Universitatea Ovidius

Specializarea Psihologie

An I. Grupa I

MEMORIA

Student: Crivat Antoanela Marina

Prof. Indrumator. Enachescu Constantin

Constanta, 2015

Se pare ca datoram memoriei aproape tot ceea ce avem sau suntem: ideile si conceptiile noastre reprezinta activitatea ei, iar perceptia, gandirea si activitatea de zi cu zi sunt derivate din aceasta sursa. Memoria colecteaza nenumarte fenomene intr-un tot unitar; si asa cum organismul nostru s-ar risipi intr-o pulbere de particule component, daca ele nu ar fi tinute prin atractia materiei, tot asa si constiinta ar fi divizata in tot atatea fragmente precum secundele traite, daca nu ar exista forta de legatura si unificare a memoriei. (Hering, 1920)

Dupa cum reiese din citatul anterior, Hering sugereaza ca memoria este aceea care asigura sensul continuitatii de care depinde importanta noastra optiune de eu si are un rol foarte important in ceea ce inseamna de fapt sa fii fiinta umana.

Memoria este o coordonata bazala a organizarii temporale a psihicului, facand parte din insasi structura interna a proceselor psihice.

Memoria este functia psihica de inregistrare, depozitare si reproducere a achizitiilor de catre un individ. Ea este o functie de stocare a informatiilor pe care individul le culege spontan sau printr-un proces organizat in mod ordonat, care este invatarea.

Functia mnezica este o functie de stocare si reproducere de cunostiinte dar si de recunoastere a unor evenimente din experienta anterioara a individului.

In urma cercetarilor, s-au realizat 3 distinctii in privinta memoriei si anume : etapele memorarii (encodarea, stocarea, reactualizarea), engramele realizate pentru stocarea informatiilor pe perioade lungi sau scurte de timp si formarea engramelor pentru stocarea diferitelor tipuri de informatii.

Etapele memorarii :

- Etapa encodarii se realizeaza cand informatia din mediu este transpusa si stocata ca o entitate cu sens.

- Etapa stocarii refera la pastrarea informatiilor stocate o anumita perioada de timp.

- Etapa reactualizarii este evidenta in timpul incercarii de a extrage din memorie informatia codificata si stocata anterior.

Tipurile stocarii mnezice:

Cele trei tipuri de etape mnezice nu functioneaza in acelasi fel in orice situatie, procesul memoriei fiind diferit in functie de situatiile in care trebuie sa stocam materialul si anume: mai putin de o secunda (memoria senzoriala), pentru cateva secunde (memoria de scurta durata) si pentru un interval de timp mai lung (memoria de lunga durata). Aceste informatii au fost formulate pentru prima data de Richard Atkinson si Richard Shiffrin in 1986.

Memoria senzoriala are trei caracteristici principale : a) contine toate informatiile din mediu care sunt receptionate de organele de simt; b) este temporara si se deterioreaza in timp; c) mica portiune de informatie folosita este transferata in memoria de scurta durata.

Memoria de scurta durata are cinci caracteristici principale : a) suntem constienti de informatiile aflate in acest tip de stocare; b) este direct accesibila; c) informatia se va degrada in aproximativ 20 secunde; d) se poate impiedica fenomenul degradarii doar in cazul utilizarii repetitiei; e) poate trece si prin alte forme de procesare si anume elaborarea.

Memoria de lunga durata are trei caracteristici principale : a) informatiile ajung in memoria de lunga durata prin procesul elaborarii; b) marimea este nelimitata;

c) informatia este recuperata prin intermediul procesului de reactualizare si reintrodusa in memoria de scurta durata unde poate fi manipulata si folosita.

Engramari diferite pentru diferite tipuri de informatii

Cele doua tipuri de situatii mnezice ce constituie dovada in sprijinul acestei teorii sunt : memoria explicita care se refera la situatia in care persoana isi aminteste constient un eveniment ca avand loc intr-un anumit loc si moment si memoria implicita in care persoana isi aminteste in mod inconstient informatii de diferite tipuri.

Mecanismele neuropsihologice ale memoriei

W. Penfield afirma ca memoria poate fi localizata in cortexul lobilor temporali, in principal si secundar in lobii occipitali si ca datele mnezice sunt integrate in regiunea sistemului centrencefalic, apoi proiectate pe cortexul cerebral temporal si occipital.

Tulburarile de memorie sau amneziile pot fi pasagere si reversibile in cazul unor tulburari de tip functional (oboseala, stari nevrotice, depresii) dar si definitive si ireversibile in cazul leziunilor cerebrale.

Acestea se clasifica in:

1. Amnezii senzorio-motorii:

Amnezii senzoriale sau agnozii

Amnezii motorii sau apraxii

2. Amnezii sociale:

Afazia Wernicke

Amnezii de memorare : amnezia Korsakoff si amnezia anterograda

Amnezia de rememorare : amnezia retrograda si amnezia lacunara

Amnezia senila

3. Deliruri:

Ecmnezic

Paramnezic

Fabulatie

Uitarea

Starile ne-patologice de uitare pot include

Uitarea lucrurilor recent invatate: se datoreaza consolidarii insuficiente

Uitarea datorita neatentiei: lipsa de concentrare sau atentia distribuita la doua lucruri in acelasi timp produc o fixare defectuoasa a unei informatii

Blocajul de limbaj: atunci cand o informatie parca sta pe limba, de fapt creierul aduce la suprafata o alta informatie, similara, iar prezenta acesteia in constient nu mai permite informatiei corecte sa fie verbalizate.

Amintirile sugestibile: amintirile sunt susceptibile de a fi influentate de informatii dobandite ulterior

Atribuirea gresita: se realizeaza atunci cand atribuim amintirea unui eveniment propriei persoane desi acesta a fost auzit din alta sursa

Influenta personala: amintirea formata nu reflecta perfect realitatea obiectiva ci este trecuta prin filtrul personal al opiniilor, judecatilor si sentimentelor.

Persistenta amintirilor: este legata de evenimente neplacute cu o mare incarcatura emotionala

Cauze patologice:

Traumatisme la nivel cranio-cerebral

Excesul de alcool pe termen lung

Deficienta de vitamina B1

Medicamente

Encefalite infectioase, auto-imune, toxice

Epilepsie

Boli neurodegenerative

Hipotiroidism

Depresie

Accident vascular cerebral

Terapia cu electrosocuri

Demente

Rolul factorilor emotionali implicati in uitare

Repetitia. Oamenii tind sa se gandeasca la situatiile cu o incarcatura emotionala pozitiva si negativa mai mult decat la cele neutre. Cercetatorii au descoperit ca memoria este mai buna pentru situatiile incarcate emotional decat pentru cele in care trairea afectiva este redusa. Astfel, amintirile emotionante sunt repetate si organizate fata de cele lipsite de incarcatura afectiva, fapt ce amelioreaza reactualizarea din memoria de lunga durata.

Amintiri de tip flash. Aceasta este o inregistrare vie si relativ permanenta a circumstantelor in care o persoana a aflat despre un eveniment important incarcat emotional.

Interferentele reactualizarii. Se realizeaza atunci cand emotiile negative impiedica reactualizarea.

Efectele contextului. Emotia poate afecta memoria si printr-un efect contextual. Memoria poate atinge performante maxime cand contextul reactualizarii este similar cu cel din momentul encodarii iar pentru ca starea emotionala din timpul invatarii face parte din acest context, daca materialul pe care il invatam ne intristeaza, poate ca putem reactualiza cel mai bine acest material cand suntem din nou tristi.

Reprimarea. Freud a propus ideea ca unele experiente emotionale din copilarie sunt atat de traumatice incat a le permite sa intre in constiinta peste multi ani poate face ca persoana sa fie coplesita de anxietate. Se spune ca aceste experiente au fost reprimate sau stocate in inconstient, ele putand fi recuperate numai atunci cand o parte din emotia asociata cu ele se descarca.

Una din cele mai cunoscute tulburari de memorie este Sindromul Korsakoff si se caracterizeaza prin:

Amnezie retro-anterograda privind faptele anterioare bolii

Discursul amnezic prezinta numeroase fabulatii sau paramnezii care survin cu titlul de compensari ale lacunelor mnezice

Falsele recunoasteri in cursul carora subiectul recunoaste ca persoanele familiare sunt total necunoscute pentru el

O stare de dezorientare temporo-spatiala

Amnezia globala rezulta dintr-un

Defect de consolidare

Proces sau defect de recuperare

Defect de codificare

Amnezia anterograda este incapacitatea profunda de a-si reaminti evenimentele din fiecare zi si deci a obtine noi informatii declarative

Amnezia retrograda este incapacitatea de a-si aminti evenimente care au avut loc inainte de boala sau de producerea leziunii.

Amnezia infantila este incapacitatea de a-si aminti evenimente din primul an de viata, chiar daca acesta este momentul cand experienta este cea mai bogata.

Bibliografie

1. Atkinson, Richard., Atkinson, Rita., Smith, Edward., Bem, Daryl. (2002) Introducere in psihologie. Bucuresti. Editura Tehnica 55

2. Golu, Mihai (2007). Fundamentele psihologiei. Bucuresti. Editura Fundatiei Romania de Maine

3. Smith, Edward., Hoeksema-Nolen, Susan., Fredrickson, Barbara., Loftus, Geoffrey (2005). Introducere in psihologie. Bucuresti. Editura Tehnica 55