medicina dentara 5 care este teritoriul anesteziat obtinut ... · anestezia nervului alveolar...
TRANSCRIPT
MEDICINA DENTARA- propuneri intrebari -
Tema nr. 1
Anestezia in medicina dentara
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 6-53
Care din substantele anestezice enumerate mai jos face parte din grupa derivatilor esterici:
Procaina (Novocaina)
Bupivacaina
1
A.
Hostacaina
Articaina
Mepivacaina
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 6)
Care este anestezia locala in care se obtine anestezia dintelui dar nu si a partilor moi:
anestezia topica
anestezia locala prin infiltratie
2
A.
anestezia tronculara-periferica
anestezia bazala
anestezia intraligamentara
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 22)
Anestezia topica se poate folosi pentru anestezia nervului:
lingual, in santul mandibulo –lingual , in dreptul molarului de minte
alveolar supero-anterior
3
A.
mentonier
incisiv
alveolar inferior
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 19)
Reperele pentru anestezia „la tuberozitate” sunt:
creasta zigomato-alveolara
radacina meziala a molarului de 6 ani
4
A.
mucoasa fixa
creasta temporala
creasta temporo-zigomatica
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 24)
Care este teritoriul anesteziat obtinut dupa anestezia nervului nazo-palatin:
treimea anterioara a fibromucoasei palatine
cele doua treimi posterioare ale fibromucoasei palatine
5
A.
gingia palatina din dreptul molarilor superiori
septul nazal , baza si aripa nasului
podeaua nazala si celulele etmoidale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 25)
Anestezia locala prin iniltratie este:
anestezia topica
anestezia submucoasa
6
A.
anestezia intradermica
anestezia subcutanata „in straturi”
anestezia subcutanata „in baraj”
B.
C.
D.
E.
(pag. 20)
Anestezia tronculara periferica se adreseaza:
unui singur dinte
filetelor nervoase terminale
7
A.
numai pulpei dentare , ligamentelor alveolo-dentare, gingie , os alveolar
unui trunchi nervos si ramurilor sale
si partilor moi inervate de trunchiul nervos anesteziat
B.
C.
D.
E.
(pag. 23)
Pentru anestezia nervului palatin anterior se folosesc urmatoarele repere:
ultimul molar la 1cm deasupra coletului
la 1 cm inaintea carligului aripii interne a apofizei pterigoide
8
A.
santul palatin in dreptul molarului unu
papila incisiva
gaura incisiva
B.
C.
D.
E.
(pag. 26-27)
Anestezia nervului alveolar supero-anterior – teritoriul anesteziat:
dintii frontali superiori (IC,IL,C)
mucoasa vestibulara si periostul in aceasta zona
9
A.
peretele anterior al sinusului maxilar si mucoasa care il tapeteaza
jumatate din buza superioara corespunzatoare
zona tuberozitatii
B.
C.
D.
E.
(pag. 28)
Pag. 1 din 157
Anestezia nervului alveolar inferior- repere:
creasta temporala situata medial si posterior de marginea anterioara a ramului mandibular
plica pterigomandibulara
10
A.
planul de ocluzie al molarilor inferiori
creasta temporala situata exterior si posterior de marginea posterioara a ramului mandibular
planul de ocluzie al dintilor superiori
B.
C.
D.
E.
(pag. 29)
Care sunt afirmatiile corecte in ceea ce priveste tehnica de anestezie George Gaw – Gates:
directia acului este inapoi si inafara
punctia se realizeaza in mucoasa obrazului
11
A.
acul patrunde in preofunzime 3-3,5cm
sunt anesteziati nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal si nervul auriculo-temporal
sunt anesteziati nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal
B.
C.
D.
E.
(pag. 30)
Care sunt afirmatiile corecte in ceea ce priveste tehnica de anestezie Veisbrem :
sunt anesteziati nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal
punctia anestezica se poate practica la 1,5 cm deasupra planului de ocluzie al molarilor inferiori
12
A.
sunt anesteziati nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal, nervul maseterin
directia acului este perpendiculara pe planul mucos
acul patrunde 1,5 cm si ia contact cu planul osos la nivelul tuberozitatii mandibulare
B.
C.
D.
E.
(pag. 30)
Nervul bucal:
inerveaza gingia vestibulara de la gaura mentoniera inapoi
este o anestezie de completare a anesteziei la Spix
13
A.
substanta anestezica este injectata submucos, in vestibulul inferior
inerveaza planseul bucal
inerveaza lobulul urechei
B.
C.
D.
E.
(pag. 31)
Anestezia nervului mentonier si incisiv:
se anestezieaza dintii frontali inferiori de partea cu anesteza
anestezia se face in gaura mentoniera
14
A.
directia acului este oblica in jos, inauntru si inainte
punctia se practica in mucoasa mobila, in dreptul radacinii meziale a primului molar inferior
sunt anesteziati si premolarii inferiori
B.
C.
D.
E.
(pag. 32)
Complicatiile locale ale anesteziei loco-regionale:
necroza mucoasei
durerea
15
A.
trismus
tulburari oculare
alveolita postextractionala
B.
C.
D.
E.
(pag. 39)
Sincopa vaso-vagala
se descriu trei stadii
in stadiul presincopal apare paloarea faciala,greata,cascat,hiperventilatie
16
A.
in stadiul sincopal apare pierderea brusca si tranzitorie a starii de constienta
pierderea cunostintei este manifestarea clinica a hipoxiei cerebrale acute
condiuta terapeutica va avea ca obiectiv imbunatatirea pana la normalizare a irigatiei si oxigenarii cerebrale
B.
C.
D.
E.
(pag. 43)
Manifestarile clinice ale alergiei sunt:
prurit
eritem
17
A.
angioedem
dispnee cu wheezing
hipertensiune arteriala
B.
C.
D.
E.
(pag. 45)
Accident general hipoglicemic –tablou clinc
senzatie acuta de foame
confuzie mentala, letargie
18
A.
greata si cresterea motilitatii gastrice
crestere capacitatii la efort
hipertensiune arteriala
B.
C.
D.
E.
(pag. 50)
Pag. 2 din 157
Gaura infraorbitala este situata:
la 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior
la unirea celor 2/3 externe cu 1/3 interna a marginii infraorbitale
19
A.
pe aceeasi linie cu gaura mandibulara
la 5mm inauntrul liniei verticale mediopupilare
pe linia verticala ce trece intre cei doi premolari superiori
B.
C.
D.
E.
(pag. 28)
Tema nr. 2
Extractia dentara
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 64-102
Contraindicatiile relative generale ale extractiei dentare pot fi:
boli cardiovasculare cu risc mediu
tratamente anticoagulante
1
A.
tulburari urinare
colecistita
abcese perimandibulare
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 66)
Recomandari dupa extractia dentara simpla:
Se mentine pansamentul supraalveolar timp de 2 ore
Se pot face clatiri usoare cu solutii de antiseptice dupa indepartarea pansamentului supraalveolar
2
A.
Spalatul dintilor este permis a se incepe in aceeasi zi cu extractia
Edemul postoperator poate fi redus folosind un prisnit rece aplicat pe obraz in zona extractiei
Se instituie obligatoriu antibioterapie
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 66)
Fractura tuberozitatii maxilare
Este un accident ce survine frecvent in timpul extractiei oricarui molar superior
Daca fragmentul osos ramane atasat de periost se indeparteaza chirurgical
3
A.
Defectul se inchide prin sutura secundara a mucoasei acoperitoare
Se pot produce comunicari oro-sinusale largi
Daca dintele si tesutul osos formeaza corp comun se indeparteaza impreuna.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 66)
Lezarea n. lingual in timpul extractiei molarilor inferiori
Apare frecvent in cazurile extractiei molarului de minte
Tulburarile nu acecteaza foarte mult pacientul
4
A.
Se evita rezectia corticalei vestibulare pentru a nu leza n. lingual
Trepanarea osoasa se face cat mai mult la nivelul corticalei linguale
Recuperarea spontana in urma lezarii nervului este mult mai putin probabila
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 66)
Extractia molarului 2 superior:
Morfologia molarului 2 este similara cu cea a molarului 3 superior
Radacinile sunt mai lungi si mai putin divergente ca la molarul unu superior
5
A.
Tehnica este aceasi ca la toti molarii superiori
Instrumentarul folosit este similar celui utilizat pentru extractia molarului 3 superior
Este extras mai usor decat molarul unu superior
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 66)
Contraindicatii locale ale extractiei dentare sunt:
Leziuni locale ale mucoasei orale
Sinuzita maxilara rinogena
6
A.
Boli cardiovasculare
Procese supurative cronice
Procese supurative acute
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
In cazul pacientilor care urmeaza tratamente anticoagulante:
Prezinta un risc major de sangerare masiva
Extractia se practica doar la INR <2.5
7
A.
Sutura plagii postextractionale nu este obligatorie
Se recomanda aplicarea unei placi de protectie ce se mentine 48-72 de ore
Se reia medicatia anticoagulanta a 3 a zi dupa extractie
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
Pag. 3 din 157
Extractia incisivilor superiori:
Osul alveolar prezinta o grosime mai redusa palatinal
Decolarea gingivo-mucoasei are rol de a mari dimensiunile coroanei clinice a dintelui
8
A.
Se aplica mai intai falca vestibulara a clestelui, dupa care falca palatinala
Luxarea dintelui se realizeaza in sens vestibulo-oral
Miscarile de rotatie nu sunt indicate a se aplica
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
Chiuretajul alveolei postextractionale:
Nu este indicat dupa extractii simple
Indeparteaza tesuturile patologice restante
9
A.
chiuretajul fundului alveolei se face cu presiune bine dozata
Se face cu o chiureta dreapta la mandibula sau una curba la maxilar
Este indicat dupa orice extractie dentara
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
Sutura postextractionala:
este obligatorie dupa orice extractie
se recomanda si in cazul extractiilor simple
10
A.
daca marginile plagii nu se pot afronta in totalitate nu se face sutura
sutura protejeaza chiagul alveolar
dirijeaza cicatrizarea
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
Extractia premolarului 1 superior:
premolarul 1 superior are frecvent o radacina si mai rar doua radacini
corticala vestibulara este mai sbtire decat cea palatinala
11
A.
luxarea se face in sens vestibulo-oral
dintele va fi extras prin tractiune in sens ocluzal si usor palatinal
clestele se aplica cat mai apical
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
Extractia caninului superior:
Radacina caninului determina prezenta eminentei canine
frecvent corticala palatinala este subtire
12
A.
decolarea gingivo-mucoasei se face cu ajutorul elevatorului sau sindesmotomului curb
o complicatie a extractiei este fracturarea unei portiuni din corticala palatinala
dupa luxatie, dintele este tractionat pe o directie vestibulo-incizala
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
Extractia molarului de minte superior erupt pe arcada:
are de obicei radacinile divergente
este extras cu clesti speciali pentru molari de minte superiori
13
A.
este extras cu clesti speciali pentru molari de minte superiori
frecvent extractia se face doar cu elevatoarele
fractura tuberozitatii este mai mica daca se foloseste elevatorul curb pentru extractia molarilor de minte superiori
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
Extractia molarului de minte mandibular erupt:
are de obicei radacini conice, fuzionate
osul alveolar este mai subtire vestibular
14
A.
osul alveolar prezinta o mare duritate la nivel retromolar
se descriu doua tehnici distincte de extractie a molarului trei mandibular
anestezia se realizeaza prin procedee diferite fata de cele folosite pentru ceilalti molari mandibulari
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
Reguli in folosirea elevatorului drept:
se aplica intotdeauna vestibular si lingual
suprafata convexa a partii active trebuie sa fie in contact cu dintele ce trebuie extras
15
A.
in timpul luxatiei nu se folosesc ca sprijin dintii adiacenti pentru a evita lezarea sau luxarea acestora
elevatorul drept nu se foloseste pentru extractia dintilor pluriradiculari daca radacinile nu au fost separate
capatul activ al elevatorului trebuie sa fie liber pentru a luxa dintele
B.
C.
D.
E.
(pag. 66)
Indicatiile de extactie a dintilor permanenti sunt multiple find legate de:
starea dintelui respective
starea dintilor antagonisti
16
A.
patologia structurilor adiacente
afectiunile asociate
tehnica aleasa
B.
C.
D.
E.
(pag. 64)
Pag. 4 din 157
Indicatiile extractiei dentare legate de patologia dento- paradontala:
dinti cu parodontopatie marginala cronica si mobilitate de gradul II- III
dinti malpozitionati
17
A.
dinti mult extruzati
dinti care au determinat procese supurative sinusale
dinti care intretin sinuzita maxilara odontogena
B.
C.
D.
E.
(pag. 64)
Indicatiile extractiei dentare legate de patologia pseudotumorala sau tumorala de cauza dentara:
dinti care au dus la aparitia unor leziuni hiperplazice reactive (epulis-like)
dinti care au suferit transformari chistice
18
A.
dinti vecini care sunt prinsi in procesul tumoral
dinti inclusi ce nu mai pot erupe
dinti cu distructii coronoradiculare intinse
B.
C.
D.
E.
(pag. 64)
Indicatii extractiei dentare legate de patologia traumatica OMF
dinti cu fracturi radiculare, oblice sau longitudinale
dinti din focare de fractura ale oaselor
19
A.
dinti erupti ce provoaca inghesuiri
dinti in malpozitie care produc leziuni traumatice
dinti luxati complet in urma traumatismelor OMF
B.
C.
D.
E.
(pag. 64)
Indicatiile extractiei dentare legate de anomalii de numar, forma, pozitie ale dintilor:
dinti inclusi ce nu mai pot erupe
dinti inclusi ce provoaca inghesuiri
20
A.
dinti extruzati
dinti luxati complet
dinti in malpozitie ce nu pot fi redresati ortodontic
B.
C.
D.
E.
(pag. 64)
Contraindicatiile absolute ale extractiei dentare sunt:
leucemia acuta
prolaps de valva mitrala
21
A.
infarct miocardic mai recent de 4 luni
infarct miocardic mai vechi de 6 luni
procese supurative acute
B.
C.
D.
E.
(pag. 65)
Contraindicatiile locale ale extractiei dentare sunt:
stomatita orala
sinuzita maxilara rinogena
22
A.
leucemie acuta
abcese periosoase
tumori benigne labio- cervicale
B.
C.
D.
E.
(pag. 65)
Tema nr. 3
Patologia eruptiei dentare
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 116-122, 131-157, 159-169
Factorii ce nu usureaza odontectomia M3 inferior.
raportul direct cu canalul mandibular
spatiul fata de molarul doi
1
A.
pozitie mezio- angulara
radacini conice sau fuzionate
spatiu parodontal larg
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 141)
In etiopatogenia incluziei dentare sunt incriminati factori locali
anomalii cromozomiale
tulburari metabolice
2
A.
despicaturile labio-maxilo-palatine
persistenta pe arcada peste limita normala cronologica a dintelui temporar
dizostoza cleidocraniana
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 131)
Complicatii septice locale asociate incluziei M3 inferior
septicemia
osteomielita
3
A.
tromboflebita de sinus cavernos
abces endooral
meningita
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 141)
Pag. 5 din 157
Contraindicatiile redresarii chirurgical- ortodontice a caninului inclus
pacienti tineri
spatiu insuficient pe arcada si nu poate fi creat prin metode ortodontice
4
A.
dintele nu prezinta anomalie de forma sau volum
dintele se afla este intr-o pozitie verticala sau normal oblica
incluzia nu este profunda
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 165)
Complicatiile dupa odontectomia molarului de minte inferior
luxatia ATM
fractura mandibulei
5
A.
hemoragia postextractionala (precoce sau tardiva)
lezarea pachetului vascular nervos alveolar inferior
luxatia sau fractura molarului de 12 ani
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 151)
Factori locali incriminati in incluzia dentara
reducerea spatiului de pe arcada
cauze toxice (Raze X)
6
A.
modificarea axului de dezvoltare a dintelui
osteoscleroza procesului alveolar
disostoza cleidocraniana
B.
C.
D.
E.
(pag. 116)
Factori generali incriminati in incluzia dentara
deficite de crestere scheletala in anomaliile dento- maxilare (sindromul compresiei de maxilar)
sindromul Down
7
A.
avitaminoze (in special vitamina D)
tendinta filogenetica de reducere dimensionala a structurii osoase scheletale
disfunctii endocrine
B.
C.
D.
E.
(pag. 116)
Complicatii mecanice specifice incluziei dentare
pericoronarita
incongruenta dento- alveolara, rotatii, torsionari
8
A.
leziuni carioase
chisturi mandibulare
fracturi mandibulare
B.
C.
D.
E.
(pag. 122)
Factori care usureaza odontectomia M3 inferior
pozitia mezio- angulara
radacini lungi si subtiri
9
A.
clasa C dupa Pell si Gregory
spatiu paradontal ingust
radacini formate pe 1/3 sau 2/3
B.
C.
D.
E.
(pag. 141)
Tulburari nervoase asociate eruptiei si/ sau incluziei molarului de minte inferior
mortificari pulpare si resorbtii radiculare ale molarului de 12 ani
trismus
10
A.
sialoree, asialie
nevralgi dentare
gingivo- stomatita
B.
C.
D.
E.
(pag. 144)
Decapusonarea molarului de minte inferior este indicata in urmatoarele situatii:
spatiu suficient pe arcada
incluzie osoasa partiala sau totala
11
A.
incluzie verticala
capuson de mucoasa subtire, care acopera fata ocluzala a molarului de minte
spatiu retromolar insuficient
B.
C.
D.
E.
(pag. 146)
Factori care ingreuneaza odontectomia M3 inferior
radacini conice sau fuzionate
contact strans cu molarul doi
12
A.
incluzie osoasa completa
clasa I dupa Pell si Gregory
pozitia mezio- angulara
B.
C.
D.
E.
(pag. 141)
Contraindicatiile decapusonarii molarului de minte inferior
incluzie verticala
anomalii de forma sau volum ale coroanei si/ sau radacinilor molarului de minte
13
A.
incluzie submucoasa
capuson de mucosa gros
spatiu retromolar insuficient
B.
C.
D.
E.
(pag. 146)
Pag. 6 din 157
Acidente ce se pot produce in cursul odontectomiei M3 superior
luxarea sau facturarea molarului de 12 ani
fractura tuberozitatii
14
A.
hemoragie postoperationala
luxatia mandibulei
comunicare oro- sinuzala
B.
C.
D.
E.
(pag. 157)
Complicatiile dupa odontectomia M3 inferior sunt legate de:
luxatia mandibulei
fractura de unghi mandibular post operator
15
A.
durerea, edemul si trismusul postoperator
inghitirea sau aspirarea unor fragmente dentare sau osoase
complicatii infectioase
B.
C.
D.
E.
(pag. 151)
La examenul clinic al arcadelor dento- alveolare pot fi observate o serie de odificari care pot sugera prezenta incluziei dentare
prezenta pe arcada a dintelui temporar (insotita de lipsa dintelui definitiv)
absenta tremelor si diastemelor
16
A.
deplasari, rotatii si migrari ale dintilor vecini
prezenta unor fistule cronice
absenta proceselor inflamatori ale mucoasei (pericoronarite)
B.
C.
D.
E.
(pag. 117)
Factori locali incriminati in etiopatogenia incluziei dentare
despicaturile labio- maxilo- palatine
densitatea osului inconjurator
17
A.
anemiile
persistenta de lunga durata a dintilor temporari
traumatisme sau infectii ale germenelui dentar
B.
C.
D.
E.
(pag. 116)
Infectarea sacului pericoronar a molarului inclus se produce astfel:
printr-o leziune de decubit produsa de o proteza mobila
de la o gangrena complicata a dintilor antagonisti
18
A.
de la o punga parodontala de vecinatate
pe cale sanguina in cursul bolilor infectioase
de la un focar de osteomielita
B.
C.
D.
E.
(pag. 141)
Indicatiile redresarii chirurgical- ortodontice a caninilor inclusi
dintele prezinta anomalii de forma sau volum
dintele se gaseste in dreptul spatiului sau normal de eruptie
19
A.
incluzia este profunda
dintele este intr-o pozitie orizontala
la pacienti tineri
B.
C.
D.
E.
(pag. 165)
In odontectomia caninului inclus se pot produce o serie de accidente intraoperatorii
luxarea dintilor vecini
deschiderea foselor nazale
20
A.
fractura procesului alveolar
complicatii infectioase
deschiderea sinusului maxilar
B.
C.
D.
E.
(pag. 161)
Tema nr. 4
Tratamentul chirurgical al leziunilor periapicale
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 174-194
Indicatiile rezectiei apicale
resorbtii radiculare externe sau interne
fractura radiculara verticala
1
A.
obturatii de canal in exces ce nu mai pot fi indepartate
raportul nefavorabil coroana radacina
cai false, perforatii ale podelei camerei pulpare
B.
C.
D.
E.
(pag. 174)
Contraindicatiile absolute ale rezectiei apicale
imposibilitatea de abord mai ales in cazul efectuari interventiei la dintii laterali
resturi radiculare cu o absenta marcata de tesuturi dure dentare
2
A.
vecinatatea unor formatiuni anatomice
pacienti cu teren nefavorabil
fractura radiculara orizontala
B.
C.
D.
E.
(pag. 175)
Pag. 7 din 157
Contraindicatiile relative ale rezectiei apicale
corticala vestibulara groasa
dinti fara valoare protetica
3
A.
daca dupa indepartarea apexului raman 2/3 din lungimea radacinii implantata in os sanatos
parodontopatie marginala cronica
imposibilitate de abord din cauze diverse (microstomie, sclerodermie)
B.
C.
D.
E.
(pag. 175)
Avantajele lamboului semilunar pentru rezectia apicala
dimensiunile limitate ale lamboului ofera un acces minim
pacientul poate mentine o buna igiena orala
4
A.
necesita o anestezie locala extinsa
nu se intervine asupra margini gingivale libere
nu exista un punct de referinta pentru repozitionarea lamboului
B.
C.
D.
E.
(pag. 177)
Dezavantajele lamboului intrasulcular triunghiular (sau “in L”)
sutura interdentara este mai dificila
este indicat pentru dintii cu radacini scurte
5
A.
irigatia lamboului este minima
interesarea festonului gingival poate duce la un deficit fizionomic
igiena orela mai dificil de mentinut
B.
C.
D.
E.
(pag. 178)
Dezavantajele lamboului intrasulcular trapezoidal pentru rezectia apicala
tensiunea in lambou este minima
vascularizatia lamboului este deficitara
6
A.
radacinile dentare sunt vizibile in totalitate
sutura interdentara este mai dificila
decolarea lamboului dificila la inceput
B.
C.
D.
E.
(pag. 179)
Avantajele lamboului Ochsenbein- Luebke in rezectia apicala
accesul este favorabil dupa decolarea lamboului
irigatia lamboului este maxima
7
A.
festonul gingival nu este interesat
pacientul poate mentine o buna igiena orala
ofera un acces favorabil pentru chirurgia paradontala
B.
C.
D.
E.
(pag. 177)
Principii generale privind incizia si crearea lambourilor in rezectia apicala
incizia verticala se va extinde in mucoasa mobile
incizia se va realiza printr-o miscare ferma si continua
8
A.
baza lamboului nu erebuie sa fie mai larga decat marginea sa libera
lamboul va fi adaptat la situatia clinica data de edentatiile protezate conjunct
lamboul va fi creat incat sa protejeze structurile anatomice de vecinatate
B.
C.
D.
E.
(pag. 181)
Principii generale privind rezectia si indepartarea apexului
nu se va rezeca mai mult de 1/3 din lungimea radacini
in cazul unei obturatii de canal incomplete este necesara rezectia apicala pana la nivelul acesteia
9
A.
se va rezeca un segment apical de 1-3 mm rareori mai mult
planul de sectiune va fi bizotat spre vestibular la 45º
in cazul uniu chist extins la mai multi dinti se va practica rezectia apicala numai la dintele cauzal
B.
C.
D.
E.
(pag. 187)
Situatii clinice ce necesita obturatie de canal intraoperator pe cale directa
ace rupte pe canal
prezenta unei reconstituiri corono- radiculare
10
A.
obturatie veche si incompleta care nu poate fi indepartata in intregime
canale cu secretie persistenta
radacini cu anomalii ale canalelor
B.
C.
D.
E.
(pag. 188)
Calitatile materialelor de obturatie retrograde
sa fie solubil si stabil volumetric
sa permita priza si adeziunea la substratul radicular in mediu umed
11
A.
sa prezinte radioopacitate
sa realizeze sigilarea tridimensionala a canalului radicular
sa fie biocompatibil
B.
C.
D.
E.
(pag. 190)
Pag. 8 din 157
Accidente intraoperatorii intanlite in rezectia apicala
lezarea apexului dintelui vecin
rezectia incomplete a apexului si neindepartarea acestuia
12
A.
fractura radacinii
necroza osului prin frezaj intempestiv fara racire
patrunderea cu instrumentarul rotativ in fosa nazala, sinus maxilar
B.
C.
D.
E.
(pag. 192)
Complicatii postoperatorii imediate ale rezectiei apicale
mobilitate excsiva a dintelui din cauza compromiterii implantarii
suprainfectare
13
A.
tulburari de sensibilitate (hiperestezi si/sau parestezii)
hemoragie postoperatorie
hematom
B.
C.
D.
E.
(pag. 193)
Complicatii postoperatorii tardive ale rezectiei apicale
edem
tulburari de vindecare
14
A.
colorarea tesuturilor din cauza materialelor de obturatie
suprainfectare
mobilitate excesiva a dintelui din cauza compromiterii implantarii
B.
C.
D.
E.
(pag. 193)
Avantajele lamboului intrasulcular trapezoidal in rezectia apicala
este indicat pentru abordul mai multor dinti
ofera un acces favorabil pentru chirurgia paradontala
15
A.
decolarea lamboului este dificila la inceput
sutura interdentara se realizeaza cu usurinta
tensiunea in lambou este minima
B.
C.
D.
E.
(pag. 179)
Indicatiile rezectiei apicale
fractura radiculara a 1/3 apicale
parodontita apicala acuta
16
A.
dinti fara valoare protetica
dinti cu implantare compromisa
fractura radiculara verticala
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 175)
Dezavantajele lamboului semilunar pentru rezectia apicala
nu se intervine asupra marginii gingivale libere
dimensiunile limitate ale lamboului ofera un acces minim
17
A.
repozitionarea lamboului nu ridica probleme existand puncte de referinta
accesul este favorabil dupa decolarea lamboului
insertia gingivala marginala nu este modificata
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 177)
Contraindicatii absolute ale rezectiei apicale
vecinatatea unor formatiuni anatomice importante
pacienti cu imunosupresie
18
A.
raport nefavorabil coroana- radacina
inposibilitate de abord din cauze diverse (microstomie, sclerodermie)
corticala vestibulara groasa
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 175)
Complicatii postoperatorii tardive intanlite in rezectia apicala
edem
suprainfectare
19
A.
hematom
necroza osului prin frezaj intempestiv fara racire
hemoragie postoperatorie
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 193)
Accidente intraoperatorii in rezectia apicala
ramanerea de material de obturatie in campul operator
suprainfectare
20
A.
hematom
fractura radacinii
mobilitate excesiva a dintelui din cauza compromiterii implantarii
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 192)
Pag. 9 din 157
Tema nr. 5
Tratamentul chirurgical preprotetic
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 198-220
Frenurile labiale sau lingual:
necesita de cele mai multe ori corectare chirurgicala
in scop ortodontic se intervine asupra frenurilor linguale
1
A.
frenul labial poate determina aparitia unei pseudo-anchiloglosii
frenurile labiale pot impiedica inserarea protezelor mobile
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 198)
Frenul lingual:
este constituit din tesut fibros
poate sa contina si fibre muscular din m hipoglos
2
A.
se corecteaza prin frenoplastie in z
poate sa dea tulburari de fonatie
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 200)
Frenul labial:
este format dintr-un strat subtire de tesut conjunctiv dens
sunt folosite in mod curent 2 tehnici chirurgicale de corectare
3
A.
frenul labial inferior anormal inserat poate fi responsabil de trauma locala
nivelul insertiei alveolare este fix
insertia alveolara a frenului poate sa depaseasca nivelul papilei incisive la mandibula
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 199)
Hiperplazia inflamatorie:
indiferent de faza de evolutie tratamentul este chirurgical
interventia chiruricala se face numai sub anestezie generala
4
A.
este o hiperplazie de iritatie
dupa interventia chirurgicala nu se poarta proteza 48-72 de ore
leziunea este localizata numai in fundul de sac vestibular
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 203)
Fibromatoza tuberozitara:
clinic, leziunea prezinta o mucoasa cu suprafata neregulata
prin prezenta sa creste distant dintre tuberozitate si apofiza coronoida
5
A.
tratamentul este numai chirurgical
este preferata sutura cu fire separate pentru vindecarea primara a plagii
dupa interventia chirurgiala proteza nu se aplica pentru 48-72 de ore
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 204)
Hiperplazia inflamatorie papilara palatinala:
apare la pacientii noi purtatori de proteeze totale
examenul histopatologic se efectueaza obligatoriu
6
A.
aplicarea protezei postinterventional creste disconfortul postoperator
vindecarea se realizeaza per secundam
etiologia este iritativ-mecanica cronica
B.
C.
D.
E.
(pag. 206)
Creasta balanta:
este o zona de hiperplazie de aspect inflamator
localizata de obicei in zonele frontale edentate
7
A.
purtarea protezei rebazate dupa interventia chirurgicala nu este obligatorie
corectarea acestei leziuni creste inaltimea sacului vestibular
apare atat la mandibula cat si la maxilar
B.
C.
D.
E.
(pag. 207)
Plastia santului pelvilingual:
este indicate cand osul alveolar are un contur necorespunzator protezarii
inaltimea osului alveolar este mai mica de 15 mm
8
A.
se indica a se efectua sub anestezie generala
la final se aplica un conformator chirurgical fixat pentru 2-3 zile
suprafata expusa a periostului e acoperita cu grefe de piele
B.
C.
D.
E.
(pag. 208)
Pag. 10 din 157
Vestibuloplastia la maxilar:
prin aceasta interventie tesutul submucos e indepartat
mucoasa labial si vestibulara sunt repozitionate cu ajutorul unei proteze totale fixate cu suruburi transcorticale
9
A.
indicata atunci cand mucoasa labial mobile este scurta
incizia se realizeaza la nivelul fundului de sac vestibular
indicata la pacientii cu atrofie severa sis ant vestibular neutru
B.
C.
D.
E.
(pag. 209)
Torusul palatin:
este localizat la mandibula
are etiologie necunoscuta
10
A.
are dimensiuni si forma variabile
are o crestere progresiva dimensionala
este acoperit frecvent de o mucoasa normal
B.
C.
D.
E.
(pag. 211)
Torusul mandibular:
are o crestere brusca asmptomatica
e localizat pe versantul lingual al procesuli alveolar mandibular
11
A.
este uni- sau bilateral
este localozat la maxilar
la pacientii edentate total se indica rezectia modelanta
B.
C.
D.
E.
(pag. 211)
Osteoamele periferice:
sunt localizate frecvent vestibular
apar atat la mandibula cat si la maxilar
12
A.
sutura se face cu fir continuu
de obicei nu necesita tratament
se intervine doar daca provoaca tulburari functionale
B.
C.
D.
E.
(pag. 212)
Tuberoplastia:
tehnica se efectueaza sub anestezie locala
indicata la pacientii cu sant retro-tuberozitar mare
13
A.
prezinta risc de hemoragie masiva
nu se poate anticipa adancimea santului retrotuberozitar rezultat postoperator
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
(pag. 211)
Tema nr. 6
Infectii oro-maxilo-faciale
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 242-268, 270-288
Semne generale ale flegmonului:
temperatura intre 36-38 gr C
pastrarea statusului mental
1
A.
hipoglicemie
aliura ventriculara mai mica decat 90
tahipnee
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 245)
Abcesul spatiului vestibular:
din punct de vedere evolutiv putem surprinde 3 faze
in faza submucoasa durerile sunt intense
2
A.
tratamentul consta in incizie si drenaj pe cale exo-orala a colectiei purulente
tratamentului chirurgical I se asociaza analgezice si AINS
antibioterapia este obligatorie
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 247)
Abcesul spatiului palatinal:
are ca punct de plecare incisivii laterali inferiori
diagnosticul diferential se face cu diferite tumori ale mandibulei
3
A.
este delimitat caudal de palatal dur
poate depasi rafeul median
un drenaj eficient al colectiei purulente nu necesita antibioterapie
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 248)
Abcesul spatiului paramandibular:
este o supuratie a portiunii superioare a spatiului bucal
abordul este intotdeauna endooral
4
A.
incizia orala este plasata orizontal in vestibulul superior in dreptul premolarilor
cea mai frecventa cauza este pericoronarita supurata a molarului 3 superior
examenul oral este dificil datorita trismusului
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 253)
Pag. 11 din 157
Delimitarea spatiului canin:
medial: spatial bucal
superior: marginea infraorbitala
5
A.
lateral: oasele nazale
anterior: osul maxilar
inferior:tegumentul
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 254)
Delimitarea spatiului bucal:
superior: arcul zigomatic
inferior : tegumentul
6
A.
anterior: spatial corpului mandibular
medial: m. buccinator
posterior: spatial maseterin
B.
C.
D.
E.
(pag. 251)
Abcesul spatiului genian:
punct de plecare cel mai frecvent premolarii superiori si inferiori
marginea bazilara ramane accesibila palparii
7
A.
diagnosticul inferential se face cu flegmonul difuz hemifacial
drenajul optim se realizeaza pe cale endoorala
nu este obligatorie suprimarea factorului cauzal
B.
C.
D.
E.
(pag. 252)
Abcesul spatiului canin:
este dat de pocesul apical al caninilor inferiori
erodeaza corticala osoasa sub insertia m. ridicator al unghiului gurii
8
A.
tumefactia sterge santul nazo-genian
procesul infectios se poate extinde spre regiunile vecine
se poate complica si cu tromboflebita sinusului cavernos
B.
C.
D.
E.
(pag. 254)
Abcesul spatiului infratemporal:
are ca punct de plecare punctia sinusala gresit efectuata
diagnosticul diferential se face cu nevralgia de trigemen
9
A.
abordul poate fi endooral sau cutanat
pacientii au temperatura este normala
pacientii prezinta hemicranii de intensitate foarte mare
B.
C.
D.
E.
(pag. 256)
Delimitarea spatiului submandibular:
lateral: m. milohioidian
anterior:spatial submental
10
A.
inferior: osul hioid
posterior: m. hioglos
inferior: m. stiloglos
B.
C.
D.
E.
(pag. 257)
Abcesul spatiului submandibular:
are punct de plecare molarul 3 superior
marginea bazilara a mandibulei este mascata in treimea sa posterioara
11
A.
diagnosticul diferential se face cu abcesul salivar
antibioterapia nu este necesara
diagnosticul diferential se face cu adenopatii metastatice
B.
C.
D.
E.
(pag. 258)
Abcesul spatiului submentonier:
are punct de plecare infectiile dento-parodontale ale molarilor inferiori
simptomatologia inflamatorie orala este absenta
12
A.
diagnosticul diferential se face cu stafilococii cutanate
incizia este endo-orala
tratamentul chirurgical se asociaza cu antibioterapie
B.
C.
D.
E.
(pag. 260)
Abcesul spatiului maseterin:
are ca punct de plecare patologia infectioasa a molarilor inferiori
procesul supurativ se poate localiza superficial imediat sub tegument
13
A.
edemul de vecinatate este absent
incizia se efectueaza numai cutanat
diagnosticul diferential se face cu tumorile maligne ale maxilarului
B.
C.
D.
E.
(pag. 261)
Spatiul laterofaringian – delimitare:
medial: spatial retrofaringian
lateral: muschii constrictor superiori ai faringelui
14
A.
posterior: capsula parotidiana
inferior: osul hioid
superior: baza craniului
B.
C.
D.
E.
(pag. 265)
Pag. 12 din 157
Abcesul spatiului retrofaringian:
are punct de plecare molarii inferiori
apare prin difuzarea procesului infectios din spatiile vecine
15
A.
Simptomele frecvente sunt febra si frisonul
clinic se evidentiaza tumeactia gatului
drenajul se asigura pe cale endo-orala
B.
C.
D.
E.
(pag. 266)
Abcesul spatiului prevertebral
nu este de cauza odontogena
diagnosticul diferential se face cu parotiditele supurate acute
16
A.
drenajul este asemanator cu cel al supuratiei retrofaringiene
se confunda usor cu abcesul de spatiu retrofaringian
supuratia poate evolua in sens ascendant
B.
C.
D.
E.
(pag. 267)
Abcesul limbii:
este de cauza odontogena
poate fi cauzat de leziuni traumatice ale limbii
17
A.
supuratia poate avea un caracter limitat
diagnosticul diferential se face cu tumorile benigne ale mandibulei
trismusul este accentuat
B.
C.
D.
E.
(pag. 268)
Flegmonul planseului oral:
se mai numeste si ,,angina Ludwig,,
cuprinde toate structurile planseului bucal
18
A.
are punct de plecare pericoronaritele supurate ale molarilor de minte superiori
debuteaza frecvent sub forma unei supuratii a spatiului vestibular
diagnosticul diferential se face cu adenopatii metastatice de nivel I suprainfectate
B.
C.
D.
E.
(pag. 270)
Flegmonul difuz hemifacial:
diagnosticul diferential se face cu abcesul palatinal
frecvent debutul mimeaza o supuratie a spatiului submandibular
19
A.
trismusul este absent
are ca punct de plecare traumatisme cranio-faciale
indepartarea factorului cauzal dentar este obligatoriu
B.
C.
D.
E.
(pag. 272)
Tema nr. 7
Afectiuni de origine dentara ale sinusului maxilar
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 292-308
Semne subiective majore ale sinuzitei maxilare acute:
rinoree purulenta
febra
1
A.
obstructie nazala
cacosmie
dureri cu iradiere in regiunea occipital
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 296)
Semne subiective minore ale sinuzitei maxilare acute:
halitoza
tuse
2
A.
curbatura
inapetenta
oboseala
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 297)
Sinuzita maxilara acuta de cauza dentara trebuie diferentiata de :
puseul de reacutizare a unei sinuzite maxilare cornice – pe baza anamnezei
sinuzita cronica rinogena
3
A.
sinuzita maxilara fungica
sinuzita maxilara alergica
mucocelul
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 299)
Sinuzita maxilara cronica de cauza dentara trebuie diferentiata de:
nevralgii infraorbitare
algii vasculare ale fetei
4
A.
sinuzita acuta rinogena
supuratii geniene de cauza dentara
tumori maligne de mezo- si de suprastructura
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 299)
Pag. 13 din 157
Cura radicala a sinusului maxilar:
are ca scop indepartarea in totalitate a mucoasei sinusului maxilar
procedeul chirurgical cel mai indicat este Caldwell-Luc
5
A.
postoperator pacientul poate present jena dureroasa meteo-dependenta
pot sa apara tulburari de sensibilitate la nivelul dintilor superiori
toate raspunsurile corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 302)
Sinusul maxilar:
este cel mai mic sinus paranazal
se formeaza in luna a2a-a3a a vietii intrauterine
6
A.
dezvoltarea definitiva se produce in jurul varstei de 15 ani
comunica cu cavitatea nazala la nivelul peretelui intersinonazal
este implicat in apararea imuna nespecifica
B.
C.
D.
E.
(pag. 292)
Sinuzita maxilara de cauza dentara:
este frecventa la copii si tineri
nu se intalneste niciodata la sugari
7
A.
are o incidenta scazuta in randul populatiei generale
este data de chisturi radiculare suprainfectate
are punct de plecare dintii grupului frontal maxilar
B.
C.
D.
E.
(pag. 295)
Factori favorizanti ai sinuzitei maxilare:
parodontita apicala acuta sau cronica a dintilor sinuzali
diabetul zaharat
8
A.
chisturi foliculare suprainfectate
osteita procesului alveolar
Hipertensiunea arterial
B.
C.
D.
E.
(pag. 295)
Semne obiective majore ale sinuzitei maxilare acute:
durere unilaterala
febra 38-39 C
9
A.
obstructie nazala
senzatie de plenitudine
anosmie
B.
C.
D.
E.
(pag. 296)
Semne obiective minore ale sinuzitei maxilare acute:
stare generala alterata
curbatura
10
A.
Halitoza
oboseala
hipertensiune arteriala
B.
C.
D.
E.
(pag. 297)
Sinuzita maxilara acuta de cauza dentara trebuie diferentiata de :
sinuzita acuta rinogena
sinuzita maxilara alergica
11
A.
supuratii geniene de cauza dentara
sinuzita cronica rinogena
nevralgii infraorbitre
B.
C.
D.
E.
(pag. 299)
Sinuzita maxilara cronica de cauza dentara trebuie diferentiata de:
sinuzita cronica rinogena
algii vasculare ale fetei
12
A.
nevralgii infraorbitare
sinuzita maxilara fungica
osteomielita maxilarului
B.
C.
D.
E.
(pag. 299)
Cura radicala a sinusului maxilar
are ca scop indepartarea in totalitate a mucoasei sinusului maxilar
are ca scop indepartarea partial a mucoasei sinusului maxilar
13
A.
procedeul chirurgical cel mai indicat este Caldwell-Luc
drenajul sinusului se asigura prin crearea unei contradeschideri in fosa nazala
poate da tulburari de sensibilitate la nivelul dintilor superiori
B.
C.
D.
E.
(pag. 302)
Plastia comunicarii oro-sinuzale se poate efectua prin alegerea urmatoarelor lambouri:
lambou in colereta rasturnat si suturat in defect
lambou vestibular si lambou palatinal
14
A.
lambou in colereta si lambou palatinal
lambou in colereta si lambou lingual
lambou lingual si lambou palatinal
B.
C.
D.
E.
(pag. 308)
Pag. 14 din 157
Comunicarea oro-sinuzala rezultata prin extractia complete a dintelui
atitudinea terapeutica se face in functie de dimensiunea deschiderii
daca deschiderea este sub 2 mm nu necesita tratament chirurgical
15
A.
daca deschiderea este peste 7 mm plastia comunicarii se face in 2 planuri
indiferent de deschidere este nevoie de tratament chirurgical
toate raspunsurile corecte
B.
C.
D.
E.
(pag. 304)
Tema nr. 8
Traumatologie oro-maxilo-faciala
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 312-335, 361-369, 379-382, 388-394
Factori de risc locali pentru vindecarea intarziata a plagilor:
suprainfectarea plagii
hematoame
1
A.
sutura plagii in tensiune
plagi zdrobite
toate raspunsurile corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 315)
Factori de risc generali pentru vindecarea intarziata a plagilor:
plagi zdrobite
corpi restanti in plaga
2
A.
deficite nutritionale
folosirea excesiva a electrocoagularii
toate raspunsurile corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 315)
Zone de minima rezistenta ale mandibulei sunt:
implanturi dentare inserate la nivelul mandibulei
zona parasimfizara
3
A.
colul condilului mandibular
gaura mentoniera
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 316)
Mecanisme de producer a fracturilor de mandibula:
mecanismul de flexie
mecanismul de presiune
4
A.
mecanismul de tasare
mecanismul de smulgere
toate raspunsurile corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 317)
Pentru stabilirea diagnosticului de fractura de madibula se recomanda urmatoarele tipuri de investigatii radiologice:
ortopantomograma
radiografia tangential de ram si unghi mandibular
5
A.
radiografia in incidenta Parma
radiografia in incidenta Caldwell
toate raspunsurile corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 332)
Factori de risc locali pentru vindecarea intarziata a plagilor:
suprainfectarea plagii
hematoame
6
A.
sutura plagii in tensiune
varsta avansata
radio/chimioterapia in antecedente
B.
C.
D.
E.
(pag. 314)
Factori de risc generali pentru vindecarea intarziata a plagilor:
plagi zdrobite
corpi restanti in plaga
7
A.
deficite nutritionale
diabet zaharat
varsta avansata
B.
C.
D.
E.
(pag. 314)
Fracturile subcondiliene joase:
linia de fractura este localizata la nivelul colului condilian
linia de fractura este situata sub insertia m. pterigoidian lateral
8
A.
capul condilului poate ramane angrenat in articulatie
fragmentul mic este basculat inauntru si inainte
sunt fracture ale apofizei condiliene
B.
C.
D.
E.
(pag. 327)
Pag. 15 din 157
Fracturile subcondiliene inalte:
linia de fractura are traiect oblic de la incizura sigmoida la marginea posterioara a mandibulei
fragmentul mare este tractionat in sus si inapoi de muschii ridicatori
9
A.
sunt fracturile colului condilian
deplasarile secundare sunt frecvente si de amploare
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
(pag. 327)
Oase ale viscerocraniului implicate in fracturile masivului facial
oasele zigomatice
oasele lacrimale
10
A.
gonionul
cornetele nazale superioare
sfenoidul
B.
C.
D.
E.
(pag. 361)
Fractura Le Fort I
se numeste disjunctie cranio maxilara joasa
edemul facial este important – facies in butoi
11
A.
este o fractura transversal joasa
semnul Guerin pozitiv
tulburari de ocluzie minima
B.
C.
D.
E.
(pag. 364)
Fractura Le Fort II
se numeste fractura tip Guerin
deformeaza etajul mijlociu al fetei
12
A.
pacientul prezinta chemozis conjunctivo-bulbar unilateral
pacientul prezinta epistaxis bilateral
mecanismul de producere este numai direct
B.
C.
D.
E.
(pag. 364)
Fractura Le Fort III
se mai numeste disjunctive cranio-maxilara inalta
mobilitate anormala a intregului etaj mijlociu al fetei in raport cu baza craniului
13
A.
se poate insoti de fractura bazei craniului
semnele clinice esentiale sunt aceleasi cu cele din fracturile Le Fort I
la nivel cervico-facial nu prezinta semne clinice majore
B.
C.
D.
E.
(pag. 365)
Semne clinice ale fracturilor anterioare de malar fara deplasare
echimoza palpebrala in binoclu
limitarea deschiderii gurii
14
A.
uneori epistaxis bilateral
echimoze ale conjunctivei bulbare
discreta hipoestezie in teritoriul infraorbital
B.
C.
D.
E.
(pag. 381)
semne clinice ale fracturilor anterioare de malar cu deplasare
exoftalmie sau enoftalmie
echimoza palpebrala in binoclu
15
A.
epistaxis unilateral
hipoestezie in teritoriul n infraorbital bilateral
crepitatii gazoase
B.
C.
D.
E.
(pag. 381)
Tema nr. 9
Chisturi si tumori benigne ale partilor moi orale si cervico-faciale
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 402-404, 406-426, 428-433, 437-443
Chistul branhial:
este asemanator cu chistul dermoid
abordul chirurgical se realizeaza pe cale endo-orala din motive estetice
1
A.
este intotdeauna benign
poate ajunge pana la dimensiuni de 8-10cm
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 407)
Chistul dermoid :
este aproape intotdeauna congenital
se poate confunda usor cu un chist branhial
2
A.
este o formatiune de natura tumorala
este un chist de dezvoltare
niciun raspuns nu este corect
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 403)
Chistul canalului tireoglos:
este un chist de dezvoltare
se malignizeaza frecvent
3
A.
are dimensiuni ce depasesc 10 cm
diagnosticul diferential se face cu chistul dermoid
este cel mai rar chist cervical
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 409)
Pag. 16 din 157
Gusa lingual:
consta in persistenta tesutului glandular parotidian aberant in baza limbii
este o formatiune chistica rara
4
A.
se poate maligniza usor
diagosticul diferential se face cu limfangioamele
niciun raspuns corect
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 410)
Mucocelul:
apare in urma unui traumatism acut asupra mucoasei orale
apare in urma unor microtraumatisme cronice asupra mucoasei orale
5
A.
de cele mai multe ori se sparge eliminand continutul salivar
evolueaza spre vindecare spontana
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 410)
Chistul dermoid
este un chist de dezvoltare
diagnosticul diferential se face cu ranula sublinguala
6
A.
apare frecvent la adultii tineri
include intotdeauna structure derivate din toate cele 3 straturi germinative embrionare
este aproape intotdeauna congenital
B.
C.
D.
E.
(pag. 403)
Chistul teratoid:
are aceeasi localizare ca si chistul dermoid
diagnosticul diferential se face cu chistul dermoid
7
A.
este aproape intotdeauna congenital
este o formatiune de natura tumorala
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
(pag. 404)
Chistul branhial:
este localizat de a lungul m. sternocleidomastoidian
apare in special la adolescent sau adulti tineri
8
A.
este mai recent la sexul masculin
are o perioada scurta de latent dupa care se dezvolta rapid volumetric in aprox. 1-3 saptamani
diagnosticul diferential se face cu limfangioamele cervical
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
Chistul canalului tireoglos
diagnosticul diferential se face cu tumorile benign ale mandibulei
apare frecvent in intervalul de varsta 15-30 de ani
9
A.
apare frecvent pe linia mediana
are dimensiuni relative mici
afecteaza mai des sexul feminine
B.
C.
D.
E.
(pag. 409)
Mucocelul:
se poate transforma intr-un sialochist
este frecvent la tineri si adulti si mai rar la copii
10
A.
este frecvent pe mucoasa jugala
apare rar la nivelul buzei superioare
nu este un chist in adevaratul sens al cuvantului
B.
C.
D.
E.
(pag. 411)
Gusa linguala:
este o formatiune chistica
este mai frecventa la sexul masculin
11
A.
creste in timpul menstruatiei
se diferentiaza cu rabdomiosarcom
tratamentul in majoritatea cazurilor nu este chirurgical
B.
C.
D.
E.
(pag. 410)
Ranula:
este caracteristica glandelor salivare mici
este o formatiune chistica ce se poate maligniza usor
12
A.
prezinta o coloratie tipica albastruie
se poate perfora spontan
diagnosticul diferential se face cu chistul gastrointestinal heterotopic
B.
C.
D.
E.
(pag. 413)
Chistul sebaceu
se mai numeste si chist epidermoid
isi are originea la nivelul folicului pilos
13
A.
ia nastere prin blocarea excretiei de sebum
apare relative rar la nivel genian
este frecvent la pubertate
B.
C.
D.
E.
(pag. 415)
Tumori Epulis-like sunt:
granulomul piogen
granulomul congenital
14
A.
lipomul
macula melanica orala
rabdomiomul
B.
C.
D.
E.
(pag. 416)
Pag. 17 din 157
Tumori benigne musculare sunt:
miozita osifianta
granulomul congenital
15
A.
hemangiomul
fibromul
hipertrofia maseterina benigna
B.
C.
D.
E.
(pag. 416)
Granulomul piogen
este o formatiune tumorala vasculara
este o formatiune tumorala maligna
16
A.
este o hiperplazie reactiva a mucoasei cavitatii orale
nu are character piogen
este o masa pseudotumorala pediculata sau sesila
B.
C.
D.
E.
(pag. 418)
Fibromul osifiant periferic:
se numeste si epulis fibros
nu este un fibrom propriu-zis
17
A.
are intotdeauna legatura cu un dinte cauzal
se localizeaza la nivelul palatului moale
apare mai frecvent la sexul masculin la pacientii in varsta
B.
C.
D.
E.
(pag. 420)
Granulomul periferic cu celule gigante:
se numeste si epulis cu celule gigante
are etiologie iritativa
18
A.
apare la orice varsta
se localizeaza exclusiv la nivelul planseului oral
are dimeniuni ce depasesc 8-10 cm
B.
C.
D.
E.
(pag. 421)
Granulomul congenital:
are caracter recidivant
este o leziune frecventa intalnita la nou-nascuti
19
A.
diagnosticul diferential se face cu chistul gingival al nou-nascutului
este frecvent la adolescenti
tratamentul este chirurgical
B.
C.
D.
E.
(pag. 423)
Papilomul:
este o proliferare tumorala maligna
este o proliferare tumorala maligna
20
A.
este o formatiune tumorala cu crestere exofitica,verucoasa sau conpidiforma
dimensiunea mai mare de 1 cm apare excetional
diagnosticul diferential se face cu fibromul mucoasei orale
B.
C.
D.
E.
(pag. 425)
Tema nr. 10
Chisturi, tumori benigne si osteopatii ale oaselor maxilare
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 450-471, 474-485, 488-510, 512-517
Chisturile odontogene sunt:
keratochistul odontogen
chistul canalului incisiv
1
A.
chistul nazo-labial
chistul nazo-palatin
toate raspunsurile corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 450)
Chisturile neodontogene sunt:
chistul folicular
chistul de eruptie
2
A.
chistul gingival al adultului
chistul median mandibular
niciun raspuns corect
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 450)
Chisturi inflamatorii sunt:
chistul rezidual
chistul osos anevrismal
3
A.
chistul nazo-palatin
chistul Gorlin
chistul sialo-odontogen
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 450)
Keratochistul odontogen:
a fost denumit si chist primordial
reprezinta 5-10 % din totalul chisturilor odontogene
4
A.
radiologic apare sub forma unor leziuni osoase radotransparente cu limite nete
tratamentul este chirurgical
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 453)
Pag. 18 din 157
Cherubismul
este o afectiune frecventa cu caracter familial
se manifesta de obicei in primele 3 luni de viata
5
A.
copii au aspect de ,,heruvim,,
exista 2 forme anatomo-clinice de cherubism
niciun raspuns corect
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 512)
Chisturi odontogene sunt:
chistul dentiger
chistul odontogen calcificat
6
A.
hematomul de eruptie
chistul radicular
defectul osos Stafne
B.
C.
D.
E.
(pag. 450)
Chisturi neodontogene sunt:
chistul nazo-platin
chistul nazo-labial
7
A.
chistul osos traumatic
chistul parodontal lateral
chistul gingival al nou-nascutului
B.
C.
D.
E.
(pag. 450)
Chistul folicular:
este denumit si chist dentiger
diagnostic diferential se face cu ameloblastomul
8
A.
tratamentul consta in chistectomie
recidivele sunt frecvente chiar si dupa indepartare completa
se transforma rapid in tumori maligne
B.
C.
D.
E.
(pag. 458)
Chistul de eruptie:
este analogul la nivelul partilor moi al chistului folicular
nu are cauza dentara
9
A.
mucoasa acoperitoare este franjurata
diagnosticul diferential nu ridica probleme
examenul histopatologic este rareori efectuat
B.
C.
D.
E.
(pag. 458)
Chistul parodontal lateral:
este un chist primordial derivate din resturile Malassez
deriva din resturile lamei dentare
10
A.
radiologic se observa radiotransparenta de peste 3-4 cm
dintii adiacenti sunt mobile si devitali
diagnosticul diferential se face cu chistul radicular primordial
B.
C.
D.
E.
(pag. 460)
Chistul gingival al adultului:
diagnosticul diferential se face cu tumorile maligne ale mandibulei
aspectul histopatologic este similar chistului parodontal lateral
11
A.
apar recidive si dupa extirparea completa
tratamentul consta in chistectomie simpla
radiologic se evidentiaza resorbtie osoasa
B.
C.
D.
E.
(pag. 461)
Chistul odontogen glandular:
este o entitate anatomo-patologica frecventa
clinic apare frecvent la adolescenti
12
A.
in majoritatea cazurilor afecteaza maxilarul in regiunea posterioara
initial este asimptomatic
diagnosticul diferential se face cu ameloblastomul
B.
C.
D.
E.
(pag. 463)
Chistul nazo-palatin:
este chistul canalului incisiv
este cel mai rar chist neodontogen al cavitatii orale
13
A.
este cel mai rar chist odontogen al cavitatii orale
radiologic se evidentiaza o radiotransparenta bine delimitata
dupa extirpare completa nu apar recidive
B.
C.
D.
E.
(pag. 464)
Chistul nazo-labial:
patogenia sa este incerta
apare de obicei la persoanele adulte
14
A.
mai frecvent la sexul masculin
este un chist de dezvoltare
apare frecvent in partile moi ale buzei superioare
B.
C.
D.
E.
(pag. 465)
Chistul radicular:
este un chist inflamator endoosos
este o complicatie a patologiei dentare
15
A.
prezinta 2 forme anatomice
este cel mai frecvent chist din patologia oaselor maxilare
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
(pag. 466)
Pag. 19 din 157
Ameloblastomul intraosos solid sau multichistic
poate sa apara la orice varsta
este rar intre 10-19 ani
16
A.
este frecvent localizat la maxilar
radiologic are aspect de radiotransparenta multiloculara cu margini regulate
initial tumora este asimptomatica
B.
C.
D.
E.
(pag. 474)
Ameloblastomul unichistic:
poate aparea de novo sau prin transformarea tumorala benigna a epiteliului unui chist odontogen
diagnosticul de ameloblastom chistic se stabileste dupa examenul histopatologic
17
A.
diagnosticul diferential se face cu chistul rezidual
radiologic se prezinta sub forma unei radiotransparente multiloculare slab delimitate
reprezinta 20-25% din totalul ameloblastoamelor
B.
C.
D.
E.
(pag. 480)
Fibromul ameloblastic:
se confunda adeseori cu odontomul
localizarea predilecta este la mandibula in zona anterioara
18
A.
clinic este in general asimptomatic
are aspectul unei mase tumorale lichide apparent delimitate la exterior de o capsula
mai frecvent la sexul feminin
B.
C.
D.
E.
(pag. 483)
Cementoblastomul:
afecteaza mai adesea dintii maxilari
apare mai frecvent la adultii peste 30 de ani
19
A.
diagnosticul diferential se face osteoblastomul
este o proliferare de tip hamartom a cementoblastilor
se asociaza cu o simptomatologie dureroasa difuza
B.
C.
D.
E.
(pag. 492)
Tema nr. 11
Tumori maligne oro-maxilo-faciale
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 545-584
Factorii de prognostic rezervat legati de adenopatia cervical sunt:
un numar crescut de ganglioni clinic pozitivi
prezenta ganglionilor la nivele c ervicale inferioare
1
A.
implicarea ganglionilor controlaterali sau bilateral
ruptura capsulara si invadarea partilor moi invecinate
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 569)
Radiatiile solare:
Au lungimi de unda intre 200 si 1800 nm
Spectrul infrarosu este de la 500 la 1400 nm
2
A.
Spectrul infrarosu este responsabil de modificarile tesutului conjunctiv
Spectrul vizibil este de 760 la 1800 nano metri
Radiatiile UVA sunt responsabile de arsurile solare
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 546)
Din cadrul leziunilor premaligne fac parte:
Fibroza submucoasa orala
Eritroleucoplazia
3
A.
Lichenul plan
Glosita sifilitica
Candidoza hiperplazica
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 551-552)
Elementele clinice ale ulceratiei tumorale maligne oro-maxilo-faciale au urmatoarele caracteristici:
Fundul ulceratiei are aspect granular
Fundul ulceratiei are aspect neted
4
A.
Marginile ulceratiei sunt rulate spre exterior
Marginile ulceratiei au un versant extern anfractuos
Marginile ulceratiei au un versant intern neted
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 553)
Pag. 20 din 157
Cheilita actinica:
Apare mai frecvent la persoanele sub 45 de ani
Afecteaza cu predilectie sexul feminin
5
A.
Se localizeaza in special la buza superioara
Se localizeaza in special la buza inferioara
Nici un raspuns nu este corect
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 556)
Factorii de risc local in aparitia tumorilor maligne oro-maxilo-faciale sunt:
Tutunul
Alcoolul
6
A.
Varsta
Radiatiile solare
Paramixovirusurile
B.
C.
D.
E.
(pag. 545-546)
Factorii generali de risc in aparitia tumorilor maligne oro-maxilo-faciale sunt:
Varsta
Radiatiile solare
7
A.
Deficitul imunitar
Alcoolul
Fumatul
B.
C.
D.
E.
(pag. 547-548)
Zonele orale de maxim risc in aparitia tumorilor maligne oro-maxilo-faciale sunt:
Buza
Fata ventral a limbii
8
A.
Mucoasa jugala
Fata dorsala a limbii
Fibromucoasa palatina
B.
C.
D.
E.
(pag. 550)
Leziunile cu potential de malignizare sunt:
Fibroza submucoasa orala
Glosita sifilitica
9
A.
Eritroplazia
Lichenul plan
Leucoplazia
B.
C.
D.
E.
(pag. 550-552)
Leziunile premaligne sunt:
Lichenul plan
Eritroleucoplazia
10
A.
Eritroplazia
Glosita sifilitica
Candidoza
B.
C.
D.
E.
(pag. 550-552)
Factorii care influenteaza diseminarea metastica a tumorii primare sunt:
Localizarea primara a tumorii
Dimensiunile tumorii primare
11
A.
Profunzimea invaziei
Invazia perinervoasa
Nici un raspuns nu este correct
B.
C.
D.
E.
(pag. 558)
Biopsia incizionala este indicata:
Leziunilor tumorale de dimensiuni mici
Tumorilor inoperabile
12
A.
Bolnavilor care refuza interventia chirurgicala
Leziunilor acute inflamatorii
Toate raspunsurile sunt false
B.
C.
D.
E.
(pag. 562)
Contraindicatiile biopsiei incizionale sunt date de :
Leziunile acute cu caracter inflamator
Leziunile vasculare
13
A.
Tumori parotidiene
Zone anatomice cu risc vital
Tumori inoperabile
B.
C.
D.
E.
(pag. 562)
Urmatoarele grade Papanicolau sunt adevarate:
Gradul 1 - absenta celulelor atipice
Gradul 2 – citologie sugestiva pentru malignitate
14
A.
Gradul 3 – citologia anormala dar fara semne de malignitate(modificari de tip inflamator)
Gradul 4- citologie foarte sugestiva pentru malignitate
Gradul 5 – caracter net de malignitate
B.
C.
D.
E.
(pag. 563)
Localizarile cele mai comune pentru metastaze la distanta ale tumorilor maligne oro-maxilo-faciale sunt:
Plamanii
Ficatul
15
A.
Oasele
Colonul
Creierul
B.
C.
D.
E.
(pag. 569)
Pag. 21 din 157
Asigurarea marginilor libere la nivelul partilor moi in cazul extirparilor curative se realizeaza:
Pentru tumorile T1 – margini libere negative la cel putin 1cm
Pentru tumorile T1 – margini libere negative la cel putin 1.5 cm
16
A.
Pentru tumorile T2 – margini libere negative la cel putin 2 cm
Pentru tumorile T3 – margini libere negative la cel putin 3 cm
Pentru tumorile T4 – margini libere negative la cel putin 4 cm
B.
C.
D.
E.
(pag. 571)
Evidarea cervicala radicala implica indepartarea urmatoarelor:
Glanda submandibulara
Teaca carotica
17
A.
Vena jugulara externa
Ganglionii cervcali
Muschiul omohioidian
B.
C.
D.
E.
(pag. 575)
Evidarea cervicala in aceeasi sedinta se face cand:
Se impune un abort cervical pentru tumora primara
Pacientii sunt batrani si nu pot suporta mai multe interventii chirurgicale
18
A.
Pacientii sunt tineri si pot suporta interventii chirurgicale de lunga durata
Profilactic
Toate raspusurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
(pag. 582)
Clasificarea TNM:
Tx – tumora primara nu poate fi evaluata
T1 – tumora intre 2 si 4 cm in dimensiunea sa maxima
19
A.
T2 – tumora mai mare de 4 cm in dimensiunea sa maxima
T3 – tumora mai mare de 4 cm in dimensiunea sa maxima
T2 – tumora intre 2 si 4 cm in dimensiunea sa maxima
B.
C.
D.
E.
(pag. 566)
Evidarea cervicala laterala intereseaza:
Nivelul 2
Nivelul 3
20
A.
Nivelul 4
Ganglionii suboccipitali
Nici unul din raspunsurile de mai sus
B.
C.
D.
E.
(pag. 579)
Tema nr. 12
Patologia articulatiei temporo-mandibulare
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 679-685, 687-693, 695-702
Una din urmatoarele metode terapeutice in sindromul algodisfunctional este contraindicata la ora actuala:
Un regim alimentar semilichid pe toata durata tratamentului
Imobilizare intermaxilara prin blocaj rigid
1
A.
Administrarea de analgezice si miorelaxante cu actiune centrala
Fizioterapia prin caldura superficiala sau in profunzime
Mecanoterapia
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 683)
Diagnosticul difererntial al artritei infectioase nespecifice se face cu urmatoarele afectiuni, cu exceptia:
Foliculita pretragiana
Luxatia articulatiei temporomandibulare
2
A.
Furunculul pretragian
Limfangita pretragiana
Parotiditele urliene
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 696)
Pozitiile patologice ale condilului in sindromului algodisfunctionall sunt:
Pozitia cranialal in fosa glenoida
Pozitia caudala
3
A.
Pozitia dorsala
Pozitia ventrala
Toata raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 679)
Pag. 22 din 157
Durerea in sindromul algodisfunctional este:
Cu caracter acut
Este simptomul predominant
4
A.
Este constanta
Este bine localizata
Toata raspunsurile sunt adevarate
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 681)
Hiperplazia condiliana apare mai frecvent in perioada:
13-17 ani
18-30 ani
5
A.
20-40 ani
50-60 ani
16-32 ani
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 687)
Factorii etiologici ce pot provoca devierea condililor de la pozitia lor normala sunt:
Pierderea molarilor si premolarilor
Stopuri ocluzale insuficiente in zona molarilor
6
A.
Contacte premature cu devieri si rotatii ale mandibulei
Interfente in lateralitate
Nici unul din raspunsurile de mai sus
B.
C.
D.
E.
(pag. 679)
Pozitiile patologice ale condilului in sindromul algo disfunctional sunt:
Pozitia centrica
Pozitia caudala,datorata pierderii molarilor si premolarilor
7
A.
Pozitia cranial in fosa,care are ca rezultat o comprimare a discului
Pozitia dorsala
Pozitia ventrala
B.
C.
D.
E.
(pag. 679)
Semnele clinice subiective in sindromul algo disfunctional sunt:
Oboseala musculara
Hipotonia muschilor masticatori
8
A.
Senzatie de obstructive auriculara unilateral
Deviatii ale mandibulei
Durere
B.
C.
D.
E.
(pag. 681)
Semnele clinice in contuziile ATM sunt:
Trismus accentuat
Devierea mentonului de partea afectata
9
A.
Hiposialie
Durere articulara spontana
Articulatie sensibila la palpare
B.
C.
D.
E.
(pag. 687)
Factorii favorizanti in luxatia anterioara acuta temporo –mandibulara sunt:
Laxitatea capsulei articulare
Cavitate glenoida putin adanca
10
A.
Deformari condiliene
Cresterea tonicitatii muschilor masticatori
Toate raspunsurile sunt false
B.
C.
D.
E.
(pag. 688)
In luxatia temporo – mandibulara anterioara bilaterala sunt prezente urmatoarele semne clinice:
Inocluzie vertical frontal
Linie interincisiva deviata
11
A.
Depresiune pretragiana
Mandibula este retrudata
Gura este partial deschisa
B.
C.
D.
E.
(pag. 688)
Luxatia temporo mandibulara anterioara unilaterala se manifesta prin:
Contact molar doar pe partea afectata
Linia interincisiva deplasata contralateral
12
A.
Obrazul este relaxat pe partea afectata
Obraz turtit si alungit pe partea opusa
Toate raspunsurile sunt adevarate
B.
C.
D.
E.
(pag. 689)
In luxatia temporo mandibulara posterioara apar urmatoarele simptome:
Obraji turtiti
Prognatism mandibular
13
A.
Gura intredeschia la 1-2 cm
Otoragie
Miscari mandibulare absente
B.
C.
D.
E.
(pag. 693)
Retrodiscita este:
Proces inflamator al capsulei si sinoviei
Produsa prin traumatism articular acut
14
A.
Cu frecventa mica
Produsa prin deplasari anterioare exaggerate
Produsa prin tulburari de ocluzie instalate treptat
B.
C.
D.
E.
(pag. 695)
Pag. 23 din 157
Simptomatologia artritei reumatoide este:
Tumefactie articulara
Limitarea progresiva a functiei articulare
15
A.
Crepitatii
Modificari ale ocluziei
Nici unul din raspunsurile de mai sus
B.
C.
D.
E.
(pag. 697)
Diagnosticul diferential al artritei infectioase nespecifice se face cu:
Pericoronarita supurata
Furunculul pretragian
16
A.
Limfadenita pretragiana
Parotiditele urliene
Foliculita pretragiana
B.
C.
D.
E.
(pag. 696)
Particularitatile afectiunilor degenerative artrozice sunt:
Apare la 40% din populatia peste 60 de ani
Consecutive traumatismelor articulare in antecedente
17
A.
Consecutive bruxismului
Deteriorarea tesutului articular moale
Examenul RX se efectueaza obligatoriu cu gura deschisa
B.
C.
D.
E.
(pag. 699)
Hiperplazia condiliana se caracterizeaza prin:
Apare mai frecvent la pacientii cu varsta intre si 13-27 ani
Etiopatogenie ereditara in afectarile bilaterale
18
A.
Alungirea ramului si corpului mandibulei de partea afectata
Ocluzie deschisa in zona frontala
Toate raspunsuile sunt false
B.
C.
D.
E.
(pag. 687)
Durerea in sindromul algo-disfunctional este:
Constanta
Insconstanta
19
A.
Are caracter acut
Are caracter cronic
Este simptomul predominant
B.
C.
D.
E.
(pag. 681)
Luxatia laterala are urmatoarele caracteristici:
Frecventa extrem de rara
Posibila numai prin asociere cu fractura subcondiliana
20
A.
Ocluzie incrucisata
Predomina semnele fracturii subcondiliene
Menton deviat de partea opusa leziunii
B.
C.
D.
E.
(pag. 693)
Tema nr. 13
Patologia glandelor salivare
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 719-720, 723-738, 744-753, 760-770
Litiaza salivara afecteaza cel mai frecvent cu varste intre:
5-10 ani
10-15 ani
1
A.
20-30 ani
30-60 ani
60-70 ani
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 723)
In abcesul salivar prin ostiumul canalului de excretie se elimina:
Saliva cu aspect normal
Saliva opalescent
2
A.
Puroi
Secretie seroasa
Secretie sero-sangvinolenta
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 727)
Litiazele glandelor salivare accesorii sunt:
Frecvente
Foarte frecvente
3
A.
Rare
Foarte rare
Exceptionale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 728)
Tratamentul de electie in cazul calculilor situati la nivelul canalului Stenon este:
Litotritia extracorporeala
Parotidectomia superficial
4
A.
Endoscopic
Parotidectomia totala
Nici una din variantele mentionate
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 733)
Pag. 24 din 157
Adenomul pleomorf se localizeaza cel mai frecvent la nivelul:
Glandelor salivare accesorii
Parotidei
5
A.
Glandei submandibulare
Glandei sub-linguale
Nici una din localizareile mentionate
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 744)
In lipsa unuii tratament imediat, sechelele cele mai frecvente si mai importante ale plagilor post-traumatice parotidiebe sunt:
Hemoragia
Hematomul
6
A.
Fistula salivara
Sindromul Frey
Paralizia de nerv facial
B.
C.
D.
E.
(pag. 719)
Intreruperea coninuitatii canalului stenon necesita:
Sutura acestia dupa descoperirea ambelor capete
Repozitionarea transjugala a segmentului posterior sectionat
7
A.
Radioterapie in doze sclerozante
Plastia cu grefa
Parotidectomie totala
B.
C.
D.
E.
(pag. 719)
Semnele clinice ale serostomiei sunt:
Mucoasa orala rosie, acoperita frecvent de depozite candidozice
Mucoasa orala este umeda palida
8
A.
Limba depapilata
Ragade comisurale
Carioactivitate crescuta, in special carii de colet
B.
C.
D.
E.
(pag. 722)
Calculii salivari sunt formati in principal din:
Fosfati de calciu
Fosfati de sodium
9
A.
Oxalati de calciu
Oxalati de potasiu
Carbonat de calciu
B.
C.
D.
E.
(pag. 725)
Calculii intracanaliculari au urmatoarele caracteristici:
Forma sferoidala
Sunt ovoidali
10
A.
Fusiformi
Au un sant longitudinal
Culoare galbuie
B.
C.
D.
E.
(pag. 725)
Litiaza salivara:
Apare cel mai frecvent in canaloul Stenon
Afecteaza preponderant sexul masculine
11
A.
Este mai frecvent in canalul Wharton sau glanda submandibulara
Este intalnita cel mai frecvent intre 30-60 de ani
Afecteaza preponderant sexul feminine
B.
C.
D.
E.
(pag. 723)
Dupa Dan Theodorescu, colica salivara se manifesta prin:
Febra
Criza dureroasa
12
A.
Sialoree reflexa
Tumora salivara fantoma
Congestive tegumentara salivara
B.
C.
D.
E.
(pag. 726)
Submaxilectomia este necesara cand:
Exista stadiul de abces salivar
Calcul situate intraglandular cu diametrul mai mic de 8 mm
13
A.
Esecul litotritiei extracorporeala
Calculi intraglandulari multipli
Exista calculi pe canalul Wharton palpabili in planseu in treimea anterioara
B.
C.
D.
E.
(pag. 733)
Parotidectomia in litiaza parotidiana se practica astfel:
In mod cu totul exceptional
Cand exista calculi multiplii (mai multi de 3) situati intraglandular
14
A.
Dupa esecul litotritiei
Cand calculi sunt situati intracanalicular in apropierea orificului de excretie
Toate raspuspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
(pag. 733)
Pag. 25 din 157
Adenomul pleomorf:
Se localizeaza cel mai frecvent la nivelul parotiodei
Se localizeaza cel mai frecvent la nivelul glandei submandibulare
15
A.
Apare in special in perioada 40-60 de ani
Apare in special in perioada 20-30 de ani
Toate raspunsile sunt false
B.
C.
D.
E.
(pag. 744)
Indiferent de localizare, evolutia adenomului pleomorf este:
Crestere lenta progresiva
Crestere rapida
16
A.
Absenta durerii
Durere
Se ascociaza adenopatia cervical
B.
C.
D.
E.
(pag. 744)
Semnele clinice de malignizare ale adenomului pleomorf parotidian sunt:
Alterarea starii genarale
Aparitia adenopatiei locoregionale
17
A.
Fixarea la tesuturile adiacente
Paralizia pe traectul unor ramuri sau pe tot teritoriul nervului facial
Hiposialie
B.
C.
D.
E.
(pag. 747)
Tumora Warthin
Apare mai frecvent intre 50-60 de ani
Apare mai fervent intre 30-60 de ani
18
A.
Afecteaza mai frecvent sexul masculine
Afecteaza mai frecvent sexul feminine
Este in stransa interdependent cu fumatul
B.
C.
D.
E.
(pag. 748)
Carcinoul adenoid chistic apare:
La copii
La adolescent
19
A.
La varsta adulta
Mai frecvent la sexul masculin
Fara predilectie la un anumit sex
B.
C.
D.
E.
(pag. 751)
Sindromul Frey se caracterizeaza prin:
Asialie
Hiperemia tegumentelor parotideo-maseterine
20
A.
Pareza nervului facial
Hipersudoratiein regiunea operata in timpul meselor
Hiperestezie in teritoriul nervului auriculo-temporar
B.
C.
D.
E.
(pag. 764)
Tema nr. 14
Tratamentul chirurgical al anomaliilor dento-maxilare severe
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 787-816
Tratamentul ortodontic prechirurgical:
este ultima etapa in planul general de tratament
tratamentul chirurgical trebuie instituit inainte ca dezvoltarea somatica sa se fi incheiat
1
A.
Tratamentul ortodontic depinde de rezultatul chirurgical
Obiectivele terapiei ortodontice se stabilesc in functie de tipul de interventie chirurgicala care se prefigureaza
Deplasarile dentare se fac mai lent in primele trei luni postoperator
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 787)
Decompensarea ortodontica:
in mod fiziologic dentitia va compensa functional anomalia
nu exista potential recidivant postchirurgial
2
A.
indicatia tratamentului chirurgical este data doar de succesul tratamrntului ortodontic
nu este necesara repozitionarea ortodontica a arcadelor dentoalveolare in functie de tratamentul chirurgical
nu sunt frecvente recidivele in cadrul chirurgiei segmentare
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 787)
Pag. 26 din 157
In cadrul tratamentului chirurgical:
Planificarea cefalometrica prechirurgicala ofera informatii esentiale pentru intervenţia chirurgicala
Nu se poate evalua preoperator rezultatul interventiei
3
A.
Evaluarea cefalometrica se poate face doar prin metode computerizate
Planificarea interventiei se face doar cu ortopantomografie
Evaluarea cefalometrica computerizata nu prezinta nici un dezavantaj
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 787)
Osteotomia sagitala a ramului mandibular
este tehnica cea mai putin utilizata
interventia se practics cu abord exooral
4
A.
interventia lasa cicatrici inestetice faciale
interventia se practica bilateral
prin aceasta metoda se pot corecta doar anomaliile in plan orizontal
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 790)
In cadrul interventiilor chirurgicale pentru anomaliile de clasa III-a
se avanseaza mai intai maxilarul inferior
gutiera intermediara este necesara doar pentru interventiile chirurgicale bimaxilare
5
A.
gutiera chirurgicala reflecta raporturile ocluzale intre maxilarul avansat si mandibula sectionata
sunt interventii chirurgicale monomaxilare
nu este necesara confectionarea unei gutiere finale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 789)
Planificarea interventiei chirurgicale pe baza studiului cefalometric
Dupa etapa de tratament ortodontic prechirurgical,este necesara o noua evaluare cefalometrica
Planificarea cefalometrica chirurgicala ofera informatii esentiale pentru interventia chirurgicala
6
A.
Este necesara o noua teleradiografie de profil
Mijloacele moderne computerizate nu prezinta nici un avantaj
Mijloacele moderne computerizate nu prezinta dezajantaje
B.
C.
D.
E.
(pag. 787)
Tehnicile chirurgicale de osteotomie utilizate În prezent pentru mandibula sunt urmatoarele
ostelotomia orizontala a ramului orizontal mandibular (Obwegwser-Dal Pont)
osteotomia verticala a ramului mandibular cu retrudare
7
A.
osteotomia ” In L inversat” a ramului mandibular cu retrudare
doar osteotomia corpului mandibular (Blair modificata)
adeseori este necesara o interventie de genioplastie
B.
C.
D.
E.
(pag. 789)
Osteotomia sagitala a ramului mandibular (Obwegeser- Dal Pont)
este metoda cea mai utilizata chirurgical
interventia se aplica prin abord endooral
8
A.
interventia se practica unilateral
linia de osteotomie intereseaza corticala interna a mandibulei intre spina Spix si incizura sigmoida
poate implica retrudarea pentru anomaliile de clasa a III-a
B.
C.
D.
E.
(pag. 790)
Osteotomia verticala a ramului mandibular (Caldwell Lettermann)
este o interventie mai rar folosita
se poate efectua doar pe cale endoorala
9
A.
se poate efectua doar pe cale exoorala
se poate efectua atat pe cale endoorala cat si pe cale cutanata
linia de osteotomie are traiect de la unghiul mandibulei pana la incizura sigmoida
B.
C.
D.
E.
(pag. 791)
Osteotomia cu ostectomia corpului mandibular (Blair)
este o interventie mai rar aplicata
conditia de baza este ocluzia functionala la nivelul grupului lateral
10
A.
este indicata in cazul anomaliilor de clasa a III-a cu prognatism manibular
este indicata in cazurile cu edentatie frontala
exista un risc minim de lezare a pachetului vasculonervos alveolar inferior
B.
C.
D.
E.
(pag. 792)
Pag. 27 din 157
Anomaliile in plan vertical prin deficit maxilar se caracterizeaza prin:
Etajul inferior al fetei micsorat
Buza superioara pare alungita
11
A.
Mentonul pare/este retrudat
Mentonul pare/este proeminent
Buza superioara pare scurtata
B.
C.
D.
E.
(pag. 810)
Tratamentul ortodontic prechirurgical consta in:
Decompensare ocluzala
Pozitionarea dintilor in functie de baza ososa
12
A.
Corectia arcadelor dentare
Degajari coronare
Extractia molarilor de minte
B.
C.
D.
E.
(pag. 787)
Planificarea interventiei se face cu ajutorul unei teleradiografii de profil pe care, trasarea reperelor urmareste sa stabileasca:
Viitoarea pozitie a fragmentelor osoase
Necesitatea si amploarea unei genioplastii
13
A.
Necesitatea unor interventii associate
Viitoarea pozitie a partilor moi
Eliberarea cailor respiratorii
B.
C.
D.
E.
(pag. 787-788)
Complicatiile intraoperatorii in chirurgia ortognata:
Lezarea nervului supraorbitar
Fractura etajului anterior al bazei craniului
14
A.
Fractura lamelor pterigoide
Sectionarea arterei maxilare
Leziuni oftalmice
B.
C.
D.
E.
(pag. 795)
Dupa osteotomia sagitala si verticala a mandibulei pot aparea:
Tulburari neurosenzoriale
Leziuni ale nervului alveolar inferior
15
A.
Leziuni oftalmice
Hemangioame
Necroze
B.
C.
D.
E.
(pag. 795)
In cazul anomaliilor dento-maxilare de clasa a III-a tratamentul vizeaza:
Retrudarea mandibulei prognate
Avansarea maxilarului in cazurile cu retrognatism maxilar
16
A.
Asocierea acestora
Avansarea mandibulei prognate
Retrudarea maxilarului
B.
C.
D.
E.
(pag. 796)
Procedeele chirurgicale ortognate la mandibula aplicate de-a lungul timpului:
Interventii pe condilul mandibular
Interventii pe unghiul mandibular
17
A.
Osteotomii orizontale pe ramul ascendant al mandibulei
Osteotomii segmentare
Osteotomii oblice
B.
C.
D.
E.
(pag. 790)
Complicatiile intraoperatorii in chirurgia ortognata:
Lezarea nervului infraorbitar
Fractura etajului anterior al bazei craniului
18
A.
Fractura lamelor pterigoide
Sectionarea arterei maxilare
. Leziuni oftalmice
B.
C.
D.
E.
(pag. 795)
Deplasarile dentare ortodontice se fac pe baza:
Ocluzogramei
Analizei pe modele de studiu
19
A.
Schemelor de predictie cefalometrica
Schemelor de predictie chirurgicala
Audiogramei
B.
C.
D.
E.
(pag. 787)
In cazul anomaliilor dento-maxilare clasa a II-a tratamentul chirurgical urmareste:
Avansarea mandibulei retrognate
Retrudarea maxilarului prognat
20
A.
Asocierea intre acestea
Retrudarea mandibulei prognate
Avansarea maxilarului prognat
B.
C.
D.
E.
(pag. 805)
Pag. 28 din 157
Tema nr. 15
Despicaturi labio-maxilo-palatine
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 824-855
Embrionul de 34 de zile va avea:
procesele laterale palatine
procesul nazal lateral
1
A.
palatul primar
procesul pterigoid
procesul nasal superior
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 824)
Care din urmatoarele afirmatii sunt caracteristice pentru despicatura palatina unilaterala totala:
defectul labial congenital este bilateral
despicatura labiala este totala şi bilaterala
2
A.
podeaua nazala lipseşte de partea despicata
lipseşte planşeul nazal bilateral
procesul nasal superior
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 829)
Care din urmatoarele sunt puncte de baza in reconstructia chirurgicala prin tehnica Malek 90°:
punctul ce marcheaza înalţimea arcului de partea sanatoasa
centrul arcului Cupidon
3
A.
vârful extern al arcului Cupidon
vârful intern al arcului Cupidon
planşeul nazal de partea sanatoasa
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 834)
Uranostafiloschizis semnifica:
despicatura premaxilei şi procesului alveolar
despicatura valului palatin (stafiloskizis) şi a palatului secundar
4
A.
despicatura in forma minima (schitata)
lueta bifida, ca semn unic
aspectul translucid valului palatin
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 844)
Care din urmatoarele nu fac parte din cele mai frecvente sechele postoperatorii dupa despicături labio-maxilo-palatine:
supradimensionarea roşului de buza
comunicari oro-nazale
5
A.
fistule ale planşeu lui nazal
supuratii ale lojelor fetei
deformaţii ale nasului
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 847)
Embrionul de 34 de zile va avea:
procesul nazal lateral
procesul nazal medial
6
A.
procesul nazo-maxilar
procesul mandibular
procesele laterale palatine
B.
C.
D.
E.
(pag. 824)
Despicaturile labiale pot coexista in cadrul unor malformaţii cranio-faciale cum sunt:
sindromul Down
sindromul Optiz
7
A.
sindromul "cri du chat"
sindromul Mikulicz
sindromul Patau
B.
C.
D.
E.
(pag. 826)
Care din urmatoarele afirmatii sunt caracteristice pentru despicătura labială bilaterală simetrică:
este o despicatura simpla
defectul are acelaşi aspect clinic bilateral
8
A.
nu afecteaza osul alveolar sau podeaua nazala
malformaţia afecteaza toată structura buzei pâna la palatul primar
dehiscenţa cuprinde roşul de buze şi se extinde variabil şi in parţile moi labiale (tegument) până la şanţul nazo-labial, fara afectarea acestuia
B.
C.
D.
E.
(pag. 828)
Dupa Valerian Popescu, pe criterii morfologice şi embriologice, despicaturile partiale pot fi :
anterioare incomplete
anterioare complete
9
A.
totale unilaterale
posterioare incomplete
posterioare complete
B.
C.
D.
E.
(pag. 829)
Pag. 29 din 157
Care din urmatoarele sunt avantaje ce au impus utilizarea placutei palatinale in cazurile clinice cu despicaturi largi:
uşureaza alimentatia prin facilitarea suctiunii
faciliteaza regenerarea osoasa
10
A.
ghideaza creşterea segmentelor maxilare care tind sa se uneasca pe linia mediana
impiedica interpozitionarea limbii in despicatura
elimina folosirea suzetei
B.
C.
D.
E.
(pag. 834)
Amploarea tulburarilor mecanice a copiilor cu despicatura variaza :
daca este o despicatura labiala sau labio-palatina
daca aceasta este unilaterala sau bilaterala
11
A.
daca este insotita de agenezie
daca este insotita de hipoplazia segmentelor maxilare
daca este insotita de hiperplazia segmentelor maxilare
B.
C.
D.
E.
(pag. 828)
Dupa clasificarea lui Veau, despicatura labiala bilaterala totala :
se asociaza cu despicatura palatina
determina divizarea regiunii labiale in doua parti
12
A.
determina divizarea regiunii labiale in trei parti
nu afecteaza procesul alveolar
prezinta prolabium hipoplazic
B.
C.
D.
E.
(pag. 829)
Despicatura labiala unilaterala totala intereseaza:
partile moi labiale
doar planseul nazal
13
A.
doar procesul alveolar
in totalitate partile moi labiale, planseul nazal si procesul alveolar
se poate asocia si cu despicatura palatina unilaterala totala
B.
C.
D.
E.
(pag. 831)
Dupa clasificarea lui Veau, in despicatura palatina simpla cu urano-stafiloschisis
este interesat palatul dur in totalitate
este interesat palatul dur partial
14
A.
este interesat valul palatin in totalitate
toate de mai sus
este interesat procesul alveolar
B.
C.
D.
E.
(pag. 829)
In depicatura palatina, la nivelul valului palatin se observa clinic:
continuitatea musculaturii inserate pe aponevroza velara
discontinuitatea musculaturii inserate pe aponevroza velara
15
A.
lipsa de fuziune mediana a muschilor peristafilin extern, intern, palatoglos, palatofaringian si palatostafilin
fuziunea mediana a muschilor palatoglos, palatofaringian si palatostafilin
fuziunea mediana a muschilor peristafilin extern si intern
B.
C.
D.
E.
(pag. 842)
Dupa Valerian Popescu despicaturile se clasifica in:
Despicatura partiala a procesului alveolar
Despicatura totala a procesului alveolar
16
A.
Asociate
Totale
Despicatura palatine unilateral totala
B.
C.
D.
E.
(pag. 829)
Dupa clasificarea lui Veau, in despicatura labiala unilaterala totala sunt afectate :
structura buzei pana la santul nazo-labial, fara afectarea acestuia
toata structura buzei pana la palatul primar
17
A.
se poate asocia cu despicatura palatina
nu modifica podeaua nazala
afecteaza procesul alveolar
B.
C.
D.
E.
(pag. 828)
Clasificarea lui Veau a, despicaturilor labiale include:
despicatura labial cicatriceala
despicatura partial anterioara
18
A.
despicatura labiala bilateral asimetrica
despicatura labiala centrala
despicaturi asociate
B.
C.
D.
E.
(pag. 828-829)
Avantajele utilizarii placutei palatine in despicaturile largi labiale unilaterale totale sunt:
usureaza respiratia
usureaza alimentatia
19
A.
ghideaza crestearea segmentelor maxilare
impiedeca interpozitia limbii in despicatura
elimina folosirea suzetei
B.
C.
D.
E.
(pag. 834)
Pag. 30 din 157
Cele mai frecvente sechele postoperatorii dupa despicaturile labio-maxilo-palatine sunt
subdimensionarea rosului de buza
supradimensionarea rosului de buza
20
A.
discontinuitatea liniei cutaneo-mucoase
fistule cutanate
comunicare oro-sinusala
B.
C.
D.
E.
(pag. 847)
Tema nr. 16
Durerea in teritoriul oro-maxilo-facial. Nevralgia de trigemen
Bibliografie asociata temei:
Al. Bucur, C. Navarro Vila, J. Lowry, J. Acero - Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, vol. 1 si 2, Editura Q Med Publishing, Bucuresti, 2009.
pag. 916-919
Cea mai frecventa forma de nevralgie craniana este:
nevralgia nervului facial
nevralgia nervului trigemen
1
A.
nevralgia nervului hipoglos
nevralgia nervului cranian X
nevralgia nervului lingual
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 916)
La care din urmatoarele grupe de pacienti nevralgia trigeminala este rezultatul compresiei vasculare a nervului trigemen datorita buclelor arteriale anormale situate in apropierea zonei de intrare a radacinii:
copii
adolescenti
2
A.
tineri
adulti
varstnici
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 916)
Nevralgia trigeminala simptomatica (secundară):
durerea se deosebeşte de nevralgia trigeminală primară
se insoţeşte de tulburări motorii in teritoriul nervului facial
3
A.
se insoţeşte de hipertrofia muşchilor masticatori
este cauzata de leziunea structurala a ganglionului Gasser
nu se insoţeşte de tulburări de sensibilitate in teritoriul de distribuţie al trigemenului
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 917)
Diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen se face cu:
nevralgia de nerv accesor
nevralgia nervului hipoglos
4
A.
nevralgia nervului vag
nevralgia nervului laringeu superior
nevralgia trigeminala postherpetică
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
Diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen nu se face cu:
nevralgia vidiană (Vail)
nevralgia nazociliară
5
A.
nevralgia nervului facial
nevralgia parietala
nevralgia trigeminala postherpetică
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
Care din urmatoarele nu sunt procedee chirurgicale folosite in tratamentul nevralgiei trigeminale:
blocajul chimic anestezic
termocoagularea prin radiofrecvenţa
6
A.
dochotomia
decompresiunea microvasculara a fosei posterioare
proceduri neurolitice percutanate – injectarea ganglion ului Gasser
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
Care din urmatoarele medicamente sunt folosite in nevralgia de trigemen:
salbutamol
lamotrigină
7
A.
diclofenac
diazepam
betaserc
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
Care din urmatoarele medicamente anticonvulsivante nu sunt folosite in nevralgia de trigemen:
diazepam
lamotrigină
8
A.
gabapentin
fenitoina
carbamazepina
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
Pag. 31 din 157
Care din urmatoarele sunt efecte adverse ale medicatiei anticonvulsivante folosite in nevralgia de trigemen:
hiperexcitabilitate
crestere in greutate
9
A.
atrofie gingivala
ginecomastie
hipokalemie
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
Dupa infiltratii la nivelul ganglionului Gasser (în cavul Meckel) cu alcool, timpul mediu de recurenţa variaza intre:
6 si 24 luni
12 si 36 luni
10
A.
12 si 52 saptamani
6 si 47 luni
5 si 7 ani
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
Dintre efectele adverse ale gabapentinului fac parte:
hiponatremia
hipercolesterolemie
11
A.
sedare
crestere in greutate
greata
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
Varsta medie la debutul nevralgiei trigeminale idiopatice este de:
52-58 de ani
30-40 de ani
12
A.
60-70 de ani
58-72 de ani
42-78 de ani
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 916)
Tratamentul chirurgical al nevralgiei de trigemen nu vizeaza:
blocajul chimic anestezic
procedure neurolitice percutanate
13
A.
termocoagularea prin radiofrecventa
infiltratii cu ser fiziologic
precedeul Janetta
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
Dintre efectele adverse ale lamotriginei fac parte:
alopecie
crestere in greutate
14
A.
hirsutism
leucopenia
rash
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 918)
In nevralgia nervului laringeu superior durerea nu este:
puternica
lancinanta
15
A.
situata in regiunea laringiană mediana
cu character paroxistic
iradianta spre partea superioară a cartilajului tiroid, unghiul mandibular şi spre regiunea auriculara
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 919)
Nevralgia trigeminala idiopatica se caracterizeaza prin:
este frecvent asociata cu afectarea motorie in teritoriul trigemenului
apare frecvent pana in 40 de ani
16
A.
crize dureroase deosebit de intense
este frecvent bilaterala
durerea are caracter lancinant, de soc electric
B.
C.
D.
E.
(pag. 916)
Clasificarea cauzala a durerii oro-maxilo-faciale:
de cauza neurogena
de cauza somatica
17
A.
de cauza psihogena
de cauza dentara
de cauza musculara
B.
C.
D.
E.
(pag. 916)
Care din urmatoarele sunt criterii de diagnostic in nevralgia trigeminala clasica:
durerea este cu caracter surd, greu de localizat, profunda
atacuri paroxistice de durere cu durată de la fracţiuni de secunda până la 2 minute, afectând una sau mai multe ramuri ale nervului trigemen
18
A.
atacurile sunt stereotipe la fiecare individ
există deficit neurologic evident clinic
atacurile afecteaza totdeauna o singura ramura a nervului trigemen
B.
C.
D.
E.
(pag. 917)
Pag. 32 din 157
Nevralgia simptomatica poate fi produsa de:
tumori localizate la nivelul unghiului pontocerebelos
neurinom de acustic
19
A.
infiltratiile anestezice
hemangiom
chist epidermoid
B.
C.
D.
E.
(pag. 917)
In nevralgia trigeminala clasica durerea are cel putin una din urmatoarele caracteristici:
intensa
ascutita
20
A.
superficiala
declansata de factorii trigger
profunda
B.
C.
D.
E.
(pag. 917)
Diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen se face cu:
nevralgia de nerv gloso-faringian
nevralgia nervului facial
21
A.
nevralgia nervului intermediar Wrisberg
nevralgia nervului hipoglos
nevralgia occipitală
B.
C.
D.
E.
(pag. 918)
Diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen se face cu:
nevralgia de nerv oftalmic
nevralgia nervului abducens
22
A.
nevralgia nervului intermediar Wrisberg
nevralgia nervului accesor
nevralgia nazociliară (sindrom Charlin)
B.
C.
D.
E.
(pag. 918)
Care din urmatoarele medicamente anticonvulsivante sunt folosite in nevralgia de trigemen:
valproat de sodiu
lamotrigină
23
A.
gabapentin
flunitrazepam
carbamazepina
B.
C.
D.
E.
(pag. 918)
Care din urmatoarele sunt efecte adverse ale medicatiei anticonvulsivante folosite in nevralgia de trigemen:
leucopenie
hirsutism
24
A.
hipertrofie gingivala
alopecie
anemie
B.
C.
D.
E.
(pag. 918)
Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte referitoare la nevralgia de trigemen:
nevralgia trigeminala clasica raspunde de obicei la farmacoterapie
nevralgia trigeminala clasica nu raspunde de obicei la farmacoterapie
25
A.
tratamentul medicamentos utilizeaza medicaţie anticonvulsivanta
tratamentul medicamentos nu utilizeaza medicaţie anticonvulsivanta
in absenţa unei leziuni structurale se iniţiaza tratamentul medicamentos
B.
C.
D.
E.
(pag. 918)
Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte referitoare la tratamentul nevralgiei de trigemen prin blocajul chimic cu infiltraţii anestezice:
nevralgia trigeminala clasica raspunde de obicei la farmacoterapie
in multe cazuri, crizele au disparut chiar şi in lipsa tratamentului medicamentos
26
A.
tratamentul medicamentos utilizeaza medicaţie anticonvulsivanta
tratamentul medicamentos nu utilizeaza medicaţie anticonvulsivanta
in absenţa unei leziuni structurale se iniţiaza tratamentul medicamentos
B.
C.
D.
E.
(pag. 918)
Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte referitoare la tratamentul nevralgiei de trigemen:
ganglioliza prin radiofrecventa produce ameliorarea durerii in 82-100% din pacienti
ganglioliza prin radiofrecventa produce ameliorarea durerii in 60% din pacienti
27
A.
in ganglioliza prin radiofrecventa pot aparea parestezii la 10% dintre pacienti
in cazul gangliolizei prin radiofrecventa complicatiile majore sunt rare
in cazul gangliolizei prin radiofrecventa complicatiile majore sunt dese
B.
C.
D.
E.
(pag. 919)
Pag. 33 din 157
Printre alte procedee de distructie a fibrelor durerii din nervul trigemen se numara:
criochirurgia
umflarea unui balon in cavul Meckel
28
A.
blocajul chimic anestezic
termocoagularea prin radiofrecventa
procedeul Janetta
B.
C.
D.
E.
(pag. 919)
In cazul procedeului Janetta:
beneficiile pe termen lung au fost raportate la 80% dintre pacienti
beneficiile pe termen scurt au fost raportate la 80% dintre pacienti
29
A.
mortalitatea chirurgicala este de 1%
rata de recurenta este de 1-6 %
este o procedura neinvaziva fiind recomandat ca tratament de prima intentie
B.
C.
D.
E.
(pag. 919)
Tratamentul chirurgical al nevralgiei de trigemen:
in cazul infiltratiilor la nivelul ganglionului Gasser cu alcool sau glicerol, cu cat injectarea este mai proximala rezultatele pe termen lung sunt mai bune
in cazul infiltratiilor la nivelul ganglionului Gasser cu alcool sau glicerol, cu cat injectarea este mai distala rezultatele pe termen lung sunt mai bune
30
A.
infiltratiile retrogassiene cu glicerol pot produce hipoestezie faciala
infiltratiile retrogassiene cu glicerol pot produce disestezii dureroase
infiltratiile retrogassiene cu glicerol pot produce rareori anestezie dureroasa,insa se insotesc frecvent de keratite
B.
C.
D.
E.
(pag. 919)
Tema nr. 17
Metode locale de prevenire a cariei dentare din santuri si fosete
Bibliografie asociata temei:
Rodica Luca - Metode locale de prevenire a cariei in santuri si fosete, Ed Cerma, Bucuresti, 1997.
integral
Prevalenţa şi incidenţa crescută a cariei ocluzale se datoresc interacţiunii mai multor factori:
capacităţii de reţinere a microorganismelor şi alimentelor în fosetele şi şanţurile adânci;
concentraţiei mai mici a fluorului în smalţul ocluzal decât în cel proximal;
1
A.
imposibilităţii realizării unei curăţiri foarte bune indiferent de mijlocul utilizat;
cantităţii de smalţ mai mici între suprafaţa dintelui şi joncţiunea smalţ/dentină în cazul şanţurilor, comparativ cu cantitatea de la celelalte suprafeţe;
concentraţiei mai mari a fluorului în smalţul ocluzal decât în cel proximal.
B.
C.
D.
E.
(pag. 8)
Situaţiile clinice în care Fortier şi Demars-Fremault indică odontotomia profilactică sunt:
copii cu policarii care au o igienă orală proastă;
imposibilitatea efectuării unor controale periodice regulate;
2
A.
posibilitatea efectuării unor controale periodice regulate;
existenţa unor dubii în legătură cu prezenţa sau absenţa unei carii;
copii neadaptaţi, handicapaţi psihic.
B.
C.
D.
E.
(pag. 11)
După Sturdevant şi colab. sigilanţii au trei efecte importante:
umplu în mod mecanic fosetele şi şanţurile adânci cu o răşină acido-producătoare;
uşurează manoperele de curăţire a şanţurilor şi fosetelor;
3
A.
blochează "locusul" preferat al Streptococului mutans şi al altor microorganisme cariogene;
umplu în mod mecanic fosetele şi şanţurile adânci cu o răşină acido-rezistentă;
stimulează "locusul" preferat al Streptococului mutans şi al altor microorganisme cariogene.
B.
C.
D.
E.
(pag. 15)
Pag. 34 din 157
După Bratu şi colab. calităţile unui material de sigilare ar fi următoarele:
aderenţă bună la suprafeţele gravate;
biocompatibilitate;
4
A.
priză lentă în condiţiile cavităţii bucale;
sa aibă calităţi fizionomice nesatisfăcătoare;
proprietăţi mecanice şi termice diferite de cele ale structurilor dure dentare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 15)
Avantajele sigilanţilor fotopolimerizabili, sintetizate de Hicks, sunt următoarele:
materialul se întăreşte în 30-40 de secunde;
nu se mai încorporează bule de aer, deoarece materialul nu se pregăteşte prin amestecare;
5
A.
materialul îşi păstrează aceeaşi vâscozitate pe toată perioada pătrunderii lui în porii smalţului demineralizat;
materialul îşi modifică vâscozitatea pe perioada pătrunderii lui în porii smalţului demineralizat;
materialul se întăreşte în 10-20 de secunde.
B.
C.
D.
E.
(pag. 19)
Avantajele folosirii laserului în iniţierea reacţiei de priză a sigilanţilor fotopolimerizabili sunt:
creşterea timpului de priză;
scăderea cantităţii de răşină rămasă nepolimerizată;
6
A.
scăderea rezistenţei la întindere şi a rezistenţei de legare;
reducerea timpului de priză;
smalţul expus laserului are rezistenţă crescută la factori cariogeni.
B.
C.
D.
E.
(pag. 20)
Cimenturile glass ionomer au două calităţi importante care le recomandă pentru a fi folosite în stomatologia preventivă:
retenţie superioară răşinilor compozite;
capacitatea continuă de a elibera ioni de fluor;
7
A.
adeziunea chimică la structurile dure dentare;
estetică superioară răşinilor compozite;
adeziunea mecanică la structurile dure dentare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 30)
Între dezavantajele cimenturilor glass ionomer convenţionale, cu reacţie de priză chimică, se pot enumera:
finisare slabă datorită rugozităţii superficiale;
timp de priză lung;
8
A.
sensibilitate în mediul umed;
rezistenţă crescută în zonele supuse direct solicitărilor masticatorii;
timp de priză redus.
B.
C.
D.
E.
(pag. 32)
Cimenturile glass ionomer fotopolimerizabile în comparaţie cu cele autopolimerizabile prezintă următoarele caracteristici:
timp de priză mai redus;
adaptare marginală mai bună;
9
A.
sensibilitate mai crescută în mediul umed datorită polimerizării iniţiale a matricei răşinoase;
adeziune mai bună;
rezistenţă mai redusă la abraziune.
B.
C.
D.
E.
(pag. 32)
În cazul sigilării cu răşini compozite, timpii operatori sunt următorii:
periajul profesional al suprafeţelor dentare cu paste ce conţin fluor;
izolarea;
10
A.
aplicarea materialului de sigilare;
verificarea sigilării;
controlul în relaţie ocluzală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 35)
Einwang recomandă o tehnică de sigilare modificată, care garantează o mai bună retenţie, tehnică ce presupune următoarele etape:
curăţarea suprafeţelor ocluzale cu o pastă fără fluor;
curăţarea suprafeţelor ocluzale cu o pastă cu fluor;
11
A.
înăsprirea suprafeţelor de smalţ pe o zonă de aproximativ 1mm lăţime de fiecare parte a fisurii cu ajutorul unor freze diamantate.
demineralizarea cu acid a suprafeţei smalţului;
aplicarea sigilantului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 40)
Pag. 35 din 157
Folosirea compozitelor fotopolimerizabile ca materiale de sigilare oferă următoarele avantaje:
posibilitatea de încorporare a bulelor de aer este redusă;
timpul de lucru este limitat;
12
A.
temperatura ridicată a mediului ambiant scade timpul de priză;
timpul de lucru este mai lung;
polimerizarea materialului începe imediat ce catalizatorul se adaugă la bază.
B.
C.
D.
E.
(pag. 43)
Între timpii operatori ai tehnicii de sigilare cu ciment glass ionomer se enumeră următorii:
curăţarea suprafeţelor dentare cu o perie conică sub jet de apă;
izolarea dintelui;
13
A.
demineralizarea cu acid fosforic în concentraţie de 37%;
aplicarea materialului de sigilare;
aplicarea unui lac protector, când cimentul îşi pierde luciul.
B.
C.
D.
E.
(pag. 46)
În legarea materialului de sigilare la suprafaţa de smalţ demineralizată acid au un rol important următorii factori:
necontaminarea cu salivă în momentul aplicării sigilantului;
timpul de demineralizare;
14
A.
agentul de demineralizare;
concentraţia demineralizantului;
topografia suprafeţei de dentină demineralizată.
B.
C.
D.
E.
(pag. 49)
Surmont şi colab. indică aplicarea sigilărilor la grupul persoanelor cu grad înalt de risc, care cuprinde:
pacienţi care consumă zilnic mari cantităţi de grăsimi;
pacienţi carioactivi cu nivel crescut de Streptococ mutans;
15
A.
pacienţi care consumă zilnic mari cantităţi de dulciuri;
pacienţi carioactivi cu nivel scăzut de Streptococ mutans;
pacienţi handicapaţi psihic sau fizic, care nu îşi pot efectua igiena orală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 62)
Tehnica odontotomiei profilactice constă în prepararea mecanică a tuturor şanţurilor şi fosetelor dinţilor nou erupţi prin pregătirea unor cavităţi superficiale şi obturarea lor cu:
compozit fotopolimerizabil;
compozit autopolimerizabil;
16
A.
compomer;
amalgam de argint;
ciment ionomer de sticlă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 11)
Una dintre proprietăţile ideale ale unui sigilant stabilite de Dental Advisor (citat de Wei) este reprezentată de:
penetranţă scăzută;
timp de lucru scurt;
17
A.
expansiune termică crescută;
rezistenţă redusă la uzură;
absorbţia scăzută a apei.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 16)
În cazul sigilării cu răşini compozite, în metoda clasică, se recomandă ca demineralizarea pe dinţii temporari să se facă timp de:
90 de secunde;
20 de secunde;
18
A.
120 de secunde;
60 de secunde;
30 de secunde;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 37)
Simonsen recomandă ca perioadă potrivită pentru sigilare:
vârsta de 3-4 ani pentru incisivii centrali temporari;
vârsta de 6-7 ani pentru molarii temporari;
19
A.
vârsta de 3-4 ani pentru caninii temporari;
vârsta de 11-13 ani pentru molarii doi permanenţi şi premolari;
vârsta de 6-7 ani pentru premolari.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 64)
Verificarea suprafeţei sigilate cu răşini compozite se realizează:
clinic – numai prin inspecţie cu oglinda dentară;
clinic – prin examen cu sonda dentară;
20
A.
paraclinic – prin examinarea modelului de studiu;
paraclinic – prin examen radiologic;
clinic – prin examen cu spatula dentară.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 45)
Pag. 36 din 157
Tema nr. 18
Rolul factorilor functionali in formarea aparatului dento-maxilar
Bibliografie asociata temei:
Gh. Boboc - Aparatul dentomaxilar. Formare si dezvoltare, Ed. Medicala, Bucuresti, 1995.
pag. 315-392, 405-417, 433-445
Presiunile verticale bilaterale (menţionate de Max Müller) pe care le pot suporta dinţii sunt:
Incisivi-32 kg;
Canini-40 kg;
1
A.
Premolari 2-50 kg;
Molari 1-60 kg;
Molari 3-66 kg.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 340)
În cadrul clasificării consoanelor după nivelul la care se face întreruperea coloanei de aer, intră:
Consoanele lingvo-palatale;
Consoanele rulate;
2
A.
Consoanele fricative;
Consoanele nazale;
Consoanele africative.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 377)
Consoanele labio-dentale sunt:
d, t, n;
b, m, p;
3
A.
f, v;
g, c;
s, j.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 377)
Consoanele nazale sunt:
f, v;
s, j;
4
A.
b, p;
m, n;
d, t;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 377)
În cadrul clasificării consoanelor în funcţie de modul de articulare, acestea pot fi:
Consoane semiocluzive;
Consoane labiale;
5
A.
Consoane lingvo-dentale;
Consoane labio-dentale;
Consoane lingvo-palatale.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 377)
Mucoasa nazală constituie punctul de plecare pentru următoarele reflexe:
Nazo-glotice;
Olfacto-gustative;
6
A.
Nazo-vasculare;
De apărare;
Olfacto-enterice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 319)
Respiraţia orală intervine în dezvoltarea aparatului dento-maxilar şi a feţei prin următoarele:
La respiratorii orali sunt prezenţi stimulii naturali de creştere la nivelul ansamblului nazal şi zonelor limitrofe;
Prezenţa amigdalelor hipertrofice care pot deplasa înainte mandibula;
7
A.
În respiraţia orală sunt prezente oscilaţiile presorii respiratorii ce se găsesc la vase şi pot inhiba creşterea osoasă;
Dezechilibrul dintre presiunea negativă a inspiraţiei nazale şi presiunea expiraţiei nazale poate determina apariţia unui palat îngust şi înalt;
Presiunea din sinus se reduce, nemaifiind contrabalansată presiunea atmosferică, astfel încât bolta palatină se deplasează în sus.
B.
C.
D.
E.
(pag. 324-325)
Alimentaţia artificială în comparaţie cu alăptarea la sân prezintă unele inconveniente ca:
Aerofagia;
Creşterea secreţiei salivare;
8
A.
Copilul evită să facă mişcări de propulsie;
Travaliul muscular din timpul sugerii naturale îi induce copilului un somn agitat;
Influenţe de ordin general, deoarece nici un substituent nu poate înlocui calităţile imunologice şi nutritive ale laptelui de mamă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 332)
Printre perioadele principale ale variaţiilor funcţionale masticatorii se numără:
Perioada primei dentiţii neabrazate;
Perioada primei dentiţii abrazate;
9
A.
Perioada celei de-a doua dentiţii neabrazate;
Perioada celei de-a doua dentiţii abrazate;
Perioada intermediară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 334)
Pag. 37 din 157
În timpul mişcării pe care suprafeţele ocluzale ale molarilor le fac în fărimiţarea alimentelor, Maronneaud distinge următoarele etape:
O fază liberă;
O fază de orientare;
10
A.
O fază de ocluzie;
O fază juxtaocluzală;
O fază de dezocluzie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 337)
Corelaţiile dintre deglutiţie şi dezvoltarea aparatului dento-maxilar duc la următoarele concluzii:
Primul stadiu al deglutiţiei se realizează prin mişcări complexe ale diferitelor structuri ale aparatului dento-maxilar;
Timpul 1 al deglutiţiei nu se schimbă cu vârsta;
11
A.
Deglutiţia de tip infantil poate fi şi rezultatul unor anomalii dento-maxilare produse de alte cauze;
Persistenţa „deglutiţiei infantile” se poate datora unor cauze locale(obiceiuri vicioase);
Persistenţa „deglutiţiei infantile”se poate datora unor cauze generale(macroglosie).
B.
C.
D.
E.
(pag. 336)
Se poate considera că o deglutiţie se desfăşoară normal când:
Limba rămâne în interiorul limitelor cavităţii orale;
Limba este propulsată şi se aşează între creste în regiunea anterioară;
12
A.
Buzele rămân în repaus;
Buzele prezintă o contracţie foarte uşoară;
Dinţii posteriori sunt în contact sau aproape în contact.
B.
C.
D.
E.
(pag. 366)
În cadrul tulburărilor de ritm din vorbire intră:
Bâlbâiala;
Tahilalia;
13
A.
Bradilalia
Sigmatismul;
Rotacismul.
B.
C.
D.
E.
(pag. 384)
Dintre muşchii ridicători ai mandibulei fac parte:
m. maseter;
m. pielos al gâtului;
14
A.
m. geniohioidian;
m. pterigoidian intern;
fasciculul anterior şi mijlociu al temporalului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 402)
Dintre muşchii coborâtori ai mandibulei fac parte:
m.geniohioidian;
milohioidianul;
15
A.
pterigoidianul intern;
maseterul;
fasciculul anterior şi mijlociu al temporalului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 402)
Tema nr. 19
Dezvoltarea ocluziei dentare
Bibliografie asociata temei:
Valentina Dorodat, D. Stanciu - Ortodonte si ortopedie dento-faciala, Editura medicala, Bucuresti, 2003.
pag. 35-49
Interrelaţiile elementelor care participă la realizarea ocluziei dentare se stabilesc:
încă din perioada de embriogeneză;
numai în viaţa fetală;
1
A.
numai după naştere;
numai de-a lungul întregii vieţi;
numai la naştere.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 36)
Erupţia dinţilor temporari este declanşată la vârsta de:
9 luni de viaţă postnatală;
3 luni de viaţă postnatală;6 luni de viaţă postnatală;
2
A.
1 an de viaţă postnatală;
5 ani de viaţă postnatală
6 luni de viaţă postnatală.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 39)
Erupţia dinţilor temporari se desfăşoară într-un interval ciclic cu media de:
3 luni;
10 luni;
3
A.
8 luni;
5 luni;
6 luni.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 39)
Erupţia dinţilor temporari se termină după:
după 20 luni;
după 15 luni;
4
A.
după 25 luni;
după 1 an;
după 30 luni.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 39)
Pag. 38 din 157
Perfectarea înălţimii de ocluzie şi încheierea dezvoltării ocluziei temporare se face odată cu:
erupţia caninilor şi molarilor 2 temporari;
erupţia incisivilor inferiori temporari;
5
A.
erupţia incisivilor superiori temporari;
erupţia molarilor 1 superiori temporari;
erupţia molarilor 1 inferiori temporari.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 39)
În etapa prognaţiei mandibulare embrionare (luna a 3-a de viaţă intrauterină) au loc următoarele modificări la nivelul aparatului dento-maxilar:
se formează bolta palatină;
se separă cavitatea bucală de cea nazală;
6
A.
limba este determinată să coboare în potcoava mandibulei;
mugurii incisivilor centrali sunt mult distalizaţi;
spaţiul necesar pentru alinierea incisivilor laterali şicaninilor este insuficient.
B.
C.
D.
E.
(pag. 36)
În luna a 5-a de viaţă intrauterină, dinamica relaţiei dento-maxilare în mandibulă oferă următorul tablou:
prezenţa unei diasteme mari;
se consolidează simfiza mentonieră;
7
A.
simfiza mentonieră este larg deschisă;
mugurii incisivilor centrali sunt mult distalizaţi;
spaţiul necesar pentru alinierea incisivilor laterali şi caninilor este suficient.
B.
C.
D.
E.
(pag. 37)
Către lunile a 7-a şi a 8-a de viaţă intrauterină, dinamica relaţiei dento-maxilare în mandibulă oferă următorul tablou:
simfiza mentonieră se consolidează;
se mezializează incisivii centrali;
8
A.
mugurii incisivilor centrali sunt mult distalizaţi;
are loc un câştig de spaţiu între mugurii incisivilor centrali temporari şi molarilor 1 temporari, utilizat de către incisivii laterali;
se distalizează incisivii centrali.
B.
C.
D.
E.
(pag. 37)
Pentru Müller, o valoare prognostică pentru o evoluţie a malocluziei o are locul şi mărimea tremei în dentiţia temporară, astfel:
la maxilar, o tremă precanină mare relevă tendinţa la mezializare a arcadei maxilare;
o tremă postcanină mare la la maxilar relevă o tendinţă la distalizare a arcadei superioare;
9
A.
o tremă precanină mare la mandibulă determină o mezializare a arcadei inferioare;
o tremă postcanină mare mandibulară determină o distalizare a arcadei inferioare;
o tremă înaintea incisivilor laterali maxilari determină o mezializare a arcadei superioare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 40)
Studiul debutului erupţiei dinţilor permanenţi pe un lot de copii de vârstă preşcolară(3-5 ani) a relevat că la această vârstă:
la 5 ani 25%-30% din copii aveau erupţi fie incisivii, fie molarii;
erupţia dentară este mai accelerată la băieţi comparativ cu fete;
10
A.
erupţia dentară este mai accelerată la fete comparativ cu băieţi;
timpul de accelerare este mai intens şi mai frecvent în urban decât în rural;
timpul de accelerare este mai intens şi mai frecvent în rural decât în urban.
B.
C.
D.
E.
(pag. 42)
În raport cu grosimea dinţilor şi convexităţile feţelor vestibulare, dinţii se înscriu diferit în conturul arcadei maxilare, astfel:
incisivii centrali depăşesc linia de referinţă;
incisivii laterali sunt în afara liniei de referinţă;
11
A.
caninii depăşesc linia de referinţă;
premolarii sunt în continuitate cu caninii;
molarii 1 nu depăşesc linia descrisă de canini şi premolari.
B.
C.
D.
E.
(pag. 52)
În raport cu grosimea dinţilor şi convexitatea feţelor vestibulare, dinţii se înscriu diferit în conturul arcadei mandibulare, astfel:
incisivii centrali descriu o linie continuă;
caninii nu depăşesc linia de referinţă;
12
A.
caninii depăşesc linia de referinţă;
premolarii se înscriu în aceeaşi linie cu caninii;
premolarii nu se înscriu în aceeaşi linie cu caninii.
B.
C.
D.
E.
(pag. 52)
Pag. 39 din 157
Deşi toţi dinţii participă la realizarea curbei sagitale, distanţele gingivo-ocluzale sunt diferite de la un tip dentar la altul, astfel încât, la maxilar:
incisivii centrali ating planul ocluzal;
incisivii centrali nu ating planul ocluzal;
13
A.
incisivii laterali sunt cu 1 mm deasupra planului de ocluzie;
caninii şi molarii 1 depăşesc cu 1 mm planul de ocluzie;
premolarii au cuspizii vestibulari la nivelul planului de ocluzie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 52)
Deşi toţi dinţii participă la realizarea curbei sagitale, distanţele gingivo-ocluzale sunt diferite de la un tip dentar la altul, astfel încât la mandibulă:
incisivii centrali nu depăşesc planul de ocluzie;
caninii nu depăşesc planul de ocluzie;
14
A.
cuspidul disto-vestibular al molarului 2 permanent nu depăşeşte planul de ocluzie;
incisivii centrali depăşesc planul de ocluzie;
caninii şi cuspizii disto-vestibulari ai molarilor 2 permanenţi depăşesc planul de ocluzie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 52)
La naştere şi pe măsură ce creşterea înaintează, arhitectura crestelor alveolare şi a relaţiilor spaţiale intermaxilare este următoarea:
crestele alveolare sunt acoperite de un periost fibros şi dens;
crestele alveolare la maxilar nu sunt delimitate de bolta palatină;
15
A.
frenul buzei superioare se inseră pe creastă;
creasta alveolară inferioară este în formă de”U”;
versantul vestibular al crestei alveolare inferioare este mai lat şi mai înclinat spre înăuntru.
B.
C.
D.
E.
(pag. 38)
Tema nr. 20
Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare, factori locali
Bibliografie asociata temei:
Valentina Dorodat, D. Stanciu - Ortodonte si ortopedie dento-faciala, Editura medicala, Bucuresti, 2003.
pag. 73-76
Din grupa factorilor locali cu rol în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare fac parte:tulburările de nutriţie;
tulburările de nutriţie;
tulburările endocrine;
1
A.
respiraţia orală;
deglutiţia atipică;
caria dinţilor temporari şi consecinţele ei.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 73)
Anomaliile dentare de formă sunt frecvent întâlnite la:
Incisivii centrali;
Premolarii 1;
2
A.
Premolarii 2;
Incisivii laterali;
Molarii 1.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 74)
Anodonţia poate fi:
numai parţială;
numai parţială, redusă sau întinsă;
3
A.
numai totală;
frecvent totală;
parţială, redusă sau întinsă şi rareori totală.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 74)
Dinţii supranumerari:
au numai formă tipică;
au numai formă atipică;
4
A.
erupţia lor nu are caracter filogenetic;
erupţia lor pe arcadă nu creează tulburări fizionomice;
pot avea formă tipică sau atipică.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 74)
Pag. 40 din 157
Caria dinţilor temporari nu are ca efect:
perturbarea masticaţiei;
perturbarea fizionomiei;
5
A.
menţinerea dimensiunii verticale faciale a arcadei alveolare;
menţinerea relaţiei tridimensionale în ocluzia dentară;
apariţia de dinţi supranumerari.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 74)
Caria dinţilor temporari are ca efect:
pierderea funcţiei de masticaţie a dinţilor temporari;
pierderea funcţiei fizionomice;
6
A.
menţinerea dimensiunii verticale faciale a arcadei alveolare;
menţinerea relaţiei tridimensionale în ocluzia dentară;
apariţia dinţilor supranumerari.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
Apariţia dinţilor supranumerari are:
caracter filogenetic;
aminteşte de o formulă dentară a antropoizilor;
7
A.
pot avea numai formă tipică;
pot avea numai formă atipică;
pot avea formă tipică sau atipică.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
Caria aproximală a dinţilor temporari poate determina:
scurtarea arcadei dentare;
pierderea spaţiului de rezervă;
8
A.
anomalii de formă ale dinţilor permanenţi;
dificultăţi în erupţia caninilor;
dificultăţi în erupţia premolarilor 2.
B.
C.
D.
E.
(pag. 73)
Pierderea prematură a dinţilor temporari, în special în zona de sprijin poate determina:
supraerupţii ale dinţilor antagonişti;
migrări ale dinţilor permanenţi aflaţi în erupţie intermaxilară sau orală;
9
A.
lărgiri de arcadă;
angrenaje inverse;
apariţia contactelor şi interferenţelor ocluzale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 73)
Perturbarea timpului de exfoliere a dinţilor temporari poate determina apariţia:
de întârzieri în reglările ocluzale;
incongruenţă dento-alveolară la distanţă;
10
A.
erupţia malpoziţionată a dintelui permanent înlocuitor;
anomalii dentare de formă ale dinţilor permanenţi;
rămânerea în incluzie a dintelui permanent înlocuitor.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
Întârzierile în erupţia dinţilor permanenţi sunt determinate de următoarele cauze locale:
genetice;
tulburări endocrine;
11
A.
tulburări de nutriţie;
bariere osoase;
fibroase.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
Traumatismele dinţilor temporari pot determina:
tulburări în dinamica evoluţiei dinţilor permanenţi;
schimbarea drumului de erupţie a mugurelui dentar subiacent;
12
A.
compresie de maxilar cu înghesuire dentară;
intruzii ale dinţilor temporari;
luxaţii.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
Din grupa factorilor locali cu rol în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare fac parte:
caria dinţior temporari;
deglutiţia infantilă;
13
A.
pierderea prematură a dinţilor temporari;
retenţia prelungită a dinţilor temporari;
respiraţia orală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
Caria ocluzală a dinţior temporari:
determină apariţia anodonţiei;
determină tulburări ale relaţiilor verticale interarcade;
14
A.
constitie sursă de dezechilibru în ocluzia dentară;
constituie sursă de dezechilibru în dinamica mandibulară;
determină apariţia deglutiţiei infantile.
B.
C.
D.
E.
(pag. 73)
Pag. 41 din 157
Dezechilibrele, consecinţă a anodonţiei, depind de:
regiunea în care se produc;
întinderea;
15
A.
structura osoasă;
activitatea părţilor moi;
obiceiurile vicioase.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
Tema nr. 21
Clasificarea anomaliilor dento-maxilare
Bibliografie asociata temei:
Valentina Dorodat, D. Stanciu - Ortodonte si ortopedie dento-faciala, Editura medicala, Bucuresti, 2003.
pag. 77-83
Angle împarte malocluziile în:
4 clase;
5 clase;
1
A.
2 clase;
6 clase;
3 clase.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 78)
Şcoala germană împarte malocluziile în:
5 sindroame;
7 sindroame;
2
A.
6 sindroame;
3 sindroame;
8 sindroame.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 80)
Angle împarte anomaliile dento-maxilare în:
sindroame;
disarmonii;
3
A.
clasa I şi clasa aII-a;
clasa I, clasa a II-a şi clasa a III-a;
diverse anomalii.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 78)
Clasa a II-a Angle cuprinde:
două diviziuni;
3 diviziuni;
4
A.
4 diviziuni;
5 diviziuni;
6 diviziuni.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 80)
În clasificarea anomaliilor dento-maxilare după şcoala franceză:
anomaliile dento-maxilare sunt considerate tulburări în armonia proceselor de dezvoltare a componentelor aparatului dento-maxilar;
sunt luaţi în considerare factorii etiologici care determină apariţia anomaliilor dento-maxilare;
5
A.
are drept criteriu principal de clasificare relaţiile mandibulo-maxilare în plan sagital;
este o clasificare pe sindroame;
este o clasificare ocluzionistă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 80)
În clasificarea şcolii franceze, modificările în mai multe planuri au ca prefix:
macro;
micro;
6
A.
hiper;
hipo;
labio.
B.
C.
D.
E.
(pag. 81)
Clasificarea şcolii germane cuprinde următoarele sindroame:
sindromul de compresie de maxilar;
sindromul de ocluzie încrucişată;
7
A.
sindromul de pierdere precoce a dinţilor temporari din zona de sprijin;
sindromul de ocluzie adâncă acoperită;
sindromul de ocluzie deschisă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 81)
Anomaliile clasa a II-a Angle:
cuprind două diviziuni;
în subdiviziunea 1 raporturile de ocluzie sunt distalizate unilateral;
8
A.
în diviziunea 1 raporturile sunt distalizate bilateral şi ocluzie adâncă în acoperiş;
în diviziunea 2 raporturile sunt distalizate unilateral şi ocluzie adâncă acoperită;
în diviziunea 2, atunci când raporturile sunt distalizate unilateral se foloseşte termenul de „subdiviziunea 2”.
B.
C.
D.
E.
(pag. 78)
Izard şi Chateau au sintetizat ca terminologie maxilo-facială, în cazul radicalilor:
cheilie;
endo;
9
A.
gnaţie;
latero;
genie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 81)
Pag. 42 din 157
În terminologia maxilo-facială a şcolii franceze, Izard şi Chateau au sintetizat ca prefix pentru disarmonii:
transversal: infra şi supra;
transversal: exo, endo, latero;
10
A.
vertical: infra şi supra;
sagital:pro şi retro;
vertical: pro şi retro.
B.
C.
D.
E.
(pag. 81)
În clasificarea Angle:
criteriul principal de clasificare a anomaliilor dento-maxilare sunt relaţiile mandibulo-maxilare în plan sagital;
o primă categorie o reprezintă anomaliile în care cele două baze maxilare sunt corect plasate în plan sagital, modificările făcându-se la nivel dento-alveolar;
11
A.
anomaliile sunt împărţite în 6 sindroame;
anomaliile sunt considerate tulburări în armonia proceselor de dezvoltare ale componentelor aparatului dento-maxilar;
este o clasificare a şcolii franceze.
B.
C.
D.
E.
(pag. 80)
În clasificarea Angle:
există 3 categorii de anomalii;
în a doua categorie sunt grupate anomaliile caracterizate de poziţionarea maxilarului inferior mai înapoi decât cel superior;
12
A.
în a doua categorie sunt grupate anomaliile caracterizate de poziţionarea maxilarului inferior mai înainte decât cel superior;
în a treia categorie sunt grupate anomaliile caracterizate de poziţionarea mai anterioară a maxilarului inferior faţă de cel superior;
există 6 sindroame.
B.
C.
D.
E.
(pag. 77)
În clasificarea Angle:
pentru evaluarea clinică a categoriilor de anomalii Angle ia în considerare poziţia molarului de 6 ani;
în relaţie neutrală cele două maxilare sunt plasate corect;
13
A.
cuprinde 5 sindroame;
este o clasificare a şcolii germane;
este o clasificare a şcolii franceze.
B.
C.
D.
E.
(pag. 78)
Clasificarea anomaliilor dento-maxilar după Kantorowicz, Korkhaus,şi Reichenbach:
există 3 clase;
există 5 sindroame;
14
A.
este o clasificare a şcolii germane;
cuprinde 6 sindroame;
este o clasificare a şcolii americane.
B.
C.
D.
E.
(pag. 79)
Clasificarea şcolii germane:
cuprinde 6 sindroame;
a fost făcută de către Dr. E. Angle;
15
A.
a fost făcută de către Kantorowicz, Korkhaus şi Reichenbach;
cuprinde 3 clase de anomalii;
porneşte de la concepţia că aceeaşi factori etiologici în aceleaşi condiţii dau aceleaşi forme de anomalii.
B.
C.
D.
E.
(pag. 79)
Tema nr. 22
Examenul radiologie in ortodontie
Bibliografie asociata temei:
Valentina Dorodat, D. Stanciu - Ortodonte si ortopedie dento-faciala, Editura medicala, Bucuresti, 2003.
pag. 143-179
Disfuncţiile ATM nu pot fi determinate de:
cauze ocluzale;
cauze fiziologice;
1
A.
cauze psihologice;
cauze de creştere;
apariţia leziunilor carioase.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 143)
Disfuncţiile ATM se întâlnesc în cazul subiecţilor examinaţi în proporţie de:
10%;
20%;
2
A.
90%;
30%-70%;
80%.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 143)
Examenul radiologic cu film intraoral cuprinde:
radiografia cu film retroalveolar;
ortopantomograma în propulsie;
3
A.
teleradiografia de faţă;
teleradiografia de profil;
ortopantomograma în ocluzie.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 147)
Pag. 43 din 157
În ortopantomograma în propulsie nu se evidenţiază la nivelul aspectului macroscopic al corpului mandibulei:
deschiderea unghiului mandibular;
modelul de creştere condilian;
4
A.
cudura canalului mandibular;
aspectul simfizei mentoniere;
poziţionarea arcadei mandibulare în intercuspidare maximă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 151)
Valoarea normală a unghiului facial este de:
90 grade;
120 grade;
5
A.
68 grade;
86 grade;
82 grade.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 158)
Stadiul de disfuncţii intrinseci de la nivelul ATM cuprinde:
tulburări generate în ATM de dezvoltarea acesteia;
tulburări generate de modificări anatomice ale ATM care alterează structurile ATM ,dar nu produc limitări funcţionale majore ale mişcărilor;
6
A.
tulburări generate în ATM de orice tratament care a modificat relaţiile de ocluzie;
limitări funcţionale ale ATM;
individul îşi limitează sau îşi interzice desfăşurarea unei vieţi normale în raport cu factorii sociali şi culturali.
B.
C.
D.
E.
(pag. 144)
Examenul radiologic cu film extraoral cuprinde:
radiografii cu film retroalveolar;
ortopantomograma în ocluzie;
7
A.
ortopantomograma în propulsie;
radiografia cu film muşcat;
ortopantomograma ATM în intercuspidare maximă şi deschidere maximă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 152)
Ortopantomograma în propulsie relevă următoarele aspecte:
evidenţierea structurilor zonelor laterale maxilare şi mandibulare în inocluzie verticlă;
relaţiile de ocluzie modificate de gradul de propulsie mandibulară;
8
A.
structurile parodontale;
în plan vertical se evidenţiază gradul supraacoperirii frontale şi al inocluziei;
aspectul macroscopic al corpului mandibular.
B.
C.
D.
E.
(pag. 151)
După Björk, modelul de rotaţie posterioară mandibulară se caracterizează prin:
canal mandibular drept;
unghi mandibular deschis;
9
A.
etaj inferior micşorat;
creşterea preangulară marcată;
unghiul molar crescut.
B.
C.
D.
E.
(pag. 156)
Planurile de referinţă utilizate în interpretarea teleradiografiei sunt:
planul de la Frankfurt;
planul bazal mandibular;
10
A.
planul bazal maxilar;
planul N-Ba;
planum(Se-N).
B.
C.
D.
E.
(pag. 155)
Teleradiografia după tehnica Ricketts analizează:
adâncimea feţei;
înălţimea anterioară a feţei;
11
A.
înălţimea posterioară a feţei;
valorile unghiului SNA;
convexitatea facială.
B.
C.
D.
E.
(pag. 159)
Teleradiografia după Steiner vizează:
măsurarea unghiului SNA şi interpretarea rezultatelor;
măsurarea unghiului SNB şi interpretarea rezultatelor;
12
A.
măsurarea unghiului axelor celor doi incisivi centrali;
măsurarea înălţimii anterioare a feţei;
măsurarea înălţimii posterioare a feţei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 162)
Pag. 44 din 157
Cele trei laturi ale triunghiului Tweed sunt reprezentate de:
planul Se-N;
planul de la Frankfurt;
13
A.
planul bazal maxilar;
planul bazal mandibular;
axa incisivului inferior.
B.
C.
D.
E.
(pag. 163)
Pentru prognosticul dezvoltării ulterioare a aparatului dento-maxilar, Stockfish propune o schemă alcătuită din următoarele segmente periferice:
unghiul format de linia N-S cu planul mandibular Go-Gn;
suma unghiurilor: unghiul bazal însumat cu unghiul articular şi cu unghiul goniac;
14
A.
unghiul goniac anterior;
unghiul SNA;
unghiul SNB.
B.
C.
D.
E.
(pag. 174)
Björk a observat legătura caracteristicilor structurale ale mandibulei cu rotaţia mandibulară, precum urmează:
unghiul goniac;
forma bazei mandibulei;
15
A.
înclinarea capului condilian;
înclinarea şi forma simfizei;
unghiul SNB.
B.
C.
D.
E.
(pag. 176)
Tema nr. 23
Anomaliile denti-maxilare de clasa a II-a
Bibliografie asociata temei:
Valentina Dorodat, D. Stanciu - Ortodonte si ortopedie dento-faciala, Editura medicala, Bucuresti, 2003.
pag. 379-391
Cele două clase descrise de şcoala franceză pentru malocluziile din clasa a II1:-a sunt:
compresia de maxilar cu protruzie şi compresia de maxilar cu înghesuire;
ocluzia adâncă în acoperiş şi laterognaţia mandibulară
1
A.
laterodeviaţia şi laterognaţia mandibulară
endodenţia şi laterognaţia mandibulară;
endognaţia şi laterodeviaţia mandibulară.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 379)
Anomaliile de Clasa a II-a Angle înglobează tulburări de creştere, dezvoltare şi funcţionale ale maxilarelor cantonate în principal în plan:
ocluzal;
transversal;
2
A.
vertical;
medio-sagital;
orbito-frontal.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 379)
În cadrul endognaţiei caracteristica principală este:
afectarea sectorului alveolar;
baza maxilarului şi piramida nazală sunt lărgite;
3
A.
baza maxilarului şi piramida nazală sunt alungite;
baza maxilarului şi uneori piramida nazală sunt îngustate;
ocluzia mezializată.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 379-381)
Exognaţia este o formă extrem de rară în care arcadele sunt spaţiate iar parodonţiul se caracterizează prin:
în zona anterioară afectarea apare datorită hipersolicitării funcţionale;
este afectat precoce
4
A.
este afectat tardiv;
faptul că rămâne neafectat;
constă în amputarea limbusurilor şi apariţia atrofiei verticale.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 380)
Din punct de vedere etiopatogenic, rolul factorului constituţional în apariţia endognaţiei este demonstrat de :
apariţia maxilarului îngust în special la dolicocefali;
apariţia maxilarului îngust în special la brahicefali;
5
A.
apariţia maxilarului îngust în special la normocefali,
de studiile pe gemeni monozigoţi;
apariţia maxilarului îngust la subiecţii cu rahitism.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 381)
În etiopatogenia compresiei de maxilar cu protruzie şi spaţiere putem întâlni următorii factori:
ereditatea;
factorul constituţional;
6
A.
ticurile de imitaţie;
obiceiurile alimentare;
rahitismul.
B.
C.
D.
E.
(pag. 381)
Pag. 45 din 157
În cadrul sindromul de compresiune maxilară cu protruzie şi spaţiere dentară putem întâlni ca simptome:
ocluzie inversă totală;
reducerea diametrului maxilar faţă de planul medio-sagital;
7
A.
reducerea diametrului dento alveolar faţă de planul medio-sagital;
ocluzie adâncă acoperită;
ocluzie distalizată.
B.
C.
D.
E.
(pag. 380)
Factorii generali de dezvoltare implicaţi în etiopatogenia compresiei de maxilar cu protruzie şi spaţiere sunt:
carenţele metabolice;
absenţa suturii de creştere;
8
A.
complicaţiile cariei dentare;
prezenţa cicatricelor şi frenurilor;
rahitismul.
B.
C.
D.
E.
(pag. 381)
Rolul eredităţii în etiopatogenia compresiei de maxilar cu protruzie şi spaţiere este demonstrat de:
apariţia compresiei de maxilar la vârste foarte fragede,
apariţia anomaliei în general la populaţia nordică,
9
A.
asocierea frecventă cu alte sindroame cu transmitere genetică,
retrognatismul nou-născutului;
studiile pe gemeni.
B.
C.
D.
E.
(pag. 381)
Modificările care apar compensator în cadrul sindromului de compresiune maxilară cu protruzie şi spaţiere dentară sunt:
protruzia procesului dento – alveolar;
ocluzia distalizată;
10
A.
ocluzia adâncă prăbuşită;
rar o ocluzie deschisă cu sau fără laterodeviaţie mandibulară;
infrapoziţie laterală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 380)
Factorii locali de dezvoltare implicaţi în etiopatogenia compresiei de maxilar cu protruzie şi spaţiere sunt:
cicatricile chirurgicale de la nivelul bolţii palatine
absenţa suturii de creştere
11
A.
dolicocefalia
complicaţiile cariei dentare
rahitismul.
B.
C.
D.
E.
(pag. 381)
În producerea sindromului de compresie de maxilar cu protruzie şi spaţiere obiceiurile vicioase acţionează prin:
dezechilibrarea forţelor intra-extraorale din punct de vedere al intensităţii,
dezechilibrarea forţelor intra-extraorale din punct de vedere al direcţiei,
12
A.
dezechilibrarea forţelor intra-extraorale din punct de vedere al duratei de acţiune,
prin întreruperea continuităţii arcadei dentare,
prin structurarea unui os cu o textură mai slabă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 382)
În producerea sindromului de compresie de maxilar cu protruzie şi spaţiere respiraţia orală acţionează prin:
dispariţia triplei închideri orale
apariţia hipotoniei muşchiului maseter
13
A.
apariţia hipotoniei muşchiului orbicular oris al buzei superioare,
modificarea comportamentului lingual în statică
modificarea comportamentului lingual în timpul exercitării funcţiilor.
B.
C.
D.
E.
(pag. 382)
Obiceiul vicios de sugere a degetului determină:
compresie alveolară cu protruzie
ocluzie adâncă incompletă
14
A.
ocluzie adâncă acoperită
compresie de maxilar cu înghesuire
prognaţie adevărată.
B.
C.
D.
E.
(pag. 382)
Maladia Cauhépé-Fieux se caracterizează prin:
îngustarea maxilarului
interpoziţia limbii între arcade în timpul deglutiţiei;
15
A.
dezechilibre dentare de tipul retrodenţiei superioare compensatorii,
dezechilibre dentare de tipul meziopoziţiei cu rotaţie a premolarilor şi molarilor
ocluzie deschisă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 382)
Modificările ocluzale caracteristice compresiei de maxilar cu protruzie şi spaţiere sunt:
relaţii molare distalizate
relaţii molare mezializate
16
A.
inocluzii sagitale grave
ocluzie inversă frontală
supraocluzie incisivă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 382)
Pag. 46 din 157
Faciesul adenoidian se caracterizează prin:
profil convex;
dolicocefalie,
17
A.
leptoprosopie;
fantă labială fermă;
retrogheilie superioară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 383)
La nivelul labial modificările caracteristice în compresia de maxilar cu protruzie sunt :
buza superioară subţire şi palidă;
buza superioară ridicată spre pragul narinar;
18
A.
treaptă labială în linie dreaptă
ocluzie labială fermă
buza inferioară groasă şi fisurată, răsfrântă în şanţul labio-mentonier.
B.
C.
D.
E.
(pag. 383)
În compresia de maxilar cu protruzie examenul arcadei dento-alveolare poate evidenţia:
o bază apicală mică;
o bază coronară largă;
19
A.
grade diferite de îngustare premolară,
distopoziţia zonei dentare laterale superioare,
meziopoziţia zonei dentare laterale superioare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 385)
Examenul facial în compresia de maxilar cu protruzie poate evidenţia:
un facies adenoidian,
aspect de bărbie dublă,
20
A.
o buză inferioară răsfrântă în ţanţul labio-mentonier,
o treaptă labială inversată,
un profil concav.
B.
C.
D.
E.
(pag. 383)
Tema nr. 24
Malocluzia de clasa a II-a, diviziunea 2
Bibliografie asociata temei:
Valentina Dorodat, D. Stanciu - Ortodonte si ortopedie dento-faciala, Editura medicala, Bucuresti, 2003.
pag. 396-399
Malocluzia de clasa a II2 a diviziunea 2 se caracterizeaza prin:
diferite grade de spaţiere dentară
reducerea diametrelor premolare şi molare
1
A.
dezvoltarea în exces în plan sagital a maxilarului superior
cresterea diametrelor premolare şi molare
ocluzia adâncă în acoperiş.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 396)
Caracteristic sindromului de compresie de maxilar cu inghesuire dentara este:
protruzia cu supraacoperirea grupului incisiv
retrodenţia cu supraacoperirea grupului incisiv
2
A.
angrenajul invers
ocluzia inversă frontală
ocluzia inversă laterală
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 396)
Diagnosticul diferential al compresiei de maxilar cu înghesuire se face cu:
retrognatismul mandibular
laterodeviaţia mandibulară
3
A.
laterognaţia mandibulară
pseudoprognaţia mandibulară
clasa I cu spraalveolodonţie incisivă
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 399)
Malocluzia de clasa a II2 a diviziunea 2 are în comun cu malocluzia din clasa II2 a diviziunea 1:
relaţia molară transversală
relaţia molară verticală
4
A.
ocluzia adânca acoperită
relaţia molară antero-posterioară
ocluzia deschisă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 396)
Pag. 47 din 157
Malocluzia de clasa a II2 a diviziunea 2 este sinonimă cu:
endognaţia
exognaţia
5
A.
ocluzia deschisă
ocluzia adâncă în acoperiş
ocluzia încrucişată
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 396)
Diferenţele dintre malocluziile din clasele II/1 şi II/2 sunt:
etiopatogenetice
morfofuncţionale
6
A.
diferă ca prevalenţă
terapeutice
de localizare
B.
C.
D.
E.
(pag. 396)
Sindromul de compresie de maxilar cu înghesuire dentară se caracterizează prin:
reducerea diametrului premolar
reducerea diametrului molar
7
A.
retrodentie cu supraacoperirea grupului incisiv
ocluzie adâncă în acoperiş
ocluzie inversă totală
B.
C.
D.
E.
(pag. 396)
Din punct de vedere al gravităţii malocluziile din clasa a II2 -a se descriu doua forme clinice:
forma gravă în care dezechilibrele ocluzale produc tulburări parodontale
forma uşoară cu tulburări morfofuncţionale şi estetice
8
A.
forma uşoară fără tulburări morfofuncţionale şi estetice
forma gravă cu modificări estetice
forma medie
B.
C.
D.
E.
(pag. 397)
Aspectul facial în malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) prezintă următoarele caracteristici:
etajul inferior mărit
ocluzie labială cu planul plasat în poziţie înaltă pe coroana incisivilor superiori
9
A.
nas proeminent
buză inferioară groasă şi răsfrântă în şanţul labio-mentonier
menton proeminent
B.
C.
D.
E.
(pag. 397)
În malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) la analiza dezvoltării arcadelor dento-alveolare se observă:
reducerea diametrelor premolare
reducerea diametrelor molare
10
A.
accentuarea curbei Spee
baza coronară mai largă decât cea apicală
reducerea unghiului mandibular
B.
C.
D.
E.
(pag. 398)
Aspectul facial în malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) prezintă următoarele caracteristici:
etajul inferior normal sau în foarte multe cazuri micşorat
şantul labio mentonier accentuat
11
A.
punctual Gn plasat anterior de planul Simon
buzele subţiri
ocluzie labială fermă
B.
C.
D.
E.
(pag. 397)
Precizaţi care dintre următoarele caracteristici pot fi observate la examnul facial în malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire):
ocluzie labiala fermă
etajul inferior normal sau micşorat
12
A.
şantul labio mentonier accentuat
menton şters, aplatizat
profil concav
B.
C.
D.
E.
(pag. 397)
Compresia de maxilar cu înghesuire face parte din categoria malocluziilor:
dentare
de clasa I foarte rar
13
A.
de clasa a II-a diviziunea I
de clasa a II-a diviziunea II
de clasa a III-a.
B.
C.
D.
E.
(pag. 396)
Pag. 48 din 157
Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la frecvenţa malocluziilor din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) sunt adevărate:
formele moderate sunt mai frecvente ca cele grave
cazurile în care relaţiile mandibulo mandibulare sunt de clasa I sunt rare
14
A.
anomalia este mai puţin frecventă decât anomaliile din clasa a II1 –a
după Hotz este mai frecventă în dentiţia permanentă
după Houston şi Tulley afectează 20% din populaţie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 396-398)
Din punct de vedere epidemiologic malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) prezintă următoarele particularităţi:
anomalia este mai frecventă decât anomaliile din clasa a II1 –a
după Hotz este mai frecventă în dentiţia permanentă
15
A.
după Hotz este mai frecventă în dentiţia temporară
după Houston şi Tulley afectează 10% din populaţie
după Houston şi Tulley afectează 20% din populaţie
B.
C.
D.
E.
(pag. 396)
În malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) dacă supraocluzia se asociază şi cu decalaj între muchia incizală a incisivului inferior şi centroidul radacinii incisivului superior tratamentul acestora prezintă următoarele particularităţi :
se efectuează mai dificil
riscul de recidivă este mai mare
16
A.
riscul de recidivă se reduce
scade timpul de tratament
este de preferat terapia funcţională.
B.
C.
D.
E.
(pag. 396)
Modificările arcadelor dento-alveolare care pot fi prezente în malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) sunt:
arcade în formă de omega
arcade în formă de trapez
17
A.
arcade în formă de U
baza apicală este mai mare decât baza coronară
baza coronară este mai mare decât baza apicală
B.
C.
D.
E.
(pag. 397-398)
În malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) sindromul algodisfuncţional temporo-mandibular este consecinţa:
pierderii unor dinţi din zona laterală
deplasării distale a mandibulei
18
A.
creşterii supraocluziei frontale
deplasării meziale a mandibulei
formelor patologice ale arcadelor dento-alveolare
B.
C.
D.
E.
(pag. 398)
Modificările ocluzale care pot fi prezente în malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) sunt:
supraacoperirea grupului incisiv
angrenaje inverse premolare unilaterale sau bilaterale
19
A.
rapoarte distalizate
rapoarte mezializate
ocluzie prăbuşită laterală
B.
C.
D.
E.
(pag. 398)
În malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) la analiza ocluziei dinamice se observă:
relaţia de postură a mandibulei este normală
rapoartele de la nivel molar sunt distalizate
20
A.
drumul de închidere al mandibulei este normal
în cazurile grave pacientul nu poate efectua mişcări de lateralitate
muşchii ridicători ai mandibulei sunt hipertoni.
B.
C.
D.
E.
(pag. 398)
Tema nr. 25
Malocluzia de clasa a III-a
Bibliografie asociata temei:
Valentina Dorodat, D. Stanciu - Ortodonte si ortopedie dento-faciala, Editura medicala, Bucuresti, 2003.
pag. 405-408
În cazul malocluziilor de clasa a III-a treapta buzelor este:
în linie dreaptă
inversată
1
A.
accentuată prin procheilie superioară
accentuată prin procheilie inferioară
buza superioară depăşeşte cu 2 mm în plan sagital pe cea inferioară
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 406)
Pag. 49 din 157
Ocluzia inversă frontală în cazul malocluziilor clasei a III-a poate fi cu:
numai cu inocluzie verticală
cu sau fără inocluzie sagitală inversă
2
A.
numai cu grad mare de supraacoperire frontală
abrazia feţelor linguale ale incisivilor inferiori
abrazia feţelor vestibulare ale incisivilor superiori
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 405)
Maxilarul inferior în cadrul maloculziei de clasa a III-a este ghidat:
anterior
posterior
3
A.
în lateralitate
în laterognaţie
în infrapoziţie
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 406)
În cadrul malocluziilor clasei a III-a aspectul facial poate fi:
faţă aplatizată
de faţă crispată
4
A.
de faţă inexpresivă,
facies adenoidian
profil de pasăre.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 406)
În cadrul malocluziilor de clasa a III-a Angle diferenţa dintre SNA şi SNB este:
pozitivă
negativă
5
A.
diferenţa este de 10̊
diferenţa este de 90̊
diferenţa este de 120̊
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 406)
Modificările din cadrul malocluziei de clasa a III-a Angle interesează:
maxilarul superior
maxilarul inferior
6
A.
ambele maxilare
numai arcadele alveolare
numai arcadele dentare
B.
C.
D.
E.
(pag. 405)
La examenul facial simptomele caracteristicile ale malocluziei de clasa a III-a Angle sunt:
faţă aplatizată
obraji înfundaţi
7
A.
menton aplatizat
buză superioară înfundată
profil convex
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
Malocluzia de clasa a III-a cuprinde un set de anomalii caracterizate prin:
rapoarte mezializate
rapoarte distalizate
8
A.
ocluzie inversă frontală cu sau fără inocluzie sagitală inversă
rapoarte lingualizate
rapoarte vestibularizate
B.
C.
D.
E.
(pag. 405)
În cadrul examenului facial în malocluziile de clasa a III-a Angle faţa poate avea un aspect lăţit în totalitate datorită:
treptei labiale în linie dreaptă
pomeţilor obrajilor înfundaţi
9
A.
profilului concav
procheiliei superioare
treptei labiale inversate
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
La nivelul procesului alveolar superior în malocluziile de clasa a III-a Angle pot fi observate modificări compensatorii care constau în:
proalveolie
prodenţie
10
A.
Pr.A – F mai mare de 110̊
I – F mai mare de 107̊
retrodenţie
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
Examenul teleradiografic în malocluziile de clasa a III-a Angle evidenţiază:
unghiul SNA mai mare de 80o
unghiul SNB mai mic de 78o
11
A.
diferenţa dintre unghiurile SNA şi SNB are valoare negativă
distanţa Nsa – Nsp este micşorată
diagonala maxilarului superior S – Nsa redusă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
Pag. 50 din 157
Examenul teleradiografic în clasa a III-a Angle evidenţiază:
unghiul Pr.A-F mai mare de 110o
unghiul I-F mai mare de 107o
12
A.
distanţa Nsa – Nsp micşoratăq
diagonala maxilarului superior S – Nsa redusă.
unghiul SNB mai mic de 78o
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
Examenul facial în malocluziile de clasa a III-a Angle poate evidenţia:
aspect dezagreabil în surâs
unghiul format de tangenta dusă la nivelul gurii mai mic de 10̊
13
A.
profil concav
faţă aplatizată
buză inferioară subţire
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
La examenul teleradiografic în malocluziile de clasa a III-a Angle se observă:
unghiul SNA mai mic de 80o
unghiul SNB mai mic de 78o
14
A.
diferenţa dintre unghiurile SNA şi SNB are valoare pozitivă
unghiul I-F mai mare de 107o
unghiul Pr.A-F mai mare de 110o
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
Examenul endobucal în malocluziile de clasa a III-a Angle poate evidenţia:
profil concav
faţa aplatizată
15
A.
ocluzie inversă frontală cu sau fără inocluzie sagitală
arcada alveolară apicală mică în raport cu arcada alveolară coronară
unghiul SNA mai mic de 80o
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
La examenul endobucal în malocluziile de clasa a III-a Angle se observă:
arcada alveolară coronară mică în raport cu arcada alveolară apicală
arcada alveolară apicală mică în raport cu arcada alveolară coronară
16
A.
ocluzia mezializată
ocluzie inversă frontală sau totală.
înfundarea buzei superioare
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
Următoarele afirmaţii cu privire la ocluziile inverse prin retrognatism maxilar dat de sechelele postoperatorii ale despicăturilor labiomaxilopalatine sunt adevărate:
gravitatea modificărilor fizionomice este maximă dacă ne raportăm la restul formelor de malocluzie de clasa a III-a
pe primul plan sunt tulburările funcţiei masticatorii
17
A.
pe primul plan sunt tulburările fizionomice
pacienţii pot executa numai mişcări de coborâre şi lateralitate
apar cu regularitate tulburări fono-articulare
B.
C.
D.
E.
(pag. 406-407)
La nivelul procesului alveolar superior în malocluziile de clasa a III-a Angle pot fi observate modificări compensatorii care constau în:
proalveolie
prodenţie
18
A.
mezializarea dinţilor laterali
I – F mai mic de 107
arcada alveolară coronară mare
B.
C.
D.
E.
(pag. 406)
Următoarele afirmaţii cu privire la afectarea ATM la pacienţii cu malocluzii de clasa a III-a sunt adevărate:
modificările ATM apar datorită absenţei ghidajului anterior normal,
modificările ATM apar datorită transferului ghidajului mişcărilor mandibulare la nivelul dinţilor laterali
19
A.
apar cracmente şi crepitaţii
apar datorită instabilităţii contactelor interdentare
apar datorită absenţei suprafeţelor de uzură ocluzale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 407)
La baza apariţiei spasmelor musculare în malocluzia de clasa a III-a. stau:
ocluzia mezializată
ocluzia distalizată
20
A.
drumul de închidere în treaptă mezializată
tulburările parodontale
tulburările masticatorii.
B.
C.
D.
E.
(pag. 407)
Pag. 51 din 157
Tema nr. 26
Sindromul de inocluzie verticala
Bibliografie asociata temei:
Valentina Dorodat, D. Stanciu - Ortodonte si ortopedie dento-faciala, Editura medicala, Bucuresti, 2003.
pag. 418-426, 429-438
În sindromul de inocluzie verticală acţiunea factorului genetic apare evidentă în unele afecţiuni ca:
sindromul Down şi unele cranio-sinostoze
sindromul cariei de biberon
1
A.
sindromul de polidactilism
sindromul Tourette
numai în sindromul Down
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 419)
Ocluzia verticală este un sindrom caracterizat prin existenţa unor tulburari în primul rând în plan:
sagital
transversal
2
A.
vertical
sagital şi transversal
în toate planurile
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 418)
În sindromul de inocluzie verticală sindromul Down determină instalarea unui deficit de dezvoltare a maxilarului superior interesând în special sectorul anterior care este:
scurtat
alungit
3
A.
îngustat
lărgit
aplatizat
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 419)
În sindromul de inocluzie verticală relaţiile ocluzale normale sunt tulburate de inversarea tiparului de rotaţie mandibulară:
în direcţie anterioară
în direcţie posterioară
4
A.
urmând o traiectorie sinusală
urmând o traiectorie în linie dreaptă
urmând o traiectorie în baionetă
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 419)
În sincondroza intrasfenoidala şi sfenoetmoidala sunt afectate:
sutura coronară
sutura palatinală
5
A.
simfiza mentonieră
sutura maxilară
sutura maxilarăsutura temporo-zigomatică
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 420)
Traumatismul ocluzal care interesează dinţii ce realizează contacte ocluzale în ocluzia deschisă se materializează în:
îmbolnăvire paradontală
apariţia unor forţe de tip ortodontic care deplasează dintele din calea traumatismului
6
A.
remanierea compensatorie a procesului alveolar
masticaţie unilaterală
afectiuni ale ATM
B.
C.
D.
E.
(pag. 432)
În sindromul de inocluzie verticală întâlnim modificări dentare ca:
volum mărit
volum micşorat
7
A.
modificări de formă
rădăcini mai scurte
proînclinare
B.
C.
D.
E.
(pag. 422)
Următoarele afirmaţii privind modificările fizionomice dn sindromul de inocluzie verticală sunt adevărate:
hipertonia pătratului buzei inferioare determină aplatizarea mentonului
şanţul labio-mentonier poate fi şters fără ca profilul pacientului să fie modificat
8
A.
scurtarea ramurii ascendente mandibulare şi cudarea ramurii orizonlale mandibulare conduc la apariţia unui profil concav
hernierea limbii în spaţiul de inocluzie verticală conferă pacientului un aspect de faţă crispată
apar brazde verticale inestetice la nivelul tegumentelor dacă pacientul interpune în spaţiul de inocluzie faţa internă a buzei inferioare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 436)
Pag. 52 din 157
Sindromul Down poate prezenta ca simptome clinice:
tulburări de dezvoltare ale maxilarului la nivelul sectorului anterior
deficit de creştere a bazei craniului la nivelul planumului
9
A.
deficit de creştere a bazei craniului la nivelul clivusului
obliterarea precoce a sistemului sutural
tulburări de dezvoltare ale maxilarului la nivelul sectorului posterior
B.
C.
D.
E.
(pag. 419)
Factorii locali incriminaţi în producerea ocluziei deschise sunt:
deglutiţia
afecţiunile reumatice ale ATM
10
A.
cicatricele cheloide
incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire
tratamentele ortodontice
B.
C.
D.
E.
(pag. 425-426)
Factorii locali care pot interveni în geneza unei inocluzii verticale sunt:
afecţiunile reumatice de la nivel ATM
incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire primară sau secundară
11
A.
cicatricele cheloide şi retracţiile
spaţiul care ramâne după pierderea precoce a unui dinte temporar şi intervalul de timp mărit până la apariţia dintelui definitiv
respiraţia orală
B.
C.
D.
E.
(pag. 425-426)
Factorii iatrogeni care determină ocluzia deschisă apar în cursul tratamentelor :
odontale
ortopedice
12
A.
ortodontice
ORL
chirurgicale
B.
C.
D.
E.
(pag. 426)
La sugar efectuarea deglutiţiei implică:
interpunerea limbii între arcadele dentare
poziţionarea limbii pe bolta palatină
13
A.
contracţii periferice ale muşchilor genieni
contracţii periferice ale muşchilor constrictori superiori ai faringelui
contracţii periferice ale muşchilor pterigoidieni interni
B.
C.
D.
E.
(pag. 423)
Cele mai importante tulburări funcţionale care apar în inocluzia verticala sunt:
rahitismul
fono-articulatorii
14
A.
masticatorii
de dezvoltare a maxilarelor
de erupţie dentară
B.
C.
D.
E.
(pag. 431)
Prin închidere precoce sutura lambdoidă determină:
dezvoltarea insuficientă a regiunii occipitale
dezvoltarea insuficientă a regiunii parietale
15
A.
planumul redus
clivusul redus
unghi foramenian micşorat
B.
C.
D.
E.
(pag. 420)
În sindromul de inocluzie verticală o tulburare des întâlnită este perturbarea pronunţiei fonemelor dentale:
D
T
16
A.
F
V
S
B.
C.
D.
E.
(pag. 431)
O breşă de inocluzie verticală care interesează caninii, primii premolari şi eventual şi molarii poate conduce la:
tulburări ale activităţii musculare
hipoplazii ale incisivilor
17
A.
tulburări ale ATM
tulburări masticatorii ca urmare a micşorării suprafeţelor ocluzale
transferul ghidajului mişcărilor mandibulare la nivel lateral
B.
C.
D.
E.
(pag. 432)
În inocluzia verticala tulburările dentare caracteristice sunt:
incisivi hipoplazici Hutchinson
molari Moser
18
A.
anodonţia incisivilor laterali
forme modificate precum incisivi laterali în ţăruş
microfracturi ale muchiilor incizale
B.
C.
D.
E.
(pag. 433)
Pag. 53 din 157
În sindromul de inocluzie verticală tulburările de ocluzie, paradontale şi dentare stau la baza instalarii:
spasmelor musculare
durerilor de etiologie obscură din regiunea capului
19
A.
durerilor de tip nevralgiform
durerilor de etiologie obscură din regiunea gatului
relaxarii musculare
B.
C.
D.
E.
(pag. 433)
Grupele musculare cele mai frecvent afectate de tulburările de ocluzie, parodontale şi dentare din sindromul de inocluzie verticală sunt:
pterigoidian extern
fasciculul anterior al temporalului
20
A.
muşchi limbii
fasciculul posterior al muşchiului temporal
pterigoidianul intern
B.
C.
D.
E.
(pag. 433)
Tema nr. 27
Anodontia
Bibliografie asociata temei:
Ecaterina Ionescu - Anomaliile dentare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2005.
pag. 15-40
Termenul de oligodonţie defineşte situaţia clinică în care pe arcadă sunt prezenţi un număr de:
1-2 dinţi;
2-6 dinţi;
1
A.
mai mult de 6 dinţi;
4-7 dinţi;
9 dinţi.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 17)
După Gysel termenul de hipodonţie defineşte situaţia clinică în care de pe arcadă lipsesc un număr de:
minim 4 dinţi;
minim 3 dinţi;
2
A.
8 dinţi;
2 dinţi;
un dinte.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 15)
Dintele cel mai frecvent afectat de anodonţie este:
incisivul lateral superior;
premolarul doi superior;
3
A.
molarul de minte inferior;
molarul de minte superior;
incisivul central superior.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 18)
În cazul anodonţiilor raportul în care sunt afectate cele două dentiţii este:
10/1 în favoarea dentiţiei permanente;
10/1 în favoarea dentiţiei temporare;
4
A.
16/1 în favoarea dentiţiei temporare;
16/1 în favoarea dentiţiei permanente;
nu există nici o diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa anodonţiei între cele două dentiţii.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 18)
În cazul anodonţiilor raportul în care sunt afectate cele două sexe este:
2/1 în favoarea sexului masculin;
2/1 în favoarea sexului feminin;q
5
A.
nu există nici o diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa anodonţiei între cele două sexe;
3/1 în favoarea sexului feminin;
3/1 în favoarea sexului masculin.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 18)
Modul de transmitere al anodonţiei s-a dovedit a fi:
autozomal dominant regulat;
condiţionat monogenic legat de cromozomul X;
6
A.
autozomal dominant neregulat;
condiţionat monogenic legat de cromozomul Y;
autozomal recesiv.
B.
C.
D.
E.
(pag. 23)
Pag. 54 din 157
Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii vizând corelaţia directă dintre prezenţa anodonţiei în dentiţia temporară şi permanentă sunt adevărate:
dentiţia permanentă poate evolua normal, chiar dacă dentiţia temporară a fost afectată de reducerea numerică;
în dentiţia permanentă pot apare dinţi supranumerari chiar dacă în cea temporară a fost prezentă anodonţia;
7
A.
în ambele dentiţii sunt absente aceleaşi elemente dentare;
în dentiţia permanentă se poate repeta situaţia de reducere numerică existentă în dentiţia temporară,
dacă reducerea numerică a apărut în dentiţia temporară, aceasta va fi prezentă obligatoriu şi în dentiţia permanentă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 19)
După Quinet situaţiile care pot conduce la dispariţia unui dinte sunt:
trecerea de la biradiculaţie la monoradiculaţie şi reducerea dimensiunii obiect al dispariţiei;`
insuficienţa potenţialului formativ al teritoriilor prezumtiv odontogene;
8
A.
încorporarea parţială a dintelui în cauză de către dintele vecin;
încorporare totală cu dispariţia dintelui;
labilitate volumetrică, morfologică şi variabilitate de poziţie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 19-20)
Factorii locali cu rol în producerea anodonţiilor sunt:
extracţiile brutale ale dinţilor temporari;
despicăturile labio-maxilo-palatine;
9
A.
tumorile maxilarelor;
traumatismele intrauterine;
deficienţele nutriţionale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 22-23)
Factorii generali cu rol în producerea anodonţiilor sunt:
despicăturile labio-maxilo-palatine;
deficienţele nutriţionale;
10
A.
traumatismele intrauterine;
osteomielita acută şi subacută a maxilarelor;
bolile infecto-contagioase ale mamei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 22-23)
Diagnosticul diferenţial în anodonţii trebuie realizat cu:
incluzia dentară;
reincluzia dentară parţială;
11
A.
diastema falsă sau secundară;
extracţia dintelui;
ectopia dentară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 25)
Examenul clinic în anodonţia parţial redusă poate evidenţia:
o creastă alveolară subţire, de aspect concav;
absenţa dintelui permanent de pe arcadă;
12
A.
hipodezvoltare osoasă la palparea contururilor osoase, în special la mandibulă,
accentuarea şanţului labio-mentonier.
reducerea spaţiului corespunzător de pe arcadă prin migrări dentare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 24-25)
Anodonţiile de premolar doi prezintă următoarele caracteristici:
predecesorul temporar poate rezista pe arcadă doar până la 16-20 ani;
longevitatea corespondentului temporar poate fi explicată prin rămânerea acestuia la nivelul planului de ocluzie, suportând influenţa favorabilă a stimulilor funcţionali;
13
A.
poate fi însoţită de reincluzia molarului temporar corespondent;
conduce la modificări fizionomice precum inversarea treptei labiale;
este mai frecventă la nivelul premolarilor doi inferiori.
B.
C.
D.
E.
(pag. 27-28)
Anodonţia de incisiv lateral superior se caracterizează prin:
poate fi asimetrică cu omolog nanic;
poate fi însoţită de modificări faciale precum proeminenţa mentonului şi inversarea treptei labiale;
14
A.
corespondentul temporar poate rezista pe arcadă până la 45-50 de ani;
longevitatea corespondentului temporar poate fi explicată prin rămânerea acestuia la nivelul planului de ocluzie, suportând astfel influenţa favorabilă a stimulilor funcţionali;
persistenţa incisivului temporar pe arcadă reprezintă un element nefavorabil, deoarece poate conduce la depistarea tardivă a anomaliei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 25-26)
Pag. 55 din 157
Anodonţia de molar trei se caracterizează prin:
nu pune probleme terapeutice decât dacă este asociată altor anomaliii dento-maxilare;
poate constitui un factor agravant în terapia incongruenţei laterale;
15
A.
lipseşte maxilarele de un stimul tardiv de creştere şi mezializare;
este puţin frecventă;
stigmatizează pacientul în edentat terminal dacă acesta a pierdut prin leziuni odontale molarii unu şi doi permanenţi.
B.
C.
D.
E.
(pag. 29)
Anodonţia de incisiv central inferior prezintă următoarele caracteristici:
conferă pacientului un aspect de breşă mare edentată;
modifică conturul labial prin stagnarea limbii în repaus în breşa datorată anodonţiei;
16
A.
este cel mai frecvent tip de anodonţie redusă;
este însoţită de modificări fonetice precum pronunţia deficitară a fonemelor dentale şi siflante;
dacă sunt prezenţi pe arcadă corespondenţii temporari se recomandă menţinerea acestora pe arcadă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 27)
Modificările faciale caracteristice anodonţiei totale sunt:
aspectul de „bătrân edentat”;
etaj inferior micşorat;
17
A.
creste alveolare foarte reduse vestibulo-oral, chiar ascuţite;
deplasarea punctului gnation anterior de planul Simon;
inversarea treptei labiale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 31)
În tratamentul anodonţiiilor atitudinea faţă de dinţii temporari corespondenţi, persistenţi pe arcadă, este:
în anodonţia de incisiv lateral superior, corespondentul temporar se menţine pe arcadă şi se recurge la cosmetizarea lui prin adiţie;
în anodonţiile de incisiv central inferior, corespondenţii temporari se extrag cât mai timpuriu pentru a permite închiderea breşei prin mezializarea celorlalţi dinţi;
18
A.
în anodonţia de incisiv lateral superior, corespondentul temporar se extrage deoarece diferă mult de dintele permanent ca dimensiune, formă şi culoare;
dinţii temporari pot fi păstraţi pe arcadă dacă nu prezintă leziuni odontale întinse şi nu este prezentă rizaliza;
în anodonţia de premolar doi, dintele corespondent temporar se extrage şi se închide spaţiul prin mijloace ortodontice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 34-35)
Ortopantomograma este un examen complementar important în anodonţii deoarece:
permite evaluarea numărului dinţilor;
permite aprecierea direcţiei de creştere a elementelor aparatului dento-maxilar;
19
A.
permite aprecierea poziţiei intraosoase, a dimensiunii, conformaţiei şi anatomiei dinţilor prezenţi;
evidenţiază modificările structurilor dentare şi permite aprecierea gradului de dezvoltare al dinţilor;
poate prevedea posibilităţile de creştere în raport cu vârsta şi sexul (pronostic de creştere).
B.
C.
D.
E.
(pag. 32)
În anodonţiile subtotale dinţii existenţi pe arcadă se caracterizează prin:
sunt de cele mai multe ori simetrici;
sunt reduşi ca volum, dar au o implantare bună;
20
A.
sunt atipici ca formă,
sunt normal dezvoltaţi şi structuraţi;
numărul acestora pe arcadă este limitat la 4-6.
B.
C.
D.
E.
(pag. 31)
Pag. 56 din 157
Tema nr. 28
Dintii supranumerari
Bibliografie asociata temei:
Ecaterina Ionescu - Anomaliile dentare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2005.
pag. 73-94
Principalul argument pentru susţinerea teoriei mugurilor adamantini multipli în explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari, este:
justifică coexistenţa la acelaşi individ de dinţi supranumerari pe o arcadă dentară, cu anodonţia pe cealaltă arcadă;
explică apariţia lui dens in dente;
1
A.
explică existenţa de dinţi supranumerari ce însoţesc dentiţia temporară;
explică faptul că pot exista mai mulţi dinţi supranumerari alături de un dinte din serie normală;
explică varietatea mare a dinţilor supranumerari.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 45)
Raportul în care sunt afectate cele două dentiţii după Shapira în cazul dinţilor supranumerari, este:
9/1 în favoarea dentiţiei temporare;
9/1 în favoarea dentiţiei permanente;
2
A.
10/1 în favoarea dentiţiei temporare;
10/1 în favoarea dentiţiei permanente;
nu există nici o diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa dinţilor supranumerari între cele două dentiţii.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 41)
Contraragumentul teoriei diviziunii mugurelui dentar în explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari este:
nu explică apariţia lui dens in dente;
nu explică faptul că pot exista mai mulţi dinţi supranumerari alături de un dinte din serie normală;
3
A.
cei doi dinţi rezultaţi ar trebui să fie uniform micşoraţi în volum;
nu explică varietatea mare a dinţilor supranumerari;
nu explică frecvenţa diferită a dinţilor supranumerari pe cele două arcade.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 46)
Meziodensul este definit ca:
un dinte supranumerar situat în interiorul altui dinte;
un dinte supranumerar situat lângă linia mediană;
4
A.
un dinte orientat cu coroana spre baza maxilarului şi rădăcina spre planul de ocluzie;
un dinte supranumerar situat lângă molari;
un dinte supranumerar situat în zona incisivă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 40)
Tratamentul de elecţie în cazul dinţilor supranumerari este:
alinierea acestora pe arcadă prin mijloace ortodontice;
extracţia;
5
A.
autotransplantul;
cosmetizare prin adiţie;
expectativa.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 63)
Obiecţiile aduse teoriei atavice în explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari sunt:
nu explică existenţa de dinţi supranumerari ce însoţesc dentiţia temporară;
nu justifică coexistenţa la acelaşi individ de dinţi supranumerari pe o arcadă dentară, cu anodonţia pe cealaltă arcadă;
6
A.
nu explică apariţia lui dens in dente;
nu explică frecvenţa diferită a dinţilor supranumerari pe cele două arcade;
nu explică faptul că pot exista mai mulţi dinţi supranumerari alături de un dinte din serie normală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 42)
Contraragumentele pentru teoria celei de-a treia dentiţii în explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari sunt:
nu explică existenţa de dinţi supranumerari situaţi vestibular sau aliniaţi pe arcadă;
nu explică existenţa de dinţi supranumerari cu un grad de calcefiere similar celor din serie normală;
7
A.
nu explică existenţa caninilor supranumerari;
nu explică existenţa de dinţi supranumerari ce însoţesc dentiţia temporară;
nu explică localizarea mai frecventă a dinţilor supranumerari în zona incisivă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 43-44)
Pag. 57 din 157
Principalele argumente aduse în sprijinul teoriei celei de-a treia dentiţii în explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari sunt cu exceptia:
apariţia dinţilor supranumerari mai frecvent în poziţie orală faţă de arcada dentară normală;
apariţia dinţilor supranumerari mai frecvent în poziţie vestibulară faţă de arcada dentară normală;
8
A.
explică existenţa de dinţi supranumerari cu o mineralizare mai tardivă comparativ cu cea a dinţilor din serie normală;
explică existenţa de dinţi supranumerari cu o mineralizare similară celei a dinţilor din serie normală;
explică marea varietate de tipuri de dinţi supranumerari.
B.
C.
D.
E.
(pag. 43-44)
Originea resturilor epiteliale paradentare ce pot conduce prin proliferare anormală la dinţi supranumerari este:
gubernaculum dentis;
lama dentară laterală;
9
A.
perlele lui Serres;
muguri dentari rudimentari;
resturile lui Malassez.
B.
C.
D.
E.
(pag. 47)
După Kurt Toma dinţii prelacteali prezintă următoarele caracteristici cu exceptia:
sunt structuri keratinizate;
pot fi uşor îndepărtaţi deoarece nu au rădăcină;
10
A.
erup pe arcadă în primele zile după naştere;
se pierd în genere în cursul primelor săptămâni de viaţă;
au un grad de calcefiere similar celui din dentiţia normală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 44-45)
Dinţii neonatali prezintă următoarele caracteristici:
apar în primele luni de viaţă;
există pe arcadă încă de la naştere;
11
A.
localizarea cea mai frecventă este la nivelul grupului incisiv inferior;
localizarea cea mai frecventă este la nivelul grupului incisiv superior;
sunt acoperiţi de un strat gros de smalţ.
B.
C.
D.
E.
(pag. 49)
Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la frecvenţa dinţilor supranumerari sunt false:
anomalia este mai frecventă pe hemiarcada stângă;
anomalia este mai frecventă la sexul feminin;
12
A.
anomalia este mai frecventă în dentiţia temporară;
frecvenţa este mai mare la nivelul maxilarului superior;
frecvenţa este mai mare la populaţiile de culoare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 41-42)
Semnele clinice care pot indica existenţa unui dinte supranumerar inclus sunt:
absenţa închiderii unei diasteme interincisive după erupţia incisivului lateral şi chiar a caninilor;
persistenţa unuia sau mai multor dinţi temporari pe arcadă peste vârsta obişnuită de permutare;
13
A.
modificarea conturului labial;
prezenţa distopiilor izolate;
resorbţii pe suprafaţa radiculară a dinţilor învecinaţi.
B.
C.
D.
E.
(pag. 50)
Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii despre meziodens sunt false:
este dintele supranumerar cel mai frecvent întâlnit;
apare la ambele maxilare;
14
A.
de regulă este unic, mai rar multiplu;
este greu de precizat cu certitudine cărei dentiţii îi aparţine, temporară sau permanentă;
este pluricuspidat şi pluriradicular.
B.
C.
D.
E.
(pag. 51-56)
Afirmaţiile adevărate despre dens in dente sunt:
se mai numeşte şi odontom coronar;
dintele cel mai afectat este incisivul lateral permanent inferior;
15
A.
poate interesa orice dinte;
prezintă frecvent un foramen caecum adâncit;
apexul acestora rămâne de cele mai multe ori deschis.
B.
C.
D.
E.
(pag. 56-57)
Pag. 58 din 157
În etiologia dinţilor invaginaţi intervin următoarele mecanismele:
acoperirea unui germen dentar de către altul;
proliferarea activă a epiteliilor adamantine şi invaginarea acestora în mugurele dentar;
16
A.
defecte ale epiteliului adamantin intern, care determină rămânerea în urmă a anumitor porţiuni de smalţ, invaginarea luând naştere prin proliferarea şi înălţarea porţiunilor neafectate;
dispunerea anormală a ţesuturilor dure dentare;
proliferarea activă şi evaginarea epiteliului adamantin intern.
B.
C.
D.
E.
(pag. 57)
Bifaţi afirmaţiile false referitoare la geminaţie:
tendinţa unui germen dentar de a se divide;
tendinţa a doi dinţi de a se uni între ei la nivel coronar;
17
A.
tendinţa a doi dinţi de a se uni între ei la nivel radicular;
existenţa unei simple ancoşe pe marginea incizală a incisivilor;
tendinţa unui dinte de a se dezvolta în interiorul altui dinte.
B.
C.
D.
E.
(pag. 58)
Examenul radiologic evidenţiază o cameră pulpară unică în următoarele formele de geminism dentar:
geminaţie produsă prematur;
bigeminaţie;
18
A.
fuziune coronară;
fuziune radiculară;
fuziune totală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 58-60)
Următoarele tipuri de examene radiologice permit precizarea poziţiei dinţilor incluşi în raport cu linia arcadei, cu excepţia:
teleradiografia de faţă;
radiografia cu film retroalveolar;
19
A.
metoda excentrică Clarck;
radiografia ocluzală;
ortopantomograma.
B.
C.
D.
E.
(pag. 61-63)
Extracţia dinţilor supranumerari este contraindicată în următoarele situaţii:
când se asociază cu microdonţia dinţilor din serie normală;
când sunt asimptomatici;
20
A.
când un dinte din serie normală, situat în vecinătatea sa, este compromis şi nu poate fi păstrat pe arcadă;
când au o poziţie favorabilă pentru erupţia pe arcadă şi ar putea fi folosiţi în viitor în locul unui dinte din serie normală predispus cariei şi complicaţiilor ei;
când sunt anastrofici.
B.
C.
D.
E.
(pag. 65-66)
Tema nr. 29
Incluzia dentara
Bibliografie asociata temei:
Ecaterina Ionescu - Anomaliile dentare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2005.
pag. 73-94
Incluzia dentară se întâlneşte cel mai frecvent la nivelul:
premolarului unu;
incisivului lateral;
1
A.
caninului;
premolarului doi;
molarului trei.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 74)
Incluzia vestibulară de canin după Bass reprezintă:
3%;
0,5%;
2
A.
1-2%;
2-3%;
0,5-1%.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 75)
După clasificarea clinico-antropologică a lui Firu, incluzia dentară face parte din grupa:
anomaliilor dento-alveolare;
anomaliilor dentare izolate;
3
A.
anomaliilor monocauzale;
dizarmoniilor dentare de grup;
anomaliilor de clasa I.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 75)
Pag. 59 din 157
Valoarea unghiul dintre axul caninului şi linia mediană în gradul 1 de severitate este:
0º-10º;
5º-10º;
4
A.
5º-15º;
0º-15º;
10º-15º.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 81)
Semnul Quintero se caracterizează prin:
poziţia palatinală a coroanei incisivului central superior;
poziţia vestibulară a coroanei incisivului central superior;
5
A.
poziţia palatinală a coroanei incisivului lateral superior;
rotaţia disto-vestibulară a incisivului lateral superior;
poziţia vestibulară a coroanei incisivului lateral superior.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 84)
Incluzia dentară mai este cunoscută şi sub denumirea de:
retenţie primară;
retenţie secundară;
6
A.
retenţie totală;
dinţi retenţionaţi;
dinţi inclavaţi.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
Incluzia de canin este mai frecventă:
la mandibulă;
la maxilar;
7
A.
la sexul masculin;
la sexul feminin;
în poziţie orală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74-75)
Cauzele deficitului de spaţiu în etiologia incluziei pot fi:
macrodonţia relativă sau absolută;
dezvoltarea insuficientă a maxilarelor;
8
A.
meziopoziţia generalizată;
un fren anormal sau cicatriceal;
osteoscleroza şi fibromatoza gingivală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 76-77)
În etiologia incluziei obstacole în calea erupţiei dintelui pot fi cu excepţia:
axul de erupţie modificat în sens sagital sau transversal;
macrodonţia absolută sau relativă;
9
A.
persistenţa dinţilor temporari peste termenul lor de eliminare;
existenţa unor formaţiuni tumorale;
existenţa dinţilor supranumerari.
B.
C.
D.
E.
(pag. 78)
Factorii determinanţi ai incluziei dentare sunt:
traumatismele;
defectele membranei parodontale;
10
A.
formarea mult prea profundă a mugurelui dentar;
particularităţile de conformare anatomică ale dintelui (angulare coronară,radiculară);
pierderea potenţialului eruptiv al dintelui.
B.
C.
D.
E.
(pag. 79)
Factorii generali implicaţi în incluzia dentară pot fi:
disfuncţiile endocrine;
avitaminozele (în special avitaminoza D);
11
A.
tulburările neuropsihice;
cicatricile post palatorafie în despicături;
cauze toxice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 80)
Clasificarea incluziei dentare din punct de vedere evolutiv:
totală sau completă-dintele inclus este în întregime intraosos;
totală sau completă-dintele inclus este separat de cavitatea orală prin fibromucoasă;
12
A.
parţială sau incompletă-dintele inclus nu este înconjurat în totalitate de os;
parţială sau incompletă-dintele inclus este separat de cavitatea orală prin fibromucoasă;
parţială sau incompletă-dintele inclus este în întregime intraosos.
B.
C.
D.
E.
(pag. 80)
Semnele clinice sugestive pentru prezenţa unui dinte inclus sunt:
lipsa de pe arcadă a dintelui temporar;
existenţa unui spaţiu edentat;
13
A.
mucoasă sensibilă la palpare;
durere cu caracter nevralgiform;
prezenţa unor fistule cronice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 84)
Pag. 60 din 157
Ancorarea intratisulară a unui dinte inclus presupune:
realizarea unei cavităţi retentive în coroana dintelui;
cimentarea unui cârlig;
14
A.
sacrificiu de substanţă osoasă şi dentară redus;
sacrificiu de substanţă osoasă şi dentară mare;
tracţiunea se aplică la extremitatea dintelui.
B.
C.
D.
E.
(pag. 92)
Ancorarea transtisulară a unui dinte inclus prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia:
este sigură;
poate determina lezarea pulpei dentare;
15
A.
necesită sacrificiu mare de substanţă dentară;
nu necesită sacrificiu de substanţă dentară;
nu poate determina fracturi ale marginii incizale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 91-92)
Ancorarea dintelui inclus prin colare presupune:
o hemostază foarte bună;
aplicarea unui bracket sau buton pe coroana dintelui inclus;
16
A.
aplicarea unei ligaturi în jurul coletului dintelui inclus;
nu necesită hemostază;
realizarea unei cavităţi retentive şi cimentarea unui cârlig.
B.
C.
D.
E.
(pag. 93)
În cazul incluziilor dentare, radiografia retroalveolară poate preciza:
poziţia vestibulară sau orală a dintelui inclus;
poziţia dintelui inclus în grosimea maxilarelor;
17
A.
aspectul morfologiei coronare a dintelui inclus;
prezenţa complicaţiilor nervoase;
relaţia dintelui inclus cu dinţii vecini.
B.
C.
D.
E.
(pag. 85)
Incidenţele folosite pentru a preciza poziţia vestibulară sau orală a dintelui inclus sunt:
radiografia retroalveolară;
radiografia excentrică;
18
A.
ortopantomograma;
teleradiografia;
radiografia cu film muşcat.
B.
C.
D.
E.
(pag. 85)
Pentru obţinerea spaţiului necesar alinierii dintelui inclus, metodele conservatoare presupun:
folosirea aparatelor ortodontice;
extracţia unui dinte vecin;
19
A.
mărirea perimetrului arcadei;
distalizarea zonelor laterale în cazul meziopoziţiei generalizate;
extracţia dintelui inclus.
B.
C.
D.
E.
(pag. 90)
Bifaţi afirmaţiile false referitoare la tracţionarea şi alinierea dintelui inclus pe arcadă:
începe la 8-10 zile de la intervenţia chirurgicală;
începe la 8-15 zile de la intervenţia chirurgicală;
20
A.
se realizează cu forţe moderate;
se realizează cu forţe mari;
formarea ţesutului hialin stimulează erupţia dintelui inclus.
B.
C.
D.
E.
(pag. 94)
Tema nr. 30
Reincluzia dentara
Bibliografie asociata temei:
Ecaterina Ionescu - Anomaliile dentare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2005.
pag. 107-118
Şcoala franceză încadrează reincluzia dentară în grupa:
anomaliilor monocauzale;
anomaliilor de clasa I;
1
A.
anomaliilor dento-alveolare;
anomaliilor dentare izolate;
anomaliilor de clasa a II-a.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 107)
Reincluzia afectează cel mai frecvent:
molarul doi inferior permanent;
molarul doi inferior temporar;
2
A.
molarul unu inferior temporar;
molarul doi superior temporar;
molarul unu superior permanent.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 108)
Pag. 61 din 157
Reincluzia în dentiţia permanentă este mai frecventă pentru:
molarul unu inferior;
molarul unu superior;
3
A.
premolarul unu inferior;
premolarul unu superior;
molarul doi superior.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 109)
Semn radiologic de reincluzie este reprezentat de situaţia în care:
molarul temporar şi succesionalul său sunt situaţi unul lângă celălalt;
molarul temporar şi succesionalul său sunt situaţi unul deasupra celuilalt;
4
A.
molarul temporar este situat intraosos şi succesionalul este erupt;
toate afirmaţiile sunt adevărate;
toate afirmaţiile sunt false.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 116)
În cazul reincluziei molarului doi temporar care prezintă succesional, atitudinea terapeutică este:
expectativa;
extracţia şi replantarea precoce;
5
A.
extracţia imediată;
luxarea dintelui anchilozat;
reconstituirea contactelor aproximale.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 118)
Reincluzia dentară poate fi denumită şi:
retenţie dentară primară;
retenţie dentară secundară;
6
A.
anchiloză dentară;
retenţie totală;
dinte încleştat.
B.
C.
D.
E.
(pag. 107)
Caracteristici pentru reincluzia dentară sunt:
este un proces lent;
este un proces rapid;
7
A.
poate fi totală sau parţială;
poate fi precoce sau tardivă;
este un proces progresiv.
B.
C.
D.
E.
(pag. 107)
Bifaţi afirmaţiile false referitoare la frecvenţa reincluziei dentare:
este predominantă în dentiţia permanentă;
este predominantă în dentiţia temporară;
8
A.
este mai frecventă la molarul doi inferior;
este mai frecventă la molarul doi superior;
este mai frecventă la molarul unu temporar.
B.
C.
D.
E.
(pag. 108)
Caracteristici pentru reincluzia dentară din punct de vedere al frecvenţei sunt următoarele:
în dentiţia temporară este mai frecventă la mandibulă;
în dentiţia temporară este mai frecventă la maxilar;
9
A.
în dentiţia permanentă este mai frecventă la maxilar;
în dentiţia permanentă este mai frecventă la mandibulă;
sexul feminin este mai afectat comparativ cu sexul masculin.
B.
C.
D.
E.
(pag. 109-110)
Următoarele afirmaţii nu sunt caracteistice pentru reincluzia parţială:
existenţa unui orificiu în mucoasă la nivelul creastei alveolare;
vizibilitatea unei părţi din coroana dentară;
10
A.
egresiunea dinţilor antagonişti;
infrapoziţia dintelui reinclus;
absenţa dintelui de pe arcadă fără ca acesta să fi fost extras.
B.
C.
D.
E.
(pag. 113-114)
Tonul dat de dintele reinclus la percuţia cu un instrument bont poate fi:
mai vibrant;
mai înfundat;
11
A.
mai mat;
mai intens;
mai sonor.
B.
C.
D.
E.
(pag. 114)
Datele oferite de examenul radiologic în reincluzia parţială sunt:
prezenţa anchilozei osteo-dentare;
prezenţa sau absenţa dintelui succesional;
12
A.
relaţia dintelui reinclus cu dintele succesional;
prezenţa complicaţiilor vasculare;
rizaliza dintelui temporar reinclus.
B.
C.
D.
E.
(pag. 115)
Pag. 62 din 157
Reincluzia totală nu se caracterizează prin:
prezenţa dintelui în infrapoziţie;
o parte din coroana dintelui este vizibilă;
13
A.
absenţa dintelui de pe arcadă fără ca acesta să fi fost extras;
prezenţa unui orificiu la nivelul crestei alveolare;
prezenţa unei denivelări la nivelul crestei alveolare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 115)
În cazul reincluziei parţiale, diagnosticul diferenţial se face cu:
oprirea în erupţie a dintelui;
incluzia dentară;
14
A.
reincluzia totală;
intruzia posttraumatică parţială;
extracţia.
B.
C.
D.
E.
(pag. 116)
În cazul reincluziei totale, diagnosticul diferenţial se face cu:
incluzia dentară;
anodonţia;
15
A.
reincluzia parţială;
extracţia;
oprirea în erupţie a dintelui.
B.
C.
D.
E.
(pag. 116-117)
Consecinţele reincluziei dentare sunt cu excepţia:
denivelarea planului de ocluzie;
apariţia unor forţe normale la nivelul dinţilor înclinaţi;
16
A.
tulburări de fonaţie;
incluzia succesionalului permanent;
hiperestezie şi hipersensibilitate dentinară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 117)
În reincluzia dentară, atitudinea terapeutică depinde de:
tipul dintelui afectat;
gradul reincluziei;
17
A.
ritmul evoluţiei reincluziei;
consecinţele asupra părţilor moi;
momentul apariţiei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 118)
Recomandările în cazul reincluziei precoce a molarului doi temporar cu anodonţia succesionalului sunt:
expectativa;
extracţia precoce a molarului doi temporar;
18
A.
luxarea molarului doi temporar;
accelerarea mezio-translatării molarului unu permanent;
refacerea morfofunţională a coroanei molarului doi temporar.
B.
C.
D.
E.
(pag. 119)
Teoria mecanică în etiopatogenia reincluziei dentare:
este cea mai veche;
este cea mai recentă;
19
A.
consideră reincluzia consecinţa lucrului mecanic dezvoltat de erupţia molarului unu permanent;
consideră reincluzia consecinţa fuziunii strânse între osul alveolar şi cementul radicular;
################
B.
C.
D.
E.
(pag. 110)
Extracţia este o metodă de tratament a reincluziei ce poate fi aplicabilă în următoarele situaţii clinice:
reincluzia molarului doi temporar ce are succesional;
reincluzia tardivă a molarului doi temporar cu anodonţia succesionalului;
20
A.
reincluzia precoce a molarului doi temporat cu anodonţia succesionalului;
reincluzia precoce a dintelui permanent;
################
B.
C.
D.
E.
(pag. 118-119)
Tema nr. 31
Ectopia dentara
Bibliografie asociata temei:
Ecaterina Ionescu - Anomaliile dentare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2005.
pag. 121-130
Cel mai frecvent ectopic erupe:
molarul trei superior;
caninul superior;
1
A.
incisivul lateral superior;
caninul inferior;
premolarul doi inferior.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 121)
Pag. 63 din 157
Ectopia dentară este cauzată cea mai frecvent de:
prezenţa dinţilor supranumerari incluşi;
prezenţa unei fibromucoase dure;
2
A.
persistenţa pe arcadă a dintelui temporar fară rizaliză;
reducerea sau absenţa spaţiului necesar erupţiei şi alinierii dentare;
existenţa unui capac osos dens.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 123)
Care dintre următoarele determinări teleradiografice este utilă pentru stabilirea existenţei unei meziopoziţii generalizate bilaterale în cazul ectopiei de canin:
măsurarea unghiului SNA;
măsurarea unghiului ANB;
3
A.
determinarea lungimii ramurii ascendente mandibulare;
aprecierea poziţiei molarului de 6ani inferior faţă de axa Y;
aprecierea poziţiei molarului de 6ani superior faţă de axa Y.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 124)
Din totalul ectopiilor, ectopia de canin superior reprezintă:
2/3;
1/3;
4
A.
1/2;
1/4;
2/5.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 122)
În ectopia palatinală de canin, principalul inconvenient fizionomic este:
blocajul ocluzo-articular;
modificarea conturului labial;
5
A.
ulceraţiile de la nivelul mucoasei linguale;
aspectul de edentaţie;
faţetele de abraziune de pe canini.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 125)
Particularităţile ectopiei de canin din punctul de vedere al frecvenţei sunt:
mai frecventă este ectopia de canin superior;
mai frecventă este ectopia de canin inferior;
6
A.
reprezintă 1/3 din totalul ectopiilor;
mai frecventă este ectopia vestibulară;
mai frecventă este ectopia palatinală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 121-122)
Cauzele micşorării spaţiului pentru erupţia şi alinierea dinţilor pe arcadă sunt:
factori genetici;
factori funcţionali;
7
A.
prezenţa dinţilor supranumerari incluşi;
iatrogenii;
traumatisme şi intervenţii chirurgicale pe maxilare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 123)
Principalele obstacole în calea erupţiei dentare care pot conduce la ectopii sunt, cu excepţia:
macrodonţia relativă;
persistenţa pe arcadă a dintelui temporar fară rizaliză;
8
A.
prezenţa dinţilor supranumerari incluşi;
prezenţa unei fibromucoase dure;
meziopoziţia generalizată.
B.
C.
D.
E.
(pag. 122)
Principalele cauze care determină reducerea spaţiului pentru erupţia şi alinierea dinţilor pe arcadă sunt:
macrodonţia absolută;
endalveoliile;
9
A.
persistenţa pe arcadă a dintelui temporar fară rizaliză;
meziopoziţia generalizată;
retrognaţiile.
B.
C.
D.
E.
(pag. 123)
Investigaţiile necesare pentru aprecierea unei meziopoziţii generalizate bilaterale sunt următoarele:
examenul facial;
măsurarea lungimii arcadei;
10
A.
perimetria;
radiografia retroalveolară;
teleradiografia de profil.
B.
C.
D.
E.
(pag. 124)
Meziopoziţia generalizată se poate datora:
persistenţei caninului temporar pe arcadă;
extracţiilor precoce ale dinţilor temporari în regiunea frontală;
11
A.
extracţiilor precoce ale dinţilor temporari din zona de sprijin Korkhaus;
netratarea leziunilor odontale ale dinţilor temporari din zona de sprijin Korkhaus;
dezvoltării insuficiente a maxilarului în plan sagital.
B.
C.
D.
E.
(pag. 123)
Pag. 64 din 157
Ectopia de canin poate determina următoarele modificările fizionomice:
deformarea conturului labial;
scurtarea arcadei dentare;
12
A.
întreruperea continuităţii normale a arcadei;
în cazul ectopiei palatinale aspectul de edentaţie;
vizibilitatea dinţilor malpoziţionaţi în vorbire.
B.
C.
D.
E.
(pag. 125)
Manifestările clinice în ectopia dentară pot fi:
ulceraţii traumatice ale mucoasei vestibulare;
înfundare la nivelul procesului alveolar al dintelui ectopic;
13
A.
angrenaj invers;
deformarea conturului labial;
semne ale suferinţei la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 125-126)
Consecinţele întreruperii continuităţii arcadei dentare în ectopia de canin sunt cu excepţia:
blocajul ocluzo-articular;
transmiterea nefiziologică a forţelor orizontale;
14
A.
transmiterea nefiziologică a forţelor verticale;
apariţia de forţe excentrice la nivelul caninului;
abraziuni atipice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 125-126)
La examenul arcadelor alveolo-dentare în ectopia de canin se pot constata:
modificarea formei arcadei;
aspectul de edentaţie;
15
A.
asimetria arcadei;
leziuni ulcerative pe mucoasa jugală;
modificări de poziţie ale caninului în cele trei planuri spaţiale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 125)
Caninul ectopic poate determina următoarele complicaţii vizibile radiologic la nivelul dinţilor învecinaţi:
rizaliza patologică;
modificarea axului radicular;
16
A.
angrenajul invers;
modificări de formă ale rădăcinii;
faţetele de abraziune de pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor aflaţi în angrenaj invers.
B.
C.
D.
E.
(pag. 126)
În ectopia de canin ortopantomograma NU oferă date despre:
relaţia existentă între molarul de 6 ani şi baza craniului;
raportul radicular al dintelui ectopic cu apexurile dinţilor vecini;
17
A.
existenţa sau nu a molarilor de minte pe arcada cu ectopia;
prognosticul de creştere;
evidenţiază existenţa unor complicaţii la nivelul dinţilor învecinaţi.
B.
C.
D.
E.
(pag. 126)
În ectopia de canin tratamentul preventiv trebuie să vizeze:
depistarea şi înlăturarea obstacolelor existente în calea erupţiei dentare;
tratamentul cariilor dinţilor temporari din zona de sprijin Korkhaus;
18
A.
expansiunea sagitală;
extracţia dirijată sau de pilotaj;
asigurarea unor rapoarte ocluzo-articulare cât mai favorabile.
B.
C.
D.
E.
(pag. 127)
Următoarele afirmaţii cu privire la extracţia dirijată sau de pilotaj, după Hotz, sunt false:
este o metodă de tratament cu caracter preventiv;
este o metodă de tratament cu caracter curativ;
19
A.
se desfăşoară în trei etape;
urmăreşte reducerea fiecărei hemiarcade cu câte un premolar unu;
se desfăşoară pe parcursul a 4-6ani.
B.
C.
D.
E.
(pag. 127)
Tratamentul curativ în cazul ectopiei dentare are următoarele obiective:
obţinerea spaţiului necesar alinierii prin expansiune transversală;
obţinerea spaţiului necesar alinierii prin expansiune sagitală;
20
A.
îndepărtarea obstacolelor existente în calea erupţiei dentare;
extracţia caninului ectopic;
ancorarea şi tracţionarea dintelui ectopic pe arcadă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 128-129)
Pag. 65 din 157
Tema nr. 32
Diastema
Bibliografie asociata temei:
Ecaterina Ionescu - Anomaliile dentare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2005.
pag. 133-142
Diastema adevărată poate fi determinată de:
meziodens;
dezvoltarea exagerată a frenului buzei superioare;
1
A.
microdonţia absolută;
macroglosie;
obiceiuri vicioase de interpoziţie heterotropă între dinţi.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 133)
Diastema cu laturi paralele după Dewey este generată de :
anodonţia incisivului lateral;
un sept fibros interincisiv;
2
A.
un fren lat;
un fren lat cu inserţie joasă;
un fren lat cu inserţie înaltă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 134)
Diastema cu aspect convergent după Dewey este generată de:
anodonţia incisivului lateral;
un fren lat cu inserţie joasă;
3
A.
un fren lat cu inserţie înaltă;
microdonţie;
un sept fibros interincisiv.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 135)
Aspectul radiologic caracteristic pentru prezenţa unui sept fibros median ca o continuare a fibromucoasei abundente la nivelul osului profund în cazul diastemei este de:
imagine de fâşii radioopace paralele;
imagine de fâşii radiotransparente paralele;
4
A.
bandă radioopacă continuă;
bandă radiotransparentă continuă;
nu prezintă o imagine radiologică caracteristică.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 135)
Intervalul pentru care se poate aplica o ligatură în „8” în scopul prevenirii unei recidive după închiderea unei diasteme este de:
2-3 săptămâni;
4-5 săptămâni;
5
A.
6-8 săptămâni;
o lună;
60 de zile.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 142)
Formele clinice de diastemă după Kalvelis sunt:
diastema primară;
diastema fiziologică;
6
A.
diastema secundară;
diastema tranzitorie de erupţie;
diastema patologică.
B.
C.
D.
E.
(pag. 133)
Formele clinice de diastemă după Sava sunt:
diastema primară;
diastema fiziologică;
7
A.
diastemă adevărată simplă;
diastemă adevărată asociată;
diastemă falsă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 134)
Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii despre diastemă sunt false:
este o anomalie de poziţie;
este o anomalie de erupţie;
8
A.
poate fi cauzată de microdonţie;
este mai frecventă la arcada superioară;
poate apare la 4-5ani odată cu dezvoltarea arcadelor dentare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 133)
Cauzele diastemei false după Kalvelis sunt:
anodonţia incisivului lateral;
dezvoltarea exagerată a frenului buzei superioare;
9
A.
sept fibros interincisiv;
meziodens;
migrări dentare în bolile parodontale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 133)
Pag. 66 din 157
În etiologia diastemei vera NU regăsim:
anodonţia de incisiv lateral,
un fren al buzei superioare dezvoltat exagerat;
10
A.
un fren al buzei superioare cu inserţie joasă;
o transmitere ereditară de tip recesiv;
o transmitere autozomal dominantă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 133-134)
Dintre formele clinice de anomalii dentare de număr diastema NU poate fi generată de:
anodonţia de incisiv central inferior;
meziodens;
11
A.
dinţi supranumerari postpermanenţi;
dinţi supranumerari suplimentari;
anodonţia de incisiv lateral superior.
B.
C.
D.
E.
(pag. 135-136)
Diastema interincisivă poate provoca următoarele tulburări:
fizionomice;
afectarea articulaţiei temporo-mandibulare;
12
A.
ocluzale minore;
fonatorii;
ocluzale majore.
B.
C.
D.
E.
(pag. 137)
Situaţiile în care poate să apară o diastemă divergentă către planul de ocluzie sunt următoarele:
există un fren lat cu inserţie joasă;
există un fren lat cu inserţie înaltă;
13
A.
interincisiv există o fibromucoasă abundentă;
există un canin inclus în poziţie relativ orizontală, presând către mezial apexurile incisivilor centrali, respectiv către distal coroanele acestor dinţi;
există un meziodens inclus.
B.
C.
D.
E.
(pag. 135-136)
La examenul arcadelor dento-alveolare în cazul prezenţei diastemei se pot evidenţia:
aspectul simetric sau asimetric al diastemei;
axele de implantare ale incisivilor;
14
A.
existenţa meziodenşilor incluşi;
dimensiunea diastemei;
microdonţia.
B.
C.
D.
E.
(pag. 137)
Diagnosticul diferenţial în cazul diastemei adevărate NU se face cu:
diastemele fiziologice;
diastema tranzitorie de erupţie;
15
A.
dezvoltarea exagerată a frenului buzei superioare;
inserţia joasă a frenului buzei superioare;
dizarmonia dento-alveolară cu spaţiere.
B.
C.
D.
E.
(pag. 137-140)
Bifaţi afirmaţiile adevărate referitoare la microdonţia relativă:
suma incisivă este mai mică de 28mm;
dinţii sunt mici şi maxilarele normal dezvoltate;
16
A.
dinţii sunt mici în raport cu aspectul facial;
dinţii sunt normali, dar maxilarele sunt mai dezvoltate;
suma incisivă este mai mică decăt 1/3 din diametrul bizigomatic osos.
B.
C.
D.
E.
(pag. 139)
Diferenţierea spaţiilor apărute prin migrări dentare în bolile parodontale de diastema vera se poate face pe baza următoarelor simptome clinice:
fenomenele de retracţie parodontală;
hiperestezia şi hipersensibilitatea dentinară;
17
A.
sângerarea gingivală;
dimensiunea mezio-distală a diastemei;
mobilitatea dinţilor interesaţi.
B.
C.
D.
E.
(pag. 140)
Recidiva după tratamentul unei diasteme poate fi cauzată de:
inserarea foarte joasă a frenului labial;
asocierea diastemei cu prodenţia grupului incisiv şi rotaţia incisivilor;
18
A.
prezenţa unei papile hipertrofiate;
apoziţia osoasă din zonele de tracţiune;
sutura palatină dilatată în partea frontală, cu un sept fibros la nivelul ei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 140)
În timpul deplasărilor dentare efectuate în scopul închiderii unei diasteme pot să apară următoarele efecte secundare:
rotaţia;
incongruenţa;
19
A.
intruzia;
vestibularizarea;
palatinizarea.
B.
C.
D.
E.
(pag. 141)
Pag. 67 din 157
Bifaţi afirmaţiile adevărate cu privire la recidiva după închiderea unei diasteme:
pentru prevenirea ei se poate folosi o ligatură în „8”, din sârmă moale, purtată pe un interval de 6-8 săptămâni;
există contenţie naturală;
20
A.
în diastema adevărată apare ca urmare a aproape absenţei restructurării ţesutului conjunctiv, care se comprimă, dar nu-şi pierde elasticitatea;
la adulţi poate fi necesară realizarea unei contenţii artificiale permanente;
pentru prevenirea ei poate fi necesară o perioadă îndelungată de contenţie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 141-143)
Tema nr. 33
Transpozitia dentara
Bibliografie asociata temei:
Ecaterina Ionescu - Anomaliile dentare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2005.
pag. 149-154
Raportul în care sunt afectate cele două sexe în cazul transpoziţiei dentare este:
2/1 în favoarea sexului masculin;
3/1 în favoarea sexului feminin;
1
A.
nu există nici o diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa transpoziţiei între cele două sexe;
4/5 în favoarea sexului feminin;
3/2 în favoarea sexului masculin.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 149)
În transpoziţia dentară, procentul de afectare al maxilarului superior este de:
82,3%;
32,4%;
2
A.
75,3%;
17,65%;
97,66%.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 149)
Cei doi dinţi care-şi schimbă invariabil locul la mandibulă sunt:
incisivul central cu incisivul lateral;
incisivul central cu caninul;
3
A.
caninul cu premolarul unu;
premolarul unu cu premolarul doi;
caninul cu premolarul doi.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 149)
În cazul transpoziţiei dentare, o explicaţie etiopatogenică dovedită radiologic este:
rizaliza caninului temporar;
cronologia erupţiei dentare;
4
A.
inversarea locului de formare a mugurilor intraosos;
inversarea rădăcinilor dinţilor implicaţi;
inversarea coroanelor dinţilor implicaţi.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 151)
În transpoziţia completă de canin cu premolarul unu, principala tulburare survenită este:
fizionomică;
fonatorie;
5
A.
ocluzală;
masticatorie;
este asimptomatică.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 151)
Bifaţi afirmaţiile adevărate referitoare la transpoziţia dentară:
este o anomalie dentară ce presupune inversarea locului de pe arcadă a doi dinţi învecinaţi;
se întâlneşte doar în dentiţia permanentă;
6
A.
poate afecta ambele dentiţii;
este o anomalie frecventă;
dintele cel mai afectat este caninul superior.
B.
C.
D.
E.
(pag. 149)
Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la frecvenţa transpoziţiilor sunt false:
anomalia este mai frecvent unilateral;
anomalia este mai frecventă la mandibulă;
7
A.
anomalia este mai frecventă la sexul masculin;
anomalia este mai frecventă pe partea stângă;
caninul este dintele cel mai afectat de transpoziţie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 149-150)
Următoarele afirmaţii cu privire la transpoziţie sunt reale:
este o anomalie dentară de poziţie;
este o anomalie dentară de erupţie;
8
A.
după şcoala germană aparţine grupei anomaliilor dentare izolate;
este o anomalie dento-alveolară;
după şcoala franceză este o anomalie monocauzală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 149)
Pag. 68 din 157
Caracteristicile frecvenţei transpoziţiilor dentare sunt următoarele:
este mai frecventă forma parţială;
este mai frecventă transpoziţia radiculară decât cea coronară;
9
A.
majoritatea transpoziţiilor sunt unilaterale;
cel mai afectat este sexul feminin;
cea mai afectată este partea stângă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 149-150)
Transpoziţia de canin cu incisivul lateral apare în următoarele situaţii:
se pierde caninul temporar înaintea erupţiei premolarului unu;
se pierde caninul temporar înaintea erupţiei incisivului lateral permanent;
10
A.
incisivului lateral permanent erupe în locul caninului temporar;
mugurele incisivului lateral este situat mai profund comparativ cu caninul;
caninul permanent erupe între incivul lateral şi central.
B.
C.
D.
E.
(pag. 150)
Transpoziţia de canin cu premolarul unu apare în următoarele situaţii:
se pierde caninul temporar înaintea erupţiei premolarului unu;
se pierde caninul temporar înaintea erupţiei incisivului lateral permanent;
11
A.
premolarul unu erupe în breşa lăsată de pierderea precoce a caninului temporar, în virtutea tendinţei de mezializare a dinţilor;
mugurele premolarului unu este situat mai profund comparativ cu caninul;
caninul permanent erupe în locul molarului unu temporar.
B.
C.
D.
E.
(pag. 151)
Factorii cu rol în producerea transpoziţiilor sunt, cu excepţia:
profunzimea formării mugurelui incisivului lateral intraosos;
profunzimea formării mugurelui caninului intraosos;
12
A.
pierdere precoce a caninului temporar;
poziţia relativă a mugurilor incisivului lateral şi premolarului unu;
cronologia erupţiei dentare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 150)
Transpoziţia de canin cu premolarul unu poate fi determinată de:
formarea inversată a mugurilor celor doi dinţi implicaţi;
situarea mai profundă a mugurelui caninului permanent comparativ cu premolarul unu;
13
A.
situarea mai profundă a mugurelui premolarul unu comparativ cu caninului permanent;
erupţia caninului permanent înaintea premolarului unu;
pierderea precoce a caninului temporar.
B.
C.
D.
E.
(pag. 151-152)
Transpoziţiei de canin cu incisivul lateral poate fi determinată de:
situarea mai profundă a mugurelui caninului permanent comparativ cu incisivul lateral;
formarea inversată a mugurilor celor doi dinţi implicaţi;
14
A.
pierderea precoce a caninului temporar;
situarea mai profundă a mugurelui premolarul unu comparativ cu incisivul lateral;
cronologia erupţiei dentare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 15152)
Tulburările fizionomice din transpoziţia completă de canin superior cu incisivul lateral NU sunt generate de:
contactul prematur al caninului superior cu incisivul lateral inferior;
morfologia diferită a caninului;
15
A.
caninul este un dinte mai voluminos decât incisivul lateral;
blocajul ocluzo-articular;
plasarea liniei normale a arcadei printre cei doi dinţi implicaţi.
B.
C.
D.
E.
(pag. 152)
În transpoziţii, examenul radiologic este necesar pentru:
stabilirea diagnosticului de transpoziţie radiculară;
stabilirea diagnosticului de transpoziţie coronară;
16
A.
stabilirea raportului reciproc al apexurilor celor doi dinţi implicaţi;
evidenţierea complicaţiilor mecanice determinate de dinţii implicaţi asupra dinţilor vecini;
stabilirea planului de tratament.
B.
C.
D.
E.
(pag. 153-154)
Pag. 69 din 157
Obiectivele terapeutice ale tratamentului transpoziţiei complete de canin cu incisivul lateral sunt:
dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă;
şlefuire modelantă a cuspidului caninului;
17
A.
ameloplastia modelantă a caninului;
cosmetizarea prin adiţie a incisivului lateral;
cosmetizarea prin adiţie a caninului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 153)
Obiectivele terapeutice ale tratamentului transpoziţiei complete de canin cu premolarul unu sunt:
şlefuiri selective în şedinţe repetate ale cuspidului palatinal al premolarului;
şlefuiri selective în şedinţe repetate ale cuspidului caninului;
18
A.
dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă;
ameloplastia modelantă a caninului;
tratamentul plăgii dentinare pentru desensibilizare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 153-154)
Tratamentul transpoziţiei incomplete de canin cu premolarul unu ridică următoarele probleme:
realizarea morfologiei caninului ca premolar;
modificările estetice majore;
19
A.
solicitări funcţionale suplimentare pentru incisivul lateral;
dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă;
solicitări funcţionale suplimentare pentru premolarul unu, obligat să preia o parte din sarcinile şi rolurile caninului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 154)
Recomandările în cazul tratamentului transpoziţiilor incomplete în care este implicat caninul sunt:
dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă;
dirijarea celor doi dinţi implicaţi în transpoziţie completă;
20
A.
dacă unul dintre dinţii implicaţi este situat pe linia arcadei, iar celălalt ectopic, se extrage dintele ectopic;
cosmetizare prin adiţie a caninului;
stripping la nivelul celor doi dinţi.
B.
C.
D.
E.
(pag. 153-154)
Tema nr. 34
Tratamentul cariei dentare
Bibliografie asociata temei:
A. Iliescu, M. Gafar - Cariologie si odontoterapie restauratoare, Editura Medicala, Bucuresti, 2001.
pag. 167-185, 294-333, 339-346
Cavităţile de clasa a III-a se pregătesc la nivelul cariilor care evoluează pe suprafeţele:
Proximale ale premolarilor;
Proximale ale caninilor;
1
A.
Proximale ale molarilor;
Palatinale ale frontalilor superiori;
Proximale ale frontalilor cu interesarea unghiului incizal.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 173)
Tratamentul profilactic al cariei dentare se referă la:
Remineralizarea leziunilor incipiente;
Sigilarea şanţurilor, fisurilor si fosetelor;
2
A.
Modificarea dietei;
Folosirea fluorurilor;
Toate de mai sus.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 168)
Stabilirea conturului marginal pentru cavităţile preparate în şanţuri, fose şi fisuri, trebuie să respecte următoarele reguli:
Plasarea marginilor cavităţii până în ţesuturi sănătoase;
Extinderea marginilor cavităţii pentru a include toate fisurile ce nu se elimină prin ameloplastie;
3
A.
Extinderea marginilor să permită un acces suficient pentru prepararea cavităţii;
Se evită plasarea marginilor pe eminenţe exagerate, cum ar fi pantele cuspidiene;
Toate de mai sus.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 176)
Viteza difuziunii răşinii adezive într-un substrat depinde de:
Masa moleculară;
Concentraţie;
4
A.
Vâscozitate;
Temperatură;
Toate acestea.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 330)
Pag. 70 din 157
Indicaţiile lacurilor dentare (varnish-urilor) sunt:
Sigilarea canaliculelor dentinare înaintea obturaţiilor cu amalgam;
Sub coafajele indirecte;
5
A.
Sub obturaţiile cu compozite;
Sub linerii sau bazele cu efect terapeutic pulpodentinar;
Sub obturaţiile din răşini acrilice.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 295)
Principiile fundamentale implicate în obţinerea formei de rezistenţă sunt următoarele:
Cavităţi cu bază plană;
Reducerea extensiei pereţilor cavităţii;
6
A.
Pereţi laterali subţiaţi;
Cavităţi cu bază concavă;
Să asigure grosime materialului restaurativ.
B.
C.
D.
E.
(pag. 177)
Consideraţii privind finisarea pereţilor şi marginilor de smalţ:
Direcţia prismelor de smalţ;
Localizarea marginilor;
7
A.
Gradul de finisare dorit;
Tipul materialului restaurator utilizat;
Tipul materialului obturaţiei de bază.
B.
C.
D.
E.
(pag. 180)
În cavităţile de adâncime medie cu dentină de aspect normal obturaţia de bază se poate face cu:
Ciment fosfat de zinc;
Ciment policarboxilat;
8
A.
Ciment timolat;
Argyrol;
Eugenat de zinc.
B.
C.
D.
E.
(pag. 301)
Proprietăţile cimentului fosfat de zinc sunt:
Rezistenţă mecanică mare;
Excelentă izolare termică;
9
A.
Ph alcalin;
Aderenţă la plaga dentinară prin adeziune chimică;
Aderenţă la plaga dentinară prin retenţie micromecanică.
B.
C.
D.
E.
(pag. 303-304)
Avantajele CIS cu mecanism dublu de priză comparativ cu cele convenţionale, sunt:
Priză mai rapidă;
Aciditate mai mare;
10
A.
Rezistenţă mai mare la compresiune;
Friabilitate mare;
Creşterea mai rapidă a Ph-ului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 312)
Compozitele fluide se caracterizează prin:
Manipulare uşoară;
Rezistenţă mai mică la compresiune;
11
A.
Rezistenţă mai mică la abraziune;
Rezistenţă mai mare la fracturare;
Creşterea conţinutului de umplutură.
B.
C.
D.
E.
(pag. 313)
Viteza de difuziune a răşinii adezive într-un substrat depinde de:
Masa moleculară;
Temperatura;
12
A.
Vâscozitate;
Timpul de acţiune;
Afinitatea pentru substrat.
B.
C.
D.
E.
(pag. 330)
Forma de convenienţă a cavităţii este acea sculptură sau formare a cavităţii care va permite:
O observare adecvată;
Accesibilitate bună;
13
A.
Operare uşoară în prepararea cavităţii;
Operare uşoară în restaurarea cavităţii;
Eliminarea ţesuturilor dure alterate.
B.
C.
D.
E.
(pag. 178)
Calităţile materialului ideal de coafaj indirect sunt:
Biocompatibilitate pulpodentinară;
Sigilarea canaliculelor dentinare;
14
A.
Stimularea neodentinogenezei;
Radiotransparenţă;
Să coloreze dentina infectată.
B.
C.
D.
E.
(pag. 314)
Pag. 71 din 157
Avantajele linerilor cu ionomeri de sticlă sunt:
Biocompatibilitate;
Adezivitate la dentină;
15
A.
Efect cariostatic;
Reducerea microinfiltraţiei marginale sub obturaţiile cu amalgam de argint;
Rezistenţă inferioară la compresiune masticatorie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 299)
În coafajul direct, mai eficientă decât hemostaza prin tamponare cu bulete de vată sterilă ar fi utilizarea unor lavaje cu:
NaOCl 5% timp de 2 minute;
Ser fiziologic;
16
A.
Xilină 2% cu epinefrină 1/100.000;
Trombină diluată;
Trombină concentrată.
B.
C.
D.
E.
(pag. 325)
În condiţiile acţiunii insuficiente a primerului, o reţea de colagen odată colabată nu-şi va relua permeabilitatea iniţială, având drept consecinţă:
Insuficienta infiltrare a răşinii adezive;
Infiltrarea cu răşină doar a stratului superficial de dentină demineralizată;
17
A.
Infiltrarea cu răşină doar a stratului profund de dentină demineralizată;
Nehibridizarea plăgii dentinare;
Uscarea dentinei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 331)
Regulile generale ale unei hibridizări optime sunt:
Utilizarea preferenţială a tehnicilor adezive care îndepărtează DDR în 3 etape distincte;
Aplicarea primerului prin frecare timp de 15 secunde;
18
A.
Sistemele adezive de primeri cu acetonă sunt eficiente doar pe dentina uscată;
Aplicarea repetată pe dentină a combinaţiei primer- adeziv la sistemele monocomponente;
Aplicarea răşinii adezive într-un strat suficient de gros.
B.
C.
D.
E.
(pag. 346)
Avantajele preparărilor multiple de cavităţi la un pacient, într-o singură şedinţă, sunt:
Scad numărul vizitelor la cabinet;
Au un efect bun psihologic asupra pacientului;
19
A.
Creşte eficienţa stomatologului;
Se utilizează un număr mare de instrumente;
Scade vizibilitatea intraoperator.
B.
C.
D.
E.
(pag. 184)
Stabilirea conturului marginal în cazul preparării cavităţilor pe suprafeţele netede respectă următoarele reguli:
Extinderea marginilor cavităţii până în ţesuturile sănătoase;
Marginile cavităţii se vor plasa pe pantele cuspidiene;
20
A.
Marginile cavităţii se vor plasa pe crestele de smalţ;
În cazul preparării cavităţii de clasa a III-a se acceptă localizarea marginii incizale în zona punctului de contact interdentar;
Extinderea marginilor pentru a permite un acces suficient manoperelor adecvate.
B.
C.
D.
E.
(pag. 176)
Tema nr. 35
Etiopatogenia cariei dentare
Bibliografie asociata temei:
A. Iliescu, M. Gafar - Cariologie si odontoterapie restauratoare, Editura Medicala, Bucuresti, 2001.
pag. 31-57
Schimburile ionice dintre smalţ şi mediul bucal:
Scad o dată cu vârsta;
Cresc o dată cu vârsta;
1
A.
Nu sunt influenţate de vârstă;
Nu au importanţă în etiopatogenia cariei dentare;
Nu implică modificări ale carioactivităţii.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 35)
Care dintre următoarele teorii face parte din grupul teoriilor mecanismelor externe:
Teoria organotropă;
Teoria enzimatică;
2
A.
Teoria biochimică;
Teoria proteolitică;
Teoria reflexă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 69)
Pag. 72 din 157
Se semnalează apariţia de carii cu aspect exploziv în următoarele situaţii:
Se semnalează apariţia de carii cu aspect exploziv în următoarele situaţii:
Tratament de scurtă durată cu antiaritmice;
3
A.
Pacienţi tineri;
Tratament de scurtă durată cu antihistaminice;
Tratament de scurtă durată cu antiemetice.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 77)
Cel mai important hidrocarbonat alimentar este:
Glucoza;
Maltoză;
4
A.
Fructoză;
Amidon;
Maltotrioză.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 47)
Carenţa în vitamina D:
Duce la structurarea unui smalţ hipoplazic;
Duce la structurarea unui smalţ hiperplazic;
5
A.
Nu interferă cu mineralizarea smalţului;
Influenţează structura dentinei;
Influenţează structura cementului.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 34)
Funcţiile salivei sunt:
Reglarea pH-ului bucal;
Menţinerea echilibrului ecologic bucal;
6
A.
Clearance;
Digestivă;
Scăderea percepţiei gustative.
B.
C.
D.
E.
(pag. 35)
Concentraţia fosfaţilor salivari este influenţată de:
Sursa secreţiei salivare;
Ritmul secreţiei salivare;
7
A.
Ph-ul salivar;
Influenţe hormonale;
Cantitatea de alimente bogate în calciu.
B.
C.
D.
E.
(pag. 38)
În cazul fluorului clearance-ul are anumite aspecte particulare:
Păstrarea unui nivel de bază minimal în salivă;
Revenirea mai lentă la nivelul de bază comparativ cu alte substanţe;
8
A.
Restabilirea nivelului fluorului ionic;
Creşterea nivelului fluorului salivar;
Scăderea nivelului fluorului din smalţ.
B.
C.
D.
E.
(pag. 39)
Capacitatea de tamponare a lichidului bucal depinde de:
Variaţiile pH-ului atins;
Alimentaţie;
9
A.
Ritmul secreţiei salivare;
Administrarea contraceptivelor orale;
Graviditate.
B.
C.
D.
E.
(pag. 40)
Prelungirea timpului de clearance în cazul hidrocabonatelor poate fi cauzată de:
Ritmul scăzut al secreţiei salivare;
Periajul imediat după mese;
10
A.
Vâscozitatea crescută a salivei;
Factori retentivi bucali;
Consumul de fructe.
B.
C.
D.
E.
(pag. 46)
Grupe de populaţie în care alimentaţia creşte riscul la carie:
Obezii;
Bolnavii cronici;
11
A.
Bolnavii psihici;
Adolescenţii;
Bolnavii renali.
B.
C.
D.
E.
(pag. 49)
Rata de formare şi localizarea plăcii bacteriene variază fiind influenţată de:
Regimul alimentar;
Salivă;
12
A.
Sex;
Afecţiuni generale;
Igiena bucală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 52)
Pag. 73 din 157
Fac parte din microsistemul microbian al plăcii bacteriene si au un rol potenţial în apariţia cariei dentare:
Lactobacilii;
Streptococul mutans;
13
A.
Leptotrichia;
Candida albicans;
Pneumococus.
B.
C.
D.
E.
(pag. 56-57)
Dintre îndulcitorii calorici menţionăm:
Sorbitolul;
Zaharina;
14
A.
Xilitolul;
Lycasinul;
Ciclamatul.
B.
C.
D.
E.
(pag. 51)
Îndulcitorii necalorici sunt:
Sorbitolul;
Aspartanul;
15
A.
Zaharina;
Ciclamatul;
Xilitolul.
B.
C.
D.
E.
(pag. 51)
Aderenţa microbiană:
Presupune mecanisme fizico-chimice;
Este influenţată de interacţiunea dintre suprafaţa celulei bacteriene şi suprafaţa colonizată;
16
A.
Este influenţată de salivă;
Este influenţată de alimentaţie;
Este influenţată de igiena orală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 54)
Dintre constituenţii plăcii bacteriene enumerăm:
Celulele gliale;
Leucocitele;
17
A.
Eritrocitele;
Protozoarele;
Particule alimentare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 55)
Placa bacteriană se dezvoltă cu precădere:
În şanţurile şi fosetele ocluzale;
Pe obturaţii;
18
A.
Pe coroane artificiale;
Pe implante dentare;
Pe faţa vestibulară a frontalilor inferiori.
B.
C.
D.
E.
(pag. 52)
Grăsimile acţionează prin mai multe mecanisme cariostatice, cum ar fi:
Substituirea glucidelor din alimentaţie;
Substituirea proteinelor din alimentaţie;
19
A.
Formarea unei bariere protectoare pentru smalţ;
Modificarea proprietăţilor de membrană ale bacteriilor plăcii;
Efectul antimicrobian al anumitor acizi graşi care inhibă glicoliza în placa bacteriană.
B.
C.
D.
E.
(pag. 50)
Rolul cariopreventiv al lichidului bucal:
Diluarea acizilor organici produşi în placa bacteriană;
Inhibarea metabolismului bacterian;
20
A.
Inhibarea adeziunii microbiene;
Remineralizarea cariilor incipiente;
Tamponarea ph-ului alcalin.
B.
C.
D.
E.
(pag. 51)
Tema nr. 36
Formele anatomo-clinice ale pulpitelor dintilor permanenti
Bibliografie asociata temei:
M. Gafara, A. Iliescu - Endodontia clinica si practica, Editia a II-a, Editura, Bucuresti, 2001.
pag. 68-93
Hiperemia preinflamatorie – diagnosticul diferențial se face cu :
Necroza pulpară;
Granulomul intern Palazzi;
1
A.
Pulpita cronică deschisă ulceroasă;
Pulpitele acute coronare;
Pulpita cronică deschisă polipoasă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 71)
Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute purulente parţiale se face cu:
Caria simplă;
Gangrena pulpară;
2
A.
Parodontita apicală acută seroasă;
Pulpita seroasă coronară;
Hiperemia periinflamatorie.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 79)
Pag. 74 din 157
Diagnosticul pozitiv al pulpitei seroase totale se stabileşte pe:
Teste de vitalitate negative;
Durerea cu caracter pulsatil;
3
A.
Durere intensă şi continuă;
Percuţie în ax negativă ;
Halenă fetidă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 76)
În pulpita acută seroasă parţială examenul clinic pune în evidenţă:
Dinte cu carie profundă, cu depozite bogate în dentina alterată;
Dinte cu coloraţie anormală;
4
A.
Percuţie în ax dureroasă;
Testele de vitalitate au un răspuns intens pozitiv;
Prin îndepărtarea dentinei alterate se poate deschide camera pulpară.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 73)
Modificări morfologice ce apar în hiperemia preinflamatorie:
Vase sangvine dilatate, cu pereţii subţiri;
Mitocondrii mici şi rotunjite;
5
A.
Vase sangvine dilatate, cu pereţii îngroşaţi;
Degenerescenţe celulare, în special odontoblaste;
Fibroblaşti cu volum micşorat.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 70)
Factori incriminați în apariția hiperemiei preinflamatorii:
Traumatismele din cursul pregătirii cavităţilor;
Exotoxinele bacteriene;
6
A.
Traumatismele din cursul şlefuirii bonturilor;
Substanţele medicamentoase utilizate pentru tratamentul leziunilor de mucoasă;
Excitaţiile termice transmise prin obturaţiile metalice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 70)
Tratamentul hiperemiei periinflamatorii poate fi:
Tratamentul cariei simple şi coafaj indirect;
Tratamentul cariei simple şi coafaj direct în dublu timp cu deschiderea accidentală a camerei pulpare;
7
A.
Amputaţie vitală;
Extirpare vitală;
Amputaţie devitală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 12)
Semne clinice subiective în pulpita acută seroasă totală :
Crize dureroase violente, insuportabile;
Durere cu caracter pulsatil;
8
A.
Iradierea durerii;
Reducerea durerii cu ajutorul analgezicelor, dar fără dispariţie completă;
Proces carios profund.
B.
C.
D.
E.
(pag. 76)
Tratamentul pulpitei purulente totale poate fi:
Aplicaţii cu ozon;
Diatermie;
9
A.
Coafaj indirect;
Extirparea vitală cu tratament medicamentos – metoda aseptico-antiseptica;
Antibiotice endodontal.
B.
C.
D.
E.
(pag. 80)
Care dintre următoarele afecţiuni pulpare poate fi reversibilă:
Pulpita seroasă parţială;
Pulpita purulentă totală;
10
A.
Hiperemia periinflamatorie;
Pulpita seroasă totală;
Pulpita purulentă parţială.
B.
C.
D.
E.
(pag. 71-74)
Pulpita cronică închisă hiperplazică evoluează şi se complică cu:
Fractură dentară;
Pulpită seroasă totală;
11
A.
Parodontită apicală cronică;
Pulpită seroasă parţială;
Necroză pulpară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 93)
Pulpita cronică deschisă polipoasă evoluează spre:
Fractură coronară;
Pulpită acută seroasă;
12
A.
Pulpită cronică deschisă granulomatoasă;
Pulpită acută purulentă;
Gangrenă pulpară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 87)
Pag. 75 din 157
Formele clinice de puplite cronice deschise sunt:
Scleroatrofică;
Hiperplazică;
13
A.
Ulceroasă;
Polipoasă;
Propriu-zisă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 80)
Diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice închise hiperplazice se face cu:
Necroza pulpară;
Pulpita cronică deschisă ulceroasă;
14
A.
Pulpita conică închisă propriu-zisă;
Gangrena pulpară;
Pulpita acută purulentă totală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 92)
Semne clinice obiective în pulpita cronică deschisă:
Prezenţa unei carii cu evoluţie îndelungată;
Prezenţa sângerării la masticaţie;
15
A.
Raspuns pozitiv la testele de vitalitate
Jenă dureroasă la presiunea alimentelor în cavitatea ulceroasă;
Palparea cu sonda evidenţiază baza de inserţie a polipului în camera pulpară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 85)
Diagnosticul pozitiv al pulpitei purulente parţiale se pune pe:
Caracterul pulsatil al durerii;
Durere localizată;
16
A.
Prezenţa picăturilor de puroi la deschiderea camerei pulpare;
Exacerbarea la rece, diminuarea la cald;
Probele de vitalitate dau răspunsuri pozitive, la intensităţi mai mari decât în mod obişnuit.
B.
C.
D.
E.
(pag. 79)
Caracterul durerii în pulpita seroasă parţială este:
Vie, iradiată;
Vie, localizată;
17
A.
Dispare după îndepărtarea stimulului;
Ţine câteva minute;
Ţine câteva ore.
B.
C.
D.
E.
(pag. 73)
Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute seroase totale se face cu:
Pulpita acută seroasă parţială;
Pulpita purulentă totală;
18
A.
Nevralgia esenţială de trigemen;
Parodontita apicală acută seroasă;
Parodontita apicală acută purulentă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 79)
Indicaţii de tratament în pulpita seroasă parţială:
Coafaj indirect;
Coafaj indirect în dublu timp;
19
A.
Amputaţie vitală;
Extracţia dentară;
Extirparea vitală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
Modificările morfologice în hiperemia periinflamatorie:
Micşorarea volumului odontoblastelor
Mărirea volumului odontoblastelor şi fibroblastelor
20
A.
Marginaţie leucocitară
Prezenţa indivizilor microbieni în pulpă
Scăderea activităţii metabolice celulare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 70)
Tema nr. 37
Necroza si gangrena pulpara
Bibliografie asociata temei:
M. Gafara, A. Iliescu - Endodontia clinica si practica, Editia a II-a, Editura, Bucuresti, 2001.
pag. 94-102
Factorii cauzali cu actiune favorizanta in necroza pulpara sunt:
traumatisme cu intensitate redusa dar repetate
luxatii, intruzii
1
A.
diabet, hipertensiune arteriala
temperaturi mai mari de 75 grade C
temparaturi sub 0 grade C
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 98)
Simptomatologia necrozei pulpare cuprinde urmatoarele:
dinte cu transparenta mai mare decat a dintilor vecini
durere la excitanti termici
2
A.
durere la excitanti chimici
dinte cu coloratie modificata, bruna sau galben-cenusiu
durere la percutie in axul dintelui
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 98)
Pag. 76 din 157
In gangrene pulpara simpla, examenul clinic releva:
insamantarea pe medii de cultura a continutului cananlului radicular releva absenta florei bacteriene
de obicei process carios cu camera pulpara inchisa
3
A.
prezenta unei radiotransparente la nivel periapical
teste de vitalitate negative
la sondarea canalelor cu ace Miller apare durere
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 101)
Intre formele de gangrene nu figureaza:
gangrena umeda
gangrena uscata
4
A.
gangrena partiala
gangrena totala
gangrena de colicvatie
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 101)
Dintre examenele complementare in gangrene pulpara simpla nu ne ajuta:
teste de vitalitate
forajul explorator
5
A.
radiografia
diafanoscopia
transiluminarea cu fibra optica
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 101)
Dintre factorii chimico-toxici care pot produce necroza pulpara se numara:
formolul
fenolul
6
A.
trioximetilenul
clorhexidina
arsenicul
B.
C.
D.
E.
(pag. 96)
Printre formele anatomo-clinice ale gangrenei pulpare se numara:
uscata
umeda
7
A.
simpla
complicata
hiperemica
B.
C.
D.
E.
(pag. 101)
Diagnosticul diferential al gangrenei pulpare simple se face cu:
hiperemia pulpara
caria secundara recidiva
8
A.
parodontita apicala cronica
pulpita cronica
necroza pulpara
B.
C.
D.
E.
(pag. 102)
Simptomatologia gangrenei pulpare cuprinde:
modificari de culoare a dintelui
pierdere marcata de subsanta dentara
9
A.
durere la percutie transversala a dintelui
sensibilitate la palparea cu sonda a canalelor radiculare
examen bacteriologic pozitiv
B.
C.
D.
E.
(pag. 101)
Simptomatologia necrozei pulpare cuprinde:
probe de vitalitate tehnice pozitive
probe de vitalitate electrice pozitive
10
A.
transparenta la diafanoscopie
pierderea transparentei dintelui si a coloratiei obisnuite la transiluminare cu fibra optica
foraj explorator negative
B.
C.
D.
E.
(pag. 98)
Necroza de coagulare este provocata de:
arsenic
clorura de Zn
11
A.
trioximetilen
fenol
tricrezolformalina
B.
C.
D.
E.
(pag. 98)
Semnele de gangrena simpla sunt:
teste de vitalitate negative
lipsa sangerarii si sensibilitatii pe canal
12
A.
camera pulpara inchisa
dinte modificat de culoare
modificari periapicale pe radiografie
B.
C.
D.
E.
(pag. 101)
Gangrena uscata:
succede unei pulpite cronice deschise ulceroase
succede unui traumatism
13
A.
succede actiunii unui agent chimic
pereti dentinari alterati profund
extirparea usoara a resturilor
B.
C.
D.
E.
(pag. 100)
Pag. 77 din 157
Diagnostic diferential in necroza pulpara se face cu:
gangrena pulpara simpla
pulpita cronica deschisa
14
A.
pulpita cronica inchisa
fractura dentara
parodontita apicala cronica
B.
C.
D.
E.
(pag. 98)
Evolutia si complicatiile gangrenei pulpare pot fi spre:
parodontita apicala
necroza pulpara
15
A.
fractura coronara
boala de focar
fractura corono-radiculara
B.
C.
D.
E.
(pag. 102)
Evolutia necrozei pulpare se poate face spre:
fractura dentara
infectarea pulpei necrozate
16
A.
parodontita apicala acuta
parodontita apicala cronica
pulpita cronica inchisa
B.
C.
D.
E.
(pag. 99)
Necroza de coagulare se caracterizeaza prin:
pulpa uscata
pulpa de culoare galben-brun
17
A.
consistenta pulpara este redusa
extirparea se realizeaza in microfragmente
apare adesea dupa arsenic
B.
C.
D.
E.
(pag. 98)
Gangrena pulpara constituie un factor de infectie pentru restul organismului determinand:
glomerulonefrita
endocardite
18
A.
afectiuni reumatismale
diabet zaharat
diabet insipid
B.
C.
D.
E.
(pag. 102)
Cauzele necrozei pulpare pot fi:
sectionarea vaselor pulpare la nivelul apexului
smulgerea vaselor la nivelul apexului
19
A.
penetrarea bacteriilor prin apexul dentar
dilacerarea tesutului pulpar cu eliberarea de amine toxice
compresia vaselor la nivelul apexului
B.
C.
D.
E.
(pag. 96)
Necroza pulpara:
se trateaza ca pulpita cronica inchisa
extirparea devitala este de electie
20
A.
respecta tratamentul mecano-chimic finalizat cu obturatie radiculara corecta
nu necesita etape de tratament antiseptic, fiind o mortificare aseptica
se trateaza ca o gangrena pulpara
B.
C.
D.
E.
(pag. 99)
Tema nr. 38
Parodontitele marginale acute si cronice
Bibliografie asociata temei:
M. Gafara, A. Iliescu - Endodontia clinica si practica, Editia a II-a, Editura, Bucuresti, 2001.
pag. 103-125
Parodontita apicală hiperemică apărută ca urmare a necrozei pulpare prin agenţi infecţioşi se caracterizează prin:
la presiunea dintelui în alveolă pacientul simte o accentuare a durerii din cauza compresiei pe vasele periodontale;
dintele nu este sensibil la percuţia în ax;
1
A.
dintele prezintă o sensibilitate mare la atingere şi senzaţia de agresiune din cauza edemului inflamator extins;
dintele prezintă o sensibilitate moderată la atingere şi senzaţia de egresiune;
dintele este mult mai dureros decât în cazul formelor iritativ-mecanice.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 106)
Diagnosticul diferenţial în cazul parodontitei apicale hiperemice se face cu:
pulpita cronică deschisă;
pulpita cronică închisă;
2
A.
hiperemia preinflamatorie;
pulpita acută purulentă totală;
gangrena pulpară simplă
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 107)
Subiectiv, parodontita apicală acută seroasă se manifestă prin:
congestia mucoasei în dreptul rădăcinii dintelui respectiv;
durere la palpare cu degetul pe mucoasa vestibulară;
3
A.
adenopatie regională;
durere lancinantă, permanentă, exacerbată de creştere fluxului sangvin;
durere localizată la nivelul dintelui respectiv
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 108)
Pag. 78 din 157
Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală acută purulentă se pune pe următoarele semne:
teste de vitalitate pozitive la nivelul dintelui cauzal;
examenul radiologic ce prezintă imaginea caracteristică, conturară.
4
A.
durere la atingerea dintelui, mobilitate dentară, fistulizare cu eliminare de puroi.
simptomatologie de pulpită, durere la agenţi termici (mai ales rece);
simptome subiective şi obiective nesemnificative, imagine rediologică concludentă
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 112)
Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală acută purulentă se face cu:
pulpitele acute;
`pulpitele cronice;
5
A.
nevralgia de trigemen;
osteomielita maxilară;
granulomul simplu conjunctiv.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 113)
Parodontita apicală acută hiperemică iritativ mecanică se caracterizează prin:
durerea are un caracter acut, permanent, localizată sau iradiată;
este produsă de corpi străini ce au pătruns în parodonţiul marginal (ace rupte, obturaţii de canal cu depăşire);
6
A.
durerea cedează foarte uşor la tratamentul cu antiinflamatoare.
durerea cedează foarte greu la tratamentul cu antiinflamatoare sau agenţi fizici;
poate fi provocată de traumatisme directe în cursul tratamentului mecanic de canal
B.
C.
D.
E.
(pag. 106)
Subiectiv, în parodontita apicală acută seroasă, apare;
durere cu caracter asendent, de la simplă jenă la dureri insuportabile;
durere brutală de la început, iradiată în regiunile învecinate;
7
A.
simptomatologie ştearsă, aproape inexistentă;
adenopatie regională, ganglioni induraţi şi măriţi de volum;
durerea este exacerbată de creştere fluxului sangvin în extremitatea cefalică
B.
C.
D.
E.
(pag. 108)
Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală acută seroasă se face cu:
pulpitele acute,
pulpitele cronice;
8
A.
nevralgiile de trigemen;
parodontita apicală acută supurată;
gangrena simplă
B.
C.
D.
E.
(pag. 109)
Evoluţia parodontitei apicale acute seroase se poate face spre:
cronicizare;
parodontită apicală acută purulentă,
9
A.
pulpită acută purulentă;
vindecare completă sub tratament cu antibiotice şi antiinflamatoare;
pulpită acută seroasă
B.
C.
D.
E.
(pag. 109)
În raport cu structura osului şi poziţia dintelui pe arcadă, evoluţia procesului supurativ în parodontita apicală acută purulentă se poate face spre:
vestibular, pentru frontalii superiori;
palatinal, pentru rădăcinile palatinale ale molarilor superiori;
10
A.
palatinal, pentru caninii şi incisivii laterali superiori;
tegumente, cu apariţia de fistule, mai frecvent în cazul dinţilor superiori;
tegumente, cu apariţia de fistule, mai frecvent în cazul dinţilor inferiori
B.
C.
D.
E.
(pag. 110)
Următoarele afirmaţii sunt adevărate:
parodontita apicală acută purulentă îmbracă trei stadii în evoluţia sa;
stadiul endoosos se caracterizează prin dureri iradiate în tot hemimaxilarul, regiunea auriculară, temporală, occipitală;
11
A.
în stadiul submucos durerile ating cote maxime;
în stadiul submucos creşte mobilitatea dintelui;
în stadiul subperiostal se constată o reducere spectaculoasă a durerii şi scăderea tumefacţiei
B.
C.
D.
E.
(pag. 111)
Pag. 79 din 157
Parodontitele apicale cronice cu imagine radiologică conturată sunt:
granulomul epitelial;
granulomul chistic;
12
A.
parodontita apicală cronică condensantă;
parodontita apicală cronică cu hipercementoză;
parodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch
B.
C.
D.
E.
(pag. 113-114)
Următoarele afirmaţii despre examenul radiologic în parodontitele apicale cronice sunt adevărate:
nu este tot timpul concludent, diagnosticul se poate pune doar pe examenul clinic;
examenul radiologic iniţial poate da informaţii despre numărul rădăcinilor, dimensiunea, angulaţia lor;
13
A.
examenul radiologic în timpul tratamentului trebuie evitat pentru a nu traumatiza pacientul;
examenul radiologic în aprecierea rezultatelor se realizează după obturaţia canalelor la 3-6 luni;
examenul radiologic este de multe ori singurul care evidenţiază procesele patologice periapicale
B.
C.
D.
E.
(pag. 115-116)
Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală cronică fibroasă se pune pe următoarele semne:
teste de vitalitate pozitive;
teste de vitalitate negative;
14
A.
dinte modificat de culoare;
durere puternică iradiată în tot hemimaxilarul;
la examenul radiologic se constată lărgirea spaţiului periapical sub forma unei calote
B.
C.
D.
E.
(pag. 117)
Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală cronică fibroasă se face cu:
gangrena pulpară simplă;
pulpita acută seroasă totală;
15
A.
pulpitele cronice;
granulomul simplu conjunctiv;
granulomul chistic
B.
C.
D.
E.
(pag. 117)
După Fish, în cazul granulomului simplu conjunctiv, există următoarele zone:
zona de necroză, în porţiunea apicală a canalului radicular;
zona de necroză, în periferie;
16
A.
zona exudativă, în imediata vecinătate a apexului;
zona de iritaţie, în imediata vecinătate a apexului;
zona de stimulare, cea mai periferică
B.
C.
D.
E.
(pag. 118)
La examenul obiectiv al unui dinte cu granulom simplu conjunctiv se observă:
un proces carios ce interesează şi camera pulpară,
uneori se pot întâlni fistule sau cicatrice;
17
A.
teste de vitalitate negative;
uşoară jenă dureroasă;
imagine radiologică radiotransparentă ce înconjoară apexul, cu contur rotund, bine delimitată de osul învecinat
B.
C.
D.
E.
(pag. 119)
În granulomul chistic simptomatologia constă în:
modificare de culoare a dintelui afectat;
teste de vitalitate slab pozitive;
18
A.
lipsa sângerării şi a sensibilităţii la pătrundere în canal;
teste de vitalitate negative;
durere intensă, pulsatilă, iradiată în regiunile învecinate
B.
C.
D.
E.
(pag. 121)
Parodontitele apicale cronice cu imagine radiologică neconturată sunt:
parodontita apicală cronică cu hipercementoză;
osteita paradentară Merkior;
19
A.
parodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch;
parodontita apicală cronică condensantă;
abcesul apical cronic
B.
C.
D.
E.
(pag. 114)
Parodontitele apicale cronice specifice pot să apară în :
TBC,
actinomicoză;
20
A.
bruceloză,
SIDA,
blastamicoză
B.
C.
D.
E.
(pag. 122)
Pag. 80 din 157
Tema nr. 39
Tratamentul necrozei si gangrenei pulpare
Bibliografie asociata temei:
M. Gafara, A. Iliescu - Endodontia clinica si practica, Editia a II-a, Editura, Bucuresti, 2001.
pag. 158-213
Tratamentul conservator în cazul unui dinte cu gangrenă se realizează în următoarele condiţii:
în edentaţii subtotale maxilare;
dinţii cu procese carioase ce au avansat mult spre rădăcină, diminuând rezistenţa acesteia;
1
A.
dinţi cu pungi gingivoosoase adânci;
arcade dentare integre şi un singur proces de gangrenă;
dinţii din porţiunea distală a arcadei dentare şi pacienţi cu deschidere mică a cavităţii orale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 158-159)
Contraindicaţiile tratamentului conservator în cazul gangrenei pulpare sunt:
pacienţi sănătoşi clinic;
dinţi cu rădăcini drepte sau curburi uşoare ce pot fi depăşite;
2
A.
edentaţii subtotale mandibulare;
pacienţi infirmi, greu deplasabili, pacienţi cu psihopatii;
dinţi cu implantare bună
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 158)
Realizarea accesului in vederea tratamentului de canal al unui dinte cu gangrenă se realizează astfel:
la dinţii cu coroana intactă şi procese carioase la nivel cervical, se face trepanarea prin procesul carios după îndepărtarea dentinei alterate.
la dinţii cu procese carioase proximale se face trepanarea prin procesul carios, păstrând intactă creasta marginală;
3
A.
la dinţii frontali superiori accesul se face dinspre vestibular pentru a avea vizibilitate bună;
la dinţii cu coroana intactă şi procese carioase la nivel cervical trepanarea se face la locul de elecţie, după obturaţia provizorie a procesului carios;
la dinţii frontali inferiori accesul se face dinspre vestibular pentru a avea vizibilitate bună
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 161)
Anomalii frecvente de canale prezintă:
incisivii superiori: 3 canale, unul palatinal şi două vestibulare,
incisivii inferiori: 3 canale, unul vestibular şi două linguale;
4
A.
incisivii inferiori: 2 canale, unul vestibular şi unul lingual;
molarii unu superiori: un canal central;
molarii unu inferiori: un canal central
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 162-163)
Despre odontometrie sunt adevărate următoarele afirmaţii:
reprezintă metoda modernă de permeabilizare a canalelor;
metoda clinică este cea mai exactă pentru că se bazează pe simţul tactil;
5
A.
metodele electronice sunt rar utilizate dincauza erorilor frecvente ce pot să apară,
în cazul utilizării metodelor electronice canalul trebuie să fie foarte bine irigat pentru a nu se bloca acele pe canal;
în cazul utilizării metodelor electronice canalul trebuie să fie uscat, măsurarea fiind influenţată negativ de prezenţe soluţiilor de sterilizat canalul
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 163-165)
Medicaţia folosită în dezinfecţia canalelor radiculare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
efect lent bactericid şi fungicid;
penetrabilitate redusă în ţesuturi;
6
A.
stabilitate chimică la păstrarea în soluţie,
tensiune superficială mare,
uşurinţa introducerii în canale
B.
C.
D.
E.
(pag. 175)
Pastele complexe cu antibiotice folosite în tratamentul gangrenei pulpare trebuie să respecte următoarele condiţii:
folosirea unor antibiotice cu potenţial alergizant moderat sau mare;
utilizarea unor asocieri de antibiotice eficiente
7
A.
nu sunt necesare substanţele antiinflamatoare;
excipientul să aibă o difuzibilitate minimă;
evitarea asocierii antibioticelor în mecanisme de acţiune antagonice
B.
C.
D.
E.
(pag. 187)
Pag. 81 din 157
Tratamentul gangrenei cuprinde trei etape importante, şi anume:
evidarea canalului radicular de resturile pulpare şi dentina alterată;
lărgirea canalului până la dentina sănătoasă sub spălături cu hipoclorit de sodiu;
8
A.
odontometria;
sterilizarea canalului radicular şi a canaliculelor dentinare;
sigilarea spaţiului endodontic prin obturaţie etanşă
B.
C.
D.
E.
(pag. 158)
Sistemele de canale după Weine sunt:
canal unic, drept până la apex ce se deschide într-un singur foramen apical;
două canale independente ce se unesc într-un canal unic şi se deschid într-un singur foramen apical;
9
A.
două canale complet separate ce se deschid fiecare în foramene apicale separate;
canal unic ce pleacă din camera pulpară şi se bifurcă în două canale ce se deschid fiecare în foramene apicale separate;
nici un răspuns nu este corect
B.
C.
D.
E.
(pag. 163)
Despre permeabilizarea canalelor radiculare sunt adevărate următoarele afirmaţii:
se face cu ace Miller sau Kerr fine şi foarte fine, fără presiuni şi brutalitate;
se face cu ace Miller sau Kerr fine şi foarte cu presiune pentru a depăşi obstacolele dentinare de pe canale;
10
A.
se pot folosi substanţe chimice de permeabilizare: EDTA, acid sulfuric;
se poate lăsa pe canal o meşă cu acid sulfuric 48-72 de ore;
se poate lăsa pe canal o meşă cu EDTA timp de 24 de ore sub pansament ocluziv
B.
C.
D.
E.
(pag. 162)
Următoarele afirmaţii despre odontometrie sunt adevărate:
se realizează înainte de permeabilizarea şi evidarea conţinutului canalului radicular;
metoda clinică este cea mai exactă pentru că se bazează pe simţul tactil al operatorului;
11
A.
metoda clinică este cea mai exactă pentru că se bazează pe simţul tactil al operatorului;
în cazul utilizării metodelor electronice este necesară uscarea canalului, prezenţa hipocloritului de sodiu influenţând negativ rezultatul;
acul introdus în canal nu trebuie să vină în contact cu un material metalic de restaurare coronară
B.
C.
D.
E.
(pag. 163-165)
În gangrena pulpară tratamentul se realizează asfel:
tratamentul mecanic se realizează până la constricţia apicală;
tratamentul mecanic se realizează până dincolo de constricţia apicală, depăşind-o cu 2-3 mm;
12
A.
se execută într-una sau mai multe şedinţe de tratament;
se fac spălături cu hipoclorit de sodiu;
nu se aplică pansamente medicamentoase
B.
C.
D.
E.
(pag. 166-167)
Următoarele afirmaţii despre tehnica step back sunt adevărate:
se mai numeşte şi telescopare regresivă;
se mai numeşte şi telescopare progresivă;
13
A.
se recomandă în cazul canalelor cu o curbură uşoară spre moderată;
se recomandă în cazul canalelor cu o curbură accentuată;
se începe cu prepararea regiunii apicale
B.
C.
D.
E.
(pag. 168)
Următoarele afirmaţii despre tehnica step down sunt adevărate:
se mai numeşte şi telescopare regresivă;
se mai numeşte şi telescopare progresivă;
14
A.
presupune o preparare telescopată ce porneşte din porţiunea apicală;
presupune o preparare telescopată ce porneşte din porţiunea coronară a canalelor;
are avantajul că permite accesul rectiliniu spre porţiunea apicală fără interferenţe mecanice dentinare
B.
C.
D.
E.
(pag. 169)
Pag. 82 din 157
Următoarele afirmaţii despre tehnica forţelor compensate sunt adevărate:
a fost introdusă de Roane;
permite tratamentul mecanic pe toată lungimea de lucru până la acul 55 fără transpoziţia apexului;
15
A.
este indicată în canalele cu curbură accentuată;
este indicată în canalele cu curbură moderată;
foloseşte ace tip pilă rigide cu vârf tăietor
B.
C.
D.
E.
(pag. 169)
Următoarele afirmaţii despre tehnica step down- step back sunt adevărate:
se mai numeşte tehnica dublei telescopări;
în etapa de pregătire step down se lărgeşte treimea coronară şi medie a canalului cu ajutorul frezelor;
16
A.
în etapa de pregătire step down se lărgeşte treimea apicală a canalului;
pregătirea zonei apicale se realizează cu ace Kerr file, unifile sau flexofile;
în etapa de pregătire step back se lărgeşte treimea coronară şi medie
B.
C.
D.
E.
(pag. 169)
Se instituie obligatoriu un tratament medicamentos înainte de obturaţia de canal în următoarele situaţii.
hiperemie preinflamatorie,
pulpita acută seroasă parţială,
17
A.
pulpite cronice deschise,
hemoragie abundentă;
pulpită acută purulentă parţială
B.
C.
D.
E.
(pag. 170)
Cauze locale ale hemoragiei pot fi:
lezarea parodonţiului marginal,
perforarea podelei camerei pulpare,
18
A.
hemofilie,
afecţiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare a sângelui;
căi false radiculare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 170)
Medicaţia folosită în dezinfecţia canalelor radiculare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
efect rapid bactericid şi fungicid;
tensiune superficială mică,
19
A.
tensiune superficială mare;
inactivare în contact cu sângele;
stimularea proceselor de vindecare periapicale
B.
C.
D.
E.
(pag. 175)
Acţiunea antiseptică a hidroxidului de calciu se bazează pe:
pH-ul alcalin 11-12;
pH-ul acid de care este răspunzător ionul OH,
20
A.
solubilitate foarte redusă în apă ce determină eliberarea treptată a ionului OH;
solubilitate mare în apă ce determină dezinfecţia rapidă prin eliberarea masivă a ionului OH;
stimulează neodentinogeneza
B.
C.
D.
E.
(pag. 198)
Tema nr. 40
Obturarea canalelor radiculare
Bibliografie asociata temei:
M. Gafara, A. Iliescu - Endodontia clinica si practica, Editia a II-a, Editura, Bucuresti, 2001.
pag. 214-248
Indicatiile tehnicii de condensare termo-mecanica a gutapercii( McSpadden) sunt:
canale inguste
canale curbe
1
A.
canale scurte
resorbtii radiculare interne
resorbtii radiculare externe
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 235)
Care este timpul minim de mentinere a spreader-ului in canal in tehnica de condensare laterala la rece:
5 secunde
10 secunde
2
A.
15 secunde
20 secunde
25 secunde
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 226)
Ramolirea portiunii apicale de 2 mm a conului prin introducerea in cloroform dureaza:
3-4 secunde
3 minute
3
A.
1 minut
2 minute
20 minute
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 221)
Pag. 83 din 157
La introducerea conului de gutaperca principal in canal, in tehnica condensarii laterale la rece acesta trebuie sa se opreasca :
la constrictia apicala
la 0,5-1 mm de constrictia apicala
4
A.
la 3-4 mm de constrictia apicala
in treimea coronara a canalului
in treimea medie a canalului
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 224)
Alegerea conului de gutaperca principal fata de calibrul celui mai gros instrument de largire a canalului pe toata lungimea de lucru trebuie sa fie:
cu un numar mai mare
cu doua numere mai mare
5
A.
cu un numar mai mic
cu doua numere mai mici
cu trei numere mai mici
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 224)
Dispozitivul de condensare laterala la cald Endotech prezinta urmatoarele caracteristici:
este simplu si ergonomic
exista posibilitatea atasarii unui adjustor ocluzal de silicon
6
A.
incalzirea poate fi calibrate perfect
racire rapida
nu paote fi utilizat in canale curbe
B.
C.
D.
E.
(pag. 229)
Fingerspreaderele prezinta urmatoarele avantaje fata de handspreadere:
confera operatorului o mare sensibilitate tactila
permit rotirea usoara in jurul axului propriu in ambele sensuri
7
A.
permit indepartarea usoara din canal fara dislocarea gutapercii
sunt mai subtiri
sunt mai flexibile
B.
C.
D.
E.
(pag. 223)
Introducerea pastelor de obturat in canal se poate face cu:
ace Lentulo
ace Kerr
8
A.
ace Neos-Hawes
conuri de gutaperca
cu pluggere prin pistonare
B.
C.
D.
E.
(pag. 214)
Avantajele utilizarii conurilor de titan sunt:
sunt nedeformabile
inchiderea canalului e posibila doar prin asocierea unui ciment de sigilare
9
A.
rigiditatea superioara a conului de argint
lipsa coroziunii
biocompatibilitatea
B.
C.
D.
E.
(pag. 224)
Indicatiile obturatiei segmentare cu rumegus dentinar sunt:
canale inguste
canale curbe
10
A.
foramen apical larg
delta apicala
perforatii ale foramenului apical
B.
C.
D.
E.
(pag. 241)
Utilizarea Biocalex-ului este indicat in:
gangrena pulpara simpla
toate formele de pulpita
11
A.
parodontite apicale acute
parodontite apicale cronice
parodontite apicale cronice fistulizate
B.
C.
D.
E.
(pag. 218)
Alegerea acului Lentullo pentru realizarea obturatiei de canal se face dupa urmatoarele criterii:
topografia dintilor
integritatea fizica a acului Lentullo
12
A.
volumul canalelor radiculare
morfologia canalelor radiculare
materialul utilizat pentru realizarea obturatiei
B.
C.
D.
E.
(pag. 215)
In tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii, conul de gutaperca principal trebuie:
sa fie de acelasi calibru cu al celui mai gros instrument folosit pe toata lungimea de lucru
sa fie cu un numar mai mare decat al celui mai gros instrument folosit pe toata lungimea de lucru
13
A.
sa se opreasca in canal la o distanta de 0,5-1 mm de constrictia apicala
sa se opreasca la constrictia apicala
`sa nu opuna deloc rezistenta la incercarea de propulsie dincolo de reper
B.
C.
D.
E.
(pag. 224)
Pag. 84 din 157
Avantajele tehnicii McSpadden:
foarte rapida
obturatie densa si omogena
14
A.
obtureaza cea mai mare parte a spatiului endodontic
buna etanseizare apicala
nu e laborioasa
B.
C.
D.
E.
(pag. 234)
Tehnica de condensare la cald a gutapercii are ca dezavantaje:
necesit amult timp
laborioasa
15
A.
reclama o largire excesiva a canalului
frecventa mai mare a obturatiilor cu depasire
consum mai mare de conuri de gutaperca
B.
C.
D.
E.
(pag. 232)
Dezavantajele tehnicii de obturatie de canal prin cimentarea unui con unic calibrat la apex sunt:
solubilitatea sigilantilor
premiza sigilarii corecte doar in treimea apicala
16
A.
microinfiltratii mai mari decat in alte tehnici
dezobturarea dificila in caz de necessitate
premiza sigilarii doar in cei 2-3 mm apicali
B.
C.
D.
E.
(pag. 219)
Indicatiile tehnicii de individualizare a conului de gutaperca in tehnica cimentarii unui con unic calibrat la apex sunt:
canale voluminoase ale monoradicularilor
canale cu apex larg deschis
17
A.
canale aplatizate in portiunea apicala
canale in forma literei C
canale ovalare in portiunea apicala
B.
C.
D.
E.
(pag. 221)
Obturatia segmentara cu amalgam de argint prezinta urmatoarele caracteristici:
nu necesita canale cu sectiune circulara
nu necesita ciment de sigilare
18
A.
se resoarbe din canal
nu asigura sigilare satisfacatoare
bine tolerate de tesuturile apicale
B.
C.
D.
E.
(pag. 239)
Conurile apicale prefabricate de argint sau titan sunt:
livrate la lungime de 3mm sau 5 mm
au diverse diamentre
19
A.
corespund unei singure dimensiuni ISO
sunt netede
sunt prevazute la baza cu un surub
B.
C.
D.
E.
(pag. 240)
Materialele utilizate pentru efectuarea unei obturatii de canal segmentare pot fi:
amalgam de argint
gutaperca
20
A.
conurile metalice de argint
conurile metalice de titan
amalgamul de cupru
B.
C.
D.
E.
(pag. 238)
Tema nr. 41
Tratamentul parodontitelor apicale acute si cronice
Bibliografie asociata temei:
M. Gafara, A. Iliescu - Endodontia clinica si practica, Editia a II-a, Editura, Bucuresti, 2001.
pag. 103-125
În prodontitele apicale acute hiperemice postobturaţie de canal cu depăşire, durerea este mai intensă dacă:
Depăşirea se produce la dinţii frontali inferiori.
Depăşirea se produce la dinţii frontali superiori
1
A.
Obturaţia de canal a fost făcută cu eugenat de zinc iodoformat.
Avem de-a face cu leziuni parodontale întinse.
Tratamentul s-a efectuat la bărbaţi.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 251)
Când parodontita apicală acută hipremică este consecutivă acutizării unui proces cronic cu întinderi lezionale grave, tratamentul de elecţie este:
Tratamentul cu antiseptice.
Tratamentul local cu antibiotice.
2
A.
Spălături endodontice cu apă.
Lăsarea dintelui deschis.
Rezecţie apicală.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 250)
Pag. 85 din 157
În faza endoosoasă a parodontitei apicale acute exudative purulente tratamentul presupune:
Drenajul endodontic.
Tratament general cu antibiotice.
3
A.
Drenaj endodontic asociat cu analgezice.
Drenaj endodontic asociat cu antibiotice.
Realizarea inciziei mucoasei.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 254)
Cauterizarea chimică, instituită ca soluţie terapeutică în parodontitele apicale cronice cu secreţie persistentă pe canal, se face prin:
Aplicarea de meşe cu soluţie Walchoff.
Aplicarea de meşe cu soluţie tricrezolformalină.
4
A.
Aplicarea de meşe cu soluţie acid tricloracetic.
Aplicarea de meşe cu soluţie Cresophene.
Aplicarea de meşe cu Septomixină.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 259)
Una din cauzele persistenţei secreţiei pe canal este:
Tratament început imediat după stingerea unui proces acut de parodontită.
Tratament început înainte de apariţia unui proces acut de parodontită.
5
A.
Obturaţie de canal efectuată până în apex.
Apexul închis la copii şi adolescenţi.
Acul electrodului folosit în diatermie introdus până la nivelul apexului.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 258)
Cum se poate realiza drenajul într-o parodontită apicală acută exudativă:
Endodontic
Parodontal
6
A.
Transmaxilar
Transsinusal
Alveolar
B.
C.
D.
E.
(pag. 253-254)
Intensitatea manifestărilor clinice în parodontita apicală acută hiperemică consecutivă obturaţiei de canal cu depăşire depinde de:
Starea parodonţiului marginal înaintea obturaţiei de canal.
Interesarea canalului mandibular.
7
A.
Interesarea sinusului maxilar.
Vârsta pacientului.
Cantitatea materialului de obturaţie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 251)
Tratamentul general medicamentos într-o parodontită apicală acută exudativă seroasă presupune administrarea de:
acid acetil salicilic 250 mg. de 3 ori pe zi.
prednison 5 mg. de 4 ori pe zi.
8
A.
ampicilină 500 mg. de 4 ori pe zi.
algocalmin 1 g de 2 ori pe zi.
prişniţe cu apă la temperatura camerei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 253)
Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente în faza subperiostală presupune:
Drenaj endodontic.
Drenaj transosos.
9
A.
Incizia muco-periostală la nivelul abcesului.
Incizia mucoasei la nivelul abcesului.
Administrarea de analgezice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 254)
Tratamentul parodontitei apicale apicale acute arsenicale – forma grava presupune:
Se deschide complet camera pulpară.
Se îndepărtează complet pulpa coronară şi radiculară.
10
A.
Se aplică în canale meşe îmbibate în dimercaptopropanol.
Extracţia dintelui şi chiuretarea alveolei.
Aplicarea în alveolă de conuri cu antibiotice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 256)
Tratamentul parodontitei apicale acute hiperemice consecutive depăşirii apexului cu material de obturaţie presupune:
Atitudine de expectativă.
Tratament antialgic şi antiinflamator.
11
A.
Prişniţe cu apă rece.
Osteotomie transmaxilară.
Dezobturarea imediată a canalului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 256)
Schema de tratament în parodontiele apicale acute exudative purulente în stadiul endoosos presupune:
Drenaj endodontic asociat cu analgezice.
Incizie mucoperiostală.
12
A.
Osteotomie transmaxilară.
Prişniţe cu apă la temperatura camerei.
Infiltraţii plexale cu novocaină.
B.
C.
D.
E.
(pag. 257)
Pag. 86 din 157
Cauzele persistenţei secreţiei pe canal sunt următoarele:
Lărgirea insuficientă a apexului în timpul tratamentului de canal.
Iritarea chimică a parodonţiului apical.
13
A.
Începerea tratamentului conservator imediat după stingerea procesului inflamator.
Încercarea tratamentului conservator în cazul abcesului apical cronic.
Utilizarea unor intensităţi prea mici ale curentului electric în ionoforeză.
B.
C.
D.
E.
(pag. 258)
Tratamentul parodontitei apicale cronice cu secreţie persistentă moderată presupune:
Lăsarea deschisă a dintelui.
Obturarea provizorie a canalului cu pastă iodoformată.
14
A.
Aplicare de meşe cu antiseptic sub pansament ocluziv.
Introducerea în canal de meşe umectate în acid tricloracetic .
Drenaj prin fistula medicamentoasă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 259)
Schema de tratament a parodontitelor apicale cronice cu secreţie abundentă cuprinde:
Drenaj endodontic şi lăsarea deschisă a dintelui.
Obturaţia provizorie a canalului cu pastă de antibiotice pentru 20 de zile.
15
A.
Electrofulguraţie diatermică.
Aplicarea de meşe cu antiseptic sub pansament semiocluziv.
Crearea unei fistule medicamentoase.
B.
C.
D.
E.
(pag. 259)
Tratamentul parodontitelor apicale fistulizate presupune:
Tratament chemo-mecanic de canal.
Obturarea de durată a canalului din prima şedinţă chiar dacă persistă secreţia.
16
A.
Spălături cu antiseptice pe traiectul dinte – fistulă.
Aplicarea de agenţi fizici.
Chiuretajul apical.
B.
C.
D.
E.
(pag. 260)
Schema de tratament în parodontitele apicale cronice cu forme lezionale grave presupune:
Extracţia dintelui.
Amputaţie radiculară.
17
A.
Tratament de gangrenă.
Asocierea agenţilor fizici în tratamentul chemo-mecanic.
Rezecţie apicală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 260)
Tratamentul parodontitelor apicale cronice urmează în general aceleaşi etape cu ale tratamentului gangrenei pulpare simple, cu excepţia situaţiilor clinice în care apar modificări determinate de:
Existenţa unor fistule.
Lărgire minimă a apexului în timpul tratamentului mecanic.
18
A.
Folosirea incorectă a agenţilor chimici.
Folosirea unor intensităţi mici ale curentului electric în ionoforeză.
Persistenţa secreţiei pe canal.
B.
C.
D.
E.
(pag. 258)
Crearea fistulei medicamentoase ca soluţie de tratament în parodontitele apicale cronice cu persistenţa secreţiei pe canal se indică la:
Dinţi frontali superiori.
Dinţi frontali inferiori.
19
A.
Premolari superiori.
Premolari inferiori.
Molari superiori.
B.
C.
D.
E.
(pag. 259)
În prodontitele apicale acute hiperemice postobturaţie de canal cu depăşire, durerea este mai intensă dacă:
Depăşirea se produce la dinţii frontali inferiori.
Depăşirea se produce la dinţii frontali superiori
20
A.
Obturaţia de canal a fost făcută cu eugenat de zinc iodoformat.
Avem de-a face cu leziuni parodontale întinse.
Tratamentul s-a efectuat la bărbaţi.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 251)
Pag. 87 din 157
Când parodontita apicală acută hipremică este consecutivă acutizării unui proces cronic cu întinderi lezionale grave, tratamentul de elecţie este:
Tratamentul cu antiseptice.
Tratamentul local cu antibiotice.
21
A.
Spălături endodontice cu apă.
Lăsarea dintelui deschis.
Rezecţie apicală.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 250)
În faza endoosoasă a parodontitei apicale acute exudative purulente tratamentul presupune:
Drenajul endodontic.
Tratament general cu antibiotice.
22
A.
Drenaj endodontic asociat cu analgezice.
Drenaj endodontic asociat cu antibiotice.
Realizarea inciziei mucoasei.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 254)
Cauterizarea chimică, instituită ca soluţie terapeutică în parodontitele apicale cronice cu secreţie persistentă pe canal, se face prin:
Aplicarea de meşe cu soluţie Walchoff.
Aplicarea de meşe cu soluţie tricrezolformalină.
23
A.
Aplicarea de meşe cu soluţie acid tricloracetic.
Aplicarea de meşe cu soluţie Cresophene.
Aplicarea de meşe cu Septomixină.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 259)
Una din cauzele persistenţei secreţiei pe canal este:
Tratament început imediat după stingerea unui proces acut de parodontită.
Tratament început înainte de apariţia unui proces acut de parodontită.
24
A.
Obturaţie de canal efectuată până în apex.
Apexul închis la copii şi adolescenţi.
Acul electrodului folosit în diatermie introdus până la nivelul apexului.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 258)
Cum se poate realiza drenajul într-o parodontită apicală acută exudativă:
Endodontic
Parodontal
25
A.
Transmaxilar
Transsinusal
Alveolar
B.
C.
D.
E.
(pag. 253-254)
Intensitatea manifestărilor clinice în parodontita apicală acută hiperemică consecutivă obturaţiei de canal cu depăşire depinde de:
Starea parodonţiului marginal înaintea obturaţiei de canal.
Interesarea canalului mandibular.
26
A.
Interesarea sinusului maxilar.
Vârsta pacientului.
Cantitatea materialului de obturaţie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 251)
Tratamentul general medicamentos într-o parodontită apicală acută exudativă seroasă presupune administrarea de:
acid acetil salicilic 250 mg. de 3 ori pe zi.
prednison 5 mg. de 4 ori pe zi.
27
A.
ampicilină 500 mg. de 4 ori pe zi.
algocalmin 1 g de 2 ori pe zi.
prişniţe cu apă la temperatura camerei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 253)
Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente în faza subperiostală presupune:
Drenaj endodontic.
Drenaj transosos.
28
A.
Incizia muco-periostală la nivelul abcesului.
Incizia mucoasei la nivelul abcesului.
Administrarea de analgezice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 254)
Tratamentul parodontitei apicale apicale acute arsenicale – forma grava presupune:
Se deschide complet camera pulpară.
Se îndepărtează complet pulpa coronară şi radiculară.
29
A.
Se aplică în canale meşe îmbibate în dimercaptopropanol.
Extracţia dintelui şi chiuretarea alveolei.
Aplicarea în alveolă de conuri cu antibiotice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 256)
Tratamentul parodontitei apicale acute hiperemice consecutive depăşirii apexului cu material de obturaţie presupune:
Atitudine de expectativă.
Tratament antialgic şi antiinflamator.
30
A.
Prişniţe cu apă rece.
Osteotomie transmaxilară.
Dezobturarea imediată a canalului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 256)
Pag. 88 din 157
Schema de tratament în parodontiele apicale acute exudative purulente în stadiul endoosos presupune:
Drenaj endodontic asociat cu analgezice.
Incizie mucoperiostală.
31
A.
Osteotomie transmaxilară.
Prişniţe cu apă la temperatura camerei.
Infiltraţii plexale cu novocaină.
B.
C.
D.
E.
(pag. 257)
Cauzele persistenţei secreţiei pe canal sunt următoarele:
Lărgirea insuficientă a apexului în timpul tratamentului de canal.
Iritarea chimică a parodonţiului apical.
32
A.
Începerea tratamentului conservator imediat după stingerea procesului inflamator.
Încercarea tratamentului conservator în cazul abcesului apical cronic.
Utilizarea unor intensităţi prea mici ale curentului electric în ionoforeză.
B.
C.
D.
E.
(pag. 258)
Tratamentul parodontitei apicale cronice cu secreţie persistentă moderată presupune:
Lăsarea deschisă a dintelui.
Obturarea provizorie a canalului cu pastă iodoformată.
33
A.
Aplicare de meşe cu antiseptic sub pansament ocluziv.
Introducerea în canal de meşe umectate în acid tricloracetic .
Drenaj prin fistula medicamentoasă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 259)
Schema de tratament a parodontitelor apicale cronice cu secreţie abundentă cuprinde:
Drenaj endodontic şi lăsarea deschisă a dintelui.
Obturaţia provizorie a canalului cu pastă de antibiotice pentru 20 de zile.
34
A.
Electrofulguraţie diatermică.
Aplicarea de meşe cu antiseptic sub pansament semiocluziv.
Crearea unei fistule medicamentoase.
B.
C.
D.
E.
(pag. 259)
Tratamentul parodontitelor apicale fistulizate presupune:
Tratament chemo-mecanic de canal.
Obturarea de durată a canalului din prima şedinţă chiar dacă persistă secreţia.
35
A.
Spălături cu antiseptice pe traiectul dinte – fistulă.
Aplicarea de agenţi fizici.
Chiuretajul apical.
B.
C.
D.
E.
(pag. 260)
Schema de tratament în parodontitele apicale cronice cu forme lezionale grave presupune:
Extracţia dintelui.
Amputaţie radiculară.
36
A.
Tratament de gangrenă.
Asocierea agenţilor fizici în tratamentul chemo-mecanic.
Rezecţie apicală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 260)
Tratamentul parodontitelor apicale cronice urmează în general aceleaşi etape cu ale tratamentului gangrenei pulpare simple, cu excepţia situaţiilor clinice în care apar modificări determinate de:
Existenţa unor fistule.
Lărgire minimă a apexului în timpul tratamentului mecanic.
37
A.
Folosirea incorectă a agenţilor chimici.
Folosirea unor intensităţi mici ale curentului electric în ionoforeză.
Persistenţa secreţiei pe canal.
B.
C.
D.
E.
(pag. 258)
Crearea fistulei medicamentoase ca soluţie de tratament în parodontitele apicale cronice cu persistenţa secreţiei pe canal se indică la:
Dinţi frontali superiori.
Dinţi frontali inferiori.
38
A.
Premolari superiori.
Premolari inferiori.
Molari superiori.
B.
C.
D.
E.
(pag. 259)
Pag. 89 din 157
În cazul parodontitei apicale cronice cu secreţie abundentă pe canal se procedează astfel:
Se aplică meşe în canal cu Cresophene sub pansament semiocluziv 14 zile.
Se aplică meşe în canal cu Cresophene sub pansament ocluziv 14 zile.
39
A.
Se obturează provizoriu canalul cu pastă de hidroxid de calciu pentru 14 zile.
Se obturează provizoriu canalul cu pastă de antibiotice pentru 14 zile.
Se obturează canalul cu pastă Walchoff împinsă cu presiune dincolo de apex.
B.
C.
D.
E.
(pag. 259)
Tema nr. 42
Morfologia parodontiului marginal
Bibliografie asociata temei:
H.T. Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Dumitriu - Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucureti, 2009.
pag. 26-89
Gingia osului mandibular:
este inervata de nervul bucal
este inervata de nervul sublingual pe versantul vestibular
1
A.
este inervata de nervul mentonier pe versantul lingual
este inervata de nervul nazopalatin
este inervata de ramuri din nervul infraorbital
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 70)
Ligamentul supraalveolar:
asigura fixarea fibrelor intergingivale la periost
impiedica transmiterea presiunilor de masticatie
2
A.
asigura procesul fiziologic de remaniere a osului alveolar
are un rol important in mentinerea si localizarea retelei de vase sanguine
se opune tendintelor de retractie gingivala
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 71)
Marginea gingivala libera:
are o grosime ce variaza intre 0,2-1mm
corespunde peretelui extern al santului gingival
3
A.
ocupa spatial interdentar
in regiunea frontala prezinta forma piramidala
adera ferm de dinte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 42)
Epiteliul gingival este format din :
epiteliul oral sau intern
epiteliul jonctional
4
A.
epiteliul santului gingival extern
epiteliul sulcular sau extern
epiteliul desmodontal
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 46)
Cementul radicular:
este mai gros in treimea coronara
vine in contact cu smaltul in 5-10 % din cazuri
5
A.
acopera smaltul cervical in 30 % din cazuri
este slab reprezentat la ierbivore
este un tesut de tip conjunctiv puternic mineralizat
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 59)
Eruptia dentara continua:
cand se opreste la intalnirea dintilor antagonisti
poate fi activa sau pasiva
6
A.
se produce in tot cursul vietii,chiar in prezenta antagonistilor
se produce doar in lipsa antagonistilor
are doua componente:activa si pasiva
B.
C.
D.
E.
(pag. 36)
Care sunt componentele parodontiului profund,de sustinere sau functional?
desmodontiu
os alveolar
7
A.
ligamente supraalveolare
cement radicular
corion gingival
B.
C.
D.
E.
(pag. 40)
Corionul gingival este format din:
strat agranulos
celule,vase si nervi
8
A.
fibre de colagen si elastina
creatinina
aminoacizi
B.
C.
D.
E.
(pag. 53)
Cementul radicular:
este componenta a parodontiului marginal de invelis
este un tesut de tip conjunctiv
9
A.
este interfata dintre radacina dintelui, osul alveolar si gingie
acopera smaltul cervical in 60-65 % din cazuri
este in cea mai mare parte dispus in treimea apicala a radacinii
B.
C.
D.
E.
(pag. 59)
Pag. 90 din 157
Inervatia gingiei osului maxilar este asigurata de :
ramuri din nervul infraorbital
nervii nazopalatini
10
A.
nervul bucal
nervul supraorbital
nervul gluteal
B.
C.
D.
E.
(pag. 70)
Cementul radicular indeplineste urmatoarele functii principale:
functia de restructurare tisulara
formeaza o bariera biologica fata de agresiunea microbiana
11
A.
asigura fixarea fibrelor ligamentului periodontal
cementul se depune continuu in cursul vietii prin apozitie de noi straturi
se opune tendintelor de retractie gingivala
B.
C.
D.
E.
(pag. 71)
Putem defini eroziunea prin urmatoarele afirmatii:
o lipsa de substanta dentara care nu afecteaza suprafetele ocluzale
se localizeaza la colet
12
A.
se produce prin demineralizare acida
este un fenomen de uzura a suprafetelor dentare intre ele
se produce prin trauma ocluzala
B.
C.
D.
E.
(pag. 87)
Glicoproteinele din corionul gingival sunt reprezentate prin:
tenascina
laminina
13
A.
fibronectina
dermatina
catepsina
B.
C.
D.
E.
(pag. 54)
In dezvoltarea embrionara a dintelui,sacul dentar:
are forma unui clopot
deriva din mezenchim
14
A.
inconjoara organul smaltului si papilla dentara ca o capsula
este prima forma de reprezentare a odontonului
formeaza stratul adamantin intern
B.
C.
D.
E.
(pag. 30)
Mucoasa de captusire a cavitatii orale:
este puternic keratinizata
este fina,elastica,densa
15
A.
are o mare capacitate de absorbtie
este reprezentata de un epiteliu adamantin
este ferma, fixa si plastica
B.
C.
D.
E.
(pag. 41)
Culoarea normala,roz deschis,a gingiei variaza in raport cu:
gradul de vascularizatie din epiteliul gingival
prezenta si numarul celulelor melaninoformatoare
16
A.
grosimea corionului gingival
gradul de vascularizatie din corionul gingival
gradul de keratinizare
B.
C.
D.
E.
(pag. 44)
Epiteliul santului gingival:
se mai numeste si epiteliu jonctional
majoritatea celulelor componenet sunt keratinizate
17
A.
acopera peretele moale al santului gingival
este slab keratinizat
poate fi nekeratinizat
B.
C.
D.
E.
(pag. 49)
Volumul lichidului santului gingival creste in:
sarcina
inflamatie gingivala
18
A.
seara
anomalii dento-maxilare
in cursul masticatiei
B.
C.
D.
E.
(pag. 52)
Cementul fibrilar,acelular contine:
proteoglicani
cristale fine ,aciculare de hidroxiapatita
19
A.
glicoproteine
apa
elastomeri
B.
C.
D.
E.
(pag. 60)
Pag. 91 din 157
Osul alveolar sustinator:
are doua componente reprezentate de os medular si corticala externa
are ca si componenta osul trabecular
20
A.
este reprezentat de corticala interna a osului alveolar
alaturi de osul alveolar propriu-zis formeaza osul alveolar
serveste drept suport de insertie capatului osos al fibrelor ligamentului periodontal
B.
C.
D.
E.
(pag. 65)
Tema nr. 43
Etiopatogenia parodontopatiilor marginale cronice
Bibliografie asociata temei:
H.T. Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Dumitriu - Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucureti, 2009.
pag. 103-155
Hidroxiapatita este o componenta a:
hidrolizei
placii bacteriene
1
A.
numai a tartrului supragingival
numai a tartrului subgingival
tartrului dentar
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 140)
Tartrul dentar contine:
galactoza
fructoza
2
A.
lipide 0,3%
carbohidrati 10-12%
proteine 9-10 %
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 140)
Iritatiile chimice ale mucoasei apar in cazul contactului cu:
aspirina si acizii
aspirina,baze si nitrati
3
A.
aspirina,acizi,baze,azotati
aspirina,baze,acizi,nitrati,fenoli
aspirina,acizi,baze,nitrati
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 151)
Compozitia placii bacteriene cuprinde:
90% bacterii
60-70% bacterii
4
A.
70-80% bacterii
40-50% bacterii
80-90% bacterii
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 106)
Formarea placii bacteriene incepe dupa periaj la:
2 ore
50 minute
5
A.
60 minute
10 minute
30 minute
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 107)
Factori locali favorizanti ai parodontopatiilor marginale cornice pot fi:
tartrul dentar
parafunctiile
6
A.
obiceiuri vicioase
placa bacteriana
cariile dentare
B.
C.
D.
E.
(pag. 103)
Pelicula:
apare la aproximativ o jumatate de ora dupa spalare
are o grosime de 200 nµ la 2 ore
7
A.
are in compozitie carbohidrati
se formeaza prin absorbtia lipidelor salivare
are in compozitie glicoproteine
B.
C.
D.
E.
(pag. 107)
Continutul organic al tartrului este:
proteine 9-10%
galactozamine
8
A.
lipide 2%
componente proteice 6-8%
glucoza
B.
C.
D.
E.
(pag. 140)
Cele mai des intalnite parafunctii sunt:
bruxismul
sugerea degetului
9
A.
bascularea dintilor in timpul inclestarii
fumatul
muscarea buzelor
B.
C.
D.
E.
(pag. 148)
Tartrul subgingival:
este de culoare alb-galben
are consistenta crescuta
10
A.
este dispus in santul gingival sub marginea gingivala libera
este de culoare maroniu-inchis spre negru
este de cele mai multe ori foarte aderent
B.
C.
D.
E.
(pag. 139)
Pag. 92 din 157
Componentele anorganice ale tartrului supragingival sunt:
fosfat de calciu 90%
fosfat de magneziu
11
A.
sodiu si zinc in cantitati mari
urme de fier,siliciu,cupru,mangan
carbonat de calciu
B.
C.
D.
E.
(pag. 140)
Diabetul zaharat determina aparitia urmatoarelor manifestari clinice in cavitatea orala:
senzatie de uscaciune si arsura
edem gingival
12
A.
diminuarea fluxului salivar
gingivostomatite
sialoree
B.
C.
D.
E.
(pag. 154)
Anomaliile dento-maxilare implicate in producerea partodontopatiilor marginale cornice sunt:
ocluzia adanc acoperita
incongruenta dento-alveolara cu inghesuire
13
A.
incongruenta dento-alveolara cu spatiere
ocluzia deschisa
malpozitii dentare
B.
C.
D.
E.
(pag. 147)
Porphyromonas gingivalis este prezent in :
parodontita juvenila
parodontite rapid progressive
14
A.
gingivita hiperplazica idiopatica
gingivostomatita ulcero-necrotica
gingivita marginala cronica
B.
C.
D.
E.
(pag. 113)
Factorii de aparare ai lichidului santului gingival sunt:
complementul
lizozimul
15
A.
anticorpi din clasa IgG
anticorpi din clasa IgM
celule polimorfonucleare
B.
C.
D.
E.
(pag. 126)
Formarea tartrului este favorizata de :
hipervitaminoza A si B6
aportul de acid ascorbic
16
A.
consumul de alimente bogate in calciu si proteine
hipovitaminoza B6 si PP
consumul de alimete bogate in fosfor
B.
C.
D.
E.
(pag. 143)
Ritmul de formare a tartrului dentar depinde de:
localizarea dintelui
varsta pacientului
17
A.
natura alimentelor si particularitatile masticatiei
variatiile individuale ale fluxului salivar
tipul de flora existenta in placa bacteriana
B.
C.
D.
E.
(pag. 141)
Trauma ocluzala primara se produce in cazul unor:
obturatii sau coroane inalte
punti dentare incorrect realizate
18
A.
aparate ortodontice de contentie si mentinatoare de spatiu dupa extractia molarului de minte
lovituri accidentale
eruptii intarziate ale dintilor antagonisti
B.
C.
D.
E.
(pag. 145)
Tema nr. 44
Diagnosticul imbolnavirilor gingivo-parodontale
Bibliografie asociata temei:
H.T. Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Dumitriu - Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucureti, 2009.
pag. 189-201
Boala parodontala este considerata localizata cand sunt mei putin de :
10% din dintii prezenti
20% din dintii prezenti
1
A.
50% din dintii prezenti
65% din dintii prezenti
30% din dintii prezenti
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 191)
Parodontitele marginale cornice apar de obicei dupa varsta de :
20-30 ani
25-35 ani
2
A.
30-40 ani
35-55 ani
40-55 ani
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 196)
Pag. 93 din 157
In gingivitele din cursul tratamentelor cu antagonisti de calciu la bolnavii netratati:
apar fibroblasti cu aspect de miofibroblasti
apare un important infiltrate inflamator plasmocitar in corion
3
A.
materialul extracelular este asemanator laminei bazale
se subtiaza vasele din corion
edemul este asbsent
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 193)
Gingivitele medicamentoase:
factorul etiologic este placa bacteriana
apar mai frecvent la femei
4
A.
factorii iatrogenic pot fi factori favorizanti
manifestarile clinice sunt predominant gingivale
apare ulceratia gingivala
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 193)
Diagnosticul pozitiv este rezultatul:
examinarii prin anamneza
diagnosticului diferential
5
A.
aprecierii obiective prin examene complementare
subiectivismului pacientului
aprecierii obiective a starii parodontiului
B.
C.
D.
E.
(pag. 189)
Semnele principale in inflamatie sunt:
reduceri de volum ale structurilor gingivo-parodontale
retractie gingivala
6
A.
cresteri de volum ale gingiei
atrofie osoasa orizontala
modificari de consistenta ale gingiei
B.
C.
D.
E.
(pag. 191)
Degenerescenta se caracterizeaza prin:
modificari de culoare si aspect ale gingiei
reduceri de volum ale structurilor gingivo-parodontale
7
A.
atrofie osoasa orizontala
tumefactii gingivale
hipertrofie
B.
C.
D.
E.
(pag. 191)
In gingivitele induse de placa bacteriana:
histopatologic jonctiunea gingivo-dentara este integra
microbiologic nu se cunoaste o flora bacteriana particulara asociata
8
A.
clinic prezinta cea mai mare prevalenta si incidenta in clinica bolilor parodontiului marginal
radiologic se observa modificari
clinic,unii pacienti acuza prurit,usturime gingivala
B.
C.
D.
E.
(pag. 192)
In gingivitele descuamative:
evolutia este in general lent progresiva
se asociaza frecvent boli generale
9
A.
gingia are o culoare rosie viecare sangereaza cu usurinta
nu se cunoaste o flora bacteriana particulara asociata
gingia este dureroasa la periaj si masticatie
B.
C.
D.
E.
(pag. 194)
Diagnosticul de parodontita marginala cronica se pune pe baza urmatoarelor criterii:
leziunile distructive afecteaza parodontiul marginal profund
fumatul si stresul sunt factori favorizanti
10
A.
prevalenta maxima este la adulti
prevalenta maxima este la tineri
apar mai frecvent la femei,la menopauza
B.
C.
D.
E.
(pag. 194)
Criteriile dupa care se stabileste diagnosticul de parodontita agresiva sunt:
apar de obicei dupa varsta de 30-40 ani
este mai rara in comparative cu parodontita cronica
11
A.
disjunctia gingivo-osoasase realizeaza rapid
distructia osoasa este redusa
distructia osoasa se realizeaza rapid
B.
C.
D.
E.
(pag. 196)
Diferentele dintre forma de parodontita agresiva localizata si cea generalizata sunt:
forma localizata este depistata la pubertate
forma localizata apare in jurul varstei de 30 ani
12
A.
in forma localizata tartrul subgingival este prezent
in forma localizata tartrul subgingival este absent
distructiile parodontale afecteaza de regula incisivii si primii molari permanenti in forma localizata
B.
C.
D.
E.
(pag. 197)
Pag. 94 din 157
Parodontitele marginale cronice:
sunt considerate parodontitele adultului
apar peste varsta de 25 ani
13
A.
apar peste varsta de 40 ani
aparitia de pungi parodontale este principalul semn de imbolnavire
apar false pungi parodontale
B.
C.
D.
E.
(pag. 194)
Anamneza ofera informatii privitoare la :
motivele prezentarii la medic
precizarea formei clinice de imbolnavire
14
A.
evolutia si efectul unor tratamente anterioare
momentul aparitiei bolii
sunt date obtinute in urma examenelor complementare
B.
C.
D.
E.
(pag. 189)
Degenerescenta:
se manifesta prin reduceri de volum ale structurilor gingivo-parodontale
se manifesta prin marirea volumului structurilor parodontale
15
A.
se manifesta prin atrofie osoasa orizontala si verticala
se manifesta prin atrofie ososasa orizontala
poate fi usoara , medie sau grava
B.
C.
D.
E.
(pag. 191)
Severitatea bolii parodontale este:
moderata(pungi parodontale de 3-5 mm)
mare (pungi parodontale de la 4 mm si peste aceasta valoare)
16
A.
mare (pungi parodontale de la 6 mm si peste aceasta valoare)
severa (pungi parodontale peste 5 mm)
medie
B.
C.
D.
E.
(pag. 191)
In parodontite ca factori favorizanti amintim:
diabet
fumatul
17
A.
factori iatrogenic
carente vitaminice
stresul
B.
C.
D.
E.
(pag. 195)
Tema nr. 45
Clasificarea bolilor parodontiului marginal
Bibliografie asociata temei:
H.T. Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Dumitriu - Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucureti, 2009.
pag. 205-219
Parodontita distrofica este :
parodontita marginala cronica profunda rebela la tratament
parodontita marginala cronica mixta
1
A.
parodontita marginala agresiva rapid progresiva
parodontita juvenila
parodontita marginala cronica superficiala
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 219)
Urmatoarele medicamente au ca efect secundar gingivite hiperplazice:
cefalosporinele
prednisonul
2
A.
metronidazolul
alfablocantele
hidantoina
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 218)
Gingivita descuamativa face parte din:
parodontite agresive
parodontite marginale cornice
3
A.
gingivite neinduse de placa bacteriana specifica
manifestari ale traumei ocluzale
gingivite induse de placa bacteriana specifica
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 218)
Gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana face parte in clasificarea Catedrei de Parodontologie din Bucuresti din:
gingivite neinduse de placa bacteriana specifica
gingivite induse de placa bacteriana specifica
4
A.
tumori gingivo-parodontale
parodontita distrofica
gingivita alergica
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 218)
Dupa Carranza in parodontite intra urmatoarele afectiuni:
atrofia parodontala
trauma ocluzala
5
A.
gingivita asociata cu dermatoze
parodontita rapid progresiva a adultului
manifestari parodontale ale unor boli generale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 210)
Pag. 95 din 157
In clasificarea lui F. Carranza gasim urmatoarele forme de imbolnavire:
gingivite si parodontite
gingivite si parodontoame
6
A.
gingivite,parodontite si parodontoze
gingivite,parodontite,trauma ocluzala,manifestari parodontale ale unor boli sistemice
parodontite,gingivite,parodontoze,parodontoame
B.
C.
D.
E.
(pag. 210)
Parodontita marginala cronica superficiala poate fi:
inflamatorie
de involutie precoce
7
A.
hiperplazica
traumatica
prepubertala
B.
C.
D.
E.
(pag. 219)
Catedra de Parodontologie Bucuresti clasifica gingivitele in:
gingivita cronica
gingivita de iritatie
8
A.
gingivita alergica
gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana
gingivita din cursul unor stari fiziologice
B.
C.
D.
E.
(pag. 218)
Gingivite si gingivo-stomatite acute si subacute sunt:
gingivo-stomatita herpetica
gingivita alergica
9
A.
gingivo-stomatita de menopauza
gingivo-stomatita aftoasa recidivanta
gingivo-stomatita ulcero-necrotica
B.
C.
D.
E.
(pag. 210)
Parodontitele la adulti pot fi:
parodontita acuta juvenila
parodontita distrofica
10
A.
parodontita marginala agresiva rapid progresiva
parodontita prepubertala precoce
parodontita ulcero-necrotica
B.
C.
D.
E.
(pag. 210)
Principalele forme de imbolnavire ale parodontiului marginal sunt:
gingvite
atrofia parodontala
11
A.
hiperplazia
parodontite
parodontoame
B.
C.
D.
E.
(pag. 210)
Dupa Carranza clasele de parodontite sunt:
parodontita lent-progresiva
parodontita ulcero-gangrenoasa
12
A.
parodontita refractara la tratament
parodontita juvenila
parodontita rapid progresiva a adultului
B.
C.
D.
E.
(pag. 210)
Gingivitele simptomatice ,frecvent hiperplazice apar in urmatoarele boli sistemice:
diabet
TBC
13
A.
carenta de vitamina C
hepatita B
boli hematologice
B.
C.
D.
E.
(pag. 218)
Gingivitele din cursul unor stari fiziologice sunt:
gingivita de pubertate
gingivita de diabet
14
A.
gingivita din carenta vitaminei C
gingivita de sarcina
gingivita de menopauza
B.
C.
D.
E.
(pag. 218)
JACCARD sustine in 1993 existenta unor inflamatii incluzand:
atrofia presenila
gingivita pura
15
A.
paradentitis
gingivita preparodontala
paradentosis
B.
C.
D.
E.
(pag. 206)
Parodontita prepubertala este:
parodontita juvenila
asociata cu leucemia
16
A.
localizata si generalizata
asociata sindromului DOWN
asociata bolii CROHN
B.
C.
D.
E.
(pag. 219)
Pag. 96 din 157
Leziunile gingivale traumatice pot fi:
fizice
chimice
17
A.
din histoplasmoza
termice
din varicela
B.
C.
D.
E.
(pag. 219)
Bolile hematologice in care apar gingivite sunt:
leucemii acute si cronice
anemii
18
A.
trombocitipenii
agranulocitoza
diabet
B.
C.
D.
E.
(pag. 218)
Gingivite neinduse de placa bacteriana specifica sunt:
gingivita hiperplazica prin cyclosporine
gingivita alergica
19
A.
gingivita descuamativa
gingivita hiperplazica ereditara
gingivita hiperplazica prin antagonisti de calciu
B.
C.
D.
E.
(pag. 218)
Parondontita marginala cronica poate fi:
superficiala
profunda lent progresiva
20
A.
prepubertala
juvenila
distrofica(mixta)
B.
C.
D.
E.
(pag. 219)
Tema nr. 46
Forme clinice - simptomatologie in gingivite si parodontite marginale
Bibliografie asociata temei:
H.T. Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Dumitriu - Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucureti, 2009.
pag. 221-280
1.Simtomatologia gingivitei cronice se distinge prin:
Tablou clinic vast, care determina pacientul sa solicite consult stomatologic;
Dureri intense, greu de tratat;
1
A.
Dureri discrete, suportabile, la periaj sau masticatie;
Mobilitatea dentara este semnul de certitudine a gingivitei cronice;
Existenta pungilor parodontale mai mari de 4 mm.;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 224)
2.Gingivita de pubertate este o afectiune care:
Apare doar la fete;
Are ca factor etiologic porphyromonas gingivalis;
2
A.
Nu dispare dupa perioada pubertara;
Prezinta hiperplazie gingivala, frecvent vestibulara iar papila are aspect bulbos;
Apare obligatoriu la varsta de 11-14 ani;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 225)
Gingivita de sarcina are urmatoarele caracteristici:
Epiteliul gingival prezinta zone de hiperkeratoza care alterneaza cu zone ulcerate;
Nu exista zone de segregatie intre celulele epiteliale;
3
A.
Gingia este edematiata dar nu se desprinde de pe dinte ;
Culoarea este nemodificata, ci numai textura gingivala;
Sangerarea este rar intalnita;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 228)
Simptomatologia parodontitei juvenile prezinta urmatoarele caracteristici:
Mobilitate dentara patologica;
Pungi parodontale false;
4
A.
Nu exista retractie gingivala;
Sunt afectati in special caninii;
Radiologic, nu sunt identificate modificari rezorbtive;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 257)
Pag. 97 din 157
Simtomatologia obiectiva in parodontita marginala cronica profunda lent progresiva este:
exista pungi parodontale false;
exista inflamatie discreta a marginii gingivale ;
5
A.
exista mobilitate dentara grad I-II;
exista migrari dentare patologice, apar tremele si diastemele;
nu sunt afectate furcatiile;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 265)
Formele clinice ale gingivitelor cronice in functie de localizare si intindere pot fi:
gingivita cronica propriu zisa;
papilita;
6
A.
gingivita marginala;
gingivita generalizata;
gingivita de sarcina;
B.
C.
D.
E.
(pag. 224)
Obiectiv in gingivita cronica intalnim:
sangerare gingivala la atingere sau presiune;
pungi adevarate;
7
A.
pungi false;
marirea de volum a papilei si marginilor libere;
epiteliul jonctional este desprins de pe suprafata dintelui;
B.
C.
D.
E.
(pag. 224-225)
Gingivita hiperplazica prin inflamatie bacteriana este favorizata de urmatorii factori locali:
lipsa utilizarii apei de gura;
obturatii in exces sau cavitati carioase de colet;
8
A.
contacte traumatice intre crosete sau marginile bazei protezei acrilice si gingie;
existenta unui epiteliu hiperkeratozic;
impact alimentar direct in restaurarile care nu refac punctul de contact;
B.
C.
D.
E.
(pag. 226)
Gingivita din carenta vitaminei C:
apare prin mecanismul de scadere a chemotactismului leucocitar si a migratiei leucocitare;
apare prin cresterea sintezei de colagen;
9
A.
se caracterizeaza prin avulsii dentare nedureroase;
are ca simptome halena fetida;
manifestarile clinice nu sunt influentate de gradul de igiena;
B.
C.
D.
E.
(pag. 232)
In leucemia acuta mieloblastica, semnele clinice de la nivelul cavitatii bucale sunt:
gingivoragii precoce;
papilele interdentare prezinta “aspect decapitat”;
10
A.
ulceratii extrem de dureroase la atingere, disfagie;
trismusul apare precoce;
hiperplazia gingivala are caracter extensiv, poate acoperi coroanele dentare in intregime
B.
C.
D.
E.
(pag. 233-234)
Gingivita hiperplazica hidantoinica:
apare la persoanele varstnice dupa tratamentul indelungat cu hidantoina;
apare doar in prezenta placii bacteriene;
11
A.
hiperplazia evolueaza de la dimensiuni mici pana la acoperirea coroanelor dentare;
in zona de gingie fixa hiperplazia este mai redusa;
aspectul marginii gingivale este roz deschis, lobulata, nu sangereaza.
B.
C.
D.
E.
(pag. 238)
Mecanismul de actiune asupra parodontiului marginala al antagonistilor de calciu este urmatorul:
stimularea factorului de crestere epiteliala;
activarea acidului folic;
12
A.
scade sinteza de proteine a fibroblastilor;
sinteza intensa de colagen;
cresterea glicozaminoglicanilor sulfatati.
B.
C.
D.
E.
(pag. 239)
Gingivostomatita ulcero-necrotica are ca factor etiologic:
stafilococul aureus;
spirochetele: treponema denticola;
13
A.
se suspicioneaza etiologia virala;
fuzobacterium nucleatum;
prevotella intermedia.
B.
C.
D.
E.
(pag. 242)
Patognomonic pentru gingivostomatita ulceronecrotica poate fi:
durere intensa la atingerea gingiei;
halena fetida intensa;
14
A.
ulceratie crateriforma pe varful papilei interdentare, care se poate intinde pe marginea gingivala libera;
depozite pseudomembranoase care acopera ulceratiile;
aspectul papilelor si marginilor gingivale libere este crenelat.
B.
C.
D.
E.
(pag. 243)
Pag. 98 din 157
In gingivostomatita herpetica:
veziculele apar solitar sau grupat dupa o incubatie de 48-72 de ore;
veziculele pot fi diseminate pe gingie, mucoasa buzelor, valul palatin, istmul faringean;
15
A.
ulceratia nu se acopera cu cruste;
ulceratia nu se infecteaza;
apar dificultati de masticatie, halena, adenopatie locoregionala.
B.
C.
D.
E.
(pag. 250)
In parodontita juvenila:
se cunoaste agentul etiologic, acesta fiind aggregatibacter actinomycetemcomitans;
exista o inflamatie intensa evidenta clinic;
16
A.
semnele clinice de imbolnavire sunt: mobilitate dentara patologica, pungi parodontale adevarate, migrari ale incisivi;
poate aparea forma generalizata ;
nu exista retractii gingivale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 257)
La pacientii cu parodontita marginala cronica superficiala:
simptomatologia subiectiva este frecventa si consta in: prurit gingival, usturimi gingivale, jena dureroasa accentuata de periaj, sangerari;
simptomatologie obiectiva: culoare rosie violacee, tumefactie cu pungi false, papila gingivala tumefiata;
17
A.
radiologic exista demineralizare cu localizare diferita (sept alveolar, corticala interna);
apar mobilitati dentare patologice;
exista tulburari de masticatie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 260-262)
Parodontita marginala cronica lent progresiva este o afectiune in care:
apar pungile false la un numar mare de unitati dentare;
exista tulburari de fonatie pentru consoanele dentale datorita mobilitatii dentare si a diastemelor;
18
A.
rezorbtia osoasa nu afecteaza corticala interna;
apare retractia gingivala ca urmare a rezorbtiei osoase;
apare afectarea gingivo-osase a bifurcatiilor si trifurcatiilor;
B.
C.
D.
E.
(pag. 262-264)
In cazul infectarii cu HIV, la nivel bucal pot exista urmatoarele manifestari:
leziuni la nivelul limbii, cu scaderea sensibilitatii gustative;
leziuni ulceroase de tip herpetic, cu evolutie atipica si fara tendinta de vindecare;
19
A.
angiomatoza bacilara, cu manifestari de tipul bolii “ghearelor de pisica”;
coloratii anormale, hiperpigmentatii ale mucoasei;
senzatia de arsura a intregii mucoase bucale si dificultate in a purta proteze.
B.
C.
D.
E.
(pag. 270-272)
Retractia gingivala apare in urmatoarele situatii:
obiceiul vicios de sugere a policelui;
utilizarea periutelor dentare rotative;
20
A.
trauma ocluzala, bruxism;
malpozitii dentare, tractiune exercitata de frenuri, bride, insertii musculare;
trauma mecanica directa prin periaj intempestiv.
B.
C.
D.
E.
(pag. 275-276)
Argumentele care confirma interdependenta dintre structura pulpara si cea a parontiului marginala, sunt urmatoarele:
existenta unor canalicule colaterale la nivelul radacinii dintilor, prin care trec anastomoze vasculare si conexiuni nervoase;
depuneri mari de dentina secundara la nivelul coletului dintilor in coditii de retractie gingivala;
21
A.
absenta degeneresentei fibroase si calcare la dintii parodontotici;
aparitia unor complicatii pulpare acute la dintii parodontotici;
crestera evidenta a cariilor pe dintii devitali.
B.
C.
D.
E.
(pag. 280)
Pag. 99 din 157
Tema nr. 47
Evolutie, prognostic si complicatii ale parodontopatiilor
Bibliografie asociata temei:
H.T. Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Dumitriu - Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucureti, 2009.
pag. 283-286
Parodontita marginala cronica profunda:
in forma rapid progresiva are o evolutie accelerata
prognosticul nu este legat de rezorbtia osoasa
1
A.
are ca simptomatologie mobilitate dentara grad I
suprapunerea unor boli generale influenteaza decat foarte rar evolutia parodontitei marginale marginale cornice profunde.
apare ocazional
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 282)
Complicatiile locale ale bolilor parodontale pot fi:
adenita
rezorbtia osului alveolar
2
A.
septicemia
abcesul parodontal marginal
abcesul cerebral
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 283)
Obiectiv, simptomatologia abcesului parodontal se manifesta prin:
Carii dentare multiple
Nu exista modificari osoase radiologice
3
A.
Exista o tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara cu un diametru de pana la 1,5 cm.
Are o consistenta dura, ferma
Percutia transversala este nedureroasa
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 284)
Hiperestezia dentinara
are mecanisme de producere necunoscute
este remisa de aplicarea ultrasunetelor
4
A.
este declansata doar de alimente solide
senzatia dureroasa apare la contactul cu agentii mecanici, termici, sau chimici
apare doar la stimului termici
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 285)
Lacunele cuneiforme:
sunt consecinta cariilor de colet
au forma rotunjita
5
A.
apar la dintii devitali
sunt simtomatice pentru necrozele pulpare
pot fi determinate de uzura cementului si a dentinei prin periaj excesiv
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 285)
Complicatiile locare ale parodontitei marginale cronice pot fi:
gingivostomatita ulceronecrotica
celulita
6
A.
abcesul parodontal marginal
pulpite acute retrograde sau laterograde
hiperestezie dentinara
B.
C.
D.
E.
(pag. 283)
Abecsul parodontal marginal are urmatoarele caracteristici:
este o complicatie a parodontitei marginale
este consecinta exacerbarii virulentei germenilor care populeaza continutul pungii parodontale
7
A.
nu are simtome subiective
poate aparea ca urmare a unor manopere terapeutice gresite
este frecvent localizat vestibular
B.
C.
D.
E.
(pag. 283)
Simtomatologia abcesului parodontal poate fi descrisa de:
jena dureroasa la masticatie
durere la atingerea suprafetei dentare cu un obiect metalic
8
A.
mobilitate dentara de grad III
durerile pot iradia in zonele invecinate, simuland fenomene de otita
tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara
B.
C.
D.
E.
(pag. 283)
Formele clinice ale abcesului parodontal marginal pot fi:
abces parodontal marginal simplu, cand tumefactia se afla pe aceeasi fata cu punga parodontala
microabcese multiple
9
A.
abces serpiginos
abces fistulizat
poate mima gingivostomatita ulcero necrotica
B.
C.
D.
E.
(pag. 283-284)
Pag. 100 din 157
La examenul clinic al abcesului parodontal marginal se poate constata:
adenopatia locoregionala
celulita buzei superioarei daca abcesul este situat intre incisivii superiori
10
A.
consistenta abcesului vestibular si lingual este ferma
percutie transverasala ndeureroasa
mucoasa acoperitoare este intinsa, lucioasa, rosie
B.
C.
D.
E.
(pag. 284)
Mecanismele posibile de producre a hiperesteziei dentinare pot fi:
stimularea directa a unor terminatii dentinare
stimularea indirecta a unor terminatii dentinare
11
A.
stimularea prelungirilor odontoblastice din tubii dentinari
stimularea nervoasa prin eliberarea unor hidrocoloizi
stimularea formatiunilor nervoase ale pulpei, datorita mecanismelor hidrodinamice
B.
C.
D.
E.
(pag. 285)
Hiperestezia dentinara se poate instala dupa:
Retractii gingivale prin involutie
detartraj
12
A.
efectuarea repetitiva de radiografii dentare
sinuzita maxilara
dupa interventii chirurgicale, in special gingivectomie
B.
C.
D.
E.
(pag. 285)
Complicatiile loco regionale ale parodontitei marginale cornice pot fi:
adenitele
celulitele
13
A.
sinuzita maxilara
septicemia
colecistita in condintii de hipo sau anaclorhidie
B.
C.
D.
E.
(pag. 286)
Complicatiile locale ale parodontitei marginale pot fi:
lacunele cuneiforme
cariile cervicale
14
A.
pulpitele acute retrograde
pulpitele acute laterograde
cariile secundare ocluzale
B.
C.
D.
E.
(pag. 286)
Parodontitele aplicale pe cale retrograda:
pot aparea in forma acuta
pot aparea in forma cronica
15
A.
radiologic prezinta rezorbtii osoase parcelare
radiologic prezinta modificari osoase discrete
clinic simptomatologia este redusa
B.
C.
D.
E.
(pag. 286)
Prognosticul afectiunilor parodontale:
este in stransa legatura cu rezorbtia osoasa
este rezervat in mobilitatea dentara de grad III
16
A.
poate fi influentat de suprapunerea bolilor generale
este nefavorabil indiferent de tratament in cazul parodontitei juvenile
este nefavorabil si are criteriu de certitudine absoluta daca exista rezorbtie osoasa pe mai multe de doua suprafete radiculare
B.
C.
D.
E.
(pag. 282)
Gingivitele cornice:
evolueaza intotdeauna spre parodontita
au evolutia marcata de perioade de exacerbari si remisiuni
17
A.
sub actiunea factorilor favorizanti locali se poate produce evolutia spre parodontita marginala
nu este influentata de tratamentul local
la pacientii fumatori exista un risc crescut de evolutie spre parodontita marginala
B.
C.
D.
E.
(pag. 282)
Pag. 101 din 157
Tema nr. 48
Tratamentul gingivitelor si parodontopatiilor marginale
Bibliografie asociata temei:
H.T. Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Dumitriu - Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucureti, 2009.
pag. 288-374
Secventierea corecta pentru etapele principale de tratament ale gingivitelor si parodontitelor este urmatoarea:
igienizarea facuta de medic, depistarea si indepartarea factorilor iatrogeni, tratamentul medicamentos antimicrobian, restaurarea protetica, reducerea exudatului inflamator
efectuarea tratamentelor ortodontice, tratamentele de bioreactivare, detartraj supragingival, subgingival, suprimarea chirurgicala propriu-zisa a focarelor;
1
A.
reducerea exudatului inflamator prin tratament antimicrobian, slefuiri ocluzale, imobilizarea dintilor parodontotici, instruirea pacientilor pentru insusirea unui sistem de igienizare
tratamentul complicatiilor acute, igienziarea efectuata de medic, instruirea pacientilor pentru insusirea metodelor de igienizare, depistarea si indepartarea factorilor iatrogeni, tratamentul medicamentos antimicrobian, suprimarea chirurgicala a focarelor inflamatorii, slefuiri oculzale, restaurare proteteica.
tratamentul de bioreactivare, slefuiri ocluzale, restaurarea morofologiei dentare, tratament medicamentos antimicrobian, detartraj supragingival si subgingival
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 290)
Igienizarea:
poate fi un ansamblu de actiuni terapeutice, in principal chirurgicale
poate reprezenta actiunile de indepartare a placii bacteriene, tartrului supra- si subgingival, a detritusului organic din santul gingival
2
A.
nu cuprinde manoperele de tratare a cariilor, extractii de resturi radiculare
consta in tratament de vaccinare si bioreactivare
se referea numai la periajul gingivodentar si folosirea mijloacelor secundare de intretinere a igienei.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 292)
Timpul de periaj:
este acelasi la toate persoanele
dureaza 1-3 minute
3
A.
dureaza 3-5 minute
dureaza suficient de mult, pana la 10 minute, pentru a efectua un periaj complet
dureaza 20-30 secunde daca se foloseste o periuta electrica rotativa
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 295)
Pentru chiuretajul manual radicular al incisivilor inferiori, se utilizeaza:
secera
daltita
4
A.
chiurete Gracey numarul 9/10 si 11/12
chiurete Gracey numarul 1/2 si 3/4
insertul ultrasonic
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 315)
Aparatele ultrasonice piezoelectrice folosesc o frecventa de :
25.000 – 50.000 cilci pe secunda
15.000 – 40.000 cicli pe secunda
5
A.
7.000 – 20.000 ciclci pe secunda
10.000 – 30.000 cicli pe secunda
40.000 – 50.000 cilcii pe secunda
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 323)
Tipul de tratament care se adreseaza bolii parodontale trebuie sa fie:
precoce avand sanse de succes mari
sustinut de proceduri succesive
6
A.
complex si diversificat
dupa un protocol fix la toti pacientii
exclusiv local
B.
C.
D.
E.
(pag. 288)
Igienizarea realizata de catre pacient cuprinde:
debridare gingivala
indepartarea placii bacteriene prin periaj gingivodentar
7
A.
aplicarea mijloacelor secundare de intretinere a igienei bucale
aplicarea unor substante cua actiune antimicrobiana si antiinflamatorie
extractia dintilor parodontotici
B.
C.
D.
E.
(pag. 291-292)
Pag. 102 din 157
Afirmatiile corecte despre detartraj sunt urmatoarele:
una dintre cele mai importante proceduri ale tratamentului bolii parodontale
este o manopera care se realizeaza ocazional
8
A.
este o manopera sangeranda
detartrajul supragingival se realizeaza cu seceri, chiurete de detartraj, ultrasunete
detartrajul manual nu se mai realizeaza azi datorita riscului crescut de derapaj si avulsie dentara
B.
C.
D.
E.
(pag. 206)
Chiuretele Gracey:
sunt chiurete speciale
sunt active in anumite zone si suprafete radiculare fiind codificate anume in acest scop
9
A.
chiuretele Gracey numarul 13/14 se utilizeaza pentru suprafetele distale ale dintilor laterali;
exista chiurete Gracey numite “peste sapte” care permit instrumentarea in pungile mai adanci de 7mm;
sunt mai putin eficiente decat chiuretele universale
B.
C.
D.
E.
(pag. 314-315)
Chiuretajul radicular:
se realizeaza cu ajutorul chiuretelor universale
partea activa actioneaza la un unghi de 300-450
10
A.
partea activa actioneaza la un unghi de 450-900
instrumentul se aplica cu presiuni laterale mari si actioneaza prin impingere spre apical
se fac miscari orizontale si oblice
B.
C.
D.
E.
(pag. 230)
Detartrajul cu ultrasunete:
este o manopera care foloseste efectul magnetostrictiv;
este o manopera care foloseste efectul piezoelectric;
11
A.
poate inlocui in totalitate detartrajul manual;
deplasarea varfului insertului dispozitivului piezoelectric, se realizeaza in engrama circulara;
are efect benefic datorita producerii fenomentului de cavitatie;
B.
C.
D.
E.
(pag. 322-323)
Detartrajul cu ultrasunete este contraindicat la:
gravide
pacienti cu boli infectioase, contagioase;
12
A.
pacienti cu gingivostomatita ulceronectrotica;
hiperestezie dentinara;
bolnavi hemoilici;
B.
C.
D.
E.
(pag. 375)
Clorhexidina este antispeticul care:
are o incarcare catiionica puternica ce altereaza permeabilitatea peretelui celular;
se ataseaza pe glicoproteinele salivare reducand formarea placii bacteriene;
13
A.
are timp de actiune de 5 ore;
actioneaza mai eficient impotriva germenilor gram negativ;
poate fi folosit sub forma de solutie, geluri, membrane de geloza;
B.
C.
D.
E.
(pag. 328-329)
Efectele secundare ale utilizarii clorhexidinei sunt:
scade depunerea de tartru;
colorarea in galben-maroniu a dintilor, obturatiilor fizionomice;
14
A.
modificarea tranzitorie a senzatiei gustative;
posibile iritatii si descuamari
in timp dezvolta rezistenta din partea organismelor bucale;
B.
C.
D.
E.
(pag. 329-330)
Fluorurile pot fi folosite impotriva placii bacteriene deoarece studiile in vitro au aratat ca:
produc inactivarea unor enzime microbiene
stimuleaza formarea substratului polizaharidic al placii bacteriene
15
A.
se produce cresterea abilitatii hidroxiapatitei pentru fixarea proteinelor;
se produce diminuarea energiei de suprafata a smaltului actionand ca agenti tensioactivi
fluorura de sodiu produce activarea enzimelor microbiene
B.
C.
D.
E.
(pag. 331)
Pag. 103 din 157
Prezenta unei papile interdentare inflamate in vecinatatea unui proces carios impune urmatoarea atitudine terapeutica:
papilele hiperplazice, burjonate se excizeaza chirurgical sau prn electrocauterizare;
papilele hiperplazice burjonate se trateaza doar cu antimicrobiene locale, datorita riscului de combustie necontrolata a tesuturilor;
16
A.
se poate face obturatia definitiva a cavitatii inainte de reducerea inflamatiei de vecinatate;
se recomanda numai folosirea de mese cu clorura de zinc 20%;
dupa remiterea inflamatiei, pentru cavitatile de clasa a 2-a se recomanda bizotarea pragului gingival, aplicarea matricei si a penei interdentare;
B.
C.
D.
E.
(pag. 335)
Substantele medicamentoase cu eliberare lenta care pot fi aplicate subgingival sunt:
tetraciclina
metronidazolul
17
A.
acidul citric;
EDTA ( acid etildiaminotetraacetic);
clorhexidina;
B.
C.
D.
E.
(pag. 342)
Administrarea tetraciclinei in tratamentul parodontitelor marginale cronice este benefica deoarece:
determina la nivel bacterian inhibarea sintezei de proteine;
are actiune anticolagenolitica;
18
A.
stimuleaza rezorbtia osului alveolar;
se concentreaza in lichidul santului gingival avand valori mai mari decat cele serice;
actioneaza local prin mecanisme de fixare a proteinelor
B.
C.
D.
E.
(pag. 248-249)
Principalii glucocorticoizi folositi in practica stomatologica sunt:
hidrocortizon acetat;
prednison;
19
A.
amantadina;
romazulan;
dexametazona;
B.
C.
D.
E.
(pag. 361)
In tratamentul parodontopatiilor margianale cronice, produsele imunologice actioneaza prin urmatoarele mecanisme:
scaderea clearance-ului bacterian al macrofagelor;
scaderea valorii complementului seric;
20
A.
cresterea valorii complementului seric;
cresterea rezistentei antiinfectioase;
formarea de anticorpi aglutinanti specifici fata de germenii din preparatul imunologic;
B.
C.
D.
E.
(pag. 365)
Tema nr. 49
Imobilizarea dintilor parodontotici
Bibliografie asociata temei:
H.T. Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Dumitriu - Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucureti, 2009.
pag. 427-461
Imobilizarea dintilor parodontotici:
este in general ineficienta;
necesita mijloace complicate de realizare;
1
A.
se realizeaza cu un numar redus de sisteme;
permite o reechilibrare functionala;
nu confera stabilitate si rezistenta fata de fortele transversale;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 427)
Devitalizarea are o influenta favorabila asupra parodontiului deoarece:
se realizeaza scoaterea din circuitul vascular a unei zone de staza;
se altereaza dinamica vasculara in zona parodontala;
2
A.
se produce ingrosarea peretelui vascular;
perimte aplicarea sistemelor de tip atela pentru imobilizarea extracoronara;
favorizeaza aplicarea sistemelor din incrustatii cu pivoturi parapulpare izodromice;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 434-458)
Pentru mentinearea dintilor care marginesc bresele edentate in vederea cuprinderii in suportul dento-parodontal al protezei se recomanda:
solidarizarea tuturor dintilor restanti
solidarizarea premolarului 2 cu incisivul central in edentatiile fronto-laterale;
3
A.
solidarizarea celor 2 premolari in edentatiile terminale;
obligatoriu pulpectomie si ancoraj intrapulpar;
toti dintii mobili se extrag;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 436)
Pag. 104 din 157
Imobilizarea temporara este un procedeu terapeutic care:
se realizeaza cu ajutorul unor sisteme costisitoare;
foloseste dispozitive care se confectioneaza in laboratorul de tehnica dentara
4
A.
urmareste potentialul de vindecare a parodontiului marginal;
asigura mentinerea pentru un timp limitat, aproximativ 1 an-1/2 ani;
nu poate asigura o fizionomie rezonabila;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 441)
Imobilizarea permanenta prin mijloace fixe, realizate in laboratorul de tehnica dentara se fixeaza cu ajutorul urmatoarelor dispozitive:
pivoturi fixate in cilindrii cu fund orb;
coroane metalice totale sau partiale, reunite;
5
A.
coroane partiale fixate printr-o sina orala cu pivoturi (atela STEIGER);
sistemul Adler;
dispozitive cu gherute incizale;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 456-459)
Principiile biologice pe care trebuie sa le respecte imobilizarile, sunt:
sa permita o buna intretinere prin autocuratire si igiena artificiala;
sa nu afecteze starea de vitalitate a pulpei dentare;
6
A.
sa exercite efecte ortodontice;
sa nu genereze traume ocluzale
sa reconfigureze ambrazura cervicala;
B.
C.
D.
E.
(pag. 431-432)
Principiile de imobilizare a dintilor parodontotici, sunt:
nu se solidarizeaza niciodata toti dintii restanti;
angrenarea multidirectionala a dintilor mobili intr-un bloc, care sa se opuna fortelor paraaxiale;
7
A.
extinderea maxima este cel mai complet mijloc de imobilizare;
angrenarea dintilor mobili se face cat mai departe de marginea incizala;
plasarea dispozitivului de imobilizare nu trebuie sa interfereze cu punctele de contact;
B.
C.
D.
E.
(pag. 431-432)
Efectuarea pulpectomiei la dintii parodontotici permite:
prevenirea infectarii retrograde si laterograde la dintii cu rezorbtie osoasa avansata;
ofera solutii pentru ancorarea intraradiculara a sistemelor de imobilizare;
8
A.
evitarea complicatiilor la dintii cu procese carioase mari, vechi;
aplicarea facila a anterior si posterior splint grid;
configurarea si aplicarea unei atele de 4-5 mm latime si 0,2 mm grosime;
B.
C.
D.
E.
(pag. 435)
Dintii pe care se pot aplica sistemele de imobilizare trebuie sa:
sa nu aiba deplasare a marginii incizale mai mica de 2 mm in sens vestibulooral;
aiba o mobilitate de grad II si III;
9
A.
aiba o mobilitate mica, posibil traumatism ocluzal si sa fie limitanti bresei edentate;
aiba un grad de rezorbtie osoasa a septurilor alveolare mai mic de 2/3;
aiba mobilitate mica si exudat purulent care nu cedeaza la tratament;
B.
C.
D.
E.
(pag. 437)
Aplicarea imobilizarii pe dintii parodontotici, se poate institui:
inaintea efectuarii tratamentului medicamentos sau chirurgical;
dupa efectuarea tratamentului medicamentos sau chirurgical;
10
A.
nu se face niciodata inaintea tratamentului chirurgical;
la 6 luni dupa tratamentul chirurgcial;
dupa tratamentul chirurgical daca mobilitatea este medie sau mica;
B.
C.
D.
E.
(pag. 438-439)
Imoilizarea temporara a dintilor parodontotici poate fi:
continua;
discontinua;
11
A.
provizorie de scurta durata;
semipermanenta
realizata doar in laboratorul de tehinca dentara;
B.
C.
D.
E.
(pag. 441-442)
Pag. 105 din 157
Imobilizarea permanenta:
poate fi realizata doar in cabinetul stomatologic;
se poate ancora intracoronar;
12
A.
se poate ancora pericoronar;
nu poate fi realizata decat dupa devitalizare;
poate fi realizata cu ajutorul coroanelor telescopice;
B.
C.
D.
E.
(pag. 452, 459)
Sistemele extracoronare temporare:
se pot realiza in timp scurt
nu se deformeaza;
13
A.
protejeaza papila gingivala;
se constituie dintr-o terapie rationala;
au rezistenta si durtabilitate scazuta;
B.
C.
D.
E.
(pag. 459)
Sistemele intracoronare:
sunt mai putin durabile decat cele extracoronare;
necesita slefuiri dentare;
14
A.
folosesc materiale scumpe;
pot produce leziuni ale papilei gingivale;
pot produce leziuni ale pulpei dentare;
B.
C.
D.
E.
(pag. 460)
Sistemele pericoronare:
au dezavantajul ca nu refac rapoartele ocluzale;
permit inlocuirea dintilor lipsa
15
A.
permit protejarea papilei gingivale
preiau fortele masticatorii in plan transversal;
acopera in intregime dintii imobilizati;
B.
C.
D.
E.
(pag. 460)
Imobilizarea permanenta:
se poate realiza inaintea inceperii tratamentului complex al bolii parodontale;
se bazeaza pe efectuarea unor ligaturi complexe;
16
A.
durata este conditionata de prognosticul bolii;
este dependenta de situatia clinica;
se prefera imobilizarile din compozit in detrimentul celor din materiale scumpe efectuate in laboratorul de tehnica dentara;
B.
C.
D.
E.
(pag. 460)
Imobilizarea dintilor parodontotici:
are eficienta foarte buna si opreste procesul evolutiv al bolii;
nu reduce mobilitatea dentara decat in cazuri izolate;
17
A.
trebuie realizata dupa criteriile radiologice si clinice ale afectiunii;
este eficienta doar daca se realizeaza dupa o interventie chirurgicala de tip “operatie cu lambou”;
in conditii de analiza complexa a starii generale si a administrarii tratamentelor adjuvante locale si generale, permite sansa opririi din evolutie a bolii parodontale;
B.
C.
D.
E.
(pag. 461)
Tema nr. 50
Orientari terapeutice principale si scheme de tratament in gingivite si parodontite
Bibliografie asociata temei:
H.T. Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Dumitriu - Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucureti, 2009.
pag. 465-477
Tratamentul in gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana consta in:
aplicarea unei solutii de ZnCl2 concentratie 30%;
aplicarea unei combinatii de antiseptice prin badijonaj si aplicare de mese;
1
A.
indepartarea obturatiilor in exces;
operatie cu lambou si excizia gingiei fibromatoase;
aplicarea de extracte vegetale, in sedinte scurte cu schimbarea pozitiei de lucru;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 466)
Tratamentul gingivitei de sarcina comporta urmatoarele recomandari:
evitarea manoperelor de igienizare in primele doua trimestre de sarcina;
excizia chirurgicala imediata a hiperplaziei gingivale;
2
A.
gingivectomie gingivoplastica;
stabilirea exacta a diagnosticului precoce in primele saptamani si confirmarea radiologica a acestuia;
aplicatii locale de perhidrol;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 466)
Pag. 106 din 157
Tratamentul de urgenta al gingivostomatitei ulceronecrotice consta in:
detartraj minutios cu ultrasunete si chiurete Gracey, atat supragingival cat si subgingival;
administrarea imediata de Acyclovir;
3
A.
aplicarea locala de colutorii complexe cu antibiotice, corticosteroizi, antihistaminice;
evitarea indepartarii depozitelor de fibrina, astfel incat sa nu expunem leziunile ulceroase.
aplicare de solutie orala 0,1 % maleat de dimetinden- Fenistil, care amendeaza rapid manifestarile acute.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 469)
Tratamentul retractiilor gingivale consta in:
chiuretaj in pungi false;
operatia cu lambou deplasat coronar, cu si fara utilizarea derivatilor de matrice a smaltului;
4
A.
operatie cu lambou deplasat apical;
gingivectomie;
extractie sau amputatie radiculara;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 473)
Tratamentul abcesului marginal impune:
excizie chirurgicala datorita tendintei crescute de recidiva;
operatie cu lambou in accesul simplu al monoradicularilor;
5
A.
indepartarea exudatului purulent prin spalare abundenta cu solutii antiseptice;
utilizarea procedurilor de bioreactivare tisulara;
utilizarea procedurilor de aplicare a luminii polarizate sau a laserului terapeutic;
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 475)
Tratamentul in gingivita cronica simpla, necomplicata consta in:
detartraj si debridare gingivala;
aplicarea dupa detartraj a unor substante antimicrobiene prin badijonaj sau aplicare de mese;
6
A.
tratamentul bolilor generale asociate;
chiuretajul mecanic al peretului gingival se evita la maximum, existand riscul crescut al afectarii insertiei epiteliale;
administrarea unor vaccinuri de tip “vaccin stafilococic”;
B.
C.
D.
E.
(pag. 465)
Tratamentul gingivitei de pubertare se realizeaza astfel:
indepartarea acumularilor de palca;
este indicata incizia hiperplaziilor gingivale;
7
A.
detartraj si debridare gingivala;
se recomanda amanarea interventiilor chirurgicale pana la finalizarea procesului de crestere;
aplicare locala de produse tipizate cu triamcinolon de 3 ori pe zi;
B.
C.
D.
E.
(pag. 466)
In cazul gingivitelor hiperplazice medicamentoase trebuie aplicat urmatorul protocol de tratament:
intreruperea imediata a medicatiei cu antagonisti de calciu;
se evita excizarea hiperplaziilor;
8
A.
gingivectomie urmata de chiuretaj al tesutului de granulatie;
aplicatii de solutii antiseptice si colutorii cu antibiotice;
se pot cauteriza microburjoanele gingivale persistente;
B.
C.
D.
E.
(pag. 467-468)
In cazul hiperplaziilor hidantoinice se impun urmatoarele masuri:
colaborarea cu medicul specialist pentru ajustarea dozei de hidantoina;
administrarea obligatorie de azatioprina in tipul manoperelor stomatologice;
9
A.
daca se declanseaza o criza epileptica, se administreaza diazepam;
nu se vor aplica niciodata proceduri chirurgcale;
evitarea medicatiei de tipul antidepresivelor triciclice;
B.
C.
D.
E.
(pag. 468)
Etapele de tratament in gingivostomatita ulceronecrotica sunt urmatoarele:
tratament de urgenta;
tratament de eliminare a factorilor favorizanti;
10
A.
tratament final de evaluare a rezultatelor;
tratament definitiv de prevenire a recidivelor;
tratament antibiotic de lunga durata;
B.
C.
D.
E.
(pag. 469)
Pag. 107 din 157
Tratamentul pericoronaritelor:
poate fi preventiv;
poate fi doar chirurgical;
11
A.
poate fi curativ;
necesita administrarea de antibiotice in caz de trismus si adenopatie;
consta in aplicatii de geluri adezive ce contin corticoizi;
B.
C.
D.
E.
(pag. 471)
Tratamentul gingivostomatitei herpetice se realizeaza cu ajutorul:
spalaturi cu solutii de cloramina 3 la ‰, permanganat de potasiu 1/5.000 – 1/10.000, solutie Romazulan;
aplicatii cu orthocrome;
12
A.
se administreaza Prednison in doza de 1g/ zi
unguente cu tetraciclina, Negamicin B;
imunoprofilaxia specifica administrand vaccin antiherpetic;
B.
C.
D.
E.
(pag. 471)
Tratamentul gingivostomatitelor micotice:
se adreseaza formelor acute sau cronice;
necesita utilizarea soutiilor de bicarbonat de sodiu 10%;
13
A.
se realizeaza cu Rodilemid , injectabil
este eficient atunci cand se administreaza suspensie de Nistatin sau drajeuri de Stamicin;
amfotericina B poate fi utilizata dar are un grad crescut de toxicitate;
B.
C.
D.
E.
(pag. 473)
Tratamentul parodontitei juvenile consta in:
reechilibrare ocluzala;
debridare gingivala, detartraj;
14
A.
tratament antimcrobian (Augumentin)
chiuretaj subgingival, operatie cu lambou, extractia dintilor nerecuperabili;
bioterapie de reactivare;
B.
C.
D.
E.
(pag. 472)
Parodontita marginala agresiva, rapid progresiva, are urmatoarele etape de tratament:
debridare gingivala, detartraj;
operatia cu lambou repozitionat apical;
15
A.
tratament antimicrobian local si general in formele profunde si rebele;
tratamentul se adreseaza predominant afectiunilor generale suprapuse;
tratament chiurgical;
B.
C.
D.
E.
(pag. 472-473)
Afirmatiile corecte cu privire la tratamentul tumorilor gingivale sunt:
formatiunile chistice ale nou nascutilor nu necesita tratament chirurgical;
chistul odontogen nu recidiveaza dupa incizie;
16
A.
chisturile parodontale, fibromul si papilomul nu se excizeaza;
chisturile parodontale, fibromul si papilomul se excizeaza;
dupa excizia granulomului eozinofil, se efectueaza obligatoriu radioterapie;
B.
C.
D.
E.
(pag. 474-475)
Tratamentul hiperesteziei dentinare poate consta in:
impregnari cu ferocianura de sodiu, solutie 1%;
impreganari cu ferocianura de potasiu solutie 20%;
17
A.
aplicatii locale de fluorura de sodiu cu caolin si glicerina (Nafestezina);
fulguratii cu aparatul de diateremie;
aplicatii cu hidroxid de calciu urmate de un efect foarte rapid;
B.
C.
D.
E.
(pag. 475-476)
Pentru expunerea furcatiilor de grad I, tratamentele recomandate sunt urmatoarele:
debridare gingivala, detartraj;
premolarizare;
18
A.
amputatie radiculara;
chiuretaj subgingival;
gingivectomie;
B.
C.
D.
E.
(pag. 476)
Tratamentele care pot fi efectuate in cazul expunerii de grad III si IV a bifurcaiilor si trifurcatiilor dintilor laterali, sunt urmatoarele:
biostimulare, bioreactivare;
chiuretaj in camp inchis;
19
A.
premolarizare;
amputatie radiculara;
extractie;
B.
C.
D.
E.
(pag. 477)
Pastele de dinti cu actiune desensibilizanta contin urmatoarele substante:
clorura de strontiu;
nitrat de potasiu;
20
A.
citrat de sodiu;
formalina;
hidroxiapatita neporoasa;
B.
C.
D.
E.
(pag. 476)
Pag. 108 din 157
Tema nr. 51
Ocluzia dentara
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, D. Bratu, V. Mercut, Al. Petre, S. Plopsor, T. Traistaru - Protetica dentara Vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 25-76
Faţă de ce reper cranio-facial planul de ocluzie se situeaza într-o poziţie bine precizată:
Planul Dreyfus
Planul facial
1
A.
Planul Camper
Planul Mc Namara
Planul Simon
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 28)
Un plan de ocluzie funcţional şi în acelaşi timp estetic are ca punct de reper posterior punctul:
Prostion
Punctul Xi
2
A.
Sellae
Gnation
Infradentale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 29)
Imaginea ariei limită a cinematicii mandibulare in plan sagital îmbracă forma unei figuri geometrice consacrată în literatura gnatologică sub denumirea:
Conul lui Guichet
Diagrama lui Posselt
3
A.
Triunghiul lui Mario Spirgi
Sfera lui Manson
Triunghiul curbei transversale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 58)
Articulatoarele utilizează ca referinţă:
Planul Camper
Planul bazal mandibular
4
A.
Planul Simon
Planul Dreyfus
Planul Frankfurt
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 28)
Cuspizii de ghidaj îndeplinesc rolul următor:
Anulează componentele verticale ale forţelor ocluzale
Prin versanţii lor asigură conducerea mandibulei în mişcarea de protruzie
5
A.
Anulează componentele orizontale ale foţelor ocluzale
Menţin dimensiunea verticală de ocluzie
Participă efectiv la realizarea stopurilor ocluzale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 44)
În poziţia fiziologică de postură între arcadele dentare se poate evidenţia o uşoară inocluzie cunoscută în literatura protetică sub denumirea:
Long centric
Freeway space
6
A.
Wide centric
Point centric
Freedom centric
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 44)
Faţă de ce repere cranio-faciale planul de ocluzie se situează într-o pozitie bine precizată:
Planul Frankfurt
Planul Camper
7
A.
Planul bazal mandibular
Planul lui RICH
Planul Mc Namara
B.
C.
D.
E.
(pag. 28)
Conceptul de stabilitate ocluzală implică intricarea următorilor factori:
Determinantul anterior
Determinantul mezial
8
A.
Determinantul funcţional
Determinantul distal
Determinantul posterior
B.
C.
D.
E.
(pag. 30)
Pag. 109 din 157
Elementele de morfologie dentară cu rol de sprijin al ocluziei conform lui Abjean şi Korbendeau sunt:
Cuspizii vestibulari ai premolarilor si molarilor inferiori
Cuspizii palatinali ai premolarilor si molarilor superiori
9
A.
Marginile libere ale caninilor inferiori şi cele incizale ale incisivilor inferiori
Cuspizii vestibulari ai premolarilor si molarilor superiori
Cuspizii linguali ai premolarilor si molarilor inferiori
B.
C.
D.
E.
(pag. 30)
Cuspizii de sprijin au următoarele roluri:
Menţin dimensiunea verticală de ocluzie
Nu permit migrări ale dinţilor
10
A.
Anulează componentele orizontale ale forţelor ocluzale
Prin versanţii lor asigură conducerea mandibulei în mişcarea de lateralitate
Concentrează solicitările asupra dinţilor în axul lung al acestora
B.
C.
D.
E.
(pag. 30)
Care din particularităţile ocluzale următoare sunt specifice concepţiei „Freedom in centric”:
R.C. coincide cu I.M.
Deglutiţia se desfăşoară în I.M.
11
A.
R.C. nu coincide cu I.M.
Deglutiţia se desfăşoară în R.C.
Raport ocluzal cuspid / creastă marginală
B.
C.
D.
E.
(pag. 33)
Care din particularităţile ocluzale următoare sunt specifice „Concepţiei gnatologice”:
R.C. coincide cu I.M.
Raport tripodic cuspid / fosetă
12
A.
Protecţie canină în mişcarea de lateralitate
Deglutiţia se realizează in R.C.
Raport ocluzal cuspid / creastă marginală
B.
C.
D.
E.
(pag. 33)
După Korber ocluzia funcţională este caracterizată de existenţa următorilor factori:
Factorul timp = contacte dentare simultane
Factorul forţă = repartizarea uniformă a solicitărilor ocluzale
13
A.
Factorul cantitativ = contacte dentare multipoziţionale
Factorul intensitate = intensitatea contactelor dento- dentare
Factorul calitativ = absenţa leziunilor coronare
B.
C.
D.
E.
(pag. 36)
După Korber ocluzia funcţională este caracterizată de existenţa următorilor factori:
Factorul calitativ = absenţa leziunilor coronare
Factorul continuităţii suparafeţelor ocluzale = lipsa edentaţiilor
14
A.
Factorul de mişcare = alunecarea dento-dentară fără obstacole
Factorul intensitate = intensitatea contactelor dento- dentare
Factorul formă = suprafeţele de masticaţie prezintă orientare spaţială
B.
C.
D.
E.
(pag. 36)
Meniscul articular îndeplineşte mai multe roluri:
Transformă cele două suprafeţe articulare în congruente
Separă cavitatea articulară in două componente, unul superior temporo-meniscal şi unul inferior menisco-condilian
15
A.
Facilitează propulsia mandibulei datorită caracterului ginglimo-artroidal al articulaţiei
Separă cavitatea articulară in două componente, unul superior menisco-condilian şi unul inferior temporo-meniscal
Are rol de tampon, de amortizare a presiunilor exercitate asupra articulaţiilor
B.
C.
D.
E.
(pag. 37)
Ligamentele articulare ce limitează miscările extreme posibile în articulaţie în timpul mişcărilor funcţionale sunt:
Ligamentul temporomandibular
Ligamentul medial
16
A.
Ligamentul pterigoidian
Ligamentul sfenomandibular
Ligamentul stilomandibular
B.
C.
D.
E.
(pag. 37)
Pag. 110 din 157
Factorii loco-regionali ce influenţează poziţia de postură a mandibulei sunt:
Stări patologice care modifică excitabilitatea neuromusculară
Poziţia limbii şi tonicitatea musculaturii linguo-orofaciale
17
A.
Poziţia capului şi gâtului
Stări patologice dureroase
Afecţiuni ale ATM
B.
C.
D.
E.
(pag. 45)
Factorii generali ce pot influenţa dimensiunea verticală de repaus sunt reprezentaţi de:
Afecţiuni ale ATM
Caracterul respiraţiei
18
A.
Poziţia capului şi a gâtului
Stări patologice care modifică excitabilitatea neuromusculară
Intoxicaţii medicamentoase
B.
C.
D.
E.
(pag. 45)
Reperele relaţie centrice sunt:
Articular = condilii centraţi în cavităţile glenoide
Muscular = contracţie echilibrată a musculaturii manductoare
19
A.
Osos = dimensiunea verticală centrică egală cu a etajului mijlociu
Lingual = pezenţa spaţiului Donders
Labial = buzele închid fanta labială fără a se contracta sau răsfrînge
B.
C.
D.
E.
(pag. 45)
Poziţia de Intercuspidare Maximă este importantă deoarece:
Asigură stabilitatea mandibulei faţă de maxilar
Anulează şi compensează forţele verticale
20
A.
Orientează forţele ocluzale în axul lung al dinţilor
Permite contracţia simetrică, egală şi maximă a muşchilor ridicători ai mandibulei
Permite contracţia simetrică, egală şi maximă a muşchilor coborâtori ai mandibulei
B.
C.
D.
E.
(pag. 52)
După tipul constructiv arcurile faciale de transfer pot fi:
Cinematice – poziţionate pe baza localizării arbitrare a axei balama terminale
Arbitrare – poziţionate pe baza depistării axei balama reale a pacientului
21
A.
Cinematice – poziţionate pe baza depistării axei balama reale a pacientului
Arbitrare – cu fixare auriculară
Arbitrare – cu fixare facială pretragiană
B.
C.
D.
E.
(pag. 64)
Tema nr. 52
Sindromul algo-disfunctional al articulatiei temporo-mandibulare
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, D. Bratu, V. Mercut, Al. Petre, S. Plopsor, T. Traistaru - Protetica dentara Vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 77-146
Scrâşnitul dinţilor reprezintă:
Semnul major al bruxismului
Cel mai frecvent semn al bruxismului
1
A.
Primul semn de bruxism
Un semn ce evolueză în raport cu vârsta
Are la origine o agresiune de natură chimică
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 105)
Uzura polimorfă se caracterizează prin:
Este localizată pe frontalii superiori
Este uzura în foarfece
2
A.
Este o formă de uzură excentrică
Remodelează suprafaţa ocluzală a molarilor
Este o forma de uzură generalizată
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 106-107)
Pulpita şi necroza pulpară din bruxism se datorează:
Uzurii excentrice
Uzurii polimorfe
3
A.
Deschiderii camerei pulpare
Variaţiilor stimulilor termici
Variaţiilor stimulilor chimici
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 111)
Pag. 111 din 157
Uzura patologică din bruxism se caracterizează prin următoarele:
Apare pe suprafeţele ocluzale sau pe cele proximale la nivelul punctelor de contact
Pierderea de ţesuturi dentare se produce în oglindă
4
A.
Obturaţiile coronare rămîn integre
Este cunoscută în literatură sub denimirea de atriţie dentară
Este legată de funcţiile fizilogice ale aparatului dento-maxilar
B.
C.
D.
E.
(pag. 106)
Uzura "ad palatum" se caracterizează prin următoarele:
Interesează faţa palatinală a dinţilor frontalui superiori
Reducerea înălţimii coronare se produce mai târziu
5
A.
Este o formă de uzură centrică
Este o formă de uzură excentrică
Interesează suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali
B.
C.
D.
E.
(pag. 108)
Manifestările musculare din bruxism se caracterizează prin:
Contractiile musculare sunt de tip fazic sau combinaţie între tipul fazic şi tonic
Contracţiile musculare sunt de tip tonic
6
A.
În bruxismul nocturn activitatea musculară se produce în special în timpul somnului
În bruxismul nocturn are loc o coactivare a muşchilor ridicători şi coborâtori
La pacienţii sănătoşi contracţiile musculare au o amplitudine mai mare
B.
C.
D.
E.
(pag. 114)
Evoluţia leziunilor parodontale din bruxism este influenţată de următorii factori:
Starea generală a pacientului
Mărimea forţelor ocluzale
7
A.
Direcţia acestora
Durata şi frecvenţa
Înălţimea cuspizilor şi gradul de supraacoperire frontală
B.
C.
D.
E.
(pag. 111)
Sensibilitatea dentară din bruxism apare datorită:
Uzurii dentare
Retracţiei gingivale
8
A.
Depunerii de dentină de reacţie
Stimulilor termici rece-cald
Stimulilor chimici dulce-acru
B.
C.
D.
E.
(pag. 111)
Clinic, hiperactivitatea muşchilor masticatori se traduce prin:
Spasme musculare
Hipertonia muşchilor masticatori
9
A.
Hipertrofia muşchilor masticatori
Durere localizată
Lipsa hipertoniei muşchilor masticatori
B.
C.
D.
E.
(pag. 114)
Modificările oaselor maxilare în bruxism constau în:
Prezenţa de exostoze pe versanţii vestibulari ai proceselor alveolare
Prezenţa de exostoze pe versanţii orali ai proceselor alveolare
10
A.
Fracturi ale oaselor maxilare
Remodelare la nivelul marginii bazilare a mandibulei
Apoziţie osoasă la nivelul marginii bazilare a mandibulei
B.
C.
D.
E.
(pag. 116)
Despre legătura dintre bruxism şi disfuncţia temporo-mandibulară se fac următoarele afirmaţii:
Bruxismul determină disfuncţia temporo-mandibulară
Disfuncţia temporo-mandibulară determină bruxismul
11
A.
De cele mai multe ori aceste afecţiuni coexistă
Frecvenţa disfuncţiei temporomandibulare este mai mare decât a bruxismului
Frecvenţa bruxismului este mai mare decât a disfuncţiei temporo-mandibulare
B.
C.
D.
E.
(pag. 118)
Pag. 112 din 157
Factorii predispozanţi care cresc riscul de apariţie al disfuncţiei temporo-mandibulare sunt :
Modificările anatomice ale aparatului dento-maxilar
Modificările metabolice ale aparatului dento-maxilar
12
A.
Modificările metabolice ireversibile ale aparatului dento-maxilar
Suprasolicitările aparatului dento-maxilar
traumatismele aparatului dento-maxilar
B.
C.
D.
E.
(pag. 118)
Laskin în teoria sa psihofiziologică consideră următoarele:
Spasmul muscular este factorul cauzal al disfuncţiilor
Bruxismul întreţine spasmele musculare
13
A.
Bruxismul nu are legătură cu spasmele musculare
Activitatea susţinută din bruxism întreţine disfuncţia temporo-mandibulară
Factorii hormonali sunt asociaţi bruxismului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 118)
Care din următoarele simptome asociate toxemiei stafilococice coagulazo-negative, enumerate mai jos reprezintă un simptom musculo-scheletal:
Transpiraţii nocturne
Dureri faringiene
14
A.
Sinuzite recurente
Durere în musculatura masticatorie
Tumefierea sau sensibilitatea la nivelul ganglionilor limfatici cervicali şi/sau axilari
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 79)
Care din următoarele simptome asociate toxemiei stafilococice coagulazo-negative, enumerate mai jos reprezintă un simptom infecţios:
Sinuzite recurente
Durere sau sensibilitate în braţe
15
A.
Gnatosonii sau blocaje articulare
Durere în musculatura masticatorie
Durere sau sensibilitate la nivelul gâtului şi a umerilor
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 79)
Sindromul disfuncţional dureros al articulaţiei temporo-mandibulare (descris de SCHWARTZ în 1955) prezintă următoarele faze:
Faza de incoordonare (probleme musculare minore, gnatostonii şi/sau subluxaţii recurente de ATM)
Faza de iradiere
16
A.
Faza dureroasă limitantă ( spasm dureros în oricare dintre muşchii „antigravitaţionali” şi limitarea mişcărilor mandibulei)
Faza limitantă (contracturi musculare care nu sunt continuu dureroase)
Faza de coordonare ( contracţii dureroase în oricare dintre muşchii gravitaţionali
B.
C.
D.
E.
(pag. 77)
Care din următoarele simptome asociate toxemiei stafilococice coagulazo-negative, enumerate mai jos reprezintă un simptome musculo-scheletale:
Durere în musculatura masticatorie
Gnatosonii sau blocaje articulare
17
A.
Sinuzite recurente
Durere sau sensibilitate la nivelul gâtului şi a umerilor
Durere sau sensibilitate în braţe
B.
C.
D.
E.
(pag. 79)
Care din următoarele simptome asociate toxemiei stafilococice coagulazo-negative, enumerate mai jos reprezintă simptome infecţioase:
Dureri faringiene
Sinuzite recurente
18
A.
Transpiraţii nocturne
Durere în musculatura masticatorie
Tumefierea sau sensibilitatea la nivelul ganglionilor limfatici cervicali şi,sau axilari
B.
C.
D.
E.
(pag. 79)
Ce examene complementare imagistice sunt utilizate în disfuncţia craniomandibulară
Teleradiografia de profil a craniului- metoda Cadias
Radiografii de ATM
19
A.
Rezonanţa magnetică nucleară –tehnica Grass
Ultrasonografia maseterină şi a ATM
Ecografia maseterină
B.
C.
D.
E.
(pag. 88)
Pag. 113 din 157
Eficacitatea clinică a gutierelor în disfuncţia craniomandibulară se manifestă în special asupra simptomatologiei uşoare sau moderate şi îndeosebi asupra durerii prin:
Eliminarea interferenţelor ocluzale
Modificarea relaţiilor condil-cavitate glenoidă
20
A.
Scurtarea fibrelor musculare ridicătoare ale mandibulei
Modificarea relaţiilor menisc-cavitate glenoidă
Stabilizarea articulară
B.
C.
D.
E.
(pag. 100-101)
Eficacitatea clinică a gutierelor în disfuncţia craniomandibulară se manifestă în special asupra simptomatologiei uşoare sau moderate şi îndeosebi asupra durerii prin:
Modificarea relaţiilor menisc-cavitate glenoidă
Protecţia dinţilor
21
A.
Redistribuirea forţelor ocluzale
Relaxarea musculară
Reducerea bruxismului
B.
C.
D.
E.
(pag. 101)
Terapia ocluzală în cadrul tratamentului sindromului disfuncţional craniomandibular include următoarele metode de tratament:
Ajustarea ocluzală prin şlefuirea selectivă
Terapia restaurativă
22
A.
Terapia ortodontică
Terapia ortognată
Terapia ortognată
B.
C.
D.
E.
(pag. 102)
Ajustarea ocluzală terapeutică va fi luată în considerare în următoarele circumstanţe:
Dacă după terapia ortopedică ocluzia rămâne instabilă şi neconfortabilă
În asociere cu repoziţionarea mandibulei sau cu tratamentul ortodontic pentru stabilizarea ocluziei postortodontice
23
A.
Pentru ameliorarea stabilităţii ocluzale şi distribuirea fiziologică a sarcinilor ocluzale
Se aplică profilactic
Nu se aplică niciodată profilactic
B.
C.
D.
E.
(pag. 102)
În tratamentul stărilor disfuncţionale dureroase craniomandibulare acupunctura acţionează astfel:
Stimulează sistemul endocrin
Reduce miorelaxarea
24
A.
Diminuă tensiunea musculară masticatorie prin inhibiţie segmentală
Stimulează sistemele endogene opioide
Induce miorelaxare
B.
C.
D.
E.
(pag. 100)
Tema nr. 53
Examene clinice si paraclinice in leziunile odontale coronare si edentatia partial redusa
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, D. Bratu, V. Mercut, Al. Petre, S. Plopsor, T. Traistaru - Protetica dentara Vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 147-169
Care dintre metodele descrise mai jos reprezintă o metodă de inducere a relaţiei centrice:
Leonardo da Vinci
Boianov
1
A.
Ramfjord
Willis
Appenrodt
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 168)
Care dintre metodele descrise mai jos reprezintă o metodă de inducere a relaţiei centrice:
Homotropismul linguo-mandibular
Landa
2
A.
Boianov
Leonardo da Vinci
Appenrodt
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 168)
Care dintre metodele descrise mai jos reprezintă o metodă de verificare a relaţiei centrice:
Dawson
Compresiune pe menton
3
A.
Leonardo da Vinci
Manevra condiliană
Jankelson
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 168)
Pag. 114 din 157
Care dintre metodele descrise mai jos reprezintă o metodă de verificare a relaţiei centrice:
Stimularea reflexului de ocluzie molară
Boianov
4
A.
Manevra maseterină Gyse
Jankelson
Dawson
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 168)
Micşorarea spaţiului protetic potenţial se produce prin:
Înclinarea vestibulo-orală a dinţilor limitrofi
Tratamente odontale necorespunzătoare pe dinţii limitrofi
5
A.
Creste exostotice
Atrofia crestei alveolare
Tratamente protetice necorespunzătoare pe dinţii limitrofi
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 150)
Spaţiul protetic potenţial este spaţiul ce apare la nivelul arcadei dentare consecutiv extracţiei având următoarele limite:
Inferior: versanţii crestei alveolare edentate
Mezial şi distal: feţele proximale ale dinţilor restanţi
6
A.
Ocluzal:planul de ocluzie sau suprafaţa ocluzală a arcadei antagoniste
Inferior: muchia crestei alveolare edentate
Mezial şi distal: feţele vestibularo-orale ale dinţilor restanţi
B.
C.
D.
E.
(pag. 148)
Înălţimea spaţiului protetic potenţial poate fi mărită datorită:
Atrofiei accentuate a crestei alveolare
Extruziei sau egresiei dinţilor limitrofi în condiţiile absenţei dinţilor antagonişti breşei edentate
7
A.
Subocluziei dinţilor limitrofi breşei edentate
Distrucţiei coronare a dinţilor limitrofi breşei edentate
Ocluziei deschise (subocluzia arcadei antagoniste)
B.
C.
D.
E.
(pag. 149)
Înălţimea spaţiului protetic potenţial poate fi micşorată datorită:
Atrofiei accentuate a crestei alveolare
Ocluziei deschise
8
A.
Abraziunii sau distrucţiei coronare a dinţilor limitrofi breşei edentate
Subocluziei dinţilor limitrofi breşei edentate
Egresiunii sau extruziei dinţilor antagonişti
B.
C.
D.
E.
(pag. 149)
Amplitudinea spatiului protetic potenţial este mărită în următoarele situaţii:
Versii sau migrării corporeale ale dinţilor limitrofi spre breşa edentată
Migrări sau versii ale dinţilor limitrofi edentaţiei către dinţii vecini sau alte spatii edentate
9
A.
Modificări de volum ale substructurilor odontale prin preparare sau distrucţie coronară
Modificări de volum ale dinţilor limitrofi prin obturaţii debordante
Tratamente protetice necorespunzătoar realizate
B.
C.
D.
E.
(pag. 149)
Amplitudinea spatiului protetic potenţial este mărită în următoarele situaţii:
Migrări ale dinţilor limitrofi edentaţiei către dinţii vecini sau alte spatii edentate
Versii ale dinţilor limitrofi edentaţiei către dinţii vecini sau alte spatii edentate
10
A.
Modificări de volum ale substructurilor odontale prin preparare sau distrucţie coronară
Versii sau migrări corporeale ale dinţilor limitrofi spre breşa edentată
Modificări de volum ale dinţilor limitrofi prin obturaţii debordante sau tratamente protetice necorespunzătoar realizate
B.
C.
D.
E.
(pag. 149)
Lăţimea spaţiului protetic potenţial se măreşte în următoarele situaţii:
Înclinări vestibulo-orale ale dinţilor limitrofi
Atrofia crestei edentate
11
A.
Tratamente odontale sau protetice necorespunzătoare pe dinţii limitrofi
Creste exostotice
Rotaţii în ax a dinţilor limitrofi
B.
C.
D.
E.
(pag. 150)
Pag. 115 din 157
Lăţimea spaţiului protetic potenţial se micşorează în următoarele situaţii:
Înclinări vestibulo-orale ale dinţilor limitrofi
Atrofia crestei alveolare
12
A.
Preparări ale dinţilor limitrofi
Rotaţii în ax a dinţilor limitrofi
Creste exostotice
B.
C.
D.
E.
(pag. 150)
Raportul coroană-rădăcină clinică se modifică în funcţie de vârstă astfel :
La copii localizarea marginii gingivale este la nivelul smalţului, coroana clinică fiind mai mică decât cea anatomică
La pacientul de vârsta a treia uzura coronară este decelabilă iar retacţia gingivală este mai accentuată
13
A.
La adultul tânăr gingia este ataşată în vecinătatea joncţiunii smalţ-cement
La maturitate se produce o uşoară retracţie gingivală şi apare uzura ocluzală
La copii gingia este ataşată în vecinătatea joncţiunii smalţ-cement
B.
C.
D.
E.
(pag. 150)
Din punct de vedere clinic se disting următoarele grade de mobilitate:
Gradul I: mobilitate uşor mai mare decât cea fiziologică în sens V-O, nu depăşeşte 1 mm
Gradul II: mobilitate mult mai mare decât cea fiziologică în sens V-O şi M-D, depăşind 1 mm
14
A.
Gradul I: mobilitate uşor mai mare decât cea fiziologică în sens M-D, nu depăşeşte 1 mm
Gradul II: mobilitate foarte accentuată în sens V-O, M-D şi axial
Gradul III: mobilitate foarte accentuată în sens V-O, M-D, şi axial
B.
C.
D.
E.
(pag. 157)
Mobilitatea dentară patologică poate fi determinată de :
Afecţiunile parodonţiului periapical, datorită inflamaţiei acute a ţesuturilor periapicale
Epuizarea parodontală datorită suprasolicitărilor funcţionale în cazul dinţilor stâlpi de punte sau ancoraţi cu croşete
15
A.
Bruxism
Boli metabolice, în care diabetul ocupă un loc principal
Procese patologice la nivelul osului alveolar
B.
C.
D.
E.
(pag. 158)
Mobilitatea dentară patologică poate fi determinată de :
Ocluzia traumatică ce generează procese de liză desmo-osoasă
Insuficienţă parodontală
16
A.
Procese de distrucţie desmo-osoasă prin extinderea inflamaţiilor gingivale la suportul osos şi ligamentar
Modificări fizico-chimice locale datorită utilizării contraceptivelor orale sau a altor terapii cu hormoni
Sarcină
B.
C.
D.
E.
(pag. 158)
În plan orizontal se descriu următoarele grade de afectare a furcaţiei:
Gradul I: leziune incipientă-uşoară alveoliză în zona furcaţiei, septul interradicular este aproape intact
Gradul II: leziune parţială-alveoliză mai avansată, leziunea depăşeşte 1/3 din spaţiul interradicular în sens vestibulo-oral
17
A.
Gradul III: leziune completă-osul interradicular lipseşte, furcaţia fiind acoperită vestibular şi oral de ţesut gingival, fără a fi observată clinic
Gradul IV: osul interradicular lipseşte, furcaţia fiind acoperită vestibular şi oral de ţesut gingival, fără a fi observată clinic
Gradul II: leziune parţială-uşoară alveoliză în zona furcaţiei, septul interradicular aproximativ intact
B.
C.
D.
E.
(pag. 163)
În cazul unei ocluzii ideale, contactele dento-dentare trebuie să respecte următorii parametrii:
Să fie punctiforme
Să fie de tip cuspid-cuspid
18
A.
Să se realizeze între suprafeţe netede şi convexe
Să fie multiple
Să fie stabile
B.
C.
D.
E.
(pag. 166)
În cazul unei ocluzii ideale, contactele dento-dentare trebuie să respecte următorii parametrii:
Să fie localizate precis
Să fie uniform şi armonios distribuite
19
A.
Să fie de tip cuspid-fosetă, cuspid-ambrazură, margine incizală-faţă palatinală
Să se realizeze între suprafeţe netede concave
Să fie punctiforme
B.
C.
D.
E.
(pag. 166)
Pag. 116 din 157
În care din următoarele situaţii este indicată utilizarea aparatului Periotest:
În toate tipurile de procese periapicale acute
În traumatismele acute (fracturi radiculare, fracturi ale procesului alveolar)
20
A.
Pe dinţi indemni ce urmează a fi utilizaţi ca dinţi stâlpi
Implantele endoosoase în faza de vindecare în primele 2-3 luni de la inserare
Implantele endoosoase după 6 luni de la inserare
B.
C.
D.
E.
(pag. 161)
Tema nr. 54
Principiile de tratament in restaurarile unidentare si prin punti dentare
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, D. Bratu, V. Mercut, Al. Petre, S. Plopsor, T. Traistaru - Protetica dentara Vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 500-540
Principiul profilactic de tratament in edentatia partiala presupune:
protezarea provizorie
aplicarea metodologiei profilactice in colectivitati
1
A.
tratament protetic temporizat
reducerea parafunctiilor
toate raspunsurile sunt corecte
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 500-503)
Factorii ce influenteaza valoarea biomecanica a dintilor sunt urmatorii, cu exceptia:
morfologia dento-parodontala
pozitia dintilor pe arcada
2
A.
leziunile odontale coronare
morfologia coroanelor de acoperire
vitalitatea dintilor
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 516-519)
Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu exceptia:
zona 1 a cabinetului de medicina dentara este libera de orice instrumentar
scaunul asistentei este plasat in zona 2
3
A.
unitul dentar se afla in centrul zonei 3
campul operator, reprezentat de cavitatea orala, este in zona 1
materialele pentru interventii neprevazute sunt in dulapurile din zona 3
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 538)
Care dintre urmatoarele nu face parte din principiile de tratament utilizate in restaurarile prin punti dentare:
principiul curativ
principiul biologic
4
A.
principiul biomecanic
principiul echilibrarii dinamice
principiul homeostazic
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 500)
Profilaxia secundara:
are in vedere tratamentul complicatiilor locale ale bolii carioase
nu previne complicatiile locale ale bolii parodontale
5
A.
presupune tratamentul imbolnavirilor induse de edentatia partiala
cuprinde fluorizarea prin mijloace locale si generale
are in vedere igienizarea minutioasa si corecta a cavitatii orale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 507)
Principiul profilactic de tratament in edentatia partiala:
impune ca nici un act terapeutic sa nu agraveze leziunile deja existente
determina aparitia unor noi leziuni
6
A.
strategia profilactica se realizeaza pe baza cunoasterii caracteristicilor colectivitatilor populationala
necesita identificarea factorilor de risc alimentari
trebuie sa aiba in vedere asigurarea unei corecte profilaxii generale si locale
B.
C.
D.
E.
(pag. 500-501)
Tratamentul protetic temporizat:
este un concept generat de aplicarea protezelor provizorii
nu permite administarea unei terapii de conditionare tisulara
7
A.
recurge la o serie de proceduri recuperatorii, medicamentoase, etc
se refera numai la protezarea provizorie in sine
temporizarea are rolul protejarii substructurilor preparate
B.
C.
D.
E.
(pag. 501-502)
Pag. 117 din 157
Care dintre urmatoarele reprezinta solutii pentru conservarea osului alveolar rezidual?
limitarea resorbtiei osoase intalnita in parodontopatii
extractiile alveoloplastice
8
A.
reducerea traumei ocluzale
aplicarea conectorilor mucozali cu suprafata cat mai redusa
b si d sunt corecte
B.
C.
D.
E.
(pag. 502)
Profilaxia locala:
face parte din profilaxia generala
profilaxia primara are in vedere tratamentul si prevenirea complicatiilor locale
9
A.
profilaxia secundara se bazeaza pe fluorizare
profilaxia primara se adreseaza dintilor indemni
profilaxia tertiara previne migrarile dentare
B.
C.
D.
E.
(pag. 507)
Principiul curativ:
are ca obiectiv realizarea unor restaurari ce restabilesc integritatea morfologica a arcadelor dentare
presupune o recuperare morfologica
10
A.
recuperarea functionala nu face parte din principiul curativ
recuperarea funcionala se adreseza masticatiei si fonatiei
functia fonetica nu este satisfacator restabilita prin restaurari fixe
B.
C.
D.
E.
(pag. 509-510)
Principiul biologic are in vedere urmatoarele:
integrarea designului restaurarilor fixe in spatiul potential protetic
biocompatibilitatea materialelor folosite
11
A.
stimularea mecanismelor biologice compensatorii
cunoasterea clinica a tesuturilor pe care se sprijina restaurarea
restaurarile protetice nu trebuie sa conserve starea de normalitate a tesuturilor cu care vine in contact
B.
C.
D.
E.
(pag. 510)
Fortele ce actioneaza la nivelul arcadelor dentare:
punctul de aplicare al fortelor este la nivelul suprafetelor ocluzale ce vin in contact in cursul exercitarii masticatiei
sunt caracterizate de directie, sens, punct de aplicare, etc
12
A.
fortele de presiune actioneaza vertical
fortele orizontale tangentiale se exercita la nivelul fetelor ocluzale
fortele de tractiune sunt sagitale
B.
C.
D.
E.
(pag. 513)
Indicii biomecanici:
se aplica la dintii cu implantare parodontala deficitara
se aplica la dintii cu implantare parodontala normala si ocluzie echilibrata
13
A.
nu sunt influentati de morfologia dentara
sunt influentati de prezenta dintilor antagonisti
valorile lor se exprima in mm2
B.
C.
D.
E.
(pag. 522-523)
Legea lui Ante:
apreciaza posibiltatile de solicitare a dintilor stalpi
suprafata radiculara a dintilor restanti trebuie sa fie mai mica decat suprafata radiculara a dintilor inlocuiti
14
A.
suprafata radiculara a dintilor restanti trebuie sa fie mai mare decat suprafata radiculara a dintilor inlocuiti
un dinte pierdut poate fi inlocuit cu succes daca dintii vecini sunt sanatosi
suprafata radiculara a dintilor restanti trebuie sa egaleze suprafata radiculara a dintilor inlocuiti
B.
C.
D.
E.
(pag. 524)
In conceperea unei constructii conjuncte, atunci cand forta de rezistenta nu este mai mare decat forta activa, se impun urmatoarele modificari:
realizarea unui corp de punte mai lat
realizarea liniara a corpului de punte
15
A.
reducerea inclinarii pantelor cuspidiene
realizarea unei proteze partial mobilizabila
realizarea de dinti antagonisti montati pe o proteza partial mobilizabila
B.
C.
D.
E.
(pag. 531)
Pag. 118 din 157
Axul de insertie al puntilor dentare:
nu conditioneaza realizarea elementelor de agregare
reprezinta traiectoria parcursa de microproteza de la primul contact pana la perfecta adaptare pe substructura organica
16
A.
insertia elementelor de agregare se realizeaza pe directie ocluzo-radiculara
insertia elementelor de agregare se realizeaza pe directie ocluzo-radiculara
cu cat axa de insertie este mai lunga, cu atat stabilitatea elementelor de agregare e mai precara
B.
C.
D.
E.
(pag. 533-534)
Principiul homeostazic:
trebuie privit sub aspect morfologic si functional
diagnosticul corect al integritatii homeostazice se face pe baza cunoasterii parametrilor normali ai sistemului stomatognat
17
A.
tesutul parodontal este un factor intrasistemic al homeostaziei
homeostazia biologica se realizeaza prin echilibrare neuromusculara
homeostazia specifica caracterizeaza organismul in ansamblu
B.
C.
D.
E.
(pag. 534-535)
Conform principiului ergonomic:
se urmareste desfasurarea unor sedinte de tratament cat mai riguros etapizate
abordarea concomitenta a celor patru hemiarcade nu este recomandata
18
A.
presupune amprentare segmentara
presupune amprentare globala intr-o sedinta
terapia mixta a edentatiei partiale presupune realizarea aparatelor conjuncte si aparatelor adjuncte
B.
C.
D.
E.
(pag. 536-537)
Organizarea ergonomica a cabinetului presupune:
organizarea in zone cu raza de 50 cm
in centrul zonei 1 este plasat campul operator
19
A.
unitul dentar este plasat in zona 3
in zona 4 se plaseaza dulapurile pentru materiale
masa de instrumentar este plasata in zona 3
B.
C.
D.
E.
(pag. 538)
Contaminarea incrucisata:
are o importanta deosebita in cadrul profilaxiei locale
evitarea ei necesita respectarea unor reguli de asepsie
20
A.
asistenta de cabinet detine un rol major in evitarea contaminarii incrucisate
o greseala frecventa in practica este ignorarea etapei de pre-sterilizare
detine un rol in etiologia bolilor inflamatorii
B.
C.
D.
E.
(pag. 505)
Tema nr. 55
Restaurari unidentare intracoronare si extracoronare
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, D. Bratu, V. Mercut, Al. Petre, S. Plopsor, T. Traistaru - Protetica dentara Vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 170-400
În ce situaţie clinică este contraindicată coroana estetică:
Nanism dentar
Distrofii,displazii
1
A.
Ocluzie adâncă traumatizantă
Fracturi dentare în 1/3 incizală
Carii clasa a IV a Black
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 190)
Ce situaţie clinică reprezintă o contraindicaţie pentru faţetare:
Ocluzia nefavorabilă (cap la cap, adâncă)
Fluoroza
2
A.
Vârsta
Dinţii hipoplazici sau decalcifiaţi
Dinţii depulpaţi
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 222-223)
În ce situaţie este contraindicată aplicarea coroanei mixte :
Pe dinţii cu afecţiuni coronare
La tinerii sub 20 de ani din cauza camerei pulpare mari
3
A.
În ocluzii adânci
Pentru ancorarea unor proteze mobilizabile
Ca element de agregare pentru punţi
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 229)
Pag. 119 din 157
În ce situaţie este contraindicat onlay-ul:
Retentor pentru punţi de întindere mică
Element de ancorare pentru proteze scheletate
4
A.
Solidarizarea dinţilor mobili
Pe dinţii mici, scurţi, subţiri, înguşti
Pe dinţi integri, neafectaţi de carie sau de alte leziuni
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 229)
Care din afirmaţiile următoare reprezintă un dezavantaj al metodei directe de faţetare:
Culoarea poate fi realizată gradat
Se realizează într-o singură şedinţă
5
A.
Se poate reface uşor
Este ieftină
Aspectul estetic nu este întotdeauna redat corect (formă, culoare,luciu)
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 226)
Care din afirmaţiile următoare reprezintă avantaje ale inlay-urilor din aliaje metalice:
Sunt exigente privind execuţia clinică şi tehnică
Refac corect morfologia ocluzală
6
A.
Pot proteja unii cuspizi periclitaţi prin acoperirea acestora
Protejează smalţul prin acoperirea zonelor bizotate cavo-superficiale
Au un anumit grad de periclitare a dintelui respectiv
B.
C.
D.
E.
(pag. 171)
Indicaţiile coroanei de înveliş estetice:
Discromii,distrofii,displazii
Obturaţii inestetice sau neretentive
7
A.
Abrazii avansate
Carii profunde şi extinse sau obturaţii mari nearmate
Fracturi dentare în 1/3 incizală
B.
C.
D.
E.
(pag. 190)
Avantajele coroanelor ceramice:
Redau nuanţele dorite de culoare, fiind stabile în timp
Nu sunt placofile datorită glazurării fiind foarte bine tolerate de parodonţiul marginal
8
A.
Rezistenţă la flexiune şi tracţiune
Ceramica dentară este rău conducătoare de căldură, oferind protecţie pulpei faţă de agenţii termici
Este foarte rezistentă la presiune
B.
C.
D.
E.
(pag. 192)
Din punct de vedere fizionomic lucrările protetice conjuncte metalo-ceramice reprezintă idealul datorită:
Luciului permanent
Translucidităţii
9
A.
Iluziei optice
Nuanţei coloristice
Stabilităţii cromatice
B.
C.
D.
E.
(pag. 209)
Indicaţiile coroanei integral ceramice sunt :
Exigenţe estetice deosebite
Dinţi ce prezintă leziuni extinse la nivelul feţelor proximale şi/sau vestibulare
10
A.
Ocluzie favorabilă cu contacte dento-dentare realizate în treimea medie a feţei orale a incisivilor superiori
Coroane provizorii
Solicitări ocluzale nefavorabile
B.
C.
D.
E.
(pag. 216-217)
Avantajele coroanei fizionomice din acrilat:
Ieftine
Tehnologie simplă de realizare
11
A.
Se pot aplica pe preparări fără prag
Sunt placofile
Elasticitate mare
B.
C.
D.
E.
(pag. 217)
Indicaţiile faţetării sunt:
Discromii
Respiraţie bucală
12
A.
Eroziuni dentare superficiale
Fisuri în smalţ, fracturi mici
Vestibulo-poziţii
B.
C.
D.
E.
(pag. 222-223)
Avantajele faţetării sunt :
Estetice: reabilitează fizionomia
Biologice: sunt mai conservative, mai puţin invazive
13
A.
Impun o bună manualitate
Funcţionale: nu modifică ghidajul anterior
Economice: preţ redus pentru pacient
B.
C.
D.
E.
(pag. 222)
Pag. 120 din 157
Indicaţiile coroanelor mixte:
Dinţi scurţi cu retenţie redusă
Dinţi cu afecţiuni coronare ce nu mai beneficiază de metoda reconstituirii sau faţetării
14
A.
Ca element de agregare pentru punţi
În ocluzii adânci
Pe dinţi în oropoziţie pentru alinierea lor estetică
B.
C.
D.
E.
(pag. 229)
Dezavantajele coroanelor metalo-acrilice:
Legătura metal-acrilat este numai mecanică
Uşor de realizat tehnic
15
A.
Cer preparări mai reduse
Afectare parodontală
Faţeta se uzează prin periaj
B.
C.
D.
E.
(pag. 241)
Metodele recente de realizare a scheletului metalic al coroanelor mixte sunt:
Galvanizarea
Sinterizarea
16
A.
Turnarea din titan
Ambutisarea
Tehnica Ceraplatin (Korber)
B.
C.
D.
E.
(pag. 240+241)
Contraindicaţiile coroanei de substituţie:
Leziuni carioase extinse în suprafaţă şi profunzime
Malpoziţii ce nu pot fi corectate ortodontic sau chirurgical
17
A.
Fracturări coronare în 1/3 medie sau cervicală
Canale radiculare curbe, inaccesibile, cu ace rupte
Pereţi radiculari subţiri
B.
C.
D.
E.
(pag. 257+258)
Indicaţiile coroanei de substituţie sunt:
Fracturi coronare în 1/3 mijlocie sau cervicală
Malpoziţii ce nu pot fi corectate ortodontic sau chirurgical
18
A.
Pereţi radiculari subţiri
Rădăcini scurte
Fracturi radiculare
B.
C.
D.
E.
(pag. 257+258)
Dezavantajele coroanei fizionomice din acrilat:
Modificări cromatice în timp
Reflectarea redusă a luminii
19
A.
Tehnologie simplă de realizare
Se pot aplica pe preparaţii fără prag
Se pot aplica pe preparaţii fără prag
B.
C.
D.
E.
(pag. 217)
Accidente şi complicaţii după aplicarea inlay-urilor:
Caria secundară
Decimentarea
20
A.
Fractura dintelui
Mortificări pulpare
Fractura radiculară
B.
C.
D.
E.
(pag. 189)
Tema nr. 56
Elemente structurale ale puntilor dentare
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, D. Bratu, V. Mercut, Al. Petre, S. Plopsor, T. Traistaru - Protetica dentara Vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 434-482
Dupa material, protezele partiale fixe pot fi confectionate:
integral metalice
mixte, dintr-un singur material
1
A.
prin turnare
prin turnare si polimerizare
intramucoase
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 438-439)
Longevitatea restaurarilor protetice fixe depinde de:
cu cat pacientul este mai in varsta, cu atat longevitatea restaurarii este mai mare
cu cat intermediarii sunt mai multi, cu atat durata de functionalitate a restaurarii este mai lunga
2
A.
factorii de risc la mandibula sunt mai crescuti decat la maxilar
proteza partiala fixa cu doi dinti stalpi are un prognostic mai bun decat una cu mai multi dinti stalpi
factorii ce tin de placaj nu pot influenta longevitatea restaurarii
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 446-447)
Pag. 121 din 157
Intermediarii in semisa:
modificarile vizeaza zona vestibulara
acopera versantul vestibular al crestei pana la coama acesteia
3
A.
retentioneaza mai multe resturi alimentare fata de intermediarii in sa
se utilizeaza frecvent in zonele cu vizibilitate redusa la maxilar
au dimensiuni orale mai reduse, care impiedica igienizarea
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 458)
Reprezinta sisteme integral polimerice:
Procera
Dicor
4
A.
Cerapearl Express
Targis-Vectris
Precident
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 442)
Intermediarii metalo-ceramici:
au un schelet metalic deformabil
sunt fizionomici
5
A.
sunt mai putin rezistenti
nu se recomanda conformarea unui “prag oral” in scheletul metalic
contactul corpului de punte cu mucoasa crestei este recomandat sa fie pe metal
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 474-475)
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca intermediarii puntilor dentare sunt:
sa pastreze raporturi ocluzale favorabile cu dintii vecini
sa fie estetici
6
A.
sa inlocuiasca functiile dintilor pe care ii inlocuiesc
sa permita acces maxim in vederea igienizarii
sa nu dea impresia ca dintele “iese din gingie”
B.
C.
D.
E.
(pag. 452)
Corpurile de punte avand intermediari cu contacte punctiforme:
realizeaza contact punctiform cu mijlocul crestei edentate
se mai numesc si “corpuri de punte conice”
7
A.
pe sectiune, au forma ovoidala
sunt preferate in zonele de sprijin mandibulare
nu sunt indicate in cazul crestelor edentate inguste
B.
C.
D.
E.
(pag. 460)
Dupa tehnologia de elaborare, puntile dentare pot fi obtinute prin:
turnare si coacere
turnare si polimerizare
8
A.
electroeroziune
turnare computerizata
polimerizare, in cazul puntilor metalo-ceramice
B.
C.
D.
E.
(pag. 439)
Protezele partiale fixe cu intermediari integral polimerici:
pastreaza integritatea stopurilor ocluzale
la ora actuala se folosesc pentru restaurari provizorii
9
A.
nu sufera modificari cromatice in timp
nu au o rezistenta mecanica satisfacatoare
intermediarii Targis-Vectris nu provoaca iritatii in contact cu tesutul gingival
B.
C.
D.
E.
(pag. 440-442)
In realizarea designului intermediarilor unei proteze partiale fixe se au in vedere urmatoarele variabile:
materialul din care va fi realizata restaurarea
pretentiile estetice ale pacientului
10
A.
forma crestei edentate
starea tesuturilor moi ce acopera creasta edentata
lungimea si latimea spatiului edentat
B.
C.
D.
E.
(pag. 451)
Care sunt avantajele tehnicii Inzoma?
se obtine un corp de punte metalo-ceramic foarte rezistent
legatura aliaj-ceramica este puternica
11
A.
se realizeaza o economie substantiala de aliaj
economia realizata la ceramica poate atinge 40%
machetele intermediarilor sunt prefabricate din mase plastice
B.
C.
D.
E.
(pag. 479)
Functiile unei proteze partiale fixe sunt:
protectia crestei edentate
refacerea planului de ocluzie
12
A.
inchiderea bresei edentate
impiedica aparitia migrarilor dentare
protectia parodontiului dintilor antagonisti
B.
C.
D.
E.
(pag. 435)
Pag. 122 din 157
O proteza partiala fixa este alcatuita din:
dinti stalpi
intermediari
13
A.
elemente de agregare
corp de punte
coroane de acoperire
B.
C.
D.
E.
(pag. 437)
Intermediarii micsti:
sunt realizati din doua materiale
sunt cel mai putin utilizati in prezent
14
A.
scheletul metalic este placat cu diverse aliaje
materialul compozit nu trebuie sa acopere complet scheletul metalic al corpului de punte
stopurile ocluzale ale intermediarilor placati cu polimeri trebuie sa fie asigurate de suprafetele metalice
B.
C.
D.
E.
(pag. 443-444)
Intermediarii in sa:
au un design foarte asemanator cu al dintilor naturali
realizeaza un contact larg cu creasta edentata
15
A.
nu oblitereza ambrazurile vestibulare si proximale
sunt usor de igienizat
se indica in special in zona frontala
B.
C.
D.
E.
(pag. 457-458)
Crestele breselor edentate:
se pot conforam prin procedee chirurgicale pentru un anumit gen de intermediari
in functie de cantitatea de tesut pierdut, se impart in trei clase
16
A.
clasa a-III-a presupune pierdere in inaltime, cu pastrarea lungimii
clasa I presupune pieredere atat in inaltime, cat si in latime
clasa I presupune pierdere in latime, cu pastrarea inaltimii
B.
C.
D.
E.
(pag. 464)
Intermediarul corect conceput in zona laterala are urmatoarele caracteristici, cu exceptia:
toate suprafetele trebuie sa fie convexe
contactul cu versantul vestibular al crestei trebuie sa fie minim
17
A.
tabla ocluzala sa fie in armonie cu dezocluzia tuturor dintilor
lungimea suprafetei vestibulare trebuie sa fie mai mare fata de cea a dintilor stalpi adiacenti
in cazul in care creasta este mult resorbita, trebuie prevenit aspectul de “spatii negre”
B.
C.
D.
E.
(pag. 469)
Intermediarii metalici:
se mai numesc si masivi
se recomanda in zonele de sprijin maxilare
18
A.
indicatia majora este cand spatiul protetic e mai mic de 8 mm
se indica la mandibula, cand spatiul protetic e mai mic de 5 mm
nu pot fi confectionati decat impreuna cu elementele de agregare
B.
C.
D.
E.
(pag. 470)
Corpurile de punte cu raport tangent liniar:
designul lor este diferit la maxilar fata de mandibula
ingustarea lor vestibulo-orala se face doar cand spatiul protetic este mic
19
A.
la mandibula, reducerea suprafetei ocluzale se face in detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj
suprafata linguala trebuie sa fie neteda, fara individualizarea intermediarilor
ambrazurile dinspre elementele de agregare vor fi cat mai reduse
B.
C.
D.
E.
(pag. 460)
Puntile cu intermediari integral ceramici:
necesita infrastructura metalica
au aparut odata cu dezvoltarea unor mase ceramice noi
20
A.
rezistrenta mecanica a ceramicii a fost imbunatatita prin inglobarea de oxizi de aluminiu
corpurile de punte trebuie sa fie de amplitudine cat mai redusa
printre sistemele integral ceramice se numara: Hi-ceram, Cerestore, Targis-Vectris
B.
C.
D.
E.
(pag. 442)
Tema nr. 57
Etape ale terapiei prin punti dentare: amprentarea
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, D. Bratu, V. Mercut, Al. Petre, S. Plopsor, T. Traistaru - Protetica dentara Vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 630-690
Conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca un material de amprenta in protezarea fixa sunt urmatoarele, cu exceptia:
fluiditate
plasticitate
1
A.
fidelitate
elasticitate
stabilitate dimensionala
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 640)
Pag. 123 din 157
Alegerea unui anumit tip de material de amprentare se face tinand cont de anumite criterii:
timpul de pastrare al amprentei pana la realizarea modelului
necesitatea realizarii succesive a mai multor modele
2
A.
manipulare facila
pretul de cost
toate de mai sus
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 640)
In ceea ce priveste relatiile model-amprenta, sunt adevarate urmatoarele:
amprenta reprezinta negativul dintilor preparati
amprenta serveste drept “tipar” in turnarea modelului
3
A.
alegerea lingurii universale este importanta
toate de mai sus sunt adevarate
varianta c este falsa
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 663-664)
Materialele de amprenta fotopolimerizabile:
se livreaza in seringi sau tuburi
se incarca in portamprente transparente
4
A.
modelele pot fi turnate pana la doua saptamani dupa amprentare
a, b, c sunt adevarate
c este fals
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 645)
In cazul protezelor partiale fixe cu sprijin implantar:
sunt necesare amprente foarte fidele
pentru stalpii implantari neretentivi se recomanda tehnica sandwich
5
A.
stalpii implantari retentivi nu trebuie sa ramana in amprenta, pentru a evita deformarile
toate afirmatiile sunt false
toate afirmatiile sunt adevarate
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 687-688)
Amprentarea in protezarea fixa se poate face prin urmatoarele metode:
conventionala, prin procedeu direct de machetare
conventionala, prin metoda indirecta
6
A.
opto-electronica
mecano-electronica, bazata pe proprietatile fotonice ale luminii
folosind dispozitive speciale, profilometre
B.
C.
D.
E.
(pag. 630-631)
Pentru a limita desprinderea materialului de amprenta de pe portamprenta:
se asigura retentia materialului cu ajutorul retentiilor mecanice
se umplu cu ceara sau cu alte materiale zonele neretentive
7
A.
nu se vor exercita tractiuni direct pe portamprenta
dezinserarea amprentei se face cu o miscare cat mai rapida
dezinserarea amprentei se face cu o miscare cat mai lenta
B.
C.
D.
E.
(pag. 633-634)
Obiectivele amprentei in protetica fix sunt:
redarea cat mai fidela a preparatiei
nu este necesara redarea limitei cervicale a preparatiei
8
A.
redarea rapoartelor preparatiei cu parodontiul marginal
inregistrarea reliefului dintilor omologi
redarea rapoartelor preparatiei cu dintii vecini
B.
C.
D.
E.
(pag. 636)
Pregatirea santului gingival in vederea amprentarii are urmatoarele obiective:
indepartarea permanenta a tesutului gingival de suprafata dentara
evidentierea zonei cervicale si a unei parti din suprafata subiacenta
9
A.
asigurarea accesului in plan vertical pentru elastomerul fluid
crearea unui spatiu pentru asigurarea grosimii marginii amprentei
distantarea gingiei nu trebuie mentinuta pe toata durata intaririi amprentei
B.
C.
D.
E.
(pag. 638)
Materialele de amprenta pot fi clasificate in:
rigide ireversibile
semirigide ireversibile
10
A.
termoplastice
elastice reversibile
elastice ireversibile (hidrocoloizi agar-agar)
B.
C.
D.
E.
(pag. 640)
Polieterii au urmatoarele proprietati:
sunt materiale hidrofobe
sunt materiale hidrofile
11
A.
vascozitatea lor creste rapid
vascozitatea lor creste lent, datorita reactiei de polimerizare
stabilitatea dimensionala este buna
B.
C.
D.
E.
(pag. 643)
Pag. 124 din 157
Materialele si instrumentele necesare realizarii amprentei cu alginat sunt:
compas
leucoplast
12
A.
portamprenta individuala
a,c
a,b,c
B.
C.
D.
E.
(pag. 653)
Factorii care pot genera deformari sau lipsa unor detalii la nivelul amprentei cu hidrocoloizi reversibili sunt:
indepartarea rapida a amprentei de pe campul protetic
dezinsertia amprentei inainte ca gelul sa fi atins temperatura de 37 grade celsius
13
A.
exercitarea unor presiuni in cursul gelificarii
turnarea imediata a modelului
intarzieri in turnarea modelului
B.
C.
D.
E.
(pag. 656)
Amprentarea prin tehnica dublului amestec:
este o amprenta globala monofazica
este o amprenat globala in doi timpi
14
A.
utilizeaza elastomeri in consistente diferite
vizeaza in majoritatea cazurilor amprentarea unui arcade intregi
tehnica de preteaza pentru siliconi si hidrocoloizi reversibili
B.
C.
D.
E.
(pag. 669-670)
Amprenta arcadelor antagoniste:
se ia de obicei cu linguri individuale si alginat
se ia de obicei cu linguri standard
15
A.
se poate lua si cu siliconi
cand pe arcada antagonista exista zone retentive, amprenta va inregistra doar zona supraecuatoriala
se poate lua si cu hidrocoloizi reversibili
B.
C.
D.
E.
(pag. 671)
Inregistrarea ocluziei:
este o etapa importanta in protetica fixa
permite montarea modelelor in articulator
16
A.
clinic, se pot determina trei pozitii ocluzale
grosimea materialului care inregistreaza ocluzia trebuie sa permita imprimarea reliefurilor dentare pe o adancime de 1,5-2 mm
la ora actuala, nu se mai folosesc elastomeri de sinteza
B.
C.
D.
E.
(pag. 671-672)
Dezinfectia amprentelor:
dezinfectia externa se caracterizeaza prin distrugerea germenilor prin actiune chimica si/sau fizica
poate fi si sub forma de autodezinfectie
17
A.
materialele de amprenta se pot steriliza termic
dezinfectia prin imersie nu presupune clatirea prealabila a amprentei
eficienta baii dezinfectante este constanta
B.
C.
D.
E.
(pag. 676-677)
In alegerea lingurii pentru amprentare se tine cont de:
la amprenta cu alginate, se aleg linguri cu perforatii
la amprenta cu siliconi chitosi, se utilizeaza portamprenta cu orificii
18
A.
pentru amprenta de spalare sunt recomandate linguri din mase plastice
daca stratul de material dintre portamprenta si campul protetic este prea subtire, pot apare deformari
majoritatea problemelor apar in alegerea lingurii mandibulare
B.
C.
D.
E.
(pag. 683-684)
Timpul scurs intre efectuarea preparatiei si momentul amprentarii:
este un parametru important, frecvent neglijat
daca in timpul prepararii bonturilor se lezeaza parodontiul marginal, e bine sa se astepte 3 zile pana la amprentare
19
A.
in cazul unei preparatii in totalitate subgingivala, se indica amprentarea in aceeasi sedinta
in cazul lezarii parodintiului marginal, se recomanda ca amprentarea sa fie efectuata dupa o saptamana
aceasta nu este in toate cazurile un parametru important
B.
C.
D.
E.
(pag. 682)
Amprentarea ocluziei:
se inregistreaza cu un material cu plasticitate mare in faza initiala
in protetica fixa, Shillingburg recomanda utilizarea unei chei de ceara
20
A.
elastomeri de sinteza nu sunt recomandati
se poate inregistra cu ceara speciala de tip Beautypink
cheia de ocluzie obtinuta serveste la montarea corecta a modelelor in articulator
B.
C.
D.
E.
(pag. 672)
Pag. 125 din 157
Care din următoarele materiale de amprentă utilizate în protezarea fixă face parte din grupa materialelor elastice reversibile:
Hidrocoloizii agar – agar
Gutaperca
21
A.
Ceruri
Siliconi
Polieteri
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 640)
Care afirmaţie privind alegerea materialului din care se va confecţiona lingura individuală de amprentă este corectă:
Modul de elasticitate scăzut
Imposibilitatea controlării depunerii unui strat uniform de material de amprentă
22
A.
Toleranţă la umiditate
Adeziune slabă a materialului de amprentă la lingură
Stabilitatea formei şi a volumului atât la aer cât şi în mediu umed
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 665)
Care afirmaţie privind tehnica de amprentare cu hidrocoloizi reversibili este corectă:
Dezinserţia amprentei înainte ca gelul să fi atins temeratura de 37°C
Stoperele adezive nu trebuie să ia contact cu suprafeţele ocluzale ale dinţilor nepreparaţi
23
A.
Dezinserţia amprentei când gelul a atins temperatura de 37°C
Lingura cu materialul de amprentă se poate depozita în baia de lucru pe timp nelimitat
Tuburile ce conţin hidrocoloidul reversibil se depun direct în baia de depozitare
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 655-656)
Care din următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj în utilizarea materialelor de amprentă fotopolimerizabile:
Necesitatea unor linguri speciale
Manipularea materialului este extrem de simplă, fiind eliminată omogenizarea şi încărcarea amestecului în seringi
24
A.
Depozitarea materialului prelevat din tub / seringă intr-un loc întunecos dacă se întârzie inserarea lingurii pe câmpul protetic.
Dificultatea polimerizării în zonele greu accesibile spotului luminos
Nu se poate utiliza la pacienţii cu alergie la uretani
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 645-646)
Care din următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj în utilizarea materialelor de amprentă fotopolimerizabile:
Dificultatea polimerizării în zonele greu accesibile spotului luminos
Depozitarea materialului prelevat din tub / seringă intr-un loc întunecos dacă se întârzie inserarea lingurii pe câmpul protetic.
25
A.
Necesitatea unor linguri speciale
Practicianul are un control desăvârşit asupra timpului de lucru.Intervalul de priză este relativ scurt, aproximativ 3 min.
Nu se poate utiliza la pacienţii cu alergie la uretani
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 645-646)
Care din următoarele afirmaţii reprezintă obiective ale amprentei în protetica fixă:
Redarea cât mai fidelă a formei, detaliilor şi dimensiunilor preparaţiei
Preluarea şi redarea parţială a rapoartelor preparaţiei cu parodonţiul marginal
26
A.
Înregistrarea şi redarea cât mai corectă a reliefului dinţilor antagonişti
Redarea exactă a rapoartelor preparaţiei cu dinţii vecini
Realizarea unui model de lucru cât mai apropiat de câmpul protetic
B.
C.
D.
E.
(pag. 636)
Care din următoarele afirmaţii constituie obiective în pregătirea şanţului gingival pentru reproducerea fidelă a zonei terminale a bontului în protetica fixă:
Îndepărtarea definitivă a ţesuturilor gingivale de suprafeţele dentare pentru a evidenţia zona cervicală şi o parte din suprafaţa subiacentă
Îndepărtarea temporară a ţesuturilor gingivale de suprafeţele dentare pentru a evidenţia zona cervicală şi o parte din suprafaţa subiacentă
27
A.
Crearea unui spaţiu, în plan orizontal, care să asigure grosime suficientă marginii amprentei
Spaţiul creat pentru materialul de amprentare trebuie să fie umed, cu urme de salivă şi secreţii sulculare
Distanţarea gingiei trebuie menţinută pe toată durata întăririi amprentei
B.
C.
D.
E.
(pag. 638)
Pag. 126 din 157
Care din următoarele afirmaţii constituie dezavantaje ale materialelor de amprentă fotopolimerizabile:
Necesitatea unor linguri speciale, transparente
Materialul se poate utiliza la pacienţii cu alergie sau sensibilitate crescută la uretani, acrilaţi sau metacrilaţi
28
A.
Dificultatea polimerizării în zonele greu accesibile spotului luminos
Depozitarea materialului prelevat din tub / seringă la lumină, dacă se întârzie inserarea lingurii pe câmpul protetic
Depozitarea materialului prelevat din tub / seringă într-un loc întunecos, dacă se întârzie inserarea lingurii pe câmpul protetic
B.
C.
D.
E.
(pag. 645-646)
Care din următoarele afirmaţii reprezintă exigenţe privind alegerea materialului din care se va confecţiona lingura individuală de amprentă în protetica fixă:
Stabilitatea formei atât la aer cât şi în mediu umed
Modul de elasticitate scăzut
29
A.
Rezistenţă la umiditate
Rezistenţă la umiditate
Instabilitatea formei şi a volumului atât la aer cât şi în mediul umed
B.
C.
D.
E.
(pag. 664-665)
Care din următoarele afirmaţii reprezintă dificultăţi ce apar în timpul amprentării cu silicon de adiţie în sistemul Penta:
Incluziuni de aer la nivelul limitei de preparaţie
Adeziune perfectă a siliconului de lingura de amprentă
30
A.
Fisuri reprezentate parţial
Materialul nu face / face priză foarte încet
Legătură slabă între materialul de corectură şi amprenta iniţială
B.
C.
D.
E.
(pag. 665-666)
Reprezintă criterii în alegerea materialelor şi metodelor de amprentare in protetica fixă prin metoda convenţională următoarele afirmaţii:
Gradul fidelităţii materialului de amprentă
Intervalul de timp care stă la dispoziţia practicianului pentru realizarea amprentei
31
A.
Instabilitatea dimensională a materialului de amprentă
Posibilitatea de conservare şi de confecţionare repetată a modelului
Specificul metodelor şi materialelor de care dispunem pentru realizarea modelului
B.
C.
D.
E.
(pag. 631)
Care din următoarele metode de amprentare se utilizează în protezarea fixă:
Convenţională, prin procedeul direct, când macheta protezei unidentare se face direct în cavitatea bucală
Convenţională, prin procedeul indirect, cu diverse materiale de amprentă în linguri de amprentă standard sau individuale
32
A.
Mecanică, ce utilizează proprietăţile ondulatorii şi fotonice ale luminii
Mecanică sau mecanoelectronică ce utilizează dispozitive speciale numite profilometre
Optică, ce utilizează proprietăţile ondulatorii şi fotonice ale luminii
B.
C.
D.
E.
(pag. 630-631)
Care din următoarele materiale de amprentă fac parte din gupa materialelor elastice ireversibile utilizate în protetica fixă:
Alginate
Polisulfuri
33
A.
Materiale bucoplastice
Polimeri acrilici
Polieteri
B.
C.
D.
E.
(pag. 640)
Care din următoarele materiale de amprentă fac parte din gupa materialelor rigide reversibile utilizate în protetica fixă:
Compounduri Stents
Polimeri acrilici
34
A.
Materiale bucoplastice
Siliconi
Gutaperca
B.
C.
D.
E.
(pag. 640)
Care din următoarele afirmaţii constituie reguli în amprentarea cu hidrocoloizi ireversibili(alginate):
Masurarea distanţei dintre cele două puncte ectomolare superioare sau inferioare
Utilizarea unei linguri de amprentă prevăzută cu retenţii
35
A.
Gabaritul transversal al portamprentei depăşeşte cu 3mm de fiecare parte distanţa masurată intre cele două puncte ectomolare
Dozarea pulberii şi a apei se face cu ajutorul unor dozatoare anexate la ambalajul produsului
Îndepărtarea rapidă a amprentei de pe câmpul protetic înainte de priza finală a materialului
B.
C.
D.
E.
(pag. 653-654)
Pag. 127 din 157
Care din următoarele cauze produc deformări ale materialului de amprentă:
Relaxarea din solicitările induse în timpul prizei
Sinereza (pierderea de apă) la hidrocoloizi
36
A.
Imbibiţia la hidrocoloizi şi polieteri
Contracţia prin şoc termic la elastomeri şi prin creşterea de greutate la siliconii ce reticulează prin condensare
Contracţia prin şoc termic la elastomeri şi prin pierderea de greutate la siliconii ce reticulează prin condensare
B.
C.
D.
E.
(pag. 634)
Toate materialele de amprentă prezintă o curbă specifică de priză ce variază sub influenţa unor factori:
Temperatura
Umiditatea
37
A.
Dozajul catalizatorului
Malaxarea
Vîscozitatea
B.
C.
D.
E.
(pag. 647)
Amprenta cu hidrocoloizi ireversibili (alginate) cu linguri standard este indicată pentru:
Arcadele antagoniste
Modelele de studiu şi documentare
38
A.
Modelele pentru realizarea portamprentelor
Coroane şi punţi (doar alginat clasa A)
Modele de lucru pentru incrustatii
B.
C.
D.
E.
(pag. 653)
Indiferent de elastomerul de sinteză folosit tehnologia de amprentare are o serie de faze comune:
Pregătirea şanţului gingival când se amprentează bonturi coronare cu zone terminale situate intrasulcular
Amprentarea şanţului gingival
39
A.
Amprentarea cu portamprente individuale a preparaţiilor împreună cu dinţii întregii arcade
Amprentarea arcadei antagoniste cu alginat
Înregistrarea relaţiilor ocluzale
B.
C.
D.
E.
(pag. 658)
În timpul amprentării cu siliconi de adiţie (utilizând sistemul Penta), legătura slabă între materialul de corectură şi amprenta iniţială se datorează:
Utilizării unor clase de material incompatibile
Contaminării amprentei iniţiale
40
A.
Tensiunii superficiale prea mari
Tensiunii superficiale prea mari
Restaurarea provizorie a fost realizată direct înaintea amprentei
B.
C.
D.
E.
(pag. 666)
Tema nr. 58
Etape ale terapiei prin punti dentare: inregistrarea relatiilor mandibulo-craniene
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, D. Bratu, V. Mercut, Al. Petre, S. Plopsor, T. Traistaru - Protetica dentara Vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 690-740
Termenul de „point centric” defineste:
coincidenta pozitiei de postură si de relatie centrică
existenta unei libertăti de miscare a mandibulei în relatie centrică în sens transversal de cca 1mm
1
A.
coincidenta pozitiei de intercuspidare maximă si de relatie centrică
pozitia de postură
acelasi lucru ca si termenul de „wide centric”
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 709)
Care din următoarele metode este utilizată pentru determinarea spatiului minim de vorbire:
metoda Wild
metoda Leonardo Da Vinci modificată
2
A.
metoda Willis
metoda Swenson
metoda Boianov
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 699)
Pag. 128 din 157
Care din următoarele caracteristici apartine ocluziei centrice:
orice dinte vine în contact cu doi dinti antagonisti
cuspidul mezio-vestibular al primului molar maxilar se angrenează între cuspidul mezio-vestibular si medio-vestibular al primului molar mandibular
3
A.
liniile mediane ale celor două arcade dentare nu se află în acelasi plan
arcada maxilară este circumscrisă de către cea mandibulară
dintii maxilari se află într-o pozitie mezializată fată de cei mandibulari
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 712-713)
Pozitia de intercuspidare maximă:
coincide întotdeauna cu cea de relatie centrică
în pozitia de intercuspidare maximă se înregistrează o contractie voluntară maximă a muschilor coborâtori ai mandibulei
4
A.
la cca 90% dintre subiecti, pozitia de intercuspidare maximă se găseste posterior de cea de relatie centrică
este o pozitie functională folosită în deglutitie
în pozitia de intercuspidare maximă se înregistrează o contractie involuntară maximă a muschilor coborâtori ai mandibulei
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 709)
În mod normal, dimensiunea verticală de postură este:
mai mică cu 2 - 4mm fată de dimensiunea verticală de relatie centrică
mai mare cu 2 - 4mm fată de dimensiunea verticală de relatie centrică
5
A.
egală cu dimensiunea verticală de relatie centrică
măsurată între punctele nasion - gnation
măsurată între punctele nasion - subnazale
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 699)
Parametrii ocluzali sunt reprezentati de către:
cuspizii de sprijin
planul de ocluzie
6
A.
dimensiunea verticală de ocluzie
ghidajul anterior
spatiul minim de vorbire
B.
C.
D.
E.
(pag. 710)
Care din următoarele afirmatii despre metoda Leonardo Da Vinci de determinare a relatiei centrice la pacientul dentat sunt adevărate:
compară dimensiunea etalon măsurată nasion – subnazale cu dimensiunea modificată subnazale – gnation
este o metodă antropometrică cu repere preextractionale
7
A.
este o metodă antropometrică fără repere preextractionale
compară dimensiunea etalon măsurată trichion – ophrion cu dimensiunea ophrion – nasion
este o metodă functională
B.
C.
D.
E.
(pag. 698)
Reperele cu ajutorul cărora se poate verifica relatia de postură corectă sunt:
frontal
dentar
8
A.
labial
temporal
osos
B.
C.
D.
E.
(pag. 695)
Semnele si simptomele caracteristice afectării etajului inferior al fetei si care impun corectarea înăltimii acestuia sunt:
spatiu de inocluzie fiziologică < 4mm
pierderea stopurilor ocluzale
9
A.
disfunctia ATM
spatiu de inocluzie fiziologică > 4mm
stergerea santului nazo-labial
B.
C.
D.
E.
(pag. 703)
Relatia centrică:
este relatia existentă între mandibulă si craniu la o dimensiune verticală de ocluzie corectă, cu condilii situati în pozitia lor cea mai retrasă, nefortată în cavitatea glenoidă
este cea mai retrudată pozitie fiziologică a mandibulei fată de maxilar
10
A.
poate fi înregistrată prin metoda flexiei fortate a capului
poate fi înregistrată prin metoda Wild
se află în apropiere de axa balama
B.
C.
D.
E.
(pag. 705-706)
Pag. 129 din 157
Determinarea relatiei centrice prin metoda înscrierii grafice prezintă următoarele caracteristici:
utilizează pentru înscriere unghiul Bennett
utilizează pentru înscriere unghiul goniac
11
A.
foloseste sabloane de ocluzie
este o metodă complexă
utilizează pentru înscriere arcul gotic
B.
C.
D.
E.
(pag. 707)
În cazul unei ocluzii ideale, contactele dento-dentare sunt:
localizate precis
stabile
12
A.
de tip cuspid – cuspid
punctiforme
multiple
B.
C.
D.
E.
(pag. 713)
Determinarea nivelului planului de ocluzie în cadrul tratamentului prin punti dentare se realizează astfel:
în functie de tipul de edentatie, ghidându-ne după reperele odontale restante
la fel atât pentru zona frontală a arcadei, cât si pentru cea laterală
13
A.
la mijlocul distantei dintre cele două creste edentate pentru zona frontală
la mijlocul distantei dintre cele două creste edentate pentru zona laterală
în cazul atrofiei si resorbtiei exagerate la nivelul unui maxilar, planul de ocluzie se va apropia de câmpul protetic antagonist
B.
C.
D.
E.
(pag. 739)
Dinamica mandibulară prezintă următorii determinanti:
ariile ocluzale
determinantul functional
14
A.
determinantul anatomic mijlociu
determinantul fundamental
ATM
B.
C.
D.
E.
(pag. 715)
Reperele pozitiei de relatie centrică sunt:
reperrul articular
reperul auricular
15
A.
reperul muscular
reperul frontal
reperul temporal
B.
C.
D.
E.
(pag. 716)
Care din următorii cuspizi sunt cuspizi de sprijin:
cuspizii palatinali ai premolarilor si molarilor maxilari
cuspizii linguali ai premolarilor si molarilor mandibulari
16
A.
cuspizii vestibulari ai premolarilor si molarilor maxilari
cuspizii vestibulari ai premolarilor si molarilor mandibulari
marginile incizale ale incisivilor si caninilor mandibulari
B.
C.
D.
E.
(pag. 710)
Care din următorii cuspizi sunt cuspizi de ghidaj:
cuspizii palatinali ai premolarilor si molarilor maxilari
cuspizii linguali ai premolarilor si molarilor mandibulari
17
A.
cuspizii vestibulari ai premolarilor si molarilor maxilari
cuspizii vestibulari ai premolarilor si molarilor mandibulari
marginile incizale ale incisivilor si caninilor mandibulari
B.
C.
D.
E.
(pag. 710-711)
Care din următoarele metode de determinare a dimensiunii verticale a etajului inferior al fetei la pacientii edentati partial sunt metode antropometrice fără repere preextractionale:
metoda Wild
metoda Boianov
18
A.
metoda Robinson
metoda Silverman
metoda Willis
B.
C.
D.
E.
(pag. 698)
În ce constă pregătirea pacientului edentat partial în vederea determinării pozitiei de relatie centrică în cadrul tratamentului protetic prin punti dentare:
pacientul va fi asezat în fotoliul dentar cât mai relaxat, în decubit lateral
se vor utiliza metode de relaxare musculară
19
A.
se vor îndepărta orice reflexe cu punct de plecare articular
pacientul va fi plasat în conditii ideale de echilibru fiziologic si psihic
pacientul va fi asezat în fotoliul dentar, cu capul sprijinit pe tetieră si în unghi de 900 cu trunchiul
B.
C.
D.
E.
(pag. 697)
Pag. 130 din 157
Care din următoarele afirmatii referitoare la metoda homotropismului linguo-mandibular de determinare a relatiei centrice sunt adevărate:
constă în dirijarea mandibulei în pozitia sa centrică prin comprimarea postero - anterioară a mentonului
este o metodă derivată din metoda Lauritzen - Barelle
20
A.
se bazează pe reflexul conform căruia mandibula urmează limba în periplul său static sau dinamic
este o metodă complexă de determinare a relatiei centrice
datorită homotropismului, mandibula va urma limba si va căpăta o pozitie apropiată de relatia centrică
B.
C.
D.
E.
(pag. 701)
Posselt defineşte poziţia de postură astfel:
Poziţia habituală atunci când pacientul este relaxat, în poziţie ortostatică iar condilii se află într-o poziţie neutră fără a fi forţaţi în cavitatea glenoidă
Poziţia pe care o ocupă mandibula unui individ calm, relaxat,respirând normal pe nas, în poziţie aşezat, dar cu capul nesprijinit, ci orientat după planul Frankfurt, muşchii fiind în stare de repaus aparent
21
A.
Poziţie de echilibru tonic al complexului muscular de la care pleacă şi la care ajung toate mişcările mandibulei
Relaţia dintre mandibulă şi craniu care se întâlneşte cel mai frecvent atunci când subiectul se află în poziţie ortostatică sau aşezat într-o stare de relativă pasivitate
Suma rapoartelor cranio-mandibulare atunci când mandibula se află sub efectul echilibrului tonic antigravific al musculaturii manductoare
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 691)
Relaţia centrică este definită de Academia internaţională de Gnatologie astfel:
Mandibula este în relaţie centrică atunci când condilii se află în poziţia lor cea mai retrudată din care maxilarele pot face mişcări laterale.
Raport constant al mandibulei faţă de baza craniului şi maxilar în care condilii sunt situaţi în mod neforţat în poziţia cea mai înaltă, retrudată, mediană şi simetrică în fosele mandibulare.
22
A.
Mandibula se află în relaţie centrică numai la sfârşitul ciclului masticator şi în timpul deglutiţiei, fiind poziţia în care condilii sunt fixaţi în axa balama terminală
Poziţia fiziologică a mandibulei faţă de baza craniului şi maxilar în care ambii condili sunt în relaţie corespunzătoare cu discul lor articular. În această poziţie ansamblurile condilo-discale sunt stabilizate pe pantele posterioare ale tuberculilor articulari în fosele mandibulare
Poziţia mandibulo-maxilară când condilii împreună cu porţiunea cea mai subţire (avasculară) a meniscului articular se situează într-o poziţie antero-superioară în raport cu pantele tuberculilor articulari.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 696)
La realizarea relaţiei de postură participă următorul element activ:
Complexul structural muşchi-tendon
Acţiunea barică pozitivă
23
A.
Factorul nervos
Acţiunea pasivă a ţesuturilor articulare şi periarticulare
Acţiunea barică negativă
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 692)
Relaţia centrică poate fi determinată cu următoarea metodă complexă:
Metoda homotropismului lingo-mandibular
Metoda deglutiţiei
24
A.
Metoda compresiunii pe menton
Memoria ocluzală Lejoyeaux
Metoda flexiei forţate a capului
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 706)
Relaţia centrică poate fi înregistrată utilizând următoarea metodă simplă :
Metoda înscrierii grafice
Memoria ocluzală Lejoyeaux
25
A.
Metoda deglutiţiei
Autoocluzorul Lende
Metoda stimulării electrice bilaterale Jenkelson
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 708-709)
Pag. 131 din 157
Elementele pasive care participă la realizarea poziţiei de postură sunt reprezentate de :
Factorul muscular
Complexul structural muşchi-tendon
26
A.
Acţiunea pasivă a ţesuturilor articulare şi periarticulare
Acţiunea barică negativă
Factorul nervos
B.
C.
D.
E.
(pag. 692)
Elementele active care participă la realizarea poziţiei de postură sunt reprezentate de :
Factorul muscular
Complexul structural muşchi-tendon
27
A.
Acţiunea pasivă a ţesuturilor articulare şi periarticulare
Acţiunea barică negativă
Factorul nervos
B.
C.
D.
E.
(pag. 692)
Reglarea tonusului muscular se realizează prin următoarele mecanisme:
Circuitul de reglare al neuronului intercalar Renshaw
Aferenţele corticale
28
A.
Aferenţele subcorticale
Aferenţele periferice
Aferenţele vegetative
B.
C.
D.
E.
(pag. 693)
Metodele antropometrice cu repere preextracţionale utilizate pentru determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior sunt:
Utilizarea profilometrului Sears
Metoda Swenson
29
A.
Metoda Silvermann
Metoda Wright
Metoda Leonardo da Vinci
B.
C.
D.
E.
(pag. 697)
Metodele antropometrice fără repere preextracţionale utilizate pentru determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior sunt:
Metoda Swenson
Metoda Leonardo da Vinci
30
A.
Metoda Boianov
Metoda Willis
Metoda Wright
B.
C.
D.
E.
(pag. 698)
Metodele funcţionale fonetice utilizate pentru determinarea relaţiei de postură sunt:
Metoda Leonardo da Vinci
Metoda Wild
31
A.
Metoda Silverman
Metoda Landa
Metoda Robinson
B.
C.
D.
E.
(pag. 699)
Parametrii ocluzali sunt reprezentati de :
Ariile ocluzale
Cuspizii de sprijin
32
A.
Cuspizii de ghidaj
Panta tuberculului articular
Ghidajul anterior
B.
C.
D.
E.
(pag. 710)
Ocluzia habituală este:
O poziţie de referinţă
O poziţie de obişnuinţă
33
A.
O poziţie de comfort
O intercuspidare maximă obţinută în condiţii de dezvoltare anormală a sistemului stomatognat care conduce mandibula în poziţie excentrică faţă de craniu
O poziţie de convenienţă
B.
C.
D.
E.
(pag. 713)
Curba de ocluzie sagitală (curba Spee):
Rezultă din unirea vârfurilor cuspizilor vestibulari ai dinţilor laterali
Este convexă la maxilar
34
A.
Este concavă la mandibulă
Prezintă un centru la nivelul cristei Galli
Rezultă din unirea vârfurilor cuspizilor orali ai dinţilor laterali
B.
C.
D.
E.
(pag. 711)
Metodele simple de înregistrare a relaţiei centrice sunt:
Metoda homotropismului linguomandibular
Metoda deglutiţiei
35
A.
Metoda compresiunii pe menton
Metoda stimulării electrice bilaterale Jenkelson
Memoria ocluzală Lejoyeaux
B.
C.
D.
E.
(pag. 705-706)
Pag. 132 din 157
Metode complexe de determinare a relaţiei centrice:
Metoda înscrierii grafice
Metoda extensiei forţate a capului
36
A.
Memoria ocluzală Lejoyeaux
Autoocluzorul Lende
Centrocordul Optow
B.
C.
D.
E.
(pag. 708)
Relaţia de postură corect indusă poate fi apreciată prin verificarea următoarelor repere caracteristice:
Reperul articular
Reperul muscular
37
A.
Reperul tegumentar
Reperul osos
Reperul dentar
B.
C.
D.
E.
(pag. 695)
Înălţimea etajului inferior trebuie corectată dacă sunt prezente următoarele semne şi simptome caracteristice:
Uzura redusă a dinţilor restanţi compensată prin egresii dentare
Breşe edentate întinse cu pierderea stopurilor ocluzale
38
A.
Spaţiu de inocluzie fiziologică mai mare de 4 mm
Mărirea distanţei subnazale-gnation şi ştergerea şanţului nazo-labial
Diminuarea eficienţei masticatorii
B.
C.
D.
E.
(pag. 703)
Neadaptarea cervicală a coroanelor pe bont poate fi determinată de:
Minusuri pe suprafaţa internă a componentei metalice
Resturi din cimentul provizoriu
39
A.
Existenţa unor arii de contact prea largi
Plusuri pe suprafaţa internă a componentei metalice
Existenţa unor arii de contact prea strânse
B.
C.
D.
E.
(pag. 743)
Fixarea provizorie se practică din mai multe considerente:
Verificarea adaptării pieselor protetice în cele trei sfere: proximală,cervicală şi ocluzală
Cimentarea de durată se face mai corect deoarece inserarea protezelor parţiale fixe este mai exactă
40
A.
Verificarea adaptării scheletului metalic
Asigurarea unei perioada de adaptare a musculaturii faciale
Verificarea aspectului fizionomiei şi al fonaţiei
B.
C.
D.
E.
(pag. 749)
Tema nr. 59
Examene clinice si paraclinice in edentatia partiala si edentatia totala
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 32-83
Testele de vitalitate mecanice (forajul explorator) au următoarele caracteristici:
se recomandă a fi primul dintre testele de vitalitate utilizate
un dinte cu pulpită cronică va genera un răspuns intens pozitiv
1
A.
constă în trepanarea dintelui la locul de electie
utilizează curenti continui rectangulari
se realizează cu o freză sferică montată în piesa contraunghi
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 48-49)
Testele de vitalitate pulpară prezintă următoarele caracteristici:
înregistrează statusul fibrelor nervoase si al vaselor de sânge
se recomandă ca forajul explorator să fie primul test de vitalitate utilizat
2
A.
anxietatea pacientului poate genera un răspuns fals negativ la aceste teste
se pot realiza cu stimuli termici, electrici sau mecanici
hiperreactivitatea pacientului poate genera un răspuns fals negativ
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 46-48)
Curba de ocluzie sagitală se mai numeste si:
Monson si Villain
Spee - Balkwill
3
A.
Dawson
Ramfjord
Jankelson
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 58)
Pag. 133 din 157
Perpendiculara pe planul de la Frankfurt în punctul suborbitar, care trece prin canin, comisură si punctul antropometric gnation se numeste:
planul Dreyfus
planul Simon
4
A.
planul Camper
planul palatin
planul de ocluzie
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 75)
Zona functională linguală retromolară se mai numeste si:
Ney si Bowmann
punga Eisenring
5
A.
punga lui Fisch
zona Ah
Fibonacci
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 45)
În cadrul examenului cervicofacial al pacientilor edentati partial sau total, inspectia de profil urmăreste:
unghiul nazo - labial
unghiul gotic
6
A.
unghiul goniac
expresia fetei
proportia etajelor fetei
B.
C.
D.
E.
(pag. 36)
În cadrul examenului cervicofacial al pacientilor edentati partial sau total, prin palparea masei musculare se evaluează:
dezvoltarea muschiului
consistenta
7
A.
temperatura
tonicitatea
sensibilitatea
B.
C.
D.
E.
(pag. 38)
În cadrul examenului cervicofacial al pacientilor edentati partial sau total, palparea planului osos urmăreste:
integritatea osoasă
tonicitatea
8
A.
denivelările în treaptă
eventualele deformări
consistentă
B.
C.
D.
E.
(pag. 40)
Prin palparea articulatiei temporo - mandibulare se apreciază:
pozitia condililor mandibulari
modificările de culoare de la nivelul tegumentului supraiacent
9
A.
excursiile condiliene
zgomotele articulare
amplitudinea deschiderii gurii
B.
C.
D.
E.
(pag. 41-42)
Care din următoarele afirmatii referitoare la examinarea zonei Ah sunt adevărate:
este suficient ca examinarea zonei Ah să se realizeze în statică
se face prin punerea în tensiune a vălului palatin
10
A.
poate decela o pozitie verticală a vălului palatin
se realizează prin manevra Valsalva
se realizează prin palpare cu un fuloar
B.
C.
D.
E.
(pag. 44)
Care din următorii stimuli sunt utilizati pentru efectuarea testelor de vitalitate în cadrul examenului arcadelor dento - alveolare:
mecanici
chimici
11
A.
electrici
biologici
functionali
B.
C.
D.
E.
(pag. 47)
Mobilitatea dentară prezintă următoarele caracteristici:
poate fi înregistrată prin testul de percutie
poate fi tranzitorie
12
A.
poate fi de cauză protetică
nu poate fi de cauză protetică
poate apărea ca urmare a unor tratamente ortodontice
B.
C.
D.
E.
(pag. 51)
Unitătile odonto - parodontale restante pot fi investigate paraclinic prin:
indicele parodontal Ramfjord
indicele de placă Silness si Loe
13
A.
studiul de model
sistemul diagnodent
indicele de mobilitate dentară
B.
C.
D.
E.
(pag. 64, 67, 68)
Pag. 134 din 157
Principalele obiective vizate de către radiografia retro - dento - alveolară sunt:
evidentierea aspectului laminei dura
analizarea rapoartelor existente între componentele masivului cervico-facial
14
A.
oferirea unei imagini de ansamblu a arcadelor dento - alveolare
evidentierea morfologiei radiculare
evidentierea raportului coroană / rădăcină
B.
C.
D.
E.
(pag. 61-62)
Care din următoarele metode reprezintă tehnici imagistice moderne de explorare a ATM:
teleradiografia de profil
artrografia temporomandibulară
15
A.
cineradiografia
rezonanta magnetică nucleară
computer - tomografia
B.
C.
D.
E.
(pag. 68-70)
Care din următoarele afirmatii referitoare la examenul gnatostatic sunt adevărate:
se practică sub forma fotografiei întraorale în intercuspidare maximă si relatie centrică
se practică sub forma fotografiei extraorale de fată si profil
16
A.
se utilizează în investigarea ocluziei
constă în aplicarea analizei spectrale a sunetelor în medicina dentară
are valoare medico - legală
B.
C.
D.
E.
(pag. 74)
La pacientii edentati partial întins, diagnosticul de integritate pulpară cuprinde următoarele etape:
diagnosticul anatomo - clinic
diagnosticul anatomo - patologic
17
A.
diagnosticul topografic
diagnosticul de stare generală
diagnosticul de integritate homeostazică
B.
C.
D.
E.
(pag. 77)
Următoarele puncte reprezintă puncte de emergentă trigeminale:
frontal
supraorbitar
18
A.
suborbitar
etmoidal
mentonier
B.
C.
D.
E.
(pag. 40)
Principalele cauze în obtinerea uneui răspuns fals pozitiv la testele de vitalitate electrice sunt:
anxietatea pacientului
calcificări intracanalare
19
A.
necroza de colicvatie
greseli în izolarea dintelui
dinte cu apexul deschis
B.
C.
D.
E.
(pag. 48)
Principalele cauze în obtinerea uneui răspuns fals negativ la testele de vitalitate electrice sunt:
necroză partială
consumul de alcool
20
A.
hiperreactivitatea pacientului
premedicatia sedativă a pacientului
greseli în izolarea dintelui
B.
C.
D.
E.
(pag. 48)
Tema nr. 60
Proteza partial acrilica mobilizabila. Elemente componente
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 84-104
Situaţiile clinice ce nu necesită protezare imediată cu caracter provizoriu sunt:
arcade dentare integre la care se vor executa extracţii în zona frontală şi laterală în mai multe etape;
arcade dentare integre la care apare o breşă redusă în zona frontală;
1
A.
edentaţia totală mandibulară;
arcade dentare edentate parţial protezate prin restaurări fixe la care se recomandă ablaţia punţilor dentare în scopul refacerii lor;
arcade dentare edentate parţial protezate mobil la care se recomandă noi extracţii cu transformarea protezei parţiale în proteză totală.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 85)
Pag. 135 din 157
Conectorul principal al protezei parţial mobilizabile acrilice maxilar:
este dispus pe versantul oral al crestei alveolare dentare frontale;
este orientat transversal la nivelul bolţii palatine;
2
A.
se prezintă sub formă de placă acrilică linguală;
marginea superioară se plasează la nivelul dinţilor restanţi supracingular sau ecuatorial;
marginea sa inferioară pătrunde în zona funcţională linguală centrală.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 89)
Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare la proteza parţial mobilizabilă acrilică:
sunt reprezentate de conectorul principal acrilic lingual;
poartă denumirea de „placă acrilică palatină”;
3
A.
la maxilar sunt orientate transversal la nivelul bolţii palatine;
se prezintă sub formă de placă linguală semilunară în „U” deschis posterior;
sunt reprezentate de croşete.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 94)
Croşetele protezei parţial mobilizabile acrilice sunt următoarele :
croşetul Ackers;
croşetul Bonwill;
4
A.
croşetel Roach;
croşete simple acrilice dentare;
croşetele Ney.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 94)
Din grupa croşetelor acrilice ale protezei parţial mobilizabile acrilice fac parte:
croşetul cervico-ocluzal deschis dental;
croşetul cervico-ocluzal bidentar;
5
A.
croşetele simple acrilice dento-alveolare;
croşetul cervicoţalveolar deschis edental;
croşetul proximal cu casetă.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 94)
Avantajele protezării de urgenţă sunt:
oferă posibilitatea dirijării cicatrizării ;
fenomenele de rezorbţie osoasă pot fi reduse;
6
A.
contribuie la procesul vindecării unor zone ale fibro-mucoasei de acoperire;
nu ameliorează procesul de cicatrizare;
ajută la pregătirea câmpului protetic în vederea amprentării.
B.
C.
D.
E.
(pag. 85)
Şeile protezei parţial mobilizabile acrilice prezintă următoarele caracteristici:
au rol de suport al dinţilor artificiali;
nu transmit forţele masticatorii către suportul dento.parodontal;
7
A.
nu au contact direct cu creasta edentată;
transmit forţele de solicitare conectorului secundar;
numărul acestora este în acord cu numărul spaţiilor protetice potenţiale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 86)
Elementele caracteristice ale arcadelor artificiale ale protezei parţial mobilizabile acrilice sunt:
contribuie esenţial la refacerea funcţiilor perturbate ale sistemului stomatognat prin edentaţie;
alegerea dinţilor artificiali trebuie să fie concordantă prin formă şi culoare cu dinţii restanţi chiar dacă prezintă modificări de culoare şi procese carioase;
8
A.
pot fi realizate din porţelan;
pentru a conserva stabilitatea reliefului ocluzal în situaţiile clinice ce presupun solicitări ocluzale intense se recomandă confecţionarea feţelor ocluzale din metal turnat;
dinţii din porţelan pot fi prefabricaţi sau realizaţi prin stupuire.
B.
C.
D.
E.
(pag. 88)
Conectorul principal al protezei parţial mobilizabile acrilice la mandibulă :
se prezintă sub formă de placă linguală semilunară în „U” deschis posterior;
se prezintă sub formă de placă linguală semilunară în „U” deschis anterior;
9
A.
are grosime de 2 mm;
faţa lustruită este orientată spre limbă iar faţa nelustruită are orientare dento-alveolară;
acoperă în totalitate bolta palatină.
B.
C.
D.
E.
(pag. 92)
Conectorul principal al protezei parţial mobilizabile acrilice la maxilar:
se prezintă sub formă de placă linguală semilunară în „U” deschis posterior;
este orientat transversal la nivelul bolţii palatine, purtând denumirea de „palcă acrilică palatină”;
10
A.
are o grosime de 2 mm;
acoperă în totalitate bolta paltină, până la dinţii restanţi şi şei;
poate fi ameliorat prin răscroire distală sau decupare, prin decolatare sau fenestrare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 90)
Pag. 136 din 157
Croşetele acrilice ale protezei parţial mobilizabile acrilice:
asigură ancorarea protezei parţial mobilizabile acrilice;
asigură menţinerea protezei parţial mobilizabile acrilice;
11
A.
sunt realizate din metal;
fac corp comun cu restul construcţiei protetice;
pot porni fie din conectorul principal, fie din şea.
B.
C.
D.
E.
(pag. 94)
Protezarea flexibilă vine în sprijinul:
pacienţilor alergici la acrilate;
situaţiilor clinice la care parametrii ce caracterizează suportul odontal nu oferă condiţiile necesare amplasării corecte a croşetelor turnate;
12
A.
prezenţei de torusuri sau tuberozităţi voluminoase;
prezenţei de tuberozităţi reduse ca volum;
considerentelor estetice de mascare a recesiunii gingivale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 97)
Protezele parţiale din acrilat flexibil tip Valpalst:
sunt cele mai puţin flexibile proteze parţiale;
sunt indicate de elecţie în cazul pacienţilor cu torus de dimensiune redusă;
13
A.
sunt utilizate la pacienţii care prezintă alergii la monomerul acrilic;
sunt indicate de elecţie în cazul pacienţilor cu despicături palatine;
sunt indicate la pacienţii care prezintă protuberanţe osoase .
B.
C.
D.
E.
(pag. 99)
Avantajele protezelor parţiale din acrilat flexibil tip Valpalst:
proteza este flexibilă în zonele retentive;
proteza are grosime mare;
14
A.
proteza nu este casantă;
sunt necesare croşetele din sârmă;
poate fi uşor rebazată.
B.
C.
D.
E.
(pag. 100)
Croşetele simple acrilice dentare ale protezei parţial mobilizabile acrilice:
pot fi sub formă de pelote;
sunt flexibile;
15
A.
se fracturează uşor;
pot produce leziuni de decubit;
cele mai cunoscte sunt cele descrise de Kemmeny.
B.
C.
D.
E.
(pag. 94)
Crosetele simple metalice ale protezei parţial mobilizabile acrilice:
pot fi confecţionate din folie metalică;
pot fi confecţionate din sârmă;
16
A.
pot fi confecţionate din acrilat;
sunt reprezentate de croşetele simple acrilice dentare;
sunt reprezentate de croşetele simple acrilice alveolare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 94)
Croşetele cervico-ocluzale deschise dental ale protezei parţial mobilizabile acrilice:
se mai numesc şi croşete cu umăr;
fac parte din grupa croşetelor simple metalice;
17
A.
fac parte din grupa croşetelor acrilice;
este indicat în situaţia când pe arcadă sunt restanţi doi dinţi vecini;
este indicat pe dinţi cu retentivităţi moderate.
B.
C.
D.
E.
(pag. 95)
Croşetul din sârmă cu trei braţe al protezei parţial mobilizabile acrilice:
este realizat din sârmă de viplă de 0,6-0,8 mm diametru;
este asemănător croşetului Ackers;
18
A.
asigură retenţie şi sprijin;
este denumit şi croşet cu buclă;
se recomandă în zona frontală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 97)
Croşetul cervico-alveolar deschis dental al protezei parţial mobilizabile acrilice:
este denumit şi croşet cu buclă;
este un croşet acrilic;
19
A.
este indicat pe dinţi retentivi;
bucla poate fi în formă de „R”;
este situat la distanţă de 0,5 mm de mucoasa alveolară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 96)
Pag. 137 din 157
Croşetul cervico-ocluzal deschis dental al protezei parţial mobilizabile acrilice:
nu favorizează bascularea protezei;
este confecţionat din sârmă;
20
A.
prezintă un contact redus cu dintele,
este indicat pe dinţi cu retentivităţi moderate;
asigură retenţia prin braţul retentiv.
B.
C.
D.
E.
(pag. 95)
Tema nr. 61
Elemente structurale ale protezelor partiale scheletate
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 116-199
Bara linguală este în contact cu versantul lingual al crestei alveolare în :
edentaţia de clasa I;
edentaţia de clasa a II-a;
1
A.
edentaţia de clasa a III-a;
edentaţia de clasa aIV-a;
bara linguală se plasează la distanţă de versantul lingual al crestei alveolare.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 118)
Conectorul principal al protezelor parţiale scheletate:
realizează unirea şeilor protetice;
este obligatoriu să fie flexibil;
2
A.
se va plasa în contact direct cu parodonţiu marginal;
are un volum mare;
nu asigură profilaxia parodontală a dinţilor restanţi.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 116)
Nu sunt elemente componente ale protezei scheletate:
conectorii principali;
croşetele;
3
A.
elementele de agregare;
conectorii secundari;
şeile protetice.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 116)
Croşetul Ney numărul 1:
este derivat din croşetul „T” al lui Roach;
se aplică pe dinţi cu linia ghid nr. 2;
4
A.
este asemănător croşetului Ackers;
este indicat pe dinţii la care linia ghid are pe o faţă aspectul numărul 1, iar pe cealaltă faţă aspectul liniei ghid numărul 2;
este indicat pe molarii conici.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 140)
Elementele speciale de menţinere şi stabilizare disjunctoare sau distributoare simple ale protezelor parţiale scheletate sunt:
bara cu capse Ceka;
croşetul cu conector în formă de „S”;
5
A.
bara Dlder;
culisele Ceka;
croşetele Roach.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 166)
Plăcuţa dento-mucozală linguală a protezelor parţiale scheletate:
se aplică în situaţia în care dinţii restanţi prezintă un grad de parodontopatie marginală cronică, iar versantul oral al crestei alveolare are înălţime redusă;
marginea liberă va fi situată în depresiunea dintre două rugi;
6
A.
se sprijină pe un prag plasat supracingular;
faţa dento-alveolară se lustruieşte;
faţa orală va fi modelată ca replică anatomică.
B.
C.
D.
E.
(pag. 123)
Croşetul continuu al protezelor parţiale scheletate:
este un foarte bun element de sprijin şi stabilizare;
se aplică pe faţa orală a dinţilor frontali, supracingular sau pe un prag realizat în smalţ;
7
A.
poate porni din braţele rigide ale unor croşete Roach;
se aplică pe molari cu retentivitate bună;
este utilizat ca element antibasculant în edentaţia parţială de clasa I Kennedy.
B.
C.
D.
E.
(pag. 147)
Pag. 138 din 157
Timpii analizei modelului de studiu la paralelograf sunt:
stabilirea celei mai acceptabile axe de inserţie şi dezinserţie a protezei;
trasarea ecuatorului protetic;
8
A.
alegerea tipului de conector principal;
stabilirea locului în care se plasează vârful porţiunii flexibile a braţului retentiv al croşetului;
fixarea poziţiei modelului faţă de paralelograf.
B.
C.
D.
E.
(pag. 127)
Conectorul principal metalic sub formă de bară al protezelor parţiale scheletate are următoarele caracteristici:
restrânge designul protezei scheletate la o suprafaţă redusă;
are lăţimea de 6-7 mm şi o grosime de 3mm;
9
A.
este poziţionat în contact cu mucoasa;
cea mai utilizată formă pe secţiune este cea semiovalară;
are o grosime crescută ceea ce modifică esenţial relieful bolţii palatine.
B.
C.
D.
E.
(pag. 116)
Bara linguală a protezelor parţiale scheletate are următoarele caracteristici:
distanţa de la parodonţiu marginal la bară va fi de cel puţin 3mm;
lăţimea barei linguale va fi de 4-5mm;
10
A.
grosimea barei linguale va fi de 2 mm;
aplicarea barei linguale este independentă de înălţimea şi înclinarea versantului lingual al crestei alveolare,
bara linguală nu poate fi însoţită niciodată de un croşet continuu.
B.
C.
D.
E.
(pag. 118)
Sistemul de croşete Ney are următoarele caracteristici:
este unicul sistem standardizat de croşete turnate;
utilizează zonele proximale ale feţelor laterale ale dintelui suport ca zone retentive;
11
A.
elementul principal de sprijin este pintenul ocluzal ;
lăcaşul pintenului ocluzal are o adâncime de 1,5 mm şi formă ovalară;
lungimea lăcaşul pintenului ocluzal este de 1/4 din diametrul mezio-distal al feţei ocluzale;
B.
C.
D.
E.
(pag. 139)
Croşetul Ney numărul 2:
este derivat din croşetul „T” al lui Roach;
se aplică pe dinţii cu linia ghid nr. 2 opusă liniei ghid nr. 1;
12
A.
este indicat pe dinţi tronconici;
se aplică în special pe molari şi canini, la care linia ghid este foarte înaltă pe o faţă şi coborâtă pe cealaltă;
este utilizat în special pe molarul 2 ce delimitează distal edentaţia.
B.
C.
D.
E.
(pag. 140)
Sistemul Roach:
cuprinde croşete ce se mai numesc şi croşete bară;
cuprinde croşete ce se mai numesc şi croşete divizate;
13
A.
braţele divizate îi conferă rigiditate;
cuprinde o categorie de croşete având formula memotehnică C,L,U,S,T,I,R
utilizează ca zone retentive suprafeţele laterale, vestibulare şi orale ale dintelui suport.
B.
C.
D.
E.
(pag. 142)
Croşetul RPI al lui Kroll:
se aplică pe premolarii şi molarii cu retentivităţi vestibulare şi orale favorabile;
este folosit în edentaţiile parţiale întinse pe dintele ce delimitează mezial edentaţia;
14
A.
evită torsiunea distală prin basculare a dintelui pe care se aplică;
plăcuţa proximo-linguală are rol de ghidaj al protezei şi realizează reciprocitatea cu braţul retentiv;
este alcătuit din două croşete Ackers unite prin corpul lor.
B.
C.
D.
E.
(pag. 147)
Elementele speciale de menţinere, sprijin şi stabilizare prezintă următoarele caracteristici:
conferă estetică deosebită;
oferă stabilitate biomecanică protezelor;
15
A.
sunt indicate la pacienţi cu stare generală precară;
se depreciază rapid având o rezistenţă redusă în timp;
sunt laborioase.
B.
C.
D.
E.
(pag. 152)
Pag. 139 din 157
Avantajele coroanelor telescopate sunt:
asigură o stabilizare optimală a protezelor parţiale mobilozabile în toate sensurile;
asigură transmisia axială a presiunilor ocluzale;
16
A.
aplicate în regiunea frontală sunt în acelaşi timp şi fizionomice;
nu favorizează acumularea plăcii bacteriene şi favorizează autocurăţirea;
se pot aplica pe dinţii adulţilor tineri.
B.
C.
D.
E.
(pag. 155)
Bara Dolder prezintă următoarele caracteristici:
sunt elemente conjunctoare care realizează o bună stabilitate şi sprijin protezelor;
cunoscute sub denumirea de bară cu călăreţ;
17
A.
se aplică în edentaţii subtotale pe ultimii dinţi restanţi, de obicei ultimii doi canini;
elementele de susţinere sunt cape cu pivoturi radiculare peste care se aplică bara Doder;
este o bară rotundă pe secţiune fiind susţinută la capete de elemente de agregare (coroane de înveliş metalice sau semifizionomice).
B.
C.
D.
E.
(pag. 164)
Indicaţiile culiselor extracoronare sunt:
când se impune o reducere minimă din structura dentară;
camera pulpară este voluminoasă pentru a evita devitalizarea;
18
A.
dimensiunea mezio-distală a dintelui suport este redusă;
sunt utilizate la pacienţii cu o bună dexteritate manuală,
sunt utilizate când proteza are un ax dificil de inserţie şi dezinserţie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 161)
Croşetul circular Ackers:
este un croşet cu trei braţe;
se aplică pe premolarii şi molarii cu retentivităţi vestibulare şi orale favorabile;
19
A.
poate fi deschis dental sau edental;
este un croşet cu patru braţe;
se aplică pe premolari sau molari în malpoziţie secundară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 146)
Croşetul cu acţiune reciprocă al lui Bonwill:
se aplică în special pe premolari în edentaţiile de clasa a III-a Kennedy;
este alcătuit din două croşete Ackers unite prin corpul lor;
20
A.
se plasează de obicei pe o arcadă sau o hemiarcadă integră;
se mai numeşte croşet circular cu şase braţe;
este indicat în edentaţiile terminale clasa I-a şi a II-a Kennedy.
B.
C.
D.
E.
(pag. 146)
Tema nr. 62
Biodinamica protezelor scheletate in cavitatea orala
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 201-229
Proteza parţial mobilizabilă aplicată în cavitatea orală este supusă acţiunii unor forţe care:
au rol în uzura fiziologică a dinţilor artificiali
au rol în uzura fiziologică a componentei acrilice a seilor protezei
1
A.
au rol în formarea depozitelor tartrice
tind sa disloce proteza de pe câmpul protetic
au rol în modelarea planurilor de ghidare.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 294)
În cazul unei proteze scheletate, când o forţă acţionează la nivelul unei şei terminale, aceasta va efectua o mişcare de rotaţie care:
determină modificări de culoare ale dinţilor artificiali
determină modificări de culoare ale componentei acrilice a şeilor protezei
2
A.
se descompune în cele trei planuri spaţiale
se asociază cu modificarea adâncimii şanţurilor nazo-geniene
produce tulburări fonetice.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 205)
Forţele care se nasc în timpul exercitării funcţiilor sistemului stomatognat pot acţiona:
la nivelul marginilor protezei
la nivelul şeii turce
3
A.
la nivelul apofizei coronoide a mandibulei
la nivelul muşchilor orbiculari ai buzelor
la nivelul muşchilor buccinatori.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 211)
Pag. 140 din 157
În ceea ce priveşte stabilitatea statică, atât protezele mobilizabile scheletate maxilare cât şi cele mandibulare trebuie să aibă o caracteristică în comun:
aceeaşi grosime a conectorilor principali
repartiţia uniformă a greutăţii protezei pe elementele câmpului protetic pe care se sprijină
4
A.
utilizarea unor croşete cu braţe retentive şi opozante cu aceeaşi grosime
aceeaşi poziţionare a conectorilor principali
utilizarea unui singur tip de croşet.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 211)
În cazul construirii unor proteze mobilizabile scheletate, elementele de echilibru static şi dinamic trebuie corelate cu:
cantitatea de salivă produsă în 24 de ore
forţele de adeziune
5
A.
principiile terapiei funcţionale
forţele de capilaritate
forţele de coeziune.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 215)
Forţele care acţionează asupra unei proteze scheletate sunt:
forţe verticale de tracţiune
forţe verticale de presiune
6
A.
forţe de congruenţă
forţe orizontale tangenţiale
forţe orizontale radiare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 215)
Care din următoarele afirmaţii reprezintă caracteristici ale forţelor de tracţiune directă:
acţionează în sensul fixării protezei pe câmpul protetic
acţionează în sens vertical, tinzând să disloce proteza de pe câmp
7
A.
se manifestă în timpul exercitării funcţiilor aparatului dento-maxilar
sunt generate de alimente lipicioase şi acţiunea muşchilor obrajilor, buzelor şi limbii
sunt favorabile deplasărilor transversale ale protezelor scheletate.
B.
C.
D.
E.
(pag. 215)
Forţele de tracţiune indirectă se caracterizează prin:
apar între două suprafeţe plane
se numesc şi forţe de basculare
8
A.
fixează proteza pe câmpul protetic
apar prin nerespectarea montării dinţilor pe cresta edentată
apar prin aşezarea incorectă a axei de basculare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 216)
Mişcarea de basculare a unei proteze scheletate se caracterizeză prin:
este o mişcare complexă a protezei
în cadrul acesteia are loc o mişcare de ridicare, de înfundare şi de apăsare
9
A.
este deseori asociată cu deplasarea în întregime a protezei spre anterior sau posterior
este uneori asociată cu deplasări transversale ale protezei
este uneori asociată cu deplasări longitudinale ale protezei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 216)
Axa de rotatie a unei proteze scheletate trebuie aleasă astfel încât:
axa să treacă neapărat prin corpul protezei
axa să treacă prin marginea anterioară a conectorului principal maxilar
10
A.
axa să treacă prin marginea superioară a conectorului principal mandibular
proteza să se întindă în mod egal de ambele părţi ale axului de rotaţie
proteza să se întindă de o parte a axului de rotaţie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 216)
Rolul opritorului de basculare este:
de a uni şeile protetice cu conectorul principal
de a poziţiona croşetele pe dinţii stâlpi
11
A.
de a modela feţele proximale pentru conectorii secundari
de a prelungi proteza dincolo de axa de basculare
de a transforma proteza dintr-o pârghie cu un braţ sau două braţe inegale într-o pârghie cu două braţe egale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 216)
Pag. 141 din 157
Care din următoarele elemente componente ale unei proteze scheletate pot avea funcţie de opritor de basculare:
dinţii artificiali
croşetul continuu
12
A.
extremitatea distală a şeilor protetice
conectorii secundari proximali
baza protezei dacă prelungeşte proteza dincolo de axul de rotaţie
B.
C.
D.
E.
(pag. 216)
Forţele de presiune masticatorii acţionează asupra:
dinţilor naturali
dinţilor artificiali susţinuţi de şeile protetice
13
A.
marginii posterioare a conectorilor principali maxilari
marginii inferioare a barei linguale
ligamentului pterigo-mandibular.
B.
C.
D.
E.
(pag. 217)
Care din următorii factori influenţează intensitatea forţelor de presiune masticatorii:
capacitatea muşchilor ridicători ai mandibulei
natura alimentului
14
A.
gradul de sensibilitate al parodonţilui dinţilor stâlpi
gradul de sensibilitate al muco-periostului crestei edentate
gradul de sensibilitate al receptorilor gustativi din mucoasa linguală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 217)
Forţele de presiune masticatorii tind să:
să fixeze proteza pe câmpul protetic
să deplasese tangenţial proteza
15
A.
să înfunde înfunde proteza pe câmpul protetic
să deplaseze radiar proteza
să exercite presiuni supraliminare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 218)
Care din următoarele forţe reprezintă forţe orizontale:
forţele de congruenţă
forţele de diseminare
16
A.
forţele orizontale apărute prin mişcările de lateralitate ale mandibulei în timpul masticaţiei
forţele parazitare rezultate din descompunerea forţelor de presiune masticatorie
forţele de convergenţă
B.
C.
D.
E.
(pag. 218)
Precizaţi la ce nivel acţionează forţele orizontale radiare:
asupra dinţilor din grupul frontal în cazul forţelor radiare sagitale
asupra corpului mandibulei în cazul forţelor radiare sagitale
17
A.
asupra dinţilor din grupul lateral în cazul forţelor transversale
asupra muşchilor maseteri
asupra caninilor în cazul forţelor forţelor oblice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 219)
Care este cea mei frecventă mişcare a unei proteze parţiale scheletate:
mişcarea de ridicare
mişcarea de coborîre
18
A.
mişcarea de basculare
mişcarea de rotaţie în jurul ax sagital sau transversal
mişcarea de îndoire.
B.
C.
D.
E.
(pag. 222)
Care sunt modalităţile de deplasare a porţiunilor unei proteze în cadrul mişcării de basculare a acesteia:
o porţiune a protezei se înfundă
o porţiune a protezei se ridică
19
A.
o porţiune a protezei se îndoaie
o porţiune a protezei se ramoleşte
o porţiune a protezei se curbează.
B.
C.
D.
E.
(pag. 222)
Care din următoarele elemente ale unei proteze scheletate sunt utilizate în scopul frânării deplasîrilor distale ale acestora:
pintenii ocluzali din fosetele meziale ale molarilor
tuberculul piriform
20
A.
croşetul continuu lingual cu gheruţe incizale
coroane telescopice
tuberozitatea maxilară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 221)
Pag. 142 din 157
Tema nr. 63
Etape ale terapiei prin proteze partial mobilizabile scheletate: amprentarea
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 279-293
Adaptarea portamprentelor standard se realizează:
cu ajutorul aparatelor cu ultrasunete
în plan transversal, sagital şi vertical
1
A.
prin îndoire pe linia mediană
în funcţie de materialul de amprentă
după realizarea amprentei propriu-zise.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 280)
La ce distanţă trebuie să se situeze marginile unei portamprente standard faţă de câmpul protetic, în plan transversal:
1-2mm
3-4mm
2
A.
4-5mm
10mm
15mm
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 280)
Care din următoarele obiective se realizează în cursul amprentării preliminare:
modelarea anatoformă a dinţilor artificiali
înregistrarea funcţiei fonetice
3
A.
înregistrarea poziţiei de intercuspidare maximă
înregistarea tuturor suprafeţelor plane şi orizontale ale câmpului protetic
înregistrarea adâncimii şanţurilor nazo-labiale.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 281)
Care este rolul mişcărilor nefuncţionale efectuate de medic în timpul amprentării preliminare.
modelarea corespunzătoare a marginilor amprentei
înregistrarea fidelă a zonei de mucoasă pasiv-mobilă
4
A.
determinarea relaţiilor intermaxilare
testarea înălţimii etajului inferior al feţei
stabilirea zonei neutrale.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 282)
Care este scopul duşurilor bucale reci recomandate în etapa de pregătire a cămpului protetic cu edentaţie parţială întinsă, în vederea amprentării preliminare:
accentuarea reflexului de vomă
modelarea materialului de amprentă
5
A.
deretentivizarea câmpului protetic
poziţionarea corectă a maxilarului
îndepărtatarea mucusului salivar şi realizarea unei vasoconstricţii a mucoasei.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 282)
Câte tipuri de portamprente există în funcţie de modalitatea de realizare a obiectivelor amprentării:
portamprente standard
portamprente semifuncţionale
6
A.
portamprente individuale funcţionale
portamprente semipiriforme
portamprente semiovale
B.
C.
D.
E.
(pag. 279)
Care sunt materialele din care se confecţionează portamprentele standard de serie sau universale:
ceara bucoplastică
silicon chitos
7
A.
metal cromat sau nichelat
aluminiu
materiale plastice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 279)
Cum se adaptează portamprentele standard la nivelul marginilor:
prin ramolire în apă caldă
prin îndoire cu ajutorul unui crampon când marginile sunt prea lungi
8
A.
prin sinterizare
prin completare cu material termoplastic când marginile sun tprea scurte
prin aplicarea unui rulou de masă termoplastică pe versantul intern al marginii pe tot conturul acesteia.
B.
C.
D.
E.
(pag. 280)
Câte tipuri de amprente funcţionale există în funcţie de gradul de mobilizare al periferiei câmpului protetic.
amprente funcţionale mucostatice
amprente funcţionale de răscroire
9
A.
amprente funcţionale mucodinamice
amprente funcţionale posterioare
amprente funcţionale anterioare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 283)
Pag. 143 din 157
Care din următoarele afirmaţii reprezintă caracteristici ale amprentei funcţionale mucostatice.
înregistrează tonicitatea musculaturii de la periferia câmpului protetic
utilizează portamprente individuale cu margini scurte
10
A.
utilizează materiale de amprentă cu fluiditate mare
marginile amprentei sunt subţiri şi înalte
se obţin amprente care pun în valoare succiunea.
B.
C.
D.
E.
(pag. 293)
Care din următoarele afirmaţii reprezintă caracteristici ale amprentei funcţionale mucodinamice:
utilizează portamprente cu margini funcţionalizate
se obţin amprente cu margini bine delimitate
11
A.
se obţin amprente care ocolesc formaţiunile mobile periferice
se obţin amprente nefuncţionale
se obţin amprente cu margini prea scurte.
B.
C.
D.
E.
(pag. 285)
În terapia protetică prin proteză parţială scheletată, mişcările masticatorii efectuate în cadrul amprentării funcţionale a câmpului protetic se realizează cu:
şabloane de ocluzie
portamprente individuale prevăzute cu valuri de ocluzie
12
A.
cu ajutorul unor proteze vechi
cu ceară de ocluzie
cu ajutorul unor proteze tranzitorii.
B.
C.
D.
E.
(pag. 287)
Ce tipuri de materiale se ăpot utiliza în amprentarea funcţională a câmpului protetic cu edentaţie parţială întinsă.
materiale rigide
materiale decorative
13
A.
materiale semirigide
materiale solide
materiale elatice.
B.
C.
D.
E.
(pag. 287)
Care sunt criteriile care se urmăresc în cadrul verificării extraorale a portamprentelor individuale:
realizarea şanţurilor de descărcare
respectarea indicaţiilor privind materialul din care trebuie confecţionată portamprenta
14
A.
corectitudinea plasamentului mânerului
realizarea unor margini cât mai groase
respectarea raportului dintre marginile portamprentei şi linia ghirlandată.
B.
C.
D.
E.
(pag. 288)
Care din următoarele afirmaţii sunt corecte în ceea ce priveşte tehnicile de amprentare cu model corectat:
utilizează portamprente standard din gips
se adreseată edentaţiilor tetminale
15
A.
se adresează edentaţiilor intercalate reduse
utilizează scheletul metalic al protezei prevăzut cu şei acrilice
înregistrază relaţia funcţională a suportului muco-osos în raport cu suportul dento-parodontal.
B.
C.
D.
E.
(pag. 291)
În cazul tehnicilor de amprentare cu model corectat, secţionarea modelului are loc:
la nivelul crestelor edentate terminal
la nivelul crestelor edentate intercalate
16
A.
la nivelul dinţilor frontali
la 1-2 mm distal de dinţii restanţi
la nivelul liniei mediane a modelului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 292)
Care sunt caracteristicile amprentei globale utilizată în protezarea compozită:
înregistrează substructurile organice dentare preparate
înregistrează breşele edentate
17
A.
înregistrează culoarea dinţilor
permite confecţionarea protezei fixe
permite confecţionarea protezei mobile scheletate.
B.
C.
D.
E.
(pag. 293)
Care din următoarele mişcări automatizate efectuate de pacient sunt utilizate în amprentarea funcţională în cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile scheletate:
teste de postură
teste fonetice
18
A.
teste de masticaţie
teste de deglutiţie
teste de mobilitate.
B.
C.
D.
E.
(pag. 287)
Pag. 144 din 157
Care sunt tipurile de amprente funcţionale utilizate în cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile scheletate, în funcţie de poziţia mandibulei în timpul amprentării:
amprente funcţionale cu gura deschisă
amprente funcţionale cu gura închisă
19
A.
amprente funcţionale combinate
amprente funcţionale de lateralitate
amprente funcţionale deformante.
B.
C.
D.
E.
(pag. 284)
Cum se clasifică amprentele funcţionale utilizate în terapia protetică prin proteze parţial mobilizabile scheletate în fun funcţie de numărul de materiale de amprentă utilizate:
amprente funcţionale automatizate
amprente funcţionale simple
20
A.
amprente funcţionale compozite
amprente funcţionale parcelare
amprente funcţionale parţiale.
B.
C.
D.
E.
(pag. 284)
Tema nr. 64
Etape ale terapiei prin proteze partial mobilizabile scheletate: inregistrarea relatiei intermaxilare
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 295-308
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, etapa de înregistrare a relaţiei intermaxilare urmează după
proba portamprentei standard
amprentarea preliminară
1
A.
adaptarea portamprentei individuale
amprentarea funcţională şi obţinerea modelului funcţional
proba machetei cu dinţi.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 295)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, în cazul în care cele două arcade sunt mutilate prin edentaţie parţială problema fundamentală a protezătii este reprezentată de
evaluarea dinţilor stâlpi
amprentarea preliminară
2
A.
restaurarea relaţiei de postură şi a relaţiei centrice
verificarea scheletului metalic
căptuşirea şeilor terminale.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 295)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, înregistrarea relaţiilor mandibulo-craniene urmăreşte
repoziţionarea mandibulei în relaţie centrică corectă
repoziţionarea mandibulei în poziţia de postură
3
A.
repoziţionarea mandiulei în poziţia de intercuspidare maximă
determinarea planului bazal mandibular
determinarea poziţionării exacte a planului medio-sagital.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 296)
Metoda “homotropismului lingo-mandibular” de determinare a relaţiei centrice se bazează pe faptul că
mandibula urmează poziţia vălului palatin
mandibula urmează limba în periplul său static şi dinamic
4
A.
compresiunea maseterului bilateral poziţionează mandibula în relaţie centrică
se stimulează reflexele vestigeale de poziţionare centrică
manevra Valsalva poziţionează mandibula în relaţie centrică.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 306)
Metoda de determinare a relaţiei centrice prin stimularea reflexului de ocluzie molară se bazează pe
faptul că mandibula urmează limba în periplul său static şi dinamic
redeşteptarea vechilor reflexe parodonto-musculare de poziţionare centrică
5
A.
uşoara presiune exercitată în timpul mişcării de deschidere-închidere
contracţii musculare simetrice prin compresiuni pe muşchiul temporal
compresiunea meseterului bilateral.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 307)
Care dintre poziţiile mandibulo-craniene au o importanţă primordială în evaluarea stării de normalitate precum şi a gradului de afectare a morfologiei şi funcţiilor sistemului stomatognat
relaţia centrică
relaţia de postură
6
A.
relaţia de intercuspidare maximă
mişcarea Bennett
poziţia de cap la cap protruzie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 295)
Pag. 145 din 157
Verificarea extraorală a machetelor de ocluzie urmăreşte
baza să fie rigidă, nedeformabilă
baza să fie elastică
7
A.
marginile bazei să fie rotunjite
marginile bazei să fie plasate la nivelul liniei ghirlandate
marginile bazei să fie plasate la nivelul mucoasei mobile.
B.
C.
D.
E.
(pag. 304)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, metodele simple de determinare a relaţiei centrice sunt
metoda homotropismului lingo-mandibular
metoda compresiunii pe menton
8
A.
metoda deglutiţiei
manevra Nelaton
metoda testelor Herbst
B.
C.
D.
E.
(pag. 306)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, metodele simple de determinare a relaţiei centrice sunt
metoda flexiei forţate a capului
stimularea reflexului de ocluzie molară
9
A.
stimularea reflexului de ocluzie incisivă
manevra condiliană
metoda Patterson.
B.
C.
D.
E.
(pag. 306-307)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, solidarizarea machetelor de ocluzie se poate realiza prin următoarele procedee
folosirea de stifturi de interpoziţionare între cele două machete
utilizarea de material de tip Repin
10
A.
utilizarea alginatului
practicarea unor lăcaşe sau ancoşe în cele două valuri de ocluzie la nivel primilor premolari
practicarea unui lăcaş în cele două valuri de ocluziela nivelul liniei mediane
B.
C.
D.
E.
(pag. 307-308)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, metoda Patterson de detrminare a relaţiei centrice prezintă următoatele particularităţi
stimulează reflexele vestigeale de poziţionare centrică
bordurile de ocluzie se scurtează cu 2mm
11
A.
bordurile de ocluzie se lungesc cu 2mm
în grosimea bordurilor de ocluzie se realizează un şanţ retentiv care se umple cu material abraziv
pacientul execută mişcări test de propulsie şi lateralitate.
B.
C.
D.
E.
(pag. 307)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, metoda homotropismului lingo-mandibular de determinare a relaţiei centrice, prezintă următoarele particularităţi
se bazează pe faptul că mandibula urmează limba în periplul său static sau dinamic
se bazează pe redeşteptarea vechilor reflexe parodonto-musculare
12
A.
se plasează o bobiţă de ceară pe bolta palatină a bazei machetei de ocluzie superioare
se plasează o bobiţă de ceară la nivelul bazei machetei de ocluzie inferioare
bolnavul va închide gura cu vârful limbii pe bobiţă.
B.
C.
D.
E.
(pag. 306)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, metoda de determinare a relaţiei centrice prin stimularea reflexului de ocluzie molară se caracterizează prin următoarele particularităţi
se realizează prin compresiuni bilaterale pe muschiul temporal
se urmăreşte redeşteptarea vechilor reflexe parodonto-musculare de poziţionare centrică
13
A.
practicianul aşează pulpa degetelor pe bordurile de ocluzie în dreptul molarilor
practicianul aşează pulpa degetelor pe bordura de ocluzie în dreptul incisivilor centrali
practicianul aşează pulpa degetelor pe bordurile de ocluzie în dreptul caninilor
B.
C.
D.
E.
(pag. 307)
Pag. 146 din 157
Reperele ocluziei centrice stabilite de Costa sunt
circumscrierea arcadei mandibulare de către arcada maxilară
circumscrierea arcadei maxilare de către cea mandibulară
14
A.
contactul tripotal
contactul vârf cuspid-pantă cuspidiană
cuspidul mezio-vestibular al primului molar maxilar plasat între cuspidul mezio-vestibular şi medio-vestibular al primului molar mandibular.
B.
C.
D.
E.
(pag. 303)
Condiţiile obiective de determinare a relaţiilor mandibulo-craniene postulate de LEJOYEUX sunt:
Înaintea oricărei încercări de determinare şi înregistrare a relaţiei centrice, bolnavul să fie plasat în condiţii ideale de echilibru fiziologic şi psihologic
Determinarea DVO constituie elementul prealabil indispensabil pentru determinarea relaţiei centrice
15
A.
Relaţia centrică se determină înaintea DVO
Stabilizarea bazei şabloanelor de ocluzie pe model este o condiţie necesară şi suficientă pentru ca în stadiul determinării relaţiei centrice ţesuturile suprafeţei de sprijin să se regăsească în aceeaşi stare ca în momentul amprentării
presiunea trebuie să corespundă celei exercitate în momentul amprentării.
B.
C.
D.
E.
(pag. 303)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, cauzele insuccesului înregistrării corecte a relaţiilor mandibulo-craniene sunt
forţarea închiderii gurii
realizarea bordurilor de ocluzie din ceară moale
16
A.
supraextensia bazei machetei de ocluzie
contactul dinţilor anteriori mandibulari cu baza machetei de ocluzie maxilară
confecţionarea bazei machetelor de ocluzie din acrilat.
B.
C.
D.
E.
(pag. 298)
În situaţia clinică în care pe unul dintre maxilare se realizează o protezare parţial mobilă iar pe celălalt o proteză totală, înregistrarea relaţiilor intermaxilare prezintă următoarele particularităţi
este suficientă înregistrarea poziţiei de intercuspidare maximă
se folosesc machete de ocluzie
17
A.
machetele de ocluzie se solidarizează în poziţie de relaţie centricăq
machetele de ocluzie se solidarizează în pozişie de cap la cap propulsie
în determinarea nivelului şi orientării planului de ocluzie ne vom orienta după dinţii restanţi, apreciind corect clerance-ul ocluzal.
B.
C.
D.
E.
(pag. 296-297)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, verificarea intraorală a machetelor de ocluzie urmăreşte
modalitatea de inserţie pe câmpul protetic
dacă bordurile de ocluzie prin volum şi poziţie redau plenitudinea obrajilor şi buzelor
18
A.
gradul de adaptare dintre baza machetei de ocluzie şi câmpul protetic
realizarea contactelor tripodice
dacă bordura de ocluzie mandibulară prezintă lăcaşe retentive la nivelul incisivilor
B.
C.
D.
E.
(pag. 304)
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, manevra condiliană de detrminare a relaţiei centrice prezintă următoatele particularităţi
poziţia de relaţie centrică se obţine prin presiune uşoară în timpul mişcării deschidere-închidere exercitată cu indexul în conductul auditiv extern şi policele pretragian
permite verificarea poziţiei centrice a condililor
19
A.
utilizează deglutiţia pentru poziţionarea mandibulei în relaţie centrică
urmăreşte ca prin tracţiunea către posterior exercitată de muşchii subhioidieni să se determine o poziţie a mandibulei cât mai posterioară
constă în compresiunea bilaterală a maseterilor.
B.
C.
D.
E.
(pag. 307)
Pag. 147 din 157
În cadrul terapiei prin proteze parţial mobilizabile, în etapa de înregistrare a relaţiilor mandibulo-craniene se are în vedere prefigurarea unor parametrii ai ocluziei centrice precum
nivelul şi orientarea planului de ocluzie
rapoartele interarcadice
20
A.
clearence-ul ocluzal
realizarea coridorului bucal
realizarea unităţilor masticatorii.
B.
C.
D.
E.
(pag. 296)
Tema nr. 65
Etape ale terapiei prin proteze totale: amprentarea
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 465-544
Scopul amprentei preliminare este de
realizare a modelului de lucru
realizare a modelului preliminar şi a lingurii individuale
1
A.
determinare a relaţiei centrice
realizare a lingurii standard
determinare a dimensiunii verticale de ocluzie.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 470)
După Franz Herbst, deglutiţia se foloseşte pentru modelarea marginala în regiunea
vestibulară labială maxilară
ligamentului pterigo-maxilar
2
A.
retromilohioidiană
linguală centrală
maxilară posterioară.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 514)
Obiectivul major al tehnicilor de amprentare mucostatice este
de a nu deforma deloc câmpul protetic în timpul amprentării
de a înregistra cu precizie poziţia vălului palatin
3
A.
de a poziţiona mandibula în relaţie centrică
de a transmite presiunile masticatoii doar la nivelul bolţii palatine
de a înregistra cu precizie jocul formaţunilor mobile de la periferia câmpului protetic.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 506)
Argumentul major al adepţilor amprentelor de despovărare la edentatul total este
protezele se găsesc sub presune ocluzală tot timpul
protezele se găsesc sub presiune ocluzală doar câteva ore pe zi
4
A.
închiderea marginală a protezelor totale este opţională
amprentarea preliminară a edentatului total se face simultan la ambele maxilare
determinarea relaţie centrice este opţională
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 467)
Care dintre următoarele repere anatomice se găseşte la nivelul câmpului protetic maxilar
tuberculul piriform
papila incisivă
5
A.
linia oblică externă
frenul lingual
muşchiul milohioidian.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 481)
Obiectivele amprentei preliminare a câmpului protetic edentat total sunt
asigurarea sprijinului
asigurarea retenţiei
6
A.
asigurarea menţinerii crestei reziduale
asigurarea dimensiunii verticale de ocluzie
asigurarea menţinerii poziţiei de postură.
B.
C.
D.
E.
(pag. 471)
Situaţiile clinice care necesită amprentarea prin tehnici de presiune selectivă a câmpului protetic edentat total sunt
creastă balantă anterioară
tuberozităţi maxilare bine reprezentateq
7
A.
creastă mandibulară posterioară fibroasă nefavorabilă
creastă mandibulară aplatizată, acoperită cu mucoasă atrofică
creastă mandibulară aplatizată, acoperită cu mucoasă atroficătuberculi piriformi bine reprezentaţi.
B.
C.
D.
E.
(pag. 470)
Care dintre următoarele repere anatomice aparţin câmpului protetic edentat total maxilar
foveele palatine
papila incisivă
8
A.
frenul lingual
ligamentul pterigomaxilar
tuberculii priformi.
B.
C.
D.
E.
(pag. 481)
Pag. 148 din 157
Care dintre următoarele repere anatomice aparţin câmpului protetic edentat total mandibular
tuberozitatea maxilară
tuberculii piriformi
9
A.
muşchiul milohioidian
linia oblică externă
spaţiul retromilohioidian.
B.
C.
D.
E.
(pag. 481-482)
Evitarea reflexului de vomă în timpul amprentării câmpului protetic edentat total se poate face prin
îndiguirea cu un rulou de ceară a lingurii
distragerea atenţiei pacientului
10
A.
utilizarea de hidrocoloizi ireversibili cu timp de priză crescut
pentru prepararea alginatului se utilizează apă puţin mai caldă
îndepărtarea amprentei la un minut de la gelificare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 489)
La controlul amprentei preliminare a câmpului protetic edentat total mandibular se apreciază dacă au fost înregistrate
zona retromilohioidiană
zona de vibraţie a vălului palatin
11
A.
tuberculul piriform
depresiunea creată de muşchiul milohioidian contractat
tuberozitatea maxilară.
B.
C.
D.
E.
(pag. 481)
Criteriile generale pe care trebuie să le îndeplinească portamprentele individuale sunt
se confecţionează pe modelul de lucru
se confecţionează pe modelul preliminar
12
A.
să fie rigidă, indiferent de materialul din care se confecţionează
să nu interfereze cu traiectele procesului coronoid în cursul mişcărilor mandibulare
mânerul să nu intferereze cu acţiunea orbicularului buzei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 500)
Principalele obiective pe care trebuie să le îndeplinească o amprentă finală a câmpului protetic edentat total sunt:
obţinerea unei înălţimi corecte a marginilor şi o extindere maximă a bazei protezei
repartizarea de presiuni egale asupra părţilor moi şi dure
13
A.
obţinerea unei înălţimi corecte a dimensiunii verticale de ocluzie
poziţionarea mandibulei în poziţia de relaţie centrică
respectarea libertăţii contracţiilor musculare şi realizarea închiderii marginale a protezei.
B.
C.
D.
E.
(pag. 502)
Etapele comune, valabile în oricare tehnică de amprentare finală a câmpului protetic edentat total sunt:
folosirea unei portamprente individuale
folosirea unei portamprente standard
14
A.
executarea anumitor mişcări de modelare marginală
adaptarea portamprentei individualeutilizarea unuia sau mai multor materiale de amprentare.
utilizarea unuia sau mai multor materiale de amprentare.
B.
C.
D.
E.
(pag. 504)
Metoda Schreinemakers de amprentare a câmpului protetic edentat total prezintă următoarele particularităţi
lingura individuală mandibulară se îngroaşă în regiunea linguală centrală
lingura individuală mandibulară se îngroaşă la nivelul nişei retromilohioidiene
15
A.
portamprentele individuale prezintă borduri de ocluzie
portamprentele individuale nu prezintă borduri de ocluzie
determinarea DVO se face înaintea amprentării.
B.
C.
D.
E.
(pag. 510-511)
Etapele tehnicii LEJOYEUX de amprentare a câmpului protetic edentat total sunt
determinarea dimensiunii verticale de ocluzie
determinarea relaţiei centrice
16
A.
verificarea şi adaptarea portamprentei individuale
verificarea marginilor
amprentarea suprafeţei de sprijin.
B.
C.
D.
E.
(pag. 512)
Pag. 149 din 157
În cadrul tehnicii HERBST de amprentare a câmpului protetic edentat total, mişcările test pentru mandibulă sunt
deschiderea medie a gurii
deschiderea largă a gurii
17
A.
umezirea buzelor
pronunţarea fonemei Ah
manevra Valsalva
B.
C.
D.
E.
(pag. 513-514)
În cadrul tehnicii HERBST de amprentare a câmpului protetic edentat total, mişcările test pentru maxilar sunt
deglutiţia
mimarea fluieratului
18
A.
mimarea surâsului forţat
umezirea buzelor
pacientul tuşeşte.
B.
C.
D.
E.
(pag. 513-515)
Verificarea şi adaptarea intraorală a portamprentelor individuale presupune parcurgerea următorilor timpi
verificarea sprijinului, stabilităţii şi a adeziunii
verificarea lungimiii portamprentei individuale
19
A.
verificarea grosimii portamprentei individuale
realizarea închiderii marginale interne
determinarea dimensiunii verticale de ocluzie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 521)
Care dintre următoarele faze fac parte din tehnica “all oral “ descrisă de Hofmann
amprenta preliminară utilizând port-amprente speciale “Si-Plast”
controlul bazei machetei de ocluzie
20
A.
controlul machetei cu dinţi
amprenta finală utilizând linguri individuale confecţionate din placă de bază
inserarea protezelor finite în cavitatea orală.
B.
C.
D.
E.
(pag. 519)
Tema nr. 66
Etape ale terapiei prin proteze totale: determinarea relatiilor intermaxilare
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 550-564
În zona frontală, planul de ocluzie are o orientare paralelă cu
planul Camper
linia bipupilară
1
A.
planul bazal mandibular
planul Frankfurt
planul facial
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 551)
În zona laterală, planul de ocluzie are o orientare paralelă cu
planul facial
planul orbito-frontal
2
A.
planul Camper
planul bipupilar
planul naso-frontal
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 551)
În cadrul terapiei prin proteze totale, pentru uşurinţa în determinarea orientătii planului de ocluzie se poate utiliza
plăcuţa Fox
ocluzorul
3
A.
articulatorul total programabil
ocluzometrul Willis
rigla Gyzy.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 551)
Metoda antropometrică Willis de determinare a dimensiunii verticale de ocluzie consideră că segmentul subnazale-gnation este egal cu
segmentul nasion-subnazale
segmentul Ala- Tragus
4
A.
distanţa dintre fanta labială şi unghiul extern al ochiului
segmentul ophrion-subnazale
segmentul gonion-gnation.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 555)
Pag. 150 din 157
Metoda antropometrică Leonardo DaVinci de determinare a dimensiunii verticale de ocluzie consideră că segmentul subnazale-gnation este egal cu
segmentul Ala- Tragus
segmentul nasion-subnazale
5
A.
segmentul gonion-gnation
segmentul zygion-zygion
segmentul gonion-gonion.
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 555)
În cadrul trerapiei prin proteze totale, adaptare şi individualizarea machetelor de ocluzie constau într-o succesiune de etape care au ca scop
determinarea nivelului şi a planului de ocluzie
determinarea relaţiei de postură
6
A.
asigurarea reperelor pentru determinarea relaţiei centrice
obţinerea modelului de lucru
onţinerea închiderii marginale interne.
B.
C.
D.
E.
(pag. 550)
Dimensiunea verticală a etajului inferior al feţei se măsoară între punctele
ophrion
nasion
7
A.
subnazale
gnation
gonion.
B.
C.
D.
E.
(pag. 552)
Metodele antropometrice cu repere preextracţionale de determinare a dimensiunii verticale a etejului inferior al feţei sunt
utilizarea profilometrului Sears
metoda Wright – utilizează fotografii din perioada dentată
8
A.
metoda Swenson – utilizează măşti faciale din polistiren
metoda Boianov
metoda Willis
B.
C.
D.
E.
(pag. 544)
Metodele antropometrice fără repere preextracţionale de determinare a dimensiunii verticale a etajului inferior al feţei sunt
metoda compasului de aur Appenrodt
metoda Leonardo DaVinci
9
A.
metoda Silvermann
metoda planului de la Frankfurt
metoda Boianov.
B.
C.
D.
E.
(pag. 555)
Metodele funcţionale de determinare a dimensiunii verticale de ocluzie sunt
metoda Wild – utilizează teste fonetice care conţin fonema "me"
metoda Silvermann – utilizează teste fonetice care conţin fonema "esse"
10
A.
metoda Robinson – utilizează teste fonetice care conţin fonemele "fe", "ve" plasate la sfârşitul cuvintelor
metoda Wright
metoda Willis.
B.
C.
D.
E.
(pag. 556)
În cadrul trrapiei prin proteze totale, metodele simple de determinare a relaţiei centrice sunt
manevra condiliană
stimularea reflexului de ocluzie molară
11
A.
centrocordul Optow
metoda Patterson
manevra temporală Green.
B.
C.
D.
E.
(pag. 558-559)
În cadrul terapiei prin proteze totale, manevra temporală Green de determinare a relaţiei centrice
are ca scop obţinerea de contracţii musculare simetrice
are ca scop obţinerea de contracţii musculare asimetrice
12
A.
se realizează prin compresiune pe fascicolul posterior al temporalului
se realizează prin compresiune pe pterigoidianul extern
compresiunea muscularară se face simultan cu palparea în paralel a condililor mandibulari.
B.
C.
D.
E.
(pag. 559)
Pag. 151 din 157
În cadrul terapiei prin proteze totale, metodele complexe de determinare a relaţiei centrice sunt
memoria ocluzală Lejoyeaux
autoocluzorul Lende
13
A.
centrocordul Optow
metoda compresiunii pe menton
metoda flexiei forţate a capului.
B.
C.
D.
E.
(pag. 560-561)
În cadrul terapiei prin proteze totale, solidarizarea machetelor de ocluzie se poate realiza prin
utilizarea unor anse de sârmă în formă de "U"
practicarea unor linii oblice intersectate la nivelul zonelor laterale în ceara bordurilor de ocluzie
14
A.
utilizarea unor materiale de tip Repin
utilizarea hidrocoloizilor ireversibili
folosirea unor ştifturi de interpoziţionare între cele două machete.
B.
C.
D.
E.
(pag. 562)
În cadrul terapiei prin proteze totale, principalele repere necesare alegerii dinţior artificiali sunt
linia mediană
linia caninilor
15
A.
linia incisivilor
linia surâsului
linia orbitale-porion.
B.
C.
D.
E.
(pag. 563)
Principalele inconveniente ale determinării relaţiei centrice la dentatul total derivă din
mobilitatea mandibulei în toate direcţiile
ştergerea reflexelor
16
A.
schimbarea continuă a stării de tonicitate a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
menţinera aceleiaşi stări de tonicitate a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
imbibiţia tisulară postedentaţie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 563-564)
În cadrul terapiei prin proteze totale, metoda stimulării electrice bilaterale Jenkelson de determinare a relaţiei centrice prezintă următoarele particularităţi
se bazează pe aplicarea unor stimuli electrici preauricular
se bazează pe aplicarea unor stimuli electrici prementonier
17
A.
stimulul întâlneşte ramul motor al nervului trigemen
stimulul întâlneşte ramul senzitiv al nervului trigemen
rezultatul este contracţia musculară echilibrată şi simetrică.
B.
C.
D.
E.
(pag. 562)
În cadrul terapiei prin proteze totale, după înregistrarea relaţie centrice, verificarea reperelor acesteia urmăreşte
poziţia excentrică a condililor
poziţia centrică a condililor
18
A.
linii mediane corespondente
contact ocluzal pe toată suprafaţa bordurilor machetelor de ocluzie
contact ocluzal doar în zona anterioară a bordurilor machetelor de ocluzie.
B.
C.
D.
E.
(pag. 562)
În cadrul terapiei prin proteze totale, metoda memoriei ocluzale LEJOYEUX de determinare a relaţiei centrice prezintă următoarele particularităţi
se utilizează metoda înscrierii grafice
macheta de ocluzie mandibulară prezintă trei platouri acoperite cu ceară inlay
19
A.
şablonul maxilar prezintă trei ace înscriitoare
şablonul mandibular prezintă trei ace înscriitoare
şablonul maxilar prezintă trei platouri acoperite cu ceară inlay
B.
C.
D.
E.
(pag. 560)
În cadrul terapiei prin proteze totale, metoda autoocluzorului Lende de determinarea a relaţiei centrice prezintă următoarele caracteristici
este foarte precisă
autorul consideră că orice obstacol aşezat pe traiectoria de închidere mandibulară determină glisarea mandibulei spre o poziţie excentrică
20
A.
dispozitivul de înregistrare este format din şase plăcuţe
dispozitivul de înregistrare este format din două plăcuţe
nu poate transmite laboratorului reperele pentru alegerea dinţilor artificiali.
B.
C.
D.
E.
(pag. 560-561)
Pag. 152 din 157
În cadrul terapiei prin proteze totale, metoda de determinare a relaţiei centrice cu centrocordul Optow prezintă următoarele particularităţi
sistemul de înregistrare prezintă o plăcuţă maxilară, una mandibulară şi o a treia ca intermediar de fixare
plăcuţa maxilară are un vârf de înscriere grafică plasat anterior şi două vârfuri stabilizatoare în zonele laterale
21
A.
plăcuţa maxilară are patreu vârfuri de înscriere grafică
în zonele laterale ale plăcuţei mandibulare, aparatul prezintă sisteme de fixare ale unor resorturi
se bazează pe aplicarea unor stimuli electrici preauricular.
B.
C.
D.
E.
(pag. 561)
Tema nr. 67
Etape ale terapiei prin proteze totale. Proba machetelor
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 568-582
Care din urmatoarele afirmatii privind controlul ocluzorului si al machetelor protezelor totale este falsa?
ocluzorul nu trebuie sa aiba joc in balama
planul median al modelelor sa corespunda cu cel al ocluzorului
1
A.
contrapiulita sa fie desfacuta
pe model sa fie trasate liniile caninilor
pe model sa fie trasata curbura sagitala a crestei edentate
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 568)
Daca DVO este marita :
pacientul are un facies imbatranit
santurile peribucale sunt accentuate
2
A.
dintii sunt putin vizibili
pacientul are un facies crispat
rosul buzelor este diminuat
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 576)
Daca la pronuntarea fonemei V aceasta seamana cu F:
dintii superiori sunt prea scurti
dintii superiori sunt oralizati
3
A.
dintii frontali inferiori sunt lingualizati
macheta superioara este prea extinsa
dintii superiori sunt vestibularizati
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 579)
Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul machetelor protezelor totale este falsa?
stabilitatea machetei se verifica prin apasari alternative pe zona premolara si molara
macheta nu trebuie sa aiba mentinere la proba
4
A.
controlul extinderii machetei mandibulare se face cu gura intredeschisa
baza machetei superioare nu interfera cu miscarile functionale
baza machetei trebuie extinsa sa cuprinda zona de inchidere palatinala posterioara
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 570)
Care dintre urmatoarele afirmatii privind examinarea pacientului protezat total este falsa?
linia mediana interincisiva superioara se suprapune pe planul medio sagital al fetei
curbura vestibulara simetrica
5
A.
fata ocluzala a dintilor superiori sa fie vizibila
vizibilitatea dintilor sa fie corelata cu varsta
curbura incizala sa se incadreze in armonia fetei
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 571)
Controlul machetei protezei totale superioare presupune:
baza machetei nu va fi dislocata de miscarile functionale
la aplicari alternative de presiune pe zona laterala nu va fi dislocata
6
A.
baza machetei nu trebuie sa se extinda posterior
macheta trebuie sa aiba o mentinere minima
baza machetei nu trebuie sa ocoleasca frenul buzei superioare si bridele
B.
C.
D.
E.
(pag. 570)
Pag. 153 din 157
La examinarea pacientului protezat total din profil:
buza superioara este mai proeminenta decat cea inferioara
buza inferioara este mai proeminenta decat cea inferioara
7
A.
marginea vestibulara a machetei va bomba pragul narinar
daca buzele nu se ating DVO este prea mare
creasta vestibulara proeminenta nu impune corectie chirurgicala
B.
C.
D.
E.
(pag. 571-572)
DVO micsorata se manifesta prin:
aspect imbatranit al faciesului
facies crispat
8
A.
santuri peribucale accentuate
buzele nu intra in contact
rosul buzelor diminuat
B.
C.
D.
E.
(pag. 576)
DVO marita se manifesta prin:
santuri peribucale accentuate
facies crispat
9
A.
buzele nu intra in contact
dintii sunt prea vizibili
facies imbatranit
B.
C.
D.
E.
(pag. 576)
La examinarea pacientului protezat total cu gura intredeschisa se urmareste:
curbura vestibulara sa fie simetrica
linia mediana interincisiva superioara sa se suprapuna pe planul medio-sagital al fetei
10
A.
curbura incizala paralela cu marginala a buzei inferioare
armonie dento-somato faciala
intre fetele vestibulare ale premolarilor si obraji sa nu existe spatiu
B.
C.
D.
E.
(pag. 575)
La controlul ocluzorului si al machetelor protezelor totale se verifica:
absenta jocului in balama
pe ocluzor sa fie trasata curbura sagitala
11
A.
pe modele sa fie trasata linia planului de ocluzie
contrapiulita sa nu fie fixata
pe modele sa fie trasate liniile caninilor
B.
C.
D.
E.
(pag. 568)
Ce conditii trebuie sa indeplineasca arcadele artificiale ale protezelor totale:
dintii realizeaza unitati masticatorii de cate 2 dinti
cei 6 frontali ocupa spatiul dintre cele 2 linii canine
12
A.
linia mediana interincisiva sa corespunda cu cea de pe model
directia curburii sagitale sa fie convergenta cu cea a crestei mandibulare
dintii laterali trebuie montati excentric fata de mijlocul crestei
B.
C.
D.
E.
(pag. 569)
Ce reguli trebuie sa indeplineasca dintii montati pe protezele totale?
sa respecte curbura incizala notata in fisa
dintii sa realizeze unitati masticatorii de 3 dinti
13
A.
dintii laterali sa fie montati pe mijlocul crestei
dintii laterali sa fie montati si pe tuberozitate
dintii laterali montati pana la 0,5 cm de marginea distala
B.
C.
D.
E.
(pag. 569)
Ce obiective se urmaresc la controlul machetelor protezelor totale?
macheta sa aiba mentienere minima
lipsa miscarilor de basculare la presiuni alternative pe zonele laterale
14
A.
extinderea marginilor machetelor se verifica cu gura deshisa maxim
la miscarile functionale machetele nu vor fi mobilizate
baza machetei nu se va extinde la nivelul zonei de inchidere palatinala posterioara
B.
C.
D.
E.
(pag. 570)
La controlul bazelor din ceara ale machetelor protezelor totale se urmareste:
sa respecte limitele functionale ale campului protetic
versantul vestibular sa fie concav
15
A.
versantul lingual al machetei inferioare modelat concav
ceara sa aiba o culoare apropiata de gingia naturala
bazele de ceara acopera 1/3 anterioara a tuberculului piriform
B.
C.
D.
E.
(pag. 570-571)
Pag. 154 din 157
Daca la controlul machetelor protezelor totale exista o diferenta de 1mm intre RC si IM se impune:
pastrarea relatiilor intermaxilare actuale si pe proteza finita
se efectueaza slefuiri selective
16
A.
se vor modifica relatiile intermaxilare pe protezele finite
machetele se tin timp indelungat in gura pentru a permite inmuierea cerii si repozitionarea dintilor
se determina relatiile intermaxilare din nou
B.
C.
D.
E.
(pag. 577-578)
Ce zone ale campului protetic edentat se despovareaza?
tuberculul piriform
sutura intermaxilara
17
A.
papila incisiva
exostozele
zona de inchidere palatinala posterioara
B.
C.
D.
E.
(pag. 581)
Ce reguli se respecta cand se graveaza modelul pentru proteza totala?
gravarea se face de catre tehnician
profunzimea sa fie de 2/3 din depresibilitatea tesuturilor
18
A.
profunzimea sa fie mai mare pentru valurile palatine verticale
profunzimea sa fie mai mare pentru valurile palatine orizontale
gravarea se face pe modelul functional
B.
C.
D.
E.
(pag. 580-581)
Ce reguli trebuiesc respectate atunci cand se foliaza modelul preliminar pentru proteza totala?
zonele foliate sunt stabilite de catre medic
grosimea zonelor foliate variaza intre 0,25 si 1 mm
19
A.
tehnicianul va hasura pe model zonele foliate
se va corela folierea torusului cu rezilienta crestelor
crestele milohioidiene ascutite nu se foliaza
B.
C.
D.
E.
(pag. 581)
Corectarea DVO la proba machetelor se poate face:
prin lipirea unor benzi de ceara pe fetele ocluzale ale premolarilor si molarilor
scoaterea din ceara a dintilor si montarea unui val de ceara
20
A.
prin lipirea unor benzi la nivelul dintilor frontali
cand DVO este prea mare se recomanda reluarea fazei de determinare a relatiilor intermaxilare
remontarea dintilor in ceara respectand DVO corecta
B.
C.
D.
E.
(pag. 576-577)
Tema nr. 68
Verificarea si adaptarea protezelor mobile
Bibliografie asociata temei:
N. Forna (coordonator), C. De Baat, L. Lascu, M. Pauna - Protetica dentara Vol. II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2011.
pag. 583-593
Care dintre urmatorii factori nu cauzeaza bascularea protezelor?
montarea dintilor pe mijlocul crestei
montarea dintilor excentric
1
A.
erori de amprentare
folierea insuficienta a torusului palatin
rezilienta crescuta a mucoasei fixe
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 586)
La o proteza corect efectuata:
dintii sunt pozitionati excentric pe creasta
fata interna prezinta asperitati
2
A.
fata externa este lustruita
limita posterioara a protezei maxilare este ingrosata
marginile protezei sunt subtiri
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 585)
Care dintre urmatoarele cauze nu provoaca bascularea protezei:
atrofii accentuate ale osului alveolar
rezilienta crescuta a mucoasei fixe
3
A.
montarea dintilor pe mijlocul crestei
situarea arcadelor in culoarul neutral
extinderea protezei pe 2/3 ale tuberculului piriform
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 586)
Pag. 155 din 157
Care dintre urmatoarele cauze nu provoaca bascularea protezei de pe campul protetic:
erori de amprentare
atrofia exagerata a crestei alveolare
4
A.
folierea torusului palatin
montarea dintilor in afara crestei edentate
lustruirea fetei externe a protezei
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 586)
Care dintre urmatoarele indicatii privind igiena protezei si cavitatii orale nu este adevarata:
proteza se va spala cu pasta de dinti
protezele se mentin in solutii de curatat in timpul noptii
5
A.
proteza se va spala cu sapun si apa
gingiile se vor masa si curata zilnic
igienizarea protezei se face deasupra unui vas cu apa
B.
C.
D.
E.
*
(pag. 591-592)
Pentru controlul mentinerii protezei se fac urmatoarele teste:
tractiune oro-vestibulara pe fata lingual pentru verificarea inchiderii in zona centrala lingual
tractiune oro-vestibulara pe fata lingual pentru verificarea inchiderii la nivelul tuberculului piriform
6
A.
presiune vestibuo-orala pe fata vestibulara a incisivilor pentru zona centrala linguala
tractiune verticala pentru aprecierea inchiderii totale
tractiune pe fata vestibulo-orala a incisivilor inferiori pentru controlul inchiderii in zona linguala centrala
B.
C.
D.
E.
(pag. 586-587)
Pentru retusarea protezelor se respecta urmatoarele reguli:
pacientul va purta proteza cel putin 6-8 ore inainte de control
se marcheaza zonele fara leziuni cu creion chimic
7
A.
se folosesc freze de marimi corespunzatoare pentru piesa dreapta
fata interna se lustruieste in urma retusarii
primul control se face la 24 de ore dupa inserarea protezelor
B.
C.
D.
E.
(pag. 583)
Ce se urmareste la controlul extra-oral al protezei?
dintii sa fie aliniati corect
fata interna poate prezenta plusuri
8
A.
limita posterioara a protezei este ingrosata
fata interna a protezei nu prezinta urme de gips
marginile protezei sunt rotunjite
B.
C.
D.
E.
(pag. 585)
Pentru controlul stabilitatii protezei se verifica:
absenta bascularii in plan frontal cu presiune digitala la nivelul incisivilor
absenta bascularii in plan transversal cu presiune digitala la nivelul premolarilor si molarilor
9
A.
dintii sa fie montati in culoarul neutral
proteza se extinde pe 1/3 din tuberculul piriform
dintii sa fie montati pe mijlocul crestei
B.
C.
D.
E.
(pag. 588)
Ulceratia si inflamatia tesuturilor subiacente protezelor totale se datoreaza:
contacte premature
imperfectiuni ale bazei protezei
10
A.
DVO prea mica
DVO prea mare
supraextensia marginilor
B.
C.
D.
E.
(pag. 584)
Ulceratia si inflamatia tesuturilor subiacente protezelor totale se datoreaza:
igienei orale deficitare
boli sistemice si avitaminoze
11
A.
corp strain sub proteza
nerespectarea planurilor de ocluzie
fata interna nu a fost lustruita
B.
C.
D.
E.
(pag. 584)
Lipsa mentinerii protezelor totale este cauzata de:
contacte premature
supraextinderea marginilor
12
A.
perforatii ale bazei
supreaextensia marginilor
marginile protezei sunt rotunjite
B.
C.
D.
E.
(pag. 586-587)
Pag. 156 din 157
Ce factori contribuie la pierderea stabilitatii protezelor totale?
margini prea scurte ale protezei
montarea dintilor pe mijlocul crestei
13
A.
DVO prea mare
plasarea incorecta a planului de ocluzie
DVO prea mica
B.
C.
D.
E.
(pag. 586)
Cauzele bascularii transversale a protezelor totale pot fi :
montarea dintilor laterali pe mijlocul crestei
montarea dintilor laterali in afara crestei
14
A.
extinderea bazei pe 1/3 din tuberculul piriform
atrofii accentuate ale osului alveolar
rezilienta scazuta a mucoasei fixe
B.
C.
D.
E.
(pag. 588)
Cauzele bascularii transversale a protezelor totale pot fi :
erori de amprentare
atrofia exagerata a crestei alveolare
15
A.
folierea torusului palatin
extinderea pe 2/3 a tubercului piriform
montarea dintilor pe mijlocul crestei
B.
C.
D.
E.
(pag. 588)
Ce masuri se iau in vederea imbunatatirii mentinerii protezei totale?
se degajeaza frenul buzei superioare
se subtiaza si se scurteaza marginile la nivelul zonelor Eisenring
16
A.
se scurteaza marginile la nivelul tuberculului piriform
se scurteaza la nivelul zonei de inchidere posterioare
se degajeaza ligamentul pterigo-maxilar
B.
C.
D.
E.
(pag. 588)
Ce masuri de igiena se recomanda pacientului purtator de proteze totale?
sa curete proteza cu pasta de dinti
sa curete si maseze zilnic gingiile cu o periuta moale
17
A.
sa curete proteza cu sapun
sa pastreze proteza intr-o solutie de curatat pe timpul noptii
sa nu foloseasca substante adezive
B.
C.
D.
E.
(pag. 591-592)
Ce probleme poate intampina purtatorul de proteze totale:
masticatie dificila
inflamatia mucoasei crestei edentate
18
A.
la incizia alimentelor protezele se desprind
dificultati in vorbire
disconfort produs de purtarea protezelor
B.
C.
D.
E.
(pag. 592)
Corectarea relatiilor ocluzale ale protezatului total se face:
cu ajutorul hartiei de articulatie pe fiecare hemiarcada
cu ajutorul pietrelor de mici dimensiuni
19
A.
se verifica montarea corecta a dintilor
mandibula este condusa de catre medic in RC
se foloseste hartia de articulatie in forma de potcoava
B.
C.
D.
E.
(pag. 590)
Care sunt zonele la nivelul carora pot aparea frecvent leziuni la purtatorii de proteze totale?
torusul-mandibular
bridele vestibulare laterale
20
A.
crestele acoperite de mucoasa rezilienta
zonele retentive ale crestelor edentate
tuberozitatea maxilara
B.
C.
D.
E.
(pag. 583)
Pag. 157 din 157