Universitatea Petre Andrei din IaiFacultatea de DE ASISTEN SOCIAL I SOCIOLOGIE

REFERATla disciplina: Metode si tehnici de probatiune

Titlul referatului: Relatia infractor-victima-comunitateTitular de disciplin: Lect.univ.drd.Alina Popescu

Autor: Lazar Alexandra GeorgianaAnul de studiu III

Relatia infractor-victima-comunitateDatorit faptului c noiunea de violeneste corelat cu noiunea de agresivitate, majoritatea analizelor reliefeaz ideea c agresivitatea ine mai mult de instinct, n timp ce violena ine mai mult de cultur, educaie, de context.n literatura de specialitate s-a artat c prin violen se nelege actul material prin care fora fizic este folosit pentru a pricinui o suferin sau pentru a exercita o presiune asupra unei persoaneViolena este o aciune uman care presupune intensitate, brutaliti realizate cu ajutorul forei, aceasta fiind ndreptat mpotriva unei persoane, situaii, instituii, comuniti sau a oricrui alt obiect, aciune n urma creia obiectul poate fi distrus. n prezent, ea este ntlnit ncepnd cu familia, vorbindu-se tot mai mult de violena familial. Violena n familie exist nu numai pe plan naional, ci i pe plan internaional, constituind una dintre preocuprile importante ale Organizaiei Naiunilor Unite care a adoptat o serie de acte i documente n scopul prevenirii acestui fenomen. Violena continu la nivelul organizaiilor grupale (violena stadal sau de limbaj), urmnd apoi la nivel de mass-media, pentru ca n final s ajung la formele extreme cum sunt terorismul i crima organizat.Avnd o etiologie complex i un spectru larg de comportament, violena reprezint acele acte antisociale ce lezeaz viaa, demnitatea, integritatea corporal i sntatea persoanei, iar mijloacele de nfptuire sunt: constrngerea, panica etc.Aa cum s-a susinut n literatura de specialitate violena implic n mod necesar trei elemente, i anume:a- fptuitorul (agresorul) care exercit violena n diverse modaliti, fie n mod individual, fie sub forma unui grup sau organizaie;b- persoana vtmat (victima) asupra creia se exercit aciunea violent n scopuri diferite;c- aciunea violent care lezeaz drepturile i libertile altor persoane.Persoana ucis, vtmat corporal, violat etc. apare n calitate de victim, iar cea care a ucis, a vtmat sau a violat, apare n calitate de agresor, infractor. Din punct de vedere al dreptului penal victima reprezint subiectul pasiv al infraciunii, subiectul activ fiind reprezentat de infractor. Att infractorul ct i victima sunt subiecii infraciunii i nu trebuie confundai cu subiecii de drept penal, care au o sfer mai larg de cuprindere.Studiile asupra victimei i rolul acesteia n geneza infraciunii, precum i limitele n care activitatea ei a contribuit la savrirea faptei antisociale sunt de dat relativ recent.Noiunea de cuplu penal a fost introdus de B.Medelsohn i este compus din cuplul criminal-victim aflat ntr-un permanent conflict i adversitate. Acest cuplu penal prezint cteva trsturi[footnoteRef:2], i anume: dac n faza preinfracional elementele cuplului sunt fie indiferente, fie se atrag reciproc, n faza postinfracional cele dou elemente ale cuplului penal ajung s se resping reciproc, devenind elemente antagoniste. [2: ]

Privit din planul psiho-social, relaia dintre infractor i victim reliefeaz urmtoarele aspecte: --victima este cauza delictului (cazul unei infraciuni comise de unul dintre soi cnd constat adulterul n flagrant delict);--victima este pretextul infraciunii (cazul excrocheriilor);--victima este rezultatul unui consens ntre ea i delincvent (cazul sinuciderii n doi);--victima este rezultatul unei coincidene (cazul n care infractorul pndind o persoan, lovete pe alta).Investigaiile ntreprinse pn n prezent au artat faptul c n numeroase cazuri victima joac un rol mai mult sau mai puin activ n svrirea infraciunii, de unde i o parte din vin ce cade asupra ei.Hans von Hentig sublinia n lucrarea sa Criminalul i victima sa (1948) c relaiile interpersonale dintre elemente cuplului infractor-victim converg ctre o form de influenare n care victima constituie elementul care l formeaz pe infractor. Comportamentul infracional propriu-zis este determinat de personalitatea victimei, de unde rezult c, direct sau indirect, i victima poart o parte din vin n desfurarea aciunii infracionale. Toate aceste aspecte l-au determinat pe H.von Hentig s introduc noiunea de victim activant prin care nelege rolul victimei n declanarea mecanismelor latente ale infractorilor.n cadrul relaiilor conflictuale a cuplului penal cei doi actori au rareori roluri certe i bine determinate. Balansul de rol agresor-victim evideniaz faptul conform cruia n svrirea unei infraciuni o contribuie uneori notabil o poate avea victima nsi. Din acest punct de vedere au fost elaborate mai multe clasificri n ncercarea de a delimita ct mai strict rolurile celor dou elemente ale cuplului penal. Astfel, B.Mendelsohn utiliznd acest criteriu, distinge ntre urmtoarele categorii de victime:a) total nevinovat comiterea infraciunii se datoreaz n totalitate agresorului, victima fiind victim doar datorit jocului mprejurrii;b) mai puin vinovat dect criminalul agresiunea poate fi imputat ntr-o oarecare msur comportamentului sau atitudinii victimei (incitant, provocatoare);

c) tot att de vinovat ca i criminalul n aceast situaie, se poate spune c exist dou victime i doi criminali, departajarea fcndu-se de ctre instana de judecat;d) mai vinovat dect criminalul finalitatea victimal a infraciunii este rezultatul, practic, aciunilor de precipitare, facilitare comise de ctre victime (injurii grave adresate criminalului, agresarea criminalului etc);e) total vinovat victima este cea care a declarat conflictul fiind, n realitate, victima propriei agresiviti;f) simulant sau confabulatoare n acest caz este vorba de o fals victim, o persoan care pune n seama alteia o anumit fapt fie pentru a proteja pe altcineva, fie mnat de rzbunare.Contribuia pe care victima o poate avea la svrirea infraciunii prezint o importan decisiv n calificarea juridic a unei anumite fapte. Astfel, dac au fost depite limitele legitimei aprri, rolurile jucate de cei doi se inverseaz, agresorul iniial devine n final victima. Exist cazuri n care ntre cei doi membrii ai cuplului penal nu a existat nici o legtur anterioar, dar exist i situaii n care au existat anumite legturi ntre victim si agresor. n aceea ce privete prima situaie, privit prin prisma psihologic nici o victim nu poate fi absolvit integral de o anumit rspundere legat de actul infracional: de exemplu, victima, aflat ntr-un mijloc de transport n comun cu poeta uitat deschis, poart vina ignorrii potenialelor pericole pe care le presupune o asemenea neglijen. n cea de-a doua situaie, pornind de la cunoaterea victimei, a modului ei de via, se poate reconstitui relaia interpersonal infractor-victim, i n acest fel, se poate identifica autorul faptei penale Aceast situaie este valabil pentru cazul n care victima este o persoan decedat.n cazurile n care nu are loc decesul victimei problema principal este msura n care victima este dispus s-l demate pe intractor. Dac teama de reaciile acestuia este foarte mare, exist posibilitatea ca victima s evite complet n a-l demasca pe intractor, ori este posibil s ncerce s gseasc alte explicaii sau pur i simplu s nege comiterea infraciunii. Dar modul n care reacioneaz victima, structura ei psihologic poate oferi informaii valoroase cu privire la trsturile psihice i comportamentale ale infractorului. Relaia infractor-victim cunoate foarte multe variante posibile mai ales n cazul infraciunilor cu violen. Infraciunile comise prin violen nu se confund cu moartea violent deoarece aceasta din urm, dei conduce n mod nemijlocit la evenimentul fatal nu presupune ntotdeauna o aciune comis n scopul suprimrii vieii persoanei.n funcie de atitudinea victimei dup comiterea infraciunii, unii autori pot diferenia mai multe variante posibile:--victime disprute, sesizarea fiind fcut de persoane cunoscute sau chiar de ctre infractor;--victime ce nu supravieuiesc agresiunii, dar care ofer informaii asupra infractorului;--victime care supravieuiesc agresiunii, dar nu pot identifica agresorul din motive obiective;--victime ce supravieuiesc agresiunii i care cunosc infractorul, dar nu l denun din teama de rzbunare a acestuia;--victime ce supravieuiesc agresiunii, care cunosc infractorul, dar nu l denun din motive ce in de viaa particular;--victime ce supravieuiesc agresiunii, care cunosc infractorul, dar n loc s-l denune l protejeaz n mod deliberat;--victime care supravieuiesc agresiunii, dar dei cunosc agresorul adevrat, acuz o alt persoan pe care vrea s se rzbune;--victime ce supravieuiesc agresiunii, care cunosc infractorul adevrat, ns profitnd de situaie, ncearc s pun n seama acestuia i faptele pe care nu le-a comis;--victime care profit de o anumit situaie reclamnd o infraciune comis asupra sa cu intenia de a sanciona o persoan sau de a profita de pe urma ei.Implicaiile psihologice ale actului agresional asupra victimei determin pe lng trauma fizic i o traum psihologic care se poate manifesta prin mai multe forme: de la o stare de oc prelungit, izolare social, fric exacerbat, pn la grave tulburri de personalitate, precauie i suspiciune n relaiile cu alii, complex de vinovie etc. La nivelul populaiei, efectele actului agresional se manifest sub forma panicii i a fricii, a suspiciunii i precauiei, prin refuzul de a ajuta alte persoane sau victimele unor infraciuni de loviri i alte violene ori tentative de omor de teama de a nu fi sancionai de ctre organele de cercetare sau de urmrire penal n cazul unui ajutor, necorespunztor.Cu toate c nimeni nu ndrznete s afirme c violena face parte dintre fenomenele sociale noi, se poate observa c prezena ei i mai ales amplificarea ei, ridic probleme n cadrul societilor democratice. Violena nu a putut i nici nu va putea fi vreodat exclus din societile umane, deoarece este omniprezent n lume: pe strad, n familie, la locul de munc, mass-media etc.Ar fi ideal ca ntr-o societate liber, echilibrat, armonioas, s nu existe nici un pericol de victimizare, fiecare individ fiind deplin asigurat c niciodat i nicieri nu-l pndete vreo primejdie, indiferent de statutul su social, profesional, economic etc. Din nefericire, ns, fiecare societate se confrunt cu fenomenul infracional care cel puin n ultimul timp, manifest o accentuat tendin de cretere. Creterea considerabil a numrului infraciunilor comise cu violen, mai ales dup 1989, cu precdere a infraciunilor care au avut drept urmare moartea victimelor, a determinat reorientarea strategiilor i a msurilor de prevenire a violenei att n Romnia, ct i n celelalte ri ale lumii.La nivel internaional, o atenie deosebit este acordat la ora actual violenei mpotriva copiilor, a tinerilor i femeilor, fiind iniiate o serie de programe care intenioneaz s pun capt acestui fenomen. O problem presant pentru majoritatea statelor Uniunii Europene i nu numai, este stoparea violenei n familie, n coli, sens n care, Comisia European a iniiat i demarat o serie de programe n materie.Profilaxia violenei trebuie s constituie unul dintre elurile cele mai nobile ale umanitii. Astfel, conjugarea eforturilor la nivel comunitar, solidaritatea social presupune crearea unor strnse legturi ntre membrii societii pentru a aciona mai eficient prin mijloace culturale, economice, legislative etc. n scopul prevenirii i combaterii criminalitii la nivel mondial.. Conceptul de victim,,Din punct de vedere lingvistic cuvntul victim are mai multe semnificaii: persoan care sufer chinuri fizice sau morale din partea unei persoane, a societii etc.; persoan care sufer urmrile unei ntmplri nenorocite, cum ar fi boal, accident, catastrof etc.; n antichitate victima era un animal sau un om care urma s fie sacrificat unei zeie.Pornind de la trstura definitorie a noiunii, indiferent de disciplina care o abordeaz consecina negativ pe care o persoan o suport n urma unei ntmplri nefericite , victimologia are propria ei definiie prin care explic noiunea supus analizei de fa. Astfel, prin victim se nelege orice persoan uman care sufer direct sau indirect consecinele fizice, materiale sau morale ale unei aciuni sau inaciuni criminale.Prezentam in continuare particularitatile psihologice ale diferitelor categorii de infractori:CERSETORUL formeaza un clan deosebit in lumea infractorilor. Acesta este in posesia unor elemente ale artei dramatice, actionand prin intermediul rolului jucat verbal, prin mimica si costumatia adecvata. Cei ce ajung la maiestrie in cersetorie, stiu sa utilizeze metode cu totul deosebite (modularea vocii, mimica, invocarea unor mari necazuri) pentru a atrage atentia trecatorilor si a obtine mila lor. Unii isi adapteaza rolul dupa sezon, clientela, cartier, oras. Eventualele infirmitati sunt subliniate cu grija si apar fie etalate ostentiv, fie abia discret sugerate, nuantate. Acest tip de infractor profita fara jena de orice sentiment sau interes al publicului, fiind totodata bun cunoscator empiric in sesizarea si exploatarea trasaturilor psihologice ale celor de la care cersesc. Cersetorii sunt organizatiin adevarate retele.HOTUL savarseste cea mai primitiva actiune infractionala. Actiunea in sine consta din miscari relativ simple :intinderea mainii, apucarea obiectului, atragerea lui spre infractor, camuflarea si transportarea obiectului intr-un loc ascuns. Caracteristic furtului este modul direct al sustragerii obiectului si apoi indepartarea grabita de la locul infractiunii, ascunderea de acei care l-ar putea urmari. Hotul lucreaza mai mult cu mana si cu corpul, dar acest lucru se refera numai la actiunea in sine, deoarece pregatirea unui furt cere o activitate mintala minutioasa, deosebit de laborioasa. Caracterul predominant fizic al actiunii presupune din partea lui un antrenament deosebit. Dexteritatea lui caracteristica, mobilitatea fizica, rapiditatea miscarilor sunt rezultatele in primul rand al exercitiului si, numai in al doilea rand, sunt favorizate si de unele predispozitii native (mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, nivelul de dezvoltare a analizatorilor). Automatizarea unor miscari specifice, declansate de stimuli specifici, in urma unui exercitiu indelungat, nuantat si perfectionat ii face pe unii hoti sa fure fara sa vrea.Hotul are un spirit de observatie bine dezvoltat, orientare promta la situatia data si organizarea imediata a unui plan de actiune bazat pe elemente concrete si prezente. Mijloacele lui de operare, desi unele ingenioase, se bucura totusi de putina variabilitate. Sistemul de a actiona intr-o situatie sau alta, in general, se imprumuta prin imitatie, sau in cazul elaborarii proprii devine frecvent, si de multe ori aplicat in situatii inadecvate, ceea ce favorizeaza descoperirea lui. Ca si ceilalti infractori, nici hotul nu are o gandire cu calitati deosebite, deoarece ea este limitata la preocuparile lui specifice. In ceea ce priveste vointa si personalitatea, hotul lucreaza dupa sabloane si retete putin variabile, sunt usuratici, lipsiti de acele calitati ale vointei ce au sens etico-social. Inclinatia spre risc este deosebit de mare, fapt pentru care de multe ori ei mizeaza pe elemente cu extrem de putine sanse de reusita. Reactia tipica este debarasarea de obiectul furat si fuga. Acesta nu se apara si nu opune rezistenta, numai in cazul cand este atacat fizic. Coincidenta unor factori externi cu reusita actiunii, il face sa fie superstitios, uneori chiar mistic.SPARGATORUL se contureaza tipic ca personalitate, prin operarea in banda si prin utilizarea fortei ca mijloc de aparare in caz de surprindere. Spargatorul, in special cel modern, poseda temeinice cunostinte de ordin tehnic. Deoarece comiterea actului infractional presupune actiuni complexe, de securitate individuala, spargatorii se recruteaza din randul celor mai evoluati infractori. Ei au nevoie pe langa iscusinta (inteligenta practica) necesara executarii unei spargeri si de unele calitati deosebite, ca de exemplu calm, aprecierea corecta a situatiei, curaj, sange rece. Utilizand violenta in aparare, spargatorii, se apropie de talhari, iar prin faptul ca tind sa-si insuseasca bunuri, de hoti.TALHARUL intreaga sa activitate infractionala se caracterizeaza prin violenta, sustinuta de o constitutie fizica, somatica adecvata. Ca particularitati specifice dobandite in cursul activitatii infractionale, putem aminti o motricitate sporita fata de normal, hotarare si indrazneala in timpul operarii, de multe ori cruzime, desi talharul recurge la asasinat numai in caz de nevoie si mai mult in scop defensiv. Se manifesta violent, odata planul fiind elaborat nu-si mai poate suspenda sau amana cu usurinta actiunea infractionala.INFRACTORUL INTELECTUAL(escrocul, falsificatorul, santajistul). Exercitarea pe scara profesionala a unor asemenea actiuni infractionale presupune, din punct de vedere psihologic, necesitatea unor mijloace intelectuale mai deosebite. La acestia forta fizica este mai putin importanta, in general fizicul trece pe un plan secundar si joaca un rol de decor care faciliteaza in unele cazuri (escrocherii) savarsirea infractiunii. In afara de unele ustensile de importanta minora, infractorii intelectuali isi comit actiunile in mod preponderent pe cale verbala. De aici rezulta doua particularitati esentiale : un debit verbal adaptat rolului si adecvat scopului urmarit, accesibil victimei. Principala arma de atac a infractorului intelectual este minciuna. Escrocii si santajistii se caracterizeaza, in special, printr-o elasticitate a gandirii, prin posibilitatea de a descoperi rapid slabiciunile victimei si prin solutii rapide care duc la eschivare si iesirea din incurcatura.ASASINUL este cel mai odios si cel mai nociv infractor. Acesta manifesta irascibilitate, impulsivitate si agresivitate crescuta. Este egocentric, dominator, avand o capacitate de rationalizare scazuta, instabil si superficial in contactul afectiv, ceea ce il face sa se angajeze in situatii conflictuale, reactionand violent. Comiterea infractiunii devine posibila datorita intrarii individului intr-un mediu care ofera situatii conflictuale de la care el nu stie sau nu poate sa se sustraga.Dupa motivul asasinatului (obtinerea unor avantaje materiale, ura, razbunare, fanatism etc.) si gradul de violenta cu care infractorul savarseste asasinatul, putem sa ne dam seama daca avem de-a face sau nu cu un infractor normal. In cazul asasinilor normali nu este vorba de o placere sadica ci de o relaxare dupa o mare tensiune, in urma rezolvarii unei situatii conflictuale pe calea asasinatului. Este deci o aparenta satisfactie momentana dupa actul savarsit. Situatia conflictuala in care se afla asasinul este dublata de un temperament impulsiv, de o motricitate marita, care se exteriorizeaza prin violenta de ordin fizic. Asasinul este insensibil la durerile fizice ale altora si de aceea este lipsit de compasiune fata de ceilalti. Aceasta insensibilitate nu este inascuta, ci se castiga ca urmare a modului de viata dusa in conditii de vicisitudini fizice si psihice. (Bogdan, 1973).INFRACTORUL RECIDIVIST psihologic se caracterizeaza prin :-imaturitate intelectuala ;-impulsivitate marita, agresivitate ;-indiferenta afectiva ;-egocentrism ;-tendinta de opozitie ;-scepticism ;-rezistenta scazuta fata de stimuli.Infractorii recidivisti au tendinta de a percepe realitatea intr-un mod neobisnuit si deformat, avand impresia ca nimeni nu le ofera ajutor si ca in viata totul se petrece conform legilor baftei sau ghinionului. Acestora le este caracteristica prezenta unor manifestari de indecizie si incertitudine interioara, dificultate de autoreprezentare, tendinta de a-si ascunde propria personalitate.Succesul obtinut la prima infractiune, actioneaza drept stimul pentru alte situatii infractionale asemanatoare. Primeste greu dezaprobarea, cata vreme aprobarea il stimuleaza pozitiv. Un indiciu deosebit de relevant periculozitatii persoanei infractorului il constituie atitudinea sa din trecut fata de exigentele legii penale. De aceea, individualizand pedeapsa, instanta nu poate face abstractie de lipsa sau de existenta unor antecedente penale, chiar daca a intervenit amnistia, gratierea sau chiar reabilitarea.INFRACTORUL DE PROFESIE(de cariera) este format si scolarizat in directia comiterii infractiunii. Reprezinta ultimul grad de inadaptare sociala prin faptul ca unica lui sursa de existenta o constituie infractiunea. Obiectul principal al activitatilor sale infractionale il constituie castigurile financiare si el nu se implica in comiterea unor infractiuni cu violenta, in afara de cazul in care violenta este specialitatea sa (talharul). De obicei debuteaza in calitate de copil delincvent, avand originea in paturile de jos ale societatii.Infractorul de profesie isi formeaza deprinderi si abilitati tehnice de inalt specialist, este capabil sa-si planifice activitatile, sa-si aleaga victimele si sa-si indeplineasca planul de comitere a infractiunii in asa fel incat sa evite depistarea ei. El planifica actiunea infractionala mult mai amplu decat o face infractorul obisnuit, ocazional.In general este pregatit pentru arest si judecata, fiind mereu in expectativa petrecerii unei anumite perioade in penitenciar, considerand aceasta ca facand parte din viata sa. Aici, intrand in contact cu alti infractori, are posibilitatea de a invata noi metode de comitere a infractiunilor, participand la un adevarat schimb de experienta, profesorii lui facand parte din categoria infractorilor profesionisti varstnici. De asemenea, ca rezultat al infractiunii, el poate avea bani pusi deoparte pentru cheltuieli de judecata si pentru perioada post-detentie.Psihologic, la el afectul atinge o forma pasionala pronuntata, iar actiunea este profund dirijata de gandire.Infractorul se deosebeste de ceilalti oameni, din punct de vedere psihologic, nu printr-o functionare deosebita a proceselor sale psihice, ci prin faptul ca actiunile lui au un continut antisocial. Aptitudinile lui specifice, elaborate in urma unei practici indelungate, care il ridica in unele privinte deasupra omului normal, nu-si determina actiunea infractionala fara un teren propice, reprezentat de mediul social. Cunoasterea particularitatilor psihice ale infractorului ne duce la explicarea comportamentului, la posibilitatea depistarii si reeducarii acestuia. Alaturi de factori interni, psihoindividuali, un rol important in structura dizarmonica a personalitatii infractorului il au si factorii externi, de mediu.La infractori comportamentul agresiv, antisocial, este in mare masura invatat, dobandit in contextul imprejurarilor de viata, disfunctionale din punct de vedere psihosocial.Interelatia dintre victima si agresor

Infractiunea (agresiunea), chiar si in cazul cand reprezinta actul primar, constituie un domeniu al analizei psihologice, deoarece descrie relatia sociala afectata precum si conditiile in care a fost exercitata actiunea. Dupa cum este cunoscut, individul infractor (agresor) stabileste, in prealabil, formele principale de incalcare a normelor legale sau, in cazul cand infractiunea este rezultatul culpei, posibilitatea reducerii efectelor fenomenului infractional (criminogen).In ultimii ani se constata o tot mai mare asemanare cu rata infractiunilor (crimelor) comise de barbati si femei, iar diferentele tind sa devina tot mai mici odata cu egalitatea intre sexe, la locul de munca, acasa si chiar in politica.Important pentru societate este, de fiecare data, determinarea si stabilirea cauzelor si conditiilor favorizante privind factorul infractional (agresional) precum si posibilitatea identificarii acestuia, a adoptarii masurilor strategice avand ca obiect sanctiunea si restabilirea segmentului social lezat

Bibliografie .Rdulescu, D.Banciu Sociologia crimei i criminalitii,Pletea, C. Violena ndreptat mpotriva persoaneiZamfirescu, N. - Investigarea tiinific a infraciunilor de omor rmase cu autori neidentificai, Butoi, T. i colab. Victimologie