaluarea cantităţii şi calităţii rezervelor pe fiecare unitate de calcul şi cumularea acestora după criteriile stabilite.

PARAGRAFUL 2. DETERMINAREA ŞI FUNDAMENTAREA RESURSELOR/REZERVELOR Art. 102 Determinarea şi fundamentarea resurselor minerale şi separarea în cadrul acestora a rezervelor se face pentru fiecare corp de

substanţă minerală utilă în parte, pe baza studiului de fezabilitate.

Art. 103 La zăcămintele tabulare (strate, filoane, lentile), resursele trebuie conturate în planul pe care se proiectează corpurile de

substanţă minerală utilă în vederea evaluării rezervelor, iar în cazul minereurilor metalifere la care conţinutul scade treptat spre rocile din culcuş

şi acoperiş, precum şi în cazul unor zăcăminte de cărbuni neomogene (formate din alternanţe de bancuri de cărbune şi intercalaţii sterile), trebuie

stabilite în prealabil şi limitele laterale ale corpurilor de substanţă minerală utilă.

30

1. Delimitarea laterală a substanţei minerale utile de rocile sterile din culcuş şi acoperiş se face pe baza conţinuturilor limită, a grosimii

maxime a intercalaţiilor sterile care se includ în rezerve şi a grosimii şi calităţii medii minime în fiecare punct din planul zăcămîntului.

2. Conturul resurselor măsurate şi a celor indicate, în planul pe care se proiectează fiecare corp de substanţă minerală utilă, se trasează

pe baza hărţiilor de izolinii pentru grosime, calitate, putere (grosime X conţinut), condiţii hidrogeologice (presiunea coloanei de apă, suprafaţă

piezometrică etc).

Art. 104 În cazul zăcămintelor izometrice (masive, volburi, stockuri etc.), la conturarea resurselor măsurate şi a celor indicate se vor avea

în vedere, după caz, adâncimea maximă de exploatare la zi şi în subteran, zonele de alterare din partea superioară, conţinuturile limită în

elemente utile şi dăunătoare, coeficientul maxim de descopertare pentru exploatarea la zi, condiţiile hidrogeologice, precum şi situaţia geologică.

Art. 105 Delimitarea resurselor/rezervelor pe grupe şi categorii se face în cadrul aceluiaşi sort de substanţă minerală utilă, dacă datele de

cunoaştere existente şi condiţiile geologice şi tehnico - miniere permit conturarea spaţială a sorturilor calitative.

Art. 106 În cadrul fiecărei grupe, se va trasa conturul resurselor/rezervelor de diferite categorii, în funcţie de gradul de cunoaştere realizat.

PARAGRAFUL 3. ÎMPĂRŢIREA CORPURILOR DE SUBSTANŢĂ MINERALĂ UTILĂ ÎN UNITĂŢI DE CALCUL

Art. 107 Delimitarea în cadrul fiecărui corp de substanţă minerală utilă a rezervelor pe grupe şi categorii redă localizarea lor după

posibilităţile de valorificare şi după gradul de cunoaştere realizat. Pentru obţinerea unei imagini a distribuţiei spaţiale a rezervelor şi a variaţiei

calităţii substanţei minerale utile, rezervele din cadrul aceleiaşi grupe şi categorii se împart în unităţi de calcul, denumite panouri sau blocuri.

Modul de împărţire in unităţi de calcul şi dimensiunile acestora, depind de forma de zăcămînt, de gradul de cunoaştere realizat şi de metoda de

exploatare preconizată sau practicată, în final urmărindu-se ca unităţile de calcul să coincidă cu unităţile de exploatare, astfel ca rezervele

evaluate să servească necesităţilor producţiei.

Art. 108 Fiecare unitate de calcul va cuprinde rezerve clasificate în aceeaşi grupă şi categorie şi acelaşi sort de substanţă minerală utilă.

Separarea rezervelor pe sorturi se impune ori de cîte ori ele pot fi conturate în spaţiu.

31

Art. 109 În faza de explorare preliminară, unităţile de calcul se delimitează în principiu pe baza unor criterii geologice şi sînt de dimensiuni

mari, dar trebuie să redea variaţia caracteristicilor corpurilor de substanţă minerală utilă în măsura necesară delimitării zonei unde urmează să

înceapă exploatarea, deci a ariei în care se va desfăşura explorarea de detaliu.

Art. 110 În faza explorării de detaliu şi în mod special a celei pentru dirijarea exploatării, cit şi la finele explorării in fază unică, pentru

rezervele de categorii superioare (rezerve dovedite la zăcămintele din clasele I - III), unităţile de calcul se vor delimita astfel ca să coincidă cu

unităţile de exploatare la zăcămintele exploatabile în subteran. La zăcămintele exploatabile la zi, unităţile de calcul vor fi subdiviziuni ale treptelor

de exploatare.

PARAGRAFUL 4. EVALUAREA CANTITĂŢII ŞI CALITĂŢII REZERVELOR PE UNITĂŢI DE CALCUL ŞI CUMULAREA LOR

Art. 111 În vederea evaluării rezervelor unităţilor de calcul, este necesar să se determine volumul lor, iar în cazul că rezervele se exprimă

în tone se utilizează şi greutatea volumetrică. La zăcămintele tabulare, volumul rezervelor se stabileşte cu ajutorul suprafeţei şi a grosimii medii.

În cazul zăcămintelor în care substanţa minerală utilă apare sub formă de cuiburi în roca purtătoare de mineralizaţie, se evaluează

cantitatea totală de rocă, apoi rezervele de substanţă minerală utilă se obţin prin aplicarea coeficientului de mineralizare.

Art. 112 Suprafaţa unităţilor de calcul se conturează pe un plan, prin proiecţie ortogonală. Poziţia planului de proiecţie depinde de direcţia

şi înclinarea corpurilor de substanţă minerală utilă.

Art. 113 Grosimea se măsoară, de regulă, în punctele de probare chimică sau fizico-mecanică. Grosimea medie pe unitatea de calcul

este media valorilor din punctele de măsurare, proiectate pe normala la planul de proiecţie al suprafeţelor. Determinarea valorii medii pe unitatea

de calcul se poate face geostatistic, prin metode statistico-matematice, ponderat după lungimea sau suprafaţa de influenţă, precum şi ca medie

aritmetică simplă.

Art. 114 Pentru greutate volumetrică, de regulă, se calculează cîte o valoare medie corespunzătoare fiecărui sort de substanţă minerală

utilă din acelaşi zăcămînt, care se utilizează în determinarea rezervelor tuturor unităţilor de calcul ale sortului respectiv.

Art. 115 În cazul zăcămintelor cu alternanţe de substanţă utilă şi de benzi sterile incluse în calculul rezervelor şi o diferenţă semnificativă

între greutatea volumetrică a utilului şi a sterilului, se determină întîi greutatea volumetrică medie a substanţei minerale utile şi a rocilor care

32

constituie intercalaţiile sterile, pe corpuri sau pe întregul zăcămînt. În fiecare punct de cunoaştere se calculează greutatea volumetrică

corespunzătoare proporţiei de util şi steril, apoi, cu aceste valori se determină greutatea volumetrică medie pentru fiecare unitate de calcul.

Art. 116 Media greutăţii volumetrice se stabileşte ca medie aritmetică a valorilor individuale. Greutatea volumetrică se determină pentru

substanţa minerală în stare naturală.

Art. 117 În vederea stabilirii calităţii rezervelor pe unităţi de calcul, se determină media fiecărei caracteristici calitative, folosind, de regulă,

valorile stabilite în fiecare punct de cunoaştere aparţinînd unităţii de calcul respective, precum şi în unele puncte exterioare, dar situate aproape

de conturul unităţii de calcul. Calculul mediei se poate face geostatistic, prin metode statistico-matematice şi ponderat după grosimea sau

lungimea probelor, ori după suprafaţa de influenţă.

Se exceptează de la prevederile prezentului articol următoarele situaţii:

a) mediile pe unităţi de calcul, ale caracteristicilor calitative care depind statistic de altele se stabilesc cu ajutorul ecuaţiilor de regresie

corespun¬zătoare ;

b) pentru caracteristicile calitative cu importanţă redusă în valoarea mică a substanţei minerale utile, la care determinările s-au efectuat pe

număr redus de probe, ori pe probe grupate, precum şi în cazul elementelor utile care în zăcământ apar cu un conţinut sub limita de sensibilitate

a metodelor de analiză, dar pot fi recuperate din subproduse, se poate atribui fiecărei unităţi de calcul valoarea medie pe corp de substanţă

minerală utilă.

Art. 118 În evaluarea resurselor/rezervelor geologice se pot utiliza coeficienţi de corecţie în următoarele situaţii:

a) în cazul în care analizele de control extern pun în evidenţă erori sistematice în activitatea laboratorului de bază, confirmate de

analizele de arbitraj, rezultatele analizelor de bază din perioada respectivă vor fi corectate cu coeficientul corespunzător;

b) valorile caracteristicilor calitative care se determină pe probe uscate în prealabil, vor fi corectate ţinînd seama de umiditatea

naturală a substanţei minerale utile;

c) în situaţiile în care pe unităţi de calcul revine un număr redus de lucrări sau probe chimice şi fizico-mecanice, la estimarea

caracteristicilor calitative medii este indicat să se procedeze, în cadrul fiecărui corp de substanţă minerală utilă, astfel:

- se estimează valorile medii ale caracteristicilor calitative pe fiecare unitate de calcul (cu);

33

- se determină valorile medii ale caracteristicilor calitative pe corp de substanţă minerală utilă, cu includerea rezervelor

exploatate şi a probelor aferente acestora, în două moduri:

1. prin media tuturor probelor (cp) şi

2. prin media ponderată după rezerve (cr) a valorilor medii pe unităţi de calcul;

- se stabileşte coeficientul de corecţie K = cp/cr; pentru fiecare unitate de calcul se adoptă media corectată ccu = Kcu;

- se recomandă estimarea mediei cp, ţinînd seama de legea de distribuţie statistică a fiecărei caracteristici;

d) în cazul zăcămintelor cu o tendinţă de variaţie a grosimii sau a calităţii resurselor/rezervelor (ex.: creştere sau descreştere), pentru

unităţile de calcul extrapolate de la un aliniament de cercetare, ori interpolate între lucrări cu rezultat pozitiv şi negativ, valorile medii ale grosimii

sau ale caracteristicilor calitative, stabilite cu datele obţinute din lucrările de cercetare cu rezultat pozitiv, se vor corecta ţinînd seama de tendinţa

în variaţia caracteristicilor respective;

e) în cazul existenţei probelor excepţionale la zăcămintele de minereuri auro-argentifere şi de elemente rare şi disperse, precum şi la

unele zăcăminte de minereuri neferoase, conţinuturile medii ale unităţilor de calcul, determinate fără probele excepţionale, se corectează cu

coeficientul corespunzător aportului suplimentar de metal, pe corp de minereu, dat de aceste probe.

În legătură cu probele excepţionale se vor avea în vedere următoarele:

• Fiecare probă cu un conţinut anormal se reanalizează. Dacă se obţine un conţinut normal, acesta înlocuieşte conţinutul iniţial. Dacă

reanalizarea indică un conţinut ridicat, proba se reţine ca posibil excepţională.

• Probele cu conţinut ridicat, confirmat prin reanalizare, se marchează pe profilele de calcul al rezervelor fiecărui corp de minereu.

• Dacă în urma examinării localizării spaţiale a probelor cu conţinut ridicat se pot contura anumite zone de îmbogăţire care au şi o

explicaţie genetică, rezervele se calculează separat pentru minereul bogat astfel conturat şi separat pentru restul minereului.

• Dacă probele cu conţinut ridicat se distribuie neregulat, pe întregul corp de minereu, rezervele se estimează pe unităţi de calcul,

considerîndu-se excepţionale probele al căror conţinut este de 10-15 ori mai mare decît media pe unitatea de calcul stabilită fără

luarea în considerare a probelor cu conţinut ridicat. La minereurile auro-argentifere, probele pot fi considerate excepţionale şi prin

folosirea metodei Kallistov.

34

În cazul existenţei probelor excepţionale, pe fiecare unitate de calcul se determină conţinutul mediu cu probele excepţionale şi fără luarea

lor în considerare. Se calculează apoi conţinutul mediu pe rezervele totale ale corpului de minereu în cele două variante: cu probele excepţionale

(Ce) şi fără ele (C). Se calculează coeficientul de corecţie K = Ce/C pe corp de minereu, cu care se înmulţeşte conţinutul mediu al fiecărei unităţi

de calcul, stabilit fără probele excepţionale. Aceasta este calitatea adoptată a rezervelor.

Art. 119 Pe baza rezervelor evaluate pe unităţi de calcul se determină rezervele cumulate în cadrul fiecărei grupe şi categorii pe orizonturi

sau trepte de exploatare, pe corpuri de substanţă minerală utilă, pe perimetre şi pe total zăcămînt. Calitatea medie a rezervelor cumulate se

determină prin ponderare cu cantitatea lor.

CAPITOLUL IV DOCUMENTAŢIILE DE EVALUARE A REZERVELOR GEOLOGICE

Art. 120 Documentaţiile de evaluare a resurselor/rezervelor geologice de substanţe minerale utile solide se întocmesc, în vederea

evaluării şi luării în evidenţă a rezervelor, pe baza tuturor rezultatelor obţinute din lucrările de cercetare geologică, de exploatare, din studiile şi

determinările de laborator, din cercetările tehnologice, precum şi din studiile de fezabilitate sau alte studii tehnico-economice avizate. Ele trebuie

să cuprindă toate datele geologice, tehnice şi economice existente care să permită fundamentarea cantităţii şi calităţii rezervelor estimate,

clasificarea lor în grupe şi categorii, precum şi verificarea tuturor calculelor efectuate.

Art. 121 Documentaţiile de evaluare a rezervelor se întocmesc pe zăcăminte sau perimetre, pentru toate substanţele existente în limitele

acestora, de către unităţile care execută lucrări de cercetare geologică sau de exploatare, precum şi de institutele de cercetare şi proiectare.

În cazul că un zăcămînt sau un perimetru se cercetează sau se exploatează în comun de societăţi diferite, se va întocmi o documentaţie

unică, care va cuprinde situaţia rezervelor totale, precum şi defalcarea acestora pe unităţile respective.

Art. 122 Documentaţiile de evaluare a resurselor/rezervelor, însoţite după caz, de punctul de vedere al ministerului de resort sau

instituţiei publice în subordinea căreia se află societatea comercială sau compania naţională care exploatează sau urmează să exploateze

zăcămîntul şi de un document din care să rezulte modul de însuşire a conţinutului şi propunerilor din documentaţie de către ministerul de resort

sau consiliul judeţean, comunal sau al municipiului Bucureşti beneficiar al zăcământului, vor fi trimise la Agenţia Naţională pentru Resurse

Minerale, în vederea verificării şi luării în evidenţă a resurselor/rezervelor.

35

In cazul cînd prin documentul ministerului de resort, al consiliului judeţean, comunal, respectiv al municipiului Bucureşti, propun modificări

ale cuantumului resurselor/rezervelor, acestea vor fi justificate prezentîndu-se situaţia rezervelor propuse a fi luate în evidenţă, iar documentaţiile

vor cuprinde în anexe modificările corespunzătoare.

Art. 123 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale poate să solicite date suplimentare faţă de cele prezentate în documentaţii, în

vederea justificării resurselor/rezervelor propuse a fi luate în evidenţă.

Societăţile comerciale şi naţionale au obligaţia să pună la dispoziţia aparatului de lucru al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale

toate documentele necesare verificării exactităţii datelor privind evaluarea resurselor/rezervelor.

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale va solicita completarea sau refacerea documentaţiilor de evaluare a resurselor/rezervelor care

nu îndeplinesc prevederile prezentelor norme metodologice.

Art. 124 Ministerele de resort şi instituţiile statului care au în subordine societăţi comerciale sau companii naţionale cu activitate de

cercetare geologică sau de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile solide, vor prezenta la Agenţia Naţională pentru Resurse

Minerale, pînă la 1 decembrie al fiecărui an, lista zăcămintelor pentru care urmează să se întocmească şi să se trimită documentaţii în vederea

verificării şi luării în evidenţă a resurselor/rezervelor în anul următor, eşalonate pe luni.

În temeiul atribuţiilor şi drepturilor stabilite prin lege, de a solicita şi a obţine documentaţii de evaluare a resurselor/rezervelor de la titularii

de permise/licenţe care desfăşoară activităţi în domeniul punerii în evidenţă şi exploatării resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile,

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale urmăreşte realizarea programelor anuale de trimitere a documentaţiilor stabilite şi intervine pentru

înlăturarea deficienţelor, evitarea întîrzierilor şi respectarea prevederilor în vigoare, referitoare la constituirea şi actualizarea fondului naţional de

rezerve.

Art. 125 Documentaţiile vor fi alcătuite din text şi anexe la text, grupate în unul sau mai multe volume. Anexele grafice vor fi prezentate în

mape separate, nelegate, indicîndu-se scara fiecăreia.

Anexele secrete vor fi prezentate într-o mapă separată, cu respectarea dispoziţiilor legale privind apărarea secretului de stat.

Documentaţiile şi anexele vor fi clasificate conform legislaţiei în vigoare.

Conţinutul documentaţiilor de evaluare a resurselor/rezervelor este prezentat Instrucţiunile tehnice elaborate în conformitate cu Legea

minelor şi Normele de aplicare a acesteia.

36

Art, 126 În situaţiile când resursele/rezervele au mai fost luate în evidenţă, iar verificarea solicitată nu urmează să fundamenteze trecerea

la explorarea de detaliu sau intrarea zăcămîntului în exploatare, documentaţiile vor cuprinde numai capitolele sau părţile acestora şi anexele

corespunzătoare, care justifică modificările intervenite în situaţia rezervelor luate în evidenţă anterior.

Art. 127 Data de referinţă pentru raportare a resurselor/rezervelor evaluate în vederea omologării este 1 ianuarie.

CAPITOLUL V VERIFICAREA ŞI ÎNREGISTRAREA RESURSELOR/REZERVELOR GEOLOGICE

Art. 128 Resursele/rezervele geologice de substanţe minerale utile solide, determinate prin lucrări de cercetare geologică şi de

exploatare, prin studii, analize şi determinări de laborator, precum şi prin cercetări tehnologice de exploatare, preparare şi prelucrare, clasificate

după gradul de cunoaştere în categoriile posibile (cod 333), indicate (cod 332), măsurate (cod 331), potenţiale (cod 221 + 222) şi conjuncturale

(cod 211) iar după posibilităţile de valorificare, în grupele resurse minerale identificate şi resurse minerale valorificabile, situate în extinderea lor,

se verifică şi se iau în evidenţă de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, prin Comisia pentru verificarea şi luarea în evidenţă a

resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile, în componenţa căruia intră şi reprezentanţi ai mediului universitar. Membrii Comisiei pentru

verificarea şi luarea în evidenţă a resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile se numesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale

pentru Resurse Minerale.

Art. 129 Verificarea şi luarea în evidenţă a resurselor/rezervelor se face pe baza documentaţiei de evaluare a acestora, a studiului de

prefezabilitate sau de fezabilitate şi a planului de dezvoltare, avizate potrivit legii şi întocmite de persoane juridice sau fizice atestate de către

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Pentru resursele/rezervele din grupa identificate este necesar şi acordul privind schimbarea

destinaţiei terenurilor afectate de lucrările geologice şi de exploatare, precum şi alte avize legale legate de valorificarea zăcămintelor.

Art. 130 Întocmirea şi trimiterea documentaţiilor de evaluare a resurselor/rezervelor, precum şi luarea în evidenţă a acestora se va face în

următoarele cazuri:

a) la încheierea explorării preliminare ;

b) la încheierea explorării de detaliu sau în fază unică, înaintea intrării zăcământului în exploatare;

37

c) înaintea încetării activităţii de exploatare, dacă mai există resurse/rezerve geologice neexploatate;

d) ori de cîte ori Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, consideră necesară actualizarea resurselor/rezervelor unui zăcământ.

Art. 131 Documentul de verificare şi luare în evidenţă a resurselor/rezervelor este Încheierea Comisiei pentru verificarea şi luarea în evidenţă a resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile, care, pentru rezervele dovedite, constituie actul pe baza căruia se

fundamentează, sub aspectul bazei de materie primă minerală, documentaţiile de aprobare a investiţiilor necesare exploatării şi valorificării

rezervelor.

Art. 132 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale va emite Încheierea în termen de 30 de zile de la data întrunirii Comisiei pentru

verificarea şi luarea în evidenţă a resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile, întocmită conform prevederilor prezentelor norme

metodologice.

Art. 133 Comisia pentru verificarea şi luarea în evidenţă a resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile va stabili, prin Încheiere,

măsuri obligatorii şi recomandări în vederea creşterii gradului de cunoaştere a resurselor/rezervelor, ridicării gradului de valorificare a acestora şi

grăbirii introducerii substanţelor minerale utile în circuitul economic.

Titularii permiselor/licenţelor vor raporta anual, odată cu trimiterea dărilor seamă statistice privind evidenţa şi mişcarea

resurselor/rezervelor, modul de aducere la îndeplinire a măsurilor şi recomandărilor înscrise în ultima Încheiere.

Art. 134 Studiile privind estimarea resurselor minerale identificate, categoria posibile, se examinează de Agenţia Naţională pentru

Resurse Minerale şi se avizează de Comisia pentru verificarea şi luarea în evidenţă a resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile.

CAPITOLUL VI CONSTITUIREA ŞI URMĂRIREA EVOLUŢIEI FONDULUI NATIONAL DE RESURSE/REZERVE GEOLOGICE

Art. 135 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale organizează evidenţa de stat centralizată şi teritorială a resurselor/rezervelor

geologice de substanţe minerale utile solide pentru toate zăcămintele din România şi urmăreşte evoluţia fondului naţional de resurse/rezerve

geologice.

38

Datele oficiale cu privire la resursele/rezervele geologice de substanţe minerale utile solide sînt cele înscrise în evidenţa de stat

centralizată.

Art. 136 Evidenţa de stat centralizată a resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile solide se întocmeşte anual, pentru data de 1

ianuarie, pe baza datelor cuprinse în documentele de luare în evidenţă a resurselor/rezervelor emise de Agenţia Naţională pentru Resurse

Minerale şi în dările de seamă statistice anuale privind evidenţa şi mişcarea resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile, întocmite de

persoane fizice sau juridice atestate şi trimise de titularii permiselor/licenţelor, care au sarcini în domeniul cercetării geologice sau exploatării

zăcămintelor.

Art. 137 În cadrul societăţilor comerciale, a societăţilor şi companiilor naţionale se ţine evidenţa primară a resurselor/rezervelor şi a

mişcării acestora, detaliată pe substanţe şi sorturi industriale, precum şi pe unităţi de calcul.

Art. 138 Evaluarea şi clasificarea resurselor/rezervelor înscrise în evidenţa primară şi raportate prin dările de seamă statistice anuale

privind evidenţa şi mişcarea resurselor/rezervelor, se face în mod obligatoriu, în conformitate cu prevederile din prezentele norme metodologice.

Parametrii cantitativi şi calitativi determinaţi, precum şi condiţiile industriale care justifică evaluarea şi clasificarea resurselor/rezervelor

care au suferit modificări în anul de raportare vor fi fundamentaţi pe datele cuprinse în documentaţia primară, existentă la societate/compania

raportoare.

Art. 139 Darea de seamă statistică cuprinde evoluţia cantitativă şi calitativă a resurselor/rezervelor pe întreaga perioadă a anului

calendaristic care a trecut.

Mişcarea resurselor/rezervelor, din darea de seamă statistică anuală, va cuprinde modificările determinate de schimbarea gradului de

cunoaştere şi a posibilităţilor de valorificare, de extracţie şi pierderile de exploatare din anul de raportare, precum şi de recalculările şi

reclasificările datorate reinterpretării datelor existente la începutul anului respectiv. De asemenea, darea de seamă statistică va cuprinde

producţia realizată (extrasul industrial), precum şi elementele necesare stabilirii creşterilor de resurse/rezerve.

Situaţia resurselor/rezervelor raportate de societăţi/companii prin dările de seamă statistice anuale se va pune de acord, în mod

obligatoriu, cu resursele/rezervele luate în evidenţă.

Art. 140 Darea de seamă statistică se însoţeşte de o notă explicativă, redactată de societatea/compania raportoare, care cuprinde

elementele necesare fundamentării resurselor/rezervelor şi modificării acestora, înscrise în formular.

39

Art. 141 Conţinutul dării de seamă statistice, modul de înscriere a datelor, circuitul şi termenele de trimitere se stabilesc prin instrucţiuni

tehnice emise de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

Art. 142 Dările de seamă statistice privind evidenţa şi mişcarea resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile, însoţite de notele

explicative şi întocmite pentru fiecare zăcămînt sau perimetru vor fi trimise la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale de către titularii

permiselor/licenţelor.

Art. 143 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale verifică în teritoriu datele cuprinse în dările de seamă statistice privind evidenţa şi

mişcarea resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile.

Societăţile comerciale, naţionale şi companiile naţionale sînt obligate să pună la dispoziţia aparatului de lucru al Agenţiei Naţionale pentru

Resurse Minerale, conform legislaţiei în vigoare, documentaţiile primare necesare verificării exactităţii datelor înscrise în evidenţa primară şi în

formularele dării de seamă statistice.

Art. 144 Pe baza dărilor de seamă statistice primite şi a verificării lor Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale întocmeşte evidenţa de

stat centralizată care cuprinde situaţia resurselor/rezervelor şi mişcarea lor, clasificate în grupe şi categorii, separat pe substanţe minerale utile,

iar în cadrul acestora, defalcat pe judeţe şi pe zăcăminte sau perimetre.

Art. 145 Situaţia resurselor posibile este reconsiderată de autoritatea competentă, şi exprimată în valori estimate, cit şi în valori echivalate

în resurse măsurate.

Art. 146 Pe baza resurselor/rezervelor înscrise în evidenţa de stat centralizată, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, cu

consultarea şi la propunerea ministerului de resort, elaborează programe de cercetare geologică în vederea creşterii bazei de materii prime

minerale şi atragerii zăcămintelor în circuitul economic.

40

CAPITOLUL VII CONDIŢII PRIVIND BAZA MATERIALA CARE FUNDAMENTEAZĂ CERCETAREA GEOLOGICĂ,

DESCHIDEREA DE MINE NOI SI VALORIFICAREA ZĂCĂMINTELOR

SECŢIUNEA A I-A CLASIFICAREA ZĂCĂMINTELOR DUPĂ COMPLEXITATEA CONDIŢIILOR GEOLOGICE

Art. 147 Gradul raţional de detaliere a cercetării unui zăcământ sau perimetru pentru a putea intra în exploatare se stabileşte în raport cu

complexitatea condiţiilor geologice, ţinînd seama de costul executării şi întreţinerii lucrărilor geologice, precum şi de necesitatea reducerii duratei

de cercetare şi de atragere în circuitul economic.

Art. 148 În raport cu complexitatea condiţiilor geologice, zăcămintele de substanţe minerale utile solide sau subdiviziunile acestora se

împart în 3 clase.

Art. 149 Clasa I cuprinde zăcăminte sau corpuri de substanţă minerală utilă cu o alcătuire geologică, condiţii de zăcământ şi formă simplă,

de masiv sau tabulare, la care grosimea are un coeficient de variaţie pînă la 80%. Zăcământul este netectonizat sau afectat de falii izolate.

Substanţa minerală utilă este continuă, ori dacă apar întreruperi, ele au o formă regulată, astfel că pot fi uşor conturate. Eventualele sorturi

calitative deosebite apar în zone diferite din cadrul zăcământului şi delimitarea lor se face uşor. Conţinutul in elemente utile şi alte caracteristici

calitative sînt relativ uniforme, prezentind un coeficient de variaţie cu valori de pînă la 100%.

Art. 150 Clasa II cuprinde zăcăminte sau corpuri de substanţă minerală utilă cu o alcătuire geologică, condiţii de zăcământ şi formă

complicată. La zăcămintele tabulare, coeficientul de variaţie a grosimii este de 80% - 120%. Continuitatea substanţei minerale utile este

întreruptă fie de o tectonică complicată, fie de apariţia unor zone sterile sau necorespunzătoare calitativ. Diferitele sorturi calitative au o

răspîndire neregulată. Conţinutul în elemente utile şi alte caracteristici calitative sînt neuniforme, prezentînd un coeficient de variaţie cu valori de

100%-150%.

41

Art. 151 Clasa III cuprinde zăcăminte sau corpuri de substanţă minerală utilă cu o alcătuire geologică, condiţii de zăcământ şi formă foarte

complicate. La zăcămintele tabulare coeficientul de variaţie a grosimii este mai mare de 120%. Mineralizaţia prezintă o discontinuitate accentuată

ca urmare a unei tectonici foarte complicate sau a alternanţelor frecvente de substanţă utilă şi steril. Diferitele sorturi calitative de substanţă

minerală utilă se întrepătrund şi au o răspîndire atît de complicată încît ele nu pot fi localizate spaţial, ci doar estimate statistic. Conţinutul în

elemente utile şi alte caracteristici calitative sînt foarte neuniforme, prezentînd un coeficient de variaţie mai mare de 150%.

Art. 152 Încadrarea unui zăcământ sau a corpurilor sale de substanţă minerală utilă în clase se propune în proiectele de cercetare

geologică, se justifică în documentaţiile de evaluare a resurselor/rezervelor şi se stabileşte în Încheiere.

Coeficientul de variaţie a grosimii sau a unei caracteristici calitative se defineşte ca raportul procentual dintre abaterea medie pătratică şi

media aritmetică a acesteia.

Art. 153 În funcţie de particularităţile geologice, corpuri de substanţă minerală utilă din cadrul aceluiaşi zăcământ, sau părţi ale acestora

pot fi încadrate în clase diferite.

SECŢIUNEA A II-A CONDIŢII PRIVIND DESCHIDEREA DE MINE NOI ŞI DEZVOLTAREA SAU

MENŢINEREA CAPACITĂŢILOR DE PRODUCŢIE EXISTENTE

Art. 154 În vederea intrării în exploatare a unui zăcământ sau perimetru este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:

a) - rezervele să fie verificate şi luate în evidenţă;

- la fundamentarea investiţiilor se folosesc resursele măsurate;

- resursele indicare şi posibile pot fi luate în considerare la stabilirea duratei de exploatare, numai în cazuri strict necesare, cu

avizul autorităţii competente;

b) în cazul substanţelor minerale utile solide, în cadrul resurselor măsurate, la zăcămintele din clasele I, II şi III rezervele dovedite

asigură producţia pe cel puţin 5 ani. Posibilitatea fundamentării investiţiilor pe rezerve dovedite care sunt în cantităţi mai mici decît cele

prevăzute în prezentele norme metodologice se stabileşte de Comisia de verificarea şi înregistrare a resurselor/retevelor de substanţe

minerale utile;

42

c) condiţiile naturale de zăcământ şi hidrogeologice, caracteristicile calitative şi proprietăţile tehnologice ale substanţei minerale utile

sînt studiate cu detalierea necesară proiectării exploatării şi a schemei tehnologice de preparare şi prelucrare;

d) este stabilită posibilitatea valorificării substanţelor minerale utile însoţitoare care trebuie exploatate simultan cu substanţa de bază;

e) în documentaţia de evaluare a resurselor/rezervelor, întocmită înaintea punerii zăcământului în exploatare, este necesar să se facă

aprecieri şi recomandări privind posibilităţile de alimentare cu apă potabilă şi industrială, să se semnaleze existenţa apelor subterane care ar

putea crea pericol de inundare a lucrărilor miniere, posibilitatea utilizării lor sau a extragerii elementelor utile din ele, să se indice suprafeţele

unde lipsesc acumulări de substanţe minerale utile.

În subsol şi unde pot fi amplasate obiective industriale, clădiri şi hălzi de steril să se facă recomandări cu privire la protecţia zăcământului

şi a solului acoperitor, precum şi la prevenirea poluării mediului înconjurător.

Art. 155 La zăcămintele în curs de exploatare, investiţiile necesare menţinerii sau dezvoltării capacităţilor de producţie existente se

fundamentează pe resursele măsurate categoria rezerve dovedite. Pot fi luate în considerare şi resursele/rezervele raportate prin darea de

seamă statistică anuală de evidenţa şi mişcarea resurselor/rezervelor, cu condiţia ca ultima Încheiere să nu fie mai veche de 5 ani, iar din totalull

rezervelor dovedite, cele luate în evidenţă să nu depăşească echivalentul producţiei pe 5 ani.

Proporţia rezervelor dovedite din totalul resurselor măsurate poate fi mai mică decît la intrarea în exploatare, la propunerea

conducătorului societăţii/companiei care exploatează zăcământul şi se aprobă potrivit legii de către autoritatea competentă. Menţinerea gradului

optim de asigurare cu rezerve dovedite, cît şi promovarea unor rezerve în categoria dovedite se realizează prin explorarea de detaliu pentru

dirijarea exploatării, prin lucrările de deschidere, pregătire şi de exploatare precum şi prin explorarea în extindere.

SECŢIUNEA A III-A MODUL DE UTILIZARE A REZERVELOR GEOLOGICE ÎN PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE CERCETARE GEOLOGICĂ ,

A PLANULUI DE DEZVOLTARE ŞI A PRODUCŢIEI Art. 156 Rezervele dovedite stau la baza elaborării programelor anuale de producţie.

43

Art. 157 Resursele măsurate stau la baza proiectării lucrărilor de deschidere şi pregătire, iar împreună cu rezervele dovedite

fundamentează programarea producţiei pe perioade de cel puţin 5 ani şi a investiţiilor pentru menţinerea sau dezvoltarea capacităţilor de

producţie existente şi pentru deschiderea de mine noi şi programele anuale de producţiei.

Art. 158 Resursele indicate, la zăcămintele din clasele I, II şi III,, fundamentează lucrările de explorare detaliată.

Art. 159 Resursele posibile stau la baza proiectării lucrărilor de explorare preliminară eventual de explorare detaliată sau de explorare în

fază unică şi pot contribui la estimarea nivelelor de producţie în perspectivă şi a duratei de exploatare.

Art. 160 Resursele posibile şi/sau indicate fundamentează programele de cercetări geologice şi tehnologice, precum şi studii pentru

stabilirea condiţiilor de valorificare.

CAPITOLUL VIII PROGRAMAREA ŞI RAPORTAREA REALIZÂRII CREŞTERII RESURSELOR/REZERVELOR GEOLOGICE

Art. 161 Creşterea resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile solide se stabileşte prin politicile economice ale guvernului, şi prin

strategii guvernamentale în domeniul mineritului şi geologiei. Art. 162 În scopul creşterii bazei de materii prime minerale solide Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi ministerele de resort

interesate, vor elabora programe de cercetare geologică de perspectivă, cu defalcarea acţiunilor pe ani. La elaborarea acestor programe se va

ţine seama de:

a) asigurarea unui grad de cunoaştere corespunzător al resurselor/rezervelor, paralel cu menţinerea unei eficiente economice ridicate

a lucrărilor geologice;

b) menţinerea unui grad de asigurare corespunzător la zăcămintele în exploatare ;

c) scurtarea duratei cercetării geologice şi grăbirea ritmului de atragere în circuitul economic a noi substanţe şi a noi zăcăminte de

substanţe minerale utile care se valorifică în ţara noastră;

d) creşterea mai accentuată a resurselor/rezervelor la substanţele minerale utile care se acoperă parţial din import;

e) definitivarea tehnologiilor de exploatare, preparare şi de înnobilare la unele zăcăminte cu resurse indicate, în vederea trecerii unei

părţi din ele în grupa resurse măsurate;

44

f) perfecţionarea tehnologiilor care să conducă la ridicarea gradului de valorificare a elementelor utile din zăcăminte;

g) promovarea în categorii superioare a resurselor indicate şi şi a unei părţi din resursele posibile;

h) creşterea cu prioritate, în cadrul aceleiaşi substanţe minerale utile solide, a resurselor din zăcămintele cu o valoare economică mai

ridicată,

i) reintroducerea în circuitul economic a minelor închise sau în curs de închidere şi ecologizare, precum şi a depozitelor de reziduuri

miniere din hălzi şi iazuri.

Art. 163 Indicatorul pentru resurse/rezerve este volumul creşterilor efective de resurse/rezerve şi este diferenţa dintre resursele/rezervele

existente la sfârşitul perioadei raportare şi cele de la începutul acesteia, la care se adaugă consumul de rezerve prin exploatare din perioada

respectivă.

Art. 164 Volumul creşterilor efective de resurse/rezerve se programează şi se raportează în conformitate cu clasificarea internaţională.

Art. 165 Volumul resurselor/rezervelor raportate de unităţi trebuie să coincidă cu creşterile rezultate din dările de seamă statistice anuale

privind evidenţa mişcarea resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile.

CAPITOLUL IX OBLIGAŢII ŞI RĂSPUNDERI ÎN DOMENIUL CONSTITUIRII SI GESTIUNII FONDULUI NATIONAL DE REZERVE

Art. 166 În domeniul constituirii si gestiunii fondului national de rezerve, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale are următoarele

răspunderi:

a) urmăreşte şi verifică utilizarea cu eficienţă maximă a fondurilor destinate cercetări geologice prin programul de cercetare;

b) urmăreşte realizarea sarcinilor de creştere a resurselor/rezervelor pe substanţe şi pe unităţi titulari de licenţe:

c) urmăreşte şi ia măsuri pentru ridicarea gradului de valorificare a resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile.

Art. 167 Comisia de verificarea şi înregistrare a resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile are următoarele răspunderi şi obligaţii:

a) răspunde de corectitudinea evaluării resurselor/rezervelor şi stabilirii destinaţiei lor corespunzător normelor metodologice în

vigoare;

45

b) stabileşte măsuri şi recomandări privind creşterea gradului de cunoaştere a resurselor/rezervelor, grăbirea atragerii lor în circuitul

economic şi valorificarea complexă a acestora.

Art. 168 Ministerele care au sarcini în domeniul punerii în evidenţă şi exploatării resurselor/rezervelor de substanţe minerale utile, au

obligaţia să controleze, să indrume şi să sprijine titularii de licenţe, din subordine, în executarea lucrărilor geologice, care răspund atît de

realizarea sarcinii de creştere a rezervelor, cit şi de promovarea la categoriile superioare care să asigure desfăşurarea normală a procesului de

producţie de către societăţile comerciale, naţionale şi companiile naţionale proprii.

Art. 169 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale are obligaţia să controleze, să îndrume şi să sprijine societăţile comerciale private,

titulare de licenţe, în executarea lucrărilor geologice pentru realizarea sarcinii de creştere a rezervelor, cit şi de promovarea la categoriile

superioare care să asigure desfăşurarea normală a procesului de producţie de către aceste societăţi.

Art. 170 Societăţile comerciale, naţionale şi companiile naţionale care execută lucrări de cercetare geologică sau exploatează zăcăminte

de substanţe minerale utile solide au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) să execute lucrările de cercetare din proiectele geologice avizate pînă la atingerea obiectivului geologic;

b) să oprească orice lucrare de cercetare care şi-a atins obiectivul geologic;

c) să notifice Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, situaţiile în care prin lucrările de cercetare geologică sau prin exploatare se

înregistrează diferenţe în plus sau minus la cantitatea sau calitatea rezervelor care atrag după sine modificări importante ale condiţiilor

economice şi tehnice de valorificare;

d) să întreţină şi să conserve lucrările miniere care vor putea fi utilizate în procesul de extracţie, pînă la predarea zăcământului, pentru

exploatare, conform condiţiilor stabilite cu societatea comercială, naţională şi compania naţională care urmează să exploateze zăcământul;

f) să prezinte, odată cu documentaţia, de evaluare a resurselor/rezervelor în vederea verificării şi înregistrării resurselor/rezervelor de

substanţe minerale utile şi documentaţia pentru aprobarea perimetrului de explorare/exploatare, în cazul că acesta nu a fost constituit încă;

g) răspund de corectitudinea datelor primare obţinute din lucrările geologice şi din cele de exploatare.

46

CAPITOLUL X DISPOZIŢII FINALE Art. 170. Prezentele norme metodologice intră în vigoare incepînd cu data de 1 ianuarie 2014, în baza Ordinului nr, …../…. …… 2014 al

Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Pe aceeaşi dată încetează aplicabilitatea actului normativ „Norme metodologice privind clasificarea, determinarea, omologarea şi evidenţa

rezervelor geologice de substanţe minerale utile solide” aprobate în baza Ordinului nr 221/6 III 1987 al Ministrului Minelor, Petrolului şi Geologiei.

47

ANEXA nr. 1

LISTA PRINCIPALELOR CONDIŢII INDUSTRIALE PENTRU CLASIFICAREA RESURSELOR/REZERVELOR GEOLOGICE ÎN GRUPE ŞI CATEGORII

1. Condiţii industriale valabile pentru toate substanţele minerale utile solide a) Cantitatea minimă a rezervelor rezervelor dovedite.

b) Adîncimea maximă de exploatare la zi şi în subteran pentru rezervele dovedite şi pentru resursele măsurate.

c) Grosimea minimă de calcul a rezervelor dovedite şi a resurselor măsurate, în cazul zăcămintelor tabulare (strate, filoane, lentile).

d) Grosimea maximă a intercalaţiilor sau extinderea maximă a zonelor steriIe sau necorespunzătoare calitativ, care se includ în

calculul resurselor/rezervelor.

e) Coeficientul de descopertare maxim pentru zăcămintele exploatabile la zi.

f) Coeficientul de mineralizare minim pe unităţi de calcul în cazul existenţei intercalaţiilor sterile care nu pot fi conturate în faza de

cercetare, dar pot fi excluse în procesul de exploatare.

g) Condiţiile hidrogeologice (presiune maximă, debit maxim) ale formaţiunilor acvifere, în raport cu grosimea şi caracteristicile rocilor

din culcuşul şi acoperişul fiecărui corp de substanţă minerală utilă.

h) Alte condiţii naturale care influenţează negativ tehnologia de exploatare, preparare sau prelucrare.

2. Condiţii industriale specifice pentru cărbuni a) Puterea calorifică inferioară medie minimă la combustibilul iniţial.

b) Conţinutul mediu maxim în cenuşă la combustibilul anhidru.

3. Condiţii industriale specifice pentru minereuri metalifere si unele substanţe nemetalifere a) Conţinuturile minime limită în component util echivalent pentru conturarea rezervelor dovedite, respectiv în resursele măsurate.

48

b) Conţinuturile medii minime în component util echivalent pe unitatea de calcul, pentru rezervele dovedite şi pentru resursele

măsurate.

c) Conţinutul mediu maxim în componenţi dăunători pe unitatea de calcul a rezervelor dovedite şi a resurselor măsurate.

d) Conţinutul mediu minim în component util echivalent pe totalul rezervelor dovedite şi a resurselor măsurate.

Precizare. La zăcămintele tabulare de minereuri metalifere şi de substanţe nemetalifere cu grosimea mai mică decît lăţimea minimă

exploatabilă în locul grosimii minime şi a conţinuturilor medii minime pe unitatea de calcul pentru rezervele rezervelor dovedite şi a resurselor

măsurate se va stabili puterea minimă. Puterea se defineşte ca produsul dintre grosime şi conţinut.

4. Condiţii industriale specifice pentru roci utile Condiţiile de calitate pentru majoritatea rocilor utile sînt cele stabilite prin standarde de stat şi norme interne. De precizat că prevederile

acestor acte normative se referă la producţia marfă.

Ca urmare, ori de cîte ori este necesar, condiţiile calitative prevăzute în standarde de stat sau norme interne se vor reevalua la condiţii de

zăcămîntul ţinînd seama de modificarea calităţii substanţei minerale utile în procesul de exploatare.

49

ANEXA nr. 2

D I S T A N Ţ E L E O R I E N T A T I V E DINTRE LUCRĂRILE GEOLOGICE PE GRUPE DE SUBSTANŢE, C L A S E

DE ZĂCĂMINTE ŞI CATEGORII DE RESURSE — în metri —

1. ROCI COMBUSTIBILE ŞI NISIPURI BITUMINOASE, CERCETATE CU FORAJE

Clasa de zăcămint Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile I 75 - 150* 200 - 300 400 - 800 *

II 50 - 100* 150 - 200 300 - 400 III 50 - 75* 75 - 100 150 - 200

* Rezervele sînt situate în trepte de carieră documentate şi probate.

2. CĂRBUNI (FORAJE ŞI LUCRĂRI MINIERE) a) Exploatare subterană

Clasa de zăcămint Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

I lucrări miniere şi foraje subterane 400 - 600

800 - 1 200

1 600 - 2 400

II lucrări miniere şi foraje subterane 200 - 400

400 - 800

800 - 1 600

III lucrări miniere şi foraje subterane 100 - 200

200 - 400

400 - 800

b) EXPLOATARE ÎN CARIERĂ

Clasa de zăcămint Categorii de resurse Măsurat e Indicate Posibile

I în trepte de carieră documentate, probate şi cercetate cu o reţea de foraje de 100- 150 m 200 - 300

800 - 1 200

1 600

- 2 400

II în trepte de carieră documentate, probate şi cercetate cu o reţea de foraje de 50— 100 m 100- 200

400 - 800

.

800

- 1 600

III în trepte de carieră documentate, probate şi cercetate cu o reţea de foraje în reţea de 50-100 m 50 - 100

100 - 200

200

- 400

50

3. TURBĂ, CERCETATĂ CU FORAJE, PUŢURI, ŞANŢURI

Clasa de zăcămint Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

I 100 - 400 400- 600 600- 800 II 50 - 200 200- 300 300- 400 III 25 - 50* 50- 100 100-200

*în extinderea frontului de carieră.

4. ZĂCĂMINTE DE METALE FEROASE

4.1. ZĂCĂMINTE STRATIFORME

a) cercetate cu foraje Clasa de zăcămint Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

între profile între forajele între profile între forajele între profile între forajele de pe acelaşi profil de pe acelaşi profil de pe acelaşi profil

I

80 - 150 80 - 150 150 - 200 150 – 200 > 200 > 200

II

80 80 80 - 150 80 – 150 > 150 > 150

III

50 50 50 - 100 50 -100 > 100 > 100

51

b. Cercetate cu nişe, galerii transversale sau foraje executate din lucrări miniere

Clasa de zăcămînt

Categorii de resurse

Măsurate Indicate Posibile Între galerii directionale, masurate pe inclinare

Între nişe, transversale sau foraje executate din galerii directionale

Între galerii directionale, masurate pe inclinare

Între nişe, transversale sau foraje executate din galerii directionale

Între galerii directionale, masurate pe inclinare

Între foraje executate din galerii directionale

I 50 - 100 50 - 100 100 - 150 100 - 150 II 25 - 50 25 - 50 50 - 100 50 - 100 III 25 25 25 - 50 25 - 50

4.2. ZĂCĂMINTE SUB FORMĂ DE LENTILE ŞI CORPURI NEREGULATE

a. Cercetate cu foraje Clasa de zăcămint Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

între profile între forajele între profile între forajele între profile între forajele de pe acelaşi profil de pe acelaşi profil de pe acelaşi profil

II 50 - 100 50 - 100 > 100 > 100 III 25 - 50 25 - 50 > 50 > 50

52

b. Cercetate cu lucrări miniere, combinate sau nu cu foraje

*Nişele pot fii inlocuite partial cu foraje

5. MINEREURI DE METALE NEFEROASE ŞI AURO-ARGENTIFERE 5.1. Zăcăminte filoniene, probate în galerii direcţionale şi suitori

Clasa de zăcămînt Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

între galerii direcţionale, măsurată pe înclinare

între suitori între galerii direcţionale, măsurată pe

înclinare

între suitori între galerii direcţionale, măsurată pe înclinare

între suitori

I 25 - 50 100 - 150 50 - 100 * II 25 - 50 50 - 100 50 - 100 100 - 150 III 25 - 50 50 - 100 50 - 100 50 - 100

* Cel puţin un suitor pe orizont

Clasa de zăcămînt

Categorii de resurse

Măsurate Indicate Posibile Între galerii directionale,

masurate pe inclinare

Între suitori

Între nişe* Între galerii directionale, masurate pe

inclinare

Între suitori

Între nişe* Între galerii directionale, masurate pe

inclinare

Între suitori

Între nişe* pe direcţie

pe înclinare

pe direcţie

pe înclinare

pe direcţie

pe înclinare

II 25 - 50 50 – 100 12 - 25 12 - 25 25 - 50 100 - 150 25 - 50 12 - 25 III 25 - 50 50 – 100 12 - 25 12 - 25 25 - 50 50 - 100 12 - 50 12 - 25

53

5.2. Zăcăminte filoniene, stratiforme, lenticulare şi sub formă de corpuri neregulate, cercetate cu nişe sau foraje subterane executate din galerii direcţionale şi din suitori sau cu puţuri, şanţuri sau foraje de la suprafaţă

5.3. Zăcăminte izometrice (masive, stokuri, volburi) exploatabile în subteran, cercetare cu lucrări miniere şi foraje

Clasa de zăcămînt

Categorii de resurse

Măsurate Indicate Posibile Între galerii directionale, masurate pe

inclinare

Între suitori Între nişe sau foraje Între galerii directionale, masurate pe

inclinare

Între suitori Între nişe sau foraje Între galerii directionale, masurate pe

inclinare

Între suitori

Între puţuri, şanţuri sau foraje

pe direcţie pe înclinare

pe direcţie pe înclinare

pe direcţie

pe înclinare

I 25 - 50 50 - 100 25 - 100 12 - 25 50 - 100 > 100 > 100 12 - 25 > 100

II 25 - 50 50 - 100 25 - 100 12 - 25 50 - 100 > 100 > 100 12 - 25 > 100

III 25 - 50 50 - 100 12 - 50 12 - 25 50 - 100 > 100 > 50 12 - 25 > 100

Clasa de zăcămînt

Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

Între orizonturi

Latura retelei de lucrari orizontale

(transversale-foraje

subterane)

Latura retelei

de lucrari

verticale (foraje

sau suitori)

Între orizonturi

Latura retelei de lucrari orizontale

(transversale-foraje

subterane)

Latura retelei de

lucrari verticale

(foraje sau suitori)

Între orizonturi

Latura retelei de lucrari orizontale

(transversale-foraje

subterane)

Latura retelei de

lucrari verticale

(foraje sau suitori)

I 25 - 50 50 -100 50 -100 50 -100 100 -150 100 - 200 II 25 - 50 25 - 50 25 - 50 25 - 50 50 -100 50 - 100

54

5.4. Zăcăminte izometrice (masive, stokuri, volburi) exploatabile la zi, cercetate cu foraje, eventual şi cu lucrări miniere

Clasa de zăcămînt

Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

Între orizonturi

Între lucrări orizontale de

la acelaşi orizont

Între lucrări

verticale

Între orizonturi

Între lucrări orizontale de

la acelaşi orizont

Între lucrări verticale

Între orizonturi

Între lucrări orizontale de

la acelaşi orizont

Între lucrări verticale

I 2 transversale perpendiculare la un oriz. 50-100 50-100 > 100 > 100

II 50 - 100 50-100 50-100 2 transversale perpendiculare la un oriz. 50-100 > 100 > 100

III 50-100 50-100 50-100 > 100

6. MINEREURI DE ALUMINIU ŞI ROCI ALUMINIFERE 6.1. Bauxită, cercetată cu puţuri, şanţuri, foraje

Clasa de zâcămînt Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

II 25 - 50* 25 - 50 > 50 III - 25 - 50* > 50

* In unităţi de calcul în curs de exploatare.

6.2. Sienite nefelinice şi şisturi pirofilitice cercetate cu foraje şi lucrări miniere

Clasa de zâcămînt Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

II 50- 100 100-200 > 200 III 50 - 100 > 100

55

7. NISIPURI CU MINERALE GRELE CERCETATE CU FORAJE ŞI PUŢURI

8. SĂRURI HALOIDE 8.1. Sare gemă cercetată cu foraje, eventual şi lucrări miniere

Clasa de zacămant Categorii de resurse

Măsurate Indicate Posibile I 150-300 300 -400 > 400 II 100-200* 200 -400 > 400

* Rezervele sînt în curs de exploatare.

8.2. Săruri de potasiu cercetate cu lucrări miniere, combinate cu foraje

Clasa de zacămant

Categorii de resurse

Măsurate Indicate Posibile Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie

II 50* 25 - 50* 50 - 100 > 50 >100 > 100 III 25 - 50* 25 - 50* 50* 25 - 50* > 50 > 50

* în panouri în exploatare.

Clasa de zacamint

Categorii de resurse

Măsurate Indicate Posibile între profile între lucrările de

pe acelaşi profil între profile între lucrările de pe acelaş profil între profile între lucrările de pe acelaşi profil

I 100 - 150 50 150 - 300 50- 100 > 300 > 100 II 50 - 100 50 100 - 150 50 > 150 > 50

56

9. ROCĂ CU GRAFIT, CERCETATĂ CU LUCRĂRI MINIERE

Clasa de zăcămînt

Categorii de resurse Măsurate Indicate

Între galerii directionale,

masurate pe inclinare

Între suitori

Între nişe sau foraje

Între galerii directionale,

masurate pe inclinare

Între suitori

Între nişe sau foraje

pe direcţie

pe înclinare

pe direcţie

pe înclinare

III 25 - 50 25 - 50 13 - 25 13 - 25 25 - 50 50 - 100 25 - 50 25 - 50

10. ROCĂ CU SULF a) Zăcăminte exploatabile în carieră, cercetate cu foraje

Clasa de zăcămînt Categorii de resurse Măsurate Indicate Posibile

I 50 - 100 1 50 - 100 >100 II 50 - 100 2 50 - 100 1 > 100

1 Datele din foraje sînt verificate cu lucrări miniere.

2 În trepte de exploatare documentate şi probate.

b) Zăcăminte exploatabile în subteran, cercetate cu lucrări miniere şi foraje

Clasa de zăcămînt

Categorii de resurse

Măsurate Indicate Posibile între orizonturi între lucrările de

la acelaşi orizont între orizonturi între lucrările de la acelaşi orizont între orizonturi între lucrările de

la acelaşi orizont I 50 50 50 - 150 50- 100 >150 >100 II 50* 50* 50 - 100 50 - 100 >100 >100 III 50* 25 - 50* 50 - 100* 25- 50* >100 > 50

* în panouri în exploatare

57

11. PEGMATIT CU MICA ŞI PEGMATIT CU FELDSPAT a) Zăcăminte exploatabile în subteran, cercetate cu lucrări miniere sau foraje

Clasa de zăcămîut

Categorii de resurse

Măsurate Indicate Posibile între

orizonturi, măsurată pe

înclinare

între nişe din galerii direcţionale

între suitori între orizonturi,

măsurată pe înclinare

între nişe din galerii direcţionale

între suitori între orizonturi,

măsurată pe înclinare

între nişe din galerii

direcţionale

între suitori

II 25 - 50 1 12,5 - 25 1 50 - 1001 25 - 50 25 - 50 2 > 100 3 > 100 3 III 25 - 50 1 12,5 - 25 1 50 - 100 1 > 50 > 50 2

1 Numai in panouri în exploatare. La mijlocul fiecărui suitor se execută o nişă.

2 Cife un suitor de fiecare corp şi orizont, cu o nişă din el.

3 Lucrările miniere pot fi înlocuite cu o reţea de foraje de 50 x 50 m pentru pegmatit cu feldspat.

b) Zăcăminte exploatabile în carieră, cercetate cu foraje

Clasa de zacamant Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

II 25 x 25* 50 x 50** > 50 x 50 I I I 25 x 25* 25 - 50 x 25 - 50* >25-50 x 25-50

* Numai în trepte de carieră delimitate pe două fete si probate în front la echidistante de 5- 10 m.

** Rezultatele forajelor sunt verificate cu cel puţin o lucrare minieră.

58

12. ROCĂ CU TALC a) Zăcăminte exploatabile în subteran, cercetate cu lucrări miniere sau cu foraje

1 Numai în panourile în curs de exploatare. 2 Câte un suitor de fiecare lentilă şi oriz. 3 Lucrări miniere pot fi înlocuite cu o reţea de foraje de 50x50 m. 4 Una din galeriile direcţionale împreună cu nişele corespunzătoare poate fi înlocuită cu un aliniament de foraje.

b) Zăcăminte exploatabile în carieră, cercetate cu foraje

Clasa de zacamant Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

II 25 x 25* 50 x 50 I I I 25 x 25* 50 x 50**

* Numai în trepte de carieră delimitate pe două fete si probate în front la echidistanţa de 5- 10 m.

** Rezultatele forajelor sint verificate cu cel puţin o lucrare minieră.

Clasa de zăcămînt

Categorii de rezerve

Măsurate Indicate Posibile Între galerii directionale, masurate pe

inclinare

Între suitori Între nişe sau foraje Între galerii directionale,

masurate pe inclinare

Între suitori Între nişe sau foraje Între galerii directionale,

masurate pe inclinare

Între suitori

Între nişe sau foraje

pe direcţie

pe înclinare

pe direcţie pe înclinare

pe direcţie

pe înclinare

II 25 – 501 50 -1001 sau 2 12,5 - 251 12,50 -251 > 50 2 25 - 50 25 > 503 > 50 III 25 – 501 50 -1001 sau 2 12,5 - 251 12,50 -251 > 50 2 25 - 50 25 > 504 > 504

59

13. ROCĂ CU AZBEST (LUCRĂRI MINIERE) 13.1. Azbest în benzi izolate sau două benzi foarte apropiate

Clasa de zăcămînt

Categorii de rezerve Măsurate Indicate

Între orizonturi, pe inclinare Între suitori Între orizonturi,

pe inclinare Între suitori

III 12,5 - 25 25 - 50 12,5 - 25 > 50

13.2. Azbest în benzi paralele, îndepărtate

Clasa de zăcămînt

Categorii de rezerve Măsurate Indicate

Între galerii directionale, pe inclinare

Între suitori

Între nişe sau foraje Între galerii directionale, pe inclinare

Între nişe sau transversale din galerii direcţionale

pe direcţie

pe înclinare

III 25 - 50 25 - 50 25 12,5 - 25 25 - 50 25 - 50

14. PIATRĂ ORNAMENTALA (FORAJE)

Clasa de zăcămînt Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile între aliniamente între foraje de pe

acelaşi aliniament între aliniamente

între foraje de pe acelaşi aliniament

între aliniamente

între foraje de pe acelaşi aliniament

I 50-100 50-100 100-200 50-100 > 200 > 100 II 50-100* 50-100* 50-100 50-100 > 100 > 100

* în trepte de carieră documentate şi probate.

60

15. CALCARE, DOLOMITĂ ŞI PIATRĂ DE CONSTRUCŢIE (FORAJE, ŞANŢURI, PUŢURI)

Clasa de zăcămînt Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile între profile între lucrările de

pe acelaşi profil între profile între lucrările de pe acelaşi profil

între profile între lucrările de pe acelaşi profil

I 100 - 200 100 - 150 200 - 300 150-200 > 300 > 200 II 100 - 200* 100 - 150* 200 - 300 150-200 > 300 > 200

* în trepte de carieră documentate şi probate.

16. ARGILĂ REFRACTARĂ a) Zăcăminte exploatabile în carieră, cercetate cu foraje combinate cu lucrări miniere

* Rezervele sint situate în trepte de carieră, documentate şi probate

** Există cel puţin o lucrare minieră.

b) Zăcăminte exploatabile în subteran, cercetate cu lucrări miniere

Clasa de zăcămînt

Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare I 100-150** 100-150** 150 - 200 100 - 150 > 200 >150 II 100-150* 100-150* 150 -200** 100 -150** > 150 >150 III 50 -100* 50 -100* 100 -150* 50 -100** > 150** > 100**

Clasa de zăcămînt

Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

Între oriz, masurate

pe înclinare

Între lucrări pe înclinare

Între nişe sau transversale

Între oriz, masurate

pe înclinare

Între lucrări pe înclinare

Între nişe sau tranversale

Între oriz, masurate pe

înclinare

Între nişe sau transversale

pe direcţie

pe înclinare

pe direcţie

pe înclinare

I 25 - 50 12,5 - 25 25 25 50 - 100 25 - 50 50 25 > 100 > 50 II 25 - 50 12,5 - 25 25 25 50 - 100 25 - 50 50 25 > 100 > 50 III

61

17. ROCI CAOLINOASE a) Zăcăminte exploatabile în carieră, cercetate cu foraje combinate cu lucrări miniere

* Există cel puţin o lucrare minieră. ** Rezervele sint situate în trepte de carieră, documentate şi probate

c) Zăcăminte exploatabile în subteran, cercetate cu lucrări miniere

Clasa de zăcămînt

Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare I 75-100** 50-75* 100-150 75-100 > 150 > 100 II 75-100** 50-75* 100-150 50 - 75* > 150 > 75 III

Clasa de

zăcămînt

Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

Între oriz, masurate

pe înclinare

Între lucrări executate

pe înclinare

Între nişe sau transversale

Între oriz, masurate

pe înclinare

Între lucrări executate

pe înclinare

Între nişe sau tranversale

Între oriz, masurate

pe înclinare

Între nişe sau transversale

pe direcţie pe înclinare

pe direcţie pe înclinare

I 25 - 50 25 - 50 25 - 50 12,50 -25 25 - 50 50 - 100 > 50 > 100 II 25 - 50 25 - 50 25 - 50 12,50 -25 25 - 50 50 - 100 > 50 > 100 III 25 25 25 12,50 -25 25 - 50 25 - 50 > 50 > 50

62

18. NISIP SILICIOS PENTRU INDUSTRIA STICLEI ŞI INDUSTRIA METALURGICĂ (FORAJE, EVENTUAL ŞI LUCRĂRI MINIERE UŞOARE)

* în trepte de carieră documentate şi probate.

19. BENTONITĂ ŞI DIATOMITĂ (FORAJE COMBINATE CU LUCRĂRI MINIERE)

a) Zăcăminte exploatabile în carieră

* Există şi lucrării miniere. ** Rezervele sint situate în trepte de carieră, documentate şi probate

Clasa de zăcămînt

Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare I 100-150* 50 -100 150 -250 100 - 200 > 250 > 200 II 50-100* 50 -100* 100-150 100 - 150 >150 >150

Clasa de zăcămînt

Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare Pe direcţie Pe înclinare I 100 - 150* 75 - 100* 150 - 200 100 - 150 > 200 > 150 II 100 - 150** 75 - 100** 150 - 200* 100 - 150* >200 > 150

63

b) Zăcăminte exploatabile în subteran

1) În panouri de exploatare.

2) Câte un suitor pentru fiecare corp, cu o nişă din el.

20. ARGILĂ COMUNĂ ŞI MARNĂ, CERCETATE CU FORAJE ŞI PUŢURI

Clasa de zacamant Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

I 50 - 100 100 - 200 > 200 I I 50 - 100* 100 - 150 > 150

* Rezervele sunt situate în trepte de carieră documentate şi probate.

21. NISIP ŞI PIETRIŞ, CERCETAT CU FORAJE

Clasa de zacamant Categorii de rezerve Măsurate Indicate Posibile

I 100 - 200 200 - 300 > 300 I I 50 - 100* 100 - 200 > 200

* În zonele de exploatare.

Clasa de zăcămînt

Categorii de rezerve

Măsurate Indicate Posibile Între

directionale Între

suitori Între nişe Între

directionale Între

suitori Între nişe Între

directionale Între

suitori Între nişe

pe direcţie

pe înclinare

pe direcţie

pe înclinare

pe direcţie

pe înclinare

I 40-60 40-60 20-30 20-30 40-60 2) 40-60 2) 60-80 60-80 II 40-601) 40-601) 20-301) 20-301) 40-60 60-120 20-30 20-30 60-80 2) 60-80 2)

III 40-601) 40-601) 20-301) 20-301) 40-601) 40-601) 20-301) 20-301) 40-60 80-120 40-60 20-30

64

ANEXA NR. 3

METODOLOGIA DE PROBARE CHIMICĂ ŞI FIZICO-MECANICĂ A ZĂCĂMINTELOR DE SUBSTANŢE MINERALE UTILE SOLIDE

Factorii mai importanţi care influenţează reprezentativitatea şi obiectivitatea probării

şi de care se va ţine seama sunt:

- metoda de probare;

- cantitatea de material dintr-o probă;

- poziţia probelor faţă de lucrări şi faţă de zăcămînt;

- constanţa dimensiunilor probelor;

- calificarea şi conştiinciozitatea colectorilor de probe.

Recoltarea probelor se va face din foraje şi din lucrări miniere, pe măsura executării

acestora.

1. METODA DE RECOLTARE A PROBELOR La alegerea metodei de probare, se va ţine seama de prevederile paragraful 5 din

prezentele Norme metodologice precum şi de faptul că în cazul zăcămintelor la care

practica cercetării şi a exploatării a confirmat justeţea metodei de probare utilizate,

aceasta va fi practicată în continuare, deci nu sînt necesare cercetări pentru alegerea

metodei de probare.

În cazul zăcămintelor noi, metoda de probare preconizată se justifică în proiectele

geologice, iar justeţea celei utilizate se dovedeşte în documentaţiile de evaluare a

resurselor/rezervelor, pe baza comparării rezultatelor obţinute prin experimentarea a 1-3

metode.

Probele se recoltează din toate lucrările executate şi din toate corpurile de

substanţă minerală utilă interceptate cu grosimi mai mari decît grosimea minimă de

estimare a rezervelor geologice.

Grosimea minimă care se probează, în cazul zăcămintelor de cărbuni, este

următoarea: 0,5 m pentru lignit, 0,3 m pentru cărbune brun şi 0,2 m pentru huilă, dacă prin

studiile de etapă privind posibilităţile de valorificare sau studiul de prefezabilitate sau

fezabilitate nu se prevăd alte limite.

Probarea prin brazde poate fi utilizată cu rare excepţii la toate zăcămintele.

În lucrările miniere, brazdele de probare vor fi orientate pe o direcţie cit mai

apropiată de normală la planul corpului de substanţă minerală utilă de formă tabulară.

65

Secţiunea transversală a brazdelor este, de regulă, dreptunghiulară, dar poate fi şi

triunghiulară.

În suitori, galerii transversale sau nişe şi în galeriile executate în corpurile de

substanţă minerală utilă izometrice (volburi, stockuri, masive), brazdele se recoltează de

pe un perete.

În mod excepţional, în cazul mineralizaţiilor cu o dispersie foarte mare a

componenţilor utili sau cu un contur extrem de neregulat, se pot proba doi pereţi.

În cazul zăcămintelor tabulare cu înclinare medie şi mare, cercetate cu lucrări

miniere care cuprind în profilul lor corpul de substanţă minerală utilă pe toată grosimea sa,

probele se recoltează din tavanul galeriilor direcţionale şi dintr-un perete al suitorilor,

brazdele fiind, de regulă, transversale.

În cazul grosimilor foarte mici (pînă la 10 cm) brazdele se dispun longitudinal pe

tavanul galeriilor direcţionale sau pe un perete al suitorilor.

Lungimea brazdelor se justifică în funcţie de grosimea corpurilor de substanţă

minerală utilă, de gradul de variabilitate a calităţii mineralizaţiei şi de alternanţa diferitelor

sorturi de minereu şi tipuri de roci.

În cazul zăcămintelor cu grosimea de 0,10-1,5 m, lungimea brazdelor este egală cu

grosimea corpurilor de substanţă minerală utilă.

La zăcămintele tabulare cu grosimi mai mari de 1,0-1,5 m şi în cazul zăcămintelor

izometrice, lungimea brazdelor este, de regulă, de 1 m, cu posibilitatea măririi ei pină la 3-

5 m dacă componenţii mineralogici ai substanţei minerale utile sînt distribuiţi uniform.

Adoptarea unor lungimi de peste 1 m se va argumenta prin recoltarea, pe cel puţin 100 m

lungime, de brazde cu lungimea de 1 m şi compararea conţinutului mediu pe lucrarea

probată, calculat pe baza analizării fiecărei probe de 1 m lungime cu cel calculat prin

analiza chimică sau fizico-mecanică a probelor comasate pe 2 m, 3 m etc.

La zăcămintelor porphyry copper si porphyry gold recoltarea probelor se face atât

din lucrările de forare, care pot fi executate în regim de carotaj continuu cu diamante sau

în regim percutant, cît şi probe brazda recoltate atît de la suprafaţa cât şi din lucrările

miniere subterane.

Pregătirea pentru analiză presupune măcinarea probei până la o fineţe de cca. 150

microni, omogenizarea probei reducerea, şi sfertuirea acesteia şi apoi prelevarea unei

cantităţi de 50 grame, care intră în fluxul de analizare.

Dupa terminarea probării se face ridicarea topografică a aliniamentelor de probare,

exprimată în sistemul naţional de coordonate STEREO 70, astfel încât fiecare probă este

localizată cu precizie prin coordonatele x, y şi z.

Probarea prin brazde se face continuu, adică pe aceeaşi linie de explorare nu rămîn

intervale neprobate, decît eventualele intercalaţii sterile sau necorespunzătoare calitativ

66

care se pot evita în procesul de exploatare. În primele etape de cercetare, cînd nu se

cunoaşte grosimea minimă a intercalaţiilor sterile ce pot fi evitate în procesul de

exploatare, acestea se vor proba şi analiza separat după aceeaşi metodă ca utilul, urmând

a se decide ulterior necesitatea excluderii lor din calculul rezervelor.

La zăcămintelor porphyry copper si porphyry gold recoltarea probelor brazda se

efectuează astfel: - Sistemul de recoltare a probelor din subteran este cel al probelor brazda cu

dimensiunile de 1 m lungime x 5 cm latime x 3 cm inaltime (adâncime), dispuse pe

aliniamente continue pe unul din peretii galeriei. Aceste dimensiuni sunt stabilite pentru a

se conforma cu dimensiunea unei jumătăţi de carotă de foraj, cu diametrul NQ (cca. 47,6

mm). În cazul intersecţiei cu alte galerii, probele se recoltează din tavan, astfel încât

informaţiile obtinute să prezinte continuitate. Înainte de recoltarea probelor peretele este

curăţat de materialul oxidat până la roca proaspătă. La fiecare 20 m se recoltează o probă

duplicat la aproximativ 25 cm deasupra probei de bază. Pentru fiecare probă materialul

este cântărit şi expediat la laboratorul de analize. Proba se cântăreşte tocmai pentru a

avea aceeaşi greutate cu o jumătatea de carota de dimensiunile descrise mai sus.

La suprafaţă probele brazdă se recoltează în acelaşi mod, respectând dimensiunile

descrise mai sus.

În cazul zăcămintelor de substanţe minerale utile în care se pot separa

macroscopic tipuri sau sorturi, care în procesul de exploatare se vor extrage separat, se

recoltează probe separat din fiecare tip sau sort.

Probarea în reţea (prin ciupire) constă în extragerea aceleiaşi cantităţi de substanţă

minerală utilă din fiecare punct al unei reţele uniforme (de regulă rectangulară) de pe

suprafaţa ce urmează a fi probată. Amestecul materialului rezultat din toate punctele de pe

suprafaţa probată constituie proba.

Probarea în reţea se poate utiliza la zăcămintele sub formă de masive cu

mineralizaţie uniformă.

Probarea prin răzuire constă în scoaterea unei felii de substanţă minerală utilă, de

aceeaşi grosime pe toată suprafaţa ce constituie o probă.

Probarea prin răzuire este cea mai exactă, dar este dificil de executat şi foarte

costisitoare. Ea este indicată numai în cazul zăcămintelor de minereuri metalifere cu

grosime mică şi cu o repartiţie extrem de neuniformă a componenţilor utili, cît şi ca metodă

de control pentru verificarea altei metode de probare. în cazul corpurilor de minereu cu

grosimi foarte mici (pînă la 10 cm) probarea prin răzuire coincide cu probarea prin brazde,

amintită mai sus.

Metoda globală constă în extragerea materialului rezultat în urma executării în util a

cîţiva metri de lucrarea minieră.

67

La utilizarea probării globale se va ţine seama de aportul de steril din rocile

înconjurătoare.

Recoltarea probelor globale se va practica ori de cîte ori alte metode de probare

conduc la rezultate neconcludente.

Mecanizarea recoltării probelor trebuie să se realizeze cu prioritate în roci cu o

duritate foarte mare.

Probarea prin găuri de mină este indicată în cazul zăcămintelor izometrice, fără

goluri în care s-ar putea pierde o parte din material. Aplicarea acestei metode, este

condiţionată de realizarea unui recuperaj de cel puţin 90% în cazul repartiţiei neuniforme a

componenţilor utili şi dăunători şi de cel puţin 80% în cazul repartiţiei uniforme a acestora.

La cercetarea prin foraje cu carotaj rotativ continuu materialul obţinut din util constă

din carotă, detritusul depus în tubul de sedimentare şi fragmentele din noroiul de foraj.

În cazul unui recuperaj în carotă de cel puţin 80%, proba chimică sau fizico-

mecanică este constituită din jumătate din carotă, obţinută prin secţionare axială, sau din

întreaga carotă în cazul diametrelor mici şi dacă nu este necesar să se păstreze o parte

din carote în alte scopuri.

Dacă recuperajul în carotă este sub 80% şi în intervalul cercetat nu apar intercalaţii

sterile care se exclud din calculul rezervelor, pe lîngă proba din carotă se ia şi o probă

formată din amestecarea materialului din noroiul de foraj cu detritusul, rezultate din acelaşi

interval cu carota.

În cazul unor roci cu componente argiloase sau friabile, este necesară verificarea

influenţei noroiului de foraj asupra carotelor, prin executarea unor lucrări miniere coaxiale

de verificare.

În cazul zăcămintelor porphyry copper si porphyry gold recoltarea probelor din

foraje executate în regim de carotaj continuu cu diamante se efectuează metru cu metru

prin tăierea carotei rezultate (cu ajutorul unui fierăstrău cu disc diamantat) în 2 părţi egale,

astfel că, o jumatate ramâne în lada de probe, ca proba martor, iar jumătate se trimite la

laborator pentru a fi pregătita pentru analiză. Probelor din forajele executate în regim

percutant sau RC (reverse circulation) se probează metru cu metru, dar datorită faptului

că proba este mărunţită şi adusă la suprafată cu ajutorul aerului comprimat, rezultă un

sac de cca. 25 kg, la fiecare metru forat. Această cantitate este trecuta printr-un divizor,

astfel încât proba micşorată să aibă aceeaşi greutate ca jumatatea de carotă sau de probă

brazdă de 1m. Materialul suplimentar este folosit pentru realizarea unor probe compozite,

necesare în cadrul testelor metalurgice de preparabilitate a minereului.

În cazul stratelor neomogene de cărbuni, carotele obţinute din fiecare interval de util

şi steril se prelucrează (fie prin secţionare axială fie prin măcinare), în vederea formării atît

a probelor diferenţiale cît şi a celei globale,

68

În vederea determinării proprietăţilor fizico-mecanice a unor roci de construcţii, se

recoltează eşantioane care să permită confecţionarea epruvetelor de forma şi mărimea

prevăzută în standardele de stat referitoare la aceste determinări.

2. DISTANŢA MINIMĂ DINTRE PROBE Prin distanţa dintre probe, în sensul prezentelor instrucţiuni, se înţelege distanţa

dintre două linii de probare vecine. O linie de probare este constituită din mulţimea

probelor care se recoltează de la intrarea pînă la ieşirea din zăcământ şi sînt situate pe

aceeaşi lucrare geologică sau pe mai multe lucrări executate în prelungire, aproximativ,

de-a lungul unei drepte.

În cazul zăcămintelor tabulare a căror grosime se înscrie in profilul galeriilor

direcţionale şi al suitorilor, distanţa dintre probe coincide cu distanţa dintre două linii de

probare paralele, vecine. Prevederile referitoare la distanţa dintre probe se referă la acest

caz şi numai la minereurile metalifere şi la unele substanţe nemetalifere. În cazul forajelor

sau a breşelor şi transversalelor executate din galerii direcţionale sau din suitor, distanţa

dintre probe coincide cu distanta dintre aceste lucrări.

Pentru asigurarea caracterului obiectiv al probării este necesar ca din acelaşi tip de

substanţă minerală utilă din cadrul unui zăcământ, probele să se recolteze la distanţe

egale.

Pentru fiecare zăcământ sau pentru tipuri de zăcăminte similare se va stabili

distanţa optimă dintre probe, urmărindu-se obţinerea rezervelor cu un grad de cunoaştere

cit mai ridicat, în condiţii economice raţionale.

În vederea stabilirii distanţei optime dintre probe se va proceda astfel:

pe o lucrare de 50-100 m lungime, dintr-o porţiune caracteristică a

zăcămîntului, se recoltează probe la o distanţă de 1 m între ele;

se consideră succesiv setul format din toate probele (1, 2,..., n), apoi cele

luate din 2 în 2 m (2 subseturi: 1, 3, 5, ... şi 2, 4, 6,...). din 3 în 3 m (3

subseturi: 1, 4, 7,...; 2, 5, 8, ... şi 3, 6, 9...) etc.;

pentru fiecare set şi subset de probe se determină parametrii statistici

(valoarea medie, dispersia şi corelaţia spaţială);

se testează, succesiv, concordanţa parametrilor (medie, dispersie) fiecărui

subset de probe cu parametrii setului format din toate probele recoltate din

lucrarea pe care se face experimentarea;

distanţa optimă dintre probe este cea mai mare distanţă la care parametrii

subsetului de probe (medie, dispersie) nu diferă semnificativ de cei

corespunzători distanţei de 1 m.

69

La cărbuni, distanţa dintre probe coincide cu distanţa dintre lucrările ce traversează

stratele de cărbuni pe toată grosimea lor.

3. GREUTATEA OPTIMĂ A PROBELOR RECOLTATE PRIN BRAZDE Greutatea optimă a unei probe recoltate, pentru toate zăcămintele sau toate tipurile

de zăcăminte similare probate prin brazde, se va stabili experimental prin determinarea

dimensiunilor brazdelor în secţiune transversală, astfel:

se aleg cel puţin 30 de locuri de probare dintr-o porţiune caracteristică a

zăcămîntului, ele puţind fi situate pe aceeaşi lucrare;

din fiecare loc de probare se recoltează, succesiv, brazde de aceeaşi

lungime, dar cu secţiunea transversală crescîndă (ex: proba 1 de 3 X 2 cm,

proba 2 de 5 X 3 cm, proba 3 de 7 x 3 cm, proba 4 de 10 X 3 cm, proba 5 de

10 X 5 cm etc.); fiecare probă nouă se recoltează prin adîncirea şi lărgirea

celei precedente şi este constituită din materialul nou recoltat la care se

adaugă întregul material obţinut anterior din acelaşi loc (mai puţin partea

consumată prin efectuarea analizelor); prelucrarea fiecărei probe se face pe

întregul material din care e constituită;

se determină, pentru fiecare loc de probare, compoziţia chimică a probei 1, a

probei 2, a probei 3 etc. până la secţiunea maximă;

se consideră seturile de probe formate din probele 1, probele 2, probele 3

etc. şi pentru fiecare set de probe se determină parametrii statistici (media,

dispersia);

se testează, succesiv, concordanţa mediei fiecărui set cu media setului

corespunzător probelor de dimensiune maximă;

greutatea optimă a probelor este aceea corespunzătoare dimensiunilor celor

mai mici la care media setului respectiv nu diferă semnificativ de media

setului de probe cu dimensiunile maxime.

4. PRELUCRAREA PROBELOR Prelucrarea unei probe constă în extragerea din proba recoltată a probei necesare

efectuării analizelor.

Proba supusă analizelor trebuie să reprezinte fidel calitatea probei recoltate.

La sosirea unui lot de probe în staţia de prelucrare se vor confrunta etichetele din

saci sau lăzi cu borderoul care însoţeşte lotul şi se va verifica starea sacilor sau a cutiilor

în care au fost aduse probele, iar probele vor fi cîntărite înainte de uscare.

Dacă se constată deteriorarea unor saci sau cutii, probele respective nu vor fi

prelucrate pînă la consultarea personalului geologic care va decide fie luarea lor în

70

considerare, fie repetarea recoltării, după compararea greutăţii acestor probe cu

dimensiunile lor.

Se vor lua toate măsurile necesare pentru ca în procesul prelucrării probelor să se

reducă la minimum pierderile de material din probe şi să se excludă contaminarea lor cu

material străin.

Prelucrarea probelor chimice se realizează prin:

a) Repetarea succesivă a operaţiunilor de mărunţire (sfărîmare-măcinare),

separare granulometrică (ciuruire-cernere), omogenizare şi reducere; adesea aceste

operaţiuni sînt precedate de uscarea probelor în etuvă;

b) La fiecare operaţie de reducere a probelor se va respecta relaţia:

Q = Kd2

unde

Q=greutatea minimă de material ce trebuie obţinută după reducere, exprimată în

kg;

d=diametrul maxim al granulelor din proba supusă reducerii, exprimat în mm

(dimensiunile ochiurilor ciurului sau sitei pe care refuzul rămas reprezintă maximum. 5%

din proba cernută)

K=un coeficient care depinde de caracteristicile substanţei minerale utile, avînd

valori crescînde de la 0,05 pentru substanţele minerale utile omogene, pînă la 2-3 pentru

minereurile cu o repartiţie extrem de neuniformă a componenţilor utili,

c) Valoarea coeficientului K se va stabili experimental, pentru fiecare zăcământ,

separat pe tipuri de mineralizaţie, astfel:

se fixează în zăcământ un număr de puncte de probare suficient (cel puţin 3)

pentru ca materialul recoltat să fie reprezentativ pentru tipul mineralizaţiei în

cauză;

din fiecare loc de probare stabilit se recoltează probe prin metoda adoptată

pentru tipul respectiv de mineralizaţie, apoi se comasează materialul din

toate probele, constituindu-se o probă unică pentru experimentarea

prelucrării ;

proba unică se prelucrează succesiv de cel puţin cinci ori pentru valori

crescînde ale coeficientului K începînd cu o valoare minimă (se recomandă

să se adopte pentru K valorile 0,05; 0,1; 0,2; 0,3; 0,4 şi 0,5 în cazul

compoziţiei mineralogice simple şi repartiţiei uniforme a componenţilor

chimici, 0,2; 0,4; 0,6; 0,8 şi 1 în cazul compoziţiei mineralogice complicate şi

repartiţiei neuniforme a componenţilor chimici şi 0,5; 1 ; 1,5; 2; 2,5; şi 3 în

cazul mineralizaţiilor cu o compoziţie mineralogică foarte complicată şi

repartiţie foarte neuniformă a componenţilor chimici) ;

71

din proba redusă pentru fiecare valoare a coeficientului K se recoltează cel

puţin 10 probe pe care se fac analizele chimice;

înaintea trecerii la fiecare K nou, se reunifică întregul material din ciclul

anterior de prelucrare;

pentru coeficientul K se adoptă cea mai mică valoare la care, conţinutul

mediu şi dispersia fiecărui component chimic nu diferă semnificativ de

dispersia şi conţinutul mediu corespunzător valorii maxime a acestui

coeficient.

d) în funcţie de valoarea coeficientului K, determinată experimental şi de

greutatea iniţială a probelor chimice se stabileşte schema de prelucrare a probelor care

constă în fixarea treptelor de mărunţire, în alegerea aparatelor de mărunţire, a ciururilor şi

sitelor şi adoptarea procedeului de omogenizare şi reducere a probelor.

e) Mărunţirea de la proba iniţială pînă la proba supusă analizelor se realizează,

de regulă, în 3- 4 trepte.

Se recomandă ca în cadrul fiecărei trepte, gradul de mărunţire să fie acelaşi.

Pentru sfărîmare se pot utiliza concasoare cu fălci (mai rar valţuri), iar pentru

măcinare mori cu discuri, mori cu bile (sau cu bare) şi mojare (electrice sau manuale).

Mojararea se face de regulă, în laboratorul care execută analizele, dar se poate

efectua şi la staţia de prelucrare a probelor.

f) În scopul evitării introducerii într-un aparat de mărunţire a unui material cu

fineţe mai avansată decît a celui care va rezulta după mărunţirea respectivă, cit şi pentru a

exclude posibilitatea obţinerii, după mărunţire, a unor granule cu dimensiuni mai mari decît

cele prevăzute, înainte şi după mărunţire se va efectua o ciuruire sau cernere.

Ciururile şi sitele vor avea dimensiunile ochiurilor egale cu diametrul maxim al

granulelor rezultate după fiecare mărunţire.

Refuzul fiecărui ciur sau site se va reintroduce în aparatul de mărunţire

corespunzător acestuia, operaţiile repetîndu-se pînă cînd refuzul scade sub 5% din

greutatea probei supuse prelucrării:

g) Înaintea fiecărei reduceri, probele se omogenizează prin amestecare

repetată, efectuată manual sau mecanic.

h) Reducerea probelor se face numai la granulaţii corespunzătoare satisfacerii

relaţiei Q = kd2 şi operaţia se poate realiza manual sau cu ajutorul unor dispozitive (prin

sfertuire, cu reductorul Braun, reductorul cu pantaloni, reductorul cu jgheaburi înclinate,

etc).

La aceeaşi treaptă de mărunţire, operaţiile de omogenizare şi reducere se repetă la

nevoie, pînă cînd de la greutatea probei supuse reducerii se ajunge la aceea a probei

reduse în cadrul treptei respective.

72

i) După ultima treaptă de mărunţire, din fiecare probă se reţine material în

două plicuri, unul servind la efectuarea analizelor (unicat), iar celălalt ca probă martor

(duplicat).

j) Societăţile comerciale care au staţii de prelucrare a probelor vor lua toate

măsurile pentru reducerea contaminării atmosferei din încăperile respective cu praf.

La cărbuni, întregul material care constituie probele pentru determinarea

caracteristicilor fizico-chimice va fi supus operaţiunii de sfârîmare-măcinare pînă la

dimensiunea maximă de 5 mm. Materialul mărunţit va fi trecut prin sita cu ochiuri de 5 mm,

iar refuzul va fi supus din nou operaţiunii de sfărâmare-măcinare. Procedeul se repetă

pînă cînd refuzul pe sită reprezintă maximum 5% din greutatea iniţială a probei supusă

prelucrării.

Materialul cu granulaţia sub 5 mm rezultat din fiecare interval al stratelor

neomogene, va fi împărţit în două părţi egale, prin cântărire. O parte va servi la

constituirea probei diferenţiale, iar a doua parte la formarea probei globale. Probele astfel

constituite, cît şi cele din stratele omogene, vor fi supuse operaţiunii de reducere prin

sfertuiri succesive pînă la greutatea minimă necesară analizelor de bază şi de control, şi a

constituirii probei duplicat, în cazul în care prin recoltare a rezultat o cantitate suficientă de

material.

În cazul în care prin carotare s-a obţinut o cantitate mică de rocă, atunci întregul

material serveşte la constituirea cel puţin a probelor pentru analizele de bază şi de control.

La unele roci de construcţii, în vederea determinării proprietăţilor fizico-mecanice,

prelucrarea probelor constă din confecţionarea epruvetelor pe care se vor face apoi aceste

determinări.

Materialul rămas după constituirea probelor unicat şi duplicat, la toate substanţele

minerale utile solide se lichidează, după constituirea eventualei probe tehnologice de

laborator.

5. ANALIZAREA PROBELOR Pentru fiecare probă se efectuează analizele şi determinările de bază pentru

stabilirea tuturor componenţilor utili şi dăunători şi a caracteristicilor fizico-mecanice care

influenţează valoarea economică a substanţei minerale respective, luîndu-se în

considerare valorificarea diversificată şi cît mai completă a acesteia.

Analizele şi determinările se efectuează de către laboratoare autorizate, prin

metode prevăzute în standarde şi în norme interne.

Laboratoarele care execută analizele de bază vor restitui compartimentelor

geologice, odată cu trimiterea buletinelor de analiză, şi restul de material rămas după

analiză.

73

Pentru verificarea analizelor de bază se efectuează analize de control intern şi

extern.

Controlul intern se realizează în laboratorul de bază şi are ca scop depistarea

erorilor întîmplătoare. Compartimentele geologice vor trimite pentru control intern, imediat

după primirea rezultatelor analizelor de bază, material din restul probelor, pentru 5-10%

din numărul acestora, dar nu mai puţin de 50 de probe pe semestru. Probele pentru

control intern se trimit cu număr codificat.

Excepţie fac cărbunii utilizaţi în scopuri energetice, din strate neomogene, la care

controlul intern se realizează în faza de explorare de detaliu, prin compararea rezultatelor

obţinute din probele diferenţiale cu cele obţinute din probele globale

Rezultatele analizelor de control intern se examinează de către compartimentele

geologice, imediat după primirea lor. Periodic (cel puţin odată pe semestru) se prelucrează

rezultatele analizelor de control intern. Imediat ce se constată erori întîmplătoare ce

depăşesc limitele admise prin STAS-uri sau normele interne referitoare la metoda de

analiză sau determinare se semnalează laboratorului pentru cercetarea şi eliminarea

cauzelor care le-au produs.

Dacă analizele de control intern pun în evidenţă erori întîmplătoare ce depăşesc

limitele admise, probele din perioada la care se referă controlul se reanalizează, după

eliminarea cauzelor care le-au produs.

Controlul extern se realizează într-un laborator specializat în analizele respective şi

are ca scop depistarea eventualelor erori sistematice în activitatea laboratorului de bază.

Pentru controlul extern se trimite material tot din restul rămas după efectuarea analizelor

de bază (eventual şi de control intern) pentru minim 3-5% din numărul analizelor de bază,

dar nu mai puţin de 30 probe pe semestru.

Probele pentru control extern se trimit cel puţin odată pe semestru şi rezultatele lor

se prelucrează imediat după primire.

în cazul că analizele de control extern pun în evidenţă erori sistematice, acestea

trebuie verificate prin analize de arbitraj, efectuate într-un al treilea laborator, pe cel puţin

5-10% din numărul analizelor de bază la care se referă controlul extern.

Depistarea erorilor sistematice se poate realiza şi în laboratorul care a efectuat

analizele de bază, pe un număr de probe etalon echivalent cu 3-5% din numărul analizelor

de bază. în acest caz, arbitrajul se face tot în laboratorul de bază, pe un număr dublu de

probe etalon.

74

6. PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR ANALIZELOR DE CONTROL INTERN ŞI EXTERN

6.1. Notaţii

xbk, xik, xet, xak — valoarea caracteristicilor controlate (conţinut etc.) pe proba

k, dat de analiza de bază, de control intern, de control extern, respectiv de

arbitraj.

E - eroarea întîmplătoare medie pusă în evidenţă de controlul intern.

mb, me, ma — media analizelor de bază, de control extern, respectiv de

arbitraj

Smb, Sme, Sma— abaterile medii patratice ale mediilor (de bază, de control

extern şi de arbitraj)

n — numărul probelor supuse controlului

re, ra — coeficientul de corelaţie dintre analizele de bază şi cele de control

extern, respectiv de arbitraj.

T — coeficientul de probabilitate al existenţei erorii sistematice.

fe,fa — coeficientul de corecţie al analizelor de bază stabilit pe baza

analizelor de control extern, respectiv de arbitraj

| Z | — valoarea absolută a mărimii Z, adică luată cu semnul + indiferent de

semnul efectiv.

6.2. Analizele de control intern Având în vedere faptul că erorile întîmplătoare admisibil sunt date pe clase de valori

(clase de conţinut) în STAS-uri şi norme interne, prelucrarea se face separat pe fiecare

clasă.

6.2.1. Prelucrarea rezultatelor analizelor de control intern Se separă probele pe clase şi în cadrul fiecărei clase „C" se determină eroarea

întîmplătoare medie Ec, după formula:

unde nc este numărul probelor din clasa c.

75

6.2.2. Interpretarea rezultatelor analizelor de control intern Erorile întîmplătoare puse în evidenţă de controlul intern se compară cu cele

admise, pentru fiecare caracteristică controlată separat pe clase, după modelul din

exemplul următor:

Nr.crt. (c)

Clasa de

conţinut (%)

Nr. de probe

pe clasă (nc)

Erori întămplătoare

Interpretare Efective Admise Plumb

1 0 - 0,5 47 11,5 15 erorile se inscriu in limitele admise

2 0,50 - 6 38 8,3 12

3 peste 6 7 2,6 6 Zinc

1 0 - 1 45 14,3 15

erorile se inscriu in limitele admise

2 1 - 10 32 12,4 10 erori admisibile 3 peste 10 10 7,3 6

Cupru

1 0 - 0,5 60 12,4 15 erorile se inscriu in limitele admise

2 0,5 - 3 31 7,5 10 3 peste 3 5 3,2 7

În cazul considerat, toate probele din perioada controlată, cu conţinut în zinc peste

1,0% vor fi reanalizate în laboratorul de bază pentru zinc, după eliminarea cauzelor care

au generat erorile întîmplătoare ce depăşesc limitele admise.

6.3. Analizele de control extern 6.3.1. Prelucrarea rezultatelor analizelor de control extern Se efectuează următoarele calcule:

Dacă 0,95 ≤ fe ≤ 1,05 se admite că nu există erori sistematice şi prelucrarea se

încheie.

76

Dacă fe este în afara intervalului (0,95; 1,05), prelucrarea se continuă după cum

urmează:

6.3.2. Interpretarea rezultatelor analizelor de control extern şi de arbitraj Dacă t ≤ 2 nu există erori sistematice, deci rezultatele analizelor de bază sînt

corecte şi pot fi utilizate în estimarea rezervelor.

în cazul că t > 2 se efectuează analize de arbitraj ale căror rezultate se prelucrează

la fel ca şi analizele de control extern.

Se pot ivi trei situaţii:

a) Arbitrajul confirmă analizele de bază, adică 0,95 ≤ fa < 1,05. în acest caz se

consideră că nu există erori sistematice, deci analizele de bază sînt corecte.

b) Arbitrajul confirmă controlul extern (0,95 ≤ fe/fa < 1,05). în acest caz analizele

de bază din perioada controlată sînt afectate de erori sistematice şi ele se corectează cu

coeficientul fa.

c) Rezultatele analizelor de arbitraj nu coincid nici cu cele de bază, nici cu cele de

control extern (fa şi raportul fe/fa se află în afara intervalului (0,95; 1,05). în acest caz se

pun în ordine crescătoare coeficienţii de corecţie fe, fa, precum şi fb = mb/mb = 1. Se

consideră corecte rezultatele analizelor date de laboratorul corespunzător coeficientului de

corecţie cu valoarea intermediară, adică:

Dacă fe < 1 < fa sau

fa < 1 < fe se consideră corecte analizele de bază

Dacă 1 < fe < fa sau

fa < fe < 1 se consideră corecte analizele de control extern şi rezultatele analizelor

de bază din perioada controlată se corectează cu coeficientul fe, dacă prin corectare

rezervele aferente probelor controlate nu trec din grupa de bilanţ în grupa în afară de

bilanţ, sau invers; în caz contrar se reface, în laboratorul de bază, analiza tuturor

problemelor din perioada controlată, după eliminarea cauzelor care au generat erorile,

sistematice.

77

Dacă 1 < fa < fe sau

fe < fa < 1 se consideră corecte analizele de arbitraj şi se procedează la fel ca în

cazul precedent, cu deosebirea că coeficientul de corecţie este fa.

7. DOCUMENTAREA PROBĂRII Fiecare probă trebuie documentată grafic, cifric şi descriptiv în aşa fel încît să se

poată verifica rezultatele sale şi reconstitui modul de desfăşurare în spaţiu şi în timp a

fiecărui proces legat de probare, chiar şi în absenţa personalului muncitor care a contribuit

la realizarea recoltării, prelucrării, analizării şi documentării ei.

Fiecare sac sau ladă în care se introduce o probă va fi însoţit de un bilet în care se

va specifica numărul probei, locul şi data recoltării, dimensiunile probei şi numele

colectorului, iar în carnetul de teren se face descrierea amănunţită a mineralizaţiei în locul

probat şi o schiţă cu cartarea locului probei.

Fiecare lot de probe trimis la laborator (sau la staţia de prelucrare a probelor dacă

aceasta nu este în cadrul laborato iului) va fi însoţit de un bor derou de expediere care va

cuprinde cel puţin elementele din carnetul de teren (exclusiv cartarea) plus greutatea

probei şi caracteristicile calitative care urmează a fi determinate.

Rezultatele determinărilor efectuate în laborator se trec pe buletine de analize pe

care se va înscrie în mod obligatoriu şi numărul probei şi lucrarea din care a fost recoltată.

în cazul zăcămintelor de cărbuni, pentru probele (eşantioanele) pe baza cărora s-a

determinat densitatea aparentă, buletinele vor cuprinde şi rezultatele determinărilor privind

umiditatea totală şi cenuşa la anhidru.

Pe baza datelor din carnetul de teren, din borderourile de expediere a probelor şi

din buletinele de analiză se completează registrul probelor. În registrul probelor se trec şi

rezultatele analizelor de control intern şi extern, cu semne distinctive sau culori diferite.

În cazul în care se preconizează prelucrarea automată a datelor în procesul

evaluării rezervelor, datele de probare vor fi completate pe formulare corespunzătoare

(Fortran), aducînd simplificările corespunzătoare registrului probelor. Pe formulare Fortran,

localizarea spaţială a probelor se va face prin indicarea coordonatelor (carthesiene, polare

sau sferice) probelor.

78

ANEXA NR.4

METODOLOGIA DE PROBARE TEHNOLOGICÂ A ZĂCĂMINTELOR DE SUBSTANŢE MINERALE UTILE SOLIDE

Pentru stabilirea condiţiilor de zăcământ se efectuează studii tehnologice pentru

obţinerea unor parametrii industriali privind tehnologia de exploatare şi de preparare –

prelucarare.

Probarea tehnologică este diferită în funcţie de natura substanţei minerale utile,

etapa de cercetare şi scopul studiului propus.

I. Probarea tehnologică pentru exploatare are ca scop determinarea

posibilităţilor şi condiţiilor de exploatare a zăcământului precum şi stabilirea unor

indicatori industriali (diluţie, pierderi, productivitate etc.) necesari la elaborarea

studiilor de fezabilitate.

II. Probarea tehnologică pentru preparare/prelucrare are scopul de a

furniza date privind fluxul tehnologic pentru obţinerea unui/unor produs/produse

valorificabil/valorificabile. Această probare se efectuează în etapele de

prospecţiune, explorare şi exploatare.

PROBA TEHNOLOGICĂ DE LABORATOR

Pentru continuarea şi aprofundarea cercetării geologice şi eventual trecerea la

exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile este necesar în prima fază

elaborarea diagramelor de flux tehnologic prin programe de testare la nivel de laborator.

Aceste testări au ca scop înțelegerea variabilității parametrilor care conduc la

posibilitatea introducerii în circuitul economic al unui zăcământ de substanţe minerale utile,

fundamentarea şi justificarea continuării cercetării geologice prin dezvoltarea proiectului

geologico - minier.

Titularul unui permis de prospecţiune, a unei licenţe de explorare sau exploatare va

elabora programelorul de testare la nivel de laborator având în vedere cele mai noi

tehnologii şi echipamente precum şi metode de testare standardizate de nivel înalt.

Cantitatea necesară pentru analiza unei probe tehnologice de laborator se

stabileşte în funcţie de substanţa minerală utilă, de calitatea acesteia, de produsul sau

produsele miniere care vor rezulta din eventuala exploatare, de capacitatea şi cerinţele

laboratorului şi poate varia de la 10 kilograme până la 500 kilograme.

79

Pentru caracterizarea substanţei minerale utile şi a produsului minier se va urmării:

• Proiectarea şi elaborarea un program de lucru concret şi coerent

• Înregistrarea şi interpretarea datelor

• Generarea unei diagramă de flux tehnologic

Prelucrarea substanţei minerale - metodele de separare fizică pot include:

• Concasarea, măcinarea

• Sortarea granulometrică, separarea în mediu dens, după caz.

• Sortarea, separarea gravitaţională, electrostatică şi magnetică, după caz

• Flotaţia şi dezvoltarea de reactivi, pentru minereuri

• Hidrometalurgie (pentru minereuri) – leşiere, recuperare chimică şi tehnici de purificare

inclusiv:

• Leşiere la presiune atmosferică, leşiere biologică şi leşiere sub presiune

• Leşiere cu cianură şi agenţi de leşiere alternativi pentru minereuri aurifere şi auro -

argentifere

• Procese de recuperare şi distrugere a cianurilor

• Procese de purificare şi recuperare a metalului precum precipitarea, extracţia cu

solvenţi şi electroliză

• Reologia sterilului şi a şlamului de minereu (studierea curgerii si deformarii în timp a

materialului depus în hălzi şi iazuri de produse reziduale miniere sau de deşeuri

miniere)

Proba de laborator presupune şi analize mineralogice, petrografice, chimice precum

şi analize specifice pentru protecţia şi refacerea mediului deteriorat ca urmare a

activităţilor miniere desfăşurate sau care se vor desfăşura.

Se obţin date privind:

• Caracteristici calitative medii ale probei

• Caracterizarea mineralogică şi petrografică a substanţei minerale utile (asociaţii

de minerale, concreşteri)

• Metode de preparare/prelucrare

• Flux tehnologic informativ

80

• Parametrii informativi privind extracţia în componenţi utili

O testare serioasă a unei probe de laborator este prima etapă în dezvoltarea unui

proiect minier datele şi informaţiile obţinute infuienţează şi justifică continuarea proiectului

şi lucrările de testare în fazele superioare (pilot, semiindustrial şi industrial).

PROBA TEHNOLOGICĂ PILOT

Pentru diminuarea riscului tehnic şi justificarea continuaării unui proiect de

explorare/exploatare este necesar ca să se elaboreze scheme de flux tehnologic eficiente

de prelucrare/preparare a substanţelor minerale utile sau de extracţie a mineralelor şi

metalelor sau sorturilor de substanţe minerale utile, cu efecte minime asupra mediului şi

care pot fi experimentate şi confirmate în instalaţia pilot.

Continuarea cercetării din punct de vedere al prelucrării/preparării unei probe

tehnologice de substanţă minerală utilă în instalaţia pilot este folosită pentru a demonstra

şi a confirma că schema de flux tehnologic demonstrată la scară de laborator este viabilă.

Instalaţiile pilot sunt unice prin aceea că operează într-o manieră integrată, toate

operaţiunile derulându-se pentru a produce material de alimentare continuu care prin

prelucrare/preparare să conducă la un produs minier valorificabil.

Pierderile şi impurităţile/dăunătorii sunt de asemenea determinate şi revizuite.

Cantitatea necesară pentru analiza unei probe tehnologice pilot se stabileşte în

funcţie de substanţa minerală utilă, de calitatea acesteia, de produsul sau produsele

miniere care vor rezulta din eventuala exploatare, în special de capacitatea instalaţiei care

poate fi de 2 -12 tone/zi. Această cantitate poate varia de la 10 până la 100 tone.

Pentru proiectele noi, proba tehnologică pilot demonstrează viabilitate operaţională,

validarea proiectului şi a produsului minier preconizat. Instalațiile pilot generează date ce

pot fi folosite la proiectarea instalaţiilor industriale, reducând astfel riscurile de proiectare şi

de capital.

Operaţiunile existente pot fi de asemenea simulate la scară pilot, pentru a evalua

echipamentul nou sau tehnologia, stabilirea preparabilităţii diferitelor sorturi de minereu

sau a prelucrării diferitelor substanţe minerale utile, precum şi detectarea defecţiunilor fără

întreruperea producţiei, în instalaţia principală.

Prin proba tehnologică în faza pilot se pot demonstra viabilitatea operaţională a

unui proiect.

Proba tehnologică în faza pilot presupune şi analize mineralogice, petrografice,

chimice precum şi analize specifice pentru protecţia şi refacerea mediului deteriorat ca

urmare a activităţilor miniere desfăşurate sau care se vor desfăşura.

81

Activitățile caracteristice care pot fi experimentate în timpul testării a unei probe

tehnologice în faza pilot includ:

• Stabilirea viabilităţii schemei de flux tehnologic. Aceasta este în mod special

importantă pentru depozite complexe, acelea care folosesc tehnologii noi sau

speciale, sau pentru proiecte localizate în zone de mare risc.

• Demonstrarea desfăşurării unei activităţi integrate, continue.

• Evaluarea influienţei alimentării cu apă şi elaborarea unui bilanţ al apei

• Cuantificare influența asupra variabilității substanţei minerale utile/minereului

• Producerea de probe vrac pentru evaluare comercială

Testarea în faza pilot este calea cea mai bună pentru:

• Furnizarea componentelor scheme de flux tehnologic

• Stabilirea viabilităţii noului echipament sau a noii tehnologii

• Verificarea capacităţii de a îndeplini reglementările privind mediul

• Minimizarea riscul tehnic, de mediu, operaţional şi comercial

Se obţin date privind:

• Caracteristici calitative medii ale probei

• Caracterizarea mineralogică şi petrografică a substanţei minerale utile (asociaţii de minerale, concreşteri)

• Flux tehnologic de preparaere/prelucrare

• Metode de preparare/prelucrare (grad de sfărâmare - concasare)

• Sorturi de rocă concasată sau sorturi de concentrate

• Parametrii informativi privind extracţia în componenţi utili şi în greutate

• Consum informativ de reactivi în uzine de preparare

Proba tehnologică pilot constitue o etapă în dezvoltarea unui proiect minier datele şi

informaţiile obţinute infuienţează şi justifică continuarea proiectului şi lucrările de testare

în fazele superioare (semiindustrial şi industrial).

PROBA TEHNOLOGICĂ SEMIINDUSTRIALĂ

Continuarea experimentelor şi aprofundarea cercetării geologice în etapa explorării

detaliate şi în vederea trecerii la exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile sau

continuare a exploatării este necesar elaborarea în primul rând al modelului fluxului

tehnologic de preparare/prelucrare a substanţelor minerale utile sau îmbunătăţirea

(modernizarea) acestuia prin testarea unei probe tehnologice semiindustriale.

82

Pentru diminuarea riscului tehnic şi justificarea continuării unui proiect de

explorare/exploatare este necesar ca să se elaboreze scheme de flux tehnologic eficiente

de prelucrare/preparare a substanţelor minerale utile sau de extracţie a mineralelor şi

metalelor sau sorturilor de substanţe minerale utile, cu efecte minime asupra mediului şi

experimentate şi confirmate în uzina/staţia de preparare/prelucrare.

Aceste testări au ca scop înțelegerea variabilității parametrilor care conduc la

introducerea în circuitul economic (zăcământ aflat în etapa de explorare de detaliu) sau la

actualizarea tehnologiilor de preparare/prelucrare a substanţelor minerale utile (zăcământ

aflat în exploatare), la fundamentarea şi justificarea continuării cercetării geologice prin

dezvoltarea proiectului geologico – minier şi elaborarea unui studiu de prefezabilitate

(etapa de explorare detaliată) sau fezabilitate (actualizarea tehnologiilor de

preparare/prelucrare).

Titularul unei licenţe de explorare sau exploatare va elabora programul de testare

semiinidustrială având în vedere cele mai noi tehnologii şi echipamente precum şi metode

de testare standardizate de nivel înalt.

Uzina/staţia de preparare/prelucrare operează într-o manieră integrată, toate

operaţiunile derulându-se pentru a produce material de alimentare continuu care prin

prelucrare/preparare să conducă la un produs minier valorificabil.

Cantitatea necesară pentru analiza unei probe tehnologice semiindustriale se

stabileşte în funcţie de substanţa minerală utilă, de calitatea acesteia, de produsul sau

produsele miniere care vor rezulta din eventuala exploatare, de capacitatea şi cerinţele

liniilor tehnologice ale uzinei/staţiei de preparare/prelucrare (20 -40 tone/zi) şi poate varia

de la 500 tone până la 1500 tone.

Pierderile şi impurităţile/dăunătorii sunt de asemenea determinate şi revizuite.

Pentru proiectele noi, proba tehnologică semiindustrială demonstrează viabilitate

operaţională, validarea proiectului şi a produsului minier preconizat, reducând astfel

riscurile de proiectare şi de capital.

Operaţiunile existente pot fi de asemenea simulate la scară se,iindustrială, pentru a

evalua echipamentul nou sau tehnologia, stabilirea preparabilităţii diferitelor sorturi de

minereu sau a prelucrării diferitelor substanţe minerale utile, precum şi detectarea

defecţiunilor fără întreruperea producţiei, în uzina/instalaţia/staţia principală.

Proba tehnologică semiindustrială presupune şi analize mineralogice, petrografice,

chimice precum şi analize specifice pentru protecţia şi refacerea mediului deteriorat ca

urmare a activităţilor miniere desfăşurate sau care se vor desfăşura.

Activitățile caracteristice care pot fi experimentate în timpul testării a unei probe

tehnologice în faza semiindustrială includ:

83

• Proiectarea şi elaborarea un program de lucru concret şi coerent

• Înregistrarea şi interpretarea datelor

• Stabilirea schemei de flux tehnologic. Aceasta este în mod special importantă

pentru depozite complexe, acelea care folosesc tehnologii noi sau speciale, sau

pentru proiecte localizate în zone de mare risc.

• Demonstrarea desfăşurării unei activităţi integrate, continue.

• Evaluarea influienţei alimentării cu apă şi elaborarea unui bilanţ al apei

• Cuantificare influența asupra variabilității substanţei minerale utile/minereului

• Producerea de probe vrac pentru evaluare comercială

Testarea în faza semiindustrială este calea cea mai bună pentru:

• Furnizarea componentelor scheme de flux tehnologic

• Stabilirea viabilităţii noului echipament sau a noii tehnologii

• Verificarea capacităţii de a îndeplini reglementările privind mediul

• Minimizarea riscul tehnic, de mediu, operaţional şi comercial

Se obţin date privind:

• Caracteristici calitative medii ale probei

• Flux tehnologic optim de preparare/prelucrare

• Metode de preparare/prelucrare (grad de sfărâmare - concasare)

• Sorturi de rocă concasată sau sorturi de concentrate

• Calitatea produselor miniere (concentratelor sau sorturilor de substanţe minerale

utile)

• Extracţia în greutate şi în componenţi utili

• Consumuri specifice de energie, materiale şii în uzine de preparare

Prelucrarea substanţei minerale - metodele de separare fizică pot include:

• Concasarea, măcinarea

• Sortarea granulometrică, separarea în mediu dens, după caz.

84

• Sortarea, separarea gravitaţională, electrostatică şi magnetică, după caz

• Flotaţia şi dezvoltarea de reactivi, pentru minereuri

• Hidrometalurgie (pentru minereuri) – leşiere, recuperare chimică şi tehnici de

purificare inclusiv:

• Leşiere la presiune atmosferică, leşiere biologică şi leşiere sub presiune

• Leşiere cu cianură şi agenţi de leşiere alternativi pentru minereuri aurifere şi auro -

argentifere

• Procese de recuperare şi distrugere a cianurilor

• Procese de purificare şi recuperare a metalului precum precipitarea, extracţia cu

solvenţi şi electroliză

O testare serioasă a unei probe tehnologice industriale constitue etapa principală în

dezvoltarea unui proiect minier datele, informaţiile şi indicatorii tehnico – minieri şi

economici obţinuti stau la baza elaborării/actualizării unui studiu de

prefezabilitate/fezabilitate şi infuienţează şi justifică continuarea proiectului minier.

PROBA TEHNOLOGICĂ INDUSTRIALĂ

Finalizarea experimentelor în etapa explorării detaliate în vederea trecerii la

exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile sau în exploatarea se

materializează prin stabilirea modelului fluxului tehnologic de preparare/prelucrare a

substanţelor minerale utile sau îmbunătăţirea (modernizarea) acestuia prin testare în flux

tehnologic industrial .

Pentru diminuarea riscului tehnic şi justificarea continuării unui proiect de

explorare/exploatare este necesar ca să se finalizeze scheme de flux tehnologic eficiente

de prelucrare/preparare a substanţelor minerale utile sau de extracţie a mineralelor şi

metalelor sau sorturilor de substanţe minerale utile, cu efecte minime asupra mediului şi

experimentate şi confirmate în uzina/staţia de preparare/prelucrare.

Aceste testări au ca scop înțelegerea variabilității parametrilor care conduc la

introducerea în circuitul economic (zăcămănt aflat în etapa de explorare de detaliu) sau la

actualizarea tehnologiilor de preparare/prelucrare a substanţelor minerale utile (zăcământ

aflat în exploatare), la fundamentarea şi justificarea continuării cercetării geologice prin

dezvoltarea proiectului geologico – minier şi elaborarea unui studiu de fezabilitate (etapa

85

de explorare detaliată, actualizarea tehnologiilor de preparare/prelucrare pentru

zăcămintele în exploatare).

Titularul unei licenţe de explorare sau exploatare va elabora programul de testare

industrială având în vedere cele mai noi tehnologii şi echipamente precum şi metode de

testare standardizate de nivel înalt.

Uzina/staţia de preparare/prelucrare operează într-o manieră integrată, toate

operaţiunile derulându-se pentru a produce material de alimentare continuu care prin

prelucrare/preparare să conducă la un produs minier valorificabil.

Cantitatea necesară pentru analiza unei probe tehnologice industriale se stabileşte

în funcţie de substanţa minerală utilă, de calitatea acesteia, de produsul sau produsele

miniere care vor rezulta din eventuala exploatare, de capacitatea şi cerinţele liniilor

tehnologice ale uzinei/staţiei de preparare/prelucrare şi trebuie să asigure funcţionarea

acestora sau cel puţin a unei linii tehnologice timp de 30 zile.

Pentru proiectele noi, proba tehnologică industrială demonstrează viabilitate

operaţională, validarea proiectului şi a produsului minier preconizat, reducând astfel

riscurile de proiectare şi de capital.

Operaţiunile existente pot fi de asemenea simulate la scară industrială, pentru a

evalua echipamentul nou sau tehnologia, stabilirea preparabilităţii diferitelor sorturi de

minereu sau a prelucrării diferitelor substanţe minerale utile, precum şi detectarea

defecţiunilor în uzina/instalaţia/staţia principală.

Proba tehnologică industrială presupune şi analize mineralogice, petrografice,

chimice precum şi analize specifice pentru protecţia şi refacerea mediului deteriorat ca

urmare a activităţilor miniere desfăşurate sau care se vor desfăşura.

Activitățile caracteristice care pot fi experimentate în timpul testării a unei probe

tehnologice în faza industrială includ:

• Proiectarea şi elaborarea un program de lucru concret şi coerent

• Înregistrarea şi interpretarea datelor

• Stabilirea schemei de flux tehnologic.

• Demonstrarea desfăşurării unei activităţi integrate, continue.

• Evaluarea influienţei alimentării cu apă şi elaborarea unui bilanţ al apei

• Cuantificare influența asupra variabilității substanţei minerale utile/minereului

• Producerea de probe vrac pentru evaluare comercială

Testarea în faza industrială este calea cea mai bună pentru:

86

• Verificarea şi modernizarea fluxului tehnologic de preparare pentru îmbunătăţirea

parametrilor de extracţie şi a indicatorilor tehnico minieri şi economici ai activităţii de

exploatare

• Furnizarea componentelor schemei de flux tehnologic

• Stabilirea viabilităţii noului echipament sau a noii tehnologii

• Verificarea capacităţii de a îndeplini reglementările privind mediul

• Minimizarea riscul tehnic, de mediu, operaţional şi comercial

Se obţin date privind:

• Caracteristici calitative medii ale probei

• Flux tehnologic optim de preparare/prelucrare

• Metode de preparare/prelucrare (grad de sfărâmare - concasare)

• Sorturi de rocă concasată sau sorturi de concentrate

• Calitatea produselor miniere (concentratelor sau sorturilor de substanţe minerale

utile)

• Extracţia în greutate şi în componenţi utili

• Consumuri specifice de energie, materiale şii în uzine de preparare

Prelucrarea substanţei minerale - metodele de separare fizică pot include:

• Concasarea, măcinarea

• Sortarea granulometrică, separarea în mediu dens, după caz.

• Sortarea, separarea gravitaţională, electrostatică şi magnetică, după caz

• Flotaţia şi dezvoltarea de reactivi, pentru minereuri

• Hidrometalurgie (pentru minereuri) – leşiere, recuperare chimică şi tehnici de

purificare inclusiv:

• Leşiere la presiune atmosferică, leşiere biologică şi leşiere sub presiune

• Leşiere cu cianură şi agenţi de leşiere alternativi pentru minereuri aurifere şi auro -

argentifere

• Procese de recuperare şi distrugere a cianurilor

87

• Procese de purificare şi recuperare a metalului precum precipitarea, extracţia cu

solvenţi şi electroliză

O testare serioasă a unei probe tehnologice iindustriale constitue etapa principală

în dezvoltarea unui proiect minier datele, informaţiile şi indicatorii tehnico – minieri şi

economici obţinuti stau la baza elaborării/actualizării unui studiu de fezabilitate şi

infuienţează şi justifică continuarea proiectului.

Probele tehnologice au în vedere şi protecţia mediului iar desfăşurarea lor au la bază cele mai bune practici ecologice durabile.

88

ANEXA NR. 5

L I S T A

normelor şi instrucţiunilor, emise după anul 1987, pe baza cărora s-a făcut pînă în prezent clasificarea, determinarea, evidenţa şi omologarea

rezervelor de substanţe minerale utile solide, a căror aplicabilitate încetează

Nr. Denumirea actului normativ Data punerii in crt. aplicare 1. Norme metodologice privind clasificarea, determinarea, omologarea şi evidenţa rezervelor geologice de substane minerale utile solide. 01.01.1987