Mucegaiurile, medicament şi duşman

Cînd spunem mucegai, ne gîndim la pojghiţa care acoperă pereţii locuinţelor sau alimentele alterate. Dar şi la penicilina care ne salvează de infecţii. Mucegaiurile fac parte din viaţa noastră, cu bune şi cu rele. Sînt prezente peste tot în aerul pe care îl respirăm, fără a fi periculoase. Există însă situaţii cînd aceste microorganisme se pot dovedi toxice. Aerul contaminat cu mucegai dăunează sănătăţii. Iată ce trebuie să ştim despre ciupercile reunite sub numele de mucegaiuri şi efectele lor benefice sau negative asupra organismului uman.

Mucegaiurile sînt ciuperci microscopice saprofite sau parazite, care se înmulţesc prin spori. Există mucegaiuri bune şi mucegaiuri dăunătoare. Specia Aspergillus flavus este unul dintre mucegaiurile cel mai des întîlnite în natură, pe paie, nuci, coceni de porumb. Chiar dacă ajunge în organism, extrem de rar devine periculos. Dar atunci nocivitatea lui e foarte mare. Atît miceliul, cît şi sporii acestui fung conţin substanţe toxice, grupate sub denumirea de aflatoxine, care produc intoxicaţii la om şi chiar cancerul, aflatoxinele fiind unele dintre cele mai puternice substanţe cancerigene naturale cunoscute. Ca să nu ne expunem efectelor negative ale mucegaiului alb, e bine să nu

consumăm nuci sau arahide care au început să se altereze şi au gustul şi mirosul modificate. Dacă se localizează cefalic, acest tip de mucegai produce aspergiloza intracraniană, boală gravă, de multe ori letală. Dar această boală e rară, fiind cîndva specifică agricultorilor.

Mucegaiul fructelor e toxic

Mucegaiul verde (Penicillium chrysogenum) şi mucegaiul verde-albăstrui (Penicillium notatum) sînt speciile din care se obţin antibioticul numit penicilina G, util în tratarea infecţiilor. Aceste mucegaiuri au reuşit astfel să revoluţioneze medicina şi, din 1928 pînă astăzi, tot Penicillium chrysogenum se foloseşte pentru obţinerea penicilinei comerciale. Cele semisintetice (ampicilina, penicilina V, amoxicilina) sînt rezultatul modificării penicilinei G în laborator, cu scopul de a le face mai rezistente la mediul acid din stomac şi mai active în lupte cu bacteriile. Mucegaiul albastru (Penicillium expansum) provoacă alterarea fructelor, în special a merelor şi perelor, în livezi şi depozite. Nu pare, dar poate fi toxic pentru om, atunci cînd produce nişte substanţe numite micotoxine şi care au acţiune asemănătoare aflatoxinelor.

Mucegaiuri nobile

Mucegaiul de pivniţă (Penicillium galucum) apare nu doar în beciuri, ci în orice spaţiu închis, prost ventilat şi umed. Fixîndu-se pe pereţi, acest mucegai dă un miros specific, greu. Fungul este toxic şi alergen. Mai există o mulţime de alte specii de mucegaiuri dăunătoare. Altele însă sînt benefice, de aceea se cultivă special

pentru calităţile lor deosebite. Mucegaiul nobil alb (Penicillium candidum) se foloseşte în industria brînzeturilor pentru că dă alimentului respectiv arome foarte apreciate de gurmanzi. Penicillium camembertii şi Penicillium roquefort dau şi denumirile sortimentelor respective de brînză. Vinul de Tokai şi-a cîştigat renumele prin faptul că gustul deosebit, nobil, se obţine prin păstrarea sticlelor acoperite de mucegai negru, la temperatura constantă de 12 grade Celsius şi o umiditate de 95%. În aceste condiţii mucegaiul se dezvoltă hrănindu-se cu alcoolul evaporat din vin.

Igrasia compromite imunitatea

Mucegaiurile bune nu pot fi exploatate acasă, ele sînt utile în industria alimentară

şi cea farmaceutică. Însă mucegaiurile dăunătoare sînt prezente sub formă de spori peste tot, fie că vrem, fie că nu vrem. Se estimează că în 93% din locuinţele europene şi din America de Nord există mucegai. De aceea, trebuie să-i acordăm o atenţie sporită, să-i cunoaştem efectele negative asupra sănătăţii. Expunerea la aerul contaminat cu mucegai de interior cauzează frecvent leziuni şi disfuncţii ale sistemelor respirator, nervos, imunitar, hematologic şi ale pielii. Mucegaiul de interior este de asemenea o cauză comună pentru infecţiile sistemice ce pun în pericol viaţa pacienţilor cu un sistem imunitar compromis. Un nivel al ciupercilor de interior de peste 150 de unităţi formatoare de colonii pe metru cub de aer (cfu/m3) este considerat a fi suficient pentru a cauza probleme de sănătate.

Afecţiuni cauzate de mucegaiuri

Efectele expunerii îndelungate la mucegai sînt: dureri musculare şi de articulaţii, oboseală, disfuncţii neurocognitive, sinuzite, dureri de cap, probleme gastrointestinale, probleme de respiraţie (astm), anxietate/depresie/ iritabilitate, probleme de vedere, senzaţii de apăsare în piept, insomnie, ameţeală, laringită, disfuncţii la nivelul rinichilor, greaţă, erupţii pe piele, palpitaţii ale inimii. În general, mucegaiurile acţionează prin trei mecanisme: infecţie, alergie şi toxicitate. Micotoxinele eliberate de mucegaiuri şi inhalate de oameni afectează ficatul, inhibă sinteza proteinelor şi cauzează hemoragii şi vărsături. Conform unui studiu realizat de cercetătorii britanici, mucegaiul poate fi una dintre cauzele declanşatoare ale depresiei. Deşi aceste tulburări se tratează corespunzător, cea mai importantă măsură este evitarea expunerii la ciuperci şi eliminarea contaminării cu

mucegai acasă şi la locul de muncă. Orice scurgeri de apă şi zonele inundate sau umede trebuie eliminate. Suprafeţele neporoase precum podelele şi pereţii, ce prezintă creşteri vizibile de mucegai trebuie curăţate. Materialele poroase, pline de apă, precum covoarele şi mobila, trebuie aruncate.

Trebuie să scăpăm de condens!

Pentru a preveni mucegaiul în locuinţe, trebuie asigurată o bună ventilaţie. Izolarea termică şi geamurile etanşe favorizează umezeala, de aceea, încăperile trebuie aerisite mai mult. Căldura excesivă nu va combate igrasia, doar aerul proaspăt poate s-o facă. Mobila nu trebuie lipită de pereţi, ci se aşază la 5-10 cm de aceştia. Puteţi folosi tratamente speciale ale pereţilor şi vopselelor. Interiorul frigiderului este un mediu propice dezvoltării ciupercilor. Acoperiţi alimentele. Nu mîncaţi alimentele (pîinea, iaurtul, fructele) care prezintă urme de mucegai. De asemenea, curăţenia casei este importantă. Praful este locul ideal care poate găzdui sporii ciupercilor şi mucegaiurilor. Fiindcă mucegaiul nu se dezvoltă în zonele bine luminate, e bine ca în baie să avem o sursă de lumină puternică. După duş, lăsaţi lumina aprinsă pentru încă 10-15 minute. Toate suprafeţele trebuie lăsate uscate. Mucegaiul poate fi îndepărtat cu o soluţie de oţet din vin şi apă.

81 de ani de penicilină

Astăzi există un număr foarte mare de clase de antibiotice, iar în laboratoare se dezvoltă altele. Primul antibiotic însă a fost penicilina. Bacteriologul scoţian Alexander Fleming (foto) menţionează ca dată a descoperirii acesteia ziua de 28 septembrie 1928. De fapt, descoperirea a făcut-o din greşeală. El a uitat să îşi cureţe instalaţia de lucru înainte de a pleca în vacanţă. Cînd s-a întors, a observat că, în jurul unei culturi de mucegai, bacteriile mor. Abia în 1945, Fleming a primit premiul Nobel pentru revoluţionara descoperire a penicilinei, unul dintre cele mai folosite medicamente la nivel mondial. Datorită ei, boli letale pînă atunci, ca sifilisul şi pneumonia, şi-au găsit leacul. La mijlocul anilor ’50, penicilina se găsea în farmacii la liber. Din acest motiv, oamenii o foloseau aproape pentru orice afecţiune. Astfel, folosirea necorespunzătoare a medicamentului a creat o rezistenţă a bacteriilor. Antibioticul, în general, se administrează numai la prescripţia medicului.

O problemă veche de cînd lumea

Mucegaiul a fost folosit ca leac încă din antichitate. Acum 3.000 de ani, egiptenii, chinezii şi indienii din America Centrală aplicau mucegaiul pe răni infectate şi pe iritaţii, crezînd că efectul miraculos se datorează alungării spiritelor rele ce provoacă bolile. Dar mucegaiul a fost dintotdeauna o problemă de care oamenii au încercat să scape. Pentru a proteja lemnul de mucegai, Alexandru Macedon i-a obligat, printr-un decret special, pe supuşi să imbibe cu ulei de măsline cele mai importante detalii din lemn ale podurilor şi căptuşeala şi coastele corăbiilor. În China antică, pentru a nu mucegăi, lemnul era înmuiat în soluţie apoasă de sare de bucătărie. Blestemul lui Tutankhamon şi alte decese aparent inexplicabile ale persoanelor care au participat la deschiderea cavourilor faraonilor se datorează aflatoxinei, care provoacă pneumonii severe şi cancerul hepatic. Chiar pe staţia orbitală Mir s-au găsit filamente de mucegai care, în 1997, a distrus plasticul, metalul şi chiar sticla, provocînd chiar deranjamente în computerul de bord.

Căţelul detectiv de mucegai

Fiindcă germanii au fost primii care au generalizat izolarea termică a locuinţele, au fost şi primii care s-au umplut de igrasie. Îngroziţi de ciuperca devoratoare, au descoperit un număr impresionant de tratamente ale pereţilor şi lemnului contra mucegaiului. Au dresat chiar şi un cîine care identifică prezenţa ciupercii şi în locurile cele mai ascunse. Căţelul Taşka din Berlin are cinci ani şi este o corcitură dintre pudel şi o rasă necunoscută. Serviciile lui costă aproximativ 250 de euro.