modalitati de eficientizare a jocului didactic pentru dezvoltarea limbajului la prescolari
DESCRIPTION
Dezvoltarea limbajuluiTRANSCRIPT
-
1
UNIVERSITATEA BUCURETI Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei - Filiala Focani
Departamentul de Formare a Profesorilor
LUCRARE DE LICEN
Coordonator riinific
Lect.Univ.Dr.Luiza ENACHI-VASLUIANU
Student:
Carmen-Adriana RDUCANU
Focani 2015
-
2
UNIVERSITATEA BUCURETI Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei - Filiala Focani
Departamentul de Formare a Profesorilor
Modaliti de valorificare a jocului
didactic n dezvoltarea limbajului
la precolari
Coordonator riinific
Lect.Univ.Dr.Luiza ENACHI-VASLUIANU
Student:
Carmen-Adriana RDUCANU
Focani 2015
-
3
CUPRINS
INTRODUCERE
Cap.1 RELEVANA DEZVOLTRII LINGVISTICE LA VRSTA PRECOLAR
1.1. Particulariti ale dezvoltrii lingvistice la precolari
1.2. Importana D.L.C. n dezvoltarea lingvistic a precolarului
1.3. Specificul realizrii activitilor instructiv-educative din grdini
Cap.2 JOCUL DIDACTICMETOD DE BAZ N DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI LA PRECOLARI
2.1. Clarificri conceptuale
2.2. Funciile jocului
2.3. Tipologia jocului didactic
2.5. Metodologia realizrii jocului didactic n procesul de dezvoltare a limbajului
2.6. Aspecte practice privind realizarea jocului n dezvoltarea limbajului
2.6.1. Jocuri didactice fonetice pentru dezvoltarea component
2.6.2. Jocuri didactice pentru dezvoltarea i nuanarea vocabularului
2.6.3. Jocuri didactice pentru formarea abilitii gramaticale de exprimare d.p.d.v.
gramatical
Cap.3 STUDIU PRIVIND MODALITILE DE VALORIFICARE A JOCULUI
DIDACTIC PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PRECOLARII MICI
3.1. Ipoteza i obiectivele cercetrii ...................................................................
3.2. Metodologia cercetrii..................................................................
3.3. Desfurarea cercetrii....................................................................
3.3.1. Etapa preexperimental
3.3.2. Etapa experimental..........................................................
3.3.3. Etapa postexperimental...........................................................
3.4. Analiza i interpretarea datelor.......................................................................
Concluzii
Anexe ..........................................................................................................................
Bibliografie .................................................................................................................80
-
4
CAPITOLUL 1
RELEVANA DEZVOLTRII LINGVISTICE LA VRSTA
PRECOLAR
1.1. Particulariti ale dezvoltrii lingvistice la precolari
Limbajul reprezinta principalul instrument de formare si informare a omului. Fara
comunicarea verbala nu s-ar fi putut acumula si generaliza experienta scolara; nu s-ar fi
putut dezvolta diferite forme ale constiintei sociale (arta, stiinta). 'Limbajul comunic
experienta social-umana, astfel ca, odata cu insusirea vorbirii se asimileaza si esenta
celor concentrate si conservate prin notiunile ajunse la un anumit nivel de uzanta sociala,
devenind astfel componente ale procesului individual de gandire.'
Varsta prescolara are o deosebita importanta in dezvoltarea limbajului si
ridicarea gandirii pe trepte mai inalte de generalizare si abstractizare. Se stie ca in evolutia
psihica a copiilor prescolari, o pondere deosebita o are gandirea care este determinata de
constituirea si utilizarea reprezentarilor dar in buna masura de dezvoltarea limbajului. In
literatura psihologica, limbajul este definit 'drept o forma specific umana, care consta in
esenta in folosirea limbajului in procesul de comunicare si gandire.'
Insusindu-si limba, copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza
comunicarea in forme superioare cu cei din jur si poate sa cunoasca pe deplin
realitatea obiectiva.
Lipsa de comunicare prin limbaj determina stagnarea in dezvoltarea personalitatii,
modifica natura relatiilor cu realitatea inconjuratoare, determina singularitatea copilului.
Cu ajutorul limbajului sunt formate si organizate sisteme in care sunt integrate
cunostintele, ceea ce determina o complicare a conditiilor interioare si de formare a
personalitatii copilului.
Emil Verza arata ca 'exista o relatie stransa intre limbaj, invatare si evolutia
personalitatii copilului, in sensul ca, in copilarie, comunicarea verbala pune amprenta
asupra dezvoltarii psihice a omului, asupra capacitatii sale interioare, intelectuale, si
personalitatii sale fiind la randul sau, influentat de acesta.'
Particularitatile limbajului copilului depind de o serie de factori intelectuali si
extraintelectuali. Activitatea de comunicare prin intermediul diferitelor tipuri de
activitati didactice duce la dezvoltarea vorbirii care la randul sau, faciliteaza insusirea
-
5
cunostintelor. Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizeaza in conditiile intensificarii
activitatii de intercomunicare ale unui proces de formare, a unui proces de formare a
limbajului interior, de memorare verbala si activizare a vocabularului.
Limbajul copiilor se dezvolta substantial sub influenta adultilor cu care stabileste relatii de
comunicare din ce in ce mai complexe. Aparitia limbajului interior face ca raspunsurile pe
care le formuleaza copilul sa fie rezultatul unei formulari anterioare ale gandirii anticipate.
In dezvoltarea limbajului, insusirea structurii gramaticale a limbii reprezinta o conditie
esentiala realizata prin activitatile din gradinita. Caracteristicile varstei prescolare
sublinieaza faptul ca, desi anumite particularitati de varsta legate de pronuntarea
sunetelor dispar, apar alte dificultati odata cu dezvoltarea posibilitatilor de formare a
propozitiilor.
Copiii trebuie sa dobandeasca inca de la varsta prescolara capacitatea de a comunica
cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil impresiile, ideile, ceea ce va constitui
o baza in activitatea scolara si apoi in viata sociala de mai tarziu. Insusindu-si limba,
copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu cei din jur in forme
superioare, poate ajunge la cunoasterea tot mai deplina a realitatii obiective. Pe masura ce
isi insuseste vorbirea copilul poate fi educat mai usor prin intermediul cuvantului ce
contribuie la educarea lui intelectuala.
Daca la inceputul vietii sale, pana la insusirea vorbirii, copilul ia contact cu mediul
inconjurator, mai ales prin actiunea directa a mediului inconjurator exterior asupra
organelor de simt, la varta prescolara, cand copilul incepe sa manuiasca limbajul,
cunoasterea directa se realizeaza la un nivel mai inalt fiind insotita de explicatiile,
sublinierile si concluziile adultului. Prin cuvant il invatam pe copil sa se straduiasca
mintal, sa gaseasca un raspuns la intrebarile adresate. In acest mod se contribuie la
dezvoltarea concomitenta a gandirii si limbajului, la cresterea capacitatilor de cunoastere,
la largirea sferei de cunoastere, la dezvoltarea vocabularului, la marirea posibilitatilor de
exprimare.
Limbajul se dezvolta treptat, prezentand diferite particularitati ce trebuie sa constituie un
ghid in dezvoltarea gandirii copiilor. Semnificativ este faptul ca in procesul cunoasterii,
limbajul devine pentru copil un instrument de comunicare si exprimare a
impresiilor traite, a gandurilor si emotiilor, a dorintelor si intereselor, ca si un mijloc
de dobandire a cunostintelor.
-
6
'Intrebarile numeroase pe care copilul de adreseaza adultului sublinieaza prezenta
intereselor cognitive primare, a elementelor gandirii cauzale, a dorintei de a cunoaste si
intelege fenomenele lumii inconjuratoare.'
La varsta prescolara limbajul capata noi valente si ii promite copilului sa realizeze relatii
cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psihica, sa-si exprime ideile si
starile interioare dar si sa inteleaga si sa acumulze informatii. Prin intermediul limbajului
copilul isi dezvolta propria experienta si mai cu seama invata din experienta altora. Din
punct de vedere psihologic, momentul important pentru dezvoltarea ulterioara a
sistemului verbal il constituie recunoasterea, intelegerea si pronuntarea primelor cuvinte
de catre copil.
Capacitatea de a utiliza simbolurile verbale constituie momentul crucial in dezvoltarea
gandirii si psihicului in general. Cercetarea atenta si profunda a limbajului copilului
prescolar este necesara si pentru intelegerea modului cum se organizeaza si se dezvolta
intreaga activitate psihica.
Comportamentul verbal implica intotdeauna constiinta al carui control se desfasoara dar la
randul sau, el exercita influenta asupra constiintei. Relatia este specifica si dependenta de
gradul de normalitate psihica si al limbajului, de varsta. La copiii cu intelect normal se
manifesta cu multa finete, in timp ce la copiii cu intelect normal, dar cu tulburari de
vorbire sunt deficitare nu numai modul de transmitere a ideilor, a gandurilor, dar si
modalitatea de receptionare a ideilor altora, fapt ce se datoreaza tocmai handicapurilor de
vorbire. Datorita acestui aspect adaptarea copilului cu tulburari de limbaj la conditiile
comunicarii, receptionarii si fixarii ideilor se face intr-un mod deficitar.
Asupra copiilor cu intelect normal si asupra acelora cu intelect normal dar cu tulburari de
limbaj pot fi exercitate influente instructiv-educative nelimitate. Influentele educative
exercitate, trebuie sa tina seama de plasticitatea intelectuala a copiilor de a diversifica si
receptiona in mod personal. Gradul de dezvoltare intelectuala joaca un rol hotarator in
definirea nivelului pe care il atinge limbajul. Cu cat copilul dovedeste o mai mare
capacitate mentala, cu atat comportamentul verbal se caracterizeaza prin finete, suplete,
complexitate si superioritate.
Imposibilitatea de a comunica cu cei din jur prin limbaj aduce la o stagnare in dezvoltrea
personalitatii copilului, ar modifica relatiile lui cu oamenii , cu realitatea inconjuratoare, l-
ar izola si daca ar fi lipsit de influenta instructiv-educativa speciala, l-ar impiedica sa se
pregateasca pentru participarea la viata sociala.
-
7
Folosind limba ca un mijloc puternic de educatie intelectuala, morala si estetica,
educatoarea realizeaza instruirea si educarea copiilor, le dezvolta vorbirea necesara in
procesul de comunicare, si de cunoastere a vietii inconjuratoare si in acelasi timp le
perfectioenaza exprimarea corectandu-le pronuntia, le imbogateste vocabularul si ii ajuta
sa-si insuseasca in mod practic structura gramaticala a limbii.
Prescolaritatea este perioada unei proeminente si intensive receptivitati, mobilitati si
flexibilitati psihice, facand posibila dezvoltarea si perfectionarea limbajului ca o necesitate a
pregatirii copilului pentru scoala, pentru viata.
La vrsta precolar, copilul intr tot mai mult n contact cu mediul nconjurtor i
automat are loc o cretere considerabil a vocabularului.
Din datele statistice reiese ca la vrsta de trei ani copilul stpnete circa 1000 de cuvinte,
mai mult substantive si verbe, la vrsta de patru ani numrul cuvintelor se dubleaz la
2000; la cinci ani numrul cuvintelor din vocabular ajunge la 3000, iar la 6 ani
vocabularul ajunge sa conin 3500 de cuvinte. La aceast vrst,unii copii au un
vocabular mai srac in coninut si se exprima mai greoi, alii deopotriv au un vocabular
mai bogat in coninut si o exprimare corecta si coerent.
Tot la aceast vrst, la majoritatea copiilor, vocabularul pasiv este mai bogat dect cel
activ.(reformulat)
Unii copii, dei cunosc multe cuvinte, le neleg sensul, dar nu le folosesc in vorbire,
pentru ca sunt timizi, vorbesc puin, se exprima greu si sunt reinui cnd sunt solicitai de
ctre educatoare.(corectat)
La vrsta precolar, dificultile de exprimare n nvarea limbii romne nu sunt numai
de natur fonetic, ci mai ales de natur gramatical, greeli n folosirea acordului dup
gen, numr, si caz, (este multe cri n loc de sunt multe cri), n conjugarea verbelor
(s mnnc cu noi n loc de sa mnnce cu noi), dificulti in formularea pluralului
substantivului lingure in loc de linguri, nlocuirea genitivului cu dativul: i-au dat la
Maria in loc de i-au dat Mariei.
Din punct de vedere calitativ , cunoaterea copilului difer de cea a adultului prin aceea
ca cu cat copilul este mai mic , cu att operaiile gndirii , analiza , sinteza , comparaia ,
generalizarea si abstractizarea sunt mai slab dezvoltate.
-
8
Posibilitatea de a face aceste operaii este mai mica la vrsta de trei ani si ea se dezvolta
progresiv in cadrul vrstei precolare.
Educatoarea trebuie sa cunoasc bine aceste particulariti ale limbajului copilului
pentru a putea sa-si dea seama ce cunotine pot fi predate,cum s fie predate i la ce
vrst.
Analiza si sinteza
Analiza nsuirilor obiectelor si fiinelor consta in diferenierea lor dup diferite criterii.
Informaii despre form ,culoare,dimensiuni,cantiti ,temperatura,sunete,cantiti
,densitate si despre alte nsuiri ale obiectelor , fiinelor si fenomenelor din lumea
nconjurtoare le cptam prin percepii.
Forma este nsuirea cea mai uor perceputa de ctre copii, de aceea este prima
componenta ce se impune in formarea in mintea precolarului a imaginii unui obiect sau
fiine. Ea poate fi perceputa de copil pe doua ci: vizual si haptic (prin apucare)
Percepia vizuala da aspectul de contur, percepia haptica da informaii asupra volumului.
Copilul de 3-4 ani privete forma numai ca pe o nsuire proprie a obiectului respectiv. El
nu opereaz o generalizare asupra lui.
La vrsta de 4-5 ani copii percep cu uurina si alte forme in afar celei rotunde , chiar si
forme plane , legtura dintre forma si denumire se stabilete mai uor si este mai trainica
la aceasta vrsta.
La vrsta de 5-6 ani , copii ncep sa o diferenieze de obiect sa o priveasc independent de
el , operand astfel o forma elementara de abstractizare si generalizare la nivelul acestei
nsuiri. In felul acesta ei ajung treptat ca la grupa mare sa integreze in categoria forma
orice noua forma ce mai cunoate.
Culoarea este o alta nsuire a obiectelor care reflectata in psihicul copilului constituie o
componenta importanta a imaginii pe care si-o formeaz despre ele.
La grupa mica copii disting in general numai culorile de baza: rou , galben , verde si mai
apoi albastrul si maroul la grupa mijlocie , iar treptat nuanele lor. La grupa mica copii
privesc culoarea ca pe o nsuire o obiectului si nu o desprind de acesta. ncepnd cu
grupa mijlocie ei o pot privi separat de obiect ca pe o nsuire independenta.
Dimensiunea este componenta dimensionala a imaginii formata in timpul percepiei , fiind
de fapt reflectarea unei relaii , este cu att mai greu de sesizat de ctre copii cu cat acetia
sunt mai mici. Copii grupei mici neleg si exprima corect numai raporturile gros , subire
, mic, mare si alte raporturi ca: lat ngust..
-
9
La 4-5 ani, pot nelege comparaia explicita si pot sa o fac in mod contient si sa o
exprime verbal. Ex: pot spune fr ajutorul educatoarei galben ca lmia etc.
Ei devin capabili sa efectueze si operaii pe baza de operaii de analitico-sintetice putnd
chiar sa exprime verbal aceste operaii.
Dup multe exerciii de acest fel se formeaz treptat deprinderea de a efectua comparaii
sistematice, organizate.
Copiii grupei mici nu fac ntotdeauna generalizri pe criterii eseniale, nu opereaz
abstractizri in sensul ca ei nu pot gndi nsuirile obiectului independent de acesta. Ex:
minge roie, scaun mare, bila mica etc.
ncepnd cu grupa mijlocie si mare, deoarece la aceasta vrsta se dezvolta posibilitile
copiilor de a opera analiza si sinteza organizate, ncep sa fac si generalizri pe baza mai
multor nsuiri ntrunite intr-un tot.
In procesul comunicrii copiilor cu persoanele din jur, are loc asimilarea rapida a
diferitelor aspecte ale limbii (compoziia fonetica, aspectul semantic, structura
gramaticala) apare limbajul contextual, dar acesta coexista cu cel situativ din perioada
anteprecolar, dar relaiile dintre ele se schimba, limbajul contextual dobndind un rol tot
mai mare pe msura ce copii se dezvolta.
Deoarece trstura eseniala a limbajului situativ consta in caracterul sau de
comunicaie, forma iniiala a limbajului este dialogul, aceasta forma de limbaj
adresndu-se intr-o mai mare msura asculttorului dect limbajul contextual
(monologat).
Din limbajul extern, monologat, cu timpul se desprinde si se dezvolta limbajul intern.
Procesul de interiorizare a limbajului intervine evident la vrsta de 4-5 ani cnd se
intensifica si funcia sa cognitiva (ca instrument al gndirii, iar pe de alta parte funcia
reglatoare planificarea mentala si reglarea proceselor psihice a conduitei).
Nu numai n dezvoltarea istoric a omului, dar i n dezvoltarea ontogenetic a
psihicului rolul limbajului este considerabil. n mod curent, limbajul este definit ca un
instrument de comunicare interuman. Vorbirea poate fi asemnat cu o unealt care i d
omului posibilitatea de a acumula i stoca cunotine teoretice i experiena practic ntr-o
form uor transmisibil i utilizat la maximum. Aceast determinare pune n eviden
funciile (comunicativ,cognitiv,acional reglatorie) limbajului.
-
10
n procesul instructiv-educativ din grdini, dezvoltarea capacitilor de
comunicare ocup un loc principal, limbajul fiind una din condiiile eseniale ale formrii
personalitii copilului, ca si ale asigurrii necesarului colar. Prin ntregul proces instructiv-
educativ din grdini i, ndeosebi, prin activitile specifice de cultivare a limbajului se
perfecioneaz vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se lrgete sfera vocabularului activ i
pasiv, se consolideaz formele corecte gramatical.
Sub aspect fonetic, limbajul prezint anumite particulariti specifice,
particularitilor de vrsta. La copiii de vrsta precolara mica, ntlnim dificulti mari la
consoane datorita faptului ca ele au o perceptibilitate auditiva mai mica in comparaie cu
vocalele. Acestea din urma sunt mai favorizate, avnd o intensitate sonora mai mare, o durata
mai mare, ceea ce face ca ele sa fie pronunate mai bine de ctre copii.
In general, copiii in vrsta de 5 ani pronuna corect anumite sunete (r, s, , t, f ), le
nlocuiesc cu alte sunete mai uoare sau le omit din cuvnt.
De o mare importanta in vorbirea copiilor este eliminarea sunetului r, indiferent in
ce poziie se afla in cuvnt (ac-rac; ciorapi-cioapi), de asemenea putem aminti de inversiunea
sunetelor: a place-palce, a trage-targe, etc.
Frecvente si variate sunt cazurile la precolari, de substituire a sunetelor. Astfel,
nlocuiesc pe j cu z , (cozoc-cojoc); sau pe s, (sosoni-ooni).
Printr-o munca susinuta din partea educatoarei, precolarii vor reui sa-si corecteze
acele mici greeli care le fac in pronunarea cuvintelor.
Odat cu trecerea vrstei ctre grupa mijlocie, ncep sa dispar, nlocuirile,
inversiunile, omisiunile, ajungnd la grupa mare sa pronune corect in proporie de 100%
.Aceste defecte se pot corecta sau lichida complet numai daca educatoarea are o pronunie si o
exprimare impecabila, mai ales tiind ca la vrsta precolara spiritul de imitaie este foarte
mare.
Cnd se ncadreaz in limite specifice particularitilor de vrsta, aceste greeli de
pronunie nu trebuie sa ne alarmeze. Numai daca sesizam aceste greeli si la grupa mare, aici
se poate vorbi de o ntrziere dependenta de aparatul fondator si-n acest caz, apelam la un
logoped sau poate fi vorba de o dezvoltare incorecta a laturii fonetice a limbajului, atunci se
pune problema unei munci speciale de ndreptare in grdinia.
Muli prini, fac o mare greeala folosind un limbaj infantil cu copiii, ngreunnd
astfel nsuirea pronuniei corecte a sunetelor de ctre copii. Copilului trebuie sa i dea prilejul
sa se exprime liber, deschis, sa vina cu iniiative personale, sa-si exprime gndurile si
-
11
sentimentele sa-si exerseze expresivitatea verbala. Fr comunicarea verbala dintre oameni,
nu sunt posibile cooperarea, acumularea si generalizarea experienei sociale.
Perceperea auditiva a fiecrui sunet din cuvnt , diferenierea de celelalte sunete,
analiza compoziiei fonetice a cuvintelor, sunt foarte importante pentru nsuirea citit-scrisului
in coala.
Grija pentru educarea limbajului la copii trebuie s constituie o preocupare
permanent a prinilor i mai ales a educatorilor.
Particularitile vorbirii precolarilor sunt legate n primul rnd de vrsta acestora.
Limbajul se dezvolt i progreseaz n permanen la copil, iar educatoarei nu i revine dect
sarcina de a organiza i planifica experienele de limbaj ale fiecruia, n funcie de ritmul
propriu de dezvoltare.
Particularitile gramaticale ale limbajului copilului pun n eviden, n primul rnd, gradul
de dezvoltare a proceselor de analiz i de sintez ale copilului. Copilul precolar nu nva
structurile gramaticale, nu cunoate definiii, nu tie ce este substantivul, verbul, declinarea
dar, n vorbire, respect ct de ct n mod corect aceste reguli, deoarece are n jur modele de
vorbire, este antrenat s le cunoasc prin diferite activiti din grdini. Este corectat atunci
cnd se exprim greit,iar, la rndul su, i corecteaz pe alii (Zamfir,2007,pag.65). Un
reflex al gndirii mai mult analitice i foarte puin pregtit pentru sintezele superioare ale
copilului precolar este, de pild, apariia n declinare a anumitor forme analitice i totodat
bazate pe procedee mai rudimentare, presupunnd o aplicare stereotip. Un exemplu ce
ilustreaz modul specific al copilului de a alege expresii din limb fr a face ntotdeauna o
analiz corect este constituit de diversele sintagme folosite mecanic, ca un singur bloc, i
introduse uneori n expresii cu caracter incongruent, dar cu efect adesea izbitor de tipul
Capra cu trei iezi avea ase iezi... sau A gsit o pungu cu doi bani i pungua aia cu doi
bani era plin cu galbeni, cu lei... Selecia procedeelor gramaticale se face nu numai n raport
cu posibilitile de gndire i de sintez ale copilului, ci i n funcie de particularitile
gndirii sale concrete, care dirijeaz procesul de nsuire i modul de folosire a unui anumit
material lingvistic. Aceste particulariti se manifest din plin n utilizarea verbelor i n
redarea aciunilor de ctre copil. Dintre toate timpurile, acela exprimat relativ corect de ctre
copil este prezentul, timp care se identific cu situaia concret a momentului comunicrii.
Acest timp predomin n stilul copilului, care caut s aduc toate fenomenele despre cae
vorbete, pe planul concret al prezentului. Apropierea de situaia concret actual a
subiectului vorbitor se realizeaz i prin alte mijloace stilistice, care actualizeaz aciuni
-
12
trecute. De exemplu, cnd copilul devine capabil s povesteasc, imperfectul poate avea
uneori n povestire rol stilistic de prezent sau aciunea este povestit la trecut, iar prezentul
este intercalat brusc, aciunea apropiindu-se subiectiv de momentul n care se afl naratorul
(De exemplu: I-a dat [iepuraul] cizmele la cine. i atuncea el [cinele] se ducea la casa lui
i cnd l gsete, miroase friptura [] i dup-aia, cinele nghea de frig. i unde se ducea
el? ntr-o pdure. i a luat un lemn...).Predominarea parataxei de-a lungul ntregii perioade
precolare constituie o particularitate sintactic fundamental a stilului vorbirii copilului.
Propoziiile, la nceput simple i scurte, se lungesc i devin mai complexe cu vrsta, ns
frazele rmn ca atare scurte sau mai bine zis se dizolv n uniti prea puin articulate unele
cu altele. Apariia frazei propriu-zise, format din 2 propoziii legate ntre ele prin conjuncia
i, este un indiciu al dezvoltrii limbajului i totodat al dezvoltrii gndirii: Andrei s-a dus
i a cumprat o minge; Mi s-a rupt dintele i nu mi l-a pus la loc. nlnuirea catenar a
ideaiei se exprim prin sistemul de legturi practice, de juxtapunere simpl, linear, n care
frazele se gsesc rareori n relaii de subordonare i n care coordonarea nsi este mai mult
formal, ea indicnd cel mult o vag progresie cronologic, prin conjuncii sau adverbe
folosite stereotip (i, i pe urm). Ca modalitate de potenare a valenelor persuasive ale
mesajului, copilul utilizeaz exprimarea eliptic, respectiv repetiiile: [Apa din ulcic] i
ieea, i ieea i ieea, pn s-a umplut de tot; [Prpastia e] mare, mare de tot [] mare,
mai mare dect muntele.(Slama-Cazacu,1999,pag.299) n cele mai frecvente situaii, copilul
precolar extinde unele scheme gramaticale deja nsuite, la situaii noi. De exemplu, formele
pentru nominativ i acuzativ sunt utilizate cu funcia de genitiv sau dativ. ntrebuniarea
genitivului i dativului este de fapt o adevrat problem pentru precolari. Ei folosesc, de
obicei, n construirea genitivului i dativului forme specifice numelor proprii masculine:
(Pisica lu Geta prinde oareci; Lu bunica i-a fcut injecie). Exprimarea copilului precolar
abund n dezacorduri ntre subiect i predicat. Una dintre cauzele acestor dezacorduri const
n preluarea formei pe care a ntrebuinat-o, fr a o mai adapta n vederea construirii unei
replici corecte. Exemplu i fata moului i-a splat pe copii, alt copil completnd dup aia i-
a dat s mnnce la copii.
copiii.
ntrebunitarea genitivului si dativului este de fapt o adevarata problema pentru
prescolari. Ei folosesc, de obicei, n construirea genitivului si dativului, forme specifice
numelor proprii masculine: Pisica lu Geta prinde saoreci; Lu bunica i-a facut injectie.
-
13
Exprimarea copilului prescolar abunda n dezacorduri ntre subiect si predicat. Una dintre
cauzele acestor dezacorduri consta n preluarea formei pe care a ntrebuintat-o, fara a o mai
adapta n vederea construirii unei replici corecte. Exemplu , alt copil completnd .
n decursul celor trei ani ai vrstei precolare, vorbirea copiilor se caracterizeaz
printr-o serie de trsturi specifice,cu nuane chiar de la o etap la alta, trsturi ce in de
particularitile aparatului fonomotor, ale analizatorului verbomotor, auditiv, ca i de
particularitile gndirii. Avnd n vedere aceste aspecte,voi comenta cteva din problemele
structurii limbajului la vrsta precolar.
Particulariti ale limbajului sub aspect fonetic
Pronunia copiilor de vrst precolar mic este n general defectuoas, datorit
faptului c unele sunete din componena cuvintelor nu le disting cu uurin.La vrsta de 3
ani,muli copii nu difereniaz consoanele lichide (r i l), consoanele constrictive (s,z,f) i
semioclusive (v,). Din aceast cauz, n vorbire apar fenomene de omisiune, de substituire
sau de inversiune. Dintre cazurile de omisiuni (mai frecvent ntlnite la vrsta precolar),
amintim urmtoarele:
plou pou, raa aa, strada stada;
-omiterea sau nlocuirea consoanelor c-g i t-g: o cucu tutu, gol dol;
-omiterea sau nlocuirea consoanelor -j prin t-d: o maina matina, jos-dos;
-omiterea silabelor din cuvinte prea lungi: o televizor telezor, medicamente micamente;
-nlocuirea consoanelor s-z prin -j sau invers: o masa maa, jos zos;
-nlocuirea consoanelor siflante sau uiertoare s-z i -j prin africate t, c sau g: o scule tcule, moul motul;
-nlocuirea africatelor ntre ele: tine n loc de cine;
-inversiunile: place palce, capra crapa, cap pac.
n general, copilului precolar mic i lipsesc claritatea i precizia sunetelor care
compun cuvintele, dar toate greelile de pronunie semnalate nu constituie un semnal de
ngrijorare, nici pentru educatoare (nvtoare), nici pentru prini.
Aceste fenomene se mai ntlnesc i la copiii de grup mijlocie, chiar i la cei mai
mari, dar de obicei, dispar treptat, ca urmare a perfecionrii aparatului fonator, sub influena
-
14
vorbirii adulilor i aciunilor instructiv-educative sistematice din grdini, nct la grupa
mare, aproape toi copiii ajung s pronune corect pn i cele mai dificile sunete (vibranta r,
uiertoarea i aa mai departe). Asimilarea compoziiei sonore a cuvintelor faciliteaz pe de
o parte nsuirea raporturilor complexe ale formelor gramaticale de ctre copii, le permite s-
i exprime mai uor gndurile i sentimentele, iar pe de alt parte, perceperea fin difereniat a
sunetelor limbii duce la dezvoltarea auzului fonematic necesar nvrii citit-scrisului n
coal.
Particulariti ale vocabularului
Sub aspect lexical, limbajul copilului precolar nregistreaz progrese n privina
numrului de cuvinte, dar i n privina dobndirii semnificaiei cuvintelor.
Frecventarea grdiniei, extinderea i adncirea relaiilor copilului cu mediul,
statornicirea unor relaii complexe i variate de comunicare cu ceilali oameni, mbogirea
treptat a cunotinelor despre fenomenele realitii nconjurtoare determin, n perioada
precolar, creterea considerabil a vocabularului.
Datele statistice atest c precolarul stpnete n medie, la 3 ani, circa 800-1000
cuvinte, la 4 ani numrul cuvintelor se dubleaz (1600-2000), la 5 ani se ajunge la 3000 de
cuvinte, la 6 ani vocabularul se ridic la peste 3500 de cuvinte.
Memoria copilului precolar are o mare plasticitate: ei pot nva cu uurin diverse
cuvinte, rein ceea ce este mai atractiv, ceea ce i impresioneaz mai mult, chiar dac
memoreaz scurte poezii sau povestiri, elementul intenional lipsete. Creterea vocabularului
este nsoit de o tot mai adecvat ntrebuinare a cuvintelor pe masura cunoaterii acestora,
copilul nva s-i exprime ideile precizndu-le i nuanndu-le nelesul.
La 3-4 ani, confuziile n denumirea teremenilor, impreciziile n determinarea semnificaiei
cuvintelor apar datorit memorrii i folosirii unor cuvinte al caror sens nu-l neleg. La
copiii de 5-6 ani se constat un progres uimitor n atracia nsuirii semnificaiei cuvintelor.
Ei ncep s cunoasc chiar notele eseniale ale unor noiuni, coninutul noiunii variind mult n
funcie de interesele copilului, de nivelul su general de cunotine, de grija purtat n aceast
direcie de ctre aduli. Copilul are tendina de a se juca cu cuvintele, este atras de anumite
sonoriti, creeaz uneori cuvinte pentru a-i compensa lacunele din exprimare, folosind
-
15
creaii i fantezii verbale: certcios certre; urtoaio urto; glumeaz glumete; greierul
greiere greierul cnt.
n condiiile normale de educaie, n perioada precolar, copilul i nsuete n esen
lexicul de baz al limbii romne. Aa cum afirm T.S.Cazacu, ...se intensific limbajul ntre
5 i 6 ani, se ctig cam 50 de cuvinte pe lun. n vorbirea lor, copiii de 5-6 ani ncep s
utilizeze numeroase substantive, verbe, adjective, adverbe, prepoziii, conjuncii, interjecii.
Deosebirile posibile ntre copii n ceea ce privete vocabularul sunt uneori destul de
mari. ntre limbajul pasiv i cel activ exist adesea un decalaj evident. Astfel, sunt unii copii
care folosesc cu uurin, n activitile de educare a limbajului o parte nsemnat din
vocabularul pe care l posed. Ei sunt receptivi privind nsuirea de cuvinte noi i au
capacitatea de a le activiza.
Preocuparea educatoarei este axat nu numai pe mbogirea vocabularului, dar i pe
activizarea acestuia, pe formarea deprinderii copiilor de a folosi n vorbirea lor cuvinte pe care
le cunosc i le neleg.
Fiecare activitate din gradinita isi are partea ei de contributie la imbogatire
vocabularului si dezvoltarea vorbirii copiilor. Perceperea cuvantului simultan cu contemplarea
vie formeaza precizia in exprimare si da imaginilor coloritul lor concret, corespunzator
realitatii. Prin activitatea cu obiectele, copilul descopera relatiile dintre ele, asemanari si
deosebiri, face comparatii si trage concluzii. Vocabularul copilului la sfarsitul perioadei
prescolare este de aproximativ 4000 de cuvinte, carora copiii le cunosc sensul, ceea ce
inseamna ca ei stapanesc lexicul de baza al limbii romane. Odata cu asimilarea fondului
lexical, copilul isi insuseste si semnificatia cuvintelor, adica notiunile care se schimba, se
imbogatesc si se precizeaza treptat pe masura acumularii experientei si perfectionarii
operatiilor gandirii.
nsuirea structurii gramaticale a limbajului
Receptivitatea fa de fenomenele lingvistice, inclusiv fa de structura gramatical,
este o trstur caracteristic precolarului, dei limba nu este pentru el un obiect de studiu.
-
16
Schemele gramaticale se constituie n activitatea verbal a copilului, avnd ca
mecanisme fiziologice stereotipuri dinamice la nivelul celui de-al doilea sistem de
semnalizare. Precolarul i nsuete structura gramatical prin contactul continuu cu
adulii,att acas, ct i n cursul ntregii activiti desfurate n grdini. Odat cu
nsuirea lexicului, copilul precolar i nsuete i formele gramaticale ale limbii materne,
asociind cuvintele n propoziii i fraze, schimbndu-le forma dup reguli gramaticale.
Generalizarea relaiilor gramaticale l ajut pe copil s vorbeasc din ce n ce mai
corect, lucru care se produce treptat, prezentnd la vrste diferite trsturi
caracteristice. Uneori,generalizarea excesiv duce la apariia greelilor caracteristice
vorbirii lor. Pe primul loc sunt greelile de acord:
-dezacordul dintre subiect i predicat:
Copiii zice; Copiii alerg; M doare picioarele;
-dezacordul dintre adjectiv i substantiv:
Ppua are rochia rou.
-dezacordul articolului adjectival (demonstrativ) i posesiv (genitival):
Bieii au construit cei mai bine.
Pe urmtorul loc se afl formele greite de plural ale substantivelor masculine,
feminine i neutre:
strade strzi ; lingure linguri;
dulape dulapuri ; papuce papuci.
Substantivele feminine la GD cu articolul hotart sunt folosite greit:
coada vulpei coada vulpii;
petalele floarei petalele florii.
Prin analogie cu forma G-D a substantivelor proprii masculine (lui Ionel) precolarii
formeaz n mod identic G-D substantivelor feminine commune i proprii:
,,ppua lui Oana
,,cartea lui Alina
Dativul unor substantive l formeaz cu prepoziia la:,,Te spun la doamna educatoare
(doamnei educatoare)
-
17
n ceea ce privete verbul, copiii folosesc forme populare de viitor o s-i dau i
imperfectul cu valoare de conjuctiv: Eu eram doctori i tu veneai la mine i spuneai ce te
doare.Cercetrile facute de T. S. Cazacu arat c verbele timpului prezent predomin n
vorbirea copiilor, deoarece acetia nu au o experien din trecut destul de bogat : ca s se
joac cu mingea n loc de ca s se joace cu mingea. Cunoscndu-se aceste
particulariti ale limbajului copiilor precolari, educatoarei i revine sarcina de a
corecta pronunia i greelile gramaticale de orice natur.
Particulariti sub Aspect lexical
Copilul isi insuseste de la ce ami frageda varsta limba materna, limba in care vorbesc
adultii din jurul sau. Pe baza ei se asigura comunicarea copilului cu adultii, prin intermediul ei
dobandesc cunostinte si isi impartasesc experienta, gandurile si dorintele lor. Totodata,
insusirea limbii materne permite largirea orizontului de cunostinte ale copiilor, atat pe baza
experientei personale cat si pe baza asimilarii experientei sociale.
Procesul de influientare a vorbirii copiilor si imbogatirii vocabularului incepe inca de
la grupa mica, tinandu-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultatilor de pronuntie,
vocabular redus, gandire concreta, atentie instabila, memorie involuntara.
Imbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte noi (substantive, verbe, adjective,
pronume, numerale, conjunctii etc.) se realizeaza concomitent cu predarea de cunostinte
despre obiectele si fenomenele din mediul inconjurator. Noile cuvinte se transmit copiilor pe
baza materialului intuitiv, prezentandu-li-se obiectele pe care le desemneaza cuvintele
respective sau explicand continutul lor pe baza reprezentarilor pe care ei le poseda. Cuvantul
insusit in stransa legatura cu obiectul sau fenomenul pe care-l desemneaza nu va ramane
pentru copil so simpla expresie sonora, ci va contribui la formarea unor reprezentari precise si
clare despre obiectele si fenomenele respective. Imbogatirea vocabularului prescolarilor
merge in pas cu cunoasterea realitatii.
Imbogatirea vocabularului cu verbe care denumesc actiuni pe care le indeplinesc copiii
am realizat-o prin jocul didactic: 'Ce face Andrei? ' Pa parcursul desfasurarii jocului am
urmarit ca prescolarii sa construiasca propozitii, utilizand corect verbele la prezent, sa-si
imbogateasca vocabularul cu cuvinte care exprima actiuni, sa poata sa perceapa diferentiat
miscarile si sa faca legatura intre actiiuni si obiectul cu care se poate efectua aceasta.
-
18
Nivelul atins de dezvoltarea vorbirii copiilor prescolari este determinat nu numi de
posibilitatile mentale, dar si de nivelul socio-cultural in care traiesc. Imbogatirea experientei
copilului se poate realiza cu ajutorul lecturilor dupa imagini, ce cuprind imagini clare ale
obiectelor si fenomenelor, imagini cu actiuni umane, imagini ale pasarilor si animalelor,
imagini sugestive. Deci, in atentia noastra, ca educatoare, trebuie sa stea aspectul semantic al
dezvoltarii vorbirii-explicand mereu intelesul cuvintelor folosite.
Varsta de 3-6 ani prescolara
Omisiunea unei consoane dintr-o asociere de doua consoane, cand acea consoana nu
poate fi inca articulata ex: r, s , j , c , gi;
Omisiunea unei consoane dintr-un grup de consoane in cuvinte noi, necunoscute
(Nota: se reduc omisiunile fata de perioada 1-3 ani)
Substituirea consoanei vibrante r cu l, v, h;
Substituirea lui r cu h este suspect de rotacism uvular sau velar
(Nota: substituirea lui r cu h insotita de o inchidere brusca a gurii, prelungita,
poate duce spre un rotacism posterior)
Substituirea velarelor cu dentale c/t , g/d un semn de retard;
Substituirea sunetelor, intre ele, din ultima categorie aparuta: s ; z ; t ; s ; j
( Nota: siflantele si suieratoarele avand o frecventa foarte ridicata, cer o mare finete si
de aceea sunt posibile de substituiri in aceeasi grupa;
Substituirea siflantelor cu labio-dentalele s/f, z/v, cu dentalele s-z / t-d este un semn de
intarziere (retardare psihica) distorsiunile:
Transformarea sigmatismului interdental in dental, apoi palatal, sunt mai putin
stridente apoi in corect;
Transformarea r monovibrant in polivibrant si apoi in normal , rulat distorsiuni
suspecte, periculoase:
Sigmatismul scuipat;
Sigmatismul nazal;
Sigmatismul lateral;
Rotacism velar;
Restrangerea sigmatismului interdental la s, z, t;
-
19
Repetitii de cuvinte de legatura pentru ca au lipsit in primii ani; ex: si, si ; ca, ca
Daca repetitiile apar la fiecare propozitie si se asociaza cu vorbirea pe inspir;
Intreruperi, de tipul opririi bruste;
Reveniri;
Ezitari de tipul: a, a, a pentru ca nu stapanesc continutul celor exprimate;
Daca disfluentele sunt insotite de jena pentru vorbire, frica pentru vorbire este un semn
al bolii psihice, logofolia.
Nota: Aceste particularitati apar in perioada de organizare a limbajului (6-7 ani)si sunt
legate de ritmul si fluenta din vorbire si asociate cu pauze de gandire. Balbaiala suspecta
este o tulburare foarte fina de motricitate.
Nota: Disfluentele din vorbire apar din cauza obstacolelor de motricitate, pe care copilul
nu le poate trece, nu din cauza pauzelor de gandire.
Cauzele particularitatilor suspecte:
scaderea auzului fonematic;
hipotonia motrica in proportie de 80%;
evaluarea limbajului este un proces stiintific ce presupune recurgerea la instrumentele cu
care opereaza , in mod obisnuit stiinta.
Caracterul stiintific al acestei actiuni evaluative este asigurat de :
caracterul permanent si sistematic;
utilizarea a cat mai multor procedee de cunoastere a fiecarui copil;
comunicarea si relationarea pozitiva intre educator si copil.
Ca aceste conditii sa poata fi respectate , educatorul va evalua competentele
lingvistice si de comunicare ale copiilor urmarind:
debitul verbal, fluenta si coerenta vorbirii;vorbeste cu sine cu voce tare,
vorbeste cu obiectele, cu jucariile, cu animalele etc;
vorbeste monoton, timid, prea tare, prea incet, chiar soptit, rezervat,
vesel, etc;
prezinta tulburari de vorbire;
-
20
continutul vorbirii vorbeste doar despre sine sau despre ceilalti;
pune intrebari si este interesat de lucruri si fenomene;
este curios in privinta evenimentelor si persoanelor din proximitatea sa
etc;
are teme preferate de discutie povesti, papusi, filme, plante, razboi, crime
etc;
mimica este saraca, discreta, dar expresiva, intensa- la nivelul buzelor, ochilor,
etc;
gestica este expresiva, stereotipa, exploziva etc.;
pantomimica aspecte posturale si atitudinale.
Toate aceste aspecte pot fi evaluate daca activitatile se deruleaza sub forma de joc,
pentru ca , dupa cum stim, jocul este activitatea fundamentala a copilului la acesta varsta, prin
joc el isi exprima sentimente, se manifesta liber, dirijat de reguli stabilite de el sau in acord
cu dorintele lui. S-a constatat ca actul comunicarii este un proces complex si presupune
educarea unor capacitati comunicative care sunt total distincte de capacitatile de vorbire,
dar indispensabile unele fata de aletele. De modul cum educatorul reusete sa transmita
mesajele catre copil depinde dezvoltarea lui intelectuala si cum este si firesc dezvoltarea
limbajului, intre cei doi parteneri de comunicare se afla un raport dinamic, fiecare devenind
pe rand cand emitator, cand receptor.
Buna intelegere a acestor raporturi este esentiala pentru elaborarea unei bune strategii
educative pe latura dezvoltarii capacitatilor comunicative. De cele mai multe ori avem
tendinta sa apreciem un copil care vorbeste mult dar nu trebuie sa uitam ca a vorbi nu e
totuna cu a comunica. Vorbirea se poate centra doar pe actul emiterii de mesaje. In mod
concretul, copilul care vorbeste mult neintrerupt, nu inseamna ca are competente de
comunicare mai bune decat un copil care tace. Dimpotriva, copilul care tace comunica multe
lucruri despre sine: ca nu aude sau ca aude deficitar; ca este timid si ca se teme sa se exprime
sau ca este revoltat si ca refuza dialogul; ca isi construieste cu greu raspunsul sau ca nu stie ce
ori cum sa raspunda.Se intelege ca lista intelesurilor pe care le-ar putea dobandi tacerea ar
putea continua.
Educatorul trebuie sa aiba abilitatea sa le descifreze corect si sa tina seama de aceste
semnificatii. De aceea in evaluarea comunicarii si implicit a limbajului copiilor , educatorul
-
21
trebuie sa tina seama de faptul ca a transmite ceva nu este totuna cu a comunica. A comunica
este o relatie bilaterala intre emitator si receptor, iar a transmite un mesaj este o relatie
unilaterala de la emitator la receptor.
Acest fapt trebuie luat in seama in actul evaluarii de catre educatoare cand
formuleaza cerinte trebuie sa le verifice daca acestea au fost corect receptate, daca au fost
intelese : in ce masura raspund ele trebuintelor copilului ori doar il solicita sa se supuna
neconditionat ? Cunoasterea raspunsurilor la astfel de intrebari o ajuta pe educatoare sa
inteleaga psihologia copilului cu care lucreaza si sa intre intr-o relatie de comunicare autentica
cu el.
Orice educator cu experienta stie ca a-l determina pe copilul prescolar sa vorbeasca
este mai usor decat a-l invata sa asculte sau sa taca. Cu toate acestea, ambele componente sunt
esentiale intr-o relatie de comunicare corecta si completa. Aceste aspecte sunt importante atat
in relatia educator-copil cat si in cea copil-copil.
Pentru dezvoltarea capacitatilor lor comunicative, copiii trebuie adusi in situatia de a
reflecta asupra relatiei cu interlocutorul . Intr-un act evaluativ educatoarea ar putea urmarii
gradul de atingere a urmatorilor indicatori ai comunicativitatii care pot fi identificati prin
observarea comportamentului copilului in timpul jocului :
Vorbirea : fluenta verbala reda lejeritatea, usurinta vorbirii; claritatea exprimarii
ideilor; coerenta/inteligibilitatea constructiilor verbale;
Capacitatile de relationare : initiativa relationarii; calitatile de ascultator;
atitudinea interogativa(frecventa intrebarilor pe care le adreseaza);
Atitudinea fata de interlocutor : toleranta/ingaduinta;dimunare;supusenie;
Atitudinea fata de relatia de comunicare : disponibilitatea de a comunica
(placerea de a comunica cu ceilalti);blocaje, dificultati de comunicare.
Am afirmat ca acesti indicatori ar putea fi identificati pentru ca exista riscul ca unele
trasaturi comportamentale sa fie greu de identificat, altele pot fi inselatoare, de aceea
utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. Acest lucru poate genera confuzii in
ceea ce priveste evaluarea achizitiilor limbajului si a comunicarii copiilor uneori este
posibil ca unele manifestari comportamentale , mai sus prezentate, sa anunte o anumita
precocitate pentru ca, intr-un moment imediat urmator, sa nu se mai confirme o astfel de
-
22
apreciere.In acelasi fel, unele manifestari comportamentale care apar ca semnale ale unei
intatzieri mintale pot fi infiormate ulterior de o evolutie spectaculoasa a-a cum se cunoaste
cazul lui Lucian Blaga care a renuntat la mutenia din primii ani ai copilariei, in jurul varstei
de patru ani, pentru a face din exprimare o geniala profesiune de credinta.
Pentru ameliorarea comportamentului comunicativ al copilului , este bine de stiut ca
atitudinea de interlocutor se invata si ca, in linii generale, ea presupune:
A sti cum sa asculti;
A asculta pana la capat ;
A arata interes fata de tema de discutie propusa;
A arata interes fata de punctul de vedere al celuilalt;
A tine seama de punctul de vedere al celuilalt.
Cu siguranta ca un copil de varsta prescolara nu detine astfel de achizitii, dar
comportamentul lui intr-o relatie de comunicare poate fi orientat/dirijat/constientizat pentru a
prefera un asemenea mod de a interactiona.
Dezvoltarea vorbirii si a limbajului receptiv la 3-6 ani.
Incepand cu varsta de 3 ani, limbajul si vorbirea incep sa capete noi forme, mult mai
avansate si complexe fata de perioada de copil mic. Limbajul receptiv este mult mai sofisticat,
iar cel expresiv se imbogateste rapid. La intrarea in prescolaritate, copilul ar trebui sa fie
capabil sa foloseasca exprimari gramaticale corecte, sa foloseasca structuri ale frazei ceva mai
complicate si sa vorbeasca fluent.
Iata ce particularitati au limbajul si vorbirea intre 3 si 6 ani si ce achizitii trebuie sa
dobandeasca copilul pana la intrarea la scoala! Dezvoltarea limbajului si a vorbirii se refera la
achizitiile pe care copilul le face in limbajul receptiv (abilitatea de a intelege cuvinte si
sunete) si in cel expresiv (capacitatea de a folosi cuvinte si gesturi pentru a comunica un
mesaj).
-
23
Incepand cu varsta de 3 anisori, copilul este capabil sa inteleaga si sa urmeze
instructiuni ceva mai complexe, formate din doi pasi sau care presupun doua activitati
consecutive - de exemplu, "schimba-te in pijamale si apoi spala-te pe dinti".
Pana la intrarea in etapa prescolara, invata o multime de cuvinte noi si cunoaste
numele a din ce in ce mai multe obiecte din jurul lui. Copilul intelege diferentele intre sexe si
este capabil sa isi spuna numele complet. De asemenea, pe la varsta de 4 ani incepe sa
cunoasca diferentele dintre diverse obiecte si sa inteleaga ca exista si lucruri care sunt
identice.
Este suficient de dezvoltat pentru a urma instructiuni in trei pasi - ca de exemplu,
"mergi la baie, spala-te pe manute si apoi sterge-te cu un prosopel". Tot in jurul varstei de 4
ani, copilul trebuie sa fie invatat sa salute persoanele cu formule de politete, sa foloseasca
formule de adresare adecvate si sa stie cum sa-si ceara scuze atunci cand greseste. La 5-6
anisori, copilul intelege relatia dintre obiecte sau lucruri si chiar si cateva dintre principalele
concepte spatiale: "in fata", "in spatele", "langa" etc.
Dezvoltarea vorbirii si a limbajului expresiv la 3-6 ani.
Dezvoltarea limbajului expresiv este mai usor de observat la copiii prescolari,
deoarece se refera la modul in care copilul pronunta si foloseste cuvintele. Incepand cu varsta
de 3 anisori, limbajul si vorbirea ar trebui sa inceapa sa devina cat mai inteligibile. Copilul ar
trebui sa invete sa articuleze corect cuvintele si sa le pronunte corespunzator.
La varsta de 5 ani, ar trebui ca cei din jur sa intelega toate cuvintele pe care le
pronunta copilul si sa nu aiba niciun fel de probleme la acest nivel. In caz contrar, trebuie dus
la un consult logopedic. Pe langa faptul ca vocabularul se imbogateste substantial cu fiecare
an care trece, dupa 3 ani, copilul este apt sa foloseasca corect pronumele si invata pluralul mai
multor cuvinte. De asemenea, este capabil sa introduca si cateva prepozitii simple si uzuale in
structura frazelor, chiar daca nu o face intotdeauna corect.
Incepand cu varsta de 4 anisori, copilul este capabil sa formeze propozitii mai lungi,
chiar si din 6 cuvinte. Pe la varsta de 5-6 ani, copilul invata sa asocieze sunetele cu literele din
alfabet, o abilitate de baza pentru invatarea cititului. Intelege si isi da seama ca mai multe
sunete la un loc formeaza un cuvant. Se poate angaja cu succes in conversatii ample cu cei din
jur. Cel mic are vocabularul suficient de dezvoltat pentru a putea descrie sumar lucruri care i
-
24
s-au intamplat sau pentru a povesti istorioare scurte. Poate folosi corect timpul trecut al unui
numar limitat de verbe, chiar daca va mai avea scapari pe ici, pe colo. Corecteaza-l
intotdeauna cand greseste si fii constanta in a-i repeta formele corecte ale cuvintelor si
verbelor, deoarece numai asa va invata sa vorbeasca corect. Limbajul si vorbirea capata
nuante din ce in ce mai complexe la copilul de 6 ani. Incepe sa inteleaga ca un cuvant poate
avea mai multe sensuri, in diverse contexte.
Pana la intrarea la scoala, copilul ar trebui sa vorbeasca corect si chiar sa fi invatat
deja sa citeasca. Comunicarea constanta, rabdarea din partea ta, lectura zilnica si expunerea
copilului la un mediu lingvistic adecvat si corect sunt de ajutor in stimularea dezvoltarii
vorbirii si limbajului in perioada prescolara.
1.2. Importana Domeniului Limb i Comunicare
Un aspect important al educrii limbajului l constituie depistarea i eliminarea din
vorbirea copiilor a cuvintelor preluate din medii mai puin educate cu care copiii au luat
contact n absena prinilor i uneori chiar n familie. Copilul trebuie convins c un anumit
cuvnt sun urt, c este folosit de o anumit categorie de oameni i c poate fi nlocuit cu
altul mai frumos.
Obiectivul major al educrii copiilor n grdini i anume, pregtirea copilului pentru
activitatea de colar, formarea unor deprinderi muncii colare, constituie un motiv important
pentru care cultivarea limbajului are un rol hotrtor. n acest sens, dezvoltarea i educarea
limbajului precolarului presupune perfecionarea comunicrii sub aspect fonetic, lexical i
gramatical.
Att n grdini, ct i n clasa I, cultivarea vorbirii se realizeaz i prin alte activiti
dect cele obligatorii sau dect n leciile de educare a limbajului.
Astfel, la sectorul tiin activitile care vin n sprjinul dezvoltrii vorbirii mbrac
o varietate de forme de realizare. Jocul senzorial Spune ce ai gustat, ghicete ce este , pe
lng obiective de alt natur, activeaz vocabularul precolarilor cu cuvinte specifice
fructelor sau legumelor gustate, determinndu-i n acelai timp s rspund n propoziii
-
25
corecte din punct de vedere gramatical. Observnd Aspecte de iarn, precolarii le descriu,
folosind cuvinte specifice anotimpului rece. Prin folosirea jocului Cnd se ntmpl ?
organizat pe baza unor imagini cu cele patru anotimpuri, copiii raporteaz anotimpurile la
schimbrile atmosferice survenite n natur i reuesc s-i exprime aprecierile asupra fierui
anotimp.
La sectorul construcie, la tema Lego, tem la alegere, copiii mnuiesc piesele
trusei respective, dar trebuie s i verbalizeze, descriind construcia obinut i dialognd ntre
ei pentru a selecta piesele necesare tipului de construcie ales.
n cadrul sectorului joc de rol, cu tema De-a grdinarii, copiii dialogheaz,
folosind cuvinte adecvate: co, stropitoare, grebl etc. La temele: De-a gospodinele, De-a
doctorul comunicarea cu partenerii, n termeni adecvai temei, ntr-un dialog civilizat, este o
latur esenial a activitii.
La tema De-a serbarea, dialogul se refer la o varietate de puncte specifice serbrii:
poezii, dansuri, piese de teatru, teatru de ppui etc.
Copiii care practic jocul de mas verbalizeaz n funcie de tem. La tema Caut
locul meu!, sistematizndu-i cunotinele despre toamn, ei motiveaz aciunea ntreprins
i selecteaz elementele corespunztoare toamnei (fructe, legume) precum i frunzele ruginii
etc.
Sectorul bibliotec ofer precolarilor posibilitatea reconstituirii basmelor din
bucele, (pentru a le povesti) realizrii lecturii dup imagini din viaa plantelor, animalelor
sau a oamenilor, a reconstituirii unor scene din povetile ndrgite (recunoaterea i
caracterizarea personajelor) povestirea unor ntmplri care i-a impresionat, a urmririi unor
diafilme (Scufia Roie), a dialogului pe tema unor cri.
Chiar i sectorul art n care ponderea o deine activitatea practic (pictur, aplicaii,
modelaj etc.) ofer copiilor posibilitatea de a verbaliza: numesc culorile, materialele,
instrumentele, descriu obiectele obinute, apreciaz propriile lucrri i pe acelea ale colegilor,
motivndu-i obiunile.
Toate activitile libere ale precolarilor favorizeaz un climat afectiv de comunicare
verbal liber i civilizat ntre copii, consolideaz actul comunicrii n formele cele mai
variate, generate de varietatea jocurilor, a cntecelor, a exerciiilor ritmice.
-
26
n procesul de instruire i educare a copiilor un rol important revine materialului
didactic, mijloacelor de nvmnt n calitatea lor de instrumente de aciune sau purttoare
de informaii(I. Cerghit).
Folosirea din plin a materialului didactic are o importan hotrtoare n asimilarea
temeinic i contient a cunotinelor, dezvolt spiritul de observaie al copiilor i mrete
interesul pentru cunoatere. Multe cunotine, care par la nceput dificile, pot fi uor nelese
atunci cnd se folosete cu pricepere ilustrarea lor. Cu ct se imprim leciilor un caracter
intuitiv (astfel acionndu-i laturile psihice ca: atenia, memoria, priceperea, imaginaia,
creativitatea, gndirea) cu att activitatea va oferi copilului un ctig mai deplin
1.3.Specificul realizrii activitilor instructiv-educative din grdini
Consideram ca este necesar sa facem precizarea ca dezvoltarea limbajului si asimilarea
limbii materne nu trebuie privita ca o sarcina ce revine numai limbii romane, ci si activitatilor
incluse in acest obiect de studiu. Atat latura lexicala, cat si latura semantica si cea gramaticala
se realizeaza prin intermediul tuturor activitatilor si factorilor adiacenti procesului instructiv-
educativ. Pornind de la acest considerent, trebuie sa subliniem ca limba vorbita in situatii
obisnuite de viata trebuie sa fie conform regulilor limbii culte. In afara acestei cerinte
fundamentale, exista, in planul de invatamant, activitati care sprijina in mod direct dezvoltarea
limbajului si imbogatirea vocabularului.
Obiectivele stabilite pentru fiecare activitate indica metoda de baza, caile si
modalitatile care pot fi folosite. Evident aceste delimitari, nu trebuie luate la modul absolut.
De regula, in cadrul aceleiasi activitati, unele metode alterneaza din considerente bine
cunoscute. Astfel, se stie, ca observarea unor obiecte sau lectura dupa imagini sunt corelate cu
convorbirea. Una din activitatile prin care se imbogateste si se activizeaza vocabularul este
observarea. Cu ajutorul ei prescolarul isi formeaza unele reprezentari despre obiectele si
fenomenele lumii obiective, cu insusirea lor cu relatiile in care se afla; verbalizeaza rezultatele
observarii, se exprima in termeni adecvati continutului cognitiv, isi fixeaza in vocabular o
terminologie specifica.
Activitatile de memorizare au ca obiective dominante atat dezvoltarea capacitatii de
memorare a unor continuturi informationale cat si a unor structuri lexicale si gramaticale
-
27
specifice. Convorbirile sunt activitati care vizeaza formarea capacitatii de participare la
dialogul limitat de doua persoane, apoi multiplicat, iar jocurile didactice au ca obiectiv
evaluarea progresului copiilor in achizitiile lexicale.
Activitatile care urmaresc, cu precadere, formarea capacitatilor de audiere,
reproducerea unui continut de idei, dupa o expunere libera sau dupa o lectura, sunt povestirile.
Educatoarei ii revine rolul de a sugera copiilor, in raport cu varsta lor, acele activitati
care sa capteze interesul acestora, sa le trezeasca nevoia de a se exprima prin cel mai precis
mod de expresie, limbajul verbal. Copiii sunt avizi de cuvinte, sonoritatile ii amuza, insa ei
cantaresc rolul acestora.
n activitile de dezvoltare a limbajului precolarilor, indiferent de forma de realizare a
acestora, se accentueaz pregnant obiectivele generale, pe niveluri, pentru a ilustra o logic intern a
asimilrii limbajului, prin componentele sale legate de tehnica vorbirii. Dup unii cercettori, acestea
ar fi direciile eseniale n care se exerseaz i se perfecioneaz actul vorbirii:
1. Transmiterea informaiei cu caracter instructiv-educativ la nivelul grupelor sau al claselor,
n scopul de a efectua o selecie i lua o decizie (povestiri, memorizri).
2. Vorbirea n grupuri, cu posibilitatea schimbrii emitorului cu receptorul (observri,
lecturi dup imagini, convorbiri).
3. Vorbirea despre experienele, sentimentele i tririle copiilor, respectnd legturile logice
dintre idei (povestiri create de copii) pe teme variate: despre ei, despre colegi, despre viaa familial,
din grdini.
4. Vorbirea asupra unor texte cunoscute prin ascultare, cu intenia de a urmri capacitatea
de receptare a fiecrui copil, motivaiile individuale, sensibilitatea receptoare (repovestire).
5. Vorbirea n public, n faa colegilor, ,a spectatorilor (recitarea expresiv, interpretarea unor
roluri n scenele scurte sau dramatizri).
Att educatoarea, ct i nvtorul, prelund modelul natural de dezvoltare a vorbirii,
trebuie s ofere copilului structuri i coninuturi stimulative pentru evoluia fireasc a limbajului cu
consecine pozitive n zona ntregii personaliti.
Cunoscndu-se, nc din antichitate, rolul covritor al comunicrii dialogate n relaiile
internaionale, la vrsta precolar se pune baza iniierii n adresarea ctre aduli n conversaie (prin
-
28
dialog, ca nucleu central al comunicrii interumane, datorit funciilor sale cognitive, formative,
reglatorii) i a iniierii n arta ascultrii, fr a exagera n impunerea sever a regulii ascultrii
celuilalt.
Activitile de educaie a limbajului (povestirea, memorizarea, observarea, jocul didactic,
lecturile dup imagini) se organizeaz difereniat n funcie de grup (mic, mijlocie, mare i
pregtitoare).
1. Povestirea, ca specie epic n proz, este o naraiune literar de dimensiuni relativ
reduse, care conine un fond liric (Dicionarul explcativ al limbii romne,Editura Academiei,
Bucureti, 1975, pag. 129). Termenul implic referiri la arta de a nara, form esenial a genului epic,
prezent n toate variantele acesteia. Este o modalitate literar pe ct de simpl, pe att de
captivant, deoarece suscit din plin curiozitatea asculttorului, aceast trstur caracteristic
psihologiei umane.
Avnd ca scop prioritar formarea unei exprimri corecte, logice, fluente, expresive, educaia
cognitiv i a limbajului n grdini, folosete povestirile ca pe un mijloc deosebit de valoros. Astfel,
copiii nva mai nti s-i exprime liber i cu uurin impresiile despre povestirile sau basmele
audiate, putnd chiar reproduce coninutul acestora, tiind c nivelul de dezvoltare a valorii reflect
i nivelul intelectual al copiilor, particularitile difereniale n conduita lor verbal, aspecte
difereniale n exprimare, la fete i biei, precum i aspecte protective n exprimarea copiilor.
2. Povestirea. Urmrind dezvoltarea principalelor procese psihice (gndirea, memoria,
imaginaia), prin repovestiri se exerseaz i vorbirea sub aspect fonetic, lexical i gramatical,
repovestirea unui basm, spre exemplu, presupunnd o exprimare, cursiv, logic, n propoziii i fraze
corect alctuite, din punct de vedere gramatical, cu intonaie variat n funcie de momentele
aciunii. Fiind primele exerciii ale copiilor de a reproduce un text audiat, contribuia personal,
imaginaia sunt reduse.De aceea, la grupa mijlocie repovestirile se practic n numr mai mare,
scznd, apoi, la celelalte grupe, n favoarea povestirilor copiilor, care presupun o experien de viaa
ceva mai bogat i o contribuie personal substanial.
3. Memorizarea. Activitatea de memorizare contribuie la formarea deprinderii de a memora
logic i contient ofjerind baze i altor procese psihice ca imaginaia, gndirea, creativitatea,
constituind totodat un valoros mijloc de cunoatere i de dezvoltare a vorbirii expresive.
Pentru a fi receptat ct mai eficient de ctre copii, poezia trebuie s-i cucereasc prin jocul
antrenant al rimelor, prin cadena versurilor, prin elementele mprumutate adesea fantasticului etc.
Procesul receptrii dirijate a poeziei, care ncepe la vrsta precolar, l introduce pe copil tot mai
-
29
adnc n universul acesteia, dezvluindu-i, treptat, coninutul ideatic i emoional, precum i
capacitatea de plasticizare a cunvntului.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea gndirii i a
vorbirii logice a precolarilor. Eficiena jocului didactic fa de celelalte activiti obligatorii const n
faptul c la desfurarea lui particip toi copiii, ei depunnd eforturi de gndire i exprimare dar fr
a contientiza aceasta, considernd c se joac.
Lecturile dup imagini constituie un mijloc eficient de a determina pe copii s se exprime prin
intermediul imaginilor dintr-un tablou sau dintr-un ir de tablouri, cu o anumit tem. Dac n cadrul
observrilor accentul cade pe transmiterea de noi cunotine, pe cunoaterea direct a obiectelor i a
fenomenelor lumii nconjurtoare, pe descoperirea, pe calea mai multor analizatori, a aspectelor
eseniale ale obiectelor; lecturile dup imagini vizeaz analiza, descrierea i mai ales, interpretarea
datelor, a aciunilor nfiate n ilustraii.
Convorbirea. O alt activitate obligatorie care contribuie la realizarea sarcinilor de baz ale
dezvoltrii vorbirii cum ar fi consolidarea, fixarea i verificarea cunotinelor dobndite de copii la
acest obiect de nvmnt este convorbirea. Aceast activitate se analizeaz, n cele mai multe
cazuri, cu azutorul metodei conversaiei.
Capitolul 2
JOCUL DIDACTICMETOD DE BAZ N DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PRECOLARI
2.1.Clarificri conceptuale
Originea si evolutia jocului didactic
-
30
Pana la inceputul secolului xx nu a existat o expunere sistematica a functiilor
instructive si educative ale jocului didactic, nici chiar notiunea de joc didactic nu a fost
formulata, acest lucru fiind facut abia pe la mijlocul acestui secol. Aparitia istorica a jocului
este in legatura stransa cu caracterul educatiei generatiilor in crestere la diferite etape de
dezvoltare a societatii.
Continutul jocului este social anume prin faptul ca insusi jocul este social dupa natura
sa si este generat de conditiile de viata ale copilului in societate. Acest fapt a fost remarcat
inca de grecii antici. Pentru ei jocul servea drept cel mai important factor de dezvoltare si
perfectionare a poporului.Filozofii antici considerau c jocul este un instrument cu ajutorul
cruia se poate exercita o influen bine determinat asupra dezvoltrii copilului. Jocul a
aparut in urma cautarii continutului educatiei si instruirii copiilor inca din epoca
sclavagismului. La evrei cuvantul joc corespunde notiunii de gluma si haz. La romani,
desemna bucuria, veselia. In limba sanscrita, < kleada> inseamna loc, bucurie. La
nemti, vechiul cuvant german desemna miscare usoara, lina, asemanatoare oscilatiei
pendulului. Ulterior, in toate limbile europene, cuvantul < joc> a inceput sa se extinda asupra
unei largi sfere de actiuni umane, care, pe de o parte, nu presupun o munca grea, iar pe de alta
parte, ofera oamenilor veselie si satisfactie. In aceasta sfera aatotcuprinzatoare, notiune
moderna de joc a inceput sa cuprinda totul, de la jocul copilului de-a soldatii, pana la
interpretarea eroilor tragici pe scena teatrului.
Asadar, jocul dezvolta functiile latente, fiinta cea mai bine inzestrata fiind aceea care
se joaca cel mai mult.In copilarie jocul duce la antrenarea functiilor fiziologice si a celor
psihice. Intreaga analiza psihologica pe care A.N.Leontiev o face jocului, ofera intelegerea
cea mai cuprinzatoare a esentei jocului la prescolar (dar intrega analiza este valabila si pentru
micul scolar), apreciat ca activitatea de tip fundamental, prin care copilul reflecta, la o scara
de proportii specifice lui, realitatea, prelucrand-o in functie de aspiratii, tendinte si dorinte
propii specifice varstei prescolare.In conceptia lui A.N. Leontiev, jovul se naste din aceasta
necesitate obiectiva a cunoasterii si din urmatoarele trebuinte:
Jocul didactic este o forma de activitate atractiva si accesibila, prin care se
realizeaz o buna parte din sarcinile instructiv-educative din grdinia. Jocurile didactice ajuta
la instruirea copiilor, le consolideaz si precizeaz cunotinele despre lumea nconjurtoare.
Ele mbina armonios elementele instructive si exerciiul cu elemente distractive. Dei copilul
pare ca se joaca, el se distreaz si nva in acelai timp. mbinarea celor doua elemente duce
-
31
la apariia unor stri emotive complexe, care stimuleaz si intensifica procesele de reflectare
directa si mijlocita a realitii si de fixare a cunotinelor.
Jocul didactic rmne joc numai daca conine elemente de ateptare, de surpriza, de
ntrecere, de comunicare reciproca intre copii.
Jocurile didactice exercita o influenta deosebita asupra dezvoltrii psihice a copiilor.
In primul rnd, contribuie la dezvoltarea intelectuala: la formarea percepiilor de culoare,
forma, mrime, etc., la educarea spiritului de observaie, imaginaiei creatoare, gndirii,
limbajului, memoriei.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii si
a gndirii logice a precolarilor. Eficienta jocului didactic fata de celelalte activiti obligatorii
consta in faptul ca la desfurarea lui participa toi copiii, ei depunnd eforturi de gndire, de
exprimare, dar fr a contientiza, considernd ca se joaca. Printr-o alegere judicioasa,
procesul asimilrii si al adncimii cunotinelor este adaptat la cerinele si specificul vrstei
precolare. Prin intermediul jocului didactic se fixeaz, se precizeaz si se activeaz
vocabularul copiilor, fiind un mijloc foarte eficient pentru corectarea pronuniei si nsuirea
unor construcii gramaticale. Eficienta jocurilor didactice in dezvoltarea vorbirii depinde, in
mare msura, de modul in care educatoarea tie sa selecteze jocul in raport cu situaia
concreta existenta in grupa de copii. Educatoarea trebuie sa cunoasc foarte bine copiii sub
nivelul raportului atins in dezvoltarea limbajului, precum si sub aspectul defectelor de vorbire.
Numeroase jocuri didactice organizeaz procesul perceperii analitico-sintetice, a
nsuirii caracteristice ale obiectelor. Situaiile concrete ale jocurilor solicita copilului alegerea
obiectelor dup culoare, mrime, forma si gsirea asemnrilor dintre ele. De exemplu, in
desfurarea jocurilor cu loto, mozaic, domino, copilul analizeaz obiectele, difereniaz
corect formele geometrice, culorile principale si complementare. Odat cu acestea el nva si
denumirea lor.
Percepia spaiala se dezvolta mai ales prin jocurile in care copilul aeaz la un loc
figurile sau construiete ceva. Pe aceasta cale se familiarizeaz cu raporturile spaiale dintre
obiecte: sus-jos, fata-spate, aproape-departe etc. Prin alte jocuri nva sa cunoasc formele si
dimensiunile obiectelor( rotund, oval, ptrat etc.).Comparnd obiectele dup dimensiuni,
nva sa cunoasc lungimea( lung, scurt), nlimea( nalt-scund), mrimea(mare-mijlociu-
mic), grosimea( gros-subire).
Multe jocuri contribuie la precizarea vocabularului si la activizarea vorbirii. In acest
scop sunt folosite jocuri prin care copiii memoreaz denumirea obiectelor si aciunilor si i
precizeaz nelesul cuvintelor. Este important ca fixarea semnificaiei cuvintelor in memoria
-
32
copiilor sa fie asociata cu aciunile jocului. Numai in felul acesta sensul cuvintelor se retine
mai bine.
In egala msura prin aceste jocuri se formeaz la copii deprinderea unei vorbiri
gramaticale corecte. De exemplu, deprinderea de a completa o propoziie din care lipsete
subiectul, predicatul sau complementul precum si de a respecta acordul dintre subiect si
predicat.
Jocurile didactice sunt mijloace eficiente si pentru realizarea sarcinilor educaiei
moral-civice a copiilor. Ele contribuie la dezvoltarea stpnirii de sine, a autocontrolului, a
spiritului de independenta, a disciplinei contiente, a perseverentei, sociabilitii, precum si a
multor alte caliti si trsturi incipiente de caracter.
Multe din jocurile didactice ajuta la dezvoltarea spiritului de independenta. Din
aceasta categorie fac parte jocurile de tip domino, loto etc.
Pe msura ce copilul devin stpn pe aceste jocuri, el este in stare sa acioneze si in
mod independent. Acest fapt are mare importanta in pregtirea copilului pentru coala, unde
ncepe munca individuala si independenta.
Valoarea educativa a jocurilor didactice consta si in dezvoltarea spiritului colectiv, a
relaiilor interpersonale corecte intre copii. Respectarea regulilor jocului educa la copii simul
rspunderii, onestitatea, solidaritatea. Copiii nva sa se ajute unii pe alii, sa se bucure de
succesele colegilor, sa aprecieze si sa recunoasc neprtinitor succesele altora.
Jocurile didactice exercita o influenta pozitiva nu numai asupra laturii intelectuale, ci
asupra ntregii personaliti a copilului.
Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire si educare a copiilor de vrsta
precolara, deoarece rezolva intr-o forma cu totul adecvata vrstei, sarcini instructive
complexe, programate in grdinia.
Eficienta lor in raport cu alte mijloace este cu att mai mare cu cat se realizeaz o
concordanta perfecta intre procesul de cunoatere a mediului nconjurtor, procesul de
nvare si aciunea de joc, att de distractive pentru precolari. In felul acesta procesul
asimilrii si adnciri cunotinelor este adaptat la cerinele si specificul vrstei precolare.
Prin introducerea si folosirea jocului didactic ca mijloc de baza in cunoaterea
mediului nconjurtor si in dezvoltarea vorbirii se realizeaz una dintre cele mai importante
cerine ale educaiei precolare, aceea de a-I nva pe copii destul de multe lucruri nsa nu
prin metode colreti, ci sub forma de joc.
-
33
2.1.1 Definitia jocului didactic
Dezvoltarea notiunilor despre joc este determinata de schimbarile social-
pedagogice in procesul de instuire si educatie, produse de-a lungul dezvoltarii
societatii umane.Actualmente, nu exista o parere unica despre esenta jocului didactic,
fapt cauzat, in primul rand, de complexitatea si multilateralitatea lui. Astfel, unii
autori considera jocul didactic drept o forma independenta de activitate instructiva,
altii- drept o metoda, iar adeptii unei a treia conceptii- drept procedeu. Adeptii celei de
a patra conceptii cosidera jocul drept o forma de instuire.
Pornind de la aceste tratari ale jocului didactic, putem defini notiunea de joc
didactic. In enciclopedia pedagogica jocul este definit in forma generala ca un tip de
activitate si ca un mijloc de educatie. In dictionarul pedagogic, notiunea de joc didactic
este considerat drept un mijloc important de instruire si educatie folosit pe larg la
varsta prescolara mica.
Baza jocului didactic o constituie continutil cognitiv care se realizeaza cu
ajutorul elementelor structurale ale jocului. Exista opinia conform careia jocul didactic
este o metoda de invatare si de dezvoltare intelectuala a copiilor, iar continutul jocului
trebuie sa coincida cu problemele principale de invatamant. Fiind specifica copiilor de
varsta prescolara si scolara mica, aceasta activitate pregateste conditiilor pentru
trecerea de la activitatea dominanta de joc la cea predominanta de invatare.
Jocul didactic este o metoda independenta de educatie si instruire a copiilor. In
conceptul pedagogic general, ,,metoda este definita de majoritatea autorilor ca un
mijloc de organizare a activitatii comune a invatorului si elevilor, orientata in scopul
asimilarii de catre elevi a cunostintelor si dexteritatilor, formarii conceptiei despre
lume, a calitatilor morale si dezvoltarii capacitatilor copiilor.
2.1.2 Functii
Analiza literaturii de specialitate, precum si a materialelor activitatii
experimentale in scoli si gradinite ne-a permis sa evidentiem doua grupuri de functii
instructiv-educative ale jocului: organizational- pedagogice si continutal-educative
-
34
Functiile organizational-educative pun in valoare jocul didactic in calitate de:
instrument de organizare a muncii de instruire la lectie;
forma de organizare a ocupatiilor si activitatilor extrascolare;
metode de organizare a lucrului cu colectivul;
forma de organizare a autoservirii.
Functiile cotinutal-aducative se exprima prin faptul ca ele servesc drept
stimulent de educatie intelectuala, morala, estetica, de educatie prin munca si
educatie fizica,
Jocul este practica dezvoltarii, afirma D.B. Elkonin si in consecinta, in perioada
copilariei. El este adoptat pentru multiplele sa functii formative. Dintre acestea, pot fi
puse in evidenta cateva.
Jocul stimuleaza functiile intelectuale, prin intermediul carora se realizeaza
cunoasterea obiective. In joc, copilul transpune realitatea obiectiva, in special
realitatea sociala.
Jocul stimuleaza si modeleaza procesele afectiv-motivationale. Prin intermediul
jocului, copilul isi imbogateste viata afectiva si in acelasi timp dabandeste capacitatea,
in mod progresiv, de a-si stapani emotiile. El invata sa traiasca profund o atitudine
pozitiva, sa reactioneze sincer, pozitiv sau negativ, fata de ceea ce este bun,
frumos,moralsi respectiv, fata de ceea ce este urat, rau,imoral.
Latura volitionala este intens solicitata in joc. In acest sens, jocul cu reguli devine o
metoda de maxima eficienta. Daca jocul ,, de-a ostasiicere sa nu se vorbeasca spre a
nu fi auzit de dusman, copilul ,,gaseste,, resursele necesare unei taceri prelungite, ceea
ce ,in alte conditii, ii este greu de realizat.Daca i se incredinteaza rolul de santinela, el
poate sa stea nemiscat in post minute in sir sau chiar ore. Vitejia, cinstea, dreptatea se
cultiva, fara gres, prin intermediul jocului.
Functia de comunicare a limbajului este cultivata, in mod deosebit prin intermediul
jocului. Trebuinta de comunicare devine evidenta pentru copil, de altfel si pentru
adulti, atunci cand este inconjurat de semeni. Ambianta de comunicare, de interactiune
informationala ii imbogateste continutul si formele de desfasurare, printr-un proces de
sinteza a informatiei elaborate in comun de participantii la joc. Jocul copilului de
varsta prescolara,sustine A.Zaporojet, reprezinta o activitate de un pronuntat caracter
afectiv, care reclama din partea lui o anumita stare dispozitionala si inspiratie.
-
35
2.1.3 Tipologie
Jocurile de creatie
Este stiut faptul ca pe tot globul pamantesc copiii se joaca cu jucarii si obiecte. Daca
ele lipsesc, copiii le inventeaza, ori le mesteresc singuri. Fara jucarie si joc, viata copilului
este lipsita de interes. Jocul nu este pentru copil o simpla distractie, el ocupa un loc central in
viata lui.
Jocurile de creatie sunt acelea in care subiectul si regulile sunt create de copilul
insusi. In practica, jocul de creatie se intalneste frecvent in trei feluri de variante:
Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiana;
Jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme;
Jocuri de constructie.
Jocul de creatie, isi face aparitia in forme simple, la inceputul perioadei prescolare,
cunoscand apoi in decursul ei o dezvoltare insemnata. Prin jocurile cu subiecte si roluri este
caracteristica trecerea progresiva de la transpunerea unor actiuni izolate din activitatea
adultilor,specifica prescolarilor de 34 ani, la reflectarea relatiilor si semnificatiei sociale a
unor activitati umane.
Jocurile de constructie
Aceste jocuri evolueaza la randul lor in perioada prescolara, incorporand treptat
elemente de activitate organizata si relatii sociale specifice acesteia. Spontan si vital pentru
copil, jocul de creatie este adesea apreciat ca o fereastra larg deschisa catre influentele
societatii, un izvor al autoinvatarii, un rezervor profund si fecund de energii orientate
precumpanitor in directia integrarii sociale. Copilul imita atitudinile si conduitele adultului
pentru a se modela pe sine, creand jocul se creeaza pe sine. Continutul jocurilor cu subiecte
din viata cotidiana reflecta mediul de viata al copilului. De mic copilul este atasat de parintii
lui, de membrii familiei care ii poarta de grija. El observa relatiile reciproce dintre adulti,
activitatea pe care acestia o desfasoara, viata sociala pe care o traiesc. Toate acestea, receptiv
cum este copilul, le reproduce in joc. Prin urmare, jocul cu subiecte din viata cotidiana
-
36
exprima dorinta copilului de a participa la viata si activitatea adultului, de a actiona cu
aceleasi unelte de munca pe care le folosesc adultii.
Aceste unelte pentru copil sunt ,,reazemul material pe care-i folosesc in desfasurarea
jocului. La copilul mic (34 ani) baza jocului de creatie este chiar acest reazem material;
inaintand in varsta, respectiv Ia grupa mare, reazemul se reduce simtitor, copilul putand sa
actioneze cu jucarii inchipuite. Un rol important in aceasta ,,substituire il detine ,,cuvantul
care inlocuieste jucaria dorita.
Daca la inceput copiii reflecta in jocurile lor fapte singulare, situatii particulare, cu
timpul ei se ridica de la reprezentari la notiuni elementare, pe baza de generalizari. Astfel li se
dezvolta gandirea activa si in aceasta situatie un rol important il exercita limbajul. Fara
comunicare verbala intre copii nu este posibil jocul colectiv. Comunicand intre ei, copiii isi
fixeaza tema jocului, stabilesc de comun acord subiectul, isi repartizeaza rolurile, isi
organizeaza jocul. In felul acesta, la terminarea jocului isi exprima impresiile, parerile,
dorintele, semnalizeaza abaterile survenite de la regulile jocului, toate acestea ii ajuta sa-si
dezvolte limbajul in stransa unitate cu gandirea. In acest sens in atentia mea au stat
urmatoarele obiective:
am cautat ca prin jocurile de creatie sa imbogatesc impresiile copiilor;
sa le extind sfera reprezentarilor;
sa le activez gandirea si procesul de comunicare verbala;
sa exersez verbalizarea elementelor jocului (obiecte, actiuni, roluri).
Jocurile de creatie cu subiecte din viata cotidiana
Cele mai indragite de copii sunt: jocul ,,De-a familia, ,,De-a gradinita, ,,De-a
doctorul, ,,De-a gospodina, ,,De-a circulatia. Indeplinind rolul ,,parintilor, prescolarii se
ingrijesc de ,,copiii lor , reflectand in jocul lor relatiile sociale dintre parinti si copii. Jocul ii
ofera copilului posibilitatea de a reconstitui, de a reproduce intr-o forma intuitiv activa o arie
cuprinzatoare din realitatea obiectiva. De pilda, cu ajutorul miscarilor, actionand cu jucariile,
-
37
prescolarul reproduce intr-un mod activ natura si continutul relatiilor sociale. De exemplu:
ingrijirea copiilor, spalatul rufelor, a vaselor, efectuarea curateniei.
Jocul de creatie cu subiecte din povesti sau basme
In acest joc copilul interpreteaza rolul unui personaj din poveste (ex: Harap - Alb).
La baza lui sta reproducerea creatoare a imaginii artistice si a actiunilor personajului. Astfel,
copilul patrunde adanc in lumea sentimentelor si a trairilor eroului. Copilul transpunandu-se
in rolul personajului ia o atitudine, gandeste, simte si actioneaza Ia fel cu personajul
interpretat. De aceea interpretand sincer si profund rolul, copiii devin mai comunicativi, li se
dezvolta sociabilitatea, capata incredere in puterile proprii. Interpretand personaje din basme
si povesti, copiii reproduc dialogurile, convorbirile personajului respectiv.
Exemple de jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme ,,Casuta din oala,
,,Manusa, ,,Capra cu trei iezi, ,,Fata mosului si fata babei, ,,Alba ca zapada, ,,Ridichea
uriasa etc.
Jocurile de constructii
In aceste jocuri, procesul de constructie se impleteste cu jocul. Elementul de joc
confera activitatii de construire acele emotii care au o influenta pozitiva asupra interesului
copilului pentru constructie. In jocurile copiilor, procesul de construire se desfasoara ca un
proces de reflectare a realitatii inconjuratoare.
Prescolarii construiesc cuburi-masini, case, trenuri, poduri, castele, gari, teatru, scoli,
blocuri etc. Punandu-le Ia dispozitie si alte materiale ca: nisip ud, jucarii pentru nisip ei
construiesc cu placere castele din nisip, iar din conuri de brad, combino, plasticon, tot felul de
turnuri, copaci, poduri. Procesul de construire exercita o influenta favorabila asupra
dezvoltarii proceselor intelectuale.
Jocurile de creatie au o importanta foarte mare in dezvoltarea multilaterala a
copilului. Ele contribuie la dezvoltarea limbajului copilului. Folosind diferite materiale din
constructie, copilul le cunoaste insusirile, denumirile prin cuvinte. In timpul jocului de creatie,
copiii isi insusesc cuvinte noi, pronunta numeroase cuvinte pe care nu le folosesc in afara
acestor jocuri de exemplu: macara, buldozer, escavator, betoniera, caramida, mistrie, beton
etc.
-
38
De asemenea, realizarea unei imagini personificate, interpretarea unui rol ridica in
fata copilului probleme. Rezolvarea lor pune in activitate sistemul verbal. Copilul gandeste cu
voce tare. El completeaza actiunile prin cuvinte, isi comunica intentiile se transpune in diferite
roluri, activizandu-si astfel vocabularul. Varietatea subiectelor jocului de creatie, bogatia
continutului de idei si gama rolurilor asumate de copii in joc, depind in mare masura de
impresiile, cunostintele copiilor. Copilul manifestandu-si in joc personalitatea, initiativa,
spiritul creator, invata sa iubeasca, sa deosebeasca frumusetile fiecarei mesenii, sa se
gandeasca ce ar dori sa devina cand va fi mare.
Jocurile de creatie fiind colective, copiii comunica intre ei verbal, discuta cu
insufletire, cauta sa inteleaga rolul altora, acest lucru ducand la educarea limbajului contextual
si la o vorbire expresiva. De aici rezulta importanta genurilor de creatie la educarea limbajului
prescolarilor .
CLASIFICAREA SI SPECIFICUL JOCURILOR DIDACTICE
Clasificarea jocurilor didactice se poate face dup doua categorii, in funcie de
coninut si material didactic. In conformitate cu aceste criterii se ntlnesc mai multe feluri de
jocuri didactice:
Dup coninut, jocurile didactice se clasifica in:
Jocuri didactice pentru educarea limbajului ( Cu ce sunet ncep cuvntul?, Eu spun
una, tu spui mai multe, Rspunde repede si bine.)
Jocuri didactice pentru cunoaterea mediului nconjurtor ( Anotimpurile, Unde s-a
oprit roata, Cu ce cltorim )
Jocuri didactice pentru numrat si socotit ( Jocul numerelor, Dup mine cine vine?,
Gsete