Muntele ºi dâlma

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul IX, Nr. 3-4 (96-97) � martie-aprilie 2008

Tudor Cristea

O fracturistã care, vorba ceea, nici prea frumoasã pânã ladouãzeci, nici prea deºteaptã pânã la douãzeci ºi ºapte de ani, dar niciaºa de þâfnoasã ca anul acesta ºi ca de când e n-a fost, îºi dã cu pãrereaasupra poetului Nichita Stãnescu într-un articol (v. �Cultura�, nr. 3/2008) al cãrui titlu (visând sã vândã revista) jongleazã cu întrebareaºi rãspunsul: �Geniu sau aburi alcoolici? Aburi alcoolici!�.

De unde-i vine maimuþei lirice respective (al cãrei nume am sã-ltrec sub tãcere, pentru cã ea, conform adagiului eminescian, nu încearcãdecât sã se lustruiascã pe sine sub umbra numelui poetului contestat �dar care, în viaþã fiind, n-ar fi cheltuit pe ea nici mãcar o privire), deunde-i vine, aºadar, oþãrârea þanþoºã? Din neputinþa de a-l înþelege pepoet în vremea liceului, urmat în Medgidia. �În liceu mã chinuiam sãînþeleg. Nu aº fi recunoscut în ruptul capului cã nu-mi place. Deºipãream curajoasã, deºi eram tot timpul cu gura mare, deºi susþineam cãSadoveanu e bullshit ºi grafoman � îi citisem totuºi cel puþin zece cãrþi�, când ajungeam la Nichita mã blocam. Citeam. Mã blocam. Citeam.Mã blocam.� Cum între timp domniºoara comisar a urmat ºi facultatea,poate s-o spunã în gura mare: continuã sã nu-l înþeleagã pe autorul�viziunii sentimentelor�. ªi de ce sã punã ea chestia asta pe seama ceþiidin propriu-i cap, când poate s-o punã pe seama aburilor alcoolicidintr-al lui Nichita? Dacã aº lua-o în serios (cã tot ºi-a susþinut dânsalicenþa în filologie cu o lucrare despre suprarealism) i-aº atrage atenþiacã, întrebat insistent de cãtre un oarecine ce-a vrut sã spunã cutarepoet suprarealist în opera lui, André Breton i-a rãspuns: �Poetul n-avrut sã spunã nimic, pentru cã, dacã ar fi vrut sã spunã, ar fi spus-o�. Arfi spus-o, adicã, ºi pentru capul mediocru al fostei eleve din Medgidia.I-aº mai spune (cum a ºi fãcut-o cineva mai competent în problemã)cã Nichita Stãnescu nu e singurul scriitor de valoare pentru care alcoolula fost un stimulent în creaþie. ªi, la fel, i-aº atrage ºi eu atenþia ca nucumva sã încerce ºi ea experienþa, pentru cã, în chestia asta, dacã nu aiºi geniu, riºti sã rãmâi un simplu beþiv. Tot aºa cum, dacã nu te cheamãEminescu ºi ai probleme cu ºcoala (ºi cu priceperea!), n-o sã fii decâtun simplu repetent.

Înþeleg cã duduia despre care vorbim a bãgat de seamã cã anul2008 ar putea sta sub semnul lui Nichita Stãnescu, de la a cãruinaºtere se împlinesc, pe 31 martie, 75 de ani ºi de la al cãrui sfârºit,în decembrie, 25. Deci s-a grãbit sã-ºi plaseze insanitãþile în aºa felîncât sã le-o ia înainte tuturor. O sã trec peste asta ºi, cum obiºnuiescsã lucrez cu materialul clientului, am sã citez douã fragmenþele. DinNichita Stãnescu n-am sã iau (ca sã nu se spunã cã procedez ca arbitriicare, observând cã echipa Steaua joacã bine fazele fixe, îi acordã uºorlovituri libere din preajma careului) din poemele foarte cunoscute(care-i fãceau greutãþi bietei fete), ci o sã reproduc, din memorie,câteva versuri ludice (ºi, la rigoare, aº putea sã i le ºi explic, spre a oscoate din blocaj): �N-ai sã vii ºi n-ai sã morþi,/ N-ai sã ºapte întresorþi,/ N-ai sã toamnã, primãvarã,/ N-ai sã doamnã, domniºoarã...�.Iatã ºi câteva ºiruri din producþia contestatarei: �în picioarele melecresc picioruºele copilului/ în mâinile mele mânuþele lui/ sunt un setde hãinuþe/ când o sã am copilul meu/ o sã-l îngrop în bucãtãrie latataia/ adânc/ duºumea groasã o sã bat deasupra lui.�

Voi observa (trecând peste faptul cã nu se poate face comparaþieîntre un munte ºi o ridicãturã în asfalt) cã în primele trei versuri dincel de-al doilea citat, nu lipsite de un ce poetic, patentul pare a fichiar stãnescian. Dar dacã le avem în vedere ºi pe celelalte patru, sepune în mod serios întrebarea: care dintre autorii versurilor de maisus sã aibã, oare, aburi alcoolici în cap?

CALEIDOSCOP CULTURAL

2

Poeþii târgoviºteniºi Festivalul �Primãvara Poeþilor(La Printemps des Poètes) � ediþia a IV-aOrganizatorii generali ai festivalului (Linda Maria Baros, Horia

Gârbea, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaþia Scriitorilordin Bucureºti, Institutul Cultural Francez) au anunþat SocietateaScriitorilor Târgoviºteni prin dl. Mihai Stan (directorul festivaluluipentru Dâmboviþa) iniþiativele festivalului la care, în 2008, s-aestimat cã vor participa peste 300 de scriitori, muzicieni, actori,oameni de culturã din 60 de oraºe printre care ºi Târgoviºte. Pe operioadã de 16 zile (10-25 martie 2008) la Târgoviºte, în oraºelejudeþului Dâmboviþa ºi în câteva comune, SST a iniþiat ºi coordonatprin poeþii sãi întâlniri neconvenþionale cu poezia în spaþii publiceºi de învãþãmânt. Astfel, la sediul SST, la Biblioteca Judeþeanã �I.H.Rãdulescu�, în ºcoli ºi licee, câþiva poeþi ºi-au relansat cãrþile apãruteîn 2007 Florea Turiac (Înger zburând pe maci), George Coandã(Holografiile), Grigore Grigore (Vânt de septembrie; Val deseptembrie), Mihai Stan (Poezia Acasã. Poeþi contemporani dinBasarabia, 62 de poeþi antologaþi de Iulian Filip ºi Mihai Stan),Caiete Litere 1 � În cãutarea unui topos liric). Opt cunoscuþi poeþiau oferit cititorilor câte o sutã de cãrþi poºtale (recto � portretulpoetului, verso � un poem). Poeta Daniela-Olguþa Iordache ºi-acondus membrii cenaclului într-o vizitã �acasã la poetul NicolaeNeagu�, în timp ce alþi poeþi s-au întâlnit cu elevii mai multor ºcoli.O expoziþie cu portrete ale scriitorilor târgoviºteni vãzuþi degraficianul Alexandru Coman, fericit întâlnitã cu cea a pictoriþeiFlorina Marin: �Mesaje subtile: de la astre la arte� a dat spaþiului dedialog cu poezia o notã aparte. Revistele �Litere�, revistã aSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi �Armonii�, alte câteva revisteºcolare au fost mai generoase decât de obicei cu poezia publicatãsub genericul Festivalului. Radio D (moderator scriitorul GeorgeCoandã), TV Columna (Mihai Stan, Lucian Grigorescu) prinemisiunea �Poeþii în agora� au prilejuit frecvente întâlniri ale poeþilordâmboviþeni, care ºi-au citit versurile, cu marele public. * �PrimãvaraPoeþilor� a fost anul acesta mai generoasã cu tinerii poeþi, redacþiacunoscutei reviste de culturã �Litere� dedicându-le în întregime�Caiete Litere 3�. De menþionat cã pasul în lume al tinerilor poeþi(Andreea Gluh, Andrei Gheorghe, Ana Baity, Florentina Drãgulescu,Iulia Davidoiu, Alexandra Tomºa º.a., ieºiþi din �mantaua� generoasei

poete Alexandrina Dinu, mentorul cenaclului �Elena Vãcãrescu�) afost înlesnit de Consiliul Judeþean Dâmboviþa care, prin preºedinteleGheorghe Ana, continuã finanþarea colecþiei �Biblioteca SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni� ajunsã la nr. 6. * Festivalul s-a doveditun excelent prilej de ieºire a poeþilor în agora, de dorit fiind, caaceasta sã nu se producã doar ocazional. Se cuvin mulþumiriorganizatorilor, la nivel central ºi local, care au înþeles cã realitãþileimpun ca scriitorii sã iasã în întâmpinarea potenþialilor cititori celpuþin cu aceeaºi insistenþã cu care o face o parte din media româneascãpromotoare a manelizãrii culturii de consum. (Observator)

De câtva timp, noul sediu al Societãþii Scriitorilor Târgoviºtenieste gazdã primitoare, într-un sincretic dialog al artelor, pentru pictoritârgoviºteni din generaþiile mai tinere ale cãror expoziþii tind sã sepermanentizeze. * Ultima expoziþie (ian.-febr. 2008) are ca autoarepe doamna Florina Marin. Inginer specialist în... transportoare auto

F LOR INA MAR IN� �Mesa je subt i le : de la ast re la a r te� �

CALEIDOSCOP CULTURAL

În atenþia cititorilor revistei �Litere�Revista poate fi cititã ºi on-line pe pagina de web

a Editurii Bibliotheca din Târgoviºte la adresaw w w . b i b l i o t h e c a.r o

1.III.1945 � S-a nãscut Maria Georgescu 2.III.1976 � S-a nãscut Paula Elena Albu 3.III.1863 � A murit Iancu Vãcãrescu (n.1792) 4.III.1951 � S-a nãscut Virgil Voinescu-Orãºanu 4.III.1956 � S-a nãscut Dumitru Ungureanu 5.III.1914 � S-a nãscut Marta Anineanu (m.2000) 5.III.1982 � A murit Florica Mumuianu (n.1908) 7.III.1933 � S-a nãscut Lucian Penescu 8.III.1952 � S-a nãscut Gandy Romulus Georgescu 9.III.1947 � S-a nãscut Ion Vrãbiescu (m.1996)11.III.1943 � S-a nãscut Pavel Papazian (m.1999)13.III.1910 � S-a nãscut Ion G.Vasiliu (m.1985)15.III.1831 � S-a nãscut Pantazi Ghica (m.1882)16.III.1947 � S-a nãscut ªtefan Ion Ghilimescu18.III.1936 � S-a nãscut Paul Sân-Petru19.III.1899 � S-a nãscut I.D. Pietrari (m.1984)19.III.1918 � S-a nãscut George Ciorãnescu (m.1993)24.III.1940 � S-a nãscut Elena Bãlan-Osiac25.III.1880 � S-a nãscut Constantin C. Diculescu (m.1936)25.III.1912 � S-a nãscut Sabina Cornelia Stroiescu (m.1989)25.III.1942 � S-a nãscut Ioan Viºan26.III.2004 � A murit Alecu Vaida-Poenaru (n.1924)27.III.1937 � S-a nãscut Valeriu Liþã Cosmin (m.1993) 4. IV. 1915 � S-a nãscut Vasile Florescu 5. IV. 1934 � S-a nãscut Vasile Fanache 6. IV. 1924 � S-a nãscut Tina Ionescu-Demetrian 6. IV. 1930 � S-a nãscut Alexandru George 6. IV. 1973 � S-a nãscut Rhea Cristina 9. IV. 1877 � S-a nãscut N.O. Dallocrin (m.1943)10. IV. 1930 � S-a nãscut Gheorghe Duþã-Micloºanu10. IV. 1953 � S-a nãscut Corneliu Costache12. IV. 1944 � S-a nãscut George Anca12. IV. 2004 � A murit Ilie R. Costache (n.1932)14. IV. 1982 � A murit Vasile Florescu (n.1915)16. IV. 1979 � S-a nãscut Florentina Buicã17. IV. 1847 � S-a nãscut Petru Verussi (m.1886)19. IV. 1895 � A murit Raicu Ionescu-Rion (n.1872)19. IV. 1948 � S-a nãscut Olga Alexandra Diaconu20. IV. 1946 � S-a nãscut Rodica Drãghici22. IV. 1897 � A murit Ion Ghica (n.1816)22. IV. 1919 � S-a nãscut Ecaterina Antonescu23. IV. 1942 � S-a nãscut Elena Duþã24. IV. 1932 � S-a nãscut Florica Deftu23. IV. 1978 � S-a nãscut Florentina Raluca Tarbã27. IV. 1872 � A murit Ion Heliade-Rãdulescu (n.1802)28. IV. 1956 � S-a nãscut Vivi Anghel (m.2000)30. IV. 1906 � S-a nãscut Matei Alexandrescu (m.1979)

blindate � simbol contemporan al lui Ares �, iniþiatoarea (2002) unuicabinet de Astrologie, �Anfora�, studentã la Sociologie-Psihologiela Universitatea Spiru Haret, Florina Marin a avut prima expoziþiepersonalã în 1986 la Clubul Petrolistului din Moreni. Au urmat altele.A început sã picteze cu adevãrat la 22 de ani, oarecum sub îndrumareasculptorului Corneliu Marinescu, în prezent cãutând certitudiniprofesionale la ªcoala de Arte �Octav Enigãrescu� unde studiazã...pictura la clasa profesorului Mihai ªerbãnescu. La SST, FlorinaMarin a prezentat lucrãri ce fac parte dintr-un ansamblu de 12 careau dat numele expoziþiei personale din noiembrie 2007, fericitintitulatã �Mesaje subtile: de la astre la arte� aluzie transparentã aîmpletirii celor douã hobby-uri � astrologia ºi pictura. O incontestabilãnotã de originalitate, subtilã prezentare a unor modele evoluate spiri-tual, o ºtiinþã a clar-obscurului, un desen ferm ºi, nu în ultimul rând,o prezentare cronologicã a picturilor au fãcut ca publicul � înmajoritate scriitori, membri ai SST � sã zãboveascã în faþa pânzelorintitulate �Nativul Leu evoluat spiritual�, �Nativul Berbec evoluatspiritual�, �Þãranul uitat de timp�, �Metal ºi sticlã� sau �Vis�. Sedoreºte ca aceastã a doua expoziþie vernisatã la sediul SST sã aibãurmaºi. (Observator)

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

3

ACCENTE

54

Alexandru George

DATE SECIªI SEMNIFICAÞII ÎNCÃ VII

Pe la începutul anilor �70, atunci când nu mai eram funcþionar laBiblioteca Academiei, aºa cã am reînceput sã frecventez sãlile ei delecturã ºi sã aºtept ca tot omul ºi cititorul sã-mi vinã cartea solicitatã,fapt ce se petrecea, faþã de complexitatea crescândã, cu întârzierienervante de-a dreptul, luam din biblioteca uzualã unele cãrþi aflateacolo ºi de care altminteri nu cred cã m-aº fi atins. Am amintit decãrþile de telefon ale ultimilor ani, adicã de listele abonaþilor telefonici,ceva cu zeci ºi sute de mii de personaje, ceea ce pentru un romancier ede mare folos � ºi bine ar fi fãcut unii colegi ºi rivali ai mei neinspiraþidacã le-ar fi deschis vreodatã. Cealaltã carte era Anuarul statistic alR.S. România care te informa asupra unei mulþimi de lucruri, mai alesde schimbãri provocate de �dinamica� proiectelor comuniste.

Era, trebuie sã recunosc, un moment care favoriza optimismul,dar nu numai pe cel oficial: ieºisem din faza mizeriei acceptate ºiascunse, cetãþenii þãrii, oamenii muncii, dar mai ales noua burghezietrãia acum mai bine ºi puteau spera în ºi mai bine. Eu ºtiam cã oricedocument de asemenea ordin comportã un fals, dar dacã mã învoiamde unele date oferite acolo, îmbunãtãþirea mã afecta ºi pe mine, cãciera destul de sensibilã.

Un singur capitol (îmi vine sã-i spun: capitolaº) contrasta cucelelalte, oferind o imagine negativã, cel al �cabalinelor�, de fapt alcailor, cãci numãrul lor era în scãdere constantã, de la an la an, ceeace nu se întâmpla cu mãgarii ºi catârii... ªi aici e un punct al meusensibil, deoarece acest nobil animal a fost cãsãpit cu sistemã, cu ourã tipic barbarã � a barbarilor din lãuntru, cum au ajuns sã-inumeascã politologii ºi istoriografii actuali; ei nu au venit cãlare, dinafarã, extra muros, ci au fost clociþi ºi infra muros au mãcinat ºidevastat expresiile cele mai expuse ale civilizaþiilor; cei din afarã sepot mândri cu restul.

Masacrarea cailor, apoi reducerea lor la un numãr care nu maimerita sã fie consemnat în statistici a fost una din marile operenegative ale comuniºtilor; a avut scopuri economice (producþiaacceleratã de tractoare urmând sã elimine tracþiunea animalã), politiceºi morale efective, cãci a redus ºi mai mult independenþa micilorproprietari, mai ales într-o þarã cu drumuri proaste în zonele cureliefuri mai înalte ele limitându-se la poteci iar aducerea buºtenilortãiaþi în pãduri fãcându-se de voie, de nevoie cu caii care astfel s-aumai pãstrat pe ici pe colo.

Am scris câteva pagini de revoltã, cât s-a putut în comunism,începând cu cele aflate acum în culegerea de proze, Simple întâmplãriîn gând ºi spaþii (1981) în care evocam moartea oribilã a cailor,aruncaþi în bucãþi în apele unei pãstrãvãrii ºi oferiþi hranã peºtilor.Mã mir ºi acum cã acest text al meu a apãrut într-o revistã ºi învolum, dar în realitate situaþia e ºi mai tare: caii fãcuþi bucãþi pe malulapei erau ridicaþi cu cârlige pe deasupra apei; dupã câteva ore, intrauîn putrefacþie ºi, fiind expuºi la soare se umpleau de viermi. Aceºtia,într-o duhoare de neimaginat se hrãneau din respectivele hoituripânã ajungeau la o greutate care-i fãcea sã cadã în apele unde-iaºteptau pãstrãvii, un produs de lux care nu se consuma decât prin�gospodãria de Partid�

Dragostea mea pentru nobilele animale m-a fãcut sã profit deEliberare ºi sã fac unele precizãri în legãturã cu Calul, acea infamãschiþã a lui Marin Preda, un simptom al stãrii precoce de patologiesadicã a viitorului autor al Moromeþilor care nu va pãrãsi aceastã�aptitudine� ba ºi-o va cultiva pânã la ultimele sale scrieri.

Numai cã atingându-mã de Preda, idolul unei anume categorii decititori, mi-am gãsit beleaua cu tot soiul de �polemiºti� care m-auacoperit cu reproºuri ºi insulte pentru cã eu ca orãºean îndrãznesc sã

contest autoritatea unui specialist în materie. Numai cã eu o fãcusempentru a apãra imaginea �þãranului român�, care nici pe plaiurilenatale ale lui Tudor Cãlãraºu ºi Marin Preda nu se comportã aºa debestial cu un tovar㺠de muncã îmbãtrânit ºi ajuns nefolositor. Eu ampus chestiunea la punct ºi, ce-i drept, de ani de zile nu am mai vãzutpe cineva care s-o reia.

Ba, chiar, am auzit cã mai de curând aceastã Schiþã cu careautorii de programe analitice au otrãvit conºtiinþa esteticã ºi sufletultinerilor învãþãcei a fost eliminatã din programã.

(Amintesc cã schiþa lui Preda a fost cititã de autor la o ºedinþã aSburãtorului, dar amfitrionul s-a exprimat doar laconic: �Descripriv,prea descriptiv!� Ea a ajuns ºi la cunoºtinþa unui �ciudat� din anturajullui Lovinescu, anume un înalt ºi bogat funcþionar de bancã, scriitoramator de poveºti insolite, Dinu Nicodim, care i-a cumpãrat tânãruluiautor manuscrisul, plãtindu-i-l regeºte. Nu e exclus ca succesul pecare Preda l-a avut la acest �rafinat� amator de distracþii crude sã-l fiîncurajat pe calea de a-ºi exprima acest filon care-i era dat prinnaturã; nu cunoaºtem versiunea primã a schiþei, cu certitudinemodificatã în înfãþiºãrile ulterioare din Întâlnirea din Pãmânturi.

Anuarul abonaþilor telefonici e un document mult mai impor-tant ºi mai cuprinzãtor, pentru cã ne dã imaginea numelor de familieale unor cetãþeni mai privilegiaþi: la început prin avere ºi prin rangulsocial, în socialism prin faptul cã pot sau nu sã figureze înnomenklaturã.

Aºa cum am mai arãtat, primele �liste� care mi-au cãzut în mânãsunt copleºite (dintre români) de cei cu nume boiereºti care la ultimeleediþii aproape cã nu se mai întâlnesc. Telefonia a fost adusã de aceºtiape baza experienþei boierimii de voiajori în strãinãtate unde necesitateainvenþiei lui Graham Bell se generaliza galopant. Aºadar, ea ne-a venitca un lux într-o þarã primitivã ca a noastrã, dar cu o elitã socialã ºiculturalã care nãzuia la înalta civilizaþie pe baza acelui principiu pecare ºi astãzi o serie de imbecili continuã sã-l blameze sub eticheta de�foame fãrã fond�: ceea ce a fost iniþial o stridentã noutate ºi mai multo maimuþãrealã a devenit, în câþiva ani, o necesitate.

Dar un fapt curios þine chiar de experienþa mea: am observat lao serie de oameni în vârstã dintre cei mai �luminaþi� o rezervãinexplicabilã faþã de o noutate doveditã între timp utilã. Chiar mama,nãscutã în pragul secolului XX nu gãsea telefonul ceva necesar. ªi nuera singura, motiv pentru care, în romanul meu Oameni ºi umbre,glasuri, tãceri care evocã ºi evenimente în contemporaneitateapãrinþilor mei, le-am atribuit ºi acestora ostilitatea faþã de ideea de afi deranjaþi de necunoscuþi printr-un adevãrat act de agresiune.

...Aceeaºi pornire ofensatã se lasã surprinsã în familiile (uneori)mari boiereºti în documentele memorialistice ale lui G. Jurgea-Negrileºti ºi într-o generaþie mai recentã în familia lui Mircea Berindei,amândouã din mediul patriarhalei Moldove.

Numai cã o simplã listã de nume de familie întinsã pe mai binede un veac oferã informaþii de o semnificaþie greu de evaluat lamomentul respectiv ºi oferã scriitorilor un material de care, dinpãcate, prozatorii ºi cronicarii epocii n-au ºtiut sã profite.

Cãrþi primite la redacþie1. Florentin Popescu, Elegia cailor pierduþi / Elegjia e kuajve tëhumbur, ediþie bilingvã românã/albanezã, Ed. Domino, Bucureºti,2007, 96 pag.2. Anca-Denisa Petrache, Sentimentul religios în literatura�Gândirii�, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2008, 326 pag.3. Mircea Anghelescu, Mistificþiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastiºe,pseudonime ºi alte mistificaþii în literaturã, Ed. Compania,Bucureºti, 2008, 206 pag.4. George Toma Veseliu, Sonetele lui Petru Cercel sau Feþele luiIanus, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2008, 272 pag.5. Adrian Georgescu, Unul ºi el însuºi, Ed. Sieben Publishing,Bucureºti, 2008, 216 pag.6. Dan Gîju, ªi pace va fi în inima mea, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte,2008, 208 pag.7. Emanuela Ilie, Hieroglifele poeþilor, Ed. Timpul, Iaºi, 2008,184 pag.8. Rãzvan Davidescu, Preoþia � cãlãuzã spre veºnicie, Ed.Bibliotheca, Târgoviºte, 2008, 114 pag.9. Grigore Grigore, Victor Petrescu, Doi, Ed. Pildner&Pildner,Târgoviºte, 2007, 76 pag.10. Florentin Popescu, N. Porsenna � O viaþã, un destin, o operã,Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2008, 352 pag.

76

LITERATURÃ DUS-ÎNTORSMircea Horia Simionescu

La apusul soarelui

e greu sã-nveþisubtila artã a înºelãciuniiai trebuinþã de cunoºtinþe universaledigitaþia la buzunar inversatãrisipa întoarsã exclusiv cãtre sineºi ai nevoie de tot ce îþi pareinutil ºi lunecãtor dar nu eumblat numai prin locuri încercatede alþiiiscusinþa de-a înºela devinea doua naturãistoria acestei subtile îndeletniciri �începutã de mult �n-are sfârºit (rezistentã precumgranitul)e greu sã-nveþi când nu aiînvãþat niciodatã îndemânarea ºifirescul � cautã în dicþionare �spuse statuia dacã statuie se mainumeºte minerva dupã ce a fost decapitatã

Portughezului

cum sã o numeºti prostieprivirea adâncitã în borcanul golde miere sau gem de caiseºi sã urci borcanul ºi sãîntorci privirea ºi sã declari cã nu te intereseazãaiureli ºi elucubraþii le zice un neºtinesã le scoþi cu linguriþa din manualviziunea recurentã a cãlãtoriilor mai adaugã unule o nelegiuire ba e o crimã mai adaugã altulpentru cã în borcan se aflãjumãtate din planeta ilustruluiFernaõ Mendez Pinto la 1580 ºi cevasecerã tãind valurile oceanelor amintiriiotrava mustind aromatã în Peregrinaresingura lui scriererãmâi la micul dejunîntre linguriþã ceaºca de cafeaºi borcan � visele ºi toate petrecerile acolorãmâi pânã va suna târziul zileigustã cu privirea dulceaþa continentelor

Aspect

ia condeiul ºi scrie calea domneascãºi scrie mai jos suburbia ulmi ºi matracapune liceul pe care cu chiu cu vail-ai traversat (imbecile ore de naturale!) în parcul polizu dragomirescu ºi-n livadalui limburgtreci puntea maior coravu ºi urcã scãrileberzei spre spital (n-ajungi repede la cimitirnici nu meritã sã te grãbeºti)intrã la ghidale la sarchis ºi la hanul galbenridicã þoiul piþigoiul ºi-nchinã pentru iubitadin bãrãþie � cea îmbibatã de þuica ºotângirilor

Joc prim

vezi aceastã aºchie cãzutã din oblon?întoarsã cu ascuþiºul pe albul hârtieica în toate culorile fãrã cernealãºtie sã deseneze sã coloreze sã scrievrei sã scrie roºu dovada-i pe locroºu iatã cã scrie ºi dacã doreºti perecheroºu roºu scrie cum la dorinþã � versatil �lipeºti pe hârtie roºu cu roºu ca niºte urechiiatã ce uºor e sã porþi aºchia cãtre negruvrei negru iatã cã scrie negru înneguratdar scrie ºi verde apoi la cerere violetcred cã mai ºtie culori dar nu le-a aflatsã scriem aici albastru sã vedem ce faceîmpinge aºchia prin spuma ultimelor hârtiialbastru scrie ºi albastru repetã de 10 orisunt ºi chibrituri arse pricepute la astfel de nebunii

Întrebãri

dacã eu nu pot sã fac asta ºi astaºi astaºi cealaltãºi renunþ lucid sã mai încercconvingându-mã cã nu se poateenormul ºi imposibiluldefinitiv intangibilice rost are sã cer ajutorulcui sã-i solicit cheia ºi patentulslãbiciunea nu trebuie ignoratãdimpotrivã � bine întoarsã pe toate feþele �salutatãsã inventez o forþã supremã izbãvitoare?nu mi-e ruºine? nu-i o escrocherie?nu-i o renunþare mai tristã decât oricedefinitivã renunþare?preferabil fierul

Înºtiinþare

nodul în toatenetezimea nicãierisuita muzicalã a nodurilor(cautã Bach)descalþã ciorapul ºi numãrãsunt sute ºi miipuzderiile paradisuluiîntreb unde se va deºiranumãrãtoareadar nodurile reduse la punctealãturate pentru sublime repetiþii:trage pe deget dantelãria tricouluisuspecteazã � pentru propria plãcere �linearitatea firului (nu ºi-n labirint)reþine: din celule însumate fantezist(incorect se va vedea dacã ºi cât)se înnoadã pulovere spre poliurmeazã liniile fãrã fircautã doar sã însumezi cuvinte nodurialungã din versultima urmã de înþelestimp în care la Târgoviºteistoria stã dovadã cu ghemuri fuioaredarace boiangeriidomnului Balaban i se deºirã puloveruldomnul þãrii îi interzice sã iasãla cofetãria Zwirner într-o singurãmânecã fiindcã râde oraºul

(martie 2008)

98

BREVIAR

Mihail Sebastian peste timp- I -

Barbu Cioculescu

La centenarul naºterii lui Mihail Sebastian, editura �Hasefer�,prin condeiul ºi, probabil, iniþiativa d-lui ªtefan Iureº, a avutingenioasa iniþiativã de a reactualiza vechi texte din publicisticaromancierului ºi dramaturgului, chiar cele mai vechi. Tot atâteateste de autenticitate, odatã ce nu numai cã nu dateazã, dar par arãspunde unor teme de actualitate, cu de-abia zvântatã cernealã.

Este la mijloc un efect � am spune � de tipul celor optice,care dau liniilor volum, de tipul celor auditive, unde o sonatãgustatã cândva îþi apare într-o neaºteptatã prospeþime, încãrcatã

de noutate, de prizã. Efect care sedatoreazã, în cauzã, împrejurãrii cãfiecare eseu din volumul intitulat:�Mihail Sebastian � Ce vârstã daþiacestor texte?� propune un punctde vedere ferm, substanþial, deeruditã argumentaþie, în varii sfereale artelor, sociologiei, literaturiimai cu seamã.

Cele mai vechi texte sunt dinanul 1927 � an care, de altfel, amarcat o generaþie de precoce talente� când Mihail Sebastian tocmaiîmplinea douãzeci de ani, cele mairecente când scriitorul depãºise de

puþin etatea de treizeci de ani. Pentru cei mai vajnici apartenenþi aigeneraþiei �27, este adevãrat cã a depãºi vârsta de treizeci de ani,fãrã a fi atins geniul, însemna a lua drumul ratãrii.

Aspect sub care Mihail Sebastian nu a fost solidar generaþiei,ocupând, între trãiriºti, locul unui raþionalist singuratic, cu toatecã febricitant ºi însetat de absolut.

Maturitatea stilisticã a debutantului la vârsta de douãzeci deani n-ar surprinde într-atât, când nu s-ar fi arãtat gata înarmatãprintr-o robustã erudiþie, adânc digeratã, de naturã sã-l situezefãrã hopuri în clubul cultivaþilor critici ºi istorici ai literaturii, cucare se va întâlni în sumarele Revistei Fundaþiilor Regale � ªerbanCioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu,împãrtãºindu-le opiniile, nu rareori devansându-le. Atât deînzestrat se dovedea acest tânãr � sosit în Bucureºti dintr-o urbe,Brãila, ce-i era mai dragã decât capitala, încât un spirit insidios arputea ridica întrebarea dacã mai pe urmã, câºtigând în ani ºiexperienþã, tânãrul Mihail Sebastian a mai urcat ºi alte trepte,întrebare interzisã în cazul tragic al celui ce nu a apucat vârsta deaur a maturitãþii, rotunzii patruzeci de ani. Închis sub clopotulunui destin ce l-a rupt la jumãtatea unei vieþi împlinite, scriitorulva rãmâne tânãrul de o incredibilã maturitate ºi, totodatã, maturulde o eternã tinereþe, aidoma eroilor sãi din Accident, din Insula,din Steaua fãrã nume.

Ideea editorului din 2007 a fost de a jumela fiecare articol allui Mihail Sebastian cu un comentariu în materie, aparþinând unuiom de culturã din zilele noastre. Au rãspuns, astfel, chemãrii de ase conecta la câte un text sebastianesc douãzeci ºi ºase de scriitori,oameni de teatru, critici ºi istorici literari, în ordine alfabeticã de laVisarion Alexa la Vlad Zografi, pe specialitãþi ºi afinitãþi. Au rãspunspoeta Ana Blandiana, actorul Radu Beligan, romancierul George

Bãlaiþã, criticii Alex ªtefanescu, Marin Mincu, Ion Pop,dramaturgul Matei Viºniec, au scris în suita câte unui eseu dniiDorel Dorian, Leon Volovici, Radu Cosaºu, cântãreaþa MarianaNicolescu, cei nenumiþi poate încã mai îndrituiþi. Fãrã a jignicontribuþia comentatorilor de texte ale lui Sebastian � ºi mã numãrprintre aceºtia � vom spune cã interesul, primul interes aparþine,totuºi, originalelor.

Acestea ar fi putut fi concepute ºi astãzi, dar marele lor meriteste anume cã au fost scrise atunci, când deschideau drumuri astãzicâºtigate manualelor. Excepþional, cãldura cu care au fost scrisecronicile, proprie ºi propice lui Mihail Sebastian nu s-a rãcit,strãluminând acea alcãtuire sufleteascã în care sentenþe aleintelectualului fuzionau cu probleme de viaþã, inducând vitalitateacelor dintâi, nobleþe celorlalte. Liber, în viaþa ce presupunecondiþionarea, angajat întru ale intelectualului ce refuzã înlãnþuirea,iatã dificila opþiune a evreului de la Dunãre ce se considera tot atâtde bun român.

Paginile scrise între anii 1927-1937 au parfumul acelei epocice nu-ºi prevedea apropiata curmare. Romanul De douã mii deani, scris la cumpãna acelei perioade istorice apãrându-ne astãzifericitã, paºnicã, arhaicã presimte totuºi, dezastrele care n-auîntârziat. Însã expunerea de idei era liberã, polemicã aºijderi, îmiamintesc încântarea cu care am citit, ca pe un pasionant roman,Cum am devenit huligan, cãrþulia peste care am dat, scotocindprin biblioteca paternã. M-a cucerit de la primul paragraf suflulargumentelor, acea temerarã spiritualitate nealteratã de niciunsimptom de egolatrie ce pretindea un singur cititor care sã-lînþeleagã ºi sã-l urmeze.

O similarã senzaþie de adeziune pune stãpânire pe cititorulveteran parcurgând, în diversitate ºi în unitate, publicistica deextremã tinereþe a lui Mihail Sebastian. Poate cu mai multãaplecare încã spre aceea de la douãzeci de ani, când debutantulse pronunþa pentru excelenþa piesei de teatru D-aleCarnavalului, pe care o punea mai presus de celelalte pieseale lui Ion Luca Caragiale, apãrând demnitatea de gen a farsei.Sau dând sfaturi cititorului: �Cultivã locul comun, darutilizeazã-l cu o nuanþã de superioritate ºi inedit care, dacã-ºigãseºte un gest just, niciodatã nu dã greº.� Mai este, însã,atunci, locul comun atât de... comun? Desigur, tânãrul Sebastiancultiva paradoxul. Iubea, spuneam, ca gen teatral, farsa, cuspecificarea: �Pretind cã a înþelege o farsã, a-i primi adicãadevãrul ei fantezist, este un lucru care cere detaºare, spirit,sensibilitate tânãrã.� Cu concluzia: �De aceea cer pentru farsãtitlul de gen artistic «subþire» foarte pretenþios cu publicul luiºi foarte aristocrat (Da, da!).� Pe acelaºi fir de gândire, teatrullui Pirandello displace pentru uscãciunea lui conceptualã.

Ca evreu de la Dunãre ºi tânãr gazetar român, Mihail Sebastiannu e mai puþin aristocrat. Sesizãm, aici, motivele pentru carearistocrata / aristocratica Martha Bibescu îl numãra printre invitaþiiei, cu grijã selecþionaþi, la palatul de la Mogoºoaia, unde se discutauîn limba francezã clasice probleme ale artei, cât ºi cea mai recentãvitrinã literarã parizianã. În mod firesc, Mihail Sebastian va fiprintre primii cunoscãtori de pe meleagurile noastre ai operelor luiMarcel Proust!

A se centra în miezul unei probleme este datoria criticuluiliterar. Analizând strategia teatralã a lui I.L. Caragiale, Sebastianevidenþia instinctul artistic sigur al dramaturgului, în botezareapersonajelor sale. Trahanache, Caþavencu, Ricã Venturiano, Miþa,Pampon �sunt silabe de o violenþã comicã pe care numai diversitatealor o egaleazã. Faceþi un repertoriu de nume caragialeºti ºi veþiavea, poate, rezultatul pregnant al întregii opere.� În treacãt sãadãugãm cã hiperdotatul Mateiu, cãruia producþia literarã apãrintelui sãu îi mirosea, moºtenise acest talent. Numele Crailorsãi le determinã personalitatea, îi structureazã, ni-i comunicã.

Mihail Sebastian nu agrea antologiile, adesea încãrcate dematerie moartã. În antologia de eseuri, cronici, conferinþe, note deJurnal intitulatã �Mihail Sebastian � Ce vârstã daþi acestor texte?�totul este viu, sfidând, într-adevãr, trecerea timpului.

1110

STAREA POEZIEITudor Cristea

O CERCETARE CRITICÃ ASUPRA

POEZIEI ROMÂNE DE AZI PE MÂINE

1. PreliminariiTITLUL ludic de mai sus, sub care aºez o intenþionatã suitã de

analize, pe care le doresc serioase, asupra miºcãrii noastre poeticedin ultimii ani este impus, într-un fel, de materia ce se cere cercetatã.Literatura noastrã ºi, în mod particular, poezia se aflã, orice-ar ziceunii ºi alþii, într-o crizã foarte asemãnãtoare cu cea a societãþii în caretrãim. Ideea cã românii ar fi stimulaþi de vremile în restriºte sã deaproduse spirituale ori valori sportive în stare sã le asigure revanºa înfaþa lumii este încã una dintre dulcile iluzii în care blândul (dartotodatã pãgubos-vicleanul) nostru neam se tot leagãnã de douã miicincizeci de ani ºi mai bine. Nu voi zãbovi prea mult asupra naturiiacestei crize literare, pentru cã faptele sunt cunoscute. Ea nu estegeneratã de penurie, ci, dimpotrivã, de oferta care depãºeºte cu multcerinþele pieþei. În þara noastrã, unde locuitorii au cam uitat drumulbibliotecii, stând proþãpiþi tot timpul liber (ºi chiar cel ocupat!) înfaþa televizoarelor, se scrie mult ºi se citeºte puþin sau deloc. Literaturaa devenit, din aceastã pricinã, o îndeletnicire marginalã ºi chiarmaniacalã, iar scriitorii sunt priviþi ca reprezentanþi ai unei sectebizare. A trecut chiar ºi vremea când puteam spune, cu ironie, cãpoeþii se citesc doar ei între ei: astãzi nici poeþii nu mai citesc poezie,ci se limiteazã la a o compune. În sfârºit, la a confecþiona niºte texteoferite drept produse lirice. Se scrie în tot felul, atât ca stil cât ºi ca(non)valoare. Întrucât difuzarea e la pãmânt (ºi nici nu ºtiu la ce bunar fi difuzate unele cãrþi), e greu sã ne dãm seama de adevãratadimensiune a fenomenului. Dar, probabil, la nivel naþional seîntâmplã, în mare, ceea ce se întâmplã la nivel local. Cu alte cuvinte,ceea ce putem vedea cã se petrece la Târgoviºte, la Ploieºti ori laBucureºti se petrece ºi în alte zone, despre care nu aflãm aproapenimic. E totuºi o pierdere în asta: printre numeroasele volume fãrãniciun viitor, apar, ici ºi colo, ºi plachete care ar putea interesa,unele fiind chiar valoroase. Multe dintre ele se pierd însã în masaliteraturii de toatã ziua, scrisã de veleitari fãrã altã treabã.

Datã fiind situaþia, este regretabilã atitudinea MinisteruluiCulturii ºi Cultelor, care finanþeazã tot felul de studii anoste,constituite din alte studii anoste, constituite din alte studii anoste,de cãtre diverºi erudiþi centrali sau locali, în loc de a iniþia, princolaborarea cu o editurã serioasã ºi competentã în materie, unproiect bine pus în practicã de sprijinire a poeziei (ºi a literaturiide ficþiune, în general), care sã aibã ca rezultat plachete cãrora sã lise asigure cuvenita difuzare. Sau care sã poatã fi achiziþionate deorice doritor, printr-o comandã pe internet. Este lãudabilã, princontrast, iniþiativa Editurii Cartea Româneascã (mai exact, a EdituriiPolirom, a cãrei filialã este editura bucureºteanã) de a susþine ocolecþie de poezie, într-o formulã elegantã ºi, putem zice,ultrageneroasã. Deºi restrictivã, ca mai toate iniþiativele particulareîn acest domeniu. Pânã în prezent, au fost tipãrite, dacã socotescbine, 23 de plachete, majoritatea însoþite de CD, aparþinând unorautori de diferite vârste, de la Emil Brumaru ori ªerban Foarþã, laoptzecistul Octavian Soviany ºi, mai departe, pânã la autori foartetineri, câºtigãtori ai concursului anual de manuscrise al UniuniiScriitorilor. Aº zice cã se încearcã, prin aceastã formulã, reeditareaprocedeului prin care au fost propulsaþi reprezentanþii generaþiei60, în cadrul celebrei colecþii �Luceafãrul�, a Editurii pentruLiteraturã, sau optzeciºtii, prin concursul de la aceeaºi CarteaRomâneascã, pe când funcþiona ca editurã a Uniunii Scriitorilor.Ceea ce este un lucru foarte bun, deºi nu reprezintã (din motivefinanciare, desigur) un program larg de susþinere a ultimei generaþiilirice, zisã douãmiistã ori milenaristã. În orice caz, gãsim pe listacelor tipãriþi mai multe nume intens vehiculate ale acestei promoþii:

Dan Sociu, Rãzvan Þupa, Claudiu Komartin, Elena Vlãdãreanu,Livia Roºca, Lavinia Bãlulescu, Linda Maria Baros, Violeta Ion,Miruna Vlada. Alþi reprezentanþi ai acestei promoþii, între careAndra Rotaru ori Diana Geacãr, au fost promovaþi de EdituraVinea, dar ei apar ºi la alte edituri, fie din centre culturale tradiþionale,precum Clujul, Timiºoara sau Iaºiul, fie din altele, devenite prezenþemai noi, între care se numãrã ºi Târgoviºtea. Mã vãd însã nevoit sãfac de la bun început observaþia cã autorii promovaþi de CarteaRomâneascã sunt avantajaþi, cum se spune, din start: prestigiulediturii, aspectul tipografic al volumelor, ca ºi difuzarea (fie ºiprin achiziþionarea prin internet, unde sunt prezentate eºantioanelirice, care pot da o idee despre factura autorului) le dau un anumegir, pe care autorii tipãriþi în edituri mai puþin cunoscute, ori chiarobscure, nu-l au. Asta e situaþia! Fiecare cu norocul lui, pe careadesea ºi-l face singur, dacã nu cumva i-l fac alþii!

2. Cum se face un poet*PROMOÞIA �milenaristã�, mult mai cuprinzãtoare decât

poate rezulta dintr-o încercare statisticã, pentru cã se prelungeºteîn chip greu controlabil pe internet, are un program declarat anticalofilºi minimalist. Programul nu este nici foarte nou (ci împrumutat dinliteraturile vestice, unde, cum ni se întâmplã nouã adesea, el a camfost deja fumat), nici cu foarte multe perspective. Poezia minimalistãeste una cu bãtaie scurtã, fapt dovedit de precocea ei manierizare.Plutonul (mai exact, contingentul) milenarist are deja micile luiierarhii, micii lui idoli, are criticii lui entuziaºti ori circumspecþi. Cãlucrurile stau aºa ºi nu altfel, o dovedeºte ºi transformareacomentariului critic în chicot ironic-admirativ, precum acesta, al luiDaniel Vighi, provocat de volumul unei autoare pe care-o vom lua îndiscuþie mai târziu: �Calitatea talentului, doamnelor, domniºoarelorºi domnilor receptori, nu prea ºtim de unde vine ea. E adevãrat cã nuvom ºti nici unde va ajunge. O putem doar dibui, o putem pipãi cusimþurile receptoare. Citiþi [...] dacã nu mã credeþi, fiþi ca Toma ºipipãiþi, rogu-vã, cum e sã spui liric despre lucruri simple ºi deodatãtotul sã devinã atât de complicat. De frumos. De fain. De autentic.De viu. Ia te uitã ce spune poemul, zicem, nici nu m-am gândit cã arputea spune aºa ceva�. Chestiunea este cã frazele de mai sus arputea fi aplicate ºi altor (nu puþini) autori.

AVÂND în vedere excesul autenticist (dacã mã pot exprimaastfel), dar ºi sexualitatea ostentativã, vecinã cu impudoarea,practicatã în mod obstinat de numeroase reprezentante ale valuluinou, Livia Roºca, nãscutã în 1980 la Drãgãºani, studentã (în 2006,când îi apare volumul �Ruj pe icoane*�) la Facultatea de Jurnalismºi ªtiinþele Comunicãrii din Bucureºti, a putut sã parã mai echilibratãºi un pic mai gravã, mai femininã ºi mai plinã de lirism. Este ºimotivul pentru care autoarea a fost premiatã pentru debut dereviste ºi de Uniunea Scriitorilor, iar numele ei a început sã circuleintens în mediile literare.

Din pãcate, poezia Liviei Roºca nu justificã integral asemeneaaprecieri. Cazul ei este însã relevant pentru modul în care se poateface un poet ºi se poate construi o micã glorie. Mai întâi este titlulvolumului, care promite mult mai mult decât se aflã între coperteleacestuia. Apoi sunt mottourile în englezã din cântãreþul britanicde muzicã pop-rock Robbie Williams, care aºazã glazura lor elegiacãpeste textele autoarei. Pe coperta a patra aflãm trei recomandãricritice pline de superlative, aparþinând criticilor Alexandru Matei,Tudorel Urian ºi Al. Cistelecan. Peste toate, þinuta volumului,prestigiul colecþiei, chipul deosebit de agreabil al autoarei pe manºetacopertei din faþã ºi C.D.-ul ataºat. Pânã la urmã însã, într-un volum,oricât de elegant ºi de bine susþinut tipografic ºi editorial ar fi el,rãmân textele. Despre acestea, Al. Cistelecan spune, jucându-secu un binecunoscut concept referitor la scrierile în prozã, cã arreprezenta un soi de �Bildungslirism�. Criticul se bazeazã pe faptulcã nu foarte numeroasele texte ale autoarei sunt împãrþite în treicicluri, care dau seamã despre evoluþia vârstelor sale exterioare(mai ales) ºi interioare (mai puþin): a copilei, a fetei ºi a tinereifemei. Ceea ce ar fi foarte frumos, dacã ar fi ºi relevant. Sã vedemînsã cum stau de fapt lucrurile.

* Livia Roºca, Ruj pe icoane, Cartea Româneascã, Bucureºti,2006, 80 pag.

1312

CRONICÃ LITERARÃMargareta Bineaþã

ÎNTRE REALITATEªI INGINERIA (META)TEXTUALÃ*

Apãrut în anul 2007 la Editura Muzeul Literaturii Române,romanul Ieºirea din Paradis se doreºte în mod declarat a fi ocontinuare a Paradisului, publicat de Mihai Stan la aceeaºi editurãcu doi ani înainte. Deºi incipitul cãrþii este structurat în manierãrelativ tradiþionalã, evocând atmosfera ºi schimbãrile aduse deperioada postrevoluþionarã, precum ºi impactul acestora asupra

destinelor eroilor principali, firulnarativ îºi schimbã brusc traiectoria,sincopându-se pentru a lãsa locteoretizãrilor ºi interferenþeiplanurilor. În atmosfera boemã ºitihnitã de la �Nefertiti�, luxosul localal parvenitului Aioanei, copiii deodinioarã, astãzi oameni cu funcþiiimportante, Floricã Isidor, Filerot,Iosif sau bonomul Alupompierudiscutã în vervã despre politicã,revoluþie, atotputernica �ºpagã�deschizãtoare de drumuri ºi de cariereºi, în genere, despre transformãrilesocial-politice antrenate derãsturnarea dictaturii ceauºiste;

schimbãri care se dovedesc a fi pur formale, de vreme ce putreziciuneaesenþei unei societãþi eminamente corupte ºi imorale iese adesea lasuprafaþã de sub spoiala de cinste ºi reformare a vechilor structuri.Sunt aspecte care transpar în dialogul aprins dintre Filerot ºi Iosif,este drept cam discursiv ºi patetic-lozincard: � Te ai bine cu ãiade-au fost la Securitate, cu foºtii ºefi comuniºti care s-au retras înumbrã...împingând în faþã linia a doua sau a treia de bãieþi crescuþi deei, inteligenþi ºi devotaþi, devotaþi fiindcã stau pe butoiul cu miere,fãrã scrupule ºi dornici sã stãpâneascã, sã trãiascã în lux, ca tine,Iosife dragã; tu eºti reprezentantul cel mai tipic al acestor aºa-ziºicapitaliºti, care stãpânesc deja þara�. Întâlnirea cu vechii prieteni dincopilãrie la �Nefertiti� stârneºte în narator aceeaºi plãcere a amintiriiºi introspecþiei, ale cãror meandre întrepãtrunse ºi supuse capriciilormemoriei afective a protagonistului constituiserã anterior eºafodajulromanului Paradis.

În Ieºirea din Paradis, �peripeþiile adolescenþei� sau �tãrãºeniileprezentului� sunt consemnate metodic de narator într-o banalãagendã dãruitã de �un pãrinte ce lucra la CEC�: sunt crâmpeie dinviaþa zilnicã a unui profesor navetist la Desubdeal, cu toate realizãrileºi renunþãrile ei, notate aleatoriu, sub impulsul �mereu imprevizibilºi surprinzãtor al subconºtientului�. Ca ºi în precedentul roman,eroul principal simte �o imperioasã nevoie de destãinuire�, ordonândevenimentele în funcþie de �un flux subteran al naraþiunii�. Dacã înParadis repetatele reîntoarceri mentale în trecut ale personajului-autor, plictisit de interminabila ºedinþã UTC-cadre zugrãvesc lumeacomunistã, absurdã, restrictivã ºi îndoctrinatã, în Ieºire din ParadisMihai Stan renunþã la epic ºi la evocare, încercând sã reconstituietabloul lumii postdecembriste din colaje, intertexte ºi micro-naraþiuni în care sunt inserate alte micro-naraþiuni. În plus, într-unspirit postmodern mai mult sau mai puþin cãutat ºi afiºat, scriitorulîºi concentreazã atenþia asupra propriei sale �reþete� narative ºicompoziþionale, demontând-o, rearanjând-o, ridiculizând-o uneori,fãrã a-i neglija calitãþile, de fiecare datã într-un registru ironic-amuzat,detaºat ºi hâtru. Mihai Stan este mai preocupat de jocurile textuale

Volumul, prefaþat de poemul �Camera cu diafilme�, care începepromiþãtor dar se amorfizeazã treptat, cuprinde la început ciclul�Ferma cu 300 de hectare�. Poeta vorbeºte, în versuri anoste,despre sine ºi despre copilãria sa: �aici lucreazã tot satul/ o datãpe lunã/ douã zile încontinuu/ mama dã salariile oamenilor/ eu/alãturi într-o ladã de fructe/ precum cele trimise cu mere la ex-port�. Când încearcã sã fie liricã, nu e decât siropoasã: �alb-negru/aºa sunt culorile în filmele vechi/ aºa a fost ziua în care din dragosteamamei ºi/ dragostea tatei/ sângele meu subþire s-a scurs�. Textele,ieºite dintr-o voinþã prozaizantã sau dintr-o neputinþã de a scrie ºialtfel, sunt mai toate de aceeaºi calitate. Douã dintre ele însã, de lafinalul primului grupaj, indicã perspectiva tragicã sub care toatecelelalte (ºi chiar toate din volum) ar putea fi puse. Mi se paretotuºi cã posibilitãþile poetei sunt sub ceea ce a trãit ºi sub ceea cesimte: �Ea se afundã câþiva centimetri pe zi/ timp în care/ îi maicresc unghiile ºi pãrul/ pânã când/ rãmân doar vertebrele aliniate/albe ca bãþul unei acadele// Brusc/ precum gura deschisã a unui coºde gunoi cu pedalã/ aºa se cãscase pãmântul deasupra/ când eaavea încã organele calde/ ºi primul pumn de pãmânt s-a auzitdedesubt// (Mâna mamei pe linguriþa de argint/ mestecând în ceai/vocea ei tânãrã/ ploaia trezind mirosul corpului ei viu/ Genelenegre ºi grele/ Fluturând deasupra mea graþios/ Apoi/ tãcereaîngheþatã a rochiþelor mele/ rãmase pe sârmã la uscat)� � �Substratul gros de pãpuºi e mama�. Cele douã comparaþii din text suntcu totul nefericite. Deºi mai sugestiv, nici scurtul poem care încheieciclul nu e tocmai realizat: �O datã pe an/ tata îmi pune mãrgelelemamei la gât/ Tot timpul o perlã din ºirag se cariazã/ Tata o spargecu ciocanul ºi muºchii toþi îi cad/ de tristeþe/ Eu îmi duc genunchiila gurã/ Am dinþi de iepure/ îi decojesc pânã la os�.

Al doilea grupaj, �Erau doar fetele în camerã�, cuprinde un soide mici poeme ale unui Lesbos depoetizat, pigmentat de miciletribulaþii erotice ale celor trei protagoniste ºi de o senzualitate maicurând cãutatã liric, foarte în stilul �noului val�: �Tocmai a plecat/aerul în care a stat/ miroase încã a Expose/ în canã a mai rãmas/ undeget de cafea/ caut urme de ruj/ pe marginea cãnii/ exact acolo sã-milipesc buzele�. E un fel de �þarã a fetelor� în care �cântecul de legãnatgenunchii� este înlocuit cu un cântecel (cam afon) de legãnat sexul:�Coapsele tale se închid/ fãrã ca el sã te-atingã/ noaptea îþi ºtergerujul de pe buze/ îþi coloreazã un cearcãn sub ochi/ fãrã sã te atingã/îºi imagineazã cum îi place/ sã-ºi plimbe degetele pe cusãtura blugilortãi/ exact acolo/ unde sexul se crapã/ unde e umed ºi cald/ fãrã sã-latingi îi strângi/ respiraþia între coapse�. Departe de a fi naturale ºiinconformiste, asemenea poezii sunt, dimpotrivã, artificiale ºi detot conformiste. Acomodate, adicã, la maniera congenerelor autoarei.Cam acelaºi lucru se poate spune ºi despre ultimul ciclu (�Ruj peicoane�), marcând vârsta senzualitãþii, a dragostei ºi a gânduluimaternitãþii, pusã iarãºi sub semnul evenimentului tragic care a marcatexistenþa tinerei femei, dar pe care textul de început nu izbuteºtesã-l facã într-adevãr relevant: �am aºteptat sã-mi treacã ciclul/ sãpot intra în bisericã/ acolo unde/ ar trebui sã fie bãrbaþii/ mai mult deasta m-am aºezat în dreapta// sfinþii pictaþi se rotesc de jur împrejur/ºi eu ameþesc/ pânã la icoane pãºesc în gol/ sãrut pe rând lemnul lorumed/ aprind pentru mama o lumânare/ galbenã/ ca niºte degete defumãtor// în frunte ºi în burtã/ în stânga ºi-n dreapta/ îmi înfig pânãdoare unghiile lungi// mã legãn pe niºte paºi împiedicaþi/ spre lume/strada se îngusteazã/ în urma mea/ doar ruj pe icoane acasã/ mãgândesc cum arde lumânarea/ cum Dumnezeu împarte/ viii ºi morþii�.Poeziile erotice sunt lipsite ºi de fior ºi de îndrãznealã, plate ºiniþeluº siropoase, ca mai tot ce s crie aceastã tânãrã autoare:�Dimineaþa împrãºtie fierbinþeala/ strânsã-ntre coapse/ când vânãtaiamea de pe gât/ se zbate încet/ ºi/ nu-þi mai treci mâinile prin pãrulmeu/ fãrã ca pãrul meu/ sã le taie parcã/ aluneci pe muchia/ unuicuþit// eu îþi ºtiu teama cã/ m-aº putea îndrãgosti/ aº putea naºtecopii unui necunoscut/ ºi viaþa sã-mi continue în altã parte/ de undevocea mea þi s-ar strecura/ sub plapumã/ caldã ca un pântec tânãr//teama cã pielea/ întinsã perfect peste coapse/ scânceºte la fel/ subcorpul unui alt bãrbat�.

Nu-mi pot închipui ce-ar mai putea scrie (dacã va mai scrie)Livia Roºca în viitor. Am impresia cã, în volumul ei de debut �excelent produs, de la ambalaj la reclamã, al unui serviciu demarketing literar profesionist �, ea a spus cam tot din puþinul pecare-l are de spus. * Mihai Stan, Ieºirea din Paradis, Editura Muzeul Literaturii

Române, Bucureºti, 2007, 268 pag.

14 15

decât de zugrãvirea �lumii noi�, cu nimic mai deosebitã de cea �veche�,din moment ce �puciºtii� Filerot, Alupompieru, Floricã Isidor sauClement Gâþã profitã de demisia în bloc a superiorilor lor ºi-ºiîmpart cu generozitate înalte funcþii în Inspectoratul ªcolarDelureni, ducând ulterior aceeaºi politicã discreþionarã ºi de clanca mult-huliþii lor predecesori.

În virtutea acestui impuls ludic, autorul opereazã asocieritextuale inedite, dinamitând logica spaþio-temporalã: dacã înprecedentul roman firul narativ pendula pe axa trecut-prezent, înfuncþie de fluxul rememorãrilor, în Ieºirea din Paradis Mihai Stanrealizeazã un �mixtum compositum� din colaje, intertexte, decupajesau episoade de sine stãtãtoare, eroul principal încetând sã mai fiesingura voce naratorialã din text. Consemnãrile pe care acesta leface în agenda CEC sunt comentate ºi destul de sever încondeiatede un mai vechi coleg de cancelarie, Gicu Vãlimãrescu, un tipintrovertit, narcisist, adesea cabotin, dar extrem de rafinat ºi cu unspirit de observaþie mereu treaz. Cartea este scrisã oarecum �înoglindã�, Mihai Stan punând în paralel notaþiile din agendã cuobservaþiile critice ale lui Vãlimãrescu: acesta reia, comenteazã,nuanþeazã pasajele citite, ba chiar propune continuãri sau rescrieriale respectivelor episoade. Cele douã voci naratoriale se tachineazã,se împung, se contrazic sau îºi fac una alteia sugestii legate descrierea textului ºi de modalitãþile narative folosite: Vãlimãrescu îireproºeazã semnatarului agendei lipsa stilului, a portretelor, adialogurilor, iar acesta, în revanºã, declarã ritos cã �nu marºeazã�la sfaturile pedantului profesor, privând în mod intenþionat scriereade �etalarea narcisiacã� a descrierilor sau a trimiterilor savante,aºa-zis etalon pentru cultura ºi rafinamentul autorului lor. Astfel,Mihai Stan se detaºeazã de propria-i creaþie analizând-o ironic-amuzat ºi obiectiv. �Apendicele� din Paradis sunt aici înlocuite,începând cu a doua parte a romanului, de note de subsol, în faptniºte mini-episoade independente, cu evidente trimiteri la biografiaautorului, relatând aspecte mai mult sau mai puþin hazlii din carierade editor a lui Mihai Stan: probleme financiare, contractuale, fiscale,insatisfacþii ºi bucurii, renunþãri ºi oferte neaºteptate într-o naraþiunealertã ºi vie. Tot aceste note de subsol conþin informaþii dintre celemai variate: de exemplu, constituirea revistei �Litere� ºi felul încare aceastã publicaþie a rezistat în timp, spre insatisfacþia unora�mici ºi rãi�; sau modul în care a fost receptat de criticã unul dintreromanele de succes ale lui Mihai Stan (Clone); sau ultima noutate(frizând SF-ul) în materie de înmormântãri � înhumarea ecologicã,potrivit cãreia trupul mortului este supus unui tratament specialºi trasformat într-o pulbere care ulterior devine nutrient pentrucopaci sau flori. Prilej pentru scriitor de a face o glumã acidã: � Amcâþiva amici pe care-i vãd, dupã înmormântarea ecologicã, bozii,pãlãmidã, mãtrãgunã sau pir�.

Mihai Stan alterneazã astfel de crâmpeie de viaþã (savuroaseºi pitoreºti) cu ample teoretizãri despre actul scrierii în generalºi despre �facerea� romanului Ieºirea din Paradis în special, fieprin monologurile din agenda CEC ale naratorului, fie prindiscuþiile în contradictoriu ale acestuia cu Gicu Vãlimãrescu. Suntsupuse atenþiei �dezordinea cronologicã�, naraþiunea discontinuã,statutul acestei scrieri (memorii? jurnal? �artificiu stilistic dedicatcriticilor?�), problema sinceritãþii totale a diaristului, confruntatcu teama cã prietenii sãi se vor recunoaºte în �portretele înacvaforte� întâlnite la tot pasul în agendã. Prin astfel deintervenþii, Mihai Stan fragmenteazã în mod voit firul epic,imaginea lumii postdecembriste reconstituindu-se din episoadedisparate, ca un puzzle.

Evocãrile plastice, tonul jovial-acid din Paradis se regãsesc ºiîn ultimul roman al lui Mihai Stan în micro-naraþiunile referitoare laaspecte din viaþa omului obiºnuit al României anilor de dupã 1989:condiþia ingratã a dascãlui român, plãtit mizer, dar obligat sã ofere�atenþii� consistente pentru a avea siguranþa postului; reluarea unorepisoade din Paradis referitoare la copilãria naratorului ºidezambiguizarea acestora (bãtrâna stranie care-i salvase viaþa luiGhregory, perceputã de ochii înspãimântaþi ai fratelui sãu mai mareca fiind Moartea, era în realitate mãtuºa doamnei Pina, o femeiecumsecade); nuanþarea ºi amplificarea emoþionalã a evenimentelordin 1989, culminând cu executarea cuplului Ceauºescu, episoaderelatate cam gazetãreºte în �Paradis�; grevele cadrelor didactice, înurma cãrora acestea se aleg cu nervi, stres, timp pierdut ºi mãriri

nesemnificative de salariu; impulsionarea carierei prin corupþie ºifavoruri sexuale (doamna Modan, profesoarã submediocrã, ajungeinspectoare �dupã ce va trece prin patul domnului inspector ºcolargeneral�). Este bine sesizat de Mihai Stan contrastul evident dintrepretenþiile de solidã formaþie profesionalã, culturã ºi rafinament aleprofesorilor ºi obtuzitatea agresivã de care aceºtia dau dovadã înrealitate: certuri ca la uºa cortului între colegi, riscând sã degenerezeîn �lupte de cancelarie�; sau �lecþii-model� absolut stupide,dezastruoase din punct de vedere metodico-ºtinþific, precum aceeasusþinutã de d-na Modan (înainte de a deveni inspectoare), elogiatecircumstanþial de colegi în aºteptarea promiþãtorului protocol �dedupã�: �...toþi cei prezenþi laudã lecþia (...) gãsindu-i imaginare virtuþi,mai ales metodice, spre satisfacþia propunãtoarei, roºie la faþã deemoþie ºi mulþumitã cã efortul financiar nu a fost zadarnic (pe masadin cabinetul de literaturã, unde se discutã lecþia, se lãfãie fel de felde bunãtãþi, iar dedeusubt, la adãpost de priviri indiscrete, într-ofrapierã improvizatã...se zãresc câteva sticle)�.

Mihai Stan reuºeºte sã creioneze situaþii de viaþã, oameni,locuri, cu un ascuþit simþ al detaliului relevant, surprinzând caractereºi stereotipii sociale ridicole. Contrar afirmaþiilor celei de-a douavoci naratoriale a romanului, Vãlimãrescu, pentru care Ieºirea dinParadis e �prea frust, prea direct, nu are descrieri, portrete,dialogurile sunt neintresante�, descoperim aici chipuri ºi locuriizbutit conturate. Lipsa descriptivului i s-ar putea reproºa maidegrabã romanului Paradis; în revanºã, Ieºirea din Paradiscreioneazã o întreagã galerie de portrete, fie dintr-o singurã tuºã(�Meriºoreanu, profesoarã de istorie aproape pensionarã, monu-ment de prostie agresivã�), fie mai elaborat: Gicu Vãlimãrescueste �un individ cu frustrãri profesionale, existenþiale, tipul ratatuluinarcisist ce se erijeazã în lider de generaþie, dând sfaturi cui nu lecere�; Broºteanu ãl Bãtrân este un fel de bau-bau al copilãrieinaratorului (�o faþã ca de cearã, împietritã într-un rânjet ce-i dezgoleadinþii cu cei doi canini, ca de moroi�); profesorul pensionar delimba rusã Serghei Ilievici este �blond, cu mustaþa stufoasã, faþainjectatã � paºaport de bãutor fruntaº de votcã�.

Personajele feminine sunt apariþii episodice, dar suficient debine conturate pentru a fi reþinute: serafica Evelyne sau suavaSalomeea în Paradis, voluptuoasa blondã Marlena, profesoara detehnologie, o bombã sexualã ale cãrei �calitãþi� sunt evidenþiate deMihai Stan într-o scenã eroticã foarte decoltatã, ºi colegele ei,demodate ºi �îmbrãcate ºleampãt, cu gândul doar la corectat caieteºi la ºedinþele cu pãrinþii� în Ieºirea din paradis.

Dupã propria-i mãrturisire, disimulatã în afirmaþiile naratoruluiVãlimãrescu, Mihai Stan, deºi pariazã pe ficþiune, pe invenþie, se aratãmai degrabã pasionat de istorie, de politicã ºi de implicaþiile acestoraîn viaþa socialã. Dacã pariul cu ficþiunea este unul în mare parte câºtigat,nu acelaºi lucru se poate spune despre acele pasaje referitoare laprobleme politico-economice sau sociale. Sunt pagini întregi dedi-cate, de exemplu, înfiinþãrii Partidului Liberal Þãrãnesc în Delureni;sau note de subsol care înfiereazã atitudinea duplicitarã a politicienilorromâni contemporani; sau biografii condensate ale unor ariviºti precumMaican, Aioanei, Condovici sau Iosif, comunistul de ieri transformatpeste noapte în disident ºi ulterior în mare om de afaceri, cu �maºinãluxoasã ºi bodyguarzi�. În astfel de rânduri se face simþitã teza, iarconsideraþiile de ordin politic nu depãºesc nivelul gazetãresc,lipsindu-le verva, cãldura ºi umorul altfel prezente în restul romanului.Punctele forte ale Paradisului ºi Ieºirii din Paradis sunt analizasufletului uman, creionarea unei atmosfere sau a unor portrete,pitorescul vieþii sub toate aspectele ei. Postura de �cronicar al clipei�i se potriveºte lui Mihai Stan mai bine decât aceea de cronicar satirical aberaþiilor politico-sociale ale României postdecembriste.

Finalul Ieºirii din Paradis este o dizertaþie despre modul încare scriitorul îºi concepe deznodãmântul, disimulându-l, în opinialui Vãlimãrescu, în însuºi incipitul romanului sãu. Acum esteprilejul pentru aceastã a doua voce naratorialã a cãrþii sã dezvãluiefaptul cã, în esenþã, agenda scrisã de colegul sãu, adicã romanulIeºirea din Paradis însuºi, are la origine douã conflictefundamentale: unul de suprafaþã, imediat decelabil, între �lumeaveche ºi nebuloasa care se vrea cea nouã�, ºi altul mai greu vizibil,�al insului care, existenþial vorbind, ºi-a ratat devenirea�.

(continuare la pagina 22)

1716

ESEUMihai Cimpoi

Receptãri / raportãri mitopo(i)etice interactive (I)

Eminescu: Cei doi Eliade*

Eminescu oscileazã constant, într-un regim al dualitãþii impusede însãºi personalitatea complexã ºi contradictorie a autoruluiZburãtorului, între douã faze ale considerãrii: una encomiasticã,admirativ-solemnã ºi alta criticã, disociativ-rezervatã.

În pathosul glorificãrii se cade sã decriptãm o tainicã identificareal unui tânãr bard, posturã îndrãzneaþã juvenilã, tematizatã ca atareîn chiar primele poeme, cu bãtrânul bard. E o proiecþie aliterativãalimentatã de o relaþionare electivã. Sunt puse, astfel, în contratemãcununa �junelui în floare� ºi cununa �cea de laur ce sântã veºtejeºte /Pe fruntea cea uscatã de plete de argint�. Pe aceastã axã contratematicãse aºazã în continuare cântarea �ca Visul� a unui Eol dulce careademeneºte fluturi în �roiuri prin crini ca sã se culce� ( �Sã doarmãsomn de aur pe sân de-argint ºi flori�) ºi cântul care �þipã ºi ia-ngoanã / Talazurile negre ce turburi se rãstoarnã / Certându-se-întredânºii, se scuturã ºi mor�. Finalul sugereazã printr-o adresare directãaceastã dorinþã ºi voinþã de identificare sub semnul Providenþei: �Astfelîþi e cântarea, bãtrâne Heliade, / Cum curge profeþia unei Ieremiade,/ Cum se rãzbunã-un vifor zburând din nor în nor. / Ruga-m-aº laErato sã cânt ca tine, barde, / De nu în viaþa-mi toatã, dar cântecu-mide moarte / Sã fie ca un �Blestemu� � ºi� sã-l cânt, apoi sã mor�.

Transferul de substanþã vizionarã din poezia heliadescã în ceaeminescianã de tinereþe este învederatã, fiind observatã ca atare decritici. �Definindu-se pe sine drept un conservator progresist, Heliadejustificã din plin amestecul estetic-ideatic din Anatolida. Fervoarealui religioasã imanentã ºi pasiunea politicã de sorginte intelectualã l-auincitat ºi ajutat pe acest campion al libertãþii nu numai sã participedecisiv la revoluþia din 1848 în Muntenia, dar ºi sã înalþe poeziaromânã la tonalitãþi lirice de o strãlucire unicã, fãrã de carevizionarismul plutonic al lui Eminescu n-ar fi fost cu putinþã. Îngeriidemonici ai lui Eminescu, purtãtorii melancoliei ºi geniului poetuluiromantic sunt din materia diafan-muzicalã heliadescã� (I. Negoiþescu,Istoria literaturii române, Bucureºti, 1991, p.61-62).

Raportãrii aliterative ( a �tânãrului bard� cãtre �bãtrânul bard�) îi ialocul mai târziu, într-o odã funebrã scrisã în 1872, o proiectare romanticãhiperbolicã a lui ca un nou Moise, ca un creator de Biblie scrisã în care�Viaþa-ntreagã mare-a unui popor e-nchisã�. Este prorocul deºteptãriicare glãsuieºte cu glasul Providenþei ºi care are în gura-i �sublime sunete�.Este figurã vulcanicã (�Vulcan puternic, care cutremur în el poartã�) denou Crist, care �trece peste timpuri, pe valuri cum furtune� ºi care�razele-i de flãcãri ar fi acufundat, / Pân ce deodatã mândre, gândurile-iirump / Prin undele greoaie, prin apele de plumb //

Întâmpinându-l cu laurii entuziasmului în Epigonii (1872) ºi�executându-l� cu virulenþã criticã (nu fãrã a i se recunoaºte anumitemerite) în articolul publicistic Monumente (Curierul de Iaºi, 11 martie1877), Eminescu îl fixeazã pe Heliade Rãdulescu într-o ramã a unuicontradictio glisant, cãci calitãþile lunecã pe deficienþe.

Sânta �fire vizionarã� din poemul-program de tinereþe se umplede pãcate; vizionarismul se întoarce asupra lui însuºi, devenind lipsã deperspicacitate, cecitate compromiþãtoare a propriei priviri inteligentede care dã dovadã de timpuriu. Aproape tot ce a fãcut modestul învãþãtorIoan Eliade de la Sf. Sava a fost caricat ulterior de Heliade-Rãdulescu.

În portretul plãsmuit din contradicþii, autorul Epigonilor ºiMonumentelor contureazã un Ianus bifrons, cu o faþã adevãratã ºialta falsã. El se situeazã, fatal, într-o zodie a înstrãinãrii de sine, depropria esenþã. Ideea, îmbrãþiºatã frenetic cu aripile marilor împliniri,se transformã în Anti-Idee cãzând, tãiate de nechibzuinþa vizionarã,în prãpãstiile eºecurilor.

Nu este de întrevãzut între cele douã faze ale portretizãrii cutuºe calde ºi generoase ºi cu retuºe ºarjate o contradictio in adjectum.

Portretistul se analogizeazã perfect cu portretul, subiectivitateainterpretãrii sincronizându-se cu obiectivitatea subiectului. El

caricheazã în spiritul autocaricãrii la care se dedã cel caricat.Urmeazã, astfel, liniile sinuoase ale evoluþiei în negativ (parþial înpozitiv, un pozitiv derivat din negativ, generat în mod paradoxalde acesta; un pozitiv �organic�, obþinut prin forþa împrejurãrilor nua previziunii personalitãþii).

Portretul din Epigonii, anunþând totuºi antiportretul dinMonumente, se construia pe un principiu al contradicþiei subver-sive, subtextuale topitã în elanul nestãvilit al celei mai înalte aprecierica �sântã fire vizionarã� cerutã de structura conceptualã antiteticãa poemului.

Textul strofei portretizatoare este un hipotext ce parodiazã, ceîngânã (parodiere înseamnã etimologic �cântec despre�, �cântecdupã�) textul lui Heliade Rãdulescu din Lepturariul lui Aron Pumnul:�Eliad zidea din visuri ºi din basme seculare / Delta biblicelor sânte,profeþiilor amare; / Adevãr scãldat în mite, sfinx pãtrunsã de-nþeles/ Munte cu capul de piatrã de furtune detunatã / Stã ºi azi în faþa lumiio enigmã nesplicatã / ªi vegheazã � o stâncã arsã dintre nouri de eres.�

Cei care au decriptat sursele strofei au intuit principiulcontrapunctic al (de) construcþiei, prin care a fost surprinsãcomplexitatea uriaºã a lui Eliade (D.Murãraºu) sau chiar parodic,insinuant (Anghel Demetriescu) spunea, tranºant, cã e �galimatias�ºi cã nu e clar pentru cititor dacã vrea sã-l mistifice sau sã-ºi batã jocde inteligenþa lui).

D. Murãraºu comenta, fãrã a bãnui un anumit subtext subversiv,ironic pornind de la exprimarea în triade (sub forma graficã a delteigreceºti) a principiilor creãrii universului: Eloim � Spiritul - Materia ºirãsturnata Spiritul - Materia � Universul, din aceste douã trinitãþiuniversale derivând altele parþiale: Activ-Pasiv-Efect; Suflet-Corp-Om;Mire-Mireasã-Familie; Lucrãtori-Materiale-Edificiu ºi altele. �Acestegrafice au atras atenþia lui Eminescu, ºi astfel �delta biblicelor� devineºi expresie cât se poate de clarã� (D.Murãraºu, Comentarii la Poezii,Bucureºti, 1970, p. 359).

Deconstrucþia din strofa heliadescã a Epigonilor se face intemeiul semnalãrii unor contradicþii de esenþã romanticã: visuri ºilegende de basm secular oprite în desenul static al deltei �biblicelorsânte�; adevãr scãldat în mite (sintagmã cu substrat opozitiv); sfinxpãtrunsã (formã femininã, ca în germanã) de-nþeles care pus înantinomie cu enigma nesplicatã a muntelui care, având �capul depiatrã de furtunã detunatã�, nu e altceva decât biblica �stâncã arsã�apãrutã din miºcarea �nourilor de eres�.

Gãsim aici un paradox al încifrãrilor simbolistice: miºcãriletranscendentale stagneazã în contingent, sideralul devine pãmântesc(poetul ziditor de vise ºi basme seculare metamorfozat în stâncã,simbol al pãmântului) înþelesul ontologic devine �enigmã nesplicatã�fenomenologicã (�în faþa lumii� vii, neîncremenite) prezentul setransformã în trecut care-l vegheazã �din nourii eresului�. Totul seînchide, prin viziune chiasmaticã, într-un cerc monadic al fatalului,necesarului ºi misterului. Cel care vegheazã este chiar neînþelesul,stãpân peste lume.

Omul contradicþiilor care este Poetul �deltei biblicelor sânte,profeþiilor amare�, Poetul identificat cu Sfinxul, cu �stânca arsãdintre nouri de eres� detunatã de fulgerele romantice ºi simbolizânddestinul, fatumul e substituit printr-un Poet al contradicþiilor deveniriisale ca personalitate. Inteligenþa sa din tinereþe cunoaºte �o decãdereintelectualã�, imaginarul romantic pus sub semnul cãutãrii�neînþelesului� ºi a fuziunii organice dintre adevãr ºi mit se preschimbãîntr-o �imaginaþie utopistã�, asociatã unei lipse, de ºtiinþa filologicãpozitive, vizionarismul se converteºte în oracularism primejdios.�Mitele�, �eresurile� apar ca niºte verificate �abstracþii pe jumãtateteologice, pe jumãtate sofistice�. Iatã prima parte a antiportretului:

�Eliade se vede a fi fost în tinereþe un om foarte inteligent. Pringramatica sa eliminã din ortografia românã toate semneleprisositoare, prin cãrþile sale didactice a dat fiinþã limbii ºtiinþifice,din tipografia sa a ieºit la luminã între anii 30 ºi 45 aproape tot ces-a tradus mai bine în româneºte. Cam de pe la anul 1845 începe însãîn mintea scriitorului bucureºtean o suficienþã nepomenitã ºi odecãdere intelectualã cu atât mai primejdioasã cu cât Eliade era privitîn vremea lui ca un fel de oracol. Limba �Curierului de ambe sexe� selatinizeazã ºi se franþuzeºte, el începe a scrie c-o ortografie imposibilã,nesistematicã, un product bastard al lipsei sale de ºtiinþã filologicãpozitivã ºi al unei imaginaþii utopiste. Fãr-a avea el însuºi talentpoetic, dã cu toate acestea tonul unei direcþii poetice ale cãrei meriteconsistau într-o limbã pocitã ºi în versificarea unor abstracþii pejumãtate teologice, pe jumãtate sofistice. Ruina frumoasei limbi vechicare se scria încã cu toatã vigoarea în veacul trecut o datorãm înmare parte înrâuririi stricãcioase a lui Eliade. Întâmplãrile politice

de la 1848 ºi petrecerea sa în strãinãtate îi rãpirã ºi restul de bun simþcât îi mai rãmãsese (Eminescu, Opere. V. Publicisticã, Chiºinãu,2001, p.305-306).

Ce s-a întâmplat cu persoana / personalitatea lui Eliade, dupãEminescu?

El s-a modelat, în chip autodistructiv, dupã propriile�închipuiri subiective� ºi �greºeli�, rezultatul evolutiv fiindsuficienþa de sine, invidia, lipsa de bun simþ ºi �trãirea în ficþiuni�.�Sânta fire vizionarã� din tinereþe este anihilatã de pornirilevanitoase, dezechilibrate (or, echilibrul între antiteze e principiullui modelator) desacralizate. Modalitatea publicisticã a caricãriieste arma bine mânuitã de Eminescu:

�El deveni din ce în ce mai închipuit ºi mai apocaliptic, încâtîntors în þara lui ºi fãr-a fi încetat de a exercita o înrâurire ºi maimare ca-n trecut, el a mai trãit ca o primejdie vie pentru oriceaspirare adevãratã ºi serioasã. Istoria românilor scrisã de el este oþesãturã de închipuiri subiective ºi de greºeli; o a doua ediþie agramaticii e o adevãratã babilonie de fantezii etimologice, iar poeziilesale sunt stârpituri de cuvinte strãine înºirate dupã o mãsurã oarecare.Aproape tot ce-a fãcut Ioan Eliade modestul învãþãtor de la Sf.Sava,a fost caricat de Heliade-Rãdulescu. Oricine va scrie o istorie aculturii pe malurile Dunãrii va trebui sã vadã într-acest singur individdoi oameni cu Totul deosebit: unul modest, îngãduitor, plin de bunsimþ; celãlalt suficient, invidios, trãind în ficþiuni ºi lipsit de oricebun simþ� (Ibidem, p. 306).

Totuºi, i se recunoaºte în acest antiportret capacitatea de �aavea a doua vedere�. Un ochi ager de pe faþa adevãratã a lui Janussurprindea �formele fãrã fond� ºi �urieºenia� oamenilor care nu erau�decât niºte comedianþi îmbrãcaþi franþuzeºte. Finalul articoluluivorbeºte tocmai despre aceastã notã pozitivã ce decurge dinnegativitatea firii sale stranii:

�În cei din urmã zece ani ai vieþii sale îi mai rãmãsese un singurinstinct adevãrat. Din cugetarea cu totul strãinã a tineretului el aprevãzut falimentul economic ºi intelectual al generaþiei de faþã; aprevãzut cã oamenii care se gerau ca uriaºi nu erau decât niºtecomedianþi, îmbrãcaþi franþuzeºte. S-ar putea zice chiar cã acest omstraniu avea în unele momente un soi de-a doua vedere. Cu toateacestea constatãm cu durere cã multe din relele ce le prevedea ºi-auavut cauza în chiar direcþia pe care o dãduse el culturii române� (Ibidem).

Eminescu îºi susþinea afirmaþia privind �lipsa filologicãpozitivã� ºi �babilonia de fantezii etimologice� printr-o probarecomparatã a trei texte reproduse din Abecedarul lui Creangã, dinPilde ºi ghicitori, adunate de C.Ispirescu ºi fragmentul epic Mihaidalui Heliade Rãdulescu, din care citeazã: �Se împlinirã secoli. Prinrada queca vie / ªi deifãcãtoare a spiritului-scienþei / Din creatóre �Agape a Deului-Pãrinte / În sinul Curãþiei, Verginãtãþii sacre / M-amconceput de Sine. Materia luat-am, / M-am revestitu cu dînsa ca-nceruri cu Lumina / ª-am încarcat Cuvîntul, sã deifacu pe Omul /Fãcutu-mi-l-am ºi fiu de cerescu Pater / L-am înfrãþit cu sine;sanctificaiu Sãracul, / Productul muncii salle cu dreptul prefãcendu-l/ În corpul º-al meu sînge de viaþã dãtãtóre / Legat-am a mea Pace,Am întãrit Credinþa, / Am încãlzitu Amorul, am îndulcit Speranþa /Am consolatu pe Miser; am plîns tot Proletarul; / Am fericit însecoli pe fãcetori de pace, / Ameninþat-am Crima; fruntat-amHypocritul.� (Din Mihaida, cântul I)

Pãdurea erorilor ºi a viciilor. Dante rãtãcit în aquea valle,întempinã trei férae allegoricae quae-l împedicã d-a eºi. Umbre luiVirgiliu i se aratã; predice Copoiul prin quare într-o zi Lupa funestãva fi uccisã, ºi Italia liberatã. Se offere lui Dante d-a face cãlletoriaquae are a-i mîntui suffletul, mai înteiu prin Infernu, apoi la Purgatoriu,spre a fi dupo aqueasta condus în Cerul beatilor printr-o cãllãusã maidemnã. Dante accepe, ºi ei plécã.

�În mijlocul calii vieþaei nostrae / Me reaflai într-o selbã obscurã,/ Quôci callea directã era perdutã. / Nu é d-a spunne quat era de durã /Astã selbã silvestra-asprã ºi fürte / Quôci ºi în cuget reînnoe frica! / Eatît d-amarã quât picu é mai mürte, / Ci spre a tractà d-el bine que aflaiuacolo / Spunne-voiu d-altele que avui-nainte: / Cum îþi întrau, nu sciubine-a redice, / Eram plin de semn la punctul aquella / ª-devãrata calleabandonassem�

�Sã ne rãspunzã fiecine, cu mâna pe conºtiinþã, care e limbaromâneascã, cea din Învãþãtorul copiilor ºi din colecþia dlui Ispirescusau cea scrisã de Heliade Rãdulescu?�, întreabã Eminescu (Opere, XI,Bucureºti, 1984, p.162-163).

Verdictul eminescian, dat cu spirit neconcesiv �bibilonieifanteziilor etimologice� nu impieteazã asupra judecãþilor de valoaremai echilibrate fãcute într-un context cultural ºi istoric mai larg.

Deºi cosmopolit, talentul lui Heliade Rãdulescu era �natural�:�Eliad ºi Asachi ºtiau de zece ori mai multã carte decât d-nii C.A.Rosetti, Costinescu, Carada ºi Fundescu� (Opere, X, ed cit., p. 22);precizând paternitatea unei poezii, noteazã: �Ioan Eliad (sau, dupãcum se numea mai târziu, Heliade-Rãdulescu) a fost într-adevãr unom însemnat, dar poezia aceasta n-a fãcut-o el. Ea e din pana luiC.Bãlãcescu, scriitor cu mai puþin renume, dar cu mai mult talentpoetic decât Eliad� (Ibidem, p. 86); vorbind de pãrerea cã �sistemulinstrucþiei publice la noi e introdus ºi mãnþinut prin instigaþiunileRusiei, pentru a sã facã din români o naþiune de turburãtori ºi panglicaride meserie, slabã înãuntru, paralizatã în afarã, totdeauna maturã de acãdea în braþele colosului de la nord�, remarca iarãºi ochiul uneoriprofetic heliadesc: �Acestea erau opiniile lui Eliad. Supoziþia luifundamentalã poate fi o exagerare, sigur este însã cã rezultateleînvãþãmântului prevãzute cu ochiul lui uneori profetic s-au pututconstata în timpul rãzboiului oriental ºi se vor putea constata ºi deacum înainte� (Ibidem, p.413).

Articolul din 21 iunie 1884 publicat în �Timpul� prezintã omicrosintezã a activitãþii lui Heliade-Rãdulescu, în care meritele tragîn cumpãna valoricã mai mult decât �greºelile�:

�Statuia lui Eliad zace, datã uitãrii în umbra ziduriloruniversitãþii. Cu toate acestea e statuia unui bãrbat care, de la 1825începând, a inaugurat atât reforma limbei literare de azi, pe care i-odatorim în mare parte lui, precum ºi reforma socialã. Ca literat ºipolitic, dacã n-a creat opere nemuritoare, desigur au fost promotorulcel mai arzãtor al tuturor miºcãrilor generoase ºi au avut, ca nealtul,o influenþã determinantã asupra caracterului culturei române. Eibine, zace uitatã statuia lui, cãci alte griji au patrioþii. Onor, republicãa Ploieºtilor, invitã la inaugurarea (cu profir) a statuei Libertãþii,ridicatã pentru a atesta virtutea ploieºtenilor în susþinerea drepturilorcetãþeneºti, cu ocazia proclamãrii republicii de la 1869-1870�(Opere, ed.cit, XII, p.216).

Judecata valoricã înclinã spre �meritul de cãpetenie� în domeniulreformãrii limbii literare, el apãrând chiar ca �pãrinte� al acesteia.

În Gramatica româneascã (1828) este gãsit un alt ton decâtacela al limbei prozaice ºi poetice înainte de el, al stilului �lumeþ� ceare �ceva oncþios, ceva oriental, deºi limba e îndealmintrelea foartefrumoasã�, decât �tonul de predicã, certãreþ� al lui Petru Maior ºiªincai. Fragmentul reprodus este urmãtorul:

�Ei! Dar ce fel de carte e asta? Uite-te minune! Aici lipsesc omulþime de slove! Aºtia vor sã ne lase sãraci! (Gramatica s-a tipãritfãrã eta, XI, psi, omega ºi altele.) Vedeþi lucruri copilãreºti! Vedeþieresuri! Vedeþi nesocotinþã! Toatã lumea se sileºte din ce în ce maiare sã mai adaoge ºi sã se mai îmbogãþeascã, dar ei! Ia uitaþi-vã cã ºidin ce mai avem vor sã lepede! Atît! S-a stricat!! S-a-a-a duuus acumºi limba! Ei au lepãdat oxiile ºi psila ºi dasia! O, drãguþele! Ca de elede nimic nu-mi pare aºa de rãu, cã parcã erau niºte floricele. Oamenilorfãrã gust, fãrã leac de ortografie, dar cine s-a pus pe voi sã vã arãtaþimai iscusiþi decît atîþia înþelepþi bãtrîni? Voi v-aþi gãsit sã stricaþi ceeace au gãsit cu cale atîþia inºi ºi nu ca voi, ci altfel de învãþaþi! ªi apoinu ºtiþi voi cã obiceiul este bãtrîn ºi cã trebuie sã purtaþi cinste ºi sfialãcãtre dînsul! Pãcat de Dumnezeu sã se ducã atâtea slove!

� Aºa domnule, s-au dus ºi acum dumneata sã fii sãnãtos! Ele s-audus ºi nu se vor mai întoarce cãci le-a gonit o soþietate întreagã, le-agonit însuºi dreptul cuvenit�

Pasajul citat este o dovadã a unei limbi care s-a debarasat deconvenþiile medievale ºi ecleziastice ºi s-a apropiat de viul grai ºicapabile de a exprima idei moderne. În aceastã ipostazã Heliade-Rãdulescu apare ca primul �scriitor modern al românilor� ºi �pãrintelelimbii literare pe care o întrebuinþãm astãzi�:

�Din aceastã probã se va vedea care e meritul de cãpetenie a luiEliad. El scria cum se vorbeºte; viul grai a fost dascãlul lui de stil. Prinel limba s-au dezbrãcat de formele convenþionale de scriere ale evuluimediu ºi ale cãrþilor ecleziastice, a devenit o unealtã sigurã pentrumânuirea oricãrii idei moderne. Din acest punct de vedere Eliad afost cel întâi scriitor modern al românilor ºi pãrintele acelei limbiliterare pe care o întrebuinþãm astãzi. Chipul propus de el la 1828pentru încetãþenirea termenilor tehnici, termenilor noi pentru ideinouã, se urmeazã ºi se recomandã ºi astãzi ca cel mai potrivit. Dacãmai târziu el, omul practic al bunului simþ ºi al esperienþei, a începuta croi sisteme a priori de ortografie, meritul lui nu scade. Literaturas-a þinut de începuturile sale cele bune (1826-1846) ºi au lãsat de-oparte erorile� (Ibidem, p. 414).

1918

* Fragment din Ion Heliade Rãdulescu: Panhimnicul Fiinþei, încurs de apariþie la Editura Bibliotheca.

2120

RECITIRIHenri Zalis

APLECAREA TRESTIEI*(pagini de jurnal)

Când scandalul legat de Incognito a izbucnit, mi-am dat seama cãBarbu se pierduse într-un pãienjeniº de proiecte ce îi depãºeau puterile.Nimeni nu putea sã lucreze paralel la o tetralogie ca Incognito (1975-1980), la un copios ºir de note de drum, sã purceadã la compunereaeseului despre Mãºtile lui Goethe (1968-1987) ºi sã adune documentareapentru Istoria polemicã, antologicã a literaturii române de la originipânã în prezent din care numai volumul I, Poezia românã contemporanã(1975), îl aruncase pe autor în chinuitoare insomnii.

Un asemenea travaliu faraonic reclama excese de toate felurile. Nuam verificat, neavând cum, dar se vorbea despre peste zece �colaboratori�(traducãtori, documentariºti, hagiografi), convocaþi sã dea fiecare�materie brutã�, pentru ca Jurnalul unor romane, spre exemplu, sã nuse întrerupã din lipsã de �subiecte�, ori sã întârzie livrarea �petelor deculoare� la refacerea climatului istoric nutrit cu întâmplãri teribile.

Cum s-a lãmurit între timp, respectivii �colaboratori� au sustrasdin Konstantin Paustovski diverse fragmente (poate cã ºi din altesurse) ºi l-au indus în eroare pe Barbu, dându-i-le ca pagini în afaraoricãrei discuþii. Plasate în textele acestuia au iscat scandal, de peurma cãruia el ºi lucrãrile sale au încetat sã mai fie plauzibile.

*Am tot încercat sã-l descos, de câte ori am avut timp la

dispoziþie: cum îºi dozeazã truda, ce gen de scriere îi corespunde:nuvela, scenariul cinematografic, romanul �cu etaje�, pamfletul...,sonoritãþile teatrale.

Rãspundea încurcat:� Las-o naibii! Tot ce fac, de la prozã scurtã la reconstituiri încifrate,

mã consumã enorm. Ies vlãguit din �temniþa� mea literarã. Nu-mi maipune întrebãri. Mã încurc în descifrãri. Adicã mã trãdez. Literatura aajuns, pentru mine, un infern. Scriu cum unii picteazã, arã ogorul, macinãporumbul. Adun, scad, împart. Obosesc. Mai ºi mor puþin...

Pauzã. Barbu tace, nu mai vrea sã iasã la �interogatoriu�. Vinerândul meu sã scutur copacul de poame, ca sã surprind din ploaiabinecuvântatã câteva propoziþii închegate. Potrivesc niºte banalitãþi.Nu e dispus la destãinuiri. În general, Barbu s-a zugrãvit pe sine rar,nu ºi-a declarat mentorii, n-a fãcut previziuni despre literatura carel-a impus.

Va trebui odatã, într-o clipã de rãgaz, sã pun în seama descifrãriifilonului tragic al mahalalei, atât de prezent în nuvela lui F. Aderca,Domniºoara din strada Neptun, preþuirea cu care l-a privit pecontemporanul sãu, Eugen Barbu. Dezrãdãcinarea Nuþei, rãpusã de oexistenþã potrivnicã, a incitat în autorul Gropii oprirea la belºugul depoezie din raza locurilor mãrginaºe. În incursiunile sale prin trecut,Barbu mi-a spus cã, dupã ce a trãit el însuºi în atmosfera periferiei, i-adevenit ºi mai drag F. Aderca. Aºa îmi explic repetatele reveniri laliteratura acestuia, când nimeni altul nu a fãcut-o. Atunci, acest gest,neîntâlnit altundeva, s-a adãugat altor dovezi de autenticitate interioarã.

Dintr-un imbold concludent, Barbu a prefaþat plãsmuirile liricedin antologia lui F. Aderca, Murmurul cuvintelor (1913-1923),Editura Minerva, Bucureºti, 1971, ºi a epuizat ºansele editãrii celor23 de caiete consacrate moºtenirii lãsate de J.W. Goethe. Mergândpânã acolo cã s-a oferit sã suporte o mare parte din cheltuielile decorecturã ºi lansare ale vastei lucrãri.

Avem aici dovada cã reuºita literarã indiscutabilã a celui carene-a dat 1916 l-a impresionat mult pe Eugen Barbu. S-a dedublatironic, spunându-mi: �sunt ºi eu puþin evreu� dacã Aderca �s-asimþit pe sine ca un adevãrat român!�. Suplimentar, referitor laarta situaþiilor de viaþã, Eugen Barbu a subliniat cã datoritã ºi luiAderca spaþiul privirii a reþinut nuvela ca cea mai potrivitã pentruidentitãþile erotice, treaptã indispensabilã distilãrii lor. Toate astea,ca stãri de suflet, în linia dreaptã a statorniciei.

Mi s-a pãrut ciudat cã, ori de câte ori am dorit sã aflu în ce ordineîºi rezolvã Barbu �zãgazurile� (panã de inspiraþie, sãrãcie pretextualã,salturile de la destinul singular la contopirea lui cu masa socialã subpresiunea anumitor întâmplãri), el refuza pur ºi simplu sã rãspundã.

O singurã datã a fost mai înclinat sã dea consistenþã concretuluipsihologic ºi creativ pe care îl reclamam de la dânsul.

Ca autor, nu s-a substituit celor care îi fac verosimile obsesiile.Am replicat vorbindu-i de Ianus, naraþiune publicatã postum, de caream mai pomenit (într-o primã versiune, Barbu a început s-o redactezeîncã de prim 1975, când a fãcut precizãri despre un text incomod ºinepotrivit, deoarece consfinþeºte prezenþa unui libertin în regimulsocialist). Laitmotivul, desigur, era nelalocul lui, de vreme ceprotagonistul purta mãºti, suficiente sã maculeze pe cei cu care seamesteca, încãrcat de mai multe transmisii, în forme cazuistic nocive.

A fost un moment al calificãrii dinãuntru a purtãtorilor degrai, demenþi, �posedaþi�. Barbu însuºi s-a vãzut pe sine ca prozatorulcãlcând cu alþi enigmatici, gen Ianus, pe urmele acestuia. Dominatde identitãþi nefaste, multiplicate, topite într-o multiplicitatefigurativã. Adesea, putea sã fie chiar Nicu Ceauºescu, pe o treaptãconflictual-criticã. Din acest motiv, Barbu a ezitat îndelung sãcontinue naraþiunea.

Unitatea infernalã a mãºtilor a fost explicitatã chiar ºi în Groapa.Aici, umanitatea apare succesiv tandrã, prãbuºitã, pervertitã. Important,mi-a spus atunci Barbu, conteazã simbolistica. În Groapa, simbolurile(maidanul, socialul nãpãstuit, romantismul însumat � al crimei, tristeþiiºi demoniei) alcãtuiesc un paroxism final, încorporat regiei epice. Caaceasta sã îºi descopere explicit dialectica încãrcatã cu savoare ºispasm brutal. Mai mult ca sigur, pamfletarul Eugen Barbu era propriulinterpret al brutalitãþii pe care o sãdea în alþii.

*S-au pus întrebãri: cum un bãrbat fãrã formaþie intelectualã

(începuse o ºcoalã de subofiþeri de jandarmi), neºtiind nicio limbãstrãinã, s-a încumetat sã citeascã o bibliotecã de cãrþi traduse ºinetraduse. Cum a cutezat sã scrie despre Goethe fãrã lecturipregãtitoare asupra iluminismului. Cum a preluat date, furnizate dealþii, pe bilete ºi mici tãieturi de hârtie despre Sainte-Beuve, HenriBergson, Sigmund Freud, Edmund Husserl, Karl Jung, Baudelaire,Rainer Maria Rilke, William Faulkner, Thomas Mann?

Cum a dobândit elemente de psihologie modernã, de careimaginaþia lui de scriitor avea presantã nevoie, fãrã sã fi parcurslucrãri de specialitate.

Putem, în schimb, sã-i pãtrundem mai bine tainele, ºtiind cã aachiziþionat mii de cãrþi de vânãtoare, de limbaj ritualizat, decomuniuni magice, ceremoniale medievale de curte, tratate despreparabole, de simbolisticã mito-poeticã, despre autoritateasacerdotalã ºi relative la repertoriul identificãrilor cosmogonice.Pare destul ºi nu a fost...

Eugen Barbu ºi-a mai procurat ediþii din cronicari, l-a împinsnevoia sã intre în adâncurile Didahiilor lui Dosoftei, a constituit �pentru uz propriu � un fiºier cu date despre familiile fanariote dincare, nelipsit, figurau ºi �detalii� nu tocmai marginale: care dintrefanarioþi aveau femei rele de muscã sã le �împrumute� altora, casã-ºi promoveze afacerile etc. etc.

Nu a fost întâiul scriitor român animat de vâltoarea în care s-autrezit înglobaþi protagoniºti ai lui, abili, crânceni, triviali. Dar afost, cu siguranþã, unul care, în timp ce jalona drumul, a dorit sã leconstruiascã etapele afirmãrii tendenþios, în planuri de viaþã ample,sfârtecate de crunte suferinþe.

Neocolind homosexualitatea, coºmarurile sterilitãþii, distanþeleîntre lesbiene ºi heterosexuale, indecenþa incestului, violurile...

Intervenea câte un pretext ºi venea peste el, din voia lui,�exodul� unor întregi rafturi de bibliotecã. Plecau la Zamora cu el ºicâte unul-doi consultanþi. Nu i-am vãzut la faþã, n-am date dacãerau diletanþi ori oameni de meserie.

Eugen Barbu avea acolo o casã de vacanþã, sã mai �scape� deterfeloage, de sâcâielile zilnice. Ajunºi în apartamentul primitor seapucau de treabã, înºirau pe covor scheme, achiziþii incidentale,litografii sau coborau în subsol sã nu le scape din vedere acele scrierice meritau luate în serios. Unele se acordau cu ce adunase interesatulcolecþionar pentru o fazã sau frazã din Principele.

M-a primit la el de câteva ori, în strada Mihai Eminescu, amstat într-o odaie numitã �cabinetul de închipuiri� ºi am bãgat deseamã o sumedenie de factori pe care îi numea strict �de meserie�.

În imediat, agenda. Bogatã în suprapuneri, fãrã mari scãderi.Cele mai multe plecau de la detalii, adânceau detaliile.

Nu era leneº. Se deºtepta devreme ºi se aºternea pe lucru.* Fragment din volumul omonim, în curs de apariþie la Editura Bibliotheca.

22 23

ESEUGeorgeta Adam

MIRCEA ELIADE.Perenitatea ºi universalitatea

arhetipurilor (I)

O dublã neºansã a fãcut ca Mircea Eliade sã nu se impunã ca unveritabil deschizãtor de drumuri ºi în poetica imaginarului.Distincþiile, disocierile, construcþiile lui ideatice au fost apreciate laadevãrata lor valoare dupã acelea ale unor contemporani care i-aupreluat admirativ tezele. Gilbert Durand oferind exemplul cel maiconcludent. O cauzã a fost, desigur, limba în care ºi-a scris pânãspre 40 de ani opera ºtiinþificã. Se ºtie cã aceea literarã a fost scrisãnumai în românã. Dar ºi primele lui lucrãri de erudiþie, de laCunoºtinþe botanice în vechea Indie (1931) ºi Cosmologie ºialchimie babilonianã (1937) pânã la Insula lui Euthanasius (1943),tot în românã au fost concepute. Pare curios pentru un savant acãrui bibliografie cuprinde numeroase titluri în francezã (ºi care atrãit din septembrie 1945 pânã în martie 1957 la Paris), dar debutulsãu ca autor de cãrþi în alte limbi � prin Yoga. Essai sur les originesde la mystique indienne (1936) � are la bazã un text în englezã pecare colegi de generaþie l-au tradus în românã, iar alþi amici l-autradus în francezã. �Dubla traducere � avea sã conchidã mai târziuDumitru Micu, bazându-se pe confesiunile lui Mircea Eliade însuºi,nu putea decât sã afecteze negativ calitatea lucrãrii, adulteratã, pede altã parte, de «numeroase greºeli de limbã ºi erori de tipar»,grefate pe «grave imperfecþiuni», datorate «neajunsurilor de tinereþe»ºi inexperienþei.� (Dumitru Micu, Mircea Eliade. Viaþa ca operã,opera ca viaþã. Bucureºti: Editura Constelaþii, 2003, p. 145).

Dar ºi mai mult citatul Traité d�histoire des religions (1949),prefaþat elogios de Georges Dumézil, e o carte tradusã din româneºte,ca ºi Le Mythe de l�Eternel Retour (1949) ºi � parþial � Images etSymboles. Essais sur le symbolisme magico-religieux (1952). Douãdintre cele trei studii pe care le-am menþionat (adicã primul ºiultimul) au fost recomandate publicului cititor ºi, desigur, savanþilor,de ilustrul istoric al civilizaþiilor care avea printre confraþi auraunui patriarh. Preþuirea lui pentru Mircea Eliade a fost una realã,dar forma ei de manifestare a fost una involuntar restrictivã. Pentruprofesorul aureolat de glorie ºtiinþificã de la College de Franceautorul Imaginilor ºi simbolurilor �se dovedeºte mereu a fi fost ºia fi rãmas, înainte de toate, un scriitor ºi un poet� (Mircea Eliade,Imagini ºi simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios.Prefaþã de Georges Dumézil. Traducere de Alexandra Beldescu.Bucureºti: Editura Humanitas, 1994, p. 7). Afirmaþie care puteacîntãri mult în ochii �marelui public� (invocat expres în prefaþã),nu ºi în aceia ai colegilor întru cercetare dominaþi de scrupulul�ºtiinþific�. Anvergura savantului Mircea Eliade se dezvãluie laadevãratele ei proporþii dupã 1957, când Universitatea din Chicagoîl invitã în Statele Unite ºi-i încredinþeazã catedra de istoria religiilorde la Facultatea de teologie. Urmeazã ani în care îi apar, în francezãºi englezã, studii capitale precum Naissances mystiques (1959),Aspects du mythe (1963), Le sacré et le profane (1965), Fromprimitives to Zen (1967), De Zalmoxes à Gengis-Khan (1970),Histoire des croyances et des idées religieuses (3 tomuri, 1975,1978, 1982), Simbolism, the sacred and the arts (1985), cãrþi ce-iaduc o imensã celebritate, onoruri, premii, distincþii. Sunt anii încare îl descoperã ca strãlucit precursor Gilbert Durand (în 1969) ºiJean Burgos (în 1982).

Dar în timp ce operele lui erau publicate în limbi de marecirculaþie (ºi nu numai), în propria þarã a autorului destinul lui eramai degrabã vitreg. Doar Aspecte ale mitului avea sã fie tipãritã �dupã stresante amânãri (Într-o scrisoare cãtre Dumitru Micu, din14 iulie 1970, dupã ce semnala reuºita polonezilor, care traduseserãTraité..., publicat în �douã ediþii epuizate� ºi selectaserã �capitolesemnificative� din cinci volume, de la Le Mythe de l�Eternel Retourla Le Sacré et le profane, îºi explica refuzul de a efectua o vizitã înþarã: �Ce-ai spune D-ta, ce-ar spune orice om cu demnitate, de un

În contrast cu petrecãreþii Bucureºtiului, consideraþi �inºi fãrãcãpãtâi�, întocmea, potrivit planului, minimum ºapte-opt pagini�de necesitate�, cu gust de frondã (apoi le citea ºi le ºtergea ºi leadãuga �mici sporuri de text�. Asta, pentru început.

Un proces latent intervenea de la primele linii. Eroticul, înruditcu jocul, cântecul, destrãmarea, fiorul morþii, vestea primeledezlegãri. Primele senzaþii gata sã devieze substratul problematic.Esenþa comicului la Eugen Barbu avea câteva variante. Apela,nedezminþit, la impertinenþe, dar nu ocolea frivolitatea, scandalosul,derizoriul reprimat, trecerile spre gravitate. Aºa fiind, o noapte deiubire devenea un singur ceas de acuplare pentru ca, urmãtoarele sãascundã legãturi cu alte femei, accidente erotice, penumbre.

Al doilea amãnunt: scria la douã romane aproape concomitent.Sau punea �bine� note (aºa s-au strâns Caietele Principelui), maitransfera de ici-colo, �detaºa� � îi plãcea sã zicã � frânturi de peisajeºi biografii. Cum a procedat la ªoseaua Nordului, pentru a �completa�o nuvelã oarecare, redactatã înainte, cãreia nu-i gãsise întrebuinþare.

Pleda, cu discreþia sa dintotdeauna, ca în þesãtura unor proze sãnu repete fire de ficþiune �atacate� în adânciri anterioare. Trebuiaulãsate deoparte ºi propuneri imagistice speciale, câtã vreme contaunumai �calitãþi excesive� încã �nedezlegate�.

Contau afinitãþile lui Eugen Barbu cu literatura alegoriilor ºiparabolelor. La Sãptãmâna nebunilor s-a întâlnit cu cineva sãaprofundeze reprezentãri despre Neant. A mers la acea persoanã,deºi o detesta, s-a lãsat târât la abator, curios sã vadã cu ochii luicum se mãcelãreau animalele.

Trãia strãfulgerãri de gânduri, în legãturã cu cele douã-trei spaþiide recluziune de la Spitalul nr. 9. Privea dorinþa de izolare abolnavilor cu respect. L-am auzit spunând cã pentru fluenþa frazei,nu faptul cã simþi femeia cum te adulmecã are însemnãtate, numaiapãsata ei tãcere dupã ce ai posedat-o agresiv, cu neplãcere.

Recunoscuse unui psihanalist cã nu aºteaptã sã-l caute vreoprietenã. Cele vicioase ºtiau cã evitã sã piardã timpul cu ele. Cu celelalte,nici vorbã sã doarmã împreunã o singurã noapte! Era sãtul de femeileprovidenþiale, tot ce cãuta erau femelele. Te uiþi la ele ºi instantaneu leiei trupul, de rest sã se ocupe proºtii, torþionarii, visãtorii...

Ori de câte ori a memorat o demolare, ºi-a spus cã la mijloceste amestecul cuiva de sex opus. Numai asemenea persoane auintoleranþa celor respinse ºi fanatismul marilor dezechilibrate.Între ele s-au strecurat ºi femei cumsecade. Vorbea de una dintreele, liber, destins. Cât despre celelalte...

Tot în virtutea spiritului postmodern în care-ºi concepe romanul,Mihai Stan se întreabã, prin intermediul lui Gicu Vãlimãrescu, ce tip dedeznodãmânt ar fi potrivit: �fericit, aºteptat, brusc, ilogic, cu suspans,tragic�. În aceeaºi ordine de idei este conceput, pentru �închidereacãrþii dupã rânduiala bunilor povestitori de odinioarã�, un epilog ludico-ironic, în care este punctat succint traseul biografic ulterior finaluluipentru fiecare dintre personajele romanului: de exemplu, inspectorulºcolar Filerot va cunoaºte o ascensiune fulminantã a carierei, fiindnumit director general al învãþãmântului preuniversitar; Vãlimãrescu,devenit senator ºi omul nr 2 în PLÞ, este victima unui complot, fiindtotal compromis politic, pentru a emigra ulterior într-o þarã îndepãrtatã,unde se îmbogãþeºte peste noapte. Un astfel de final, calchiat dupãmodelele povestitorilor de secol XIX, este alt artificiu textual pregãtitde Mihai Stan pentru încheierea romanului. ªi, în aceeaºi notã parodicã,aflãm cã hâtrul epilog nu e compus de niciuna dintre vocile naratorialeale cãrþii, ci de un oarecare Iuliu Cobârþã, un lector care editeazã agendape care, rãtãcitã fiind, o gãseºte o anume doamnã Fevronia ºi o vindeunui profesor (probabil Mihai Stan).

Voit ambiguu ºi supus interpretãrilor este ºi titlul romanului: �Ieºireadin Paradis� poate fi, pe de o parte, emanciparea de constrângerile ºiabsurditãþile lumii comuniste, pentru o iluzorie libertate în �lumeanouã�, la fel de coruptã ºi de mincinoasã; pe de altã parte, �ieºirea� din�Paradis� ar putea constitui un �final�, o încheiere pentru romanulanterior, o reconsiderare ºi o reaºezare a sensurilor acestuia.

Agreabil scris, �Ieºirea din Paradis� oferã o lecturã pluralã, întentativa sa de a contura imaginea lumii româneºti postrevoluþionare,mai altfel ºi paradoxal de la fel ca detestabila �lume veche�,constituindu-se totodatã într-o meditaþie personalã asupra scrisuluiºi mecanismelor creaþiei.

ÎNTRE REALITATEªI INGINERIA (META)TEXTUALÃ*

(continuare de la pagina 15)

scriitor care, dupã ce i se amânã trei ani [în text luni, eroarecorectatã de meticulosul destinatar � n.n. G.A.] o carte, ºi opt lunialta (încã neapãrutã!), ºi i se amânã tipãrirea unei traduceri (Aspectsdu mythe) dupã ce «oficialitãþile» insistaserã sã se efectuezetraducerea în timp record, ºi nu i se publicã nici mãcar un foartecuminte interviu, mai mult bibliografic (dat lui O. Cotruº în oct.1969, la Paris), ºi se refuzã nenumãrate cronici ºi articole (aºacum am fost informat), acceptându-se din când în când un articoldespre activitatea lui � ce-ai spune despre acest scriitor dacã arveni, acum, în þarã? Cã vine sã se ploconeascã pe unde trebuie, cusperanþa cã i se vor publica ceva cãrþi ºi, de asemenea, vine ca sã-ºi«perie» foºtii colegi ºi astfel sã reintre în «actualitatea literarã».[...] De peste 30 de ani mi-am acceptat destinul. Nu vãd de ce-artrebui sã-l reneg acum, riscând sã se interpreteze dorul meu de þarãºi de familie drept oportunism ºi milogealã. Nu acuz pe nimeni, cãcinu «vremile sunt sub om»... Sper cã lucrurile se vor însenina într-ozi. Iar dacã nu voi mai apuca ziua aceea, Bãlcescu ne-a învãþat cã sepoate muri româneºte în orice colþ al pãmântului�. (v. DumitruMicu, Mircea Eliade. Viaþa ca operã. Opera ca viaþã, ed. cit., p.258) � în România, în 1978, în traducerea lui Paul G. Dinopol,urmatã apoi de Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, I-III, în1981, 1986, 1988, în excelenta versiune a poetului Cezar Baltag.Era prea puþin pentru a releva, la dimensiunile ei reale, staturauriaºã a mitologului ºi a poeticianului. Într-un fel, Mircea Eliaderepeta destinul lui B. P. Hasdeu, cãruia îi dedicase în 1937 omagistralã ediþie criticã de Scrieri literare, morale ºi politice. ÎnIntroducerea acesteia, Eliade susþinuse � la 30 de ani de la moarteamodelului sãu � cã opera lui Hasdeu era încã necunoscutã posteritãþiiºi cã-i revenea noii generaþii de exegeþi misiunea de a pune înlumina meritatã creaþia acestui �geniu de o înspãimântãtoarevastitate�. Cât despre sine, avea o pãrere ce se cuvine cunoscutã:�fac parte din acea (nefericitã!) familie de scriitori care nu au cãrþi,ci o operã. Nu cred cã pot fi «gustat» ºi cunoscut decât integral.�(Ibidem, p. 256).

Acest moment fast, al retipãririi ºi receptãrii integrale n-a fostposibil decât dupã 1989, douã edituri importante, Humanitas ºiUnivers, având în aceastã privinþã un rol esenþial. O bunãcunoscãtoare a scrisului eliadesc, Sabina Fînaru, sublinia în 2003, înprefaþa volumului Eliade prin Eliade, cã �practic, în ultimii 12 ani,aproape în fiecare lunã s-a publicat la noi o carte semnatã deMircea Eliade�. Bibliografia inseratã la sfârºitul volumului oferãargumente convingãtoare în sprijinul acestei opinii, dar ºi detaliuledificator cã include ediþii postdecembriste ale volumelor lui, fãrã ale menþiona însã pe cele princeps. Fapt ce confirmã, credem, vitregiaunui destin. Abia acum, când avem tabloul aproape integral al operei,îi descoperim amploarea, coerenþa, organicitatea. De la articolele,�fragmentele� ºi eseurile începutului, la marile sinteze alematuritãþii, temele, subiectele sunt reluate ºi dezvoltate concentric.

Preocuparea pentru antropologie, etnologie, arhetipologie ºisimbolism e o constantã. Pentru Eliade simbolul este �uninstrument de cunoaºtere�, iar mitul � o �dramatizare� a simboluluice exprimã o viziune asupra lumii, o �formã de viaþã ºi de gândire�prin care omul �se vindecã de acþiunea timpului� (recte, a istoriei),întorcându-se într-un timp sacru, absolut, supraistoric. În Structurileantropologice ale imaginarului Gilbert Durand semnala�universalitatea arhetipurilor� ºi, plecând de la aceastã axiomã,schiþa chiar o filozofie a imaginarului, pe care o numea (cu untermen al lui Novalis) fantasticã transcendentalã. Ideea apare înscrisul lui Mircea Eliade cu aproape trei decenii mai devreme, prinanii 1951-1952, când conferenþia la Ascona despre simbolismulcentrului ºi simbolismele indiene ale trupului ºi eternitãþii. Eliadeera convins încã de pe atunci cã �fiecare fiinþã istoricã poartã însine o parte a umanitãþii de dinainte de istorie� (Mircea Eliade,Imagini ºi simboluri, ed. cit., p. 15). Intuind provincializareaculturalã a Europei prin dispreþuirea, în linie pozitivistã, a culturilor�sãlbatice�, el semnala supravieþuirea simbolurilor ºi temelor miticeîn psihicul omului modern. Bazatã pe propriile descoperiri, dar ºipe cele ale etnologiei, sociologiei ºi psihologiei abisale, istoriareligiilor ar fi trebuit sã se transforme într-o �metapsihanalizã�.Aceastã disciplinã nu numai cã �ar contribui (...) la eliberarea omuluimodern de provincialismul sãu cultural ºi, mai ales, de realismulistoricist ºi existenþialist�, ci �ar duce la o redeºteptare ºi la oredobândire a conºtiinþei simbolurilor ºi arhetipurilor arhaice � viisau fosilizate în tradiþiile religioase ale întregii umanitãþi.� (Ibidem,p. 43. Este o perspectivã care îndreptãþeºte o concluzie formulatãde istoricul Alexandru Zub într-un articol publicat în 1986 în Vatra

ºi reluat recent, cu prilejul aniversãrii Centenarului Mircea Eliade:�De aceea, tratatul sãu de istoria religiilor e, în fond, o morfologie,pe seama cãreia s-a putut dezvolta o întreaga direcþie de studii. Arezultat de aici ºi un Atlas al lumilor imaginare, prefaþat cu cãldurãde Eliade însuºi, dar rãmas netipãrit pânã acum: o planetã misterioasã,o «noosferã» cu totul diferitã de cea a lui Teilhard de Chardin. E unspaþiu al marilor consonanþe mitologice, de care însã nicicomandamentele culturale, nici raporturile sociale nu sunt strãine.(v. O perspectivã istoriograficã, în Caiete critice, 3-5 (233-235),2007, p. 33). Prin recâºtigarea plenitudinii Fiinþei, prin reîntoarcereala primordial, credea Eliade, omul învinge istoria, �experienþa� ºipãtrunde într-o zonã �realã�, adicã paradisiacã, absolutã,supratemporalã. E de altfel un aspect relevat într-unul din primelesale eseuri, Insula lui Euthanasius (1939), în care analiza Cezaraeminescianã. Insula lui Euthanasius, adicã locul în care cadavrulpustnicului �e ferit de descompunere�, e, observa cu subtilitate eseistul,�din clasa insulelor transcendente�, un spaþiu propice �reintegrãrii înarhetip�. Insistând asupra �simbolismului ecumenic� din prozaeminescianã ºi asupra metafizicii incluse în ea, �metapsihanalistul�împinge discuþia pe un teren aparent surprinzãtor, acela al receptãriioptime a creaþiei artistice, care nu poate fi decât esteticã. �Fapt estecã adâncind ºi luminând simbolul central al unei opere de artã,facilitãm «înþelegerea» ºi desfãtarea ei, realizând condiþiile optimeunei desãvârºite contemplaþii estetice. (Contemplaþia esteticã, dealtfel, n-a exclus niciodatã, în timpurile bune ale filozofiei, cercetareametafizicii implicate în opera de artã. Cãci nu existã operã de artãcare sã nu fie solidarã cu un «principiu», oricare ar fi el.)� (MirceaEliade, Insula lui Euthanasius. Bucureºti: Editura Humanitas, 1993,p. 17) (Vom reveni mai târziu asupra rãsfrângerilor literare � ºi nunumai � pe care le au aceste opinii în scrisul lui Mircea Eliade.) Esteînsã în afara oricãrui dubiu cã legãtura dintre funcþia miticã ºi scriiturapoeticã pe care o semnala (în 1982!) Jean Burgos în Pentru o poeticãa imaginarului a sesizat-o mai devreme Mircea Eliade. Indiciile înacest sens nu sunt neglijabile. Când se opune segregãrii tipologice ºiabordeazã dialectica hierofaniilor, Eliade sugereazã cã ºi poetuleste un cosmocrat, un �«legãtor» prin puterea sa spiritualã�.Argumentaþia lui abundentã, care condenseazã totuºi o informaþieuriaºã, de a cãrei amploare ne putem da seama citind, de pildã,bibliografia aferentã fiecãrui capitol din Tratatul de istorie alreligiilor se bazeazã, nu de puþine ori, pe operele poeþilor. Odiseealui Homer ºi Metamorfozele lui Ovidiu îi oferã semne revelatoare ºipentru condiþia de �þesãtor� a poetului: �Cãci a þese nu înseamnãnumai a predestina (pe plan antropologic) ºi a uni laolaltã realitãþidiferite (pe plan cosmologic), ci ºi a crea, a face sã iasã ceva dinpropria substanþã, precum face pãianjenul care-ºi þese pânza din elînsuºi.� (Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor. Cu o prefaþã deGeorge Dumézil ºi cu un Cuvânt înainte al autorului. Traducere deMariana Noica. Bucureºti: Editura Humanitas, 1992, p. 177)

Studiind regimul diurn al imaginii, Gilbert Durand reliefeazãadmirativ rolul lui Eliade în soluþionarea ºtiinþificã a ceea ceantropologul numeºte �problema mitologicã a legãrii�: �Ni se parecã Eliade rezolvã judicios aceastã dialecticã considerând cã legareaºi dezlegarea se subordoneazã activitãþii principale a unui suveranlegãtor.� (Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului.Bucureºti, Editura Univers,1977, p. 204) Un suveran cu o condiþieexistenþialã ambivalentã deconspiratã prin etimologia consacratãde Eliade cuvântului Yoga, provenit din sanscritul Yug (=a legalaolaltã). Istoricul român al religiilor confirmase cã etimologia�Yug înseamnã a lega�, dar introdusese amendamentul paradoxal cã�legarea� presupune ca o condiþie prealabilã �ruperea legãturilorcare unesc spiritul cu lumea�. (Idem) Idee socotitã de Gilbert Durandca premisã a deplasãrii miturilor ºi imaginilor spre regimul antifrazei,adicã, am adãuga noi, spre un regim favorabil creaþiei poetice:�Aceastã reflecþie a istoricului religiilor [Mircea Eliade � n.n.]subliniazã, o datã mai mult pentru noi, însemnãtatea proceseloreufemizante, ºi mai ales a antifrazei în demersurile imaginaþiei.Vedem antifraza constituindu-se încã de la primii paºi diairetici aidialecticii, ºi ambivalenþa care rezultã de aici [...] marcheazãpreferinþa tainicã a gândirii umane care constã înainte de toate în anega existenþialul ºi temporalul.� (Op. cit., p. 204-205) Când vainventaria celebrele sale �elemente pentru o fantasticãtranscendentalã� ºi va aborda metodic chestiunea structurilor ºi afigurilor de stil (antifraza, hipotipoza), Durand nu va face decât sãreia, cu alte cuvinte, raþionamentul lui Eliade: �Repetarea imaginilorºi prin aceasta chiar reversibilitatea timpului, spulberã însuºiconceptul de timp.� (Op. cit., p. 525)

2524

26 27

Evadarea prin poezieDebutul unui omde succesuri

ALAMBICOTHECADumitru Ungureanu

A fost botezat cu numele Fãnel. Provine dintr-o familienumeroasã ºi sãracã. La vârsta când trebuia sã intre în pâineasocialistã, l-a lovit revoluþia ºi l-a obligat-forþat sã se descurce.Expresia asta � a se descurca � a prins, în timp, o pojghiþã peiorativã.Descurcãreaþã românului dintotdeauna defineºte zona ilegalitãþiirar condamnate juridic. Se descurcã borfaºii de cartier, muncitoriinecalificaþi, ºoferii printre gropi ºi miliþieni, afaceriºtii de partid ºide stat, politicienii plecaþi cu pluta ºi întorºi cu avionul sau vaporulplin de marfã chinezeascã, ziariºtii de talk-show inept ºi însãilat lanesfârºit... Cine nu se descurcã pe mândrele noastre plaiuri tot maisãrãcite, mai poluate ºi etern prost administrate?

Obligat, ziceam, sã se descurce, Fãnel a încercat diverse meserii.N-a agonisit nimic, de-abia se ajungea de azi pe mâine. într-opermanentã lipsã, cu foamea când astâmpãratã frugal, când pesponci sau pe-mbuibate, trupul tânãr cerându-ºi drepturile, flãcãulîn putere a gãsit cã e nimerit sã se însoare. ªi, cum e la minteaoricãruia, a ochit-vrãjit o fatã singurã la pãrinþi, cu maºinã ºiapartament. Nu era chiar frumoasã, dar cine e, la o adicã? în fapt,ar fi luat-o ºi fãrã acareturi, fiindcã era sãnãtoasã, întreagã, rezistentãla tãvãlealã. Iar tãvãlealã nu înseamnã aici treaba intimã a fiecãruicuplu de proaspãt cãsãtoriþi, ci... muncã, bãi tovarãºi!

Aºa zicea socrul mic, fost responsabil cu aprovizionarea înregimul defunct. Dar munca n-a-mbogãþit pe nimeni, zicea tot acela,mai ales pe cinstite! Fãnel s-a orientat rapid, cu asemenea filosof laîndemânã ºi cu exemplul lui personal dinainte. Deosebind în ginerepotenþial de viitor, tatãl fetei a investit cu prudenþã ºi perseverenþã,fãrã sã-l scape din ochi. Au pornit afaceri cu pâine. Aduceau de la ofabricã bucureºteanã ºi vindeau pe platoul din faþa uzinelor încãfuncþionale. ªi socrul, ºi ginerele nu se sfiau sã conducã Dacia veche,apoi Dacia papuc, apoi furgoneta WV, cumpãratã la second-hand.Dormeau nopþile în parcarea fabricii, la rând cu alte maºini, din ceîn ce mai multe. Ca sã nu fie daþi laoparte, au mirosit ale cui palmedelicate necesitã unsoare. Au bãgat la vânzare ºi covrigi. ªi gogoºipreparate de un vecin care s-a lãsat de serviciu ca sã facã avere cuproduse ce n-au timp sã se rãceascã. (N-a fãcut!) Cafeaua a mersbine un timp. Venea muncitorul de-acasã hurducat în autobuzul denavetã, cheaun dupã noaptea petrecutã la televizor, bea o ceaºcã defierturã caldã, se simþea ca la oraº, pãrea cã se trezeºte. Dar nu setrezea, n-avea spor, nici tragere de inimã la ºaiba din atelier. ªi luiFãnel, ajuns acum respectabil ca greutate, tatã de copil mic, posesorde maºinã proprie, plus ibovnicã în oraºul vecin, i-a picat fisa cânda auzit un muºteriu zicând: �Bãi, nea Cutare, ce-i spãlãtura asta?Mai întãreºte-o ºi mata, cã adormim dracu� pe bandã!�

Cu ce se întãreºte cafeaua? Cu rom, coniac, vodcã sau rachiudin prunii combinatului! Astfel cã prima ceaºcã fiind preþuitã lasuperlativ, gologanii au început sã curgã. S-au oprit însã peneaºteptate, dacã nu þinem cont de �contextul macro-economic�,cum le plãcea unora sã glumeascã, folosind vorbele prim-ministruluiºububãþ. �Departamentul contabil� (adicã soacra micã, bãgatã ºi eaîn business) a constatat cã suma datoratã de cei cãrora li se vânduse�pe listã� depãºeºte cash-ul din tejghea. E, ºi din ziua când s-adecretat planul de urgenþã pentru redresare, constând în aplicareaprincipiului cã nu se mai vinde pe �trece-mã în caiet�, locanta s-aaerisit, golitã de muºterii, ca ºi de marfã. Nici azi nu se ºtie dacã auîncasat �creanþele�... Cât despre �redevenþe�...

�Tatã-socrule, a cuvântat Fãnel într-o searã, dupã a nu ºtiu câtaabsenþã nocturnã din patul conjugal ºi din apartamentul socresc,pânã acum þi-am zis «tataie» dupã ãsta micu... De-acum îþi voi zice,din respect, domnu� Gogu! M-ai învãþat tot ce trebuie! Ura, ºi-amplecat! Ne vedem prin þãri strãine...�

Am scris, nu doar o singurã datã, despre debuturile târzii, despre cãrþi ºiautori care au aºteptat (nici ei nu ºtiau bine ce) nu ani, ci decenii spre a seînfãþiºa decent publicului. Cei mai mulþi aveau meserii fãrã nicio tangenþã culiteratura, dar, intelectuali fini ºi artiºti în structura intimã, erau bunicunoscãtori ai aventurii versului românesc, la curent cu ceea ce se produceaîn domeniu. Din sensibilitatea ºi cultura lor deosebite s-au nãscut romane ºivolume de versuri care, de multe ori, atingeau nivelul mediu al creaþiilor aºa-ziºilor profesioniºti. Conºtienþi sau nu de acest lucru, scriitorii nou veniþiîncearcã sã îºi facã loc, sã pãtrundã în intimitatea cititorului, întrucât au cecomunica, iar timbrul lor are adesea ceva propriu, demn de consemnat. Înaceastã categorie, a debuturilor care îndeamnã la meditaþie (ºi totodatãimpresioneazã prin seriozitate), se înscriu cãrþile semnate de AlexandruSpãtaru, inginer termoenergetician, cunoscut în cercurile literare bãcãuane,mai ales atât pentru predispoziþia pentru lirism, cât ºi pentru ce a publicatdupã 2000. La vârsta debutului editorial, Alexandru Spãtaru trecuse de 60 deani, se pensionase, lãsând în urmã ºi lucrãri teoretice despre centraleleelectrice de termoficare de la Borzeºti ºi Bacãu, precum ºi o activitateapreciatã în meseria practicatã o jumãtate de veac. * Mãrturisesc cã nu i-amreþinut numele în revistele de culturã citite cu obligativitate în munca mea deredactor cultural la Radio ºi Televiziune. Asta nu înseamnã cã trei dintrevolumele pe care mi le-a trimis recent (Pasul mare � 2004, Aºteptãri � 2007ºi Evadare continuã � 2007) nu m-au pus serios pe gânduri, cãci comentariilece le însoþeau, se datorau unui profesor cu autoritate, d-na Viorica S.Constantinescu, ºi unor critici mereu convingãtori, d-nii Dan Mãnucã ºiConstantin Cãlin. Concluziile ºi analizele la care au supus poeziile luiAlexandru Spãtaru, deloc conjuncturale, confirmã existenþa unui poet adevãrat,multã vreme nemãrturisit, prea timid în contextul liricii actuale. M-auinfluenþat desigur ºi cele spuse de criticii amintiþi, dar am mizat, ca întotdeauna,pe propriile impresii. Ele s-au întâlnit în privinþa axiologicului cu aceleaparcurse ºi m-au fãcut sã cred cã, independent de vârstã, de profesie, devremuri, românul a rãmas, incorijibil, poet. Pãcatul ºi-l asumã senin, pre-cum soarta hãrãzitã. În acest sens, faptul s-a comis în 2001, când Editura�Universitas XXI� din Iaºi i-a tipãrit Cercuri concentrice în albastru, iar înanul urmãtor, Lumina definitivã. Din cele douã plachete, Alexandru Spãtaruva face ºi o selecþie, operând unele modificãri la nivel de vers, ºi alcãtuindantologiile din 2007. Definitorie mi se pare Evadare continuã, de unde îlputem privi pe întârziatul autor în ceea ce are specific. Mai întâi de toate,dorinþa de autodefinire dintr-un discurs sec ºi sincopat. Truditor / la cunoaºterede sine (Fiºã autobiograficã) obþinând �statutul de Sisif inversat / Legat lapicioare, ziua cãram pietrele din deal la vale; / noaptea îºi pierdeau greutatea/ ºi se întorceau la locul lor� (Împreunã) îºi manifestã bucuria ofrandei:�Doar din roade voi da / când vor fi roade bune, / oricui îmi va cere(Înºtiinþare). Pentru asemenea gest, decorul este halucinant: �Pe o mareneverosimilã, / o corabie nebunã / Marea este deasupra mãrii, în oglindã(Corãbiei îi lipseºte o bucatã de busolã). Speranþa ºi aºteptarea par a filaitmotivele lui Alexandra Spãtaru: �Opritã din drum, / corabia mea a rãmasla ancorã, / în largul unei mãri de nisip, în aºteptare / Pe cel mai înalt catargeste arboratã �flamura speranþei� (Marea mea) Ele chiar se înfãptuiesc: �Lacântatul luminilor, / s-au deschis ferestrele... / Mâna Împãratului / mi-aumplut cãmãrile / cât sã îmi ajungã / pânã-n urmãtoarea noapte de Crãciun�(Noapte de Crãciun). Bucuria, covârºitoare, are nevoie de confirmare: �Maispune-mi / sã nu-þi fie teamã // Sã nu-þi fie fricã� (Mai spune-mi) Ea ar fiîntãritã prin credinþã (O candelã s-a aprins) �Rãstignitul a coborât / ºi ne-aluat de mânã� (Când toamna a fost primãvarã); iar oamenii �ºi-au ridicatprivirile în rugãciune / Ia izvoarele de ploaie. / Era secetã� (Zborul). Deºiprezentul ar fi sumbru: �Tristã, planeta / are de gând sã-ºi schimbe polurile,/ sã scape de-un prezent / ce se mai zbate în trecut.� (ªansã ratatã). Înºirândmemorabile Cadenþe mizere, poetul îºi justificã tristeþile, dar simte cumtotuºi �rãsar semnele destinului Lumii� (Cântecul stelelor). * Complex,jonglând cu iluziile ºi amãgirile, Alexandru Spãtaru, înþelegând visurile�bãtrânului capac� ºi ale regnului vegetal, se vrea �rege boem, / dar fãrã tronºi coroanã ºi sperã: �Câteva cuvinte lãmurite în foc / vor strãluci poate, / pecerul cuvintelor, // ºi timpul nu le va stinge� (Poate).

Cred în presentimentul poetului.

ROMÂNUL A RÃMAS POET?Liviu Grãsoiu

2928

ªtefania Rujan

ESEU

În opera Marthei Bibescu gãsim, de asemenea, referinþe asupraaspectului fizic al locuitorilor, mai ales al tinerilor, cât ºi asupracostumelor populare, cu croiala lor elegantã ºi culorile sobre, caacest remarcabil portret de tânãrã þãrancã: �Are pe cap o basmaneagrã cu multe falduri, legatã într-o parte. Poartã o ie de pânzãgroasã, împodobitã numai pe umeri cu trandafiri negri ºi fluturidin argint. O fotã de culoare închisã, cu dungi, semãnând cu opânzã egipteanã, strâns înfãºuratã pe ºoldurile înguste, precumcele ale unui bãiat. Merge torcând dintr-un caier uriaº de lânãneagrã, iar furca o are prinsã în cingãtoare. Cu mâna stângã trageuºurel din lânã cu degete care par a mulge, iar cu mâna dreaptãînvârteºte repede fusul ce atârnã la capãtul unui fir întins de-alungul braþului subþire.�

Este de la sine înþeles cã nu numai þãranca românã sau fatasimplã din popor au atras atenþia cãlãtorilor strãini ci ºi femeiledin aristocraþia românã. Parcurgând povestirile de cãlãtorie aleautorilor francezi, observatori atenþi, mereu în alertã, putemînþelege mai bine fenomenul de aculturaþie din secolul al XIX-leaºi rolul deloc neglijabil al femeilor, receptive la ideile înnoitoare. Spresfârºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul secolului al XIX-leatoatã aristocraþia românã se îmbracã dupã moda orientalã. Cuexcepþia câtorva detalii, toþi cãlãtorii francezi descriu aproapeidentic costumul oriental adoptat la curte. (Vedem aici un exemplude intertextualitate, aºa cum întâlnim frecvent în literatura decãlãtorii). Am ales, ca exemplu, descrierea lui Ulysse de Marsillac,pentru tonul lirico-nostalgic al evocãrii timpurilor de altãdatã:

�Peste pãrul bogat împletit, purtau cu îndrãznealã un �iºlic�din blanã, împodobit cu un colier de diamante fixat cu o agrafãdin smaralde. În picioare purtau pantofi cu vârful încovoiat ºiciorapi ajuraþi, prinºi cu o jartierã din panglici roºii. Supremacohetãrie era sã laºi capetele acestor panglici sã se vadã de subcãmaºa brodatã, care ajungea pânã la glezne. Ele purtau ºi un�anteriu�, o togã largã de stofã, iar pe deasupra un ilic brodat cuaur. Cordonul lor era de o bogãþie incredibilã: imaginaþi-vã o brãþarãmare strângând mijlocul. Cãmaºa finã ºi transparentã dezgolea,prin broderia elegantã, goliciunea sânului. Un colier, cel mai adeseaînsã o salbã de aur, dupã moda bizantinã, le atârna pe piept.�

Cãlãtorii francezi observã cã moda apuseanã a fost adoptatãmai întâi de cãtre femei ºi tineri. Iatã, de exemplu, ce scrie Langeronîn jurnalul sãu: �În 1806, am întâlnit încã multe femei purtândîmbrãcãminte orientalã [...]; dupã un an, toate femeile din Moldovaºi din Þara Româneascã au luat portul european. [...] Câþivatineri au început sã poarte frac; însã bãtrânii ºi bãrbaþii cu slujbeºi-au purtat mai departe barba ºi anteriul lung, pânã la glezne.�Rochechouart, care cãlãtoreºte la Iaºi în 1807 remarcã nu numaicostumul oriental al boierilor ci ºi «gravitatea (lor) plictisitoare»împrumutatã de la turci, în timp ce soþiile lor se îmbrãcau dupãultima modã din Paris sau Viena, imitau purtãrile doamnelor �dela vechea curte a Franþei; chiar mobilele lor veneau de la Paris.�Lejeune, traducãtor al lui Raicevich (Voyage en Valachie et enMoldavie, Paris, 1822) observând schimbãrile culturale dinsocietatea boiereascã în sens occidental, dupã rãzboiul din 1806-1812, subliniazã faptul cã femeile, cu graþia, eleganþa ºi o�îndemânare care n-ar fi repudiatã� nici de compatrioatele sale,

sunt mult mai implicate în acest proces decât bãrbaþii.Emanciparea femeilor ºi a tinerelor fete, cochetãria, eleganþa, chiarluxul, adoptarea modei pariziene sunt puse în evidenþã spre 1813de contele de Lagarde care se îndrãgosteºte chiar de o româncã,Catinca de S. (probabil Slãtineanu dupã Nicolae Iorga) ºi, câþivaani mai târziu, de Laurençon (Nouvelles observations sur laValachie). Ultimul remarcã nu numai frumuseþea ºi firea plãcutãa sexului frumos din aceastã þarã, dar ºi inteligenþa ºi viociunea luideplângând în acelaºi timp o anumitã întârziere în educaþie ºiculturã. Peste douã-trei decenii acest neajuns pare sã fie remediat,de vreme ce Billecocq (Album moldo-valaque, 1848), consul alFranþei, întâlneºte la un bal de la Curte doamne valahe de ofrumuseþe ºi o inteligenþã strãlucitoare, ale cãror purtãri alese nuerau întrecute decât de franceza fluentã, curatã ºi subtilã pe careo vorbeau. La rândul sãu, Ulysse de Marsillac nu se dovedeºtenumai un prieten sincer al României, ci ºi un apãrãtor al femeiiromâne pe care o apreciazã în mod deosebit pentru inteligenþa ºicultura ei: �S-ar spune cã româncele nu au altã inteligenþã decâtcea care se manifestã la vederea unei podoabe? Nimeni nu estemai în mãsurã ca mine sã afirme contrariul. Cunosc multe dintreele care au gust artistic ºi cultivã cu succes muzica ºi desenul.Toate vorbesc cu eleganþã mai multe limbi, sunt foarte interesatede problemele grave pe care le pun politica ºi filozofia, oferindsoluþii cu atât mai interesante ºi mai neaºteptate cu cât spiritullor nu este mutilat în copilãrie de prejudecãþile unui catehismriguros. Citesc mult ºi nu numai romane; toate capodoperelenoastre le sunt cunoscute, iar dacã în lume nu par mai serioase,dacã îºi pãstreazã comorile inteligenþei pentru cei puþini care ºtiusã le aprecieze, este greºeala bãrbaþilor.� Raoul Perrin (Coupd��il sur la Valachie et la Moldavie, Paris, 1839) apreciazã, deasemenea, frumuseþea femeilor, talia lor sveltã, cochetãriaseducãtoare, conversaþia într-o francezã la fel de �purã�, de�corectã� ºi de �aleasã� ca cea a unui �Blaisois� (locuitor dinapropiere de Blois), aptitudinile muzicale, eleganþa, dar mai alesamabilitatea, ospitalitatea ºi o politeþe care o aminteºte, în acelaºitimp, pe cea francezã ºi pe cea orientalã. Ospitalitatea ca ºifrumuseþea constituie liantul, punctul comun al femeilor din clasesociale diferite, deosebite ca educaþie, preocupãri, culturã. Tabloulschiþat de Jules Michelet, ale cãrui sentimente amicale faþã deRomânia sunt bine cunoscute, reprezintã însãºi imagineaospitalitãþii: �Intraþi în aceastã colibã. O femeie frumoasã caretoarce vã întâmpinã, vã salutã cu amabilitate în fermecãtorul eigrai vechi. Lasã totul la o parte, este plinã de atenþie, procedeazãca o mamã sau ca o sorã la întoarcerea fratelui iubit [...]. Ea oferãtot ce are, cea mai bunã smântânã, fructele pãstrate pentru fiulabsent; strãinul este mult mai mult; este trimisul lui Dumnezeu.�

Cât despre doamnele din înalta societate, Raoul Perrin nueste singurul care pune în evidenþã ospitalitatea lor cu totuldeosebitã. Lejeune observã, de exemplu, �graþia ºi amabilitateacu care ele îndeplinesc ospitalitatea faþã de strãini� în timp ceStanislas Bellanger le caracterizeazã ca �bune�, �blânde�,�spirituale�, fãcând �onorurile casei lor cu un bun gust ºi unfarmec în voia cãruia strãinul se lasã cu atât mau uºor cu cât estemai neaºteptat.�

Unele povestiri de cãlãtorie conþin referinþe la �moºtenirileîndepãrtate�, �credinþele�, �miturile� vechi, cum ar fi «mitul»Elisabetei Movilã, femeie aprigã dar model de mamã ºi soþie, ºide ce nu, model feminin de umanitate, de a cãrei amintire esteimpregnatã mânãstirea Suceviþa (Mlle Vessereau, Visite aux églisesmoldaves în Revue des deux mondes, 1934).

În unele relatãri ale cãlãtorilor francezi, imaginile alteritãþiifeminine sunt complexe, înconjurate de o aurã de mister, rezultatal unor acte mentale complicate, a unei capacitãþi de gândiresuperioarã, chiar dacã uneori era greºit canalizatã: �Nu cunoscfemei mai abile decât cele din Principate sã înceapã o intrigã, s-oorganizeze, s-o continue, s-o desfacã, ca mai apoi sã nu se maipreocupe deloc de ea�, afirma Stanislas Bellanger.

IMAGINEA FEMEII ÎN POVESTIRILEDE CÃLÃTORIE ALE AUTORILOR

FRANCEZI REFERITOARELA SPAÞIUL ROMÂNESC (II)

(continuare la pagina 31)

3130

Florentin Popescu

Profesorul PAPADIMASã fi fost prin varã, dacã nu cumva pe la începutul toamnei lui

1983. Predasem editurii Sport-Turism manuscrisul unei cãrþi, Peurmele lui Vasile Voiculescu, eram mulþumit ºi obosit ca un muncitorla pãdure care tocmai a sfârºit de stivuit lemnele ºi aºteptam cunerãbdare verdictul redactorilor din amintita instituþie.

ªi pentru cã pe atunci nu eram nicidecum acreditat în lumeaculturalã ca istoric literar, directorul editurii a fost de pãrere calucrarea mea sã meargã la o personalitate care l-a cunoscut pescriitor ºi poate, eventual, sã facã niºte observaþii pertinente ºi laobiect pe marginea viitoarei cãrþi. Am fost consultat ºi eu ºi amspus cã singurii scriitori realmente foarte competenþi în �materiede Voiculescu� sunt numai doi: ªerban Cioculescu ºi OvidiuPapadima. ªi cum se ºtia cã primul dintre ei era prea ocupat ºi cãva refuza, sorþii au cãzut asupra celui de-al doilea.

Aºa se face cã, punându-mi manuscrisul în mâini, directorulediturii m-a trimis la Ovidiu Papadima, dupã ce, fireºte, domnia safusese prevenit printr-un telefon cã va primi vizita �unui tânãrcare a scris o carte despre viaþa ºi opera lui V. Voiculescu�.

Dupã ce uºa vilei din strada Aviator Sãnãtescu nr. 38 s-adeschis pe jumãtate, în faþã mi-a apãrut un personaj subþire, înaltºi trecut de prima tinereþe. Era profesorul Ovidiu Papadima, celcare lucrase alãturi de autorul lui �Zahei Orbul� ºi al �Ultimelorsonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginarã�, onotorietate în critica, istoria literarã ºi folcloristicã româneascã,omul care fãcuse patru ani de închisoare, în deceniul �50-60, pentruunele articole anticomuniste publicate înainte de rãzboi (atunci, laceasul vizitei mele, încã mai trãia cu teama terorii ºi a urmãririi luide cãtre securitate...).

Când te afli faþã în faþã pentru prima oarã cu o marepersonalitate pe care mai înainte n-ai cunoscut-o decât din scrieriale ei, încerci, se înþelege, o mare emoþie. Aºa s-a întâmplat ºi cumine. În chip firesc gazda a manifestat o oarecare rezervã. Doareram un necunoscut, un temerar ce cutezase sã scrie despre V.Voiculescu, dar cine ºtie ce alte scopuri oculte se puteau ascundeîn spatele acelei vizite?

Peste alte douã sãptãmâni eram din nou în casa D-lui OvidiuPapadima. Între timp citise manuscrisul ºi am avut o discuþielungã pe baza textului. Scrisese ºi referatul. Era unul favorabil, iarobservaþiile de amãnunt (care fuseserã aºternute cu creionul pe numai puþin de ºaptesprezece pagini) mi le-a înmânat separat de�referatul pentru editurã�, spunându-mi pãrinteºte: �Dumneataia-le, uitã-te la ele ºi dacã am greºit, nu le da atenþie!...�. Desigur,n-am fãcut aºa, fiindcã aproape toate erau justificate, de la celelegate de unele afirmaþii ºi pânã la cele vizând formulãri ºi expresiimai puþin fericite.

Celor douã vizite le-au urmat apoi altele (chiar ºi dupã �afacerea�cu referatul amintit). Treptat-treptat d-l Papadima mi-a acordat unmare gir de încredere ºi mi-a povestit multe, nu numai din viaþaliterarã interbelicã (i-a cunoscut pe Camil Petrescu, pe MateiuCaragiale, pe Ion Pillat, pe Cezar Petrescu ºi pe mulþi alþii), ci ºi dinanii de temniþã (�Universitatea în care intelectualii de dupã gratiiþineau searã de searã prelegeri, fiecare în domeniul sãu�).

Pot spune, fãrã a exagera, cã de la o vreme am devenit chiarprieteni. Impresionat de figura celui ce avea în urma lui o operãliterarã preþioasã (chiar dacã istoria literarã ar reþine numai douãcãrþi ale lui, O viziune româneascã asupra lumii, 1941 ºi Creatoriiºi lumea lor, 1943 ºi tot ar fi de ajuns spre a-i rãmâne numele

PORTRETE ÎN PENIÞÃprintre scriitorii noºtri importanþi) am scris de mai multe ori(cronici, interviuri, amintiri) despre Ovidiu Papadima, un ins demare omenie ºi bunãtate. I-am conturat figura ºi într-o carte,Amintirea care ne rãmânea (2002), iar printre volumele de preþ debibliotecã pãstrez, între altele, ºi un exemplar din Cretorii ºi lumealor, ediþia princeps, pe care mi-a scris aºternut aceste frumoasecuvinte: �Prietenului Florentin Popescu, în amintirea lui V.Voiculescu, care vãd cã e atât de vie ºi în sufletul sãu de tânãriubitor al patriei noastre, al peisajului ei ºi al valorilor ei spirituale,aceastã carte din care poate afla mai multe despre lumea literarãinterbelicã în care a trãit ºi a creat poetul.

Cu dragoste ºi preþuire,Ovidiu Papadina. 20 nov. 1983�

Ovidiu Papadima ne-a pãrãsit la sfârºitul lui mai 1996, lãsândîn urma lui explozia de verde ºi de flori din curþile ºi grãdinile aflateîn preajma Mãnãstirii Caºin, unde a fost depus ºi unde � tristãrealitate! � foarte puþini dintre cei care l-au cunoscut (profesori,studenþi, simpli cititori) au venit sã-i aducã un ultim omagiu...

Nu putem încheia aceste câteva consideraþii înainte de a nereferi la imaginea �celuilalt�, în raport cu reprezentãrileautorefenþiale româneºti. Este vorba, în cazul nostru, de femeiaevreicã, a cãrei «alogenitate» se manifestã în coafura diferitã de aromâncelor care îºi împletesc pãrul în cozi: �Femeile evreice dinaceste provincii în loc de a adopta aceastã manierã, care nu li s-arpotrivi, de vreme ce-ºi taie pãrul, îºi împodobesc boneta cu unºirag de ducaþi în jurul feþei�.

Un alt element �alogen� care atrage atenþia cãlãtorilorfrancezi este femeia þigancã pe care o întâlneau cam peste totîn þinuturile româneºti. Ulysse de Marsillac, abia sosit laOrºova, remarcã cu încântare �mlãdierea ºi graþia tinerelorþigãnci de la Dunãre�. Reîntâlnindu-le la Turnu-Severin, autorulfrancez este fascinat de aceste apariþii mlãdioase ºi, prinstrãmoºii lor, care se închinau zeului ªiva, misterioase: �Aiciveneau cântând, sã ia apã, tinerele þigãnci care, în vremea aceea,exercitau asupra mea o fascinaþie stranie. Sã fi fost de vinãochii mei care, obiºnuiþi cu albeaþa lãptoasã a femeilor noastredin nord, le învãluiau într-un farmec de nedescris pe acestefete cu pielea bronzatã, abia acoperite de o zdreanþã pitoreascã?Sau exista cu adevãrat o frumuseþe poeticã în aceste formetinere ºi mândre, venite direct din Extremul Orient ºi pãstrândca o sclipire ceva din splendoarea raselor primitive? Nu ºtiu.Dar îmi plãcea sã contemplu de departe mersul leneº al acestorfete brune ºi sã ascult tânguirile lor melancolice ºi monotone,reminiscenþe poate ale imnurilor înãlþate de strãmoºii lui ªiva,zeul distrugerii�.

Studiind povestirile de cãlãtorie ale autorilor francezi, dindiferite epoci, referitoare la spaþiul românesc, am remarcatreprezentãri asemãnãtoare, uneori identice, privind locuitorii,mai ales femeile. Calitãþi cum ar fi frumuseþea, hãrnicia,ospitalitatea, capãtã în plan axiologic, datoritã recurenþei,caracterul unor judecãþi de valoare. Fie cã este vorba de femeiasimplã de la þarã, fie de cea din aristocraþie, opiniile cãlãtorilorfrancezi sunt, de cele mai multe ori, extrem de favorabile. Chiarcei mai severi observatori ai spaþiului românesc devin îngãduitoricând este vorba de reprezentãrile feminine. Nu trebuie totuºi sãne limitãm la un proces linear, simplificator ci la unul mult maicomplicat care implicã «o gradare infinitã între stãri de cunoaºteremai mult sau mai puþin complexe» (Tzvetan Todorov) ºi deasemenea unele afinitãþi ca ºi o anumitã subiectivitate generatãpoate ºi de eternul raport masculin-feminin.

IMAGINEA FEMEII ÎN POVESTIRILEDE CÃLÃTORIE ALE AUTORILOR

FRANCEZI REFERITOARELA SPAÞIUL ROMÂNESC (II)

(continuare de la pagina 29)

Victor Petrescu

PORTRETE LITERARE

Cicerone Theodorescu

La centenarul naºterii sale (1908), poetul, traducãtorul, publicistulCicerone Theodorescu rãmâne, prin controversata sa creaþie, o bornãimportantã a literaturii noastre din zbuciumatele decenii ce au premerssau au urmat ultimei conflagraþiei mondiale a secolului trecut.

Pentru a înþelege arderile interne ale omului ºi operei sale,câteva precizãri de ordin bibliografic sunt necesare. Se naºte laBucureºti, în 9 februarie 1908, într-o familie de muncitori ceferiºti.Cursuri liceale la Bucureºti ºi Târgoviºte, continuate la Facultateade Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Bucureºti. Apreciem cadecisivã pentru formarea viitorului scriitor, timpul petrecut laTârgoviºte ca elev al liceului Ienãchiþã Vãcãrescu, în perioada 1925-1926. Aici va fi sufletul revistei liceului �Vlãstarul� (perioada 10mai 1925 � 1 aprilie 1926). Va publica poezie, prozã, medalioaneliterare, va face cronica unor reviste din þarã. Din cele 6 poeziipublicate: �Moto. Cititorilor noºtri�, �Vagabondaj nocturn�,�Viziune. Steaua�, ne creioneazã starea sufleteascã a adolescentului,ce rãtãcea deseori în oraºul voievodal �pe uliþi mãrginaºe�, acestafiind �oraºul palid� ce �se ºtergea departe, / �Topit parcã-ntr-oluminã de lunã�, fiind strãjuitã ��pe buza brâului / De dealuri,Mãnãstirea solitarã��. Mai publicã prozã �Nebunie. Fragment dinscrisoarea lui C.M. Theodorescu� la rubrica �Rãbojul� face prezentãride cãrþi ºi reviste semnate C. Teod. ºi articolele �Bacovia� ºi �IoanAlexandru Brãtescu-Voineºti�.

Adresându-se în �Moto. Cititorilor noºtri� considera cã �Visarea,tinereþea, amândouã / S-au împletit ºi-au dat ºi dau: cuvântul�, fiind convinscã �Un vers � un rând de prozã � gând deschis / � / � ªoptiþi-vã cãtinereþea noastrã / S-a-nfiorat � ºi-a tremurat, de-a scris / ��.

Formarea sa intelectualã în anii adolescenþei la Târgoviºte, i-aumarcat profund întreaga creaþie.

Cu mulþi ani mai târziu, în 1970, participând la cea de a douaediþie a Festivalului �Moºtenirea Vãcãreºtilor� ºi la festivitãþileprilejuite de revenirea la vechea titulaturã a liceului târgoviºtean�Ienãchiþã Vãcãrescu�, îºi reafirma legãturile adânci cu oraºul ºiºcoala adolescenþei sale: �Faþã de ele, ca fost elev, în ultimele douãclase, al liceului �Ienãchiþã Vãcãrescu� ºi � împreunã cu un grup decolegi � redactor al revistei �Vlãstarul�, mã simt încã ºi azi nunumai un vechi datornic dar ºi un rãu platnic cumva.

ªi totuºi, datoria am încercat ºi mai încerc sã mi-o plãtesc:scrisele mele în legãturã cu istoria dintru începuturi a poporuluinostru, cred cã aici, în acest vrãjitor climat fabulos al capitaleidomneºti îºi aflã explicaþia ºi sursa intimã.�

Dupã absolvirea cursurilor universitare este profesor la diferitelicee (Târgoviºte � Liceul Militar, Bucureºti), redactor, ziarist la oserie de reviste de stânga (Azi, Facla, Cuvântul liber), luând atitudineîmpotriva fascizãrii þãrii. De la debutul sãu în �Universul literar�(1925)va colabora la numeroase ziare ºi reviste: Bilete de papagal,Azi, Credinþa, Cuvântul, Cuvântul liber, Facla, România literarã,Sinteza, Universul literar, Gazeta literarã, Viaþa româneascã,Vremea, Zodiac, Luceafãrul º.a. Dupã 1944 va avea funcþii importantã(la �Centrala Cãrþii�, vicepreºedinte al Uniunii Scriitorilor, redactorºef la �Viaþa româneascã�). Se stinge din viaþã la Bucureºti, în 18februarie 1974. Cum se poate caracteriza succint o creaþie aºa dediversã ce se întinde pe o perioadã de timp de peste trei decenii?

Poezia sa va suferi importante transformãri, de la volumul dedebut Cleºtar (1936) ºi pânã la cele apãrute postum: Nebunul regelui(1976) ºi De bello Dacico (Tropaeum Traiani - 1989). Sunt volumediverse ca mesaj ºi mod de abordare: C.F.R. (1938), Cântece degalerã (1946), Focul din amnar (1946), Calea Griviþei (1949), Uncântec din uliþa noastrã (1953), Focuri de frumuseþe (1955),Zburãtorul de larg (1963), Þãrmul singuratic (1963), Hronic (1965),Platoºa duratei (1973). De asemenea ºi-a consacrat o mare parte atimpului dedicat actului de creaþie, copiilor, cele mai dragi fiinþe aleexistenþei noastre: Un an întreg. Primãvara. Vara. Toamna, Iarna(1952), Gogu Pintenogu (1953), Pãuniþa a crescut (1954), O

ºcolãriþã în pãdure (1955), Copiii cartierului (1961), Bãiatul cupoveºtile (1963), Povestea Ioanei (1963). Activitatea de traducãtora fost diversã ºi prolificã. De la literatura rusã ºi sovieticã: Puºchin,Nekrasov, Gorki, Maiakovski ºi pânã la Mickiewicz, Rimbaud, Rilke,Desnos, Garcia Lorca, Malreaux, Lino Curci, Carcopino.

Dacã în primele poezii atmosfera era �de cleºtar�, cântece �degalerã�, dupã 1953 tonul se schimbã în favoarea celui plin de patos:�Eu vã spun: cu drag privind / Tot ce-i mai nou ºi pâlpâind, / Toatãaceastã / Viaþã-a noastrã / Munca, dragostea ºi þara / Mugurii ºiprimãvara / O desmierd / Nu vreau sã pierd�. În multe din rondelurilesale pãstreazã acelaºi ton, uneori naiv, didacticist: �ªtii tu al mãriinoastre þãrm vrãjit, / Cu toate plajele spre rãsãrit / ªi golfuriledeschizând în soare / Cozi de pãun, fierbinþi, licãritoare?�. Distingemaºadar trei faze importante ale creaþiei sale: cea de început a lirismuluiinterior, cea mai valoroasã urmatã de poezia angajatã a tribunuluicare este în permanent conflict cu lumea, în prefaceri profunde lacare este martor ºi participant ºi în sfârºit, poezia epicã la carerecurge în De bello Dacico. Viaþa, creaþia sa o considerã �drum fãrãcapãt�: �E un drum fãrã capãt / Nu-i un capãt de drum! / Peste-alnegurii treacãt, / Punþi de zâmbet acum� /� pe care nu-l va pãrãsiniciodatã: �De-altcândva, nu mã lepãd � / Iar de astãzi nicicum / Pân-la ultimul scapãt, / pân-la pragul de fum�. Pentru el lumea este �opãdure de cleºtar�: �Cu licuricii de zãpadã / Sclipind pãdurea de cleºtar/ Ne-ndeamnã � fragedã plãmadã � / În basmul ei sã credem iar�.

Pentru el lumea este �o pãdure de cleºtar: �cu licuricii de zãpadã/ Sclipind pãdurea de cleºtar / Ne-ndemnã fragedã plãmada � / Înbasmul ei sã credem iar�.

Exerseazã, în ultimii ani, în special versul alb în De bello Dacico.Portretul fãcut împãratului Traian este sugestiv: �Omul ce-a fost �strãlucind � / Cerul Familiei Ulpia / ªi al puterii romane, / Privincialul/ Din Spania-nvinsã / Cuceritor prin blânde-al învinºilor; / Stâncatarpee a dacilor, / Scara Gemoniei noastre / Dar ºi pãrinte-al poporuluimeu; / El, / Între toþi împãraþii, / Optimus Princeps��.

O sintezã a scrisului sãu întreprinde Mihai Gafiþa în prefaþã lavolumul Nebunul regelui. El remarca �temperamentul poeticveritabil� evidenþiind cã în evoluþia sa �s-au petrecut seisme, atât deadânci, încât au prefãcut de tot materia ºi capacitatea de a transmite,câºtig de cauzã având în acest proces, revãrsarea artizanã,diluvionarã, atingând proporþii de stihie�.

Cu valenþe lirice certe, privind viaþa cu incertitudine ºi deseorisolitar, rece, având ca finalitate construcþii dominate de cerebral,Cicerone Theodorescu rãmâne dupã o sutã de ani de la naºterea sa, ovoce a liricii româneºti, într-o epocã zbuciumatã a existenþei noastre.

Scrieri: Cleºtar: poeme. Bucureºti: Fundaþia pentru Literaturã ºi Arte,1936. Cântece de galerã: poeme. Bucureºti: Fundaþia Regalã pentru Literaturãºi Artã, 1946. Calea Griviþei: poem. Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturãºi Artã 1949. Întâmplarea din grãdinã. Bucureºti: Editura Tineretului, 1952.Un an întreg. Primãvara, Vara, Toamna, Iarna. Bucureºti: Editura Tineretului,1952. Gogu Pintenogu. Bucureºti: Editura Tineretului, 1953. Un cântec dinuliþa noastrã. Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã, 1953.Pãuniþa a crescut. Bucureºti: Editura Tineretului, 1954. Scriitorul ºi carteala noi. Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã, 1954. O ºcolãriþãîn pãdure. Bucureºti: Editura Tineretului, 1955. Versuri alese, I-II. Bucureºti:Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã, 1955. Fãurari de frumuseþe. Bucureºti:Editura Tineretului, 1955. Vistavoiul dimineþii. Bucureºti: Editura Tineretului,1956. Oameni ºi dragoste. Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã ºiArtã, 1958. Poezii. Bucureºti: Editura Tineretului, 1959. Cele mai frumoasepoezii. Bucureºti: Editura Tineretului, 1959. Atenþie, copii. Bucureºti: EdituraTineretului, 1961. Copiii cartierului. Bucureºti: Editura pentru Literaturã,1961. De dragoste. Bucureºti: Editura pentru Literaturã, 1961. Bãiatul cupoveºtile. Bucureºti: Editura pentru Literaturã, 1963. Povestea Ioanei.Bucureºti: Editura Tineretului, 1963. Povestea Ioanei. Bucureºti: EdituraTineretului, 1963. Poteca lunii. Bucureºti: Editura pentru Literaturã, 1964.Zburãtorul de larg. Bucureºti: Editura pentru Literaturã, 1965. Hronic.Bucureºti: Editura Minerva, 1965. Hronic: versuri. Bucureºti: Editura Militarã,1965. Pãdurea de cleºtar. Bucureºti: Editura Tineretului, 1967. Þãrmulsinguratic. Bucureºti: Editura Tineretului, 1968. Versuri. Bucureºti: Editurapentru Literaturã, 1969. Platoºa duratei. Bucureºti: Editura Minerva, 1973.Nebunul regelui. Bucureºti: Editura Cartea Româneascã, 1976. De BelloDacico. Bucureºti: Editura Cartea Româneascã, 1989.

Referinþe: Piru, Al. Poezia româneascã contemporanã, 1950-1975,vol. I. Bucureºti: Editura Eminescu, 1975, p. 154-158; Brânduº, Victor.Figuri de cãrturari ºi artiºti în Târgoviºte. Târgoviºte: Casa Corpului Di-dactic Dâmboviþa, 1982, p. 87-97; Micu, Dumitru. Scurtã istorie a literaturiiromâne. Bucureºti: Editura Iriana, 1995, p. 365-366; Petrescu, Victor;Paraschiva Serghie. Dicþionar de literaturã al judeþului Dâmboviþa. 1508-1998. Târgoviºte: Editura Bibliotheca, 1999, p. 218-219; Popa, Marian,Istoria literaturii române de azi pe mâine, Bucureºti, Fundaþia �Luceafãrul�,2001, p. 1072-1073; Dicþionarul general al literaturii române, vol. VI (S-T),Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 2007, p. 698-700.

3332

3534

RESTITUIRINicolae Scurtu

ÎNTREGIRI LA BIOGRAFIA

LUI IOAN I. CIORÃNESCU

Biografia poetului ºi traducãtorului Ioan I. Ciorãnescu (n. 1905� m. 1926), care a trãit doar patru luºtri, extrem de puþin, conþineunele necunoscute, ce se cuvin a fi clarificate spre a nu se maiperpetua erori, aproximãri sau, chiar, denaturãri.

Poetul, de o precocitateneobiºnuitã, face parte dindinastia de cãrturari aCiorãneºtilor, se naºte laMoroieni, în þinutul Dâmboviþei,în familia unui strãlucit învãþãtor,Ion Ciorãnescu (n. 1874 � m.1948), stimulat, apreciat ºipreþuit de Spiru Haret, unul dintrecei mai însemnaþi reformatori aiînvãþãmântului românesc.

Publicã, încã de la cinci-sprezece ani, poezii originale,traduceri ºi adaptãri dinliteratura francezã a cãrei limbão cunoaºte în aproape toatenuanþele ei. Prezenþa sa înreviste, precum Gândirea,Universul literar, Adevãrul

literar ºi artistic, Lumea copiilor, Foaia tinerimii, Viaþa literarã,Cuvântul literar, Universul copiilor ºi Vlãstarul, revista Liceului�Spiru Haret� din Bucureºti, unde a fost ºi redactor, demonstreazã,fãrã echivoc, apariþia unei voci lirice noi în peisajul literar dinprimele decenii ale secolului abia încheiat.

Tânãrul Ioan I. Ciorãnescu citise enorm ºi, mai ales, poeziefrancezã, germanã, englezã, italianã ºi, desigur, poezie româneascã,fiind, astfel, familiarizat cu cele mai interesante discursuri lirice dela noi ºi din literatura universalã.

Debutul sãu, în volum, are loc în anul 1924 ºi nu 1925, cum greºits-a ºtiut, pânã acum, cu placheta Poveºti în versuri pentru copii 1.

Revelatoare ºi, în acelaºi timp, edificatoare e ºi misiva,necunoscutã pânã acum, pe care o trimite Editurii �CarteaRomâneascã�, de fapt, cãrturarului ºi savantului Ion Simionescu (n.1873 � m. 1944), preºedintele Consiliului de Administraþie al vestiteiinstituþii de culturã naþionalã, pe care a coordonat-o ºi supervizat-o pânã în anul 1944.

Ioan I. CiorãnescuStr[ada] Pomul Verde, nr. 10Loco

Bucureºti, 5 mai 1924Onor[atã] �Cartea Româneascã�,

Am primit scrisoarea d[umnea]v[oastrã] din 2 c[u]r[en]t princare sunt anunþat cã manuscrisul meu cu titlul �Poveºti în versuripentru copii� a fost premiat cu suma de lei 3000. [Trei mii]

Declar cã am primit aceastã sumã de la d[umnea]v[oastrã],rãmânând ca manuscrisul sã fie editat în condiþiunile prevãzuteîn prospectul d[umnea]v[oastrã] de anunþarea concursului al III-lea pentru premii, pe care îl aprob în totul, semnând chiar peprospect în acest scop.

Cu stimã,Ioan I. Ciorãnescu

5 mai 1924

Se poate observa, cu destulã uºurinþã, eleganþa, corectitudinea ºidistincþia unui poet care comunicã cu instituþiile culturale ale Românieipostbelice. Semnificativã e, de asemenea, ºi epistola pe care oexpediazã poetului ºi memorialistului George Tutoveanu (n. 1872� m. 1957), una dintre figurile cele mai distinse ale literaturii românedin toate timpurile.

Foaia TinerimiiRevistã ilustratã de culturã generalãTelefon 44/36

Bucureºti, 20 martie 1925Str[ada] Carol, nr. 14

Iubite domnule Tutoveanu,Revista2 noastrã dorind în n[umã]r[ul] de Paºti sã întocmeascã

o antologie a primãverii, publicând în acest numãr cele mai alesepoezii din literatura noastrã, vã roagã sã binevoiþi a-i acordafavoarea de a publica printre celelalte ºi admirabilad[umnea]v[oastrã] poezie ~ Farmec3, care face parte din volumulAlbastru4.

Cum d[umnea]v[oastrã] întotdeauna v-aþi dat obolul, în scris,atunci când a fost nevoie de încurajat tineretul, nu ne îndoim,stimate d[omnu]le Tutoveanu cã ºi de aceastã datã ne veþi arãtaaceeaºi bunãvoinþã solicitudinii noastre.

Vã rugãm totdeodatã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã avemsau nu autorizaþia de a reproduce poezia d[umnea]v[oastrã].

Primiþi salutãrile ºi mulþumirile noastre sincere,Ion Ciorãnescu

Redactor[Domniei sale domnului George Tutoveanu ~ Bârlad]

La o cerere, atât de inteligent ºi urban formulatã, rãspunsulpoetului George Tutoveanu a fost, desigur, pozitiv, iar tinerii poeþide la revista Foaia tinerimii au fost entuziasmaþi de a-l aveacolaborator pe unul dintre cele mai alese spirite ale provincieiliterare ºi culturale de la noi.

E necesar sã precizez, cã pe verso acestei scrisori, poetul GeorgeTutoveanu menþioneazã ~ Ioan Ciorãnescu ~ unul dintreîntemeietorii revistei �Foaia Tinerimii�, fapt ce dovedeºte cã barduldin Bârlad urmãrea ºi citea, cu atenþie, tot ceea ce apãrea în domeniulpoeziei. ªi nu numai.

Note* Originalele acestor scrisori, inedite, se aflã la Arhivele Naþionale ale

României, Bucureºti. Fond Colecþia scriitori români. Dosar nr. 1, f. 1r ºila Biblioteca Academiei Române ~ Bucureºti. Cota 24

SXLV

.1. Poveºti în versuri. Desene de Iordache. Bucureºti, Editura �Cartea

Româneascã�. [1924], 141 pagini. Cartea s-a bucurat de o receptarecorectã din partea criticii literare.

2. Foaia Tinerimii apare la Bucureºti, în rãstimpul 1919�1930. Aici Ioan I.Ciorãnescu a publicat ºi cu pseudonimul Ioniþã Cocostârc.

3. Poezia Farmec s-a publicat, iniþial, în Revista modernã, 1, nr. 45, 20ianuarie 1902, p. 2. A fost republicatã în toate cele ºase ediþii ale volumuluiAlbastru. ªi, desigur, se republicã, la cererea poetului Ioan I. Ciorãnescu,ºi în Revista tinerimii, 9, nr. 19-20, 15 mai 1925, p. 133.

4. Se referã la prima carte de poezii a lui George Tutoveanu ~ Albastru.Ediþia a ºasea. Bârlad, 1918, 121 pagini.

IOAN I. CIORÃNESCU în viziuneapictoriþei Margareta Sterian

3736

RESTITUIRIGeorge Toma Veseliu

PETRE ANTON BUTUCEA

În �Cercetãri literare. Scriitori dâmboviþeni�, EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2007, prof. dr. Nicolae Scurtu, unul dintrecei mai îndrituiþi ºi scrupuloºi cercetãtori literari posedând o culturãenciclopedicã ºi un fond arhivistic care aminteºte de un Hurmuzachisau de un Torouþiu, dar cu o structurã cãlinescianã de reconstituirea fenomenului literar în integritatea sa, procedeazã benedictin laactul de restitutio dâmboviþean acordând o atenþie cu totul apartepoetului rãzvedean Petre A. Butucea (n. 1920- m. 1945). Spredeosebire de ceilalþi scriitori dâmboviþeni, Ioan Al. Brãtescu-Voineºtisau I.C. Vissarion, cu o exegezã mai mult sau mai puþin completã,poetul Petre A. Butucea, în viziunea domniei sale, pe bunã dreptate,este �omul iubit ºi apreciat de contemporani, uitat ºi ignoratcomplet... un autodidact superior, un pasionat de lecturã, un mareiubitor de poezie ºi un entuziast participant la viaþa literarã ºiculturalã din provincie, cât ºi la cea din Capitalã� (Noi precizãridespre poetul Petre A. Butucea). Prezentând Consiliului Local alPrimãriei Rãzvad doleanþa d-lui N. Scurtu ºi a noastrã de a publicaopera poetului, adunatã de prin periodicele din þarã, ideea a fostviolent respinsã, deºi suma cerutã era prin natura ei o extrem demodestã contribuþie financiarã a unei comunitãþi care, prin aleºiisãi, întoarce astfel spatele unui mare talent literar care aºteaptãlumina tiparului de aproximativ 70 de ani.

Misterul sub care se ascunde aceastã personalitate literarã estecu atât mai mare cu cât elementele bibliografice se lasã foarte greudescoperite. Este cazul unui document (o scrisoare) care vorbeºtede la sine, prin patetismul pe care-l degajã din lumina acestui astrucãzut brutal în plinã ascensiune, despre receptarea operei ºi existenþeidramatice a poetului �În Þara Româneascã numai rar de s-aunãscut aºa oameni minunaþi ca fratele Petriºor!� Textul este partedin scrisoarea adresatã de cãtre Ilie Popoviciu, confrate literar allui Petre A. Butucea, mamei acestuia dupã plecarea poetului înnefiinþã, pe 17 martie 1945, dupã o existenþã impregnatã deiminenþa sfârºitului. Descoperirea acestei scrisori a fost posibilãdatoritã eforturilor doamnei Rãdulescu I. Niculina ºi fiului ei, mediculprimar specialist în medicina muncii, Dumitru Rãdulescu.

Poetul Petre A. Butucea a fost apropiat al familiei negustoruluicãrturar Sãvoiu Ioniþã Ion (n. 1872- m. 1969) (vezi Monografiacomunei Rãzvad � G.T. Veseliu). Legãtura strânsã cu aceastã familie� prof. Dumitru Sãvoiu, mai vârstnic decât poetul îl medita chiaralãturi de casa negustorului, la fratele aceluia, Sãvoiu Gâlceavã � esteprobatã de corespondenþa familiei Butucea dupã moartea poetului încare se implica întreaga familie, în frunte cu Sãvoiu I.I. Acest amãnuntclarificã atmosfera intelectualã în care un rol preponderent îl aveaupoetul, învãþãtorul Gheorghe Calciu, preotul Emanoil Popescu, SãvoiuI.I. ºi fiul acestuia, prof. Dumitru Sãvoiu, dar ºi mezina familieiRãdulescu I. Niculina. Activitatea poetului în localitate era cunoscutã(�Petre era un geniu, vorbea cu sora mea Vasilica Preduþ� � Bãlaºa I.Gheorghiþa, n. 1927), relaþiile sale cu lumea literarã erau îndelungdiscutate aici în familia Sãvoiu, de bunã seamã cã Sãvoiu I.I. carelucra periodic la Primãrie scria o epistolã prin care-l anunþa pe IliePopoviciu ºi, probabil pe ceilalþi confraþi literari de care poetul erastrâns legat, despre dispariþia acestuia. Rãspunsul promt al confrateluiliterar a fost puternic mediatizat, scrisoarea fiind cititã mamei ºigrupului, apoi copiatã dintr-o intuiþie superioarã a valorii documentuluidar ºi ca un act premonitoriu, fiindcã tot ce a aparþinut poetului, înafara celor prezentate de noi în revista �Litere�, 2007, au dispãrutfatalmente. Apoi, mama îndureratã, cu siguranþã cã va fi purtat aceastãscrisoare la piept, în dreptul inimii ei însângerate timp de doi ani,când, pe 10 noiembrie 1947, nepotul ei, Viºan Nicolae, se va deplasala Primãria Rãzvad spre a anunþa decesul acesteia � Joiþa AntonButucea (n. 1880). Scrisoarea (copia de acum 63 de ani este pãstratã

în condiþii bune) evocã direct personalitatea umanã ºi poeticã a luiPetre A. Butucea ºi indirect starea nenorocitei mame, rãmasã singurã,sãracã ºi bolnavã, stingându-se încet de durere. Desigur discursulscrisorii mulat pe o anumitã percepþie a momentului dramatic relevãstarea femeii post-lecturã. Retorica este una care creºte din redundanþaevenimentului traversat într-o gamã nuanþatã de trãiri. Tonalitatea,modul de adresare, vin din proximitatea momentului tragic. Tensiunea,dramatismul unei existenþe brutal întrerupte se resimt în documentelepe care le deþine prof. dr. N. Scurtu ca ºi în aceastã scrisoare prevestindstratul gros al tãcerii ce se va aºterne peste numele unui poet deimportanþã naþionalã.

* * *Mult iubitã mamã a lui Petre A. Butucea!Azi am primit o carte poºtalã de la Dl. I.I. Sãvoiu de la primãria

comunei Rãzvadul de Jos, în care înºtiinþeazã cã Petre A. Butuceanu mai este viu! Îngrozitoare veste a morþii Scumpului D-voastrãfiu mare ºi în veci Prieten al sufletului meu, pe care în aceastãlume n-am avut fericirea sã-l vãd vreodatã, ah, a [cea]stã veste amorþii lui mã cutremurã ºi mã doare [m]ai mult decât orice pelume! Mamã scumpã ºi îndureratã a lui P. Butucea, nu plânge,cãci dacã Domnul Sfânt a voit sã-l cheme la El, apoi sã ºtii bunãmamã cã �Scumpã este înaintea Domnului Isus moartea aleºilorlui�. D. Isus sã-i odihneascã sufletul lui mare ºi sfânt cu drepþii ºisfinþii în Þara cea veºnicã de sus! Aºi fi dorit nespus de mult sã-lvãd ºi sã-l cunosc în vieaþã pentru cã l-am iubit ºi preþuit foartemult pe scumpul Dtale fiu! Dar dacã nu ne-a fost dat acest lucru,atunci rãmâne nepieritoare Dragostea mea pentru el ºi lacrimilemele vor curge mereu pentru acel mare Suflet care a fost P.A.Butucea. În þara Româneascã numai rar de s-a nãscut aºa oameniminunaþi ca fratele Petriºor: Amintirea lui în lume v[a] fi unadintre cele mai strãlucitoare! Mã îngro[zesc] la gândul morþiiacestui mare om ºi mare Poet [al]Neamului Românesc ºi nu vreausã cred niciodatã cã el e mort. Dar dragostea ºi dorul meu rãmâneterne pentru el ºi lacrimile mele îl vor urmãri ºi dincolo demormânt. Simpt cã nici moartea nu poate sã ne despartã ci vom fiiarãºi în lume doi fraþi nedespãrþiþi dar de nu în astã lume cusiguranþã în � Þara Domnului Isus. Acolo nu e moarte nici durere.Aºa dar, mamã întristatã ºi nemângâiatã a lui P.A. Butucea,ridicã-þi ochii în sus cãtre Isus ºi în rugãciunile durerii tale, vezimângâiatã de Domnul nostru! Ai pierdut un fiu, iar eu am pierdutun mare, nepreþuit de mare Prieten ºi frate. Singur, Cerul cunoaºtedurerea noastrã pentru El. Aºi dori sã pot merge odatã sã plâng pemormântul lui ºi s[ã] sãrut þãrâna care-l adãposteºte. Cât era învia[þã] m-am înþeles cu dânsul prin scrisori cã dacã voi muri euînainte sã vin[ã] aici la Picleu ºi sã plâng[ã] trecerea mea dinlume apoi sã ridice toate Poeziile mele, sã le aducã la Rãzvad. Iarel mi-a scris cã toate ale lui cãrþi ºi Poezii mi le va lãsa mie dacãva muri înaintea mea. ªi vai cât de îngrozitoare e moartea aceasta,cãci n-a cruþat o viaþã atât de fragedã ca a lui P.A. Butucea.

Mamã ºi Doamnã Butucea!Cu sufletul meu întru cu viaþa ºi cu toate lacrimile mele mã

alãtur durerii nemãrginite care v-a ajuns în lumea asta pustie.ªtiu cã suferi ºi plângi mult dupã sufletul ºi trupul rupt din viaþãDvoastre. Dar ce putem face[noi] oamenii în [fa]þa morþii, decâtsã plângem rãniþi pânã vom trãi. V[aº mulþumi] foarte mult dacãe cu putinþã sã-mi scrieþi p[...] g[...] totul despre viaþa ºi moartealui Petriºor cel neuitat. Aºi vrea sã ºtiu dacã a fost pe front ºi din cecauzã a primit Pneumonie. A fost cãsãtorit? Vã promit cu toatãsinceritatea ºi credinþa cã voi scrie mult despre fiul D-voastrã ca sãºtie o lume cã s-a stins un mare om al Neamului Românesc. Deci,pentru ca sã nu mai necãjesc, prin aceste amare gânduri vã rog sãcredeþi cã Ilie Popoviciu ºi P.A. Butucea au fost doi fraþi buni ºiadevãraþi. Iar Dtale Mamã cea bunã a lui P. vã doresc multãsãnãtate ºi multã milã de la Bunul Dumnezeu. Rog pe DomnulIsus sã vã dea mângâiere ºi ajutor în singurãtatea vieþii voastre!Cu multã dragoste ºi lacrimi, Ilie Popoviciu.

Aceastã scrisoare induce ideea unui posibil transfer al opereipoetului Petre A. Butucea cãtre confratele sãu, poetul ºi eseistulIlie Popoviciu. Vor fi fãcut apropiaþii aceastã operaþiune? Apoi,în arhiva lui Ilie Popoviciu au existat scrisorile, poeziile lui P.A.Butucea. Va mai fi existând acea arhivã? Dar scrisori ºi operapoetului rãzvedean?

3938

NEGRU PE ALBªerban Tomºa

Povestir i fantastice

De fiecare datã când citesc o povestire fantasticã, am impresiaunei complicitãþi cu un narator care îmi promite dezvãluirisenzaþionale, dar dovedeºte, în cele din urmã, cã nu ºtie nimic sause preface cã nu ºtie nimic.. Te face sã-l urmezi, mergi pas cu paspe urmele lui, asiºti la lucruri incredibile, el îþi face semn cã totulare o explicaþie pe care o vei afla la momentul oportun, însã înfinal ramâi descumpãnit când însuºi naratorul pare nedumerit ºiconfuz. Dacã este ºi personaj, lucrurile acestea sunt ºi mai binereliefate. O povestire fantasticã este povestea întrepãtrunderii adouã lumi incompatibile. Personajul ºi, pe urmele lui, cititorul,abil manevrat de cãtre narator, pãtrund pe nesimþite într-o altãlume care îºi face sau nu simþitã prezenþa prin anumite �semne�.Un exemplu edificator în acest sens este Frica de Guy deMaupassant. Este un text care explicã perfect mecanismul uneicreaþii fantastice. Naratorul cãlãtoreºte noaptea cu trenul. Încompartiment se simte un puternic miros de fenol. Mai târziuaflãm cã totul este dezinfectat datoritã pericolului de holerã. Înacelaºi compartiment se mai aflã un domn în vârstã, de condiþiebunã. La un moment dat, cei doi vãd, din goana trenului, doioameni bãrboºi ºi în zdrenþe, stând într-o pãdure, în jurul unuifoc. Dornic de comunicare, domnul în vârsta remarcã faptul cã eora douãsprezece ºi cã ei au vãzut ceva bizar. Abia mai târziuenunþã o idee care ar putea fi socotitã o emblemã pentru multepovestiri fantastice: �Nu þi-e fricã decât de ceea ce nu înþelegi�. ªirespectabilul domn relateazã douã întâmplãri pentru a-ºiargumenta opinia. κi aminteºte cum marele scriitor rus Turghenieva povestit cândva, în casa lui Flaubert, cum, scãldându-se în apaunui râu, s-a speriat îngrozitor când o creaturã semãnând a om, aîncercat sã-l ia în braþe ºi chiar l-a fugãrit o vreme, pânã când unbãieþandru aflat cu vitele la pãscut a îndepãrtat monstrul cubiciul.Bãiatul i-a spus cã era o nebunã care trãia la margineapãdurii. A doua întâmplare povestitã de domnul cel distins numai are însã o explicaþie clarã. El relateazã cã, la un moment dat,cãlãtorea prin Bretania. Era noapte ºi el mergea pe jos. Atmosferaera stranie, noaptea era adâncã, nu se vedea nimic ºi nu se auzeadecât ºuieratul vântului. ªi atunci bãtrânul a auzit un zgomotcare se apropia. S-a dat la o parte din drum ºi a vãzut uluit oroabã care mergea singurã, duruind peste pãmântul uscat. Evi-dent cã nu a putut gãsi o explicaþie raþionalã acestui fapt. Cred cãacesta este principiul fantasticului : nu este fantastic decât ceeace nu are o explicaþie raþionalã, iar perspectiva narativã are un rolesenþial în realizarea incertitudinii, ambiguitãþii, echivocului.

Aceste reflecþii mi-au fost prilejuite de apariþia cãrþii Plimbãricu Freud de Kocsis Francisko (Editura Ardealul, Târgu-Mureº,2006), binecunoscutul poet ardelean, redactor la revista �Vatra�.Nu este prima datã când un poet îºi incearcã puterile în prozafantasticã. Prima impresie este cã nu gãsim aici nimic din nefiresculpovestirilor din Trântorul lui Emil Botta. Deºi fãrã lirismulapãsat din prozele lui A. E. Baconsky, textele din Plimbãri cuFreud sunt mai aproape de Echinoxul nebunilor decât derealismul înºelãtor din prozele lui Mircea Eliade. Fiecare povestireeste construitã atent, cu o grijã deosebitã pentru detaliilesemnificative. Casa din grãdina japonezã prezintã o lumeordonatã, care funcþioneazã dupã legi aparent normale. Descriereagrãdinii îngrijite de un japonez este de o precizie geometricã: �unrând de meri întâlnindu-se sub un unghi de patruzeci ºi cinci degrade cu un rând de cireºi care primavara sunt numai floare, darnu rodesc niciodatã, consumându-ºi vitalitatea în aceastã superbãrisipã. Din vârful unghiului porneºte un rând de pruni spre ziduldinspre stradã; cele trei rânduri, vãzute de sus, alcãtuiesc litera

Y.� În acest decor se întâmplã un lucru care sfideazã orice logicã.Un necunoscut îl viziteazã pe proprietarul grãdinii ºi îi transferãpropria invaliditate. Vizitatorul mãrturiseºte cã a fost trimis de ovoce ºi cã va reveni peste un an, când lucrurile vor reintra înnormal. Ceea ce se ºi întâmplã, numai cã scena de la început serepetã în oraº, cu un acelaºi invalid, ºi nu mai avem certitudineacã personajul afectat de aceste miracole inverse îºi va mai cãpãtavreodatã capacitatea de a merge. Scenele sunt perfect motivate,între ele existã o continuitate fireascã, iar finalul este reuºit.

Depãºirea limitelor umane ºi pãtrunderea într-o altã lumeformeazã tema povestirii Incredibila aventurã a domnuluiGodeschal. În urma unor exerciþii îndelung repetate, personajulreuºeºte sã zboare ºi sã se teleporteze în locuri îndepãrtate,reuºind sã depãºeascã barierele timpului ºi ale spaþiului. Ulte-rior, când se reîntâlneºte cu fiul sãu, el reintrã sub regimul tem-poral pãmântesc ºi moare asemenea eroului din basmul �Tinereþefãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte�: �Când soarele va ajunge pefloarea de mac sãlbatic din mijlocul covorului, voi porni sã-mistrãbat anii. Voi ieºi în grãdinã ºi cu fiecare pas voi îmbãtrânivizibil. Va trebui sã mã urmezi. Când voi muri, sã mã ridici ºi sãmai faci câþiva paºi în direcþia în care mergeam. În braþele tale veiavea un schelet pe care va trebui sã-l îngropi. Acela voi fi fost.�Existã, în aceste pagini, o subtilã pendulare între douã lumi, unadintre ele rãmânând misterioasã ºi inaccesibilã. De altfel, fiecarepoveste operezã o deschidere cãtre un alt plan, însã doar atât câtsã facã mai enigmatic universul paralel revelat. Este �o uºã abiaîntredeschisã�, cum ar spune un celebru critic literar român, autorºi el al unor excelente povestiri fantastice. În �Searã vienezã�, unstrãin îl pedepseºte pe un jandarm ticãlos. Apariþia motanuluicenuºiu, în final, asigurã naraþiunii o desãvârºitã ambiguitate.Vocea probeazã neobiºnuita dexteritate a autorului de a scriepovestiri. Intervenþia �celui care scrie aceastã poveste� ºi careîntrerupe fluxul epic, la sfârºit, pare sã fie cel mai potrivit final,dar bucata nu se numãrã printre cele mai reuºite din volum. Înorice caz, procedeul este ingenios, dar nu þine neapãrat de fantas-tic. Pãducelul evidenþiazã gustul ºi educaþia artisticã a autorului.Se simte ochiul ºi mâna celui care percepe lumea dintr-un punctde vedere estetic. Descrierile sunt de un mare rafinament: �Frigulnu pare prezent, doar o melodioasã compactare a stratului din ceîn ce mai gros de nea sub greutatea fulgilor care continuã sã cadã.Rãzorul cu firele înalte de iarbã uscatã ºi tufa de mãceº cu spinimari, în care s-au prins câteva frunze pe care pãianjenul le-aîmbinat în arhitectura sa, rup ritmul monoton al unei colinedomoale...� Avem de-a face cu o evadare în esteticul pur,personajul fiind o ipostazã modernã a meºterului Manole. Ceasulde buzunar ºi O plimbare în amurg înclinã mai degrabã cãtrestraniu, dacã ne gândim la categoriile lui Tzvetan Todorov.Decorul este schiþat, de fiecare datã, cu o mânã sigurã, de autenticprozator. În sfârºit, cea mai reuºitã piesã este, în opinia mea,Cantata profanã. Poetul ºi prozatorul îºi dau mâna pentru arealiza un text cu un relief artistic excepþional. Muzica secretã aoraºului este sugeratã într-un mod încântãtor, iar condiþia artistuluieste evocatã cu mijloace proprii, originale. Cãlãtoria prin urbeanatalã, prilejuieºte naratorului pagini admirabile: �Am trecut pelângã paragina numitã Cocoºul de aur, cândva cel mai galonatlocal al târgului, altfel o superbã clãdire în stil secession, cuinterioare spaþioase în pereþii cãrora s-a impregnat muzica unuiveac apus; dacã treci pe lângã ea noaptea târziu, când oraºuldoarme, poþi auzi aceste melodii de parcã în clãdirea întunecatãorchestra nici n-ar fi observat cã uºa timpului s-a închis ºi arcontinua sã cânte pentru clienþi cãrora doar parfumul le-a mairãmas în preajma meselor.�

Scriam la început cã nu este prima datã când un poet românscrie prozã fantasticã. Ba chiar putem spune, dacã judecãmlucrurile cu atenþie, cã mai ales poeþii au izbutit în acest dificildomeniu. Mihai Eminescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi,Vasile Voiculescu, Ion Vinea, Emil Botta, Ion Minulescu, AdrianManiu, Al. Philippide ºi Mircea Cãrtãrescu sunt numeprestigioase care au creat texte antologice, unele dintre ele adevãratecapodopere, pentru specia literarã pe care am discutat-o. Esteevident cã hlamida de mag, cãutãtor ºi creator de mistere, i sepotriveºte ºi lui Kocsis Francisko.

1. O fi bine?Acum, când am încheiat cercetarea asupra originii textului baladei

Mioriþa scris de Vasile Alecsandri, înainte de a redacta raportul finalal acestei anchete literare pe care am început-o cu mult timp în urmãfãrã sã fiu pus de cineva, nici mãcar de un gând îndrãzneþ, ci de acelaºivãl de mister ce i-a atras ºi pe ceilalþi curioºi, mã întreb, � împins deefortul, pentru care nu mã simt încã pregãtit, de a comunica ce amaflat, asemeni unui detectiv obligat sã schimbe intuiþia cu explicaþia,ºi notaþia sinteticã, numai pentru mintea lui încordatã, cu prezentareadetaliatã a fiecãrui pas, fãrã sã mai socoþi trimiterile bibliograficeº.c.l., care sã fie, pe deasupra, ºi atractive pentru un creier neconectatla problemã, - de ce trebuie sã ºtim cum a lucrat Alecsandri pentru ascrie textul Mioriþei? Cunoaºterea în amãnunt a originii textului scrisva schimba ceva din receptarea lui?

Am ajuns la liman dupã ce, ani de zile, nici nu am ºtiut ce caut.Deþin adevãrul. ªtiu sã spun cui mã întreabã cum a compus VasileAlecsandri Mioriþa. ªi de ce. ªi de ce nu ºi-a asumat-o ca poempropriu. Dar de ce sã spun toate acestea, încã nu am aflat.

O fi bine, n-o fi bine? Sã fie teama cã ceea ce ºtiu va surpatemeiul altor cercetãri pe care s-au ridicat edificii spirituale intrate înconºtiinþa naþionalã? Sau penibilul neluãrii în seamã, înghiþit deindiferenþa aºa-zis mioriticã, pe care cuvântul atât de drag lui Alecsandria creat-o, articulându-i sughiþul?

Un folclorist autodidact, de ocazie ºi de birou, neavând ce face, seapucã de o treabã pe care Alecsandri a oferit-o cu generozitate tuturor:sã dezlege un mister, o tainã etalatã ziua în amiaza mare, un falslabirint care te duce acolo unde vrei. ªi s-a vrut mult de la acest text,cuvintele lui ducând în cârca lor literalã sensuri din ce în ce mai grele.Dacã ar fi un lucru, aº spune cã Mioriþa a fost folositã pânã la urzealã.Dar, în cazul nostru, tocmai aflarea urzelii a constituit scopul anchetei.

2. Subterfugii inocenteMultã apã a trebuit sã curgã pe Ialomiþa pânã am reuºit sã ies din

zona nãlucirilor emanate din sufletul înfierbântat al poetului, caremã luau la vale pe nisipuri miºcãtoare. Urcat pe praguri mai înalte ºireci, am putut vedea pânã departe, cãtre izvoare, cursul textului scrisla un moment dat de Alecsandri. Istoria lui stã sub semnul mãºtii ºisecretului. Se evitã, într-o formã sau alta, sã se spunã adevãrul. E caºi cum un bun cunoscãtor al ascendenþilor unui individ i-ar studiacomportamentul în diverse situaþii ºi ar spune, ca dupã un efortinutil, �aºa era ºi taicã-su.� Dar individul cercetat s-ar putea sã nuºtie acest lucru, ºi de aici apar adevãratele probleme.

ªtiu cã mã ia gura pe dinainte spunând ce vei gãsi scris pe îndeleteîn raport, dar cred cã vei înþelege, cititorule � care acum zice-se cã mãasculþi vorbindu-þi aºa, ca de la om la om, stând amândoi, cum îi plãceapoetului de la Mirceºti, la gura sobei ºi depãnând poveºti fãrã sfârºit ºiînceput, asemeni firului din lâna turmelor ascunse în baltã, dupã perdea,la iernat �, oboseala ºi mulþumirea care mã inundã pentru prima datã,dupã ce uitasem cu totul liniºtea cuibãritã a gândului lãsat liber, fãrã rost.

Abia acum îmi dau seama cã textul scris de Alecsandri prezintãsemnele unei vinovãþii ascunse, ca la oameni. Simte mereu nevoia sã sejustifice ºi faþã de sine ºi în raporturile sale exterioare. Autorul ºipersonajele îºi motiveazã cu grijã fiecare intenþie, iar Alecsandri,care-ºi asumã numai partea de îndreptare ºi editare a Mioriþei, îlcomenteazã ca ºi cum textul însuºi nu este suficient pentru a fi înþelesde cititor. Tânãrul Vasile Alecsandri se face, într-adevãr, vinovat, deinducerea în eroare a cercetãtorilor, care nu ºi-au putut închipui, încazul acestui promiþãtor poet naþional ºi popular, colecþionar ºi editoral cântecelor culese din gura poporului, cã datele de identificare, de locºi timp ale culegerii erau simple tertipuri, care ascundeau� Ce?

ESEUAlexandru Bulandra

Mioriþa � povesteaunei capodopere*

Folcloriºti ºi istorici literari, oameni care au mare încredere înlitera scrisã, au luat ca atare afirmaþiile lui, considerându-le adevãrate.De la Iorga ºi Xenopol, pânã la cercetãtorii contemporani ai folcloruluiliterar � Gheorghe Vrabie, Mihai Pop, Adrian Fochi, AlexandruAmzulescu � jocul poetului cu datele privind localizarea ºi timpuldescoperirii textelor folclorice a fost perceput ca reflectând întocmairealitatea. Iorga îl crede atunci când spune despre Pãunaºul codrilorcã l-a descoperit la Piatra în 1844, fãrã sã ºtie cã în ediþia finalã aPoeziilor populare ale românilor, într-o notã la balada Vidra, editorulrecunoaºte cã ea seamãnã cu Pãunaºul codrilor poate pentru cã auacelaºi autor ºi cã amândouã i-au fost cântate de un lãutar din satulMirceºti, anume Didicã, iar Xenopol � polemizând cu G. Dem.Teodorescu, folclorist ºi culegãtor de literaturã popularã care afirmasecã varianta Mioriþei culeasã de Alecsandri ar fi �înfrumuseþatã ºicompletatã� de acesta � era convins de adevãrul spuselor poetului cã aauzit-o cântatã de un baci pe muntele Ceahlãu: �Oare aºa sã fie?� seîntreba el ofensat. �Sã fi dat d. Alecsandri drept creaþiune a poporuluiromân productul însuºi al fanteziei sale?�

Gheorghe Vrabie îl dã ca exemplu de folclorist �care a cãlcatsate ºi vãi, s-a amestecat cu oamenii în bâlciuri ºi la hore, ca sãasculte poezia lor de la cei mai destoinici cântãreþi�, nu ca�mistificatorul� At. M. Marienescu, tânãrul bãnãþean care �a înþelessã adreseze apeluri ºi sã poarte o bogatã corespondenþã cu învãþãtoriºi preoþi de þarã, adunând prin ei balade, colinde, basme.� Cercetãtoruluitã însã cã în numele lui Alecsandri s-a dat �Anunþ� în �Propãºirea�ºi �Gazeta de Transilvania� în 1844� Ce sã mai spun de cei maiimportanþi cercetãtori ai dosarului Mioriþa din ultimii 50 de ani,Adrian Fochi ºi Al.I. Amzulescu, cei care, vei vedea, mi-au fostmentori o bunã bucatã de drum din anchetã? Ei înaintaserã decisiv îndesluºirea cazului, dar nu duc lucrul pânã la capãt, împiedicându-se deresturile rãmase în laboratorul poetului�

Despre descoperirea Mioriþei Alecsandri a fãcut, ca ºi în cazulPãunaºul codrilor, douã afirmaþii: prima, la 1 februarie 1850, în scrisoareacãtre Alexandru Hurmuzachi, care însoþeºte cea dintâi variantã a textuluiscris al Mioriþei publicatã în revista �Bucovina�, unde spune cã �Aceastãbaladã mi-au fost adusã din munþii Sovejii de D.A. Rusu, care o descoperi,împreunã cu multe altele, în vremea cât a fost exilat pe nedreptate lamãnãstirea Sovejii.� Asta se întâmplase în 1846. În ediþia definitivã,acelaºi Alecsandri descrie cu de-amãnuntul, într-o notã la balada Dolca,cum a cules aceeaºi Mioriþã de la baciul Udrea, la stâna de pe munteleCeahlãu, într-o frumoasã searã de varã a anului 1842� Cei doi cercetãtori,de bunã-credinþã, iau în serios ambele afirmaþii ºi decid cã cea mai demnãde crezare e aceea cu Soveja, Russo, mãnãstire, martie 1846, deºi înjurnalul þinut de acesta � descoperit ºi publicat de prietenul sãu dupãmoartea lui �Alecu, cel mai înfocat admirator al Mioriþei înainte deSadoveanu, nu consemneazã nimic despre un astfel de text. Ei nu s-auîntrebat de ce Alecsandri a schimbat locul, data ºi persoana celui care anotat textul oral al baladei. Ca sã nu mai vorbim cã, prin aceasta, setranslata toatã întâmplarea într-o altã zonã geograficã ºi folcloricã, dinVrancea în Moldova montanã. Cu un detaliu, ce a devenit semnificativpentru mine destul de târziu: amândouã se învecinau cu Transilvania�Dacã ar fi avut în vedere cã aceste pendulãri în timp ºi spaþiu erau destulde frecvente la poetul-editor, atât cu poeme originale cât ºi cu celefolclorice, ºi dacã ar fi reflectat la motivaþiile puerile date de autor ºiculegãtor atunci când gafá, încurcându-se în declaraþii, înaintaºii meiºi-ar fi dat seama cã afirmaþiile lui Alecsandri trebuiau puse sub un maresemn de întrebare. N-a fost sã fie aºa! Soveja s-a transformat în leagãnulcopilãriei Mioriþei iar consecinþele pentru cercetarea originii textului aufost acelea pe care cei doi exegeþi, în formule specifice, le dau glas: cãbalada Mioriþa se gãsea în circuitul folcloric în momentul descoperirii ei� nu þi-am spus pânã acum, dar acest termen, descoperire, îmi dã frisoane!�, cã este o baladã moldoveneascã ºi, ce era cel mai important pentruancheta deschisã de mine, trecerea de la colindul transilvan al pãcurarilorla balada cu mioara nãzdrãvanã s-a realizat în mod spontan, ca urmare aunei întâmplãri petrecute în timpul transhumanþei, spune Fochi, sau,cum argumenteazã discipolul sãu peste un sfert de veac, Amzulescu, totpe cãile transhumanþei, dar sub efectul continuei desacralizãri a colindei�

�Pornisem de la credulitatea cercetãtorilor� Ce sã zic de abonaþii�Gazetei de Transilvania� care citeau corespondenþe trimise din Iaºi,alcãtuite de fapt de Alecsandri aflat la Braºov! Sau, ºi mai ºi, de relatãriledespre desfãºurarea revoluþiei din Þãrile Române transmise pentruparizieni, zi de zi, timp de ºase luni, dintr-un hotel din capitala Franþei?De autorul Cântãrii României nu a ºtiut, în afarã de Alecsandri, Russoºi Bãlcescu, nici prietenul lor cel mai bun, Ion Ghica. Peste ani, Alecsandriîºi va asuma aceste fapte, motivând cã �Pe atunci se întrebuinþau toatemijloacele, chiar ºi subterfugii inocente, pentru a ne face cunoscuþiEuropei ºi de a interesa partea inteligentã a ei la soarta României.�

4140

* Fragment din volumul omonim, în curs de apariþie la EdituraBibliotheca.

4342

LECTURIRãzvan Davidescu

Modelul cultural european este ultima lucrare apãrutã subsemnãtura filosofului Constantin Noica. La noi este tipãritã întâiîn limba germanã în traducerea lui Georg Scherg, la Editura Crite-rion, Bucureºti, 1988, sub titlul De dignitate Europae. În limbaromânã, eseurile filosofice cuprinse în aceastã operã au fostpublicate în revistele: Ramuri, România literarã ºi Viaþaromâneascã, între anii 1986-1987. Ulterior, editura Humanitaspublicã volumul Modelul cultural european, în anul 1993, dupãversiunea din revistele amintite mai sus, revãzutã ºi pregãtitãpentru tipar de autor.

De-a lungul a nouãsprezece capitole, autorul analizeazãîntr-un mod oiriginal ºi complex evoluþia culturii europene înultimele douã milenii. Interesant este faptul cã filosoful este depãrere cã naºterea modelului cultural european cu care neidentificãm are loc odatã cu sinodul I Ecumenic de la Niceea, din325. Deci Noica este de pãrere cã modelul cultural european esteunul prin excelenþã creºtin, ce are ca temei civilizaþia bizantinã,atât de blamatã ºi ignoratã de cãtre occident. Opune aceastãconcepþie a sa celei a istoricilor filosofiei ºi culturii din Apusconform cãreia cultura europeanã este de sorginte nordicã(Spengler). Infatuitãþii ºi tendenþiozitãþii acestora, Noica rãspundepãrin argumente istorice ºi culturale ce aratã cã acceptarea uneiastfel de viziuni ar aduce în cultura europeanã un gol de aproapeun mileniu, ºtiut fiind faptul cã nordicii au dinamizat Europa abiaîn jurul anului 1000. Ori aceastã realitate este relevantã dacã avemîn vedere faptul cã �Europa exista dinainte� (p. 65).

Cu privire la modul apariþiei culturii europene, filosofulromân afirmã cã acest act nu este efectul unui proces îndelungat, alunei dospiri lente ºi fireºti ce ar fi permis apariþia culturii ca odeprindere de naturã, ca o prelungire a ei în sintetic ºi autonom, cicultura europeanã ia naºtere printr-o rupturã intempestivã denaturã, de antichitate ºi de oricare alt model cultural. Ori acesteveniment implacabil ºi paradigmatic, ce prilejuieºte naºtereaculturii europene, este identificat de Noica ca fiind actul întrupãriilui Hristos, a eternitãþii care puncteazã istoria, aºa cum îl defineape Mântuitorul lumii, bunul sãu prieten, Þuþea.

Referitor la structura de ansamblu a culturii europene,afirmã cã a cunoscut ºi parcurs, de-a lungul traiectului sãu, anumitetransformãri structurale, ce au dat identitate deosebitã perioadelorce o compun ºi definesc. Astfel, la baza culturii europene, se aflão perioadã a dogmatismului, a excepþiei care infirmã ºi contraziceregula. Asta, deoarece, în acea vreme nu se concepea ca cineva sãse situeze în afara principiului implacabil ºi fundamentalist alregulei. El identificã o astfel de mentalitate totemicã în �intransigenþaoricãrei reguli faþã de cea mai micã derogare de la ea, în demersuriledogmatice, de ordin teoretic ºi practic, cele mai variate, de la celereligioase pânã la cele politice; cãci dogmatismul se caracterizeazãtocmai prin aceea cã nu admite excepþii faþã de regulã, elsancþionându-le ºi cãutând sã le înlãture, dacã nu le-a putut evita�(p. 13). Deºi aceastã perioadã sau însuºire a modelului culturaleuropean este plasatã de autor în ordine cronologicã la început (oputem identifica ideal în primul mileniu creºtin al sinoadelorecumenice ºi Tradiþiei Bisericeºti), totuºi oricând astfel departicularitãþi culturale pot fi regãsite ºi în alte perioade istorice,aflate oficial sub tutela altor caracteristici ºi însuºiri.

Urmãtoarea etapã sau particularitate pe care o parcurgemodelul cultural european în avatarul sãu structural, este definitãde Noica ca fiind aceea a excepþiei care confirmã regula. Aicirecunoaºtem toate acele aparente ºi iniþiale abateri de la regulã sau

MODELUL CULTURAL

EUROPEAN (I)

lege, care ulterior vin sã confirme ºi solidifice regula. Exempluloferit este generic dar profund ºi antologic (parabola evanghelicã afiului risipitor).

O altã însuºire a culturii europene este aceea a excepþieicare lãrgeºte regula ºi nu doar o confirmã. Deci, sub impulsurileoriginalitãþii eurilor, însãºi regula devine flexibilã ºi interacþioneazãneostil cu excepþia. În acest caz, �excepþia nici nu infirmã, nici nuconfirmã simplu regula, ci o modeleazã�. Noica justificã celeafirmate mai sus prin realitatea culturii ºtiinþifice care are putereade a cizela legile, dar fãrã a le contrazice: �teoriile ºtiinþifice noi, nucontrazic ºi înlãturã pe cele vechi, le lãrgesc numai pentru a le facesã dea socotealã de abaterile de la ele. Spre deosebire de tipulcunoaºterii trecute, care de fiecare datã venea sã arate cât de greºitefuseserã cele anterioare ei, s-a ivit tipul de cunoaºtere prin integrãrisuccesive. În anumite limite, cunoaºterea celor vechi nu fusesegreºitã; dar s-au ivit în zonele ce depãºeau aceste limite, excepþiide la regulã, iar atunci, regula s-a transfigurat� (p. 17-18).

O nouã particularitate îmbrãþiºatã de cultura europeanãeste nominalizatã de filosof prin exemplul excepþiei care proclamãregula, rãmânând totuºi excepþie. Îna cest caz excepþia nu se pierdeîn regulã ºi nu poate fi asimilatã de aceastã. Ea rãmâne excepþie, curegulã cu tot. Argumentarea acestei inedite caracteristici, oferãexemplul celor ce se raporteazã la exigenþele regulei, respectând-ocu stricteþe, dar care rãmân totuºi excepþie (exemplul sfinþilor care,deºi respectã regula, norma, ºi sunt ceea ce sunt, niciodatã nu vorspune despre ei cã sunt sfinþi. Ei sunt sfinþi doar pentru alþii).

Urmãtorul ºi ultimul atribut dat culturii europene este cel alexcepþiei care substituie regula. În aceastã categorie este aºezatgeniul ca fiind cel care în dauna regulei, are dreptate ºi viziuniviabile, care pur ºi simplu produc implozia regulei depãºite. Numaicã aceastã genialitate, sub semnul cãreia îºi gãseºte finalitate evoluþiamodelului cultural european, se aflã în contradicþie flagrantã cufirescul. Aceasta deoarece se ajunge la acea autonomie a culturii,care îi permite omului sã impunã naturii ºi existenþialului (subtoate aspectele sale), un ritm artificial ºi de aici, autodistructiv. Înacest sens, el spune cã �excepþia s-a prefãcut în regula terrei,dominând în aºa fel viaþia ºi fãpturile de pe ea, încât a prescris ºiprescrie legi noi firii. Astfel, excepþia a tins (chiar ºi în chipprimejdios ºi vinovat), sã se prefacã în regulã� (p. 23-24).

Concluzionând asupra acestor însuºiri particulare culturiieuropene, de-a lungul vremii, Noica afirmã cã oricare dintre acesteraporturi, excepþie-regulã, poate fi întâlnit în orice culturã, ca dealtfel ºi în fiecare destin individual. Totuºi, culturile ºi vieþile sedefinesc numai prin acel raport dintre excepþie ºi regulã pe care îlpreferã ºi pe care îl pun în valoare în mod evident. Iar atunci cândse întreabã dacã este bine sau rãu, cã Europa, din punct de vederecultural a sfârºit prin a prefera ultimul raport (cel al excepþiei caresubstituie regula), adoptând astfel o atitudine de demonetizare ºidemititaze a fondului originar (care regulã), filosoful se aratã opti-mist, crezând în ciclicitatea ºi repetabilitatea în perspectivã aacestor raporturi. Astfel, este de pãrere cã din punct de vederecultural, Europa nu ºi-a trãit ultimul act.

Mai departe el alcãtuieºte ºi un tablou chematic alculturilor universale, prevalându-se de anumite raporturi logicepe care le numeºte fundamentale ºi prin care încearcã sãdesemneze tipurile de culturã. Astfel, enumerã cinci raporturidintre 1 ºi multiplu:

1. Unu ºi repetiþia sa, desemneazã în chip evident culturileprimitive de tip totemic (este analog excepþiei care infirmã regula).

2. Unu ºi variaþia sa. (corespunde excepþiei ce confirmãregula. Oferã schema culturilor de tip monoteist, care aproapetoate pun divinitatea drept principiu al unitãþii.

3. Unu în Multiplu. (corespunde excepþiei care lãrgeºteregula). Oferã schema culturilor de tip panteist în care zeitãþile parsã nu aibã contur definit.

4. Unu ºi Multiplu. Desemneazã culturile de tip politeist,în principal pe cea greacã.

5. Unu Multiplu, pe care îl atribuie culturii europene ºi carestã la baza acesteia. (exemplul suprem, Sfânta Treime). În acestraport divinitatea nu este alteratã ºi demonetizatã, iar omul nu-ºipierde personalitatea, între Unu ºi Multiplu, existând o interacþiunevie, dinamicã, ºi care este consimþitã.

4544

George Coandã

GEOCOVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ

Istoria dupã Heliade (VI).Sentimentul ºi sensurile umanitãþii

În sensul cel mai evident al cuvântului, Heliade este unpremergãtor al lui Mircea Eliade. ªi încã unul profund aplicat,un axiolog care, prin avuabilitate tacitã, în �Istoria criticãuniversalã� îºi începe demersul despre naºterea ºi evoluþiasentimentului religios � istoriceºte privind lucrurile � cu o remarcãlogicã, într-o confinitate ideaticã cu marele istoric ºi filosof alreligiilor: �Umanitatea în genere (...) îºi are vârstele sale cã ºiomul în parte ºi vârstele îi sunt cu atât mai îndelungi cu câtexistenþa ei strãbate secolii� (p. 1001)

Apoi desfãºoarã, pentru a ne face sã înþelegem acest aserþiune,o demonstraþie interesantã, contaminatã de o anume tratare naivã� am mai semnalat acest aspect �, dar nici decum în stare de a neface sã-l privim pe Heliade cu neîncredere. Pentru a ne determinasã înþelegem demersul sãu, apeleazã la descoperirea treptatã, pevârste, a lumii de cãtre om, de la pruncie pânã când, pe la ºase anide viaþã, �a þine minte, facultãþile sufletului (...) încep a i se dezvolta(...). Acum, când se sperie, când îi e fricã, ºtie cã s-a speriat,când mã (iubeºti � n.n.), când urãºte, are conºtiinþa afecþiunii, aurii�. (�Istoria criticã universalã�, p. 103).

În ceea ce priveºte apariþia sentimentului religios, este convinsHeliade, tot astfel se petrec lucrurile, cãci, ca ºi în cazul copilãrieiajunsã la vârsta conºtientizãrii lumii, omul, depãºind stadiulînceputului de existenþã preistoricã, �începu a cugeta la ceva ce nufu el�, de unde �Afecþiile lui primare se adresarã cãtre tot ce îisusþinea viaþa, îl nutrea, îl adãpa, îl adãpostea, îl umbrea, iimulþumea vederea, auzul, odoratul, simþurile cu un cuvânt, cãtretot ce îl punea în mirare, în extaze iarba, arburii fructidori, florile,fântânile, râurile, murmura apelor, ciripitul paserilor, înfioratulfrunzei, adierea vântului, ribombarea tunetului, vuietul mãrii îlfãcea a cãdea în genunghe, a se prosterna, a adera cu un cuvântºi a-l face a oferi din ale sale�. (Ibidem, pp. 104-105). Aºadar,omul preistoric, este la vârsta primelor mitologizãri ºi sacralizãri.

Haideþi, acum, sã vedem ce ne spune Mircea Eliade cu rigoarehermeneuticã modernã în comparaþie cu poetizãrile lui Heliade:�Lucrând cu un silex sau cu un as primitiv, legând pici de animalesau panouri de lemn, pregãtind o undiþã sau un vârf de sãgeatã,modelând o statuetã de lut, imaginaþia deceleazã analogiinebãnuite între diferite niveluri ale realului: uneltele ºi obiectelesunt încãrcate de nenumãrate simbolisme, lumea lucrului �microuniversul care confiscã atenþia meºteºugarului timpîndelungat � devine un contur misterios ºi sacru, bogat însemnificaþii� (�Istoria credinþelor ºi ideilor religioase�, Edituraªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981, p. 35)

În fond, gând la gând cu Heliade, dar exprimat altfel. Iaracesta, urmãrind evoluþia sentimentului religios, decripteazã cã,în starea sa de primitivitate, omul ºi-a creat, din fricã, mai multdecât �din afecþie�, fetiºurile ºi zeitãþile. Fricile produse deintemperiile meteorologice, de cutremure, de incendii, dar ºi desãlbãticiunile pãdurilor ºi câmpiilor, �tot ce era crud ºi astuþios�ºi-au gãsit, mai târziu, în stãrile liminare ale civilizaþiei,reprezentarea prin zeitãþi agresive � Moloh, Marte, Pluton,Vulcan, Neptun, Mercur, ba ºi Minerva ºi Apollon � dar �fetiºeleplãcute, fãcãtoare de bine, blânde ca florile� � compensatoareale fricilor � au nãscut pe Flora ºi Pomona, �nimfe, zefiri, fauni,pani, silvani�, însã acestea �nu abuzã nici onoruri, nici sacrificiurica abjectivele ce inspirã mirarea ºi mai vârtos spaima�. (IonHeliade�Rãdulescu, op. cit., pp. 103; 105)

Gabriela Niþulescu

CARTEA VECHE

CARTEA ªI CIRCULAÞIA EI

A iubi ºi preþui cartea a fost, dintotdeauna, emblema celorcare s-au adãpat din înþelepciunea cuvântului scris, i-au înþelesvalorile ºi l-au înfrumuseþat cu mintea ºi cu inima. A trãi pentruºi prin carte a fost, în istoria omenirii, unul din elementelefundamentale ale existenþei care ne-a situat pe primul loc în regnulfiinþelor inteligente. A te dãrui cãrþii, ºi a o dãrui celorlalþi, aînsemnat trudã îndelungatã ºi anevoioasã, eforturi materialepersonale, multe renunþãri, uneori cedãri care nu erau plãcute,sau chiar jertfiri grele. Dar în nici un moment, Omul Cãrþii nuºi-a uitat menirea ºi a luptat pentru ca rosturile ei bine închegatesã fie cunoscute ºi apreciate de cât mai mulþi oameni.

M-am gândit la toate acestea, ºi la sacrificiul celor care aupreþuit cartea, rãsfoind din noua una din cele mai interesante ºiincitante apariþii editoriale din ultimii ani, volumul Cartea ºicirculaþia ei �tipãrit la Fundaþia Scrisul Românesc dinCraiova în 2005. Autorul ei � dr. Tudor Nedelcea, un renumitom de culturã ºi un prestigios cercetãtor ºtiinþific al AcademieiRomâne � Institutul de Cercetãri Socio-Umane �C.S. Nicolãescu-Plopºor� din Craiova, cel care nu a ezitat sã scrie o remarcabilãlucrare intitulatã Eminescu ºi cugetarea sacrã, aduce încircuitul informaþional o interesantã ºi ineditã lucrare asupracãrþii (în general, dar româneºti în special), cu o viziune proprieasupra cãrþii, a rolului ºi vieþii ei. Realizatã cu sprijinul AgenþieiNaþionale pentru Cercetare ªtiinþificã, lucrarea este deosebitãdin punct de vedere grafic, iconografia însumând hãrþi, tabele,fotografii, reproduceri de facsimile, liste nominale, indice detitluri ºi topografic. Fãrã a fi voluminoasã (are 170 de pagini),lucrarea adevereºte din plin acel strãvechi �non multa sedmultum�, fiind o reuºitã sintezã culturalã ºi un inedit izvorinformaþional conceput în termenii cei mai moderni ºi rãspunzânddin plin acelei întrebãri pusã de autor în prefaþã ºi legatã deactul comunicãrii, anume �cine, cui ºi pe ce cãi transmite�. Cuatât mai valoroasã ne apare lucrarea în condiþiile actuale, cânddorinþa de a citi este inexistentã la un procent îngrijorãtor dintreromâni, când lectura ºcolarilor se face incomplet ºi dirijat prinautomatismele impuse pe Internet, când marile capodopere aleliteraturii scrise sunt percepute la nivelul unor informaþiidistorsionate, trunchiate sau filtrate printr-o mentalitate lipsitãde cele mai elementare noþiuni culturale.

Deºi autorul crede cã volumul nu este unul pretenþios �fapt care ar putea fi real, dacã ne gândim la structura oarecumdictatã a informaþiei (de altfel necesarã ºi în conformã unitatecu scopul acestei lucrãri, menitã sã dea cititorului imaginea uneilumi în care cartea este elementul definitoriu ºi viabil) � domniasa a reuºit sã realizeze un studiu competent, sintetic, binestructurat, accesibil la nivel inter-relaþional ºi mai ales util nudoar specialiºtilor în carte. Aceºtia din urmã vor gãsi în voluminformaþii care nu sunt, toate, inedite, dat fiind cã unele eraudeja puse în circulaþie sau se ºtia despre ele; vor gãsi însã acesteinformaþii sintetizate într-un concept unitar ºi complementar-informaþional, elementul legat de tipar, carte, scris ºi autorifiind excelent relaþionat cu informaþii luate din relatãrilecãlãtorilor strãini, din cartografie, istoria artelor plastice, istoriavieþii religioase a românilor etc. M-am bucurat citind textulacestui volum, ºi m-am bucurat mai ales pentru faptul cã dincolode cercetãrile strict filologice asupra istoriei cãrþii, avem acum olucrare inter-relaþionatã, cu informaþii de naturã filologicã,istoricã, memorialã ºi documentar-artisticã foarte bine puse încontext sau individualizate.(continuare la pagina 46)

4746

Chiar titlurile de capitole îl conduc pe cititor spre ceea ce s-adorit a fi o istorie a cãrþii ºi a scrisului, a cuvântului tipãrit, arolului pe care el l-a avut în viaþa omului, ºi îndeosebi în aceea aromânilor, o istorie în care elementele naþionale se împletescarmonios cu cele universale. în Prolegomene la o istorie acãrþii (p. 5-26), incursiunea în istoria scrisului ºi a tiparuluireuneºte perfect documentul de arhivã cu mãrturia sãpatã înpiatrã, sistemul pictografic de scriere cu sistemul electronic alsecolului XXI; dincolo de densitatea textului, ilustraþiile vin sãcompleteze complexitatea ºi diversitatea informaþiilor. CapitolulII - Imagologia cãrþii ºi culturii româneºti (p. 27-75) ilustreazãformaþia de istoric ºi sociolog a autorului, al cãrui merit nu esteneapãrat reunirea informaþiilor (de altfel cunoscute), câtrelaþionarea perfectã a lor ºi prezentarea dintr-un punct de vedereoriginal, inedit ºi modern. Urmãtoarele capitole, deºi în titlu sereferã la aspectul zonal, reuºesc sã includã particularul în spaþiulnaþional, aducând interesante ºi originale contribuþii (mai ales deinterpretare): Cartea manuscris în Oltenia (p. 76-92);Predosloviile cãrþilor româneºti vechi (p. 100-129);Tipãrituri râmnicene pentru sârbii ortodocºi (p. 130-146);Constantin Lecca ºi tipografia sa (p. 147-151); Circulaþiacãrþii româneºti (p. 152-167). Cronologic, volumul începe cuprezentarea celui mai vechi sistem de scriere (cel pictographic,din secolul IV î. Hr.) ºi continuã pânã la începutul secoluluiXX, finalul constituindu-l o legendarã relaþionare a cãrþiiromâneºti cu celebrul Badea Cârþan � colportor de cãrþiromâneºti care a trecut peste munþi 4 858 de opere în 76 261 deexemplare, cãrþi destinate românilor transilvãneni. Ultimelepagini cuprind un inedit (pânã acum, dupã câte ºtim noi) tabelcronologic al tipãriturilor româneºti din anii 1688-1715, cucirculaþie în Transilvania, Moldova, Þara Româneascã ºiDobrogea, pe ani ºi numãr de exemplare. M-am bucurat sãregãsesc în paginile cãrþii multe lucruri despre cãrþiletârgoviºtene, o hartã cu circulaþia cãrþii brâncoveneºti (anexã lalucrarea altor doi statornici cercetãtori olteni ai cãrþii, AureliaFlorescu ºi Dinicã Ciobotea), cuvinte frumoase despre domnii,cãrturarii, tipografii ºi cãrþile din vechea cetate de scaun aBasarabilor. ªi m-am bucurat cã, deºi nu la Târgoviºte, cartea ºicultura vechii Cetãþi de Scaun sunt readuse la luminã pe altemeleaguri, prin strãdania ºi pasiunea celor interesaþi.

Mircea Eliade, beneficiind de o impresionantã contribuþieinvestigatoare � adevãratã �bazã de date� � din secolul XX(cercetãri arheologice, studii acribice asupra originilor diferitelorreligii) are un alt punct de vedere, mai complex, dar în fondul sãunu prea îndepãrtat de cel al lui Heliade, paradigma sa fiindprelevatã din panteismul indo-european: �Ideea de zeu se vãdeºtesolidarã cu sacralitatea celestã, adicã de luminã ºi de«transcendenþã» (înãlþime), ºi, prin extensie, cu ideea desuveranitate ºi de creativitate, în sensul sãu imediat: cosmogonieºi paternitate (...). Deoarece hierofaniile celeste ºi atmosfericejoacã un rol capital, e normal ca un anumit numãr de zei sã fiedesemnaþi prin substantivul tunet (frica în sens heliadean �n.n.)(...). În ce priveºte Glia, ea era consideratã o energie vitalãopusã Cerului� (care a dat, conform lui Heliade, �fetiºurileplãcute�). (Mircea Eliade, op. cit., p.p. 198-199).

Iar extrem de interesantã, de asemenea în conformitate cuopiniile lui Eliade , este concluzia la evoluþia istoricã asentimentului religios, o concluzie anunþând (o premoniþie)actualul dialog dintre religie ºi ºtiinþã: �Religia este unde eadevãrul, adicã ºtiinþa, convicþia, unde e credinþã oarbã, acolose strecoarã astuþia, amãgirea, ºi iar cu cât se lumineazã credinþa,cu atât devine ºtiinþã� (Ion Heliade-Rãdulescu, op. cit. P. 110).

Astfel cã, este indiscutabil, Heliade îºi depãºise hermeneuticvizionar epoca.

Istoria dupã Heliade (VI).Sentimentul ºi sensurile umanitãþii

(continuare de la pagina 44)

JURNAL DE PRECREAÞIECorin Bianu

Sincer sã fiu, ca la spovedania cea din cãrþi, am iubit dincopilãrie scrisul, creaþia literarã, iar dacã ºi scrisul s-a comportatreciproc cu mine, adicã m-a iubit ºi el, cât de cât, poate ieºi oecuaþie aproximativã, în care eu tot încerc sã ajung la un echilibru,niciodatã atins, altfel de ce am mai fi oameni, vii ºi împãtimiþi?!Dar nu despre mine vreau sã scriu, (cã în fondul teoriei literare ºiîn subtextul literar, orice aº zice despre alþii, tot pe mine mãscriu), ci despre rostul scrisului, al literaturii beletristice (adicãscrise, nu orale � folclor) în acest început de secol al XXI-lea ºimileniu, al treilea, concurat feroce de radio-televiziune, presascrisã ºi Internet!�

Cred cã s-a înþeles deja, din start, ce vreau sã spun! Da,despre concurenþa beletristicii glosãm, dar vreau sã arãt (contraropiniei generale) de ce nu mã tem pentru soarta artei literare!Încerc sã mã explic (mãcar cu modul nemaiîntâlnit deargumentaþie, dacã nu cu argumentele în sine) ºi sã conving.Dar mai întâi�

Mai întâi trebuie sã reamintesc caracterul public obligatoriual operelor de artã, oricare ar fi acelea! Caracterul publicreprezintã jumãtate din valoarea operei, prima jumãtateaparþinând autorului, iar cealaltã, publicului! Ce ar însemna osculpturã genialã, neexpusã vreodatã publicului?! Nimic! Neputem imagina omenirea fãrã Pieta? Ori fãrã Capela Sixtinã(picturã) ale lui Michelangelo? Dar o operã literarã, ca DivinaComedie a lui Dante Alighieri, ori Mizerabilii lui Victor Hugo,neaduse la cunoºtinþa omenilor? Sau românii, fãrã personajelecaragialeºti?! Zero! Numai confruntarea cu publicul dãconsistenþã esteticã ºi întregeºte valoarea operelor de artã!

Revenind la concurenþa acerbã a beletristicii, ne spunea�(mai facem un ocol) un profesor (nu dau specialitatea, cã profesorii,orice discipline ar preda, se definesc toþi prin aceleaºi calitãþi),fãcând haz de necaz, cum cã, pe când era la rândul sãu elev, amâncat o mamã de bãtaie de la un dascãl al sãu, pentru� absenþacelorlalþi! Exact � pentru absenþa altora! Aducerea aminte i-a fostfavorizatã de numãrul redus al elevilor din clasa noastrã, la oralui! Spunea el, cã, pe vremuri, ãhã, pe când era el ºcolar (�dar seînvãþa carte, nu ca acuma� � frazã genericã), s-au nimerit o datã,doar trei-patru copii la orã! De supãrare, profesorul, le-a trasprezenþilor câte o mamã de bãtaie, dupã care unul dintre bãtuþi,l-a întrebat, pedagogic, de ce i-a bãtut tot pe ei, conºtiincioºiiprezenþi ºi nu pe chiulangii?!

Cu tot optimismul meu în perspectiva literaturii, una dintrevariantele optimiste, cam aºa începe sã arate! Pãgubiþi sunt totcei puþini, care sunt prezenþi! Mã duc ici-colo, la întruniri literare,invitat sau din proprie iniþiativã, ºi constat, cã noi, autorii, necitim între noi ºi cam atât! Alþi cititori ºi numãrul lor þin dehazard, ba încã un hazard foarte zgârcit, care presupune nu numaiplata preþului cãrþii! Încã e bine! Dar mergând pe direcþia asta,drumul trece cam obligatoriu pe la criticul literar � dacã te maibifeazã ºi câte un critic cu o recenzioarã, înseamnã cã ai fostbãgat în seamã! ªi�

LITERATURA � CREAÞIECOLECTIVÃ NEFOLCLORIZATÃ?!...

4948

Mã pot lãuda cu prietenia (relativã) a câtorva critici literari,dar nu despre aceastã relaþie a mea cu ei, vreau sã vorbesc acum,ci de truda lor sisificã � fiecare are pe masa de lucru ºi în odaia delucru, în teancuri, sute de cãrþi pe care sã le citeascã, însã timpulmaterial (dacã poate fi material, timpul!) nu permite unui om,oricât de cititor profesionist ar fi, sã lectureze decât un numãrlimitat de cãrþi, cu mult sub numãrul celor ce i le-au adresat ºicontinuã sã i le adreseze confraþii, din stimã, respect, prietenie lacataramã, iubire confraternã, cunoºtinþe ultraextraordinare dincartier etc. etc.

Aºadar, considerentele supraumane ºi extraordinare ducdrumul (tot ascensional) pe la �consilieri�, cãrora fauna literarã lespune discipoli, sau emuli (când nu sunt negri!) ºi care, abiaacum îºi gãsesc utilitatea ºi explicaþia! Nu au oare toþi oameniipublici � ºefi de state, parlamentari, miniºtri, avocaþi ºi toþi ceilalþi� consilieri, care se documenteazã pentru ei, trag concluzii, emitdirective sau perspective, iar aceºtia le semneazã, asumându-ºiresponsabilitatea ºi arogându-ºi dreptul de autor? Spre exemplu,Nicolae Ceauºescu, Opere complete, volumul al XXI-lea!Vasãzicã, o speranþã în arta literarã s-a nãscut ºi existã mai dedemult, iar de-acum poate fi acceptatã, legitimatã! Cum sã nusperi, cum sã nu fii optimist?! În fond, toata viaþa învãþãm ºipreluãm unii de la alþii!

ªi-acum e acum! Câþi dintre emulii maestrului citesc tot ce le-adat el, tocmai pentru cã el nu va citi niciodatã ºi ca urmare, nicinu-i va �controla�, lecturând el? Extrem de puþini, o spun eu, cuoptimism, ca sã nu spun cu pesimism, cã niciunul! Va sã zicã,emulii citesc, scriu ºi dau maestrului sã semneze! Dar dacã nucitesc nici ei ºi nici nu scriu, ci copiazã, plagiazã, din alte lucrãriaparent asemãnãtoare ºi-ºi pun maestrul în situaþii jenante,compromiþãtoare? Istoria e de partea înºelãciunii! În urmã cuvreo trei decenii, necunoscutul Paustovski (mort de aproape osutã de ani la vremea aceea) a ajuns faimos peste noapte, graþietravaliului unui negriºor de la Incognito!

Nu pun în discuþie sistemul de lucru cu negriºori, dar îl iau caargument în ce priveºte numãrul din ce în ce mai mic de cititori aioperelor beletristice� Dacã nici aceºti oameni, negrii � sau�consilierii� � care sunt interesaþi, fie material, fie onorific (fiindsusþinuþi ºi promovaþi) nu mai prezintã încrederea ºi siguranþalecturii, în cine sã mai speri?! Bãtaia, mama învãþãturii de pevremuri, ar însemna sã le-o dãm lor, care sunt prezenþi într-un felsau altul, nefiind în realitate!...

Dar unde e violenþã, mai este creaþie? Rezultã cã nu ne rãmânedecât sã militãm susþinut pentru abolirea violenþei, ca o cale demenþinere a numãrului constant de cititori ai creaþiunilor literare!Am ajuns de unde am plecat, dar, în deplinã cunoºtinþã de cauzã!Ca atare re-punem problema literaturii ca o creaþie colectivã (autor,recenzor, discipoli de recenzori � cerc foarte restrâns, de-a dreptulintim) ºi ajungem la concluzia cã, nefiind publicã, literatura ce seva scrie în perspectiva apropiatã nu va avea nici calitãþileelementare ale folclorului � îi lipseºte publicitatea, adicã jumãtateadin întregul estetic!�

Va rãmâne astfel, scrisul literar în stadiul de pre-creaþie?!Dacã evenimentele literare vor curge pe acest fãgaº, ar reieºi, înperspectiva apropiatã, cã nu sunt speranþe; dar în perspectivamai îndepãrtatã, frumosul ºi luminosul viitor, cine mã poatecontesta în optimismul meu?...

Ca român ºi cititor, îmi spun în sinea mea, cã atâta vremecât va dãinui mitul Eminescu, literatura românã, ca obiect destudiu ºi câmp de afirmare (musai, câmp), va supravieþui prinacesta ºi prin mitologia aferentã. Iatã, de ce am fost ºi am rãmasun optimist pe câmpia denivelatã ºi bãtutã de vânturi abeletristicii!�

Mircea Constantinescu

RAFTUL DE SUS

�Versetele satanice�- o capodoperã a dualitãþii ireconciliabile(sau cronica afectivã a unei cãrþi atât de anunþate...)(II)

Dupã aproape patru decenii, tot ce îmi amintesc este cã amcopiat câteva sure în funcþie de apãsatele deosebiri de religiacreºtinã, dar ºi cãlãuzit de... neaºteptatele, pentru mine,similitudini sau afinitãþi, îndeosebi din zona, cutumiarã, a moraleicotidiene. Rushdie, precum într-alt context socio-istoric ºi artis-tic, un Borges, rescrie, reinventeazã operele capitale ale omenirii;orgoliul sãu demiurgic este, totuºi, unul livresc, literar, ficþionaladicã, nicidecum unul strictamente politic ori religios. Invit peoricine sã-ºi aminteascã ce/câte controverse, condamnãri, frazepatibulare a stârnit rockul-simfonic având ca protagonist-inspirator pe Iisus � totuºi, nimeni, atunci, n-a fost ameninþat cumoartea, niciun regizor n-a fost asasinat, nicio staþie audio-tv n-asãrit în aer; pentru a nu divaga suplimentar, nu mai readuc îndiscuþie ºi cãrþile în care sunt puse la îndoialã sau chiar tratateeretic Cãrþile Sfinte; ortodocºii utilizeazã termenul �habotnic�pentru eventualii fundamentaliºti ai creºtinismului, dar, dupãcâte cunosc, �fundamentaliºtii� Islamului nu se recunosc ca atare,mai mult: aceºtia pãstoresc, încurajeazã ºi finanþeazã � pânzelegroase de petrol de sub paºii acestor profeþi reprezentînd defapt adevãrata justificare � atitudini liminare, letale însã ºisinucigaºe (cu concursul îndoctrinaþilor kamikaze), atitudini delocconforme cu �Coranul�, în fond, diforme în raport cu oricare alttip de sacralitate consemnatã în scris. Disting, într-asta, o aceeaºivoinþã de putere � probatã cu vârf ºi îndesat de-un ayatollahprecum acel Khomeini care, pe de altã parte, ºcolit în Occidentîn ceea ce priveºte efectul propagandistic-dizolvant al multime-dia, a ºtiut sã-ºi asigure jilþul mediatic doct ºi oportun întru tãmâiereaºi îngenuncherea perºilor-de-astãzi cu un toiag electronic ºi tiranic.Nu ºtiu dacã iranienii au trãit mai bine sau nu sub tiraniaºahinºahului, ºtiu doar cã sub domnia lui Reza Pahlavi nu s-aaflat despre vreo fatwa, þintind cu gloanþe dum-dum un artistsau altul, tot astfel cum viciul colecþionãrii de pantofi al uneiImelda Marcos n-a cauzat, (in)direct, vreunui creatorrevendicativ extra-intra muros.

Habotnicia serviciilor secrete, pânã la urmã, meritã �laurii�performanþelor absurde ºi inumane obþinute ºi în arealul elitelorartistice. Indezirabilii din ograda proprie pot sã fie eliminaþilesne � însã numai când notorietatea lor nu a trecut graniþa(i)licit. Probabil cã doar naivii îºi mai imagineazã astãzi cã n-afost prompt informatã cancelaria hitleristã de... evadãrile unoradversari iluºtri, nu mai puþin cancelaria kaghebistã (...salazaristã,franchistã, horthystã, antonescianã, mussolinianã...). Diavolulgândirii bolºevice, Lenin, a pledat-la-barã ºi a zgâriat hârtia ºineuronii microfoanelor cu discursuri inflamate contraintelectualilor burghezi. Grosolanã eroare ejaculatã de una dintreminþile fascinante ale epocii! Condamna, în fond, respectiv im-plicit, ºi pe mult-stimatul sãu Aristotel, pe mult-stimatul sãuBeethoven, pe mult-stimatul moºier Lev Tolstoi (etc.),atribuindu-le o negativitate burghezã absolut himericã. Condamnala urma urmelor pe toþi dascãlii care i-au nutrit fiinþa culturalã,- pentru cã, orice ºi oricât ar clãmpãni detractorii, a avut una.Seminaristul georgian supranumit Stalin (= în rusã, stalI înseamnã�oþel�, iar adjectivul stalInoi �de oþel�; în definitiv, se numeaIosif Djugajvilli sau Soso pentru intimii din tinereþe), �nu s-a datînapoi sã vie în conflict chiar cu Lenin, mergînd pânã la ruperearelaþiilor personale�, cum consemneazã un contemporan. Ajutat

5150

ºi de efectul imediat al maladiilor ruºinoase ale mentorului sãu,viitorul dictator avea sã elimine, decenii de-a rândul, cu o cruzimeinchizitorialã o sumã impresionantã de artiºti (ºi, desigur, deadversari politici) pânã la decesul sãu din 1953. De-a lungul aºa-ziselor procese �publice�, se vor fi invocat, destul de probabil, ºimotive cu o coloraturã religioasã � Stalin, cum se ºtie, s-a înþelesbine cu Hitler în ceea ce priveºte exterminarea evreilor (ºi nunumai a acestora...), diferind doar metodele... � totuºi, Istoria ºiistorisirile nu consemneazã condamnarea expres-religioasã a cuiva;ce-i drept, statul bolºevic, susþinînd ateismul, n-avea de câºtigatdocumentînd dintr-o perspectivã eminamente religioasã unrechizitoriu sau altul... Dar, rãsturnînd perspectiva, atunci cândo tiranie nu propagã ateismul (oricând pasibil de a deveni unfundamentalism anti-religios) ci fundamentalismul religios, esteoare aceasta mai puþin o tiranie? Evident � nu.

...Pentru un cititor puþin mai visãtor, precizez cã fatwaperºilor contemporani condamnã irevocabil nu pe un scriitoranglo-indian, nãscut la Bombay (= Mumbay, conform atlasuluide ultim ceas) în 1947, dar libertatea de gândire, de creaþie.Mai mult, nu condamnã pe un ideolog, pe un politician, pe unfilosof � altfel spus, pe un teoretician. Ci pe un doar plãsmuitorde basme pentru lectorii adulþi!...Asta nu înseamnã cã dacã ar ficondamnat pe un ideolog, pe unpolitician, pe..., � în absenþa uneiveritabile pe cât de necesare bãtãliiteoretice, � ar fi fost mai puþinindezirabilã (ºi meschinã ºiabsurdã)!...

G. G. Márquez în �Toamnapatriarhului�, A. R. Bastos în �Eu,supremul�, A. Carpentier în�Recursul la metodã�, E. Sábatoîn �Abaddon, exterminatorul�,Gr. Greene în �Comedianþii�, E.Jünger în �Falezele de marmurã�,M. V. Llosa în �Sãrbãtoarea þapului� (dar ºi alþii...) închipuiserãtotul despre dictatori/dictaturã. Uneori, însã, Istoria bateLiteratura. Ficþiunile au fost înfrânte în concretul imediat,respectiv exact acolo unde, prin definiþie, se gãseau cel maivulnerabile, mai vulnerate de închipuiri ad hoc superioarecreaþiilor unor scriitori fulgeraþi de geniu. A fost sã fie încã o datãdovedit faptul cã voinþa de putere (nu numai... �somnul raþiunii�)poatã sã producã monºtri... Un fugar, frustrat ºi mãcinat degelozii deloc coranice, personaj istoric real, odatã ajuns ayatol-lah, adicã un guru zeiesc al unei ideologii minimaliste, satanizeazã,prin atitudini ºi gesturi funeste, istoric-reale, o creaþie livrescã,adicã o ficþiune care, per definens, nu se poate raporta la realitateaistoricã precum un reportaj foto sau audiovizual (nici acestealipsite de... regii subiective) sau precum un tratat de istoriareligiilor!...Dar nici în acest ultim caz doar prin a-l decreta purºi simplu blasfemic!...

Un coleg, mai puþin norocos decât mine, neavînd la îndemânãediþia tradusã, îl parcurge (hmm...) pe Rushdie în englezã, peNET. A divizat ecranul computerului, în stânga ºi-a plasat glosaruldoldora de explicaþii (inclusiv unele rânduri scrise în hindi!), îndreapta textul propriu-zis. Ritmul lecturii sale e unul sãltãreþ,conjunctural, litotic. Apreciez, totuºi, tentativa. Deja mi-amãrturisit cã discerne multe... obscuritãþi. N-am vrut sã-ldescurajez spovedindu-i cã inclusiv în versiune româneascã�Versetele satanice� nu constituie o lecturã lesnicioasã, anglo-indianul provocînd cititorul sã (a)mestece nu doar o lecturãomogenã ci ºi o sumedenie de lecþiuni sectare, prin care se poatevirusa tãlmãcirea cãrþii sau/ºi clarifica benefic. Cãci el cizeleazãextrem de vigilent o harababurã din care se pot extrage, micro-scopic sau en gros, detalii, tendinþe, arhetipuri, [ipo]teze de regãsitîn toate romanele sale ulterioare (v. supra, când observam cã e ºibizar, ºi [melo]dramatic, ºi concludent sã citesc primul mareroman al lui Rushdie, elaborat anterior celorlalte cãrþi faimoaseale sale, abia în siajul acestora...). Recursul la alegoriihalucinante, la meta-staze onirice, la metamorfoze ºi anamorfoze,

la hiperbole groteºti/patetice descalificã orice intenþie de a citiaceastã carte fãrã ochelarii de protecþie ai unei anunþate generozitãþistilistice-ideatice neþãrmurite. Prin aportul halucinogen al luiSalman Rushdie, eticheta comodã, adicã pasabilã, �subcontinentulindian� (id est: colonia britanicã INDIA, iar nu actualul teritoriu,nici acesta neglijabil..., care a fost fãrâmiþatã geo-politic permiþîndivirea unor state �noi� precum Pakistanul, Bangladeshul, Nepalul,Bhutanul) se justificã, se îmbogãþeºte exponenþial ºi îºi aflã însfârºit (dupã Tagore ºi Nehru ºi Gandhi) purtãtorul de cuvântcel mai dotat.

Discursul narativ este continuu contrazis de contraziceri,contrazise ºi acestea. O asemenea relativizare conduce la atenuareadiferenþelor antinomice, uneori la confuzia totalã între real/ireal,trup/spirit, cronologie/ucronie, deasupra/dedesubt, gol/plin, divin/profan/ateu, adevãrat/fals/eleat, cosmopolitism/xenofobie, om/arhanghel/satana, masculin/feminin/androgin/asexuat... Se þeseastfel o mãtase densã ca un atlaz sau ºantung ºi, concomitent,seraficã precum un voal ºi inconsistent, ºi dezvãluitor. Piºicher,autorul se joacã adesea cu rãbdarea (ºi disponibilitãþile) cititoruluiºi-i oferã �cârlige� explicative care, frecvent, nu sunt decât probeale unui histrionism livresc, flagrant diferite de veritabilele cârjeraþional-logice sperate... Sperate, respectiv descriptive,decriptabile în spiritul devoalãrilor balzaciene, flaubertiene,tolstoiene... Catehismul conceput de Rushdie conþine � ºiret,nevricos, rebarbativ � o sumedenie de capcane, respectiv de citate(periate, prelucrate ori brute) din cele mai diverse surse scrise/orale creºtine, islamice, hinduse, arabe, nemaipunînd la socotealãscrierile culte ne-religioase, din stogul cãrora scriitorul sustrage,aluziv ºi abuziv, deopotrivã, sintagme (regionale, arhaice, argotice)� locuþiuni-strofe-versete care-i oþelesc structura romanescã sau,deliberat în rãspãr, i-o cutremurã prin rafinamente barochiste,cam cum s-a fost fãcut vinovatã, mutatis mutandis, �SagradaFamilia� conceputã de-un Gaudí.Textele sacre, scripturile creºtine,mozaice, musulmane, hinduse,arabe sunt convocate � fiecare îndreptul propriului pupitru cupartituri � sã vocalizeze/instrumenteze dimpreunã ºi într-oarmonie dizarmonicã (ce poatetrimite cu gândul la Berg, Schönberg,Boulez, Xenakis...) cu ceilalþivocaliºti/orchestranþi, care pãgâni,care proto-creºtini (proto-mozaiciº.ç.l.), care credincioºi ºi/sau atei.Romanele de dupã �Versete�pãstreazã ºi ele acest ditirambprozastic, greu digerabil, dificil de savurat fãrã concursul unornote suplimentare sau glosare de termeni (îndeosebi)extracomunitari; pentru cã, nu-i aºa, totuºi Salman Rushdie, chiarºi trãitor într-un limb cultural-psihologic ambiguu-fiind-compozit, rãmâne un cetãþean al Uniunii Europene Lãrgite. Uncreator genial, odinioarã ca ºi astãzi ca ºi mâine, nu este un autorconsumabil în metrou, în snack-bar, pe-o bancã dintr-un aeroport,într-un parc plantat cu pensionari plãpânzi... Fãrã un adaos demaliþie, altminteri perfect inutil, sesizez cã faima scriitoruluianglo-indian i-au asigurat-o tocmai aceia care l-au defãimat celmai consistent, transformându-l într-un paria, în consens cufundamentalismul lor, ºi într-un martir, în consens cu viziunealiberalã a extra-islamicilor. (Într-o proporþie minimalã, de untratament asemãnãtor se va fi simþit onorat ºi laureatul Nobel din2006, Orhan Pamuk, unul dintre militanþii notorii pentrudezvãluirea genocidului otoman asupra armenilor ºi a cãruiprezenþã în Turcia natalã nu este doar nedoritã... Dar traducãtoriiºi editorii sãi n-au fost ameninþaþi cu moartea ºi pe capul sãu nus-a aºezat coroniþa unei recompense oneroase!...). Mulþumesc îngând ºi scriptural revistei �Litere� care s-a îndrãznit, acum niºteani, la o aniversare a zilei de naºtere a lui Rushdie, sã-mi publiceun pseudo-dialog prin chat cu acesta!... Pe-atunci, îmi pierdusemsperanþa cã cineva, în România, va reuºi sã publice �Versetelesatanice�, date fiind antecedentele nocive, chiar letale, � deºi

5352

umbla zvonul cã existau deja douã tãlmãciri viabile, încã de laînceputul anilor �90. Am bezmeticit, în acel dialog, reinventîndsui generis un scriitor fundamental al epocii noastre, dar nu fãrãsã fiu influenþat, la rându-mi, de cazuistica inflamatorie ce flutura,flamboaiant dar ºi crud de concret, peste creºtetul cetãþeanuluieuropean Rushdie în carne ºi oase. Doar Milan Kundera, altcetãþean european, � din câte am citit, � a tratat pe larg cazulRushdie.

Cu interferenþele prozaice de rigoare (7-8 ore la serviciu,purtatul patrupedelor la plimbare, vizitele nefaste la un dentistdin cartier, mici cumpãrãturi, urmãrirea unor seriale sau meciuride fotbal brazilian...), reuºesc sã înaintez cât de cât în desiºullivresc sãdit de Rushdie. Am trecut de jumãtatea cãrþii, dar ºi alui Ianuarie. În tot acest interval, sustrag de pe Net un articol depaginã externã a ziarului �Cotidianul�. Mi s-a pãrut o coincidenþãfaptul cã, exact în zilele când fac pe pomicultorul �Versetelorsatanice�, sã aflu cã rezbelul cu Islamul continuã, acum nuprovocat de-un scriitor, dar de-un politician. Din nou viaþa batefilmul?... Pentru a nu fi doborât de exagerãri �exegetice� � iar, pede altã parte, având ºi convingerea cã nu foarte mulþi cunosc de lasursã evenimentul (cãci este, mai ales va fi unul), transcriuversiunea Net-ului, semnatã de-un anume Rãzvan Ciubotaru:�Extremiºtii austrieci îl fac pedofil pe profetul Mahomed...Un membru al partidului lui Jorg Haider atrage mâniaislamiºtilor, care ameninþã cu atentate. Ministerul de externe dela Viena a alertat ambasadele Austriei din þãrile musulmane, dupãce un politician al Partidului Libertãþii, de extremã dreaptã, afãcut mai multe afirmaþii dure la adresa Islamului ºi a profetuluiMahomed. Aflatã în cursa electoralã pentru un post în consiliullocal din Graz, Susanne Winter a declarat duminicã faptul cãprofetul Mahomed a scris versetele Coranului în timpul unorcrize de epilepsie ºi cã a <molestat> copii, o aluzie la faptul cãprofetul s-a cãsãtorit cu o fetiþã de ºase ani. <Islamul este unsistem de dominaþie ºi este timpul sã-l aruncãm acolo de unde avenit, dincolo de Mediterana>, a spus Winter, adãugînd cã <untsunami al imigraþiei musulmane> va face ca Austria sã devinã pejumãtate islamicã în numai 30 de ani. La scurt, timp, FrontulIslamic Media a trimis mai multor publicaþii o scrisoare deameninþare cu moartea adresatã naþionalistei austriece� (...ºi nicinu ºtiu dacã s-a scurs un an de la �conflictul� iscat de publicareacaricaturilor daneze � nu numai în Danemarca, ºi chiar pe Net...Ca ºi în situaþia lui Rushdie, promptitudinea unor Servicii Islamiceprobeazã mai curând slãbiciune decât vigoare, iar supãrãrilenervoase aferente poartã nimbul unei crispãri nevolnice...). �Lafel, un clip postat pe YouTube� (sic) �înfãþiºeazã atentatele de la11 septembrie 2001, însoþite de explicaþia: <Uite, Susanne, aºaceva s-ar putea întâmpla ºi þãrii tale, iar tu eºti responsabila!>Un purtãtor de cuvânt al Ministerului de Interne austriac a precizatcã <ameninþãrile sunt luate în serios>, iar Susannei Winter i-aufost oferite mãsuri de protecþie. Procurorii austrieci au lansat oanchetã pentru a stabili dacã declaraþiile politicianului constituieincitare la urã rasialã, caz în care Winter este pasibilã de o pedeapsãde pânã la doi ani de închisoare. Winter nu a renunþat la ofensivaantiislamicã ºi a precizat, într-un interviu acordat luni, cã <înlumea islamicã pedofilia este foarte rãspânditã>. <Nu dorim nicipedofili austrieci, nici musulmani. Nu am incitat la urã ºi nici nuam adus ofense unei comunitãþi religioase>, a declarat aceasta.Comunitatea musulmanã din Austria a fãcut un apel la calm ºi acerut musulmanilor sã nu se lase provocaþi de <politicieni de atreia clasã>. <Ameninþãrile� (sic!!) �la adresa Islamului au atinsun nivel care îþi întoarce stomacul pe dos>, a declarat totuºi unpurtãtor de cuvânt al comunitãþii musulmane, care nu a exclusposibilitatea unor proteste violente. Principalele partide politiceaustriece s-au distanþat de remarcile lui Winter. <Este o incredibilãîncãlcare a legii, pe care toþi politicienii democraþi trebuie sã ocondamne puternic>, a spus purtãtorul de cuvânt al PartiduluiPopular, de guvernãmânt. Fostul lider al Partidului Libertãþii,extremistul Jorg Haider, a lansat ºi el remarce� (sic) �antiislamiceîn timpul campaniei electorale din 2006. <Din fericire, încã vãmai pot spune Dumnezeu sã vã binecuvânteze, ºi nu Allah esteatotputernic>, a declarat el�.

Petre Flueraº: Ce înseamnã sã fii scriitor astãzi în România,care sunt obstacolele ºi satisfacþiile acestui statut?

Lucia Dãrãmuº: E mult, foarte mult de povestit aici. A fiscriitor astãzi în România înseamnã a muri de foame, a fi dispreþuitde ceilalþi, a þi se spune cã nu faci nimic. Scriitorii sunt percepuþi deceilalþi ca niºte pierde-varã. Când sunt întrebatã cu ce mã ocup ºi

rãspund cã mã ocup cu scrisul, sunt privitã cususpiciune ºi amuzament. Abia dupã ce-i�articulez�, din punct de vedere intelectual,sunt luatã în serios. Dupã ceilalþi, dacã nuproduci nimic pentru a fi consumat, înseamnãcã nu faci nimic. În societatea de astãzi, ca sãfii luat în seamã, �sã fii cineva�, ar trebui sãfuncþionezi ca vaca Zoiþa, sã dai 60 de litri delapte pe zi. Poþi sã ai câte competenþe doreºti,poþi avea creativitate maximã, poþi cunoaºte

limbi moderne ºi de culturã (latinã, greacã, aramaicã etc.), poþi aveaculturã, sã fi citit sute de cãrþi, sã faci conexiunile necesare rapid... leai degeaba în România, nu are nevoie nimeni de ele, un post acceptabilîl deþii doar prin nepotisme, dacã eºti fiica, fiul cui trebuie, dacã eºtinepotul (a), finul (a) cui trebuie. Am urmãrit ºi urmãresc fenomenul.Obstacolele sunt multe, extrem de multe ºi vin în special din parteacelorlalþi scriitori, seniorii culturii noastre, care au pierdut trenulgloriei universale la care aspirau, pentru cã, deºi se flateazã reciprocºi încearcã sã se impunã, nu au fãcut decât sã cânte prost pe scenavieþii, lãsându-se duºi de valul comunist. Ei cred cã pot ºterge cuburetele ce-a fost, primenindu-se, îmbrãcînd haine noi, convinºi cãlasã în urmã doar ce fac de acum înainte, ascunzând mizeria trecutuluisub preº. Dar nu e aºa, pentru cã, deºi nu-ºi doresc acest fapt, noi, ceitineri, avem timpul de partea noastrã ºi vom povesti, vom scrie,mizeria n-are cum sã rãmânã sub preº.

Satisfacþiile acestui statut sunt ºi ele multe ºi se manifestã în spe-cial în raport cu conºtiinþa proprie. Te poþi culca liniºtit noaptea cã aiscris ceva din ce ai trãit tu sau alþii, cã tarele societãþii nu au rãmasnemãrturisite, neamendate cu singura armã pe care-o deþii: scrisul.

P.F.: Cum ai început sã scrii?L.D: Am scris din copilãrie. Evident, nu m-a lovit genialitatea

peste faþã la ºase-ºapte ani, când am scris prima poezie, spunându-mitu vei fi scriitoare. Pe atunci voiam sã mã fac pasãre, apoi am vrut sãmã fac musafir.

Aveam ºase ani ºi m-am îmbolnãvit de hepatitã tip B. Lucruriles-au complicat din foarte multe puncte de vedere ºi am rãmas înspital (preventoriu) câþiva ani buni. Sau am fost uitatã... nu ºtiu.Întotdeauna mi-am inventat pãrinþii, apoi i-am cãutat în profesorisau în cei apropiaþi... dacã erau adânci la minte. Acum mi-am gãsit untatã, tata Hermann l-am numit, dar numele lui adevãrat este PetruMircea. Sau am crezut cã l-am gãsit, pentru cã el, de fapt... Nucomunicam cu nimeni, în schimb îmi inventam poveºti, vorbeam înmintea mea cu oamenii pe care-i îndrãgeam, îmi coloram lumea (totîn minte) în culorile pe care le doream, aveam o viaþã extrem deactivã ºi comunicativã, dar în interiorul meu. Dacã se apropia carevade mine ºi mã deranja din globul meu, deveneam violentã; îi muºcam.Aºa am ajuns la psihiatrie, crezându-se iniþial cã aº fi retardatã. Nueram. Medicul care s-a ocupat de mine a ºtiut cum sã-mi �smulgã�aceste lumi inventate ºi în care funcþionam eu. Scriam poveºti, versuriºi aveam talent ºi la desen, adicã nu inventam desenele aºa cum îmiinventam lumile din minte, poveºtile, versurile, cum coloram în alteculori tot ce exista, ci, când medicul îmi aducea vreo picturã oreproduceam fãrã prea mult efort. Dar n-am fãcut din asta un scop,pentru cã m-a atras întotdeauna cuvântul, m-au atras cãrþile. Amavut o relaþie specialã cu cuvintele de când mã ºtiu. Cam tot prin aceaperioadã, aveam ºapte ani, am început sã-mi rostesc numele, mai

Petre Flueraº

CONVORBIRI COLEGIALE

ÎMI INVENTAM LUMILE...� interviu cu Lucia Dãrãmuº �

întâi ºoptit ºi silabisit, apoi din ce în ce mai tare, ºi cu rapiditate, dezeci, sute de ori, pânã când nu m-am mai perceput în el, pînã cândn-am mai ºtiut ce e cu el, îl descãrcasem de semnificaþie. Dar eu n-amºtiut ce se petrecuse, îl simþeam cã a plecat, cã s-a dus, cã erau niºtelitere doar, iar eu eram despãrþitã de numele meu... nu mai aveamnume, nu mai eram nici eu eu, ºi-am început sã plâng. Ceilalþi credeaucã plâng din senin, fãrã motiv ºi normal cã m-au privit cu suspiciune.

Relaþia mea cu cãrþile a fost la fel de specialã. Le-am iubitîntotdeauna, obiºnuiam (ºi obiºnuiesc) sã le privesc minute întregiînainte de a le citi, sã le mângâi. Stau cu ele în braþe.

În astfel de conjuncturi, îmi amintesc doar de câteva versuridintr-o poezie a mea din copilãrie. Mie îmi plãcea (ºi-mi place)verdele. Aºa cã lumina pentru mine era verde... ºi cam tot era verde.Versurile sunau cam aºa:

Lumina, iarba pãmântuluiSe zbenguie pe ramuriÎn pletele-mi verziªi-n verdele vântului

Poezia spunea mai departe cã o oaie verde mãnâncã iarba, ovacã mânca o oaie ºi devenise ºi ea verde, cã un om mânca vaca ºi eratot verde. Toþi se mâncau unii pe alþii, era o foame generalã, de care,îmi amintesc, mi se fãcuse fricã...ndoar lumina verde rãmânea înjocul ei cuminte. Cam aºa am început sã scriu.

P.F: Literatura se luptã astãzi cu televiziunea ºi cu Internetulpentru a-ºi câºtiga publicul. Crezi cã scriitorii trebuie sã se adaptezepentru a reuºi sã reziste astãzi pe piaþã?

L.D: Nu, nu cred cã se luptã cineva cu cineva. Cred cã televiziuneaîºi are rostul ei, cã internetul îºi are rostul lui, cã cititul din cãrþi îºi arelocul lui. Nu ºtiu cum va fi peste câþiva ani, dar acum sãlile de lecturãdin biblioteci sunt pline ochi. Cel puþin în bibliotecile pe care lefrecventez eu, de aici, dar ºi din strãinãtate. Pentru a scrie un mate-rial, dezvoltând o anumitã temã, pentru o lucrare de master sau dedoctorat, pentru a scrie o carte de specialitate, desigur, stai înbibliotecã ºi consulþi sute de cãrþi. Însã, pentru a afla o ºtire de ultimãorã, pentru a afla ce se mai întâmplã în Irak... etc. îþi este mai defolos televizorul, te uiþi la ºtirile CNN. Pentru a comunica rapid oidee, o descoperire, apelezi la internet. Se completeazã, nu se sucombãunele pe altele. Desigur, selectezi, iar ca sã poþi selecta ai nevoie deprima treaptã, adicã educaþia, care se face la ºcoalã, în bibliotecã, nula internet sau în faþa televizorului.

Scriitorul român trebuie sã se adapteze nu pieþii, ci societãþii, sãnu mai aibã impresia cã e o sfântã monadã, intangibilã, persoana înfaþa cãreia trebuie sã se închine toþi. De fapt, de aceastã meteahnãsuferã toate domeniile. E o reminiscenþã a comunismului. Medicul secrede buricul pãmântului ºi-ºi permite sã dispreþuiascã omul, îþi daiseama din modul în care se adreseazã celuilalt: �mãi, tataie�. Pentruel �domnule� e prea mult, pentru cã l-a bãgat pe celãlalt într-opijama ºi are autoritate (putere) asupra lui. Doar la noi întâlneºtidispreþul acesta medical. În Belgia, Austria, Germania, Anglia...pacienþii sunt consideraþi oameni ºi respectaþi. O simþi din modul cumse poartã cu tine, cum îþi vorbeºte, cum þi se adreseazã, cum tepriveºte, îþi zâmbeºte... etc.

În societãþile civilizate omul e respectat pentru cã e om.Scriitorul român trebuie mai întâi sã înveþe sã respecte, sã-l

respecte pe celãlalt scriitor, sã-i respecte pe ceilalþi. Scriitorul românare o gravã problemã de moralitate. Nu mã refer la operã. O operã ebunã sau proastã, nu poate fi judecatã ca fiind moralã sau imoralã, mãrefer la autor. E de ajuns sã ne întrebãm doar retoric mãcar de ce nusuntem competitivi în afara þãrii. Pentru cã existã gãºti, afaceri defamilie, interese pecuniare ºi politice... Desigur, sunt excepþiile cares-au impuns, dar nu pentru cã au rãmas în þarã, ci pentru cã au plecat:Nemoianu, Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma, Matei Cãlinescu,Andrei Codrescu, Alexandru Ecovoiu, Herta Müller etc...

Vor mai fi ºi alþii care vor reuºi sã se impunã în afarã, dar nurãmânând aici, ci dacã pleacã. ªi eu plec, o fac nu pentru cã mi-armerge bine aici, ci pentru cã am primit destule palme.

P.F: ªtiu cã ai fãcut ºi televiziune ºi radio. Cum se împacã toateastea cu literatura?

L.D: Nu, nu am fãcut televiziune. Am fãcut doar radio ºi doaremisiuni culturale. Dar, mãrturisesc, îi apreciez pe jurnaliºtii de rãzboi.Eu nu am terminat jurnalism, ci filologie, limbi clasice. Am fostprofesoarã de latinã, greacã-veche, trebuia sã alerg la vreo 3 licee ºi 2ºcoli generale, sã-mi fac norma de bazã de 18 ore. Apoi s-au totrestrâns orele de latinã, pentru cã domnul Marga (din timpul lui aînceput) a considerat cã viitorii filosofi n-au nevoie sã-l citeascã pe

Cicero în latineºte, nici pe Platon în greceºte. Sã nu mai vorbim dePorfir ºi alþii! Am ºi tradus, dar de plãtit m-au plãtit doar cei de laEditura Paralela 45, în rest a fost muncã pro bono. Ultima datã, cinevade la Institutul de Istorie din Cluj mi-a cerut sã verific ºi sã traduccâteva pagini dintr-un manuscris medieval, desigur tot pro bono. Nu,n-am mai acceptat. Cenaclul tinerilor în Cluj l-am þinut tot pro bono.Un recital de poezie tot aºa... traduceri pentru diferiþi lingvisti sauexplicaþii etimologice le-am fãcut tot pro bono... colegi de-ai mei,foarte mulþi, au plecat în lumea largã, unde au reuºit, pentru cã lumealargã i-a primit, i-a apreciat, nu i-a dispreþuit. Apoi am avut seminariila facultate, am fost ºi redactor în presa culturalã (la o revistã deculturã), redactor radio, dar realizam doar emisiuni culturale. Pentrupresa scrisã, presa culturalã, am dat articole de specialitate, cronicã decarte, interviuri, prozã, poezie, traduceri, am fãcut-o în special probono, doar cei de la revista Steaua m-au plãtit când le-am dat câteceva, cei de la Tomis, când au avut bani, revista �Vatra�, prin criticulAlexandru Cistelecan, mi-a trimis o scrisoare, scurtã, oficialã ºicivilizatã de mulþumire. Întotdeauna am apreciat gradul de eleganþã allui Alexandru Cistelecan. În televiziune nu am lucrat. La radiointervievam scriitori, pictori, muzicieni, profesori, critici, actori...realizam cronicã de carte, film, teatru, operã... prezentam micifragmente din istoria literaturii noastre, dar ºi universalã.

P.F: Crezi cã în literatura românã este nevoie de un sistem dereprezentare (agenþii de impresariat, agenþi literari) bine pus lapunct?

L.D: Da, cred acest lucru. Aºa funcþioneazã sistemul cultural dinOccident ºi funcþioneazã foarte bine. Mai e un aspect, cel care þine detransparenþã.

P.F: Premiul Nobel este una dintre obsesiile mediului culturaldin România. Crezi cã existã astãzi un scriitor român care sã meriteacest premiu?

L.D: Eu personal nu am o astfel de obsesie. Aº acorda acestpremiu Hertei Müller, lui Paul Goma, lui Alexandru Ecovoiu, luiBujor Nedelcovici.

P.F: Ce pãrere ai despre conceptul de entertainment cultural,crezi cã este o alternativã viabilã la cultura de tip tradiþional?

L.D: Orice ar putea ajuta cultura este de bun augur. Tradiþia ºi eae bunã, nu însã tradiþionalismul care þine pe loc, sucombã o culturã. Maie un aspect totuºi, nu cred cã superficialitatea, care poate fi întâlnitãºi în manifestãrile de tip tradiþional, dar ºi în cele moderniste, e beneficãdeschiderii culturale, creativitãþii, istoricitãþii culturii. Oricât de genialai fi, oricâtã avangardã ai face, ca sã te delimitezi de ceea ce a fost,trebuie mai întâi sã cunoºti bine ce-a fost. Nu poþi propune ceva nou,în necunoºtinþa celor câte au existat. Cu prostia, aºa brutal spus, nu amfost niciodatã de acord. Necunoaºterea înseamnã ignoranþã iar ignoranþaaduce moarte de cele mai multe ori. Nu e de condamnat sã nu ºtii, ci sãnu ºtii ºi sã nu întrebi. De partea mea, a celor spuse, stã istoria. Amadãugat acestea, pentru cã este un curent printre unii scriitori tineri,promovaþi puternic de anumite edituri cu bani, tineri care considerã cãde la ºcoalã, culturã etc... nu înveþi nimic. Accept orice, orice tip decreativitate, oricât de liber s-ar manifesta, dar nu pot accepta prostiaºi necunoaºterea. Accept sã arunci la gunoi tot ce-a existat de laHomer pânã la noi, cei mai proaspeþi în culturã, dar argumentat. Iarpentru a argumenta, trebuie sã cunoºti.

P.F: Se poate trãi în România din scris?L.D: Doar dacã eºti Liiceanu ºi faci câteva �acrobaþii� dupã

revoluþie, ca sã-þi pui pe picioare o afacere cu cartea, doar dacã eºtiCãrtãrescu sã fii atât de mediatizat, încât sã fie dispusã EdituraHumanitas sã-þi publice orice semnat Cãrtãrescu, inclusiv prostia aiade carte De ce iubim femeile, care mi se pare misoginã.

P.F: Este adevãrat cã ai primit ameninþãri, cã au fost oamenicare au încercat sã te facã sã nu mai continui volumul la carelucrezi acum?

L.D: Da, dar nu au fost ameninþãri directe. Aºadar, vreau sã credcã suntem încã civilizaþi ºi cã o carte, oricât adevãr trãit existã în ea,rãmâne o ficþiune. De fapt, mi s-a spus, într-o manierã de glumã, cã�maºina poate merge din greºealã ºi pe trotuar. Cã sã mã potolesc.�Au mai fost ºi altele... încercãri de a mã compromite, însã au fostratate. Oricum, încã lucrez la carte... pot introduce tot ce mi s-aîntâmplat în ultimul timp.

În carte am fragmente care redau perioada (scurtã, e drept, cãm-au dat afarã, pentru cã spuneam lucrurilor pe nume, nu eram preadiplomatã, nu linguºeam, nu îmi manifestam supunerea de tip monahal,

5554

cã aºa era condus acest post care-ºi zice cultural; oricum în culturã nupoate fi vorba de supunere monahalã) în care am fost redactor laRadio Renaºterea. Capitolul nu flateazã, ci dimpotrivã. Cu privire laacest aspect al cãrþii, mi s-a spus, pe un ton serios de data aceasta, �aide grijã, securiºtii bisericii sunt mai rãi ca ceilalþi de la USR.�

Cartea deranjeazã pe extrem de multe personalitãþi culturale,religioase, medicale. Un scriitor nu are voie sã tacã. Dacã nu scrie elce se petrece în jur, atunci cine?

Deºi, cu adevãrat, cartea n-ar trebui sã deranjeze chiar atât demult, pentru cã am fãcut într-aºa fel, încât, printr-o nebunie asumatã,plecând de la un fapt real de stare psihologicã, am relativizat toateîntâmplãrile.

Într-o primã variantã am vrut s-o propun Editurii Humanitas,însã þi se spune de pe site dacã nu eºti Cãrtãrescu... slabe ºanse. Amtrimis-o totuºi prin e-mail, rugându-i, cel puþin, s-o citeascã. Mi s-atransmis cã cititul pe calculator îi oboseºte ºi sã fac bine s-o trimit pesuport de hârtie. N-aveam bani nici sã-mi cumpãr un bilet de autobuz...aºa cã nu le-am mai trimis-o.

Am propus-o Editurii �Cartea Româneascã�. Redactorii de acoloau apreciat-o, �plãcându-le mult� (am e-mailul ºi acum), însã s-aopus Manolescu, pentru cã prea spuneam direct unele lucruri, inclusivpovestea cu excluderea din USR a lui Paul Goma. Personajele dinromanul meu sunt reale... scriitori, medici, preoþi, ÎPS BartolomeuAnania cu perioada lui americanã ºi instructor de ideologie înpenitenciar, apoi episodul Anania - Valerian Trifa. Cartea supãrã nudoar lumea ortodoxã, ci ºi pe cea neoprotestantã, pentru cã am fãcutbeletristicã ºi din personaje religioase ca Iosif Þon ºi perioada lui deinformator etc...

Îi mulþumesc domnului Manolescu, pentru cã mi-a dat ºansa sã orescriu cu mai mult curaj, sã introduc ceea ce lãsasem neintrodus dinvarii motive, sã o rescriu cu nebunia creatorului, aº putea spune. Vãdaþi seama cã nu prea sunt iubitã în Cluj. Pentru a scrie cartea am statde vorbã cu politicieni, cu prostituate, cu preoþi, cu scriitori, cumedici, am cercetat, am scris scrisori în þarã ºi strãinãtate, am pusîntrebãri, am înregistrat, înregistrãrile nu le þin în casã, sunt date sprepãstrare... cuiva.

P.F: Care este ultima carte pe care ai citit-o?L.D: Îmi place sã citesc mai multe cãrþi în aceeaºi perioadã. Una

dintre ele este Confesiuni, Henri Wald. Este o carte de convorbiriîntre lingvist ºi Alexandru Singer. Am citit-o cu extrem de multãplãcere, descoperind la Henri Wald latura umoristicã. Îi citisem studiilelingvistice în studenþie, dar acum i-am citit amintirile. Din nefericire,umorul vine din tragediile personale... fiind dat afarã de patru ori dindiferite locuri de muncã etc.

Altã carte este Talmudul, A. Cohen. E o carte grea, dar mie îmiplac astfel de cãrþi, pentru cã mã provoacã intelectual, mã trimit laalte lecturi ajutãtoare. Talmudul, cuprinzând Miºna ºi Ghemara, sereferã la gândirea religioasã evreiascã, dar se suprapune pînã la unpunct ºi cu istoria evreilor.

O carte de istorie ºi criticã literarã, pe care tocmai amterminat-o, dar n-am citit-o din bibliotecile noastre, este A seriousCharacter: The Life of Ezra Pound, apãrutã la Houghton Mifflin, în1988. Aºa am aflat despre simpatia lui Pound faþã de fascism, întimpul rãzboiului fãcând propagandã radio în favoarea lui Mussolini.La terminarea rãzboiului a fost acuzat de trãdare, însã cercurile literareamericane influente reuºesc sã-l absolve, dar este internat într-oclinicã de psihiatrie, apoi pleacã în Italia. Desigur, valoarea literarãe operei lui Pound este indiscutabilã. Tot în aceastã perioadã am citit(încã n-am terminat-o) Viaþa lui Adolf Hitler, John Toland. O cartecare mi-a plãcut, pe care n-am terminat-o de mult, este Ochi-de-pisicã, Margaret Atwood, în traducerea, vreau sã subliniez traducãtorul,lui Virgil Stanciu. E o carte care atacã feminismul, în special miºcareacare se revendicã din cea americanã, vernisajul pictoriþei fiind doarun pretext pentru a introduce în prezent toate tarele trecutului,ochiul de pisicã, ochiul care vede uneori cu rãutate, fiind într-o stareaproape latentã în femeie (femeie în sens generic), încã din perioadacopilãriei. E o carte despre putere, despre cel care dominã, despre celcare este dominat, despre stãrile psihologice ºi întregul traseu alvieþii care decurge de aici.

Nu citesc doar beletristicã, istorie ºi criticã literarã, doar cãrþi deistorie, ci ºi din alte domenii.

P.F: La ce ar trebui sã se aºtepte cititorii tãi în viitorul apropiat,existã vreo surprizã plãnuitã?

L.D. Da, dar fiind surprizã ºi mai fiind ºi plãnuitã, o þin momentanpentru mine.

Dac� aº convinge pânã nu adorm

Nu pomenesc nimic din ce-a fost ieri.E ca o brumã neagrã peste lucruri.Am angajat o mânã de dulgherisã-þi limpezeascã ziua, sã te bucuri.Dac� aº convinge pânã nu adormprofesorul cu-nscrise-n hieroglifecã în amurgul trist ºi uniformpianul scoate note apocrife,dacã, sã zic, un timp aº cutezasã mã implic în sãrbãtori de galãmi-ai mai putea, desãvârºit, iertaora de vârf atât de colosalã?Cer un rãgaz, un martor insolittrãgând la zaruri numerele nule.ªtii? Dintre toþi doar tu mi-ai primenitzãpezile de gânduri din globule.

E-aproape trist

Se scuturã, sub viscol, bagdadia.Stãm singuri de cu searã pânã-n zori.La colþul strãzii moare bãcãnia,tu stai la geam ºi-absentã te-nfiori,þi-e foarte greu în noaptea dezlânatãsã suni din creºtet pânã-n temelii......Era, demult, un trup superb, de fatãde care ai uitat?...ori poate-l ºtii?...A mai rãmas un jar nestins în vatrã.Inelul vechi te-ajutã sã suspini.E-aproape trist s-auzi cum molii latrãºi cum îmbãtrânesc, în noi, delfini.

Doare poarta de spital

Din auzul strâmb de ploi,de din frunþi cu mir ºi peteai putea sã vezi în noiamintiri ca dulci secrete?Rareori te vezi întregºi mai rareori te-nghiterama unui geam strategstrânsã-n clipsuri potrivite.Somnolent, priveºti pe dospeste torsul tãu cu noapte.Ah! de-ar arãta frumosroþile de ora ºapte!Nu uita cã la semnalsfinþii te mãnâncã iute.Doare poarta de spitalºi-ngrijatã face cute.

Nicolae Neagu

PRIMÃVARA POEÞILOR

5756

Florea Turiac

PRIMÃVARA POEÞILOREmil Stãnescu

LE PRINTEMPS DES POÈTES

Hierofanie

Veneam cu greu, pe ape în parte cunoscute;mãri strãbãtuserãm cu-o navã nouã scumpã.Acum, sleiþi, mai plãnuiam, în umbrãsã prindem firul vieþii; visam un viu curent!Simþeam sub noi împunsãtura moartãa unor prea subþiri miºcãri de din adâncuri.Eram însã, acolo, aºa spuneam cu toþiisub zodii faste: vuietul ºi morþiicâþi pânã atunci ne-ndoliarã,sau rãsucirea vânturilor grele,toate acestea, aspre, ca niºte lungi suspinenu ne zdrobiserã pe toþi, pe de-a întregul.Eram la ceasu-acela, în loc cumva abruptdin care rãzbãturã spre noi, prin limpezi apechipuri de neºtiuþi ºi nenãscuþi ce-n valurio clipã-abia-apucarã sã strige-n sus cevaºi furã ºterºi din orizontul verdede un delfin complet tãiat în douã;se înroºea lumina prin ape-adânci trecând.Vãzurãm mai apoi o mare lunã albãce ne þinea privirile-n puteri;din neguri selenaro � pãmântene, încet,spre noi vãzurãmalbastrã ºi ciudat-alcãtuire:venea, cu ager pas, fantoma unui zeu.

Un animal multicolor

Existã un animal cu care sufletul meu se aseamãnãnu are nici colþi imenºinici gheare încovoiate.Este un animal fãrã blãnuri sau penestrãlucitoare ca smaraldul:nu-i nici balena, nici leopardul!Existã acel animalîn sufletul meu încât nu ºtiucare este primul sosit în casa noastrã,într-atât îmi seamãnã, într-atâtse confundã.Adesea e calm sau dormiteazãdar câteodatã se sãlbãticeºteºi parcã-mi plesneºte în faþãcu o limbã otrãvitã sau o coadãneroadã.Sufletul meu, animalul acesta al meudoreºte sã scape printre degetele raþiuniiºi urlã ºi necheazã ca un cal sãlbaticîntr-o câmpie � unde fulgerã apusurile roºii �el are doar colþi mici ca o salbã,o limbã ascuþitãºi o privire leneºã ºi bleagã.Existã acest animal sãlbatic,un animal de care mi-e tare dor...Printre sferele rotunde ºi neîntinate,aº vrea sã-l iubesc ºi aº vrea sã-l omor!

Frunzele neliniºtii

Mai ostenesc în gânduri un cârd de nevãstuiciCe lunecã prin sânge sã-ºi caute culcuºuriÎncât le simt în carne dând iama ca prin puiciPândind vioara minþii ce-ºi cautã arcuºuriÎn sãrbãtoarea zilei frumoase,-n calendarÎnscrisã cu tuº roºu ca pentru lume zestre �Ca sã dezleg tãcerea ce încã-i sunt pândarCând voi vorbi cu miere sã ºuiere orchestreDe muzici sã încarce tot dulcele destinPe frunze de neliniºti cu versuri ca podoabã �Pãstrând în traista vremii un rai cât mai deplinVânez doar adevãrul sã-l vând de pe tarabã

Focul armoniei

Deºi iar se aprinde o parte-a mea isteaþãNu ard cu limbi de fulger pe tinerii-n pãcatDar ning cu flori de milã pe cei ce sunt în ceaþãCãci rugul pedepsirii de jar l-am dezbrãcat �Vreau gândul meu sã uite de cruda vânãtoareC-aud strigând copilul sã stau cuminte,-n locSã nu-ntinez cu sânge o viaþã în splendoareCe-ºi plimbã puritatea pe-o pleoapã de norocDoar cerul sã îmi punã iar palma lui pe frunteCu-albastru-i sã m-alinte sã simt în el un rai,Sã creascã bunãtatea în mine cât un munteªi în grãdini de cântec sã mã topesc în graiSã nu se mai audã urlând fiara prostieiCã-n menghinele urii eu doar luminã-am prins �Sã înfloreascã versuri pe ramura hârtieiCa focul armoniei sã nu mai fie stins

Farmecul luminii

Voi fi eu vânãtorul sau clipa mã vâneazãCând poate din eroare m-am pomenit copilMoºit de macii roºii ce-obrajii îmi orneazãCu sângele ce-aleargã prin pielea mea, subtilªi vi-l strecor cuminte ca pe comori de aurSã vi se parã timpul cã îl dresez din hãþCãci eu, adolescentul dar cu puteri de taurVã îndulcesc vestirea cu mierea din rãsfãþCã-n mine-aleargã tigrul mereu ºi devoreazãNaturii frumuseþea ºi tot ce e de preþ �Prin iarba înverzitã un înger mã vegheazãSã nu tratez iubirea cu ace de dispreþNumai spre-a vã surprinde maºina mea din minteVâneazã fiara urii sã nu ucidã desCãci rãbdãtoarea milã mereu mi-o ia-nainteCântându-ºi simfonia unui destin alesNimicurile vremii sã le arunc departeSã nu uit de norocul sub care-am fost adusCãci templul amintirii este clãdit pe carteCând farmecul luminii prin mine l-am transpus

5958

Grigore Grigore

PRIMÃVARA POEÞILORGeorge Coandã

LE PRINTEMPS DES POÈTES

1 .

În frunze mã cuminec toamna mã-nveºmântîn aurãrii se bat pe rotund fructeleun abur de pãsãri în dimineaþãpoate nu pleacã se-ntorc în sineStau la deal nu mã miºc cugetîn spate mã unge lumina pãrinþilorîi aud cum rãstoarnã brazda la nuciei umblã sub câmp albi de timpRâzând mã strigã tata din de demultîi vãd ochii albaºtrii înflorind de ploialeargã sã îl prindã-nspre copilãrieEu alerg în altarul lui de pãmânttrecem unul într-altul la octombrieîn aurãrii se bat pe rotund fructele

2 .

O, mari apostile de ploi nubilecertificând rodul în pârguirela ora seceriºului ieºim curaþidin aghiazmatarele primãveriiGrâul strigã în azur aurplezneºte de miere crudãînnebuneºte pãmântul de facerecumpene subþiri jinduiesc apaCi le amiazã pe tipsii de frunzãfrângem acest soare aburindºi femeile ne mângâie arºiþaªi acum trieratul vuindaleargã mari cohorte de snopiºi ciocârlii de boabe þâºnesc

3 .

Te depãrtezi � îmi spui � plângºi alergi despletindu-þi trupulistovit de ceaþa unui amurgpe plaja lui iunie un strigãtªi dacã mori mã prefaceu nu-mi mai chibzuiesc lacrimao pãdure de jad ardeîn ochii care strivesc singurãtateAlungã-mã cu pietre de lunãmâna ta vâsleºte într-un trandafirºi eu stau la marginea clipeiªi tu eºti luntre în derivãîn existenþa mea un naufragiuºi sufletul mi-l iei amanet în vecie

* * *Doar dincolo de viaþã ºi de moarteDoar în fiinþa care þi-e pe caleSã-þi fie suflet - apã, deal sau valeDoar pãrticica-n care suntem parteNe e retina. Valuri idealeVor sta cu noi când vom citi o carteVor fi frumoase ºi urâte foartePrecum lumina alergând agaleªi peste cruci dar ºi peste morminteO altã viaþã ne va da ºi-un altPrilej de-a face-n alt tãrâm un saltTãrâm pe care nu-l vom þine minteªi-atunci ne vom întoarce mi se pareLa ceea ce am fost cândva: Uitare.

* * *De parcã am îmbãtrâni! ªi-aºaCu spatele de spate ne-am lipiªi din iubirea care-a fost cândvaNici lacrimi n-am avea a risipiDe-aceea-s trist.ªi-n mine mã închidCã ploile m-au pus, mã pun la zid.

* * *Strigã la mine tãcerea sã tacDin coiful de foc al speranþelor ei�Nu-mi spune mie ce vrei, ce nu vrei,Eu vreau cu tine acum sã mã-mpac�.Strigã la mine iubirea sã plângSã vadã o lacrimã de-a mea într-a ei�Nu-mi mai vorbi niciodatã de zeiPe oameni la piept îmi doresc sã-i mai strâng�.Tu, de departe, din mine, te miriCe singur mã simt ºi ce singurãtateGãseºti ºi-n colibe dar ºi în palateªi-aºtepþi ca din muntele meu de-amintiriSã-mi þes o cãmaºã în care sã-nvãþCe-i clipa de liniºte ºi de rãsfãþ.

* * *Ah, curge sângeleVenele plesnescSub pieleCei ce iubescDorm sub steleNãtângele...Stelele morUna câte unaÎn câte-un fiorDoar lunaAh! luna ºi sângeleªi lacrimilePlânge-le.

6160

Andrei Gheorghe

PRIMÃVARA POEÞILORGeorge Toma Veseliu

LE PRINTEMPS DES POÈTES

Baladele cavalerului rãtãcitor (III) (traducere liberã pentru copiii de la 5 la 95 de ani)

Tãlãngi înalþã cerul ºi aerul se-nmoaieMugind pe pajiºti vite cu ugere þâmfloaieAºteaptã în tropot viþelul cu ochii umezi blândCutremurat de lapte posteºte Sancho stândÎi tremurã ºi buza ºi maþele-s turbateMâncarea zace-n hanuri, plãcerile-s surpateDoar Rocinante roade un pai în câmpul golMãgarul, ºtie Sancho, nu sporeºte cireada în ocolDe demnitate sfântã e don Quijote tristÎntors pe spate doarme ca rãstignitul ChristPrivind cu-un ochi felice la el celãlalt întorsAscultã dedesubtul ºi al lumii caier torsO pastoralã rozã un vis duios de miereÎn care Dulcineea ofranda grea îi cereDesigur Sancho Pansa mai trebuie strunitTrimis din nou la dona ce el au fost peþitMai trebuie întoarsã de pe acum o caleCãtatã-n întuneric amarnic de cavaleri în zaleUmblând în patru vânturi aºa cum se cuvineFãrã paraua chioarã prin þãrile strãineCu hanuri înþesate de furi înverºunaþiUnde muieri plãpânde deplâng pe-ncornoraþiCu pulpele flãmânde de dor ºi-ndemn crescutPe paturi cu albele cearceafuri la pântecosu-avutTrozneºte carul lumii plãcerea se-nconvoaieSfaiogul cavaler din amorþire lungã se dezdoaieE-nfrigurat de gânduri aprins în flãcãri-nalteDã bice Rocinantei de jaru-i sã tresalteGenunchiul sfarmã glodul în dezmierdãri icnindÎn Dulcineea acasã de dragoste rãcnindDeclamã ºi suspinã sublima lui smintealãSub ploaia de ciomege iubirea-i o ferealãFemeia îi croieºte cu milã spinarea-i dreaptã þintãÎl blestemã, îl scuipã întruna cu zbierete-l alintãDin pulberea de aur fãºii-fãºii e trasã DulcineeaSuavã îngereascã îi pare-n veci femeia� Stãpâne, zice Sancho, de sânge e câmpia ºi verdele dã-n coptFereºte-þi cotonoaga cã te-a-ndoit în opt� O, scumpa mea stãpânã, iubirea nu-i deplinãDurerea ºi plãcerea cotropitoare din mine or sã vinã� Auzi la dânsul cã-i floarea lui de maiªi fleoarþã eu, scutierul, îl trag de poale scaiDe-s pierdevarã în cuget stau mai bineFereascã-mã, Fecioara, când fãtãlãul vine� Stãpâne catã-n lãturi cã Dulcineea þi-e dulcele mormântEu sunt infam în fapte ºi-n glasul care cântMã dibuiºi, Segnore, pitit îþi stau chiorâºSunt umbra care creºte în dosul tãu târâº� O, ticãlos abject, te-ai îndoit în gândCã Dulcineea scumpã e-o flacãrã arzândCastelul e castel ºi hanul hangiu areMãgaru e mãgar fãcut sacalele sã careSã-ndrept aceastã lume turbatã ºi îndoitãCu poezia vremii în doruri altoitãNoianul de pãcate stau zdrumicate în clãile de fânÞi-e sufletul beteag, bãiete, o piatrã ai în sânAsinul roade dulce în grajd obida sfarmãIubirea-i doar o ºoaptã în neguroasa larmã� Stãpâne, umil în urmã-þi caut urmaC-obidã ne-nfrânatã lui Christ sporindu-i turma.

În lanul de floarea soarelui

Moto: �It�s just an empty cage if you kill the bird�Tori Amos

într-o zi ca aceastã cãldurã interminabilãsudoare pe inelarul meu tata a plecatn-a mai spus nimic n-a mai scos niciun sunet din frunza pe buze ca o coasãeu l-am împins acolo l-am învãþatsã coasã pânã în partea cealaltãa locului nostru acum vândutcu oasele lor cu tot ale celorce ºi astãzi îºi mãnâncã terra de sub unghiiscriind frumos pe pãtura roºie femeiede sub unghiiþi-a fost cãlãtoria scurtã ai vãzutcombinele înclinând în soare oasede floarea soarelui cu un râs metalicde prânz când taci ºi strângisingur un codru de pâinefãrã sã te rogi fãrã sã speriîntr-o zi ca aceastã cãldurã interminabilãîn râpile de la capãtul locului nuse consumã nimic doar celãlalt tatãpentru care din nou nu mai conteazãnimicastãzi iar eºti duºmanul meu ºi îþi mai facîncã o datã bine aºa m-a învãþattata sã respir când nu mai e nici orespiraþie de dat la schimbcând ºtim precis cã nu se va mai schimbalocul cu cearta, moartea cu poarta, tu însãsã nu te schimbi sã nu-þi pui întrebãrilocurile acestea cu bolovani trepidândca niºte bucãþi de carne sub un satârsunt fãcute din lovituri de satârpentru asta nu are rost sã striginu e de învãþat am sa-þi dau lumeamea la schimb duºmanul meu ca sã-þimai fac bine aºa spunea tatamergând printre stâlpii de floareasoarelui retezatã deºi nu vorbea deºi nu semai miºca ci se uita la mine cucei mai frumoºi ochi pe care i-amvãzut vreodatãa început tori amos sã ne încânte doinape care noi o ºtiam demulto frãmântasem din pietre o smulsesem din vindoina acea femeie care nu ne-a vrãjit� aºa ar fi spus femeile � dar e mai multdecât atât, dacã nu taci am sã-þimicºorez încet camera pânã ce pereþiiîþi vor apãsa ca niºte pumni pe capcãci nu mã pot despãrþii de aceºti pumni aºa cummã pot despãrþi de tine doina mea esteceea ce se mai gãseºte în râpele aceleanecunoscute dintr-o þarã apropiatãam început sã bem amândoimamutul de vin înroºindu-ne ochiidacã nu taci de doina asta un dor îþi va þâºnipe gurã pe ochi ºi prin unghiimamutul de vin trãind cu noiînmulþindu-se cu noi

6362

Dan Gîju

PRIMÃVARA POEÞILORAlexandra Tomºa

LE PRINTEMPS DES POÈTES

NOIEMBRIE

1. Dacã ar fi�Danielei N.

Dacã ar fi sã-i aleg un chip lunii mele de naºtere,chipul tãu l-aº alege.Dacã ar fi sã-i aleg un nume norocului meu,numele tãu l-aº alege.Dacã ar fi sã-i aleg o culoare visului meu,culoarea ochilor tãi aº alege-o...Un singur lucru nu mi-aº dori de la tine!

Ghici, ce?(Târgoviºte,

12 martie 2008)

27. Destine

M-am nãscut într-un final de noiembrie,când urma cocorilor era ºtearsã, deja, de pe cer,dar m-am nãscut ca sã Te caut în fiece clipã,sã Te gãsesc ºi sã mã prosternez la picioarele Tale,

Doamne�M-am nãscut într-un final de noiembrieauster ºi barbar, ca un cântec de vânt peste vii,ca sã cad în genunchi ceas de ceas,zi de zi, an de an, viaþa toatã, în faþa ta�

Frumuseþe!

M-am nãscut într-o zi oarecare, de toamnã,ca atâtea altele, de altminteri �o simplã zi din peste trei sute posibile, da�Dar m-am nãscut ca sã cad împuºcat pentru tine oricând�

Libertate!(Bucureºti,

10 martie 2008)

30. În fine�

În fond ºi la urma-urmei �apropo de ceea ce-þi spuneam mai deunãzi,pe-ntâi ale lunii �,ºtii ce nu mi-aº dori nicicum de la tine?...Nu, nu aº refuza sã muºc din ionatanulroºu ºi plin, zemos ºi parfumat ca buzele tale.Dupã cum nici otrava picuratã-n cafea, dimneaþa,odatã cu apariþia ta pe micul ecran,

nu i-o refuz ei,temnicerei cu vorba rea ºi tãioasãprecum coasa aceea celebrã..., ºtii tu!Pentru nimic în lume n-aº accepta de la tine, însã �ca, de altminteri, de la nicio altã fiicã a Evei �,sã-mi dai de pomanã câteva din fãrâmele rãmasedin prima ta noapte de... dragoste.

(Bucureºti,14 martie 2008)

6564

Dimineaþa devreme

Dimineaþa devreme mã trezeºtefoºnetul de aºternuturi�citite� în ajun.Eu ºi iubita mea ne scriemîn fiecare zijurnalul fericiriipe trupuri.Paginã cu paginã, aºternuturilene descoperã povestea.O privesc îndelung: e naufragiatãpe cealaltã jumãtate a patului.� O Robyn Crusoe somnoroasã, îmblânzindo insulã întreagã în vis.Mã gândesc s-o salvez numaidecâtºi leg de piciorul unui sãruto telegramã:�Stop. Happy-Ending. Stop� � pe care i-o trimit.Jurnalul nostru nu este încã complet...Când o sã-mi priveascã sufletul �prin ochelarii ei auriiºi absolut nepotriviþi,Atunci jurnalul fericirii noastre se va sfârºi...undeva prin 2600,Când, bãtrâni ºi îndrãgostiþi,ne vom transformaEternitatea în animal de casã.Noi ne privim în ochi ca-n douã oglinzi.Ne iubim în oglindã ca doi copii,Care joacã ºotron pe Magherupânã-ºi rup ghetelede atâta fericire.Fericirea noastrã, o consumamcu un polonic imens,ca pe o farfurie de supã caldã.Suntem flãmânzi unul dupã altul.Ne devorãm visele.Iubita mea este un cântec de leagãnPe care viaþa mi-l fredoneazã dimineaþa devreme.Iubita mea nu are sfârºit... o gust, o încep,o devorezîn frumoasa mea nebunie.Îi încep gura cu o foame nebunã,ca pe un mic dejun la pat.Sunt un naufragiat fericit pe trupul iubitei mele,Ce se va transforma pânã la urmã într-un festin.Foarte somnoroasa, Robyn Crusoe se treziºi citi telegrama mea,Legatã de piciorul unui sãrut.�Stop. Happy-Ending. Stop.�Dimineaþa devreme mã trezesc,îmi sãrut iubita cea fãrã sfârºit,Dau drumul la duº � soarele îmi curge pe piele.Soarele îmi ºterge de pe trupultima paginã din jurnalul fericiriiScris împreunã cu iubita mea asearã.Sunt un Robinson Crusoe bolnav ºi mut...Aºtept sã vinã, cãlarepe o �dimineaþã devreme�ºi sã-mi învingã singurãtatea.�Dã-mi mâna ta, iubito!Ale mele sunt strivite de emoþie...�

6766

Cristina Matache

LE PRINTEMPS DES POÈTES PROZÃAdrian Georgescu

Iubi-te-voi!*Asta a fost.Înlãturându-ºi umbra � de deasupra dunei apãrurãAndromeda rotundã albã strãluminându-ºi non-culoarea pe valuri

vaporoase plutind retrãgându-se susoare se va mai întoarce din dispariþia trosnind impunându-se

sufletului pãrãsit � fãrã umbrã � chibzuindu-ºi pierzania fiindcã cerost are sã se mai chinuie menþinându-se în condiþia de suflet �precarã sub oasele albe ale calotei craniene saltã pe mandibulã înabsenþa buzelor le sãrutasei cândva bucurându-te frãgezimea lorbucurie ºi-acum

Pasãrea Paradisului se întrupeazã din aproape nimicsaun-o vãzusei; uite: te bucuri iar înveselindu-þi trupul ºi ce þi-a mai

rãmas din minteiubita mea creaþã între Câinele Mare ºi Câinele Mic încape pe

cer ºi alaiul întreg se dã peste cap se roteºte împrejurul vertebrelorcervicale � farul cãpãþânii îºi trimite sãgetarea departe

ºi n-o veziºi n-o simþipentru cã eºti deja învins; nãvãleºte Centaurul rãscolindu-þi

durerile ºi te dovedeºte �îndureratul: constelaþii în cutia toracicã a iubitei tale creþe �de acolo izbucnirã odatã ºise-napoiazã acolo sporind intensitatea luminii descoperite ºi

înþelesul nãpãdindu-te sensuri din învãlmãºeala nimicului pe întinziºulmãrii negre îºi tremurã valurile atâtea cuvinte le zici desfãcându-þi-ledintre lãcrimãri �

înnoratule de actualitate � pe umãrul Casiopeei întrupare detot nebuloasã: privind-o de jos o pierzi rãzgândind-o în singurãtateate-mpinge pe þãrm � poartã-þi paºii pe nisip rãsfirându-i stringenþiîn contemporaneitate pe cerul vioriu ºi albastru pe mov suprafaþaboltitã îºi sunã coastele ºi vertebrele lombare: tu chibzuind încã

� sã mori �ba sã trãieºti: îþi e la îndemânã ceva care se aseamãnã vieþiinici mãcar pe atât nu eºti stãpân ºi-þi licãreºti în gând o pierdere

ºi o pierzanie: îndoiala sã fie sau nimicul cu tot înadinsul ori gândultãu ºovãielnic despre ziua de mâine; apucã-þi în mâini viitorul:

Cefeu � constelaþia cu ochii aprinºi de-nnoptare � te prãbuºeºtila picioarele ei în chip straniu: cobori pe o frânghie invizibilã ºiregreþi cã scobori � habar n-ai dacã te vei reîntoarce

unde în întomnarea actualã ºi foarte târziu în vara deplinã: înpãrul Berenicei îþi zici despre tine planarea de aripi adunã sub zborstrãveziu vãzduhul traversat de douã clavicule sprijinã vertebreleiubitei creþe ºi þeasta: Îþi pregãtesc întruchiparea iubito � mi teînchipui ºi te sãvârºesc din ce îmi aduc aminte; îþi retrãiesc înfãptuirea� tu dovedindu-mi curajul de a fi.

Îþi sufãr absentarea ºi umbra alungindu-mi-se la picioare bezneºteþãrmul configurând constelaþii deºirare în minte ordonându-sealfabetic le contemplu sensurile ºi celelalte umbre iscate dincontopirea constelaþiilor se separã acum urmându-ºi singurãtãþileconduc în sâmbãta începãtoare la

� adicã azi debuteazã totul în trecut: eu afirm cã Asta se întâmplãacum. Dar deja fusese.

� acum centura ta scapularã zornãie pe cer îmi atrage atenþiamã cheamã sã înconjur Coroana Australã ºi pe cea Borealã cunostalgia bucuriilor preºtiute

* Fragment din romanul Iubi-te-voi!

Ewigkeit

Sinucigaºul acesta careîºi frânge inima doardin orgoliul de-a fiprimul sinucigaº din anul acestami-a fost bun prieten.L-am cunoscut întâmplãtorrãtãcind pe aleile Tartarului,cu Cerberul de mânã.Îmi amintesc ºi acum cãse afla într-o cãlãtoriede recunoaºtere.Mi-a atrasatenþia înfãþiºareade greier cuviori în toate mâinile.Aveao singurã mânã liberã pentrufirul pe care-l depãnaîn urma lui. M-a învãþattot ce ºtiu.

Sensucht

Lacrima lui,plinã de durerea de anu o putea înghiþis-a izbit de pernãspãrgându-se în miliardede punctuleþe neastâmpãrate,furioase,în expansiunespre mirosul din perna vecinã...Nu mai aparþine nimãnui,existã prin simpla lui întâlnirecu amintirea ei ºtearsã.Mirosul fãrã nume, parfumultandru, sãrat, ascuþit,îngheþatîn singurãtatea patuluipentru doi.

Dimineaþã

Rodise soarele pe cer,iar ploaia sãpasehãrþi pe obrajii tãi.Creºteaudin ochii tãi mângâieri senzuale,din gândurile tale creºteaufrunzele copacilor.O razãtãcutã de soarese aºezase pe genunchii tãiîn locul cald pãrãsit de mine...Care alergam înapoitrecândprin mii de ferestre deschise,ca sã ajungîntr-o altã dimineaþãseninã.

6968

ele sunt;ochii le pipãie dar nu le strãvãd � le scornesc: noi coexistãm ºi

nu ne excludem ºi ne suntempierduþilorºirãzpierduþilor ne întomnãm laolaltã; sensibilul Corb pe Crucea

Sudului ºiDelfinulºiLebãda:între coastele timpului iubita mea creaþã un schelet dezmembrat

al luia fostºi al luiva fi;uite:este �Asta nu se va întâmpla niciodatã; n-are îngãduinþa sã fie.Ceea ce se desfãºoarã trosnit la jumãtatea distanþei dintre mare

ºi cer nu-þi înfãptuieºte realitatea dinlãuntru deoarece lucrurile seîntâmplã pe alte teritorii nefiind decât

aparenþepãreriºiiluzii.Peºtele de Aur Dragonul Calul Mic Eridonu-ºi deschid

cuprinsurile porþi prin care intri în iubita ta creaþã neînfãptuitãîncã se construieºte de sus cãtre jos pânã la stern ºi mai jos n-amfost în stare sã te nãscocesc pãstrându-þi luminozitatea osuarã însuflet ºi sentimentul în inima mea � periclitându-mã timpulînvârtejindu-se constelaþiile se rãsucesc în coliziunea din înaltulcerului chiar mai sus

una deasupra alteia pe urmã oglindindu-se se rãsucesc ºi seîmpreunã totuºi nu se contopirã Indianul cu ªopârla Leul cu LeulMic Iepurele cu Lupul cu Linxul cu gândurile tale despre iubirea meaactualã deºi petrecutã pentru cã

Asta a fost.zisesei cu gura pânã la urechi mângâind cu palma albe transversale

pe cerul mov configurând cutia toracicã coastele iubitei tale creþe.� peste dunã apãru iubita mea creaþã.Ceva ia sfârºit. Altceva e pus irevocabil în miºcare: se rostogolirã

vertebrele lombare de la o umbrã la umbra ºi te ridicã dincolo de ea� iubito: umbrele îþi înfãºurarã pelvisul îngust ºi-l legãnarã în inimaHidrei ºi Nu mi-e fricã; deºi �. � oare ai zis nesigurã pe oasele tale.

zdrenþuireincendiucremaþiune: tremurã gândul la tine dezumbrindu-te.Calule-Calule îþi scânteiazã copitele eliberând orizontul: osul sacru.

ªi mai luminã gândurile se-nvolburarã gând-luminã: bubuie oaselealbe cumpãnesc cerul echilibrându-i planetele ºi configurândconstelaþiile. Coccisul iubitei mele creþe se îndepãrteazã pãrãsindu-ºiîntregul � se va înapoia sã mã distrugã: un punct nodal o rãscrucedespãrþind ce este de ceea ce nu va fi niciodatã-n lumina descoperitoare.

� nu; aºteaptã; nu-i chiar aºa: se prefigureazã ºi altceva vãdindu-seacum exclude realitatea adevãratã ºi

IndianulLicornulIepurelese aleargã se ciocnesc ricoºeazã ºi constatând nepotrivirea te

dumereºti cã þi-ai pierdut constelaþia dupã cum însãºi iubita ta creaþãîþi dãduse semn cã te va pierde asumându-ºi marea neagrã � cumarea-ntre coaste construindu-se pe mãsurã ce o identific � ea seeste pe sine iubita mea creaþã.

Femurul umbreºte pasul lung îndrãznit pe cer neînfãptuindu-lîncã iubita mea creaþã vine la mine sã mã cuprindã între humeruºi ºiradiuºi � nu cumva aceastã iluzie îmi e pierzãtoare.

Omul se temu: de-nfricoºare avu parte desluºind ce a fostînvârtoºându-se în ceea ce avea sã vinã; totul se coaguleazã înprevizibilul sfârºit: nemaiînvierea.

Între tibie ºi femur se impune rotula ºi strãlucind ca o þestoasãîºi leagãnã strãluminarea pânã-n departele zilei astãzi

� vânt: pe invizibilitatea vântului particule de nisip þãndãriaºchii izbesc oasele albe scrâºnesc între falangele iubitei talecreþe; metacarpiene carpiene falange zgâlþâindu-le o mânãnevãzutã le zuruie;

nisipul lunecã pe panta descendentã a calotei craniene a iubiteitale creþe; pulverizat de pe spinarea Taurului îþi prevesteºteîncãpãþânarea animalicã iubito creaþã cu timpul stingher cu toamnaîn oase vãdindu-þi-se prefigurãri din cer ca întâmplãri pe mare �despre care nu se ºtie nimic: bãnuindu-se învârtejiri ºi furtunile;vãluriri ºi acalmii;

totdeauna jinduindu-ºi adâncul ºi fiindu-l � nãpustindu-se-nsoare: omul ãsta îºi bâjbâi constelaþia � vreo þandãrã din scheletuliubitei lui creþe în pãrul zburlit al acestui drac ºi scame din ce va ficarnea ei strãvezie îi poposesc pe buze pânã ce limba nãvãlind înafara gurii înºfacã ºi trage între maxilare: În gust derizoriu mi selãfãie iubita creaþã dar nu moare. Oh: eu deja te-am mâncat. �întemeiat vãzduhul sub aripile dracului. Zãrile dedesubt. Mergi pemare. Vii la mine.

Iscat dintre alge omul ãsta ºi-o închipuie pe iubita lui creaþã ºi oinsistã clinchetindu-ºi pe palme vertebrele ei ºi falangele ºi o cheamãînsã nu o numeºte: o surprinde plutindu-i asupra mãrii pe o creastãde val îl întâmpinã scheletul ei aburatic: oare se va înveºmântacurând în carnea realitãþii mortuare subjugându-ºi constelaþia care-ieste semnul.

Se fãcu tot mai târziu în conºtiinþa dracului ºi foarte târziu în ceaa iubitei lui creþe nedevenitã încã oglinditoare a realitãþii adevãrate

transfigurând-omãsluind-otu � umbrã albãalbã nu i te opui: omul ãsta te spune pe tine lui

� astfel te înfãptuieºte din materie gazoasã stelarã ºi te chibzuieºteiubire.

îl luã vântul pe omul ºi-l duse departe învecinându-lSãgetãtorului pregãtit sã þinteascã prin atoateluminarea: întru luminãsãvârºi-te-voi iubito ºi voi striga din rãrunchi

te voi chemaºite voi cânta;tu nu-mi vei rãspundeeu negãsindu-te: cu atât mai vârtos crezându-te în jurul

scheletului ºi te sunt � eu fiindu-mã. � îºi închipui dracu despre ceacu sternul golaº nu-ºi gudurã sânii prezumaþi jucãuºi luminoºii.

Înnorându-se ziua oculteazã ce se întâmplã sus. Planetele îºipãrãsesc constelaþiile ºi aleargã bântuite de nerãbdarea însingurãriicare-i o stare de groazã:

se-nsufleþi animatul;muri ceea ce trãieºte. Coexistã contrarii. Înminunându-se de

moartea a toate ºi necrezând-o o instaureazã dominatoare ºi rea� adevãratã îndrãcire a omului când îi e fricã sã dãinuiascã:

omul ãsta îºi întrupã din oase iubita lui creaþã.din orbitele goale ale iubitei mele creþe puritatea mortalã îmi

devine viaþã; îngerul mã iubeºte tocmai pe mine ºi mã elibereazã decel ce sunt: dracu.

Privindu-ºi îngeru-adânc omul ãsta se-ndepãrteazã de sine:pretutindeni marea.Ursa MicãUrsa MareTriunghiulTelescopulca niºte oase dezbinate din întregul scheletului cerului

clãtinându-ºi nerostul irosindu-ºi luminoasele dâre strãpung valuri:cumva lãturalnic ºi cu capul plecat; legãnându-se de pe dreptul pestângul; privindu-ºi degetele ca ºi cum abia ºi le-a regãsit dracu ãstacumva bãtrâior se impuse uitãturilor scrutãtor întâmpinãtoare: daubuzna sau îl ocolesc ºovãind; se îndepãrtarã fãrã sã-l vadã ºi-l pierdurãîn nebãgarea de seamã.

Nimeni sã nu fie surprins cã ce se întâmplã nu-i tocmai adevãrat� sãvârºindu-se catastrofal la nivel subconºtient unde � colcãind �rãul îºi constituie iadul.

70 71

CLIOMihai Gabriel Popescu

Mihail Kogãlniceanu apãrãtoral integritãþii statului român

Revistã lunarã de culturãa Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Redacþia:Tudor Cristea (Director) � Mihai Stan (Redactor-ºef) � Ion Anghel (Secretarde redacþie) � Alexandru George, Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu,Mihai Cimpoi, Nicolae Neagu, Mircea Constantinescu, Henri Zalis, FlorentinPopescu, Liviu Grãsoiu (Seniori editori) � Daniela-Olguþa Iordache, DumitruUngureanu, Margareta Bineaþã, Victor Petrescu, Mihai Gabriel Popescu, GeorgeCoandã, Nicolae Scurtu, Emil Stãnescu, Corin Bianu, George Toma Veseliu,Iulian Filip � subredacþia Chiºinãu (Redactori asociaþi) � Ion Anghel(Tehnoredactor) � Cosmin Sîrbu (procesare computerizatã)

Mândru de originea sa româneascã, fãlindu-se cã: �de pe tatã ºi de pemamã, din moºi strãmoºi, sunt român moldovean ºi cu mândrie recunosc, cãfamilia mea, nu a cãutat niciodatã originea sa în þãri sau neamuri strãine�,patriotul, istoricul, literatul s-a nãscut la Iaºi în 18 septembrie 1817 dinpãrinþii Ilie Vornicu ºi Caterina Stãnilã. Studiazã în þarã, apoi la Paris ºiBerlin dedicându-se studiului literaturii ºi istoriei românilor, timp în careîºi face cunoscute lucrãrile: Limba ºi literatura româneascã; Istoria Valahiei,Moldovei ºi valahilor transdanubieni. O schiþã asupra moravurilor ºi alimbii þiganilor; lucrãri apreciate în cercurile ºtiinþifice din Franþa, Germaniaºi Þãrile Române. În þarã publicã studii în revista �Alãuta româneascã�condusã de Gheorghe Asachi, scoate revista Dacia literarã, revista de istorieArhiva româneascã. Se gãseºte în primele rânduri ale revoluþionarilor de la1848, se dedicã Unirii, sprijinind apoi toate acþiunile reformatoare ale luiAlexandru Ioan Cuza, fiind parlamentarul ce declarã independenþa þãrii, elînsuºi semnând intrarea în rãzboiul din 1877-1878. * Dupã încheiereaostilitãþilor, în urma victoriilor obþinute de ostaºii români în luptele de laGriviþa, Plevna, Vidin, Smârdan, României îi este interzisã participarea lalucrãrile tratatelor de pace de la San-ªtefano ºi Berlin. Totuºi, o delegaþiecondusã de I.C. Brãtianu din care fãcea parte ºi Kogãlniceanu este admisã lalucrãrile Congresului de la Berlin, acesta susþinând cauza României printr-unvibrant ºi documentat discurs ce a rãmas celebru datoritã argumenteloristorico-ºtiinþifice de naturã sã apere integritatea tânãrului stat românesc careprintr-un mare tribut de sânge ºi-a cucerit independenþa ºi cãruia ImperiulÞarist îi smulgea o parte din teritoriu cãlcând prevederile tratatului de laParis din anul 1856. * Mihail Kogãlniceanu aratã cã: �Tratatul de la KuciucKainargi (1774 � ruso-turc n.n.) recunoaºte domnilor Moldovei ºi ÞãriiRomâneºti (Muntenia, n.n.) calitatea de suverane ºi stabilesc cã Basarabiaface parte din Moldova (...) Nici la 1878 precum nici la 1812 nu se poatecere României Basarabia, pe baza unui fapt sau unui drept de cercetãri. Eaaparþine unui principat pe care însãºi Rusia, în tot cursul ultimului sãurãzboi cu imperiul turcesc l-a privit ºi l-a tratat ca pe un stat independentºi aliat. De altminteri chiar de la începutul campaniei, Rusia a încheiat cuRomânia o Convenþie (4-16 aprilie 1877) prin care i-a garantat foartelãmurit integritatea actualã a teritoriului românesc... S-a invocat (dedelegaþia rusã n.n.) spre a susþine retrocedarea Basarabiei, amintirea deglorie ºi izbânzi militare. Dar într-un aºa lung ºir de rãzboaie, armateleruseºti s-au distins pe multe câmpuri de bãtaie ºi ºi-au preumblat gloriapânã sub zidurile Adrianopolei.� * ªi cu toate acestea, nu li se recunoaºteun drept de proprietate asupra regiunii Balcanilor. România nu poate uitacã de la Petru cel Mare pânã în ziua de astãzi, ea a fost rând pe rând ºisimultan baza operaþiunilor militare ale Rusiei, grânarul unde seaprovizionau armatele ei, chiar atunci când ele operau dincolo de Dunãreºi teatrul, prea de multe ori, ales chiar de Rusia, pentru cele mai groaznicezdruncinãri. * Ne pare, cã ar fi drept, ca pe baza titlurilor ei seculare(România) sã reintre în posesiunea insulelor ºi a gurilor Dunãrii cuprinzândîntre acestea ºi Insula ªerpilor. * La peste 130 de ani de la acest discurs, unalt mare istoric, George Ciorãnescu, va arãta în lucrarea: �Basarabia disputatã�,apãrutã la Münhen în 1985, tradusã ºi publicatã în România în 1993, cã:�Basarabia este pãmânt românesc ºi ea nu poate constitui vreodatã obiectal unor perfide negocieri politice, drepturile românilor asupra ei fiindsfinte certificate cu documente ºi probate în fiinþa naþiei care este limba cese vorbeºte încã de la întemeiere�.

Festivalul-Concurs �Primãvara albastrã� are drept scopdescoperirea, stimularea ºi promovarea creaþiei literare a tinerilorcu vârste cuprinse între 18 ºi 35 de ani, nemembri ai vreuneiuniuni sau asociaþii scriitoriceºti, respectându-se libertateademocratã a exprimãrii literare, marcatã de o relevantã valoareesteticã ºi ideaticã. Din punct de vedere al iniþiatorilor ºiorganizatorilor, concursul vine sã-ºi aducã contribuþia la fãurirealiteraturii române de la acest început de mileniu, dorind sãrãspundã nevoilor fireºti de afirmare a importantului potenþialcreator pe care îl reprezintã tinerii.

Condiþii de participare:Concursul este organizat pe urmãtoarele secþiuni: poezie (5

lucrãri), prozã (3 lucrãri a 3 pagini), teatru scurt (2 piese de unact), jurnalism (reportaj; 2 lucrãri a 4 pagini).

Lucrãrile, dactilografiate sau culese electronic, vor fi expediatepânã la 20 aprilie anul curent,data poºtei, cu indicaþia �pentruconcurs�, pe urmãtoarea adresã:Centrul Cultural �IoanAlexandru Brãtescu-Voineºti�,strada Republicii, numãrul 48,Pucioasa.

Lucrãrile vor purta unmotto, iar într-un plin închisvor fi trecute acelaºi motto,numele ºi prenumele concu-rentului, data ºi locul naºterii,adresa ºi numãrul de telefon/mobil. Juriul concursului vafi alcãtuit din membri aiUniunii Scriitorilor, ai SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni, aiUniunii Ziariºtilor Profe-

sioniºti din România, Direcþiei pentru Culturã Culte ºiPatrimoniu Cultural Dâmboviþa, Centrului Creaþiei PopulareDâmboviþa, Teatrului �Mihai Popescu� Târgoviºte, CentruluiCultural �Ion Alexandru Brãtescu-Voineºti� Pucioasa, Alianþapentru Pace din România.

În cele douã zile ale festivalului vor avea loc: Seara de poeziede pe Patrana, spectacole ºi drumeþii la obiective turistice (istorice,eclesiale ºi naturale) din judeþul Dâmboviþa, dezbaterea �Literaturaromânã în contextul european al milenarismului�.

Vor fi acordate aceleaºi premii la toate secþiunile � 1, 2, 3 ºiTrofeul �Primãvara albastrã� al oraºului Pucioasa, la care se voradãuga premiile unor instituþii de culturã ºi ale unor ziare, reviste,posturi de radio ºi televiziune.

Câºtigãtorii vor primi din timp invitaþii la momentul festiv deînmânare a premiilor, dar ºi la alte manifestãri din festival.

Cheltuielile de cazare (2 nopþi) ºi de masã vor fi suportate decãtre organizatori.

Eventualii însoþitori ai premianþilor (nu mai mult de o persoanã)îºi vor susþine cheltuielile de cazare ºi masã.

Manifestãrile din festival vor avea loc în oraºul Pucioasa ºi înalte localitãþi ale judeþului.

Relaþii suplimentare la telefon: 0245/760688.(Rodica Cojocaru)

REGULAMENTUL FESTIVALULUI-CONCURSNAÞIONAL DE CULTURÃ ªI LITERATURÃ

�PRIMÃVARA ALBASTRÃ�2-3 mai 2008

Pucioasa judeþul Dâmboviþa

INFO

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul LiteraturiiRomâne • în Târgoviºte, la librãriile Gaudeamus ºi Le Point.Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi lalibrãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Tiparul:S.C. VLASTA PROFESSIONAL S.R.L.

Târgoviºte72 pag. � 4,20 RON

Redacþia Târgoviºte - Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian,bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245.212241, 0765.453089e-mail: biblioth@gmail.com � www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti - str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa,telefon 0245.713234, 0722.686856, e-mail: cristeador@yahoo.com

REVISTA APARE CU SPRIJINULADMINISTRAÞIEI FONDULUI CULTURAL NAÞIONAL

ªI AL CONSILIULUI JUDEÞEAN DÂMBOVIÞA

LECTOR

Optimism ºi încruntareRevista revistelor

Criticul Daniel Cristea Enache respinge decis ideea existenþeiunei crize literare la noi, dar mai ales a unei crize poetice: �Nu poþi sãnu surâzi sau, dacã eºti o fire mai deschisã, sã nu râzi cu toatã inimavãzând discrepanþa comicã dintre teoriile «criziºtilor» literaturii ºirealitatea artisticã propriu-zisã, care se ambiþioneazã în a le infirma.Pretinsa crizã a poeziei de azi (...) pare un mediu extrem de fertilpentru autori din toate generaþiile de creaþie, de la Constanþa Buzea,Emil Brumaru ori Angela Marinescu ºi pânã la Dan Sociu, ªtefanManasia, Claudiu Komartin plus nume încã mai fragede din ultimullot liric�. În aparenþã, criticul are dreptate, pentru cã se scrie mult. Înrealitate, ne confruntãm cu o gravã crizã a lecturii, care se extindeasupra literaturii. Totuºi sunt de admirat autorii care înfruntã realitateaºi continuã sã scrie. Dar, în sfârºit, e bine cã un tânãr critic poatecrede cã, în criza generalizatã din România de azi, poezia o duce binemersi . Chiar volumul de versuri pe care-l comenteazã (în Românialiterarã, nr. din 7 martie 2008) D.C.-E (�Ultima patrie�, de MarianaCodruþ) se nutreºte din ideea unei crize pe care, scriind, poeta oînvinge. Nu existã altã soluþie. Dar am reþinut articolul cu pricina înspecial pentru a reproduce o foarte frumoasã poezie din volumulcomentat: �Niobe, leoaica virginã din savanele Africii, a furat/ unied de gazelã. (sunt sigurã,-mi spun, sunt sigurã cã-l va hali/ dupã ce-osã se joace câteva zile cu el...)// nu vâneazã, Niobe, nici n-adoarme,din ochi sã nu-l scape./ vie de muºte cãpãþâna îºi lasã pe burta luisuptã/ sau merge-ncet dupã el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încãmoi: dacã poate, mama ocoleºte câmpul deschis,/ supurând de turmeºi prãdãtori; dar, dacã fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmeazã, cu ochiisticloºi ºi gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu danseazãfericit cã Dumnezeu/ a venit pe pãmânt sã cunune cãlãul cu victima!)// în ziua a ºaiºpea a poveºtii ei de amor pãrintesc, Niobe aþipise/ laumbrã. iedul porni numai el ºtia unde - moartea ascunsã în burta/lipitã «hai, liberareeee!» zbiera, bãtând darabana. nici sã tremure n-a/apucat fecioraºul când masculul a þâºnit din tufiºuri,/ mare cât casa ºicoama o pãlãlaie. din botul regal, iedul lãsa/ sã se scurgã-n pãmânt,odatã cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea sãgeþi în inimabeatã a mamei. dar pititã-ntre ierburi,/ ea s-a uitat la masacruneputincioasã...// pe urmã Niobe-a vânat, a mâncat ºi la greu a dormit/sã prindã puteri pentru altã telenovelã grotescã, timp în care,/ pititîntre ierburi, Dumnezeu o pândea ºi cãsca mulþumit�. * În aceeaºirevistã (nr.8 din 29 februarie 2008 ), în cadrul rubricii sale pline devehemenþã, dl Mircea Mihãieº face observaþia cã efectul Kosovo afost resimþit în România mai abitir ca-n oricare altã þarã ºi-i ia larefec pe obiºnuiþii sãi clienþi Vadim ºi Funar, socotind cã �miturilenaþionaliste (pe care asemenea personaje le cultivã, n.n.) sunt prinexcelenþã suicidare�. De aceea se întreabã cum de-au ajuns pe micileecrane asemenea inºi, iar nu alþii, mai îndreptãþiþi, ca Stolojan oriBoc. * Îþi vine sã ºi râzi: pãi ce-ar fi avut de spus cei doi membri PD-L,având în vedere cã mai marele lor, preºedintele Bãsescu, a respinsprintr-un nu hotãrât (asemãnãtor cu al Rusiei) ceea ce mai toatãUniunea Europeanã a acceptat?!