manipularea in discursul politic

7/29/2019 Manipularea in Discursul Politic

1/6

Guliciuc Alexandra

Stiinte Politice,an III

Manipularea prin discursul politic

Discursul politic este o constructie ce sustine si promoveaza interese; problema carese pune este multitudinea de interese aparute. Pentru a se ajunge la satisfacereaintereselor se ajunge la minciuna, la imoralitate si la manipulare in politica.

Practica manipularii opiniei publice este foarte veche, iar tehnicile specifice s-au

diversificat si rafinat de la o epoca la alta. Cteva arme folosite pentru a manipula arputea fi : discursul politic, ca metoda de dezinformare, folosirea notorietatii pentruautentificarea informatiilor eronate sau trunchiate, lansarea unor atacuri politiceprin intermediul mediei ori al tertilor politici, pentru mascarea intereselor reale,campanii de presa demarate la comanda politica, denigrarea sau ocuparea agendeimedia cu scandaluri fabricate, in vederea abaterii atentiei de la alte teme de realinteres, promovarea de false modele politice, zvonistica si intoxicarea sunt doarcateva dintre metodele folosite zilnic de politicieni pentru indeplinirea obiectivelorpersonale sau de partid[1].Conform specialistilor teoriei comunicarii, manipularea

reprezinta o actiune de influentare prin mijloace neviolente, a optiunilor unorsegmente ale populatiei sau a populatiei in ansamblul ei, in vederea realizarii unorobiective, prin inducere intentionata in eroare. In procesul de manipulare esteimportant ca subiectii asupra carora se exercita actiunea de manipulare sa fie convinsica actioneaza pe baza realitatii si ca pornesc de la premise corecte, in conformitate cupropriile idei si interese.

Metodele prin care diverse personaje interesate manipuleaza opinia publica suntmultiple. Discursul politic de pilda, are ca scop de cele mai multe ori, nu transmiterea

unui mesaj clar catre propriul electorat, ci mai degraba, dezinformarea electorilorcelorlalte partide. Deseori, personalitatile politice ori mass-media exprima, indiscursul lor, opinii doar critice si nu argumente bazate pe informatii care sa sustinaconcluzia adoptata. Acest tip de manipulare se bazeaza pe notorietatea persoanei careemite verdictul si care, prin girul prestigiului, ii confera si autenticitate.

Exista mai multe forme de manipulare: manipulare pozitiva care este in acord cunormele rationalitatii cat si cu normele moralitatii care actioneaza in vedereasatisfacerii binelui comun si manipulare negativa, care la rndul ei poate fi

intentionata si neintentionata. Manipularea se face prin minciuna. Unii mint fara sa-si


2/6


3/6

totala a realitatii. De asemenea nu trebuie s-i fac apariia afirmatiile contradictorii.Pentru a fi credibil trebuie sa ai consecventa in opinii si credine, trebuie sa fiiconsecvent doctrinei / ideologiei din care faci parte.

O dovada de inconsecventa este cea din timpul campaniei electorale, situatie in care

una se afirma in fata electoratului inainte de alegeri si altceva dupa preluarea puterii.

Ceea ce este si mai grav este sfidarea opiniei publice prin prezentarea denaturata arealitatii. In acest domeniu descrierea realitii este un mijloc si nu un scop care saduca la legitimarea puterii. Un alt caz de ncercare de manipulare este prezentareadiferita a faptelor. Intotdeauna exista tendinta de a te valoriza pozitiv pe tine sau pegrupul de interese pe care-l reprezinti si de a valoriza negativ pe cei ce reprezintapartea adversa. Exagerarea mizei este des folosita pentru a captiva si influentaelectoratul in campanii electorale. Maleficul numar parlamentar 322, ori iminentainstaurarii dictaturii basesciene au fost teme folosite zilnic in discursul politic dinperioada campaniei pentru Referendum. Des folosite in societatea romaneasca sunt sizvonurile oficiale precum si intoxicarea. Surse credibile oficiale interne suntsintagme folosite de mass-media pentru lansarea pe piata a unor mesaje, de cele maimulte ori neadevarate, fara asumarea vreunei responsabilitati.

Dar daca metoda zvonisticii urmareste doar punerea in circulatie a unui anumit mesaj,tehnicile de intoxicare sunt mult mai subtile. Sondajele de opinie, topurile, testeleformative ori dezbaterile televizate sunt cateva dintre metodele folosite in mod curentpentru inducere in eroare sau pentru crearea unor false curente favorabile anumitor

teme ori fabricarea si promovarea unor false personalitati politice (cel mai elocventexemplu in acest sens este Gigi Becali).

Pentru a putea detine puterea avem nevoie de doua variabile intelegerea siconvingerea. Intelegerea este conditia necesara pentru a legitima un grup sau unindivid dar nu si conditia suficienta. Cea care indeplineste amandoua caracteristicieste convingerea este suficient sa convingi auditoriul de ideile tale pentru a-linfluenta. Pe de alta parte convingerea este temeiul rational al legitimarii puterii iaractiunea este temeiul practic al legitimarii. Sunt destule cazuri in care existaconvingere dar aceasta nu e urmata de o actiune. Max Weber face distinctia intre etica

responsabilitatii si etica convingerii.

Politica pune alaturi trei termeni foarte importanti: pasiune, intuitie si responsabilitate.Din aceasta cauza nu putem spune ca cele doua etici se exclud. Destinatarii eticiiconvingerilor fac politica nu numai cu capul ci si cu pasiune si intuitie. Ceilalti, careapartin eticii responsabilitatii se gandesc inainte de toate la urmarile previzibile alefaptelor sale si implicit la raspunderea fata de ele. Max Weber este de parere ca celedoua etici nu se exclud reciproc ci se completeaza si numai impreuna alcatuiesc omuladevarat, acel om care poate avea vocatie politica.[4]

Adevarul in politica poate fi uneori in contradictie cu interesele unui grup sau altuia.Se pune intrebarea ce ar trebui sacrificat: adevarul sau interesul? De cele mai


4/6

multe ori se sacrifica adevarul deoarece interesul e mult mai puternic. Alteori apareideea raului cel mai mic. Se aduce in discutie alegerea acestuia pentru realizareaintereselor pe care le promoveaza. Alteori se aduce in discutie sacrificarea adevaruluiin numele unei cauze nobile. Dar nu se stie daca aceste cauze nobile se bazeaza pe

neadevaruri sau cauzele nobile ale puterii coincid cu cauzele nobile ale populatiei.Atingerea unor teluri bune este conditionata adeseori de folosirea unor mijloaceindoielnice sau cel putin periculoase din punct de vedere moral precum si deprobabilitatea unor efecte secundare negative. Nici o etica din lume nu poate spunecand si in ce masura scopul corect din punct de vedere moral scuza mijloacelepericuloase sau efectele secundare nedorite. Sacrificarea intereselor in politica duce laaparitia compromisului si a adevarului convenabil unei parti si alteia nu. Cand sesacrifica adevarul avem de-a face cu o falsificare a cunoasterii. Exista o limita pana lacare putem intinde sacrificiul adevarului, dar si sacrificiul intereselor celorlalte

grupuri in favoarea grupurilor pe care puterea le reprezinta. A depasi aceasta limitainseamna a pune sub semnul intrebarii functionarea normala a puterii. In aceste cazurise instaleaza compromisul politic.

In acest caz se pot instala contradictii intre discursul politic si valorile morale. Adeseaactorii politici propovaduiesc binele societatii dar cand ajung la putere fac numai rau.Altii utilizeaza caile raului in obtinerea si manifestarea autoritatii. Discursul politicare in componenta sa mai multe caracteristici care pot influenta adevarul [5].

O caracteristica importanta a discursului politic este ambiguitatea intentionata care

mareste sansele de a influenta decizia indivizilor. Alta caracteristica este caracteruldisimulat al mesajului: nu intotdeauna ceea ce spun liderii si indivizii politici coincid cuintentiile adevarate. Alte doua caracteristici care pot si chiar influenteaza opiniapublica sunt tonalitatea imperativa si substratul explicit polemic. Toate acestecaracteristici ale discursului politic duc la o denaturare a adevarului, a realitatii [6].

Am fi imorali si nerealisti sa pretindem o moralitate absoluta in politica dar la fel deimorali am fi daca am gandi ca functionarea unui regim politic este posibila fara ominima morala. Cei care vor sa intre in politica trebuie sa fie constienti de existentaacestor paradoxuri etice si mai ales constienti de ce pot deveni ei sub presiunea lor.

Max Weber este de parere ca cel ce cauta mantuirea sufletului sau si salvarea altorsuflete nu o face pe calea politicii care are cu totul alta sarcina, sarcina ce nu poate fidusa la bun sfarsit decat cu manuirea fortei, avand in vedere ca principalul mijloc alpoliticii este constrangerea [7].

Politica inseamna alaturi de pasiune si intuitie si o tenace si lenta lupta cuimposibilul; nu se obtine pobilul daca nu s-ar fi incercat mereu imposibilu l[8]= primatul adevarului in politica.

Nu este clar nc dac discursul politic propriu-zis a aprut odat cu afirmarea

retoricii sau odat cu inventarea politicii n sine. Ce trebuie s fac un discurs? Dacel i propune s-i conving pe toi, el e cusiguran ratat. Dac i va propune s fie


5/6

cea mai frumoas ncercare lingvistic rostit vreodat, el va fi lamentabil ca ieficien. Iar dac nu-i propune nimic, este chiar posibil s ias bine. "Trebuie s levorbescei nu gndesc ca mine - ei gndesc invers dect mine - eu va trebui s mprefac, ntr-un fel, c gndesc la fel ca ei". Nu este obligatoriu ca aceasta s fie

secvena exact a raionamentului implicat in constructia unui discurs politic, darelementele sale constitutive nu pot fi altele. Motivaia este arareori o uurin i oplcere deosebit de a ine discursuri iar daca se ntmpl ca intr-adevar aceasta sa fiemotivatia, oratorul este un caz special, cu mari anse de a reui sa convinga[9].

n rest, obiectivul oricrui orator improvizat este s pstreze atenia publicului suprintr-o disimulare a propriului interes pentru bunstarea general sau printr-o tacticadoptat pe moment, n funcie de diferitele reacii ale asculttorilor. De aceea,discursurile cele mai complicate i de aceea supuse celor mai multe studii sunt celefr public, unde avantajul relaxrii aparente este devansat de absena feed-back-ului

general, element crucial n reglarea nivelului textual si paratextual implicat.

Exist i n acest sens unele posibiliti de manipulare care sunt evidente, dar i altelesubliminale. De exemplu, pentru discursul radiofonic, ntrebrile, invocaiile iexclamaiile retorice sunt redundante, pentru c sunt realmente adresate nimnui,atta timp ct la un moment dat nu poate fi determinat un adversar evident, iar acesteprocedee au fost concepute cu precdere pentru confruntrile directe. n schimb, este

profitabiltactica Churchill, care rezid n utilizarea, n acelai text, a multorelemente tip slogan originale, alctuindu-se o concentrare de fraze care rmn nmemorie asociate numelui celui care le-a rostit.

O alt tactic util, mai ales n situaiile limit este aceea a gentlemanului careconsta in a oferi ascendentul moral unui inamic potenial, eventual celui care a nvinsdeja, mai nti cu scopul de a te menine n lupt, prin realinierea argumentelor n aafel nct s accepi pierderea unei btlii, dar nu a rzboiului, apoi, pentru a schimban mod subtil poziia fa de admiratorii adversarului, n aa fel nct acesta s piardmult din sprijinul lor dac atac imediat pe acelai subiect n faa cruia i se pare c actigat.

n campaniile electorale, limbajul ia forma discursurilor politice i a sloganurilor,

fiecare din acestea viznd ctigarea unei pri ct mai mari a electoratului; astfel, unprocent destul de mare din voturi este datorat calitilor oratorice ale candidatului imodalitii de realizare a discursului.

n cartea Los Moelle, Pierre Dac afirm urmtoarele: un discurs politic bun nutrebuie s vorbeasc despre nimic, dar s lase impresia c vorbete despre toate.Ceea ce intereseaz la un discurs politic nu este doar coninutul su, ci ntr-o maremsur i forma care mbrac ideile.

Din cele prezentate este evident c arta de a vorbi n public este foarte important,

pentru c pune la ndemna tuturor un instrument foarte puternic: fora de a-iconvinge pe ceilali. Desigur, rmne la latitudinea fiecruia modul n care alege s


6/6

foloseasc aceast for. Nu trebuie s ne mire c unii o folosesc aa cum trebuie, nfolosul binelui i adevrului, n timp ce alii o folosesc n scopuri reprobabile. nultim instan este vorba de o alegere cu privire la valorile i credinele fa de carene raportm existena. Arta de a vorbi rmne ns elementul cheie n devenirea

individual, de vreme ce este demonstrat faptul c realizarea personal n societateimpune aptitudini deosebite de comunicare i cu precdere aptitudini de a vorbi npublic. Chiar i locurile de munc eminamente tehnice au nevoie de oameni care stie s comunice, pentru c nu e suficient ca un om s aib idei strlucite, el trebuie sfie capabil s le formuleze pe nelesul celor din jur, pentru a le putea pune n aplicare.

Cu alte cuvinte, prin limbaj, un grup poate s ctige chiar acordul deplin, de durat,al acelora al cror sprijin i este necesar. Mai mult, sunt de prere cercettorii ndomeniu, dialogul i rspunsul la dialog este cel ce d msura puterii politice i,nicidecum, exacerbarea forei. Este limpede faptul c realitatea lingvistic, grefat pe

cea politic, scoate n eviden rolul de cadru al limbajului, de teren de manifestare, ntimp ce finalitile pur politice sunt cele n baza crora se opereaz att seleciaterminologic, ct i cea a strategiilor discursive.

Toate acestea ne conduc la afirmaia pertinent, c limbajul, strategia discursiv istrategia politic sunt interdependente, ele servind n primul rnd persuadrii i, mai

puin, transmiterii de informaie. Ele sunt cele care ofer terenul dejoc al manipulriipolitice.

Bibliografie:

[1] Balandier, Georges, Scena puterii, Oradea, Editura AION, 2000.

[2] Barnes, J.A,. Sociologia minciunii, Iai, Editura Institutului European, 1998.

[3] Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Bucureti, Editura Nemira, 1996.

[4] Weber, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Editura Anima, 1992.

[5] Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Bucureti, Editura Nemira, 1996.

[6] Weber, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Editura Anima, 1992.

[7] Sftoiu, Claudiu, Jurnalismul politic, Bucureti, Editura 3, 2003.

[8] Slvstru, Constantin, Discursul puterii, Editura Institutul European, 1999.

[9] Roca, Luminia, Mecanisme ale propagandei n discursul de informare, Iai, EdituraPolirom, 2006.

manipularea in discursul politic

Documents