n 2010 literaria -...

Anul INr. 7

August 2010

Publica]ie a Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din Rom@nia

LiterariaRevist# de cultur# fondat# la Craiova, \n 2010

�Toate filosofiile elenisticepleacã de la principiul socratic cãnenorocirea oamenilor provinedin ignoranþa lor, din opiniilefalse asupra Binelui ºi Rãului� -Pierre Hadot.

O revistã literarã este roduluniversului gândirii superioare;ea are rolul vocaþional - nuavocaþional! - al creaþiei ºi sereflectã prin mediatizãri artistice.Ritmica ontologicã a originii va-lenþelor spirituale dã mãsuradreaptã a meditaþiunilor careunesc conformaþiile operelorsemnificative. Dar nu orice me-ditaþie înstrãinatã prin rãtãcire depolaritatea dinamicii genezei for-melor spirituale - ºi, deci, sãrãcitãde esenþe - se va dovedi înteme-ietoare de osmoze, între diferitenivele estetice; chiar dacã la gâ-tul zbaterii sale poartã zornãitulcheilor erorii ºi al insuficienþei.Fãrã a generaliza, semnalez pre-zenþa multor diletanþi care, sti-mulaþi de pseudoeditorii ce ºi-auluat un numãr impresionant de

chipuri noi, s-au metamorfozat,în nopþile delirului, în autori devoluminoase tomuri caricaturale.Unii dintre aceºti anonimi împã-timiþi, erijaþi în modele de inte-ligibilitate, brutalizeazã, în acestevremuri tulburi, sferele activitã-þilor redacþionale de parcã publi-caþiile culturale s-ar fi transformatîn malaxoare de mestecat dever-sãrile provenite din banale ste-reotipii ºi influenþe. Datoritãmicimii lor caracteriale, nu voievoca în acest cadru tematic por-tretele celor îndreptaþi cu atacuriºi împotriva noastrã. Reamintescdoar predispunerea lor la excese,cum ar fi pretinsa publicare aunor compuneri agramate, semã-nate cu abundente confuzii dincele mai subiective. Din respectpentru þinuta distinctã a revistei�Literaria�, cu un rol fondatorîn materie, ºi pe care am ctitorit-o, cu dãruire totalã din cuvinteregale, împreunã cu truditoriimei colegi Doina Drãguþ ºiJanet Nicã, mi-am pãstrat verti-

calitatea, respingând, categoric,toate deviaþiile intelectuale ºimorale sortite eºecului ºi zãdãr-niciei. Însã actul exigenþei perso-nale nu a rãmas indiferent adver-sarilor conspiraþioniºti, nesatis-fãcuþi de argumente de autoritate

profesionalã. Mã rog, asta estestarea lor impulsivã; remarcabilãîmi va rãmâne fortificarea ener-giei lãuntrice, graþie cãreia nu mi-am trãdat credinþa. În fine, eusunt un contemplativ al splendo-rilor teofaniilor ºi al heliofaniilor;dar voi rãmâne mereu însetat ºide înþelegerea profundã a �reali-tãþii�. Lãsând printre himereletrecutului epuizãrile stãrilor decreaturi pomenite, îmi voi con-centra atenþia asupra unei alteprobleme acute, care a generatun major dezacord între virtuþileredacþionale ºi un curent erup-tiv, preferenþial, impus, stânje-nitor chiar, menit sã altereze cli-matul creativ, afectând nefavo-rabil adeziunea unora dintre co-

laboratorii îndreptãþiþi la politicaconsacratã de publicare. A se în-þelege limpede cã ne-am confrun-tat deja cu fenomene virulentede cenzurã.

În fapt, straniul exordiu ver-bal al d-lui Nicu Vintilã, preºe-dinte al Filialei Oltenia Craiova aLigii Scriitorilor din România, ne-a parvenit telefonic ºi prin co-respondenþã electronicã. Dom-nia sa a declarat revoltat cã noi,colectivul de redacþie, am fi fostexponenþii culpabilizaþi de publi-carea în cuprinsul revistei aunor materiale provenite de la

colaboratori neagreaþi de dân-sul. Detailãm în continuare dupãcum urmeazã: este vorba desprefotocopia cãrþii cu titlul �Scrijelitetemelii de mileniu�, Ed. Sitech,Craiova, 2010, a scriitorului Nico-lae Maroga Enceanu, membru alUSR ºi director fondator al zia-

continuare în pag. 6

EXODOS-UL COLECTIVULUI DE REDAC}IE ALREVISTEI �LITERARIA� DINCOLO DE MEANDRICUL

_NTUNERIC AL TRADI}IILOR DOGMATICE

EXODOS-UL COLECTIVULUI DE REDAC}IE ALREVISTEI �LITERARIA� DINCOLO DE MEANDRICUL

_NTUNERIC AL TRADI}IILOR DOGMATICE

N.N. Negulescu

Janet Nicã

Doina Drãguþ

Literaria2 Anul I, nr. 7/2010

Sumar

N.N. Negulescu, Exodos-ul colectivuluide redacþie al revistei �Literaria�dincolo de meandricul întuneric altradiþiilor dogmatice .......................pp. 1,6Doina Drãguþ, �Suferinþele unuiredactor�........................................pp. 3,4,28Janet Nicã, Muzã care amuzã...............p. 5Janet Nicã, �Spaþiul din neliniºti�......p. 5Dumitru Botar, �Ochiul de foc�...........p. 7Ion Vãleanu Vîlceanu, De la VasileRoaitã la Marcel Hoarã........................p. 7Dan Brudaºcu, Cronica unui timptrãit............................................................p. 8Elena Buþu, Poeme..................................p. 8Adrian Botez, Mircea Micu - cel marela duh... .............................................pp. 9,12Mariana Viky Vârtosu, Poem naiv....p. 10Andrei Potcoavã, D. Botar-Tabor -�Taborisme�...................................pp. 11,12Alma Nicole, Poeme..............................p. 12Veronica Balaj, Interviu cu IonuþCaragea - �ªtiu cã este dificil sãconcurezi cu marile edituri ºi reviste.Dar poþi reuºi.�..............................pp. 13,14Liviu Ofileanu, Poeme..........................p. 15Dragomir Marian, Poeme....................p. 15Constantin E. Ungureanu, VasileAlecsandri ºi poeþii francezi........pp. 16,17Victor Martin, Poeme...........................p. 17Dan Brudaºcu, �Cetãþeni ai spirituluiuniversal�..........................................pp.18,19Ion M. Ungureanu-Þicleni, Lampa ºinopþile lui Caragiale ..........................p. 19Steluþa Istrãtescu, Doamna învãþã-toare.................................................pp. 20,21Diana Andreea Marinescu, Magia vieþii;Dragi oameni; La întâlnire cupoezia......................................................p. 21Cristina Bîndiu, Evadare din insulaspaimei sau despre fricã, infern ºiviziunea paradisului.....................pp. 22,23Nicolae Bãlaºa, De la iubireaaproapelui, la pumnul pus în gurã, înþara lui frunzã verde......................pp. 24,25Elena Buicã, România anului 2010...p. 25N.N. Negulescu, Enthymeme la �Gintalui Gae�..................................................p. 26Doina Drãguþ, Frumos ºi nefericit -Amedeo Modigliani.......................pp. 27,28

LiterariaRevistã de culturã

Fondatã la Craiova, în 2010

Publicaþie a Filialei Oltenia Craiovaa Ligii Scriitorilor din România

Colectivul de conducereal Filialei Oltenia Craiova

Vintilã NICU - preºedinteN. N. NEGULESCU - vicepreºedinteDoina DRÃGUÞ - purtãtor de cuvântElena BUÞU - trezorier

Responsabilitatea privind conþinutulmaterialelor publicate în revista Literariaaparþine strict autorului care semneazã textul.De asemenea, drepturile de autor asupratextelor publicate aparþin semnatarilor.

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

DTP: Doina DRÃGUÞ

RedacþiaRedactor-ºef: N. N. NEGULESCURedactor-ºef adjunct: DOINA DRÃGUÞSecretar general de redacþie: JANET NICÃ

Adresa redacþiei:Bd. Gheorghe Chiþu, nr. 61, Craiova, Dolj

cod: 200541

C#r]i primitela

redac]ie

Dr. Raisa Marinescu - Amintirile unui nou nãscut, vol. III

Ed. Contrafor, Craiova, 2009

Ion R. Popa - Soarele în geanã,Ed. Sitech, Craiova, 2008

Aurel Popa - Secretul vinului bun,Ed. Alma, Craiova, 2008

ISSN 2068-8903

LiterariaAnul I, nr. 7/2010 3


SUFERIN|ELE UNUI REDACTORfragment de roman (continuare din num#rul anterior)

Dup# serviciu, din nou la spital.Costel era \n pat. _ncepea s# aratemai bine, de[i era neb#rbierit.

28 septembrie 2001. La ora8 am fost la spital. I-am dus ziarele.Mi-a spus c# nu a dormit bine. Nuavea voie s# m#n@nce nimic. _l hr#-neau cu vitamine. Avea perfuzii \nm@n#.

Am vorbit cu medicul. I-am spusc# la laborator au program numaidup# mas# [i c# urmeaz# s# m# ducazi.

Pe la ora 10 am plecat la serviciu.Acolo m# a[teptau o mul]ime de pro-bleme: urgen]e pentru banc#, pentruadministra]ia financiar#. Un produsnu putuse fi exportat, pentru c# nuera gata programul la calculator.Directorul s-a \nfoiat un pic, dar,cunosc@ndu-mi necazul, s-a calmat[i mi-a zis:

- Doamna Doina, s# l#sa]i un \n-locuitor competent!

L#sasem \nlocuitor o coleg#, peDaniela Dinescu, dar, ca s# par#cumsecade \n fa]a colegilor, le d#deabilete de voie \n ne[tire. Ba mai pleca[i ea. Era o debandad# de nedescris.

M# n#p#diser# problemele.Aveam de lucru p@n# peste cap. M-am calmat [i am rezolvat totul \n timputil. Aveam o mare putere de con-centrare. De fapt, eram cunoscut#ca fiind o fire lucid#, rece, distant# [isobr#. Ca [ef# a Oficiului de Calcul,de[i nu am f#cut nim#nui r#u, amfost foarte temut#. Impuneam res-pect. Eram eu \ns#mi serioas# [ivoiam seriozitate. Bine\n]eles c# le [iluam ap#rarea \n fa]a directorului saua altor [efi de servicii care, atuncic@nd nu-[i rezolvau ei problemele,d#deau vina pe Oficiul de calcul, c#nu le d#dea programele la timp.

Nu-mi pl#cea s#-i v#d pe culoar,

st@nd la b@rfe. Dac# nu aveau delucru, le d#deam �Rom@nia literar#�sau �Luceaf#rul� s# le citeasc#.Odat#, Rodica Aldea mi-a zis:

- Ce-mi dai, tu, mie s# citesc?Eu n-am mai pus m@na pe o cartesau pe o revist# de c@nd am terminatfacultatea.

Bine\n]eles c# glumea. Amizbucnit to]i \n r@s.

La ora 15,30, am luat un taxi [iam plecat cu proba de la ficat la labo-rator. Doctori]a de acolo, GretaIspas, a luat borcanul, a scos buc#]icade ficat cu o penset#, s-a uitat la ea[i a exclamat:

- Ur@t# boal#!I-am \ntins biletul cu diagnosticul

pus de chirurgul Mihai Popescu:�Proces proliferativ de cap de pan-creas cu metastaze hepatice. Ictermecanic�.

Mi-a spus s# m# duc s# iau rezul-tatul peste o s#pt#m@n#.

Eram terminat#. _ng#lbenisem.Triste]ea care m# cuprinsese sporeamereu, m# aflam \ntr-o atmosfer#distrus# de dezn#dejde, eramdeprimat# de aceast# s#lb#ticie arealit#]ii, vedeam totul \n culori te-nebroase, \ntr-o agonie sumbr#,aproape \nstr#inat# de mine \ns#mi.Doctori]a m-a v#zut [i m-a \ncurajat.

- Doamn#, [i so]ul meu a avutaceea[i boal# [i l-am dus la mediculoncolog Marcel Ionescu. Este undoctor foarte bun. Aproape c# faceminuni. Vi-l recomand [i dumnea-voastr#. So]ul meu a mai tr#it un an[i jum#tate.

Halal \ncurajare. Mi-a dat adresamedicului oncolog Marcel Ionescu [inum#rul lui de telefon. A mai ad#-ugat:

- Probabil c# v-a]i \n]eles foartebine cu so]ul dumneavoastr#, l-a]iiubit [i v-a iubit.

_mi vorbea la trecut. Oare, dece?! Eu \nc# \l iubeam, el \nc# f#ceaparte din via]a mea, el era \nc# pre-zent.

De[i eram la a doua c#s#torie,[i eu, [i el, ne iubeam, ne \n]elegeam,aveam \ncredere unul \n altul, nu

exista nici un obstacol care s# nedespart#.

Ba da, exista unul, pe care \nce-pusem s#-l intuiesc: moartea.

M# g@ndeam c@t# diferen]# este\ntre Costel [i primul meu so]. Vr@nd-nevr@nd, facem compara]ii. Am vrutodat# s# rup pozele de la nunt#.Costel nu m-a l#sat. _mi spunea ade-sea c# via]a noastr# este istorie.

- Nu putem s# \nl#tur#m nimic,chiar dac# nu ne place. Via]a noastr#este o istorie scris# de destin. Nutrebuie s# ne ru[in#m de ceea ce nise \nt@mpl#.

Am plecat foarte tulburat# dincabinetul doctori]ei Ispas. Eram par-c# sc#pat# dintr-o lume a tenebrelor,proiectat# \ntr-un spa]iu necunoscut[i f#r# margini, purt@nd cu mine g@n-duri goale \ntr-o lume f#r# sens.

Am luat un taxi [i m-am dus laspital, la Costel. Era ora 16,30. Era\n pat. A venit doamna doctor Res-ceanu. L-a v#zut c# tu[ea pu]in (caun fum#tor) [i i-a dat �ambroxol�. Mi-a zis c# m@ine s#-i aduc sup# dinpiept de pui strecurat#, c# trebuie s#m#n@nce ceva. M-a \nv#]at cum s#i-o prepar (ca o sup# obi[nuit#) [imi-a [i explicat de ce trebuia stre-curat#.

Am mai stat cu el de vorb#. Era\ncrez#tor. Eram [i eu cuprins# de otensiune nou#, cu g@ndul c#tre unviitor de esen]# spiritual#, \n \nchi-puirea unei lini[ti, \ntronare a uneiordini fire[ti. L-am pupat pe am@ndoiobrajii [i am plecat. Era ora 20.

29 septembrie 2001 (s@m-b#t#). La ora 7 - la spital. Am a[teptatpe culoar p@n# a f#cut medicul vizita.

Am intrat la Costel. De[i era ne-b#rbierit, ar#ta bine. Era o desf#-[urare a evenimentelor ce p#reaus# intre \n normal, era ca o str#mu-tare \ntr-o subtil# copil#rie, era ca ofug# printr-un timp transfigurat \ntr-o prelungire a visului de copil.

_i adusesem sup# din piept depui, strecurat#. De ce din piept depui? Pentru c# pieptul de pui nu aregr#sime. Trebuia s# fie numai gustulc#rnii.

Ne-am dus \n sala de mese. _idusesem supa \n borcan. Am cerutacolo o farfurie. Lingur# \i adusesemde acas#. A m@ncat o farfurie desup# [i s-a ar#tat \nc@ntat.

- Ce sup# bun#! Uitasem gustulm@nc#rii! - a exclamat.

_l priveam cum m#n@nc# [i m#bucuram, a[a cum se bucur# o ma-m# care \[i vede copilul \nfrupt@ndu-se din m@ncare cu m@nu]ele lui. Dup#ce a m@ncat, am mers \n salon [i s-aa[ezat \n pat. Lucrurile mergeaubine. Dormise, noaptea.

{i-a pus ochelarii pe nas [i a\nceput s# studieze ziarele pe care ile adusesem. Dup# aceea, mi-a spusc# vrea s# ie[im un pic pe alee s# ia[i el aer. De[i putea s# mearg#, mi-a fost team# s# merg cu el pe pi-cioare. Am v#zut un c#rucior pe cu-loar [i i-am propus s# mergem cu el.A fost de acord. S-a urcat \n c#rucior[i eu l-am \mpins de la spate. Ajun[iafar#, a tras puternic aer \n piept [is-a bucurat:

- Ce bine m# simt, afar#!Era o vreme frumoas#. O toam-

n# bl@nd#. O lumin# cald#, pur#, obo-sit#. Frunzele arborilor [uierau ca undesc@ntec la atingerea v@ntului sub-]ire. Lini[tea cople[itoare d#dea im-presia de zbor \nalt, plutire, unduire,leg#nare.

Am stat c@tva timp afar#, dup#care l-am dus \n salon s# se odih-neasc#. L-am s#rutat pe am@ndoiobrajii [i am plecat acas# s# m#n@nc[i eu. Se f#cuse ceasul 13. Erambulversat#. _mi p#rea bine c# se sim-

Literaria Anul I, nr. 7/20104continuare din pag. 3

]ea \n form#, dar [tiam c# boala e\n[el#toare. Sim]eam c# e lini[teadinaintea furtunii. Nu puneam la\ndoial# constatarea medicului. _mir#sunau \n urechi vorbele: �Sunt[anse minime, doamn#!�

La ora 17, am fost din nou la el,la spital. Am mai stat de vorb#, l-amajutat s# se b#rbiereasc#. Am ie[it,apoi, s# ne plimb#m pe alee. Deasu-pra, cer senin [i limpede ca un imensvoal ce oprea trecerea p#s#rilor din-colo de lumea aceasta. Am ie[it totcu c#ruciorul.

A m@ncat sup# strecurat#, a b#utceai de mu[e]el. La ora 20, am plecatacas#. Ajuns# acas#, am sunat laPotcoava s# le spun cum se maisimte Costel. Sora lui a spus c# vine[i ea a doua zi (duminic#). S-o a[teptacas# ca s# mergem \mpreun#.

30 septembrie 2001. M-amtrezit devreme, de[i m# culcasemt@rziu. M# culcasem, vorba vine. Dec@nd era Costel \n spital nu maiaveam somn. Sim]eam topirea total#a lumii, nimic nu mai exista \n jurulmeu; priveam pe fereastr#; \n loculcerului vedeam un imens gol incolor[i f#r# hotare; noaptea mi se p#reade imensitatea unui lugubru oceande ghea]#. M# rugam la cele dou#icoane pe care le aveam \n cas#. Tre-ceam dintr-o camer# \n alta [i m#rugam, m# \nchinam, c#deam \n ge-nunchi. M# rugam s# se \nt@mple ominune.

Costel era credincios, de[i maip#c#tuia cu c@te o \njur#tur#. Era pri-mul [i singurul om de la Radio Cra-iova \n stare s# fac# o emisiune reli-gioas#. _n 1990, dup# c#derea co-munismului, c@nd s-a pus problemas# se fac# [i la Radio Craiova o emi-siune religioas#, to]i au dat din umeri.Nimeni nu avea curajul s# se \ncu-mete la a[a ceva. Dintre ei to]i, unulsingur citise Biblia: acesta era Cons-tantin Dumitrache.

La ora 10 a venit sora lui Costel,cu Nelu Rotaru, cu ma[ina. Am mersla spital. _i f#cusem lui Costel sup#din piept de g#in# trecut prin ma[inade tocat carne. A[a \mi spusesedoamna doctor Resceanu.

Costel ne a[tepta. Era \n pat. Ne-am pupat, ne-am \mbr#]i[at. Ar#tabine. S-a bucurat c# a venit [i soralui. De asemenea, l-a pupat [i pe

Nelu. _i era foame. Am mers la salade mese. A mers singur, nesprijinit._ncet, e adev#rat, ca un om dup#opera]ie. Acolo, i-am pus supa \n far-furie [i a m@ncat. A m@ncat cu poft#.Se sim]ea din ce \n ce mai bine. _nsinea mea \mi spuneam: �Oare, c@tva dura binele acesta?�.

M# bucuram c# se sim]ea bine,dar trei medici \mi spuseser# acela[ilucru: �{anse minime� (doctorul chi-rurg Mihai Popescu, doctori]a GretaIspas [i doctorul oncolog Marcel Io-nescu - cu acesta din urm# vorbisemla telefon; \i spusesem diagnosticul,dup# care a exclamat: �Of, ce boal#ur@t#!, dar nu v# pierde]i speran]ele,[i, mai ales, trebuie s#-l \ncuraja]i ped@nsul�).

Sigur c# a[a am f#cut. L-am \n-curajat tot timpul. Dar pe mine cinem# \ncuraja? _n acea perioad# amsl#bit 10 kg. M# bucuram c# sl#besc;eram cam gras#.

(_n parantez# \mi permit o istori-oar# hilar#. _ntr-una din zilele de dup#opera]ie, mergeam am@ndoi pe alee.Ajunseser#m la o banc# [i voiam s#st#m, dar era ocupat#. O bolnav# sescoal# [i spune: �Lua]i loc, doamn#!�)

Am ie[it \n curte, ne-am plimbat,am stat de vorb#. Costel se interesace mai este pe la ]ar#, ce mai face�baba�, dac# [tie de opera]ie. El ar fivrut s-o scuteasc# de aceast# grij#.

Am plecat pe la ora 13 [i i-amspus c# m# voi duce s#-l v#d m@ine[i s#-i duc m@ncare. Avea voie s#m#n@nce iaurt, sup# din carne depas#re, p@ine pr#jit#.

Sigur c# nu am putut s# staup@n# a doua zi f#r# s#-l v#d. La ora16, am fost din nou la el. S-a mirat,dar s-a [i bucurat.

- Ai spus c# vii m@ine!?- Da, a[a am spus, dar eu ce s#

fac singur# acas#? Aici m#carsuntem am@ndoi, chiar dac# suntemla spital. Important este c# suntem\mpreun#.

1 octombrie 2001 (luni). Laora 8, la Costel. I-am dus ziarele,m@ncare [i am stat de vorb#. La ora9 trebuia s# fiu la Universitate, s#-l\nscriu la doctorat. Eram \mbr#cat#frumos, \n costumul meu bej, care\mi d#dea distinc]ie. Costel a re-marcat acest lucru.

- Ce frumoas# e[ti, Mi]u!L-am s#rutat [i am plecat la

Universitate. Acolo, eram prima care continuare în pag. 28

solicita \nscrierea la doctorat. Mi-audat un formular s#-l completez. {tiamtema, [tiam datele, dar trebuia sem-n#tura candidatului, a[a c# am cerutpermisiunea [i am alergat la spital,la Costel, pentru semn#tur#.

S-a sim]it bine. Se [i vedea doc-tor \n Litere. Voia [i s# demonstrezecolegilor lui c# este cineva. Aveacolegi de toate categoriile: unii \l pre-]uiau foarte mult, al]ii \l du[m#neau.De ce? Era singurul om de la RadioCraiova c#ruia, \n ultimii trei ani, \iap#ruser# trei c#r]i: �Rugul nestins�,�Obsesia ve[niciei� [i �_nt@lnirimirabile cu Mitropolitul Nestor�.

Critica le primise bine. Se scri-sese, mai ales, despre �Obsesia ve[-niciei� la modul laudativ. Avea [anses# fie director la Radio Craiova. Uniise temeau de el: �amatori[tii, fefei[tii[i fotbaliatorii�, mai ales, cum spuneael. Un coleg, Mircea Pospai, spuseseodat#: �S# ne fereasc# Sf@ntul s#ajung# Costic# Dumitrache directorla Radio Craiova! Jum#tate dintre noid# afar#!�.

Lui Costel \i pl#ceau profesioni[tii,oamenii cu studii serioase. Se f#cu-ser# g#[ti, clanuri acolo. Erau familii\ntregi; cu fini, cu fra]i, surori, na[i,fiice etc.

_n acest sens, scrisese un articolnumit �_ncreng#tura de la Radio Cra-iova�. A vrut s#-l dea unui ziar s#-lpublice, dar, dup# ce s-a consultat [icu mine, a renun]at. _l redau mai jos:

« _NCRENG~TURA DE LARADIO CRAIOVA

Dintotdeauna, dar mai alesast#zi, omenirea a avut ([i are) desuportat presiunea �\ncreng#turilor�.Termenul este preluat din botanic#[i din zoologie [i desemneaz# (cf.DEX): �diviziune a regnului animalsau a celui vegetal, superioar# cla-sei�. Exist# \n cele dou# regnuri (ani-malier [i vegetal) [i numeroase sub-\ncreng#turi care s# legitimeze \n-creng#tura.

_ncreng#turile se nasc, cresc [imor dup# legile naturii. Multe dintreele sunt ast#zi pe cale de dispari]ie;altele se \nc#p#]@neaz# s# supra-vie]uiasc# \ntr-un fel de corabie a luiNoe aflat# \n deriva Istoriei.

_n plan uman, \ncreng#turile s-au dovedit durabile din perioada tri-bal# p@n# acum [i, cu siguran]#, [ip@n# m@ine-poim@ine. Oligarhiile -

vechi sau noi - nu sunt altceva dec@tni[te \ncreng#turi evoluate organiza-toric; ele sunt discriminatorii social,politic, economic. De la pretin[i des-cenden]i ai Cerului pe P#m@nt - ori-cum s-ar fi numit ei - [i p@n# la mariisau micii dictatori de azi nu este nicim#car un pas; poate doar o diferen]#de nuan]#.

_ncreng#tura social# trebuie s#aib# la v@rf un dictator; iar dictatorultrebuie s# aib# \n jurul lui o [leaht#de obedien]i, in[i pentru care nu le-g#turile de rudenie sau afective pri-meaz#, ci acelea de interese: soci-ale, economice, politice, amoroase.

Scriu aceste r@nduri cu g@ndulla \ncreng#tura de scelera]i aduna]i\n jurul lui Hitler, \ncreng#tur# pe carea surprins-o magistral �mandarinulvalah� ce semna Petre Pandrea \ncartea sa �Germania hitlerist#�, din1933 (la un an de la venirea fuhreruluila putere). _ncreng#tura nazist#, ca[i cele comuniste, se reg#se[te, la oscar# mai mare sau mai mic#, \n fie-care societate, \n fiecare ]ar#, \n fie-care colectivitate lucrativ# (fie c# i sespune �grup de interese�, fie c# i sespune �clan� sau �ga[c#�).

Nu voi st#rui, aici [i acum, asuprafactorilor favorizan]i care permit proli-ferarea nevertebratelor morale (fi-indc# \ncreng#turile umane sunt al-c#tuite din nevertebra]i: aventurieri,scelera]i, estropia]i mintal, g#inari,poponari etc.). Refula]i, ace[ti never-tebra]i moral (dar care se declar#cei mai principiali) \ncearc# s#-[icompenseze impoten]a (fizic# ori in-telectual#), pactiz@nd pentru a ac-cede pe scara social#.

Spuneam c# o dictatur# trebuies# aib#, la v@rf, un dictator. Surprizavine atunci c@nd o marionet# esteimpus# de \ncreng#tur# drept dic-tator, iar acesta ajunge s# se cread#chiar atotputernic. Ceau[escu a fostdictator, dar n-a fost marionet#.

_ncreng#tura de la Radio Craiovaare ca marionet# pe Mircea Pospai.Dup# modelul caracteriz#rilor luiPetre Pandrea din cartea amintit#, ofi[# succint#: muncitor la Combinatulchimic Craiova; liceul - la f#r# frec-ven]#. Activist UTC. Institutul Pe-dagogic (3 ani) la f#r# frecven]#.Tovar#[ de \ncredere, a fost angajatla Radio Craiova. _[i continu# studiile


Geometria, algebra, filozofia ºipoezia sunt cei patru ochi inco-lori (alãturi de cei doi ochi verzi)ai Doinei Drãguþ prin care poetavede lumea. Nu ochi privitori, ciochi gânditori. Gândul îºi plimbãrindeaua peste uluca noduroasãa fiinþei, înlãturã accidentele detot felul, fiice fãrã numãr ale epi-cureicelor simþuri, scoþând la ram-pã sublimul ºi pacea numerelorîntregi.

Paºii aleargã spre începutulhieratic al lumii. Limbajul genezeiprolifereazã geometrii euclidiene.Golul este garanþia plinului, posi-bilitatea lui: �numai golul permite/ locuirea�. Suprafaþa stãpâneºte, asemenea vasului, adâncul. Fi-indul este supa din cazanul nefiindului.

Poezia Doinei Drãguþ se cristalizeazã într-un reportaj fictiv dinpreajma Big-Bang-ului, când Dumnezeu strigã, grijuliu, catalogulelementelor primordiale. Se invocã, succesiv, simultaneitatea fiinþeiºi a nefiinþei: nelimitatul, golul, liniºtea, absenþa, nedeterminarea,singurãtatea, spaþiul pur, acel pretutindeni de nicãieri unde �umbraºi lumina se joacã�, �extremele�, fãrã miez perturbator, �se ating / iarlipsa de timp devine obstacol�, vedeniile, înghesuite, dau din coate.Reverbereazã un interval cosmic unde �cine urcã / se aseamãnã / cucine coboarã�, �aºa cum peºtii ºi pãsãrile / nu lasã urme�.

Narativul liric aduce, prin infinitatea timpului imperfect, fundalulîn prim-plan. Matematica metaforei schiþeazã catedrala lumii, un cersusþinut de zvelte coloane brâncuºiene. Nãscut din determinãri, �de-corul interiorului / reuneºte / extremele�. Alunecarea, sora de sângea curgerii, este semnul heraclitian al cosmosului, neputinþã de a înfi-ripa identitãþi, de a stoca proprietãþi, de a pune constante pe tron.Dacã marea poate fi suma valurilor, aventurierul, sãltând din val înval, vrea sã epuizeze marea. Asemenea, Doina Drãguþ, pierzându-seîn arabescul formelor, vrea sã epuizeze inepuizabilul.

Înþelepciunea stilizãrii pune punct amurgului în vecinãtatea cãruia�toate par mai adânci�.

În vârtejul galaonului de forme desfãºurat pe harta geometriei,metafizicul ºi fizicul devin umane sub cãpãstrul ordinii: �cel ce se în-vinge / regãseºte ordinea�. Iar �cel ce se învinge pe sine / în sine aº-teptare uitatã / este cu adevãrat puternic�.

ªtiind cã omul este robit de lucruri, Doina Drãguþ �îºi rãzbunãrobia / prin libertatea artei sale�. Spaþiul de neliniºti se dovedeºte afi, pânã la urmã, ghemul neliniºtilor din spaþiu, liniºtea metaforelorneliniºtite. Doina Drãguþ ºi-a fãcut, din chirpicii fanteziei, casã pespinarea conceptului, altoind suprafaþa cu adânc ºi verdele câmpieicu umanul: �ochii mei verzi / prelungesc / câmpia în spaþii / tremurate�.Intelectualul, ca înnobilare a senzaþiilor, geometria, ca leac al neliniºtii.

Poezia Doinei Drãguþ gustã ambrozie ºi nectar cu zeii la masã ºitrece, cu tocuri înalte, peste narativitatea instinctelor pitice.

Janet NICÃ

�SPA}IUL DIN NELINI{TI�O lucrare îndrãzneaþã ºi fermecãtoare ne pune pe masã ªtefan

Vlãduþescu: �Eseuri de retoricã ºi poeticã�.Eseul este, prin consens, libertate de gândire, combinatoricã

superioarã, subiectivism ºcolit, capriciu de lux, dispoziþie, deschidere.În venele acestor poteci umblãtoare ªtefan Vlãduþescu injecteazã

o dozã de rigoare pentru potolirea unei desfolieri nebune ºi adãstarela umbra unui plop semantic, pe înþelesul, nu al tuturor.

Autorul defineºte, cu greutatea unor lecturi fundamentale, statu-tul FIGURII, prin metoda diacronicã (reconstrucþia istoricã a con-ceptului) ºi prin metoda sincronicã (reconstrucþia logico-tipologicã).

Fie cã este, etimologic, aranjare, dispunere, fie cã e apariþia unuisens figurat alãturi de sensul propriu, fie cã e lipsã, substituire, devi-ere, FIGURA este, înainte de toate, lingvisticã, retoricã, tematicã, sti-listicã, hermeneuticã. Stilistica, structuralismul, glossematica, seman-tica sunt apele tulburi care îºi trimit la suprafaþã neliniºtile adânculuiîntruchipate în FIGURI, nuferi semantici pentru ochiul citit al her-meneutului.

Bine definite, prin nelimitate limitãri, figurile sunt puse la jugulunei interesante demonstraþii pe texte din Eminescu, Arghezi, Kafka,Pirandello, Alexandru Ivasiuc ºi pe texte din poetica italianã dinsecolul al XX-lea. Aici figurile se ramificã maiestuos ca-n arborele luiPorfirius, în alte figuri insolite ºi derutante pentru ochiul profan:figura încetinirii mersului lumii, figura spaþiului alungat, figura aripiidepliate, figura desprinderii, la Eminescu, figura anomaliei timpului,figura unei þãri ploioase, figurile evanescenþei, figura vrãjitoriei calme,figurile închisorii, la Arghezi.

ªtefan Vlãduþescu mizeazã totul pe cartea figurii critice, figuraspiritului creator, rezultatã din figuri ale comunicãrii, discursului,textului, imaginarului, ale sensibilitãþii.

Autorul se declarã, deliberat, discipolul demonului hermeneutic,cu strigare în sâmburele aristotelic: �Orice fiinþã are dorinþa de acunoaºte�. Astfel, cunoaºterea prezideazã comprehensiunea chiardacã, uneori, arta ºi cunoaºterea neartisticã pot sã alunece în excesde minus sau de plus, în amfibolie sau paralogism.

Jocul rigorii ºi al fanteziei joacã un rol important în economiademonstraþiei, nu spre sens, care este al textului, ci spre înþelegere,care este a mesajului.

Momentul de luciditate care îl salveazã pe autor de la înec, plonjatîn vârtejul cogniþiei pure, este convingerea cã hermeneutica �are odimensiune ce se înfãºoarã în imposturã�. În acest caz, limbajul ºi in-formeazã ºi dezinformeazã, ba chiar blocheazã comunicarea. O recu-noaºte autorul însuºi: �Într-un fel, limba te obligã sã spui ºi ce nu vrei�.

Dupã �moartea lui Dumnezeu� în filozofie, a urmat, în literaturã,�la mort de l�auteur�, iniþiatã de Nietzsche ºi continuatã de Proust,Barthes, Foucault, Valery, Noul Roman. De acum, textul se face singur,ca-n poveste, din nimic. Fragmentul comandã întregului, amãnuntulare epoleþi de general.

Nefiind de acord cu nectarul luciferic al acestei metode de explo-rare care o ucide pe mamã ºi pãstreazã doar fiul, ªtefan Vlãduþescuvrea sã-l salveze pe autor, ºi chiar îl salveazã pentru o clipã: �Autorulexistã�. Dar, imediat, dacã nu-l asasineazã, îl înlocuieºte amabil: �Spiritulcreator înlocuieºte, pe bunã dreptate, autorul.�

Hermeneutica este, în esenþã, o succesiune de morþi. Operaomoarã autorul. Hermeneutica omoarã opera. Discursul omoarã textul.Mesajul omoarã discursul. Limbajul �fascist� al lui Barthes este înlo-cuit de o hermeneuticã �fascistã�, omnivorã. La rândul sãu, orice in-terpretare este ucisã de altã interpretare. Chiar ªtefan Vlãduþescu nespune cã Jean Paulhan, vorbind despre interpretãrile lui Heidegger,îl acuzã pe acesta cã raþioneazã ca �o piele roºie�, ca un sãlbatic. Larândul lui, Heidegger îl lectureazã rãsturnat ºi în rãspãr pe Kant.

Metoda aceasta care îl aruncã pe copil odatã cu apa îi repugnã luiªtefan Vlãduþescu, lãsându-i un gust amar pe limba înþelegerii. Con-cluzia este alta: �Acum, fãrã autor, discursul constituie o literã moartãºi ostilã�. Pentru cã nicio minune nu þine decât trei pagini, dupã re-

Muz# care amuz#

gula telefonului fãrã fir, autorul este dat, pentru ultima datã, pe apasâmbetei: �Mesajul este orfan, el nu are autor�. Autorul nu rãmânedecât tatã ºi mamã de discurs.

Pendulãrile între �uite autorul - nu e autorul� aratã nu cã ar ficeva putred în grãdina filozofului ªtefan Vlãduþescu, ci în Dane-marca Retoricii, care de aia este retoricã. Adicã ambiguã, amfibie,confuzã, obtuzã, muzã care amuzã. Nu te obligã limba, câteodatã, sãspui ºi ce nu vrei? Nu din excesul rigorii, ci din acela al fanteziei!

Janet NICÃ

Literaria Anul I, nr.7/20106

rului �Mesagerul Olteniei�, apã-rutã în revista �Literaria� nr.3,pag. 2, la rubrica �Cãrþi primite laredacþie�; cât ºi despre grupajulde versuri semnat de autoareaAny Drãgoianu, publicat în pag.23 a revistei �Literaria�, nr.6. Înprimul caz, presiunile suportatede subsemnatul au fost variate;atingând apogeul dupã difuzarearevistei când mi s-a cerut expres�sã ordon� colegei Doina Drãguþ(care se ocupa de desktop pu-blishing - DTP) retragerea ima-ginii cãrþi în discuþie ºi a foto-grafiei autorului.

La neprevãzuta noastrã întâr-ziere, am primit urmãtoarea co-respondenþã electronicã: �Dom-nule Negulescu, observ cã revistaLiteraria nr. 3 în formã modi-ficatã se încãpãþâneazã sã aparã.Încep sã cred cã ceva nu este înregulã. Voi încerca sã aflu ºi voiproceda în consecinþã� - NicuVintilã, Fri, May 14, 2010,10:33:59PM, extras parþial.

La cea de a doua secvenþãconturatã - Any Drãgoianu -,Doina Drãguþ s-a îmbogãþit ºi ea,vrând-nevrând, cu o delicioasãcorespondenþã, evident, tot elec-tronicã: �...Nu este vorba de ani-mozitãþi cu unele persoane daraceastã persoanã (Any Drãgo-ianu - n.r.) obiºnuieºte sã mã-nânce ca capra despre unii ºidespre alþii ºi l-am avertizat ped-l Negulescu sã nu permitã pu-blicarea ei dar probabil cã nueram eu coerent atunci� - NicuVintilã, July 15, 2010: 2:32:30 PM,extras parþial.

Desigur, �ideea de a respingepoate avea sensul de surditate,de insensibilitate, adicã de lipsã,interpretatã ca indiciul pureiignoranþe� - Lipset.

La rândul sãu, Leon Festinger�lanseazã ipoteza cã douã sis-teme cognitive sunt disonantesau divergente când unul nu«decurge» din celãlalt. Teoriaclasicã a disonanþei cognitivepleacã de la premisa existenþeiunei motivaþii fundamentale dea reduce dezacordurile cunoaº-terii� - Pierre-Andre Taguieff.

Dupã o perioadã scurtã deaparentã �tãcere�, recursul lamixturi sociologice al d-lui N.V.

a sosit prompt; de data aceasta,printr-o epistolã redactatã gene-ric - dar cu vizibile tendinþe con-formiste, din care se desprindeacultul ºefului.

Reproduc textual miezul de-terminist: �...Pentru a obþineaceste înregistrãri legale - estevorba despre «documentaþiapentru obþinerea ISSN-ului» ºidespre «documentaþia OSIMpentru reþinerea denumirii re-vistei noastre» (n.r.) - a fost ne-voie sã angajez promisiuneareformãrii colectivului de re-dacþie al revistei cu scopul de ao acredita la CNCSIS ca revistãde gradul D pentru început ºiapoi sã fie promovatã panã lagradul A în timp�.

Deci, domnia sa, d-l N.V., îna-inte de a informa ºi a consultacolectivul de conducere al Filialeiºi colegii, a angajat promisiuni(!?) în legãturã cu �reformareacolectivului de redacþie al revis-tei cu scopul...�. Aici e mareaproblemã, domnilor: scopul!

Pãi, sã ne înþelegem bine: prinpretinsa acreditare se doreºtetransformarea revistei literareîn revistã de uz universitar, darla gradul D - adicã la nivelul ama-torilor - sfidându-se astfel cali-tatea Ligii Scriitorilor din Ro-mânia, motiv pentru care se in-vocã ºi necesitatea unui viitorcolegiu �ºtiinþific� de redacþie?!

Din fericire, colectivul de re-dacþie nu a gustat îndurerat elo-giul stãruit al neliniºtii ºi niciiluzionistele abordãri de tip du-alist - care sunt de-a dreptul co-mice! - cum ºi-a imaginat ironicºi în elementul sãu acid autorul.

Totuºi, într-un sens diferitpercepem noi planul de exercitarea dominaþiei; sau, altfel spus,jocul traseistic provocat prindeplasarea dirijatã a tensiunilor.

Nu spune Raymond Aron cã�Nevoile inimii dãinuie, ºi bolilesufletului par a se agrava�? Or,

continuare din pag. 1 originile rãului izvorãsc tocmaidin elanul insaþiabil al dorinþeiluciferice.

Specificul cultural nu credi-teazã �ideea supunerii oarbe ºiprincipiile regicide�. Deci, naturaconflictualã a acestei relaþii îm-pinsã între frontiere este maimult decât evidentã.

Sã poposim, cel puþin ilu-strativ, ºi la suprafaþa emergenþeiepistolare, încercând sã �decrip-tãm� pentru necunoscãtori, sim-bolica CNCSIS-ului.

�Consiliul Naþional al Cerce-tãrii ªtiinþifice din ÎnvãþãmântulSuperior este un organ consulta-tiv al Ministerului Educaþiei, Cer-cetãrii ºi Inovãrii, exprimând tot-odatã punctul de vedere al co-munitãþii universitare în ceea cepriveºte politica cercetãrii ºtiin-þifice� - material preluat dintr-unraport al CNCSIS, ian. 16, 2010.

�CNCSIS - se mai spune înpagina web Seo News - este prin-cipala instituþie prin care se fi-nanþeazã cercetarea ºtiinþificã înuniversitãþile din România�.

Aºadar, dosarele depusepentru acreditarea revistelor saua editurilor exclusiv ºtiinþifice ºide interes universitar, vor fi ana-lizate de experþii evaluatori, sta-bilindu-se în ce grupe, categoriiºi domenii ºtiinþifice pot fi even-tual încadrate în perspectivacompetiþiilor.

Poate cã, la nivelul unui pu-blic amator, s-ar lectura cu sufle-tul la gurã gãselniþa verbalã des-pre �acreditare� a d-lui N.V., careare o irezistibilã putere de atrac-þie. La alt nivel, ultralucizilor nule stârneºte nici mãcar curiozita-tea, deoarece se aflã neîndoielnicîn faþa unui paradox al seculari-zãrii. Revenind la normalitate,sperãm sã fie înlãturatã cu dis-cernãmânt confuzia dintre scri-itorii operelor literare ºi autoriide cursuri studenþeºti, a trata-telor ºtiinþifice º.a.m.d. care au

conotaþii inconfundabile în sferapatrimoniului cultural.

Prin urmare, întreb: ce emi-nenþã academicã se încumetã sã�acrediteze� harul creator, în-regimentându-l cu grade - adicãeu epoleþi tereºtrii - potrivit men-talitãþii sale limitate, fãrã sã co-mitã o impietate? Este omuluniversitar etalonul de mãsurãa eternitãþii sau a infinitului?

Sã nu se uite cã revista �Lite-raria� este una dintre razele fer-tile de luminã a Ligii Scriitorilordin România!

Nu cumva acest demers an-ticipat þinteºte niscaiva titluriacademice, printre altele?

Oricum ar fi, colectivul de re-dacþie al revistei �Literaria� nus-a lãsat condus de legi particu-lare heteronome ºi nici nu a în-gãduit nimãnui sã îl îngenunchesub patrafirul iluziei superio-ritãþii, clasificându-l ca fiind su-biect de experienþã.

Maºinãria retoricã, ce a datcombustie epistolei descriseîntr-o stare de alertã a dorinþei,ar fi trebuit sã ºtie cã revista�Literaria� este un documentautentic de legitimare culturalã,nu a trecut printr-un vid de va-lori ºi, deci, nu a solicitat ajutor�corifeilor� dispuºi sã preia tit-luri de cenzori într-un colegiu�ºtiinþific� de conducere cu in-terese absconse.

Într-o asemenea zi memora-bilã, care va rãmâne neuitatã deIstoria Literaturii Române, co-lectivul de redacþie al revistei�Literaria� se retrage onorabildin atmosfera dogmaticã, ofe-rindu-i d-lui N.V. locurile va-cante, spre înscãunarea adora-torilor sãi preferaþi.

Pe aceastã cale, mulþumimcordial tuturor colaboratorilor demarcã ce ne-au onorat cu ma-teriale preþioase în perioadanoastrã de graþie.

Vã aºteptãm, dragi confraþispirituali, la noua noastrã re-vistã de culturã universalã�Constelaþii diamantine� [email protected]

N.N. NEGULESCUredactor-ºef al revistei

�Literaria�, vicepreºedinte alFilialei Oltenia Craiova a Ligii

Scriitorilor din RomâniaAmedeo Modigliani - Nud


Experienþa literaturii, unicãde altfel, este un mod de a trãi,de a interpreta lumea ºi de a-idezvãlui misterul. Poezia poartã,vrem, nu vrem, povara de a scor-moni în mistere ºi de a cauta rãs-punsuri, adâncindu-le. De aicipatima ºi arderea continuã.

Poezia lui N. N. Negulescuaratã neliniºti, frãmântãri, conto-piri ale firescului cu nefirescul,un limbaj viu, într-o continuãtransformare ºi cãutare. �Ochiulde foc� (sintagma în care cunoaº-terea vine prin purificare) seconstituie într-o carte cum rar mi-a fost dat sã citesc în ultimii ani.ªi asta pentru cã autorul pare sãurce, nestingherit, pe o scarã des-

pre care ºtie cã duce la dumne-zeire ºi, indiferent câte trepte ºiobstacole ar avea în faþã, o iu-beºte necondiþionat: �eu iubesc/piramida fântânii/ sunetului/ princare se reflectã/ Dumnezeu�. Esteo scarã care îl ia din lumea obiº-nuitului ºi a greºelii, îl poartã prindurere ºi plâns, pentru a-1 aduceACOLO.

Armele poetului, cuvintele,trec dincolo de timp, tocmai pen-tru a se topi într-o substanþã ab-solutã. �Caut Templul/ mãreþieiCuvintelor/ înafara timpului/ în-afara temeliei/ materiei�. Vulcanullãuntric al lui N. N. Negulescuerupe cu fiecare poem, cu fiecarevers. Rostirea cãtre Dumnezeu ºiîntru Dumnezeu istoveºte. Dialo-gul cu Divinitatea este o rugã darºi o invitaþie: �Hai, Doamne, sãprivim/ prin ochiul de foc/ pesteaurul Edenic/ din moaºtelemele...,/ sã privim, sã privim/ lapenele netezite/ ale îngerilor�.

Cãutarea Lui devine o ranã,cãci unde sunt începutul ºi sfâr-ºitul? �Cum îi va fi/ celui chemat/sã cunoascã Începutul?/ Eu zic:/de ºapte ori Treime/ în nunþi de

�Ochiul de foc� de N. N. Negulescu

(Ed. �Autograf MJM�, Craiova, 2008)

N o t ed e

lec tu r#

spice/ în munþi de pâine/ în deºapte ori/ rubine�.

Un alt plan al volumului, du-blu, de fapt, este acela al sufle-tului ºi al istoriei, douã dimensi-uni ce nu pot fi despãrþite. Po-etul este conºtient cã doar în-þelegând rostul sãu, ca om isto-ric, poate merge mai departe. Elîndeamnã, întreabã, este atent latot ceea ce se spune despre el:�Unii zic cã-mi zugrãvesc/ într-oEvanghelie sufletul/ Alþii vãd cã-mi topesc/ razele viselor/ în cup-torul sãpat/ sub pereþii lacrimei/Iatã de ce acopãr/ cu ºapte rân-duri/ de îngeri/ rãdãcinile auzului.

Cel ce trãieºte experienþa în-tâlnirii cu Dumnezeu se loveºtede o imposibilitate de exprimare,se loveºte de o contradicþie întermeni. Dumnezeu se exprimãprin paradoxuri, prin afirmaþiicontradictorii. De aceea cel ce ex-perimenteazã relaþia cu Dumne-zeu are o permanentã nesigu-ranþã, o permanentã neliniºte,dupã fiecare afirmaþie într-unanumit sens simte împovãrãtor,nevoia sã adauge ceva ºi în ce-lãlalt sens, convins cã doar în

felul acesta, bãtãtorind ºi o cã-rare ºi cealaltã, se poate apropiade adevãr ºi de cunoaºtere. Po-ezia lui N. N. Negulescu, departede a clarifica sau de a uºura în-þelesuri ºi trãiri, cheamã la jertfã,la cãutãri ºi ascensiune, ºi o faceîntr-un limbaj capabil sã trans-forme ºi sã modeleze. Dragostea,aceea care vine din veac ºi tot înveac merge, încheie volumul luiN. N. Negulescu, precum o sim-fonie a luminii: �Dacã vin...��Dacã vin tiptil, tiptil/ ºi-þi furlocul din fitil/ mã acoperi cu sã-ruturi/ pe aripile de fluturi// Dacãmã aplec sã-þi ning/ ochii-n careºi se sting/ trei vãzduhuri de re-grete/ tu mã-ngropi adânc înplete.// Dacã eu îþi sap fântâni/în altarul dintre sâni/ mi se parecã gorunii/ ne ascund la umbraLunii.// Dacã se dilatã munþii/topind peste noi argintii,/ mi separe, mi se pare/ cã-n viori e sãr-bãtoare.�

Dumitru BOTAR

În adolescenþã, când întorceam filele isto-riei ºi poposeam asupra perioadei 1929-1933,gândurile îmi intrau în vârtej, într-o curbãameninþãtoare de pe marginea unui hãu sufle-tesc, a unui trafic de idei ce intrã în ambuteiajfilozofic confuz.

Confuzia avea sã persiste ºi dupã lecturaaltor file care fãceau trimitere la asemeneacurbe istorice, cum ar fi cea din august 1944,sau cea din decembrie 1989.

ªi, aceasta pentru cã pana unor condeieriînmuiatã în cerneluri de culori diferite pãteazãfilele istoriei.

În acest context, Constantin Noica, în cu-getarea sa �Demonia politicului rezolvã totulîn spectrul istoriei�, mi-a mai limpezit acelegânduri tulburi ºi rebele dispuse sã intre încoliziune cu filozofia sau istoria.

Cãci, în mai toatã istoria curbelor, colizi-unea ideilor a rãmas ºi rãmâne indefinibilã, ladispoziþia demoniei politice.

Pentru unii dintre aceºti demoni, curba

De la Vasile Roait#la Marcel Hoar#

poate fi o pantã linã, cu peisaj încântãtor ceduce în oaza fericirii, iar pentru alþii o curbãla 180 de grade care aruncã în necunoscut.

În necunoscut ne-a aruncat ºi cea dindecembrie 1989, pe traseul unei tranziþii cuhârtoape, serpentine, denivelãri de conºti-inþã ºi capcane la tot pasul.

Transfãgãrãºanul nostru, cu toate curbe-le sale periculoase ºi cu sacrificiul din parteaarmatei, rãmâne mobilizator, ne conduce, pre-cum Coloana lui Brâncuºi, la aspiraþii nebã-nuite, pe când tranziþionalul spre capitalismne aruncã în fundãtura disperãrii.

Trasee diferite, curbe diferite, trãirea unorsentimente diferite, toate acestea raportatela demonia politicului.

O bunã perioadã de timp, Vasile Roaitã,

produs al curbelor de sacrificiu al anilor 1929-1933, era o legendã.

O altã curbã istoricã, cea prezentã, îl poar-tã în desuetitudine ºi încearcã sã-l punã peacelaºi soclu, pe un anume Marcel Hoarã.

În cele din urmã rãmâne sã meditãm asu-pra nemuritorului vers eminescian: �Ce e val,ca valul trece.�

Rãmân însã durerile, suferinþele, cicatriceale timpului produse de asemenea curbe desacrificiu nesfârºite, parcã, a unor generaþiiîntregi, la care demonii politici jubileazã.

Istorie, te implor! Nu mai fi perversã cuale tale curbe, uneori, la 360 de grade. Învaþãºi tu de la surata ta cea mare, universalã, ºiia-o pe scurtãturã, ocoleºte fundãtura!

Ion VÃLEANU-VÎLCEANUN. Red.: Marcel Hoarã (PDL) a fost atacat cu pietreºi alergat de câteva zeci de participanþi la mitinguldin Piaþa Victoriei,din 19 mai a.c., membrul PDLfiind scos din mulþime de poliþiºtii comunitari ºidus în Muzeul Þãranului, de unde a fost scos cu odubã a Poliþiei Comunitare.

Literaria8 Anul I, nr.7/2010

Al. Florin Þene este, în pei-sajul cultural al Clujului ultimelordecenii, unul din personajele ex-trem de active ºi implicate per-manent într-o multitudine de acti-vitãþi, de cele mai varii genuri, cuo asiduitate ºi o dãruire care sur-prind ºi stârnesc invidii.

Cu o hãrnicie invidiatã demulþi, Al. Florin Þene publicã celpuþin douã cãrþi pe an. În acelaºitimp, el are ºi rãgazul de a reveniadesea asupra cãrþilor de care sesimte mai legat sufleteºte spre ascoate noi ediþii, revãzute ºi adã-ugite. Aºa cum este ºi cazul lu-crãrii intitulatã Cãrticica de datîn leagãn gândul, ajunsã recentla cea de-a III-a ediþie.

CRONICA UNUI TIMP TR~ITCartea a apãrut de curând la

Petroºani, loc foarte drag autoru-lui, deoarece, împreunã cu mulþidintre condeierii locului, el a ini-þiat ºi imaginat de-a lungul tim-pului numeroase fapte de culturãînscrise temeinic în memoria ace-lor meleaguri. Autorul îºi subinti-tuleazã lucrarea Povestiri oni-rice ºi oferã cititorului interesato multitudine de faþete ale scri-itorului ºi creatorului mereu atrasde întâmplãri, evenimente sauenigme ale lumii prin care trece.Ne-ar fi foarte greu sã identificãmo unitate tematicã sau ideaticã aacestei lucrãri, pentru cã fiecaredintre povestiri sunt crâmpeie saumomente trãite de autor sau le-

gate de acesta prin fire nevãzute.Subtitlul lucrãrii, Povestiri

onirice, ar putea fi oarecum de-rutant, întrucât, în opinia noastrã,autorul ºi-a transformat în aºa-zise povestiri ºi multe din amin-tirile proprii, care-l leagã de di-verse personalitãþi ale spaþiuluiromânesc sau de care este atrasdintr-o perspectivã livrescã. Car-tea se citeºte cu interes, chiar da-cã, cel puþin aceastã a III-a ediþienu este lipsitã de numeroase ne-ajunsuri tehnice datorate proba-bil editorilor.

ªi prin noua sa lucrare, carebeneficiazã de un fel de cuvântînainte, semnat de un anumeSabin Bodea, ºi de o aparentã

postfaþã, datoratã lui Mihai An-tonescu, Al. Florin Þene îºi con-firmã, într-un fel, vocaþia de scri-itor ºi de truditor pe tãrâmul vieþiiculturale a spaþiului transilvan.

Dan BRUDAªCU

Ultima amintire

Mereu aud:�Ultima amintire este.....� Cum este?.......................................- Cred cã e cutia neagrãRegãsitã dupã �accident�ºi nedescifratã,pentru cã e greusã decodificãm iubirea.

Sãrut nevinovat

Caut cu înfrigurare începutulºi nevoi nenumiteîmi provoacã dureri.Mintea respinge,dar primitivismulacceptã prea uºorpreliminariile a ceea ceînseamnãun sãrut nevinovatcare, scântei provoacãîn sufletu-mi încãtuºat.Toate sunt inconºtienþeleunui sãrut nevinovat

Elena BUÞU

De-aº avea ºi eu o casã...

Din plãmãdeala lutului am încercat sã fac,Ce-a fãcut tot omul de atâtea generaþii.O casã micã, veselã, cu prispã, nu palatDar în dorinþa mea,În lumea cu palate, fãceam elucubraþii

Lutule, eu n-am putut sã fac din tine nici chirpiciDeºi, am vrut cu sârg sã te transform în cãrãmidã.Materia primã este ea la preþuri foarte mici,Dar sãrãcia m-a adus la stadiul de omidã.

În anotimpul rece când iernile mai viscolesc,Eu nu voi huzuri în puf ºi n-am ales grandoareaPentru copiii mei ºi plâng. Regret cã-i amãgesc.Ei nu vor mai zâmbi când va veni ninsoarea.

Cât m-am crezut de mare..., aflaþi cã eu sunt micªi mai sãrac decât grãuntele de praf adevãrat.Regret cã am trecut prin viaþã ºi n-am fãcut nimic.Mã voi întoarce-n lut cu acest mare pãcat.

ªi totuºi, de-aº avea o casã, eu v-aº numi vecinic-aºa e sufletul meu blând ºi am gânduri bune.Eu n-am crescut în puf, dar nici printre ciulini.ºi-am sã v-arãt din neam, nobleþile strãbune.

Din vol. �ULTIMUL DANS� - 2009

Destin hoinar

Mã regãsescîntr-un trup încã hrãnitde iluzia unui destinnechibzuit ºi hoinar,ce bântuie,sub protecþia speranþeipe valurile tristeºi uimite de trecerea pe elea nepãsãrii tale.Destinul mi te-a dãruit,dar tot el mi te-a smuls,purtându-te pe freamãtul de vântîn toate direcþiile,smulgându-þi frunzele una câte unaîn plinã toamnã, bogatã,cu încã o dragoste zdrobitãde incompatibilitate.

Amedeo Modigliani - Nud


...Micu Mircea s-a nãscut la31 ianuarie 1937 în comuna Vâr-ºand, jud. Arad, pe graniþa cu Un-garia. Tatãl a fost ofiþer de Jan-darmi, mort în timpul rãzboiului,mama casnicã. A copilãrit ºi ºi-afãcut ºcoala primarã în satul ve-cin, Grãniceri, la un unchi al sãudupã mamã. Având în familie doiintelectuali, crescuþi în spiritulªcolii Ardelene, beneficiazã delecturi literare solide. În 1950, semutã la Arad, urmeazã un ancursurile Liceului �Moise Ni-coarã�, dupã care se înscrie laªcoala Pedagogicã de Învãþãtori.Dupã absolvire, frecventeazãcursurile Facultãþii de Filologie,vreme de trei ani. Se angajeazãîn învãþãmânt, la ªiria (satul luiSlavici), predând ca profesor su-plinitor. Îºi dã definitivatul înSurdo-pedagogie. Ocupã, rândpe rând, postul de redactor laStaþia localã de radio, redactor laziarul local din Arad.

În 1965, vine în Bucureºti ºieste angajat la Uniunea Scriitori-lor, unde a ocupat diverse funcþiiadministrative, pânã în 1989. Alucrat ºi la Asociaþia Scriitorilordin Bucureºti, editând o serie dealmanahuri literare. Este membrual Uniunii Scriitorilor din anul1970. Dupã 1989, conduce revistasãptãmânalã �Viaþa Capitalei�,apoi este inspector-ºef la Direc-þia de culturã a Capitalei ºi, din1992, director al cotidianului�Cronica Românã�. Debuteazã în1968 cu volumul �Nopþile risipito-rului�, dupã care publicã alte cãrþide poezie - �Teama de oglinzi�(1970), �Vânãtoare de searã�(1971), �Murind pentru primaoarã� (1972), �Poeme pentru ma-ma� (1973), �Cu inima în palmã�(1974). Este ºi autor al mai multorvolume de parodii: �Dracul ver-de�, �Parodii de la A la Z�, �Cetiþi-le ziua�, fiind considerat printrecei mai buni parodiºti, alãturi deTopârceanu ºi Marin Sorescu.

A scris ºi numeroase cãrþi deprozã, iar cu romanul �Patima�,apãrut în 1972, se afirmã ca unpozator redutabil în buna tradiþiea ªcolii ardelene, fiind comparatcu Slavici, Agârbiceanu, TitusPopovici. Criticul Nicolae Mano-

lescu îi consacrã o cronicã lau-dativã, romanul fiind apreciatdrept cea mai bunã carte de prozãa anului. Volumul doi al romanuluiapare în 1975, împreunã cu primulsãu titlu �Semnul ºarpelui�. Altecãrþi de prozã: �Secretul doamneide zãpadã� (1976), �Singur înMongolia� (1989), precum ºi se-ria de �Întâmplãri cu scriitori�,trei volume, un fel de istorie lite-rarã, amuzantã, ai cãror eroi suntscriitori din epocã. Eseuri ºi por-trete, profiluri, sunt prezente învolumul �Miere ºi fum� (1989).Dupã romanul �Patima�, regizorulMircea Veroiu a ecranizat un film�Semnul ºarpelui�. În 1978, debu-teazã în dramaturgie cu piesa�Avram Iancu�, pusã în scenã laTeatrul Naþional din Cluj.

Dupã revoluþie, Mircea Micupublicã mai rar ºi este prezent înpresa scrisã cu numeroase arti-cole ºi eseuri pe care nu le-a reunitîntr-un volum. Dintre volumeleapãrute dupã anii �90, amintim�Viaþa în pijama� (1999), �Singurîn Mongolia� (1991) - prozã -�Poeme pentru mama� (2000),�Ascuns în lacrimã� (2002),ambele de poezie, ºi un original�Dicþionar sentimental de po-ezie�, volumul I, apãrut în 2002,care conþine o altã serie de por-trete. Este autorul mai multor sce-narii radiofonice, iar pentru cãr-þile de poezie, prozã ºi dramatur-gie a fost laureat cu Premii aleUniunii Scriitorilor. Este laureatal Premiului de excelenþã al Aca-demiei Române. A tradus din li-rica universalã ºi a colaborat cons-tant la aproape toate revistele li-terare ale vremii. La revista �Lu-ceafãrul�, spre exemplu, a avut orubricã intitulatã �Rememorãri�,pe care a susþinut-o pânã în 1989,vreme de 20 de ani. Romanul�Patima� a fost tradus în limbilepolonezã ºi rusã. În anul 2003,apare cartea de rememorãri lite-rare �Întâmplãri vesele cu scri-itori triºti�, o radiografie amu-zantã, dar ºi plinã de veridicitatedespre viaþa scriitorilor din dece-niul ºapte ºi opt. Despre Mircea

Micu s-a scris mult. Critici caMihai Ungheanu, Marian Popa,Nicolae Manolescu, Cornel Un-gureanu, Laurenþiu Ulici l-auapreciat drept un scriitor com-plet, în sensul cã a practicat toategenurile literare cu succes.

Volumele sale, tipãrite înaintede revoluþie, precum ºi cele dedupã, au cunoscut o largã audi-enþã în rândul cititorilor, apãrândîntr-un tiraj de peste un milionde exemplare.

În ultimii ani, Mircea Micu acolaborat ºi la posturile de tele-viziune, realizând emisiunile�Cafeneaua literarã� ºi �Ateneulartelor�.

Premii literare:- Poezie: �Poeme pentru

mama� - Asociaþia ScriitorilorBucureºti, 1979;

- Prozã: Romanul �Patima� -Asociaþia Scriitorilor Buc., 1980;

- Teatru: �Avram Iancu� -Asociaþia Scriitorilor Buc., 1978;

- Premiul Naþional al Ministe-rului Culturii ºi Cultelor, 2003.

***...Am gãsit, pe blogul lui Mir-

cea Micu, un citat din Justin Ca-prã (inventator ºi inginer romângenial - dar, ca la români - aproapenecunoscut�!: inventator, mã-turãtor, filozof ºi pustnic - ro-mânul care a inventat rucsaculzburãtor folosit acum de ame-ricani în cãlãtoriile spaþiale,stã la Baloteºti, într-o casã aus-

terã ca o chilie. Când l-au �vizi-tat�, hoþii i-au fãcut pagubãdoar pentru cã au lãsat uºa des-chisã la plecare. Era iarnã, elera plecat din localitate ºi cen-trala a consumat gaz cât pensialui pe o lunã - îl prezintã, cuamuzament amar, ziariºtii de laGândul): Calea pe care am ales-o este emigrarea în pãdure, un-de nu aud expresii vulgare, un-de nu aud manele ºi nu vãd ima-gini de reclamã ºi nici teleno-vele. Vreau sã înlocuiesc radio-ul cu muzica sa agresivã, cu mu-zica ciripitului pãsãrelelor, cusunetul apei ºi foºnetul frunze-lor. Refuz artificialul, nu maivreau beþivi ºi fumãtori, vreauoameni adevãraþi sau fãrã oa-meni. Vreau sã fiu mic pentru amã bucura de adevãrul Divin.�

Sunt sigur cã citatul acesta îlrezuma, ca atitudine de Duh, înproporþie de peste 90%, pe Mir-cea Micu. Da, a fost un om prie-tenos, �pontos� (�parcã ºi camfumãtor�) - dar, mereu, îi luneca,în ochi, o privire neliniºtitã... Suntsigur cã, în acele momente, segândea cât de bine i-ar fi fost nuîn adunãri festiviste, ci... pe malulapei, pescuind...cu muzica ciri-pitului pãsãrelelor ºi cu foºne-tul frunzelor deasupra capului.

Emigrând nu neapãrat înMongolia (atât de fascinat erade figura misticã, nobilã, AU-TENTICÃ, nu cea falsificatã deistorie, a lui Ginghis-han...), ci...în pãdure.

...Am citit din Mircea Micu,pe apucatelea... l-am privit ºi as-cultat la TV ºi l-am ascultat laradio. Faþã cãtre faþã ºi strân-gându-i mâna micã ºi nervoasã -...asta s-a produs abia acum unan, cu ocazia unui Festival Naþio-nal de Poezie - organizat, cu toa-tã osârdia, la Râmnicu Sãrat, deamicul ºi editorul meu, Constan-tin Marafet. Avea Mircea Micuo privire scânteind, parcã s-ar fipregãtit, într-una, sã spunã oanecdotã bunã... savuroasã...dar o amâna! - ºi, pentru cã eranevoit s-o amâne, se încruntasepuþin... Avea miºcãri zvâcnite ºipaºi melancolici, strãbãtând spa-þiul într-un dans puþin ºui.

...Am stat lângã el, la masaprezidiului... dar festivitatea, cu

MIRCEA MICU �CEL MARE LA DUH...

in memoriamin memoriam


Literaria Anul I, nr. 7/201010

August. Cãldurã înãbuºitoare.Soarele arde neîndurãtor, aerul vibreazã.Mã las furatã de muzica valurilor.de vocile clãditorilor de castele pe nisip,mã las în voia soarelui. ªi, soarelui nu-i place sã fie rugat.M-a colorat! ... puþinã umbrã, îmi acopãr umerii cu o eºarfã.ªi eºarfa-i greu de suportat. Ce voi face la noapte?mã voi plimba... Nopþile sunt minunate, nopþi albe de varã.închid ochii!...durerea este suportabilã.Strãzile scãldate orbitorîn lumina atmosferei de carnaval. Carnaval perpetuu,al kitschizãrii, al banalului, ºi al ridicolului.Incitantã în naivitatea ei. Kitsch ºi bâlci:cãluºei, în goanã caleidoscopicã,vatã pe bãþ înmiresmatã în vanilii,cornetele cu îngheþatã delicioasãîn diferite culori ºi arome,aer înmiresmat cu aburii porumbului fiert,gâdilând plãcut ºi îmbietor nãrile;alãturi, miasma algelor aduse la mal,a scoicilor pe jumãtate ucise,nisip foºnitor sub valuri agitate,amulete, mãrgele ºi brãþãri,coliere, cingãtori, eºarfe,asezonate pe alocuri cu câte un pictor amatorde câºtiguri imediate,sau de vreun muzician cu arcuºul lui tânguitor.Un amalgam împestriþat. Iar tot acest amestec de oameni,veºminte ºi lucruri este înghiþit brusc de chemarea straniea unui instrument muzical. Acorduri de naise amplificã într-o muzica celestã,iar vaietul ei întristãtor, în vocalele sfâºietoare mângâie aerul,oamenii, marea ºi cerul.Ca o catifea, corul acestor stranii instrumente,stranii, dar captivante, cheamã, se aºterne peste tot.Lumea se adunã ºi dispare în muzicã.Hipnotic, cercul format în jurul cântãreþilorambulanþi devine ecuatorul pãmântului.Dezinvolt, spectacolul continuã,nicio clipã stânjenit sau tulburat,derulându-se scenã dupã scenã, în propria regie.Vocale prelungi se înãlþã la cerîn imnuri religioase ale fiilor lui Montezuma.Imaginaþia o ia razna. Marea o ia razna.Pãduri amazoniene, triluri boliviene, ecuadoriene,columbiene, peruane invadeazã de pretutindeni.Adierea rãcoroasã a vegetaþiei luxuriene,

solii acelor lumi,cântãreþi veniþi la picioarele noastre,miracol, Reverberând muzicã, frisoneazã.Cuprinsã de, ºi în aceastã vrajã, amorþesc treptat-treptat.Sonoritatea �Heya-heya-ului, hei... heya-heiiiii�...mã modeleazã ca pe plastilinã.refrenul se repetã magic, ademenitor,exercitã asupra mea o forþã de neînchipuit.Cântãreþii, trei fluturi uriaºi,îºi vânturã aripile de la dreapta la stânga,ºi de la stângã la dreapta,mixeazã în ritmul dansului frenetic, nuanþe.Ochii surprind halucinant tonuri de galben-pai,bleu-ciel, verde-fistic, roºu-agresiv, galben-citron,verde-nucãriu, roz, bleu, portocaliu, albastru-indigo, alb,alb ºi peste toate acestea, negru. Negru-infern.Pletele lor, mai negre ca noapte, prinse în cozi,zboarã într-o parte ºi alta, avertizând:�priviþi, ieri am fost rãzboinicii lui Montezuma.Azi, dansatori... mesageri ai culturilor noastreciopârþite, forfecate, scormonite�.Þâºnesc de pe un picior pe altul aprig, parcã plutesc.Holograme se înalþã odatã cu muzica lor,iar înaltul este invadat de spirite.Pãºesc ritmic în fatã ºi în spate, lateral, pe vârfuri,pe cãlcâie... pe vârfuri, se rãsucesc, fac piruete.Dansatori de foc purtând în lume dansul ºi cântecul lor,portul, cultura de neºters,uimirea înainte de toate: au pierdut pãdurile, casele,pãmântul... Furia ºi nemulþumireatranspuse în dans, în cântec... Ritmul e ameþitor,sincronizarea perfectã.Sufletul lor foloseºte ika, naiul, malta, samponia,tollosul, ocarina...Muzica schimbã vibraþia aerului, ritmul.Privesc din ce în ce mai fascinatã.Pentru o clipã sunt fiica lui Montezuma.Gata sã apãr aceste comori, gata sã mor pentru ele.Mã avânt în sunetul ei. Ramuri în evantaipentru carnea mea încinsã, îmi alinã durerea.Râuri de ciocolatã fierbinte,amintind pasiunea marelui împãrat Montezuma...Agit braþele... picioarele au pierdutritmul rãzboinicului.Amorþeala din trup se risipeºte treptat.Deodatã, muzica tace. Pãdurea se retrage,iar zgomotul valurilor se aude tot mai apropie...Clipesc. Întinsã pe nisip,încerc sã fur cu coada ochiului lumea din jur.Unii plecaserã, alþii, nu se îndurau...- Ce faci, Anna, înregistrezi muzicã, sau dormi?

Mariana Vicky VÂRTOSU

POEM NAIV. FIICA LUI MONTEZUMA

Mariana Vicky Vârtosu (n.1953) preºedintele Ligii Scriitorilor din România/ Filiala de Vrancea,prozator, publicist, cronicar, membru fondator al Asociaþiei Culturale Duiliu Zamfirescu, redactor alrevistei �Oglinda literarã�, colaboratoare la diverse publicaþii culturale zonale (Oglinda literarã, Salonulliterar, proSaeculum) ºi din þarã, deþinãtoare a unor premii ºi distincþii pentru prozã, criticã literarã ºicronicã de carte. Este semnatara cãrþilor: �Jurnalul unui ticãlos� (versuri), �Jucãrii pentru Noemi�(versuri pentru copii), �Iubire fãrã vacanþã� (prozã scurtã), �Nopþi cu ochii deschiºi� (roman), �Talis-man de buzunar� (prozã scurtã), �Mireasa de nisip� (nuvelã), �Pseudojurnalul Dorei Spirescu� (ro-man), trilogia �Legatã la ochi� (�Legatã la ochi� - vol. I; �Dincolo de nimic� - vol.II), �ªapte ani spre unTibet� - jurnal de cenaclu. �ªapte ani spre un Tibet� consemneazã ºapte ani din viaþa culturalãvrânceanã, fiind notate aproape toate evenimentele culturale (de gen) care s-au produs în perioada2001-2008). Despre scrierile sale s-au exprimat de-a lungul vremii Emilian Marcu, Gheorghe AndreiNeagu, Valeria Manta Tãicuþu, Liviu Comºia, Constantin Miu, Liviu Grãsoiu, Marin Ifrim, CorneliuFotea, regretatul Florin Paraschiv (care a îndeplinit ºi rolul de prezentator al cãrþilor sale), JeanineVadislav, Mircea Ionescu, Speranþa Miron etc.


Lui D. Botar, cu prilejul lan-sãrii volumului �Taborisme�:Când pe lume Botar a venit,/ Mu-zele cumplit l-au pedepsit:/ Sã fieîn viaþã dascãl iscusit/ ªi-n sub-sidiar... epigramist!; Nemuritor sãfie fratele Tabor/ Ce-ºi zice-n acteD. Botar.../ Fost profesor, chiarcãrturar,/ Dar foarte adesea...cimilitor!; ªi-n þintirim de-ajungeD. Botar,/ Om de valoare, ce-afost ºi cãrturar,/ Deºi semna cunumele Tabor,/ Pentru noi rã-mâne-va nemuritor!

Andrei Potcoavã

De curând, la 27 mai 2010, D.Botar a împlinit 65 de ani de cânda vãzut lumina zilei în frumoasaurbe romanaþeanã Caracal pentrua se împlini peste vremuri cu oprevestire a ursitoarelor... dupãcum regretatul Stelian Filip, cumultã �acurateþe comicã�, preciza:�Carul când se rãsturnã/ Toþi proº-tii se strânserã.../ Însã printre ei se-aflarã/ ªi deºtepþi care scãparã...//Adagio: Fusese în frunte ºef decar/ Chiar strãmoºul lui Botar!�.

La care noi, acum, avem posi-bilitatea sã adãugãm: �În Cara-cal, cu pas mic ºi mãsurat,/Alãturea de carul ce s-a rãsturnat,/Pãºeºte neica supãrat/ Cã Botarrãu l-a mai certat...�; �Din carulce l-a rãsturnat/ În centru, în Ca-racal, chiar la Sfat/ În lumea largãimediat/ O trupã gureºã s-a îm-prãºtiat...�; �Aºa se face cã astã-zi noi/ Avem în þarã mulþi... eroi/Oameni aleºi, chiar adevãraþi/ Debunã seamã toþi sunt... elevaþi.�;�Iar dupã ei... pâº... pâº ºi eu/Robul lui Dumnezeu/ Mã strã-duiesc cât pot/ Sã nu mã creadãlumea... un netot!�.

Dupã studii elementare, gim-

naziale ºi liceale, la liceul �IoniþãAsan� din Caracal, urmeazã fa-cultatea de istorie a Universitãþiidin Bucureºti, pe care o absolvãîn 1969, pentru a îmbrãþiºa �ca-riera spinoasã� de dascãl, cãreiai se va dedica cu mult profesio-nalism... a predat istoria patrieila Liceul agricol din Caracal, undepeste timp va fi ales director ad-junct, pentru ca apoi apreciindu-i-se activitatea sã fie promovatinspector ºcolar de specialitatela Inspectoratul ºcolar JudeþeanOlt... în final revine la catedrã ºiva îndeplini funcþia de directorla Casa de copii din Caracal.

Dupã cum plastic s-a expri-mat Stelian Filip în �Mini-pre-faþa� la volumul �Taborisme�, D.Botar a rãmas mereu �un copilcuminte� care crede încã în po-veºtile cu feþi-frumoºi ºi zâne, învictoria binelui împotriva rãului,a frumosului împotriva urâtului,a deºteptãciunii împotriva pros-tiei... el nu þipã degeaba, nu sestrâmbã la nimeni, nu dã cu pietreîn nici o vieþuitoare (cu atât maimult în Dumnezeu - s.n.), ci dincând în când �aruncã, spun ceidin jur, o bombiþã usturãtoare, fã-cutã de el, dar care nu este încãr-catã nici cu trotil, nici cu dina-mitã, ci ne face praf de râs... pecare o numeºte «epigramã»...aceasta uneori pocneºte tare,alteori face doar fâs... ºi este folo-sitã cu eficienþã ca instrument cucare participã la o luptã inegalãîn societate, luptã în care chiardacã nu reuºeºte sã rãneascãinamicii, încearcã sã-i mobilizezemãcar, sã mobilizeze societateaactualã... speriind rãufãcãtorii�.

D. Botar debuteazã publicis-tic în 1981 la �Oltul�..., apoi, întimp, colaborãrile sale vor fi gãz-duite de publicaþii prestigioaseca �Magazin istoric�, �Contem-poranul�, �Ramuri�, �Cuvântullibertãþii�, �Olt Press�, �OglindaRomanaþiului�, �Gazeta Oltului�,�Mesagerul Olteniei�, �Oltul cul-tural�, �Pe aici nu se trece�, �Mo-zaicul�, �Scrisul românesc�,�Oglinda literarã�, �Observato-

rul� (Toronto-Canada), �Epigra-ma�, �Haz de necaz�, �Pãcalã� etc.

De profesie istoric, publicãlucrãri de specialitate: �Caracal -ghid istorico-turistic� (1972),�Atunci, la Robãneºti� (1992),�Fiii Romanaþiului� (vol. I - 1986,vol. II - 2005), �Virgil Carianopol- studiu monografic� (1997), �Co-legiul Naþional Ioniþã Asan� (mo-nografie, 1998), �MonografiaGrupului ºcolar agricol DimitriePetrescu� (colaborare, 1998), darºi volume cuprinzând �Catreneumoristice - epigrame� (�20 deepigramiºti romanaþeni�, 1999),�Catrene satirice - epigrame�,2005 ºi �Taborisme� (2009).

Este nominalizat ca �profesorevidenþiat�, modalitate ce-i re-compenseazã activitatea didac-ticã merituoasã; este membru deonoare al Asociaþiei naþionale�Cultul eroilor� din România,membru fondator al Fundaþiei deculturã patrioticã �Mãrãºti, Mã-rãºeºti, Oituz�. Este prezent înpeste zece culegeri ºi antologiide epigrame, precum ºi în treidicþionare biografice. Din anul2003, este cetãþean de onoare almunicipiului Caracal... în 2008 aprimit din partea Fundaþiei�Scrisul românesc� o diplomã deexcelenþã în calitate de fondatoral cenaclului epigramiºtilor olteniºi pentru întreaga activitate dinînvãþãmânt din publicisticã ºi dindomeniul epigramei.

Activitatea în domeniul epi-gramei i-a adus lui D. Botar apreci-eri elogioase, între care ne vedemobligaþi sã redãm câteva (ele gãsin-du-se ºi în volumul �Taborisme�):

Nicomah, în �Oglinda Roma-naþiului�, nr. 156/27.06-3.07.2008,afirmã: �Epigramistul Botar e unlup singuratic; tace ºi face; dã ºise carã; se uitã în oglindã sau pegeam ºi râde mânzeºte; Taborface umor pe gratis�.

Gherasim Rusu Togan, în�Haz de necaz�, an 6, nr. 61 dinmai 2005, afirmã: �Spirit ironic,cum îi stã bine unui oltean�,afirmaþie pe care o putem susþine,redând câteva catrene: Ca la noi

la nimeni: �Nu faci din cocoºgãinã/ Nici din varzã o sulfinã/Dar din securist, e clar/ Poþi faceun parlamentar...� sau dâmbovi-þenele: �Zise-n sine vulpea hoaþã/Având poftã de-un boboc:/ �Sã-l cumpãr de la piaþã/ Sau sã-l furpe... Emil Boc?� ori � ªi iar zisevulpea hoaþã/ Având poftã de-obananã:/ �S-o mãnânc de dimi-neaþã/ Sau la prânz pe MirceaGeoanã�; Mãsuri de precauþie:�Având muscã la culturã,/ Fluturiîn agriculturã,/ Vom utiliza rapid/Cel mai bun insecticid.�; Olte-neascã: �Promovat ca ºef de piaþã/Am iscãlit un pitac:/ - La tarabeledin faþã/ Sã vindeþi numai coni-ac!� cu Adagiu: �La UE sã rapor-taþi/ Prima piaþã de bãrbaþi�.

G. Penciu, în prefaþa la volu-mul �Cadenþe satirice�, apãrut laEd. Sitech, Craiova, 2005, îi urea-zã lui D. Botar: �Bun venit printrenoi, cã pe panoplia dumneavoas-trã de arme se întrezãresc hale-barde specifice genului scurt alliteraturii umoristice�.

D. Botar descoperã cu uºu-rinþã sursele umorului, este im-previzibil ºi adesea acþioneazãpentru a elimina pornirile nega-tive ale fiinþei umane. Petre Gigea-Gorun, în prefaþa volumului�Moravuri ºi nãravuri�, apãrut laEd. Universalia, din Craiova, în2005, afirmã: �Înconjurat de catrenese simte bine în mijlocul lor, ebinevoitor ºi când se transformãîn spadasin lucreazã cu eleganþãºi cu spirit ascuþit faþã de nãra-vuri ºi moravuri�. Câteva �rostiri�din acest punct de vedere suntdeosebit de elocvente: Premoni-þie: �Adevãr grãit-a popa Guranecuratului: «Fraþi români în Eu-ropa/ Vom fi proasta satului!»�.

D. Botar-Tabor - �Taborisme� Ed. Universitaria, Craiova, 2009



continuare din pag. 11Referitor la tranziþia noastrã:

�Azi la noi în România/ Und� te-ntorci ºi und� te duci/ Vezi miratdemocraþia/ Pe uluci sau pe bu-tuci.� sau Dezamãgire: �Adera-rea mult doritã/ O trãim ca o po-varã/ Tot corupþie ºi mitã/ Boalanoastrã milenarã� ori Buget 2009:�Conceput sã batã criza/ Am vã-zut care e miza/ Cotletul l-a luatTraian/ Restul e doar... Can Can.�,finalizându-se cu o Auto-pre-zentare: �Numele meu de Botar/Are buchet de cotnar/ Aºadar,poftiþi la cramã/ Sã ciocnim oepigramã�.

Volumul, dorit ca o culegerede catrene vizând varii defecte,moravuri, ce greveazã fiinþa uma-nã din cele mai vechi timpuri darcu deosebitã pregnanþã în pre-zentul nostru de tranziþie, estecantonat în capitole, între carecele mai reuºite le apreciem pe celeintitulate �Amestecate�, �Epita-furi� ºi �La o ºuetã� în care seidentificã �aplecarea cãtre epi-gramã� a autorului în strânsã core-lare cu acuitatea percepþiei feno-menelor ce se combat cu ironie

finã în câteva catrene ca: �Epigra-mist înverºunat/ În viaþã-am râsde proºti ºi boi/ ªi iatã totul s-aschimbat/ Acum puteþi sã râdeþivoi� sau �Adio, vin bisericesc/Adio, zaibãr oltenesc/ De vã sor-beam îndeajuns/ Nu ajungeamunde-am ajuns� ori �Tu care trecipe lângã mine/ ªi-nduri prin viaþãsuferinþe/ Sã ºtii cã totuºi ar fi bine/Sã facem schimb de locuinþe.�

Dupã ce clarificã situaþia în�Numele meu de Botar/ Nu esteîn dicþionar/ Dar nu fac din astadramã/ Cã-s ascuns în epigramã�,d-na Elis Râpeanu, �doamna epi-gramei româneºti�, îl lãmureºteafirmând: �De te-ascunzi în epi-gramã/ Sã nu faci din asta dramã/Sper cã-n vremea ce-o sã vinã/Vei ieºi ºi la luminã!�.

La �nelãmurirea� din capitolul�La taifas cu Nicomah� din vo-lumul �Moravuri ºi nãravuri�, ci-tat de Mircea Ionescu Quintus,se afirmã �Nicomah ºi cu Botar/Au destin de muºchetar/ Dar unamãnunt îmi scapã/ Care-i spadã,care-i... capã?�, pentru ca ulte-rior sã aparã ºi desluºirea: �Nu-idestul sã ai destin/ Trebuie sã

continuare din pag. 9

convenienþele ei, îl încorseta... deaceea, a þinut un discurs lung (catimp fizic), dar atât de scurt, prinscãpãrãrile de Duh, care sãltauprin salã, precum spiriduºii... - undiscurs prin care voia, pesemne,sã se exorcizeze de orice pãcat alconstrângerii de Duh�

Marele sãu Duh se zbãtea,încã de atunci, încã de multe vieþi(pentru cã pofta lui de viaþã li-berã era cât pentru un nou po-por!) - în cuºca astei lumi!

...Când s-a stat la masa deprotocol - el a fost aºezat la omasã din faþa mea. Mã privea stã-ruitor... apoi una dintre premiantei-a înmânat un manuscris, ºiMircea Micu, sã nu parã cã nu eamabil, s-a înclinat, precum untruver al timpilor cei vechi ºifascinanþi... Dar gândurile îi erau,deja, tare departe. Dupã o vreme,iar m-a privit, cu sfredel în ochiipuþin dilataþi, din pricina feþeiosoase... apoi, s-a sculat brusc dela masã, dând �plecarea�! M-a sa-lutat cu o micã reverenþã, spu-nând: �Sã trimiþi materiale la Lite-ratorul. Îmi place curajul cu carescrii. Sã ne re-întâlnim cu bine!�

...Da, Mircea Micu: sigur cãne vom întâlni, într-o lume �cumult bine� în ea, spre deosebirede asta, UNDE DUHUL TÃU,MULT PREA MARE PENTRUDIMENSIUNILE EI MESCHINE,N-A MAI ÎNCÃPUT... - ºi, ner-vos ºi rezolut (cã n-aveai timpde pierdut!), þi-ai dat, fãrã preaviz,demisia!

...Dumnezeu sã-þi facã ochii -stele! Când voi privi, în vara asta(poate ºi-n alte veri, dacã mã maiamânã oleacã, ºi pe mine, Dom-nul...!), spre cer - voiesc sã-þi re-vãd ochii aceia cenuºii ºi, totuºi,atât de luminoºi, privindu-mã custãruinþã... - ºi, în sfârºit, sã aud,de dincolo, ceea ce n-ai putut sã-mi spui, la acea masã, de la Râm-nic, atunci... Odihnã bunã sã-þidea Dumnezeu, pe malul celorpatru fluvii din Paradis... - cufoºnetul frunzelor deasupra ca-pului... - ºi asta, pânã ne vom re-întâlni, mai... �explicativ�!

La bunã re-vedere, Maestre!Sã m-aºtepþi calm, cãci voi veni,negreºit ºi foarte curând! Iar eu,când zic o vorbã, apoi vorbã debucovinean/ �neamþ� este!

Adrian BOTEZ

se ºi vadã/ Dacã-i priveºti puþin/N-au nici capã, n-au nici spadã.�

În final, avem datoria sã afir-mãm cã nu întotdeauna �lucrurilemici sunt neînsemnate�, ci estenecesar sã desluºim, ca în cazulvolumului analizat, existenþa unei�ziceri� cu multã grijã �aºezatã�de autor care, utilizând arma iro-niei în �catrene sãltãreþe�, încear-cã ºi reuºeºte, apreciem noi, �sãdea o palmã spre îndreptare so-cietãþii contemporane�...

Din acest punct de vedere,edificatoare sunt definiþiile dateepigramei de D. Botar în segmen-tul �Epigrama în trei ipostaze� alvolumului: �Oglindã de cristal/ Încare te priveºti/ ªi afli în final/Exact cine eºti!� sau �O domniþãelegantã/ Ce impune mult res-pect/ Fie soaþã, fie amantã/ Tot îþiaflã un defect.� ori �Cea mai bunãepigramã/ Siropatã ºi cu gust/ Sepreparã într-o cramã/ Cu pastramãºi cu must�, inclusiv �doleanþa�exprimatã cu ocazia aniversãriisale: �La cei 65 de ani/ Sãnãtos darfãrã bani/ N-ar fi rãu la centenar/Sã fiu europarlamentar�.

Andrei POTCOAVÃ

Oraºul ãsta

oraºul ãsta e un anticariat,plin de cãrþi ºi coperte ºterse,acoperite de praf.vãd la tot pasul chipuri desfiguratede hazard, de cotidian,vãd zâmbete false mânjite cu frustrare.

oraºul ãsta e o magazieplinã de jucãrii stricate,pe care doar un copil nãzdrãvanse mai încumetã sã le repare.

oraºul ãsta e staþia de la capãt de linieîn care autobuzele grãbite nu mai opresc,e banca de lângã canalizarepe care nimeni nu se aºeazã.

oraºul ãsta e desfigurat.

Nu existã poeþi

nu existã poeþi.existã doar oameni care îºi smulgliterele din inimã ºi sânge ºi le aºtern pe o foaie albã,foaie care ascunde o poveste,care trãieºte istoria unei vieþicu miros de cernealã proaspãtã.literele frumos ordonate croiesc rochia-poempe care o vor îmbrãca fiii noºtri.odatã am îmbrãcat ºi eu un poemcare acum îmi intrã în pieleºi-mi lasã tatuaje de lacrimi ºi zâmbete strãinepe care nimeni, nici mãcar eunu le voi putea ºterge. Alma NICOLE

Se numeºte Dima Nicoleta (pseudonim: Alma Nicole) ºi are 19ani. A debutat literar în ziarul �Viaþa Liberã�. Este membrã acenaclului �Cubul Critic Oblio� ºi a cenaclului online �Noduriºi Semne�.

Tipuri umane

spital, miros de medicamente, pacienþi cu chipuri spoitede teamã ºi agonie. eu priveam neputincioasã în jurul meu,groaza îmi amputase mâinile, nu mã mai puteam rugadecât în ºoaptã sã fiu demnã de noua misiune. orice urmãde dumnezeire era ºtearsã; o asistentã mi-a adus uniformaclinicii: halatul-nepãsare ºi boneta-ignoranþã. am refuzatsã le îmbrac, îmi erau prea mici, aºa cã i-am sugeratsã le pãstreze. erau fãcute special pe mãsura ei.

LiterariaAnul I, nr.7/2010 13

Veronica Balaj: DomnuleIonuþ Caragea, sunteþi cunoscutîn România ca poet, autor de afo-risme ºi scriitor de ficþiune. Aþicâºtigat premii pentru prozãscurtã la ultimele trei ediþii aleconcursului Helion ºi aþi publicatrecent primul dv. roman. Sunteþimembru al U.S.R. ºi vice-preºe-dintele ASLQ (Asociaþia Scri-itorilor de Limbã Românã dinQuebéc, Montréal). Aþi scos oantologie a membrilor Asociaþiei,þineþi legãtura cu scriitori din lu-me prin diverse site-uri, într-uncuvânt promovaþi prin strãdaniesusþinutã ºi limba românã ºi scri-sul în limba românã pe diversemeridiane. Vã simþiþi ignorat cascriitor din diaspora sau vã con-sideraþi în plinã atenþie?

Ionuþ Caragea: Mi-aþi pus oîntrebare dificilã la care aº fi pre-ferat sã nu rãspund pentru a nurãni orgolii. Mulþi scriitori spuncã trebuie sã fii modest, iar uniidintre ei s-au împãcat cu ideeacã poate moartea le va aduce undram de recunoaºtere. Pe planliterar sunt de acord cu ideea cãmodestia este calitatea celor carenu au calitãþi (Napoleon). Sau cãmodestia este mai curând pentruproºti (Iorga). Din moment ce îþiasumi responsabilitatea de a îm-pãrtãºi maselor ceea ce eºti, ceeace gândeºti sau ceea ce crezi, arfi bine sã laºi ipocrizia la o parteºi sã îþi asumi adevãrata valoare.Eºti un ratat sau eºti un geniu.Revenind la întrebarea dumnea-voastrã, promovez limba românãºi literatura românã prin toate for-þele posibile. Situl www.aslrq.roeste rodul muncii mele personale.Voi promova atât marile valori câtºi scriitorii care ºi-au pãstrat su-fletul românesc nealterat, indi-

ferent de distanþa care îi separãde þara-mamã. Eu nu mai pot fiignorat, aºa cum le-ar plãcea unorindivizi invidioºi din Canada saudin România. Problema se punecând o lucrare de referinþã dinliteratura diasporei, AntologiaASLRQ 2009, trimisã la revisteMARI din þarã (mai ales cele dinBucureºti), se face pierdutã saueste rambursatã prin poºtã. Caresunt adevãratele motive? Sã fiedoar indiferenþa faþã de ce se în-tâmplã în diaspora?

V.B.: La primirea dvs. în 2009în USR s-a spus cã noii membrivor consolida USR-ul. În ce cre-deþi cã ar consta aceastã conso-lidare?

I.C.: Da, în revista Cultura,dacã îmi aduc bine aminte, amcitit declaraþia domnului GabrielChifu, secretar al USR, în caredânsul menþiona încercarea deconsolidare a USR prin primireade noi membri. ªtiþi ce mã întrebeu? Cum vrea USR sã se consoli-deze cu noii membri, doar prinsimpla prezenþã a numelui lor înbaza de date? Ce face USR pen-tru consolidarea efectivã? Nupublicã, nu promoveazã operapropriilor sãi membri? Sau ar tre-bui sã ne bucurãm cã peste 30de ani vom fi niºte pensionari fe-riciþi? ªi pânã atunci sã fie învizorul USR ºi al revistelor de subegida USR doar scriitorii carepublicã la editurile cu prioritate?USR este o instituþie pe care orespect ºi de care sunt mândru.USR este reprezentatã de scri-itori, de talentul lor, de munca lor,de opera lor. Poate cã USR ar tre-bui sã se inspire din efortul LigiiScriitorilor Români, instituþie ca-re îi promoveazã cu regularitatepe membrii USR în revistele desub tutela sa? Vorbim de consoli-dare prin artã ºi de crearea de noialianþe, nu?

V.B.: Cum îi ajutã USR pescriitorii din diaspora ºi cum men-þine legãtura cu ei?

I.C.: Doamnã Balaj, suntniºte persoane cu suflet mare înfiliala USR-Iaºi din care fac parte,persoane cãrora le pasã de cei deafarã ºi care promoveazã litera-

tura românã în context strãin ºiliteratura din diaspora în spaþiulautohton românesc. Un exempluar fi domnul Marius Chelaru. Vor-bind de USR, aceastã instituþiear trebui sã organizeze concur-suri literare ºi pentru scriitorii dindiaspora. Ar trebui sã aibã în re-vistele sale ºi rubrici pentru mem-brii din diaspora. Ar trebuie sãînþeleagã cã promovarea membri-lor de afarã ajutã la schimbareaimaginii României în contextUNIVERSAL. USR trebuie sã de-pãºeascã graniþele Bucureºtiu-lui, ale provinciilor ºi ale þãrii. Nudoar teoretic ci ºi practic. Am datdoar câteva exemple la întâmpla-re. Îmi pot veni foarte multe ideidacã sunt întrebat pe aceastã te-mã ºi asta pentru cã trãiesc într-o þarã civilizatã unde am învãþatmulte lucruri despre promovareºi diversitate culturalã.

V.B.: V-aþi «intersectat» într-un fel sau altul cu ideea existenþei«gãºtilor literare»?

I.C.: Toatã lumea vorbeºte degãºtile din literatura românã. Peaceastã temã au existat nume-roase conflicte fãcute publice peinternet sau în presã. Personal,nu m-am lovit de gãºtile respec-tive. Sunt de prea puþin timp scri-itor activ ºi recunoscut dar potspune cã lucrurile se vãd destulde bine de la distanþã. ªi asta maiales datoritã tendinþei de promo-vare ale aceloraºi ºi aceloraºi nu-me de autori sau edituri în ace-leaºi ºi aceleaºi reviste.

V.B.: Sunteþi un scriitor cu 16volume publicate în 4 ani. Sã în-þelegem cã puneþi accent pe nu-mãrul volumelor, pe cantitate?Sunt scriitori, chiar tineri, publi-caþi de Polirom, scoºi la ivealãacum, ºi care au lucrat la un vo-lum de prozã mai mult de zeceani (sã citãm doar volumul «Ve-nea din timpul diez», de BogdanSuceavã, aflat ca scriitor romantot în diaspora, în SUA).

I.C.: Staþi liniºtitã, nu mi-ampropus sã-i bat pe Pãunescu ºiCoruþ. Explozia mea de liricitatea dat naºtere acestor cãrþi, mãbucur cã inspiraþia m-a lovit fãrãmilã ºi mã bucur cã am fost re-

ceptiv la informaþia care circulaîn jurul meu. Este foarte multãsuferinþã în scrierea mea, mai alesîn poezie, aºa cã nu se poate pu-ne niciodatã problema cantitãþii.Care este cantitatea de suferinþãnecesarã unui om pentru a sevindeca de trecut, înstrãinare sausingurãtate? În câte cãrþi sau cu-vinte se poate cuantifica? Dar,revenind la exemplul dumnea-voastrã, romanul SF pe care l-ampublicat a fost scris pe perioadaa cinci ani, cu multe întreruperi.Acum, suferinþa nu mai este ace-eaºi, dar imaginaþia a rãmas. Tre-cem la un alt nivel...

V.B.: Revistele literare de re-nume din þarã au luat în conside-rare aceastã prodigioasã activita-te a dumneavoastrã într-un modmulþumitor? ªtim cã sunteþi pu-blicat în reviste internaþionaleon-line, ca Agero din Germaniasau Observatorul din Toronto.

I.C.: Cu excepþia unor revistedin Bucureºti care m-au ignoratcât de mult au putut, am apãrutîn câteva sute de reviste pe hârtieºi publicaþii on-line din þarã ºistrãinãtate. Agero din Germaniaºi Observatorul din Toronto aufost mereu receptive la apariþiileºi creaþiile subsemnatului. Pro-movarea pe care aceste publicaþiio fac scriitorilor români de pretu-tindeni este imensã. Mai alesAgero din Germania, pe care ovãd cea mai importantã revistãromâneascã pe internet. Aº maimenþiona Oglinda literarã, o re-vistã de top din România, revistaFeedback din Iaºi, revista Con-vorbiri literare ºi recenta revistã,Luceafãrul din Botoºani.

V.B.: În România sunteþi ini-þiatorul poeziei Cyber. Aþi sem-nat volumul �Literatura Virtualãºi Curentul Generaþiei Google�.Cum a fost primit de critica literarãacest demers?

I.C.: Acest curent a fost pro-movat în mai multe reviste, îna-inte de publicarea pe hârtie ºidupã apariþia volumului. Voi enu-mera: Feedback, Slova Creºtinã,Glas Comun, Napoca, Carte ºi

�{tiu c# este dificil s# concurezi cumarile edituri [i reviste. Dar po]i reu[i.�


Ionuþ Caragea


Arte, Convorbiri literare, Ageroºi altele. Criticii literari intervie-vaþi în volum au rãspuns detaliatºi þin sã le mulþumesc pentrucontribuþie. Cu un plus pentruAngela Furtunã ºi Marius Che-laru. Aº fi vrut ca acest curent sãatragã atenþia mai multor spe-cialiºti, dar cred cã foarte mulþisunt depãºiþi de lumea virtualãºi de implicaþiile Internetului înliteraturã. Criticii literari încã semai chinuiesc sã înþeleagã meca-nismele postmodernismului, da-rãmite sã înþeleagã tainele lite-raturii Cyber. Trebuie sã te naºtipe Google ca sã înþelegi implica-þiile noii lumi virtuale. Degeabaeºti doctor în literaturã dacã nuai experienþa www în spate.

V.B.: Foarte multe site-uri vãciteazã, sunteþi recunoscut ºi înliteratura virtualã. Cât comple-teazã aceasta, cât trage în balanþãatunci când vorbim de personali-tatea unui scriitor contemporancare vrea sã fie, fireºte, foarte cu-noscut? Preferaþi bibliotecile tra-diþionale sau cartea pe internet?

I.C.: La ora actualã Internetula preluat puterea. Mai ales prinviteza ºi rãspândirea informaþiei.Dar cartea de hârtie are puteri mi-raculoase de supravieþuire. Am-bele medii de publicare trebuiesã existe, sã coexiste. Trebuie sãte faci cunoscut ºi în lumea realãºi în lumea virtualã pentru a-þiîntregi imaginea de scriitor ºi deOM. Sunt fericit cã am ajuns sãfiu publicat pe sute de situri decitate celebre din România, Ca-nada ºi alte þãri. Faptul cã oameniiiubesc esenþa scrierii mele, afo-rismul, care îºi are originea dinpoezie, îmi aduce o dublã satis-facþie. Vedeþi dumneavoastrã,degeaba sunt atâþia scriitori pre-miaþi ºi împinºi de la spate dacãopera lor nu sensibilizeazã ma-sele. Nu ºtiu ce se întâmpla dacãaº fi scris în România tot ceea ceam scris în exil. Dacã trãiam înBucureºti ºi publicam la editurilede acolo. Dumneavoastrã undecredeþi cã aº fi ajuns?

V.B.: Editura la care publicaþiv-a trimis cãrþile în þarã, la biblio-teci ºi la revistele literare? Care afost rezultatul?

I.C.: Editura Fides a trimiscãrþi ºi la reviste ºi la unii critici.Rezultatele sunt mulþumitoare.Nu pot totuºi sã înþeleg un lucru.

Marius Chivu vorbea la o emisi-une TV despre scriitorii românidin diaspora care ar trebui sã fiemai mult mediatizaþi. Pentru cãmi-a pomenit numele, i-am trimisniºte cãrþi pe adresa revistei Di-lema Veche. Am întrebat mai apoipe adresa de e-mail a revistei da-cã Marius Chivu a intrat în po-sesia acelor cãrþi. Nu am primitniciun rãspuns. Ce înseamnãasta? ªi nu este singurul caz, re-venind la celebrele reviste dinBucureºti. Sã nu credem totuºiîn teoria conspiraþiei ºi sã sperãmcã poate vor publica vreun poemrãtãcit în spaþiul generos pe careîl �posedã�...

V.B.: Publicaþi mereu la FIDES,de ce nu ºi la editurile din þarã?

I.C.: Dumneavoastrã ºtiþi câþibani cer editurile din þarã pentruun amãrât de ISBN? Editura Emi-nescu mi-a cerut 1.400 USD pen-tru 200 de volume, editura IdeeaEuropeanã vreo 1.000 de euro,editura Brumar are ºi ea nevoiede sponsorizare... La Cartea Ro-mâneascã se publicã doar de-buturi în poezie, chiar dacã aceledebuturi premiate la niºte con-cursuri de renume ajung sã pu-trezeascã pe rafturile librãriilordatoritã lipsei de valoare. La Vi-nea ºtiu pe cineva care a dat ocãruþã de bani ca sã publiceacolo ºi sã obþinã niºte apreciericritice de la niºte nume cunos-cute. Deci, atâta timp cât majori-tatea editurilor cautã numai sã tejecmãneascã, nu este mai rentabilsã îþi cauþi tu editura ºi oameniiserioºi cu care sã colaborezi?Acuma înþelegeþi satisfacþia mea...cã nu m-am fãcut cunoscut nicidatoritã editurilor ºi nici datoritãcriticilor care miºunã în jurul lorpentru o firimiturã de ciolan?

V.B.: Se cunoaºte cât de greucirculã cãrþile dacã editurile nuau serviciu foarte bun de distri-buire, ceea ce e mai rar. Cum vãdescurcaþi cu distribuþia propri-ilor volume?

I.C.: Tot pe calea Internetului.Sunt multe librãrii virtuale carese pot ocupa de distribuþie ºivânzare. Este ºi mai eficace aºa.Stai acasã, dai un clic pe editurãsau autor ºi gãseºti tot ce vrei.

V.B.: Cum supravieþuieºte unscriitor în diaspora? Cum supra-vieþuiesc volumele sale scriseîntr-o altã limbã decât limba þãriiunde se aflã?

I.C.: Sunt un scriitor româncare publicã în România. Canadanu este �targetul� meu. Atuncicând îmi voi traduce romanele deficþiune în englezã ºi francezã,atunci voi cãuta sã supravieþu-iesc ca autor în literatura univer-salã. Un pic de rãbdare!

V.B.: Vã simþiþi un scriitorromân cu renume internaþional,þinând seama de legãtura pe careo aveþi cu cel puþin douã culturi?

I.C.: Pentru a avea renumeinternaþional ar trebui sã mai pu-blic câteva cãrþi în francezã ºi en-glezã, sã devin membru al uniu-nilor de scriitori din Québec ºiCanada, sã ajung în librãriile deaici ºi în cele din SUA. Deocam-datã sunt la început de drum, cudoar douã cãrþi de poezii traduseîn francezã ºi cu câteva invitaþiide publicare în almanahurile SFdin SUA.

V.B.: Ce rol trebuie sã aibãun editor dupã pãrerea dumnea-voastrã?

I.C.: La rândul meu sunt edi-tor al ASLRQ ºi mi se pare normalsã public ºi sã promovez cãrþilecu adevãrat valoroase. Îmi placesã descopãr talente ºi sã le ajutsã debuteze sau sã confirme. De-sigur, aspectul financiar este oproblemã peste tot, de aceea uneditor trebuie sã ia în conside-raþie ºi valoarea comercialã. Greusã supravieþuieºti ca editor fãrãsã faci compromisuri...

V.B.: Cum credeþi cã se poateface diferenþierea între literaturade valoare ºi literatura scrisã dediverºi amatori? Critica literarã deîntâmpinare nu mai funcþioneazãla parametri doriþi poate ºi pentrucã este bombardatã cu foartemulte titluri de noi apariþii edito-riale. Ar mai fi ºi altã cale de ierar-hizare a valorilor?

I.C.: Ah, valoarea! Valoareaºi talentul þi le dã Dumnezeu.Dacã meriþi sã ajungi sus, atuncivei ajunge. Totuºi, ca sã îþi tes-tezi valoarea trebuie sã publiciîn cât mai multe reviste ºi pe câtmai multe situri internet. Criticiiau ºi ei un cuvânt de spus carenu trebuie neglijat. Cred cã editu-rile mai puþin cunoscute ºi autoriipublicaþi de ele ar trebui sã tri-mitã câteva exemplare unor re-viste ºi unor critici neutri. Dacãvolumele vor fi considerate va-loroase, atunci este un pas îna-inte. ªtiu cã este dificil sã con-

continuare din pag. 13curezi cu marile edituri ºi reviste.Dar poþi reuºi. Satisfacþia este cumult mai mare...

V.B.: Credeþi în prieteniileliterare?

I.C.: Desigur. Oamenii care iu-besc cu adevãrat poezia ºi literatu-ra în general pot sã treacã peste or-goliul de scriitor. Am spus totul, nu?

V.B.: Care este scopul ºi mizadumneavoastrã scriitoriceascã?

I.C.: Sã ajung la inima ºi su-fletul oamenilor. Dar, sincer sã fiu,îmi place sã fiu ºi celebru, sã ºtiucã nu am trãit degeaba pe acestpãmânt. Se pot împãca aceste as-pecte? Da, atâta timp cât celebri-tatea nu dãuneazã calitãþilorumane.

V.B.: Cum percepeþi succesulliterar? Existã, se ºtie, un succesde librãrie visat ºi vizat de oricescriitor, dar ºi acest gen de accesla public are conotaþii diferite.Poþi avea succes a la SandraBrown ºi sã nu ai de-a face cuvaloarea... Poþi avea succes întrescriitorii profesioniºti dar nu ºila public. Sau le poþi avea peamândouã?

I.C.: Succesul literar esteacela care trece de testul genera-þiilor. Sã fii valoros acum, mâineºi mereu. Punct.

V.B.: Ce rol joacã publicul ci-titor în aceastã ecuaþie compli-catã numitã tehnicizare rapidã,informare rapidã ºi diversã,goana dupã arginþi etc.?

I.C.: Publicul cititor ar trebuisã fie oglinda fidelã a unui scri-itor. Din pãcate, lucrurile nu stauîntotdeauna aºa. ªi ºtiþi de ce?Uneori cititorul este frustrat deinteligenþa ºi talentul scriitorului.Cititorul are ºi el orgoliul lui. Cascriitor, trebuie sã ºtii cum sãajungi la cât mai multe categoriide cititori, fãrã sã le lezezi inteli-genþa sau sentimentele. Pe citi-tor trebuie sã-l convingi prin pu-ritate, sinceritate, naturaleþe, nici-decum prin surplusul de informa-þie sau criptarea mesajului direct.

V.B.: Ce anume vã displacecel mai mult ca om ºi ca scriitor?

I.C.: Îmi displace frica oame-nilor de a aspira spre culmi înalte.Sau nepãsarea acelora care segândesc doar la plãcerea lor efe-merã. Ar mai fi multe de zis... darnu vreau sã devin depresiv la acestsfârºit de interviu...

Interviu consemnat deVeronica Balaj, 18 iulie 2010


Îndoieli

ªtiu cine sunt.Nu ºtiu cine sunt!Dar, am conºtiinþa cãrui fapt exist.Nu ºtiu ce sunteþi!Nu ºtiu cine sunteþi!Dar am certitudinea cã muriþi.Cuvintele mor, Visele mor, Incertitudinea e groparul nostru?

Teorema

Nesfârºitul n-are umbrã ºi existã nefiind;e-un ecou fãrã sfârºit într-un templu nefãcut;e destinul necreat ce re-nvie ca un soare-n asfinþit;este gluma cea mai acrã a unui suflet fãurit.

Sideful

Sub genunchiul universului acvatic,Se-nchegã-n carne-o sidefie lacrimã.Picãturã de piatrã omogenizatã,Legea nisipului o înaripeazã.Forma iubirii în veci reprezentatã.

Speranþã

Secunda mea sã fie legatã deodatã cu-a ta,sã fim cuprinºi în acelaºi punct viu ºi-apoi,sã ne lãsãm uitaþi lângã aceeaºi întredeschisã poartã,suflet ºi trup în amãgirea carnalã,iubirea e timp ºi soarta deodatã.

Transformare

Îmi sunt graniþele-atacate.credincios, în neantul meu mã cuceresc îndoielile- luceferi bombardând în eternul Eu.Strâng lacom durerea luniicu ea sã mã-nvelesc lividdevin astru ºi în centru m-ascund pe mine-asteroid.Când presiunea mã sluþeºte m-aprindºi vreau sã mã expandezdar cochilia mã sileºte cucernic sã mã retopesc.Mã prãbuºesc încet în mine iubind iubirile- triºez când din pãcatele efemere hotare noi îmi dau un crez iluzoriu.

Dragomir MARIAN

crucifix

cine sã alungemelancolia din ochii statuilor?tristeþea zãvorâtã ca în ospiciunesomnul prãfuit al cãrþilor?

lângã vechiul zid de execuþiia crescut o brânduºã gloanþele au desenat o fereastrãîn fereastrã femeia despletitã- a cui sã fie frumoasa ultimei clipe?

în zorii seceraþi de mii de ori în nopþile înjunghiate din spatecondamnaþii piereau cu ochii la fereastrãcu cerul deasupra ca un verset ºi o vreme fãrã sã întrebe de cese refugiau în memoria pietrelor ca într-un ºopru din copilãriecu mâinile galbene alãturate ca doi pui de gãinã,

zeghea soioasã þinuse loc de piele amintirea mamei de icoanãminutul acela se strânse ca un vreasc în volbura foculuiºi pe când varul saluta ochii morþilor cu imagini noigardienii bãtrâni plângeau pe ascuns fiindcãnici un glonþ n-a trecut n-a pãtruns icoana de aburia bucuriei lor pãmântul dinainte cãzut pe genunchi.

inventar

între bagaje obiecte de menaj fire cu plumb mistrii ruleteinspecþia poate descoperi o vâslãrobinetul cu botniþã ºi cheia ruginitã în broascãpereþii grotei drapaþi cu piele de ren.

pentru a ilustra prestanþa exprimãrii la propriuunele imagini transcriu din memorie sensuri figurate -inspectorul ar observacum în lipsa locatarului (imposibil de crezut!)cineva mutã obiectele pe o margine de oglindã

pasajele nepoetice care se aflau la intrarese înºiruiesc pe balcon cercurile ludice stau în dulapca semn ori sigiliu - cineva ar trebui sã lege vâsla(deºi au fost cazuri când aceasta s-a smulsca un scalp din claviculã).

serpentinã

nu ºtiu mãi frate dar nu mai pot sã mã bucurnu pot sã râd nu pot plângevãd iarãºi explozia nopþilor arabeºanþurile cu morþi ºi dreptul fãcut pulberecredinþele pulbere pulberea strânsã cu noroinoroiul clãdit cu paie lacustrele de oase din miezul pãmântului

- fã-þi o clismã cu cereale! zice medicul

oboseala mea nu mai suportã aici mã identific: nefiinþa doarejudec pãcatul-cel-mare de ce mi se neagã fiinþaîn numele vieþii viitoare

- trage un ºnaps! mã îndeamnã preotul

cine adorã artificiile verbale are motive serioase sã uite totul.Liviu OFILEANU Amedeo Modigliani - Nud

Se numeºte Dragomir Marian, este un tânar aspirant, sã zicem,la debutul poetic, ºi revista noastrã i-a fost sugeratã ca un punctcultural important în încercãrile sale. Are 28 de ani ºi este prof.drd. la Colegiul �Elie Radu� din Ploieºti. Ca orice intelectual,Dragomir Marian îºi pune întrebãri asupra existenþei sale ºi alumii, întrebãri la care nu-ºi va putea rãspunde poate niciodatã,dar ecoul poeziilor sale fãureºte nesfârºitul ce existã nefiind.

Doina Drãguþ


Parisul, în epocã, era centrulcultural ºi revoluþionar al Eu-ropei. Cei mai mulþi tineri din þaranoastrã îºi fãceau studiile înFranþa.

Contactul lui Vasile Alecsan-dri cu Franþa a fost permanent.La Paris îºi face studiile, aici ajun-ge în timpul exilului din 1848, apoiîntr-o misiune diplomaticã, în1859, pentru a fi recunoscutãUnirea, în 1878, participã la con-cursul de la Montpellier, iar în1882 este invitat pentru a fi sãr-bãtorit de poeþii �felibri,� în fine,în ultimii ani de viaþã, trãieºte încapitala Franþei, fiind numit mi-nistru al României.

Primele poezii au fost scriseîn limba francezã, în timpul studi-ilor, în 1841, colaboreazã cu po-ezii în limba francezã la revistabilingvã a lui Gheorghe Asachi,�Le Glaneur moldo-vlaque�. Unadintre poeziile sale este dedicatã�par un jeune moldave�, �A Mon-sieur de Lamartine�. De fapt,începuturile sale poetice au camodel creaþia lui Lamurtine ºi V.Hugo, influenþa lamartinianã fi-ind evidentã în poezia lui VasileAlecsandri. Sã nu uitãm cã Socie-tatea studenþilor români din Franþa,sub direcþia lui Ion Ghica, se aflãsub patronajul lui Lamartine.

Vasile Alecsandri a scris înlimba francezã o gramaticã a lim-bii române �Grammaire de la lan-gue roumaine,� semnatã V. Mir-cesco ºi tipãritã al Paris, în1863.

În scrisoarea cãtre Ion Ghica,Paris, 4 aprilie 1862, Vasile Alec-sandri îi comunicã prietenuluisãu o listã cu scrierile terminate

în iarna aceea, printre care pome-neºte ºi �un ghid de conversaþiefranco-românã pentru folosulstrãinilor care vor sã cãlãtoreascãîn þara noastrã, lucrare precedatãde o micã gramaticã a limbii ro-mâne (sunt pe cale sã o termin).Aceastã cãrticicã va apãrea încursul verii.�

În anul 1878, participã la con-cursul de la Montpellier cu po-ezia �Cântecul gintei latine� pen-tru care va fi premiat. Iatã o copiede pe telegrama primitã de poet:�Vi s-a acordat premiul întâi pen-tru cea mai bunã poezie având caobiect �Cântecul gintei latine�.Primiþi urãrile ce facem, pentruRomânia ºi pentru dvs. personalcare sunteþi un mare poet.�

Din douã scrisori cãtre PietroMezzetti, compozitor italian, pro-fesor la Conservatorul din Iaºi ºila Academia Mihãileanã, aflãmcã acesta a compus muzica �Cân-tecului gintei latine�.

Vasile Alecsandri aduce mul-þumirile de rigoare renumituluicompozitor italian pentru compo-ziþia muzicalã a �Cântecului gin-tei latine�.

�Sunt foarte miºcat de gentiladumneavoastrã atenþie ºi mã grã-besc sã vã exprim sentimentelemele de mulþumire pentru compo-ziþia ce mi-aþi trimis-o. Fiica meaa cântat la pian muzica adaptatãla cuvintele �Cântecului gintei la-tine� ºi, atât cât am putut sã-midau seama dupã aceastã inter-pretare incompletã, compoziþiadumneavoastrã mi s-a pãrut cãare un caracter de mãreþie, po-trivit naturii subiectului.

Este scrisã într-un stil amplu;trebuie sã producã un mare efect,fiind subliniat de voci puternice,cu acompaniament de orchestrã(Mirceºti, 5 iunie 1878). Scrisoa-rea a fost publicatã în �Manu-scriptum�, nr. 3(4)/1971. pag. 157-158.

�Potrivit dorinþei dumnea-voastrã, vã înapoiez muzica�Cântecului gintei latine� ºi pro-fit de acest prilej pentru a vã mul-þumi cã v-aþi gândit sã-mi dedicaþifrumoasa compoziþie� (Mirceºti,3 noiembrie 1878). Este vorba de�Cantico della genta latina�,

composto dall�Illustre poeta sig.Basilio Alecsandri in versi italianidal prof. Amedeo Weitzseckerposto in musica con acompag-namento di Pianforte e dedicatoall�Autore dal Maestro P. Mez-zetti, Profesore di Canto.�

Ajuns la Bucureºti, în urmasuccesului obþinut la Montpellier,Vasile Alecsandri oferã un ban-chet, despre care aflãm din scri-soarea cãtre Dimitrie Sturdza:

�Plecând pe neaºteptate dinBucureºti, a doua zi dupã ban-chet, nu am avut timp sã vin ladumneata pentru a-þi face since-rele mele complimente pentrufrumosul dumitale discurs�.

În anul 1882, este sãrbãtoritîn Provenþa de cãtre poeþii �fe-libri�, care-l încununaserã în 1878cu marele premiu pentru poezia�Cântecul gintei latine�.Desprevizita fãcutã în Provenþa, la invi-taþia felibrilor, care îi decernaserãpremiul de la Montpellier, VasileAlecsandri scrie pe larg frateluisãu, Iancu, de la Gap, 16 mai, deasemenea, lui Ion Ghica, de la Paris:

�Am asistat de curând la re-uniunea felibrilor pe care þi-o voipovesti cu amãnunte la sosireamea la Paris. Dupã Montpellier,Farcalquier, dupã Farcalquier,Gap� ºi apoi pe viitor mã voiduce la Regier ºi Alby, deºi maicurând cred cã nu mã voi þine decuvânt, cãci mã simt destul deobosit. Ceea ce m-a interesat maimult în peregrinãrile mele felibrea fost cã m-au dus sã surprindpe Mistral în cuibul lui de laMaillane, aproape de Avignon.

Vizita la Mistral este descrisãpe larg în scrisoarea poetului din13 mai 1882 cãtre soþia sa, Paulina(,,Scrisori I�, editatã de IlarieChendi ºi Eugenia Carcalechi,Bucureºti 1904). Frédéric Mistral(1830-1914), poet provensal, re-prezentant al felibrilor, este aldoilea poet al Franþei cãruia i s-aacordat Premiul Nobel pentruliteraturã, 1904.Urmeazã portretullui Mistral: �Mistral e o persona-litate de seamã în Provenþa ºi arfi oriunde, datoritã geniului sãupoetic. Are o þinutã frumoasã,frunte înaltã, încununatã de plete

cãrunte, surâs atrãgãtor ºi înfãþi-ºare sincerã ºi nobilã. Ne-am vã-zut ca ºi cum ne-am fi cunoscutde 25 de ani ºi ne-am despãrþitbuni prieteni�.

Cãtre Ion Ghica, Paris, 21 mai1882: �Aici (Provenþa) am asistatla serbãrile literare ale felibrilordin Montpellier, Forcalquier ºiGap; am cunoscut pe MistralAubanel ºi tutti quanti din sudulFranþei ºi, în sfârºit, sãtul decomplimente, de ovaþii, de poezii,de discursuri, de jocuri de artificiiºi de dineuri nesfârºite, am ajunsla Paris pentru a le digera.�

În douã scrisori cãtre IonGhica, expediate din Paris, 28 maiºi 2 iunie 1885, se referã la moar-tea scriitorului Victor Hugo:

�Câmpineanu a petrecut 48de ore aici înainte de a pleca înþarã. I-am cerut autorizaþia de aprezenta familiei lui Victor Hugocâteva fraze de condoleanþã din

partea guvernului nostru ºi a þãrii.Iatã textul acestei aºa-zise

telegrame:�Moartea lui Victor Hugo, al

cãrui mare geniu a aruncat o strã-lucire orbitoare asupra secoluluinostru, este puternic resimþitã înîntreaga Românie, care se asoci-azã din inimã la doliul universal ºise închinã cu respect în faþa rãmã-ºiþelor aceluia a cãrui glorioasãamintire nu va pieri niciodatã�.

Când toate þãrile au trimis te-legrame în acest sens, abþinereaRomâniei ar fi produs asupra spi-ritului francezilor o impresie su-

Vasile Alecsandri [i poe]ii francezi

Victor Hugo

Vasile Alecsandri


LiterariaAnul I, nr. 7/2010 17pãrãtoare ºi, pe cinstea mea, încalitate de ministru în Franþa, amcrezut cã fac bine evitând urmã-rile acestei impresii�

Al tãu, Vasile Alecsandri.

Poetul avusese misiunea,venind la Paris, în postul de mi-nistru plenipotenþiar, sã ofere luiV. Hugo o decoraþie româneascã.Despre aceasta, Vasile Alecsandriîi scria lui George Bengescu, dip-lomat ºi scriitor, la 27 februarie1885. �Aceastã probã de înaltãdistincþie datã geniului superior,cãruia Franþa îi face ovaþii anua-le, ar produce o impresie excelen-tã asupra lumii literare ºi ne-arcâºtiga noi simpatii.�

În ce mã priveºte, aº fi foartefericit sã mã prezint cu mâinilepline în faþa lui V. Hugo, dar maiînainte ar trebui sã ne asigurãmdacã marele om ar fi dispus sãprimeascã�.

În cealaltã scrisoare cãtre IonGhica, Paris, 2 iunie 1885, VasileAlecsandri îi comunicã impresiiledespre funerariile lui Victor Hugo:

�Ieri au avut loc impunãtoa-rele funerarii ale lui Victor Hugo.Întreg Parisul era în picioare, co-roane în valoare de un milion ºijumãtate. Defilarea corporaþiilora durat cinci ore ºi jumãtate de laArcul de Triumf la Pantheon.

La invitaþia mea, o delegaþiede studenþi români, compusã dinfiul tãu, din tânãrul Brãtianu, dintânãrul Lecca ºi din alþi doi s-aînfãþiºat la d-l Lockroy (cel de-aldoilea soþ al nurorii lui V. Hugo),pentru a exprima familiei mareluipoet ataºamentul studenþilor ladoliul Franþei. Afarã de aceasta,au strâns bani pentru a depuneo coroanã pe sicriu ºi iatã in-scripþia pe care am imprimat-o culitere de aur pe panglica acesteicoroane:

�Ai trãit triumfãtor pe culmeaînstelatã/ Unde numai aleºiiDumnezeului Geniu au urcat./ ªimoartea, înhãmatã la carul tãu,te conduce/ Printr-un arc detriumf la nemurire�.

Spectacolul acestor funerarii afost minunat. Este pãcat cã nu aitraversat Canalul pentru a-l vedea�

Ion Ghica se afla la Londra.

Constantin E. UNGUREANU

continuare din pag. 16Sub prun

Mi-am luat laptop;acum, pot sã stau sub prun ºi sã scriu.

Nu dau cu prune dupã tine,ºopteºte prunul prin tot ce mai este prin grãdinã;voi, intelectualii, aveþi impresiacã distilaþi esenþeîn distileria postmodernistã de jazz,dintr-o naturã a voastrã, de interior.Faci rebarbativ din barbãºi numeri clapele imaginaruluiambient de exterioral acestui laptop, prehominid vesel.

E atâta poezie în laptop, încât,când îl închizi,aceasta rãmâne pe-afarã.Terminã-te, nu mai creºte,pe scaunul tãu,cu rãdãcinile lui de picioare!În boala asta a voastrã dupã literaturã,spitalele au intrat ºi-n catedrale.Frica de început te fermenteazã în nenumãrateºi ignobile sfârºituri.Suflul depãrtãrii umple enciclopedii de sufluri.

Doar urmãrind femeia, mai poþi vedea marea.Chiar ºi ºcoala pustiuluis-a mutat în oaza asta de ºchiopi.A scrie e ca ºi cum ai uda stradadupã o ploaie de fantasme.În americi de cuvinte, e imprudent de emigrat;statul cu capul în jos,pe partea cealaltã a globului,îþi coboarã mintea la cap,lucru deloc bun,aici, sub prun.

Gol

Cu vorbele sale,atât de bine dã poetul ocol poemului,încât îl afirmã ca pe un golîn interiorul vorbelor sale.

Extincþie

Continuând sã coexiste,speciile tot mai rare de oameni,se sting de la sine,zburând ritualicîn jurul lãmpii.

Invazie

Ciuruiþi de razele Lunii,extratereºtrii din noise împrãºtie peste totºi populeazã o planetã, altfel,locuibilã.

Clovnul hieratic

Cuprins de mica lui mãreþie,clovnul hieratic ne cântã din fluier, ne cântã pe toþi.Înmuiat în hieratismul clovnuluioricãrui fel de preºedinte,clovn ce ne încoloneazã spre locurile de veciale luptei cu munca,din fluier dau muguri de fluier,crenguþe, apoi crengidin ce în ce mai groase de fluier,ornate cu frumoase intenþii,ca niºte frunzuliþe de argint;ca niºte clepsidre se întorc acestea,ca pãsãrile migratoarelor gripe aviare se întorc.

Cu o foarfecã de tãiat via,alt clovn hieratic ajusteazã lãstarii fluierului,preluând el comanda cohortelorde oameni ai muncii noastre.Din spate, un al treilea clovn hieratictaie creanga celui din faþã,tãindu-se creanga, la rândul lui,fiecare dintre aceºtia comandându-ne masa,casa ºi dansul, urmãrindu-ne,sã nu trecem prea repede de ora exactã.Cuminþi, ne încolonãm de câte ori e nevoie;din cântec, nu rezultã nevoia.

Reclamã

În reclama în care cei sãraci la mintespun cã ei nu sunt aºa, ci altfel,altfel decât cei deºtepþi,înfloreºte comerþul cu proºti.Comercianþii îºi strigã marfaºi nu mai e nimeni în piaþã.Înecaþi în raþiuni estetice,ochii ne cad pe lucruridin ce în ce mai diferite.

Lumânãri de granit peste tot,cuvinte nebune.Izolate de producþia de flori,florile au început sã creascã altfel.

Ne trezim din somn spunândcã nu conteazã ce, cã nu conteazã cui,cã trebuie sã conducã cineva ºi þara aceastaºi are nevoie de proºti.

Victor MARTIN


A apãrut, zilele astea, o cartede autentic interes, �Cetãþeni aispiritului universal�, datoratãunei ziariste române cu un destinaparte. Plecatã din Iaºii Mol-dovei, ea a decis sã trãiascã înIsrael, unde, în pofida a nume-roase neînþelegeri ºi chiar greu-tãþi, continuã, cu o obstinaþie no-bilã, sã slujeascã, asemenea uneiconsacrate vestale a scrisului,limba românã ºi idealurile deconlucrare ºi solidaritate univer-salã. Dupã cum subliniazã o seriede confraþi, aceastã carte �poartão semnãturã de seriozitate ºi pro-bitate profesionalã: LucreþiaBerzintu�. Autoarea cãrþii, destulde puþin cunoscutã în þarã, deºieste prezentã adesea în publica-þii, mai ales on line de pe mapa-mond, îºi dovedeºte ºi prin a-ceastã recentã apariþie editorialã,un talent indiscutabil, dar maiales - lucru destul de rar în rân-durile condeierilor de limbã ro-mânã - principii morale curate -dar ºi �un bun fler profesional!�Spre deosebire de cvasimajori-tatea ziariºtilor din România, Lu-creþia Berzintu nu este un cititorde prompter sau suport de mi-crofon, ci un interlocutor extremde plãcut, cu un larg orizont cul-tural, capabilã sã confere discu-þiei un nivel elevat, interesant,bogat în referinþe cu certã va-loare documentarã. În plus, Lu-creþia Berzintu dovedeºte, faþãde fiecare din interlocutorii ei ovãditã prietenie ºi consideraþie.Ea nu doreºte sã se punã pe sineîn luminã, ci, prin întrebãri insis-tente, fãrã a fi agasante, scoatela ivealã date revelatorii pentrupersonalitatea intervievatã. Eanu are parti pris-uri doctrinare,ideologice sau de altã naturã ºi,indiferent de opþiunile interlocu-torului ei, scoate în luminã con-tribuþiile celui intervievat la patri-moniul cultural-spiritual sau laviaþa publicã româneascã, la spo-rirea ºi îmbogãþirea valorilor spi-ritualitãþii universale. Pentru cã,ºi prin cartea de faþã, LucreþiaBerzinþu demonstreazã, discret ºideloc triumfalist, cã românii depretutindeni nu sunt doar mân-cãtori de lebede sau cerºetoriprin metrouri ºi în puncteleaglomerate din marile centre ur-

bane ale Europei, ci ºi contribu-tori de seamã la promovarea ma-rilor valori spirituale ale umani-tãþii. Cartea se numeºte, sugestivºi motivat, credem noi, �Cetãþeniai spiritului universal�. Prin in-terviurile cuprinse în acest recentvolum, Lucreþia Berzintu nu aurmãrit senzaþionalul ieftin, facil,dar modul abil în care conducefiecare dialog avut i-a permis sãpunã în luminã ºi multe aspectesenzaþionale, fãrã a cãdea în tri-vial, în mediocritate. LucreþiaBerzinþu face dovada descoperi-rii ingredientelor ºi trãsãturilorelevate ale ziaristului cu har ºitalent1:�responsabilitatea, inde-pendenþa, sinceritatea, exactita-tea, imparþialitatea , fair play-ulºi decenþa�.

Chiar dacã în þarã, adicã aici,în România, cartea a trecut a-proape neobservatã, obligând-ope autoare sã se întrebe cum seface oare cã ea este mai preþuitãîn strãinãtate decât în þara ei na-talã, apariþia ei a atras atenþia cu-noscutului scriitor Dorel Schor,membru al Asociaþiei ScriitorilorIsraelieni de Limba Românã ºi alUniunii Scriitorilor din România,care aratã pe coperta acestei cãrþi:�Lucreþia Berzintu (Flory) esteun «caz» special, adicã deosebit.O ziaristã româncã, trãitoare înIsrael, interesatã de fenomenulcultural românesc, pe care îl ur-mãreºte pe toate continentele. In-terviurile ei sunt un fel pasionant,dar amabil, de a sta de vorbã: cuo pictoriþã din România ºi alta dinIsrael... sau cu un poet din Ca-nada, cu un poet din România,sau cu primarul din Chiºinãu, cuun mare scriitor israelian (l-amnumit pe Mirodan), cu un acti-vist cultural, cu un coleg jurnalistdin Canada sau altul din Austra-lia. Sau Statele Unite...

Lucreþia «acoperã» o marearie (ºi geograficã ºi de interes)pentru cã - amãnunt adevãrat -ea are reportofonul în poºetãchiar ºi atunci când se duce lacumpãrãturi sau se bronzeazã peplaja mediteraneanã�.

La rândul ei Ligia Diacones-

cu, director general al revisteiinternaþionale �Starpress� estede pãrere cã: �Ziarista «core-spondent» la «Agero» Stuttgard- Germania, la «Romanian Vip» -SUA, la «Phoenix», Arizona -SUA ºi multe alte publicaþii, de-votatã jurnalismului, cu o docu-mentare atentã ºi la obiect a re-uºit sã fie cunoscutã în mass-media din diaspora ºi din þarã caun jurnalist profund, nu de pu-þine ori scriind materiale «incen-diare», anexând întotdeauna do-cumente doveditoare. Un om cuun deosebit bun simþ, nu doar odatã a sãrit în sprijinul semenilorpentru a-i ajuta, nerãmânând indi-ferentã la problemele lor�.

Lucreþia Berzinþu, dupã cumspuneam, locuieºte în Israel, de13 ani ºi dovedeºte, prin tot ceface ºi scrie, în presa lumii, cã iu-beºte ºi respectã þara ei de adop-þiune, militând pentru apãrareaIsraelului împotriva duºmanilorºi detractorilor lui.

Ea dovedeºte, însã, multãprobitate moralã ºi onestitate,slujind cu credinþã ºi consecven-þã unul din principiile ei defini-torii: ADEVÃRUL. De altfel, într-un interviu acordat lui OctavianCurpaº, din Arizona, SUA ea îºiafirma crezul: �Pot spune cu toatãconvingerea cã Israelul m-a sur-prins frumos, þara este minunatãºi faptul cã am cãlcat pe locurilemenþionate în Biblie m-a emo-þionat în mod deosebit�. Publi-cista subliniazã frumuseþile ºi va-lorile de pe meleagurile noastre,fiind totodatã cutremuratã deororile Holocaustului desprecare ºtie acum mai mult, directde la cei care l-au simþit pe pielealor, din presã, din muzee, preci-zând cã acesta este un �capitolcare trebuie ºtiut ºi însuºit de fie-care român�. �Trãind în mijloculunei culturi, te adaptezi din mers- spune în interviul citat LucreþiaBerzintu. Iar referitor la adapta-rea ei aici, ziarista afirmã: �Pentrumine a fost relativ uºor, fiind bineprimitã de Comunitatea evreilordin România, comunitate carenumãra la un moment dat peste

400.000 de cetãþeni.� (...) �Trãindprintre evrei, le respect tradiþia,dar nu mã opreºte nimeni sã nu-mi respect ºi tradiþia mea creºtinã�.

Lucreþia Berzintu s-a nãscutpe meleaguri bãcãuane, apoi atrãit o vreme la Iaºi2 . Dupã lovi-tura de stat din decembrie 1989,Lucreþia Berzinþu a avut în Româ-nia o bogatã activitate economi-co-socialã, fiind ºi om de afaceri.�Totul a mers bine�, mãrturiseºteea, �pânã când una din fabricilede stat din Bucureºti nu a plãtittoatã marfa ce i-am importat-o.În urma unui ºir de procese pen-tru platã, corupþia a învins. Ast-fel, am hotãrât sã pãrãsesc Ro-mânia, sã plec oriunde în lume�.Iar acest oriunde a însemnatIsraelul, þarã de care se simþeaatrasã prin bogata ºi fascinantatradiþie culturalã ºi spiritualã aÞãrii Sfinte, dar ºi de experienþaei de viaþã alãturi de cetãþeni deorigine evreiascã.

Scriitorul, publicistul ºi edi-torul Ion Prelipcean, în prefaþacãrþii, îºi avertizeazã cititorii: �Ci-titorului îi rãmâne surpriza de adescoperi cetãþeni ai spirituluiuniversal, fãrã cetãþenie pãmân-teanã, îndeosebi civilizaþia ome-nirii reprezentatã de evrei de ex-cepþie ºi români care ne fac cinste.Oameni cu care ne mândrim ºilângã care am vrea sã rãmânemalãturi cu drag,�

Lucreþia Berzintu a scris �Ce-tãþeni ai spiritului universal�, ocarte de referinþã pentru arta in-terviului, o carte care, cu certitu-dine, va fi avutã - obligatoriu, cre-dem noi -, în vedere, ca lucraremodel, în toate cursurile ºi ma-

�Cet#]eni ai spiritului universal�de Lucre]ia Berzintu




nualele ºcolilor de jurnalisticãdin România.

În acelaºi timp, însã �Cetãþeniai spiritului universal� rãmâne overitabilã carte de spirit. Autoa-rea ei nu ºi-a propus sã dialoghe-ze doar cu personalitãþi dintr-unanumit domeniu, limitat, de acti-vitate. De aceea, în paginile ei ci-tim interviuri interesante, extremde bogate în informaþii ce nu pri-vesc exclusiv viaþa ºi cariera celuiintervievat, ci oferã ºi date rele-vante despre lumea româneascã,despre aspiraþiile (dar ºi eºecu-rile) unor generaþii mai noi saumai vechi. În paginile cãrþii Lu-creþiei Berzintu ne întâlnim cuprimul (ºi din pãcate singurul) as-tronaut român Dumitru-DorinPrunariu, cu scriitorii Cezar Ivã-nescu, Al Mirodan, Dorel Schor,cu ziaristul Ovidiu Eduard Oha-nesian, care a fãcut parte din gru-pul celor patru ziariºti români rã-piþi în Irak, cu scriitorul Ion Mur-geanu, prof. dr. Dan Brudaºcu,senatorul român Iulian Urban,

Cãutând documente istorice despre Þicleni-Gorj, în primii ani de dupã 1970, în vedereaîntocmirii unei monografii a localitãþii, am fostîndrumat de unii bãtrâni sã merg la Bucureºti, înstrada Sf. Gheorghe Nou, nr. 27, unde mai trãia,încã, a doua soþie a avocatului ConstantinDumitru Brãtuianu, pentru cã avocatul respectiva predat Academiei Romane unele hrisoavevechi.

Vizita a fost de bun augur. Am gãsit-o pedoamna Aurica Brãtuianu, mai mult decâtnonagenarã în acel moment, dar era imobilizatãîn cãrucior, însã foarte lucidã ºi deosebit debucuroasã pentru vizita ce i-am fãcut-o. Adepãnat foarte multe amintiri, destul deinteresante, printre care ºi despre Caragiale, carele-a fost chiriaº în perioada când aveaGambrinus-ul.

Mi-a indicat prima camerã de la etajul 1, delângã scarã, în care a locuit Caragiale. A relatatcã administratorul Gambrinus-ului i-a rugat sã-i închirieze o camerã deoarece nu poate face,zilnic, naveta la Ploieºti, mai ales cã este destulde ocupat.

Cu toate cã în imobil aveau instalaþie decurent electric, Caragiale a renunþat la luminaelectricã ºi ºi-a fãcut rost de o lampã cu petrol(lampant), care stãtea în camerã toatã noaptea

LAMPA {I NOP}ILE LUI CARAGIALE

pictoriþa Luiza Cala, ca ºi cu po-etul Alexandru Cetãþeanu, di-rectorul celebrei ºi prestigioaseireviste canadiene de limbã ro-mânã, francezã ºi englezã �Des-

tine literare�; cu Ileana AndreiCudalb, important om de culturãºi consul la Ambasada Românieidin Canberra - Australia, cu pic-toriþele israeliene Liana Saxone-

aprinsã, când scria nemuritoareleopere literare, mereu actuale ºi nugreºim dacã spunem, chiar veºnice.

Când Gambrinus-ul a intrat înfaliment, Caragiale nu a mai venit lacamera închiriatã, nu le-a mai plãtitproprietarilor nici chiria restantã, darnici aceºtia nu l-au mai cãutat.

Bãtrâna mi-a relatat cã în camera

respectivã i-au rãmas unele pahare, þoiuri ºiclondire ºi dacã chiriaºul nu a mai venit dupãele, înainte de Primul Rãzboi Mondial le-au adusla casa de la Þicleni ºi mã roagã sã merg, la ceicare au intrat în posesia acelei case, sã mãinteresez de ele.

Am mers atunci la casa de la Þicleni, undeam reuºit sã gãsesc o sticlã de o jumãtate delitru, de culoare galben deschis, largã la gurã,portretele avocatului ºi soþiei sale, acesta dinurmã foarte deteriorat. Prin anii �80, casa a fostdemolatã.

Imobilul de la Bucureºti, din strada Sf.Gheorghe Nou, nr. 27 existã încã, dar nu ºtiu îna cui posesie mai este ºi nu ar fi rãu dacã, pe ea,cu acceptul proprietarilor actuali, sã fie pusã oplacã comemorativã, care sã reaminteascãtrecãtorilor cã acolo a locuit ºi a creat Caragiale.

Falimentul Gambrinus-ului se pare cã a fostproorocit ºi de epigrama creatã de CincinatPavelescu, la care se pare cã a colaborat, însuºimaestrul:

Marelui Caragiale, pe când era berar�Iancu Luca CaragialeÎþi dã berea cu mãsurã,Face ºi literaturã...Însã nu face parale!

Ion M. Ungureanu-Þicleni

Ion Luca Caragiale

Horodi sau Leopold Marta Indig,cu prestigiosul poet AndreiFischof, originar din Turda, oricu distinsul publicist Mirel Ho-rodi ºi mulþi alþii; dar, mai ales,avem rara bucurie sã o reîntâlnimpe Lucreþia Berzintu (Flory) - a-flatã la prima ei carte de interviuri.

Lectura acestei splendidecãrþi este, cu certitudine, un re-gal, cititorului oferindu-i-se mo-tive suficiente de satisfacþie spi-ritualã ºi de realã îmbogãþire aorizontului sãu de cunoaºtere.

Iatã, cred eu, suficiente mo-tive care justificã reluarea ins-piratei sintagme: �Carte frumoasã,cinste cui te-a scris!�

1 Sunt caracteristici ce pot fi ci-tite în lucrarea apãrutã la New York,�Professional Journalist� de JohnHohenberg.

2 Când am avut plãcerea de a ocunoaºte, Lucreþia Berzintu locuiala Iaºi, fiind cunoscutã în mediileculturale de aici ºi fiind în bune relaþiicu principalele personalitãþi ale urbeimoldave.

Dan BRUDAªCU

Amedeo Midigliani -Portretul Annei

Zborowska

Amedeo Midigliani -Portret


Ce bine-i aici. Si e atâta lume!Si ce plãcut e sã-i auzi vorbind.De când am renunþat la televizoraproape cã am uitat sã mai vor-besc. Dar nu-mi pare rãu. Crime,violuri, hoþi. Mi se fãcuse chiarfricã sã mai stau în casã. Ei, aici ebine. Sunt oameni. Parcã ar fi unfurnicar. Mi-e de ajuns sã-i audvorbind. Singurã, cu cine sã vor-besc? Ei, mai e doamna Ureche.De la parter. Mai vine pe la mine.I-a murit soþul acum trei luni ºi-mi aduce de pomanã. ªi mai stãmde vorbã. E singurã ºi ea. E ade-vãrat, are copii, dar sunt plecaþi.În Canada. Nu ne vorbeam îna-inte, dar acum e altceva. ªi mai eºi doamna Sachelarie. De la trei.Doamna doctor. Tot pensionarã.Îmi aduce ziare. Le citesc cu vo-ce tare. Îmi dã impresia cã vor-besc cu cineva. Îmi prinde bine.Mai aflu si eu ce se mai întâmplãîn lume. Doamne, ce de grozãvii!Ce vremuri am apucat.

- Mamaie! Dã-ne ºi nouãmingea!

Mamaie! Copiii din ziua deastãzi nu au nici un pic de res-pect pentru bãtrâni. Mã aplec.Iau mingea. O arunc spre ei. Nicimulþumesc nu spun. Câtã lipsãde respect! Buna creºtere a dis-pãrut cu totul. Oare, la ºcoalã nu-i învaþã? Noi respectam bãtrânii.Dar cum erau atunci bãtrânii! Uite,doamna Vasilescu, de exemplu. Cedoamnã! Soþie de avocat. Ce fru-moasã era! Înaltã, dreaptã, cu oclaie de pãr adunat într-un cocimens în vârful capului. Avea uncolan de chihlimbar în jurul gâtu-lui. Boabele cât nuca. Mergeasprijinitã de bastonul maron lus-truit ºi cu capul de argint ºi sidef.O adevãratã bijuterie. Îl þineadoar de formã, sã fie în pas cumoda. Nu avea nevoie de el. Noi,copiii o priveam cu mare admira-þie. Si teamã. Auzi, mamaie! Eumamaie! Dacã ar ºti el cine amfost eu! Dar de unde sã ºtie?Dacã pãrinþii nu le spun! Si niciprofesorii. Noi ºtiam de la pãrinþi.Ei ne învãþau buna cuviinþã. �Pedoamna Vasilescu s-o salutaþi curespect.� Si nu îndrãzneam sã ie-ºim din cuvântul lor. Ei, copiii deazi! Uite, ºi tinerii ãºtia se sãrutãîn plinã stradã. Ea e aproape goalã.Doar sutienul ºi o palmã de fustã.Ce indecenþã! Dar chiar sã se sã-

rute în vãzul lumii? Ce lipsã depudoare. ªi sunt doar niºte copii.Cred cã nici mãcar la liceu nusunt. Televizorul ãsta i-a defor-mat pe toþi. Bine cã am renunþatla el. Ce sã înveþe tineretul? Nu-mai fetiºcane goale, venite deprin nici ele nu mai ºtiu ce locuitat de dumnezeu, ºi gata cupretenþii de vedete. Cicã, ar fidive. Dacã ar ºti ele cum arãtaGreta Garbo! Asta e, corupþie,goanã dupã bani nemunciþi, dan-suri din buric... O ruºine. Un ade-vãrat desfrâu.

- Sãrut mâna, doamna învã-þãtoare.

Sunt cuprinsã de douã braþeºi sãrutatã pe ambii obraji. Îmiplace. Dar aproape cã m-a speriat.

- Nu mã mai cunoaºteþi.Nici nu-mi lasã timp sã mã

dezmeticesc. Mã strânge tare lapieptul ei destul de planturos. Osimt tresãltând de veselie.

- Câþi copiii v-au trecut prinmânã! E firesc. Sunt Mara. MaraDeleanu.

Slãbind strânsoarea mã lasãs-o privesc. Nu-ºi dezlipeºte ochiide ochii mei. Nu-mi amintesc,deºi încerc sã desluºesc ceva subobrajii dolofani ºi puternic far-daþi. Îºi dã seama cã sunt stânje-nitã ºi mã cuprinde iar cu braþeleei moi.

- Vã cred. E normal. Nu preamã omoram cu cartea, ce e drept.

Râde vesel agitând braþele caºi cum ar vrea sã taie aerul. Râdºi eu de râsul ei. Are un râs mo-lipsitor.

- Sã vã mai spun ceva. Pe vre-mea lui Nea Nicu - ºi râde dinnou - aveam la piaþã, în colþ, ma-gazinul ãla mare. Fãceaþi cumpã-rãturi la mine. Din când în când -ºi râde iar.

Parcã îmi amintesc ceva.- A da, da, da. Erai tare drã-

guþã. Vreau doar sã par amabilã,sã-i rãspund într-un fel.

- Vã mai dãdeam aºa, pe submânã, câte ceva. Mai un pacheþelde unt, ba câteva felii de salam.Ba chiar ºi câte un pui. Cam slã-bãnog ce e drept, dar asta era...Vã amintiþi?

Are un râs în cascade ºi zglo-biu. Agitã braþele, împrãºtiind un

miros de parfum cam strident.Dat din abundenþã. Si ieftin.

- Da, da, da. ªtiu acum. Da, daerai tare drãguþã. Tare drãguþã.

Nu prea ºtiu ce sã spun. Parcãvorbele nu mai doresc sã iasã.Simt un nod în gât.

- Ei, aºa erau vremurile, ce pu-team face?

- Da, da, da. Ai dreptate. ªi cefaci? Ai copii? - întrebare de rutinã.

- Da. Slavã Domnului. Am doicopii. O splendoare. Fetiþe. Ge-mene.

- Bravo. Mari?- Oho! Sunt la studii. În Franþa

- spune cu vãditã mândrie ºi cuglasul intenþionat ridicat, deºi nueste nimeni în jur care s-o audã.

- Nu mai spune! Mã bucur mult.- Dar mã ºi costã. O grãmadã

de bani. Nici sã nu mã întrebaþicum mã descurc. Dar meritã. Nu?Nu vreau sã le vãd la tejghea aº-teptând clienþii. E umilitor. Dejaam fãcut-o eu ºi sã nu mã între-baþi cum mã simþeam. Atunci, de-sigur.

- Da, da, da. Umilitor.- Ei, când veniþi pe la mine?

La magazin.- În piaþã?- Vai, nu. Asta a fost atunci,

v-am spus. Acum am un super-market. În centru. Chiar lângãpoºta veche. Cã nici poºta numai e - ºi râde ºi mai tare, fãcândsã-i tresalte pieptul.

- Da? De data asta sunt vãditsurprinsã.

- Cel mai mare. Pânã acum,cel puþin. Muncesc mult, ce sã vãspun. Dar e al meu. Nu mai suntsluga nimãnui. Ce sã fac? Fetelemã costã o avere, v-am spus doar.M-au secat. Ei, când veniþi? Amde toate. Tot ce vã doreºte ini-mioara. Si nu pe sub tejghea caatunci. Totul la vedere. V-am pupat.

�V-am pupat!� Trebuie sã mãobiºnuiesc ºi cu asta. Mã sãrutãzgomotos pe ambii obraji ºi mãciupeºte delicat, dupã care dis-pare lãsând în urmã o dârã de par-fum. E Dior. Il recunosc. Am datºi eu cu el. De mult. Când eramstudentã... Cumpãrasem toate osticluþã de la Coada Calului ºi nedãdeam pe rând... Si cu mare eco-nomie. Sã ne ajungã la toate, ºi

Doamna \nv#]#toare cât mai mult timp... Dar numaicând plecam la o întâlnire sau laun ceai. Ce frumos mirosea. Ei,m-am înºelat, ce sã-i faci? Nu eieftin. E foarte scump. Chiar dacãeste de la taraba din piaþã. Biºni-þarii nu lasã din preþ cu nici unchip, chiar dacã marfa lor estecontrafãcutã. Cine poate sã facãdiferenþa? N-au de unde sã ºtie.Dar ce fatã nostimã. M-a învese-lit ºi pe mine. Am sã mã duc ne-greºit la ea. Imediat ce iau pensia.Dacã ne-o mãreºte. Aºa era vorba.Dar se pare cã au rãmas cu vorba!Ce pot sã cumpãr cu pensia mea?De abia de-mi ajunge de întreþi-nere. Nu-mi mai rãmâne nimicpentru luna viitoare. Noroc cuvecinele. Si mai am ºi doi copi-laºi. Ai doamnei Pavel. Slãbuþicopii, dar îmi prind bine. Mã portdelicat cu ei. Dacã se supãrãdoamna ºi nu mi-i mai trimite?Profesoare care dau meditaþiisunt pe tot drumul acum. Si nupensionate ca mine. Iar doamnaPavel e doamnã delicatã. Lucreazãîn magistraturã. Nu-mi plãteºteprea mult, dar decât deloc! Uneorise mai întâmplã, copii ce sã faci,sã uite banii acasã. Nu zic nimic.Nu mai mi-i dau. Dar primesc pecelelalte ore. Mai rãu dacã n-arveni deloc. Am auzit cã n-o sãmai avem voie sã dãm meditaþii...Asta chiar cã ar fi o adevãratãnenorocire. ...Ce-o fi asta? Bani?De unde? Nu am avut bani lamine... Cinci sute de mii. De undeîi am? Nu, nu sunt banii mei. Cusiguranþã. Nu plec cu bani la mine.Si nici acasã nu mai am atâþiabani... Nu se poate. I-au cãzut ei.Desigur. Distratã cum e, nu e demirare. Desigur, când s-a aplecatsã mã sãrute. Da, da asta trebuiesã fie. Trebuie s-o caut. Dar unde?Nu se vede þipenie de om. Dar...dacã... nu, nu e cu putinþã. Cumsã mã gândesc la una ca asta? Nicinu îndrãznesc... ºi dacã... totuºi...cum ºi-a putut permite una caasta? O fi crezut cã de aceea staupe banca asta. Singurã. Sã fie po-sibil? Chiar aºa de jalnic arãt?Nu, nu, arãt chiar decent. Nu potspune cã arãt prea elegant, dardecent e cuvântul potrivit. Ja-cheta e chiar elegantã. Gulerul denurcã îi dã o anumitã distincþie.


LiterariaAnul I, nr. 7/2010 21continuare din pag. 20

E de mâna a doua, e drept, darera nou când l-am luat. Nou nouþ.Avea chiar ºi preþul: 3,99 DM.Cam demodat, dar cine se maiîmbracã dupã jurnal? Da, da tre-buie s-o caut. Negreºit. Sã-i daubanii. Chiar cinci sute? Cine îºipermite sã arunce cu bani pe crizaasta? Cinci sute! Dar poate cã eaîºi permite. E patroanã. Are unsupermarket. În centru. Tot ei. Caînainte. Nimic nu s-a schimbat.De, îºi poate permite o extrava-ganþã din când în când. Îi mergemine. Tot ca înainte. Ba chiar multmai bine. Evident, mult mai bine.Poate cã ºi-a luat ºi doctoratul.Mai ºtii? Dar cine nu-l ia în zileleastea... bani sã ai... ºi gata... fetelesunt la studii... în Franþa... toþiºi-au dus odraslele în vest, învestul acela care se afla pe mar-ginea prãpãstiei gata, gata sãcadã... dar chiar cinci sute?... Ogrãmadã de bani... Ei, in definitivce mai înseamnã cinci sute pen-tru ei, pe lângã miliardele pe caredorm liniºtiþi? Un fleac. Dar pen-tru mine... exact cât îmi trebuiesã achit nota de telefon... Chiaracolo aveam de gând sã merg.Sã-i rog sã-mi aprobe telefon so-cial. Adicã doar sã primesc. Ce-mi mai trebuie mie sã dau tele-foane? Nici pãrinþii noºtri nuaveau telefoane ºi n-au murit dincauza asta. Ba chiar erau mai pu-þin stresaþi. Dar... ce bine îmi pare.S-a nimerit chiar bine. Am sã achitnota ºi primul lucru, am sã-i dautelefon Matildei. La Braºov. Ce-o sã se bucure. N-am mai vorbitcu ea de mai bine de un an. Mi-arfi mâncat impulsurile pe osãptãmânã. Poate ºi mai mult. Eamereu vorbeºte mult. Dar îmi pla-ce. Suntem prietene de atâþia ani.Ce-o sã se mai bucure. O s-o iaucu biniºorul sã nu se sperie.Doamne fereºte, sã nu facã vreuninfarct. Dar dacã... doamne fe-reºte... nu, exclus... e sãnãtoasã...adicã era... ultima datã când amvorbit... sã vezi ce-o sã se bucu-re... da, da mã duc sã achit nota...numai de n-ar fi închis... e camtârziu... Matilda... ce-o sã se bu-cure... de abia aºtept... ce bine-mipare... cea mai bunã prietenã... dincopilãrie... si la grãdiniþã am fostîmpreunã... vai, de când n-am maivorbit cu ea... ce bine-mi pare!

Steluþa ISTRÃTESCU

Magia vieþiiEra odatã un tãrâm fantastic multicolor, cu

noriºori pufoºi ºi multe vise. Era tãrâmul copilãriei,al seninãtãþii, unde razele eterne de luminã se stre-curau printre umbrele mistice. Acolo eram liberã.Simþeam cã trãiesc cu adevãrat. Culorile splendideale gingaºelor fãpturi nevinovate mã inspirau. Sim-þeam fiecare clipã. Prindeam aripi.

M-am aºezat lângã un mirific izvor limpede,izvor al tuturor posibilitãþilor. Am adormit, iar ge-nele mi s-au prins într-o lungã îmbrãþiºare. Gândulmi-era purtat prin îndepãrtatul univers ceresc. Amavut un vis. În faþa mea, din umbrele râului, a cobo-rât pe o razã de speranþã o crãiasã cu chip blând,cu ochi limpezi ºi senini, cu o rochie lungã, albã caneaua, cu vãluri ºi unduiri. Cu un glas paradisiacmi-a grãit: �Þi-am fãcut o povestire cu gândul. Nuºtiu ce povesteºte el. Din cioburile de porþelan aleazurului spart azi dimineaþã de ciocnetul soareluiîn toartele lui, adun cu pensula unui fulg rãsucitbroboane de luminã. E o povestire micã, scrisã fãrãslove, pe un solz de peºte ºi care trebuie cititã cuocheanul. Ca sã o citim, trebuie sã o ducem desearãsus, în dreptul lunii ºi sã o aºezãm pe poliþa Casi-opeii. Vom pãºi la noapte încet pe turla bisericii dinsat pânã-n scânteia crucii ºi acolo, în vârful picioa-relor ne vom întinde pânã la constelaþii�.

Când m-am deºteptat, copilãria dispãruse. Mãaflam undeva departe în necunoscut. Pe un pereteargintiu de sticlã, ce apãruse în dreptul meu, pâl-pâiau ca într-un joc lumini fluorescente. Trãiam unsentiment aparte, inexplicabil. Eram emoþionatã ºitristã, cãci rãtãcisem calea de întoarcere. Bucuriileºi visele dispãruserã ºi ele. Primãvara se sfârºise.

Acum sunt toate o simplã ºi frumoasã amintire.Au rãmas în sufletul, în gândul ºi în inima mea.Viaþa continuã ºi sunt curioasã ce surprize îmi pre-gãteºte vara. Trãiþi-vã viaþa, cãci timpul trece, iartot ce �este� va deveni �a fost�.

Dragi oameni,Într-o zi posomorâtã, privesc cu ochii triºti cum

poate fi atâta rãutate în lume ºi nici un pic de neîn-þelegere. Atâtea bãtãi, atâtea rãzboaie, pentru ce?

Din fericire, în aceastã lume a mai rãmas unpahar de îngãduinþã. Dar când nu va mai fi deloc?Ce vom face? Dacã ea dispare, oare ce va mai rã-mâne în lume?

Ei bine... nimic. De ce? Pentru cã odatã ce dis-pare, dispar ºi visele ºi sentimentele ºi tot.

Dacã nu avem elementele cele mai importanteîn drumul scurt al vieþii, atunci ne vom prãbuºiîntr-o prãpastie fãrã de fund. Înþelegerea este oarmã pe care dacã o folosim corect, cu siguranþãvom trece de toate obstacolele înºirate în lume.

Sã nu facem greºeala de a nu o avea ºi de apierde un element vital, prietenia.

Sã fim unul lângã celãlalt, sã nu renunþãm nici-odatã, sã iubim, sã dãruim ºi sã avem toleranþã.Acestea sunt elementele vieþii.

În aceastã lume, vom avea de ales între douã

drumuri. Primul este acela în care trãieºti în lux, numunceºti dar eºti foarte singur. În al doilea, veitrece prin lucruri foarte grele, dar dacã vei pãstraîn sufletul tãu elementele vieþii, vei câºtiga ºi nicinu vei ºti ce înseamnã singurãtatea.

Eu aº alege al doilea drum. Mai bine munceºtidin greu ºi lupþi pentru a câºtiga ºtiind cã nu eºtisingur, decât sã te lãfãieºti în lux singur ºi pãrãsit.

În încheiere aº vrea sã vã spun: înþelegerea,viaþa, pacea! NU uitaþi, nu renunþaþi!

La întâlnire cu poeziaÎntr-o searã, pe tãrâmul viselor, unde totul e

posibil, la întâlnire cu o poezie, mã aºez pe un butucaºteptând-o.Timpul se scurge, ea nu venea, pânãcând în zare, aranjatã, cu un scris lustruit, cu unmers unduitor, vine. Se apropie de mine ºi cu unglas blând ºi uscat îmi spune:

- Bunã seara, sã aveþi ºi un pahar de fericire sã-mi daþi ºi mie.

- Domniºoarã poezie, în ce constã un pahar defericire?

- Un strop de apã, apã proaspãtã, cã demult euumblu ºi deloc nu am bãut, gura mi s-a uscat ºi mi-e tare sete.

Tânãrul privind la ea, se mirã de vocea ei subþireºi liniºtitoare. Cu drag îi oferã un pahar cu apã.

Poezia mulþumeºte ºi începe a povesti despre ea.- Eu eram o poezie hipnotizantã care te fãcea sã

te laºi cuprins de bunul meu prieten, versul. Gându-rile eu le nãuceam, le umpleam cu prospeþime, uneoriera bine, dar alteori... Acum m-am schimbat, învese-lesc oamenii, dar tot mai am scãpãri. Aceste versurile-am scris pentru tine.

Tânãrul este învãluit de emoþii. O ridicã ºi începesã o citeascã cu un glas încet ºi somnoros: �Ungând, o speranþã,/ Un vis, o dorinþã,/ O simplã cli-pire,/ O picãturã de iubire/ rezultã o poezie�.

Ea îi spune:- Sper cã þi-a plãcut! ªi acum aº vrea sã-mi po-

vesteºti despre tine.- Desigur, mãritã poezie. Tu umpli viaþa mea de

bucurie.- Îþi mulþumesc! Aº vrea sã ºtiu cum te numeºti

ºi ce etate ai.- Mã numesc Daniel Popescu ºi am douãzeci

de ani.- Mie îmi place sã mi se spunã Maia.- Bine.- Îþi place în lumea mea?- Este uluitor, fermecãtor, nu mai am cuvinte.- Pot sã conþinui eu?- Da!- Ei bine, este senzaþional, minunat, o lume nouã,

un univers imaginar, din care nu ai vrea sã pleci,dar realitatea te cheamã.

- Aºa este! Mi-ai citit gândurile.- Desigur! Doar sunt o poezie.ªi aºa poezia ºi tânãrul s-au împrietenit ºi au

discutat. Poezia i-a dat multe sfaturi, pânã când tâ-nãrul s-a trezit din acel vis ºi s-a desprins de acealume extraordinarã, unde toþi putem sã ajungemcurând, doar visând ºi creând.

Diana Andreea MARINESCU - elevã Sibiu



Numele Hertei Müller a intratîn viaþa mea la fel de brusc ca ofrunzã aruncatã de vânt în caleaprimului venit în parc la ora cândtoþi încã mai dorm sau ca un rãsã-rit de soare surprins printre genecând, rupt din somn împotrivavoinþei tale, te revolþi împotrivainsomniei buimace. Nu ºtiam ab-solut nimic despre ea. Aºa cumnu ºtii absolut nimic despre clipasurprinsã cu zâmbetul pe buze.Faptul cã nu ºtii nimic despre ci-neva care tocmai a luat PremiulNobel pentru literaturã ºi caremai este ºi român este mai întâi

stânjenitor, apoi devine pur ºisimplu... provocare. Provocarease transformã în cãutare... cãuta-rea în lecturã... lectura în uimire...iar uimirea din nou în provocare...

ªi asta pentru cã... prima re-acþie când citeºti o carte a acesteiscriitoare este sã deschizi ochiimari, uimiþi, ºi, cu respiraþia o-pritã, sã cauþi sã cuprinzi în eiimaginile de dincolo de cuvinte,de dincolo de sensurile lor pro-zaice. Jocul frazelor e fascinant.Cuvintele par sã se împleteascãîn jocuri magice de lumini ºiumbre, alunecând între denota-tiv ºi conotativ cu o dexteritateºi o eleganþã de invidiat ºi greude urmãrit. Când îþi pare cã sen-sul unei fraze este limpede, cu

un singur cuvânt aceasta alune-cã spre un cu totul alt sens, într-un joc al iluziilor ce transpunchiar ideea esenþialã a textului.Un joc construit cu ajutorul unuidiscurs narativ impregnat de unprofund lirism care, departe de aconstrui subiectul, îl fragmen-teazã într-un soi de puzzle ale cã-rui piese apar într-o ordine strictsubordonatã memoriei afective.Pentru a-i descifra sensul întreg,e absolut necesar sã o citeºti înîntregime. Iar atunci când ai ajunsla ultimele pagini îþi dai seama cãtrebuie sã o iei de la capãt, iar ºiiar, pentru cã senzaþia cu care rã-mâi e cã, într-un fel, chiar dacã aicitit cuvânt cu cuvânt, îþi scapãesenþialul.

Dupã primele pagini ritmulscriiturii te prinde. Te prinde ºite apasã. Sufocant chiar. Frazeleincredibil de scurte, de multe orireduse la o singurã propoziþie sesucced cu repeziciune, într-unritm absolut fascinant, care teþine prizonier ºi-þi lasã pe cerulgurii un gust amar, de viaþã ra-tatã. Ca în tragediile antice, per-sonajele - la �adãpostul� mãºtilorpe care sunt nevoite sã le poarte- se miºcã în tipare deja stabilite,din care nu reuºesc sã se smulgã.Spaþiul devine unul concentric,izolat de lumea din afarã ºi izolantpentru fiecare individ în parte.Aºa cum observã însãºi autoarea,�fiecare individ forma o insulã însine, iar þara întreagã, ºi ea, unspaþiu etanº în afarã, suprave-gheat în interior�1

În acest spaþiu sufocant sederuleazã acþiunea celor douã ro-mane, �Încã de pe atunci vulpeaera vânãtorul� ºi �Animalulinimii�. Un spaþiu în care totulstã sub semnul fricii. O fricã insi-dioasã, care se insinueazã cuagresivitate, cu perversitate, cuperseverenþã, o fricã pe care nureuºesc s-o alunge nici statul îm-

preunã, nici râsul. Doar frigul, în-gheþul, moartea deci, reuºesc s-o facã sã stea deoparte. Nu plea-cã însã, ci bântuie prin preajmã,pentru a profita de prima scân-teie de cãldurã umanã ºi a-ºi luadin nou individul în stãpânire:�Pentru cã ne era fricã, Edgar,Kurt, Georg ºi cu mine eram înfiecare zi împreunã. ªedeam îm-preunã la masã, dar frica rã-mânea atât de personalã în fie-care cap, exact cum o adusese-rãm cu noi, când ne-am întâlnit.Râdeam mult ca s-o ascundemde ceilalþi. Dar frica îºi pierdeurma. Când îþi stãpâneºti obra-zul, se strecoarã în glas. Cândreuºeºti sã-þi þii în frig obrazulºi glasul, ca pe ceva fãrã viaþã,frica îþi pãrãseºte pânã ºi dege-tele. Se aºazã undeva, în afarapielii. Zace liberã în jurul tãu,o poþi zãri pe lucrurile din preaj-mã.� (Animalul inimii)

În casa Adinei, frica este adu-sã prin intermediul unei blãni devulpe, cãreia securiºtii care per-cheziþioneazã locuinþa îi taie, perând, coada ºi labele. �Asta e ovulpe sã-þi pierzi minþile, nualta� - comenteazã Paul. La fa-brica unde lucreazã Clara, por-tarul este cel care þine în mânãcheile fricii: �Mâinile portaruluinu percheziþioneazã toate buzu-narele. (...) Portarul miroasefrica, ea suie ca un aer stricatdin bãrbaþi ºi femei ºi atârnã laînãlþimea genunchilor�, iar laconcerte, odatã cu intervenþiamiliþienilor, �cântecul s-a vlã-guit, a rãsuflat fricã, o fricãmare cât gura, cât privirea.Mare cât sala�(Încã de peatunci, vulpea era vânãtorul).

Frica este rãspânditã de dic-tator ºi paznicii sãi. Oamenii îi simtpretutindeni, pândind: �Fabricatoatã, cârciuma, magazinele ºicvartalul de blocuri, sãlile deaºteptare din gãri, transportu-

rile cu câmpuri întregi de grâu,de porumb stãteau la pândã.Tramvaiele. Spitalele. Cimitire-le. Pereþii ºi acoperiºurile ºi ce-rul liber�. Þara toatã este unimens clopot de sticlã în care þise cunoaºte fiecare miºcare, fie-care cuvânt, fiecare zâmbet, une-ori ºi fiecare gând. Astfel, cu-vântul fricã devine sinonim cucuvântul acasã: În fricã se sim-þeau acasã.

Interogatoriile de la Securi-tate sunt exerciþii de iniþiere înfricã. Cãpitanul Piele (însoþit decâinele Piele) sau Pavel Murgusunt doar doi dintre exponenþiiunui regim terifiant,a cãrui prin-cipalã ocupaþie pare a fi cea de ateroriza: Tereza îºi dãdu drumulla lãnþiºor. ªi ce vrea acela de lavoi, întrebã ea. Fricã, am spus.

Simbolul care concentreazãcel mai bine toate �calitãþile� regi-mului este sfrânciocul, cel ceucide de nouã ori. Regimul tota-litar ucide fiecare fiinþã în partede o multitudine de ori ucigându-i libertatea, dreptul la libera ale-gere, dreptul la libera exprimare,dreptul la iubire, speranþã, prie-tenie, siguranþã, dreptul de a visaºi, în final, dorinþa de a trãi. Con-textul în care apare acest numede pasãre - în instrucþiunile scrisede Georg pe scândura de laSpaima Gãinilor - devine el în-suºi, din perspectiva întâmplã-rilor ulterioare, simbolic:

Instrucþiune: Când necazule prea mare, agitaþi scânduraîn direcþia mea. Voi, sfrâncio-cilor. Spaima Gãinilor este oscândurã rotundã ºi verde, cuun mâner. Pe scândurã se aflauºapte gãini galbene, roºii ºialbe. Prin gâturile ºi burþile lorerau trase ºnururi. Acestea eraulegate sub scândurã cu o bilãde lemn. Bila se clãtina cândþineai scândura în mânã. ªnu-

Evadare din insula spaimeisau

despre fric#, infern [i viziunea paradisuluiMotto: �Teama de infern este un infern, iar dorul de paradis este un paradis�

(D. H. Djubran)

Her

ta M

ülle

r

LiterariaAnul I, nr.7/2010 23continuare din pag. 22

rurile se încordau ca spiþeleunei umbrele. Agitam scânduraîn mânã ºi gãinile îºi coborauºi-ºi ridicau capetele. - alegorieperfectã a unui regim în care nuexistã nici urmã de libertate, încare toþi se miºcã la comandã, încare nimeni nu are dreptul la ale-gere ºi fiecare este silit sã se com-porte la fel cu ceilalþi. Instrucþi-unile de pe spatele scândurii vor-besc, astfel, despre modalitãþilede a cãuta þapi ispãºitori printrecei care nu se conformeazã regi-mului.

Atât cifra ºapte, cât ºi cifranouã sunt încãrcate de semnifi-caþii simbolice. Cele ºapte gãinitrimit la impresia pe care vrea s-olase regimul, cea de totalitate aspaþiului ºi totalitate a timpu-lui2, de totalitate a vieþii mo-rale3, o impresie în totalã antitezãcu realitatea: o societate alcãtu-itã din marionete miºcându-sedoar în limitele permise de sfori.În acelaºi timp, nouã devine ocifrã a realului, anunþând deo-potrivã un sfârºit ºi o reînce-pere, adicã o mutare pe alt plan.Aici se regãseºte ideea de naº-tere nouã ºi de germinare, pre-cum ºi cea de moarte/.../ exprimãsfârºitul unui ciclu, finalul uneicurse, închiderea unei verigi4 .

Citind în aceastã cheie, uni-versul celor douã cãrþi este unulce pare sã stea sub semnul fatidical cifrei ºapte, un univers ciclic,repetabil, cu pretenþie de universperfect, din care nu poþi evada.ªi totuºi... posibilitatea de eva-dare existã ºi se regãseºte în sim-bolistica cifrei nouã: în momen-tul în care frica atinge punctulculminant, când fiecare ins a fostucis deja de nouã ori, e timpulunei renaºteri, a unei evadãri.(pentru aceeaºi simbolisticã ple-deazã ºi cele nouã poezii gãsiteîn dulapul lui Georg, dintre careopt poartã numele Sfrânciocul,iar ultima Cine poate sã facã unpas cu propriul lui cap: uciderilerepetate ale umanitãþii unui ins îlobligã pe acesta sã renascã, sãtreacã în alt plan - într-un plan încare poate sã-ºi exprime indepen-denþa, sã se conducã dupã pro-priile idei).

Ilie este unul dintre cei cãroranu le mai este fricã, unul dintrecei care au murit deja de nouãori. De tine e bine - îi mãrturiseºte

el Adinei - þie îþi este încã fricã,mie mi s-a întunecat capul, demultã vreme nu am mai visatnimic./.../e varã, ºi nu cunosc altdrum moale decât Dunãrea. Lafel e ºi Georg, care trece dincolode margini (Dincolo de marginie o fereastrã, care nu disparecând cineva se aruncã de acolo- mediteazã eroina noastrã lamormântul lui Georg. Adevãratafereastrã poate cã era aici, jos,în mormânt) ºi pentru care emi-grarea este o soluþie târzie, saupoate prea întârziatã: La ºasesãptãmâni de la plecare, Georgzãcea în zorii zilei, la Frankfurt,pe caldarâm. La etajul cinci alpalierului era un geam deschis.

Toþi ºtiu cã existenþa lor insu-larã nu e singura realitate posi-bilã, toþi ºtiu cã existã un dincolo,unde existau blugi ºi portocale,jucãrii moi pentru copii ºi tele-vizoare portabile pentru taþi ºidresuri subþiri ca un abur ºi tuºveritabil de gene pentru mame.ªi toþi cautã o cale sã ajungãacolo. Metafora acestei cãutãrieste mesteacãnul cu clanþa întrunchi, din casa Terezei, suge-rând posibilitatea de evadare, ouºã care aºteaptã doar sã fie des-chisã, atât de aproape de fiecare,dar atât de greu de vãzut (poatepentru cã frica din fiecare ducela orbire): La trunchiurile co-pacilor ar fi trebuit sã fie clanþe.Oarbã cum eram, atunci în pã-dure, nu le-am vãzut - mãrturi-seºte personajul-narator.

ªi totuºi, fiecare din persona-jele aduse în prim-plan de cãrþileHertei Müller îºi cautã propriulmesteacãn cu clanþa în trunchi,alegându-ºi propria ieºire, pro-pria fereastrã, propria cale deevadare.

Unii aleg sã fugã, pur ºi sim-plu, din þarã; alegere ce echiva-leazã, în general, cu sinuciderea,pentru cã cei care aleg aceastãieºire sunt prinºi de cele maimulte ori ºi omorâþi. Poveºtiledespre Dunãrea pe care plutesccadavrele, sau despre lanurile deporumb de pe graniþã, cu rãmã-ºiþe umane, circulã. Protagonistaromanului Animalul inimii ºiprietenii ei întocmesc o listã cufugarii morþi despre care auziserã(�douã pagini�) pe care Edgar otrimite în strãinãtate. La rândullor, Adina ºi Paul aflã de la Liviucã în satul de pe malul Dunãriioamenii þin câini mulþi ca sã nu

mai audã împuºcãturile ºi crescgâºte în loc de gãini pentru cãfac gãlãgie toatã noaptea. Daroamenii s-au învãþat, nu maiaud lãtrãturile ºi gâgâitul, audîmpuºcãturile.

Alþii emigreazã, deºi plecarease face sub semnul spaimei cã lise poate întâmpla ceva: Dacã numã vor arunca din tren, în timpulmersului - mediteazã Georg.

Unii aleg demenþa (Ei îºischimbaserã frica pe demenþã):Kurt spusese cã nebunii oraºu-lui nu mor niciodatã. Când seprãbuºesc la pãmânt, din asfalt,în locul unde stãtuserã, se ridicãunul identic.

Alþii aleg sinuciderea: Cândºi când, câte unul nu se întorcea,deoarece voia sã intre în apã.Motivul, spuneau oamenii, nuera râul, el era acelaºi pentrutoþi. Motivul, spuneau oamenii,ar fi fost chiar insul care nu voiasã se întoarcã. El era o excepþie.

Tot un fel de eliberare, carese identificã atât cu demenþa, câtºi cu sinuciderea, cautã ºi bãtrâ-nul ce cântã cântecul interzis -Deºteptã-te, române! - dupã careîi cere socotealã lui Dumnezeupentru destinul tragic al poporu-lui român: Deºteptã-te, românedin somnul cel de moarte, cântãun bãtrân. Cântecul e interzis,se aºazã pe o piatrã mai la oparte, zãreºte botul unui câineºi pantofii unui miliþian, princântec se smulge din fricã/.../dumnezeule, rosteºte el cãtresalcâmul desfrunzit, ce-am pu-tea noi sã fim pe lumea asta ºin-avem nici mãcar o coajã depâine de mâncare.

ªi protagonista romanuluiAnimalul inimii are intenþia de aevada prin sinucidere: �Moarteamã fluiera de departe, trebuiasã-mi iau avânt sã ajung la ea.Aproape cã mã aveam în mânã,doar o parte din mine nu mãasculta.� Ceea ce o salveazã,este - presupune ea - animalulinimii, fapt care trimite spre onouã conotaþie a metaforei dintitlu: viaþa este singura care îþipoate oferi ºansa unei reale eva-dãri, pentru cã în viaþã nimic nue definitiv. Doar moartea e defi-nitivã. Iar animalul inimii devineastfel simbol al umanitãþii din fie-care din noi. Respingerea sinuci-derii echivaleazã cu victoria omu-lui în faþa fricii, în faþa terorii, înfaþa dezumanizãrii prin fricã ºi

teroare.Cele douã romane ale Hertei

Müller construiesc, aºadar, osimbolisticã inversatã a insulei,atât a statului-insulã cât ºi a in-dividului-insulã. Ceea ce ar trebuisã reprezinte un loc privilegiat,hãrãzit ºtiinþei ºi pãcii, prezentîn mijlocul ignoranþei ºi agita-þiei lumii profane5 ºi a cãrui trã-sãturã esenþialã este faptul cãevocã un refugiu6, nu este alt-ceva decât un spaþiu închis, izo-lant, terorizant, un infern în carefiecare îºi duce povara propriuluiinfern, amintind de piesele luiJean-Paul Sartre. Într-adevãr,pare cã �infernul sunt ceilalþi�(Sartre, Cu uºile închise), dar, înacelaºi timp, dacã pentru uneledin personajele celor douã ro-mane conteazã doar adaptarea lamediu, încercarea de a obþine unminim de confort material, chiarprin mijloace ilegale ºi imorale (deexemplu, se furã din fabrici totce se poate, de la cârlige de plas-tic ºi oale de noapte, la parchet,femeile aduc aur din Ungaria as-cunzându-l în zonele intime saufac sex cu Grigore pentru o scurtãcenuºie, colaboreazã cu Securi-tatea -Tereza - sau beneficiazã deun statut aparte pentru cã suntamantele securiºtilor - Clara),pentru altele �Important nu estesã spui «Iatã ce au fãcut dinmine!» ci «Iatã ce am fãcut eudin ceea ce au fãcut din mine!»�(Sartre). Acestea din urmã suntînsã cele care câºtigã pariul cuviaþa, reuºind sã evadeze din in-sula fricii, indiferent prin ce mij-loc, câºtigându-ºi dreptul la do-rul de paradis.

ªi, prin aceste personaje,cãrþile Hertei Müller �te învaþã sãreziºti, sã te salvezi, sã trãieºti�(Nora Iuga).

1 Muller, Herta, Insula e înãuntru- graniþa, în afarã, în Regele se-nclinã ºi ucide, Ed. Polirom, Iaºi,2005, pag. 180

2 Chevalier, Jean, Gheerbrant,Alain, Dicþionar de simboluri, vol. 3,Ed. Artemis, Buc., 1993, pag. 289

3 idem4 Chevalier, Jean, Gheerbrant,

Alain, Dicþionar de simboluri, vol. 2,Ed. Artemis, Buc., 1993, pag. 352

5 Chevalier, Jean, Gheerbrant,Alain, Dicþionar de simboluri, vol. 2,Ed. Artemis, Buc., 1993, pag. 156-157

6 idemCristina BÎNDIU

Literaria Anul I, nr. 7/201024

De la iubirea aproapelui,la pumnul pus \n gur#,\n ]ara lui frunz# verde

Atunci când viaþa o ia razna,de-aiurea, atunci când începutulpare deja un sfârºit, ca sã-mi revin,îmi aduc în minte imaginea stupu-lui, locul în care ordinea este, celpuþin, la prima vedere, perfectã.Integrate în naturã, în lumea lor,albinele muncesc (au unde, au unrost!), se înmulþesc (au dreptul,au ºi cum, au ºi cu ce, în plus, eleºtiu cã poporul lor trebuie sã fiepopor), se apãrã, luptã, într-o orga-nizare perfectã, dacã se simt ame-ninþate (nu ca sindicatele noastre,care latrã mai tot timpul, la co-mandã ºi de ochii lumii, în marelejoc, de prostit mulþimea), cu sigu-ranþã se ºi bucurã sau chiar suntfericite atunci când parfumul ºicoloritul florilor din preajma casei(cã de Spania sau alte locuri, nucred cã sunt interesate), creio-neazã parcã ºi cerul ºi pãmântul.Evident, mai ºi mor (dar nu canoi, precum câinii), când trebuiesã moarã, cã de-aia a fost lãsatãmoartea, ca firesc în facerea ºi re-facerea lor (a albinelor ºi a noastrãa tuturor), într-un univers, doar câtnegru sub unghie, ºtiut. Stupul,rânduialã cu structurã divinã! ªiasta pentru cã, acolo, matca, re-gina, adicã cel care conduce ºiºtie ºi face bine ce trebuie sã facã!Extrapolând, stupina, atmosferãde invidiat! Comunicare întru de-venire, ca sã folosim un termenal lui C. Noica. Mã uit în juru-mi,în lumea mea, a românului veºnicla rãscruci de gânduri [(le) lui ºiale te miri cui], mã ruºinez (de pro-priul meu statut, evident cioplitºi de cei ce mã conduc) ºi mãsimt pãrãsit într-un fel de altar,cupolã a vremurilor, în spatelecãruia, din vina mea (a laºuluibezmetic, pãmânteanul de pe vre-mea lui Irod ºi pururea acelaºi),stã Dumnezeu rãstignit. Of! - în-cerc o consolare - îmi merit soarta,când, cu voia mea, ehe, din pri-mordii, am fost de acord sã îºifacã satana mendrele, aci!

Cocoºat, fãrã dinþi ºi cenuºiu(culoarea noastrã naþionalã),când vãd cã nu mai ºtiu încotro,trec sã mã spovedesc sau, mãcar,pentru un sfat, pe la o mãnãstireascunsã sus, departe (de ochii sis-temului), între nori ºi stânci. Parcãscoasã din timp, ea, mãnãstirea,un alt fel de stup, o altã rânduialã,cu un pronunþat statut. Nu, sigurnu! - îmi zic, iarãºi, dracii, cât suntei de draci, nu pot fi oriunde ºioricât vor, pe pãmânt. Totul de-pinde de mine, de cât mã las or-bit. Avea dreptate generalul USAcând spus-a în Congres, cã dacã

ºtii a pune în dreapta mea (indivi-dul ameþit de vodcã, whisky, mã-runþiºuri, pentru chestiuni dintr-ãstea, berechet!) mici bunãtãþi,nu mai vãd portavionul (nuclearcu bombe, stivã) din stânga (tota mea), povarã pentru omenireani,... ehe, zeci.

Revoltat ºi, totuºi, pe cumpã-na sufletului, acolo sus, în CasaDomnului, îmi aduc aminte sfa-turile pe care le-a primit Moise,dupã ce a fost scos din robie: ,,(...)Sã nu ucizi. Sã nu te desfrânezi(,,sã nu preacurveºti�, în sensulde a nu sãvârºi adulter). Sã nu furi.Sã nu mãrturiseºti strâmb împo-triva aproapelui tãu. (...) Sã nu terãzbuni cu mâna ta ºi sã nu porþipicã pe fiii poporului tãu, ci sã-liubeºti pe aproapele tãu ca pe ti-ne însuþi�, ºi mã întreb: am res-pectat eu, tu, aproapele nostrusau cei care ne conduc cele po-runcite? Astãzi? Ieri? Aud?...

Mici ºovãieli. Cicã o fi,... cã opãþi... Mai ales la cei de sus (nucei din ceruri, ci în scaunele pu-terii). Cicã poruncile biblice (du-pã mine, probabil, ºi articoleleunei prime constituþii din lume),nu ar fi chiar divine, cã sunt fãrãfond, sau cã n-ar mai fi de actua-litate... Aº! Pãi cum, când ,,sã nuucizi�, �sã nu furi�, �sã nu mãrtu-riseºti strâmb împotriva aproape-lui tãu� sau ,,sã nu te rãzbuni cumâna ta ºi sã nu porþi picã pe fiiipoporului tãu, ci sã-l iubeºti peaproapele tãu ca pe tine însuþi�sunt, de fapt, imperative atempo-rale ºi aspaþiale? Valabile pentruoricare popor sau individ, oriun-de ar fi ºi oricând, cu stare denormalitate sau întreg la cap. Darcum, pe aci, în spaþiul nostru car-patin, spaþiu cãruia abia i-a datfrunza, totul e invers, se preapoate. ªi, pentru a convinge, são luãm pe rând: 1. A fura (cineîmparte parte îºi face [sintagmãnaþionalã], cã tot sunt la putere!),e literã lege, în a fi (în dicþionarulde la Bambu, probabil în curs deredactare de fiþoºii siliconaþi depe Dorobanþi, cã în altã parte...nu existã). Nici mãcar la poliþie,unde numele lor plutesc în aer,scrise cu litere de o ºchioapã.

Dar, câtã vreme nimeni nu vede,n-aude, las� cã merge! Nu de alta,dar tot suntem în þara lui frunzãverde (frunzã scumpã) ºi târli-târli! Sau, altfel spus, suntem înlocul unde veºnic þara arde ºi ba-ba (blondã) se piaptãnã. 2. A dacu parul (tot de sus, din Palatuldin Piaþa Victoriei, Cotroceni,uneori ºi din vestita Casã a...) încap poporului (tot pentru avere!,dacã nu curge, ca pe vremea ãloradinainte, când au vândut orice,tot sã mai pice), nu e aºa, la înde-mâna oricui. Musai sã fii în cãrþilejucate dupã ce poporul a ales (dedata asta, sã îºi frângã gâtul). ªimai spune filosoful cã el, popo-rul (la noi, ani de zile boborizat),niciodatã nu greºeºte! Aiurea! Pevremea gânditorului, nu era ,,te-lembizorul�! 3. Cât despre mãrtu-risire, când e vorba sã faci averiºi iar averi (aici, în þãriºoara lui,repet, frunzã verde, frunzã scum-pã ºi târli-târli cu lãutarii naþiunii),la Monaco, Maiami sau cine maiºtie pe ce insulã, de peste mãri ºiþãri), �meseriaºii�, oameni cu lim-barniþã ºcolitã în ale politologiei,sociologiei etc. (ce-i drept, demahala), sunt în stare sã jure ºipe mormântul pãrinþilor ºi pe Bi-blia de acum ºi pe cea încã ne-scrisã. Jurã cã nu ei, ci ceilalþi aulãsat visteria fãrã un ºfanþ, cums-ar zice, þara, în fundul gol ºi po-porul mort de foame!

4. Domnilor, toate ca toate,dacã cele spuse anterior mai potfi acceptate, (nu fãrã ca eu, autor,sã fiu catalogat drept un tâmpitrãu intenþionat), porunca biblicã:,,sã nu te rãzbuni cu mâna ta ºisã nu porþi picã pe fiii poporuluitãu, ci sã-l iubeºti pe aproapeletãu ca pe tine însuþi�, cãruia artrebui sã i se supunã, mai întâi,conducãtorii statului, ºi, evident,oricare din noi, este, cu siguran-þã, clasificatã (de întâistãtãtoriinaþiunii române), drept utopicã.Împãrþind fraza, fãrã a pãrãsi con-textul de exprimare, cu alte cuvin-te, mai pe româneºte, despicândfirul în patru, sincer, ºi eu mã în-doiesc (în sensul cel mai nobil allui Descartes), ºi, pentru mine,expresia ,,iubeºte-þi pe aproapele

tãu ca pe tine însuþi�, echivalen-tul, probabil, al unuia din impera-tivele divine ºi laic, în acelaºi timp,absolut necesar convieþuirii noas-tre, mi se pare greu de realizat, lanivelul trãirilor cotidiene. Fiinþebiologice, cu instinct de conser-vare, fãrã a cãdea în narcisism(evident cel patologic), iubim înmai micã parte, fie din dorinþa dea fi iubiþi, fie din teama de a nu fiiubiþi. Drumul ascetic ne stã, to-tuºi, la îndemânã. Expresia ,,iu-beºte-þi pe aproapele tãu ca petine însuþi� mi s-a pãrut a fi la fel,,de tare�, �de puternicã�, la nive-lul conþinutului, ca ºi Imperativulabsolut al lui Kant: ,,acþioneazãastfel încât sã foloseºti umanita-tea atât în persoana ta, cât ºi aaltuia, în acelaºi timp ca scop ºiniciodatã numai ca mijloc.� Altfelspus, într-un limbaj adecvat idei-lor noastre, fãrã a ne îndepãrtade mesajul autorului: fã (din dato-rie) acel bine, astfel încât bineletãu sã fie un bine universal ºi ca-peþi nu fericirea ci demnitatea dea fi fericit! Moralã absolutã!

Pânã aici, cu indulgenþã, amputea spune: �toate bune ºi lalocul lor!� Ce ne facem însã cuprima parte a frazei: ,,sã nu te rãz-buni cu mâna ta ºi sã nu porþipicã pe fiii poporului tãu� Dacãsuntem sinceri cu noi, oameni derând, eu, tu sau oricare din seme-nul nostru (român, maghiar, turc,tãtar, þigan, evreu sau german),fãrã vrajba vârâtã, subtil, în ini-mile noastre ºi apoi între noi, decãtre politrucul gata a face orice,numai pentru a fi, într-un astfelde caz, moþ la rahatul vremurilor,repet eu, tu, sau oricare din se-menul nostru (semen din popo-rul român), ne-am vedea de trea-bã. Între noi, nici vorbã de picãsau de rãzbunare. Aici în þãriºoa-ra asta e loc pentru toþi! Acolounde voinþa de putere (nu însãaia despre care vorbea Nietzsche,ci voinþa ca putere pentru a fura,jefui, umili, învrãjbi etc., deci acolounde voinþa de putere e oarbã ºipoporul nu existã decât ca mijlocde împlinire a dorinþelor stãpâ-nirii, rãzbunarea celor ce conducneamul, împotriva fiilor acestuia,e la ea acasã. ,,Sã piarã poporulcare nu a fost în stare a-mi împlinipoftele!� a mai zis-o, pe la 1440,unul, cicã domn al românilor.

În altã ordine de idei, mi seface pãrul mãciucã ºi numai dacãîmi aduc aminte de cazul de laTg. Mureº, imediat de dupã 1989,




În cele zece sãptãmâni cât amstat în þarã, în vara acestui an, nupot spune cã am fãcut descope-riri în slujba vieþii care sã rãs-toarne drumurile croite în ultimii20 de ani. Desfãºurarea eveni-mentelor majore era previzibilãîntr-un anume fel ºi, totuºi, aºacum s-au derulat sub ochii meiaspectele politice au fost o ade-vãratã ranã vie.

Prima impresie pe care o ai încontact cu þara dupã o absenþã maimare, este aceea a unei þãri rãvã-ºite, o þarã în fierbere, dar care nudã în clocot, o þarã care încã nu-ºi gãseºte drumul spre locul carei se cuvine alãturi de þãrile cu civi-lizaþie avansatã, o þarã împotmo-litã, care nu se mai poate miºca.

Deºi dezvoltarea tehnicii ºihãrnicia unor oameni de treabãai þãrii împing progresul ºi-l facvizibil în unele aspecte, acesteapar neînsemnate fiindcã suntmult mai izbitoare neîmplinirile ºirãnile sociale. Coborând din avi-on, te întâmpinã un Bucureºti cepare tot mai vizibil un conglome-rat de clãdiri diverse, �trântite� laîntâmplare, fãrã niciun stil, fãrãnicio noimã, fãcute dupã gustulºi interesul te miri cui. Primãrianu ºi-a putut impune un punct devedere ºi a lãsat sã dicteze hao-sul arhitectonic. Haitele de câinirãmân ca o emblemã a oraºului,ba mai mult, ceea ce nu s-a pome-nit pânã acum, câini vagabonziºi în sate, aduºi de orãºeni ºi lã-saþi fãrã stãpâni. Dar toate neîm-plinirile de tot felul, par nimicuripe lângã rãul cel mare perceputde întreaga populaþie ca venindde la îmbogãþiþii din avutul þãriiîn cel mai scurt timp posibil, cuuriaºe averi pe care în alte þãrioamenii le acumuleazã de-a lun-gul mai multor generaþii.

E tot mai vizibil cum scenapoliticã a României a fost luatã-n stãpânirea unor persoane infe-rioare moral ºi intelectual, adevã-raþi panglicari. Aceºti oameni fãrã

suflet ºi fãrã minte n-au nimic co-mun cu cei pe care-i reprezintã,cãci problemele þãrii au doar va-loare de paravan. Incultura ºimârlãnia lor este sufocantã. Teînspãimântã gândul cã se poatedistruge imaginea naþionalã ºi în-crederea în ceea ce suntem dacãnu gãsim o contrapondere a rãu-tãþilor care s-au aºezat greu ºi în-spãimântãtor pe þarã. Societateaºi individul se degradeazã conti-nuu, devin cetãþeni de mâna adoua, mai uºor de manipulat.Mulþi vizitatori, trecând prin þarã,remarcã feþele întunecate ale ro-mânilor. Sunt neplãcut impresio-naþi de lipsa lor de încredere, desuspiciune chiar în cele mai nevi-novate gesturi sau cuvinte debunãvoinþã, sau de nervozitateacu care sunt gata sã sarã la arþag.

Þara condusã cu vinovãþie ti-cãloasã de aceºti rãpitori hulpavia fost împinsã fãrã remuºcare pebuza prãpãstiei economice ºi so-ciale. Bate un vânt rece în sufletla gândul cã ne paºte ruina ºi ca-tastrofa finalã, o adevãratã apo-calipsã. Lipsa unei perspectivea pus stãpânire pe întreaga þarãca un adevãrat þol întunecat. Nuse mai întrezãreºte potenþialulunor uragane care sã mãture rãulce a pus stãpânire pe þarã.

Oamenii nu au cum sã mailupte împotriva lor, cãci hoþiiaceºtia îmbrãcaþi în straie politiceºi-au fãcut legi ca sã fure avutulþãrii în mod legal ºi ºi-au subor-donat justiþia. Populaþia pareepuizatã, nãucitã, fãrã repere, de-posedatã de speranþe, pare în-cremenitã în inerþii. Se uitã ne-puntincioasã cum jecmãnesc,cum fac sã nu mai existe demni-tate naþionalã de parcã nici n-afost în dicþionar, cum fac sã dis-

parã criteriile valorice lãsând înurmã o derutã îngrijorãtoare. Suntde-a dreptul înfricoºãtori aceºtijefuitori care au dat la pãmântavutul ºi economia þãrii.

ªi peste rãul acesta, aºezattemeinic în ultimii 20 de ani, acãzut în vara aceasta ca un ade-vãrat blestem, criza care cloceade la o vreme încoace mai abitirîn þara noastrã ca în alte pãrþi alelumii. Mãsurile de austeritatepentru unii de-a dreptul cutremu-rãtoare, au dat naºtere la mari frã-mântãri. Nici aceste mãsuri nu sedesfãºoarã dupã un concept po-litic, dupã un plan având o direc-þie, nici mãcar o intenþie, totuleste improvizaþie de moment. Înmod deosebit, mãsurile prevãzu-te de reducerea pensiilor au adusun adevãrat cutremur în rândulpensionarilor. Cu inima strânsãºi cu lacrimi în ochi am privit zba-terile neputincioase ale acestoraadunaþi la porþile închise ale Co-trocenilor, acolo unde m-aº fi aflatºi eu dacã nu mã strãmutam înCanada. Erau bãtrâni care se zbu-ciumau în gol, cu chipuri pe caredeznãdejdea sãpase cute adânci,doborâþi de arºiþa nemiloasã asoarelui torid ºi duºi cu ambulan-þele. Unii încercau sã dea trântacu braþele de fier ale poliþiºtilor,alþii tremurau sau plângeau derevoltã neputincioasã, lipsiþi deorice fel de apãrare, oameni ai ni-mãnui, care în viaþa lor au realizatceea ce jefuitorii de azi le-ausmuls cu viclenie, iar acum vorsã le scoatã chiar ºi sufletul dinei. La cârma þãrii, în opoziþie saupe lângã politicã, jefuitorii au fostneînduplecaþi, nu i-a miºcat niciosuferinþã, s-au þinut tare pe pozi-þie. �Politica în asemenea vremuricere OAMENI TARI�, s-a auzitglasul lor dârz ºi rãspicat. În Ro-mânia parcã a dispãrut înþelesulcuvântului �umanitate�. DeºiCurtea Constituþionalã a respinsreducerea pensiilor, s-au gãsitalte portiþe de reducere a pensi-ilor - impozitarea - chiar ºi maimare decât era planificatã redu-cerea. ªi mai dureros este cã ºiaceste mãsuri nu sunt de mareajutor redresãrii þãrii, fiindcã nuproducem nimic, doar cumpãrãmîmprumutându-ne de la FMI.

Peste aceastã perioadã a fu-riei vieþii politice care m-a marcat

ROM^NIA ANULUI 2010

ºi iar mã întreb: aveam, oare, eu,român, ceva cu tine, maghiar, (sauinvers), ca sã mã rãzbun, sã punmâna pe bâtã (ca în Epoca de pia-trã) ºi sã ieºim, apoi, împreunã(cã aºa am fost ursiþi), cu obrazulpãtat în lume? Nici gând! Cândînsã puterea o vrea, adicã atuncicând cei care, mai nou, demo-cratic, ne conduc (ne poartã vraj-ba ºi ne împart), totul e posibil.Posibil ºi în afara lui Dumnezeu.

Iar, de aici, din acest în afarã deDumnezeu, binele devine rãu.Oriunde pe faþa pãmântului ºi,mai ales, în þara aceasta, þara luifrunzã verde - târli-târli, unde iu-birea aproapelui stã, cel mult, lanivelul pumnului pus în gurã ºipiciorului dat în fund.

Nostalgic, mã întorc cu gân-dul la stup, la ordine, la viaþa deinvidiat ºi sper, însã ºi cu speran-þa mea, la noi, în spaþiul carpatin,e o poveste.

Nicolae BÃLAªA

pentru multã vreme s-au aºternutevenimente ieºite din comun, fe-nomene meteorologice pericu-loase, cãlduri toride alternând cuploi torenþiale iscate ca din seninde parcã se rupea cerul cotropindzone mari ale þãrii, canale prin ca-re ieºea apa de un metru ºi jumã-tate, inundaþii catastrofale, cãciun necaz nu vine singur. �Aici afost casa unei bãtrâne pe care auluat-o apele cu bãtrânã cu tot�arãta un om la televizor un locrãmas neted. În unele locuri ca-sele zãceau în apã pânã la stre-ºini, au fost ºi oameni duºi deape, unii cu maºini cu tot.

Un proverb zice cã: �apa tre-ce, pietrele rãmân� numai cã pie-tre prea grele rãmân legate de gâ-tul bieþilor oameni. O vinã apar-þine ºi populaþiei care s-a lãsatpãcãlitã de noua generaþie de co-muniºti nãscutã din sânul celeide care am vrut sã scãpãm, o ge-neraþie ºi mai hulpavã, ºi mai fãrãDumnezeu, ºi mai mincinoasã, ºimai înecatã în inculturã ºi mârlã-nie. Sunt mulþi oameni decenþi,muncitori care pot ºi vor sã cons-truiascã lucruri care sã rãmânã,dar nimic nu-i mai încurajeazã sãmunceascã, sã respecte regulilesuccesului prin muncã. Mulþi aurenunþat ºi au luat calea strãinã-tãþii, sã munceascã pentru alþii,iar unii se conduc dupã sloganul:�dacã munceºti, n-ai timp sã maicâºtigi un ban�, un pericol carepaºte þara ºi care trezeºte în noispaima spectrului falimentar.

Mi-aº dori ca aceste imaginidureroase sã fie o umbrã trecã-toare amplificatã de voalul crizei,cãzut peste þarã, dar am mari în-doieli, fiindcã rãul cel mare vinede la criza interioarã pentru carenu se urneºte nimic din loc.

Mi-a rãmas nãdejdea în Dum-nezeul cel Atotputernic sã nu lasenimicirii acest popor trãitor pe tã-râmuri de frumuseþi dumnezeieºti.

Elena BUICÃ - Totonto


Dãruit cu darurile firii, pro-zatorul Ion Vãleanu Vîlceanu neconvinge cã ºi-a croit un drumpropriu printre teritoriile literareconsacrate de Liviu Rebreanu ºiMarin Preda la capãtul cãruia stãdeschisã o poartã cãtre misterulsufletului omenesc.

�Ginta lui Gae� - cea de a douacarte de trebuinþã a autorului -este un roman de viziune existen-þialistã fenomenologicã, care îna-inteazã cãtre propriile semnifi-caþii pe mãsurã ce se constituie.

Bine ordonat, scenariul ge-neral al aventurii umane din spa-þiul/timp românesc - unde fiinþelecautã ºi se cautã traversând în-cercãri cumplite, înfruntândmânia destinelor individuale ºicolective - se reflectã printr-o flu-idã structurã a pãrþii funcþionalecu un caracter riguros fotometric.

Scriitura proaspãtã a narato-rului constituie nu numai un spa-þiu de formulare a virtualitãþilorromanului modern - datorite mo-dificãrilor radicale aduse catego-riilor consacrate prin tradiþie -, ciºi un teren de înfruntare a tensi-unilor din gândirea contempo-ranã. Actul sãu de opþiune se regã-seºte la confluenþa de substanþegeneratoare de dramã pe un ver-sant spiritual al cãutãrii sensuluimoral al destinelor umanitãþii,unde caracterul auster al creaþieisale devine normã de comportarescriitoriceascã.

Evident, aceste caracteristiciþin de statutul ºi de programulsãu literar. O anume angajareideologicã a limbajului se afirmãîn productivitatea textului însuºicare se substituie planului exis-tenþei ºi din nucleul cãruia se re-descoperã lumea. Aceasta ar fiforma pe care o capãtã momentuliniþial ºi timpul prim al conºtiinþei.

Particularitãþile compoziþio-nale, tonalitatea expresivã, as-pectul funcþional, gradaþia tema-ticã, transpar în conþinutul diferi-telor combinaþii structurale ofe-rind un control obiectiv identifi-cãrii. Zonele în care se îmbinãarmonios senzorialul concret cucâmpurile de forþã ale imaginaþiei

sunt uimitoare prin inventivitateaoscilaþiilor lexicale.

Într-un asemenea caz fericitse poate vorbi despre esenþa ºiesenþialitatea genului românesc.

O altã mare temã organiza-toare este ºi cea a neîncetateiconfruntãri între contrarii. Desi-gur, aici suma imaginilor gravi-teazã în jurul unor poli antiteticipe parcursul întregii opere.

În rezumat ºi pe fundalul isto-ric, marcat de etape ºi schimbãripolitico-sociale distincte ce se în-tind pe o perioadã de peste ºaptedecenii, ochiul limpede ºi cuprin-zãtor al scriitorului tezaurizeazãtipologii genealogice ºi caracteri-ale þicleniene, dublate ºi de alteanimãri interpuse: cum ar fi dupãnatura lor, obscure sau luminoase.

Observãm cã, potrivit unorvalori metodologice vâlceniene,polarizarea reprezentãrilor nu seîntemeiazã pe criterii de comodi-tate. Autorul cu vocaþie medita-tivã trãieºte discursul narativ cusentimentul profunzimilor, iarsubtila temperaturã a rafinamen-tului sãu filozofic guverneazãdiscret metamorfozele ºi sensu-rile cuvintelor. Vom remarca încontinuare cum preþioasa simbo-listicã din titlul romanului - alcãrui înþeles hermetic are o pri-mordialã apartenenþã hagiogra-ficã - vibreazã în registrele ver-bale din ampla arhitecturã epicã.

Cine a sorbit mãcar un stropdin izvoarele cosmogonice (gr.kosmos, univers; gr. gnosos, ori-gine) va înþelege adevãrul.

În acest sens, este profitabilsã ne oprim la semnificaþia noþi-unii de �gintã� a cãrei înºelãtoareclaritate poate da naºtere la ab-surditãþi.

Pentru o înþelegere �corectã�,cititorul instruit va apela la douãsurse ºtiinþifice considerate ex-clusiviste: semantica ºi etnoge-neza. Interpretatã semantic, gintareprezintã �un grup de descen-denþi ai unui strãmoº comun,legaþi între ei prin rudenie desânge, care constituie unitateade producþie fundamentalã a co-munei primitive�.

Etnogeneza este o �ramurã aantropologiei care studiazã ori-ginea ºi filiaþia raselor ºi a po-poarelor; studiul procesului deformare a unui popor�. Sensulcuvântului gintã pare a fi binelãmurit pentru neofiþi, atât dinprima �definiþie�, cât ºi din ceade a doua prin care se subînþe-lege. Dar înainte de gr. gennan(naºtere) ºi gr. ethos (popor) esteun gol, lipseºte ceva.

Cum se pot emite judecãþidespre naºtere ºi popor ocolind(sau neºtiind) ce este entitatea(din lat. entitas, ensh, entis), careînseamnã esenþa unui lucru, exis-tenþã. Pe noi ne intereseazã maiîntâi Logosul pantocrator care aporuncit (în gr. archein) eonului- spiritului emanat dintr-o inteli-genþã divinã (în gr. aion, entitate)sã desãvârºeascã un archhety-pos (în gr. început, un tip) gene-rând prin el fiinþa (în gr. on) ºiapoi ooblastul - ovulul primordial.

Fãrã archetypos nimeni nu vapricepe vreodatã cum s-a nãscutviaþa - (anima) - primului om, adi-cã a strã/moºului pur ºi a urma-ºilor sãi, grupaþi în familii, triburi,ginte ºi popoare.

Prin archetypos a fost în/fiin-þatã rasa purã cu acelaºi genera-tor sanguin în care strãlucea lu-mina divinã. Mai explicit, prima

Enthymema la �Ginta lui Gae�

seminþie trãind dupã legi sacreºi în armonie cosmicã nu ºi-aamestecat cu alte seminþii întârzi-ate genele.

Aici este un mister ezotericdin care pot spune doar cã cele-lalte seminþii întârziate au apãrutîn perioadele evoluþiilor planetare.

Or, Gae este un hibrid târziudesacralizat ca ºi fratele sãu NeroBeºteliu; ei rezultã dintr-un cu-plu antagonic - biologic, adicãdin tatã român �Costel al lui Cio-enaru� ºi din mamã tãtãroaicã(hibridizatã anterior) - Kira.

Prin adulter cu Paraschiva,Gae �reediteazã� ºi el copiile im-pure într-o pereche geamãnã:Elena ºi Emil. Iatã deci care estegraniþa dintre cele douã înþelesuriale ginþii, descifrate de scriitor,ce pun probleme diferite condiþieiumane.

Numai aºa va trebui recepta-tã în aceastã situare epicã ginta:ca un atom prolific cu încãrcãturãancestralã, care, divizat prin do-bândirea voitã a pãcãtuirii, pre-vesteºte, degajã ºi amplificã tra-gismul unei lumi agonice chiardin titlul romanului.

Excesul de rãutate nu vine dinprivitivismul instinctiv, cum s-arcrede, ci din rãzvrãtirea eurilorcãzute. Rãul ca opus al bineluiconspirã împotriva ordinii fireºtila toate dimensiunile. Rãul nu areodihnã ºi se manifestã duplicitar:în întuneric este în mediul lui; înluminã se intercaleazã mimândmasca binelui ºi devine necruþãtor.

Iatã, aºadar, mesajul rezonantpe care îl transmite romancierulIon Vãleanu Vîlceanu privindinedit dinamica zgurilor spiritualeîn oglinda istoriei.

N.N. NEGULESCUAmedeo Modigliani - Nud

LiterariaAnul I, nr. 7/2010 27În jurul lui Modigliani, a pla-

nat o legendã a vieþii lui plinã desentimentalism ºi de fabulaþie, olegendã care a prins sã se urzeas-cã în urma dricului care-i trans-porta, lent ºi inexorabil, rãmãºi-þele spre cimitirul Pere Lachaise.Aceastã formã a legendei, a ima-ginaþiei populare, atât de convin-gãtoare în structura ei, încât auto-ritãþile livorneze au întreprinsdragarea canalului olandezilor, în

speranþa cã vor gãsi acolo sculptu-rile pe care, dupã legendã, Modi-gliani le-ar fi aruncat, nemulþumitde modul realizãrii lor, este denaturã sã impresioneze.

Amedeo Modigliani, acestfrumos ºi nefericit, distrus decondiþiile mizere în care trãia,apare, în adevãrata sa luminã,drept un personaj vinovat de pro-priul sãu destin.

Jean Paul Crespelle, în carteasa �Modigliani - iubirile, priete-niile, opera�, explicã aceastã cul-pabilitate care a dus la autodistru-gere, prin sensibilitatea excesivãa artistului grefatã pe fondul uneigenerozitãþi neînþelese. Coefici-entul tragic al destinului lui Mo-digliani apare ºi din refugiul sãuîntr-un univers iluzoriu îmbogãþitdoar de �frumuseþea lilialã� a per-sonajelor sale.

Legenda spune cã existaudouã tabere: una a celor care sus-þineau cã Modigliani era o fiinþãdelicioasã, seducãtor, cultivat ºipoet, �lebãda din Livorno� ºi altacare îºi aminteºte de el mai curândca de un beþivan flecar ºi agresiv,o fiinþã insuportabilã care-ºi dis-trugea propria viaþã.

Pânã la moarte, Modigliani afost socotit un pictor mãrunt.Nãvala negustorilor de tablouriasupra artei moderne ºi-a avutpunctul de plecare în lentul cor-

tegiu care-1 conducea pe Modi-gliani la ultimul sãu lãcaº ºi primasa odihnã.

Legenda lui Modigliani, încãneconturatã, lua dimensiuni dinfrazele pe jumãtate rostite, întimpul procesiunii. Pictorul boem,pe care toatã lumea îl cunoºteaatât în Montmartre, cât ºi înMontparnasse, înceta sã mai fieun simplu amic care îþi ofereaportretul drept recunoºtinþã pen-tru un pahar de coniac, deveninderoul unui roman negru, unul dindamnaþii picturii. Pânã atunci ni-meni nu socotise cã ar fi un pictorblestemat, boemii de felul lui fiindcu miile în Montparnasse. Dar lamoartea lui dureroasã se adãu-gase oroarea unei drame, sinuci-derea tulburãtoare a tovarãºeisale de viaþã Jeanne Hebuterne.

Fabulaþia înflorea din plin.Adevãrul ºi minciuna, binele ºidetestabilul, falsul ºi realul, lu-mina ºi întunericul, sunt, în modegal, amestecate atât în viaþa lui

Modigliani, cât ºi în opera sa. Elînsuºi a contribuit la crearea aces-tei confuzii generale, vorbinddespre originea lui.

Toatã lumea este de acordasupra unor aspecte ale perso-nalitãþii lui Modigliani: frumu-seþea lui, eleganþa, generozitateaºi pasiunea lui pentru artã ºi po-ezie. Toþi cunoscuþii erau izbiþide aspectul strãlucitor al lui. Fi-neþea lui, felul de a se îmbrãca,elegant ºi dezinvolt, surprind pe

boemii dezmãþaþi ºi neîngrijiþi înmijlocul cãrora trãia. Referitor laaceasta, Picasso, atât de puþinindulgent cu Modigliani, îi ad-mira stilul: �Nu existã în tot Pa-risul decât un singur om care ºtiesã se îmbrace cum trebuie, ºiacesta este Modigliani�.

Venit la Paris, în 1906, ca untânãr bogat, Modigliani, chiar dinprimele zile, a pornit la descope-rirea oraºului în care urma sã-ºicunoascã gloria postumã. Paºiil-au purtat cãtre Montparnasse,al cãrui erou ºi simbol va deveni.Cel mai mult timp l-a petrecut vi-zitând muzeele. Aici i-a desco-perit pe Picasso, pe Matisse, peBonard. Dar artistul care 1-a se-dus cel mai mult a fost Touluse-Lautrec. Descoperirea divizio-niºtilor ºi a foviºtilor i-a doveditcã �pictura pe care o credea deavangardã încetase de a mai fi ºidincolo de graþia maladivã a pre-rafaeliþilor existã o artã mai ri-guroasã care nu aduce jertfe uneiestetici facile�. Aceastã consta-tare îl va arunca în oarecare des-cumpãnire, facându-1 sã-ºi dis-trugã desenele ºi primele picturiºi va determina una din cauzele,la care trebuie adãugatã ºi slãbi-ciunea lui de caracter, care audeterminat goana lui nepotolitãdupã certitudine ºi confort a cã-rei satisfacþie a crezut cã o va gãsiîn alcool. Vreme de câteva luni,viaþa sa pare cã traverseazã o pe-rioadã de aºteptare în care nu seîntâmplã nimic deosebit, ca ºicum destinul sãu ar fi fost în sus-pensie. Chiar dacã trãia cam re-tras, frumosul italian ieºea ade-sea din solitudinea sa pentru acãuta vreo fatã, atunci când do-rinþa îl împingea. Distincþia ºi fru-museþea lui, glasul lui mângâ-ietor îi asigurau, fãrã dificultãþi,cele mai neaºteptate cuceriri. Dartoate cuceririle lui erau fãrã conti-nuitate.

�M-am nãscut în zodia can-cerului� afirma Modigliani, vor-bind despre intrarea lui în viaþã.Într-adevãr, se nãscuse la 12 iulie

1884, la Livomo, sub acest semncare-i va marca, în mod ciudat,scurta lui viaþã cu influenþa sadestructivã. El a avut o copilãriefericitã într-o casã liniºtitã. Eracapricios, mânios ºi foarte rãsfã-þat, fiind copilul cel mai mic alfamiliei. Prima alarmã, privind sã-nãtatea lui, s-a produs la vârstade 9 ani; o pleurezie care 1-a lãsatvulnerabil pentru toatã viaþa,apoi, doi ani mai târziu, o febrãtifoidã i-a agravat starea. În peri-oada în care a fost bolnav, Ame-deo desena ºi picta, având dejapreocupãri artistice. La 14 ani ialecþii de picturã de la Micheli.Astfel începe cariera lui de pictor.La vârsta de 16 ani, o nouã crizã,foarte gravã ºi care va avea con-secinþe pentru tot restul vieþii, în-trerupe brusc ucenicia lui Amedeo.În aceastã perioadã el pleacã însudul Italiei, unde clima era maicaldã.

În 1903, îl gãsim pe Modigli-ani la Veneþia, înscris la Institutulde Arte Frumoase. Cei care l-aucunoscut în timpul acestei peri-oade veneþiene, care marcheazãpunctul cel mai fericit al vieþii lui,povestesc ce tânãr fermecãtorera: fiu al unei familii bune, ele-gant ºi sobru, a cãrei pasiunepentru artã lua aspectele seducã-toare ale unui diletantism debunã calitate. Aceastã prezenþãseducãtoare i-a adus favoarea dea fi primit în mediile burgheze aleoraºului. Aceasta a fost perioadacea mai plãcutã din viaþa lui; în-delungi rãtãciri estetice, intermi-nabile discuþii, seara, în vreunloc liniºtit, în faþa unui �pãhãrel

FRUMOS {I NEFERICIT- Amedeo Modigliani -


Am

edeo

Mod

iglia

ni -

Aut

opor

tret

Am

edeo

Mod

iglia

ni -

Por

tret

ul lu

i Jea

nne

Héb

uter

ne


de vin alb de Verona� cu prieteniagreabili.

În 1906, îl gãsim pe Modigli-ani la Paris, unde alunecase dejaîn viaþa de boem, în care se scu-funda din ce în ce mai mult pânãla înecul definitiv. �Pictoraºulgentil� de altãdatã, personajulanodin, devine un �energumenagresiv�.

În 1913, viaþa lui Modiglianise leagã indisolubil de Montpar-nasse ºi aici îºi realizeazã operacare îl va face celebru, iar numelelui va rãmâne definitiv legat deistoria cartierului.

În anii 1917, 1918 opera luiModigliani, care atinsese culmiletalentului sãu, se dezvoltã pe odublã direcþie: a nudurilor ºi aportretelor. Tocmai acestei pãrþia operei lui Modigliani i se aplicãdefiniþia datã de J.-E. Blanche:�Un manierisme superieur�. Înaceste nuduri, mai mult decât înportrete, apare gustul pentruarabesc, alungirea subiecþilor,eleganþa compoziþiei ºi indife-renþa sa la culoare. Este imposibilsã nu fii agasat de aceste nuduricu o senzualitate prea voitã, preaevidentã; în ultimã instanþã car-nea este tristã ºi ele par sã sescalde într-o aurã de melancolie.Omul se identificã aici cu operasa, mai mult decât în portrete.Descoperi dorinþa de a plãcea,de a se impune prin seducþia vir-tuozitãþii. Dar acest lucru nu-1împiedicã pe pictor sã cadã în�morbiditate ºi manierism�.

Mai târziu, obosit, subminatde alcool ºi de boalã, împins ºi


tot la f.f. Secretar BOB la Radio Cra-iova, \n timpul c#ruia au fost dispo-nibiliza]i opt salaria]i. Ghid OJT, cudosar de cadre la fosta Securitate.La reluarea activit#]ii Studioului deRadio Craiova - respins pentru os@r-dia depus# pentru aplicarea �norme-lor eticii [i echit#]ii socialiste�. C@nd afost, totu[i, reintegrat \n echipa re-dac]ional#, argumenta pueril: �la ziar,fac de serviciu [i noaptea la tipo-grafie, iar fiicei mele \i e team# s#stea singur# (la nici o lun#, fiica lui sec#s#torea; dovad# c# nu \i erafric#...). _[i pune, a doua oar#, piro-striile pe cap, la... Ierusalim. Era s#-rac, s#racul... Compilator de texteistorice, dar reporter neobosit �pemeleagurile patriei socialiste�. Debuteditorial \n condi]iile \n care nu pu-blicase nici m#car un articol, cu unop despre eroii muncii socialiste(�Oameni \ntre oameni�). Un pretinsroman despre minerii din Olteniaeste, de fapt, un reportaj anost. Va-nitos, atent la b@rfe. Cine nu p@r#[tepe cineva devine incomod.

Cornel Rusu, director adjunct,obscur activist sindical p@n# la \n-ceputul anilor �90 c@nd s-a c#s#toritcu Gabriela P#s#rin [i a fost adus laRadio Craiova. Studii numai la f.f.Condei bont. Dintr-un interviu cu ma-rele poet Grigore Vieru, afl#m c#�gazda a pus pe fa]a de mas# cevabucate [i ]uic#�. S#-i fi pus m#icu]alui Grigore Vieru licoarea direct pefa]a de mas#!? V#z@ndu-se dep#[itde so]ie, care, pe atunci, era re-dactor-[ef adjunct, s-a \nscris la con-curen]# cu d@nsa [i a surclasat-o.Un fefeist a fost socotit superior unuidoctor \n [tiin]e filologice. Rude prinalian]#: Dan P#s#rin, cumnat, absol-vent de educa]ie fizic#, venit \n re-dac]ie f#r# concurs; Andrada Cojo-caru - fin#; Magdalena Anghel - fin#.Te mai po]i pune cu finii... na[uluiC.R.? Clanul C.R. are, la o adic#,cinci membri \n Radio Craiova. Afabilde suprafa]#, dar cameleonic; efemi-nat. Bun organizator de festinuripentru �capitali[ti� (v@rfurile de laRadio Bucure[ti - D.S.T.L.)

_ncreng#tura �la v@rf� de la Ra-dio Craiova, nu putea s# nu fie ono-rat# [i de contabilul [ef, Al. Ciupag.Tat# grijuliu cum este, a f#cut s# fieangajat# [i fiica sa; ba, dup# ce a

angajat un fochist, a angajat-o [i pefiica acestuia.

_n �e[alonul secund� al \ncreng#-turii: Florin Stama [i fiica sa, Izabela;Ioana Dinulescu [i sora sa, Maria.

_n �e[alonul trei�, multe perechimatrimoniale: Marian [i Lumini]aBarbu, Titi [i Mariana Dondoescu,Emil [i Castelia Ana, Ionel [i MarianaIepure, George Dobre [i fiica sa,Mirela. Nici �neamul lui manivel#� nus-a l#sat mai prejos. Jeanin Dumitru[i-a adus, la casierie, cumnata, iarOprea Marinescu - ginerele (Drago[Manolache).

La o adic#, 40 din cei 80 de an-gaja]i de la Radio Craiova sunt \n-datora]i conducerii. V@rful \ncreng#-turii are puteri discre]ionare, cu at@tmai mult cu c@t [i obedien]ii suntmul]i. C@t despre radicalii indepen-den]i, ce s# mai spunem? Sunt pu]ini,iar \ncreng#tura le caut# nod \npapur#...

Constantin Dumitrache »

A semnat formularul. Am v#zutpe fa]a lui o lumin#, ca o odihn# asoarelui obosit de spa]iul nesf@r[it alcerului. Teza de doctorat avea titlul�Opera lui Alexandru Al. Philippide�.

Am dus actele la Universitate [im-am \ntors la el. L-am scos \n curtecu c#ruciorul. De[i putea s# mearg#,prefera s# aib# c#ruciorul cu el. Elmergea pe jos [i \mpingea c#ruciorul.Am r@s.

- De ce faci asta?, \l \ntreb.- Dac# obosesc cumva, s# am

unde s# m# odihnesc.Am mai vorbit vrute [i nevreute,

apoi ne-am \ntors \n salon, am a[tep-tat p@n# s-a a[ezat \n pat, dup# caream plecat la serviciu.

Eram trist#. Colegele m# \ntre-bau; le r#spundeam evaziv:

- Deocamdat#, totul este bine.Cel mai greu la serviciu \mi era

c# nu m# mai suna nimeni la telefon.M# \nv#]asem s# a[tept dou#-treitelefoane pe zi. Costel m# suna dindelega]ii, de la serviciu, de oriunde.G#sea el ce s#-mi spun#.

Eu \ncepeam serviciul la ora 7,el mai t@rziu; nu avea chiar or# fix#.Cum ajungea la Radio, m# suna: �Tesalut, coan# Mi]u! Ce faci?� sau:�Coan# Mi]u, am ajuns la serviciu.M-am \nt@lnit cu X [i cu Y� - \mi spu-nea numele celor cu care se \nt@lnea.

Doina DR~GU}

de necesitatea de a face rost debani, el a cedat tot mai mult ticu-rilor sale, ajungând la portretulstereotip din ultima parte a acti-vitãþii, în care personajul are ae-rul unei flori vestejite, cu atitu-dinea lui gânditoare ºi cu capulplecat, aºezat pe un gât exaspe-rant de lung. Aceastã pierdere înmanierism este explicatã prin in-capacitatea lui Modigliani de ase elibera de sub influenþa spiri-tului de artã tradiþional italian decare era impregnat.

În ultimii ani ai fulgurantei luiexistenþe au fost ºi clipe de spe-ranþã, în scurtele rãgazuri în carerenunþa la beþie ºi accepta sã seîngrijeascã, dar curând, ºi de fie-care datã, recãdea în rãtãcirilesale, mergând deliberat spre omoarte de care totuºi se temeacu o spaimã cutremurãtoare, in-capabil sã renunþe la viciile sale.Acest suflet inteligent, fin, sen-sibil, �capabil sã întoarcã asupralui însuºi darurile sale de psiho-log� era, în fond, un om slab. Totce a fãcut o dovedeºte.

În ziua de 24 ianuarie 1920,Amedeo Modigliani a dispãrutdintre cei vii, fãrã suferinþã ºi fãrãsã-ºi dea seama, într-un spitaldin Paris. Cu moartea lui se în-cheiase un capitol din viaþaMontparnassului, cel al vârsteide aur ºi al libertãþilor din acestcartier necunoscut.

�Înmormântaþi-1 ca pe unprinþ!� telegrafiase EmmanuelModigliani, fratele pictorului,prietenilor acestuia, el neputândajunge la timp în Paris. Se nãºtealegenda.

Doina DRÃGUÞ


Amedeo Modigliani -Amazoana

Amedeo Modigliani -Madam Lunia

n 2010 literaria -...

Documents