EXAMENUL OBIECTIVGENERAL

EXAMENUL OBIECTIV GENERAL

Prin examenul obiectiv medicul evidenţiază cu ajutorulsimţurilor sale (văz, auz, simţ tactil şi kinestezic),modificările produse de boală – semnele.Didactic se disting: examenul obiectiv general examenul obiectiv pe aparate şi sisteme

Prin examenul obiectiv medicul evidenţiază cu ajutorulsimţurilor sale (văz, auz, simţ tactil şi kinestezic),modificările produse de boală – semnele.Didactic se disting: examenul obiectiv general examenul obiectiv pe aparate şi sisteme

EXAMENUL OBIECTIV GENERAL

Examenul obiectiv succede anamneza şi este strânslegat de aceasta, urmărind confirmarea simptomelor prinsemnele evidenţiate.Importanţa diagnostică a examenului obiectiv este mare,deoarece el confirmă datele subiective furnizate deanamneză şi poate evidenţia unele date pe carebolnavul nu le-a relatat (fie că le ascunde, fie nu le-aobservat, fie nu le-a acordat importanţă).

Examenul obiectiv succede anamneza şi este strânslegat de aceasta, urmărind confirmarea simptomelor prinsemnele evidenţiate.Importanţa diagnostică a examenului obiectiv este mare,deoarece el confirmă datele subiective furnizate deanamneză şi poate evidenţia unele date pe carebolnavul nu le-a relatat (fie că le ascunde, fie nu le-aobservat, fie nu le-a acordat importanţă).

EXAMENUL OBIECTIV GENERAL

Cele mai multe greşeli de diagnostic în practica medicalăse datorează examinării superficiale şi incomplete abolnavului şi numai în mică măsură necunoaşterii boliirespective.

Examenul obiectiv trebuie să fie complet şi sistematic,efectuat cu blândeţe, menajând pudoarea bolnavului şifără a-i cauza neplăceri (expunere la frig, exacerbareaunor simptome supărătoare).

Cele mai multe greşeli de diagnostic în practica medicalăse datorează examinării superficiale şi incomplete abolnavului şi numai în mică măsură necunoaşterii boliirespective.

Examenul obiectiv trebuie să fie complet şi sistematic,efectuat cu blândeţe, menajând pudoarea bolnavului şifără a-i cauza neplăceri (expunere la frig, exacerbareaunor simptome supărătoare).

EXAMENUL OBIECTIV GENERAL

Examenul obiectiv operează cu patru metode: Inspecţia Palparea Percuţia Auscultaţia

Examenul obiectiv operează cu patru metode: Inspecţia Palparea Percuţia Auscultaţia

INSPECŢIA

Inspecţia este metoda prin care cu ajutorul văzului pot fiobservate unele semne ale bolilor

O condiţie esenţială a metodei este ca bolnavul să fiecomplet dezbrăcat (în salon se pot face concesii legatede pudoare, regiunea anală şi genitală fiind examinateîntr-o cameră separată)

Inspecţia trebuie făcută în condiţii de luminăcorespunzătoare, de preferinţă naturală (pentru că unelemodificări sunt mai greu vizibile la lumină artificială – ex.subicterul)

Inspecţia este metoda prin care cu ajutorul văzului pot fiobservate unele semne ale bolilor

O condiţie esenţială a metodei este ca bolnavul să fiecomplet dezbrăcat (în salon se pot face concesii legatede pudoare, regiunea anală şi genitală fiind examinateîntr-o cameră separată)

Inspecţia trebuie făcută în condiţii de luminăcorespunzătoare, de preferinţă naturală (pentru că unelemodificări sunt mai greu vizibile la lumină artificială – ex.subicterul)

INSPECŢIA

Pacientul va fi consultat în poziţia culcat (clinostatism) iarinspecţia va se face după două principii: topografic şicomparativ Extremitatea cefalică (păr, ochi, conjunctive, nas,

buze, cavitate bucală), gât, torace, sâni, membresuperioare, abdomen, membre inferioare – ulterioreste ridicat şi este examinată partea posterioară acorpului

Eventualele modificări se apreciază prin compararearegiunilor simetrice

Pacientul va fi consultat în poziţia culcat (clinostatism) iarinspecţia va se face după două principii: topografic şicomparativ Extremitatea cefalică (păr, ochi, conjunctive, nas,

buze, cavitate bucală), gât, torace, sâni, membresuperioare, abdomen, membre inferioare – ulterioreste ridicat şi este examinată partea posterioară acorpului

Eventualele modificări se apreciază prin compararearegiunilor simetrice

INSPECŢIA

Se pot aprecia: modificările de culoare ale tegumentelor şi

mucoaselor (paloare, icter, cianoză, eritroză -roşeaţă) erupţii cutaneo-mucoase din bolile infecţioase

(eruptive) sau alergice semnele cutanate ale sindroamelor hemoragipare

(peteşii, echimoze, vibice, sufuziuni, hematoame) cicatricile postoperatorii edemele generalizate sau localizate modificări ale faciesului (mitral, bizantin, în lună plină,

exoftalmic, etc) circulaţia colaterală

Se pot aprecia: modificările de culoare ale tegumentelor şi

mucoaselor (paloare, icter, cianoză, eritroză -roşeaţă) erupţii cutaneo-mucoase din bolile infecţioase

(eruptive) sau alergice semnele cutanate ale sindroamelor hemoragipare

(peteşii, echimoze, vibice, sufuziuni, hematoame) cicatricile postoperatorii edemele generalizate sau localizate modificări ale faciesului (mitral, bizantin, în lună plină,

exoftalmic, etc) circulaţia colaterală

INSPECŢIA

Cianoză Eritem

INSPECŢIA

Icter scleral Peteşii

INSPECŢIA

Circulaţie colaterală porto-cavă

INSPECŢIA

Se pot aprecia: diverse poziţii particulare (ortopneea, poziţia ”cocoş

de puşcă”, etc.) mişcări patologice, (convulsii, tremurături, crampe,

ticuri, mişcări coreiforme, etc) modificări ale mersului (mers adinamic, spastic, cosit,

legănat, parkinsonian, etc)

Se pot aprecia: diverse poziţii particulare (ortopneea, poziţia ”cocoş

de puşcă”, etc.) mişcări patologice, (convulsii, tremurături, crampe,

ticuri, mişcări coreiforme, etc) modificări ale mersului (mers adinamic, spastic, cosit,

legănat, parkinsonian, etc)

INSPECŢIA

Poziţie antidispneică - ortopnee

PALPAREA

Palparea se bazează pe simţul tactil şi kinestezic; oferădate despre volumul, suprafaţa, sensibilitatea,consistenţa, mobilitatea organelor, temperatura,umiditatea, turgescenţa pielii

Se utilizează pulpa degetelor, întreaga lor suprafaţăpalmară, palma în întregime

Palparea superficială se adresează tegumentelor,ţesutului subcutanat şi muşchilor

Palparea profundă este metoda de bază în ex. clinic alabdomenului

Palparea se bazează pe simţul tactil şi kinestezic; oferădate despre volumul, suprafaţa, sensibilitatea,consistenţa, mobilitatea organelor, temperatura,umiditatea, turgescenţa pielii

Se utilizează pulpa degetelor, întreaga lor suprafaţăpalmară, palma în întregime

Palparea superficială se adresează tegumentelor,ţesutului subcutanat şi muşchilor

Palparea profundă este metoda de bază în ex. clinic alabdomenului

PALPAREA

Variante tehnice: Palparea simplă cu pulpa degetelor – pulsaţii

vasculare, consistenţa şi sensibilitatea ţesuturilor,localizarea unor modificări

Aplicarea palmei în întregime – freamăt cardiac saupectoral, starea tegumentelor

Pensarea între două degete – aprecierea stratuluiadipos

Masaj superficial cu faţa palmară a degetelor – piele,ţesut subcutanat, muşchi

Palparea organelor profunde se face cu suprafaţapalmară a degetelor şi mişcări de “frământare”

Variante tehnice: Palparea simplă cu pulpa degetelor – pulsaţii

vasculare, consistenţa şi sensibilitatea ţesuturilor,localizarea unor modificări

Aplicarea palmei în întregime – freamăt cardiac saupectoral, starea tegumentelor

Pensarea între două degete – aprecierea stratuluiadipos

Masaj superficial cu faţa palmară a degetelor – piele,ţesut subcutanat, muşchi

Palparea organelor profunde se face cu suprafaţapalmară a degetelor şi mişcări de “frământare”

PALPAREA

PALPAREA

PALPAREA

Criteriile pentru analiza palpatorică a unei formaţiuni saumase tumorale: Sediu Volum Forma Consistenţa (fluctuentă, moale, dură) Conturul (net, difuz, regulat, neregulat, margini

rotunjite sau ascuţite) Sensibilitatea Mobilitatea – liberă sau aderentă la ţesuturile din jur

Criteriile pentru analiza palpatorică a unei formaţiuni saumase tumorale: Sediu Volum Forma Consistenţa (fluctuentă, moale, dură) Conturul (net, difuz, regulat, neregulat, margini

rotunjite sau ascuţite) Sensibilitatea Mobilitatea – liberă sau aderentă la ţesuturile din jur

PERCUŢIA

Percuţia este o metodă de examen obiectiv careurmăreşte producerea de vibraţii prin lovirea suprafeţeicorpului, cu scopul de a genera sunete cu ajutorul cărorase apreciază starea fizică a teritoriului explorat.

Metode de percuţie: Percuţia directă – percuţia cu pulpa degetelor

încovoiate sub formă de ciocan (ex. proeminenţeosoase)

Percuţia indirectă – între degetul percutor (degetularătător mâna dr) şi suprafaţa corpului se interpuneun corp solid (pleximetru) degetul mediu mâna stg*

Percuţia este o metodă de examen obiectiv careurmăreşte producerea de vibraţii prin lovirea suprafeţeicorpului, cu scopul de a genera sunete cu ajutorul cărorase apreciază starea fizică a teritoriului explorat.

Metode de percuţie: Percuţia directă – percuţia cu pulpa degetelor

încovoiate sub formă de ciocan (ex. proeminenţeosoase)

Percuţia indirectă – între degetul percutor (degetularătător mâna dr) şi suprafaţa corpului se interpuneun corp solid (pleximetru) degetul mediu mâna stg*

PERCUŢIA

Percuţia directă Percuţia indirectă

PERCUŢIA

După intensitate: Percuţia profundă - permite explorarea în profunzime

până la 7 cm; se execută cu forţă maximă Percuţia superficială - permite explorarea în

profunzime până la 3-5 cm; se execută cu forţăredusă pentru explorarea zonelor din apropiereasuprafeţei corpului

După intensitate: Percuţia profundă - permite explorarea în profunzime

până la 7 cm; se execută cu forţă maximă Percuţia superficială - permite explorarea în

profunzime până la 3-5 cm; se execută cu forţăredusă pentru explorarea zonelor din apropiereasuprafeţei corpului

PERCUŢIA

După scop:

Percuţia orientativă explorează un teritoriu extins(torace, abdomen); se face simetric comparativ

Percuţia topografică permite delimitarea proiecţiei lasuprafaţa corpului a organelor vecine cărora lapercuţie le corespund sunete diferite (ex. plămânulfaţă de inimă); se utilizează percuţia superficială “dinaproape în aproape”

După scop:

Percuţia orientativă explorează un teritoriu extins(torace, abdomen); se face simetric comparativ

Percuţia topografică permite delimitarea proiecţiei lasuprafaţa corpului a organelor vecine cărora lapercuţie le corespund sunete diferite (ex. plămânulfaţă de inimă); se utilizează percuţia superficială “dinaproape în aproape”

PERCUŢIA

Calitatea sunetelor de percuţie obţinute depinde decaracteristicile fizice ale ţesuturilor şi organelor: conţinutul de aer raportul aer/ţesut dens distribuţia aerului tensiunea sub care este menţinut aerul de forţele

elastice.

Calitatea sunetelor de percuţie obţinute depinde decaracteristicile fizice ale ţesuturilor şi organelor: conţinutul de aer raportul aer/ţesut dens distribuţia aerului tensiunea sub care este menţinut aerul de forţele

elastice.

PERCUŢIA

Caracterele acustice ale sunetelor de percuţie includ: intensitatea tonalitatea durata timbrul

În funcţie de aceste caractere sunetele de percuţie sunturmătoarele: matmat submat sonorsonor hipersonor timpanictimpanic..

Caracterele acustice ale sunetelor de percuţie includ: intensitatea tonalitatea durata timbrul

În funcţie de aceste caractere sunetele de percuţie sunturmătoarele: matmat submat sonorsonor hipersonor timpanictimpanic..

PERCUŢIA

Sunetul mat are intensitate redusă, tonalitate ridicată şidurată scurtăSe obţine în mod normal asupra zonelor lipsite de conţinut

aerian (muşchi, ficat, splină, cord) în mod patologic asupra unor zone în care procesul

patologic (colecţie lichidiană, sau tumori, procesecongestive) a înlocuit aerul.

Sunetul mat are intensitate redusă, tonalitate ridicată şidurată scurtăSe obţine în mod normal asupra zonelor lipsite de conţinut

aerian (muşchi, ficat, splină, cord) în mod patologic asupra unor zone în care procesul

patologic (colecţie lichidiană, sau tumori, procesecongestive) a înlocuit aerul.

PERCUŢIA

Sunetul sonor este un sunet de tonalitate şi intensitatejoase, fără caracter muzical

Se obţine percutând plămânul normal, în care aerulexistent se află în cavităţi mici, aflate sub tensiune.

Sunetul sonor este un sunet de tonalitate şi intensitatejoase, fără caracter muzical

Se obţine percutând plămânul normal, în care aerulexistent se află în cavităţi mici, aflate sub tensiune.

PERCUŢIA

Sunetul timpanic este un sunet caracterizat printonalitate joasă şi timbru muzical asemănător cu sunetulobţinut la lovirea unei tobeSe obţine normal asupra cavităţilor cu conţinut aerian şi care au

pereţii regulaţi iar aerul se află sub tensiune (stomac,intestin)

patologic asupra cavernelor pulmonare şi a colecţiilorgazoase din seroase (pneumotorace -prezenţa aeruluiîn cavitatea pleurală). Sunetul timpanic care se percepeasupra parenchimului pulmonar relaxat, datorită unui procespatologic de vecinătate (pleurezie) se numeşte skodism.

Sunetul timpanic este un sunet caracterizat printonalitate joasă şi timbru muzical asemănător cu sunetulobţinut la lovirea unei tobeSe obţine normal asupra cavităţilor cu conţinut aerian şi care au

pereţii regulaţi iar aerul se află sub tensiune (stomac,intestin)

patologic asupra cavernelor pulmonare şi a colecţiilorgazoase din seroase (pneumotorace -prezenţa aeruluiîn cavitatea pleurală). Sunetul timpanic care se percepeasupra parenchimului pulmonar relaxat, datorită unui procespatologic de vecinătate (pleurezie) se numeşte skodism.

PERCUŢIA

Sunetul submat este un sunet de percuţie intermediarîntre sonoritate şi matitate (un amestec de sonoritate şimatitate) se obţine în mod normal la limita de demarcaţie dintre

un teritoriu sonor (ex. plămân - conţinut aerian) şi unteritoriu mat (ex. ficat - conţinut aerian absent).

semnificaţia patologică a submatităţii este relatividentică cu a matităţii (înlocuirea conţinutului aerian cuconţinut lichid sau dens).

Sunetul submat este un sunet de percuţie intermediarîntre sonoritate şi matitate (un amestec de sonoritate şimatitate) se obţine în mod normal la limita de demarcaţie dintre

un teritoriu sonor (ex. plămân - conţinut aerian) şi unteritoriu mat (ex. ficat - conţinut aerian absent).

semnificaţia patologică a submatităţii este relatividentică cu a matităţii (înlocuirea conţinutului aerian cuconţinut lichid sau dens).

PERCUŢIA

Sunetul hipersonor este un sunet intermediar întretimpanism şi sonoritate. se percepe în mod fiziologic la persoanele cu perete

toracic subţire patologic în caz de emfizem pulmonar (creşte

conţinutul aerian al plămânului).

Sunetul hipersonor este un sunet intermediar întretimpanism şi sonoritate. se percepe în mod fiziologic la persoanele cu perete

toracic subţire patologic în caz de emfizem pulmonar (creşte

conţinutul aerian al plămânului).

AUSCULTAŢIA

Este o metodă deexamen obiectiv careconstă în percepereazgomotelor normale saupatologice care iaunaştere prin activitateaorganelor interne(plămân, cord, circulaţiasângelui, activitateaperistaltică intestinală).

Este o metodă deexamen obiectiv careconstă în percepereazgomotelor normale saupatologice care iaunaştere prin activitateaorganelor interne(plămân, cord, circulaţiasângelui, activitateaperistaltică intestinală).

AUSCULTAŢIA

Metodele de auscultaţie sunt: directă - metodă istorică, nu se mai foloseşte în zilele

noastre, constă în aplicarea urechii direct pe suprafaţacorpului

indirectă utilizează un instrument simplu numitstetoscop care a fost inventat şi introdus în practicamedicală de Laënnec 1781-1826).

Metodele de auscultaţie sunt: directă - metodă istorică, nu se mai foloseşte în zilele

noastre, constă în aplicarea urechii direct pe suprafaţacorpului

indirectă utilizează un instrument simplu numitstetoscop care a fost inventat şi introdus în practicamedicală de Laënnec 1781-1826).

AUSCULTAŢIA

Stetoscoapele se clasificădupă numărul dedispozitive auriculare înmonoauriculare (seutilizează în prezent doarpentru percepereabătăilor cordului fetal) şibiauriculare.

Stetoscoapele se clasificădupă numărul dedispozitive auriculare înmonoauriculare (seutilizează în prezent doarpentru percepereabătăilor cordului fetal) şibiauriculare.

AUSCULTAŢIA

Stetoscoapele biauriculare sunt cele utilizate curent înclinică; acestea sunt cu pâlnie, cu membrană, sau mixte.

În afară de dispozitivul auricular şi cel de captare alzgomotelor, în construcţia stetoscopului mai intră unsistem de tuburi elastice care fac legătura între celedouă dispozitive. Pâlnia stetoscopului se foloseşte deregulă pentru perceperea zgomotelor de tonalitate joasă(ex. uruitura diastolică din stenoza mitrală), iarmembrana pentru perceperea sunetelor de tonalitateridicată (sufluri cardiace).

Stetoscoapele biauriculare sunt cele utilizate curent înclinică; acestea sunt cu pâlnie, cu membrană, sau mixte.

În afară de dispozitivul auricular şi cel de captare alzgomotelor, în construcţia stetoscopului mai intră unsistem de tuburi elastice care fac legătura între celedouă dispozitive. Pâlnia stetoscopului se foloseşte deregulă pentru perceperea zgomotelor de tonalitate joasă(ex. uruitura diastolică din stenoza mitrală), iarmembrana pentru perceperea sunetelor de tonalitateridicată (sufluri cardiace).

AUSCULTAŢIA

Calitatea semnelor auscultatorice percepute ţine derespectarea unor condiţii simple: liniştea adaptarea perfectă a dispozitivelor auriculare,

adaptarea perfectă şi menţinerea etanşeităţii pâlnieisau membranei

evitarea zgomotelor parazite (prin atingereatubulaturii, sau dispozitivului de captare alzgomotelor).

Calitatea auscultaţiei depinde în primul rând de sensibilitateaauditivă a examinatorului, dar şi de experienţa clinică a acestuia(auzim ceea ce am fost învăţaţi să auzim) şi în mai mică măsură decalitatea stetoscopului.

Calitatea semnelor auscultatorice percepute ţine derespectarea unor condiţii simple: liniştea adaptarea perfectă a dispozitivelor auriculare,

adaptarea perfectă şi menţinerea etanşeităţii pâlnieisau membranei

evitarea zgomotelor parazite (prin atingereatubulaturii, sau dispozitivului de captare alzgomotelor).

Calitatea auscultaţiei depinde în primul rând de sensibilitateaauditivă a examinatorului, dar şi de experienţa clinică a acestuia(auzim ceea ce am fost învăţaţi să auzim) şi în mai mică măsură decalitatea stetoscopului.

STAREA PSIHICĂ

Starea psihică se apreciază cu ocazia anamnezei şi prinurmărirea comportamentului bolnavului.

Semiologia psihiatrică este complexă - studiată pe largîn cadrul psihiatriei. Pentru medicina internă suntimportante: tulburările de sensibilitate şi percepţie tulburările de memorie tulburările de gândire tulburările de afectivitate tulburările de conştientă.

Starea psihică se apreciază cu ocazia anamnezei şi prinurmărirea comportamentului bolnavului.

Semiologia psihiatrică este complexă - studiată pe largîn cadrul psihiatriei. Pentru medicina internă suntimportante: tulburările de sensibilitate şi percepţie tulburările de memorie tulburările de gândire tulburările de afectivitate tulburările de conştientă.

STAREA PSIHICĂSensibilitate şi percepţie

Percepţia este o funcţie psihică prin care se reflectă obiectele şifenomenele lumii materiale la nivelul scoarţei cerebrale prinintermediul analizatorilor (organe de simţ).

Hiperestezia - o creştere a percepţiei senzoriale obs. în: Nevroze Intoxicaţii cu psihostimulante (amfetamină) Hipertiroidism Psihoza maniacală Faza iniţială a intoxicaţiei alcoolice (faza de excitaţie)

Percepţia este o funcţie psihică prin care se reflectă obiectele şifenomenele lumii materiale la nivelul scoarţei cerebrale prinintermediul analizatorilor (organe de simţ).

Hiperestezia - o creştere a percepţiei senzoriale obs. în: Nevroze Intoxicaţii cu psihostimulante (amfetamină) Hipertiroidism Psihoza maniacală Faza iniţială a intoxicaţiei alcoolice (faza de excitaţie)

STAREA PSIHICĂSensibilitate şi percepţie

Hipoestezia - diminuarea percepţiei senzoriale, apare în: sindroame acute de deshidratare toxiinfecţii alimentare boli caşectizante

Anestezia - abolirea acuităţii senzoriale apare în: Come Faza de inhibiţie a intoxicaţiei alcoolice Intoxicaţii acute cu neuroleptice Boli neurologice care afectează analizatorul (segmentul care

percepe informaţiile şi le transformă în influx nervos), calea detransmitere şi segmentul cortical de proiecţie al acesteia (se vorstudia la neurologie)

Criza de isterie

Hipoestezia - diminuarea percepţiei senzoriale, apare în: sindroame acute de deshidratare toxiinfecţii alimentare boli caşectizante

Anestezia - abolirea acuităţii senzoriale apare în: Come Faza de inhibiţie a intoxicaţiei alcoolice Intoxicaţii acute cu neuroleptice Boli neurologice care afectează analizatorul (segmentul care

percepe informaţiile şi le transformă în influx nervos), calea detransmitere şi segmentul cortical de proiecţie al acesteia (se vorstudia la neurologie)

Criza de isterie

STAREA PSIHICĂSensibilitate şi percepţie

Iluziile - percepţii deformate ale unui obiect real: Subiecţi sănătoşi: oboseală, emoţii, lumină insuficientă Bolnavi: epilepsie, psihoze Caracteristic! - cei fără boală psihică au conştiinţa iluziei, cei cu

boală psihică nu conştientizează iluzia. Halucinaţia - percepţie ireală fără obiect (vizuale, auditive, olfactive,

tactile) stări toxice boli infecţioase grave (meningite, encefalite) tumori cerebrale boli psihice (psihoza alcoolică, schizofrenie) persoane care utilizează substanţe psihodisleptice (LSD, opiu,

marijuană, cocaină, haşiş)

Iluziile - percepţii deformate ale unui obiect real: Subiecţi sănătoşi: oboseală, emoţii, lumină insuficientă Bolnavi: epilepsie, psihoze Caracteristic! - cei fără boală psihică au conştiinţa iluziei, cei cu

boală psihică nu conştientizează iluzia. Halucinaţia - percepţie ireală fără obiect (vizuale, auditive, olfactive,

tactile) stări toxice boli infecţioase grave (meningite, encefalite) tumori cerebrale boli psihice (psihoza alcoolică, schizofrenie) persoane care utilizează substanţe psihodisleptice (LSD, opiu,

marijuană, cocaină, haşiş)

STAREA PSIHICĂSensibilitate şi percepţie

STAREA PSIHICĂSensibilitate şi percepţie

STAREA PSIHICĂTulburări de memorie

Memoria - funcţie psihică complexă cu rol în stocarea informaţiei lanivelul cortexului.

Hipomnezia - scăderea memoriei) apare în: surmenaj, astenie, convalescenţă nevroze depresive hipotiroidism ateroscleroză cerebrală (particularitate - bolnavii îşi amintesc

fapte din trecutul îndepărtat dar nu şi pe cele recente).

Memoria - funcţie psihică complexă cu rol în stocarea informaţiei lanivelul cortexului.

Hipomnezia - scăderea memoriei) apare în: surmenaj, astenie, convalescenţă nevroze depresive hipotiroidism ateroscleroză cerebrală (particularitate - bolnavii îşi amintesc

fapte din trecutul îndepărtat dar nu şi pe cele recente).

STAREA PSIHICĂTulburări de memorie

Amnezia - pierderea definitivă sau temporară a memoriei traumatisme craniocerebrale ateroscleroză cerebrală epilepsie, etc.

Hipermnezia - creşterea memoriei psihoza maniacală medicamente psihostimulante (amfetamină, benzedrină) oligofreni (compensator faţă de deficitul de dezvoltare al

intelectului)

Amnezia - pierderea definitivă sau temporară a memoriei traumatisme craniocerebrale ateroscleroză cerebrală epilepsie, etc.

Hipermnezia - creşterea memoriei psihoza maniacală medicamente psihostimulante (amfetamină, benzedrină) oligofreni (compensator faţă de deficitul de dezvoltare al

intelectului)

STAREA PSIHICĂTulburări de gândire

Gândirea este un proces psihic superior care poateprezenta tulburări de formă şi tulburări de fond.

Tulburările de formă cuprind modificările vitezei dedesfăşurare a procesului de gândire. Accelerarea vitezei (fuga de idei) apare în

hipertiroidism, psihoza maniacală, prima fază aintoxicaţiei alcoolice (faza de excitaţie)

Bradipsihia - încetinirea vitezei de gândire, apare înhipotiroidism, nevroza astenică, psihoza depresivă

Gândirea este un proces psihic superior care poateprezenta tulburări de formă şi tulburări de fond.

Tulburările de formă cuprind modificările vitezei dedesfăşurare a procesului de gândire. Accelerarea vitezei (fuga de idei) apare în

hipertiroidism, psihoza maniacală, prima fază aintoxicaţiei alcoolice (faza de excitaţie)

Bradipsihia - încetinirea vitezei de gândire, apare înhipotiroidism, nevroza astenică, psihoza depresivă

STAREA PSIHICĂTulburări de gândire

Modificările de fond ale gândirii includ ideile prevalente,obsesia şi delirul. Ideile prevalente sunt preocupări excesive faţă de propria

sănătate, care abat bolnavul de la alte activităţi şi îldetermină să apeleze la consultaţii repetate în diverseservicii medicale.Nevroza hipocondriacă cuprinde totalitatea acestormanifestări legate de propria sănătate. La aceşti bolnavi nuse găseşte nici o cauză somatică care să explice suferinţalor.

Modificările de fond ale gândirii includ ideile prevalente,obsesia şi delirul. Ideile prevalente sunt preocupări excesive faţă de propria

sănătate, care abat bolnavul de la alte activităţi şi îldetermină să apeleze la consultaţii repetate în diverseservicii medicale.Nevroza hipocondriacă cuprinde totalitatea acestormanifestări legate de propria sănătate. La aceşti bolnavi nuse găseşte nici o cauză somatică care să explice suferinţalor.

STAREA PSIHICĂTulburări de gândire

Obsesia este o idee persistentă, sau repetată, pe care bolnavul orecunoaşte ca străină, dar de care nu reuşeşte să scape.Când obsesia este însoţită de o trăire afectivă neplăcută (teamă,anxietate) este vorba de fobie. Ex. de fobii: claustrofobie,agorafobie, zoofobia, nosofobia.

Obsesiile şi fobiile apar în nevroza astenică, schizofrenie şi psihoze.

Obsesia este o idee persistentă, sau repetată, pe care bolnavul orecunoaşte ca străină, dar de care nu reuşeşte să scape.Când obsesia este însoţită de o trăire afectivă neplăcută (teamă,anxietate) este vorba de fobie. Ex. de fobii: claustrofobie,agorafobie, zoofobia, nosofobia.

Obsesiile şi fobiile apar în nevroza astenică, schizofrenie şi psihoze.

STAREA PSIHICĂTulburări de gândire

Delirul este o tulburare de fond a gândirii caracterizată prin prezenţaunor idei false, neconforme cu realitatea, dar pe care bolnavul lepercepe ca reale. Delirul poate fi: delir sistematizat:

delirul paranoid (de persecuţie) - convingerea despre intenţiilerăuvoitoare ale celor din jur

delir religios - bolnavul are diverse misiuni, este trimisul luiDumnezeu, trebuie să convertească necredincioşii, etc

delirul expansiv - exagerarea propriilor calităţi, invenţii, inovaţii,etc.

delirul micromanic - autoculpabilizarea excesivă

Delirul este o tulburare de fond a gândirii caracterizată prin prezenţaunor idei false, neconforme cu realitatea, dar pe care bolnavul lepercepe ca reale. Delirul poate fi: delir sistematizat:

delirul paranoid (de persecuţie) - convingerea despre intenţiilerăuvoitoare ale celor din jur

delir religios - bolnavul are diverse misiuni, este trimisul luiDumnezeu, trebuie să convertească necredincioşii, etc

delirul expansiv - exagerarea propriilor calităţi, invenţii, inovaţii,etc.

delirul micromanic - autoculpabilizarea excesivă

STAREA PSIHICĂTulburări de gândire

Delir nesistematizat - cu idei contradictorii, nu poate încadrat într-otemă predominantă

Delirul apare în: boli psihice (psihoze paranoide, schizofrenie, parafrenie,

psihoza puerperală, etc.) boli infecţioase grave traumatisme cranio-cerebrale tumori cerebrale intoxicaţii endogene şi exogene

Delir nesistematizat - cu idei contradictorii, nu poate încadrat într-otemă predominantă

Delirul apare în: boli psihice (psihoze paranoide, schizofrenie, parafrenie,

psihoza puerperală, etc.) boli infecţioase grave traumatisme cranio-cerebrale tumori cerebrale intoxicaţii endogene şi exogene

STAREA PSIHICĂTulburări ale afectivităţii

Hipertimia - exagerarea trăirilor afective, pozitive - euforie saunegative - pesimism.

Euforia apare în intoxicaţia alcoolică (prima fază), psihozamaniacală.

Anxietatea este o formă de hipertimie negativă manifestată ca o“teamă fără obiect”şi este acompaniată de fenomeneneurovegetative (tahicardie, transpiraţii, dispnee, xerostomie).Anxietatea se întâlneşte în nevroza anxioasă, toxicomanii,surmenaj, la bolnavii cu boli incurabile.

Hipertimia - exagerarea trăirilor afective, pozitive - euforie saunegative - pesimism.

Euforia apare în intoxicaţia alcoolică (prima fază), psihozamaniacală.

Anxietatea este o formă de hipertimie negativă manifestată ca o“teamă fără obiect”şi este acompaniată de fenomeneneurovegetative (tahicardie, transpiraţii, dispnee, xerostomie).Anxietatea se întâlneşte în nevroza anxioasă, toxicomanii,surmenaj, la bolnavii cu boli incurabile.

STAREA PSIHICĂTulburări ale afectivităţii

Hipotimia (apatia) – diminuarea afectivităţii Este întâlnită în:

nevroza astenică convalescenţă

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Conştienţa este o funcţie complexă de integrare în timp şi spaţiu şide relaţie cu mediul înconjurător

Somnolenţa – stare asemănătoare fazei de inducere a somnului;bolnavul este apatic, răspunde corect la întrebări dar cu întârziere.Apare în: neurastenii, surmenaj boli febrile sindroame de deshidratare intoxicaţii cu medicamente neuroleptice sau alcool (faza de

inhibiţie).

Conştienţa este o funcţie complexă de integrare în timp şi spaţiu şide relaţie cu mediul înconjurător

Somnolenţa – stare asemănătoare fazei de inducere a somnului;bolnavul este apatic, răspunde corect la întrebări dar cu întârziere.Apare în: neurastenii, surmenaj boli febrile sindroame de deshidratare intoxicaţii cu medicamente neuroleptice sau alcool (faza de

inhibiţie).

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Obnubilarea este o tulburare mai accentuată a conştienţei decâtsomnolenţa; bolnavul răspunde corect dar după o oarecare latenţă,mişcările sunt lente si dezordonate. Apare în: stări toxice şi infecţioase encefalopatia hipertensivă encefalopatia hepatică (faza iniţială).

Obnubilarea este o tulburare mai accentuată a conştienţei decâtsomnolenţa; bolnavul răspunde corect dar după o oarecare latenţă,mişcările sunt lente si dezordonate. Apare în: stări toxice şi infecţioase encefalopatia hipertensivă encefalopatia hepatică (faza iniţială).

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Stupoarea este o stare gravă de tulburare a conştienţeicaracterizată prin dezorientare temporo-spaţială, amnezie careapare în: boli infecţioase stări toxice grave encefalopatia hipertensivă encefalopatia portală tumori cerebrale după crizele de epilepsie, intoxicaţii acute (alcoolice, cu neuroleptice)

Stupoarea este o stare gravă de tulburare a conştienţeicaracterizată prin dezorientare temporo-spaţială, amnezie careapare în: boli infecţioase stări toxice grave encefalopatia hipertensivă encefalopatia portală tumori cerebrale după crizele de epilepsie, intoxicaţii acute (alcoolice, cu neuroleptice)

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Sincopa este o pierdere bruscă şi de scurtă durată (câteva minute) aconştienţei, însoţită de tulburări cardiovasculare şi respiratoriivariabile (până la forma extremă de stop cardio-respirator) şi detonus muscular, cu revenire de regulă spontană.

Sincopa este determinată de scăderea debitului circulator cerebralprin următoarele mecanisme: Oprirea bruscă a activităţii cardiace Scăderea drastică presiunii în circulaţia cerebrală (sincopa

“albă”) Oprirea bruscă a respiraţiei (sincopa “albastră”)

Sincopa este o pierdere bruscă şi de scurtă durată (câteva minute) aconştienţei, însoţită de tulburări cardiovasculare şi respiratoriivariabile (până la forma extremă de stop cardio-respirator) şi detonus muscular, cu revenire de regulă spontană.

Sincopa este determinată de scăderea debitului circulator cerebralprin următoarele mecanisme: Oprirea bruscă a activităţii cardiace Scăderea drastică presiunii în circulaţia cerebrală (sincopa

“albă”) Oprirea bruscă a respiraţiei (sincopa “albastră”)

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Cauze: Hipotensiunea arterială (sincopa ortostatică) Hipovolemia (hemoragii mari) Stenoza aortică (sincopa de efort) Pericardita exsudativă Tahicardii sau bradicardii accentuate (ex. bloc AV gr. III)

Cauze: Hipotensiunea arterială (sincopa ortostatică) Hipovolemia (hemoragii mari) Stenoza aortică (sincopa de efort) Pericardita exsudativă Tahicardii sau bradicardii accentuate (ex. bloc AV gr. III)

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Lipotimia - stare scurtă de pierderea conştienţei (leşin), datorităcreşterii tonusului vagal (rezultă hipotensiune şi bradicardie care vorprovoca o reducere a debitului circulator cerebral)Apare în repartizarea deficitară a masei sanguine: trecerea bruscădin clinostatism în ortostatism - lipotimia ortostatică, emoţii, căldură,încăperi neaerisite.Nu există convulsii, amnezie retrogradă (ca în criza epileptică), deobicei bolnavii nu se rănesc în cădere deoarece au simptomepremonitorii (ameţeli, cefalee) şi au timp să-şi găsească o poziţiefavorabilă.

Lipotimia - stare scurtă de pierderea conştienţei (leşin), datorităcreşterii tonusului vagal (rezultă hipotensiune şi bradicardie care vorprovoca o reducere a debitului circulator cerebral)Apare în repartizarea deficitară a masei sanguine: trecerea bruscădin clinostatism în ortostatism - lipotimia ortostatică, emoţii, căldură,încăperi neaerisite.Nu există convulsii, amnezie retrogradă (ca în criza epileptică), deobicei bolnavii nu se rănesc în cădere deoarece au simptomepremonitorii (ameţeli, cefalee) şi au timp să-şi găsească o poziţiefavorabilă.

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Coma este o pierdere a conştienţei de lungă durată, însoţită de: o pierdere parţială sau totală a sensibilităţii tactile, termice şi

dureroase tulburări ale reflexelor până la areflexie (reflexul rotulian, de

deglutiţie, etc.) tulburări ale tonusului muscular (hipotonie, hipertonie) modificări vegetative variabile (hipertermie, hipotermie,

bradicardie, tahicardie, hipotensiune) păstrarea funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie).

Coma este o pierdere a conştienţei de lungă durată, însoţită de: o pierdere parţială sau totală a sensibilităţii tactile, termice şi

dureroase tulburări ale reflexelor până la areflexie (reflexul rotulian, de

deglutiţie, etc.) tulburări ale tonusului muscular (hipotonie, hipertonie) modificări vegetative variabile (hipertermie, hipotermie,

bradicardie, tahicardie, hipotensiune) păstrarea funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie).

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Coma este clasificată în patru grade, funcţie de intensitatea pierderiiconştienţei, modificările neurologice şi tulburările vegetative: precoma – reacţionează primitiv prin gemete şi mişcări

necoordonate la stimuli puternici coma superficială (vigilă) – nu răspunde la stimuli verbali,

răspunde corect la stimuli dureroşi coma de profunzime medie – pierderea unor reflexe, funcţii

vitale mai profund alterate, răspuns la durere decerebrat(hiperextensia membrelor superioare şi inferioare)

coma profundă (coma carus) – funcţiile vitale menţinuteartificial, fără răspuns la durere

Coma este clasificată în patru grade, funcţie de intensitatea pierderiiconştienţei, modificările neurologice şi tulburările vegetative: precoma – reacţionează primitiv prin gemete şi mişcări

necoordonate la stimuli puternici coma superficială (vigilă) – nu răspunde la stimuli verbali,

răspunde corect la stimuli dureroşi coma de profunzime medie – pierderea unor reflexe, funcţii

vitale mai profund alterate, răspuns la durere decerebrat(hiperextensia membrelor superioare şi inferioare)

coma profundă (coma carus) – funcţiile vitale menţinuteartificial, fără răspuns la durere

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Scala Glasgow pentru comăRăspunsulpacientului

Scor

Ochii Spontană La comandă verbală La durere Fără

4 3 2 1

Răspuns verbal Orientat, la subiect Confuz Nepotrivit Ininteligibil Fără

5 4 3 2 1

Răspuns motor La comandă Localizat Retragere Flexie Extensie Fără

6 5 4 3 2 1

GCS: 3 – 15

Leziuni neurologice≥13 minore

9-12 moderate

≤ 8 severe

Scala Glasgow pentru comăRăspunsulpacientului

Scor

Ochii Spontană La comandă verbală La durere Fără

4 3 2 1

Răspuns verbal Orientat, la subiect Confuz Nepotrivit Ininteligibil Fără

5 4 3 2 1

Răspuns motor La comandă Localizat Retragere Flexie Extensie Fără

6 5 4 3 2 1

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă

Principalele cauze ale comelor: leziuni cerebrale (traumatisme, tumori, accidente vasculare

cerebrale, abcese cerebrale) intoxicaţii exogene (alcool, barbiturice, monoxid de carbon,

etc.) tulburări metabolice endogene (hipoglicemie,

hiperglicemie, acidocetoză, uremie, hipoxie, hipercapnie,encefalopatia hepatică, boala Addison)

infecţii grave (meningite, septicemii, pneumonii)

Principalele cauze ale comelor: leziuni cerebrale (traumatisme, tumori, accidente vasculare

cerebrale, abcese cerebrale) intoxicaţii exogene (alcool, barbiturice, monoxid de carbon,

etc.) tulburări metabolice endogene (hipoglicemie,

hiperglicemie, acidocetoză, uremie, hipoxie, hipercapnie,encefalopatia hepatică, boala Addison)

infecţii grave (meningite, septicemii, pneumonii)

STAREA PSIHICĂTulburări de conştienţă