nnn ascinaþia nordului c - revista-mozaicul.ro · deºteaptã („ochiul orb”), pentru a vedea...

fascinaþiaNordului

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

Parafrazând un vers ce-lebru, am spune cãGeorge Vulturescu, în

noul sãu volum, Negurã ºi cali-grafie (Ed. Eikon, 2014), din mâz-gã, norduri ºi uimiri, iscat-a li-cantropice orbiri, adicã viziunipentru singurul ochi capabil sãle perceapã, ochiul poetic. Aproa-pe eminescian, ochiul închis afa-rã („ochiul teafãr”) înlãuntru sedeºteaptã („ochiul orb”), pentrua vedea adâncurile, esenþele, nã-lucirile adevãrului ce balanseazãîntre fatalitate ºi derizoriu.

Poet al Nordului, George Vul-turescu convoacã nume, fapte,detalii ce configureazã un imagi-nar reorientat spre bucolicul am-bivalent, mitic ºi utopic deopo-trivã, al unui timp care se devorãpe sine. Actul scriptural se con-sumã retrospectiv într-un para-dis agonic, arid, spaþiu al pietreiscrijelite fãrã elan, mai mult iner-þial parcã: „scriu despre Nord, îispun pietrei;/ despre Nordul caremoare în pietre, în sihlele/ dinochii lupoaicelor, în oamenii carezdrobesc/ piatra stâncilor ºi o în-carcã pentru câþiva galbeni/ întrenuri... […] Sunt constrâns oaresã stau pe Pietrele unui Nord/ caremoare? [Îl aud pe Platon ºoptin-du-mi printre/ gratiile peºterii: «sãspui ca un adevãr ceea ce vei/spune»] Titir credea cã pãºunealui era ultima,/ cã Domnul nu-ipoate da alta, mai mãnoasã?//Smintit stau pe o piatrã din Nordºi aud/ nisipul vãlurindu-se subcoaja ei/ ºi vântul îl rãscoleºte/vânturile se înteþesc/ scriu de-spre pietre pe care le spulberãvântul/ scriu despre un Titir careîºi putea tunde fericit oile// darlâna literelor mele cine o tunde?”.

Câteva simboluri: bufonii, casadin Tireac (reconstituire a copi-lãriei), Turnul cu Viespi, moºulAchim, lupii, cuþitul se constitu-ie în câmpuri lexicale având dreptvector ideatic recuperarea isto-riei ce se revarsã peste eul su-pus, captiv al menirii sale de scrib.

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVIII • NR. 2 (196) • 2015 • 20 PAG. • 2 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

De la crâºma lui Humã, pânã labodegile „Moretti”, „Radetzki”sau cafeneaua „Toidl” din Vienase întinde amintirea nostalgicã aMitteleuropei de altãdatã, inclu-zând ºi cetatea Sãtmarului cupoeþii ei rejectaþi ca venetici: Do-rin Sãlãjan, Alexandru Pintescu,Ion Baias, Ion Vãdan, Ion Ghiur,George Boitor, Paul Grigore, EmilMatei. Este, în fond, un omagiuadus celor ce strãbat mâzga,„fiecare spre moartea lui”.

Responsabilitatea celor ce mâ-nuiesc literele, prin implicarea sa-crului, are dimensiunile ºi fervoa-rea credinþei, dar ºi perspectivapedepsirii: „ – Ei trebuie aruncaþiîn prãpastie!/ Cârpacii! Poemeleneterminate sunt/ un pericol pen-tru cetate. Strig. Târziu/ Precumtârziu te-am recunoscut, Doam-ne,/ pe drumul spre Emaus…”(„Oraºul cu stânca Tarpeianã”).Imagini tari, augmentate adeseade referinþe livreºti (în trecere, omicã observaþie: prenumele pic-torului Munch este Edvard, nuEdgar), legitimeazã cultura poe-ticã a autorului care gãseºte înbibliotecã locul de unde lansea-zã literele în aventura cãlãtorieiîntemeietoare de lumi. Numai cã,vocea divinã îl avertizeazã: „Nu ecaligrafie ceea ce faci, e negurã,îþi spun./ Ca sã scrii trebuie sãvezi: tu nu ai ochi…”.

Vegheat de Ochiul Orb, pre-zenþã implacabilã a destinului,creatorul ascultã glasul ursitoa-relor: „Când ajungi la Ochiul Orbpoþi arunca din mânã/ cârjele po-eziei./ vei vedea, în sfârºit, ceeace vrei…”, nãzuind sã acceadãpe tãrâmul visului. Facerea poe-mului devine jertfã asumatã, masade scris e un butuc pe care zacecapul pustiit al poetului.

Structuratã pe un principiudual, poezia din Negurã ºi cali-grafie, puternicã, austerã, reeva-lueazã puterea germinativã a cu-vântului „cu care povestea poa-te începe iar ºi iar”.

MIªCAREA IDEILOR.Virgil Nemoianu 75Dosar coordonat de Ion BuzeraSemneazã: l Virgil Nemoianul Luiza Mitu l Maria Dinul Petriºor Militaru

Tara Skurtu:Poeme

Herta Müller:Þara de la masade alãturi

© Alexandra Petcu

Traian Dobrinescu: „Scrisulrãmânea întotdeauna un copilce tot alerga în spatele meu”

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (196196196196196), 20), 20), 20), 20), 201515151515

9 771 454 2 2900 2

AVANTEXTConstantin M. POPA: Fascinaþia Nor-

dului l 1

MIªCAREA IDEILOR.Virgil Nemoianu 75Ion BUZERA: Portretul comparatistu-

lui l 3Virgil NEMOIANU: Globalism ro-

mantic l 3Luiza MITU: Dimensiunile esteticã ºi

religioasã ale culturii româneºti ºi an-glo-saxone l 4

Maria DINU: Adrian Marino ºi VirgilNemoianu: un dialog epistolar l 5

Petriºor MILITARU: J.R.R. Tolkien:când imaginaþia creatoare integreazãcredinþa l 6

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: O încercare romanes-

cã l 7

CETATEA POEZIEILivia MOREANU: Poeme l 8Mihai FIRICÃ: Poeme l 9

LECTURIMihai GHIÞULESCU: Schimbãtoarea

istorie a ilegaliºtilor l 10Silviu GONGONEA: Simbolismul ac-

vatic în cadrul religiozitãþii populareromâneºti l 10

Ana BAZAC: Pagini de istorie a filo-sofiei româneºti l 11

Petriºor MILITARU: Virilitatea poe-mului cinematografic l 11

Toma GRIGORIE: Minotaurul ca în-ghiþitor de metafore l 12

Ioana REPCIUC: Basmul – ca tãrâmmonstruos al luptei de gen l 13

ARTEMaria M. GOJA: Ceaikovski ºi ªosta-

kovici la Filarmonica „Oltenia” l 14Geo FABIAN: Dulcea îndatorire a in-

terpretãrii... l 14Viorel PÎRLIGRAS: Victor Pârlac –

culorile rãmase în urma pensulei l 15Magda BUCE RÃDUÞ: Percepþii ale

veºniciei l 15Marius DOBRIN: Un parteneriat tea-

tral remarcabil: „Act”-„Colibri” l 16

INTERVIUTraian DOBRINESCU: „Scrisul rãmâ-

nea întotdeauna un copil ce tot alergaîn spatele meu” l 17

UNIVERSALIATara SKURTU: Poeme. Traducere de

Radu Vancu l 18Herta MULLER: Þara de la masa de

alãturi l 19

INTERVIUVirgil NEMOIANU: „Este greu de

la distanþã sã emiþi judecãþi categori-ce” l 20

NNNNNrrrrr..... 22222 ( ( ( ( (196196196196196))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201515151515

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian IrimescuSorina Sorescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuDaniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIGheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

lecturã cu iz de ghiocei

– plãcerea lecturii

Traian Dobrinescu, ªi urmevor rãmâne toate, Colecþia Poe-sii, Editura Aius, 2015.

Marian Niþã, Adrian Mitã, Sãprevenim boala viralã Ebola(EVD) cu plante medicinale, Edi-tura Aius, 2015.

Gela Enea, Steag alb într-uncântec negru, Colecþia Poesii, Edi-tura Aius, 2015.

Carol Goldschmidt, Nimic preamult (roman), Editura Aius, 2015.

cu poezie prin muzicã

Sâmbãtã seara, ora 19:19. Agora Ar-telor Arhitecturii s-a deschis. Rãs-cruciul poeziei s-a produs. Cobori

câteva trepte ºi la un subsol din Calea Uni-rii artele ºi-au gãsit locul. Poeþi, cântãreþi,sculptori, pictori, arhitecþi sau pur ºi sim-plu iubitori ai frumosului s-au adunat laprimul rãscruci din 2015. „Este un lucru ex-traordinar sã se facã un fel de amestec alartelor, un melanj din care fiecare învaþãceva despre meseria celuilalt sau desprefelul de a fi al celuilalt ºi în cele din urmã secreeazã o comuniune ºi de idei, dar ºi ocomuniune sufleteascã între ceilalþi parti-cipanþi”, spunea Mircea Liviu Goga „artistde duminicã”, aºa cum îi place sã spunãdespre el. Cât despre publicul prezent, le-agãsit ºi lor un nume: „urmaºi ai cavalerilorEvului Mediu, Rãscruciaþi”.

Cuminþi, ascultãtori, strânºi într-un colþ,rãscruciaþii privesc scena improvizatãunde Marcel Voinea bate tobele, degetelelui Cristian Ciomu alunecã pe clape, iarIulian Albu îºi acordã chitara cu vocile cecântã ºi recitã. Poetul Tiberiu Neacºu in-terpreteazã poezia, iar mezosoprana IlincaZamfir îl susþine cu ale sale tonalitãþi. Rit-mul se þine cu bãtaia de picior. Discurilede vinil se leagãnã ºi ele pe ritmul poezieicântate.

„Oare aceasta sã fie gara?”O scenã micã, cu un artist într-un colþ

ºi poezie împrãºtiatã pe jos. „Ce este so-clul, dacã nu o baghetã magicã?”, sunaun vers recitat de Tiberiu Neacºu. „Eu numã adresez cititorilor de poezie ºi cliºeelorde genul ãsta, gãsesc pânã la urmã cã e ocãrare foarte simplã între a formula socie-tatea ºi a trãi pentru ea. Oricând, oriunde,eu voi scrie poezie, dar sub nicio formã numã voi trãda în forme din astea pãmânte-

ne”, susþine poetul atunci când vorbeºtedespre public ºi poezie.

„Arta pe vremuri era viaþã aºa cum via-þa era artã”, crede Mircea Liviu Goga.Acesta susþine cã nu exista nicio deose-bire între femeia care broda o perdea ºi oducea în magazine ca sã o vândã, ºi ceacare o fãcea ca sã o punã în geam pentrucã îi trebuia. Sau omul care îºi cioplea ocoadã de sapã ºi o ornamenta sau stâlpiide pridvor, toate lucrurile acelea aveau osemnificaþie, dincolo de ceea ce vedem, osemnificaþie ezotericã. Erau niºte ritualuriincluse acolo ºi înþelese de cei care parti-cipau la acea comuniune spiritualã numi-tã sat. „Arta era o modalitate de a exprimafiinþa, eu cel puþin aºa înþeleg arta, aºavreau sã o înþeleg”.

Atât de ceaþã afarã, Cod Galben cumar spune Liliana Hinoveanu în poezia sa,atât de ceaþã, dar înãuntru, în subsolulAgorei, Rãscruciul s-a produs. În sfeºni-ce, lumânãrile ard, cãrãmida arsã îmbracãversuri ºi note. „Oare aceasta sã fie gara?”se întreabã artista în poezia sa. Firul lin alpoeziei ºi acordurile violoncelului din mâi-nile lui Mircea Suchici sunt sparte de râ-setele artiºtilor a cãror limbã a fost dezle-gatã, iar starea de bine ºi bucuria plutescîn încãperea semiluminatã.

Pereþii din cãrãmidã arsã sunt îmbrã-caþi ºi ei cu peºtii artistici ai lui Silviu Bâr-san (ºi ne proiecteazã cu mintea spre ceamai recentã expoziþie a sa). Pentru MarcelVoinea, sculptor ºi, iatã, ºi toboºar în tru-pa OPUS 1,61, rãscruciul este modul încare fiecare artist vorbeºte într-un fel mailiber despre arta sa. Cu puþin înainte demiezul nopþii spectatorii au plecat, darspectacolul nu s-a terminat.

nnnnn Raluca Buzatu

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (196196196196196), 20), 20), 20), 20), 201515151515

portret al comparatistuluila 75 de ani

Virgil Nemoianu este savantul pentru care cunoaºtereaaproape cã e mai mult decât o virtute: a ajuns o plãcere,dincolo de tihnã ºi de viciu. Bãnãþean ºi washingtonian,

român ºi american, „contrariile” nu numai cã au coincis în aceastãpersonalitate, dar s-au rafinat mereu, armonizându-se, dialogândcontinuu ºi sporind în efervescenþã creatoare. Infinita diversitate alumii, realã sau imaginarã, îl face participativ ºi îl energizeazã plural.Credinþa e solul fertil al gândirii ºi acþiunii. Literatura mondialã eterenul foarte accidentat în care poate face, oricând, orice fel deincursiune (de la simpla deplasare de vilegiaturist încântat de peisaj,trecând prin excursiile în zone mai aride sau foarte populate pânã laascensiunile pe cele mai dificile, himalayene culmi), iar „romantismulglobal” (vezi, de exemplu, recenzia pe care o publicãm în numãrul defaþã) este Heimat-ul sãu profesional. Descoperã cu încântare ºi trans-mite cu bucurie. Creeazã spaþii cognitive noi din „juxtapuneri” aleunor idei care, altfel, s-ar refuza unele pe altele cu îndârjire. E animatde un fel de bonomie a „rezolvãrii” celor mai inextricabile chestiunide ordin teoretic, metodologic etc.: sub tastatura lui, nodurile cogni-tive, aporiile, bizareriile dispar ca prin farmec, iar „ceaþa” necunoaº-terii se risipeºte, stingherã. Spiritul critic, maliþiozitatea funcþioneazãnu neapãrat în surdinã, dar îºi refuzã orice exteriorizare emfaticã.Uneori, e aproape mirat cã e nevoit sã fie caustic, dar n-are încotro.

Este românul (nu-mi place sã spun specialistul american de origi-ne românã, deºi – de fapt – asta este!) de la care, în domeniul uma-nist, ai cel mai mult, pe cele mai multe dimensiuni, de învãþat: de lacum se scrie (iatã!) o recenzie pânã la cum se scrie o sintezã de maximimpact, de la cum sã flexibilizezi ºi sã „intertextuezi” principiile cerce-tãrii pânã la cum sã nu te laºi dominat de nicio conjuncturã epistemi-cã, ci sã o „topeºti” în demersul tãu, de la cum sã rezonezi cu textul(literar) sau experienþele de orice alt fel pânã la cum sã nu faci din„rezonanþa” ta o frecvenþã unicã, închisã în ea, de la cum poþi, înfine, integra temele româneºti în câmpul tãu de cercetare pânã la cumsã te îndepãrtezi total de ele. ªi multe altele, pe care nu le poþi fixadecât dacã îi parcurgi întreaga operã.

Virgil Nemoianu a reuºit o combinaþie între ceea ce a avut, are ºiva avea critica literarã „de la Dunãrea de Jos” (cum îi place sã spunã)mai nobil ºi mai valoros ºi provocãrile, adversitãþile, cerinþele aca-demice occidentale cãrora a trebuit sã la facã faþã ºi pe care le-adepãºit cu brio. Prin urmare, fie ºi indirect, pe un tronson strictindividual, cu trãsãturi irepetabile, a „testat” cumva rezistenþele gân-dirii (estetice) româneºti la exigenþe dintre cele mai înalte. Reuºita luiare, aºadar, valoarea acelor exempla antice ori medievale, a unorîndepãrtat-orientale koan-uri sau a unor mai apropiate parabole de-spre „gâlceava” înþeleptului cu lumea. Dar, dincolo de orice similitu-dine, se profileazã cu mare determinare o vocaþie a compatibilitãþii.

nnnnn Ion Buzera

Evan Gottlieb. Romantic Glo-balism.British Literature andModern World Order 1750-1830,Ohio State University Press, Co-lumbus, 2014. 214 pp.

Ideea centralã a acesteicãrþi este cã istoria umani-tãþii poate fi înþeleasã ca o

acumulare gradualã de „biþi” dedate informaþionale. Aceastãconcepþie nu este foarte larg rãs-pânditã, dar, din fericire, ea estetreptat acceptatã de un numãr desavanþi ce se aflã în creºtere len-tã. Regãsim o oarecare ezitare alui Gottlieb la aceastã viziune înIntroducere (pp.1-16) ºi, mai vag,în Concluzii (pp.147-154). „Ezi-tarea” în sine nu este o proble-mã. Problema este cã Gottlieb sesimte obligat sã asocieze aceas-tã teorie cu o serie variatã de ideicultural-materialiste ce sunt câ-teodatã interesante, dar, de celemai multe ori, produc confuzie ºiîngreuneazã lectura. N-ar aveanici un rost sã intrãm în detalii.

Din fericire, esenþa studiuluilui Gottlieb este mult mai la ob-iect ºi se referã la chestiuni careþin de substanþã. Numitorul co-mun este extraordinara abilitatea autorului de a selecta acele lu-crãri adesea marginalizate ºi de a(re)descoperi meritele acestora,în special în direcþia în care aces-tea contribuie la o înþelegere maiprofundã a marilor autori. Roman-ticii ne-au oferit „decizii ºi repre-zentãri”, ce sunt rãspunsuri la o„situaþie globalã în schimbare”(pag. 16) ºi care continuã sã lefacã relevante ºi în vremurile noas-tre. Personal, tind sã mã gândescla scriitura, literatura ºi filosofiaromanticilor ca la un fel de rezer-vor de imagini ºi idei care nu afost secat ºi care ne foloseºte lafel de bine ºi în zilele noastre.

Un bun exemplu este analiza(pp. 97-113) a povestirilor orien-tale ale lui Byron (Lara, The Sie-ge of Corinth, împreunã cu piesaSardanapalus) în care ceea ceeste în mod normal identificat ca„exotism” este atent explicat camulticulturalism ºi construire aalteritãþii. Tot aºa când trateazãopera Annei Radcliffe, Gottliebplaseazã The Italian ºi The Ro-mance of the Forest (pp. 46-67)cel puþin la nivelul operei Myste-ries of Udolpho. Face acest lu-cru pentru a-ºi susþine interpre-

nnnnn VIRGIL NEMOIANU

globalism romantic.literatura britanicã ºi ordinea

modernã a lumiitarea sa în care Radcliffe este opromotoare a toleranþei ºi a „cos-mopolitismului simpatetic”. Nusunt convins de aceastã reinter-pretare a lui Radcliffe (al cãreidispreþ aproape veninos faþã decultura italianã catolicã nu poatefi trecut cu vederea), dar cu sigu-ranþã nu l-aº considera ca fiindnerezonabil.

Felul în care poezia unor au-toare ca Felicia Hemans, AnneGrant ºi Laetitia Barbauld, foartepopulare ºi citite la scarã largã întimpul perioadei romantice, estepusã în paralel cu poemele nara-tive ale lui Walter Scott este in-trigant ºi verosimil. Cel puþinaceastã grilã de lecturã (pp. 68-94) rezolvã dilema criticii feminis-te ce, zeloasã în a re-evalua scrii-toarele, a mers împotriva propriu-lui naþionalism conservator (pri-ma vizatã a fost Felicia Hemans).Explicaþiile lui Gottlieb rezolvã înmare mãsurã aceastã problemã.

Însã, cel mai mare merit al luiGottlieb este revizuirea interpre-tãrii romanelor lui Walter Scottdin perioada de maturitate: TheTalisman, Quentin Durward ºiAnne of Geierstein (pp. 121-146;113-120). Este adevãrat cã inter-pretarea unora dintre poemelenarative timpurii ale lui Scott (pp.89-94) ca alegorii ale ciocnirii din-tre culturi este neconvingãtoare.Dar aceasta se compenseazã prinacuitatea ºi profunzimea investi-gaþiei narative. Afirmaþia cã Anneof Geierstein este o continuarela Quentin Durward este îndrãz-neaþã ºi destul de originalã ºi nuavem nici o îndoialã cã, aºa cumsugereazã Gottlieb, The Talis-man este, ca expresie a multicul-turalismului, o operã mult mai pro-fundã ºi complexã decât Ivanhoe.Inspirata etichetare a acestor pro-ze ca emblematice pentru „ospi-talitatea globalã” (p. 121) le facecomparabile cu cele din ciclul„Waverley” ºi fac din Scott ungânditor reprezentativ al epociisale, actual ºi prin prisma perioa-delor istorice ulterioare (fãrã a oexclude de aici pe a noastrã). Înacelaºi timp ºi în mod surprinzã-

tor, Gottlieb pare sã înþeleagã gre-ºit mãreþia operei timpurii a luiScott, care nu este în primul rânduna istoricã, ci mai degrabã o dez-batere filosoficã a fricþiunilor, in-tersecþiilor ºi compatibilitãþilor adouã mari paradigme existenþialeºi socio-istorice.

Sã uitãm ºi sã iertãm popasullui Gottlieb din paginile despreFoucault ºi Zizek în care discur-sul se ofileºte încet; acestea suntobstacole în argumentarea sa,dar nu sunt decisive. Sã recu-noºti cã romantismul este în modesenþial o expansiune planetarãºi o asimilare, în timp ce admiþisau chiar subliniezi ºi cã rolulsuveranitãþii locale, a personali-tãþilor ºi a structurilor istorice/geografice/ culturale, rãmâneprincipala virtute ºi reuºitã acãrþii lui Gottlieb. În mãsura încare, totuºi, cãutãm lacune ºi mi-nusuri în analiza lui Gottlieb, pu-tem gãsi una, dar una uriaºã. Estelipsa de Robert Southey. Nu nu-mai cã Southey a fost un poet demare importanþã, de talia lui Wor-dsworth sau Coleridge, dar el erade asemenea, aºa cum o mono-grafie recentã subliniazã încã dinsubtitlu, „un om de litere com-plet”. Aceastã deplinãtate estetrecutã sub tãcere în subiectelealese pentru cercetare de cãtreGottlieb: globalism ºi acumularede date. Southey este autorul maimultor poeme epice masive pla-sate în afara culturii occidentale.El se aratã, de asemenea, intere-sat de problemele extra-europea-ne (a se vedea Istoria Brazilieiscrisã de Southey). A fost preo-cupat de dialectica dintre globalºi naþional. Pe scurt, ar fi putut fiun nemaipomenit subiect în plusîn acest context, în special într-oastfel de carte. Dar, din pãcate,ars longa, vita brevis, aºa cã tre-buie sã ne mulþumim cu ce avemºi sã salutãm aceastã contribuþiepentru utilitatea sa.

Traducere din limbaenglezã de Petriºor

Militaru

Virgil Nemoianu 75Dosar coordonat de Ion Buzera

© Alexandra Petcu


nnnnn LUIZA MITU

Virgil Nemoianu, Jocurile Di-vinitãþii, Editura Fundaþiei Cul-turale Române, Bucureºti, 1997,276 p.

Cartea lui Virgil Nemoia-nu, Jocurile Divinitã-þii, cuprinde foiletoane

care au fost transmise la RadioEuropa Liberã în anii ’80 în ca-drul rubricii intitulate „Intelectua-lul ºi religia”, precum ºi o seriede articole care au fost publicateîn reviste româneºti ºi america-ne, dupã 1989. Un prim scop de-clarat al volumului este acela dea prezenta, într-un limbaj accesi-bil, dialectica dintre gândirea in-telectualã, culturã ºi religie,aceasta fiind una dintre modali-tãþile prin care intoleranþa ºi fa-natismul pot fi combãtute. Un altscop este acela de a arãta modulprin care formele ºi exprimãrilereligiozitãþii la români pot fi inte-grate în cele ale religiozitãþii in-ternaþionale.

Cartea cuprinde ºase capitoleîn care este subliniatã ºi argu-mentatã importanþa dimensiuni-lor estetice (literare, alegorice ºianagogice) ale Bibliei în culturaromânã ºi cea anglo-saxonã. Pre-misa cãrþii este aceea de a realizao sintezã între adevãrul creºtin ºifrumosul cultural printr-o inter-acþiune dialecticã a valorilor spi-rituale, precum ºi realizarea uneiconexiuni logice între cultural ºireligios. Ideea fundamentalã avolumului este aceea cã „religiaºi cultura sunt strâns împletite,având rãdãcini ºi scopuri înrudi-te” (p. 29). Cu toate acestea, ceeace pune în luminã Virgil Nemoia-nu este incomunicabilitatea din-tre lumea intelectualã ºi cea reli-gioasã care s-a implemenat înconºtiinþa colectivã.

Capitolul prim, „Aspecte bibli-ce”, abordeazã cauzele tendinþe-lor divergente de a înþelege rapor-tul dintre religie, om ºi istorie, ca-uza principalã fiind mentalitateacriticã, ºtiinþificã ºi raþionalistãcare pune stãpânire pe Europa,începând cu Renaºterea ºi apoi cusecolele XVIII ºi XIX . O altã cau-zã o reprezintã receptarea diferitãa scrierilor biblice, în funcþie deorientãrile adoptate: cea materia-list-ateistã, cea mitologic-estetã,cea fundamentalistã, efectul fiindunul contrar scopului religiei (eti-mologic: re-ligare – a aduna lao-laltã) ºi anume separaþia ermeti-cã între ºtiinþã ºi religie.

Capitolul al II-lea, „Gânduri ºiscriitori”, aduce la cunoºtinþa ci-

dimensiunile esteticã ºi religioasã ale culturiiromâneºti ºi anglo-saxone

titorului scriitori intelectuali teo-logici care au refuzat sã se des-prindã de dialectica religiosuluiºi de interacþiunile ei cu literarulºi cu umanul în general: pãrinþiibisericii din secolele IV-V, Chau-tebriand, cel care explicã legãtu-ra dintre estetic, religios ºi natu-ral, Lev ªestov care face sintezaîntre filozofia existenþialistã, gân-direa ortodoxã ºi tradiþia unei te-ologii a Vechiului Testament,Grupul Inklings din care fãceauparte: C.S. Lewis, J.R.R Tolkien,Dorothy Sayers, traducãtoarea înenglezã a Divinei comedii, careaveau ca scop comun promova-rea valorilor religioase prin lite-raturã ºi artã, Anthony Burgesscare milita în scrierile sale împo-triva separãrii dintre estetic ºi re-ligios, Renè Girard care consi-dera ca eroare fundamentalã aomului modern nu dorinþa unuianume obiect, ci, în mod mimetic,a obiectului aproapelui sãu, Oc-tavio Paz, Henri de Lubac, Jaros-lav Pelikan, Hans Uns Von Bal-thasar, al cãrui scop era de a an-gaja cultura epocii sale în dialogcu categoriile tradiþiei religioasecatolice, Ioannis Zizioulas etc.

În cel de-al treilea capitol, „As-pecte româneºti”, subcapitolul„Literatura românã ºi religia”, Vir-giul Nemoianu subliniazã unadintre lacunele limbii române ºianume lipsa unei preocupãri pen-tru dimensiunea spiritualã ºi reli-gioasã: „Dacã nu suntem con-ºtienþi de rolul credinþei în crea-þia intelectualã ºi esteticã, rãmâ-nem vãduviþi de o înþelegere maideplinã a limbii române”. (p. 122)Din rândul scriitorilor care au fã-cut legãtura între religie ºi esteti-cã în opera lor, Nemoianu îi dã caexemplu pe Ion Heliade-Rãdules-cu ºi Gala Galaction. Dintre filo-sofii români al cãror sistem filo-sofic se intersecteazã cu religiasau cu spiritualitatea este pus în

discuþie Mihai ªora, cel care rea-lizeazã o sintezã între existenþia-lism, marxism ºi neotomism fãrãca religiosul sã lipseascã, ªtefanLupaºcu, în a cãrui operã spiri-tualul ocupã un loc de frunte, EmilCioran al cãrui vocabular ºi ima-gisticã sunt împrumutate din tra-diþia teologicã ortodoxã ºi catoli-cã, Constantin Noica care folo-seºte în sistemul sãu filosoficanalogii religioase ºi reflecþii mis-tice rãsãritene, Lucian Blagacare, în opinia lui Nemoianu nuar putea fi înþeles fãrã cunoºtinþede teologie, Mircea Eliade în acãrui filozofie dimensiunea mate-rialã coexistã cu cea spiritualã.Dintre figurile bisericii ortodoxedin România, Nemoianu îi acor-dã o atenþie deosebitã lui Andreiªaguna cel care a reuºit, pe de oparte, sã restabileascã autono-mia religioasã a românilor tran-silvãneni ortodocºi ºi, pe de alta,sã îmbine activitãþile sociale cucele religioase. Un aspect pe careNemoianu îl trateazã în acest ca-pitol este protestantismul ºi ne-oprotestantismul din România,luând ca exemplu traducerile bi-blice ºi textele religioase ale se-colului XVI prin Diaconul Coresi,acestea fiind primele exemple descriere româneascã de inspiraþieprotestantã. În subcapitolul „Ori-entãrile religioase din America”,Virgil Nemoianu vorbeºte despremarca stilisticã a creºtinismuluiamerican care a rãmas cea pro-testantã. Iniþiativele politice ºiaspectele sociale ale Americii îºiau sorgintea în protestantism.Aceastã influenþã a protestantis-mului a atras dupã sine anumitedificultãþi, care þin de fãrâmiþareaexcesivã a grupurilor religioasedin dorinþa de a crea o structurãunificatoare ºi mediatoare, dar ºide dorinþa de a se dovedi inova-tori ºi de a þine pasul cu opþiunilevieþii sociale actuale. Însã au

eºuat în practici ecleziastice ºi îndoctrine care nu se pot împãcacu dogmele gândirii creºtine dupãEvanghelii ºi dupã SinoadeleEcumenice. Concluzia lui VirgilNemoianu este aceea cã oricineva vrea sã scrie istoria societãþiiamericane va trebui s-o facã prinprisma influenþei decisive a pro-testantismului.

În capitolele IV ºi V, respectiv:„Aspecte americane” ºi „Aspec-te sociale”, autorul pune în dis-cuþie relaþia dintre religie ºi poli-ticã, religie ºi literaturã, religie ºiºtiinþa modernã ºi conflictele careapar între acestea. Subiectul estemult prea amplu pentru a putea fidezvoltat aici, de altfel informa-þia pe care Virgil Nemoianu o sin-tetizeazã în cartea sa este extremde complexã ºi incitã cititorul la ogândire profundã a acestor sub-iecte puse în dezbare, de aceeavom trasa câteva concluzii caresã înglobeze importanþa acestoraspecte pentru dezvoltarea armo-nioasã a oricãrei societãþi.

1. Democraþia ºi valorile etic-religioase sunt legate. Etica reli-gioasã stã la rãdãcina economi-cului ºi nu invers. Eticul ºi spiri-tualul au întotdeauna consecin-þe în interacþiunea socialã.

2. „Rolul religiei este acela dea structura modalitãþi de comu-nicare ale umanului cu propria sadeschidere spre transdendenþã ºisacralitate” (p. 157).

3. În absenþa temeliei religioa-se viitorul unei societãþi viitoareeste în primejdie.

4. „Arta dramei, arta picturii,ºtiinþa filologiei ºi a criticii nu potfi imaginate fãrã fundamentele lorîn creºtinismul medieval ºi pre-medieval” (p. 157).

5. Datoritã existenþei percep-þiilor divergente asupra realitãþiiîn câmpul domeniilor umanisteliteratura ºi critica literarã sunt fieprea implicate în tãrâmul religios,

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

fie nu sunt destul, ceea ce în-seamnã cã studierea interdiscipli-narã a acestui domeniu nu esteîncã suficientã, una dintre cauzefiind de ordin metodologic.

6. Credinþa în Dumnezeu, me-sajul Scripturilor, valorile religioa-se în epoca modernã nu sunt le-gate de reacþiune, stagnare ºiobscurantism, ci de transcen-dent, spiritual. Acestea duc lacreºterea democraþiei, fraternita-te între rase ºi naþiuni, progreseconomic ºi ºtiinþific, dezvolta-rea multilateralã a persoanei uma-ne, libertatea de acþiune ºi con-ºtiinþã, moralitatea individualã ºisocialã.

7. Practicarea misticii ºi spiri-tualitãþii ne apropie de lumea cul-turii.

Pentru a încheia, scopul uma-nitãþii, în viziunea lui Virgil Ne-moianu nu este acela de a rãmâ-ne la un sincretism religios, spe-cific miºcãrii New Age, ci de aatinge acel umanism creºtin careaparþine tradiþiilor armoniei, spi-ritualitãþii ºi speranþei, atât în ori-ce domeniu al cunoaºterii, cât ºiîn plan individual.


În memoria posteritãþii,Adrian Marino trece dreptun spirit polemic, adesea

incomod ºi rãzbunãtor, un soi deMacedonski (cãruia i-a dat viaþãadmirabil în paginile biografieisale), dacã nu utopic, mãcar la felde virulent. Motivele ca imaginealui sã fie încadratã în astfel de pa-rametri caracterologici sunt des-tule numai dacã ne gândim cã stu-diile sale excesiv de documenta-te, includ, de cele mai multe ori,replici acide la adresa celor careau ridicat, în cronicile lor, obiecþiidiverse (printre cei vizaþi aflându-se Nicolae Manolescu, Sorin Ale-xandrescu, Cornel Regman, Al.Dima). „Bomba cu explozie întâr-ziatã”, cãci acesta e termenul fo-losit frecvent de critic în scrisori-le1 cãtre Matei Cãlinescu, aflateîn fondul Adrian Marino al Biblio-tecii Centrale Universitare „LucianBlaga” din Cluj, va fi Viaþa unuiom singur (2010), memorii publi-cate la cinci ani de la moartea sacare au tulburat apele mediuluicultural românesc prin portreteledepreciative, reduse la o serie dedefecte, ale unor personalitãþi dinlumea literarã ºi criticã. Cã intelec-tualul clujean s-o fi simþit îndrep-tãþit sã procedeze astfel, principa-lul argument fiind sensibilitatea saexacerbatã, apãrutã pe fondul ce-lor 14 ani de închisoare ºi domici-liu obligatoriu în Lãteºti, Bãrãgan,e în parte acceptat, însã, în ciudaanimozitãþilor, au existat ºi câtevarelaþii pe care criticul le-a cultivatcu „prietenul de idei”, Matei Cãli-nescu, sau Monica Spiridon, ªte-fan Borbély, Ion Bogdan Lefter,Sorin Antohi, Vladimir Tismãnea-nu etc.

Cu toate cã nu avea sã facãparte din grupul sãu de apropiaþi,Virgil Nemoianu – stabilit încã din1975 în America – intra în con-tact cu Adrian Marino, se pare în1990, când imediat dupã cãderearegimului comunist cercetãtorulclujean venea în SUA cu o bursãFulbright, la propunerea profeso-rului Charles Carlton, de la Uni-versity of Rochester, editor al re-vistei Mioriþa. Scopul plecãrii eracompletarea bibliograficã în ve-derea finalizãrii ºi publicãrii celuide-al doilea volum al Dicþiona-rului de idei literare. O menþiu-ne despre aceastã întâlnire, ºi maiales despre complexele români-lor stabiliþi în afarã regãsim într-onotã din jurnalul de cãlãtorie Eva-dãri în lumea liberã (1993), undecriticul consemna impresia plãcu-tã în urma întâlnirii cu Virgil Ne-moianu, apreciat fiindcã nu ºi-auitat originile româneºti: „N-aºrisca încã o tipologie a românilorstabiliþi dintr-un motiv sau altulîn U.S.A. Tipicã îmi pare însã omãrturisire a unei vagi rude prinalianþã: «Suntem cu toþii stigma-tizaþi. Orice am face ºi am reuºidupã aceea. Dar primele umilinþeale emigraþiei nu se pot uita nici-odatã.» la intelectualii pe care-icunosc, n-am descoperit astfel decomplexe. Par bine integraþi ºiechilibraþi. Foarte reuºitã în toa-te sensurile, dupã familia MateiC., ºi familia Virgil N(emoianu),calmã, bine integratã. Prorectoral Universitãþii Catolice din Wa-shington, ceea ce nu este chiarpuþin lucru. Mare schimb de in-formaþii, inclusiv româneºti. V. N.n-a renunþat la calitatea sufle-

nnnnn MARIA DINU

Adrian Marino ºi Virgil Nemoianu:un dialog epistolar

teascã de român. Este consec-vent, organizat ºi eficace. Grupulsãu (Free Romanian Found?) aasigurat, între altele, aparaturasonorã în Piaþa Universitãþii.”2

Foarte bine pregãtit, cu un ori-zont de vederi internaþionale, ca-pabil sã poarte o conversaþie sti-mulatoare, dar ºi autor al unorcãrþi de succes care nu excludeauproblemele literaturii române, pro-movate pe aceastã cale în afarã,Virgil Nemoianu se înscria în acel„profil” al intelectualului agreatde Marino. Practic, profesorulamerican de origine românã rea-lizase ceea ce fostul asistent cã-linescian ºi-ar fi dorit pentru el,ºi în mare parte obþinuse, cu toa-te cã veºnica sa nemulþumire îlfãcea sã nu vadã niciodatã par-tea plinã a paharului ºi sã se con-sidere un autor marginalizat – lamijloc era, de fapt, o automargi-nalizare –, pe motiv cã efortul sãuteoretic nu e bine înþeles.

Dupã aceastã întâlnire a urmatun dialog epistolar, cu schimburide idei ºi materiale bibliografice,aºa cum Marino obiºnuia. Cumdupã Revoluþia decembristã, au-torul Vieþii lui Alexandru Mace-donski se orientase spre ideolo-gia politicã, adevãrata sa voca-þie, reprimatã în perioada comu-nismului, conform propriilor mãr-turisiri, Nemoianu îºi va exprimaaprecierea ºi susþinerea iniþiati-velor ideocriticului, similare viziu-nii sale politice: „Eu încep prin aaproba ºi solidaritatea mea pen-tru activitatea Dvs. politicã – îiscrie în 1992. Se pare cã nu de-mult aþi publicat un eseu (Stân-ga, dreapta, centru) pe care eunu l-am vãzut; dar amicul Tismã-neanu mi-a fãcut cinstea de [a]compara propriile mele poziþiipolitice cu ale Dvs., aºa cum erauele exprimate acolo ºi în altepãrþi.”3 Aceastã susþinere desprecare îi scria se va dovedi una re-alã, nu doar o simplã amabilitatede la distanþã, cãci Virgil Nemo-ianu va contribui efectiv la apari-þia versiunii americane a Biogra-fiei ideii de literaturã, I, în 1996,gãsindu-i o editurã dispusã s-opublice: „În ce priveºte carteaDvs., sã încep cu coada. Eu credcã ar avea ºanse de publicaredestul de bune. ªtiu câteva edi-turi universitare respectabileunde am oarecare cuvânt de spusºi unde am putea trimite versiu-nea englezã.” V. Nemoianu îipune în vedere lui Marino douã

operaþii prealabile: „un proces deeditare ºi de scurtare” ºi o „stili-zare bunã” în „chestiunea tradu-cerii”4 , problemã, într-adevãr,delicatã, fiindcã în englezã stilulnarativ al cercetãtorului clujeandevenea destul de plictisitor (te-dious), conform caracterizãrii luiMac Linscott Ricketts într-o scri-soare5 cãtre Matei Cãlinescu. Încontinuare, V. Nemoianu avea sãsupravegheze traducerea ºi sã-lþinã la curent cu mersul treburi-lor: „Excelentã operã: cum spu-neam, capodopera Dvs., suntconvins. Trimis ºi lui Spãriosuexemplarul cu pricina. Între timpînainteazã, dar încet, traducerea[în] englezã.”6; sau: „Zilele aces-tea citesc mss. cãrþii Dvs. care mi-a fost încredinþat pentru referatde cãtre editura Suny Albany.”7

Pe de altã parte, se pare cã pro-fesorul american observase lip-sa de adeziune pe care perspec-tiva ideologicã neo-paºoptistã alui Marino, conceputã în opozi-þie la încorsetãrile totalitariste, înspecial comuniste, ar fi întâlnit-oîn climatul intelectual american,încã destul de încrezãtor în bu-nele intenþii ale comunismului.Optica diferitã asupra fenomenu-lui se întemeia în cazul lui Mari-no (ºi nu numai) pe o experienþãtrãitã care determina respingerearadicalã a doctrinei comuniste, pecând, la polul opus, se menþinu-se simpatia faþã de idealurile ei,chiar dacã mijloacele punerii înpracticã nu erau scuzabile. Re-dãm conþinutul acestei scrisori,cu menþiunea cã lipsa textelor luiMarino (Fondul din Cluj deþine,cu excepþia corespondenþei Ma-rino-Matei Cãlinescu, scrisorileadresate cercetãtorului român, nuºi pe cele scrise de el însuºi) neîmpiedicã sã reconstituim contex-tul urmãtoarelor recomandãri alelui Virgil Nemoianu ºi sã lãmurimce extras primise acesta de la au-torul clujean: „Mulþumesc pen-tru extras […] Ce sã spun? M-aemoþionat, ca un strigãt de dure-re; am fost pe deplin de acord.Prieteni aici în America însã nuvã va câºtiga. 70-80% din colegiinoºtri sunt de acord cu principii-le pe care Dvs. le denunþaþi caabsurde ºi pernicioase. […] Ceimai «moderaþi» dintre aceºti co-legi condamnã metodele comu-nismului, dar nu scopurile (care,potrivit multora din administra-þia Clinton s-ar cuveni atinse mairafinat, mai subtil, mai bine). Exis-

tã însã foarte mulþi care socotesccã 1) nici metodele acestea n-aufost prea condamnabile, 2) sco-purile marxist-leniniste în litera-turã au fost prea timide, prea con-servatoare, când, de fapt, s-arcuveni sã acþionãm mult mai ra-dical, aruncând peste bord «lite-ratura» însãºi, ca instituþie reac-þionarã ºi murdarã (Admiteþi ºiDvs. cã într-adevãr guvernanþiicomuniºti ºi lacheii lor n-au mersniciodatã aºa departe).”8 În josulpaginii, Virgil Nemoianu adãuga:„Mai deunãzi l-am vãzut pe TomaPavel denunþat într-o prestigioa-sã publicaþie de specialitate cafiind un periculos neo-conserva-tor, ºi asta pentru cã el promo-veazã în America renaºterea(francezã) a valorilor lui BenjaminConstant ºi Tocqueville. Asta esocotit ceva negativ!!!”9 Intere-sant este cã, tot aici, autorul Teo-riei secundarului îi amintea luiMarino cã, în ciuda schimbãrii deregim, comunismul exista în con-tinuare în þarã sub formã camu-flatã: „Într-un cuvânt, dle. Mari-no: în ’89 nu s-a terminat nimic.Nu vã faceþi iluzii. Totul se reia,iar adversarul e mult mai ticãlos,mai deºtept, mai eficient – s-aaruncat peste bord, atâta tot.Poate cã aºa se cuvinte sã fie via-þa omului, aºa «ne e scris», sãtrãim la modul sisific. Fiecare îºipoartã crucea, nu numai cel de laCluj”10. Confesiunea trãdeazãdezamãgirea intelectualilor ro-mâni care îºi puseserã toatesperanþele în revenirea la norma-litate ºi instaurarea valorilor de-mocratice, odatã cu revoluþia dela sfârºitul lui decembrie ’89. Maimult ca sigur, falsa schimbare fu-sese o loviturã cu atât mai durãpentru Marino, cu cât se arãtaseentuziasmat ºi încrezãtor în evo-luþia situaþiei din þarã: „[…] ceeace este decisiv este faptul cã o«lume nouã» se face ºi la noi aca-sã. Poþi contribui efectiv la ea”11,îi scria el lui Matei Cãlinescu ladouã luni de la revoluþie, în timpce se afla cu bursa în SUA.

Cu toate cã Virgil Nemoianu îiva fi alãturi pânã la apariþia Bio-grafiei ideii de literaturã ºi îi varecunoaºte meritele teoretice, aºacum cercetãtorul clujean îºi vamenþine, la rândul sãu, impresiilefavorabile (cu o singurã excepþielegatã de o recenzie negativã atri-buitã pe nedrept lui Nemoia-nu12 ), intelectualul american seva distanþa treptat de AdrianMarino. De vinã era temperamen-tul fostului discipol cãlinescianºi reputaþia sa de securist „câºti-gatã” de-a lungul timpului, dupãcum Virgil Nemoianu avea sãmãrturiseascã într-o cronicã lacartea lui Gabriel Andreescu,Cãrturari, opozanþi ºi documen-te: „Imaginea urâtã a lui Marinoexista totuºi încã din anii ceau-ºismului, multã lume credea chiarcã Marino e un mare turnãtor. (ªieu însumi repetam pe-atunci me-canic acest lucru, mãrturisesc.)Dacã însã aºa ar fi stat lucrurileatunci ce eficientã ar fi putut aveaacþiunea lui? Nu e mai probabilcã era vorba încã de pe atunci deun zvon lansat de Securitate pen-tru a compromite un om de va-

loare? (Personal n-am motivesã-l apar pe Marino: n-am fostprieteni, iar în amintirile lui se aflãºi o cu totul dementã acuzaþie îm-potriva mea, pe care, din respectpentru memoria lui, n-o mai po-menesc). Marino era un omduºmãnos ºi resentimentar, darde fapt nu s-a fãcut vinovat defapte dezonorante, cum clar reie-se dupã studiul lui Andreescu.Iar cã era un om cu idei democra-tice ºi cãrturar de substanþã ia-rãºi nu poate nega nimeni.”13

1 Într-o scrisoarea din 15 martie1993, Marino fãcea urmãtoarea pre-cizare: „ªi eu scriu acum la Viaþa unuiom singur, o autobiografie feroce,de apariþie postumã. Este imposibilsã aparã în condiþiile actuale. Nici nuvreau, nici nu pot. Nici nu mã intere-seazã mai ales. Va fi o bombã cu ex-plozie întârziatã…”, Fond A.M. 440/2, vol. 2, Corespondenþã AdrianMarino-Matei Cãlinescu, fila 43

2 Adrian Marino, Evadãri în lu-mea liberã, Institutul European, Iaºi,1993, p. 250

3 Scrisoare din 12 septembrie1992, Fond Marino 423, Corespon-denþã Adrian Marino-Virgil Nemoia-nu, fila 9

4 Ibidem5 Scrisoare din 23 aprilie 1990,

Fond Marino 440/2, vol. 2, Cores-pondenþã Adrian Marino-Matei Cã-linescu fila 15

6 Scrisoare din 21 aprilie 1993, FondMarino 423, Corespondenþã AdrianMarino-Virgil Nemoianu, fila 11

7 Scrisoare din 7 ianuarie 1994,Fond Marino 423, CorespondenþãAdrian Marino-Virgil Nemoianu, fila 12

8 Scrisoare din 27 decembrie1992, Fond Marino 423, Corespon-denþã Adrian Marino-Virgil Nemoia-nu, fila 10

9 Ibidem10 ibidem11 Scrisoare din 2 februarie 1990,

Fond A.M. 440/2, vol. 2, Cores-pondenþã Adrian Marino-Matei Cã-linescu

12 În Viaþa unui om singur, pp.183-184, Marino îl acuzã pe Nemo-ianu cã i-ar fi trimis o recenzie nega-tivã scrisã de el însuºi la volumulComparatism ºi teoria literaturii(1988). Din cercetãrile noastre, pro-fesorul american nu a scris niciodatãdespre cartea respectivã ºi nici înViaþa, opera ºi activitatea lui AdrianMarino. Cercetare bibliograficã ºide referinþã, coord. Florina Ilis, nuam gãsit o astfel de menþiune. Maimult ca sigur, Marino a interpretatgreºit gestul binevoitor al criticuluiamerican care a dorit sã-i aducã lacunoºtinþã o cronicã despre studiulsãu, considerând cã Nemoianu era au-torul, dar a semnat sub pseudonim.

13 Virgil Nemoianu, „Din nou de-spre victime ºi vinovaþi”, în „Con-vorbiri literare”/ aprilie 2013, http://convorbiri-literare.dntis.ro/NEMO-IANUapr13.htm

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75


Virgil Nemoianu, Robert Lazu(coordonatori), J.R.R. Tolkien:credinþã ºi imaginaþie, EdituraHartmann, Arad, 2005.

Interesant este cã textul ceprecede eseurile din volu-mul colectiv J.R.R. Tol-

kien: credinþã ºi imaginaþie sedeschide cu un detaliu biograficsemnificativ în contextul discu-þiei de faþã: tânãrul Virgil Nemo-ianu descoperã, ca doctorand,fascinaþia pe care scriitorul J.R.R.Tolkien, „profesor catolic în An-glia protestantã, originar din Afri-ca de Sud, specialist bine recu-noscut în domenii exotice: ve-chea limbã ºi literaturã anglo-sa-xonã (premedievalã), culturilescandinave ºi irlandeze precreº-tine ºi altele asemenea”, o exerci-ta asupra cititorilor americani. Ofascinaþie ai cãror germeni se nãs-cuserã dintr-o „anume sete despiritualitate ºi de imaginaþie” atinerilor americani ºi dintr-o cãu-tare a unor „rãdãcini alternative,diferite de cele ale lumii utilitareºi contractuale” (p. 6) în carecrescuserã ºi învãþaserã. Explo-rând legendarium-ul lui Tolkien,Virgil Nemoianu identificã trei ni-veluri fundamentale ce definescacest univers ficþional: i) un ni-vel al reinventãrii mitologicului;ii) un nivel al alegoricului, ce im-plicã ºi o filozofie a istoriei; iii)un nivel „spiritual, etic, în esenþãreligios”. Dar aceste niveluri nudoar cã definesc o capodoperã aliteraturii universale, ci reflectã onevoie realã a lumii contempora-ne de a se raporta la „imagini mi-tice, valori religioase, alegorii aleBinelui” (p. 8). Fiecare dintreaceste niveluri de semnificaþie ºinevoi fundamental umane se vorregãsi, în proporþii diferite, în ana-lizele ce fac obiectul volumuluide faþã.

Prima secþiune a volumului,intitulatã „Tolkien între pãrinþii ºidoctorii bisericii”, are, din punctde vedere metodologic, un carac-ter dominant comparatist. Eseulsemnat de Bradley Birzer pune înanalogie cele douã cetãþi plato-niciene din gândirea SfântuluiAugustin (Cetatea lui Dumnezeuºi Cetatea Omului) cu cele trei“cetãþi” din Stãpânul Inelelor:cea sacrã (reprezentatã de FrãþiaInelului), cea umanã decãzutã(condusã de Saruman ºi Orthanc)ºi cea demonicã, numitã Barad-Dur (ceea ce se traduce din dia-lectul elf Sindarin prin „TurnulÎntunecat”) ºi condusã de Sau-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

J.R.R. Tolkien: când imaginaþia creatoareintegreazã credinþa

ron. Bradley Birzer observã sme-renia lui Frodo Baggins în a-ºiasuma misiunea distrugerii Ine-lului, instrumentul puterii lui Sau-ron. În acelaºi timp, când Frodoîl întreabã pe Gandalf cel Sur de-spre “norocul” lui Bilbo de a figãsit Inelul, vrãjitorul îi rãspun-de: „Dar în spatele acestei puterise aflã ºi altceva, dincolo de ori-ce planuri ale fãurarului Inelului.Mai simplu de-atât nu pot spu-ne: Bilbo, iar nu fãurarul, era celmenit a gãsi Inelul. Asta vrea sãspunã cã ºi tu ai fost menit sã-lai. ªi acesta ar putea fi un gândîncurajator.” Dincolo de faptul cãera renumit pentru cã trezea cu-rajul (una din cele patru virtuþicapitale) în fiinþele de pe Pãmân-tul-de-Mijloc, datoritã Inelului cuPiatrã Roºie („Narya”), Gandalfsugereazã cã Voinþa Divinã estemai presus de orice. Concluzia luiBradley Birzer este cã aºa cumCetatea Omului este în perma-nentã comunicare cu Cetatea luiDumnezeu, aºa ºi armonia dintrefiinþele de pe Pãmântul-de-Mijlocnu poate fi menþinutã decât prinînfrãþire, izvorâtã din iubirea desemeni. Urmãtorul eseu are încentru ideea de frumos la Tomadin Aquino ºi la J.R.R. Tolkien.Pornind de la episodul în careFrodo ascultã muzicã elfilor înRivendell, acasã la Elrond, Mi-chael Waldstein ne atrage aten-þia cã în sistemul cosmologic tol-kienian muzica joacã un rol fun-damental, iar muzica elfilor nueste decât un ecou al muzicii pri-mordiale prin care Ilúvatar (sauEru) i-a creat, mai întâi, pe Ainori(fiinþe angelice), iar apoi pe elfi ºipe oameni (numiþi de aceea „Eru-hini” – „Copiii lui Ilúvatar”). Prinurmare, ca ºi la teologul scolas-tic, la Tolkien frumosul este pusîn relaþie cu armonia, splendoa-rea ºi gloria divinã, trezind în ini-ma fiinþelor devotate uimire ºibucurie spiritualã. Dacã pentruToma din Aquino paradigma fru-museþii o reprezintã FecioaraMaria, la Tolkien, elfii sunt devo-taþi lui Elbereth („Regina-înstela-tã”) sau Varda („Cea Sublimã”),cãreia îi închinã imnuri de slavã.Numele ei „Elbereth Gilthoniel” îlinvocã Frodo ca sã scape de ceinouã Cãlãreþi Negri („Nazgûli”),când este atacat pe dealul supra-numit Þancul Vremii. În cel de-altreilea eseu, Andrew Nimmo sereferã la modul în care stãrile na-turii umane din filosofia tomistãse regãsesc în Stãpânul Inele-lor, acest „epos ce stârneºte do-rinþa de elevare moralã ºi, toto-datã, chiar reuºeºte sã ne înfioa-re” (p. 63). Exegetul australiangãseºte ca relevante corespon-denþele dintre lumea tolkianã ºistãrile naturii umane aºa cumsunt ele concepute de Toma dinAquino, în funcþie de nivelul deevoluþie: fiinþe aproape angelice,unele decãzute (Sauron, Istarii,Tom Bombadil, Duhurile inelului,balrogii), animale raþionale (elfii,oamenii, piticii, hobbiþii, enþii, or-cii), cu precizarea cã Istarii ca „în-geri încarnaþi” sau copacii carepot sã vorbeascã sunt conside-raþi „fiinþe ficþionale produse delicenþã artisticã”. De fapt, arboriiantropomorfizaþi ies din sfera ima-

ginarului religios fiind, ca ºi dra-gonii, foarte prezenþi în folclorulmai multor popoare. La Tolkiencel mai cunoscut dintre ei esteTreebeard (Arbore-Bãrbos), ceamai bãtrânã fiinþã de pe Pãmân-tul-de-Mijloc în Al Treilea Ev. Înceea ce priveºte Istarii, aceºtia netrimit cu gândul la ideea de ava-tar (manifestare trupeascã a uneifiinþe divine în formã de om sauanimal) din religia hindusã – Gan-dalf, de exemplu, moare în luptacu Balrog la Podul lui Durin ºiprin înviere trece la statut onto-logic ºi epistemologic superior:de la Gandalf the Grey la Gandalfthe White.

Secþiunea secundã a cãrþii estenumitã „Maeºtrii interpretãrii” ºisurprinde atât unele afinitãþi cuviziunea creºtinã catolicã, cât ºianumite implicaþii psiho-socialeale gândirii tolkiene. În eseul sãu,Joseph Pearce se opreºte asupraviziunii despre comunitas în Stã-pânul Inelelor: credinþa într-oierarhie a Creaþiei îl face pe Tol-kien sã vorbeascã unui copil de-spre importanþa preamãririi luiDumnezeu „potrivit puterilornoastre”, ce trebuie dublatã laadulþi de principiul auto-limitãriisau al abnegaþiei: „Poarta Fere-catã stã asemenea unei veºniceTentaþii” (Despre poveºtile cuzâne). Aplicatã în plan familial,social ºi politic, cumpãtarea –una din cele patru virtuþi capitale– asigurã armonia dintre individºi comunitate, dintre diferitelecomunitãþi, dintre comunitãþi ºiDivinitate. Apoi, Stratford Calde-cott identificã virtuþi christice lapersonajele din trilogia tolkienia-nã: Frodo se sacrificã pentru sal-varea comunitãþii sale, Gandalfmoare ºi reînvie, Aragorn apareca fiind regele ascuns ºi adevã-rat, dar ºi aspecte mariologicecare se reflectã în personajele el-fice feminine precum Galadriel sauElbereth. Pr. Wilhelm Dancã pro-pune ca grilã de lecturã pentru apãtrunde în profunzimea opereilui Tolkien participarea creativãla lumea simbolurilor bazatã pesimþul analogiei, subliniind cãmesajul „omul trebuie sã rãmânãfidel faþã de propria naturã ºi faþãde propria vocaþie” (p. 133).

Cea de-a treia secþiune a vo-lumului, intitulatã „Lecturi mito-

simbolice”, se deschide cu eseullui Cristopher Garbowski ce-lanalizeazã pe Tolkien prin prismaconceptelor de „dialogism” ºi„rostire” ale lui Bakhtin ºi por-nind de la afirmaþia lui Viktor E.Frankl – „devenim tot mai pro-fund umani în mãsura în care îlimitãm pe Dumnezeu”, ce esteperfect compatibilã cu ideea de„subcreaþie” a lui Tolkien. Esen-þa dialogicã a romanului Stãpâ-nul Inelelor este uºor de identi-ficat dacã luãm în considerarefaptul cã sunt analize hermeneu-tice ce ilustreazã ideea lui Frankl,dar îl iau drept erou principal fiepe Frodo Baggins (Roger Sale),fie pe Aragorn (Paul Kocher) sauchiar pe Sam Gamgee (RichardPurtill), pornind tocmai de la osugestie a lui Tolkien. Penultimuleseu are în centru un personajsecundar: Beorn sau Regele Urs,construit dupã modelul lui Beo-wulf, eroul de origine scandina-vã. György Györfi-Deak descriecum Beorn îi ajutã pe Gandalf ºipe Bilbo în aventura lor ºi pânãla finalul trilogiei când, în cel de-Al Patrulea Ev, urmaºii lui Beorn,prin graþia regelui elf Celeborn înalianþã cu Thranduil (tatãl lui Le-golas), devin stãpâni pe o mareparte din Pãdurea Frunzelor Verzi.Sprijinindu-se pe cercetãrile demitanalizã ale lui Mircea Eliade,Ioan Petru Culianu ºi NicolaeBalotã, Robert Lazu realizeazã,prin prisma antropologiei teolo-gice, un studiu amplu în care iaîn calcul tãrâmurile infernale ºicele paradisiace, treptele iniþierii,moartea ritualicã ºi învierea mis-ticã ori simbolismul unor ritualuricum sunt cel al înghiþirii de ba-laur sau cel baptismal aºa cumapar ele în impresionanta operã alui Tolkien.

Cu toate cã exegeþii catolicidin acest volum colectiv nu facdin Tolkien un gânditor religios– este cunoscut faptul cã însuºiautorul trilogiei a scos intenþio-nat orice posibilã referire la prac-tica sa religioasã pentru ca ele-metul religios „sã poatã fi absor-bit în poveste ºi în simbolurile ei”(p. 98) –, numitorul comun aleseurilor rãmâne capacitatea au-torului de a transforma în modexemplar credinþa în culturã –ceea ce reprezintã idealul unui

adevãrat credincios, dupã cumafirma Papa Ioan Paul al II-lea(v. citatul de la p. 94). Pe de altãparte, în opinia noatrã, în acestvolum ni se dezvãluie un Tolkiencatolic ºi în sensul etimologic altermenului, adicã un Tolkien uni-versal, ce depãºeºte ideea dedoctrinã sau de religie, fiindcã li-teratura sa cultivã idei ºi valorice aparþin spiritualitãþii universaledin toate timpurile. Descoperimun Tolkien ce prin lumile ficþio-nale pe care le proiecteazã culti-vã implicit, sub un vestmânt na-rativ seducãtor, valori spiritua-le universale, în care rase ºi cre-dinþe diferite (pitici, oameni, elfi– din perspectiva temporalã aevoluþiei spirituale i-am puteaasocia poate cu trecutul, prezen-tul ºi viitorul umanitãþii) reuºescsã gãseascã un punct de echili-bru ºi sã depãºeascã obstacole-le cãrora sunt meniþi sã le facãfaþã împreunã (de unde ºi culti-varea prieteniei în Stãpânul ine-lelor, a cãrei culme o reprezintãformarea Frãþiei inelului). Defapt, convingerea noastrã este cã,deºi aparent efectele 3D din ver-siunea cinematograficã a lui Pe-ter Jackson au ocultat cumvamesajul profund spiritual al ope-rei tolkiene – povestea s-a trans-format în film de acþiune, ceea cea atras publicul de toate vârste-le! –, spectatorii români cu ade-vãrat pasionaþi de aventurilehobbiþilor se vor duce la carte,unde vor descoperi adâncimea ºicomplexitatea operei tolkienepomenitã în textul cu care se des-chide cartea. În mod evident,volumul de faþã contribuie la în-þelegerea operei literare a cele-brului profesor de la Oxford. „Tol-kien are inteligenþã, are culturã,are ingeniozitate. ªtie sã constru-iascã un univers alternativ. ªtiesã ne aminteascã de viziunilemãreþe ale unor trecuturi îndepãr-tate.”, afirmã Virgil Nemoianu în-tr-unul din dialogurile sale cu Ro-bert Lazu. În câteva enunþuri,cercetãtorul american de origineromânã, rezumã întregul spectrual nuanþelor semantice pe care leviza când ºi-a intitulat cuvântulintroductiv, ce însoþeºte volumulcolectiv, într-un mod simplu, con-cis ºi percutant: Marele Tolkien.

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

Virgil Nemoianu - 1971


Filip Florian este unul dintre puþinii noºtri roman-cieri încã tineri care ar

putea deveni, în viitorul concret-prezumabil, profesioniºti: proce-sul implicã o cale complicatã ºilungã, dar nu exclude deloc, încazul lui, posibilitatea realizãriiefective. Este unul dintre proza-torii aflaþi în plinã activitate ºi care– o datã la câþiva ani – lanseazãpe o piaþã literarã destul de sear-bãdã, confuzã, extatic-pasivã(una „dominatã” de autori carenu mai au nimic de spus, dar carecontinuã sã publice inerþial ºi sãfie lãudaþi orgasmatic de o gale-rie fãrã cel mai mic simþ al valorii)câte o încercare romanescã, fie ºinefinisatã sau excesiv de prelu-cratã.

În treacãt fie zis, literatura ro-mânã contemporanã, aºa spaþiumãrunt de joc cum e dânsa, a fost,în ultimii ani, contractatã ºi maimult printr-o refrigeraþiune deli-beratã, prin „confiscarea” ei (evi-dent, în plan simbolic, pentru cã– altfel – nu prea ai ce confisca!)abuzivã, aberantã, remanent-to-talitarã de câteva „voci” inoma-bile, pur ºi simplu, ale unora care(fireºte, pe cât se poate omeneº-te prevedea...) vor fi consemnaþide istoriile literare ale viitoruluinu prea îndepãrtat, în cel mai buncaz, drept epigoni, scriitori auto-saturaþi ºi supramimetici, victimeale celei mai facil-nefaste iluzii:aceea din imaginaþia lor pauperã.(Ceea ce se scrie azi valoros aflân-du-se cu totul în afara razei lor deînþelegere.) S-ar pãrea cã toþiaceºti inºi ar vrea ca literaturaromânã sã fie cât mai provincia-lã, mai „setatã” pe meschinele lorinterese. (Dacã rãsturnãm per-spectiva, priviþi de la orice dis-tanþã, insignifianþa este singuracare îi pune pe ei în valoare!) Nuvreau sã mã întind prea mult, dis-cuþiile sunt, oricum, în toi, darmentalitãþile amintite sunt ciudatde coincidente cu acele forþe carevor sã þinã pe loc societatea, înansamblul ei: de la cultul antime-ritocraþiei pânã la penibilul„transfer de prestigiu”, vorbaadmirabilului scriitor Radu Van-cu. De curând, însã, a începutprimenirea, iar ceea ce pãreaamorþit a început sã se trezeascã.Vine, vine primãvara...

De altminteri, pentru a comple-ta diagnoza sumbru-optimistã pecare am început-o, un paradoxnãucitor al criticii literare care sescrie în România (ºi care este, în-tre multe altele, responsabil de„afirmarea” celor mai sus amin-tiþi) este urmãtorul: în deloc pu-þine situaþii, cu cât textele comen-tate sunt mai slabe, cu atât exta-zele critice sunt mai elaborate.Aceste reacþii nu sunt, în fapt,altceva decât expresia cea maidirectã a neputinþei comprehen-siunii, contextuãrii ºi validãrii, aabsenþei, direct spus, unei mini-me pregãtiri literare. A venit, pro-babil, timpul unor evaluãri cuadevãrat lucide, perspectivante,în afara inflamãrilor puerile ºi a

persiflãrilor groteºti. ªi asta dinsimplul motiv cã propaganda de-ghizatã sub forma criticii de în-tâmpinare face un imens rãu au-torilor (care ajung sã trãiascã unfel de „complex Geoanã”: sã fiegeniali, nobelizabili etc. vreoºase-ºapte ore!) comentaþi ºi, bi-neînþeles, îi pune în situaþii stân-jenitoare pe mãrunþii adulatori.Critica literarã care meritã acestnume implicã, printre altele, echi-libru mereu cãutat al reflecþiei,intuiþie cu bãtaie lungã a inser-þiei (posibile) în istoria literarã,autocontrol al emoþiilor, senzaþii-lor ºi, mai ales, aprecierilor, eticãimanentã a scrisului, refuz in-stinctiv al subordonãrii de oricefel (practic, orice laudã a vreunui„ºefuleþ” sau ceva similar estestrict imoralã; în cazul deloc im-posibil al valorii aceluia, se reco-mandã o curã de tãcere, pentru aevita perplexitatea celui vizat ºi acititorilor: nu se va putea ºti cuadevãrat, pe criteriul ambiguitã-þii amplasamentului, dacã e cevade capul lui!) ºi, deloc facultativ,abundenþã argumentativã caresã alimenteze convingerile des-fãºurate în text.

Dupã Zilele regelui (2008), încare reuºea, fatalmente parþial, sãrefacã þesãtura cotidian-fantas-matic-bulgakovianã a epocii luiCarol I (vezi cronica mea dinMozaicul, nr. 5/ 2009, p. 7), FilipFlorian a publicat, în 2012, roma-nul Toate bufniþele, care se aflãacum la a doua ediþie (Polirom,2015, 275 p.) Am fi putut vorbidespre vreo evoluþie a prozato-rului dacã Toate bufniþele ar fimãcar la nivelul Zilelor regelui,dar nu e, nici pe departe, cazul.Colac peste pupãzã: la drept vor-bind, cine vrea poate vedea de-fectele romanului de faþã în chiaruºor forþatele splendori stilistice,în mirajul frazelor prea bine lucrateale celui precedent. Pe coperta apatra se gãsesc trei texte criticeacceptabile, dar nu convingãtoa-re, mai degrabã molatece, de Adri-ana Bittel, Bogdan-AlexandruStãnescu ºi Cosmin Ciotloº.

Tot romanul este alcãtuit dindouã naraþiuni confesive alterna-te, „contrapuse”, dar, pânã laurmã, foarte asemãnãtoare, res-pectiv extrase din douã „caiete”din care va rezulta unul, nu preainedit. Sunt douã „istorii perso-nale” provocate, somate sã seîntâlneascã ºi, de la un punct, sãse împleteascã: una trecutã, altaîn devenire, dar care este, de fapt,ºi ea tot una „trecutã”, însã fiindaici vorba despre un trecut apro-piat. Emil ºi Luci, bãtrînul ºi co-pilul-adolescentul-tânãrul. Primulnarator, Luci sau Lucian, învaþãsã scrie, dar îºi depãºeºte demulte ori, greu credibil, condiþiade povestaº. Nu ºtii ce sã crezidespre el: e când prea naiv pen-tru cei 22-23 de ani ai lui, prea„empatic” cu el însuºi, persona-jul-copil pe care îl activeazã îndiscurs, când prea „enciclopedi-zat”, rafinat cunoscãtor al trucu-rilor meseriei, maestru al sintaxei,de parcã ar avea în spate câtevabune romane istorice deja publi-cate. Ce vreau sã spun e cã Lu-cian e un narator care nu-ºi gã-seºte totdeauna tonul, dispozi-þia, turaþia ºi cã are prea mult dintr-

planurilor mari ºi mici. Culmea,dupã periplul meu pe la ºapte, optcardiologi, dupã infarct, dupã oprimã operaþie ratatã ºi dupã pro-feþiile sumbre care îi ajunseserãla urechi, numai ea a mai crezut înminuni. ªi m-a luat pe sus. Chiarpe sus, la propriu.” (p. 260) No-roc cã mãcar reuºeºte sã dinami-ze puþin acþiunea, care, în rest, e„pãcãlitã” în cele mai aºteptate ºineaºteptate feluri.

Cu toate cã admit cã este maimult decât promiþãtor, chiar bri-ant pe alocuri, la nivel „epider-mic”-stilistic, romanul Toate buf-niþele are prea multe goluri se-mantice (ne)premeditate, se „ba-zeazã” excesiv pe necunoscut, peincognoscibilul ca „vedetã” a re-þetei vehiculate aici, practicã untip de minimalism epic ciudat,pentru cã, luatã la nivel de pagi-nã, scriitura este strânsã, abun-dentã, vascularizatã. Amãnunte-le covârºind, povestea se chir-ceºte, ba chiar, în semn de pro-test, pãrãseºte romanul pe la ju-mãtatea acestuia.

Uºor ameþit de ceea ce credecã poate, Filip Florian are o ten-dinþã cam timpurie spre auto-pastiºã. Lucrurile sunt lãsate,parcã, la întâmplare, mizându-sepe cine ºtie ce competenþã infe-renþialã a cititorului. De exemplu,p. 192, asemãnarea fizicã a luiLuci cu nepotul lui Emil: ar fi fostaici un bun început de temã aidentitãþii, dar nimic nu conti-nuã. Romanul nu prea are taine,în schimb, crede prea mult în im-perfecþiuni. Nu pot sã nu remarcfragilitatea ligamentelor interioa-re. E ceva care uneºte disparita-tea cu voluptatea abandonului,care vine ca o maximã uºuraresau ca o mãnuºã polarã purtatãla tropice. Puþin câte puþin,subreptice, inconsistenþa vieþiilui Emil se transmite întregii po-veºti. „Rolul” lui Luci ar fi fostacela de a aduce necesarul devitalitate, „vitaminele” epice caresã þinã în viaþã spectacolul re-constitutiv. Dar, de cele mai mul-te ori, se amãgeºte ºi el cu di-gresiuni, fragmente, tãieturi: „Evorba de caietul ãsta în care, deun an ºi ceva, am înºirat de-avalma cuvinte ºi am amestecatpoveºti, în care am spus doar cemi s-a nãzãrit ºi în care am co-piat din celãlalt caiet numai ceam vrut.” (p. 275) Dacã n-ar þinede convenþia explicitului/explici-tãrii, aceste rânduri ar sunaaproape ca o autoînvinovãþire.Putem înþelege ºi de ce avem, peparcursul lecturii, senzaþia uneisimilitudini forþate a confesiuni-lor. Nu este deloc suficient (deºirecunosc cã ar putea constitui opremisã epicã validã, ca oricarealta) pentru a contura o lume fic-þionalã credibilã ca naratorul sãspunã numai ºi numai ce „i s-anãzãrit”: are nevoie ºi de „um-plerea” nãzãririi. Toate bufniþe-le este, în primul ºi ultimul rând,o eboºã de roman.

Mã vãd obligat sã-mi revizu-iesc poziþia, în raport cu finalulcronicii mele anterioare despreacest romancier. Deocamdatã,Filip Florian mai are nevoie depregãtire (aº zice: mai ales men-talã) pentru a ajunge la linia destart a marelui roman care se (va)scrie în aceste prime decenii aleunui secol deja posibil. Ideea ecã poate face acest efort. În rest,romane pasabile scriu destui,prea mulþi.

nnnnn ION BUZERA

o încercare romanescãun Filip Florian idealizat. Dacã aºfi puþin mai cinic, mai cã aº obser-va cã personajul ºi naratorul îi facautorului semne disperate, deacolo, din orãºelul de munte saude la 2278 de metri, pentru a-i aminticã o convenþie ficþionalã are nevo-ie de cât mai multe elemente cares-o facã uitatã, nu sã ne-o reamin-teacã obsesiv, fie ºi sub deghiza-ment „narcotic”-stilistic.

Emil ºtie sã scrie, dar seamãnãprea mult cu Lucian. Viaþa lui este

fastuos ratatã, în timp ce a lui Lucise pregãteºte sã fie aºa. Este uºormasochist, inginer constructor,pedant, contemplativ, suferind,bizar, retractil. Luci este, cum amvãzut, indecis între stilul ºtren-gãresc ºi cel „erudit”, compact.De exemplu, p. 200: „De fapt, totluptându-mã cu stânca ºi cu pri-za, mã întrebam cine mã blago-slovise cu microbul ãla rebel, cineera de vinã, strãnutând sau maiºtiu eu cum, pentru boala care mãcopleºise. ªi, punând indiciile capla cap, am redus numãrul suspec-þilor la trei. Întâi ºi întâi, îl bãnu-iam pe Emil, care avea sacul bur-duºit cu istorii despre Himalayaºi Tian Shan, despre vãrfuri ame-þitoare ºi hãuri fãrã fund, desprenopþi petrecute în bivuac, desprepitoane rupte în plinã ascensiu-ne, despre creste albe, de ghea-þã, strãbãtute cu pioletul ºi colþa-rii, despre avalanºe, vârfuri, nori,rãsãrituri ºi apusuri...” Cei doi arvrea sã se regãseascã unul încelãlalt, dar mai ales în „tema”bufniþelor, însã aceasta e la felde improbabilã precum întâlnirealor. Adevãrul este cã ceea ce ºi-aimpus autorul nu e deloc simplu,cu toate cã design-ul romanesc,naratologic vorbind, e mai multdecât auster. A schimbat regis-trul desfãºurãrii epice ºi, aproa-pe pe cale de consecinþã, ºi-a

asumat riscuri noi, unele nebã-nuite. Ideea e bunã, rezultatul rã-mâne în suspensie. Avantajulnaratorului din Zilele regelui eraacela cã putea simula ominiscien-þa, ba chiar o putea practica ori-cât voia, inclusiv prin cedareainiþiativei, bunãoarã, motanuluiSiegfried. Dincoace, avem de-aface cu doi povestitori total dife-riþi, în principiu. Din ciocnirea vs.convergenþa de vârstã, preocu-pãri, experienþã de viaþã º. a. m d.

ar fi trebui sã iasã altceva, un felde discurs „terþ”, care sã le indi-vidualizeze ºi mai mult pe celelal-te, sugerând, în acelaºi timp, ade-vãrata lor continuitate, nu unafactice. Dar ceea ce se întâmplãîn roman este un fel de bruscare,o „lipire” forþatã a douã corpuritextuale strãine unul de celãlalt.Iar distribuþia rolurilor este atâtde previzibilã, încât aproape cãn-o observi. Stilul traduce „luxu-ria” ineficienþei, a mirãrii cã „sepoate” scrie, cã Emil ºi Lucian auajuns (ºi) la acest exerciþiu, nunumai la cel al „comunicãrii” cubufniþele. Recomand în mod ex-pres cititorilor sã nu se lase hip-notizaþi de farmecul scriiturii,pentru cã altfel sunt „pierduþi” caspirite critice, aºa cum pare sã fiecazul semnatariloor de pe coper-ta a patra.

Mai ales cã stilul lui Emil estemai mult decât artificios: „Dinco-lo de bunele intenþii, de chimiasângelui, de legile familiei ºi deatâta balet, eu ºi ea [Irina, fiicasa, n.m., IB] rãmâneam doi strãini.Era un adevãr alunecos, perfid,ca un peºte din adâncuri greu deprins. Presupun cã îl zãrea ºi Iri-na uneori, dar îl privea neatent,fãrã interes, fiind mereu prizonie-ra programãrilor la coafor ºi ma-saj, a propriei agitaþii, a conven-þiilor, a problemelor presante ºi a


Imagini cotidiene ºi detalii ale trãiri-lor intense sunt adunate de LiviaMoreanu într-o poezie care o reco-

mandã drept una dintre cele mai puternicevoci ale generaþiei sale. Nimic jucat, nimicmascat sub limbajul prelucrat de poeþi îna-intea debutului, mulþi dintre ei plusând cuzgura licenþiozitãþii spre a-ºi acoperi Dum-nezeu cine ºtie ce. Poeta trãieºte clipa ºise inspirã din asta, asemenea lui GabrielGarcia Marquez, modelul sãu asumat.Dacã se va deschide spre experimentãriliterare nu poate fi departe momentul încare va înþelege cã poezia nu este decâtun joc în care, din când în când, poþi simþisub tãlpi cum se întinde, ca un cãþel cu-minte, universul. Nimic mai mult.

Mi-o imaginez pe Livia Moreanu cumîºi împacheteazã poemele sub diverse for-me, mereu diferite spre a surprinde, apoile aºeazã în cutii mici de bijuterii. Pedante-rie, puþinã dantelã, dar ºi o lamã care taierazant aerul pentru a scoate la luminã po-emul. Aºadar, a pune debutul sãu apro-piat sub semnul certitudinii este un pariuca ºi câºtigat. Moreanu scrie cu o sigu-ranþã pe care þi-o dã conºtiinþa valorii ver-sului tãu: „poate din cauza asta/ lumea nuºtie multe despre mine/ nu ºtie de exem-plu/ cã de douãzeci de ani/ cresc un copil/într-un puþ la marginea oceanului/ pe careîl hrãnesc cu trestie uscatã/” (zodia oa-menilor tãcuþi). Câteva versuri sunt sufi-ciente pentru a contura schiþa de auto-portret. Coperþile nu vor da decât greuta-te palpabilã unor poezii care vor ajunge lapublic nu doar ca pânã acum, cu ajutorulInternetului, ci ºi aºa, cu numele autoruluicaligrafiat precum o sfoarã întinsã pe ni-sip. De ce aceastã imagine? Doar poeþiiºtiu.

Mihai Firicã

un sunet negru ºi greupoate ar trebui sã spun cevalumina lãmpii se micºoreazãodatã cu dimineaþaºi în muþenia încãpãþânatãîn care zãpadase aºazã pe acoperiºîncep sã se trezeascã animalele

ar trebui sã spun cevamãcar despre acesta noapteîn care am spãlat farfuriipentru prima zãpadãpentru rafturile noastre de iarnã

sã spun cevabãrbatului meu galbencare priveºte cu teamã spre casãspre minefixându-l din spatele geamului

sã-i spuncã ne-au putrezit covoarelecã ni s-au încãrcat pereþiicu lâna bãtrânilorcã ni s-au îngropat perdelele-n podea

muþenia încãpãþânatã a zãpeziimuþenia încãpãþânatãmuþeniami-ar trebui un sunetun sunet negru ºi greu

cu pasãrea în câmpdeschis

mã aflam cu pasãreaîn câmp deschisºi aveam numaipelerina mea verdeca sã mã apere

acasãîn satul de la marginea apelorni se nãºtea primul copilºi prima femeiedin mines-a grãbit

tot mai singurãmã aflam cu pasãreatot mai singurãcu pelerina mea verdecare dejaîncepuse sã se dezbraceºi am strigatblocului meu cu zece etajesã vinãºi sã striveascã pasãrea asta nebunã

dar pãsãriii-a þipat în pieptceasul mecanicºi pelerina mea verdes-a dezbrãcatmai întâi de albastruºi apoi imediatde galben

nnnnn LIVIA MOREANU

poemetot mai goalãmã aflam cu pasãreaîn câmp deschis

orã fixãputem începe sã despachetãmmai întâi cuiereledin lemn preþiospe care le vom aºeza în grãdina de iarnãdacã avem puþin norocpânã la crãciunvor prinde rãdãciniapoiperdelele din lânãpatul de fierdesigur paharele erlenmeyerîn care de sânzienene vom fierbe somnulcârligele pentru pielesticla de spirtsã ne grãbim puþin draguledin orã în orã fixãar putea veni cinevasã ne întrebe dacã existãmferestrele uºileîn bibliotecã desiguranimalul bolnavcuþitulcutia de bijuteriiîn care ne þinem urechile din sârmãiatã e din nou orã fixãsã ne grãbim puþin draguleºtiiar putea veni cineva

serelenoaptea ne ascundeam în serele depãtrunjelsau în camera cu ierbare a buniciie foarte important aerulpentru cei care au sã îºi spunã ceva

ºi totuºi noi nu vorbeam niciodatãne potriveam numai ochii insomniaci înorbiteîi calmam cu frunze sau cu ceai demuºeþeluneori dacã ne plictiseamne schimbam între noi cãmãºilesau ne pieptãnam unul altuia pãrul

ºtiam ora la care tu ai fi vrut sã te întorciþi se fãcea somnºi îþi era teamã sã adormi într-o serã depãtrunjelîþi era teamã mai ales pentru mineîn fiecare noapte eram tot mai greu deconvinssã mã întorc

haide sã mai stãm puþinafarã au sã vinã apeleºi apoi are sã înfloreascã liliaculºi ei o sã îºi amintesca de feþele noastreca de niºte litografii

jumãtate din scarãam crescut împreunãspânzuraþi la etajul unde ne-au zâmbitcu feþe de plumbnelustruiteuneori cufundaþi pânã la genunchiîn seve aproape umanealteoridoar legãnându-neîntr-un aer insuficient ºi impur

trebuie sã vã spuncã aveam o zijoineapãrat joidar putea câteodatã sã fie ºi vinericând chemam o fatã neperechedin universul de josdespre care ºtiam cã nu ascultã cu toatesimþurileo momeam cu ambalaje de ciocolatãºi-o îndemnam sã priveascã de pescaunul de plasticcu mâinile strânse peste sâniîntr-un x perfectcum ciorapul meu albse desprindea de coapsa stângãºi urca spre tavanîn spiralã

important e cãneascultând cu toate simþurilefata nu vedea decât jumãtate din camerãjumãtate din tavanºi desigurjumãtate din scarã

mamuþii

la rãdãcinile acestei pãduri craiovenepietrificatecimentate pânã la ultima zburãtoarepânã la ultimul sunet al vântuluila rãdãcinile acestei pãduristau îngropaþimamuþii orãºeneºti

tu cel care te trezeºti dimineaþaînainte de ºasepleci la serviciucu biscuiþii sãraþi ºi cu termosul de cafeaîn geantãsunt sigurã cã ai simþitcel puþin o datãtensiunea asfaltuluirãsuflarea lentã ºi caldãcare rãzbate prin porii lui macroscopici

autoritãþile sunt conºtiente de astaam vãzut în amiezele de varãdirijabilele lor incoloresurvolând întunecimile blocurilorcrãpãturile nou apãrute

chiar în mijlocul apartamentului meude la parters-a cãscat o gaurã de câþiva centimetrinoapteacu mica lanternã de la brichetãstudiez prin eacolþul mamutului

pisicile nonconformistedragul meu Victorsã nu uitãm sã aprindem oglinziledimineaþadupã ce închidem televizorul nemþescde pe mãsuþa nemþeascã second hande momentulcând pisicile nonconformiste

care au luat pe cont propriutunsul oilorºi apoifabricarea aºternuturilor din lânãîºi încep lucrular trebui sã cãutãmmama þinea uneori pe timpul ierniiîn ºifonierul din sufrageriecâteva oipoate ne þes ºi nouã pisicileun scutecpentru copilul nostru obez

searasã nu uitãm dragul meu Victorsã stingem oglinzileînaintesã aprindem televizorul nemþescde pe mãsuþa nemþeascã second handMihai Firicã, Livia Moreanu ºi Petriºor Militaru - Cetatea poeziei, 2014


menþinerea înperimetru casursã aechilibrului

Citind poezia lui Mihai Firicã, pri-mul lucru care te izbeºte e liniº-tea exasperantã, aproape ame-

ninþãtoare, care pare sã se instaleze caun dom de sticlã peste întregul universpoetic.

Lumea creatã este una aparte, ale cãreigraniþe sunt trasate cu grijã: „când au ve-nit dupã mine/ gospodari oameni de casãcetãþeni/ de prin partea locului/ am sta-bilit marginea de unde/ începe arta aºacum spusesem/ arta lor nu-i ºi arta mea/între noi se umplea groapa cu var”.

Apãrut în 1996, volumul sãu de debut,Biografie sumarã, aduce cu sine o trezire,o redescoperire a lucrurilor, o reproiectarea lor, aºa cum se vede chiar din poemulcare deschide volumul, Wanderland, încare citim: „câteodatã încep sã privesc/aceºti arbori despre care tu/ mi-ai spus(minþindu-mã) cã existã”.

Poemele sunt strãbãtute de o liniºteascuþitã, în care gesturile rãmân suspen-date sau sunt însoþite de o lentoare stra-nie ºi acaparatoare. Dar acesta este ca-drul propice pentru a da curs amintirilor,pentru a povesti, pentru rãzvrãtire ºi re-nunþare, pentru scurte momente de me-lancolie.

În poemele lui Mihai Firicã, graniþa din-tre real ºi imaginar este una extrem de sub-þire. Legãtura între poezie ºi existenþã de-vine atât de strânsã încât, la un momentdat, viaþa este condiþionatã de existenþapoeziei: „sã fiu doar atât cât îmi/ permitepoemul sã fiu cât timp/ mai rãtãcesc înînchisoarea pustie cât/ mai cred cã amdreptul sã mã/ gândesc la tine cât îmipermite poemul/ sã fiu”.

Cel de al doilea volum al poetului nus-a lãsat aºteptat. În 1997 apare Limbaºarpelui cãlãtor, volum premiat la con-cursul literar „Marin Sorescu”.

Cartea a fost reeditatã în 2006, în ediþiebilingvã, cu ilustraþii de Marcel Voinea.

Volumul acesta merge în aceeaºi direc-þie ca ºi precedentul, dar aici liniºtea e în-treruptã mult mai des de rãbufniri. Poeme-le sunt mai dinamice, timpul mai alert.

Motivul ºarpelui, prezent în volumulanterior, este reluat aici ºi dezvoltat. ªar-pele nu pare însã sã fie, în poemele luiMihai Firicã, elementul malefic, înºelãtor,ci pare a fi chiar cel aducãtor al salvãrii,aºa cum reiese ºi din mottoul de la înce-putul volumului: „Moise a fãcut un ºarpede aramã ºi l-a pus într-o prãjinã; ºi ori-cine era muºcat de un ºarpe ºi privea spreºarpele de aramã trãia”.

În ansamblu, poezia lui Mihai Firicã e oîncercare a menþinerii echilibrului; poetulse trezeºte adesea aproape de margini, darare grijã sã rãmânã în perimetru: „înghe-suiþi la marginea neantului capãt/ de þarão falie între boalã ºi obosealã/ ne lãsãmpurtaþi de bânguielile erotice spre/ feri-citul pretutindeni concesia sub/ ochiinoºtri carapacea necesarã dorinþa/ decare nu ne putem lipsi”.

Livia Moreanu

nnnnn MIHAI FIRICÃ

poemePe dinãuntru

pitit ca iisus în icoanã pe dinãuntruse prelinge culoare galbenã din sticlãbem la sfârºit de sãptãmânãpresupun cã sunt prizonierul tãu drag þi-am ºoptitpleacã doar unul ca mine iubeºteîntunericulunul ca mine iubeºte lumina dinstrãlucirea perfectã a cristalului tocit

bunicul asudase plimbându-se încãruciorul ruginit

la tejgheaua de tablãsã bem un-doi un-doi la comandãdinãuntru prelins pe dinãuntru dinpântecspre lumina galbenã din salonechivalenþelingvistice pe cearºafurile albe tic-tac-ulcolocvial un semestru fãrã sã-þi dea notealergãm prin oraº cu ziare lipite de faþãcei maimulþi au plecat ceilalþi au rãmas sã cânteole ole în piaþã - tandru maladiv

lumea toatã e galbenãîn oglinda retrovizoare se-aratã

Ea vine întotdeaunala ºapte

aºtepþi în garã pânã pe-nseratvisezi sã recuperezi sfertul de ceasprin cartiere pe lângã blocuri locatariistropescgrãdinile la metru pãtrat fumeziea vine întotdeauna la ºapteazi nu a venit

o tuse alergicã trezeºte gara la viaþã

Pãmânt ºi iarbã verdece s-ar fi ales cevântul ºi pulberea de mãtreaþachiriaºului carenu deschide administratorului anii dinurmãmi-au ajuns direct în stomac

ce s-ar fi ales cedragostea lor închisãîntre pereþi de beton în ea îºi puseserãtoatã speranþa credeau - brazde adâncipãmânt ºi iarbã verdespune-mi cã vezi ºi tuchipul meu hãcuit pluteºte în chiuvetaplinã cu sânge oglindã-oglinjoarã

ce s-ar fi ales ceºi atunciel nu spuse nimic

Soarele pierdutiubito pe chipul tãu palidam citit istoria soarelui pierdut

alene petrecându-þi umbraîn braþele morþiicarne strivitã – au furat visândau iubit pe fugãau trãit râzândtoþi împreunã într-un corslãvind cenuºa împrãºtiatã de vântpe buzele tuturor

gustul sãlciu ca urma unui focsingur înstrãinatpovara pe care n-o simþizâmbete mãrunte rãscolitde piatra rece strecuratã în palmã

mi te-am imaginat râzândîn clipa urmãtoarem-am uitat înapoi

Dupã-amiazacând s-a sfârºit

aº fi putut tinereþea mea s-o înalþ pe cerca un zmeu care stârneºte stropii deploaiepe obrazul unui copilsau aº fi putut s-o ascund într-unsâmbureamar deschis dintr-o singurã loviturã cuo piatrã de rãu

picioarele cãutau urmele tale pe nisipaºa cum ai cãuta trupul neºtiut al nimfei

ca altãdatã gura mea cãuta gustul cãrnii

cel pe care-l strigau monetã fu gãsitsub un val de nisip în dupã-amiazaacelei zile de varã

Te-am strâns la pieptºi parcã

ieri a plouatpe ziduri dâre fine de ciocolatã au scrisun basm neauzit de niciun copilte-am strâns la piept ºi parcã aºteptamun înger îmbufnat sã ne citeascã înceaºca de cafeane-a citit versurine-a mângâiat

cei mai mulþi dintre noi aºteaptãweekenduriles-au sãturat de cafeanici ziua de mâine nu mai are vreun gust

niciodatã n-am vrut sã decupezfotografiiimaginea ta surâzând pentru mine ca ºicândaºteptai sã te strâng în braþe sã mi telipeºti de pieptte implor lasã-mã sã scriu despre tineca ºi cum te-aº aºtepta dar ai fi lângã mine

m-am udat cãmaºa nu mai fluturãsã merg la luptã mi se pare banalun moft sã mai cad rãpus pe patul defrunzeo dramã, doi oameni ºi litere ruginite

ieri searã a plouat la fel ca ºi alaltãieri

O jumãtate de omlângã icoanã un mãr putredtãiatdintr-o privire am înþeles cãpânã ºi gustul dulceag de otravãva fi un lux pentru mine

cartierul mihai firicãare staþii în care nimeni nu aºteaptãtramvaieleun cartier botezat cu numele meuprecum tortul pe care tataa scris tremurat numele meu

frunze putrede adunate de vânt

niciodatã douã jumãtãþi de om nu atârnã înbalanþã nici cât o piele udã de câine

Calea sângeluicarnea pe care am dorit-osângele ºi laptele de care am fost însetat

pe pielea umbroasãam aºternuttainicmângâieri

aurul femeii ascuns în mãruntaieghicit dupã ce dezlegi lacãtuldespicã viaþaca sã ghiceºtiviaþa celui care nu se va mai naºte

Nimic de repetato ghearã în gâtrãceala din umãr ºi gata am înþelesjocul s-a sfârºitnu se mai poate repeta nimicau rãmas câteva cuvinte înrãmateun cãlãreþ aruncat din ºa la turnir

afarã frunzele tãiau razant aerul

de dupã storurile lãsate am privitamândoiparcul pustiuurmele sãrutului ºi atingerea palmeimãruntecãldura de care nu m-am mai pututdespãrþi

de ce scriu toate acestea ºide ce aºa de târziu mã întreb

în parc toamna rupe filã cu filãun jurnal uitat pe o bancã


nnnnn MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþiAdrian Cioroianu (editor),Comuniºtii înainte de comu-nism: Procese ºi condamnãri aleilegaliºtilor din România, Edi-tura Universitãþii din Bucureºti,2014, 420 p

Mi-a duc aminte când,echipaþi în bluziþeoribil de sintetice ºi

portocalii, ne-au dus la MuzeulMuncitorilor Ceferiºti ºi Petro-liºti. Am zbierat atunci: „Aici nusunt sãbii ºi puºti!”. Ce muzeumai era ºi ãla? Apoi, am crezut cãvânzoleala tv din dimineaþa lui 22e un film cu ilegaliºti. Cu ilega-liºti din ãia simpatici, ca AmzaPellea sau Ilarion Ciobanu, oame-nii „pâinea lui Dumnezeu”, chiardacã Dumnezeu nu exista. Ilega-liºtii au fost, multã vreme, cam toa-tã istoria interbelicã, dupã care aufost expulzaþi din ea cu totul. Dupãce s-a zis cã au construit o þarã, s-a trecut la minimalizarea maximã:au fost puþini, au acþionat în sub-teran, nu au reuºit nimic. Cu toþiiau fost, mai mult sau puþin, ficþi-uni propagandistice. Dar, vremede cam douã decenii, mai nimeninu s-a preocupat de raportul din-tre ficþiune ºi realitate.

„Nu lua ºi tu de bun chiar totce se spune acum!”, mi-a spus,când eram student, un distins is-toric care, pe vremuri, se ocupa-se de „miºcarea muncitoreascã”.Am început atunci sã-mi dau sea-ma cã, ºi aici, dracul e în nuanþe.ªi nuanþele au început sã aparã,uºor-uºor, prin diverse studii, re-ferinþa rãmânând, dupã cum orecunosc mai toþi cercetãtorii,cartea lui Stelian Tãnase, Clien-þii lu’ Tanti Varvara: istorii clan-destine (Humanitas, 2005).

schimbãtoareaistorie a ilegaliºtilor

Recentul volum Comuniºtiiînainte de comunism... reuneºtesub coordonarea lui Adrian Cio-roianu o serie de „studii de caz”.Ne sunt prezentate biografiile in-terbelice (cu accent pe proceselepolitice) ale unor personalitãþi deprim rang ale comunismului ro-mânesc: Vasile Luca (Liviu Ple-ºa), Gheorghiu-Dej (Elis Neagoe-Pleºa), Ana Pauker (Dumitru Lã-cãtuºu), Nicolae Ceauºescu(Cristina Diac), a unuia secundar,Petre Constantinescu-Iaºi (Adri-an Cioroianu) ºi a unuia foartepuþin cunoscut, Petre Gheorghe(un caz extrem, întrucât a fost exe-cutat în timpul rãzboiului) (MihaiBurcea). Pe lângã aceºtia, în po-veºti apar numeroºi alþi ilegaliºti,de la vedete istorice pânã la uniide care n-a auzit nimeni. Chiarsimpla înºiruire a acestor actoriºi figuranþi este un argument su-ficient pentru respingerea mini-malizãrilor ºi necesitatea unei „re-vizuiri istoriografice”. Adrian Cio-roianu conchide cã „tot acestansamblu al procesului de stân-ga” (vãdit comunist sau camu-flat în antifascism) „a fost în per-

manenþã minoritar în discursulpublic al României interbelice”,„dar a fost sesizabil mai activ de-cât spune legenda dominantãastãzi” (p. 167). Sã ne gândim nu-mai cã politicienii români erausincer speriaþi de pericolul comu-nist (Argetoianu vorbea chiar deun „Paukerism” cu prizã la mase,p. 210) sau de intensa reflectareîn presã (de toate orientãrile) aproceselor în care erau implicaþicomuniºtii, în special a celor dela Craiova (1934 ºi 1936). Apropode acestea, ele au fost strãmuta-te aici, într-o urbe cu muncitori-me puþinã la vremea respectivã,tocmai pentru cã, la Bucureºti,autoritãþile intuiserã pregãtireaunor manifestãri de masã care arfi obstrucþionat justiþia. Justiþiaînsã s-a obstrucþionat oricum sin-gurã: e impresionantã frecvenþaerorilor de procedurã care atrã-geau casarea hotãrârilor, dar nuºi achitarea acuzaþilor. Funcþio-narea defectuoasã este explica-bilã (ºi) prin faptul cã, în condiþii-le cvasi-permanentei ºi generale„stãri de asediu”, justiþia era rea-lizatã de instanþe militare.

Dar cine erau comuniºtii inter-belici? În ciuda propagandei ºi aistoriografiei, prea puþini liderierau proletari. Nu Vasile Luca (as-censiunea acestuia chiar e expli-

catã prin faptul cã era unul dinpuþinii muncitori), Gheorghiu-Dejsau Ceauºescu reprezentau co-munistul tipic, ci, mai degrabã,profesorul Constantinescu-Iaºi.Deºi cu siguranþã partizanã, nu ecomplet lipsitã de relevanþã ca-racterizarea pe care un ziarist-martor la procesul de la Craiovao fãcea acuzaþilor (printre care ºicelebrii Ana Pauker, AlexandruDrãghici ºi Alexandru Moghio-roº): „O adunare de «doamne» ºi«domni», proletari de lume bunã,veniþi, parcã, la un five-o’clock,costume croite de mãsurã, tun-sori ºi coafuri impecabile, faþastrãlucind de curãþenie, vestimen-

taþie, în general, mai mult decâtdecentã, chiar elegantã” (p. 219).

Se observã diferenþe mari în-tre rolurile jucate efectiv de di-versele personaje ºi cele din bio-grafii ºi din istoria oficialã. În ile-galitate, Vasile Luca a fost maiimportant decât Dej, ca sã nu maivorbim de micul Ceauºescu. Cade atâtea ori însã, cei mai puter-nici au scris istoria astfel încât sãîºi legitimeze/consolideze pute-rea. Dej s-a descris ca erou al gre-vei de la Griviþa (1933) deºi „nu elfusese cel care coordonase dinpunct de vedere politic proteste-le ceferiºtilor […] ºi nici nu fuse-se acela care organizase efectivgrevele”. Mai mult, activitatea saeste apreciatã drept „minorã, elfiind practic necunoscut de cã-tre ceferiºtii de la Griviþa”. Apa-ratul de propagandã pe care îlcontrola a minimalizat tot mai multrolul celorlalþi lideri, „ajungându-se în situaþia ca, în anii ’60, sã numai fie menþionatã nominal nicioaltã persoanã” (p. 123). Un cazinteresant este ºi cel al lui Con-stantinescu-Iaºi care, în 1934,când a fost arestat, a negat hotã-rât apartenenþa la PCdR pentruca, dupã 1945, sã solicite recu-noaºterea calitãþii de membru departid încã din 1920 (deci cu unan înainte de înfiinþarea oficialã).Cererea, respinsã constant în vre-mea lui Dej, va fi acceptatã (înce-pând cu 1921) dupã instalarea luiCeauºescu la conducere.

Trecutul rãmâne acelaºi! Isto-ria se schimbã!

nnnnn SILVIU GONGONEA

Religiozitate popularãºi simbolism acvatic deIoana Repciuc (Editura

Aius, 2013) este o abordare so-cio-antropologicã a obiceiurilorromâneºti, urmãrindu-se felulcum semantismul acvatic se sub-stituie religiozitãþii populare. Cer-cetarea Ioanei Repciuc este cuatât mai interesantã cu cât, dupão secþiune teoreticã preliminarã,necesarã, de altminteri, din punctde vedere metodologic, înaintea-zã în zona practicilor rituale co-lective, fiind surprinse foarte bineimplicaþiile pe care acestea le auîn societãþile arhaice. Fundamen-tul lucrãrii îl oferã, pe de o parte,cunoaºterea solidã a discipline-lor din sfera antropologiei, iar, pede altã parte, munca de teren, ma-terializatã în numeroase anchete,întocmite în Oltenia sud-vesticãºi Moldova nordicã. La acestease adaugã atlase etnografice, re-viste, monografii ºi numeroasestudii de folclor.

Din cele ºase secþiuni ale cãr-þii, primele douã au un caracterpreponderent teoretic, punându-se accentul pe conturarea obiec-

simbolismul acvatic în cadrulreligiozitãþii populare româneºtitului de studiu ºi pe definirea re-ligiozitãþii populare româneºti. Seporneºte dinspre conceptelespecifice sociologiei religiei, cumar fi solidaritatea comunitãþilortradiþionale româneºti, mult maistabile ºi conservatoare faþã decomunitãþile rurale din restul Eu-ropei. Cercetarea de teren a con-dus-o pe Ioana Repciuc la con-statarea, pentru cele douã re-giuni geografice, a douã tipuridistincte de solidaritate. Pentruzona Moldovei este specificã o„solidaritate de necesitate”, da-toratã nevoii informatorilor de ase întoarce la o „vârstã de aur”,înainte de urbanizarea þãrii, pecând, pentru zona Olteniei, estespecificã o „solidaritate sãrbãto-reascã”, îndreptatã mai mult sprefinalitãþi estetice decât morale.Subcapitolul „Configurarea uneiperspective sociologice româ-neºti asupra religiozitãþii popu-lare. Cazul lui Mircea Vulcãnes-cu” urmãreºte îndeaproape ter-minologia religiozitãþii popularela discipolul lui Nae Ionescu carese situeazã „între definiþia func-þionalistã ºi cea substanþialistã areligiei” în cadrul etosului orto-dox românesc.

Analiza propriu-zisã începe cucel de-al treilea capitol, în carecercetãtoarea face un inventarriguros al vastei simbolistici ac-vatice în funcþie de tipologiile ele-

mentului în accepþiunea sa su-pranaturalã, de calendarul sãrbã-torilor sau urmãrindu-se funcþii-le sale rituale. Astfel, în imagina-rul creºtin ºi, în speþã, în cadrulnecesitãþii sociale ºi rituale, unloc importantant îl ocupã apele„domesticite ºi binecuvântate”.Nu sunt neglijate nici necesitãþi-le hidrologice ºi curative, nicispiritele „tutelare” care populea-zã spaþiul acvatic, cu observaþiacã „identitatea spiritelor acvati-ce în mitologia popularã româ-neascã nu are coerenþa funcþio-nalã pe care o prezintã nimfelegreceºti sau chiar sfinþii creºtinioccidentali”, însã trebuie sã con-statãm arsenalul ancestral variatºi adânc înrãdãcinat în mentali-tatea satului românesc. De o im-portanþã aparte ar putea fi secþi-unea „Raportarea eticã a omuluitradiþional la mediul natural”, în-trucât se cautã “gãsirea uneistructuri comune de analizã a mi-crospaþiilor vieþii cotidiene cumacro-spaþiile mediului naturalînconjurãtor, dat fiind cã acestedouã categorii au semnificaþiisacre în religia popularã româ-neascã.” Dupã cãderea comunis-mului, tendinþa a fost de revenirela vechea configuraþie: „Aceastãcomponentã socialã a riturilor le-gate de ape a ajuns sã eclipsezemesajul religios dogmatic al ce-remoniilor colective, ceea ce con-

duce, de fapt, la revenirea semni-ficaþiilor originare, precreºtine, agesturilor rituale în forma lor an-terioarã, revenirea la starea lororiginarã.” Sãrbãtorile popularesunt modelate, în primul rând, delegãturile omului cu mediul încon-jurãtor, de felul cum sunt perce-pute spaþiul ºi timpul, astfel în-cât „Religia popularã se înteme-iazã pe o filosofie practicã, ºi nupe un inventar teoretic sau o te-ologie sofisticatã, pe o confor-mare la comportamentul grupu-lui ºi mai puþin pe o convingereinterioarã.” În „standardizarea”tradiþiei ceremoniale se suprapundouã straturi: „un sistem teoreticsupraordonat de esenþã creºtinã,presupus a fi implementat de bi-sericã, ºi un cod comportamen-tal încurajat de tradiþia popula-rã.” Nu lipsesc, desigur, douã ri-turi meteorologice de o mare im-portanþã în gândirea magicã ro-mâneascã, Paparuda ºi Caloianu,în analiza acestora, autoarea fo-losindu-se de studiul lui G. Ivã-nescu. În cadrul simbolismuluireligios mai întâlnim riturile lega-te de imersiune ºi aspersiune, di-vinizarea apei într-un rit nupþial,precum ºi unele observaþii lega-te de bestiarul acvatic.

Studiul Ioanei Repciuc se do-reºte, aºa cum se susþine în„Concluzii”, „o încercare de a re-face identitatea pierdutã a unui

drum sinuos pe care apele miti-ce l-au parcurs în traiectoria lorspre spaþiul ritual ºi social al co-munitãþii tradiþionale.” Uzând deinstrumentele sociologiei reli-giei, pe care le ataºeazã celor dinsfera etno-antropologiei, cerce-tãtoarea izbuteºte o privire deansamblu asupra vieþii religioa-se ºi secularizate, doi vectoriaparent divergenþi în conturareasimbolismului acvatic dar careconlucreazã în subsidiar în func-þie de necesitãþile practice ºi ri-tuale. Studiul comparat adân-ceºte resorturile mitico-religioa-se, pentru a se revela „ipostazanemãsuratã ºi ascunsã a sufle-tului popular.”

ecturi


Re-publicarea studiilorîn volume coerente –iar re-publicarea presu-

pune mereu recitire de cãtre au-tor cu ochii sãi mai târzii, deci maicritici ºi mai competenþi, aºadarrevizuirea lucrãrilor – este tot-deauna salutarã: deoarece puneîn faþa cititorilor o imagine unita-rã despre un subiect interesantautorului. Cel din cartea prezen-tatã aici este cel al filosofiei ro-mâneºti, iubirea permanentã a luiAdrian Michiduþã.

Nu este vorba, desigur, devreo istorie a filosofiei româneºti:nici în varianta de tratat, relativexhaustiv (dar poate exista vreopretenþie de exhaustivitate cânddefriºãrile sunt în curs?), ºi niciîn varianta de curs ce selecteazãinerentele momente reprezentati-ve. Ci avem în faþã “pagini”, adi-cã analize asupra unor aspectece au provocat curiozitatea cer-cetãtorului.

Aceste aspecte sunt de isto-rie a filosofiei româneºti. Lucra-rea este de istorie a filosofiei ro-mâneºti ºi are practic douã pãrþi,deºi cele nouã capitole nu suntîmpãrþite ca atare: prima parte dis-cutã într-un capitol tocmai despreexistenþa filosofiei româneºti ºisemnificaþiile diferitelor atitudiniteoretice faþã de aceastã proble-mã: aºa cum aceastã problemã aexistenþei filosofiei româneºti afost conºtientizatã în lucrãri deistorie a filosofiei româneºti. Adoua parte informeazã cititorii asu-pra unor elemente selectate de-spre personalitatea ºi opera gân-ditorilor luaþi în seamã.

Între problemele sugerate înprima parte – ce oferã ºi informa-þii inedite despre “fenomenul fi-losofic românesc”, – ºi în afaraunor corecte chestiuni punctua-le apãrute în dialogul filosofilorromâni, meritã sã notãm: caracte-rul livresc al filosofiei versus ca-racterul ei experienþial (local ºiuniversal), originea filosofiei în

pagini de istorie a filosofiei româneºti

cristalizarea popularã arhaicã aWeltanschauung-urilor versusfilosofia ca activitate teoreticã cuobiective speciale, creaþia de sis-teme filosofice versus rezolvareade probleme filosofice, caracte-rul sincron al filosofiei româneºtiinterbelice cu construcþiile filo-sofice universale ale timpului,“scientism” filosofic versus spi-ritualism, caracterul ideologic alfilosofiei ºi influenþe ideologiceasupra filosofiei româneºti, isto-ria filosofiei ca informaþie ºi criti-cã, defalcarea criticii operei decritica atitudinilor filosofilor.

A doua parte cuprinde un ca-pitol despre Spaþiul mioritic allui Lucian Blaga ºi ºapte capitoledespre gânditori mai puþin sauchiar deloc cunoscuþi. Este aici,înainte de toate, o operã de po-pularizare care trebuie admiratã:deoarece stima de sine a filoso-fiei româneºti nu face decât sãcreascã atunci când aria eforturi-lor filosofice nu cuprinde numaistejari, ci ºi tufe de trandafiri.

Aº menþiona numai direcþiile degândire ale lui Simion Bãrnuþiu –de gnoseologie ºi, mai ales, de fi-losofie socialã ce era(u) conso-nantã/e cu tradiþia kantianã ºi ilu-ministã (alãturi, de pildã, de Ber-

hardt Bolzano, pentru care „ave-rea, indiferent cât de legitim sespune cã a fost achiziþionatã, esteºi va rãmâne furt, furt sanctificatde lege de la semenii cetãþeni, dinmoment ce numai sãrãcindu-ienorm pe ceilalþi ai fost tu capabilsã strângi atâta avuþie…mai de-grabã respectul de sine, activita-tea folositoare ºi o perspectivãneumbritã asupra viitorului suntcele trei cerinþe ale unei vieþi plã-cute”1 ); de asemenea, nu doarconcepþia despre raportul dintrefilosofie ºi ºtiinþã – prezentatprintr-o largã incursiune în istoriafilosofiei din perspectiva integra-tivã a lui Herbert Spencer – ci ºiimaginea de belles lettres desprelume a Lucillei Chiþu, victorianãsentimentalã a Craiovei praguluiîntre veacul al XIX-lea ºi al XX-lea; la fel, vitalismul universitaru-lui bucovinean interbelic VasileGherasim, împletit firesc cu per-spectiva sa de filosofie compara-tã ce a evidenþiat specificul ºi, înacelaºi timp, legãtura spiritualãdintre Asia ºi Europa; de aseme-nea, filosofia raþionalistã a lui Mi-hai Uþã, olteanul care a purtat stin-dardul unui pozitivism nedogma-tic ºi a îmbibat metafizica cu acestfel de pozitivism2 . Mihai Uþã a fostpublicat în ultimii ani tocmai deAdrian Michiduþã ºi este merito-rie aceastã strãdanie: nu doar pen-tru a concretiza mai mult ideea cã„nasc ºi în Þara Româneascã oa-meni”, ci ºi pentru a rupe atmo-sfera spiritualã mainstream rezer-vatã faþã de analiza raþionalistã alucrurilor; dar nu poate fi uitatãnici conturarea viziunii desprelume a medicului psihiatru craio-vean Alexandru Olaru (1923-2003),legat în mod deosebit de perspec-tiva informaþionalã integratoare alui ªtefan Odobleja: de aici a dez-voltat el ºi ecologia psihiatricã ºi,ca urmare, psihiatria culturalã sauetnopsihiatria; dr. Alexandru Ola-ru l-a considerat mentor pe medi-cul craiovean Charles Laugier

((1875-1930) – scos la luminã ºipublicat ºi el de cãtre doctorul înfilosofie Adrian Michiduþã – ºi apracticat ºi el metoda istoricã decercetare a medicinii româneºti însatul tradiþional, fãcând astfel ointrare în filosofia culturii; studii-le de „interferenþe medico-cultu-rale” (Despre tratatul hipocratic,Despre „boala sfântã”, Despretratamentul afecþiunilor psihiceprin catharsis la Aristotel, De-spre „tratamentul sufletului” laMaimonide, Despre psihiatriadramaticã la Shakespeare, De-spre funcþia psihiatricã a sãru-tului brâncuºian ºi semnificaþii-le de neîmplinit/neterminat ale„Cuminþeniei pãmântului”, De-spre arta psihopatologicã) suntrevelatoare pentru profilul gândi-torului.

O menþiune specialã meritãstudiul asupra lui Anton Dumi-triu (1905-1992), matematician ºifilosof scientist, inerent logician,ºi, din perspectiva raþionalismu-lui, conducãtor algrupului „ªtiinþã ºicunoaºtere” (1942-1946) ºi editor alCaietelor de filo-sofie, ºi fervent cri-tic al lui Nae Iones-cu, Lucian Blaga,Mircea Eliade ºiMarin ªtefãnescu;dacã atacul împo-triva lui Blaga ºiEliade nu este to-tuºi temeinic, celîmpotriva lui Ma-rin ªtefãnescueste îndrituit (ºi Ni-colae Bagdasar l-acriticat pe acesta,ºi pe bunã drepta-te); dupã câtevaelemente privindpoziþia politicã alui Anton Dumitriu– ce sugereazã câ-teva probleme im-portante, fãrã a le

nnnnn PETRIªOR MILITARU

diseca – este evidenþiatã prolifi-citatea sa; în sfârºit, filosofia cul-turii a lui Anton Dumitriu îi prile-juieºte autorului o punctare aunor elemente esenþiale pentruînþelegerea acestei discipline fi-losofice.

Stilul de istorie a filosofiei nuîi permite, totuºi, autorului sã re-zolve temeinic problemele suge-rate: nici nu s-ar putea, fiind vor-ba doar de un studiu. Dar faptulcã le aminteºte, ca ºi faptul cãintegreazã gânditorii analizaþi înepocile lor istorice, constituiepuncte de plecare pentru oricecititor interesat de istoria cultu-ralã româneascã.

nnnnn Ana Bazac

1 Bernard Bolzano, „On Waysand Means of Already bringingAbout a Better Shape of Things atthe Present Time” (1805-1819) (pp.62-70), în Bernard Bolzano, Selec-ted Writings on Ethics and Politics,Amsterdam, Rodopi, 2007, p. 65.

2 Vezi Ana Bazac, Auguste Com-te în viziunea lui Mihai Uþã, în „Mo-zaicul”, 4, aprilie 2013, p. 14.

Dominic Brezianu, Poeme ci-nematografice, Editura Karth,Bucureºti, 2014.

În literatura românã tânãrãunderground (în sensul cãnu þine de clasamentele

oficiale, dar are deja un publictânãr destul de numeros whichmakes me wonder: noile genera-þii vor mai þine cont oare de topu-rile noastre de azi?!), are loc orevoluþie sexualã – cel puþin lanivelul conºtiinþei auctoriale. Întimp ce Cristina Nemerovskiscoate romanul Pãpuºile (HergBenet, 2014) ce are în centru iu-birea saficã, volumul de versuriPoeme cinematografice al luiDominic Brezianu (Karth, 2014)vine cumva în complementarita-te – semn cã literatura românãtânãrã este, cel puþin parþial, pre-

virilitatea poemului cinematograficgãtitã sã asimileze în plan tema-tic ºi aventuri din sfera trãirilorhomoerotice. Însã, dupã cumsubliniazã ºi Octavian Soviany înprefaþã, nu tema ineditã a poe-melor este cea care l-ar putea im-pune ca poet pe Dominic Brezia-nu, ci un anumit tip de iscusinþãscriitoriceascã vizibilã pe tot par-cursul volumului. Sunt texte încare eul poetic îºi manifestã om-niscienþa printr-o dedublare nar-cisiacã, pentru ca, prin evocare,sã readucã pe ecranul mintal plã-cerea acelor momente. Un dintreacestea este o dimineaþã târzie,în care impresiile sunt puterniceîn ciuda oricãror cliºee culinaresau comportamentale. De fapt,tocmai acestea par sã contribuiedin plin la extazia momentului deînceput de zi/ de relaþie: „Lumini-le din sufragerie au rãmas aprin-se încã de dimineaþã, înainte sãintre amândoi sub duº. Primanoapte împreunã: descoperireatrupurilor. Acum e 11:30, iar cerulalbastru intens. Sunt pe terasã,aºezaþi la masã, vorbesc despremaºini. Breakfast tardiv, pepenegalben, cafea, suc de portocale,

ºuncã ºi pâine prãjitã. Luminilesunt tot aprinse. Se vor întoarcecurând înãuntru.” (p. 48) Momen-tele de repaus, de dinainte demasã, în care lumea exterioarãpare încremenitã reprezintã chiarintervalele când eul devine con-ºtient de propriile trãiri pe care,apoi, le regizeazã puþin ºi le de-scrie în secvenþe lirice: „Cu ochiiînchiºi, clipa de mare liniºte pe

acest yacht în mijlocul valurilor.Sunt acele 20 de minute suspen-date dinaintea prânzului cândtoatã lumea este departe ºi plajase întrezãreºte ca o unduitã liniede coral. Parfumul florilor pe abu-ritele pahare de vin alb. Între timpo ceaþã de la orizont învãluie to-tul. Coborâm în cabinã.” (p. 23)

Alteori, Dominic Brezianuscrie versuri ce mizeazã pe o pu-ternicã forþã de sugestie ºi detransfigurare – dupã cum remar-cã ºi Nora Iuga în scrisoarea re-produsã la începutul volumului– subtextul fiind potenþat de apa-renta simplitate a textului: „Uitân-du-mã la ei cum pleacã/ de la eta-jul 10/ pe aleea ce te duce directîn parcul de vizavi// Împlinitedorinþe –/ mers alert, rapid/ atle-tic/ picioare arcuite în/ blugi de-coloraþi ºi cumpãraþi/ acum un andin Spania” (Cei doi vizitatori).Nu numai momentele zilei suntmarcate în volum, dar ºi anotim-purile – existã poeme ce au încentru numai o imagine de iarnãsau de toamnã. Alteori însã, suc-cintul continuã într-un mod ce arputea face din poem obiectul unei

analize de tip Romanian poetry& gender studies: „Început deseptembrie, spre asfinþit. Soareoblic printre frunzele încã verziale copacilor. Trei bãrbaþi tineri,vag euforici de bãturã, îºi des-chid în grup pantalonii ºi urinea-zã îndelung pe grilajul din faþãblocului. Fiecare priveºte cu ad-miraþie la sexul celuilalt. Râsetecristaline de bucurie. Se îndreap-tã spre staþia de autobuz.” (p. 60)Am putea spune cã tabloul sur-prinde felul în care unele catego-rii sociale celebreazã viril, la apus,sfârºitul unei alte zile de muncã.De asemenea, sunt în carte ºi rãs-punsuri la întrebãri nerostite:poate fi unul afirmativ („Degea-ba vã imaginaþi altfel. Asta facbãieþii, bãrbaþii pentru ei înºiºi.Gustul nesfârºitului.”, p. 69) saudin contrã („Toate acestea le veiafla cândva/ abia dupã moarte,/în vârtejul remuºcãrilor fãrã desfârºit.”, p. 74). În oricare dintrecazuri, pentru cititorul român deazi volumul de versuri al lui Do-minic Brezianu este o provocare.

© Alexandra Petcu

ecturi


Literatura românã a maicâºtigat un poet raco-lat din clanul criticilor ºi

istoricilor literari cunoscuþi. Estevorba de Constnatin M. Popacare, dupã o viaþã de critic ºi is-toric literar, ºi-a descoperit filo-nul liric intrinsec la cele ºaptedecenii de existenþã. Dupã ce i-am citit versurile în presa literarãsau inserate în volumele compo-zite: Sextant. Jurnal de cãlãto-rie (2011) ºi Magog Blues (2013),regãsesc unele poeme în recen-tul volum de debut în poezie, În-cruntãrile mele amoroase (Edi-tura Aius, Craiova, 2014).

Poetul debuteazã astfel (dar

ocheanul întorsocheanul întors

Argeº nr. 1/2015Dumitru Augustin Doman

continuã “aventura” convorbiri-lor critice cu Gheorghe Grigurcu,Adrian Alui Gheorghe analizea-zã puseul suprarealist al lui Ma-rin Mãlaicu-Hondari, Silviu An-ghelescu este aniversat la împli-nirea vârstei de 70 de ani prin tex-tele semnate de Nicolae Oprea,Mircea Bârsilã ºi ªtefan Gãitãna-ru. Descoperim în revista piteº-teanã ºi cronica lui Horia Dulvac,în ipostaza de critic literar, la vo-lumul luminã, încet de MarianDrãghici.

Contemporanul. Ideea euro-peanã nr. 1/ 2015

Semnalãm din numãrul inau-gural pe acest an consistentulfragment „Eminescu incorect po-litic” aparþinând eminescologu-lui Theodor Codreanu, studiul luiAdrian Dinu Rachieru, consacrat„Demonului povestirii” la Geor-ge Bãlãiþã ºi prezenþa obiºnuitã auniversitarului craiovean MarianVictor Buciu, de data aceasta cuinteresante glose la poetica luiBasarab Nicolescu.

România literarã nr. 5/2015Citim în acest numãr „Decalo-

gul lui Muºina” scris de SimonaSora, „instituþionalizarea legen-dei Ion Mureºan”, în viziunea luiMarius Mihuþ („Ion Mureºantransformã totul în poezie. Nu enicio surprizã. Cãci fericirea luivine din poetizarea relaþiilor din-tre orice realitãþii”) ºi opiniile Ga-brielei Gheorghiºor despre Isto-ria literaturii române pe înþele-sul celor care citesc, cartea lui

minotaurul ca înghiþitorde metafore

nu scrie ca un debutant) ºi încãdin titlu ne induce ideea tratãriicreaþiei sale cu ironie finã care-ieste caracteristicã. Scrie mai multpentru amorul artei decât ad arsamoris.

Surpriza apariþiei sale ca poeta fost înregistratã ºi de Ion Bog-dan Lefter care noteazã pe coper-ta a IV-a a cãrþii: „Sobru în scrisca ºi în viaþã, cu chip solemn, daruneori destins în scurte zâmbeteironice, parcã ieºite dintr-o copi-lãroasã ghiduºie, Constantin M.Popa ascunde un suflet – iatã! –de poet...”. Într-adevãr, ascunssub aceastã crustã de sobrieta-te, specificã îndeosebi criticului,

s-a instituit subiacent fiorul poe-tic potenþat pe alocuri de expre-sia ironicã reþinutã. „Nemãrgini-rile de gândire” eminesciene ac-ced în poezia inteligentã ºi sa-pienþialã a criticului-poet spreînþelegeri elevate de trãire inte-lectualã peremptorie. De regulã,criticul ar trebui sã rateze ante-rior cel puþin câteva genuri lite-rare (dupã G. Cãlinescu) ca apoisã treacã ºi sã fie apt pentru criti-cã. În trend nonconformist, Con-stantin M. Popa procedeazã vi-ceversa. Muza Euterpe îl vizitea-zã post criticã ºi o face destul deconvinsã. Se pare, dupã propriaconfesiune, cã poezia a regãsit oatmosferã propice în cãlãtoriilesale, în special în California undeeste rezidentã fiica sa. De altfel,primul ciclu al cãrþii este intitulatchiar aºa: Filiera canadianã.Poemul îºi trage seva intertextua-lã mai ales de pe aceste melea-guri cu istoria ºi mitologia lor mi-lenarã: „Poemul este speranþapenei de vultur / adusã de mareleºef Pakinawatik / locuitorilor dinKitigan Zibi / îl vedem cu pus-tiul în spate / senin imperturbabilchiar dacã / ºtie cã / prin saculrupt golul clepsidrei / se scurgeîn Gatineau River (...) Poemuleste zbaterea / vulturilor pãduri-lor de brazi / când sângele lor lu-mineazã / arterele oraºului Mani-waki / alãturi de plutaºi cred în /ora clopotelor ºi în / diafana per-dea de apã / umbrã fericitã a se-ducþiei lui Manon” (Rezervaþie).

Numeroase poeme pornescde la un motiv cultural. Sunt in-vocate metaforic ºi simbolic, înîntregul cãrþii, celebritãþi reale ºimitologice, dar ºi fenomene ºicentre de anvergurã ale culturiiºi civilizaþiei universale: Dali,Händel, Wagner, Vergilius, Nefer-titi, Narcis, Tezeu, Minotaurul,Ariadna, Geea, Leporello, dar ºiBiblioteca din Alexandria, SantaLucia, Golden Square Mile, Apo-calipsa º.a. Sunt evocate ºi une-le nume româneºti: Felix Aderca,Mazilescu, Muºina, Mureºan.Remarca în acest sens a Constan-tinei Raveca Buleu, de pe aceeaºicopertã finalã, este revelatoare:„Ivite în interstiþiile trãirii ºi cul-

turii, aceste versuri rafinate scotla luminã o nouã treaptã de sen-sibilitate a personalitãþii lui Con-stantin M. Popa. Erotismul sub-til al unor poezii se armonizeazãcu atmosfera globalã a volumu-lui, scris în spiritul aventurii: des-cindere în lumi culturale, cãrþi ºipersonaje obsedante, reverie lu-cidã ºi bucurie. Descrierea ºi re-flexia se completeazã reciprocîntr-o armonie cu accente liricebine strunite de ochiul criticului.Simte ºi trãieºte pulsul solitudi-nar al „oamenilor de Serã” ai exi-lului ºi ai civilizaþiiei postmoder-ne, tot mai desensibilizatã, maitehnicizatã, mai laicã. Într-unCalendar de martie (titlul celuide-al doilea ciclu), poetul îºi exi-bã trãirile elegiace ale timpului,prelevate dintr-un hebdomadarde Mãrþiºor, cu zilele denumiteprin simboluri semnificative, pre-zente în titlurile poemelor.

Poetul se simte „singurul lo-cuitor al inimii/ bântuite de ura-gane” sub zecile de uimiri „ne-cruþãtoare chipuri ale tãcerii” (Lu-nea Ciorilor); în Marþea Vase-lor, pe cerul memoriei i se „ stingºovãitoare/ stelele desertãciu-nii”. Presimte „o lentã scufunda-re/ în întunericul sângelui meu”(Miercurea Viermilor), iar ÎnJoia Strâmbã (a Iepelor), asistãla „cursa strãpungerii umbrei ºiîºi rânduieºte resemnat gânduri-le „dupã semnalul startului ratat”.În Vinerea Oarbã, descoperã„complicitatea irezistibilã în alian-þa/ înãlþimilor cu adâncurile me-reu miºcãtoare”. Ascultã ce îi

ºopteºte eminenþa cenuºie de-spre cum pe „tabla de ºah (...) sepoartã un rãzboi asimetric/ deºiau aceeaºi culoare/ toate pieselese supun unor mecanici extrava-gante diferite” (Sâmbãta jocu-lui). ªi, în fine, în Duminica Izvo-rului, aceeaºi eminenþã cenuºieîi spune o poveste frumoasã de-spre þinutul Noranda unde nuplouã niciodatã, poate pentru cãNoranda din poem „e un vãzduhbinecuvântat/ unde se vieþuieº-te/ din roua lui Dumnezeu”.

Constantin M. Popa mânuieº-te inspirat simbolurile mitice, pre-cum ºi parabola ºi metafora ser-vitã parcimonios, dupã main-streamul actual, de cãtre Mino-taur care „nu este un fire-eater/ci doar un biet înghiþitor de me-tafore”. (Nimic despre Tezeu). Înacest poem, care dã ºi titlul ulti-mului ciclu, se face aluzie la eroulTeseus din mitologia greacã, celce ucide în legendã Minotaurulajutat de firul Ariadnei. În planpersonal, poetul presimte futili-tatea acestor provocãri livreºtifaþã cu realitatea: „orice provo-care e inutilã/ oricare certitudinedevine/ hilar neant// acum potstriga/ în deplinã cunoºtinþã decauzã/ încã n-am întâlnit mon-strul!”. Elegiile sale incumbã ast-fel ºi o dozã de inanitate, de de-ºertãciune a vieþii încapsulatã înextincþia irefutabilã a fiinþei. Unanume avertisment de mementomori se iþeºte adeseori din ambi-tul parabolelor sale versificate.

Constantin M. Popa scrie înmare mãsurã o poezie conceptua-lã, de idei fundamentale, minatede exprimarea abstractã în com-plementaritate cu subiectivitateatrãirilor personale, pe o testurãavând la bazã un limbaj elevat,cu o plajã neologisticã bine inte-gratã. Creaþia sa poeticã întruneº-te aprecierea mai multor scriitoriprintre care ºi pe a lui Vasile Igna,care notificã pe coperta a IV-a:„Am regãsit în volum tot ceea ceºtiam deja de mai multã vreme:bun gust, ironie ºi autoironie, unextraordinar simþ de observaþie,o limbã suplã ºi impecabil folosi-tã.” Ca sã nu rãmânã doar o me-taforã titrarea uºor ºugubeaþã avolumului (Încruntãrile meleamoroase), alãturi de niºte frag-mente de erotism din unele poe-me, se înscrie acest frumos Poemde dragoste: „A citi o poezie/ nuse poate numi ocupaþie/ a dese-na o destrãmare ori un vis / nu sepoate numi ocupaþie/ a ascultamuzica apelor sau a pãmântului/nu se poate numi ocupaþie/ a strã-bate petele albe ale lumii/ nu sepoate numi ocupaþie/ a inventachiar naºterea universului/ nu sepoate numi ocupaþie// singuraadevãratã ocupaþie/ este atuncicând/ aºtepþi/ venirea iubitei”.Este bine stãpânitã retorica refre-nului repetat obsesiv pentru apregãti revelaþia concluziei edifi-catoare. Criticul impenitent, Con-stantin M. Popa, ne demonstrea-zã iatã convingãtor cã este ºipoet, în pofida teoriei împãmân-tenite la noi ºi aiurea: cã poeziaeste apanajul tinereþii.

nnnnn Toma Grigorie

Nicolae Manolescu. Criticul este„cãlinescian în ce priveºte inven-tivitatea ºi originalitatea artisticãa formulãrilor ºi lovinescian prinideea revizuirilor estetice” (arti-colul National Gallery a litera-turii române).

Actualitatea literarã nr. 44/2014

Revista lugojeanã încheie anulliterar 2014 sub semnul poeziei.Alãturi de Paul Vinicius, publicãgrupaje excelente Marian Hotca,T.S. Khasis ºi poeta noastrã Da-niela Micu, aflatã în cea mai bunãformã creativã: „sunt neagrã/ casângele lupului strãvechi/ sauseva lui yggdrasil/ sã-þi fie tea-mã”.

© Alexandra Petcu

ecturi


Jack Zipes, The IrresistableFairy Tale. The Cultural andSocial History of a Genre, Prin-ceton & Oxford, Princeton Uni-versity Press, 2013, 256 p.

Autorul cãrþii Irezistibi-la poveste. Istoria cul-turalã ºi socialã a

unui gen1 a pãtruns în domeniulfolclorului narativ în calitate deprofesor de limbã germanã la Uni-versitatea din Minnesota ºi ºi-acâºtigat notorietate pentru efor-tul de a traduce în englezã prime-le ediþii de basme publicate defraþii Grimm la începutul secolu-lui al XIX-lea. De la cunoscãtoral limbii celor mai populare po-veºti ale umanitãþii s-a erijat trep-tat în cercetãtor al conþinutuluiacestora ºi a publicat între timpcâteva cãrþi în care încearcã sãexplice inefabilitatea basmelor,puterea lor de a se inocula în exis-tenþa noastrã, modelând-o înfuncþie de codurile lor culturaleºi comportamentale, transfor-mându-ne credinþele ºi imagineadespre lume.

Jack Zipes a preluat din spe-cializarea sa în limba ºi culturagermanã o afinitate mai mult saumai puþin mãrturisitã pentruªcoala de la Frankfurt ºi marxis-mul cultural. Revoltat împotrivaclaselor dominante care au aca-parat poveºtile primitive ºi le-aufolosit pentru a impune anumiteparadigme socio-culturale, el pri-veºte procesul respectiv ca peunul natural atâta timp cât aces-te naraþiuni devin discursul deputere al categoriei sociale potri-vite. Aceasta este consideratã deprofesorul american clasa (sau,mai exact spus, specia) femininã,ºi nu cea dominantã masculinã.Obiectivul cãrþii lui Jack Zipeseste, astfel, unul dublu: sublinie-rea caracterului nedescriptibil albasmelor ca material cultural ne-încetat supus adaptãrii la condi-þii sociale diverse, ºi recuperareaperspectivei feministe pe careacest produs folcloric o conþine,dar care a fost reprimatã consec-vent prin intermediul instrumen-telor ideologice ale misoginismu-lui cultural.

Pentru cititorul român, acestgen de abordare ºtiinþificã publi-catã la o prestigioasã editurã uni-versitarã americanã pare mai greude conceput, dar pe continentulcelei mai de succes lumi acade-mice, direcþia de cercetare ºi-acâºtigat adepþi începând cu fe-minismul agresiv al anilor ’70 ºicontinuã astãzi în nenumãrateprograme de studiu, în centre ºiinstitute dedicate cauzei, în se-turi de politici culturale ºi cluburiorãºeneºti de fiice nedreptãþiteale poporului. Principalul impe-diment în calea acestei acþiuni deepurare este cã basmul pare sãfie, într-adevãr, un produs al uneiviziuni tradiþionale prin excelen-þã, în care „misoginismul” se re-simte din plin. De pildã, în nu-cleul narativ fantastic care neeste familiar, Fãt-Frumos e celcare o salveazã pe Ileana Cosân-

basmul – ca tãrâmmonstruos al luptei de gen

zeana, iar aceasta din urmã e, îngeneral, consideratã incapabilãde a se lupta ea însãºi cu balau-rul, fapt pentru care aºteaptã aju-torul reprezentantului clasei do-minante. În plus, la finalul apo-teotic, se mai ºi mãritã cu acesta,pecetluindu-ºi pe veci ipostazade fiinþã slabã ºi oprimatã, sedu-sã prea lesne de galanteriile vite-jeºti ale eroului masculin.

Din punct de vedere teoretic,Zipes se situeazã pe direcþia ve-chiului evoluþionism cultural atâtde popular în domeniul folcloru-lui ºi antropologiei culturaleacum un secol ºi jumãtate. El reiapânã ºi conexiunea cu evoluþio-nismul biologic pe care primiiantropologi ai culturii primitiveau favorizat-o pentru a-ºi forjavizuinea ºi conceptele. Astfel,autorul crede cã oamenii au înce-put sã spunã poveºti aproapeimediat dupã ce au învãþat sãvorbeascã, fiindcã aceste naraþi-uni i-au ajutat sã înþeleagã me-diul înconjurãtor ºi pe înºiºi cafiinþe sociale. Ele demonstreazãcalitatea acþionalã a omului, fiind-cã nu reprezintã o evadare în mi-raculos ºi o stagnare în imaginarcum s-ar putea crede, ci un modde a schimba efectiv lumea. Au-torul propune o paralelã între evo-luþia limbajului ºi cea a capacitãþiide a povesti adecvat, adicã unlung proces de adaptare ºi de ino-vare prin care sunt diferenþiaþi, dincadrul unui grup, cei care-ºi im-pun autoritatea de povestitori ºiajung sã construiascã ideologiarespectivei comunitãþi.

În afara primelor douã capito-le ale cãrþii în care Zipes încearcãsã propunã (mai puþin sã aplice)acest model teoretic, întregulconþinut se concentreazã asuprarescrierii unor episoade din cer-cetarea basmului prin prisma vi-ziunii feministe. Operaþiunea re-cuperatorie se rãsfrânge atât asu-pra conþinutului basmelor, cât ºiasupra existenþei lor în calitate deproduse cultural-istorice.

În ceea ce priveºte existenþaintraficþionalã a femeilor din bas-me, Zipes observã, aºa cum aufãcut-o, de altfel, ºi mulþi alþi fol-cloriºti feminiºti americani înain-tea lui, cã eroinele de povestesunt îndeobºte elementele obe-diente, pedepsite, influenþabile,grãbite sã se mãrite. El urmãreºtebiografiile a douã categorii de fi-inþe feminine supranaturale carepopuleazã basmele ºi al cãror re-gistru de caracteristici a fost in-strumentat de aºa-numitul miso-ginism cultural. Ele sunt zâneleºi vrãjitoarele din poveºti. Deºiapar în anumite naraþiuni înzes-trate cu mãrci ale frumuseþii ex-ponenþiale, ele sunt descrise, deobicei, cu toane ºi comportamentinuman, fiind în final decãzute laipostaze demonice ºi forþate sãreprezinte polul rãului în intrigã.Atunci când, însã, poveºtile cuzâne au stat la îndemâna unorpovestitoare amatoare din saloa-nele franceze ale sfârºitului desecol XVII, zânele ºi-au pãstratapariþia feericã, feminitatea ºi be-

nevolenþa, aºa cum demonstrea-zã Zipes, studiind îndeaproapebiografia unei povestitoare cele-bre în acea epocã.

Profesorul de la Minnesotareia aici cunoscuta premisã atransformãrii inventarului mitolo-gic pãgân în personajele miticedin basmele europene moderne,cum ar fi vrãjitoarele care creeazãopreliºti în calea iniþiaticã a erou-lui. Interpretarea aceasta, impu-sã de câþiva importanþi folcloriºtide la începuturile disciplinei, ara-tã cã divinitãþile de tip zânã auprimit o alurã demonicã din cau-za marii cenzuri a imaginaruluiapãrute odatã cu creºtinismul ºicare a generat ºi vânãtoarea devrãjitoare din Europa occidenta-lã a medievalitãþii târzii. Pentru aanaliza procesul respectiv, Zipesse opreºte asupra unei figuri fe-minine des întâlnite în basmelorruseºti, ºi anume Baba Iaga. Deºio percep în desfãºurãrile narati-ve târzii ca o apariþie înfiorãtoareºi maleficã, basmele ruseºti cule-se la începutul secolului al XIX-lea îi creioneazã un portret mixt,din elemente pozitive ºi negati-ve, iar marele cercetãtor al bas-melor Vladimir Propp a subliniatcalitatea sa de maestrã iniþiatoa-re cu rol esenþial în maturizareaprotagonistului. Tolerarea sa înpostura de vrãjitoare bunã s-ardatora unei mai blânde atitudinidin partea bisericii în rãsãritulEuropei, spre deosebire de ves-tul continentului în ceea ce pri-veºte natura pãgânã a produse-lor imaginarului popular. De alt-fel, poveºtile estice, aºa cum e ºicazul celor româneºti, sunt mai

puþin populate de figuri femininede facturã idilicã, aºa cum e cazulbasmelor occidentale. Însuºi Zi-pes observã cã în Occident de-numirea popularã a speciei nara-tive (engl. fairy tale, franc. contede fée, „poveste cu zânã”) de-monstreazã preferinþa pentru re-prezentãri feminine feerice a ama-torilor vestici de naraþiuni fantas-tice. El sugereazã cã edulcorareaportretului vrãjitoarei a fost unuldintre efectele implicãrii active aideologiei feministe în materialulbasmelor.

În capitolul urmãtor este subli-niat rolul pe care l-au avut femei-le în exteriorul basmului ca po-vestitoare ºi culegãtoare. Pescurt, ele au încercat sã creione-ze o altã faþã a lumii supranatura-le, ºi anume un univers în carefemeia sã trãiascã eliberatã dinlanþurile ideologiei patriarhale.Trecerea de la un capitol la celã-lalt este realizatã de Zipes într-omanierã grãitoare pentru feminis-mul sãu explicit, la care se adau-gã o minimã tendinþã de a se feride generalizãri supãrãtoare: „Nutoate imaginile de vrãjitoare pro-duse în Europa modernitãþii tim-purii ºi în cultura occidentalãcontemporanã sunt misogine. (...)Dar este adevãrat cã existã o di-ferenþã atunci cînd femeile suntcele care-ºi produc propria artãºi-ºi spun propria poveste. Re-zistenþa la violenþã ºi misoginismdevine clarã, aºa cã vom vedeaîn urmãtorul capitol cum poveº-tile cu zâne spuse ºi culese defemei ne oferã imaginea altor lumicare pun sub semnul întrebãriiperspectiva dominatoare a pa-

triarhalismului tradiþional” (p. 79).Astfel stând lucrurile, pare denecrezut cã dedicã un capitol ul-terior recunoaºterii contribuþiei îndomeniul poveºtilor a unuia din-tre cei mai importanþi folcloriºtiitalieni, Giuseppe Pitré.

Revine însã imediat, în capi-tolul 7, la aprecierea modului încare basmele au servit ca sursãde inspiraþie în artele vizuale pen-tru câteva artiste americane.Acestea au o viziune distopicãºi grotescã asupra poveºtilor, artalor fiind o miºcare de frondã laadresa utopiei ilustrate de nara-þiunea clasicã reprezentativãpentru „conflictul de gen”, fiind-cã acestea creioneazã o mascãidilicã a protagonistelor aflatemai mereu sub dominaþie mascu-linã. De exemplu, o anume PaulaRego o picteazã pe Alba-ca-Zã-pada în momentul morþii nãpraz-nice survenite prin îngurgitareamãrului otrãvit, dar la aceastãcauzã a decesului generatã descenariul binecunoscut, artistaadaugã amãnunte picturale curolul de a sugera un presupus violpetrecut concomitent înghiþiriifructului. Un alt tablou prezintão Alba-ca-Zãpada demitizatã,încã îmbrãcatã în rochia ei de prin-þesã, dar înconjuratã nu de piticiijoviali, ci de o ceatã de copii dediferite vârste, deci într-o postu-rã maternalã deloc idilicã. Tragis-mul destinului postnarativ al în-drãgitei prinþese devenite nevas-tã este accentuat de faptul cã, înaceeaºi camerã, prinþul salvatorapare ºi el tolãnit într-un fotoliucu ochii în televizor ºi telecom-anda în mânã.

Cartea lui Zipes nu este unasingularã în peisajul academicoccidental. El îºi bazeazã afirma-þiile ºi crezul ºtiinþific pe operaunor înaintaºi deveniþi clasici ºicãrora li se oferã credit nelimitatfie doar ºi datoritã prestigiuluiunei edituri universitare sub egi-da cãreia au ºansa de a-ºi publi-ca opiniile, dar ºi pentru cã cer-cetãrile de acest gen servesc po-liticii culturale la putere. Acþiu-nea sa de recuperare a adevãru-lui poveºtii populare riscã însãsã dinamiteze povestea însãºi,care se supune cu greu, în ciudaflexibilitãþii milenare a microorga-nismului sãu cultural cu care ocrediteazã aici autorul, la experi-mente critice atât de strãine esen-þei ei. Cu atât mai mult se cuvinesã apreciem contribuþiile în acestdomeniu care au traversat valu-rile ideologice fãrã metamorfozesemnificative ale conþinutului. Fieele ºi publicate la edituri lipsitede renume internaþional.

© Alexandra Petcu

ecturi

nnnnn IOANA REPCIUC


dulcea îndatorirea interpretãrii...

„Interpretarea esteo a doua creaþie”

A. Rubinstein

Este arhicunoscut faptulcã, interpretarea muzi-calã se raporteazã, vo-

lens-nolens, la câteva aspecte deprincipiu; ºi anume: la imagina-þie, creativitate, expresivitate ºiinspiraþie (în opinia noastrã). Dar,sã le abordãm pe rând. Interpre-tarea presupune ca violonistul,de pildã, sã fie dotat cu o vie ºibogatã imaginaþie, condiþie sinequa non în a înveºmânta sonorfiecare temã în parte, în a-i con-feri o individualitate proprie. Pede o parte, este vorba de culoa-rea expresivã a melodiei, a ritmu-lui, a armoniei, iar pe de alta de-spre ºtiinþa muzicalã, despre edu-caþia muzicalã propriu-zisã, adi-cã de bagajul de cunoºtinþe asi-milat în timp. Cât priveºte creati-vitatea, ea poate fi asociatã, înmod direct, însemnelor muzicale,în cazul nostru partiturii. Din ea,interpretul este chemat sã extra-gã „tot ce este mai bun”, adicã sãdea viaþã însemnelor imorfe alepartiturii, cãutând, asemeni unuiexplorator, „zãcãmântul” cel maide preþ, sã dea sens ºi conþinutmuzicii. „Interpretarea muzica-lã este una din muncile cele maidificile: pentru un grãunte deaur, mii, zeci de mii de ore demuncã, fãrã a mai vorbi de zes-trea biologicã ºi de îndelunga-ta ucenicie” (Anatol Vieru). Nuîntâmplãtor, în zilele noastre, aintrat în uzul specialiºtilor expre-sia „creaþie interpretativã” (stric-to senso). Pornind de la faza „fo-rãrii” în profunzimile partiturii,interpretul extrage esenþa, adicãceea ce i se pare mai specific,autentic ºi definitoriu pentrumodul în care o va aborda, con-ferind textului muzical „forþa vie”a personalitãþii compozitorului,coroboratã cu aceea a violonis-tului. De aici, reiese, cu claritate,faptul cã una ºi aceeaºi lucrareeste creatã ºi recreatã în chip di-ferit de fiecare interpret în parte.Din experienþa mea profesionalãpot spune faptul cã, de fiecaredatã, când am început sã lucrezla o nouã partiturã, am avut învedere sã studiez, în detaliu (teh-nic, muzical etc.), fiecare amãnuntºi sã-mi formez o imagine cât maiechilibratã asupra textului, asu-pra întregului, ºi abia apoi sã pro-cedez la „descifrarea” tuturordetaliilor de interpretare, reunite,în final, într-o imagine cât maiverosimilã. „La nivelul interpre-tului se manifestã o anume ce-rinþã de calitate sonorã, propor-þionalã cu talentul, (...) cerinþãce trebuie permanent împlinitãprintr-un efort constant ºi inte-ligent” (Dorel Paºcu-Rãdulescu)

Expresivitatea, la rândul ei, pri-veºte, în mod direct, interpretul(violonistul), cu alte cuvinte, ta-lentul acestuia. „În muzicã estenevoie de talent cam 30%, restulde 70% este muncã” (G. Enes-cu). Se spune, adesea, cã un ar-tist interpret posedã ceva ce i-adat Dumnezeu, adicã este dotatdin naºtere. „În muzicã studieziºi înveþi toatã viaþa. Talentulnativ nu este suficient. Fãrãmuncã te plafonezi ºi dispari”(Marius Þeicu). Este vorba de unfel al sãu de a cânta, de un stilpersonal inconfundabil, de uni-citatea talentului ºi preaplinuluisãu sufletesc: sã fie capabil sã seentuziasmeze, sã se întristeze, sãmediteze, sã electrizeze auditoriul,sã scoatã la ivealã „sufletul” sãucu sensibilitatea ºi bucuria inter-pretului hotãrât, stãpân pe ceeace face; pe scurt, sã strãluceascãprintr-o rarã puritate a interpre-tãrii. „Trebuie sã fii un muziciancu sensibilitate finã, care poatepãtrunde concepþia lucrãriimuzicale” (Joseph Joachim).

Se spune adeseori cã inspira-þia „vine” muncind; adicã inspi-raþia este asociatã cu munca.„Este adevãrat cã pentru a în-vãþa sã munceºti trebuie la în-ceput mari eforturi de voinþã,însã, treptat, treptat munca de-vine o altfel de necesitate zilni-cã, încât nu numai cã nu-i nevo-ie de nicio sforþare, dar oricepiedicã ce survine ºi te opreºtede a-þi îndeplini aceastã dulceîndatorire cotidianã îþi esteodioasã...” (George Enescu). Ea,inspiraþia, este o rezultantã a ac-tivitãþii de zi cu zi a interpretului,reprezintã un drum al acumulãri-lor, al perseverenþei întru muzi-cã; „Inspiraþia nu e altceva de-cât rãsplata muncii cotidiene”(Maurice Ravel).

Privind interpretarea muzicalãdintr-o altã perspectivã, de natu-rã strict violonisticã, nu putem sãnu vorbim ºi despre ceea ce, înmod curent, numim stilisticã, adi-cã modalitatea de a realiza unsummum al tuturor aspectelor lacare ne-am referit pânã acum.Este vorba de tehnicã instrumen-talã: de digitaþii, trãsãturi dearcuº, de vibrato, cursivitate rit-micã etc. Personal, urmãresc, înmod permanent sã nu mã abat dela regula digitaþiei cât mai adec-vate (violonistice), cât mai „na-turale”, iar în privinþa arcuºeloram þinut cont, întotdeauna, defraza muzicalã (de pildã, pentruun crescendo, trãsãtura arcuºu-lui este, în mod firesc, de sus înjos - de la vârf la talon). Interpre-tarea muzicalã - un subiect la or-dinea zilei, mereu actual, inepui-zabil...

nnnnn Geo Fabian

Filarmonica „Oltenia” dinCraiova a oferit, vineri13 februarie 2015, iubi-

torilor muzicii clasice, douã lucrãride mari dimensiuni: Piotr IliciCeaikovski – Concertul nr.1 inSi bemol minor pentru pian ºiorchestrã, op. 23 ºi Dmitri ªos-takovici: Simfonia nr. 10 in Miminor, op. 93.

Solista serii a fost pianistaAdela Liculescu, care a concer-tat alãturi de orchestra simfoni-cã a instituþiei, sub bagheta diri-jorului milanez Vittorio Parisi.

Absolventã a Liceului de Arte„Marin Sorescu”din Craiova ºistudentã in prezent la Universitatfur Musik und darstellende Kunstdin Viena, Adela Liculescu este opianistã maturã, in ciuda tinereþiisale, cu un palmares important ºio activitate muzicalã bogatã in þarãºi in strãinãtate. Are deja o pre-zenþã constantã pe podiumul Fi-larmonicii craiovene; la sfârºitulanului trecut, în cadrul stagiuniicamerale, a susþinut un minunatrecital de pian, cu lucrãri comple-xe, din creaþiile compozitorilorBeethoven, Debussy ºi Liszt.Apariþiile sale, în recitaluri, în con-certe, sunt adevãrate provocãrimuzicale, publicul urmãrind cu in-teres evoluþiile sale.

Concertul nr. 1 pentru pianºi orchestrã de Ceaikovski, deºia fost iniþial catalogat ca fiind fãrãvaloare ºi de necântat, a devenitintr-un timp relativ scurt unul din-tre concertele pentru pian celemai populare din lume. Este o lu-crare îndrãgitã de public, un „ºla-gãr”al muzicii romantice, în carecompozitorul se confeseazã, îºicomunicã trãirile interioare, neli-niºtea sa romanticã. Lucrareaeste optimistã, luminoasã, plinãde prospeþime ºi originalitate.

Aºa am simþit-o ºi in interpre-tarea Adelei Liculescu, ea reu-ºind sã îmbine cu succes o exce-lentã tehnicã pianisticã cu pasa-jele expresive. Orchestra, mereuprezentã, cu rol de partener egalîn discursul muzical, a sunat, îngeneral, bine, deºi începutul lu-crãrii a fost cam anemic, poate ºidatoritã faptului cã era prima pie-sã în programul serii.

Ceaikovski ºi ªostakovicila Filarmonica „Oltenia”

Publicul a rãsplãtit cu aplau-ze ºi flori interpretarea tinerei pia-niste, a orchestrei ºi a dirijoruluiVittorio Parisi, care s-a dovedit afi un rafinat muzician, cu o boga-tã experienþã muzicalã. Solista aoferit douã bis-uri, ambele dincreaþia compozitorului americanGeorge Gershwin.

Cea de-a doua partiturã a seriia fost monumentala Simfonie aX-a de Dmitri ªostakovici. Princreaþiile sale, compozitorul a con-tinuat direcþia romanticã a muzi-cii ruse (ºi sovietice, dupã 1917),promovatã de Ceaikovski, adu-când-o pânã in contemporanei-tatea noastrã. Atât Ceaikovski,cât ºi ªostakovici au realizat sin-teze intre specificul naþional rusºi limbajele muzicale europene.Prin simfoniile sale, ªostakovicise apropie de Gustav Mahler, pecare de altfel îl aprecia foarte mult.Compozitorul austriac era frã-mântat de întrebãrile fundamen-tale ale existenþei, mãrturisind:„Existã un viciu în întreaga Euro-pã: pretutindeni se spune: aceas-ta nu mã priveºte… Dar asta nuo poate afirma un om, ci o mânãde lut. Nu, pe mine mã priveºtetotul, întreaga lume.” ªi în cazullui ªostakovici, simfoniile saleapar ca vaste fresce lirico-epice,fapt subliniat de autor: „Cea maimare parte a simfoniilor mele suntmonumente funerare. Foartemulþi oameni au pierit la noi, nuse ºtie unde sunt înmormântaþi,nici chiar rudele lor. Sunt gata sãdedic fiecãrei victime o creaþie.Din nefericire, aceasta nu este

posibil. Le dedic deci, toatã mu-zica mea.”

Simfonia a X-a, numitã de uniimuzicologi Simfonia „Stalin” (aavut premiera la câteva luni,dupã moartea acestuia), este defapt o defulare a frustrãrilor pecare ªostakovici le-a avut pe par-cursul carierei sale. Tot ce nu aavut voie sã foloseascã atuncicând Stalin trãia, se regãseºte înaceastã simfonie. Prin intermediulmuzicii, orchestra „povesteºte”drame complexe. Compozitorul ofoloseºte în cele mai variate com-binaþii, forme ºi modalitãþi, reali-zând o adevãrata demonstraþiede mãiestrie ºi virtuozitate.

Dirijorul, cu o gesticã precisãºi expresivã, a mobilizat membriiorchestrei care au rãspuns soli-citãrilor ºi provocãrilor interpre-tative ale dificilei partituri. Amregãsit la aceºtia plãcerea, bucu-ria de a cânta, impresionând prinsolo-urile instrumentale, nuanþelerealizate ºi omogenitate. Au fostmomente artistice deosebite. Dinpãcate, la partea a doua a con-certului, numãrul spectatorilor amai scãzut, existã o practicã frec-ventã de a asculta doar solistulserii, ºi-atât. Cred cã orchestraFilarmonicii „Oltenia” meritã sã fieascultatã integral într-un concertsimfonic, mai ales când are la pu-pitrul dirijoral un artist autentic.

A fost o searã specialã, petre-cutã intr-o companie deosebitã,dincolo de frãmântãrile ºi angoa-sele zilnice.

nnnnn Maria M. Goja

Adela Liculescu (Foto: Daniel Guþã)

rte


Galeria „Arta” a UniuniiArtiºtilor Plastici dinRomânia - Filiala Cra-

iova a gãzduit o expoziþie de ex-cepþie: „PERCEPÞII ALE VEªNI-CIEI, Expoziþie de textilo-grafis-me cu valenþe sacre”, protago-niste fiind trei tinere artiste, ab-solvente de liceu ºi facultate deartã, cu masterate ºi doctorate înspecialitate: Mihaela Olaru Ursu,specializare ºi doctorat în ArteTextile, profesoarã de artã în Cra-iova, Iustina Silvana Ursu, spe-cializare ºi masterat în Arte Texti-le, profesoarã de artã în Constan-þa, Ana Maria Cuteanu, graficia-nã, doctor în Arte Vizuale, profe-soarã de artã în Timiºoara. Ele s-au întâlnit ca studente la Facul-tatea de Arte Plastice a Universi-tãþii de Vest din Timiºoara, undeau fost ºi colege de camerã lacãminul studenþesc, unindu-ºigândurile, aspiraþiile ºi speranþe-le, munca ºi talentul într-un sim-bolic „triunghi” echilateral repre-zentând trinitatea ºi echilibrul,relaþia dintre minte, trup ºi spirit.Expoziþia a fost gânditã într-o vi-ziune modernã - contemporanã,plecând de la motive ºi influenþeancestrale, apelând la arhetipuriuniversale, grefate pe simboluritradiþionale ºi semnificaþii speci-fic româneºti. Tema generalã aexpoziþiei, „Percepþii ale veºni-ciei”, este desfãºuratã ca o pro-cesiune urmând cuvintele apoca-liptice ale Cãrþii Sfinte: „Eu suntalfa ºi omega... începutul ºi sfâr-ºitul”. La fel ca ºi veºnicia, carenu are început sau sfârºit, expo-ziþia ne trimite departe în timp, lavechile semne ºi scrieri sacre,pornind de la simplificãri ºi ge-neralizãri preistorice, apoi anticesau medievale, oprindu-se la sim-

percepþii ale veºnicieibolurile paleocreºtine care au rã-mas ºi în conºtiinþa contempora-nã, preluate prin tradiþia creºtinãdin generaþie în generaþie.

În ºirul de personaje sacre saude imagini simbolice apare ideeade apartenenþã naþionalã, locali-zarea geograficã, mesajul spiri-tual, transmisã prin universalita-tea elementelor de limbaj plastic.Biserica, lãcaºul lui Dumnezeu,este „stâlpul ºi temelia adevãru-lui”, spune Biblia. Funcþionalita-tea ei pentru cultul divin este re-levatã de forma tradiþionalã: înplan cruciform, biserica-salã, pla-nul treflat, amintindu-ne de ve-chile monumente religioase dinTransilvania (Þara Haþegului,Cluj, Braºov), Moldova (Voroneþ,Putna, Suceviþa, Moldoviþa) sauÞara Româneasca (Cozia, Curteade Argeº, Jitianu - Craiova), undeideea de divinitate, sacralitatea,se îmbinã cu ideea de sacrificiu.Aceste forme devin decorative,metamorfozându-se - prin supra-punere de imagini sau prin orna-mente ºi decoruri specifice arte-lor textile ºi grafice - în simboluri-le universale ale creºtinismului,ale vieþii veºnice: bolta, cupolasau turla bisericii înãlþatã prinsemnul crucii, clopotul - „glasullui Dumnezeu” care îi plânge pecei plecaþi ºi îi cheamã la rugã-ciune pe cei vii, cu dublul sau rol:liturgic ºi de ocrotire, de siguran-þã a omului sub protecþia divinã.Peºtele ca simbol al apei, al bote-zului ºi al binecuvântãrii, mielul,semn al sacrificiului suprem, viþade vie sau creanga de mãslin suntpreluate ca motive, simboluri ºiarhetipuri ornamentale. Potirulsau „Sfântul Graal” din care abãut Iisus la „Cina cea de tainã”este tema preferatã a Renaºterii,

la fel „Crucificarea”, cu diverselereprezentãri grafice ale sfinteicruci: cruce latina cu braþe ine-gale, crucea greaca de influenþãbizantinã, crucea cu mai multebraþe care simbolizeazã loculunde este inscripþionat numelecelui rãstignit: I.N.R.I, locul strã-pungerii mâinilor cu braþele des-chise ºi locul unde se sprijinã pi-cioarele – sunt motive întâlniteîn tratarea decorativã a elemen-telor grafice ºi cromatice identifi-cabile în lucrãrile expuse pe si-mezele Galeriei „Arta” din Craio-va. Oranta - semnul sfinþilor dra-paþi în veºtminte lungi - apare înºirul de gravuri pe pânzã de casã,þesutã în rãzboi þãrãnesc, al artis-tei Ana-Maria Cuteanu, realizateîn dificila tehnicã a colografiei pepânzã. Cele ºapte sfeºnice de aurºi bisericile Domnului descrise înApocalipsã, le întâlnim la Iustina

Silvana Ursu, care îºi organizea-zã compoziþiile în aranjamentespaþiale, scenografice. Uneorisuportul este creat chiar de artis-te, prin þesere, tricotare, decupa-re, coasere sau alte tehnici textilemanuale, creative. Mihaela Ola-ru Ursu ne aduce frumuseþea pre-zentãrii simbolurilor paleocreºti-ne în compoziþii textile brodate,cusute sau legate prin noduridecorative, a aripilor de îngeriîmpletite din dantela þãrãneascãcroºetatã. Picturi ilustrând poca-lul, porumbelul, ochiul, aripa, li-tere ºi semne, reprezentãri stili-zate sunt aplicate pe suport textilsau de lemn, unite prin sfori, fâºiide pânzã sau inele. Subtitlul afi-ºului: „textilo-grafisme cu valen-þe sacre”, expliciteazã astfel con-þinutul ideatic, simbolic ºi semni-ficant al expoziþiei.

„Dupã ce Dumnezeu a creat

Oexpoziþie este, de re-gulã, un motiv de bu-curie pentru degustã-

torii de arte vizuale. Cea organi-zatã intempestiv la Galeria craio-veanã „Arta” de cãtre Muzeul deArtã din Craiova ºi filiala localãUAP, la mijlocul lunii februarie, afost determinatã de tristul eveni-ment al pãrãsirii unei lumi, uneivieþi.

Victor Pârlac are o biografieartisticã stufoasã ºi plinã de re-pere importante pentru istoriaculturalã a Craiovei. Deºi nãscutla 30 martie 1936, în comuna Fãu-reºti din judeþul Vâlcea, ºi-a îm-pãrþit viaþa între catedrã ºi pictu-rã la Craiova, unde a ajuns în anii60 ca proaspãt absolvent al Fa-cultãþii de Arte Plastice din Timi-ºoara ºi al Academiei de Arte„Nicolae Grigorescu” din Bucu-reºti. Profesor ºi director la ªcoalaPopularã de Artã din Craiova(fosta ºi actuala „Cornetti”), pre-cum ºi preºedinte al Uniunii Ar-tiºtilor Plastici din România – Fi-liala Craiova, Victor Pârlac va rã-mâne totuºi în memoria culturalãlocalã, îmi place sã cred, ca pic-tor ºi individualitate artisticã im-portantã. De altfel, încã din tim-pul vieþii, el a fost considerat ca

Victor Pârlac – culorile rãmaseîn urma pensulei

element reprezentativ al „genera-þiei de aur” a artiºtilor plastici cra-ioveni, o generaþie din care maifac parte George Vlãescu, Ilie

Marineanu, Eustaþiu Gregorian,Vasile Buz, Viorel Peniºoarã-Ste-garu, Ovidiu Bãrbulescu, ªtefanBrãdiceanu, Gabriel Bratu, con-

Expoziþie de textilo-grafisme cu valenþe sacrelumea, a inventat prietenia... ºidragostea... A ºtiut cã vom fiuneori pãsãri cu o singura aripãce se zbat neputincioase sã zboa-re spre înãlþimi - cãzuþi, înfrânþi,nemângâiaþi. ªi atunci ei, priete-nii noºtri «îngerii» ne dãruiescaripile lor.” (Angelina Nadejde).Este un citat care rezoneazã cumesajul expoziþiei, reflectã spaþiulvirtual în care cele trei tinere ºivaloroase artiste ºi-au încifrat ºicompus operele de arta. Ne aducofranda creaþiei lor artistice, nedãruiesc talentul ºi sufletul lorþesut ºi împletit în expoziþia detextilo-grafisme cu valenþe sacre,„Percepþii ale veºniciei”, o che-mare spre adevãrata artã, sprevalorile universale ºi veºnice alecredinþei, muncii, frumuseþii ºiadevãrului.

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

sideratã ca cea care a pus bazelemoderne ale artelor plastice dinBãnie.

„In memoriam Victor Pârlac”reuneºte peste 30 de lucrãri depicturã ºi graficã, atât din colec-þia autorului, cât ºi a muzeului,precum ºi din colecþii particula-re. Tematica predilectã a lucrãri-lor sunt peisajele, dar ºi citadine-le ce oglindesc o imagine a Cra-iovei vintage. Personajele uma-ne apar ocazional ºi doar ca pre-text pentru compoziþii cromatice.Din acest punct de vedere, lumeaapare destul de nebuloasã pen-tru artist ºi doar cele douã auto-portrete ale sale prezente în ex-poziþie reflectã o înþelegere pro-fundã a subiectului. Interesanteapar apoi etapele creaþiei. Lucrã-rile din anii 70 clocotesc, eferves-cent, de culori calde ºi optimismcreator. Cele din anii 80 devin,surprinzãtor sau nu, pastelate, iarprintre ele îºi fac loc, tematic, con-strucþiile socialiste rurale – silo-zuri, CAP-uri, tereuri arate. Vic-tor Pârlac devine astfel, subtil, uncronicar al vremii, învelind este-tic caracteristile momentului. Anii90 nu sunt foarte prezenþi în ex-poziþie, în schimb, culorile explo-deazã din nou în armonii calde ºi

puternice în lucrãrile noului se-col, iar cele de dupã 2010 devinmai sintetice, pãstrând sau chiaramplificând forþa de sugestie ºisiguranþa creativã.

Omagiala aceasta este, cred, atreia retrospectivã a lucrãrilor pic-torului, dupã cea din 2006 orga-nizatã de Muzeul de Artã din Ca-lafat ºi cea din 2011, de la Craio-va, ce aniversa cei 75 de ani deviaþã ºi 50 de ani de creaþie artis-ticã ai sãi. Sper din tot sufletul cadecesul artistului sã nu fie ultimaocazie în care putem admira lu-crãrile sale ºi ca mãcar o datã laun deceniu noile generaþii deconsumatori de artã sã poatã ad-mira retrospective ale artiºtilorcare au fãcut istoria artelor plas-tice la Craiova – Ion Hagiescu,Ilie Marineanu, Grigore Lungu,Paraschiva Mitricã, Anghel Chi-ciu, Ion Þuculescu sau, de cenu?, Corneliu Baba ºi Sabin Bã-laºa. Printre ei, la loc de cinste,Victor Pârlac.

Pentru cã Victor Pârlac a pãrãsito lume, o viaþã, dar nu va pãrãsiniciodatã universul artistic cu cares-a contopit definitiv în acest an.

nnnnn Viorel Pîrligras

Victor Pârlac - Autoportret (2006)

rte


Alexandru Dabija, într-odeclaraþie de intenþievizavi de spectacolul

pe care l-a creat la Teatrul Act,încheia cu aceste cuvinte: „Mar-cel Iureº se întâlneºte cu IonCreangã. Pentru multã lume va fio surprizã. Mai puþinã lume vaspune însã: „Era ºi timpul!». Mar-cel Iureº a avut memorabile crea-þii în Richard III (regia MihaiMãnuþiu) sau Hamlet (regia Li-viu Ciulei), mai recent a jucat Be-ckett ºi Pirandello. Într-adevãr,era ºi timpul unei întâlniri cu po-vestea. Pentru cã acelaºi Alexan-dru Dabija precizeazã „Polemic ºiterapeutic, ne încercãm puterilecu periculoasa artã a spuneriiunei poveºti.” Regizorul este fai-mos ºi prin felul în care a mai cre-at spectacole remarcate prin mã-iestria acestei arte (Telefonu’, om-leta ºi televizorul, la Teatrul An-ton Pann din Râmnicu Vâlcea,Oo, la Teatrul din Piatra Neamþdar ºi altele în care a recurs laCreangã).

În creaþia de la Teatrul Act,intitulatã Absolut!, e vorba depovestea Ivan Turbincã, prilej dea avea ca personaje pe Dumne-zeu, Moartea, Dracul, într-o pro-fundã înlãnþuire de fapte ºi vor-be. 2014 a fost unul dintre aniiShakespeare, fabuloºi, de altfel,la Craiova. Invitarea spectacolu-lui Absolut! pe scena Teatrului„Colibri” a venit ca o mãnuºã. Înprimul rând pentru cã e vorba deun text scris în limba maternã aspectatorilor, drept care aceºtiapot percepe mult mai bine fine-þuri pe care le-a gândit scriitorul,pot savura jocuri de cuvinte ºireferinþe dintr-o lume familiarã.

În al doilea rând prezenþa pescenã a lui Marcel Iureº a fost undar frumos în sezonul darurilorspeciale. Este la vârsta la careexperienþa de actor, dar ºi experi-enþa de viaþã, dau altã valenþãtalentului sãu ºi este unul dintreceea ce numim „monºtri în via-þã”, un nume de referinþã în tea-trul românesc din totdeauna. Aºacã orice prilej de a-l vedea estefericit.

Oricum, arta teatrului îºi culti-vã statutul de prezenþã comunã,în timp real, actori ºi spectatori,ceea ce face ca, totuºi, nu oricinesã poatã vedea toate câte se joa-cã ºi meritã a fi vãzute. Geografia

un parteneriat teatralremarcabil: „Act”-„Colibri”

conteazã. De aceea este remar-cabil parteneriatul Teatrului „Co-libri” cu Teatrul „Act”. Avem ast-fel prilejul de a vedea aici o sea-mã de spectacole din repertoriulcurent al teatrului despre care,altfel, mai degrabã citim articoledecât ajungem sã ºi vedem acelespectacole despre care citim.Noul sediu, cochet, renovat gos-podãreºte ºi amenajat cu cãldurãºi inventivitate, este un spaþiuprietenos, familial aproape, ºi seafirm ca un pol artistic de referin-þã. ªi încã un aspect ce nu e deneglijat în parteneriatul cu Tea-trul „Act”: spectacolele bucureº-tene pot fi vãzute aici la preþuluzual al locului, 20 de lei. De ace-ea am fost surprins de faptul cãla regalul oferit de Marcel Iureºsala a fost doar trei sferturi plinã.Cred cã e necesarã o amplã dez-batere despre ce trebuie fãcutspre a comunica mai eficient cupublicul, spre a-l readuce la eve-

nimentele culturale, fie cã e vor-ba de teatru, de poezie, de artãplasticã ori de carte.

Revenind la Ivan, a întâmpi-nat spectatorii sprijinit într-uncot, într-un culcuº, exersând dis-cret la muzicuþã, murmurând înbarbã câte ceva, aºteptând sã seîncãlzeascã pe un primus o con-servã de fasole. Era imagineaunui om cu pãrul alb, scãpãtat darliniºtit în aceastã privinþã, care aavut o profesiune incertã dar apa-rent bun de orice, atent specta-tor al lumii din jurul sãu ºi gataoricând sã depene o poveste, sã-ºi descrie întâmplãrile vieþii cuistã sã-l asculte. Îl priveam ºi-mipãrea cã-l vãd pe Nea Fane, veci-nul de pe strada copilãriei mele,omul care spãrgea lemne tuturorvecinilor, un personaj care a rã-mas misterios pânã la moarte.Sau m-a mai dus cu gândul Mar-cel Iureº la alt personaj real, IonBârlãdeanu, artistul recuperat

dintr-un homeless.Din suita comorilor ce ies la

ivealã de unde nici cu gândul nugândeºti. Priveam la actor ºi mi-aplãcut sã vãd, ca atunci cândscrutezi printre pleoape, atât per-sonajul cât ºi actorul. Omul Mar-cel Iureº. Pãrul, ridurile, ochii.Rostirea sa, trecând prin mai mul-te feluri, cu accente care dau cu-loare într-o poveste cu tot soiulde personaje. Chipul ºi accentulevreiesc, când e vorba de Sfân-tul Petre, sunt inedite. Apoi ofe-rã ºi o mostrã de rostire popularãolteneascã, pe care am perceput-o ca un tribut adus celui ivit dinaceeaºi zonã de baºtinã, AmzaPellea. Dar mai presus de toatemi s-a pãrut semnificativ cum l-ajucat pe Dumnezeu. Cu minimumde gesturi ºi cu o rostire care sãilustreze suprema cunoaºtere ºi,mai ales, încredere. Chiar fiindTatãl! Mi-a amintit de o veche ros-tire a unui poem de Sorescu, Mi-

nunea, un performance Mihai Stanpe scena Cenaclului „Flacãra”.

Spectacolul creat de Alexan-dru Dabija ºi Marcel Iureº este obijuterie care trebuie revãzutã,care va rãmâne în patrimoniulcultural românesc. Parteneriatul„Act”-„Colibri” a continuat ºi în2015 cu un spectacol de o altãfacturã, Dumnezeul de a doua zi.În primul rând a fost ineditul unuitext românesc, contemporan,semnat de Mimi Brãnescu, acto-rul cunoscut din atâtea filme, dela Moartea domnului Lãzãrescula Marþi, dupã Crãciun. Un textcare s-a dovedit a fi in nota auto-rului, cu umor dezinvolt sau amar,dupã cum viaþa alterneazã întâm-plãrile. Un text care lanseazã oipotezã, a celor care se mutã laceruri mai devreme, spre a înlesnicalea celor dragi ce-i vor urma.Regia lui Claudiu Goga, discretã,a plasat cele douã personaje înspaþii diferite, un „aici” ºi un „din-colo”, poveºtile lor alternând,completându-se recompunândamuzant situaþii anterioare. Per-sonajele ajung alãturi, se îmbrã-þiºeazã, în finalul ieºirii la rampã,dar acesta fiind un moment carese leagã frumos de tot ceea cefusese înainte, ca un epilog ºi oimagine care închide în ea toatãdragostea lor. Din nou un rar pri-lej pentru craioveni de a vedeape scena doi actori, tineri, cunos-cuþi de pe ecran: Vlad Zamfires-cu ºi Mirela Opriºor. Un joc întonul firescului, cu o seamã deaccente personale care sã deafarmec, de la privirile dense ale eila gesturile adolescentine ale lui.Chiar ºi cele câteva mici ezitãri încuvinte s-au potrivit personaje-lor. Un spectacol rotund, care din-colo de umor lasã în spectatorigândul profund la simplitãþii dra-gostei ºi al modului în care aceas-ta poate continua într-o „a douazi”. Colaborarea „Act”-„Colibri”continuã cu un spectacol invitatîn finalul fiecãrei luni. Este un re-curs la poveste, aºa cum face ºiNaþionalul craiovean prin premie-rele de început de an.

nnnnn Marius Dobrin

lllll comparativul de superioritate lllll comparativulO SINTAGMÃ NOSTIMÃ.

„TEZA LUI COSTEL: Omul estedat în p... mã-sii. Este ceva multmai profund decât: Omul estemãsura tuturor lucrurilor, Omuleste cel mai preþios capital,Omul sfinþeºte locul ºi multe alteinepþii de felul acesta”. NICOLAEPÂRVULESCU, Teza lui Costel,Autograf MJM, Craiova, 2014(roman) ***

SORESCU vs. NOBEL. „Chiardacã ancheta noastrã literarã nuºi-a atins scopul propus, în sen-sul cã nu a fãcut luminã pe de-plin, în cazul Sorescu versus con-fraþii sãi detractori, cel puþin aîncercat sã dea un posibil rãs-puns întrebãrii pe care ºi-au pus-o ºi alþii, vezi de exemplu carteaAlinei Mungiu Pippidi: De ce nuiau românii premiul Nobel”.ION JIANU, În 1983 ºi 1992,premiul Nobel trebuia sã poar-

te un nume românesc: Marin So-rescu, Ed. Eikon, Cluj, 2014 (con-vorbiri) ***

CÂND E NUMAI GURA DEMINE. „nici nu veþi bãga de sea-mã/ când dintr-un cuib de zeu/ osã vã cadã la piept/ un pui golaº.../va respira în respiraþia voastrã/ vaînvãþa sã cânte/ cucuvea/ ori pa-sãre-lirã...”. GELA ENEA, Steagalb într-un cântec negru, Ed.Aius. Craiova, 2015 (versuri) **

TEZAURIZAREA PATRI-MONIULUI HERMENEUTICEMINESCIAN. „Am urmãrit cudestulã consecvenþã ºi am co-mentat în ultimul deceniu ºi ju-mãtate, cam tot ce s-a scris im-portant despre Eminescu (volu-mul de faþã probeazã, cu modes-tie, aceste strãdanii, fãrã arogan-þã, doar cu ambiþia imparþialitãþiiîn opinii)”. CONSTANTIN CU-BLEªAN, Eminescu în exegezecritice, Ed. Junimea, Iaºi, 2014(criticã literarã) ***

rte


Traian Dobrinescu s-anãscut în 1949, în loca-litatea Orleºti, Vâlcea.

A absolvit Facultatea de Filolo-gie din Cluj în 1972. A debutateditorial în 1990 în volumul co-lectiv de prozã Preludii epice,Editura Eminescu. A predat lim-ba ºi literatura românã ºi limbafrancezã timp de 17 ani, între 1972ºi 1989. Din 1990 a început o sus-þinutã activitate jurnalisticã (aînfiinþat primul cotidian particu-lar din România, „Curierul de Vâl-cea”, 1990), fiind în 1992 cores-pondent de rãzboi din Transnis-tria pentru Rompress. În 1991 aînfiinþat Teatrul de Stat „AntonPann” din Vâlcea. Din 2012 estedeputat, iar din 2014 face partedin Comisia pentru culturã,arte, mijloace de informare înmasã, fiind iniþiatorul legii finan-þãrii revistelor de culturã ºi al le-gii timbrului cultural. A publicaturmãtoarele cãrþi: Cântec de vio-loncel, texte lirice, Bucureºti,Editura Ziua, 2002; Urme, textelirice, Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 2004; Când Dum-nezeu îmi spune pe nume, roman,Piteºti, Editura Paralela 45, 2008.În 2013 a publicat romanul Ceimorþi înainte de moarte la Edi-tura Aius din Craiova, întâmpi-nat cu entuziasm de critica litera-rã ºi premiat de Uniunea Scriito-rilor din România cu distincþia„Cartea anului”. ªi urme vor rã-mâne toate, texte lirice, Craiova,Aius, 2014, este cea mai recentãapariþie literarã a sa.

Gabriel Nedelea: DomnuleTraian Dobrinescu, aº vrea sãîncepem cu lecturile copilãriei,tinereþii ºi maturitãþii! Cred cãeste partea cea mai purã a bio-grafiei fiecãruia, dacã îmi per-miteþi sã mã exprim aºa, fiindcãprovoacã o suspendare sãnã-toasã a timpului. Care sunt lec-turile care v-au format ºi vã for-meazã? Ce obiºnuiþi sã recitiþi?

Traian Dobrinescu: Poveºti-le au fost primele lecturi, dar îna-inte de a le citi, le-am auzit. Satulîn care m-am nãscut ºi în care amtrãit o bunã parte din viaþã su-pravieþuia muncii prin poveºti. Nudoar cele scrise de Creangã, IoanPop Reteganu sau Petre Ispires-cu, ci mai ales cele inventate. Ere-sul era primul Cer, apoi urma Ce-rul lui Dumnezeu. Mult timp n-am fost în stare sã separ fabulo-sul de real, ba aº zice cã fabulo-sul s-a impregnat atât de puter-nic în mine, încât am uitat sã mãmai vindec. Cred cã aºa se expli-cã faptul cã Jules Verne descri-sese o realitate incontestabilã, cinu una posibilã, literatura SFtransforma viitorul posibil în pre-zentul nemijlocit, iar legendele ti-betane, cu celebrele Shamballa,Agartha ºi Akasha, marea biblio-tecã a universului, îmi pãreau re-alitãþi de luat în seamã. Mai târ-ziu, pe filiera Platon, mai apoi N.F. Jirov, îmi cucereºte imaginaþiaAtlantida. Dar s-o luãm în sensulacelor de ceasornic. Fiecare seg-ment de ºcoalã are lecturi speci-fice. Oricum, lectura pânã la sfâr-ºitul clasei a ºaptea a fost marca-tã de clasicii români, poeþi ºi pro-zatori. Prima clasã de liceu mãduce spre literatura eroicã, de laHomer la Sienkiewicz, apoi clasi-

Traian Dobrinescu: „scrisul rãmâneaîntotdeauna un copil ce tot alerga în spatele meu”

cii francezi ºi englezi, proza fan-tasticã a lui E. A. Poe ºi ruºii,Dostoievski cucerindu-mã defi-nitiv. Nu lipsesc, evident, JulesVerne, Jack London, FenimoreCooper, Dumas sau Wells. Maitârziu, student la Filologie, redes-copãr fabulosul prin Vasile Voi-culescu ºi Mircea Eliade. DonQuijote capãtã, alãturi de prinþulMâºkin, alte valenþe ºi interpre-tãri. Existenþialiºtii francezi, apoiKafka, Goethe, Thomas Mann,Herman Hesse… Terminarea fa-cultãþii mã întoarce la istorie, oveche pasiune, ºi citesc tot ce sescrie despre marii conducãtori dearmate, Ginghis Han, AlexandruMacedon, Caesar, Napoleon,care mã cucereºte iremediabil prinAndré Castelot. Citesc istorie caun flãmând. În pauze, Steinbeck,Faulkner, Hemingway, Fitzgerald,Truman Capote.

Atunci ºi mai târziu, descopãrvechile civilizaþii: sumerianã, aca-dianã, babiloneanã, hititã, asiria-nã, egipteanã ºi minoicã. Zic re-descopãr, pentru cã le descope-risem devreme, în primii ani defacultate, prin „Zei, morminte,cãrturari”, cartea lui C. W. Ceram.Acum, de exemplu, citesc „A do-uãsprezecea planetã”, a lui Ze-charia Sitchin, carte ce asamblea-zã, într-un mod temeinic, prin ve-chile tãbliþe de lut ºi sigilii cilin-drice, spiritualitatea omenirii dela Sumer (4800 î. Cr.) pânã la se-miþi, mai precis pânã la funda-mentarea ºi scrierea pe baza ve-chilor tãbliþe, a Bibliei.

Aºadar citesc de-a valma, cumam citit întotdeauna, clasici ºisud-americani, unde rãmân con-stant, tot ce þine de vechile civili-zaþii sau civilizaþii extraterestre ºiintraterestre (posibil! eu cred cãda!). Mã întorc la mituri, aºezat,pregãtit sã le ascult, înþelegân-du-le acum în dinamica istoricã atimpului ºi a evenimentelor deatunci, care se leagã, nemijlocit,de vizitatori astrali.

ªi vine o vreme când trebuiesã-þi stabileºti fidelitãþile. Rãmânla ruºi, germani ºi sud-americani,pe care-i citesc ºi recitesc: Sa-bato, Borges, Marquez ºi Llosa.Îi descopãr ºi pe Kadare ºi Kun-dera.

G. N.: Ce ne puteþi spune de-spre modul în care citiþi?

T. D.: V-am rãspuns: de-a val-ma. Noaptea este un timp bunpentru lecturã, ºi dacã n-ar fi,noaptea este timpul care-mi rã-mâne. Trag de timp cât pot.

G. N.: Aþi publicat atât volu-me de poezie, cât ºi romane. Cumcomunicã poetul cu prozatorulîn cazul dumneavoastrã? Caredintre ei are întâietate?

T. D.: Poetul a pierdut întâie-tatea, lãsând locul prozatorului.Este greu sã scrii ºi una ºi alta, înacelaºi timp, poezia te trãdeazãîn prozã, te obligã sã faci conce-sii lirismului, diluându-þi sau frã-gezindu-þi nervul. Am mai avut oexperienþã similarã, dupã ce m-amlãsat de jurnalism. Jurnalismul mãtrãda în roman. Probabil cã, dupãce va ieºi de sub tipar al treileavolum de texte lirice, chiar la dum-neavoastrã, la AIUS, ªi urme vorrãmâne toate, o sã las poeziapentru alþii mai tineri. ªi mai pri-cepuþi. În poezie, eu n-am pututabandona lirismul în vremurile

postmoderne. G. N.: Cel mai recent roman

al dumneavoastrã, Cei morþi îna-inte de moarte (apãrut în 2013 laEditura Aius), s-a bucurat de re-cunoaºterea criticii, a cititorilor– din câte ºtiu – ºi a fost desem-nat „Cartea anului” de UniuneaScriitorilor din România - Filia-la Craiova. A avut parte de câte-va lansãri memorabile. Prin cese deosebeºte aceastã carte decele precedente?

T. D.: Prin aºezare. Cred cã-miformasem mâna, cum se spune.Apoi, prin asamblarea planurilor.Tema, în parte, mai cu seamã par-tea oniricã ºi mitologicã, mã ob-seda demult, dar îi lipsea ceva.M-am dus atunci în istoria Ro-mâniei comunizate. Vorba lui Eu-gen Negrici, miturile explodeazãîn vremuri de crizã. Când perso-najul ajunge cu spatele la zid, tre-buie sã evadeze. ªi unde? În ima-ginar ºi fabulos. Cred cã al doilearoman se deosebeºte prin faptulcã nu este linear, este o carte înbucle. Sau supraetajatã.

G. N.: În Cei morþi înainte demoarte recurgeþi la o cvadrupla-re a planurilor: istoric, mitolo-gic, al dialogului interior ºi celoniric. Unul dintre efectele celemai puternice este cel al încor-dãrii ºi expandãrii istoricului:o parte din personaje sunt re-cognoscibile în istoria anilor’80 ºi în anii Revoluþiei, unelesub numele lor, altele cu numeromaneºti. Care este pentrudumneavoastrã relaþia dintreistorie ºi ficþiunea romanescã?

T. D.: Cu istoria, cum spuneam,þin pasul, iar omul trãieºte, în bunãparte, în trecut, în propria istorie.De asemenea, monologul estepermanent, la fel de permanent cadialogul. Plecând de la propria is-torie, creezi istoria unui grup, mã-car, niciodatã nu eºti singur, totulse leagã. Istoria este ºi ea, în bunãparte, ficþiune, sau mãcar o relata-re subiectivã, prin cel care o scriesau o povesteºte. Oricum, nu tepoþi rupe de ea, ea este mereu cu-rentã ºi regenerabilã, îþi atrage în-totdeauna atenþia. Este greu sãcreezi un personaj fãrã trecut, deºi

m-a bântuit aceastã idee. Ficþiu-nea romanescã nu face altcevadecât sã umple „gãurile” istorice,ca sã rãspund la întrebare, dacãvorbim despre un roman ce sedezvoltã în timp. Aºa cum este Ceimorþi înainte de moarte. Altfel,ficþiunea poate translata istoria,fãrã s-o deranjeze, reinventând-o.Îþi trebuie doar câteva picioare desprijin ºi capacitatea sã creezi at-mosfera ºi sã dai culoare limbii.Un asemenea caz este romanul luiIoan Groºan, O suta de ani de zilela Porþile Orientului. Dar ficþiu-nea este atuul principal al scriito-rului. ªi aici intervine cumva isto-ria, mãcar personalã, dacã e sã-idau crezare lui Milan Kundera, ºinu pot sã nu-i dau, când spune cã„autorul nu poate vorbi desprealtceva decât despre el însuºi”.

G. N.: Ce înseamnã literatu-ra pentru dumneavoastrã?

T. D.: Totul. Altãdatã n-aº fidat rãspunsul ãsta.

G. N.: Care credeþi cã este lo-cul literaturii în societatea con-temporanã?

Un loc mediocru, din pãcate.Parcã nimeni nu mai are nevoiede ea. se vede din ce în ce maipuþin cu ochiul liber. Nebãgatãîn seamã, plutind în derivã, sub-nutritã, angoasatã, prin urmare.Prioritãþile societãþii contempora-ne n-o mai implicã. La noi, celpuþin. Dincolo, în societãþile con-solidate, literatura respirã. În ca-zul nostru, lãsând la o parte ab-senteismul lectorului obiºnuit,existã o disfuncþionalitate autor-editor-desfacere. Din acest lanþ,lipseºte impresarul de carte. Omare absenþã. Pe de altã parte,existã factori reali: timpul care secomprimã ºi sãrãcia.

G. N.: Din 2012 sunteþi depu-tat. Pânã în aprilie 2014 aþi fã-cut parte din „Comisia pentruînvãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºisport”, iar din acel moment fa-ceþi parte din „Comisia pentruculturã, arte, mijloace de infor-mare în masã”. Sunteþi autorulunei legi care are menirea sãresusciteze revistele literare dinþarã. Ce ne puteþi spune despreactivitatea ºi obiectivele dum-

neavoastrã în acest sens? T. D.: Cred cã prin legea fi-

nanþãrii revistelor de culturã, alcãrei iniþiator sunt, fãrã sã-l uitpe Varujan Vosganian, am rezol-vat un deziderat important al cul-turii româneºti. A doua lege, carevizeazã tot cultura româneascã,este cea a timbrului cultural, caresper sã iasã din Parlament pânãîn mai – iunie. Sunt legi vitalepentru cele ºase uniuni de crea-tori din România: USR, UniuneaArtistilor Plastici, UNITER, Uni-unea Cineaºtilor, Uniunea Com-pozitorilor ºi Muzicologilor ºiUniunea Arhitecþilor. Mã voi în-toarce apoi la Comisia pentru în-vãþãmânt, pentru a mai încerca odatã sã implementez programulde reformã în învãþãmântul româ-nesc. Fãrã o reformã profundã ºide lungã duratã (12 ani), învãþã-mântul pierde ultima ºansã. Ac-tuala lege, dupã care funcþionea-zã, este peticitã ºi ineficientã.

G. N.: Cum ºi-a fãcut loc lite-ratura în viaþa dumneavoastrã?

T. D.: Deºi am visat, ca oricefilolog, sã scriu devreme, am în-ceput târziu. Viaþa mea a cunos-cut o dinamicã ieºitã din comunºi m-a dus uneori în zone neospi-taliere, cum ar fi Siberia (patruierni). Aºadar am fost profesor delimba românã 17 ani, pânã în iu-nie 1989, ºef de agenþie teatralã,pânã în ianuarie ’90, apoi jurna-list (am fãcut primul cotidian par-ticular din România, „Curierul deVâlcea”). Din mai 1990, în paralelcu jurnalismul, am deschis pro-pria afacere, o afacere de import-export, ca, în timp, sã dau cursaltei provocãri, o fãbricuþã desãpun ºi detergenþi (1997 – 2003).Am vândut fabrica ºi am ridicat ofermã, o îngrãºãtorie de berbecuþipentru export, 40.000 – 50.000capete pe an. Din 2005 pânã în2009, am fost director la Protoco-lul de Stat, având discuþii cordia-le, un timp, cu Traian Bãsescu,iar din 2012 sunt parlamentar deRâmnicu Vâlcea. Am uitat sãamintesc faptul cã în anul 1991înfiinþam, la Râmnicu Vâlcea,Teatrul de Stat „Anton Pann”, în1992 înfiinþam al doilea cotidian,„Informaþia zilei”, din toamna lui1992 ºi pânã în primãvara lui 1993am fost corespondent de rãzboidin Transnistria, pentru Rompres,iar din 1993 pânã în 1996 – Sibe-ria, douã exploatãri forestiere ºialte afaceri, unele pe muchie decuþit. Aºadar, scrisul rãmânea în-totdeauna un copil ce tot alergaîn spatele meu. Pe la cincizeci deani, am gãsit timp, sau am regãsittimpul, nu timpul fizic, cronolo-gizat, ci timpul interior al fiinþei.

G. N.: ªtiu cã lucraþi la unnou roman ºi la o carte auto-biograficã. Volumul de „textelirice”, dupã cum vã subintitu-laþi toate cãrþile de poezie, ªiurme vor rãmâne toate este încurs de apariþie la Editura Aius.Ce ne puteþi dezvãlui despreaceste proiecte literare?

Primul volum din cartea auto-biograficã se va publica în acestan, romanul Ziua schilozilor,anul viitor. Despre ce se aflã în-tre coperte, vom vorbi la timpulpotrivit.

A consemnat,Gabriel Nedelea


Indian River în amurgPrima ºi singura datã am prins un peºtebuzatmare cât sã poatã fi mâncat, negru ºi albºi respirândîn mâinile mele. Mergând sã aduc gheaþãm-amzãpãcit, am aruncat cheile lui Tata în apã.

Am fost o bunã catolicã; l-am dus lalocul ãlaºi i-am arãtat. Am minþit, dar am înºiratnumeletuturor celor pe care-i iubeam luiDumnezeu înainte sãadorm în camera mea galbenã noapte denoapte –

Dumnezeu era un tip iubitor de cuvinte.Dupã douãBucurã-te Marie ºi Tatãl Nostru eramiar bunã. Ca ºi cuvintele mele, ºtiam undecãzuserã cheile. Am încercat sã scriu

despre asta ºi înainte. Mai mult de un anm-am fãcutneajutoratã, nu puteam þine lucrul pecare-l apucamsau nimeri sintaxa cum trebuie. Nu ºtiamdesprecurenþi. Nu pot feri pe nimeni de rãu.

FoameMã uitam lung la felurile mele preferateºi mâncamcuvintele pentru ele. Numai ieri ammâncat zecesarmale, un morman de mãmãligã cubrânzãºi smântânã, ºi încã mai aveam locpentru altele. Acummintea îmi era o gurã plinã cu anafore,iar tu erai un bãrbat incapabil de iubirenaturalã. Acasã la pãrinþii tãi, tatãl tãua pus cu furculiþa o bucatã crocantã,

Scriitoare ºi traducãtoare americanã, Tara Skurtu predã Creative Writing laBoston University, unde a primit o Bursã „Robert Pinsky“ (2013) ºi a fostpremiatã de Academy of American Poets Prize (2013). A publicat poeme în

reviste ca Poetry Review, Memorius, PLUME, DMQ Review, The Common, The Dal-housie Review, the minnesota review, Salamander, BODY, Tahoma Literary Reviewsau Los Angeles Review. În septembrie 2014 s-a numãrat printre poeþii invitaþi la Fes-tivalului Internaþional de Poezie de la Sibiu.

nnnnn TARA SKURTU

prãjitã de creierpe farfuria mea ºi a aºteptat. Am totînvârtitºarlota sãratã dintr-o parte în alta pe limbãºi am înghiþit. Nu voiam sã-mi placã –mi-a plãcut. Cafeaua era dulce, grãdinanegrãdinãritã, ºi câinele îngropa un fractalde fagure în þãrânã. Stãteam subcel mai înalt conifer din sat –toate pãsãrile din sat în pomul ãsta.Era noiembrie, lângã Bucureºti,dar suna ca primãvara în Boston,pãsãrile din bambusul de lângã geamulmeu.Tatãl tãu ne-a dus înapoi cu maºina, 101,9Romantic FM dãdea cântece de despãrþireîn englezã. Am trecut de o închisoare, deniºtecâmpuri arate. Am despachetat, am alesmâncarea rãmasã. Putem simþi bucãþica aiade creier acidificându-se în stomac.Voiam s-o scot la WC, sã termin cu ea,nu voiam sã mã gândesc la gânditsau sã simt gânditul în mine. Mai târziu,într-o camerã de prieteni, nici unulnu vorbea, ºi tu erai responsabilcu muzica: And you already know,you already know how this will end.Gândurile mele erau înþesate de camere.Am mers în paturi separate. În zorim-am trezit cu un om în apartamentulde dedesubt rãcnind într-o englezãºleampãtãrefrenul din Bad Romance. Dincolode geam, o femeie de la etajul cinciscutura o carpetã, o bãtea cu mãtura.Pisica ta a venit ºi mi s-a aºezat pe piept.Zãceam treazã, gândindu-mã la creieruldin maþe,ºi îmi tot repetam un vers scrijelitpe peretele dormitorului tãu: o câte de mult de când vedeam soarelelucind deasupra soarelui. Tu încãdormeai. Tu ai dormit bine.

(secþiune din Derivate)

Nu reuºeam sã desfac poemulîn plimbarea prin ploaie, dar când

am ajuns în piaþa din Berceni,verzele de lângã bordurã m-au liniºtit.

Piramide crenelate de varzã,verde mugurel ºi venoase, fiecare cap

stabilizând pe puþin alte câteva capeteca o reþea de minþi bâzâitoare,sãnãtoase,

ºi scârþâiala indignatã a uneiacând e despãrþitã de restul.

LimitãCorpul meu, un pasager bizarînconjurat de pereþide cãrþi într-o limbã

pe care n-o înþeleg. Mã cãznesc

sã adorm în altã þarã.Fac poze cupoze cu tine.

NumeNoaptea trecutã a fost altfel. Eram într-un elicopter,legatã lângã cineva pe care nu-lcunoºteam cât sã-l iubesc.

Ne învârteam cu elicopterul preþ de oclipã,apoi în spiralã printr-o pâlnie largã, câtpe ce sã ne prãbuºim.

Ne-am prãbuºit. Nu ºtiam dacã sunt saunu moartã,aºa c-am mers la tine acasã, sã vãd dacãmã poþi vedea.

Ai putut, dar m-ai strigat cu alt nume.

Poem de barSunt aici în curtea interioarã, fãrã chef,bând o margarita sãratã. Îmi simtficatul, îl ignor ca pe paharul de apã

poeme

de azi-noapte. Am obosit sã îþi scriuîntruna când ar trebui sã scriupoeme despre loc. Seara erupe dincolode bãrbatul care cântã la acordeonulroºuîn colþ, ºi maidanezii din Iaºilatrã o partiturã îngânatã de frecvenþeledisonante ale clopotelor de searã.În dimineaþa asta m-am plimbat ºi amgãsitun om fãrã nas sleind cântece þigãneºtide dragostedin acordeon. Mã uitam în gãurile aleade pe faþa lui ºi mã gândeam la fatacu panglicuþa verde în jurul gâtului.Dac-ai fi citit povestea de-a-ndoaselea,poate cã nu ne-am fi pierdut capul.E târziu. Ce orã e?Îl întreb pe un poet care nu eºti tu.Sunt ore destule, zice.

Jocul AmibaStãteam lângã aragaz, þinândo lingurã de lemn în mâna dreaptã,ascultând untul cum bolborosea pelângãrotocolul spârcuit de ou. Poatede la cum îºi tot izbea oulmarginile vãlurite de tigaia de oþel,sau de la amorfia mãruntaielor luiscoase din vehiculul din coajã maronie –mi-am amintit un joc ciudat pe care-ljucamîn Brownies. Jocul Amiba.În curtea din faþã a cabanei de cercetaºi,cât o fatã era pe rândamibã ºi le conducea pe restul.Nu ºtiam ce erau amibele,doar cã nu erau oameni ori animale,ºi ne miºcam ca o mie de picioare oarbeînaintând prin melasã.ªi se fãcea cã ºi capetele ºi braþeleni se fãceau picioare ºi tãlpi, unduindnestãpânit în apus. Legãnându-neumeriide la stânga la dreapta, chicoteam pringuripe care nu trebuia sã le avem,prefãcându-necã nu aveam ochi ºi cã nu ºtiam de undeveneam sau unde urma sã ne ducem.

Traducerea din limba englezãde Radu Vancu© Alexandra Petcu


Între plecãrile ºi sosirile tre-nurilor stãteam în cafe-neaua gãrii din Viena. Mã

uitam la cãlãtori pentru a nu mãgândi la propria-mi obosealã. Lapersoanele care stãteau singurela mese mã uitam cel mai mult.Poate cã vedeam la ele, fãrã sãºtiu, oboseala cauzatã de rotaþii-le peisajului, de aerul din com-partiment, de legãnatul vagoane-lor ºi zgomotul vitezei.

Deodatã privirea mi s-a opritasupra unui bãrbat: cum îºi þineabãrbatul capul, cum îºi sprijineacotul de masã ºi îºi rezema frun-tea în palmã, cum þinea ceaºca decafea, cum îi stãteau picioarele pesub scaun. Pãrul sãu, lobul ure-chii sale. ªi cãmaºa sa, costumulsãu, ºosetele sale în dreptul glez-nelor.

Nici cel mai mic detaliu legatde acest bãrbat nu-mi era atât destrãin încât sã-l cunosc. Ceea cemi se aºeza fierbinte în spateletâmplelor era fiecare lucru în par-te: ceasul de la mânã ºi ºosetele,mâna de pe frunte ºi gulerul cã-mãºii, nasturele de la hainã ºimarginea ceºtii de cafea, cãrareadin pãr ºi tocul pantofului.

Prin difuzor se anunþa, în timpce mie îmi bãteau tare tâmplele înurechi, un tren spre Bucureºti.Bãrbatul se ridicã ºi plecã.

Vocea din difuzor îmi spuneaceea ce vãzusem deja: bãrbatulvenea din România.

ªi ceea ce-mi stãtea în faþaochilor era ca o sclipire, ca totfelul de lucruri din spatele lucru-rilor: o þarã întreagã atârna de unom. O þarã întreagã, cunoscutãmie, stãtea la masa de alãturi. Orecunoscusem de îndatã.

ªi n-aº fi putut spune cum ºidupã ce. ªi nici n-aº fi putut spu-ne de ce. ªi nici de unde veneaaceastã neliniºte, aceastã dorin-þã de a mã îndrepta spre bãrbat ºide a spune ceva legat de asta ºide a nu mã mai uita într-acolo ºide a pleca imediat. ªi deodatãaceastã impresie cã n-aº mai vreasã stau în mine însãmi, sã privescdin mine însãmi ºi sã-mi continuicãlãtoria cu mine însãmi. De undevenea aceastã impresie. ªi aceas-tã cusãturã, de parcã apropiereaºi depãrtarea s-ar repezi una laalta ºi s-ar tãia în bucãþi.

Când am plecat din Româniam-am gândit la aceastã plecareca la o „schimbare de loc”. M-amferit de toate cuvintele cu încãr-cãturã emoþionalã. Pentru minenoþiunile de „casã” ºi „dor decasã” nu au existat niciodatã. Iarfaptul cã mi-o ia la goanã respi-raþia când lângã mine pe stradãaud din întâmplare strãini vor-bind româneºte, asta nu-i dor decasã. Nu-i nici dor de casã inter-zis, refulat, ascuns. N-am un cu-vânt pentru asta: este un fel deteamã c-ai fost cineva pe carenu-l cunoºteai. Sau teama cã estecineva, pe care tu însuþi nu-l veziniciodatã din afarã. Sau teamacã ai putea deveni cineva, careeste exact la fel ca altcineva ºi îþieste luat.

ªi e teama cã ai putea cândva,de la o clipã la alta sau odatã într-o noapte în timpul unui vis pejumãtate strivit, ai putea uita ro-mâna pe care ai învãþat-o. Eu ºtiucã aceastã teamã este nefonda-tã. ªi totuºi ea existã la fel cumexistã ºi teama sã uiþi mersul pe

Laureata Premiului Nobel pentru literaturã din 2009, HertaMüller este autoarea mai multor volume de prozã: Niede-rungen, Bucureºti, Kriterion, 1982 (cenzurat), Încã de pe

atunci vulpea era vânãtorul (Der Fuchs war damals schon derJäger), Editura Univers, Bucureºti, 1995; Animalul inimii, Poli-rom, 2006; Regele se-nclinã ºi ucide (Der König verneigt sich undtötet), Polirom, 2005; Leagãnul respiraþiei (Atemschaukel), Hu-manitas Fiction (2010); Cãlãtorie într-un picior (Reisende auf ei-nem Bein), Humanitas Fiction (2010), Omul e un mare fazan pelume, Humanitas (2011). Volume de versuri: Im Haarknoten wohnteine Dame (2000) (În coc locuieºte o doamnã), Die blassen Herrenmit den Mokkatassen (2005) (Domnii cei palizi cu ceºcuþele democca), Este sau nu este Ion (2005). Vater telefoniert mit den Flie-gen (Tata vorbeºte la telefon cu muºtele, Editura Hanser, München,2012). Traducerea de faþã este inclusã în antologia Wichner, Ernest(Hrgs.), Das Land am Nebentisch. Texte und Zeichen aus Sieben-bürgen, dem Banat und den Orten versuchter Ankunft, ReclamLeipzig, 1993/ Þara de la masa de alãturi. Texte ºi schiþe din Tran-silvania, Banat ºi alte locuri ale unei sosiri încercate, ReclamLeipzig, 1993, ce cuprinde o parte din textele reprezentative ale„Grupului de Acþiune Banat“.

nnnnn HERTA MÜLLER

þara de la masa de alãturi

care l-ai învãþat pas cu pas în mij-locul scãrilor.

În locurile în care sunt nu potfi strãinã în genere. ªi nici strãinãîn toate lucrurile deodatã. Eusunt, la fel ca alþii, strãinã în anu-mite privinþe.

Nu poþi aparþine locurilor.Doar nu poþi fi acasã în piatrã, înlemn, indiferent cum se îmbinã,pentru cã nu eºti fãcut din piatrãºi lemn. Dacã asta este o nenoro-cire, atunci sã fii strãin este onenorocire. Alminteri nu.

Pe o stradã comercialã, acolounde se terminã acoperiºurile,este un ceas. Are douã arãtãtoa-re ºi o pendulã. N-are cadran. Înspatele lui stã cerul gol. Mã uit însus ºi de fiecare datã mã simt deparcã aº citi ora exactã din gâtulmeu. Ceasul nu aratã ora ceasu-lui meu de mânã. Aratã ora care atrecut deja demult, deja cu ani dezile în urmã.

Ora ceasului de pe cer esteora de sub pãmânt. Prin ora arã-tatã de acest ceas de fiecare datã

încape îndoialã cã ar mai fi destu-le altele necunoscute de mine)este un motiv de calmã speranþã.

I. B.: Cum îl percepeþi pe unom ca Bill Gates?

V. N.: Sã încep cu bogãþia. Vezi,nu mai ºtiu cine a emis aforismulcã cifrele sau statisticile seamã-nã cu niºte inocenþi care sub tor-turã vor mãrturisi tot ce poftim.Cam aºa este. Acel loc întâi labogãþie în America ºi poate înlume e cam îndoielnic. Dacã îi luãmlaolaltã pe fraþii Koch, sau pe di-verºii membri ai familiei Walton,sau poate chiar ai familiei Mars,aceºtia îl depãºesc. Fireºte, ar fiabsurd sã negãm cã magnatul efabulos de bogat. Nu asta e pro-blema. Nici modul abil ºi iscusitîn care s-a priceput sã se ridice înscurt timp de la rangul de odras-lã a unui avocat înstãrit, dar înniciun caz arhimiliardar, pânã lanivelul la care se aflã azi. Gates aghicit corect ºi exact valul ciber-netic pe cale de a se transformaîn „tsunami”, s-a înscris în el ºi aprofitat remarcabil de acest pro-ces tehnic obiectiv. Pânã aici toa-te bune – nici mãcar prea pasio-nante! Ce mã deranjeazã la acestom este însã lipsa sa de originali-tate, banalitatea sa ideologicã,conformismul sãu. Generaþia demagnaþi de la finele secolului XIXºtia sã se dedice culturii, esteti-cului: mã gândesc la familiileFrick, Rockefeller, Dupont, Mor-gan, Vanderbilt, Guggenheim ºialtele care au întemeiat universi-tãþi, muzee, teatre, au colecþionatopere de artã, au ridicat castele,care au slujit ºi au îmbogãþit men-tal generaþii ºi generaþii. UnGates, un Warren Buffet, DonaldTrump, George Soros, MichaelBloomberg, chiar ºi Forbes ur-meazã „cuminte” (uneori zgomo-tos chiar) mode sociale prevalen-te, nu au iniþiative interesante.Mã rog, cel puþin Forbes are ogândire politicã curajoasã. Gates,nu. Aceste iniþiative socio-poli-tice ale lor nu mã încãlzesc. Ste-ve Jobs fusese un inventator deprimã mânã, Gates însã nu. Deci,

pe scurt, rãspunsul meu: nu, numi-e prea simpatic personajul.

I. B.: Cum vedeþi alegerea luiKlaus Johannis ca preºedinte alRomâniei?

V. N.: Este greu de la distanþãsã emiþi judecãþi categorice. Sepricep mai bine cei de la faþa lo-cului. Sã încercãm, totuºi. Pe câteîmi pot da seama ºi pe câte amauzit fostul primar al Sibiului esteun om vrednic, onest, eficient.Realizãrile sale par sã fi fost pemãsurã. Mai existã ºi tradiþia sauimpresia cã un conducãtor strãinpoate introduce mai bine anumi-te mãsuri folositoare. (Vezi CarolI de Hohenzollern sau PavelKisselef.) De fapt, Johannis n-artrebui socotit strãin, el „þine” deo etnie instalatã în teritoriul car-patin de aproape 800 de ani, indi-ferent de uzul limbii. Întrebareape care mi-o pun ºi pe care ar tre-bui sã ºi-o punã ºi alþii este: în cemãsurã va reuºi noul preºedintesã cureþe acest cuib de mari ºerpiºi mãrunþi balauri care guvernea-zã România de douã decenii ºi maibine? Cu alte cuvinte, va avea înadevãr loc o operaþie de purifica-re, de clarificare? Sau, dimpotrivã,preºedintele se va vedea asimilatde „elitele” social-intelectuale ac-tuale? În cazul din urmã conse-cinþele benefice vor fi modestesau nule. Voturile din noiembrie2014 au constituit un succes psi-hologic net. Vor fi ele mai mult?

înþeleg ora oamenilor care apar-þin nicãieri. În colþul ochiului îmitresare atunci þara de la masa dealãturi.

Traducere din limbagermanã de Anca ªerban

Wichner, Ernest (Hrgs.), DasLand am Nebentisch. Texte undZeichen aus Siebenbürgen, demBanat und den Orten versuchterAnkunft, Reclam Leipzig, 1993.

Virgil Nemoianu: „este greude la distanþã...”(Urmare din pag. 20)

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

© Alexandra Petcu


Ion Buzera: Stimate domnuleNemoianu, este, pentru mine, evi-dent faptul cã tipul D-voastrãde reflecþie, metaliterarã ºi nunumai, este unul care nu agre-eazã (poate nu neapãrat respin-ge de plano) demersurile filoso-fiei analitice. Gândirea lui Wit-tgenstein vã atrage în vreun fel?Într-un text despre Europa vor-biþi chiar despre „presiunile demaxilar ale empirismului anali-tic”, vãzând în acest exerciþiuunul dintre simptomele ºubrezi-rii „organicitãþii” continenta-le. Ce reproºaþi, direct spus, aces-tui model filosofic?

Virgil Nemoianu: Este perfectadevãrat cã nu sunt un mare sim-patizant al empirismului analitic.Din Wittgenstein am citit puþinºi superficial: mi s-a pãrut un gân-ditor inteligent ºi subtil, dar num-am simþit apropiat de scrisulsãu, nu m-a interesat. Tot aºa potspune de Bertrand Russell ºi dealþii destui. Mie metoda aceastami se pare ingenioasã, dar oricâts-ar strãdui ea, e una ce rãmânesimplificatoare. Victoria ei este ovictorie a unui raþionalism extrem,nemilos, am putea zice. Tot ce enuanþã, nesiguranþã, complexita-te este periclitat, ba chiar nimicitde filozofia analiticã. Sã-þi dau unexemplu interesant. Un docto-rand de la noi de la universitate ascris o lucrare de patristicã pen-tru un seminar. Apoi s-a apucatºi a „tradus” lucrarea sa în termi-nologie analiticã. Operaþie greaºi, într-un fel, vrednicã de felici-tãri. Dar profesorii ºi colegii sãiau fost cam buimãciþi. Au pus în-trebarea: ei, ºi? Ce anume s-a câº-tigat prin aceastã chinuitã ope-raþie? Ce rost anume a avut? Euzic cã astfel de întrebãri sunt în-dreptãþite. Mai e ceva. Filozofiaanaliticã (aproape toatã) se bizuiepe un „binarism” absolut. Eu unul(dar nu sunt singurul!) respingacest mod de gândire. Dacã stausã mã gândesc bine, singurul filo-zof analtic care-mi place e NelsonGoodman (Ways of Worldma-king), dar chiar ºi în acest caz mãîntreb dacã nu era mai intersantºi mai folositor recursul la un dis-curs „normal”, „narativ”.

I. B.: Dar de literatura frag-mentarã, în general, cât deaproape vã simþiþi acum?

V. N.: Literatura aceasta frag-mentarã are o istorie lungã. Eucred cã a existat pânã ºi în ChinaAnticã, dar nu ºtiu exact. Oricum,la greci ºi la romani nu era delocneobiºnuitã. Aullus Gelius sauMacrobius ar fi bune exemple.Existã ºi Evul Mediu (WalterMap, Burton în Anglia), ba pânã

Virgil Nemoianu: „este greu de la distanþãsã emiþi judecãþi categorice”

ºi în anii neoclasicismului („mo-raliºtii” francezi). Pentru roman-tici era o modalitate esenþialã deexprimare (puzderie de cazuri, dela Lichtenberg la Schlegel sauNovalis ºi mai departe). Un ade-vãrat geniu al stilului fragmentareste Ernst Jünger. Iar apoi a ve-nit postmodernismul, ce sã maivorbim. Mie fragmentarismulacesta îmi place grozav, e o for-mã paradoxalã de a surprinde „în-tregul”, infinitul: prin bucãþi, prinreferinþe, prin aluzii. Ai citit poa-te Simptome, scrisã de mine întinereþe, n-aveam nici 30 de ani.O încercare timpurie, deci, dar ºio declaraþie de adeziune. Marifragmentariºti din zilele noastresunt, în Franþa, Christian Bobin,iar în Germania, Botho Strauss.Evident, doar douã exemple, darexemple foarte dragi mie. DespreCioran ºtie toatã lumea.

I. B.: În cartea de convorbiricu Robert Lazu din 2002 suþi-neaþi: „De fapt, e nevoie sã in-ventãm anumite categorii com-paratistice noi care sã înles-neascã acest reînnoit compara-tism.” (p. 102). S-a întâmplatceva, între timp, în acest sens?

V. N.: Nu, am impresia cã nus-a petrecut nimic.

I. B.: Din jurnalul lui Eliade,care este de o scrupulozitate aconsemnãrii întâlnirilor de careistoricul literar nu are decât deprofitat, putem afla cã v-aþi cu-noscut pe 14 aprilie 1978. Vãamintiþi ce impresie v-a fãcutatunci? Dar mai târziu? În cãr-þile D-voastrã sunt puþine trimi-teri la Eliade. Existã vreo zonãa creaþiei lui de care v-aþi simþitatras?

V. N.: Eu nu mã pot socoti un„eliadist”. Opera lui teoreticã n-am citit-o propriu-zis, mi-am arun-cat ochii pe ea, am plonjat ici ºicolo în text. Nu înþeleg acest do-meniu, nici nu mã intereseazãprea mult. Maximum ce pot spu-ne este cã liniile teoretice gene-rale ale lui Eliade nu mi se par ero-nate. Literatura lui Eliade nu eprea grozavã, dar se pot gãsi ex-cepþii, atât înainte de rãzboi ºi exil,cât ºi ulterior. Sã pomenesc Se-cretul doctorului Honigberger,Un om mare (bucatã grozav deamuzantã), apoi La þigãnci, PeStrada Mântuleasa ºi probabilîncã vreo douã-trei producþii.Cam atât. În schimb, ca om, atâtacât l-am cunoscut (nu prea bine,de fapt) mi-a plãcut mult. Mi s-apãrut Mircea Eliade omenos, în-vãþat, iute în gândire, deschis,generos. Intelectual adevãrat ºiom simpatic, ce mai! În ansamblurãmâne totuºi un om cu care cul-tura românã se poate lãuda cuadevãrat. Model pentru tineri?Nu ºtiu, probabil în mai micã mã-surã, aº zice, sau pentru un nu-mãr limitat.

I. B.: Eugen Ionescu?V. N.: Þin mult la opera lui

Eugène Ionesco ºi o consider demare însemnãtate. Pe scurt fiespus: cred cã este unul din ceimai însemnaþi ºi mai valoroºi ma-eºtri ai artei tragicomicului careau existat vreodatã, nu numai însecolul XX, dar chiar ºi pe planuniversal. Comicul sãu e cople-ºitor, dar „subîntins” de un niveltragic. Eu disting acest nivel dinurmã chiar ºi în concepþiile sale

de la finele vieþii când s-a îndrep-tat spre religie, dar ºi politic s-aerijat în apãrãtor al sistemuluidunãrean-habsburgic, el, regã-þean deplin ºi francofon prin exe-celenþã! Avangardist revoltat înprima tinereþe, treptat devenindun destoinic conservator. ªi apoimodul formidabil în care îmbinãtradiþiile româneºti cu universulcosmopolit pentru care a optat.Îl simt deci apropiat ºi mereu in-teresant. Chiar ºi ca om era sim-patic (eu unul l-am cunoscut nu-mai pe fugã, într-o vizitã califor-nianã a sa, a fost de mai multe oriacolo), un mucalit, cu aer de pã-gubos, de necãjit, cu toate cã eraun victorios în lupta vieþii.

I. B.: ªtiu cât de mult îi apre-ciaþi pe scriitorii din Cercul dela Sibiu ºi pe târgoviºteni. Con-sideraþi cã dimensiunile prezen-þei lor în literatura de dupã1989 sunt cele pe care le scon-taþi în Bãtalia canonicã – de lacritica americanã la cultura româ-nã, articolul din 1990? Sunt ºialte „valuri” canonice la carev-aþi fi aºteptat ºi care s-au lã-sat aºteptate?

V. N.: Nu, sigur cã nu sunt preaîncântat. De fapt, chestiunea emai amplã. Întreaga perioadã li-terarã 1948-1989 nu se bucurã deexaminãri adâncite, de studii mo-dificatoare. Parcã ar fi o zonã lã-satã în paraginã, parcã ar fi unmaidan sau o junglã. Nu vãd tru-da grãdinãreascã. Plus cã nu seconstituie un sistem analitic, nuse eliminã falsele valori clãdite înacele decenii pe criterii ideologi-ce ºi politice. Dimpotrivã, constatbuimãcit cã tocmai cei mai meri-tuoºi ºi valoroºi reprezentanþi aiculturii de limbã românã dinaceastã perioadã se vãd acuzaþi,ponegriþi, batjocoriþi, insultaþi,minimalizaþi. De figurile de ºtabiliterari, de falºi idoli nu se atingenimeni nici cu un deget: aºa ob-serv. Este, de fapt, o situaþie foar-te tristã. Normal cã nu mã rezumnumai la judecãþile superlativeprivindu-i pe „târgoviºteni” sau„Cercul literar”. Mã gândesc, depildã, la Alice Botez, prozator demare talie, mã gândesc la ºcoalade filologi clasiciºti de la Bucu-reºti, cum ºi la alte persoane saugrupuri. Impresia mea este cã se

dezvãluie un soi de anxietate: canu cumva „ºaizeciºtii” sã iasã di-minuaþi. Nu cred însã cã e motivde îngrijorare. Meritele acelei ge-neraþii rãmân clare, dar se cuvinesã fie plasate în contextul altorscriitori ºi gînditori ai perioadei(ºi ai trecutului). Dupã cum ar tre-bui discutatã ºi chestiunea: undeºi cum îi plasãm pe scriitorii delimbã românã din „diaspora”? Pescurt, existã o mare bogãþie deprobleme interesante care nu sebucurã de atenþie. Laolaltã, ele arputea constitui o fascinantã „re-canonizare”, nu?

I. B.: Pe optzeciºti cum îi per-cepeþi?

V. N.: Nu ºtiu mai nimic despreacest grup, am auzit de el, dar...cam atât. Dacã face parte din elMircea Cãrtãrescu, atunci potspune cã îl consider un scriitor deprimã mânã, am citit practic tot cea scris, cu plãcere ºi admiraþie. In-clusiv foiletoanele din ziare.

I. B.: Mai gãsiþi rãgaz sã co-respondaþi ca în anii ‘80, cândaproape stãteaþi la taifas epis-tolar cu I. D. Sârbu ºi Ion Ne-goiþescu?

V. N.: Bunã, dar ºi puþin tristãîntrebare. Parcã am încetat inte-gral schimburile epistolare de vreo10-15 ani încoace. În afarã de feli-citãri de sãrbãtori sau aniversãrinu mai scriu nicio scrisoare. Mo-tivul este pur ºi simplu interven-þia masivã a ciberneticului în viaþanoastrã, a tuturor. Am corespon-denþã pe aceastã cale destul deabundentã, dar e cu totul altceva.Scrisul e mai „obiectiv” în sensulcã e mai „uscat”, faptic, nu are cãl-dura de odinioarã, sentimentele îºigãsesc tare greu locul, abia prinvagi ecouri ºi sugestii, lipseºte cãl-dura, nu mai e acel ton de „ºuetã”care reprezenta chiar substanþaschimbului epistolar din secolulXIX ºi chiar dintr-o bunã parte asecolului XX. Lipsesc voioºia, iro-nia, nostalgia, mã rog, sentimen-tele în ansamblul lor. Dar îmi punºi întrebarea: cine mai scrie scri-sori în ziua de azi? Poate mai exis-tã, de fapt, cu siguranþã mai exis-tã, dar numãrul acestor corespon-denþi e tot mai mic, în scãdere ne-întreruptã. Ne gãsim prinºi (nu nu-mai eu însumi, dar mulþi, probabilmajoritatea) între telefon, pe de o

parte (acolo vocea e vie ºi pre-zentã, dar stabilitate ºi continui-tate nu existã: poate numai la în-tregistrãrile pe care le fac servicii-le de spionaj!!) ºi ordinator, pe dealta. Eu de fapt copiez ºi pãstrezunele scrisori de computer care mise par mai interesante, dar – vai! –ºi acelea sunt împãnate de anumi-te date sau informaþii specifice,utile. Rãspunsul scurt la întreba-re este: cu regret, nu.

I. B.: Care dintre cãlãtoriilerecente v-au plãcut ºi v-au mar-cat mai mult?

V. N.: Acum vreo câþiva ani ampus întrebarea, într-un grup deromâni expatriaþi: ce anume a fostlucrul cel mai important, plãcut ºifolositor dupã ce aþi pãrãsit þarade baºtinã? Fiecare în parte ºi toþilaolaltã au rãspuns: cãlãtoriile, pri-veliºtea lumii, cunoaºterea direc-tã a þãrilor ºi a continentelor.N-am putut sã nu le dau dreptateacestor prieteni. Aceleaºi senti-mente le aveam ºi eu. Iatã de cemi-ar fi greu sã selecþionez, sã cla-sific. Pot face însã altceva. Potspune care au fost pânã acum celepatru locuri din lume vizitate demine pe care le-aº pune cel maisus, locuri care mi s-au pãrut ade-vãrate insule de normalitate înaceastã planetã a noastrã atât detulburatã. Iatã. Insulele Azore dinAtlantic. Georgia caucazianã (Gru-zia). Alsacia ruralã franco-germa-nã. Slovenia în Europa de Est, înBalcani. Bine. Rãspunsul mai com-plet, mai adevãrat este însã altul.ªi anume, pe de o parte, cã o cãlã-torie „idealã” nu a avut loc (încã?)ºi probabil nu va avea loc nicio-datã. Pe de altã parte cã Europa ºi,încã ºi mai mult, America sunt îm-pestriþate cu puncte ºi cu zone demare perfecþiune, de intensã „bu-nãtate” ºi satisfacþie, de liniºte ºinobleþe – aceste „insule” ne men-þin speranþa în viitor. Probabil cãºi în interiorul României de azi s-au menþinut astfel de locuri idili-ce, locuri ale bunului-simþ, ale tih-nei, ale ordinei ºi cuviinþei. Nu suntsigur. Dar faptul cã se pot desco-peri în lume astfel de oaze (cãci nu

Virgil Nemoianu cu familia, Crãciun 2014. În stânga, nora Martina, soþia Anca, fiul Virgil Martin.În dreapta, nepoþii Luca Sebastian ºi Anna Katherine

Interviu realizat deIon Buzera

(Continuare în pag. 19)

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

VirgilNemoianu

75

nnn ascinaþia nordului c - revista-mozaicul.ro · deºteaptã („ochiul orb”), pentru a vedea...

Documents