Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

Instituția publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie"Nicolae Testemiţanu"

FACULTATEA FARMACIE

Catedra Tehnologia Medicamentelor

Lucrare de Curs

Mașini de condiționare și ambalare a comprimatelor si capsulelor. Materiale moderne utilizate pentru

ambalarea primară a formelor farmaceutice solide.

A efectuat: Ursachi Doina, grupa 104

Conducător științific: Ciobanu Nicolae

conferențiar universitar

Chișinău 2015

Cuprins1. Introducere

2. Mașini de condiționare și ambalare a comprimatelor si capsulelor

3. Materiale moderne utilizate pentru ambalarea primară a formelor farmaceutice solide

4. Bibliografie

I. Introducere Comprimatele reprezintă un produs solid care conține o singură sau mai multe doze

de substanță activă destinată spre administrare orală. De cele mai multe ori, denumirile de

comprimate si tablete sunt intrebuintate ca sinonime, in unele tratate sunt considerate ca forme

medicamentoase aparte,care difera prin modul de preparare.

Denumirea de comprimate are ca origine verbul latin comprimo-comprimare (a presa,

a comprima) și se referă la modul de preparare, pe cînd denumirea de tabletă derivă de la

cuvantul latin tabula, tabuletta (tablă, tabliță) și se referaă la forma exterioară a preparatului. 

Invenția comprimării prafurilor este atribuită lui W. Brockedon, care obține brevet în 1843

pentru presarea pulberilor în matriță. Aceasta metodă însă nu a fost destul de apreciată și în parte

a fost uitată, astfel ca în anul 1873, profesorul Rosenthal într-o comunicare menționează ca

invenție proprie prepararea pilulelor comprimate. Fabricarea comprimatelor a fost începuta de

farmacistul T. Dunton din Philadelphia, cu mașina sa, brevetată în 1876.

Comprimatele, la început, nu au avut popularitate. După brevetarea invenției lui

Brockedon au trecut 42 de ani pîna cînd au aparut comprimatele pentru prima dată ca preparate

oficiale, și anume în farmacopeea britanică în anul 1885. La noi în țară, abia în 1943, în ediția V-

a a Farmacopeei este oficializat acest produs. Acest lucru se explică prin faptul că comprimatele

de la început au fost preparate mai mult în condiții industriale și în farmacopeele din trecut

figurau numai produsele care se preparau în farmacie. Astazi este una dintre formele

medicamentoase cel mai des întrebuințate.

Capsulele reprezintă un produs solid tare sau moale care are diferite dimensiuni și

conține o singură doză desubstanță activă destinată spre administrare orală.

Ele sunt administrate mai ales pe cale orală (deşi sunt şi capsule utilizate pe alte căi: rectală,

vaginală etc.) şi se folosesc pentru a uşura ingerarea, pentru a masca gustul şi mirosul neplăcut al

unor substanţe, pentru a mări stabilitatea preparatelor sau pentru a dirija acţiunea

medicamentului într-o anumită porţiune a tubului digestiv.

În mod curent termentul de "capsulă medicinală" sau de "capsulă" se utilizează pentru

preparatul farmaceutic format din înveliş şi conţinutul medicamentos care se ingerează

împreună. În FR X, monografia "Capsulae" se referă la: "preparatele farmaceutice formate din

învelişuri care conţin doze unitare de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare,

destinate administrării pe cale orală". După materialul din care este confecţionat învelişul,

capsulele medicinale se împart în: amilacee şi gelatinoase.

În activitatea de producţie exista doua situații majore. Prima, este aceea când produsul

final este deja foarte bine pus la punsct, cu o reţetă stabilă şi în toate etapele de producţie unul

deja

unul deja foarte bine pus la punct, se cunosc toate detaliile şi toţi parametrii necesari.

A doua situaţie – cea în care produsul final este realizat în colaborare cu departamentul

de cercetare, când se fac treceri ale parametrilor şi cunoştinţelor de la stadiul experimental de

laborator, la cel intermediar şi în final în stadiul de regim continuu de fabricaţie. Cel de-al doilea

este mai rar, dar se realizează pentru că în mod constant apar medicamente noi, formulări noi ale

unor medicamente proaspete sau se schimbă furnizorii unei substanţe active sau a unor excipienţi

şi astfel toată formularea nouă trebuie testată.

Pentru a satisface cerinţele pieţei cu un anumit produs, acesta îşi începe viaţa în

departamentul de producţie, în aria de cântărire, unde se aduc din depozit materiile prime deja

testate de departamentul de analize.

II. Mașini de condiționare și ambalare a comprimatelor si capsulelor

Procesul de fabricare începe cu pregatirea și dozarea substanțelor necesare preparării

medicamentelor conform rețetei. Acestea sunt eliberate

din depozit în urma unor solicitări efectuate de către

Seful Echipei de Preparare. Materiile prime sunt

introduse în aria de cîntărire printr-un sas de desprafuire

și decontaminare. Operatorul realizează receția

cantitativă (cantitatea primită să corespundă celei scrise

pe Ordinul de Primire) și calitativă (se verifică codurile

și termenul de valabilitate.

Figura 1. Omogenizator

În funcţie de reţetă materiile prime (substanţe active,

excipienţi, substanţe de pudrare, substanţe pentru lianţi, filmul

polimeric pentru filmarea comprimatelor, etc.) se cântăresc, se trec

într-un BIN de capacitate mare sau mică în funcţie de produs sau în butoaie de inox şi se trec mai

departe pe fluxul tehnologic.

În acest caz apar două situaţii. Produsele trecute în BIN

(fig.2) sunt de cele mai multe ori, produse care nu necesită operaţiile de mixare cu un liant,

granulare, calibrare. BIN-ul este transportat la un omogenizator şi după stocat în aria

Figura 2. Recipient tip BIN

intermediară. Produsele trecute în butoaie de inox (fig.3) sunt cele

care vor merge la etapa de granulare.

A doua etapa în procesul de fabricare al unui

medicament o reprezintă formarea granulei. Omogenatul este

umectat cu o soluție liant specifică produsului (de ex., soluție

formată din apă purificată și alcool etilic farmaceutic). Amestecul umezit se vacuumează

în tancul de granulare al echipamentului Ghibli 200 (fig.4).

Aici are loc uscarea în condiții de temperatură și timp bine stabilite. La sfarșitul procesului se

determină umiditatea în cadrul laboratorului de control interfazic, iar dacă aceasta corespunde

DFS, se va realiza procesul de granulare. Acesta are loc într-o moară calibratoare (fig.5) cu

ochiuri de dimensiuni specifice fiecarui produs, iar apoi, granula uscată se prudeaza.

A treia etapa o reprezinta comprimarea granulei pudrate. Binul este fixat pe un

elevator și ridicat deasupra echipamentului de comprimare. Printr-o valvă prevazută cu o

garnitura ce asigură etanseitatea, binul este ,,conectat’’ la țeava de alimentare a echipamentului.

Se alimentează o morișcă ce asigură umplerea specifică a celulelor de comprimat. Asupra acestor

celule actionează 27 de pistoane ce exercită forțe aproximativ egale, obținîndu-se, în final,

comprimatul. Acestea sunt preluate pe un desprăfuitor vibrator cu spilară modulară, iar apoi sunt

depozitate în recipienți speciali.

O etapa facultativa o reprezintă filmarea. Acest procedeu se aplică doar unor anumite

comprimate și reprezintă acoperirea acestora cu film polimeric . Unele substanţe/formule

Figura 3. Recipient tp butoi inox

Figura 4. GHIBLI 200 Figura 5. Moara calibratoare

medicamentoase necesită aceste operaţii de filmare pentru a proteja substanţa activa şi excipienţii

de anumiţi factori (temperaturi extreme, radiaţii UV) dar şi un rol important în farmacodinamie

pentru că unele substanţe necesita o eliberare întârziată şi o rezistenţă la degradările enzimatice

sau acide din diferite compartimente (saliva, sucuri gastrice sau intestinale). După toate aceste

operaţiuni avem un produs farmaceutic final, cu aspect comercial, pregatit pentru vinzare.

Ultima etapa din cadrul fabricarii unui medicament o reprezintă ambalarea acestuia.

Până la începerea procesului de ambalare, ariile primare şi secundare trebuiesc aprovizionate cu

materiile prime necesare. Şeful echipei de ambalare emite o solicitare de materiale către

“Depozitul Central de Ambalaje”, iar operatorii şi responsabilii de linia de ambalare fac recepţia

calitativă şi cantitativă a materialelor de ambalare. Materialele de ambalare se referă la pliante,

prospecte, etichete autocolante, role de folie PVC, PVC/PVDC, folie aluminiu inscripţionată. Se

verifică conformitatea materialelor de ambalare tipărite cu maşterele în vigoare prezente în

dosarul de fabricaţie. Materialele de ambalare secundară colectivă şi de expediţie sunt stocate pe

europaleti şi se referă la pliante, prospecte, folie termocontractabilă, banda autoadezivă

personalizata, cutii de carton, autocolante.

Ambalarea are trei etape:

1). Ambalarea primara sau blisterizarea (realizarea blisterelor din folie PVC/PVDC,

înserția comprimatelor/capsulelor în blistere și lipirea foliei de aluminiu imprimată, stantarea

seriei și a datei de expirare). Maşina de ambalat în blistere este dotată cu camera video şi sistem

de analiza. Se verifică astfel umplerea blisterelor cu comprimate şi înregistrează blisterele

incomplete pe care le rejectează. Maşinile sunt dotate cu un sistem de alimentare (feeder) al

comprimatelor. Este format dintr-o pâlnie de alimentare, oala vibratoare, cuva de depozitare praf

şi elevatorul pentru comprimate SWIFT-LIFT. Pe lângă acestea maşina de ambalat are şi o placă

Figura 6. Echipament de comprimare granula Figura 7. Desprafuitor

cu cifre şi contraserie care ștanţează seria şi valabilitatea produsului pe blister, foarfecă de tăiere

blistere şi banda transportoare către ambalarea secundară.

Figure 8. Masina de ambalare primara – IMA

În TR200 (fig.9) și în Farmapack (fig.10) se realizează ambalarea în blistere de PVC/PVDC, iar

în Clinipack, în blistere de aluminiu.

2). Ambalare secundară (introducerea blisterelor și prospectelor în cutii individuale).

La ambalarea secundară se realizează un pliant cu două blistere şi un prospect. Folia de aluminiu

trebuie să aibă imprimată numele produsului, concentrația în substanța activa, tipul de produs:

comprimat, comprimat filmat sau capsulă.

Figura 9. TR200 Figura 10. Clinipack

3). Ambalarea colectivă (formarea de pachete de 10 cutii individuale în folie

termocontractila și introducerea lor în cutii mari de carton, de expediție).

Comprimatele se ambalează în cutii din material plastic, metal, flacoane de sticlă,

cutii de carton, tuburi de sticlă sau metal. Comprimatele se ambalează la loc uscat şi, în unele

cazuri, ferit de lumină. Periodic (6 luni-1 an) comprimatele vor fi verificate în ceea ce priveşte

timpul de dezagregare. Ambalarea comprimatelor se face în cutii din material plastic, cutii de

carton, tuburi sau flacoane de sticlă sau de metal. Foarte avantajoasă este ambalarea între două

folii de celofan, material plastic sau aluminiu, fiecare comprimat având astfel un ambalaj

propriu, mult mai ferit de acţiunea agenţilor atmosferici şi având un aspect estetic şi calităţi

igienice mult mai bune.

Masina de cartonat (NP-CHM-80)  Masina este utilizata pentru ambalarea in cutii a produselor farmaceutice si a altor

produse similar, integrand functiile de pliere, formare, deschidere si umplere a cutiei, printare lot

si lipire.Control PLC si fotoelectric pentru o buna coordonarea a tuturor partilor masinii.

La aparitia unei erori, masina se opreste automat si afiseaza motivul erorii. Poate fi utilizata

separat sau impreuna cu alte masini de ambalat.

Figura 11. Echipament de ambalare secundara

Figura 12. Masina de cartonat (NP-CHM-80)

Mașina automată de supra-amabalaj (NP-OW-300)Masina este utilizata pentru ambalarea automată în folie a cutiilor, cu aplicații în

industriile farmaceutica. Inlocuiește ambalarea cutiilor în hartie și reduce costurile de ambalare

cu aproape 95%. Ambalarea cutiilor în folie elimină umezeala și praful. Mașina poate fi utilizată

împreuna cu mașina pentru formarea cutiilor.

Figura 13. Masina automata de supra-amabalaj (NP-OW-300)

Mașina electronica de numarat (NP-CM-8)

 Mașina electronică de numarat este utilizată pentru numararea tabletelor (inclusiv a

tabletelor cu forme special), capsulelor, tabletelor din gel si a majoritații pastilelor.

Figura 14 Masina electronica de numarat (NP-CM-8)

Marea varietate a materialelor plastice utilizate pentru ambalare creează dificultăţi

majore în reciclarea lor. Până când vor deveni disponibile sisteme mecanice accesibile de

sortare a materialelor plastice, cel mai simplu mod de a identifica materialul de ambalaj este prin

intermediul codificării. Sistemul de codificare constă într-o săgeată închisă, completată fie cu un

număr, fie cu o abreviere pentru tipul de material (figura 1).

Figura 1. Codificarea ambalajelor din materiale plastice

PETE l - polietilenă tereftalat; HDPE 2 - polietilenă de înaltă densitate; V 3 - vinil (inclusiv policlorură de vinil); LDPE 4 - polietilenă de joasă densitate; PP 5 – polipropilenă; PS 6 – polistiren; OTHER 7 - alte materiale plastice, inclusiv materiale multistratificate

III. Materiale moderne utilizate pentru ambalarea primară a formelor farmaceutice solide

Folia din aluminiu este la ora actuală materia primă cea mai utilizată pentru ambalarea

capsulelor şi a tabletelor în industria farmaceutică deoarece este cea mai eficientă “barieră” în

calea unor factori externi care pot afecta proprietăţile medicamentelor. Datorită caracteristicilor

sale, folia din aluminiu pentru blistere protejează eficient impotriva microbilor, bacteriilor şi a

altor microorganisme, care ar putea pune în pericol atât calitatea medicamentelor cât şi sănătatea

celor care le consumă. Blisterele ce au ca material-suport  folia din aluminiu sunt eficiente şi

împotriva umezelii, un alt factor care poate deteriora produsul farmaceutic.

Siguranţa, flexibilitatea aluminiului şi modalitatea simplă de aplicare, reprezintă

caracteristici care dovedesc utilitatea practică, dar şi eficienţa acestui mod de ambalare în blistere

cu folie din aluminiu imprimată. De aceea Grupul SUNIMPROF ROTTAPRINT vine în

întâmpinarea solicitărilor producătorilor de medicamente, prin comercializarea  foliei din

aluminiu colaborând în acest scop cu furnizori recunoscuţi pe plan internaţional pentru calitatea

materiei prime. Profesionalismul şi seriozitatea, caracteristici de bază în cadrul Grupului

SUNIMPROF ROTTAPRINT, garantează realizarea unor produse la cele mai înalte standarde

calitative pentru că noi ţinem la ETICHETĂ!

Materialele de bază din care se obţin ambalajele sunt: materialele celulozice, sticla,

materialele metalice, materialele plastice, lemnul.

a) Caracteristicile ambalajelor din materiale celulozice. În această grupă intră lemnul și

produsele din pastă de lemn / celuloză (hârtie, cartoane).

Lemnul, ca material de ambalare, este puternic concurat de cartonul ondulat şi

materialele plastice (răşini, substanţe tanante, uleiuri eterice, care pot influenţa caracteristicile

organoleptice ale produselor ambalate). Din cauza compoziţiei şi umidităţii, ambalajele din lemn

constituie un mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor. Principalele caracteristici ale

materialului lemnos sunt: rezistenţă bună la solicitări mecanice; rezistenţă bună la uzură;

conductibilitate electrică scăzută; este ecologic.

Lemnul este utilizat în special la confecţionarea ambalajului de transport.

utilizate în domeniul ambalajelor se pot clasifica după: gramaj, compoziţie, destinaţie.

Principalele tipuri de cartoane utilizate în ambalarea mărfurilor sunt: cartonul duplex,

triplex, cartonul ondulat (format din unul până la patru straturi netede şi unul sau trei straturi

ondulate din hârtie inferioară sau superioară de ambalaj, unite între ele cu un adeziv). Cartonul

ondulat poate fi combinat cu diferite materiale (lemn, materiale plastice), în scopul obţinerii unor

tipuri de ambalaje mai eficiente şi cu proprietăţi îmbunătăţite. Cartonul ondulat este utilizat la:

ambalarea produselor care necesită protecţie împotriva şocurilor şi presiunii exterioare;

confecţionarea cutiilor cu microcaneluri (la nivelul ambalajelor primare); ambalajele

secundare (cutii de prezentare); ambalajele terţiare (sub forma învelişurilor de protecţie în

jurul paletelor de transport încărcate).Hârtia şi cartonul supuse unor tratamente specifice au

proprietăți superioare (crește rezistenţa la: grăsimi, gaze şi hidrocarburi, soluţii apoase, acizi

slabi şi alcalini, la radiaţiile ultraviolete etc.).

b) Caracteristicile ambalajelor din materiale plastice

Materialele plastice au determinat o adevărată revoluţie în domeniul ambalajelor prin

posibilităţile noi oferite, comparativ cu materialele considerate tradiţionale (materialele

celulozice, metalice, sticlă).

Principalele produse obţinute din materiale plastice destinate ambalării sunt: filme, folii şi

materiale complexe: foliile flexibile;

Ambalajele flexibile din PE (polietilenă), PP (polipropilenă), PVC (policlorură de vinil),

PET (polietilenă tereftalat), PA (poliamidă) sunt utilizate, în principal, sub formă de straturi

barieră sau lianţi în materialele complexe de ambalare. Materialele plastice utilizate în domeniul

ambalajelor prezintă o serie de avantaje: masă specifică redusă, impermeabilitate, sunt inodore,

rezistente la acţiunea agenţilor chimici, au o bună stabilitate dimensională etc. Proprietăţile

specifice ale foliilor şi filmelor de ambalaj sunt: transparenţă, rezistenţă la radiaţii ultraviolete şi

infraroşii, sudabilitate şi posibilitate de lipire, posibilităţi de imprimare.

Foliile de aluminiu sunt folosite în special la ambalarea medicamentelor sensibile, care

absorb din mediul exterior. În alegerea ambalajului din tablă de aluminiu trebuie să se ţină seama

de: caracteristicile produsului: valoarea pH-ului, masa, volumul, densitatea, durata de

conservare; metoda de ambalare, incluzând tipul de maşină de ambalare şi caracteristicile

acesteia. Alte cerinţe se referă la produsele puternic acide (pH < 3,5), la care folia de aluminiu

trebuie lăcuită. Foliile pentru ambalajul de aluminiu pot fi acoperite cu materiale plastice, cum ar

fi: polietilenă de joasă densitate (HDPE) sau polipropilenă (PP), aceasta din urmă când este

necesar să suporte temperaturi sau operaţia de vidare. Avantajele utilizării foliei de aluminiu

următoarele: proprietăţi de barieră foarte bune; posibilităţi de tipărire; nu este toxică;

d) Caracteristicile ambalajelor din sticlă

Sticla este un material care deţine o pondere importantă în sectorul ambalajelor, fiind

utilizată cu precădere la ambalarea produselor lichide sau vâscoase. Este utilizată pe scară largă

în industria farmaceutică, la ambalarea produselor chimice etc. Avantajele utilizării sticlei ca

material de ambalare sunt următoarele: este impermeabilă la gaze, vapori, lichide; este inertă din

punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare şi nu pune probleme de compatibilitate cu

produsul ambalat; este un material igienic, uşor de spălat şi care suportă sterilizarea; nu transmite

şi nu modifică gustul alimentelor; este transparentă, permiţând vizualizarea produselor; poate fi

colorată, aducând astfel o protecţie suplimentară a produsului împotriva radiaţiilor ultraviolete;

este un material rigid care poate fi realizat în forme variate; are o bună rezistenţă la presiuni

interne ridicate, este reciclabilă.

Utilizarea sticlei ca material de ambalaj prezintă şi dezavantaje legate de: rezistenţa

mică la şoc mecanic, rezultând dificultăţi în transport şi depozitare; rezistenţă scăzută la şoc

termic. Având în vedere faptul că sticla intră în contact direct cu medicamentele, ambalajele din

sticlă fac subiectul unor prevederi obligatorii în vederea protecţiei sănătăţii . Aceste prevederi indică

valorile limită admisibile pentru cantităţile de plumb şi cadmiu din compoziția sticlei.

e) Materiale complexe de ambalare

Ambalajele mai pot fi realizate dintr-o combinaţie de materiale ca, de exemplu:

carton/folie de aluminiu/mase plastice; servesc uzual la ambalarea produselor granulate sau sub

formă de pulberi . Avantajele utilizării acestor materiale: cutiile pot fi încălzite la temperaturi de

până la 130°C; au greutate mică, ceea ce conduce la scăderea costurilor de transport,

impermeabilitate la vapori de apă şi la diferite gaze. Principalele dezavantaje sunt: preţul ridicat,

termenul de valabilitate de 12 luni poate fi garantat numai pentru anumite produse, rezistenţă

mecanică mai scăzută. În funcţie de materialele folosite, ambalajele complexe se pot clasifica în:

*materiale complexe pe bază de aluminiu (au ca strat intern polietilena de joasă densitate

ocazional, polipropilena. În alegerea stratului intern trebuie să se ţină seama de compatibilitatea

dintre material şi produsul ambalat.

Ca material de acoperire pentru stratul exterior pot fi folosite următoarele materiale:

celofan, folii de poliester şi de polipropilenă. Domeniile de utilizare: ambalarea produselor

sensibile la umiditate (în acest caz se folosesc complexe de tipul celofan + aluminiu +

polietilenă) şi ambalarea lichidelor şi a produselor vâscoase); *materiale complexe pe bază de

hârtie şi carton .

Bibliografie:

http://library.usmf.md/old/ebooks.php?key=b18

http://library.usmf.md/index.php/biblioteca-electronica-didactica/farmacologie/35-

tehnologia-medicamentelor-industriale

A.Rostomi, Hodjegan, M.R. shiran, T.J.Grattan in,“Drug Development and Industrial

pharmacy” june 2002 vol-28, 5: 533-543.

Raymond mohrle, Liberman abd Lachman“Effervescent Tablet” “SPI pharma”

Pharmaceutical dosage form Tablets, Vol-I

Eichman J.D and Robinson, J.R. Mechenistic in “Studies on Effervescent induced

permeability enhancement”, Pharmaceutical Research- 1998,15(6),925-930.

http://nomenclator.amed.md/

http://biblioteca.regielive.ro/farmacie/comprimate-farmaceutice-182803.html

https://www.scribd.com/doc/134467949/Comprimate-Si-Drajeuri