management energetic modulul 03 utilizare eficienta a energiei

Săptămâna nr. 1

PiaŃa serviciilor energetice, în contextul ştiin Ńei

serviciilor

1. Subiect: Audituri termoenergetice complexe

2. Disciplina: Auditul Termoenergetic

3. Profesor: Conf.dr.ing. Roxana P ătraşcu

4. Obiective

Aprofundarea cunoştinŃelor fundamentale de conversia energiei, economia de

energie şi politica energetică, compatibilitatea sistemelor energetice cu mediul natural şi

social.

Cunoaşterea metodelor a mijloacelor şi sistemelor complexe de măsurare,

monitorizare şi control centralizat în termoenergetică şi în domeniul mediului. Stabilirea

modului de procesare a rezultatelor măsurării şi interpretarea rezultatelor, în vederea

elaborarii auditului termoenergetic.

Cunoaşterea şi aprofundarea problemelor energetice ale consumatorilor finali de

energie termică, transformatorilor de energie şi a problematicilor aferente tipurilor de surse

de energie şi amplasarea lor în raport cu consumatorii.

Utilizarea eficientă a energiei termice, cunoaşterea definiŃiei şi rolului diverşilor

indicatori de performanŃă energetică.

Însuşirea cunoştiinŃelor privind elaborarea etapizată a bilanŃurilor energetice pe

diverse contururi simple şi complexe.

Însuşirea cunoştiinŃelor privind elaborarea etapizată a auditului energetic pe diverse

contururi simple şi complexe.

Însuşirea cunoştiinŃelor privind elaborarea şi implementarea programelor de

eficienŃă energetică.

PiaŃa serviciilor energetice, în contextul ştiinŃei serviciilor

2

Rolul managerului şi auditorului energetic prin prisma serviciilor din domeniul

energetic, pe scena eficienŃei energetice.

FinanŃarea proiectelor de eficienŃă energetică.

5. PiaŃa serviciilor energetice, în contextul ştiin Ńei serviciilor

5.1 Aspecte generale privind ştiin Ńa serviciilor

Necesitatea inov ării serviciilor

Creşterea ponderii serviciilor în industrie reprezintă o realitate a acestei perioade.

Scala şi complexitatea sistemelor de servicii dispersate global creşte rapid, la fel ca şi

importanŃa utilizării eficiente, efective şi sustenabile a resurselor - pe măsură ce serviciile

devin o sursă tot mai importantă de creare de valoare în economiile moderne.

TendinŃa actuală este de a plăti mai mult pentru experienŃă, consultanŃă, informaŃie,

garanŃii, utilizare de infrastructură şi leasing decât pentru posesia de bunuri, creşterea şi

realizarea acestora. Căutarea, obŃinerea, instalarea, mentenanŃa, reactualizarea şi

dispunerea de produse consumă adesea mult mai mult timp şi resurse decât producerea

şi cumpărarea lor - oferind astfel oportunităŃi mari pentru inovarea eficientă şi sustenabilă

a serviciilor.

Programele guvernamentale (cu componenta economică, energetică, de

administraŃie, comerŃ şi aprovizionare, îngrijirea sănătăŃii, financiar-bancară şi asigurări) şi

cele ale organizaŃiilor sunt tot mai complexe pentru a corespunde gamei de cereri de

servicii în creştere:

• Pentru indivizi şi familiile lor inovarea serviciilor contribuie la o viaŃă

sănătoasă şi productivă în mediul urban şi rural - dorinŃa fiecărei generaŃii

pentru o viaŃă mai împlinită;

• Pentru societăŃi, inovarea serviciilor furnizează soluŃii unor probleme majore,

de exemplu globalizarea, îmbătrânirea populaŃiei;

3

• CapabilităŃile organizaŃiilor de a crea valoare împreună cu acŃionarii pot fi

îmbunătăŃite prin inovarea serviciilor;

• Accesul la surse de informaŃii şi spaŃiile on-line permit crearea de noi afaceri

de servicii;

• Inovarea serviciilor are impact asupra interacŃiunilor client-furnizor şi

îmbunătăŃeşte experienŃa de găsire, obŃinere, instalare, menŃinere,

reactualizare şi dispunere de produse;

• Inovarea serviciilor poate asigura auto-servicii mai bune care elimină

perioadele de aşteptare permiŃând un acces 24/7 prin dispozitive moderne,

de ex. telefoane mobile, web browsere, call centres.

5.2 Concepte, abordare interdisciplinar ă pentru studiul, proiectarea şi

implementarea sistemelor de servicii - sisteme comp lexe

Ce este Ştiinta Serviciilor sau SSME(D)?

ŞtiinŃa Serviciilor se ocupă cu studiul serviciului şi a sistemelor de servicii.

Exemple de servicii:

• transporturi: trenuri, avioane;

• servicii de cazare şi alimentatie: hoteluri, restaurante;

• infrastructurăşi utilităŃi: telefonie, electricitate;

• guvernanŃă: poliŃie, pompieri;

• financiar: bănci, investiŃii;

• comerŃ cu ridicata;

• comerŃ cu amănuntul;

• arte, divertisment şi recreere;

• servicii profesionale: medicină, avocatură;

• servicii educaŃionale: licee, universităŃi;

• servicii IT: subcontractare, consultanŃă;

• servicii pentru afaceri: consultanŃă, subcontractare;


4

• servicii administrative şi de suport.

Rolul ştiin Ńei serviciilor în inovarea serviciilor

ŞtiinŃa serviciilor [SS] este o nouă disciplină pentru inovarea serviciilor şi sistemelor

de servicii cu metodologie ştiinŃifică; conform SS contribuŃiile clienŃilor joacă un rol major în

procesele de servicii pentru producerea rezultatelor serviciilor. Aceasta face ca persoanele

(clienŃii) să reprezinte una dintre componentele majore ale unui sistem de servicii.

Un sistem de servicii este, conform SS, un ansamblu de configuraŃii de persoane,

tehnologie, propuneri de valoare interconectând sisteme interne şi externe, şi informaŃie

partajată (limbaj, procese, metrici, preŃuri, principii de acŃiune, strategii şi legi).

Pentru inovarea serviciilor este necesară o analiză multi-dimensională, prin

abordare după ciclul de viaŃă (se consideră etapele de planificare, proiectare şi operare a

serviciilor). Pentru etapa de proiectare a serviciului se analizează cum şi cînd un serviciu

este compus sau creat din alte servicii.

În consecinŃă, pentru inovare a serviciilor fundamentată ştiinŃific este necesară un

nou tip de cercetare multidisciplinară, pe aspectele:

• apropierea etapelor de fundal şi terminal client în proiectarea serviciilor -

influenŃa auto-serviciilor cu informaŃie intensivă şi a serviciilor web în calitatea

serviciilor;

• modele de proiectare a serviciilor - o abordare mai sistematică pentru

corelarea proiectării şi inovării serviciilor.

Un concept fundamental pentru cercetarea în SS în scop de inovare a serviciilor îl

reprezintă logica dominantă de tip servicii (LD-S). Acest cadru conceptual e construit pe

concepte de:

• resurse operante: sunt adesea intangibile (de ex. cunoaştere şi competenŃe)

şi sunt capabile de a acŃiona asupra resurselor de tip operand (de ex.

resurse naturale) şi / sau asupra altor resurse operante;

• generarea resurselor: are trei aspecte esenŃiale: crearea resurselor,

integrarea resurselor, îndepărtarea rezistente.

5

Tabelul 1 prezintă detaliile schimbarilor de la logica dominantă de tip bunuri (LD-B)

la logica dominantă de tip servicii (LD-S), generate prin prisma cercetărilor fundamentale

pentru inovarea serviciilor.

Tabelul 1. Schimbări de la LD-B la LD-S prin prisma inovării susŃinută prin C-D

De la LD-B... ... La LD-S

Resurse operand Resurse operante

AchiziŃie de resurse Generarea resurselor →

crearea resurselor

integrarea resurselor

îndepărtarea rezistenŃei

Bunuri şi Servicii Exercitare servicii şi ÎnŃelegere

PreŃ Propunere de valoare

PromoŃie Dialog

LanŃ de aprovizionare ReŃea de creare a valorii:

LanŃul valorii

ConstelaŃia valorii

Maximizare a comportării ÎnvăŃare prin schimb

"Marketing pentru..." Marketing colaborativ →

"Marketing cu..."

Ştiin Ńa, Managementul şi Proiectarea Serviciilor (SSME)


6

Reprezint ă:

• un termen introdus pentru a descrie Ştiinta Serviciilor ;

• abordare interdisciplinară pentru studiul, proiectarea, şi implementarea

sistemelor de servicii - sisteme complexe în care grupări specifice de oameni

şi tehnologii acŃionează pentru a crea şi transfera valoare altora;

• SSME a fost definită ca o aplicare a ştiinŃei, managementului, şi disciplinelor

inginereşti în activităŃile pe care o organizaŃie le realizează în beneficiul – şi

împreună cu altă organizaŃie

Premize:

• serviciile capătă o pondere din ce în ce mai mare în toate activităŃile de

afaceri, incluzând şi activităŃile bazate pe producŃia de bunuri, iar firmele îşi

orientează principalele funcŃii spre modele competitive, bazate pe calitatea

serviciului şi inovări ale serviciului

• globalizarea a conectat lumea din punct de vedere economic, tehnologic şi

social - se pune din ce în ce mai mult accentul pe agregarea produselor şi

serviciilor în soluŃii orientate pe client, oferite de companii integrate la nivel

global

• toate economiile depind din ce în ce mai mult de cunoaştere şi de folosirea

informaŃiei pentru crearea de beneficii, astfel încât conceptul de „serviciu” a

ajuns să domine:modelele teoretice; strategiile de firmă; politicile de

guvernare corporativă (corporate governance); procesele decizionale şi, în

mod virtual, toate afacerile şi relaŃiile sociale.

Stiin Ńa Serviciilor este un termen ce defineşte acoperitor o nouă disciplină

denumită Ştiin Ńa, Proiectarea şi Managementul Serviciilor - SPMS (Service Science,

Management and Engineering - SSME).

În esenŃă, Ştiin Ńa Serviciilor abordează studiul sistemelor de servicii şi a

propunerilor de valoare. Reprezintă integrarea mai multor domenii de cercetare a

serviciilor şi disciplinelor pentru servicii, dintre care pot fi amintite economia serviciilor

(service economics), marketingul serviciilor (service marketing), operaŃii pentru servicii

7

(service operations), managementul serviciilor (service management), calitatea serviciilor

(service quality) - în special satisfacŃia consumatorului, strategii pentru servicii (service

strategy), ingineria serviciilor (service engineering), managementul resurselor umane din

domeniul serviciilor (service human resource management) - în special în firmele

profesionale de servicii, service computing, lanŃuri de aprovizionare pentru servicii (service

supply chain) - în special eSourcing, proiectarea serviciilor (service design),

productivitatea serviciilor (service productivity) şi evaluarea serviciilor (service

measurement).

Ştiin Ńa Serviciilor este similară ŞtiinŃei Calculatoarelor, dar la un nivel mai larg.

Succesul ŞtiinŃei Calculatoarelor nu rezidă în definiŃia ca ştiinŃă fundamentală (de exemplu

fizica sau chimia) ci constă în capacitatea acesteia de a conecta diverse discipline, cum

sunt matematica, electronica şi psihologia pentru a rezolva probleme care reclamă

prezenŃa tuturor acestor discipline şi utilizarea unui limbaj care demonstrează un scop

comun. În acelaşi mod, ŞtiinŃa Serviciilor poate fi considerată o sferă interdisciplinară care

permite economiştilor, specialiştilor în ştiinŃe sociale, în ştiinŃa şi ingineria calculatoarelor,

în legislaŃie, matematicienilor (pentru a numi doar un mic subset de discipline) să

coopereze pentru a realiza un scop mai larg - analiza, construcŃia, managementul şi

evoluŃia celor mai complexe sisteme realizate până în prezent: sistemele de servicii .

Ştiin Ńa Serviciilor apare ca un domeniu de sine stătător. Scopul acestei ştiinŃe este

acela de a descoperi logica de bază a sistemelor complexe de servicii şi să stabilească un

limbaj comun şi un cadru partajat pentru inovarea serviciilor. Pentru aceasta trebuie

adoptată o abordare interdisciplinar ă în cercetarea şi educa Ńia în sisteme de servicii .

Ştiin Ńa Serviciilor se refera la curricula, instruire şi programe de cercetare

create pentru a învăŃa grupuri Ńintă să aplice discipline ştiinŃifice, inginereşti şi de

management care integrează elemente de ŞtiinŃa Calculatoarelor, ŞtiinŃa Sistemelor,

Cercetare OperaŃională, Inginerie Industrială, Strategia Afacerilor, ŞtiinŃe ale

Managementului, ŞtiinŃe Sociale şi LegislaŃie pentru promovarea inov ării în scopul creării

de valoare de către organizaŃii pentru clienŃi şi investitori/acŃionari, valoare ce nu ar putea

fi atinsă prin aplicarea izolată a acestor discipline.

O interpretare alternativă a conceptului SPMS (SSME - Service Science

Management and Engineering) este SSME(D), concept care include în definiŃie

P(roiectarea) - Design. În această accepŃiune, pot fi luaŃi în considerare şi factori stilistici,

artistici, estetici, importanŃi pentru experienŃă utilizatorului în raport cu serviciul.


8

Astfel, SPMS - Ştiin Ńa, Proiectarea şi Managementul Serviciilor (Service

Science, Management and Engineering - SSME) este considerată a fi:

• un termen introdus pentru a descrie ŞtiinŃa Serviciilor;

• abordare interdisciplinară pentru studiul, proiectarea, şi implementarea

sistemelor de servicii - sisteme complexe în care grupări specifice de oameni

şi tehnologii acŃionează pentru a crea şi transfera valoare altor grupări

specifice;

• aplicare a ştiinŃei, managementului, şi disciplinelor inginereşti în activităŃile pe

care o organizaŃie le realizează în beneficiul – şi împreună cu altă

organizaŃie.

Astăzi, SPMS se constituie într-un apel la mediul academic, industrie / mediul de

afaceri şi guverne pentru abordarea mai sistematic ă a inov ării în sectorul serviciilor -

care este cel mai mare sector economic în majoritatea Ńărilor industrializate, şi care devine

rapid cel mai mare sector economic în Ńările în curs de dezvoltare.

De asemenea, SPMS este propusă că o disciplină academică şi un domeniu de

cercetare cu rol mai degrabă complementar - decât înlocuitor – al multor discipline deja

existente ce contribuie la cunoaştere în domeniul serviciilor.

Inovarea proiectării serviciilor este o parte componentă a inovării serviciilor. în

prezent, cele două direcŃii majore ale inovării serviciilor sunt următoarele:

• Productizarea serviciilor : include standardizarea şi modularizarea

proceselor de servicii;

• Servitizarea produselor : este un proces de schimbare de strategie în care

companiile producătoare de bunuri (fabricaŃie) îşi însuşesc orientarea către

servicii şi / sau dezvoltă servicii mai multe şi mai bune.

La nivelul disciplinelor academice , în prezent, sunt descoperite blocurile

fundamentale constructive ale sistemelor de servicii şi modul în care acestea pot fi

combinate pentru a reflecta realitatea, se dezvoltă scheme de clasificare a resurselor,

împreună cu drepturile de acces asociate, acordurile la nivel de servicii, standarde şi

protocoale, mecanisme de securitate, proprietate intelectuală şi metode de revenire din

9

eroare. Sunt stabilite perspective multiple asupra sistemelor de servicii (cum sunt furnizor,

consumator, autoritate de guvernantă, competitor, partener, angajat) în scopul introducerii

unor abordări sistematice asupra inovării în servicii. Există de asemenea încercări de

pionierat în direcŃia dezvoltării unei perspective normative în ceea ce priveşte modul în

care sistemele de servicii pot fi descrise şi a modului în care comportamentul acestora

poate explicat, incluzând modelul de contact al consumătorului (Customer Contact model),

modelul GAPS al calităŃii serviciilor (Service Quality GAPS model), logică dominantă de tip

servicii, Teoria Unificată a Serviciilor (Unified Theory of Service), Service as Leasing, şi

Teoria Sistemelor Munca (Work Systems Theory).

La nivelul instrumentelor practice , apar de asemenea instrumente, metode şi

seturi de date pentru utilizare practică. Ele furnizează puncte de plecare pentru practicienii

care care încearcă să stabilească un cadru şi să evidenŃieze spaŃiul problemei pe mai

multe niveluri. Aceste instrumente practice sunt utilizate nu numai pentru a modela

procese de afaceri, ci şi agenŃii guvernamentale şi sectorul public. Sunt dezvoltate de

asemenea instrumente şi metode pentru a modela evoluŃia industrială, aflată în atenŃia

economiştilor şi teoreticienilor organizaŃiilor. De asemenea, s-au dezvoltat şi sunt larg

acceptate astăzi arhitecturile orientate spre servicii (SOA), care descriu „serviciile”

asociate tehnologiei informaŃiei şi care susŃin atât activităŃile cât şi practicile de afaceri.

5.3 Clasificarea general ă a disciplinelor în SPMS

ŞtiinŃa Serviciilor reprezintă un domeniu interdisciplinar care integrează ştiinŃe

inginereşti, tehnologie şi ştiinŃe sociale (incluzând afaceri şi legislaŃie), al cărei scop este

acela al co-creării de valoare împreună cu consumatorii.

În accepŃiunea tradiŃională a definiŃiei, serviciul cuprinde activităŃi, proceduri şi

performanŃe (Berry, 1993), (Zeithaml, 2006). Totuşi, perspectiva actuală asupra serviciului

este mult mai largă, serviciul reprezentând “ aplicarea competenŃelor – aptitudini şi

cunoştinŃe – în beneficiul altei părŃi”, aceste competenŃe putându-se manifesta într-o

combinaŃie complexă de bunuri, bani, activităŃi şi instituŃii (Vargo, 2008). Logica dominantă

de tip servicii îmbrăŃişează conceptul de co-creare de valoare, în acest caz valoarea nu

mai este valoare de schimb (i.e. un produs tangibil creat exclusiv în cadrul firmei şi

schimbat cu consumatorul), ci este valoare în utilizare, adică valoare co-creată împreună,

între consumator şi firmă, pentru obŃinere de beneficiu (Ng, 2008), (Payne, 2008),

(Prahalad, 2003). Prin consumator înŃelegem în sens larg consumatorul final care plăteşte


10

efectiv şi primeşte serviciul, sau organizaŃii / consumatori ai serviciilor publice sau

consumatori care utilizează serviciile, dar nu trebuie să plătească pentru acestea (e.g.

serviciile Google).

NoŃiunea de co-creare de valoare implică abilitatea consumatorului de a co-crea

valoare, fiind o parte a capacităŃii de a oferi servicii a unei organizaŃii (Ng, 2008). Astfel,

co-crearea de valoare necesită regândirea disciplinelor tradiŃionale, de la management şi

tehnologie, până la disciplinele inginereşti şi producŃia de bunuri (tangibile). Disciplinele

tradiŃionale sunt puternic orientate către producŃia de bunuri de consum, de cele mai

multe ori implicând modele liniare de lanŃuri de aprovizionare şi modele liniare de la

proiectare la fabricaŃie. Această organizare poate limita potenŃialul unei organizaŃii de a

construi sisteme optimale pentru co-crearea de valoare, deoarece, spre deosebire de

modelele liniare, serviciile implică de cele mai multe ori „constelaŃii de valoare” (care

sugerează o abordare, cu mai multe perspective). În acest fel, organizaŃiile sunt provocate

să se orienteze către o cultură a serviciului, un proces cunoscut sunt de numele de

transformarea serviciului (Ng, 2009). Orientându-se către o cultură a serviciului,

organizaŃiile au posibilitatea de a defini noi „spaŃii” pentru afaceri, ce nu erau disponibile

anterior.

Prin disponibilitatea noilor tehnologii TIC, în special bazate pe Internet, astfel de

capabilităŃi bazate pe tehnologii TIC pot fi furnizate că servicii - “as a service”- astfel încât

serviciului i se poate aloca acum un domeniu propriu – ştiinŃa Serviciilor – care să se

focalizeze pe producŃia de cunoştinŃe despre modul cel mai bun în care poate fi co-creată

valoarea, şi modul în care poate fi configurat un sistem de servicii format din oameni,

tehnologii şi produse, pentru a integra ceea ce este mai bun dintr-o gamă largă de

discipline.

ŞtiinŃa Serviciilor nu poate fi definită prin intersectarea unui anumit număr de

discipline, ci este văzută ca o uniune a ideilor tradiŃionale asupra serviciilor, a disciplinelor

academice, experienŃelor şi practicilor. în baza acestei premize, se poate structura un

sistem de clasificare a disciplinelor pentru ştiinŃa Serviciilor (figura 1), format din 8 grupe

de discipline, la nivelul de bază al fiecărui grup aflandu-se discipline academice

tradiŃionale: ştiinŃa, inginerie, afaceri, ştiinŃe sociale, proiectare, arte, şi aplicaŃii.

11

Cele 8 grupuri de bază de discipline sunt definite conform modului tradiŃional de

clasificare a cunoştiinŃelor: fundamente şi teorie, discipline inginereşti, afaceri, ştiinŃe

sociale, proiectare, arte şi aplicaŃii.

5.4 Direc Ńii de ac Ńiune pentru promovarea cre şterii şi inov ării serviciilor prin

educa Ńie

În prezent, factori de decizie la nivel european încearcă să dezvolte şi să

îmbunătăŃească inovarea şi competitivitatea economică, atât sub aspect general

(Commission of the European Communities, 2002) cât şi în mod special în relaŃie cu

serviciile (Commission of the European Communities, 2003a). A fost recunoscut faptul că

serviciile, precum şi inovarea în servicii, trebuie luate în considerare şi susŃinute pentru a

îndeplini obiectivele de la Lisabona, conform cărora până în 2010 Europa va deveni cea

mai competitivă şi mai dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume (Commission of

the European Communities, 2005a). Mai mult decât atât, s-a înŃeles recent faptul că

pentru atingerea unui asemenea obiectiv este necesară o definiŃie mult mai cuprinzătoare

a inovării, care să treacă dincolo de inovarea tehnologică şi să includă inovarea

organizaŃională şi inovarea în servicii (Commission of the European Communities, 2006a).

A. General

1. Educatie in Stiinta Serviciilor

2. Cercetare in Stiinta Serviciilor

3. Politici de Stiinta Serviciilor

4. Istoria Serviciilor

5. Studii de Caz

B. Bazele Serviciilor

1. Teoria Serviciilor

2. Filozofia Serviciilor

3. Economia Serviciilor

4. Modele Teoretice ale Serviciilor

5. Modele Matematice ale Serviciilor

6. Teoria Complexitatii Serviciilor

7. Teoria Inovarii Serviciilor

8. Bazele Serviciilor de Educatie

C. Ingineria Serviciilor

1. Teoria Proiectarii Serviciilor

2. Operatii in Servicii

3. Standarde in Servicii

4. Optimizarea Serviciilor

5. Ingineria Sistemelor de Servicii

6. Lanturi de Aprovizionare in Servicii

7. Managementul Proiectarii Serviciilor

8. Performantele Sistemelor de

Servicii

9. Ingineria Calitatii Serviciilor

10. New Services Engineering

11. Servicii de Calcul

12. Servicii de Tehnologia Informatiei

13. Proiectarea Serviciilor de Educatie

D. Managementul Serviciilor

1. Marketingul Serviciilor

2. Operatii in Servicii

3. Managementul Serviciilor

4. Ciclul de viata al Serviciilor

5. Managementul Inovarii Serviciilor

6. Calitatea Serviciilor

7. Managementul Resurselor Umane

8. Managementul Relatiilor cu Clientii

9. Sourcing-ul Serviciilor

10. Legislatia Serviciilor

11. Globalizarea Serviciilor

12. Afaceri de Servicii de Educatie

E. Aspecte de Personal in Servicii

1. Evolutia Sistemelor de Servicii

2. Modele de Comportament in Servicii

3. Luarea Deciziilor in Servicii

4. Personalul in Sisteme de Servicii

5. Schimbari Organizationale in Servicii

6. Aspecte Sociale in Servicii

7. Aspecte Cognitive ale Serviciilor

8. Psihologia Clientului

9. Educatia in Aspecte Umane ale Serviciilor

F. Proiectarea Serviciilor

1. Teoria Proiectarii Serviciilor

2. Metodologia Proiectarii Serviciilor

3. Reprezentarea Serviciilor

4. Estetica Serviciilor

5. Proiectarea Serviciilor in Educatie

G. Arta Serviciilor

1. Teoria Artei Serviciilor

2. Arta Serviciilor Traditionale

3. Arta Spectacolelor

4. Istoria Artei Serviciilor

5. Arta Serviciilor in Educatie

H. Industrii ale Serviciilor

1. Industria Serviciilor

2. Utilitati

3. Comert cu Ridicata

4. Comert cu Amanuntul

5. Transport si Depozitare

6. Servicii de Informare

7. Finante si Asigurari

8. Imobiliare si Inchirieri

9. Servicii Profesionale si Tehnice

10. Servicii de Management

11. Servicii Administrative si Suport

12. Servicii Educationale

13. Sanatate si Asistenta Sociala

14. Arte, Divertisment si Recreere

15. Servicii de Cazare si Alimentatie

16. Servicii de Administratie Publica

17. Alte Industrii de Servicii

Figura 1. Clasificarea disciplinelor în ŞtiinŃa Serviciilor


12

Este necesar ă o abordare interdisciplinar ă pentru educa Ńie şi cercetare în

sistemele de servicii.

A. Rolul educa Ńiei în domeniul serviciilor este acela de:

• a permite absolvenŃilor din diverse discipline să devină profesionişti T-shaped

sau inovatori adaptivi;

• a promova programe de educaŃie şi calificări în SPMS;

• a dezvolta o curricula modulară model pentru SPMS pentru învăŃământul

superior şi să o extindă la alte nivele de educaŃie;

• a explora noi metode a transmitere a cunoştinŃelor în educaŃia SPMS.

B. Rolul cercet ării în domeniul serviciilor este acela de a:

• dezvolta o abordare interdisciplinară şi interculturală a cercetării în servicii;

• construi punŃi de legătură între discipline prin schimbarea majoră a opticii în

cercetare;

• stabili sistemul de servicii şi propunerile de valoare ca şi concepte

fundamentale;

• lucra cu practicienii pentru a crea seturi de date pentru înŃelegerea naturii şi

comportamentului sistemelor de de servicii;

• crea instrumente de modelare şi simulare pentru sistemele de servicii.

C. Rolul mediului de afaceri în întâmpinarea noii culturi a serviciilor este acela de

a:

• stabili strategii de angajare a forŃei de munca şi trasee profesionale pentru

profesioniştii T-shaped;

• revizui abordările existente ale inovării în servicii şi a asigura modificări

majore pentru cercetarea în domeniul serviciilor;

• asigură finanŃarea cercetării în domeniul serviciilor;

• dezvoltă aranjamente organizaŃionale corespunzătoare pentru a îmbunătăŃi

colaborarea industrie – mediu academic;

13

• lucra cu stakeholder-ii pentru a asigura măsuri de sustenabilitate.

D. Rolul agen Ńiilor guvernamentale în susŃinerea noii culturi a serviciilor este

acela de a:

• promova inovarea serviciilor şi de a asigura finanŃarea educaŃiei şi cercetării

în SPMS;

• demonstra valoarea ştiinŃei Serviciilor pentru agenŃiile guvernamentale;

• dezvolta măsuri relevante şi dată de încredere în activităŃile de servicii

bazate pe cunoaştere intensivă;

• face ca sistemele de servicii publice să fie mai uso de înŃeles şi proactive

către cetăŃean;

• încuraja opinia publică, atelierele de lucru şi întâlnirile şi alŃi stakeholder-ii

pentru a dezvolta foi de parcurs pentru inovarea serviciilor.

Creşterea continuă a cererii pentru inovarea serviciilor are implicaŃii majore asupra

bazei aptitudinilor şi cuostintelor care o susŃin. Sunt necesari oameni care înŃeleagă şi să

poată gestioneze resurse diverse, poziŃionate global, pentru a crea valoare. De foarte

multe ori, aceste resurse sunt accesate prin intermediul tehnologiilor TIC avansate şi al

modelelor de afaceri dispuse global. Oameni cu astfel de aptitudini sunt cunoscuŃi că şi

inovatori adaptivi – adică acei profesionişti T-shaped care identifică şi realizează un flux

continuu de inovaŃie în sistemele de servicii.

În ciuda progreselor obŃinute atât la nivelul disciplinelor academice, cât şi la nivelul

instrumentelor practice, în ceea ce priveşte pregătirea în SPMS s-au identificat breşe atât

în cunoaştere, cât şi în aptitudini.

5.5 Concluzii

SPMS (SSME)SSME este o disciplină ce reuneşte înŃelegerea ştiintifică, principiile

inginereşŃi şi practicile manageriale pentru a proiecta, crea şi livra sisteme de servicii.

ŞtiinŃa Serviciilor poate fi văzută ca o activitate interdisciplinară care încearcă să

creeze mulŃimea corespunzătoare de cunoştinŃe care să constituie o punte de legătură

între diverse domenii pe baza colaborării transdisciplinare şi cross-disciplinare. Sunt

acceptate barierele de integrare, dar se încearcă construirea de punŃi de legătură între ele.


14

Acestă abordare va conduce la curricula, instruire şi programe de cercetare create

pentru a învăŃa grupuri Ńintă să aplice discipline ştiinŃifice, inginereşti şi de management

care integrează elemente de ştiinŃa calculatoarelor, cercetare operaŃională, inginerie

industrială, strategia afacerilor, ştiinŃe ale managementului, ştiinŃe sociale şi legislaŃie

pentru promovarea inovării în crearea de valoare de către organizaŃii pentru clienŃi şi

învestitori / acŃionări, valoare ce nu ar putea fi atinsă prin aplicarea izolată a acestor

discipline.

Din perspectivă practică, această abordare interdisciplinară a ŞtiinŃei Serviciilor va

ajuta la dezvoltarea unei metodologii riguroare pentru a investi în îmbunătăŃirea sistemelor

de servicii şi în proiectarea unor oferte de servicii cu valoare mare.

Din perspectivă academică, această abordare interdisciplinară a ŞtiinŃei Serviciilor

va asigură un fundament riguros pe baza căruia cercetarea şi educaŃia vor putea avansă

mult mai rapid.

Astfel, este necesar a adapta sistemele educaŃionale şi de formare continuă şi a

dezvolta curricula şi iniŃiative de training care să pregătească indivizi pentru o economie a

serviciilor cu cerinŃe tot mai mari. Aspecte tipice care nu sunt întotdeauna transmise în

programele tradiŃionale de educaŃie sunt abilităŃile de lucru în proiecte, aptitudini de

comunicare şi aptitudini de interacŃiune cu clienŃii.

Bibliografie

[1] Abe, T., 2005. What is Service Science?. The Fujitsu Research Institute: Tokyo, Japan

[2] Alter, S., et al., 2006. The Work System Method: Connecting People, Processes, and

IT for Business Results. Larkspur, California: Work System Press

[3] Amazon Web Services, http://aws.amazon.com/, Jan 15, 2011

[4] Barba, E., N. Savarese, 1991. Dictionary of Theatre Anthropology: The Secret Art of

the Performer. London, England: Routledge.

[5] Baumol, W.J., Litan, R.E., Schramm, C.J. 2007. Good Capitalism, Bad Capitalism, and

the Economics of Growth and Prosperity. Yale University Press

[6] Berry, L.L. A. Parasuraman, 1993. Building a new academic field - The case of services

marketing, Journal of Retailing, 69(1)

15

[7] Bieberstein, N., et al., 2006. Service-Oriented Architecture Compass: Business Value,

Planning, and Enterprise Roadmap. IBM Press

[8] Bryson, J.R., et al., 2004. Service Worlds: People, Organizations and Technologies.

London, New York: Routledge

[9] Chase, R.B., 2004. It's Time to Get to First Principles in Service Design Managing

Service Quality, 14(2/3)

[10] Commission of the European Communities, 2002. More Research for Europe:

Towards 3% of GDP, Communication from the Commission, COM (2002) 449 final,

Commission of the European Communities, Brussels

[11] Commission of the European Communities, 2003a. The Competitiveness of Business-

Related Services and their Contribution to the Performance of European

Enterprises, Communication from the Commission to the Council, The European

Parliament, the European Economic and Social Committee and the Committee of

the Regions, COM (2003) 747 final, Commission of the European Communities,

Brussels

[12] Indaco Legenet legenet.indaco.ro , Monitorul Oficial, Partea I nr. 628 din 29/08/2008.

[13] Regulamentul 22 decembrie 2010 (ANRE – atestare manageri energetici) , Publicat în

Monitorul Oficial 67 din 26 ianuarie 2011 (M. Of. 67/2011).

[14]www.ngo.ro/.../LEGISLATIE_MEDIU_O_MIR_245_2002_Regulament_autorizare_auto

ri_bilanturi_energetice.pdf .

[15] Legea nr. 199 /2000, privind utilizarea eficientă a energiei, republicată în Monitorul

Oficial al României Partea I, nr. 734 din 8 octombrie 2002 .

[16] Regulamentul pentru autorizarea persoanelor fizice şi juridice care au dreptul să

realizeze bilanŃuri energetice, aprobat conform Ordinului ministrului industriei şi

resurselor nr. 245 din 20.06.2002, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I,

nr. 836 din 20 noiembrie 2002),

[17] Regulamentului pentru atestarea responsabililor cu atribuŃii în domeniul gestiunii

energiei (aprobat conform Ordinului ministrului industriei şi resurselor nr. 245 din

20.06.2002, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 836 din 20

noiembrie 2002).

[18] Ghidul de pregătire şi examinare a cursanŃilor în domeniul gestiunii energiei, aprobat

prin Decizia preşedintelui AgenŃiei Române pentru Conservarea Energiei nr.

58/2003.

Săptămâna nr. 2

Prezentarea serviciilor energetice de manager

energetic şi auditor energetic




4. Obiective



social.
















Prezentarea serviciilor energetice de manager energetic şi auditor energetic

2




5. Prezentarea serviciilor energetice de manager en ergetic şi auditor

energetic

5.1 Necesitatea şi importan Ńa serviciilor energetice – manager energetic şi

auditor energetic, pe pia Ńa muncii. Cadrul legislativ

Valorificarea cu maximă eficienŃă a tuturor categoriilor de resurse (materiale,

umane, financiare, etc) constitue o cerinŃă de mare actualitate atât pentru activităŃile

productive cât şi pentru cele neproductive. Dintre categoriile de resurse enumerate mai

sus, cele materiale (resursele energetice constituind o parte importantă a resurselor

materiale) nu sunt numai scumpe ci şi epuizabile, fapt care constitue un argument în plus

în favoarea utilizării lor cu maximum de randament.

Managementul energiei şi scopul său final, maximizarea eficienŃei energetice,

presupun aplicarea sistematică a unor tehnici şi a unor proceduri dezvoltate şi

perfecŃionate.

Creşterea eficien Ńei energetice într-un contur dat, în interiorul căruia se

desfăşoară în mod organizat o activitate profitabilă, este o cerinŃă care derivă din

necesitatea mai generală ca activitatea respectivă să aducă un beneficiu maxim celui sau

celor care au investit bani pentru demararea ei.

Politică naŃională de eficien Ńă energetic ă este parte integrantă a politicii energetice

a statului şi urmăreşte:

a) eliminarea barierelor în calea promovării eficienŃei energetice şi a promovării

utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie;

3

b) promovarea mecanismelor de eficienŃă energetică şi a instrumentelor financiare

pentru economii de energie;

c) educarea şi conştientizarea consumatorilor finali asupra importanŃei şi beneficiilor

aplicării măsurilor de îmbunătăŃire a eficienŃei energetice;

d) cooperarea dintre consumatorii finali, producătorii, furnizorii, distribuitorii de

energie şi autorităŃile publice în vederea atingerii obiectivelor stabilite de politica naŃională

de eficienŃa energetică;

e) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul utilizării eficiente a

energiei şi a surselor regenerabile de energie.

Printre pârghiile prin care se ac Ńionează pentru cre şterea eficien Ńei energetice

se num ără alături de cele de natur ă,ştiin Ńific ă, tehnic ă cum sunt:

• dezvoltarea tehnologiilor eficiente sub aspect energetic;

• promovarea surselor noi şi regenerabile de energie;

şi cele care vizeaz ă component ă umană:

• managementul energiei la consumator;

• dezvoltarea şi diversificarea serviciilor în domeniul eficienŃei energetice;

• pregătirea profesională şi educaŃia în domeniul conservării energiei;

• crearea condiŃiilor propice punerii în aplicare şi promovării pieŃei de servicii

energetice;

• promovarea programelor de cooperare internaŃională pentru eficienŃa

energetică.

Cadrul legislativ existent sus Ńine necesitatea şi importan Ńa serviciilor-

manager energetic şi auditor energetic pe pia Ńa muncii

• Legea 199/2000 privind utilizarae eficientă a energiei, completată şi

modificată de Legea 56/2006;

• Legea 3/2001, privind ratificarea Protocolului de la Kyoto;

• OUG 174/2002, care prevede măsuri specifice privind reabilitarea clădirilor

de locuit multietajate, probată prin Legea 211/2003;


4

• HG 1535/2003, „Strategii de valorificare a surselor regenerabile de energie”

• HG 443/10.04.2003, promovarea producŃiei de energie electrică din surse

regenerabile de energie;

• HG 163/2004, „Strategia naŃională privind eficienŃa energetică;

• HG 219/2007, cogenerarea de înaltă eficienŃă;

• Legea 13/2007, Legea energiei electrice;

• OG 22/2008, eficienŃa energetică şi promovarea utilizării surselor

regenerabile de energie.

• Directiva 2006/32/CE (ESD)

5.2 Definirea serviciilor – manager energetic şi auditor energetic

În vederea susŃinerii abilităŃilor şi competentelor care trebuie create prin pregătirea

managerilor şi auditorilor energteici se consideră oportun definirea titualaturii serviciilor

energetice analizate, a obiectului lor de activitate, precum şi a altor termeni utili în

înŃelegerea serviciului prestat (conform OG nr. 22/2008, ordonan Ńă privind eficien Ńa

energetic ă şi promovarea utiliz ării la consumatorii finali a surselor regenerabile de

energie ).

Manager energetic - persoană fizică sau juridică prestatoare de servicii energetice

atestată, al cărei obiect de activitate este organizarea, conducerea şi gestionarea

proceselor energetice ale unui consumator.

Management energetic - ansamblul activităŃilor de organizare, conducere şi de

gestionare a proceselor energetice ale unui consumator;

Auditor energetic - persoană fizică sau juridică atestată/autorizată, în condiŃiile

legii, care are dreptul să realizeze auditul energetic prevăzut la lit. a). Auditorii energetici

persoane fizice îşi desfăşoară activitatea ca persoane fizice autorizate sau ca angajaŃi ai

unor persoane juridice, conform legislaŃiei în vigoare;

5

Audit energetic - procedura sistematică de obŃinere a unor date despre profilul

consumului energetic existent al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unei activităŃi

şi/sau instalaŃii industriale sau al serviciilor private ori publice, de identificare şi cuantificare

a oportunităŃilor rentabile pentru realizarea unor economii de energie şi de raportare a

rezultatelor.

Eficien Ńa energetic ă – raportul dintre valoarea rezultatului performant obŃinut,

constând în servicii, mărfuri sau energia rezultată, şi valoarea energiei utilizate în acest

scop.

Instrumente financiare pentru economii de energie - orice instrument financiar,

precum fonduri, subvenŃii, reduceri de taxe, împrumuturi, finanŃare de către terŃi, contracte

de performanŃă energetică, contracte de garantare a economiilor de energie, contracte de

externalizare şi alte contracte de aceeaşi natură, care sunt făcute disponibile pe piaŃă de

către instituŃiile publice sau organismele private pentru a acoperi parŃial sau integral costul

iniŃial al măsurilor de îmbunătăŃire a eficienŃei energetice. ÎmbunătăŃirea eficienŃei

energetice - creşterea eficien Ńei energetice la consumatorii finali c ă rezultat al

schimb ărilor tehnologice, comportamentale şi/sau economice .

Măsuri de îmbun ătăŃire a eficien Ńei energetice - orice acŃiune care, în mod

normal, conduce la o îmbunătăŃire a eficienŃei energetice verificabilă şi care poate fi

măsurată sau estimată.

Mecanisme de eficien Ńă energetic ă - instrumente generale utilizate de Guvern

sau de organisme guvernamentale pentru a creă un cadru adecvat ori stimulente pentru

actorii pieŃei în vederea furnizării şi achiziŃionării de servicii energetice şi alte măsuri de

îmbunătăŃire a eficienŃei.

Programe de îmbun ătăŃire a eficien Ńei energetice - activităŃi care se

concentrează pe grupuri de consumători finali şi care, în mod normal, conduc la o

îmbunătăŃire a eficienŃei energetice verificabilă, măsurabilă sau estimabilă.

Serviciu energetic - activitatea care conduce la un beneficiu fizic, o utilitate sau un

bun obŃinut dintr-o combinaŃie de energie cu o tehnologie şi/sau o acŃiune eficientă din

punct de vedere energetic, care poate include activităŃile de exploatare, întreŃinere şi

control necesare pentru prestarea serviciului care este furnizat pe baza contractuală şi

care, în condiŃii normale, conduce la o îmbunătăŃire a eficienŃei energetice şi/sau a

economiilor de energie primară verificabilă şi care poate fi măsurată sau estimată.


6

Surse regenerabile de energie - conform definiŃiei prevăzute în Directiva

2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

5.3 Explicitarea serviciilor prestate de managerii şi auditorii energetici

a.Managerul energetic - Managementul energiei

Scopul aplic ării managementului energiei este valorificarea cu eficienŃă maximă

a energiei intrate sub diverse forme în mod organizat şi contra cost în perimetrul analizat.

Manager energetic este persoana fizică sau juridică prestatoare de servicii

energetice atestată, al cărei obiect de activitate este organizarea, conducerea şi

gestionarea proceselor energetice ale unui consumator.

Termenul echivalent din limba englez ă este energy manager.

Procedurile de management al energiei la consumator presupun:

• cunoaşterea în profunzime a specificului activităŃîi desfăşurate în conturul

dat,

• monitorizarea fiecăruia dintre fluxurile de purtători de energie intrate în şi

respectiv ieşiŃe din contur şi stabilirea legăturilor între acestea.

• stabilirea unor măsuri şi acŃiuni având că scop îmbunătăŃirea eficienŃei

utilizării energiei în interiorul conturului respectiv.

Activitatea managerului energetic presupune :

• strângerea de informaŃii şi date utile în domeniul eficienŃei energetice;

• obŃinerea de sprijin din partea a cât mai mulŃi angajaŃi şi membrii ai

conducerii executive pentru acŃiunea conŃinuă de promovare a eficienŃei

energetice;

• furnizarea unor sfaturi, soluŃii şi informaŃii tehnice către toate celelalte

sectoare ale organizaŃiei în scopul eficientizării preluării, transformării,

distribuŃiei şi consumului energiei;

7

• estimarea efectelor măsurilor promovate de el în viitorul previzibil.

Principalul rol al responsabilului cu energia nu este să economisească energia el

însuşi, ci să ştie cum să-i încurajeze, să-i stimuleze şi să-i convingă pe ceilalŃi să o facă.

Instruirea şi preg ătirea managerilor energetici în scopul func Ńionalit ăŃii pe

pia Ńă muncii în sensul prezentat mai sus, revine univers ităŃilor de profil acreditate

conform legisla Ńiei în vigoare, prin formare continu ă de scurt ă durat ă.

În prezent, cadrul legal pentru atestarea manageril or energetici -

Regulamentul din 22 decembrie 2010 (Regulamentul di n 2010) , Publicat în Monitorul

Oficial 67 din 26 ianuarie 2011 (M. Of. 67/2011), e laborat de ANRE - Autoritatea

NaŃional ă de Reglementare în Domeniul Energiei .

Conform acestuia:

• Managerii energetici, persoane fizice atestate, pot fi încadraŃi pe baza de

contract individual de munca la operatorii economici care consumă mai mult

de 1.000 tone echivalent petrol pe an sau la o societate prestatoare de

servicii energetice care încheie un contract de management energetic cu

operatorii economici care consumă mai mult de 1.000 tone echivalent petrol

pe an.

• SocietăŃile prestatoare de servicii energetice pot încheia contracte de

management energetic cu operatorii economici care consumă mai mult de

1.000 tone echivalent petrol pe an numai dacă au minimum 2 angajaŃi pe

bază de contract individual de muncă, manageri energetici atestaŃi potrivit

legii.

• Atestarea are că scop recunoaşterea oficială la nivel naŃional a competenŃei

tehnice de specialitate a managerilor energetici.

• Termenii de specialitate din prezentul regulament sunt definiŃi în anexă nr. 4

ai regulamentului.

• Autoritatea NaŃională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în

continuare ANRE, este autoritatea competentă să atesteze manageri

energetici în baza prevederilor art. 13 lit. f) din OrdonanŃa Guvernului nr.

22/2008 privind eficienŃa energetică şi promovarea utilizării la consumatorii

finali a surselor regenerabile de energie.


8

Ghidul de preg ătire şi examinare a cursan Ńilor în domeniul gestiunii energiei,

aprobat prin Decizia pre şedintelui Agen Ńiei Române pentru Conservarea Energiei nr.

58/2003.

b.Auditorul energetic - Auditul energetic

Auditul energetic este o componentă fundamentală, un instrument de lucru al unui

program de acŃiune având ca obiectiv economisirea energiei, creşterea eficienŃei

energetice.

Termen echivalentdin limba engleză este energy audit echivalează cu “analiză

critic ă a eficien Ńei utiliz ării energiei ” sau cu sintagma audit energetic .

Întocmirea unui audit energetic permite obŃinerea unei imagini accesibile a modului

în care fluxurile de purtători de energie intră, se distribuie, se transformă şi se consumă în

interiorul conturului de bilanŃ.

Auditul energetic pune în eviden Ńă:

• schimburile energetice cu exteriorul;

• schimburile energetice între părŃile care alcătuiesc subiectul analizei şi modul

în care sunt în final valorificate resursele preluate din exterior;

• punctele unde se manifestă ineficienŃa energetice, mărimea pierderilor

energetice;

• premizele de bază a viitoarelor decizii având drept scop eficientizarea

energetică a întregului sistem: reorganizări, răŃionalizări, îmbunătăŃiri,

modernizări, retehnologizări, etc.

Scopul întocmirii unui audit energetic este :

• evaluarea eficienŃei energetice în interiorul unui contur la un moment dat şi

întocmirea unui plan de măsuri pe termen mediu ;

• monitorizarea conŃinuă a consumurilor de energie şi utilităŃi în scopul

evaluării şi ameliorării eficienŃei energetice şi în final a minimizării cheltuielilor

specifice cu energia;

9

• evaluarea soluŃiei tehnice şi a condiŃiilor de alimentare cu energie (conŃinutul

contractelor de furnizare, mod de tarifare etc.) în vederea minimizării facturii

energetice pe termen lung (cel puŃin 10 ani).

Auditorul energetic reprezintă deci, persoana fizica sau juridică

atestată/autorizată, în condiŃiile legii, care are dreptul să realizeze auditul energetic

prevăzut conform normelor impuse prin legislaŃie. Auditorii energetici persoane fizice îşi

desfăşoară activitatea ca persoane fizice autorizate sau ca angajaŃi ai unor persoane

juridice, conform legislaŃiei în vigoare.

Instruirea şi preg ătirea auditorilor energetici în scopul func Ńionalit ăŃii pe pia Ńa

muncii în sensul prezentat mai sus, revine universi tăŃilor de profil acreditate

conform legisla Ńiei în vigoare, prin formare continu ă de scurt ă durat ă.

În prezent, Regulamentul pentru autorizarea persoanelor fizice şi juridice care au

dreptul sărealizeze bilanŃuri energetice este legiferat prin Ordinul nr. 245 din 20 iunie

2002 privind aprobarea Regulamentului pentru autorizarea persoanelor fizice şi

juridice care au dreptul s ă realizeze bilan Ńuri energetice , publicat în Monitorul Oficial,

Partea I nr. 836 din 20 noiembrie 2002. Calitatea de auditor energetic se obŃine prin

emiterea de către ANRE, a autorizaŃiei de auditor energetic, act ce dovedeşte competenŃa

tehnică a specialiştilor care efectuează bilanŃuri energetice în România.

BilanŃurile energetice vor fi executate conform Ghidului de elaborare şi analiz ă a

bilan Ńurilor energetice .

Calitatea de auditor energetic (termo sau electro) se dovedeşte prin autorizaŃia de

auditor energetic, ştampilă şi legitimaŃie. AutorizaŃiile, legitimaŃiile şi ştampilele de auditor

energetic sunt nominale şi netransmisibile.

ANRE are ca atribu Ńii monitorizarea activităŃii de autorizare a auditorilor energetici

prin înfiinŃarea şi actualizarea permanentă a Registrului de evidenŃă a auditorilor

energetici,monitorizarea realizării bilanŃurilor energetice, prin elaborarea Sintezei anuale a

activităŃilor auditorilor energetici, pe baza rapoartelor primite de la aceştia, întocmirea şi

transmiterea înştiinŃării de suspendare, a deciziei de suspendare, respectiv a deciziei de

retragere a autorizaŃiei de auditor energetic; întocmirea răspunsurilor date contestaŃiilor şi

transmiterea acestora celor interesaŃi.


10

5.4 Obiective generale şi specifice (avute în vedere la preg ătirea managerilor şi

auditorilor energetici)

• formarea unui mod de gândire tehnic şi economic, în funcŃie de specificul

activitaŃii;

• cunoaşterea şi familiarizarea cursanŃilor cu tipurile de aparate şi instalaŃii de

măsură moderne în domeniul proceselor energetice complexe;

• însuşirea modalităŃilor practice de măsurare şi determinare a mărimilor

electrice, termofizice şi termodinamice necesare unei analize energetice şi

de mediu;

• prelucrarea şi interpretarea rezultatelor unor serii de măsurători, calculul

erorilor;

• validarea unor principii, metodologii şi metode analitice de calcul energetic pe

bază de măsurători în instalaŃii experimentale;

• dezvoltarea capacităŃii de a utiliza eficient materiale bibliografice de

specialitate;

• însuşirea noŃiunilor de bază ale proiectării asistate de calculator in domeniu

energetic, utilizând pachetul de programe Autodesk având ca scop final

generarea de modele bidimensionale sau tridimensionale;

• intelegerea impactului pe care sistemele energetice o au asupra mediului si

cuantificarea acestora;

• cunoasterea metodelor si solutiilor pentru reducerea impactului produceruii,

transportullui, distributiei si utilizării energiei asupra mediului;

• cunoaşterea problemelor legate de utilizarea tehnologiilor electrice cu impact

redus asupra mediulu iînconjurător;

• abordarea sistemică a problemei calităŃii serviciului de alimentare cu energie

electrică;

11

• sprijinirea procesului de formare a resursei umane, cu competenŃe în

rezolvarea unor probleme specifice de calitate a alimentării cu energie;

• cunoaşterea problemelor gestiunea şi managementul sistemelor de

alimentare cu apă, combustibil, aer comprimat;

• cunoasterea problematicii aferente instalaŃiilor şi sistemelor performante de

alimentare cu energie electrică si termică;

• managementul şi gestiunea energiei;

• monitorizarea calităŃii energiei;

• probleme legislative energetice si de mediu;

• elemente de antreprenoriat;

• analiza economică şi finanŃarea proiectelor energetice;

• dobândirea şi aprofundarea cunoştinŃelor specifice domeniului calităŃii

alimentării cu energie.

5.5 Competen Ńe generale şi competen Ńe specifice

În pregătirea magerilor şi auditorilor energetici se urmăreşte sistematizarea

cunoşŃinŃelor generale şi de specialitate din domeniul tehnic, economico-fi nancir,

legislativ şi de antreprenoriat al sectorului energetic din România. Programul vizează

formarea bagajului de competenŃe necesar managerilor energetici şi auditorilor

energetic, principalii actori pe scena creşterii eficienŃei energetice.

Sunt prezentate aspecte privind: gestiunea şi managementul sistemelor de

alimentare cu apă, combustibil, aer comprimat, proiectarea asistată de calculator în

sistemele energetice, instalaŃii şi sisteme performante de alimentare cu energie electrică şi

termică , managementul şi gestiunea energiei, monitorizarea călităŃîi energiei , probleme

legislative energetice şi de mediu, elemente de antreprenoriat , analiză economică şi

finanŃarea proiectelor energetice, analize energetice şi de mediu, impactul sistemelor

energetice asupra mediului.

Competen Ńe generale


12

CompetenŃele generale trebuie să asigure, abordările ştiinŃifice ale domeniilor de

aprofundare, înŃelegerea, inovarea şi crearea de cunoşŃinŃe noi, precum şi comunicarea

orală şi scrisă în domeniul energetic, atât în Ńară cât şi în context european şi internaŃional.

– Culegerea, analiza şi interpretarea de date şi informaŃii din punct de vedere

cantitativ şi calitativ, din diverse surse alternative, respectiv din contexte profesionale reale

şi din literatura din domeniu pentru formularea de argumente, decizii şi demersuri

concrete.

– Utilizarea unor moduri diverse de comunicare scrisă şi orală

• Căpătarea deprinderilor de comunicare profesională în scris, de

pregătire şi susŃinere de prezentări orale, de redactare corectă şi

adecvată a rapoartelor şi a articolelor tehnice.

• Formarea şi stimularea conştiinŃei şi sensibilităŃii viitorilor ingineri la

aspectele ecologice.

– Utilizarea tehnologiilor informatice

• Formarea deprinderilor legate de realizarea unui program de calcul

complex într-un limbaj modern de programare.

• Însuşirea cunoşŃinŃelor de bâză pentru utilizarea unor programe

utilitare legate de: editarea de texte, tabele şi figuri şi a unor programe

specializate de inginerie ( matlab, matematica, fluent, etc).

• Însuşirea cunoştinŃelor de grafică inginerească asistată de calculator:

autorizare AUTOCAD.

• Cunoaşterea unor metode pentru crearea şi manipularea unor structuri

complexe de date şi a bazelor de date.

• Dezvoltarea deprinderilor legate de utilizarea internetului în domeniu.

• Dezvoltarea cunoşŃinŃelor legate de propagarea erorilor într-un calcul

numeric şi a metodelor de rezolvare numerică a problemelor

inginereşti din domeniul energetic.

– Conceperea şi conducerea proceselor specifice domeniului.

13

Competen Ńe specifice

A. Competen Ńe legislative

a) ÎnŃelegerea, cunoaşterea şi aprofundarea aspectelor legislative în domeniul

energetic şi al mediului, politică energetică a Uniunii Europene şi a României;

b) Cunoaşterea definiŃiilor, standardelor şi reglementărilor din domeniul

eficienŃei energetice, calităŃii energiei, protecŃiei mediului.

B. Competen Ńe economico-financiare

a) Cunoaşterea şi aprofundarea metodelor şi metodologiilor de analiză

economică a sistemelor energetice. Evaluarea economică a proiectelor

energetice pe bază de indicatori economici.

b) Dobândirea de cunoştinŃe privind sistemele de tarifare a energiei.

c) Cunoaşterea şi aprofundarea metodelor de analiză financiară a proiectelor

energetice, soluŃii de finanŃare a proiectelor în domeniu energetic.

C. Competen Ńe de antreprenoriat managerial

a) Dezvoltarea inovaŃiei, creativităŃii, responsabilităŃii şi sustenabilitatii

antreprenoriatului la tineri, cu efect direct în creşterea şi îmbunatatirea

performanŃelor pe piaŃa de capital.

b) Însuşirea deprinderilor şi cunoştinŃelor de elaborare a unui plan managerial şi

a unui plan de finanŃare a afacerilor.

c) Aplicarea metodelor de investigare fundamentale din domeniul energetic

pentru formularea unor viitoare proiecte şi demersuri inginereşti.

D. Competen Ńe tehnice

a) Aprofundarea cunoşŃinŃelor fundamentale de conversia energiei. Economia

de energie şi politică energetică. Compatibilitatea sistemelor energetice cu

mediul natural şi social.

b) Aprofundarea cunoşŃinŃelor despre tehnologiile energetice performante, în

contextul dezvoltării durabile.

c) Dezvoltarea potenŃialului de a sintetiza şi interpreta informaŃii privitoare la

calitatea alimentării cu energie electrică şi termică.


14

d) Formarea unui mod corect de decizie asupra celor mai adecvate soluŃii

tehnice, financiare şi/ sau organizaŃionale de creştere a eficienŃei energetice

şi abilitatea de a comunica şi a susŃine soluŃiile alese.

e) Însuşirea mijloacelor caracteristice privind managementul energiei în

sistemele energetice.

f) Aprofundarea cunoşŃintelor privind principiile şi procesele fundamentale

aferente echipamentelor şi instalaŃiilor energetice. Tipuri constructive noi,

performante. Regimuri eficiente de funcŃionare. Optimizarea alegerii şi

dimensionării echipamentelor.

g) Însuşirea şi aprofundarea cunoştinŃelor privind sistemele de alimentare cu

apă, combustibil, aer comprimat.

h) Conştientizarea privind necesitatea stringenŃă a omenirii de utilizare a

resurselor regenerabile. PotenŃialul resurselor regenerabile disponibile şi

utilizabile. însuşirea principiilor producerii energiei din surse regenerabile.

TendinŃe şi perspective de penetrare pe piaŃa a tehnologiilor regenerabile.

i) Cunoaşterea metodelor a mijloacelor şi sistemelor complexe de măsurare,

monitorizare şi control centralizat în energetică şi în domeniul mediului.

Stabilirea modului de procesare a rezultatelor măsurării şi interpretarea

rezultatelor.

j) Cunoaşterea şi aprofundarea problemlor energetice ale consumătorilor finali

de energie. EvoluŃia consumurilor de energie. Utilizarea eficientă a energiei.

Indicatori ai consumului de energie şi a calităŃii energiei furnizate.

k) Aprofundarea problemelor aferente transportului şi distribuŃiei performante a

energiei.

l) Aprofundarea problematicilor aferente tipurlor de surse de energie şi

amplasarea lor în raport cu consumatorii.

m) Însuşirea cunoştinŃelor privind elaborarea etapizată a auditului energetic pe


15

n) Însuşirea cunoştinŃelor privind elaborarea şi implementarea programelor de


o) Cunoaşterea structurii pieŃei de energie şi a relaŃiilor dintre principalii

participanŃi. Aprofundarea mecanismelor de funcŃionare a pieŃelor de energie

electrică. Însuşirea metodelor de tranzacŃionare a energiei electrice pe pieŃe

sau burse de energie. Formarea prin simulare a deprinderilor de ofertare a

energiei pe piaŃa de energie. Însuşirea metodelor şi tehnicilor de prognoză a

consumului de energie electrică precum şi de prognoză a preŃului energiei

electrice pe pieŃele concurenŃiale.

p) Însuşirea deprinderilor şi cunoşŃinŃelor de protecŃie a mediului şi resurselor

pentru o dezvoltare durabilă viitoare. Ciclu de viaŃa al producerii energiei din

combustibili solizi şi impactul asupra mediului.

q) Însuşirea cunoşŃinŃelor avansate de conducere a proceselor şi sistemelor

energetice utilizând sisteme informatice.

r) Cunoaşterea şi utilizarea tehnicilor de inteligenŃă artificială pentru rezolvarea

unor probleme concrete de energetică.

s) Cunoaşterea şi înŃelegerea elementelor de ştiinŃă a serviciilor, importanŃa

serviciilor energetice pe piaŃa muncii.

În concluzie, competen Ńele generale şi specifice ale acestui master asigur ă

bagajul de cuno ştin Ńe necesar managerilor şi auditorilor energetic, în vederea

atestării de c ătre ANRE, pentru a func Ńiona pe pia Ńa serviciilor energetice .

Finalit ăŃi estimate

Finalit ăŃi profesionale :

• să poată asigura managementul energie intr-un contur (sistem) energetic

complex;

• -să poată întocmi un audit energetic simplu sau complex intr-un contur dat;

• să poată realiza şi implementa programe de creştere a eficienŃei energetice

(adaptate sistemelor energetice analizate);

• -să poată face analiză sistemică, evaluare de performantă, cercetare aplicată

(cantitativă şi calitativă) inclusiv cercetare comparată, sub raportul

standardelor şi rigorii de testare empirică în profil;


16

• să utilizeze structuri conceptuale specifice ariei de competentă;

• să îşi formeze abilitatea de a construi linii de argumentaŃie fundamentate

teoretic şi empiric în problematica ariei de specialitate;

• să îşi formeze competenŃă de consultanŃă şi asistenŃă specializată în acest

domeniu;

• să poată susŃine public prezentarea unor proiecte de profil.

Finalit ăŃi etice:

• să respecte codul deontologic al cercetării aplicate;

• să îşi însuşească principiile echităŃii şi neutralităŃii valorice în proiectarea şi

gestionarea analizelor sau cercetărilor de profil şi în prelucrarea datelor

empirice culese corespunzător;

• să îşi dezvolte o atitudine nediscriminatorie în raport cu obiectul cercetării;

• să respingă inechităŃile bazate pe diferenŃe independente de meritele unei

persoane, ale unor grupuri şi comunităŃi şi să se orienteze spre promovarea

egalităŃii de şanse în compeŃiŃie.

Finalit ăŃi psihologice :

• desprinderea de convingerile ideologice adoptate necritic;

• căutarea de argumente adoptate critic.

• creşterea capacităŃii de înŃelegere, empatie şi cooperare cu persoane de alt

gen, etnie, religie;

• creşterea stimei de sine şi a dorinŃei de autoafirmare.

5.6 Concluzii

În scopul creşterii eficienŃei energetice este impetuos necesară:


• pregătirea profesională şi educaŃia în domeniul conservării energiei.

17

Efectele implementării soluŃiilor de creştere a eficienŃei energetice sunt resimŃite în

primul rând la nivelul organizaŃiei (întreprindere, companie, societate, etc) care le

implementează, unde constau în creşterea profitabilităŃii şi a competitivităŃii pe piaŃă, în

reducerea impactului asupra mediului, etc. În al doilea rând ele sunt resimŃite la nivelul

întregii societăŃi umane, în contextul promovării dezvoltării durabile şi al preocupării

generale de utilizare eficientă a tuturor resurselor materiale epuizabile

Bibliografie

[1] Abe, T., 2005. What is Service Science?. The Fujitsu Research Institute: Tokyo, Japan

[2] Alter, S., et al., 2006. The Work System Method: Connecting People, Processes, and

IT for Business Results. Larkspur, California: Work System Press

[3] Amazon Web Services, http://aws.amazon.com/, Jan 15, 2011

[4] Barba, E., N. Savarese, 1991. Dictionary of Theatre Anthropology: The Secret Art of

the Performer. London, England: Routledge.

[5] Baumol, W.J., Litan, R.E., Schramm, C.J. 2007. Good Capitalism, Bad Capitalism, and

the Economics of Growth and Prosperity. Yale University Press

[6] Berry, L.L. A. Parasuraman, 1993. Building a new academic field - The case of services

marketing, Journal of Retailing, 69(1)

[7] Bieberstein, N., et al., 2006. Service-Oriented Architecture Compass: Business Value,

Planning, and Enterprise Roadmap. IBM Press

[8] Bryson, J.R., et al., 2004. Service Worlds: People, Organizations and Technologies.

London, New York: Routledge

[9] Chase, R.B., 2004. It's Time to Get to First Principles in Service Design Managing

Service Quality, 14(2/3)

[10] Commission of the European Communities, 2002. More Research for Europe:

Towards 3% of GDP, Communication from the Commission, COM (2002) 449 final,

Commission of the European Communities, Brussels

[11] Commission of the European Communities, 2003a. The Competitiveness of Business-

Related Services and their Contribution to the Performance of European

Enterprises, Communication from the Commission to the Council, The European

Parliament, the European Economic and Social Committee and the Committee of

the Regions, COM (2003) 747 final, Commission of the European Communities,

Brussels



18

[13] Regulamentul 22 decembrie 2010 (ANRE – atestare manageri energetici) , Publicat în


[14]www.ngo.ro/.../LEGISLATIE_MEDIU_O_MIR_245_2002_Regulament_autorizare_auto

ri_bilanturi_energetice.pdf .







[17] Regulamentului pentru atestarea responsabililor cu atribuŃii în domeniul gestiunii



noiembrie 2002).

[18] Ghidul de pregătire şi examinare a cursanŃilor în domeniul gestiunii energiei, aprobat

prin Decizia preşedintelui AgenŃiei Române pentru Conservarea Energiei nr.

58/2003.

Săptămâna nr. 3

Conceptul de eficien Ńă energetic ă şi tehnicile de

management al energiei




4. Obiective



social.
















Conceptul de eficienŃă energetică şi tehnicile de management al energiei

2




5. Conceptul de eficien Ńă energetic ă şi tehnicile de management al

energiei

5.1 Eficien Ńa energetic ă- concept

Resursele energetice constitue o parte importantă a resurselor materiale, fapt

devenit de notorietate în urma aşa numitelor crize petroliere care au lovit în special

economiile Ńărilor industrializate importatoare de purtători de energie primară pe parcursul

deceniului al optulea al secolului trecut. ReacŃiile Ńărilor dezvoltate, iniŃial necorelate, s-au

structurat pe parcursul deceniului următor, materializându-se în dezvoltarea conceptelor

de energie alternativă, de energie regenerabilă, de management al energiei şi de eficienŃă

energetică. Toate aceste concepte au avut un caracter practic şi consecinŃe benefice

incontestabile asupra întregii activităŃi economice din aceste Ńări.

Cursa tehnologică pentru punerea la punct a soluŃiilor bazate pe energiile

regenerabile nu a avut rezultate spectaculoase în majoritatea Ńărilor competitoare, fie ele

capitaliste sau socialiste. În final, valorificarea potenŃialului energetic regenerabil s-a

dovedit în cele mai multe cazuri neeconomică.

În cadrul procesului de restructurare economică pe care România îl parcurge în

prezent, un rol deosebit în promovarea acŃiunilor având ca scop conservarea energiei îl au

legislaŃia şi reglementările în domeniu. EficienŃa energetică şi protecŃia mediului constituie

împreună unul dintre obiectivele strategice majore asumate de către Comisia Europeană

în prima Cartă Europeană a Energiei, adoptată la Haga în anul 1991. De atunci, CEE a

difuzat mai multe documente de acest fel, ultimul având drept obiectiv o strategie

europeană a siguranŃei în alimentarea cu energie. Scopul Comisiei a fost acela de

atenŃionare a Ńărilor membre asupra stării actuale a sectorului energetic, precum şi a

3

implicaŃiilor producerii şi a consumului de energie asupra economiei şi mediului

înconjurător. Decuplarea consumului de creşterea economică reprezintă tendinŃa politicii

comune în domeniul energiei, prin care se încearcă reducerea influenŃelor negative ale

sectorului energetic asupra mediului şi vieŃii sociale. Printre direcŃiile generale de acŃiune

recomandate în documentele cele mai recente se numără conservarea energiei

managementul energiei şi promovarea surselor noi şi regenerabile de energie.

Membru al UE începând de la 1 ianuarie 2007, România s-a angajat în perioada de

preaderare să-şi revizuiască şi să-şi adapteze prevederile legislative în acest sens. Este

recomandabil ca reglementările în favoarea conservării energiei să fie individualizate pe

domenii şi pe grupuri Ńintă. Astfel, reglementările trebuie astfel concepute încât să se

adreseze în mod distinct sectorului industrial (agenŃilor economici din domeniu), sectorului

terŃiar (agenŃi economici, instituŃii publice, organizaŃii neguvernamentale, etc) şi sectorului

rezidenŃial (populaŃiei). În funcŃie de natura receptoarelor de energie, reglementările se pot

referi la instalaŃii, agregate, echipamente, aparate şi clădiri. Scopul reglementărilor având

ca obiectiv eficienŃa energetică este promovarea şi stimularea unor abordări şi a unor

mecanisme precum :

• managementul energiei la consumator;

• dezvoltarea tehnologiilor eficiente şi sub aspect energetic;

• promovarea surselor noi şi regenerabile de energie;


• pregătirea profesională şi educaŃia în domeniul conservării energiei;

• promovarea programelor de cooperare internaŃională pentru eficienŃa

energetică.

Elaborarea reglementărilor specifice pentru stimularea şi promovarea economiei de

energie în fiecare domeniu este o acŃiune complexă, de durată, care presupune

cunoaşterea atât a realizărilor pe plan mondial cât şi a condiŃiilor specifice din Ńara pentru

care sunt concepute reglementările.

Reglementările în domeniul managementului energie la consumator (DSM) pentru

Ńara noastră vor trebui să vizeze în special sectorul industrial, fără a omite însă şi celelalte

sectoare de activitate. Consumatorii industriali deŃin cea mai importantă pondere în

categoria utilizatorilor finali de energie, motiv pentru care aplicarea managementului


4

energetic şi îmbunătăŃirea eficienŃei energetice în întreprinderile industriale vor duce la

importante economii de energie.

Pentru ca într-o organizaŃie (întreprindere, companie, societate, etc), eficienŃa

energetică să ajungă la un nivel înalt, ea trebuie să constitue pentru conducere o

preocupare continuă şi o prioritate. ÎmbunătăŃirea eficienŃei energetice presupune

identificarea fluxurilor de energie care se risipesc, stabilirea celor mai profitabile măsuri

pentru eliminarea pierderilor, estimarea prealabilă a costurilor pe care acestea le presupun

şi a profiturilor pe care acestea le asigură şi găsirea celor mai convenabile surse de

finanŃare a proiectelor respective.

Creşterea eficienŃei energetice într-un contur dat, în interiorul căruia se desfăşoară

în mod organizat o activitate profitabilă, este o cerinŃă care derivă din necesitatea mai

generală ca activitatea respectivă să aducă un beneficiu maxim celui sau celor care au

investit bani pentru demararea ei. Cheltuielile cu energia, cunoscute şi sub denumirea

generică de factură energetică, constitue o parte a cheltuielilor totale implicate de buna

desfăşurare a activităŃii prestate în interiorul conturului analizat. Ele reprezintă totalitatea

efortului financiar pentru achiziŃionarea şi/sau producerea în interiorul perimetrului a tuturor

formelor de energie necesare proceselor de consum final. Reducerea lor contribuie la

reducerea cheltuielilor totale şi implicit la majorarea beneficiului obŃinut. În cazul în care în

interiorul conturului analizat se desfăşoară o activitate neprofitabilă, această cerinŃă se

rezumă la minimizarea cheltuielilor şi eventual la încadrarea lor în anumite limite

prestabilite. În ultimă instanŃă, indiferent de natura activităŃii desfăşurate în conturul dat,

mărimea şi structura facturii energetice constitue premize ale analizei situaŃiei eficienŃei

energetice în interiorul unui perimetru dat.

Conceptul de eficienŃă energetică capătă un caracter concret şi un conŃinut numai

dacă este asociat unui contur bine definit în interiorul căruia se desfăşoară o anumită

activitate care implică, printre altele, consumul uneia sau mai multor forme de energie. În

general se consideră că activitatea respectivă este cu atât mai eficientă sub aspect

energetic cu cât pierderile de energie inventariate la nivelul conturului stabilit sunt mai

mici. În cazul celor mai multe procese de consum final, definirea pierderilor de energie

este complicată şi nu poate fi susŃinută cu argumente unanim acceptate. Prin urmare,

conŃinutul conceptului respectiv trebuie altfel definit.

5

În perspectivă istorică, sintagma eficienŃă energetică a apărut în vocabularul limbii

engleze ca o necesitate impusă de realitatea creşterii dramatice a preŃurilor purtătorilor de

energie, fără a fi mai întâi definită şi fundamentată teoretic de către specialişti. Ea a fost

preluată şi în limba română, fiind utilizată cu o frecvenŃă mult mai mare după 1990. Înainte

de 1990, în România era preferată din considerente de natură propagandistică o altă

sintagmă şi anume aceea de independenŃă energetică, care implica însă indirect eficienŃa

energetică.

În momentul de faŃă şi în limba română, noŃiunea de eficienŃă energetică are două

semnificaŃii. În sens restrâns, noŃiunea de eficienŃa energetică are înŃelesul de performanŃă

energetică şi este folosită ca atare de multă vreme. Prin urmare, creşterea eficienŃei

energetice în sens restrâns are drept consecinŃă economisirea energiei. În sens larg,

noŃiunea are aceeaşi semnificaŃie ca şi în limba engleză, fiind legată de cerinŃa reducerii

mărimii facturii energetice absolute sau specifice.

În mod natural, economisirea energiei are drept consecinŃă reducerea facturii

energetice, dar se pot întâlni situaŃii în care factura energetică poate fi redusă deşi

consumurile energetice la nivelul conturului analizat rămân neschimbate şi viceversa. Cele

două semnificaŃii nu sunt deci total diferite, sensul larg al noŃiunii de eficienŃă energetică

incluzând sau cel puŃin implicând în principiu sensul său restrâns. Sensul larg al noŃiunii de

eficienŃă energetică este caracteristic capitalismului modern şi perfect compatibil cu

economia de piaŃă. ÎmbunătăŃirea eficienŃei energetice la nivel naŃional constitue de regulă

efectul unor politici energetice pe termen mediu sau lung.

EsenŃa unei politici energetice corecte constă în realizarea unui echilibru între

cererea şi oferta de energie în condiŃii suportabile din punct de vedere economic, social şi

ecologic. Până nu demult, atenŃia tuturor factorilor de decizie a fost concentrată asupra

ofertei, fapt care a favorizat consumuri neraŃionale şi a declanşat situaŃii de criză

energetică cu repercursiuni la nivel mondial. În ultimii douăzeci şi cinci de ani, factorii

responsabili au înŃeles necesitatea schimbării modului de abordare a problemei

energetice. A apărut astfel cu claritate un nou tip de politică energetică, orientată spre

cererea de energie, ale cărei direcŃii prioritare de acŃiune sunt conservarea energiei şi

promovarea surselor regenerabile de energie.

Politicile energetice promovate cu consecvenŃă în statele industrializate din Europa

de Vest şi America de Nord acŃionează de regulă atât asupra ofertei cât şi asupra cererii.

Astfel, în vederea diversificării surselor de purtători de energie, statele sau organizaŃiile


6

suprastatale tip UE acŃionează pentru identificarea de noi zăcăminte de cărbuni, petrol şi

gaze naturale şi susŃin financiar eforturile companiilor în vederea creşterii gradului de

valorificare a energiilor regenerabile. În acelaşi timp, sunt create condiŃiile pentru

educarea, stimularea şi motivarea consumatorilor finali de energie (industriali, terŃiari şi

casnici) privind efectele benefice ale reducerii consumurilor energetice atât asupra situaŃiei

lor financiare cât şi a stării mediului înconjurător.

Reglementările care stau la baza unor astfel de politici prevăd :

• sprijin financiar pentru acŃiuni demonstrative şi proiecte pilot în domeniu;

• promovarea cercetării şi dezvoltării tehnologice în domeniu;

• asistenŃă tehnică gratuită pentru implementarea noilor tehnologii;

• diseminarea rapidă a rezultatelor pozitive obŃinute;

• condiŃii şi sprijin pentru instruirea personalului;

• condiŃii pentru schimburi de experienŃă, relaŃii şi contacte internaŃionale.

Statul dezvoltă astfel un parteneriat cu consumatorii finali de energie, în care îşi

asumă responsabilitatea finanŃării mecanismelor de adaptare. Constatarea făcută de

majoritatea Ńărilor, mai mult sau mai puŃin dezvoltate, că atât investiŃiile, cât şi o serie de

alte măsuri sunt, de regulă, îndreptate spre creşterea producŃiei de energie şi mai puŃin

spre creşterea eficienŃei utilizării acesteia a generat, în mod firesc, investigaŃii asupra

barierelor aflate în calea procesului de eficientizare a consumului final. Studiile şi analizele

efectuate au pus în evidenŃă patru tipuri de bariere importante care stau în calea aplicării

politicilor energetice. Astfel, barierele de natur ă tehnic ă constau în lipsa echipamentelor

performante, categorie care include şi aparatele de măsură, în lipsa de cunoştinŃe şi

experienŃă în managementul energiei şi în lipsa cadrului adecvat pentru cercetarea

ştiinŃifică şi transferul tehnologic. Barierele de natur ă economic ă constau în preŃuri ale

purtătorilor de energie care nu reflectă costurile de producere, transport şi distribuŃie, în

sistemul de control al preŃurilor şi neconsiderarea preŃurilor marginale şi în deformarea

participaŃiei energiei în preŃul de cost al produselor. Barierele de natur ă financiar ă sunt

legate de caracterul limitat al fondurilor disponibile pentru măsurile de economie de

energie şi de lipsa unui cadru adecvat pentru procurarea acestor fonduri (licitaŃii financiare

7

şi fiscale, alte priorităŃi adiŃionale, etc). Barierele de natură instituŃională şi managerială

derivă din structura decizională inadecvată la nivel local şi naŃional, din caracterul

incomplect al legislaŃiei şi reglementărilor în domeniul eficienŃei energetice, din

necunoaşterea potenŃialului real de conservare a energiei, din lipsa consultanŃei

economice şi bancare în domeniu şi din lipsa tehnicilor managementului energetic modern

în întreprinderi.

Cunoaşterea acestor bariere constituie un element esenŃial în stabilirea unor

strategii de eficienŃă energetică, deoarece atât alegerea obiectivelor strategice cât şi a

metodelor şi naturii programelor trebuie făcută de în aşa fel încât să facă posibilă

depăşirea lor. De asemenea, este importantă ordinea de prioritate în care aceste bariere

sunt atacate şi mijloacele folosite în acest scop.

Astfel, în prezent, depăşirea unor probleme de ordin instituŃional, legislativ şi

managerial pot beneficia de un important sprijin financiar din partea unor programe ale

Uniunii Europene sau ale altor organisme instituŃionale vital interesate de asigurarea

stabilităŃii economice a Ńărilor în tranziŃie şi de reducerea poluării atmosferice, în special a

emisiilor de bioxid de carbon rezultate, în principal, din procesele energetice.

Totodată, trebuie Ńinut seama că există o experienŃă de aproximativ 25 de ani în

Ńările dezvoltate economic asupra celor mai eficiente metode de promovare a politicii de

eficienŃa energetică. Singurul risc în transferarea acestei experienŃe şi care trebuie corect

evaluat este acela al adaptării acestei experienŃe la condiŃiile specifice Ńărilor în tranziŃie.

Bariera percepută cel mai uşor şi recunoscută unanim este bariera financiară legată

de puterea economică redusă a Ńărilor în tranziŃie, care poate genera un cerc vicios. Astfel,

putere economică redusă duce la lipsa investiŃiilor în domeniul conservării energiei, fapt

care are ca efect menŃinerea unor consumuri ridicate, situaŃie care determină scăderea

mai accentuată a puterii economice.

În realitate, această problemă este parŃial falsă pentru că ea este generată de altă

barieră mai puŃin vizibilă printr-o analiză formală şi anume lipsa cunoştinŃelor şi a

experienŃei în atragerea investiŃiilor externe şi a utilizării mecanismelor financiare

adecvate. ExperienŃa Ńărilor avansate economic şi tehnologic a arătat că acŃiunea de

îmbunătăŃire a eficienŃei energetice trebuie să înceapă cu măsurile de natură

organizatorică, care nu presupun investiŃii sau alte costuri. Economiile astfel obŃinute sunt

apoi investite în a doua etapă de măsuri de eficientizare. Abordarea etapizată a rezolvat în

multe situaŃii problema lipsei capitalului disponibil pentru investiŃii. Aceeaşi experienŃă a


8

arătat că investiŃiile în proiecte de eficienŃă energetică sunt foarte atractive prin termenul

de recuperare redus pe care-l oferă (6 luni – 3 ani) şi au risc tehnologic redus. În plus,

există avantajul multiplicării la o scară mai mare a soluŃiilor testate sub forma unor proiecte

pilot care au avut efecte pozitive.

Pe plan mondial lipseşte totuşi un mecanism financiar adecvat finanŃării unui număr

mare de proiecte cu valori între 0,1 şi 3 milioane USD pentru proiecte de eficienŃă

energetică. În acest context, recurgerea la soluŃii de finanŃare de tip Third Party Financing

(finanŃarea prin terŃi), Energy Service Company (companie de servicii energetice) sau

Demand Side Management (care include şi investiŃii ale producătorului la consumator)

conduce de regulă la rezultate surprinzătoare.

Industria reprezintă unul din principalii consumatori de energie ai societăŃii

moderne, ponderea acesteia la nivelul Uniunii Europene variind între 30 – 40% din

consumul total de resurse energetice primare. Costurile cu energia au o pondere

importantă, aceasta fiind diferită în funcŃie de sectorul industrial şi putând atinge cote de

până la 70 % din costurile totale. Cu cât cota parte a costurilor cu energia din costurile

totale este mai mare, cu atât devine mai important managementul resurselor energetice.

PotenŃialul energetic estimat a fi economisit în sectorul industrial se consideră cuprins între

10 şi 50 %. În consecinŃă, având în vedere aspectele legate de creşterea preŃurilor la

energie, este de aşteptat apariŃia unui număr din ce în ce mai mare de proiecte de

eficienŃă energetică implementate în industrie.

Efectele implementării soluŃiilor de creştere a eficienŃei energetice sunt resimŃite în

primul rând la nivelul organizaŃiei (întreprindere, companie, societate, etc) care le

implementează, unde constau în creşterea profitabilităŃii şi a competitivităŃii pe piaŃă, în

reducerea impactului asupra mediului, etc. În al doilea rând ele sunt resimŃite la nivelul

întregii societăŃi umane, în contextul promovării dezvoltării durabile şi al preocupării

generale de utilizare eficientă a tuturor resurselor materiale epuizabile.

PotenŃialul de creştere a eficienŃei energetice

Tabelul 1 prezintă potenŃialul estimativ de economie de energie pentru unele

sectoare industriale. Se observă o variaŃie a potenŃialului de creştere a economiei de

energie cuprinsă între 10 şi 50%.

9

Tabelul 1. PotenŃialul estimativ de economie de energie pentru unele sectoare industriale

Sectorul industrial Poten Ńialul estimativ de economie de

energie

Industria metalurgică 20 – 45 %

Industria chimică 25 – 40 %

Industria petrolieră 30 – 45 %

Industria cimentului 10 – 50 %

Industria alimentară 25 – 45 %

Industria de fabricare a sticlei 30 – 40 %

Costurile de producŃie într-o companie industriala se compun din:

• costurile cu materia primă,

• costurile de operare şi mentenanŃă,

• costurile cu energia.

Costurile cu energia au o pondere importantă, aceasta fiind diferită în funcŃie de

sectorul industrial, şi putând atinge cote de până la 70 % din costurile totale. Cu cât cota

parte a costurilor cu energia din costurile totale este mai mare cu atât devine mai

important managementul resurselor energetice. Astfel, în tabelul 2 este exemplificată

variaŃia ponderei costurilor energetice din costurile totale pentru diferite sectoare

industriale.

Tabelul 2. Cota parte a costurilor energetice din costurile totale pentru unele sectoare industriale

Sectorul industrial Cota parte a costurilor energetice din

costurile totale


10

Producerea de frig 70 %

Industria cimentului 55 %

Industria producerii

amoniacului

50 %

Industria producerii aluminiului 30 %

Industria siderurgică 30 %

Industria sticlei 30 %

Industria de îngrăşăminte

chimice

25 %

Industria hârtiei 25 %

Industria ceramicei 20 %

Industria metalurgică 15 %

Industria textilă 12,5 %

Industria alimentară 10 %

Industria petrolieră 7,5 %

Importan Ńă - efecte

11

Creşterea eficienŃei energetice într-un contur dat, în interiorul căruia se desfăşoară

în mod organizat o activitate profitabilă, este o cerinŃă care derivă din necesitatea mai

generală ca activitatea respectivă să aducă un beneficiu maxim celui sau celor care au

investit bani pentru demararea ei. Cheltuielile cu energia, cunoscute şi sub denumirea

generică de factură energetică, constitue o parte a cheltuielilor totale implicate de buna

desfăşurare a activităŃii prestate în interiorul conturului analizat. Ele reprezintă totalitatea

efortului financiar pentru achiziŃionarea şi/sau producerea în interiorul perimetrului a tuturor

formelor de energie necesare proceselor de consum final. Reducerea lor contribuie la

reducerea cheltuielilor totale şi implicit la majorarea beneficiului obŃinut. În cazul în care în

interiorul conturului analizat se desfăşoară o activitate neprofitabilă, această cerinŃă se

rezumă la minimizarea cheltuielilor şi eventual la încadrarea lor în anumite limite

prestabilite. În ultimă instanŃă, mărimea absolută sau specifică a facturii energetice este

considerată din aceste motive o unitate de măsură a eficienŃei energetice realizate în

perimetrul analizat.

EficienŃa energetică este foarte importantă atât pentru:

• companie - o eficienŃă energetică mai ridicată înseamnă o profitabilitate mai

mare, ceea ce implică creşterea competiŃiei, pieŃei, calităŃii produselor, etc.

• întreaga economie a unei Ńări - eficienŃa energetică ridicată conduce la o

utilizare mai bună a resurselor acelei Ńări, reducerea importurilor de energie,

o balanŃă comercială mai bună, etc.

Un factor foarte important în creşterea eficienŃei energetice îl constituie investiŃiile.

Deşi investiŃiile sunt foarte atractive din punct de vedere financiar, multe dintre investiŃiile

potenŃiale sunt pur şi simplu ignorate din cauza a mai multor bariere. Pe lângă aceste

bariere uneori intervine şi lipsa de capital, care face imposibilă investiŃia. Un factor foarte

important pentru a obŃine o finanŃare este ca proiectul să fie bancabil. Pentru a îndeplini

această condiŃie proiectul trebuie să fie fezabil din punct de vedere tehnic, economic şi de

business.

Pentru ca într-o companie eficienŃa energetică să ajungă la un nivel înalt, ea trebuie

să fie o problemă prioritară pentru conducere.

EficienŃa energetică presupune:


12

• identificarea fluxurilor de energie care se risipesc;

• identificarea celor mai profitabile măsuri pentru eliminarea pierderilor, cu

estimarea prealabilă a costurilor pe care le presupun, în balanŃă cu profiturile

rezultate prin creşterea eficientei energetice;

• aplicarea acelor pachete de măsuri pentru a elimina pierderile energetice,

considerate eficient economic, obiectivul fiind reducerea costurilor cu energia

şi implicit creşterea profitabilităŃii.

Un alt factor important îl constituie managementul energetic. Un management

energetic eficient şi permanent este un bun instrument contra creşterii continue

consumurilor energetice şi implicit a cheltuielilor aferente. Totodată creşterea eficienŃei

energetice poate conduce şi la beneficii colaterale, care în caz contrar nu ar fi apărut, ca

de exemplu reducerea impactului asupra mediului înconjurător, ceea ce reprezintă un

obiectiv prioritar al politicii actuale. Beneficiile unui program de management al resurselor

energetice pot fi următoarele:

• Creşterea eficienŃei utilizării resurselor energetice primare;

• Reducerea sau eliminarea pierderilor de energie;

• Creşterea profitabilităŃii;

• O monitorizare bună a fluxurilor energetice, ceea ce conduce la luarea unor

decizii bine gândite referitoare la distribuŃia resurselor;

• Managementul energiei reduce impactul negativ asupra întreprinderii a

creşterii preŃurilor la energie;

• Un management bun al energiei trebuie sa furnizeze opŃiuni viabile pentru

reducerea consumurilor energetice;

• Managementul energiei poate conduce la beneficii colaterale, care altfel nu

ar fi apărut;

• Managementul energiei conduce la reducerea impactului asupra mediului

înconjurător.

Programe de ac Ńiune în domeniul energiei

13

Aflată sub presiunea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto, Comisia

Europeană a lansat în anul 2000 cea de-a III a Carte Verde „Spre o strategie europeană a

siguranŃei în alimentarea cu energie”. Cartea Verde a Energiei reprezintă primul studiu

energetic cu o importanŃă deosebită, realizat în spaŃiul european şi constituie baza unei

strategii energetice pe termen lung a ComunităŃi Eruropene. Scopul definit este de a

atenŃiona Ńările semnatare asupra stării actuale a sectorului energetic, precum şi a

implicaŃiilor producerii şi a consumului de energie asupra economiei şi mediului

înconjurător. Printre direcŃiile generale de acŃiune lansate de Cartea Verde se numără şi

următoarele care vizează direct eficienŃa energetică:

• Managementul cererii de energie – consumul de energie trebuie să fie

controlat şi dirijat , în special prin monitorizarea atentă a eficienŃei energetice

şi prin diversificarea surselor de energie primară;

• Decuplarea consumului de creşterea economică - reprezintă tendinŃa politicii

comune de energie, prin care se încearcă reducerea sau stoparea

influenŃelor negative ale sectorului energetic asupra mediului şi vieŃii sociale,

instrumentul recomandat fiind folosirea eficientă a energiei concomitent cu

reducerea impactului asupra mediului.

• Surse de energie noi şi regenerabile – în prezent acestea reprezintă doar 6%

din balanŃa energetică a UE. Directiva privind promovarea energiei

regenerabile conŃine prevederi care fac referire la programe de sprijin

naŃionale pentru producătorii de energie pe baza de surse energetice

regenerabile, în conditiile acordării unor garanŃii de origine a electricităŃii

produse din aceste surse şi suportarea costurilor tehnice prin racordarea la

reŃea a producătorilor de energie.

5.2 Eficien Ńa energetic ă şi dezvoltarea durabil ă

De-a lungul istoriei, omenirea a avut multe probleme de rezolvat. Dar problema

energiei a fost, este şi va fi problema centrală, de rezolvarea căreia depinde funcŃionarea

şi dezvoltarea de mai departe a omenirii. Una din cele mai mari provocări ai secolului XXI

constă în asigurarea accesului fiecărui cetăŃean al planetei Pământ la energie curată

(nonpoluantă), durabilă şi la un cost rezonabil. NoŃiunile “durabil”, “dezvoltare durabil ă”,

“economie durabil ă” , etc. astăzi se utilizează frecvent, chiar poate prea frecvent,


14

începând cu parlamente la elaborarea legilor şi strategiilor de dezvoltare a Ńării respective,

guverne – în programele de guvernare, partide politice în programele lor electorale şi

terminând cu autorităŃile publice locale şi actorii economici, care trebuie să realizeze în

viaŃa de toate zilele acest concept de dezvoltare. Dar puŃini cunosc, că noŃiunile de

“durabilitate - sustainability” şi “dezvoltare durabil ă – sustainable development” sunt

termeni relativ noi, care au fost lansaŃi de Comisia Brundtland a ONU (Gro Varlem

Brundtland în acea perioadă era Prim-ministru al Norvegiei şi concomitent Preşedinte al

Comisiei ONU) în raportul “Viitorul Nostru Comun” în anul 1987. Comisia a definit noŃiunea

de dezvoltare durabilă ca “o dezvoltare care satisface necesităŃile prezentului fără a

compromite capacităŃile viitoarelor generaŃii să-şi satisfacă propriile necesităŃi”

(OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, 1987 [1]). Dat fiind faptul că producerea (conversia) energiei

din surse fosile provoacă poluarea mediului, creşterea pericolului pentru sănătate,

schimbarea climei, etc. conceptul de dezvoltare durabilă a fost acceptat şi concretizat, în

primul rând, în contextul dezvoltării sectorului energetic. Astfel, la ConferinŃa Cadru a

NaŃiunilor Unite privind Schimbarea Climei, care a avut loc în anul 1992 la Rio de Janeiro

s-a formulat o definiŃie mai amplă a conceptului dezvoltare durabilă. Prin dezvoltare

durabila trebuie înŃeles un proces al dezvoltării economice care va avea ca rezultat o

îmbunătăŃire a nivelului de viata al omenirii, fară a se deteriora ecosistemul planetei

noastre.

Aceasta înseamnă o folosire ordonata a resurselor naturale pentru ca fiecare

membru al omenirii sa aibă porŃia sa de mediu curat, precum şi obligaŃia sa de-a se strădui

sa îl îmbunătăŃească pentru a asigura copiilor săi o şansă mai bună decât a avut-o el

însuşi.

Pe parcurs de milenii omenirea a folosit pentru satisfacerea necesităŃilor sale doar

energie regenerabilă – radiaŃia solară, lemne de foc, vântul şi apa curgătoare, ultimele

fiind derivate ale aceiaşi energii solare.

Începând cu secolul XIX se creează noi sisteme energetice bazate pe avantajele

incontestabile ale surselor fosile: concentrare ridicată, posibilitate de stocare, pot fi

transportate la distanŃe mari şi convertite în alte tipuri de energie – termică, mecanică,

electrică. Pe parcursul a circa 200 ani omenirea a creat un complex energetic grandios şi

greu de imaginat, care asigură serviciile fundamentale: iluminatul, încălzirea, refrigerarea,

15

transportul, procesele tehnologice, etc. Fără energie nu pot fi menŃinute standardele

moderne de bunăstare, educaŃie şi sănătate. Totodată, s-a recunoscut că energia

modernă este vinovată de apariŃia a numeroase probleme de mediu.

Va trebui să găsim un compromis între cererea crescândă de servicii energetice şi

necesitatea acută de-a proteja mediul ambiant. În viziunea autorilor prezentei

lucrări, soluŃia problemei constă în revenirea omenirii la surse regenerabile, altfel spus la

energia solară. În aşa mod se va repara lanŃul firesc, rupt acum 200 de ani. Secolul XIX a

fost al aburilor, secolul XX–al electricităŃii, iar secolul XXI va fi al soarelui sau nu va fi

deloc.

Defini Ńia dezvoltarii durabile (conform Raportului Comisiei Mondiale pentru

Mediu si Dezvoltare, 1987), este : Capacitatea omenirii de a asigura satisfacerea

cerintelor generatiei prezente fara a compromite ca pacitatea generatiilor viitoare de

a-şi satisface propriile necesit ăŃi.

Pentru realizarea acestui deziderat, raportul consideră că economia mondială

trebuie să accelereze creşterea economică, în contextul respectării cerinŃelor legate de

mediul înconjurător.

Bibliografie

[1] *** Ecologically sustainable development. United Nations Industrial Development

Organization, 1994.

[2] ***Sustainable development: Changing production patterns, social eguity and the

environment. United Nations, Economic Commission for Latin America and

Caribbean, santiago, Chile, 1991.

[3] ***Action 21. Declaration de Rio sur l’environnement et le developpement, declaration

de principes relatifs aux forrets, Conference des Nations Unies sur l’environnement

et le developpement, Nations Unies, New York, 1993.

[4] Auer J., Pinning hopes on renewable energies, Deutsche Bank Research, 2001.

[5] ***, Intelligent Energy for Europe, Programme 2003 – 20006, COM 2002.

[6] R. Patraşcu - Eficienta recuperarii complexe a caldurii gazelor de ardere rezultate din

procesele industriale, Editura PRINTECH ISBN 973-98523-5-1, Bucuresti, 1998.


16

[7] C. Raducanu, C. Ciucasu - Tehnologii complexe de recuperare a caldurii in industrie,

Editura PRINTECH, ISBN 973-9402-10-0, Bucuresti, 1998.

[8] Reay, D. A. Industrial Energy Conservation. A handbook for engineers and managers.

Pergamon Press 1977.

[9] *** Energy Consumption Guides No. 20, 26, 27, 32, 33, 34 EEO - ETSU Best Practice

Programme 1990 – 1994.

[10] *** Air flotation drying on a paper machine. New Practice Report No. 49/1993 BPP

EEO-ETSU.

[11] Shipper, L. sa Energy Efficiency and Human Activity; past trends, future prospects.

Cambridge University Press, Cambridge 1992

[12] Leca A. ş.a. Principii de management energetic. Editura tehnică, Bucuresti 1997

[13] O’Callaghan, P. Energy Management. McGrow-Hill Book Co., UK, 1994

[14] Răducanu, C. Energy Efficiency for Industry and Commerce. Post graduated training

course developed under British Council RAL Programme. Kingstone University, UK,

1994

[15] Webster, K., Grant, S. Training in monitoring and targeting. PHARE Programme RO

9504-01/02-L001.

[16] Moldovan, I. Tehnologia resurselor energetice. ET Bucuresti 1985

[17] Berinde T., Berinde M. BilanŃuri energetice în procesele industriale. ET Bucureşti 1985

[18] Răducanu C., Pătraşcu R., Paraschiv D., Gaba A. Auditul energetic. Editura AGIR

Bucureşti 2000

Săptămâna nr. 4

Conceptul de eficien Ńă energetic ă şi tehnicile de

management al energiei




4. Obiective



social.

















2




5. Conceptul de eficien Ńă energetic ă şi tehnicile de management al

energiei

5.1 Eficien Ńa energetic ă şi recuperarea resurselor energetice secundare

ActivităŃile umane sunt caracterizate în marea lor majoritate printr-un consum de

materii prime (materiale) şi unul de energie (sub diverse forme). Rezultatul principal al

oricărei activităŃi este un produs sau un serviciu. În timpul activităŃii (procesului), pot

rezulta unul sau chiar mai multe produse secundare (deşeuri), care depind de modul de

lucru (tehnologie), de tipul resurselor consumate (materiale, energie) şi de modul de

organizare a lucrului (management).

Produsele secundare, dintre care unele pot fi dorite (acceptate) iar altele nedorite,

sunt deseori purtători de energie sub diverse forme :

• căldura sensibilă sau latentă;

• suprapresiune;

• putere calorifică.

Aceste produse secundare pot fi aruncate sau pot fi recuperate, reciclate şi

refolosite în cadrul aceluiaşi proces sau într-un altul.

Conceptul RRR (recuperare, reciclare, refolosire) a apărut în momentul în care

omenirea a devenit conştientă de caracterul limitat al resurselor materiale şi energetice,

moment care a determinat şi o creştere semnificativă a preŃurilor acestor resurse.

Recuperarea a devenit din acel moment o necesitate economico-financiară pentru orice

activitate umană ale cărei produse intrau pe piaŃa mondială. La acest nivel, preŃul

recuperării s-a dovedit a fi mai mic decât preŃul nerecuperării (costurile de producŃie fiind

3

mai mici în cazul recuperării decât în cazul nerecuperării). Astfel, dacă unul singur dintre

producători adoptă un procedeu care implică recuperarea de orice fel, preŃul produsului

său scade şi îi obligă şi pe ceilalŃi producători de pe aceeaşi piaŃă să adopte un procedeu

asemănător.

În momentul de faŃă, gestionarea eficientă a energiei în cadrul unei organizaŃii

(companie, întreprindere, trust, etc.) constituie obiectul de activitate al unui colectiv sau

măcar al unui responsabil cu utilizarea energiei (“energy manager”), care răspunde în faŃa

conducerii superioare a organizaŃiei.

Odată cu creşterea preŃului energiei şi alinierea lui la preŃul mondial, aplicarea

recuperării energiei sub toate formele devine şi pentru România o prioritate. Din punct de

vedere tehnic, recuperarea energiei este legată de un contur de bilanŃ dat (agregat, secŃie,

clădire, întreprindere, platformă industrială, oraş, etc.). În raport cu acest contur de bilanŃ

energetic dat, recuperarea poate fi :

• interioară;

• exterioară.

Fiecare dintre cele două direcŃii prezintă avantaje şi dezavantaje. Atunci când se

pune problema recuperării unui flux de energie deşeu (resursa energetică secundară)

eliminat dintr-un contur, primul aspect al analizei constă în inventarierea consumatorilor

potenŃiali pentru fluxul de energie respectiv. Consumatorii potenŃiali sunt căutaŃi atât în

interiorul conturului cât şi în exteriorul său. De cele mai multe ori există mai multe variante

posibile, care sunt comparate şi din care se alege în final soluŃia cea mai convenabilă.

Această alegere trebuie făcută numai pe criterii economice, după ce toate avantajele şi

dezavantajele au fost exprimate sub formă bănească.

În cadrul proceselor tehnologice industriale se utilizează forme de energie de

provenienŃă diferită. Astfel, energia poate avea o sursă exterioară procesului (arderea

combustibililor), o sursă interioară (efect electrotermic) sau poate rezulta şi din însăşi

desfăşurarea procesului respectiv (căldură degajată din reacŃiile chimice exoterme).

Procesele tehnologice disponibilizează adesea mari cantităŃi de energie, sub diferite

forme, rezultate ca produse secundare. Atunci când sunt caracterizate de un poten Ńial

energetic utilizabil , aceste fluxuri de energie, având de cele mai multe ori ca suport

fluxuri de masă, reprezintă resurse energetice secundare (r.e.s.). Având în vedere


4

modul de definire a lor, resursele energetice secundare pot fi încadrate în categoria

pierderilor energetice ale procesului din care au rezultat.

Analiza recuperării resurselor energetice secundare rezultate în cadrul unui proces

tehnologic industrial se face la un moment de timp caracterizat de anumite condiŃii tehnice

şi economice. În funcŃie de aceste condiŃii, numai o cotă parte din conŃinutul energetic al

resurselor energetice secundare poate fi refolosită eficient tehnico-economic, această cotă

constituind resursele energetice refolosibile (r.e.r.) .

Astfel, valoarea resurselor energetice refolosibile fiind dependentă de stadiul

dezvoltării tehnologiilor de recuperare şi de nivelul de referinŃă al costurilor energiilor şi

materialelor utilizate, are un caracter dinamic.

Definirea resurselor energetice secundare şi calculul eficienŃei recuperării lor se

face stabilind în prealabil un contur de referinŃă, care poate fi un proces, un agregat, un

subansamblu tehnologic, o linie tehnologică, o întreprindere sau o zonă (platformă)

industrială. Diversitatea mare de procese industriale conduce la apariŃia unor categorii

diferite de resurse energetice secundare cu caracteristici diferite în funcŃie de forma de

energie utilizabilă şi natura agentului energetic.

În funcŃie de caracteristicile fizico-chimice pe care le prezintă, resursele energetice

secundare rezultate din diferite procese tehnologice, pot aparŃine uneia sau simultan mai

multor categorii de resurse energetice secundare (r.e.s.). În tabelul 1 sunt prezentate

principalele categorii de resurse energetice secundare, forma de energie utilizabilă şi

exemple.

Tabelul 1. Tipuri de resurse energetice secundare

Categoria resurselor

energetice secundare

Forma de energie

utilizabil ă

Exemple de resurse

energetice secundare

Resurse energetice

secundare termice

Căldură sensibilă

şi/sau latentă

• Gaze de ardere rezultate din

procese pirotehnologice din industria

metalurgică, industria chimică,

5

industria materialelor de construcŃie,

incinerarea deşeurilor industriale şi

urbane;

• Deşeuri tehnologice fierbinŃi (zgură,

cocs);

• Abur uzat;

• Aer umed evacuat din hale

industriale şi instalaŃii de uscare.

Resurse energetice

secundare combustibile

Energie chimică • Gaze de ardere rezultate din

procese chimice, furnale, cocserii,

convertizoare, rafinării, înnobilarea

cărbunelui;

• Leşii din industria celulozei si hârtiei;

• Deşeuri lemnoase;

• Deşeuri agricole.

Resurse energetice

secundare de

suprapresiune

Energie potenŃială

(suprapresiune)

• Gaze de furnal;

• Gaze rezultate din instalaŃii de

ardere sub presiune;

• SoluŃii sau fluide cu suprapresiune

din agregate tehnologice ca abur, aer

comprimat.

5.2 Managementul energiei la consumator

“Management” şi manager sunt doi termeni preluaŃi din limba engleză care derivă

din verbul "to manage". Deoarece în limba română nu există un singur echivalent calificat


6

al acestei familii, termenul manager are mai multe înŃelesuri, cele mai importante fiind

următoarele :

• administrator;

• organizator;

• responsabil;

• director (conducător executiv al unei organizaŃii).

Managementul constă în esenŃă în identificarea, alocarea şi valorificarea optimă a

resurselor materiale, umane, financiare şi de altă natură ale unei organizaŃii. Scopul său

constă fie în maximizarea profitului, fie în minimizarea cheltuielilor, în funcŃie de natura

activităŃii organizaŃiei. Dintre categoriile de resurse enumerate mai sus, cele materiale nu

sunt numai scumpe ci şi epuizabile, fapt care constitue un argument în plus în favoarea

utilizării lor judicioase şi cu maximum de randament.

Managementul energiei se rezumă numai la resursele energetice şi are ca obiectiv

valorificarea lor optimă. Punerea în practică a conceptelor de management al energiei este

în primul rând atractivă sub aspect economic. Reducerea facturii energetice a unei

organizaŃii în condiŃiile în care efectul său util şi deci şi încasările rămân neschimbate

asigură majorarea beneficiului şi o poziŃie mai puternică pe piaŃă.

Managementul energiei şi scopul său final, ameliorarea eficienŃei energetice,

presupun aplicarea sistematică şi cu consecvenŃă a unor tehnici şi a unor proceduri

dezvoltate şi perfecŃionate pe parcursul ultimilor douăzeci şi cinci de ani. Sistemul prin

aplicarea căruia se obŃine efectul amintit mai sus a fost pus la punct pas cu pas şi zi după

zi în Marea Britanie şi preluat apoi din mers în celelalte Ńări industrializate din Europa de

Vest, America de Nord şi Japonia. Este un produs tipic al pragmatismului şi determinării

de care britanicii au dat dovadă de nenumărate ori pe parcursul istoriei. Trebuie subliniat

faptul că acest sistem şi-a dovedit utilitatea şi funcŃionează cu succes în condiŃiile

capitalismului modern şi ale economiei de piaŃă.

Într-o întreprindere industrială în perimetrul căreia se desfăşoară o activitate care

aparŃine categoriei consum final de energie, creşterea eficienŃei energetice presupune

aplicarea cu convingere, consecvenŃă şi profesionalism a tehnicilor şi procedurilor de

7

management al energiei la consumator (DSM = demand side management). Tehnicile

şi procedurile DSM urmăresc valorificarea cu eficienŃă maximă a energiei intrate sub

diverse forme în mod organizat şi contra cost în perimetrul respectiv.

Aplicarea corectă a procedurilor de management al energiei la consummator

implică cunoaşterea în profunzime a specificului activităŃii desfăşurate în conturul dat,

monitorizarea fiecăruia dintre fluxurile de purtători de energie intrate în şi respectiv ieşite

din contur şi stabilirea legăturilor între acestea. În final ea conduce la stabilirea unor

măsuri şi acŃiuni având ca scop îmbunătăŃirea eficienŃei utilizării energiei în interiorul

conturului respectiv.

Tot experienŃa deja acumulată în acest domeniu arată că, într-o primă etapă,

acŃiunea de analiză în vederea îmbunătăŃirii eficienŃei energetice într-un contur dat este

condusă de către un auditor extern. În etapa ulterioară, responsabilul intern cu energia la

nivelul perimetrului analizat preia iniŃiativa cu acordul şi sprijinul conducerii executive şi

dirijează, supervizează şi organizează acŃiunile având ca obiectiv economisirea energiei.

Analiza eficienŃei energetice într-un perimetru dat începe cu analiza intern ă, care

urmăreşte mai multe aspecte importante pentru situaŃia existentă la momentul iniŃial în

interiorul conturului analizat :

• mărimea şi structura facturii energetice;

• reacŃia personalului la mărimea facturii energetice;

• starea tehnică, complexitatea şi modul de funcŃionare ale sistemului de

monitorizare a consumurilor de energie în ansamblul său.

După precizarea situaŃiei iniŃiale şi a caracteristicilor generale ale activităŃii

desfăşurate în interiorul conturului analizat se poate trece la întocmirea unui audit

energetic preliminar . Acesta are de obicei la bază datele existente sub forma evidenŃelor

şi înregistrărilor contabile sau de altă natură ale organizaŃiei. Baza auditului preliminar

constă în compararea efectelor globale util şi consumat, pentru o perioad ă anterioar ă de

cel pu Ńin cinci ani de activitate în condi Ńii normale . Se compară astfel mărimea,

structura şi valoarea facturilor energetice cu volumul şi structura activităŃii (mărimea,

structura şi valoarea producŃiei sau a serviciilor prestate în perioada respectivă). Se

calculează apoi unul sau mai mulŃi indicatori sintetici de performanŃă energetică, ale căror

valori realizate sunt comparate cu un set de valori de referinŃă (date de proiect, realizările

şi performanŃele altor organizaŃii având un profil similar de activitate, valorile recomandate


8

de literatura de specialitate, realizări anterioare ale organizaŃiei analizate în anumite

condiŃii, etc).

Auditul preliminar permite deci :

• stabilirea naturii şi ordinului de mărime al consumului pentru fiecare dintre

tipurile de purtători de energie;

• constatarea existenŃei sau inexistenŃei unei eventuale relaŃii între volumul şi

structura activităŃii prestate şi respectiv mărimea şi structura facturii

energetice;

• obŃinerea unuia sau mai multor indicatori sintetici globali pe baza cărora

organizaŃia primeşte un calificativ referitor la eficienŃa cu care utilizează

energia.

Evaluarea globală a eficienŃei energetice a organizaŃiei analizate nu permite însă

stabilirea unor măsuri sau soluŃii concrete prin care se poate corecta sau îmbunătăŃi

situaŃia existentă. Cu ocazia analizei interne şi a întocmirii auditului energetic preliminar se

pot detecta unele deficienŃe legate de funcŃionarea sistemului de monitorizare (lipsa sau

precizia insuficientă a unor aparate de măsură, lipsa unor informaŃii privind anumite

consumuri de energie, imperfecŃiuni apărute la transferul datelor, etc), de modul în care

sunt întocmite contractele cu furnizorii externi de energie, etc.

După corectarea, complectarea şi adaptarea sistemului de monitorizare iniŃial,

acŃiune întreprinsă în acord cu conducerea organizaŃiei analizate, se trece la întocmirea

auditului energetic propriu-zis. Durata pentru care se întocme şte un audit energetic,

preliminar sau propriu-zis, este prin defini Ńie egal ă cu durata unui ciclu întreg de

activitate . Sunt situaŃii în care durata unui ciclu întreg de activitate nu este egală cu un an

(calendaristic sau financiar), putând fi mai mare sau mai mică. După caz, durata de

întocmire a unui audit poate fi egală cu durata unui ciclu de fabricaŃie, cu durata de

execuŃie a unui anumit lot de produse, etc.

În comparaŃie cu auditul preliminar, auditul propriu-zis este mai detaliat, oferind

posibilitatea punerii în evidenŃă a potenŃialului de economisire a energiei încă nevalorificat.

În acest scop trebuie identificate subsistemele unde se consumă cea mai mare parte din

energia intrată în conturul de bilanŃ general. Acestea vor constitui zonele care trebuie

9

monitorizate separat, denumite centre de consum energetic . Definirea limitelor

conturului centrelor de consum energetic se face într-un mod convenabil, luându-se în

considerare criteriile tehnologice, funcŃionale, economice, administrative sau de altă

natură. Pentru fiecare astfel de centru de consum se măsoară şi se consemnează separat

atât consumurile pe tipuri de purtători de energie cât şi volumul activităŃii. În perspectiva

preluării iniŃiativei acŃiunilor de îmbunătăŃire a eficienŃei energetice de către responsabilul

cu energia, după definirea limitelor trebuie să urmeze atribuirea responsabilităŃilor pentru

realizarea şi menŃinerea eficienŃei utilizării energiei în conturul respectiv.

Calculul indicatorilor de performanŃă energetică, realizaŃi atât la nivel global cât şi la

nivelul centrelor de consum energetic, permite evaluarea eficienŃei energetice a fiecărui

subsistem şi a sistemului în ansamblul său prin compararea valorii indicatorilor realizaŃi cu

câte o valoare de referinŃă. Evaluarea vizează de această dată atât ansamblul cât şi părŃile

lui componente, deoarece gradul de detaliere al auditului energetic propriu-zis permite

analiza fiecărui centru de consum în parte. Pe baza comparaŃiei între indicatorii calculaŃi şi

valorile de referinŃă alese pentru aceştia, auditorul prezintă concluziile sale cu privire la

situaŃia existentă în perimetrul analizat.

Dacă este nevoie, pentru întregirea imaginii circulaŃiei fluxurilor de energie pentru

un anumit subsistem, auditorul întocmeşte un bilanŃ energetic pe o durată aleasă în mod

judicios pentru fiecare subsistem la nivelul căruia auditul a detectat o posibilă risipă de

energie. În acest fel sunt mai bine precizate caracteristicile fluxului sau fluxurilor de

energie care ar putea face obiectul unor măsuri şi acŃiuni de îmbunătăŃire a eficienŃei

energetice a întregului sistem. Analiza se finalizeaz ă în mod obligatoriu cu un program

care cuprinde m ăsuri şi ac Ńiuni menite s ă contribuie la cre şterea eficien Ńei

energetice în perimetru respectiv.

Măsurile şi acŃiunile la care se poate recurge în vederea economisirii energiei şi

reducerii cheltuielor cu energia într-un contur dat pot fi la rândul lor clasificate în trei

categorii :

• organizatorice;

• tehnice;

• economice.

Măsurile organizatorice constau în planificarea şi eşalonarea activităŃilor în vederea

evitării mersului în gol şi altor tipuri de consumuri inutile, încărcării optime a utilajelor,


10

aplatizării curbei de sarcină, etc. Măsurile tehnice constau în adaptarea, modificarea sau

înlocuirea procedurilor şi utilajelor existente cu altele mai performante în vederea reducerii

consumului specific de energie, modificarea concepŃiei de alimentare cu energie a

conturului dat şi a modului de distribuŃie a energiei în interior, etc. Măsurile economice

constau în alegerea celui mai convenabil tarif şi a celui mai convenabil contract de

furnizare pentru fiecare formă de energie cumpărată din exterior, în dimensionarea optimă

a stocurilor interne de combustibil, etc. Indiferent de categoria din care face parte, fiecare

măsură propusă trebuie să fie însoŃită de cheltuielile pe care le presupune aplicarea ei şi

de efectul sau efectele aplicării ei, estimate de către auditor.

În cazul particular al clădirilor în care intensitatea energetică a activităŃii este mai

redusă (birouri, clădiri administrative, şcoli, spitale, unele magazine, locuinŃe) şi care nu

sunt dotate cu sisteme de monitorizare şi evaluare continuă a eficienŃei energetice tip

M&T, acŃiunea de evaluare pe baza auditului energetic prezintă câteva aspecte specifice :

• durata perioadei între două audituri energetice succesive poate fi de doi sau

chiar trei ani;

• principalii factori de influenŃă ai consumului total de energie sunt temperatura

aerului, umiditatea acestuia, viteza vântului şi intensitatea radiaŃiei solare,

urmate de natura şi durata activităŃii interioare;

• întocmirea auditului energetic este de regulă încredinŃată unei companii

specializate.

Auditul energetic se materializează sub forma unui raport final . Acesta include

analiza internă, auditul preliminar, auditul propriu-zis, concluziile auditorului şi planul de

măsuri şi acŃiuni pentru îmbunătăŃirea eficienŃei energetice. Raportul final va conŃine atât

informaŃiile primare, preluate din arhiva organizaŃiei sau din înregistrările măsurătorilor

obŃinute prin intermediul sistemului de monitorizare, cât şi rezultatele prelucrării lor

(indicatorii de performanŃă realizaŃi, indicatori de performanŃă de referinŃă, evaluarea

eficienŃei energetice în conturul dat, etc).

În cazul în care organizaŃia a implementat un sistem de monitorizare şi evaluare

continuă a eficienŃei energetice tip M&T (monitoring and targeting), auditul energetic

devine un instrument aplicat periodic (pe schimb, zilnic, săptămânal, pe fiecare lot, etc),

11

frecvenŃa şi conŃinutul raportului periodic fiind specifice fiecărui caz în parte. În majoritatea

cazurilor, raportul periodic este conceput în mai multe variante, fiecare fiind adresată unui

alt nivel de autoritate (operator, şef de departament, inginer şef, director, consiliu de

administraŃie, etc). Raportul periodic prezintă numai situaŃia în perioada analizată în

comparaŃie cu o perioadă anterioară şi nu include nici plan de măsuri nici soluŃii de

îmbunătăŃire a eficienŃei energetice. El cuprinde de obicei un rezumat al situaŃiei curente,

urmat de o serie de detalii tehnologice (parametrii semnificativi, valori ale unor mărimi care

depăşesc nivelul admisibil, alte informaŃii, etc). Sunt incluse valorile absolute sau raportate

ale mărimilor urmărite sub formă de tabele, grafice, diagrame sau orice altă formă care

facilitează analiza şi interpretarea rezultatelor. Raportul periodic este un mijloc important

de menŃinere în atenŃia personalului şi a conducerii organizaŃiei a preocupării pentru

creşterea eficienŃei energetice şi a cerinŃelor care decurg din ea. El fundamentează fiecare

decizie având ca scop creşterea eficienŃei energetice în interiorul conturului analizat.

Succesul sau eşecul unui asemenea demers depind în primul rând de

angajamentul real al conducerii executive, dar şi de modul în care angajaŃii şi chiar

sindicatele resimt necesitatea şi caracterul său permanent. ExistenŃa unui plan de măsuri

de conservare a energiei, indiferent cât este el de bine conceput, nu constituie sfârşitul ci

doar începutul acŃiunii. AngajaŃii nu vor înŃelege dintr-o dată care este rolul lor în acest

demers. ToŃi vor trebui să fie determina Ńi, stimula Ńi şi motiva Ńi pentru îndeplinirea

planului, ajungând să conştientizeze faptul că economisirea energiei contribuie la

profitabilitatea activităŃii organizaŃiei, deci la siguranŃa locului de muncă, la creşterea

salariilor, la prezervarea mediului înconjurător şi chiar la bunul mers al economiei

naŃionale.

ExperienŃa a arătat că succesul nu este asigurat numai prin eforturi de ordin

material (raŃionalizări, reabilitări, modernizări, noi investiŃii, etc), ci şi prin menŃinerea unei

anumite stări de spirit în rândul personalului organizaŃiei. Calificarea, motivarea şi

stimularea personalului se pot face treptat, de sus în jos, costă mult mai puŃin şi produc

efecte semnificative. Conştientizarea importanŃei îmbunătăŃirii eficienŃei energetice se

obŃine prin educarea personalului pe întreaga scară ierarhică, începând cu conducerea

executivă şi terminând cu personalul care asigură operarea şi întreŃinerea instalaŃiilor.

ConsecinŃele şi impactul unei astfel de analize depind atât de stadiul în care se

găseşte organizaŃia supusă analizei cât şi de contextul economic şi financiar în care

aceasta îşi desfăşoară activitatea. Întocmirea unui plan de măsuri adaptat la specificul


12

activităŃii, corelat cu strategia de dezvoltare şi cu situaŃia financiară a organizaŃiei şi care

să Ńină seama şi de posibilităŃile reale de înŃelegere, asimilare şi aplicare în practică a

măsurilor de către întregul personal necesită multă experienŃă şi cunoştiinŃe care

depăşesc de multe ori capacitatea existentă în interiorul organizatiei. În aceste cazuri este

recomandabilă recurgerea la serviciile unei companii de consultanŃă energetică

specializate. O astfel de alegere asigură şi obiectivitatea absolut necesară într-un

asemenea demers şi poate prilejui începutul unei colaborări de lungă durată şi reciproc

profitabile.

Măsurile de conservare a energiei sunt de obicei propuse etapizat, datorită limitelor

financiare şi psihologice inerente. Într-o primă etapă sunt aplicate măsuri care nu costă

nimic sau presupun cheltuieli de capital nesemnificative, dar care pot avea efecte

semnificative. Economiile la cheltuielile de producŃie astfel obŃinute sunt apoi reinvestite în

etapa a doua. Procesul de eficientizare evoluează deci pas cu pas. Propunerile care

presupun investiŃii trebuie să fie fundamentate prin argumente de natură economică şi

financiară. Stabilirea priorităŃilor într-o astfel de situaŃie este de competenŃa conducerii

executive a unităŃii, care are în vedere strategia de dezvoltare pe termen lung şi situaŃia

financiară a organizaŃiei la momentul analizei.

Categoria măsurilor tehnice având ca scop îmbunătăŃirea eficienŃei energetice într-o

întreprindere include operarea de raŃionalizări, modernizări şi chiar înlocuiri ale

componentelor sau chiar ansamblului instalaŃiilor consumatoare de energie de orice fel cu

scopul reducerii consumurilor. Deşi instalaŃiile industriale sunt diferite sub aspectul

mărimii, scopului şi tehnologiei, soluŃiile tehnice la care se recurge ca urmare a

concluziilor unui audit energetic pot fi grupate în următoarele direcŃii :

a) modificarea soluŃiei de alimentare şi/sau a concepŃiei de utilizare a energiei

în cadrul întreprinderii;

b) recuperarea avansată a energiei disponibilizate de către fluxul tehnologic,

pentru care se apelează de regulă la soluŃii tehnice şi la tehnologii noi;

c) înlocuirea parŃială sau totală pentru anumite procese de încălzire a energiei

termice cu energia electrică, în condiŃiile realizării unei economii de cheltuieli

cu energia sau creşterii veniturilor;

13

d) implementarea unor procedee, tehnici şi echipamente noi şi performante,

care asigură simultan creşterea calităŃii, a productivităŃii şi reducerea facturii

energetice.

După cele dou ă crize petrolire din deceniul opt, în Ńara noastr ă s-a înfiin Ńat

Inspec Ńia Energetic ă şi s-a legiferat obligativitatea întocmirii bilan Ńurilor energetice

în întreprinderile industriale. Formalismul endemic şi constrângerile sistemului

economic centralizat, la care s-au ad ăugat efectele penuriei de energie, au asigurat

însă eşecul s ău total. Acest fapt trebuie re Ńinut, experien Ńa existent ă în România

privind consecin Ńele impunerii de la centru a eficien Ńei energetice în special în

sectorul industrial fiind înc ă util ă, chiar dac ă în prezent condi Ńiile sunt altele.

5.3 Sistemul de monitorizare al consumurilor energe tice

Aparatele de măsură constitue componentele primare ale sistemului intern de

monitorizare. Termenii cu care se operează în auditul sau în bilanŃul energetic au de

regulă dimensiunea de putere sau de energie, conŃinutul lor de energie fiind în general

legat de debitul sau cantitatea de material purtător de energie. De aceea, cele mai multe şi

mai importante mărimi măsurate sunt debitele sau cantităŃile de substanŃă. Dacă

măsurarea cantităŃilor sau debitelor de substanŃe solide se face mai ales prin cântărire,

pentru substanŃele fluide există diverse alte metode care asigură precizia necesară.

Energia electrică intrată într-un contur de bilanŃ este măsurată indirect cu voltmetre

şi ampermetre sau direct cu wattmetre. Aparatele sunt montate fie direct pe circuitele de

forŃă fie indirect, prin intermediul transformatoarelor de măsură. Ele sunt simple, precise

(cu condiŃia dimensionării corespunzătoare a transformatoarelor de măsură), relativ ieftine

şi uşor de întreŃinut şi verificat. Montarea lor se poate face rapid şi nu necesită întotdeauna

oprirea alimentării cu energie în aval.

Debitmetrele pentru fluide prezintă o mare diversitate de modele, având la bază mai

multe principii de funcŃionare şi uneori mai multe soluŃii derivând dintr-un singur astfel de

principiu. De regulă, măsurarea debitului unui fluid necesită măsurarea simultană a altor

parametrii (presiune, temperatură, etc), pe baza cărora se determină corecŃii ale debitului

măsurat cu debitmetrul.

Fiecare dintre tipurile de debitmetre prezintă avantaje şi dezavantaje, fiind mai

potrivite decât altele în anumite situaŃii şi/sau pentru anumite fluide. De asemenea, natura


14

şi compoziŃia chimică a fluidelor al căror debit se cere măsurat influenŃează tipul şi modul

de amplasare a unui aparat de măsură.

Astfel, pentru măsurarea debitelor de combustibil gazos se recomandă debitmetrele

cu diafragmă, cu turbină şi contoarele volumetrice. Pentru măsurarea debitelor de abur se

recomanda debitmetrele cu diafragmă şi cele tip Vortex. Pentru măsurarea debitelor de

apă sunt recomandate aproape toate tipurile de debitmetre. Pentru măsurarea debitelor de

aer comprimat se recomandă debitmetrele cu diafragmă sau alt organ de strangulare, cu

turbină şi tip Vortex.

Contoarele de căldură sunt agregate complexe care integrează indicaŃiile unui

debitmetru şi a două termometre. Precizia lor depinde de precizia debitmetrului şi de

mărimea diferenŃei de temperatură între intrarea şi iesirea agentului termic din conturul

respectiv. Instalarea corectă a aparatelor de măsura este importantă deoarece ea poate

influenŃa atât precizia măsurării cât şi fiabilitatea aparatului.

Legătura între aparatele de măsură şi centrul de colectare şi prelucrare a datelor

măsurate se poate realiza în mai multe feluri :

• indicaŃiile aparatului de măsura sunt citite de către un operator, înscrise pe o

fişă tip şi transmise sub această formă la centrul/locul de prelucrare, unde

sunt descărcate manual;

• unul sau mai multe aparate de măsură sunt cuplate cu un sistem portabil de

achiziŃie a datelor, care după depăşirea capacităŃii sale de înmagazinare este

înlocuit cu alt aparat şi dus de către un operator la centrul de prelucrare

pentru descărcare automată;

• în întregime automat.

Numărul şi calitatea aparatelor de măsură aflate iniŃial în dotarea unui contur în

interiorul căruia se desfăşoară o activitate (organizaŃie, întreprindere, societate, etc) este

proportional cu interesul manifestat până în acel moment pentru eficienŃa energetică.

ExperienŃa acumulată în Marea Britanie arată că, într-o primă etapă de analiză a

sistemului informaŃional intern, prin suplimentarea raŃională a numărului de aparate de

măsură se obŃin economii cuprinse între 3 - 7 % din factura energetică iniŃială a

organizaŃiei. Aceste cifre sunt luate de obicei în calcul la stabilirea sumei totale pe care

15

organizaŃia este dispusă să o cheltuiască pentru îmbunătăŃirea sistemului său de

monitorizare şi evaluare.

Monitorizarea consumurilor de purtători de energie (combustibili, energie electrică şi

termică, frig, aer comprimat, etc) nu constă doar în simpla măsurare sau înregistrare a

cantităŃilor şi eventual a parametrilor de livrare în scopul verificării facturării. ConcepŃia

sistemului de monitorizare (măsură, achiziŃie, transmitere, stocare şi prelucrare

centralizată a datelor) trebuie adaptată atât necesităŃilor controlului facturării cât şi analizei

periodice (ciclice) a evoluŃiei consumului de energie în raport cu principalii factori de

influenŃă.

Trebuie subliniat încă de la început faptul că numărul şi calitatea aparatelor de

măsură, precum şi prezenŃa şi complexitatea sistemului automat în care acestea sunt

integrate nu compensează lipsa de preocupare şi de organizare a factorului uman pentru

urmărirea consumurilor de energie, pentru analiza evoluŃiei acestora şi în final nu pot

asigura reacŃia de autoreglare în absenŃa acestuia.

Instalarea unor noi aparate de măsură şi/sau conectarea lor la o reŃea de achiziŃie

automată sau semiautomată poate fi realizată fie cu forŃe proprii, fie de către o companie

specializată. Dezvoltarea întregului sistem de monitorizare al organizaŃiei trebuie gândită

în perspectivă şi trebuie să se integreze în strategia generală.

Nici cel mai evoluat sistem de monitorizare nu produce de la sine economii de

energie. Un responsabil cu energia care dă dovadă de iniŃiativă şi competenŃă poate apela

la metode aproximative (deductive sau estimative) acolo unde nu dispune de aparate de

măsură. El poate obŃine rezultate bune şi cu un sistem manual de citire, transmitere şi

prelucrare a informaŃiilor. Importantă este însă existenŃa unui angajament la toate

nivelurile de competenŃă şi autoritate ale organizaŃiei pentru utilizarea şi valorificarea

acestor informaŃii.

5.4 Rolul managerului energetic pe „scena eficien Ńei energetice”

Un responsabil cu energia într-o organizaŃie, poziŃie cunoscută în literatura de

specialitate anglo-saxonă sub denumirea energy manager, poate avea iniŃial aproape

orice calificare, dar statistica arată că cei mai mulŃi au o pregătire tehnică superioară

(ingineri, subingineri). Pe lângă pregătirea de specialitate, persoana în cauză trebuie să

fie energică, entuziastă, obiectivă, deschisă la nou, fără păreri preconcepute şi să nu fie


16

partizan al unor soluŃii rutinate. Responsabilul cu energia trebuie să fie pregătit pentru

situaŃia în care sfaturile şi părerile sale, oricât ar fi ele de potrivite şi de bune, nu sunt luate

în seamă sau sunt chiar chiar respinse apriori de către colegii, şefii sau subalternii săi.

Pentru a reuşi într-un astfel de domeniu, responsabilul cu energia trebuie să fie

diplomat şi bun psiholog, să ştie să găsească argumente potrivite pentru fiecare persoană

cu care se află în dialog şi să nu dezarmeze dacă nu are succes de prima dată. El trebuie

să fie conştient că oamenii renunŃă greu la practici şi concepŃii proprii şi nu acceptă uşor

faptul că, prin acŃiunile lor bine intenŃionate, au irosit ani de-a rândul energia sau alte

resurse primare.

Obiectivele importante aflate în faŃa unui responsabil cu energia sunt :

a) strângerea de informaŃii şi date utile în domeniul eficienŃei energetice;

b) obŃinerea de sprijin din partea a cât mai mulŃi angajaŃi şi membrii ai

conducerii executive pentru acŃiunea continuă de promovare a eficienŃei

energetice;

c) furnizarea unor sfaturi, soluŃii şi informaŃii tehnice către toate celelalte

sectoare ale organizaŃiei în scopul eficientizării preluării, transformării,

distribuŃiei şi consumului energiei;

d) aprecierea efectelor măsurilor promovate de el în viitorul previzibil.

El trebuie să aibă iniŃiativa montării aparatelor de măsură necesare precum şi

(acolo unde acest lucru se justifică) a unui sistem informatizat de monitorizare (achiziŃie,

înregistrare şi prelucrare a datelor măsurate). Scopul principal al unui astfel de sistem

informaŃional este acela de a arăta care sunt consumurile energetice reale ale fiecărui

subansamblu (secŃie, clădire, linie tehnologică, etc). Ori de câte ori este posibil,

consumurile absolute de energie trebuie raportate la volumul şi eventual la structura

activităŃii desfăşurate în conturul analizat (volumul producŃiei, durata activităŃii, numărul de

grade-zile, etc), stabilindu-se astfel un consum specific care oglindeşte mai bine

eficacitatea cu care sunt valorificate fluxurile de energie la nivelul fiecărui subansamblu

astfel definit.

17

Pornind de la valorile astfel obŃinute, responsabilul cu energia, împreuna cu echipa

lui, întocmeşte un raport care conŃine o serie de propuneri şi care trebuie să răspundă la

întebări precum :

• Cum şi cât poate fi redus consumul specific realizat ?

• Este oare energia irosită în conturul analizat ?

• Pot fi modificate în sensul dorit concepŃia sau specificaŃiile proiectantului ?

• Este oare propunerea practică şi eficientă economic în acelaşi timp ?

Rezultatele analizei şi propunerile de îmbunătăŃire trebuie aduse în cel mai scurt

timp la cunoştiinŃa tuturor nivelurilor de autoritate şi competenŃă care pot contribui efectiv

la realizarea eficientizării energetice.

Odată acceptate, propunerile responsabilului cu energia implică coordonarea

eforturilor şi cooperarea între nivelurile de autoritate (ierarhice) din organizaŃia respectivă.

Puterea de decizie este absolut necesară în acestă acŃiune, dar nu este însă şi suficientă.

De cele mai multe ori este recomandabilă înfiinŃarea unei echipe, a unui "grup de

acŃiune" sau a unui "comitet director" pentru domeniul eficienŃei energetice, din care să

facă parte un număr minim de persoane, alese pe diverse criterii (competenŃă, putere de

decizie, autoritate şi nu în ultimul rând popularitate în rândul salariaŃilor), care să-l

secondeze pe responsabilul cu energia în acŃiunile sale. Acesta nu trebuie să fie în mod

obligatoriu conducătorul grupului, de regulă lui revenindu-i sarcina de principal catalizator.

Grupul se întruneşte lunar pentru a analiza situaŃia eficienŃei energetice, situaŃia

unor investiŃii în desfăşurare sau rezultatele obŃinute în urma aplicării unor măsuri de

eficientizare. Grupul coordonează toate acŃiunile privind creşterea eficienŃei energetice la

nivelul organizaŃiei. De asemenea, grupul poate hotărâ modalitatea în care salariaŃii sunt

informaŃi de scopul, stadiul îndeplinirii, rezultatele şi stimulentele pentru succesul acŃiunilor

de eficientizare. Modificarea sau adaptatea frecvenŃei, a modului de redactare, a

conŃinutului şi a beneficiarilor rapoartelor periodice pot fi de asemenea hotărâte de către

acest organism.

Dacă organizaŃia este mare, este recomandabilă alcătuirea mai multor astfel de

echipe, grupuri sau comitete, fiecare având atribuŃii într-un anumit anumit sector. În acest

caz, întâlnirile periodice vor avea loc la nivelul fiecărui departament sau sector.


18

Responsabilul cu energia şi echipa sa trebuie să fie în permanenŃă la curent cu

noutăŃile tehnice în domeniu (practici, tehnologii, echipamente, concepŃii, realizări). El va

avea deci la dispoziŃie mica sa bibliotecă de specialitate care trebuie să conŃină date

privind produsul sau produsele realizate de către organizaŃia sa, fişe bibliografice şi/sau

manuale privind caracteristicile acestora şi variantele existente ale tehnologiilor de

fabricaŃie, fişe şi prospecte primite din partea producătorilor de echipamente din domeniul

respectiv, publicaŃii de specialitate în domeniul managementului energiei, rapoartele unor

conferinŃe ştiinŃifice şi tehnice, cursuri universitare, etc.

Tot în scopul informării sale permanente, responsabilul cu energia trebuie să

participe la adunările asociaŃiilor de ramură ale industriaşilor şi comercianŃilor, ale celorlalŃi

responsabili cu energia din sectorul său de activitate şi la alte asemenea acŃiuni

promovate de către organismele comunitare, guvernamentale sau nonguvernamentale.

În ciuda previziunilor disponibile pe termen scurt sau mediu, viitorul poate aduce

creşteri ale preŃurilor sau chiar dispariŃia de pe piaŃă (penuria) a unui anumit purtător de

energie care nu au fost prevăzute. Efectele unor asemenea fenomene pot fi dezastroase

asupra oricărei organizaŃii industriale. De aceea, responsabilul cu energia trebuie să aibe

pregătite din timp pentru astfel de situaŃii soluŃii (scenarii) alternative privind alimentarea cu

energie a conturului avut în grijă. Orice proiect de investiŃii al organizaŃiei trebuie din

acelaşi motiv să aibe şi acordul responsabilului cu energia.

În concluzie, rolul responsabilului cu energia (man agerului energetic) nu este

să economiseasc ă energia el însu şi efectiv, ci s ă-i încurajeze, s ă-i stimuleze şi să-i

conving ă pe ceilal Ńi să o facă.

Bibliografie

[1] *** Ecologically sustainable development. United Nations Industrial Development

Organization, 1994.

19

[2] ***Sustainable development: Changing production patterns, social eguity and the

environment. United Nations, Economic Commission for Latin America and

Caribbean, santiago, Chile, 1991.

[3] ***Action 21. Declaration de Rio sur l’environnement et le developpement, declaration

de principes relatifs aux forrets, Conference des Nations Unies sur l’environnement

et le developpement, Nations Unies, New York, 1993.

[4] Auer J., Pinning hopes on renewable energies, Deutsche Bank Research, 2001.











EEO-ETSU.







1994


9504-01/02-L001.




Bucureşti 2000

Săptămâna nr. 5

Întocmirea şi analiza auditurilor energetice




4. Obiective



social.



















2


5. Întocmirea şi analiza auditurilor energetice

Auditul energetic este o componentă fundamentală şi în acelaşi timp un instrument

de lucru al oricărui program de acŃiune având ca obiectiv economisirea energiei.

Procedură complicată, uneori chiar meticuloasă, dar absolut necesară, întocmirea unui

audit energetic permite în final obŃinerea unei imagini accesibile a modului în care fluxurile

de purtători de energie intră, se distribuie, se transformă şi se consumă în interiorul

conturului de bilanŃ.

Auditul energetic pune în evidenŃă schimburile cu exteriorul, schimburile între părŃile

care alcătuiesc subiectul analizei şi modul în care sunt în final valorificate resursele

preluate din exterior. Sunt astfel identificate punctele unde se manifestă ineficienŃa,

precum şi mărimea pierderilor cauzate de aceasta. Se constituie astfel baza viitoarelor

decizii având drept scop eficientizarea energetică a întregului sistem, care pot consta în

reorganizări, raŃionalizări, îmbunătăŃiri, modernizări, retehnologizări etc.

Este evident faptul că atât eforturile de identificare a punctelor de ineficienŃă cât şi

baza de stabilire a unei strategii pe termen mediu prin intermediul planului de măsuri de

conservare a energiei vor avea o eficacitate cu atât mai mare cu cât analiza eficienŃei

energetice pe bază de bilanŃ este mai detaliată.

5.1 Analiza intern ă

SituaŃia existentă iniŃial într-o organizaŃie înainte de întocmirea primului audit

energetic este stabilită prin analiza internă. Analiza internă a organizaŃiei urmăreşte mai

multe aspecte importante ale activităŃii desfăşurate în interiorul conturul analizat din

punctul de vedere al modului de utilizare a energiei :

• mărimea şi structura facturii energetice;

• reacŃia personalului la mărimea consumurilor şi deci a facturii energetice;

3

• complexitatea, starea tehnică şi modul de funcŃionare a sistemului de

monitorizare şi evaluare în ansamblul său.

SituaŃia existentă în interiorul conturului analizat sub aspectul eficienŃei utilizării

energiei poate fi definită prin formularea unor răspunsuri la o serie de întrebări precum :

1. Cine răspunde de managementul energiei în organizaŃia respectivă (nume,

funcŃie, calificare, experienŃă, numărul de persoane din care este format

colectivul pe care îl conduce, etc) ?

2. În faŃa cui răspunde acesta, cât de dese sunt şi ce conŃin rapoartele sale?

3. Cum este organizată măsurarea fluxurilor de energie care intră în contur (număr

de aparate de măsură, amplasare, frecvenŃa de citire/înregistrare, clasa de

precizie, etc) ?

4. Sunt aceste aparate de măsură adecvate, precise şi fiabile ?

5. Un sistem central de achiziŃie automată sau semiautomată a datelor ar fi

eficient economic ?

6. A fost stabilită pe bază de măsurători o relaŃie directă între mărimea şi structura

facturii energetice şi volumul şi structura activităŃii prestate în conturul respectiv

(producŃie, vânzări, timp de lucru, etc) ?

7. Cât de des este calculat şi cui este raportat consumul specific de energie?

8. S-au stabilit limite ale consumului de energie (detalii) ?

9. Există o prognoză a consumurilor de energie sau un buget limită pentru

procurarea energiei ?

10. Urmărirea consumurilor energetice se practică la intervale regulate şi în mod

organizat ?

11. Există stabilit un program de măsuri de conservare a energiei la nivelul

organizaŃiei ?

12. A stabilit conducerea executivă obiective pentru reducerea facturii energetice ?

13. Ce paşi au fost făcuŃi în vederea recuperării şi reciclării resurselor energetice

secundare, în ipoteza că acestea sunt cunoscute şi inventariate ?

14. Termenii contractelor de livrare a energiei, în special modalităŃile de tarifare,

sunt consideraŃi convenabili şi corespunzători specificului organizaŃiei ?


4

Trebuie subliniat faptul că răspunsurile la o parte dintre aceste întrebări vor putea fi

formulate mai corect şi mai complect după întocmirea auditului preliminar sau chiar după

întocmirea auditului propriu-zis. La momentul analizei interne este totuşi importantă

percepŃia conducerii şi a restului colectivului în legătură cu fiecare dintre aspectele şi

problemele amintite mai sus.

Precizarea aspectelor calitative şi cantitative ale alimentării cu energie a activităŃilor

desfăşurate în perimetrul respectiv include următoarele aspecte :

• stabilirea naturii purtătorilor de energie care intră în conturul de bilanŃ;

• stabilirea ordinului de mărime al consumului pentru fiecare categorie de purtător

de energie;

• stabilirea modalităŃii de plată (de tarifare) pentru fiecare dintre aceştia.

Mărimea şi structura facturii energetice, precum şi prevederile contractelor de

furnizare privind modalitatea de tarifare aleasă reprezintă deci primul aspect al analizei

interne.

Al doilea aspect avut în vedere este reacŃia personalului la mărimea facturii

energetice. ExperienŃa acumulată în Ńările dezvoltate a arătat că, la nivelul conducerii

executive a unei organizaŃii, atitudinea în raport cu factura energetică se poate încadra

într-una dintre următoarele situaŃii :

• facturile energetice sunt plătite la timp fără nici un fel de analiză sau de control

intern;

• facturile energetice lunare sunt comparate cu citirile (înregistrările) lunare ale

aparatelor de măsură montate la intrarea în conturul de bilanŃ;

• citirile (înregistrările) lunare sunt raportate la volumul activităŃii din luna

respectivă, calculându-se un consum specific global de energie;

• există un sistem de achiziŃie (nu neapărat automat) a datelor, care realizează

cel puŃin săptămânal monitorizarea consumurilor energetice ale principalilor

consumatori interni şi raportarea acestora la partea care le revine din volumul

activităŃii;

5

• este implementat şi funcŃionează un sistem automatizat/informatizat de

supraveghere şi evaluare continuă a eficienŃei utilizării energiei, eventual şi a

altor resurse materiale.

Atitudinea conducerii executive şi a restului personalului organizaŃiei faŃă de

eficienŃa cu care este utilizată energia este reflectată de gradul de conştientizare a

importanŃei problemei, calitatea şi eficacitatea sistemului de monitorizare, modul de

valorificare a rezultatelor astfel obŃinute şi reacŃia aşteptată din partea fiecăruia dintre

nivelurile de autoritate la mărimea şi evoluŃia în timp a cheltuielilor cu energia.

Al treilea aspect important este legat de modul de funcŃionare şi eficacitatea

sistemului de monitorizare şi evaluare a eficienŃei utilizării energiei în interiorul conturului

dat. Trebuie avute în vedere concepŃia, baza materială aferentă şi importanŃa acordată

sistemului la nivelul organizaŃiei. În acest sens trebuie urmărite următoarele aspecte :

• modul şi frecvenŃa de citire/înregistrare a aparatele de măsură, cu deosebire a

celor care constitue baza de facturare;

• modul de transmitere la centru a datelor citite sau înregistrărilor (pe formulare

tip, prin semnale electrice, printr-o reŃea informatică, etc.);

• modul de prelucrare a informaŃiilor (modelul, algoritmul, mărimile calculate etc.);

• conŃinutul, frecvenŃa întocmirii şi destinatarii rapoartelor;

• efectele raportării şi modul în care se iau deciziile privind eficienŃa energetică.

Trebuie subliniat că toate cele trei aspecte ale analizei sunt interdependente şi la fel

de importante. Dacă mărimea facturii energetice reprezintă elementul determinant, la

reducerea ei contribue în egală măsură angajamentul sincer al întregului personal şi un

sistem eficient de monitorizare.

Din analiza sistemului de monitorizare şi evaluare poate decurge necesitatea

suplimentării numărului de aparate de măsură, reorganizării modului de citire, de

înregistrare şi de transmitere a datelor, elaborării unor formulare tip în acest scop,

implementării unui sistem automat sau semiautomat de achiziŃie a datelor măsurate,

elaborării unui algoritm unic de prelucrare a datelor, stabilirii unei noi formule de

prezentare a raportului, etc.


6

5.2 Modele de chestionare pentru analiza intern ă

Pentru a exemplifica modul în care se desfăşoară o analiză internă într-un contur

dat sunt prezentate două chestionare care se pot aplica în această etapă a analizei.

Tabelul 1 Chestionar de evaluare a caracteristicilor arhitecturale în vederea creşterii eficienŃei energetice a

alimentării cu căldură

Nr

Elementul vizat Întreb ări posibile

Răspuns

Ac Ńiune propus ă

1

Izolarea pereŃilor

(tipul şi starea de

degradare a

izolaŃiei)

Peretele este izolat

adecvat ?

Există gheaŃă şi

condens pe peretele

exterior respectiv

interior ?

DA NU

Nu sunt necesare

acŃiuni

suplimentare

Se măreşte

gradul de izolare

la interior şi/sau

exterior (conform

indicaŃii

specialist)

2

Starea tehnică a

acoperişului (tip

constructiv, grad

de degradare a

izolaŃiei)

Acoperişul este

adecvat?

Sunt acumulări de

zăpadă pe acoperiş?

DA NU

Nu sunt necesare

acŃiuni

suplimentare

Refacerea

izolaŃiei

7

3 Tipul şi starea

ferestrelor

Aveti ferestre simple?

DA NU

ÎnlocuiŃii

ferestrele simple

cu ferestre duble

şi triple

Nu sunt necesare

acŃiuni

suplimentare

AveŃi ferestre sparte,

crăpate, interstiŃii între

ferestre şi pereŃi?

DA NU

RemediaŃi

deficienŃele

VerificaŃi periodic

la 6 luni starea

acestora

Aveti multe ferstre

orientate în direcŃiile

Est, Sud şi Vest ?

DA NU

Montare de sticlă

reflectorizantă

sau acoperirea cu

perdele sau

obloane

Nu sunt necesare

acŃiuni

suplimentare

4 Infiltrarea aerului

AŃi detectat scăpări în

jurul uşilor şi ferestrelor

de ieşire precum şi a

uşilor şi rampelor de

încărcare?

DA NU

MontaŃi chedere,

izolaŃii în jurul

ramelor

Nu sunt necesare

acŃiuni

suplimentare


8

Există holuri la intrare?

DA NU

Nu sunt necesare

acŃiuni

suplimentare

ConstruiŃi holuri,

montaŃi uşi

automte

Sunt lăsate deschise

necontrolat uşile şi

ferestrele?

DA NU

MinimizaŃi

deschiderile fără

rost a acestora,

montaŃi uşi

automate

Nu sunt necesare

acŃiuni

suplimentare

Uşile de la rampele de

încărcare sunt

prevăzute cu izolaŃii

speciale?

DA NU

Verificati periodic

starea tehnică

InstalaŃi perdele

de izolare

9

Tabelul 2. Chestionar de evaluare a instalatiilor de cazane de abur în vederea creşterii eficienŃei energetice

Nr.

Elementul

vizat Întreb ări posibile

1 Management

Există monitorizarea consumului actual pe tipuri de agent termic

(abur, apă fierbinte)?

Care sunt previziunile de consum?

Există procedurişi instrucŃiuni aprobate care să gestioneze

producerea şi distribuŃia energiei termice?

Cum sunt instruiŃi angajaŃii in vederea conştientizării necesităŃii

conservării energiei (mod de lucru)?

Sunt informaŃi cu marimea şi componenta facturii energetice?

Există sisteme de comunicare şi informare a angajaŃilor în ceea

ce priveşte rezultatele obŃinute?


10

2 Consumuri de

caldură

Sunt implementate proceduri de oprire a consumului de căldură

şi de montare a instalaŃiilor auxiliare?

Aburul şi apa fierbinte sunt produse la parametrii mai mari decât

cei impuşi de consumator?

Cine preia variatiile de producŃii pe diferite perioade

caracteristice?

3

Combustibil

(tip, calitate,

stocare)

Există surse alternaticve de combustibil mai ieftin?

Pot fi folosite produse obŃinute în perimetrul industrial anlizat ca

surse de combustibil suplimentar?

Au fost evaluate costurile de alimentare continuă şi discontinuă

de gaz natural?

Există posibilitatea utilizării combustibilului gazos şi lichid în

vederea evitarii întteruperii alimentării cu combustibil a

instalaŃiei?

Tancurile şi conductele de combustibil sunt izolate

corespunzător?

IzolaŃia exterioară este impermeabilă la apă?

11

Combustibilul este încălzit la temperatura corectă?

Combustibilul solid (sau biomasa) este protejată împotriva ploii?

4

Cazanul şi

sistemele de

distribuŃie a

aburului

Se semnalizează prezenŃa combustibilului la coş?

EficienŃa cazanului este verificată periodic, in mod consecvent?

Se utilizează o metodă specifică de deeterminare a eficienŃei

cazanului?

Eficienta energetică determinată are valori accptabile în

concordanŃă cu tipul cazanului şi a combustibilului utilizat?

Arzătoarele lucrează în zona de maximă eficienŃă a arderii?

Pierderile cazanului şi asistemelor conexe sunt cunoscute şi

cuantificate?

Sunt făcute determinari periodice a emisiilor la coş? Au valori

acceptabile?

Care este nivelul de NOx în gazele de ardere? Este in limitele

impuse?

Flacăra este luminoasa şi clară?

Cum se gestionează excesul de aer ? Cât de frecvent?

Unde este amplasata priza de aer?


12

Aerul comburant este preîncalzit? Cum?

Se recuperează căt mai eficient căldura gazelor de ardere?

Cum?

Există programe de verificare şi înlocuire a suprafeŃelor de

transfer de caldură?

Cre este nivelul de impurificare a condensului?

Care este cota de condens returnat?

Care este nivelul de tratare a condensului?

Cum se controleaza returul de condens?

Se face recuperarea căldurii condensatului?Cum?

Există conducte de abur şi condensat dimensionate

necorespunzător?

Exista programe de inspecŃie a conductelor?

Conductele de abur şi condensat sunt dimensionate

corespunzător:

IzolaŃia este uscata şî protejata la infiltraŃii?

13

Există pierderi de abur şi condensat?

Este preîncălzită apa de alimentare a cazanului? Cum?

5.3 Auditul energetic

Analiza critică a eficienŃei utilizării resurselor energetice alocate unei activităŃi

desfăsurate într-un perimetru dat, cunoscută şi sub denumirea de audit energetic, este

una dintre componentele de bază ale oricărui program de acŃiune având ca obiectiv

îmbunătăŃirea eficienŃei energetice. Auditul energetic reflectă nivelul eficienŃei energetice

atins în interiorul perimetrului analizat pe durata unui ciclu de activitate. În acelaşi timp,

auditul energetic furnizează informaŃiile necesare pentru stabilirea celor mai potrivite şi mai

convenabile măsuri şi soluŃii în vederea creşterii eficienŃei energetice a activităŃilor

desfăşurate în cadrul organizaŃiei analizate.

Termenul audit din limba engleză echivalează în limba română cu revizie contabilă

şi nu cu bilanŃ contabil. În acelaşi mod, termenul auditor are înŃelesul de revizor contabil şi

nu de contabil. Revizia contabilă presupune verificarea înregistrărilor, a calculelor

efectuate şi analiza critică a termenilor bilanŃului, finalizată cu o evaluare. Similar, termenul

energy audit din limba engleză echivalează în limba română cu expresia “analiză critică a

eficienŃei utilizării energiei” sau cu sintagma audit energetic.

Trebuie precizat faptul că auditul energetic nu trebuie confundat cu bilanŃul

energetic. Auditul energetic este o analiză a modului de valorificare a energiei consumate

într-un perimetru dat, în timp ce bilanŃul energetic este doar unul dintre instrumentele

acestei analize la care se recurge numai în anumite situaŃii. Evaluarea eficienŃei

energetice a activităŃii desfăşurate într-un contur dat nu necesită în mod obligatoriu

cunoaşterea tuturor termenilor bilanŃului energetic care intră în perimetrul analizat, ci doar

a celor care intră în mod organizat şi contra cost. În privinŃa fluxurillo de energie care ies,

acestea prezintă interes pentru auditor doar în măsura în care ele mai pot fi valorificate.

În cadrul auditului, bilanŃul energetic constitue un instrument care permite obŃinerea

unor informaŃii suplimentare, necesare de regulă în situaŃiile în care se caută soluŃii


14

concrete de îmbunătăŃire a eficienŃei energetice într-un perimetru circumscris unuia sau

mai multor subsisteme aparŃinând sistemului analizat. BilanŃul energetic poate contribui la

verificarea indicaŃiei unui aparat de măsură, la măsurarea unui flux de energie care în mod

normal nu se măsoară sau estimarea cantitativă a unui flux de energie care nu se poate

măsura. BilanŃul energetic al unui contur, care poate include transformatori de energie

şi/sau consumatori finali de energie, pune la dispoziŃia auditorului informaŃii suplimentare

referitoare la conŃinutul de energie al unor fluxuri care nu fac obiectul auditului propriu-zis.

Pe baza acestor informaŃii suplimentare auditorul poate propune sau recomanda în

cunoştiinŃă de cauză anumite măsuri şi/sau soluŃii de îmbunătăŃire a eficienŃei energetice.

Întocmirea unui audit energetic implică stabilirea clară a limitelor perimetrului

analizat şi a perioadei de timp pe durata căreia se face analiza. Perimetrul poate cuprinde

o întreagă organizaŃie (regie, companie, societate, grup, trust, întreprindere etc), o

sucursală a unei organizaŃii cu contabilitate proprie sau o clădire. El poate cuprinde

elemente care nu sunt neapărat situate pe acelaşi amplasament, dar între care există

legături şi/sau schimburi materiale (cabluri de forŃă, conducte, instalaŃii sau sisteme de

transport, etc.).

5.3.1 Auditul energetic preliminar

Auditul energetic preliminar este de regulă unul general, în care întreg sistemul

analizat este considerat ca o "cutie neagră". Nu se iau în considerare nici componenŃa şi

structura sistemului, nici relaŃiile şi interdependenŃele între subsistemele care îl compun.

Intrările şi ieşirile sunt deci definite numai în raport cu conturul general.

Datele necesare pentru întocmirea auditului preliminar, care este recomandabil, cel

puŃin pentru obiectivitate, să fie întocmit de cineva din afara organizaŃiei respective, sunt

următoarele :

1. Numele şi adresa organizaŃiei (firmei, companiei, întreprinderii).

2. Natura activităŃii sau activităŃilor organizaŃiei (aspecte calitative).

3. Statutul juridic şi comercial (forma de organizare, forma de proprietate,

sectorul de activitate, tipul afacerii, etc).

15

4. Numele, funcŃia şi adresa persoanei de legătură (telefon, fax, e-mail).

5. Numărul angajaŃilor.

6. Programul de lucru (zilnic, săptămânal, lunar, anual, numar de schimburi,

etc).

7. Istoricul consumurilor de energie pe o anumită perioadă de funcŃionare

normală (cel puŃin pentru ultimii 5 ani de activitate).

8. Factura energetică anuală detaliată pentru ultimul an financiar.

9. Oricare alte date disponibile, brute sau prelucrate, privind consumurile

absolute şi specifice de energie ale organizaŃiei pentru ultimul an financiar

(provenind din sistemul propriu de monitorizare).

10. Date privind volumul şi structura activităŃii organizaŃiei pentru aceeaşi

perioadă de timp.

Formularele tip pentru datele numerice necesare sunt prezentate în anexă. Un

istoric al consumurilor energetice din ultimii 5 sau chiar 10 ani de activitate normală este

necesar pentru stabilirea unui eventual raport între volumul şi structura activităŃii şi volumul

şi structura facturii energetice. Aceste date provin din evidenŃele contabile ale organizaŃiei,

care înregistrează facturile energetice la capitolul cheltuieli. Ele permit calcularea unor

indicatori globali (consumuri specifice de energie, cheltuieli specifice cu energia, etc) pe

baza cărora rezultatele obŃinute de către organizaŃia analizată se pot compara cu un set

de valori de referinŃă (cifre de proiect, rezultatele altor organizaŃii aparŃinând aceluiaşi

segment de activitate, valorile minime teoretice ale consumurilor specifice de energie,

realizări anterioare ale organizaŃiei respective în anumite condiŃii, etc). Indicatorii specifici

prezintă avantajul că nu sunt influenŃaŃi de modificări ale valorilor absolute ale

consumurilor de energie determinate de modificări în structura producŃiei, de extinderea

sau diversificarea activităŃii, etc.

Auditul energetic se întocmeşte pentru o perioadă de timp egală cu durata unui

întreg ciclu de activitate (ciclu de fabricaŃie, ciclu climatic, etc). EficienŃa energetică nu se

evaluează pentru perioade mai scurte (o oră, o zi, o săptămână, o lună, etc) deoarece

rezultatele astfel obŃinute nu sunt în general relevante.


16

5.3.2 Auditul energetic propriu-zis

Auditul energetic propriu-zis urmează întocmirii auditului preliminar şi corectării şi

complectării sistemului de monitorizare cu toate elementele cerute de către auditorul

extern. În comparaŃie cu auditul preliminar, auditul energetic propriu-zis este mai detaliat,

oferind posibilitatea identificării subsistemelor unde se consumă cea mai mare parte din

energia intrată în conturul care delimitează organizaŃia analizată şi a evaluării separate a

fiecăruia dintre ele. Denumite centre de consum energetic, acestea vor constitui zonele

care în mod obligatoriu trebuie monitorizate separat. Definirea limitelor fiecărui centru de

consum energetic se face într-un mod convenabil, luându-se în considerare criteriile

tehnologice, funcŃionale, economice, administrative sau de altă natură. Pentru fiecare

astfel de centru de consum se prevede posibilitatea măsurării şi consemnării separate a

consumurilor pe tipuri de purtători de energie şi a volumului activităŃii.

În acest fel sunt apoi identificate subsistemele unde se manifestă ineficienŃă şi

poate fi evaluată mărimea pierderilor cauzate la nivelul fiecăruia. Este evident faptul că

atât eforturile de identificare a punctelor de ineficienŃă cât şi baza de stabilire a unei

strategii pe termen mediu materializată printr-un plan de măsuri de conservare a energiei

vor avea o eficacitate cu atât mai mare cu cât amploarea analizei şi implicit gradul de

detaliere (numărul de centre de consum energetic) sunt mai mari.

Întocmirea auditului energetic implică un inventar al surselor de alimentare cu

purtători de energie exterioare conturului, care trebuie să acopere următoarele aspecte :

• tipul şi caracteristicile purtătorului de energie furnizat de sursa externă;

• caracteristicile cererii de energie acoperite de către sursa externă;

• tariful actual stabilit prin contractul de livrare şi tarifele alternativele

disponibile;

• alte aspecte legate de statutul, amplasarea şi capacitatea sursei externe, de

condiŃiile şi de restricŃiile de livrare, stabilite sau nu prin contract.

În interiorul conturului analizat se întocmeşte un inventar al consumatorilor finali de

energie, organizaŃi sau nu pe centre de consum energetic, precum şi un inventar al

17

transformatorilor interni de energie. Inventarul consumatorilor finali trebuie să pună în

evidenŃă următoarele aspecte :

• natura activităŃii sau procesului tehnologic care primeşte fluxul de energie;

• tipul, parametrii şi sursa din care provine fiecare flux purtător de energie;

• caracteristicile cererii de energie, pentru fiecare tip de purtător de energie;

• legăturile tehnologice cu alŃi consumatori finali şi consecinŃele acestor

legături asupra caracteristicilor cererii de energie;

• natura şi potenŃialul resurselor energetice secundare disponibilizate din

motive tehnologice;

• starea tehnică a instalaŃiilor la momentul întocmirii auditului.

Transformatorii interni de energie (centrale termice, centrale electrice de

termoficare, instalaŃii frigorifice, staŃii de aer comprimat, staŃii de pompare etc.)

alimentează de obicei mai mulŃi astfel de consumatori finali. Pentru fiecare transformator

intern de energie se recomandă a fi specificate următoarele aspecte :

• natura, sursa şi caracteristicile fluxurilor de energie care intră;

• tipul transformării suferite, randamentul realizat, alte caracteristici tehnice;

• natura şi parametrii fluxului sau fluxurilor de energie care ies;

• capacitatea instalată a transformatorului energetic;

• consumatorii sau centrele de consum alimentate;

• modalitatea de alimentare a consumatorilor şi consecinŃele ei (direct, prin

intermediul unei reŃele de distribuŃie, etc.);

• natura, potenŃialul energetic şi impactul asupra mediului pentru fiecare dintre

fluxurile de energie evacuate în atmosferă;

• starea tehnică a instalaŃiilor şi a sistemului de distribuŃie la momentul

întocmirii auditului.

Întocmirea auditului energetic nu presupune în mod obligatoriu întocmirea în

prealabil a unuia sau mai multor bilanŃuri energetice. Auditul energetic propriu-zis include

anumite părŃi din bilanŃul energetic întocmit pe durata ciclului de activitate. Termenii

bilanŃurilor energetice pe perioade scurte (o oră, un schimb, o şarjă, etc) nu se regăsesc


18

ca atare în valorile care stau la baza întocmirii auditului. În ciuda caracterului lor detaliat,

aceste bilanŃuri nu sunt relevante pentru auditor decât în cazurile în care rezultatele

obŃinute pentru un an sau o perioadă mai lungă de timp indică existenŃa unor puncte de

ineficienŃă energetică în interiorul conturului analizat. Ele stau la baza analizei care

succede auditul propriu-zis şi care are ca obiectiv stabilirea măsurilor şi acŃiunilor destinate

să îmbunătăŃească situaŃia sub aspectul eficienŃei energetice.

Consumurile de energie consemnate într-un prim audit energetic nu trebuie să

provină nici măcar în parte din indicaŃiile unor aparate de măsură instalate de auditor în

mod special numai pentru perioada întocmirii auditului energetic. Ele trebuie să fie obŃinute

exclusiv prin intermediul sistemul propriu de monitorizare al organizaŃiei, ale cărui

concepŃie şi structură rămân ca atare şi după întocmirea auditului. Rolul auditorului extern

nu este acela de a-şi instala propriile sale aparate de măsură pe durata întocmirii auditului.

Unul dintre efectele benefice ale întocmirii unui audit energetic constă în complectarea în

prealabil a sistemului de monitorizare intern cu acele aparate absolut necesare şi după

întocmirea auditului.

În acelaşi timp trebuie subliniat faptul că practica actuală a celor mai multe

întreprinderi industriale din România în domeniul monitorizării consumurilor de energie

lasă încă mult de dorit. În cele mai multe cazuri este monitorizat şi înregistrat consumul

global de combustibil şi cel de energie electrică, care sunt mai uşor de măsurat, dar

lipsesc multe date legate de consumurile de căldură, frig, aer comprimat, etc. Stabilirea

unor centre de consum energetic şi monitorizarea tuturor consumurilor de energie pentru

fiecare astfel de centru constitue încă un deziderat pentru viitor.

Această situaŃie nu este de natură să contribuie la eficientizarea activităŃii sub

aspect energetic, iar comandarea şi întocmirea unui audit energetic nu este utilă în

absenŃa unui sistem de monitorizare şi evaluare complect. Acest lucru trebuie bine

înŃelese de către toŃi cei care au responsabilităŃi la diverse niveluri în acest domeniu.

Economisirea energiei consumate presupune mai întâi măsurarea ei. Instalarea

unor aparate de măsură sigure şi precise (în limitele tehnologiilor actuale) presupune o

cheltuială de capital care va produce efecte ulterior, nu de la sine ci ca urmare a angajării

întregului personal într-o acŃiune al cărui scop îl înŃelege şi îl aprobă fiecare sau cât mai

mulŃi dintre angajaŃi. Întocmirea auditului propriu-zis se bazează pe indicaŃiile aparatelor

19

de măsură care fac parte în mod normal din dotarea sistemului intern de monitorizare al

organizaŃiei. Unele dintre aceste aparate constitue baza de facturare în raport cu furnizorii

externi de energie. Dacă acurateŃea indicaŃiilor unuia sau mai multor aparate de măsură

care constitue baza de facturare este pusă la îndoială, fie de către furnizor, fie de către

consumator, întocmirea unui audit energetic este prematură. Reglementarea statutului

acestor aparate de măsură este o problemă a cărei rezolvare trebuie să fie prevăzută în

contractul de furnizare a energiei şi care trebuie rezolvată înainte de întocmirea auditului

energetic propriu-zis.

Modul de întocmire, gradul de detaliere şi modul de exprimare a mărimilor

prezentate şi calculate depind de scopul auditului şi trebuie să fie pe înŃelesul celui căruia

îi este destinat. Auditul energetic, întocmit pe baza datelor măsurate sau pe baza

prelucrării acestora, poate conŃine mărimi exprimate în unităŃi fizice (de putere sau de

energie) sau în unităŃi valorice (monetare). Trebuie precizat faptul că în bilanŃurile

energetice, mărimile care intră şi care ies se exprimă numai în unităŃi fizice de putere sau

de energie. În cadrul auditului energetic se obişnuieşte recurgerea la exprimarea valorică

a acestora, care prezintă avantajul că asigură cea mai corectă echivalare a tuturor

formelor de energie consumate şi are şi un caracter mai accesibil. Indicatorii valorici de

performanŃă sunt mai uşor de interpretat de către cei mai mulŃi dintre cei cărora le este

destinat raportul.

Întocmirea unui singur audit energetic nu rezolvă definitiv problema eficienŃei

energetice într-un perimetru dat. Aplicarea tehnicilor managementului energiei trebuie să

fie o preocupare continuă, ceea ce conduce printre altele la necesitatea repetării auditul

energetic cu o anumită ciclicitate. ExperienŃa acumulată în Ńările dezvoltate în acest

domeniu demonstrează că cea mai nimerită continuare a acŃiunii demarate prin întocmirea

unui audit energetic constă în implementarea în cadrul organizaŃiei a unui sistem

informatizat de monitorizare şi evaluare continuă de tip M&T.

În tabelele urmatoare sunt prezentate modele de formulare pentru întocmirea

auditului energetic.

Tabelul 3. SituaŃia statistică a consumurilor energetice anuale pe ultimii 5 ani de activitate


20

Tipul purt ătorului

De energie consumat

Consumul anual de energie (MWh, MJ, Gcal)

2006 2007 2008 2009 2010

Combustibil gazos tip A

Combustibil gazos tip B

Combustibil lichid tip A

Combustibil lichid tip B

Combustibil solid tip A

Energie electrică tip A

Energie electrică tip B

21

Abur tip A

Abur tip B

Apă fierbinte tip A

Apă fierbinte tip B

Aer comprimat tip A

Aer comprimat tip B

ObservaŃii : Purtătorii de energie de tipul A, B sau C se deosebesc prin putere

calorifică, compoziŃie, preŃ (tarif), tensiune, parametrii, sursă de livrare, etc.

Tabelul 4. Analiza fiecăruia dintre transformatorii interni de energie din interiorul conturului de bilanŃ general

Sensul

fluxului de

energie

Natura fluxului de energie Cantitate

anual ă

Cost

unitar

Cost

anual

Energie electrică


22

Intrări în

contur

Combustibil tip A

Combustibil tip B

Aer comprimat

Alte cheltuieli de funcŃionare

Cheltuieli totale anuale

Ieşiri din

contur

Energie utilă A (electrică, mecanică,

termică, etc)

Energie utilă B (electrică, mecanică,

termică, etc)

Consum propriu tehnologic A

23

Consum propriu tehnologic B

Pierderi energetice

ObservaŃie : Acest tabel trebuie însoŃit de lista consumatorilor alimentaŃi şi de schema

sistemului de distribuŃie a energiei, după caz.

Tabelul 5. Consumul energetic aferent activităŃii direct productive (consumatori finali, eventual organizati pe

centre de consum energetic)

Felul purtatorului

de energie

consumat

U

M

Cost

Unitar

Consumuri defalcate

pe subsisteme

Total consum

productiv

A B C Cantitate Cost

Energie electrică

Combustibil gazos

Combustibil lichid

Abur

Apă fierbinte


24

Aer comprimat

Total

Volum activitate

ObservaŃie : Consumatorii finali pot fi alimentaŃi cu două feluri de combustibili, cu două

feluri de energie electrică, etc.

F4.

Tabelul 6. Consumul energetic aferent activităŃilor considerate neproductive sau indirect productive

(consumatori finali, eventual organizaŃi pe centre de consum energetic)

Scopul consumului

şi tipul purt ătorului

de energiei

UM Cost

unitar

Consumuri

defalcate pe

subsisteme

Total consum

neproductiv


Iluminat (electric)

Incălzire spaŃii

Apă caldă menajeră

Ventilare

25

CondiŃionare aer

Apă rece

Total

ObservaŃie. Defalcarea consumurilor energetice la nivelul unui centru de consum în două

categorii şi anume direct productive şi respectiv neproductive sau indirect productive nu

este obligatorie, dar poate fi relevantă în anumite cazuri. Dacă acest lucru nu este posibil

dintr-un motiv oarecare, se reŃine numai formularul , în care se vor consemna consumurile

totale.

Tabelul 7. Consumul de energie pentru activitatea de transport intern şi extern

Felul

purt ătorului de

energie

consumat

UM Cost

unit.

Consumuri defalcate pe

categorii

Total consum

transport

Intern Aprovi.

Desfac.

Cantit.

Cost

Benzină

Motorină

Ulei

Energie

electrică

Total


26

Greutate

trasportată x

kilometraj

parcurs

Consum

specific cumulat

Bibliografie


[2] Patraşcu, R. - Eficienta recuperarii complexe a caldurii gazelor de ardere rezultate din


[3] Raducanu, C., Ciucasu C. - Tehnologii complexe de recuperare a caldurii in industrie,







EEO-ETSU.







1994

27


9504-01/02-L001.




Bucureşti 2000

[15] Patraşcu, R, Raducanu, C. - Utilizarea energiei, Editura BREN, 973-648-351-7,

Bucuresti,2004

[16] Patrascu, R. - Eficienta recuperarii complexe a caldurii gazelor de ardere rezultate din

procesele industriale, Editura PRINTECH ISBN 973-98523-5-1, Bucuresti, 1998

[17] Patrascu, R., Raducanu, C., Ciucasu C. - Tehnologii complexe de recuperare a

caldurii in industrie, Editura PRINTECH, ISBN 973-9402-10-0, Bucuresti, 1998

Săptămâna nr. 6





4. Obiective



social.



















2


5. Întocmirea şi analiza auditurilor energetice

Auditul energetic este o componentă fundamentală şi în acelaşi timp un instrument

de lucru al oricărui program de acŃiune având ca obiectiv economisirea energiei.

Procedură complicată, uneori chiar meticuloasă, dar absolut necesară, întocmirea unui

audit energetic permite în final obŃinerea unei imagini accesibile a modului în care fluxurile

de purtători de energie intră, se distribuie, se transformă şi se consumă în interiorul

conturului de bilanŃ.

Auditul energetic pune în evidenŃă schimburile cu exteriorul, schimburile între părŃile

care alcătuiesc subiectul analizei şi modul în care sunt în final valorificate resursele

preluate din exterior. Sunt astfel identificate punctele unde se manifestă ineficienŃa,

precum şi mărimea pierderilor cauzate de aceasta. Se constituie astfel baza viitoarelor

decizii având drept scop eficientizarea energetică a întregului sistem, care pot consta în

reorganizări, raŃionalizări, îmbunătăŃiri, modernizări, retehnologizări etc.

Este evident faptul că atât eforturile de identificare a punctelor de ineficienŃă cât şi

baza de stabilire a unei strategii pe termen mediu prin intermediul planului de măsuri de

conservare a energiei vor avea o eficacitate cu atât mai mare cu cât analiza eficienŃei

energetice pe bază de bilanŃ este mai detaliată.

5.1 Auditul energetic al unei centrale proprii de c ogenerare dintr-o întreprindere

industrial ă

În cazul surselor de energie direct utilizabilă, care intră în categoria

transformatorilor de energie, diferenŃa între auditul energetic şi bilanŃul energetic anual se

estompează. Această constatare este în mod evident valabilă pentru toate tipurile de

surse, nu numai pentru sursele interne aflate în perimetrul unor întreprinderi industriale.

Faptul se datorează specificului activităŃii, care constă în conversia unei forme de energie

în alta. Prin urmare, atât efectul util cât şi efectul consumat al activităŃii poate fi exprimat

3

prin intermediul unor puteri sau al unor cantităŃi de energie. În aceste condiŃii, singura

diferenŃă între auditul energetic şi bilanŃul energetic constă în faptul că ultimul

consemnează şi pierderile de energie, global sau clasificate pe mai multe categorii. Cum

aceste pierderi pot fi necesare şi în cazul întocmirii auditului energetic, atunci când se

caută fluxurile de energie care se risipesc şi soluŃiile tehnice cele mai potrivite pentru a

reduce aceste fluxuri, diferenŃa între audit şi bilanŃ devine imperceptibilă şi irelevantă.

O sucursală a unei companii aparŃinând sectorului de producere a ambalajelor din

hârtie şi carton din sudul Marii Britanii este alimentată cu energie electrică şi termică dintr-

o centrală proprie de cogenerare alcătuită dintr-o turbină cu gaze şi un cazan recuperator.

InstalaŃia de turbină cu gaze (TG) este tip Ruston TB5000, cu puterea nominală de 3,5

MW la o temperatură a aerului atmosferic de circa 10 oC. Gazele evacuate din turbină sunt

apoi valorificate într-un cazan de abur recuperator tip Foster Wheeler Power Ltd., prevăzut

cu posibilitatea arderii suplimentare pe seama oxigenului aflat în exces în gazele de

ardere eşapate din turbină. Atât pentru camera de ardere a instalaŃiei de turbină cu gaze

cât şi pentru arderea suplimentară în cazanul recuperator, combustibilul principal este

gazul natural (GN) iar combustibilul secundar este combustibilul lichid usor (CLU).

Cazanul recuperator (CR) poate produce fără ardere suplimentară un debit maxim

de abur saturat de 3,3 kg/s iar cu ardere suplimentară un debit maxim de abur saturat de

6,9 kg/s. Aburul produs de CR are presiunea cuprinsă între 14 şi 15 bar. Din debitul total

de abur produs de cazan, o parte este trimis ca atare spre unii dintre consumatorii finali,

iar restul este fie turbinat fie laminat în prealabil până la presiunea de circa 4 bar. Turbina

cu abur (TA), având o putere nominală de circa 0,6 MW, este de tip KKK cu

contrapresiune simplă şi fără prize regenerative. Ponderea consumatorilor care cer abur

de presiune mare şi respectiv a celor care cer abur de presiune mică nu este constantă pe

parcursul unei zile de lucru.

InstalaŃia alcătuită din TG, CR şi TA constitue în principiu un ciclu mixt gaze-abur,

cu observaŃia că turbina cu abur, instalată pentru a înlocui ventilul de laminare în anumite

situaŃii, are o pondere puŃin semnificativă în producŃia totală de energie electrică. Având în

vedere parametrii aburului viu, ciclul termodinamic cu abur are performanŃe foarte scăzute.

Trebuie precizat faptul că întreprinderea mai dispune de capacităŃile instalate în

fosta centrală termică proprie, care include trei cazane de abur de tip Maxecon, având

fiecare capacitatea de circa 3,8 kg/s. Aceste cazane funcŃionează pe gaz natural şi pe

combustibil lichid greu (CLG) şi pot interveni în situaŃii accidentale sau în momentele în


4

care gazul natural, furnizat întreprinderii pe baza unui contract care admite întreruperi

anunŃate în prealabil, nu este disponibil.

Tabelul 1. Caracteristicile combustibililor disponibili pentru ciclul combinat

Nr

Tipul

combus-

tibilului

Putere calorific ă

inferioar ă (PCI)

Putere calorific ă

superioar ă

(PCS)

Dens.

relativ ă

PreŃ

USD/MWh

1 GN 34,94 MJ/m3N 38,75 MJ/m3

N 0,73 9,5

2 CLG 40,00 MJ/kg 42,50 MJ/kg 0,97 9,0

Recurgerea la combustibilul lichid uşor (CLU) constitue o opŃiune mult mai

costisitoare, costul unităŃii de energie intrate cu combustibilul fiind în cazul CLU practic

dublu faŃă de gazul natural. Din acest motiv, conducerea întreprinderii a stabilit să

păstreze două opŃiuni gaz natural şi şi CLG.

La circa doi ani de la punerea în funcŃiune a noii surse de energie, conducerea

companiei a comandat întocmirea unui audit la nivelul sucursalei, care a cuprins şi un

audit energetic separat al noii centrale de cogenerare. În acest scop, auditorul a utilizat

datele înregistrate pe parcursul ultimului an de activitate, complectate cu o serie de

măsurători care au avut ca scop să permită evidenŃierea performanŃelor ciclului mixt şi a

pierderilor sale de energie în câteva dintre cele mai probabile situaŃii de funcŃionare.

Analiza a avut şi scopul de a stabili performanŃele reale ale noii CET la doi ani de la

punerea ei în funcŃiune şi compararea acestora cu indicatorii previzionaŃi în studiul de

fezabilitate întocmit cu circa trei ani în urmă. Proiectul fiind sprijinit financiar şi de către

agenŃia britanică pentru mediu şi conservarea energiei, rezultatele acestei analize au fost

făcute publice pentru a servi drept exemplu altor companii dispuse să recurgă la soluŃia

instalării unei surse proprii de energie electrică şi termică în condiŃii similare.

5

Datele extrase din evidenŃele contabile ale companiei sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2. Datele extrase din evidenŃa contabilă a companiei pentru ultimul an financiar

Nr. Mărimea înregistrat ă în eviden Ńa contabil ă UM Valoarea

1 Energie electrică produsă şi livrată GWh/an 24,5

2 Energie electrică exportată GWh/an 7,0

3 Energie electrică importată GWh/an 0,5

4 Energie electrică produsă şi consumată GWh/an 18,0

5 Energie termică produsă şi consumată GWh/an 81,0

6 Energie termică produsă în CR GWh/an 78,0

7 Energie termică produsă în CT veche GWh/an 3,0

8 Energie primară consumată de TG GWh/an 118,0

9 Energie primară consumată de CT veche GWh/an 4,5

10 Energie primară consumată de ASCR GWh/an 24,5

11 Total energie primar ă consumat ă GWh/an 147,0

Energia primară înregistrată în contabilitatea sucursalei şi consemnată în tabelul de

mai sus a fost determinată în funcŃie de puterea calorifică superioară (PCS) a

combustibililor consumaŃi.

Măsurătorile au fost efectuate într-o singură zi, timp de circa opt ore, fiecăruia dintre

cele trei regimuri de funcŃionare revenindu-i o perioadă continuă de timp de cel puŃin două


6

ore. Aparatele de măsură utilizate pentru măsurători au fost cele din dotarea instalaŃiei, la

care s-au adăugat mai multe termocuple NiCr/NiAl cu diametrul 0,8 mm pentru măsurarea

temperaturii suprafeŃelor exterioare ale pereŃilor, un termohigrograf pentru măsurarea

temperaturii şi umidităŃii aerului atmosferic şi un analizor de gaze tip Teledyne 980 pentru

determinarea compoziŃiei uscate a gazelor de ardere.

Datele brute obŃinute din măsurători au fost apoi analizate, eliminându-se valorile

care se abăteau semnificativ de la medie sau de la tendinŃele de variaŃie justificate tehnic.

După această sortare, cu ajutorul datelor reŃinute s-au calculat valorile medii ale fiecăreia

dintre mărimile măsurate. Valorile medii ale mărimilor măsurate în fiecare dintre cele trei

regimuri de funcŃionare, notate RF1, RF2 şi RF3, sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3. Mărimi măsurate în cele trei regimuri de funcŃionare a CCGA

Nr. Mărimea m ăsurat ă UM RM 1 RM 2 RM 3

1 Temperatura aerului atmosferic oC 10,0 10,0 10,0

2 Temperatura gazelor la ieşirea din

TG oC 484,0 484,0 484,0

3 Temperatura gazelor la ieşirea din

CR oC 137,0 136,0 135,0

4 Temperatura apei de alimentare a

CR oC 88,0 88,0 88,0

5 Presiunea aburului la ieşirea din CR Bar 14,8 14,7 14,8

7

6 Presiunea aburului la ieşirea din TA Bar 4,2 4,3 -

7 Debitul de combustibil la TG m3N/s 0,415 0,415 0,415

8 Debitul de combustibil la CR m3N/s 0,225 0,125 0,0

9 Debitul de abur produs în CR Kg/s 6,50 5,08 3,30

10 Debitul de abur intrat în TA Kg/s 4,6 2,4 0,0

11 Puterea electrică activă la bornele

TG MW 3,36 3,36 3,36

12 Puterea electrică activă la bornele

TA MW 0,54 0,22 0,0

13

CompoziŃia gazelor de

ardere uscate la ieşirea

din TG

CO2 % 2,55 2,55 2,55

14 CO % 0,0005 0,0005 0,0005

15 O2 % 16,4 16,4 16,4

16 Consumul propriu de energie

electrică MW 0,15 0,14 0,13

În perioada efectuării măsurătorilor, combustibilul gazos a fost analizat sub aspectul

compoziŃiei chimice şi s-au prelevat probe pentru determinarea în laborator a puterii sale

calorifice. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4. Caracteristicile măsurate şi calculate ale combustibilului gazos


8

Nr. Mărimea m ăsurat ă sau calculat ă UM Valoarea

1 ConcentraŃia de metan % 97,5

2 ConcentraŃia de azot % 2,5

3 Puterea calorifică inferioară MJ/m3N 34,94

4 Puterea calorifică superioară MJ/m3N 38,75

5 Volum specific stoechiometric de aer de ardere M3N/m3

N 9,31

6 Volum specific stoechiometric de azot m3N/m3

N 7,36

7 Volum specific stoechiometric de oxigen m3N/m3

N 1,95

8 Volum specific stoechiometric de vapori de apă m3N/m3

N 1,95

9

9 Volum specific stoechiometric de bioxid de carbon m3N/m3

N 0,975

10 Cifra caracteristică a combustibilului (β) - 0,80

11 Densitate normală gaz natural Kg/m3N 0,73

Pierderile de căldură directe (prin pereŃi) ale părŃilor principale ale instalaŃiei au fost

stabilite prin calcul în regimul cel mai puŃin favorabil şi au fost corectate pentru celelalte

două regimuri de funcŃionare. Astfel, s-au măsurat ariile suprafeŃelor exterioare ale

pereŃilor în contact cu mediul ambiant şi temperaturile acestor suprafeŃe. Pentru instalaŃia

de turbină cu gaze şi canalele de gaze aferente ei s-a obŃinut o suprafaŃă de 92 m2 şi o

temperatură medie de circa 75 oC. Pentru ansamblul alcătuit din cazanul de abur

recuperator, turbina cu abur, instalaŃia de reducere-răcire şi conductele de distribuŃie din

limita centralei de cogenerare s-a obŃinut o suprafaŃă totală de 196 m2 şi o temperatură

medie de circa 55 oC. łinând seama de aşezarea fiecărei porŃiuni de suprafaŃă, pentru

fluxul de căldură specific s-au obŃinut valorile medii de 708 şi respectiv 409 W/m2.

La pierderile de căldură directe (prin pereŃi) aferente TG şi respectiv CR s-a

adăugat şi pierderea de energie datorată arderii incomplecte a combustibilului în camera

de ardere a TG şi respectiv în arzătoarele suplimentare ale CR. ConŃinutul de energie sub

formă de putere calorifică al oxidului de carbon s-a considerat egal cu 10,14 MJ/m3N.

Pierderea de energie termică datorată răcirii cu aer a TG s-a determinat o singură dată,

pentru o singură încărcare a maşinii, prin măsurarea debitului de aer şi a diferenŃei între

temperaturile aerului la ieşire şi la intrare. S-au obŃinut valorile de 5,35 kg/s pentru debitul

de aer de răcire şi respectiv 32,5 - 10 = 22,5 grd pentru temperatura de ieşire, pentru

temperatura de intrare şi pentru diferenŃa lor.

Pierderile de putere activă asociate maşinilor rotative s-au determinat pe baza

valorilor indicate de constructor pentru fiecare dintre cele două turboagregate. Astfel,

pentru ITG la o sarcină electrică apropiată de 3,5 MW, pierderea respectivă de energie


10

este de circa 5,75 % din puterea la borne. Pentru TA, a cărei sarcină electrică utilă variază

într-un domeniu mult mai larg, pierderea respectivă de putere activă este considerată

constantă în valoare absolută şi egală cu circa 12,4 % din puterea electrică activă la

borne în regimul nominal.

Se poate constata că, spre deosebire de turbina cu abur, încărcarea turbinei cu

gaze este aceeaşi în toate cele trei regimurile, aceasta fiind considerată de către auditor

situaŃia cea mai probabilă în care se găseşte maşina respectivă în condiŃii normale de

funcŃionare. Încărcarea TA este influenŃată de structura momentană a cererii de energie

termică a consumatorilor finali din întreprindere.

Datele obŃinute din măsurătorile şi determinările de laborator efectuate au fost

prelucrate în vederea calculării unora dintre termenii bilanŃului energetic al CET în fiecare

dintre cele trei regimuri caracteristice de funcŃionare.

Principala problemă care se pune la întocmirea unui bilanŃ energetic al unui agregat

sau al unei instalaŃii care consumă combustibil fosil este legată de modul în care se

exprimă conŃinutul de energie al combustibilului. Acesta poate fi raportat fie la puterea sa

calorifică inferioară (PCI), fie la puterea sa calorifică superioară (PCS). Există atât

argumente pentru cât şi argumente contra asociate fiecăreia dintre cele două variante. În

final, alegerea se face în funcŃie de practica sau de preferinŃele auditorului sau ale celor

cărora le este destinată lucrarea.

În acest exemplu se vor sublinia implicaŃiile fiecăreia dintre cele două variante,

bilanŃul energetic al CCGA fiind întocmit în ambele feluri. Mărimile intermediare calculate

pentru stabilirea tuturor termenilor bilanŃului energetic sunt prezentate în tabelele 5 – 7.

Tabelul 5. Mărimi intermediare calculate pentru regimul RF1

Nr. Mărimea UM PCI PCS

1 Debitul total de combustibil m3N/s 0,64 0,64

2 Entalpia combustibilului MW 0,01 0,01

11

3 Puterea calorifică intrată cu combustibilul MW 22,36 24,8

4 ConcentraŃia de azot în gazele de ardere

uscate la ieşirea din TG % 81,05 81,05

5 Coeficientulul de exces de aer - 4,2 4,2

6 Volumul specific de gaze de ardere uscate la

ieşirea din TG m3

N/m3N 38,18 38,18

7 Entalpia aerului atmosferic aspirat MW 0,21 0,21

8 Debitul de gaze de ardere la ieşirea din TG m3N/s 16,65 16,65

9 Entalpia specifică a gazelor de ardere la

ieşirea din TG KJ/m3

N 661,9 756,8

10 Entalpia gazelor de ardere la ieşirea din TG MW 11,02 12,6

11 Debitul de gaze de ardere la ieşirea din CR m3N/s 16,87 16,87

12

CompoziŃia gazelor de ardere

umede la ieşirea din CR

CO2 % 3,70 3,70

13 CO % 0,0008 0,0008

14 O2 % 14,09 14,09

15 N2 % 74,81 74,81

16 H2O % 7,4 7,4


ieşirea din CR KJ/m3

N 182,7 327,2


12

18 Entalpia gazelor de ardere la ieşirea din CR MW 3,08 5,52

19 Sarcina termică utilă a CR MW 15,67 15,67






4 ConcentraŃia de azot în gazele de ardere

uscate la ieşirea din TG % 81,05 81,05

5 Coeficientul de exces de aer de ardere - 4,2 4,2


ieşirea din TG m3

N/m3N 38,18 38,18



13


ieşirea din TG KJ/m3

N 661,9 756,8



12



CO2 % 3,14 3,14

13 CO % 0,0008 0,0008

14 O2 % 14,76 14,76

15 N2 % 75,82 75,82

16 H2O % 6,28 6,28


ieşirea din CR KJ/m3

N 180,7 303,4







3 Putere calorifică intrată cu combustibilul MW 14,5 16,08


14

4 ConcentraŃia de azot în gazele de ardere uscate

la ieşirea din TG % 81,05 81,05

5 Coeficientul de exces de aer de ardere - 4,2 4,2


ieşirea din TG m3

N/m3N 38,18 38,18



9 Entalpia specifică a gazelor de ardere la ieşirea

din TG KJ/m3

N 661,9 756,8



12



CO2 % 2,43 2,43

13 CO % 0,0008 0,0008

14 O2 % 15,6 15,6

15 N2 % 77,11 77,11

16 H2O % 4,86 4,86

15

17 Entalpia specifică a gazelor de ardere la ieşirea

din CR KJ/m3

N 178,6 273,6



Mărimile intermediare calculate în tabelele de mai sus nu prezintă o importanŃă în

sine pentru analiza energetică a CET, dar permit calcularea acelor termeni ai bilanŃului

energetic al unităŃii CCGA care nu au putut fi determinaŃi direct prin măsurători. BilanŃul

energetic momentan în cele trei situaŃii considerate caracteristice de către auditor pentru

unitatea CCGA este prezentat în tabelele 8, 10 şi 12. Indicatorii de performanŃă energetică

de natură tehnică corespunzători fiecăruia dintre cele trei regimuri de funcŃionare analizate

sunt prezentaŃi în tabelele 9, 11 şi 13.

Tabelul 8. BilanŃul energetic momentan al CET în primul (RF1) dintre cele trei regimuri de funcŃionare alese

Nr Mărimea UM PCI PCS

Intr ări în conturul de bilan Ń


2 Entalpia aerului aspirat MW 0,21 0,21



16

Total intrat MW 22,58 25,02

Ieşiri din conturul de bilan Ń

1 Puterea activă la bornele TG MW 3,36 3,36

2 Pierderi de putere activă asociate TG MW 0,193 0,193

3 Pierderi de căldură asociate TG MW 0,186 0,186

4 Puterea activă la bornele TA MW 0,542 0,542

5 Pierderi de putere activă asociate TA MW 0,063 0,063

6 Pierderi de căldură asociate TA şi distribuŃiei

aburului în limita CET MW 0,12 0,12

7 Pierderi de căldură ale CR MW 0,12 0,12

17


9 ConŃinutul de căldură al aburului livrat MW 14,95 14,95

Total ie şit MW 22,62 25,06

Eroarea de închidere a bilanŃului energetic % 0,16 0,14

Tabelul 9. Indicatorii de performanŃă energetică realizaŃi în primul (RF1) dintre cele trei regimuri de

funcŃionare caracteristice ale CET

Nr Indicatorul de performan Ńă energetic ă UM PCI PCS

1 Randamentul de producere a en electrice pentru TG % 23,17 20,89

2 Randamentul de producere a en electrice pentru TA % 4,89 4,89

3 Indicele de structură a producŃiei de energie a CET - 0,261 0,261

4 Randamentul global al CET % 84,26 75,98


18

Tabelul 10. BilanŃul energetic momentan al CET în al doilea (RF2) dintre cele trei regimuri de

funcŃionare alese














aburului în limita CET

MW 0,12 0,12

19





Eroarea de închidere a bilanŃului energetic % 0,19 0,17

Tabelul 11. Indicatorii de performanŃă energetică realizaŃi în al doilea (RF2) dintre cele trei regimuri de








20

Tabelul 12. BilanŃul energetic momentan al CET în al treilea (RF3) dintre cele trei regimuri de funcŃionare

alese









21






aburului în limita CET MW 0,08 0,08






22

Eroarea de închidere a bilan Ńului energetic % 0,28 0,24

Tabelul 13. Indicatorii de performanŃă energetică realizaŃi în al treilea (RF3) dintre cele trei regimuri de







În cazul centralei de cogenerare tip CCGA analizate, bilanŃurile energetice

momentane prezintă interes numai pentru faptul că reflectă efectele modificării anumitor

mărimi asupra performanŃelor unităŃii în ansamblul ei. BilanŃul energetic întocmit pentru

întregul an financiar este însă cel care se regăseşte ca atare în auditul energetic,

performanŃele financiare ale sursei proprii de energie a sucursalei calculându-se numai pe

intervale lungi, egale în general cu un an.

23

Tabelul 14. BilanŃul energetic al CCGA pentru ultimul an financiar



1 Energie primară consumată de TG GWh 106,4 118,0

2 Energie primară consumată de CR GWh 22,1 24,5

Total intrat GWh 128,5 142,5


1 Energie electrică activă la bornele TG GWh 24,5 24,5

2 Energie termică produsă de CR GWh 78,0 78,0

3 Pierderi de energie de orice fel GWh 26,0 40,0

Total ie şit GWh 128,5 142,5

Vechea CT, utilizată ca instalaŃie de rezervă în special în situaŃiile în care gazul

natural este indisponibil, a produs circa 3 GWh energie termică şi a consumat 4 GWh

energie primară PCI sau 4,5 GWh PCS. Randamentul său termic realizat este de 73,9 %

raportat la PCI sau 66,6 % raportat la PCS. Indicatorii de performanŃă energetică ai CCGA

sunt prezentaŃi în tabelul 15.

Tabelul 15. Indicatorii de performanŃă energetică ai CCGA pentru ultimul an financiar


24


1 Randamentul de producere a energiei electrice % 19,07 17,19

2 Indicele de structură a producŃiei de energie livrate - 0,314 0,314

3 Randamentul global % 79,77 71,93

Se poate constata că randamentul anual de producere a energiei electrice are o

valoare mult mai mică decât cel calculat în oricare dintre cele trei regimuri momentane de

funcŃionare. Acest fapt se explică prin accea că înregistrările anuale nu au făcut distincŃie

între consumul de energie primară al ASCR aferent producerii de energie electrică şi cel

destinat exclusiv producerii căldurii. Indicatorii semnificativi sunt de altfel ultimii doi, ale

căror valori se poate constata că se situează între valorile realizate în regimurile

momentane studiate.

BilanŃul energetic al CCGA pentru un an financiar arată nivelul modest al

performanŃelor sale energetice, nivel datorat efectului de scară, concepŃiei ansamblului şi

modului de funcŃionare al ciclului combinat pe parcursul unui an. Randamentul global de

circa 80 % raportat la PCI este corespunzător pentru un ciclu mixt de cogenerare cu

ardere suplimentară. Recurgerea la arderea suplimentară are din păcate ca efecte

reducerea randamentului global şi reducerea indicelui de structură a producŃiei de energie.

Indicatorii de performanŃă energetică nu prezintă însă importanŃă atâta timp cât

funcŃionarea centralei de cogenerare aduce economii de cheltuieli semnificative la nivelul

sucursalei prin reducerea facturii energetice. PerformanŃele economice ale CCGA şi CT

sunt prezentate în tabelul 16.

Tabelul 16. PerformanŃele economice ale sursei proprii de energie electrică şi termică a

întreprinderii

25

Nr. Mărimea UM Valoarea

1 Total energie electrică produsă GWh/an 24,5

2 Energie electrică exportată GWh/an 7,0

3 Energie electrică importată GWh/an 0,5

4 Energie electrică consumată GWh/an 18,0

5 Energie termică produsă în CR GWh/an 78,0

6 Energie termică produsă în CT GWh/an 3,0

7 Total energie termică produsă pentru consum GWh/an 81,0

8 Energie primară consumată de TG GWh/an 118,0

9 Energie primară consumată de ASCR GWh/an 24,5

10 Energie primară consumată de CT GWh/an 4,5

11 Total energie primară consumată GWh/an 147,0

12 PreŃ achiziŃie gaz natural USD/MWh 10,0

13 PreŃ achiziŃie CLG USD/MWh 9,5

14 PreŃ achiziŃie energie electrică importată USD/MWh 62,5

15 PreŃ vânzare energie electrică exportată USD/MWh 40,5

16 Cheltuieli variabile de operare ale CCGA Mii USD/an 1425,0


26

17 Cheltuieli variabile de operare ale CT Mii USD/an 42,75

18 Cheltuieli fixe de operare ale CCGA Mii USD/an 356,3

19 Cheltuieli fixe de operare ale CT Mii USD/an 19,2

20 Încasări anuale ale CCGA pentru energia electrică

exportată Mii USD/an 283,5

21 Cheltuieli totale de operare ale CCGA Mii USD/an 1497,8

22 Cheltuieli totale de operare ale CT Mii USD/an 62,0

23 Cheltuieli totale de operare ale sursei proprii Mii USD/an 1559,7

24 Cost mediu brut de producere a energiei utile USD/MWh 15,8

25 PreŃ mediu de achiziŃie a energiei primare USD/MWh 10,0

Sub aspectul performanŃelor economice, sistemul de producŃie intern alcătuit din

CCGA şi CT poate fi analizat cu ajutorul mai multor indicatori de performanŃă, care sunt

aleşi în funcŃie de preferinŃele beneficiarilor auditului. În cazul de faŃă, raportul de circa 1,6

între costul mediu brut al energiei utile (termice şi electrice) produse în vederea

consumului şi preŃul mediu de achiziŃie a energiei primare poate fi considerat

corespunzător pentru o unitate de producere cu capacitatea şi caracteristicile tehnice ale

sursei analizate.

Înregistrările referitoare la performanŃele noii surse de energie au permis să se

calculeze disponibilitatea de timp realizată în cei doi ani de funcŃionare. Pe o perioadă de

doi ani, din totalul de 8760 ore/an, centrala a funcŃionat timp de 7600 ore/an. În această

perioadă s-au înregistrat 1280 ore de oprire pentru întreŃinere şi reparaŃii, din care 1000

27

ore reprezintă opriri planificate în perioadele în care nu a existat cerere de energie

(activitatea industrială era întreruptă) iar 280 ore reprezintă opriri accidentale

(neplanificate). În aceste condiŃii, disponibilitatea de timp a CCGA atinge 91,6 %. Dacă se

ia în considerare numai perioada în care a existat cerere de energie, a cărei durată este

de circa 7500 ore/an, disponibilitatea centralei de cogenerare ajunge la 98,1 %. Aceste

valori, realizate cu mai bine de 10 ani în urmă, susŃin soluŃia dimensionării capacităŃii de

producŃie a CCGA fără rezervă.

Bibliografie











EEO-ETSU.







1994


9504-01/02-L001.




28


Bucureşti 2000


Bucuresti,2004





Săptămâna nr. 7





4. Obiective



social.




















2

5. Bilan Ńul energetic, instrument al analizei energetice a u nui contur

dat

BilanŃul energetic reprezintă metoda sistematică care permite analiza utilizării

energiei într-o activitate oarecare. Întocmirea unui bilanŃ energetic la nivelul unui contur dat

permite obŃinerea unei reprezentări accesibile a modului în care fluxurile de purtători de

energie intrate se distribuie, se transformă, sunt consumate şi ies din conturul analizat.

Conturul de bilanŃ este suprafaŃa imaginară închisă în jurul unui echipament,

instalaŃie, clădire, secŃie, uzină, agent economic, etc în funcŃie de care se definesc fluxurile

de energie care intră şi cele care ies. Conturul de bilanŃ poate cuprinde în principiu o

întreagă întreprindere, o secŃie de producŃie, un lanŃ tehnologic, o clădire, un agregat

tehnologic, un aparat, etc. Conturul considerat poate cuprinde elemente care nu sunt

neapărat situate pe acelaşi amplasament, dar între care există legături materiale (cabluri

de forŃă, conducte, instalaŃii sau sisteme de transport, etc).

BilanŃul energetic are la bază legea conservării energiei, scopul său fiind

identificarea şi stabilirea mărimii tuturor cantităŃilor sau fluxurilor de energie care intră şi

care ies din perimetrul analizat într-o anumită perioadă de timp. Întocmirea corectă a

oricărui bilanŃ energetic presupune în primul rând stabilirea precisă a limitelor conturului în

interiorul căruia se desfăşoară activitatea analizată şi a perioadei de timp considerate.

Studiind cu atenŃie fenomenele fizice şi chimice implicate în activitatea desfăşurată în

interiorul conturului dat se definesc categoriile de fluxuri energetice care sunt urmărite la

întocmirea bilanŃului. Din această categorie pot face parte căldura fizică (sensibilă),

căldura latentă, puterea calorifică, efectul termic al reacŃiilor chimice, lucrul mecanic,

energia potenŃială, energia electrică, etc.

Întocmirea bilanŃului energetic necesită de cele mai multe ori întocmirea în prealabil

a unui bilanŃ material, ai cărui termeni pot servi drept bază de calcul pentru anumite fluxuri

de energie intrate sau ieşite din conturul de bilanŃ.

3

Reprezentarea grafică a rezultatelor obŃinute prin întocmirea bilanŃului se face de

obicei cu ajutorul diagramelor Sankey. Este o metodă simplă şi sugestivă, accesibilă atât

specialiştilor cât şi nespecialiştilor.

Trebuie avut în vedere faptul că unele categorii de fluxuri energetice care intră în

conturul de bilanŃ dat nu sunt incluse ca atare sau nu sunt incluse deloc în factura

energetică, dar trebuie luate în considerare la întocmirea bilanŃului energetic. În alte

cazuri, substanŃe combustibile sunt utilizate în alte scopuri, puterea lor calorifică nefiind

luată în considerare ca termen al bilanŃului energetic. Ele apar în evidenŃa contabilă a

organizaŃiei la alte capitole, iar valoarea lor se regăseşte în costurile totale de producŃie.

5.1 Clasificarea bilan Ńurilor energetice

BilanŃurile energetice pot fi clasificate pornind de la mai multe criterii. Unul dintre ele

este natura activităŃii desfăşurate în conturul analizat. Sub aspectul destinaŃiei consumului

de energie, procesele tehnologice pot fi clasificate în două mari categorii :

a. procese de transformare a energiei;

b. procese de consum final de energie.

Procesul de transformare energetică are drept scop fie trecerea de la o formă de

energie la o altă formă de energie, fie modificarea parametrilor caracteristici ai aceleiaşi

forme de energie. Procesul de consum final de energie este procesul în care energia este

folosită în scopul realizării unuia sau mai multor produse sau al prestări unuia sau mai

multor servicii neenergetice. Eventualele fluxuri de energie ieşite dintr-un proces de

consum final de energie nu mai suferă vreo altă transformare energetică, cu excepŃia

recuperării resurselor energetice secundare.

După gradul de cuprindere al conturului analizat, bilanŃurile energetice pot fi

întocmite :

a. pentru un echipament;

b. pentru o instalaŃie;

c. pentru o secŃie;

d. pentru o uzină;

e. pentru o întreagă organizaŃie (un agent economic).


4

Natura şi gradul de interconexiune şi complexitate al fenomenelor fizice şi chimice

pe care le presupune prelucrarea materiilor prime în cadrul proceselor sau procedeelor

tehnologice analizate poate conduce în anumite condiŃii la clasificarea bilanŃurilor

energetice în :

a. bilanŃuri simple (termoenergetic sau electroenergetic);

b. bilanŃuri complexe (termoenergetic si electroenergetic).

Trebuie subliniat faptul că, din punct de vedere ştiinŃific şi tehnic, o astfel de

clasificare nu este riguroasă, separarea în bilanŃuri electroenergetice şi termoenergetice

constituind rezultatul unor simplificări. BilanŃul simplu este bilanŃul întocmit pentru un

contur în care fie fenomenele de natură electrică fie cele de natură termodinamică şi/sau

termochimică sunt considerate preponderente, iar celelalte sunt neglijate. Este evident că

formele de energie intrate şi eventual ieşite dintr-un proces sunt corelate cu natura

fenomenelor care au loc în interiorul conturului dat.

BilanŃul complex ia în considerare toate formele de energie intrate şi ieşite din

contur, natura şi complexitatea fenomenelor care au loc în interiorul conturului dat

impunând în cele mai multe cazuri acest lucru. Marea majoritate a proceselor industriale

de consum final au un caracter complex, care nu permite o abordare simplificată şi impune

contabilizarea tuturor formelor de energie care intră în şi care ies din conturul de bilanŃ.

După perioada de timp pentru care se inventariază fluxurile de energie intrate şi

ieşite, bilanŃurile pot fi întocmite :

a. pentru o oră sau o perioadă mai scurtă decât o oră;

b. pentru un schimb;

c. pentru o zi (24 ore);

d. pentru un sezon;

e. pentru un an sau o perioadă mai lungă decât un an.

După sursa de provenienŃă a datelor prelucrate, bilanŃurile energetice se clasifică

în:

5

a. bilanŃuri propuse de către proiectant, constructor sau furnizor pentru o instalaŃie

care nu există încă (de proiect);

b. bilanŃuri întocmite pe bază de măsurători într-o instalaŃie existentă (de

omologare, de recepŃie, real, etc).

BilanŃul energetic de proiect se elaborează pe baza rezultatelor calculelor extrase

din proiect, a datelor furnizate de prospecte, oferte, cataloage, literatura de specialitate, pe

baza experienŃei obŃinute în exploatarea unor echipamente asemănătoare, a altor surse

de informaŃii, etc. BilanŃul de proiect constitue situaŃia de referinŃă pentru bilanŃul energetic

de recepŃie.

Omologarea unui echipament sau a unei instalaŃii presupune măsurători prin care

se obŃin fie valorile unor indicatori de performanŃă în regimul nominal, fie comportarea

sistemului la regimuri nenominale stabilizate sau tranzitorii. În cazul în care la probele de

omologare nu se realizează parametrii sau performanŃele de proiect, valorile realizate la

omologare devin valori de referinŃă pentru bilanŃul energetic de recepŃie.

BilanŃul energetic de recepŃie se elaborează cu ocazia punerii în funcŃiune a unui

echipament sau a unei instalaŃii, în condiŃiile concrete de exploatare. În acest scop se

efectuează o serie de probe de funcŃionare şi măsurători la cel puŃin trei trepte de sarcină,

dintre care una este obligatoriu sarcina nominală. Valorile astfel obŃinute se înscriu în

cartea tehnică a echipamentului sau a instalaŃiei. BilanŃul energetic de recepŃie constituie

bilanŃul de referinŃă pentru activitatea de exploatare.

BilanŃul energetic real reflectă situaŃia în care se găseşte la un moment dat un

echipament sau o instalaŃie, punând în evidenŃă abaterile indicatorilor de performanŃă

realizaŃi de la valorile lor de referinŃă, stabilite în cadrul bilanŃul de proiect, de omologare

sau de recepŃie. Analiza trebuie să inventarieze şi potenŃialul energetic al resurselor

energetice refolosibile. BilanŃul real se elaborează numai pe bază de măsurători efectuate

asupra subiectului analizei şi constituie baza pentru analiza energetică.

5.2 Termenii bilan Ńului energetic

Consumurile finale de energie la nivelul unui perimetru dat, în interiorul căruia se

desfăşoară în mod organizat o activitate de tip industrial, pot îmbrăca mai multe forme :

• energie electrică;


6

• energie mecanică;

• căldură;

• frig;

• combustibil;

• aer comprimat.

Un flux de energie care intră în mod organizat în conturul unei întreprinderi

industriale, poate fi alocat în principiu fie unui proces de transformare, fie unui proces de

consum final. Fluxurile de energie direct utilizabilă, disponibile în perimetru întreprinderii

pentru procesele de consum final, atât cele provenite din exteriorul cât şi cele generate în

interiorul acestuia, pot fi încadrate într-una dintre următoarele două categorii:

a. consumuri directe (tehnologice), aferente în mod nemijlocit etapelor realizării

unui produs sau prestării unui serviciu;

b. consumuri indirecte, aferente activităŃilor conexe desfăşurate în perimetrul

respectiv.

Consumurile indirecte contribuie la asigurarea şi susŃinerea logistică a activităŃii de

producŃie propriu-zise. ActivităŃile indirecte (conexe) includ planificarea, monitorizarea,

contabilizarea, aprovizionarea, asigurarea condiŃiilor de muncă, transportul intern,

distribuŃia, paza, etc. Deosebirea între consumurile directe şi cele indirecte nu este doar

una formală. În afara faptului că ele nu sunt în mod necesar simultane, cele două categorii

de consumuri de energie au de obicei şi caracteristici diferite. De aceea este recomandabil

ca la întocmirea inventarului să se precizeze din ce categorie face parte o anumită cerere

sau un anumit consum de energie.

În raport cu conturul de bilanŃ stabilit se definesc categoriile de intrări şi ieşiri din

acest contur. În general, fluxurile materiale continue sau discontinue intrate într-un contur

dat pot fi clasificate în trei categorii :

a) resurse primare, care pot fi materiale şi/sau energetice;

b) semifabricate (produse sau obiecte parŃial procesate);

c) energie direct utilizabilă.

7

Ieşirile din conturul respectiv pot fi la rândul lor clasificate în patru categorii şi

anume :

a) produsul sau produsele principale;

b) produsul sau produsele secundare;

c) resursele secundare materiale şi/sau energetice;

d) pierderi directe de energie.

După ce au fost identificate, fluxurile de energie care intră şi care ies trebuie apoi să

fie cuantificate. Oricare dintre termenii bilanŃului energetic, fie că este o mărime de intrare

sau o mărime de ieşire, poate fi determinat ca valoare (cuantificat) în mai multe moduri şi

anume :

• direct prin măsurare;

• prin măsurarea în prealabil a uneia sau mai multor mărimi, urmată de calculul

termenului de bilanŃ pe baza acestor mărimi;

• în baza unor anumite informaŃii provenind din proiectul tehnic sau din alte

surse.

Cele mai multe situaŃii impun cunoaşterea bilanŃului de masă înaintea întocmirii

bilanŃului energetic. Bazat pe analize chimice, pe măsuratori, pe calcule sau numai pe

estimări, bilanŃul de masă precede întocmirea bilanŃului energetic deoarece determinarea

tuturor termenilor bilanŃului energetic prin măsurare directă fie nu este tehnic posibilă, fie

nu este raŃională. Astfel, căldurile sensibile absolute şi cantităŃile de căldură sensibilă

asociate unor cantităŃi sau unor debite de substanŃă se calculează înmulŃind cantitatea sau

debitul de substanŃă cu căldura specifică şi cu temperatura în cazul căldurii absolute sau

numai cu o diferenŃă de temperatură în cazul cantităŃii de căldură.

Efectul termic al reacŃiilor chimice care au loc în interiorul conturului de bilanŃ nu

poate fi măsurat direct. El poate fi însă estimat cu suficientă precizie prin calcul, cu

condiŃia cunoaşterii transformărilor chimice care au loc în interiorul conturului de bilanŃ atât

sub aspect cantitativ cât si sub aspect calitativ. Prin urmare trebuie bine cunoscută

cantitatea şi compoziŃia chimică a fluxurilor de masă care intră şi care ies din conturul de

bilanŃ.

Efectul termic al reacŃiilor chimice se determină prin calcul conform teoriilor chimiei

fizice şi constantelor disponibile în literatura de specialitate pentru fiecare reacŃie. Căldura


8

dezvoltată de reacŃiile chimice exoterme este considerată intrare în conturul de bilanŃ, în

timp ce căldura absorbită de reacŃiile chimice endoterme este considerată ieşire din

conturul de bilanŃ.

Căldura dezvoltată prin arderea combustibililor, deşi constitue tot efectul unor reacŃii

chimice exotermice de oxidare, se stabileşte prin determinări experimentale sau de

laborator făcute concomitent cu desfăşurarea măsurătorilor de bilanŃ. Stabilirea puterii

calorifice a unui combustibil trebuie în general complectată cu analiza elementară sau cu

compoziŃia chimică a combustibilului respectiv. Pentru determinările compoziŃiei şi puterii

calorifice trebuie respectate recomandările referitoare la asigurarea reprezentativităŃii

probei de combustibil. În cazul combustibililor gazoşi este permisă stabilirea puterii

calorifice pornind de la compoziŃia amestecului de gaze determinată experimental şi de la

puterile calorifice ale componentelor combustibile.

ConŃinutul de căldură al unui flux de masă se calculează ca produs între debitul sau

cantitatea de masă şi entalpia specifică, care se găseşte în tabele sau se calculează cu

ajutorul relaŃiilor analitice specifice disponibile în manualele de specialitate. În lipsa acestor

date este necesară determinarea căldurii specifice şi/sau latente în laborator, probele fiind

prelevate în timpul măsurătorilor de bilanŃ. Determinarea experimentală a căldurii specifice

sau latente poate fi înlocuită în anumite situaŃii cu rezultatele obŃinute cu ajutorul unor

relaŃii analitice aproximative utilizate în chimie, care pornesc de la structura moleculei şi de

la legăturile între atomi şi/sau radicali.

Pierderile de căldură prin radiaŃie şi convecŃie în mediul exterior se recomandă să

fie stabilite prin calcule. Acolo unde ele sunt puŃin semnificative se acceptă stabilirea lor

prin condiŃia de închidere a bilanŃului.

CondiŃia conservării energiei în cazul întocmirii bilanŃului energetic al activităŃii

desfăşurate în perimetrul analizat exprimă relaŃia între intrări şi ieşiri. Astfel, suma

conŃinutului de energie al fluxului sau fluxurilor de energie primară şi energie direct

utilizabilă, cărora li se adaugă conŃinutul de energie de orice fel al materiilor prime,

materialelor şi semifabricatelor, trebuie să fie egală cu suma dintre conŃinutul de energie al

produselor principale şi secundare, conŃinutul de energie al fluxului sau fluxurilor de

resurse energetice secundare, fluxul sau fluxurile de energie pierdută direct în mediul

ambiant şi cantitatea de energie disipată prin efect de acumulare. Ultimul termen apare

9

doar în cazul proceselor discontinue, mărimea sa putând fi în anumite cazuri semnificativă

iar în altele neglijabilă. În cazul în care în conturul analizat au loc reacŃii chimice, efectul

exoterm se va regăsi în suma intrărilor iar efectul endoterm în suma ieşirilor. Termenii

bilanŃului energetic pot fi exprimaŃi, după caz, în W şi multiplii, în cazul unor activităŃi de tip

continuu, sau în J şi multiplii, în cazul unor activităŃi de tip ciclic sau discontinuu.

Resursele materiale pot fi în acelaşi timp şi resurse energetice, având valoare

energetică sau un anumit conŃinut de energie, pot fi de diverse feluri şi se pot prezenta sub

diverse forme. În general, prin resurse energetice primare sau energie primară se înŃeleg

substanŃe combustibile convenŃionale (cărbuni, petrol şi derivatele sale, gaz natural, alŃi

combustibili sintetici, etc), în timp ce prin energie direct utilizabilă se înŃelege o formă de

energie rezultată de obicei prin conversia energiei primare, care poate fi consumată ca

atare :

- energia electrică;

- energia mecanică;

- căldură;

- frig;

- aer comprimat.

Din conturul de bilanŃ considerat iese în primul rând produsul principal, care este

scopul activităŃii analizate. În unele cazuri, pe lângă acesta mai ies şi unul sau mai multe

produse secundare, deşeuri, reziduuri sau resurse secundare (materiale şi/sau

energetice). Trebuie precizat că produsul principal poate avea şi el un anumit conŃinut de

energie, care îi poate conferi şi calitatea de resursă energetică secundară.

În categoria pierderilor directe de energie ale unui contur dat intră în primul rând

următoarele :

- căldura transmisă mediului înconjurător prin pereŃii a căror temperatură este mai

mare decât temperatura ambientului,

- energie mecanică transformată în căldură prin frecare în lagăre;

- căldura generată în anumite situaŃii prin efectul termic al curentului electric.

Analiza eficienŃei energetice a unei activităŃi desfăşurate într-un anumit contur

porneşte în primul rând de la cantitatea şi calitatea resurselor energetice secundare

disponibilizate. Resursele energetice secundare (r.e.s) reprezintă cantităŃi sau fluxuri de


10

energie de orice fel, evacuate dintr-un contur în care se desfăşoară o activitate productivă

şi care nu pot fi reciclate (valorificate tot în activitatea respectivă) decât prin modificări

aduse instalaŃiilor aflate în conturul respectiv.

Resursele energetice secundare pot fi clasificate în funcŃie de natura conŃinutului lor

de energie în patru categorii distincte :

- combustibile;

- termice;

- de suprapresiune;

- cinetice.

R.e.s combustibile pot fi întâlnite în stare gazoasă (gaz de cocs, gaz de furnal, gaze

eliminate ca purjă dintr-o instalaŃie de sinteza, etc), lichidă (leşie) sau solidă (deşeuri

lemnoase, paie, cocs mărunt, etc). Indiferent de starea de agregare, ele se caracterizează

prin compoziŃia şi puterea lor calorifică.

R.e.s termice pot fi agenŃi termici fluizi (aer cald, gaze de ardere, gaze de proces,

abur uzat, condensat, etc) sau substanŃe solide (laminate, piese şi materiale tratate termic,

cocs fierbinte, zgură, etc). Ele se caracterizează prin nivelul de temperatură cu care ies din

conturul de bilanŃ, dar şi prin capacitatea de a transfera această căldură sensibilă sau

latentă unui alt mediu.

R.es. de suprapresiune sunt în general gaze având o presiune mai mare decât

presiunea atmosferică, deci un conŃinut de energie potenŃială.

R.es cinetice sunt cunoscute şi sub denumirea de volanŃi sau mase inerŃiale

frânate.

Resursele energetice secundare care ies dintr-un contur de bilanŃ oarecare pot

cumula mai multe astfel de caracteristici. De exemplu, un flux de gaze evacuat dintr-o

instalaŃie poate avea în compoziŃia sa elemente combustibile (metan, hidrogen, oxid de

carbon, etc), dar în acelaşi timp poate avea o temperatura şi eventual o presiune mai mari

decât acelea ale mediului ambiant.

11

5.3 Indica Ńii metodologice privind întocmirea bilan Ńurilor energetice

Elaborarea unui bilanŃ energetic comportă o anumită succesiune şi o anumită

structură, etapele şi respectiv elementele compnente fiind următoarele :

1. Definirea limitelor conturului (perimetrului).

2. Prezentarea sumară a activităŃii din interior (procesului tehnologic).

3. Schema fluxului tehnologic.

4. Precizarea caracteristicilor tehnice ale agregatelor şi instalaŃiilor conŃinute în

contur.

5. Prezentarea punctelor şi aparatelor de măsură (tip, schemă, clasă de

precizie, etc).

6. Fişa tip sau buletinul de măsurători.

7. EcuaŃia de bilanŃ.

8. Calculul termenilor bilanŃului (expresii analitice, formule de calcul).

9. BilanŃul energetic prezentat sub formă de tabel şi de diagramă Sankey.

10. Analiza bilanŃului.

Atât în cazul transformatorilor de energie cât şi în cazul consumatorilor finali,

eficienŃa energetică trebuie stabilită pentru întreg domeniul de variaŃie al încărcării.

Măsurătorile pentru determinarea performanŃelor energetice se fac pentru mai multe

mărimi ale sarcinii utile a echipamentului sau instalaŃiei analizate :

- sarcină nominală;

- sarcină maximă curent realizată în perioada analizată;

- sarcină minimă curent realizată în perioada analizată;

- sarcină medie anuală pe perioadele de funcŃionare efectivă.

În cazurile în care nu se pot crea condiŃiile necesare executării măsurătorilor la

sarcinile de mai sus, se aleg cel puŃin alte trei mărimi ale sarcinii, în limitele domeniului de

variaŃie a acesteia, pentru care se elaborează bilanŃul. Dacă echipamentul sau instalaŃia

funcŃionează la o sarcină practic constantă pe perioada considerată, bilanŃul se întocmeşte

numai pentru această unică sarcină.

În cazul în care consumurile energetice şi eventual produsul activităŃii desfăşurate

în conturul dat sunt influenŃate sensibil de anumiŃi factori (caracteristicile materiilor prime,

temperatura exterioară, etc), bilanŃul se întocmeşte pentru mai multe valori caracteristice

ale acestor parametri (minim, maxim, mediu, normal, etc).


12

În funcŃie de natura activităŃii desfăşurate în interiorul conturului analizat, conŃinutul

de energie al fiecăruia dintre termenii bilanŃului poate fi exprimat în mărime absolută sau în

mărime specifică, raportat la unitatea în care se exprimă volumul activităŃii. Durata pentru

care se va întocmi bilanŃul energetic depinde de scopul întocmirii şi este cuprinsă între o

oră şi un an calendaristic sau durata unui ciclu de fabricaŃie, dacă acesta din urmă

depăşeşte un an. Pentru recepŃia sau omologarea instalaŃiilor nu se efectuează decât

bilanŃuri orare sau pe cicluri de funcŃionare.

Determinarea mărimilor necesare elaborării bilanŃului se va face pe baza

măsurătorilor directe. În cazul când o mărime nu poate fi determinată direct, dar poate fi

dedusă cu suficientă precizie prin măsurarea altor mărimi, se admite să se aplice metoda

determinărilor indirecte.

Unele elemente ale bilanŃului pe partea de intrări sau pe partea de ieşiri pot fi

neglijate, dacă determinarea lor comportă dificultăŃi apreciabile şi reprezintă mai puŃin de

1% din totalul energiei intrate respectiv ieşite.

Aparatele folosite pentru măsurători trebuie să se afle în interiorul termenelor

obligatorii de verificare metrologică stabilite prin normativele în vigoare. Măsurătorile de

omologare şi de recepŃie ale echipamentelor (respectiv instalaŃiilor) se vor executa cu

aparate de măsură cu o clasă de precizie superioară, de regulă maximum 0,5.

Valorile parametrilor tehnologici şi energetici caracteristici procesului analizat în

timpul efectuării măsurătorilor, cât şi evenimentele apărute în perioada măsurătorilor se

vor consemna în fişele sau în buletinele de măsurători.

Elementele bilanŃului energetic se vor prezenta atât sub formă tabelară cât şi sub

forma uneia sau mai multor diagrame Sankey.

Limita maximă de eroare, exprimată prin valoarea absolută a diferenŃei între totalul

intrărilor şi totalul ieşirilor împărŃită la totalul intrărilor, nu va depăşi :

a. ±2,5%, în cazul bilanŃurilor în care principalele mărimi sunt determinate prin

măsurători directe (metoda recomandată);

b. ±5%, în cazul bilanŃurilor în care unele mărimi nu pot fi măsurate direct, dar pot fi

deduse cu suficientă precizie prin măsurarea altor mărimi (determinare indirectă).

13

La elaborarea bilanŃurilor energetice este recomandabilă utilizarea unităŃilor de

măsură legale (în cazul României cele din sistemul internaŃional), prevăzute în standardele

în vigoare, dar decizia finală aparŃine beneficiarului auditului.

5.4 Modalit ăŃi de prelucrare a datelor şi de prezentare a rezultatelor bilan Ńului

energetic

BilanŃul energetic este alcătuit din două categorii de mărimi şi anume intrările şi

ieşirile. Fiecare dintre termenii bilanŃului, fie că este o mărime de intrare sau o mărime de

ieşire, poate fi determinat în mai multe moduri şi anume :

- direct prin măsurare;

- prin măsurarea în prealabil a uneia sau mai multor mărimi, urmată de calculul

termenului de bilanŃ pe baza acestor mărimi;

- numai prin calcul, în baza unor anumite ipoteze.

Cele mai multe situaŃii impun cunoaşterea bilanŃului de masă înaintea întocmirii bilanŃului

energetic. Bazat pe analize chimice, pe măsuratori sau numai pe estimări, bilanŃul de

masă precede întocmirea bilanŃului energetic deoarece determinarea tuturor termenilor

bilanŃului energetic prin măsurare directa nu este tehnic posibilă. Astfel căldurile absolute

si cantităŃile de căldură, asociate unor cantităŃi sau unor debite de substanŃă, se

calculează înmulŃind cantitatea sau debitul de substanŃă cu căldura specifică si cu

temperatura in cazul căldurii absolute sau cu o diferenŃă de temperatură în cazul cantităŃii

de căldura. Acesta este unul dintre cazurile tipice în care bilanŃul de masă precede

obligatoriu bilanŃul energetic, care nu poate fi altfel întocmit.

Un alt caz tipic este cel în care, în interiorul conturului de bilanŃ, au loc reacŃii

chimice al căror efect termic nu poate fi neglijat. Efectul termic al reacŃiilor chimice nu

poate fi măsurat direct decât într-o instalaŃie concepută special în acest scop. El poate fi

însă estimat cu suficientă precizie cu condiŃia cunoaşterii transformărilor chimice care au

loc în interiorul conturului de bilanŃ atât sub aspect cantitativ cât şi sub aspect calitativ. Prin

urmare trebuie bine cunoscută cantitatea şi compoziŃia chimică a fluxurilor de masă care

intră şi care ies din conturul de bilanŃ.

O a treia categorie de situaŃii în care bilanŃul de masă este determinant pentru

bilanŃul energetic este aceea în care, în cadrul procesului tehnologic, au loc schimburi

intermediare de substanŃă cu exteriorul în ambele sensuri.


14

BilanŃul energetic este un instrument la care se recurge uneori, atunci când datele

privind mărimea fluxurilor de energie intrate în conturul dat nu sunt sigure sau nu pot fi

determinate prin măsurare directă.

DefiniŃia corectă a noŃiunii de factură energetică trebuie adaptată la situaŃia

concretă existentă într-un anumit contur dat, care include aspecte tehnice, economice,

financiare şi juridice. Factura energetică nu coincide întotdeauna cu suma facturilor

achitate de o organizaŃie pentru purtătorii de energie preluaŃi din exterior.

Un ultim aspect care trebuie bine stăpânit este potenŃialul energetic şi consecinŃele

economice ale valorificării resurselor energetice secundare.

Un bilanŃ termoenergetic poate fi întocmit în două feluri :

a) considerînd cantităŃile absolute de căldură care intră şi care ies cu fiecare flux de

masă din conturul de bilanŃ (entalpiile asociate acestor fluxuri);

b) considerând cantităŃile de căldură care sunt fie preluate din fie cedate de fiecare

dintre fluxurile de masă (diferenŃele de entalpie asociate acestor fluxuri).

Prima variantă are un caracter mai general, deoarece ea poate fi aplicată în orice

situaŃie. Ea este recomandabilă în cazurile în care fluxurile de masă care intră în

perimetrul analizat îşi modifică compoziŃia sau se transformă integral în interiorul acestuia

şi nu se mai regăsesc ca atare la ieşire. A doua variantă este recomandabilă numai când

fluxurile de masă care intră se regăsesc fără modificări sau cu modificări minime la ieşirea

din conturul de bilanŃ.

Pentru exemplificare se va prezenta cazul unei operaŃii de uscare, al cărei bilanŃ

energetic poate fi conceput în ambele feluri, în funcŃie de obiectivul urmărit. InstalaŃia de

uscare funcŃionează continuu şi realizează uscarea unui debit de material, agentul de

uscare fiind aer atmosferic aspirat din exterior.

BilanŃul energetic poate fi întocmit numai după precizarea termenilor bilanŃului

material al procesului de uscare. Debitul de aer uscat este un invariant în raport cu

intrarea şi ieşirea din incinta de uscare. El este însă un debit fictiv, deoarece nu include si

conŃinutul său de umiditate, dar care poate fi utilizat la calculul cantităŃilor de căldură care

intră sau ies din conturul de bilanŃ.

15

BilanŃul energetic al incintei de uscare având drept termeni căldurile absolute intrate

şi ieşite cu debitele materiale este prezentat în tabelul 1.

Tabelul 1. BilanŃul termoenergetic al incintei de uscare având drept termeni, călduri absolute (entalpii)

Intr ări în conturul de bilan Ń MW Ieşiri din conturul de bilan Ń MW

Materialul umed 8,03 Materialul uscat 5,93

InstalaŃia de transport 1,92 InstalaŃia de transport 5,76

Aerul de uscare 470,30 Aerul de uscare (umed) 1818,96

Agentul termic 1580,25 Agentul termic 225,75

Pierderi prin pereŃi 4,10

Total 2060,50 Total 2060,50

BilanŃul termoenergetic al incintei de uscare urmărind cantităŃile de căldură cedate

către sau preluate din incinta de uscare de către debitele materiale care o parcurg este

prezentat în tabelul 2.

Tabelul 2. BilanŃul termoenergetic al incintei de uscare având drept termeni cantităŃi de căldură (diferenŃe de

entalpie)


16

Intr ări în conturul de bilan Ń MW Ieşiri din conturul de bilan Ń MW

Agentul termic 1354,50 Materialul uscat 4,64

InstalaŃia de transport 3,84

Aerul de uscare 1179,63

Umiditatea evacuată 162,29

Pierderi prin pereŃi 4,10

Total 1354,50 Total 1354,50

Varianta a doua este mai convenabilă, deoarece pe baza ei se poate trasa direct

diagrama fluxurilor (Sankey) care intră şi ies din conturul de bilanŃ. Tot pe baza ei se pot

calcula direct consumul specific de caldură şi randamentul termic al operaŃiei.

Bibliografie








17




EEO-ETSU.







1994


9504-01/02-L001.




Bucureşti 2000


Bucuresti,2004





Săptămâna nr. 8





4. Obiective



social.



















2


5. Aspecte comparative: auditul energetic-auditul e cologic

Se poate face o similitudine intre metodologiile de analiza energetica si ecologica,

precum si intre gestiunea energie si gestiunea de mediu, cele doua componente fiind

interdependente.

5.1 Auditul ecologic. Gestiunea de mediu

În etapa actuală, reducerea impactului asupra mediulul constituie o problematică de

maximă importanŃă pentru “contururile” în care se desfăşoară o activitate cu caracter

industrial şi nu numai. Industria “energetică”, analizată atât separat cât şi ca parte

componentă a unui contur industrial, ca surse de autoproducere a energiei, este direct

răspunzătoare de creşterea nivelului poluării mediului ambiant. Această preocupare se

reflectă, în primul rând, în auditările ecologice cu caracter intern. Datorită abordării din ce

în ce mai pregnant a problemelor de mediu, este necesară realizarea de audituri de

mediu specializate, conduse de către organisme autorizate. Principalul rol al acestor

audituri este de a conduce către o politică de mediu corectă concomitent şi direct corelată

cu cea energetică. În cele ce urmează, detalierea elementelor caracteristice auditului de

mediu, ca instrument de evaluare a eficienŃei ecologice a unui contur dat, vor fi referitoare

în mod special la aplicarea acestuia sistemelor de producere a energiei, în speŃă pentru

centralele de cogenerare. DefiniŃiile şi etapele metodologice sunt general valabile şi tuturor

contururilor industriale, în funcŃie de specificul activităŃii.

Similar cu gestiunea energiei, se pune tot mai pregnant problema “gestiunii

mediului”, în sensul gospodăririi cât mai judicioase a resurselor naturale, care sunt

epuizabile şi a monitorizării emisiilor în aer, apă, sol, în scopul limitării acestora. Prima

etapă în elaborarea programelor de management al mediului o constituie întocmirea

auditului de mediu. Rezultatele vor fi fructificate ulterior prin implementarea unor planuri de

măsuri în vederea eliminării deficienŃelor semnalizate.

3

Auditul de mediu poate fi definit prin obiectivele abordate, cum ar fi:

• analiza globală a situaŃiei ambientale a sistemului de producere sau de

consum a energiei, efectuată atât sub aspectele de tip constructiv cât şi de

tip funcŃional;

• tratarea unui singur aspect din activitatea obiectivului auditat: analiza riscului

ambiental determinat de un nou reziduu, eventual, rezultat prin introducerea

unei noi tehnologii sau a unei modificări a celei existente;

• tratarea aspectelor legate de posibilităŃile implementării unei noi tehnologii

energetice; în acest caz sunt analizate o serie întreagă de aspecte de ordin

geografic, economic şi social.

Auditul mai poate fi definit şi prin scopul său final:

• aplicarea politicii generale de mediu la nivelul obiectivului energetic auditat;

• evaluarea periodică a impactului ambiental al acesteia;

• informarea publicului cu privire la riscul ambiental al implementării

obiectivului energetic.

Gama largă de obiective face să existe mai multe tipuri de audit de mediu:

- auditul de conformitate : acesta stă la baza tuturor tipurilor de audit şi are

rolul de a verifica dacă conturul auditat (respectă normele de impact.

Trebuie menŃionat că aspectele juridice prezintă o foarte mare importanŃă în

cadrul auditului de conformitate ;

- auditul pentru accidente şi dezastre naturale : acest tip de audit este

efectuat cu scopul identificării cauzelor accidentelor, in cazul funcŃionării

centralelor de cogenerare, stabilirii responsabilităŃilor (penale şi civile),

eliminării efectelor nedorite şi limitării acestora pe viitor;

- auditul de risc : care are drept scop determinarea riscului de mediu şi în

consecinŃă, a riscului juridic şi economic în cazul implementării noului proiect;

- audit de fuzionare, absorb Ńie sau achizi Ńie : este specific cazului în care

obiectivul analizat fuzionează cu un altul, acesta din urmă fiind susceptibil de

a contamina mediul, peste limitele admise;


4

- auditul punctual : este acel tip de audit cu obiectiv restrâns şi foarte precis

(urmărirea din punct de vedere al impactului la mediu a unui anumit produs);

- auditul de gestiune generalizat : are o mare extindere şi urmăreşte impactul

general pe care îl are centrala de cogenerare asupra mediului şi societăŃii.

O altă posibilă clasificare a auditurilor de mediu le împart pe acestea în două

categorii: audit de conformitate şi responsabilitate respectiv eco-audit operaŃional .

Auditul de conformitate şi responsabilitate reprezintă un instrument eficace

pentru evaluarea agresiunii ecologice a unui obiectiv, în situaŃii foarte concrete. Acest tip

de audit are un caracter defensiv şi aspect predominant juridic, evidenŃiind

responsabilităŃile societăŃii, precum şi modul în care centrala de cogenerare se

conformează normativelor de mediu. Din această categorie fac parte următoarele tipuri de

audit:

- eco-audit al situaŃiei administrative;

- eco-audit de responsabilitate : care constă în studiul responsabilităŃii civile şi

penale, în legătură cu relaŃia centrala de cogenerare-mediul ambiant;

- eco-audit de risc ; are scopul de a identifica şi diminua riscul ecologic al

centralei de cogenerare;

- eco-auditul efectuat după accidente şi după dezastre naturale.

În concluzie, auditurile din această categorie pot fi utilizate pentru stabilirea unor

responsabilităŃi în legătură cu evenimente trecute (eco-auditul de dezastru naturale şi

accidente), prezente (eco-auditul situaŃiei administrative, eco-auditul de responsabilitate) şi

viitoare (eco auditul de risc).

Eco-auditul operaŃional reprezintă categoria de audit cu caracterul cel mai

dinamic.El ia în considerare toate aspectele legate de soluŃiile tehnice şi juridice pentru

protecŃia mediului, scoŃând în evidenŃă şi responsabilităŃile potenŃiale. Acest gen de audit

este destinat pregătirii unei acŃiuni, sau a unei noi activităŃi. Astfel, auditul operaŃional

poate fi:

- audit pentru cumpărarea unei noi tehnologii;

- audit de urbanism;

5

- audit ecologic al produselor fabricate.

Auditul de mediu trebuie să combine aspectele legate de protecŃia mediului cu

acelea de ordin economic, urmărind de fapt echilibrele dintre cele două aspecte. Auditul

ecologic poate fi util unei centrale de cogenerare noi implementate sau în curs de

modernizare şi în mod indirect, prin:

- facilitatea obŃinerii de asigurări speciale cu privire la riscul ambiental;

- facilitarea obŃinerii de licenŃe;

- facilitarea obŃinerii de subvenŃii şi credite;

- facilitarea obŃinerii unor contracte publice.

În Uniunea Europeană, tendinŃa actuală este aceea de generalizare a

auditului de mediu. În etapa actuală, aceste audituri periodice au un caracter opŃional.

5.2 Etapele auditului de mediu

Etapele necesare realizării unui audit de mediu, aferent unui obiectiv energetic,

sunt

• stabilirea şi aplicarea politicilor, programelor şi sistemelor de gestiune a

mediului, în strânsă concordanŃă cu impactul determinat de activităŃile

specifice din cadrul conturului analizat;

• evaluarea periodică şi sistemică a stadiului managementului de mediu al

centralei de cogenerare, revizuind obiectivele propuse în etapa anterioară;

• elaborarea planului strategic de impact a obiectivului energetic auditat asupra

mediului .

De exemplu, in cazul centralelor de cogenerare (surse curate de energie), se

disting următoarele etape de realizare a auditului de mediu : definirea obiectivelor

auditului, efectuarea unui preaudit propriu-zis şi efectuarea postauditului .

În continuare se vor detalia etapele menŃinate , pentru acest tip de sursă de

energie.

Definirea obiectivelor

În această etapă se defineşte misiunea, se stabileşte forma concretă a obiectivelor

auditului şi se realizează o selecŃie a criteriilor şi priorităŃilor.


6

Obiectivele unui audit ecologic, în cazul unei centrale de cogenerare, pot fi

generale sau sectoriale.

Exemple de obiective generale :

• realizarea de proiecte de plan de acŃiune pentru încadrarea în normele

legiferate de mediu, fie ele pe plan local, naŃional sau comunitar;

• adoptarea celor mai bune tehnologii din punct de vedere tehnic pentru

reducerea impactului la mediu a centralei de cogenerare.

Pe lângă obiectivele cu caracter general, prin auditare trebuie identifice sectoarele

sau departamentele care pot avea obiective distincte şi să le adapteze, în mod

corespunzător, obiectivele generale. Aceste obiective sectoriale se concretizează de fapt

în studii minuŃioase care au drept scop eliminarea agresiunii ambientale determinate de

anumite etape ale procesului de producŃie, de transport şi de depozitare a combustibililor

şi reziduurilor, sau în serviciile auxiliare.

În această etapă a auditului ecologic se desfăşoară următoarele activităŃi principale,

în strânsă dependenŃă de tipul auditului:

• definirea misiunii auditului;

• selecŃionarea criteriilor şi a priorităŃilor;

• stabilirea obiectivelor şi fixarea metodelor.

Alegerea metodelor de efectuare a auditului este strâns dependentă de

caracteristicile obiectivului auditat. Pentru selecŃionarea judicioasă a activităŃilor auditate,

este necesară efectuarea unor vizite tehnice preliminare, acestea având şi scopul de a

permite elaborarea calendarului auditului şi a chestionarelor necesare.

Preauditul

Această etapă are drept scop reducerea timpului consumat de către echipa

completă de auditare. Practic, în această etapă se stabileşte forma finală de realizare a

auditului, chiar dacă pe parcurs pot să mai apară unele modificări de formă şi de conŃinut.

Pregătirea auditului implică o serie de activităŃi, unele dintre acestea fiind specifice

numai acestei etape, iar altele putând continua şi în etapa ulterioară.

7

ActivităŃile specifice preauditului pot fi:

• stabilirea planului de auditare a centralei de coge nerare , în care intră

activităŃi cum sunt:

− stabilirea aspectelor şi a problemelor care vor fi analizate;

− identificarea surselor de informaŃii necesare, a fluxurilor informaŃionale şi

elaborarea chestionarelor;

− analiza programului de auditare şi a priorităŃilor.

Pentru stabilirea corectă a planului de audit trebuie să fie luaŃi în considerare mai

mulŃi factori: timpul necesar efectuării auditului, timpul disponibil pentru aceasta, activităŃile

desfăşurate în centrala de cogenerare, complexitatea proceselor tehnologice, resursele

economice şi resursele umane disponibile etc.

Identificarea surselor informaŃionale şi a fluxurilor de transmitere a informaŃiilor este

o etapă foarte importantă în efectuarea auditului, datorită faptului că aceasta determină

durata de efectuare a acestuia. Principalele categorii de informaŃii pe care trebuie să le

prelucreze echipa de audit sunt următoarele: informaŃii generale asupra centralei,

documentaŃiile tehnice ale instalaŃiilor şi echipamentelor energetice, autorizaŃii, licenŃe,

documentaŃii cu privire la emisiile şi reziduurile poluante specifice proceselor desfaşurate,

precum şi documentaŃii referitoare la gestiunea reziduurilor.

Tot în această etapă pot fi incluse şi activităŃi de reconsiderare a planurilor mai

vechi de auditare şi de gestiune de mediu, dacă acestea există, precum şi activităŃi de

reconsiderare a normativelor de mediu ;

• selectarea membrilor echipei care va efectua auditul. Practic, activităŃile

componente sunt următoarele:

− formarea echipei pe criterii de competenŃă şi calitate;

− stabilirea sarcinilor şi responsabilităŃilor fiecărui membru al echipei.

Auditul propriu-zis

Primele activităŃi ale acestei etape sunt acelea de culegere a datelor necesare prin:

vizite cu caracter tehnic in centrală, elaborarea unor chestionare, studierea documentelor

centralei de cogenerare, efectuarea de interviuri cu personalul întreprinderii, efectuarea de

observaŃii directe, prelevarea şi analizarea probelor etc.


8

O a doua fază cuprinde activităŃi de procesare a datelor, incluzând şi aspecte de

ordin economic şi juridic, pentru evaluarea impactului asupra mediului.

Etapa efectuării auditului are două faze: identificarea activităŃilor şi efectuarea

auditului propriu-zis.

Identificarea activit ăŃilor

Deoarece obiectivele auditului sunt cunoscute în bună măsură, punctele principale

fiind stabilite din etapa de preauditului, la începutul acestei faze se poate încheia

contractul de audit. În contract trebuiesc incluse următoarele aspecte: misiunile şi

obiectivele echipei care efectuează auditul, tipurile de control tehnic care vor fi efectuate,

documentaŃiile necesare, cronologia activităŃilor etc.

• Efectuarea auditului propriu-zis

O parte a informaŃiilor necesare efectuării auditului fiind cunoscute din etapa

anterioară, de preaudit, poate fi stabilită metodologia de efectuare a auditului, precum şi

tehnicile de auditare adaptate situaŃiei particulare date.

În normativele aflate în vigoare în Ńările Uniunii Europeanem sunt sugerate cinci

faze pentru efectuarea auditului propriu-zis şi anume: studiul tuturor informaŃiilor culese,

studiul punctelor forte şi a celor slabe ale întreprinderii auditate, prelevarea de probe,

evaluarea probelor şi efectuarea unei informări preliminare asupra rezultatelor.

Faza 1. Toate informaŃiile culese din diferite surse trebuiesc analizate profund şi în

manieră constructivă critică. Astfel, atât în ceea ce proveşte aspectele pozitive cât şi

deficienŃele în raport cu normativele de mediu, rezultatul auditului trebuie să fie susŃinut de

o bază de date foarte bună.

Faza 2. În această fază de desfăşurare a auditului trebuie efectuată o evaluare

riguroasă şi obiectivă a fiecărui sector în parte. Conform sugestiilor stipulate în normativele

Uniunii Europene, trebuiesc urmărite aspecte precum:

• nivelul de pregătire profesională şi experienŃă personalului;

• dacă sunt stabilite, în mod clar, atribuŃiile şi responsabilităŃile personalului;

9

• care este modul de repartizare a responsabilităŃilor la nivelul factorilor de

decizie, astfel încât să poată fi minimizate suprapunerile în luarea deciziilor,

evitându-se astfel conflictele de decizie;

• care sunt sistemele de autorizare şi acreditare utilizate;

• dacă există un sistem de control intern şi dacă acesta funcŃionează

corespunzător;

• dacă există mijloace pentru asigurarea securităŃii de mediu;

• dacă există documente de gestiune a emisiilor.

Echipa care efectuează auditul trebuie să analizeze toate aceste categorii de

informaŃii în sensul stabilirii riscului ecologic al întreprinderii şi al eficienŃei controlului

intern.

Faza 3. În această fază, de prelevare a probelor, nu se desfăşoară doar simple

activităŃi de recoltare efectivă a unor mostre de emisii şi de reziduuri poluante, urmărindu-

se de fapt obŃinerea unui volum mult mai mare de date prin: chestionare, teste, interviuri,

observaŃii directe şi vizite tehnice ale membrilor echipei care efectuează auditul şi doar în

final, prin prelevarea de mostre destinate analizelor de laborator.

Faza 4. Această fază a programului de efectuare a auditului este aceea de evaluare

a informaŃiilor, de orice natură sunt acestea. În mod concret, sunt analizate toate datele,

urmărindu-se evidenŃierea eventualelor deficienŃe în funcŃionarea întreprinderii şi

evaluarea riscului ambiental, în ipoteza în care aceste deficienŃe nu sunt eliminate.

Faza 5. În această ultimă fază se realizează o informare a conducerii tehnice şi

administrative asupra deficienŃelor observate şi asupra celor mai potrivite metode şi

tehnologii, care trebuiesc aplicate pentru eliminarea deficienŃelor în raport cu mediul

ambiant. De asemenea, această informare preliminară trebuie să evidenŃieze riscul

ambiental al obiectivului analizat, cu toate consecinŃele de ordin juridic şi economic pe

care le implică aceasta.

Postauditul

Postauditul, ca etapă finală a unui audit de mediu, în cazul centralei de cogenerare,

implică în mod cronologic, următoarele activităŃi: evaluarea rezultatelor, efectuarea unei

prime prezentări a acestora – însoŃite de discuŃii şi observaŃii, elaborarea formei finale a

materialului scris, elaborarea rezumatului şi a concluziilor auditului de mediu.


10

Rezultatele auditului trebuiesc prezentate sub forma unui material scris,

evidenŃiindu-se concluziile şi observaŃiile referitoare la deficienŃele observateîn cazul

funcŃionării centralei de cogenerare, în strânsă legătură cu mijloacele propuse pentru

corectarea acestora. Concluziile trebuiesc evidenŃiate de o manieră care să convingă

asupra necesităŃii şi urgenŃei adoptării măsurilor propuse pentru ameliorarea impactului

asupra mediului.

Într-un prim stadiu de analiză a rezultatelor, este recomandabilă o informare

preliminară, fie ea şi verbală, a administraŃiei obiectivului auditat.

Forma finală de prezentare a rezultatelor auditului depinde atât de obiectivele

iniŃiale cât şi de rezultatele obŃinute prin auditare. Raportul final trebuie elaborat într-o

formă clară şi directă, evidenŃiindu-se faptul că au fost atinse toate obiectivele auditului, iar

tehnicile şi metodele de auditare au fost corect alese şi aplicate pentru cazul dat. De

asemenea, acesta trebuie să sublinieze situaŃiile de nerespectare a normelor de mediu,

atât ca urmare a unor deficienŃe de natură funcŃională, organizatorică, cât şi ca urmare a

neglijenŃei.

Structura şi conŃinutul raportului final al auditului de mediu nu sunt impuse prin

normative, totuşi este recomandat ca rezultatele să fie structurate pe categorii, pentru

fiecare dintre factorii de mediu (apa, aer, sol). ConŃinutul trebuie să redea cu fidelitate

rezultatele auditului şi permanenta analiză comparativă între rezultate şi legislaŃia de

mediu.

În mod obligatoriu, partea finală a raportului auditului de mediu trebuie să conŃină

sugestiile de ameliorare a situaŃiei ambientale a centralei de cogenerare analizate.

Rezumatul raportului trebuie să conŃină informaŃii care să susŃină explicit concluzii

finale. Acestea pot fi structurate pe două categorii:

• concluzii sectoriale , destinate iniŃierii unor acŃiuni pe termen scurt şi care, în

ordinea priorităŃii, se referă la aspecte precum:

− impactul major asupra sănătăŃii publice sau a securităŃii angajaŃilor;

− impactul major asupra mediului ambiant;

− impactul major asupra unor bunuri private,

11

− nereguli administrative;

• concluzii generale şi posibilităŃi de utilizare a rezultatelor auditului, care se

referă la următoarele aspecte:

− mai buna cunoaştere a proceselor care se desfăşoară în cadrul centralei

de cogenerare auditate, în strânsă legătură cu posibilitatea apariŃiei unor

emisii poluante cu caracter permanent sau accidental;

− creşterea calităŃii activităŃii;

− aplicarea unor programe de securitate şi igienă a personalului;

− creşterea productivităŃii muncii;

− creşterea beneficiului.

6. Exemple şi studii de caz

6.1 Bilan Ńul energetic al procedeului pneumatic de elaborare a oŃelului

Elaborarea oŃelului în convertizorul LD este un procedeu discontinuu, durata unei

şarje fiind de circa o oră. Capacitatea unui astfel de agregat este situată între 50 şi 150

tone de oŃel/şarjă.

BilanŃul energetic al procedeului prezintă particularitatea că nici unul dintre fluxurile

de energie intrate în conturul său de bilanŃ nu se regăseşte ca atare în factura energetică.

Altfel spus, principalele fluxuri de energie intrate sunt căldura fizică a fontei lichide şi

efectul exotermic al reacŃiilor chimice de oxidare prin care se corectează compoziŃia

oŃelului din baia metalică. Niciuna dintre aceste mărimi nu poate fi măsurată direct.

Mărimile măsurate care contribuie la calcularea termenilor bilanŃului sunt:

• cantităŃile şi compoziŃiile fluxurilor materiale care intră şi care ies;

• temperatura fontei lichide încărcate, temperatura oŃelului şi zgurii evacuate din

convertizor.


12

Natura şi temperaturile ridicate ale materialelor aflate în stare lichidă (fontă, oŃel,

zgură) nu permit măsurarea cu precizie, o eventuală eroare putând afecta condiŃia de

închidere a bilanŃului energetic.

Consumurile organizate de energie primară care pot fi regăsite ca atare în factura

energetică sau în costurile de producŃie ale oŃelului de convertizor sunt:

• consumul de gaz natural, ars în convertizor pentru preîncălzirea încărcăturii

solide (fier şi fontă vechi), atunci când acest lucru este cerut de compoziŃia

acesteia;

• consumul de energie primară aferent reciclării fierului şi fontei vechi;

• consumul de energie necesar producerii oxigenului tehnic.

Consumul specific de gaz natural pentru preîncălzirea fierului vechi până la

temperatura de 800 oC este estimat la 60 - 62 m3N pentru o tonă de fier vechi. Durata

preîncălzirii este de circa 10 - 15 minute.

Prima etapă a elaborării şarjei constă în încărcarea fierului şi fontei vechi, după

care urmează încărcarea celorlalte materii prime şi materiale. Încărcarea agregatului

durează între 10 şi 20 de minute.

Insuflarea oxigenului tehnic durează circa 20 minute şi constituie etapa cea mai

importantă din punct de vedere energetic. Oxigenul insuflat reacŃionează cu elementele

aflate în exces în baia metalică, efectul termic al acestor reacŃii fiind pe ansamblu net

exoterm. Repartizarea căldurii astfel generate între baia metalică şi gazele rezultate (CO,

CO2, O2 şi altele) se face în raportul de 3/1.

CantităŃile de elemente de aliere aflate în exces pot fi deduse din diferenŃa între

compoziŃiile materiilor prime principale (fonta şi fierul vechi) şi compoziŃia oŃelului.

Tabelul 1. CompoziŃia fontei, fierului vechi şi oŃelului.

Materialul Compozi Ńia chimic ă elementar ă (%)

13

analizat Carbon Siliciu Mangan Fosfor Sulf Fier

Fontă 4,20 0,85 0,80 0,10 0,04 92,30

Fier vechi 0,20 0,30 0,50 0,03 0,03 95,94

OŃel 0,05 0,001 0,20 0,02 0,02 99,71

Procesele chimice care au loc în perioada insuflării nu sunt stăpânite şi cunoscute

integral. Principalele reacŃii de oxidare au ca efect corectarea compoziŃiei băii metalice.

Vitezele de reacŃie sunt diferite şi variază în mod continuu în timpul insuflării. Adoptând un

model simplificat care constă în variaŃia în trepte a vitezei de reacŃie, în tabelul 2 sunt

estimate cantităŃile din fiecare element care intră în reacŃia de oxidare pe parcursul

insuflării. Perioada de insuflare a oxigenului este împărŃită în cinci intervale a câte patru

minute fiecare.

Tabelul 2. Repartizarea pe perioada insuflării, împărŃită în cinci intervale de câte patru minute fiecare, a

cantităŃilor de substanŃă intrate in reacŃia de oxidare.

Element

oxidat

Cantitate oxidat ă în intervalul de timp (kg/t)

Total

(kg/t)

1 2 3 4 5

Carbon 3,410 7,680 11,940 8,530 2,560 34,11


14

Siliciu 6,290 1,260 0,840 0,000 0,000 8,40

Mangan 6,190 0,440 0,260 - 1,150* 3,100 8,85

Fier 7,370 7,380 7,380 7,380 7,380 36,89

Fosfor 0,160 0,320 0,220 0,050 0,320 1,07

Sulf 0,028 0,028 0,028 0,028 0,028 0,14

*) în acest interval are loc reacŃia inversă (de descompunere a oxidului de mangan)

ReacŃiile chimice care au loc în convertizor şi efectele lor exoterme sunt prezentate

in tabelul 3.

Tabelul 3. ReacŃiile chimice care au loc în convertizor şi efectul lor termic

Nr crt Reac Ńia chimic ă Efectul termic (MJ/kmol)

1 C + 0,5 O2 = CO 110

2 Si + O2 = SiO2 870

3 Mn + 0,5 O2 = MnO 405

15

4 2 P + 2,5 O2 = P2O5 1549

5 S + O2 = SO2 297

6 Fe + 0,5 O2 = FeO 269

7 2 Fe + 1,5 O2 = Fe2O3 825

8 CO + 0,5 O2 = CO2 284

9 2CaO + SiO2 = (CaO)2 SiO2 135

10 3CaO + P2O5 =(CaO)3 P2O5 668

11 C + O2 = CO2 394

Trebuie amintit faptul că reacŃiile de mai sus sunt cele mai importante dar nu sunt

singurele reacŃii chimice care au loc în baia metalică şi în spaŃiul de deasupra acesteia.

CantităŃile specifice de materii prime şi materiale solide si lichide (raportate la o

tona de oŃel elaborat) introduse în convertizor sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4. CantităŃile specifice de materii prime şi materiale intrate în conturul de bilanŃ pentru elaborarea

unei tone de oŃel

Flux material intrat Greutate raportat ă kg/t

Fontă lichidă 854,60

Fier vechi 223,60

Fontă veche 25,00


16

Dolomită 1,30

Calcar + var 98,80

Fluorină de calciu 0,80

Gaze inerte 1,50

Oxigen tehnic 87,10

Total intrat 1292,70

BilanŃul material al procedeului de elaborare trebuie complectat cu cantităŃile care

ies din conturul de bilanŃ. Acestea sunt prezentate in tabelul 5.

Tabelul 5. CantităŃile specifice de material care ies din conturul de bilanŃ.

Flux material ieşit Greutate raportată kg/t

OŃel lichid 1000,00

Zgură lichidă 189,00

Gaze 103,70

Total ieşit 1292,70

CompoziŃia elementară a zgurii şi a gazelor este prezentată în tabelul 6.

17

Tabelul 6. CompoziŃia elementară a oŃelului, zgurii şi gazelor rezultate din procedeul LD de elaborare a

oŃelului de convertizor

Elementele componente

Compozi Ńia elementar ă (kg/t)

OŃel Zgur ă Gaze

Carbon 0,50 0,00 36,89

Siliciu 0,01 9,55 0,00

Mangan 2,00 6,16 0,00

Fosfor 0,20 0,75 0,00

Sulf 0,20 0,00 0,22

Fier 997,09 29,31 0,00


18

Calciu 0,00 64,44 0,00

Oxigen 0,00 47,82 64,66

Alte elemente 0,00 30,95 1,89

Total 1000,00 189,00 103,68

BilanŃul energetic al procedeului de elaborare a oŃelului în convertizorul LD,

întocmit pe perioada unei şarje, este prezentat in tabelul 7.

Tabelul 7. BilanŃul energetic al procedeului LD de elaborare a oŃelului.

Intr ări în conturul de bilan Ń Ieşiri din conturul de bilan Ń

Termen % MJ/t Termen % MJ/t

Fontă lichidă 50,26 1058,6 OŃel lichid 68,66 1446,3

Fier vechi 0,07 1,3 Zgură 14,68 309,3

19

FondanŃi 0,05 1,2 Gaze 10,37 218,4

Fontă veche 0,02 0,4 Răcire lance 1,50 32,3

Oxigen tehnic + gaze

0,05 1,2 Pierderi radiaŃie 1,80 38,0

Efect exotermic 49,55 1043,6 Pierderi acumulare 2,99 63,0

Total intrat 100,00 2106,3 Total ieşit 100,00 2106,3

La prima vedere se poate constata că, sub aspect energetic, procedeul de

elaborare a oŃelului este unul deosebit de eficient. Pierderile de energie ale procedeului

însumează 6,3 % din energia intrată în conturul de bilanŃ, fiind legate de necesitatea

răcirii unor subansamble şi de caracterul său discontinuu.

Procedeul nu consumă combustibil, energie electrică sau căldură, el fiind

autosuficient din punct de vedere energetic. Circa 50 % din energie intra în conturul de

bilanŃ sub forma căldurii sensibile a uneia dintre materiile prime, fonta lichidă. Restul de 50

% este asigurat sub forma efectului termic al reacŃiilor chimice exoterme. Fonta lichidă de

primă fuziune se obŃine în furnalul clasic.

Procedeul de elaborare a fontei de primă fuziune în furnalul clasic este mult mai

complex. Elaborarea unei tone de fontă implică consumul următoarelor materii prime

- 0,51 t cocs metalurgic, care conŃine sub formă de putere calorifică circa 16,9

GJ;

- 1950 m3N aer amestecat cu oxigen tehnic care trebuie comprimat până la

presiunea de 5 bar şi încălzit până la temperatura de 1000 oC;


20

Consumul efectiv de energie primară pentru o tonă de fontă de primă fuziune este

de circa 10 - 12 GJ/t, în funcŃie de cantitatea şi compoziŃia gazului de furnal şi de

randamentul preîncălzitoarelor de aer cu focar independent. Această valoare nu include

energia consumată în afara conturului de bilanŃ al furnalului clasic pentru aglomerarea

minereului de fier, pentru obŃinerea cocsului metalurgic, pentru refacerea căptuşelii

refractare a utilajelor, etc. Cota din consumul de energie primară aferentă producerii fontei

de primă fuziune se transferă procedeului de elaborare a oŃelului, fiind inclusă în costul de

producŃie al fontei lichide, care se regăseşte în costul de producŃie al oŃelului.

Trebuie precizat faptul că bilanŃul energetic al procedeului pneumatic de elaborare

a oŃelului nu ia în considerare conŃinutul de energie potenŃială chimică al gazelor de

convertizor, ci doar căldura lor sensibilă. Gazele generate în timpul insuflării oxigenului

conŃin energie termica sub formă de căldură sensibilă, având temperatura cuprinsă între

1600 şi 1800 oC. Ele conŃin şi energie potenŃială chimică, în compoziŃia lor aflându-se o

cantitate semnificativă de oxid de carbon care poate dezvolta prin ardere o cantitate

importantă de căldură (circa 10 - 10,5 MJ/m3N).

ConŃinutul de energie potenŃială chimică al amestecului de gaze generate în

convertizor în timpul insuflării oxigenului este estimată la circa 0,74 GJ/t. Valoarea

calculată a conŃinutului lor de energie chimica nu este însă relevantă deoarece gazele

fierbinŃi care ies din convertizor se pot aprinde instantaneu la contactul cu aerul

atmosferic. Recuperarea căldurii sensibile şi a puterii calorifice conŃinute de aceste gaze

este recomandabil să se facă în două etape succesive. In prima etapă se recuperează

căldura fizică, răcind gazele până la temperatura la care se poate efectua în bune condiŃii

desprăfuirea lor (circa 300 oC). În etapa a doua se valorifică puterea lor calorifică. Aşa cum

s-a aratat mai sus, la calculul consumului specific de energie primara al procedeului,

cantitatea de energie recuperată se deduce din consumul global.

Această schemă optimă de valorificare implică o singură condiŃie şi anume

menŃinerea etanşeităŃii traseului gazelor în prima etapă, până la răcirea lor sub

temperatura de autoaprindere. Orice infiltraŃie de aer pe această porŃiune duce la

autoaprindere şi la reducerea corespunzătoare a conŃinutului de energie chimică al

gazelor de convertizor. MenŃinerea etanşeităŃii unui traseu format din elemente mobile

este dificilă din punct de vedere tehnic si operaŃional.

21

EficienŃa energetică a procedeului de elaborare a oŃelului în convertizorul LD nu

trebuie judecată separat, ci împreună cu procedeul de elaborare a fontei de primă fuziune

în furnalul clasic. Ansamblul alcătuit din furnalul clasic şi convertizorul LD constituie filiera

de producere a oŃelului pornind de la minereu de fier si cocs metalurgic.

Singurul aspect relevant pentru procedeul LD luat separat care poate fi analizat în

acest context este potenŃialul energetic, modalitatea si gradul de valorificare a resursei

energetice secundare disponibilizate sub forma fluxului de gaze de convertizor.

6.2 Bilan Ńul energetic al unei baterii de cocsificare

OperaŃia de cocsificare a cărbunilor are la rândul ei particularitatea că atât materia

primă cât şi produsele rezultate (cocsul metalurgic şi gazul de cocs) sunt substanŃe

combustibile. Puterea lor calorifica, care constituie conŃinut de energie potenŃială de natură

chimică, poate sau nu să se regăsească ca termen al bilanŃului energetic. Dacă acest

aspect este important în cazul operaŃiei de gazeificare a cărbunilor, în cazul cocsificării

randamentul de transfer al puterii calorifice de la materia primă către produsele operaŃiei

nu mai este la fel de important. In cele ce urmează se va prezenta şi comenta varianta

bilanŃului energetic care nu ia în considerare puterile calorifice ale materiei prime şi

produselor rezultate.

Conturul de bilanŃ include incinta propriu-zisă, regeneratoarele ceramice şi sistemul

de răcire al gazului de cocs cu apa amoniacală prin contact direct (barbotare). OperaŃia de

cocsificare este de tip discontinuu şi constă în încălzirea cărbunilor în absenŃa aerului

până la o temperatură de circa 1000 oC.

Descompunerea pirogenetică a încărcăturii pune în libertate o faza gazoasă, numită

generic gaz de cocs, care include umiditatea în stare de vapori şi volatilele aflate iniŃial în

compoziŃia cărbunelui, precum şi o serie de alte substanŃe formate prin descompunerea şi

apoi recompunerea macromoleculelor organice în timpul încălzirii. Faza solidă rămasă în

incintă la sfârşitul operaŃiei, cocsul metalurgic, este produsul principal al operaŃiei.

Încălzirea incintei se realizează prin intermediul gazelor rezultate din arderea unui

combustibil gazos, care poate fi gaz de cocs epurat sau un amestec gazos care include

gaz de furnal, gaz de cocs şi eventual gaz metan.

O tonă de încărcătură introdusă în incinta cuptorului de cocsificare conŃine 924 kg

cărbune cocsificabil în stare uscată şi 76 kg umiditate. Se estimează că în incintă este


22

aspirată prin neetanşeităŃi cantitatea de 11,3 kg aer fals. Din cuptor este extrasă pe

parcursul încălzirii cantitatea de 205,2 kg gaz brut de cocs iar la sfârşitul procedurii este

obŃinută cantitatea de 695 kg cocs metalurgic. DiferenŃa de 3,4 kg este considerata

pierdere de material (care rămâne în incintă, în vasul de barbotare sau este antrenat de

faza gazoasa).

În compoziŃia medie a cocsului metalurgic intră 86,8 % carbon, 1,1 % sulf, 10,5 %

cenuşă, 1,6 % volatile si 5,0 % umiditate. Puterea sa calorifică inferioară corespunzătoare

acestei compoziŃii este de 28,8 MJ/kg.

În compoziŃia medie a gazului de cocs rezultat după răcire intră 3,1 % CO2 + 22,6

% CH4 + 2,0 % C2H4 + 0,4 O2 + 9,0 % CO + 58,7 % H2 + 4,2 % N2 = 100,00 %. Puterea

calorifică inferioară a gazului este de 16,7 MJ/m3N.

Pentru întocmirea bilanŃului energetic al operaŃiei mai trebuie cunoscute valorile

următoarelor mărimi:

- temperatura încărcăturii umede la intrarea în incinta de încălzire = 15 oC;

- temperatura combustibilului gazos la intrarea în arzător = 60 oC;

- temperatura aerului de ardere la intrarea în arzător = 15 oC;

- temperatura cocsului evacuat din incinta de încălzire = 950 oC;

- temperatura gazului brut de cocs după răcirea cu apă = 105 oC;

- consumul specific de combustibil gazos pentru o tonă de cocs = 132,4 m3/t;

- puterea calorifică inferioara a combustibilului gazos = 16,1 MJ/m3.

- debitul specific de aer de ardere = 4,94 m3/ m3;

- temperatura gazelor de ardere evacuate = 250 oC;

Pornind de la valorile prezentate mai sus se pot calcula termenii bilanŃului

energetic. Varianta în care conŃinutul de energie potenŃială chimică sub formă de putere

calorifică al unora dintre termenii bilanŃului material nu este luat în considerare este

prezentată în tabelul 8.

23

Tabelul 8. BilanŃul energetic al operaŃiei de cocsificare a cărbunelui.

Nr crt

Termenii bilanŃului energetic Valoarea

MJ/t cocs %

A. Intr ări în conturul de bilan Ń

1 Căldura dezvoltată prin arderea combustibilului gazos

3054,7

98,14

2 Căldura sensibilă a combustibilului gazos 15,8 0,51

3 Căldura sensibilă a aerului de ardere 18,3 0,59

4 Căldura sensibilă a aerului fals aspirat în incintă 0,3 0,01

5 Căldura sensibilă a încărcăturii 23,4 0,75

Total intrat în conturul de bilan Ń 3112,5 100,00

B. Ieşiri din conturul de bilan Ń

1 Căldura sensibilă a cocsului evacuat din incintă 1471,1 47,3

2 Căldura sensibilă a gazului brut de cocs 92,0 2,9

3 Căldura consumată pentru vaporizarea umidităŃii

conŃinute de încărcătură

562,3

18,1

4 Căldura sensibilă a gazelor de ardere evacuate 363,5 11,7

5 Căldura preluată de apa de răcire de la gazul de cocs

brut

469,8

15,1

6 Pierderi de căldură ale instalaŃiei 153,8 4,9

Total ie şit din conturul de bilan Ń 3112,5 100,0


24

Valorile obŃinute indică o pondere mare a căldurii consumate pentru vaporizarea

umidităŃii conŃinute de încărcătura introdusa în incinta de încălzire. Consumul de

combustibil s-ar putea deci micşora dacă uscarea cărbunelui cocsificabil s-ar face, măcar

în parte, în afara incintei, pe seama căldurii sensibile a gazelor de ardere şi a gazului brut

de cocs.

Din punct de vedere al calităŃii şi potenŃialului resurselor energetice secundare care

ies din conturul de bilanŃ stabilit, gazul de cocs este un combustibil gazos de calitate

medie, valorificat în totalitate în cadrul mai larg al combinatului siderurgic integrat. Căldura

sensibilă a cocsului fierbinte şi a gazelor de ardere reprezintă resurse energetice

secundare termice care pot fi în principiu valorificate la rândul lor fie în interiorul fie în

exteriorul conturului de bilanŃ. In interiorul conturului de bilanŃ căldura sensibilă a res poate

servi la preuscarea încărcăturii în afara incintei cuptorului, micşorând astfel consumul de

combustibil al cuptorului de cocsificare.

Recuperarea internă a fiecăreia dintre aceste resurse energetice secundare

implică modificări mai mult sau mai puŃin importante ale instalaŃiei existente, ale căror

costuri trebuie estimate si considerate în cadrul unei analize tehnico-economice.

Bibliografie

[1] Patrascu, R. Producerea energiei si impactul asupra mediului in contextul dezvoltarii

durabile, Editura POLITEHNICA PRESS, ISBN 973-7838-23-8, Bucuresti 2006.

[2] ISO 14040 (1997). Analyse de Cycle de Vie. Principe et cadre, Genève, 1997.

[3] Rousseaux, P. Analyse de Cycle de Vie: évaluation des impacts. Les techniques de

l’ingénieur, 1998.

[4] Popescu M., Blanchard J.M.,, Analyse et traitement physico-chimique des rejets

atmosphériques industriels, , Paris, 1996.

25

[5] Lăzăroiu, Gh., Patrascu, R., s.a. – Impactul CTE asupra mediului, Editura

POLITEHNICA PRESS, ISBN 973-8449-88-x, Bucuresti, 2005

[6] ***, Législation communitaire en matière d’environnement, Volume 2, Air CCE,

Bruxelles, 1998.




1994


9504-01/02-L001.


[11] Berinde, T., Berinde M. BilanŃuri energetice în procesele industriale. ET Bucureşti

1985

[12] Răducanu, C., Pătraşcu R., Paraschiv, D., Gaba. A. Auditul energetic. Editura AGIR

Bucureşti 2000

[13] Patraşcu, R., Raducanu, C. - Utilizarea energiei, Editura BREN, 973-648-351-7,

Bucuresti,2004

Săptămâna nr. 9

Evaluarea eficien Ńei energetice a activit ăŃilor

desf ăşurate într-un contur dat




4. Obiective



social.
















Evaluarea eficienŃei energetice a activităŃilor desfăşurate într-un contur dat

2




5. Indicatori de eficien Ńă energetic ă

Evaluarea eficienŃei energetice la nivelul unui perimetru în interiorul căruia se

desfăşoară o activitate organizată este un proces complex, al cărui rezultat are de regulă

un caracter sintetic.

EficienŃa şi respectiv ineficienŃa energetică nu pot fi măsurate direct. Ele pot fi

exprimate cu ajutorul unuia sau mai multor indicatori de performanŃă energetică, ale căror

valori determinate pe baza rezultatelor monitorizării sunt comparate cu câte o valoare de

referinŃă. Nivelul de referinŃă al unui indicator de performanŃă poate fi, de exemplu,

valoarea obŃinută utilizând cele mai bune tehnologii dezvoltate pe plan mondial, cea

obŃinută utilizând doar acele tehnologii care s-au dovedit economic eficiente, valoarea

obŃinută de organizaŃia analizată într-o perioadă anterioară în anumite condiŃii, etc.

ReferinŃa este aleasă de obicei în funcŃie specificul şi de interesele organizaŃiei analizate.

Valoarea de referinŃă trebuie să fie aleasă în aşa fel încât să poată fi atinsă în condiŃii

reale de funcŃionare. Alegerea unei valori de referinŃă imposibil de atins are de regulă

efecte psihologice negative şi poate demobiliza personalul de exploatare.

Indicatorii de performanŃă energetică pot fi mărimi absolute sau mărimi relative,

obŃinute prin împărŃirea a două mărimi absolute. Utilizarea indicatorilor de performanŃă

energetică relativi elimină influenŃa modificării volumului de activitate şi a structurii

producŃiei. În funcŃie de modul de exprimare a mărimilor care constitue sau intră în

componenŃa indicatorilor de preformanŃă energetică, aceştia pot fi exprimaŃi fizic (în unităŃi

de energie) sau valoric (în unităŃi monetare).

ToŃi indicatorii de performanŃă energetică se determină fie în urma întocmirii

auditului energetic al unui sistem, căruia i se asociază un anumit perimetru, fie în urma

întocmirii bilanŃului energetic al unui element component al sistemului (aparat, echipament,

agregat, instalaŃie, etc). În primul caz indicatorul defineşte întregul sistem iar în cazul al

3

doilea el defineşte numai elementul izolat la rândul său prin intermediul unui contur de

bilanŃ. Întocmirea unui bilanŃ energetic al întregului sistem pentru un ciclu întreg de

activitate este o soluŃie mai rar întâlnită, deoarece presupune eforturi suplimentare şi nu

aduce întotdeauna un câştig care să justifice aceste eforturi.

Indicatorul de performanŃă energetică întrebuinŃat în special în cazul analizei

proceselor de transformare a energiei este randamentul energetic . În energetică,

randamentul este definit ca raport între efectul util şi efectul consumat. El este o mărime

adimensională, ceea ce presupune că atât efectul util cât şi cel consumat sunt două

mărimi absolute de aceeaşi natură, exprimate în aceeaşi unitate de măsură. În cazul

proceselor de consum final, efectul consumat este un flux sau o cantitate de energie, în

timp ce efectul util este prin definiŃie de altă natură. Din acest motiv, randamentul energetic

este considerat un indicator specific de natură cantitativă potrivit pentru procesele de

transformare a energiei şi mai puŃin potrivit pentru cele de consum final.

SituaŃia definită cu ajutorul randamentului energetic permite numai o analiză

cantitativă, plecând de la primul principiu al termodinamicii. Acolo unde aspectele

cantitative nu sunt suficiente, bilanŃul exergetic poate furniza aspectele calitative necesare

analizei. BilanŃul exergie-anergie complectează bilanŃul energetic şi pune în evidenŃă

limitele capacităŃii de transformare a unui tip de energie în altul şi consecinŃele celui de-al

doilea principiu al termodinamicii asupra eficienŃei energetice a conturului analizat. Din

acest tip de bilanŃ rezultă indicatorul numit randament exergetic , util în special în analiza

proceselor de transformare a energiei.

Indicatorul de performanŃă fizic care caracterizează cel mai bine eficienŃa

energetică a unui proces de consum final de energie este consumul efectiv de energie,

absolut sau specific (relativ) . Consumul specific efectiv de energie este calculat ca

raport între consumul absolut efectiv de energie şi mărimea efectului util (volumul

activităŃii, durata activităŃii, etc) asociat. El reprezintă deci cantitatea de energie de un

anumit fel necesară pentru realizarea unei singure unităŃi în care se exprimă volumul

activităŃii analizate.

În cazul unui singur fel de energie intrat în conturul de bilanŃ şi al unui singur produs

principal, definiŃia consumului efectiv de energie este simplă şi uşor de aplicat. Dacă din

activitatea prestată în conturul dat ies două sau mai multe produse principale, repartizarea

consumului efectiv de energie între acestea trebuie să se facă după un anumit criteriu sau

pornind de la o anumită ipoteză, în funcŃie de specificul activităŃii.


4

SituaŃia se complică de asemenea şi în cazul în care în conturul dat intră mai multe

forme de energie. Valoarea energetică a fiecăreia fiind în general diferită, ele nu pot fi

adunate. În această situaŃie, conŃinutul efectiv de energie al fiecăruia dintre fluxurile intrate

trebuie echivalat cu un singur fel de energie. În majoritatea cazurilor, energia echivalentă

este energie primară (echivalent combustibil convenŃional). Raportul de echivalare este

specific fiecărui caz în parte şi trebuie bine justificat. Trebuie subliniat faptul că cea mai

bună echivalare este asigurată prin exprimarea valorică, în unităŃi monetare, a

consumurilor de energie de orice fel.

În urma echivalării energetice a diferitelor forme de energie consumate rezultă un al

doilea indicator fizic de performanŃă energetică şi anume consumul echivalent de

energie primar ă, absolut sau specific (relativ) . Coeficientul de echivalare a unei forme

de energie direct utilizabilă în energie primară este un o mărime adimensională a cărei

valoare depinde de timpul şi de locul în care se face echivalarea. Consumul specific

echivalent de energie primară este proporŃional în anumite condiŃii şi cu o anumită marjă

de eroare cu principalul indicator valoric şi anume cheltuielile specifice cu energia.

Consumul specific cumulat de energie primar ă, cunoscut şi sub denumirea de

energie înglobată sau de conŃinut de energie al unui produs, caracterizează gradul de

valorificare a resurselor energetice pentru un întreg lanŃ tehnologic sau pentru un ciclu

complect de fabricaŃie. Mărimea sa poate include consumurile de energie primară aferente

următoarelor componente :

- obŃinerea resurselor materiale consumate pe parcursul întregului lanŃ tehnologic

sau numai pentru o anumită parte a acestuia;

- funcŃionarea în condiŃii normale a tuturor instalaŃiilor şi agregatelor incluse în

conturul stabilit;

- transportul resurselor materiale şi produselor intermediare până la locul de

consum;

- echivalentul în energie primară al uzurii mijloacelor fixe care contribuie, direct sau

indirect, la realizarea produsului respectiv.

Calculul consumului cumulat de energie înglobată în unitatea de produs este cu

atât mai complicat cu cât procesul sau lanŃul tehnologic este mai extins şi include mai

5

multe etape. Mărimea consumului specific cumulat de energie primar ă exprim ă

intensitatea energetic ă a unui produs, a unei activit ăŃi, a unui întreg lan Ń tehnologic,

a unei filiere tehnologice, etc.

Consumul cumulat de energie primară este în mod obligatoriu o mărime specifică

sau relativă, deoarece el nu are nici o semnificaŃie ca mărime absolută. În condiŃiile

economiei de piaŃă, în care preŃurile purtătorilor de energie şi ale produselor fabricate cu

ajutorul acestora sunt reale şi nu sunt impuse prin planificare centralizată, utilizarea

acestui indicator nu mai este necesară. Acest indicator fizic de performanŃă energetică a

fost utilizat în condiŃiile economiei de comandă din România şi din celelalte Ńări foste

socialiste tocmai pentru a elimina distorsiunile introduse prin sistemul planificării

centralizate asupra oricărui indicator valoric de performanŃă.

EficienŃa energetică a fost separată în mod artificial de rentabilitate în condiŃiile

economiei socialiste de comandă. DiferenŃa între preŃurile stabilite pentru diferitele

produse prin planificare centralizată şi costurile lor reale de producŃie sau de achiziŃie nu

permitea stabilirea prin calcul a rentabilităŃii reale a unei activităŃi sau a unei soluŃii tehnice.

În aceste condiŃii, criteriile energetice de apreciere au permis compararea pe baze reale

dar incomplecte a unor soluŃii tehnice sau a unor tehnologii. Ele au avut la bază o serie de

indicatori fizici, absoluŃi sau specifici (randamente, consumuri efective, consumuri

echivalente, consumuri cumulate, etc). Indicatorii tehnici reflectă numai parŃial eficienŃa cu

care sunt valorificate resursele intrate într-un contur dat.

În condi Ńiile capitalismului şi economiei de pia Ńă, eficien Ńa energetic ă se

exprim ă şi se m ăsoară în special cu ajutorul indicatorilor valorici. Principalul indicator

valoric de eficienŃă energetică este valoarea absolută sau specifică a facturii energetice.

Cheltuielile absolute sau specifice (relative) pent ru procurarea energiei , constitue un

indicator de performanŃă energetică sintetic, care cumulează toate influenŃele consumului

de energie asupra costului de producŃie. Trebuie subliniat faptul că exprimarea valorică a

indicatorilor de eficienŃă energetică are mai multă relevanŃă şi este accesibilă şi unor

persoane fără o pregătire tehnică de specialitate. Pe lângă cheltuielile specifice cu energia

pe unitatea de volum al activităŃii prestate, exprimarea valorică a efectului consumat mai

permite evidenŃierea unor aspecte semnificative de natură economico-financiară şi anume:

- ponderea cheltuielilor cu energia în costurile totale de producŃie;

- costul pierderilor de energie, al ineficienŃei sau/şi al nerecuperării res.


6

Acest indicator de performanŃă sintetic are însă dezavantajul că este influenŃat de

situaŃia economică generală din zona unde este amplasată organizaŃia analizată. El

reflectă nivelul de salarizare, nivelul preŃurilor, fiscalitatea, precum şi alte elemente

exterioare conturului în care se desfăşoară activitatea analizată. Din acest motiv, valoarea

de referinŃă a unui asemenea indicator de performanŃă energetică trebuie bine aleasă şi

justificată.

Mărimile indicatorilor de performanŃă energetică realizaŃi în interiorul conturului

analizat sunt absolut necesare, dar în cele mai multe cazuri nu sunt însă şi suficiente

pentru a reflecta întreaga complexitate a situaŃiei existente într-o organizaŃie. Acest lucru

se datorează în primul rând caracterului subiectiv al modului în care se definesc valorile de

referinŃă ale acestor indicatori. Prin urmare, calificativul acordat în finalul analizei efectuate

la nivelul organizaŃiei trebuie să ia în considerare şi alte aspecte care influenŃează

eficienŃa energetică şi care nu sunt toate cuantificabile.

Dacă evaluarea porneşte de la bilanŃul energetic al unui subsistem, pe lângă

indicatorul sau indicatorii de performanŃă sunt disponibile următoarele elemente :

- tabelul conŃinând mărimile tuturor termenilor bilanŃului şi diagrama Sankey trasată

pe baza lui;

- inventarul resurselor energetice secundare disponibilizate (eliminate) din contur,

conŃinând aspecte cantitative şi calitative ale potenŃialului acestora.

Nivelul sau valoarea de referinŃă a indicatorilor de performanŃă energetică este în

acest caz stabilită cu ocazia întocmirii bilanŃului energetic de proiect, de omologare sau de

recepŃie. Fluxurile de energie care intră în conturul de bilanŃ pot fi clasificate astfel :

- intrări organizate, achiziŃionate contra cost din exterior, care se regăsesc ca atare

în factura energetică;

- intrări neorganizate, care nu se regăsesc ca atare în factura energetică.

Fluxurile de energie care ies din conturul de bilanŃ pot fi în clasificate astfel:

- termeni utili, cunoscuŃi şi sub denumirea de fluxuri de energie utile, a căror lipsă

din proces împiedică buna desfăşurare a activităŃii din interiorul conturului de bilanŃ;

7

- termeni inutili, aparŃinând fie categoriei resurselor energetice secundare fie

categoriei pierderilor de energie, considerate irecuperabile în condiŃiile date.

În tabelele 1 - 3 se pot urmări tipurile de consumuri energetice, pe tipuri de activităŃi

pentru diferite contururi industriale.

Tabelul 1. Consumul energetic aferent activităŃii direct productive (consumatori finali, eventual organizaŃi pe

centre de consum energetic)

Felul

purt ătorului

de energie

consumat

U.M Cost

unitar


subsisteme

Total consum

productiv


Energie

electrică

Combustibil

gazos

Combustibil

lichid

Abur


8

Apă fierbinte

Aer

comprimat

Total

Volum

activitate

ObservaŃie: Şi în cazul consumatorilor finali se poate întâmpla ca aceştia să fie

alimentaŃi cu două feluri de combustibili, cu două feluri de energie electrică etc.

Tabelul 2. Consumul energetic aferent activităŃilor indirect productive (consumatori finali, eventual organizaŃi

pe centre de consum energetic)

Felul

purt ătorului de

energie

consumat

U.M Cost

unitar


subsisteme

Total consum

neproductiv


Iluminat electric

9

Încălzire spaŃii

Apă caldă

menajeră

Ventilare

CondiŃionare aer

Apă rece

Total

ObservaŃii. Defalcarea consumului total între activităŃile direct productive şi cele

neproductive sau indirect productive pentru fiecare centru de consum energetic nu este

obligatorie, dar poate fi relevantă în anumite cazuri. Dacă acest lucru nu este posibil dintr-

un motiv oarecare, formularele 4 şi 5 se pot combina.

Tabelul 3. Consumul de energie pentru activitatea de transport intern şi extern

Felul

purt ătorului de

energie

U.M Cost Consumuri defalcate pe categorii Total consum

transport


10

consumat unitar

Intern Aprovizionare Desfacere Cantitate Cost

Benzină

Motorină

Ulei

Energie

electrică

Total

Greutate

transportată x

kilometraj

parcurs

Consum

specific cumulat

11

6. Recuperarea resurselor energetice secundare- sol utii de crestere a

eficientei energetice intr-un contur dat

Pierderile de energie constitue o categorie complexă şi eterogenă de fluxuri de

energie, din care pot face parte următoarele :

- căldura sensibilă conŃinută de gazele reziduale (de ardere, de proces, etc);

- căldura nedezvoltată ca urmare a unei combustii incomplete din cauze chimice

sau mecanice;

- căldura pierdută prin radiaŃie şi convecŃie prin suprafeŃele echipamentului în

contact cu mediul ambiant în care se desfăşoară procesul;

- căldura conŃinută în cantităŃile de substanŃă care se pierd prin evaporare, purjare,

drenare, decantare, reglare sau prin neetanşeităŃile instalaŃiei;

- căldura evacuată din proces prin intermediul apei de răcire;

- căldura sensibilă cu nivel termic coborât conŃinută în produsul principal şi în

rebuturile, deşeurile şi în materialele rezultate din proces ca asociate produsului principal

(zgură, cenuşă, pulberi, balast, etc.);

- lucrul mecanic de frecare transformat în căldură.

În cazul în care procesul desfăşurat în interiorul conturului de bilanŃ este unul de

transformare a energiei, definirea efectului util şi a pierderilor este relativ simplă. În cazul

în care în interiorul conturului de bilanŃ are loc un proces de consum final, împărŃirea

fluxurilor de energie în utile şi inutile este în multe cazuri discutabilă.

Evaluarea eficienŃei energetice pornind de la rezultatele bilanŃului energetic are

două etape. Prima etapă constă în determinarea indicatorilor de performanŃă energetică,

al căror nivel se compară cu cel de referinŃă. Ca urmare a acestei comparaŃii, activitatea

desfăşurată în interiorul conturului analizat sau instalaŃia analizată primeşte un prim

calificativ în raport cu referinŃa. În cazul bilanŃurilor energetice reale, situaŃia caracterizată

de ele se abate mai mult sau mai puŃin de la situaŃia de referinŃă. Prima etapă a analizei

trebuie să stabilească motivele abaterii şi să propună măsuri de remediere a situaŃiei.

Chiar dacă rezultatul primei etape a analizei indică o situaŃie suficient de apropiată de


12

referinŃă, este posibil ca nivelul de referinŃă stabilit anterior momentului analizei, să nu mai

corespundă cerinŃelor momentului analizei sau celor ale viitorului previzibil.

În astfel de cazuri, evaluarea eficienŃei energetice trebuie abordată şi dintr-un alt

punct de vedere. Această a doua etapă a analizei eficienŃei energetice a unei activităŃi

desfăşurate într-un anumit contur porneşte de la cantitatea şi calitatea resurselor

energetice secundare disponibilizate. Prin definiŃie, resursele energetice secundare

reprezintă cantităŃi sau fluxuri de energie de orice fel, evacuate dintr-un contur în care se

desfăşoară o anumită activitate şi care nu pot fi reciclate (valorificate tot în activitatea

respectivă) decât prin modificări aduse instalaŃiilor aflate în conturul respectiv.

Prin urmare, a doua etapă a analizei are ca obiect evaluarea potenŃialului res, a

gradului de valorificare la momentul analizei şi a posibilităŃilor şi soluŃiilor de valorificare

ulterioară a acestora. Dacă potenŃialul energetic al res inventariate pentru conturul analizat

este important şi dacă se dovedeşte că există soluŃii uşor accesibile de valorificare a

acestora, nivelul eficienŃei energetice nu este corespunzător, indiferent de valoarea

absolută su relativă a diferenŃei între indicatorul de performanŃă realizat şi valoarea sa de

referinŃă.

Valorificarea res în interiorul conturului asociat activităŃii din care provin presupune

modificarea procesului tehnologic în ansamblul său sau cel puŃin a unuia dintre

componentele sale. Ea se numeşte recuperare intern ă sau interioar ă şi are ca efect

reducerea consumului propriu de energie primară sau direct utilizabilă. Acest mod de

valorificare a res, care poate fi considerat ca o reciclare sau o recirculare, nu este

întotdeauna tehnic posibil şi/sau avantajos din punct de vedere economic. Recuperarea

internă are ca efect direct reducerea facturii energetice ca urmare a reducerii consumului

propriu de energie.

Valorificarea res în afara conturului respectiv se numeşte recuperare extern ă sau

exterioar ă şi implică existenŃa unui consumator exterior conturului asociat activităŃii din

care provine res. Consumatorul este de obicei amplasat în apropiere, deoarece transportul

la distanŃe mari este cu atât mai puŃin avantajos din punct de vedere economic cu cât

intensitatea sau densitatea energetică a res este mai mică. Recuperarea externă are ca

efect reducerea în mod indirect a facturii energetice a activităŃii care a generat-o, deoarece

din ea se deduc încasările obŃinute din vânzarea în exterior a res.

13

Consumatorul alimentat printr-o recuperare externă a res renunŃă la serviciile unei

surse de energie convenŃionale (centrală electrică, centrală termică, etc), care va produce

mai puŃină energie direct utilizabilă pentru care va consuma mai puŃină energie primară. El

trebuie să prezinte o cerere de energie compatibilă cu caracteristicile res disponibile

(natură, parametrii, simultaneitate, mod de variaŃie în timp, etc.). Dacă compatibilitatea

este parŃială, res va constitui doar una dintre sursele sale de alimentare cu energie,

cealaltă rămânând sursa convenŃională. Recurgerea la alimentarea cu energie recuperată

duce de obicei la complicaŃii suplimentare pentru consumatorul alimentat, dezavantaj

compensat printr-un preŃ mai coborât al energiei cumpărate.

Oportunitatea şi gradul de recuperare al unei res sunt întotdeauna rezultatul unei

analize tehnico-economice, care exprimă o anumită situaŃie la un moment dat, într-un

anumit loc şi într-un anumit context. Modificarea momentului, a locului sau a contextului

poate infirma o soluŃie de recuperare în totalitate sau numai într-o anumită proporŃie. Acest

lucru trebuie subliniat, deoarece anumite soluŃii practicate cu succes în alte părŃi nu sunt în

mod obligatoriu la fel de eficiente şi în condiŃiile actuale din România şi invers.

Analiza gradului de valorificare a energiei intrate în mod organizat şi contra cost în

conturul care delimitează un sistem are la bază un audit energetic propriu-zis şi este o

analiză a eficienŃei energetice atât la nivelul fiecăruia dintre subansamblele care alcătuiesc

sistemul cât şi la nivelul ansamblului în integralitatea lui. Abordarea acestui subiect are trei

planuri şi anume :

- analiza oportunităŃii şi eficienŃei eventualelor etape de conversie internă a energiei

intrate în contur în cadrul subsistemelor transformatoare de energie (centrala termică,

centrala electrică de termoficare, instalaŃia centralizată de producere a frigului sau de

climatizare, gospodăria de aer comprimat, staŃia centrală de pompare, etc);

- analiza oportunităŃii, compatibilităŃii şi eficacităŃii schimburilor de energie între

subsistemele identificate în interiorul conturului (atât consumatori finali cât şi transformatori

interni de energie);

- analiza eficienŃei fiecăruia dintre consumatorii finali de energie luaŃi separat.

Aprecierea eficienŃei energetice a sistemului porneşte prin calculul unuia sau mai

multor indicatori de performanŃă energetică, care sunt apoi comparaŃi cu câte o valoare de

referinŃă. Cum alegerea valorii de referinŃă este de regulă subiectivă, efectul dorit al


14

comparaŃiei valorii realizate cu valoarea de referinŃă poate fi diferit de la o organizaŃie la

alta.

Următorul pas constă în considerarea rezultatelor analizei interne, care indică

atitudinea conducerii şi a restului personalului în raport cu cerinŃele de eficienŃă energetică

şi modul în care această atitudine se materializează în cadrul organizaŃiei. Eventualele

rezultate bune sau cel puŃin satisfăcătoare, reflectate de diferenŃa între valorile calculate şi

valorile de referinŃă ale indicatorilor de performanŃă energetică şi obŃinute în condiŃiile unei

lipse de preocupare generale în domeniu sunt de regulă amendate, deoarece o astfel de

situaŃie nu indică nimic bun pentru viitor. Concluziile finale ale analizei organizaŃiei nu pot

face abstracŃie de această situaŃie.

ExistenŃa unor eventuale resurse energetice secundare precum şi a unor posibile

soluŃii pentru valorificarea lor în interiorul sau în exteriorul conturului sistemului constitue

un al treilea aspect al analizei. Inventarierea resurselor energetice secundare şi stabilirea

caracteristicilor şi a potenŃialului lor energetic este prin urmare recomandabilă pentru

finalizarea demersului început prin analiza internă. În acest scop auditorul este de regulă

obligat să întocmească bilanŃuri energetice ale componentelor susceptibile să

disponibilizeze resurse energetice secundare.

AcŃiunea de evaluare a eficienŃei energetice într-un contur dat mai presupune şi

analiza nivelului tehnic şi tehnologic al activităŃilor desfăşurate în conturul dat, care se

bazează în special pe comparaŃia cu alte organizaŃii având acelaşi profil de activitate, pe

informaŃiile disponibile în literatura de specialitate pe şi documentaŃiile puse la dispoziŃie

de furnizorii de echipamente, utilaje şi tehnologii.

Rezultatul evaluării eficienŃei energetice la nivelul unei organizaŃii este exprimat şi

prin intermediul listei de propuneri de îmbunătăŃire a situaŃiei existente. ConŃinutul acesteia

reflectă în mod evident gradul de depărtare al situaŃiei existente la momentul analizei faŃă

de o realitate posibilă în condiŃiile date. Planul de măsuri şi acŃiuni elaborat de auditor

trebuie să fie bine fundamentat şi să ia în considerare eventualele interdependenŃe

existente între măsurile propuse, situaŃia financiară reală a organizaŃiei analizate şi

contextul economic general.

15

Natura măsurilor propuse indică printre altele şi nivelul eficienŃei energetice la

momentul analizei. Astfel, dacă lista conŃine măsuri de natură organizatorică sau

economică, este evidentă lipsa de preocupare internă pentru buna gospodărire a

resurselor energetice. Dacă lista include în special înlocuirea tehnologiei sau tehnologiilor

utilizate cu unele noi şi performante, atunci se poate afirma că organizaŃia a aplicat deja

celelalte categorii de măsuri şi că există o anumită preocupare pentru conservarea

energiei.

7. Efectele recuper ării resurselor energetice secundare

Printre cele mai eficiente metode de creştere a gradului de utilizare a energiei

consumate în procesele industriale poate fi amintită valorificarea resurselor energetice

secundare rezultate, în speŃă a gazelor de ardere. Efectele recuperării resurselor

energetice secundare sunt de natură tehnică, energetică, economică şi ecologică.

7.1 Efecte de natur ă tehnic ă

Conceperea şi încadrarea unor instalaŃii recuperatoare direct în fluxul tehnologic

contribuie la modernizarea schemelor generale ale proceselor tehnologice. Astfel

amplasarea de recuperatoare (pentru preîncălzirea aerului, a combustibilului, a

materialelor tehnologice) în cadrul proceselor pirotehnologice din industria metalurgică, a

materialelor de construcŃii, chimică, permit trecerea la tehnologii noi, performante, cu un

înalt grad de recuperare, cu productivităŃi ridicate de obŃinere a produsului finit. Prin

procedeele de recuperare, ca recircularea gazelor de ardere se măreşte durata de viaŃă a

agregatelor tehnologice, diminuându-se solicitările termice la care sunt supuse părŃile

componente. Efectele de natură tehnică sunt corelate şi se regăsesc în cele de natură

economică.

7.2 Efecte de natur ă energetic ă

Efectele de natură energetică se cuantifică practic prin economia de combustibil

realizată prin recuperare:


16

Principalii indicatori energetici pe baza cărora se va aprecia eficienŃa energetică a

soluŃiei de recuperare sunt :

• echivalentul în combustibil al energiei economisite (economia de combustibil,

valoare absolută sau relativă) – se defineşte ca diferenŃa intre consumul de

combustibil înainte şi după recuperare;

• gradul total de recuperare – se defineşte ca raportul între căldura efectiv

recuperată, datorită restricŃiilor termodinamice şi tehnico-economice existente,

şi căldura conŃinută efectiv de către r.e.s.

7.3 Efecte de natur ă economic ă

Sub aspect economic, efectele imediate sunt determinate în primul rând de

economia de energie realizată, în funcŃie de direcŃia în care s-a făcut recuperarea, fie la

nivelul producătorului energiei recuperată, fie la nivelul beneficiarului acestuia. Astfel se

reduc consumurile energetice la nivelul conturului analizat (indiferent care este acesta),

reducându-se implicit şi aportul de combustibil clasic.

Reflectarea economică a reducerii consumurilor energetice, la nivelul

întreprinderilor sau a platformelor industriale, are loc prin reducerea cheltuielilor de

producŃie aferente acestora, ceea ce în final determină reducerea preŃului de cost al

produselor tehnologice. Efectul indirect, menŃionat anterior, respectiv reducerea apelului la

energia primară, se reflectă prin reducerea pierderilor energetice şi a consumurilor efective

de energie din etapa extracŃiei şi a transportului combustibilului.

7.4 Efecte ecologice

O importanŃă deosebită a recuperării resurselor energetice secundare, o reprezintă

efectele reflectate asupra mediului ambiant. Din diferite procese industriale, rezultă gaze

de ardere, care datorită cantităŃii şi calităŃii lor nu pot fi evacuate ca atare în mediul

ambiant.

Cea mai mare parte a acestora, datorită particularităŃilor pe care le prezintă :

temperatură, compoziŃie, presiune, pot constitui resurse energetice secundare termice,

17

combustibile sau de suprapresiune, ele fiind utilizate ca atare şi în acelaşi timp neutralizate

sub aspectul nocivităŃii asupra mediului ambiant.

Recuperarea gazelor de ardere rezultate din procesele industriale, ca resursele

energetice secundare de natură termică determină reducerea sensibilă a emisiei de

căldură în mediul ambiant, deci reducerea efectului de seră, care constituie în condiŃiile

puternicei industrializări cu care se confruntă planeta, un pericol iminent de distrugere a

echilibrului ecologic .

Există o categorie de resurse energetice secundare sub formă de gaze de ardere, a

căror recuperare este susŃinută în primul rând de considerentele ecologice şi apoi de cele

energetice şi economice. Din această categorie fac parte şi gazele de ardere rezultate din

procesele industriei chimice, metalurgice, materialelor de construcŃii, care datorită

substanŃelor toxice conŃinute, prin interacŃiune chimică cu aerul dar mai ales cu apa, pot

conduce la formarea unor substanŃe toxice sau cu caracter coroziv asupra însăşi a

agregatelor tehnologice şi a tot ceea ce există pe o rază apreciabilă.

Prin normativele emise, legislaŃia internaŃională prevede principalele categorii de

poluanŃi atmosferici, ai apei şi solului, efectele lor nocive asupra mediului ambiant,

conŃinuturile limită admise, precum şi taxele percepute în cazul depăşirii lor . Valorificarea

energetică , în limitele eficienŃei tehnico-economice a gazelor care rezultă din procesele

industriale, poate constitui o metodă de conservare a mediului ambiant.

ExtracŃia combustibililor clasici, în special a celor solizi cu exploatări la suprafaŃă

prin decopertarea straturilor de pământ de deasupra, are efecte negative asupra

echilibrului ecologic. Din această cauză orice economie de combustibil (inclusiv cel

nuclear), realizată prin recuperare reprezintă o reducere substanŃială a apelului la

resursele de energie primară, reducându-se astfel efectele nocive asupra mediului

ambiant.

Din punct de vedere ecologic, efectul implementării soluŃiei de recuperare propusă,

poate fi cuantificat prin reducerea indicatorilor de impact, comparativ cu soluŃia de

referinŃă, iar din punct de vedere economic efectele ecologice pot fi cuantificate prin

ecotaxe.


18

Bibliografie

[1] ***. Energy Management Training. Energy Efficiency Office, Department of the

Environment, UK, 1994.







1994


9504-01/02-L001.

[7] *** Making a Corporate Commitment. EEO, Department of Environment, UK, 1994

[8] *** Managing and Motivating Staff to Save Energy. EEO, Department of Environment,

UK, 1993


Pergamon Press 1977

[10] *** Energy Consumption Guides EEO - ETSU Best Practice Programme 1990 - 1998

[11] *** New Practice Reports BPP EEO-ETSU 1990 - 1999










EEO-ETSU.

Săptămâna nr. 10






4. Obiective



social.

















2




5. Direc Ńii posibile de recuperare a resurselor energetice s ecundare

Recuperarea resurselor energetice secundare poate fi, interioar ă sau exterioar ă,

în raport cu conturul de bilanŃ energetic stabilit pentru analiză.

Recuperarea interioar ă are loc atunci când energia conŃinută de către resursele

energetice secundare rezultate dintr-un proces tehnologic este recuperată în cadrul

aceluiaşi proces. SoluŃiile de recuperare interioară sunt caracterizate de următoarele

aspecte:

– utilizarea energiei recuperate se face direct în cadrul agregatului sau liniei

tehnologice în care s-a produs resurse energetice secundare;

– prin aplicarea unei soluŃii de recuperare de acest tip se economiseşte combustibil

tehnologic (superior), efectul constând în reducerea directă a facturii energetice asociate

agregatului sau procesului care a generat resursele energetice secundare;

– sub aspect economic, prin încadrarea instalaŃiilor recuperatoare în fluxul

tehnologic, aceste soluŃii de recuperare nu necesită cheltuieli suplimentare de exploatare;

– aplicarea soluŃiilor de recuperare interioară pot conduce la creşterea productivităŃii

agregatului tehnologic.

3

Tabelul 1. SoluŃii de recuperare interioară a căldurii gazelor de ardere

Solu Ńia de

recuperare Elemente caracteristice ale solu Ńiei de recuperare

Preîncălzirea aerului

de ardere (PA)

• presupune utilizarea căldurii fizice a gazelor rezultate din

camera de lucru a unui agregat tehnologic, pentru preîncălzirea

aerului de ardere necesar aceluiaşi agregat;

Preîncălzirea

autonomă a

aerului de ardere

(PAA)

• presupune existenŃa unui focar separat de camera de lucru a

agregatului tehnologic principal, în care sunt produse gazele de

ardere utilizate pentru preîncălzirea aerului;

• se aplică în cazul în care gazele din agregatul principal au un

conŃinut bogat în elemente combustibile, iar recuperarea lor este

mai eficientă ca resurse energetice secundare de natură

combustibilă;

Preîncălzirea

combustibilului (PC)

• se aplică în general în cazul utilizării în agregatul principal a

unui combustibil gazos ( sau lichid ) cu putere calorifică scăzută ;

• preîncălzirea combustibilului este limitată de atingerea

temperaturii de autoaprindere ( dependentă de natura sa) ;

Preîncălzirea

materialelor

tehnologice (PMT)

• se poate realiza atât direct prin străbaterea în contracurent

fluxul gazelor de ardere cât şi în cadrul unui preîncălzitor separat,

implementat în fluxul acestora;

Regenerarea

chimică a căldurii

gazelor de ardere

(RC)

• presupune utilizarea căldurii fizice a gazelor pentru tratarea

preliminară endotermă a combustibilului tehnologic, având ca

efecte atât ridicarea conŃinutului de căldură legată chimic cât şi

preîncălzirea sa;

• soluŃia este aplicată în cazul proceselor pirotehnologice în care

gazele de ardere rezultate nu conŃin antrenări de particule, ceea ce


4

ar îngreuna atât transportul gazelor de ardere la distanŃă cât şi

utilizarea schimbătoarelor de căldură de suprafaŃă ;

Recircularea gazelor

de ardere (RG)

• constă în preluarea gazelor din zona finală a agregatului

tehnologic şi introducerea lor direct în camera de lucru, sau în zona

imediat următoare acesteia pentru reducerea temperaturii mediului

gazos de aici;

• se aplică în cazul proceselor pirotehnologice ce impun un regim

termic moderat.

Datorită limitărilor ce intervin în cazul aplicării independente a diferitelor soluŃii de

recuperare interioară, în anumite situaŃii se justifică tehnico-economic aplicarea

combinată a acestora. În tabelul 1 sunt exemplificate pentru cazul particular al gazelor de

ardere caracterizate de nivel termic ridicat (resurse energetice secundare de natură

termică), principalele soluŃii de recuperare interioară.

Recuperarea exterioar ă are loc atunci când energia conŃinută de către resursele

energetice secundare este utilizată în afara procesului tehnologic din care a rezultat, în

cadrul întreprinderii sau platformei industriale, pentru acoperirea necesarului de energie

termică şi electrică (mecanică). Aceste soluŃii de recuperare se pot aplica fie ca soluŃii

independente, fie pentru creşterea gradului total de recuperare realizat în cadrul conturului

de bilanŃ dat. Analizând recuperarea interioară comparativ cu recuperarea exterioară,

aceasta din urmă prezintă următoarele aspecte caracteristice:

– utilizarea energiei recuperate din resursele energetice secundare în afara limitelor

procesului industrial din care au rezultat, conduce la limitări de regim în recuperare

datorate nesimultaneităŃii producerii cu consumul fie sub aspect cantitativ (în cazul utilizării

energiei recuperate în direcŃie termică), fie sub aspect calitativ (in cazul utilizării energiei

recuperate în direcŃie electrică sau mecanică);

5

– efectele energetice obŃinute prin economisirea combustibilului se reflectă la

nivelul utilizatorului energiei recuperate, de regulă combustibilul economisit fiind

combustibil energetic

– efectele economice determinate atât de economia de cheltuieli cu combustibilul

cât şi de investiŃiile şi cheltuielile aferente instalaŃiei recuperatoare influenŃează balanŃa

economică a utilizatorului energiei recuperate.

În tabelul 2 sunt precizate principalele aspecte caracteristice ale soluŃiilor de

recuperare exterioară, exemplificate pentru cazul gazelor de ardere.

De multe ori, în special în cazul gazelor de ardere evacuate din procesele

pirotehnologice având un conŃinut de căldură sensibilă mare, se impune aplicarea

recuperării în mai multe trepte (în cascadă), combinând soluŃiile de recuperare internă cu

cele externe. Astfel se obŃine un grad total de recuperare mai mare decât prin aplicarea

independentă a fiecărei soluŃii de recuperare prezentate anterior. În aceste condiŃii, analiza

eficienŃei recuperării se aplică ansamblului schemei de recuperare, scopul fiind

determinarea variantei optime de schemă complexă de recuperare. Problemele care se

pun în cazul schemelor complexe de recuperare sunt:

• repartiŃia cantităŃii totale de căldură între diferitele direcŃii (soluŃii) de recuperare;

• optimizarea schemei complexe de recuperare;

• analiza tehnico-economică a ansamblului schemei de recuperare complexă.


6

Tabelul 2. Elemente caracteristice ale soluŃiilor de recuperare exterioară

Direc Ńia de

recuperare Scopul recuper ării

Elemente caracteristice ale solu Ńiilor de

recuperare

1 2 3

Termică

– alimentarea cu căldură a

proceselor tehnologice;

– încălzirea, ventilarea,

condiŃionarea incintelor cu

caracter tehnologic,

administrativ sau urban;

– prepararea apei calde în

scopuri menajere şi

sanitare;

– prezintă un grad anual de recuperare

înalt, datorită caracterului permanent la

acestor consumuri;

– caracterul sezonier al acestor consumuri,

face ca utilizarea căldurii în această direcŃie

să aibă o durată anuală de cel mult 2500 -

3000 ore/an, mult mai mică faŃă de duratele

anuale de disponibilitate ale gazelor de

ardere ( 5000 – 6000 ore/an, funcŃie de

procesul tehnologic din care provin ), ceea

ce determină un grad anual de recuperare

redus;

– limitările de regim care apar sunt de

natură cantitativă, necesarul de căldură

pentru prepararea apei calde fiind mult mai

mic decât căldura conŃinută de gaze,

diferenŃa neputând fi recuperată ;

7

Electrică

(Mecanică)

– producerea energiei

electrice;

– producerea lucrului

mecanic.

– recuperarea căldurii gazelor cu nivel

termic ridicat se face în cazane

recuperatoare producătoare de abur,

utilizat în turbine cu abur cu condensaŃie

pentru producerea energiei electrice;

– în funcŃie de calitatea gazelor, acestea se

pot folosi şi direct în turbine de detentă cu

gaze, pentru producerea lucrului mecanic

– gradul anual de recuperare este afectat

de către limitările de regim, numai în

măsura în care apar restricŃii în necesarul

electroenergetic ce trebuie asigurat;

Cogenerare

sau

trigenerare

– producere simultană de

căldură şi energie electrică

sau căldură, energie

electrică şi frig.

– aburul produs în cazanele recuperatoare

poate fi utilizat şi într-un ciclu combinat de

cogenerare sau trigenerare;

– în cazul turbinelor de detentă

recuperatoare, gazele eşapate din turbine

se pot folosi şi pentru alimentarea cu

căldură şi/sau frig.

În tabelul 3 este exemplificată centralizarea inventarierii r.e.s.


8

Tabelul 3. SituaŃia resurselor energetice secundare disponibile la nivelul conturului de bilanŃ dat

Natura şi

caracteristicile

fluxului de

energie

disponibilizat

(res)

Unitate

de

măsura

Intensitate

a maximă

a fluxului

Cantitat

e

anuală

PosibilităŃi pentru

Reducere Recupera

re internă

Recuperare

externă

6. Căi de reducere a consumului de energie

Consumurile de energie pot fi clasificate după mai multe criterii, cele mai des

întâlnite fiind următoarele :

- natura purtătorului de energie;

- destinaŃia consumului;

- modul propriu de variaŃie a cererii de energie (zilnică, săptămânală, sezonieră şi

anuală);

- durata anuală a alimentării cu energie.

În funcŃie de destinaŃie se disting următoarele categorii de consumuri de energie :

9

a) consumuri pentru realizarea şi menŃinerea unor anumite condiŃii de muncă sau

de locuit (unui anumit nivel de confort), cum ar fi cele pentru încălzirea spaŃiilor, ventilare,

climatizare, prepararea apei calde de consum, transportul intern, etc;

b) consumuri cu destinaŃie tehnologică, aferente activităŃilor industriale cu caracter

productiv, proceselor tehnologice etc.

În funcŃie de durata anuală de alimentare se disting consumurile de energie cu

caracter permanent, deloc sau puŃin dependente de variaŃiile climaterice din cursul anului

(cele mai multe consumuri tehnologice, consumul de căldură pentru prepararea apei

calde, etc.) şi consumurile de energie cu caracter sezonier, dependente de mărimea

temperaturii exterioare (încălzire, ventilare, climatizare, etc).

Definirea cererii de energie a unui consumator sau a unui grup de consumatori la

un moment dat constă în precizarea următoarelor aspecte :

- valorile limită ale cererii momentane (maximă, minimă);

- consumurile lunare, sezoniere şi anuale de energie realizate sau preliminate;

- durata anuală a alimentării cu energie, în cazul existenŃei mai multor perioade

caracteristice, durata fiecăreia dintre acestea;

- modul de variaŃie specific al cererii de energie pentru un interval cu durata unei

zile, a unei săptămâni, a unui sezon şi/sau a unui an.

Consumatorii de energie se pot clasifica la rândul lor în funcŃie de mai multe criterii.

În funcŃie de sectorul de activitate căruia îi aparŃin, se pot deosebi trei mari categorii :

- consumatori casnici sau rezidenŃiali (locuinŃe, spaŃii comerciale, şcoli, spitale etc.);

- consumatori publici de tip urban (transportul electric în comun, alimentarea

centralizată cu apă potabilă, alimentarea centralizată cu căldură, tratarea deşeurilor şi

apelor uzate etc.);

- consumatori industriali (întreprinderi industriale mici, mijlocii sau mari).

Consumurile de energie electrică au mai multe destinaŃii şi anume iluminatul casnic

şi public, tele şi radiocomunicaŃii, transportul electric în comun, pomparea apei potabile, a

agenŃilor termici şi a apelor uzate, desfăşurarea diverselor activităŃi industriale productive

etc. Trebuie precizat faptul că fiecare categorie (destinaŃie) de consum are caracteristici

diferite, care trebuie luate în considerare la stabilirea prin însumare a cererii totale de

energie electrică pentru un anumit perimetru.


10

Consumul de căldură cu nivel termic coborât sau cel mult mediu are la rândul său

mai multe destinaŃii:

- încălzire, ventilare, climatizare;

- prepararea apei calde menajere/sanitare;

- tehnologică (alimentarea cu căldură a unei activităŃi productive desfăşurate într-o

întreprindere industrială sau a unei utilităŃi publice).

Căldura este transportată de la sursă la consumatorul final prin intermediul unui

agent termic, ale cărui natură şi parametrii sunt în general adaptate destinaŃiei consumului.

Şi în acest caz, diferitele categorii de consum prezintă caracteristici diferite. Trebuie

precizat faptul că, datorită limitărilor de natură tehnică, cererea de căldură cu potenŃial

termic ridicat este asigurată numai prin arderea directă a combustibilului în perimetrul

instalaŃiei consumatoare.

Însumarea consumurilor pentru stabilirea valorii maxime a cererii totale aferente

diferitelor categorii sau grupuri de consumatori alimentaŃi de către aceeaşi sursă se face

Ńinând seama de gradul de simultaneitate al cererilor respective. De asemenea,

simultaneitatea consumurilor de energie electrică şi termică (diurnă, săptămânală,

sezonieră, anuală) ale aceluiaşi consumator constituie un aspect care poate avea

consecinŃe importante asupra eficacităŃii soluŃiilor de alimentare cu energie prin

cogenerare.

Caracteristicile consumurilor de căldură asociate clădirilor de orice fel (încălzire,

ventilare şi condiŃionare a spaŃiilor), fie că acestea sunt casnice, publice sau industriale,

prezintă similitudini legate de condiŃiile climatice şi meteorologice din zona de

amplasament.

Spre deosebire de acestea, caracteristicile consumurilor de energie de tip industrial

prezintă o mare diversitate sub aspectul scării de putere, al indicelui de structură a

consumului de energie, al duratei alimentarii cu energie şi al modului specific de variaŃie a

cererii. Între caracteristicile cererii de energie, modul de variaŃie în timp prezintă cele mai

multe particularităŃi, deoarece el constituie rezultatul suprapunerii efectelor unor factori

bine determinaŃi şi a unor factori aleatori.

11

Problema reducerii consumurilor de energie, respectiv a creşterii eficienŃei

energetice, este abordabilă indiferent de natura şi caracteristicile consumului sau

consumurilor, prin recurgerea la două categorii de măsuri având ca scop :

- reprogramarea funcŃionării şi reabilitarea instalaŃiilor şi echipamentelor existente

fără modificări esenŃiale;

- identificarea şi implementarea unor soluŃii tehnice noi (instalaŃii, echipamente şi

tehnologii) cu performanŃe tehnice, energetice şi economice superioare.

6.1 Consumuri de energie aferente cl ădirilor

Consumurile de căldură pentru încălzire, ventilare, climatizare şi prepararea apei

calde se pot încadra în categoria consumurilor energetice asociate clădirilor. Ele depind pe

de o parte de caracteristicile tehnice şi arhitecturale ale clădirilor şi pe de altă parte de

caracteristicile atmosferei care înconjoară anvelopa clădirii (temperatura, umiditatea şi

viteza relativă a aerului atmosferic, precum şi intensitatea radiaŃiei solare incidente). Este

evident faptul că eforturile de reducere a consumurilor de energie ca efect al acŃiunii celor

care locuiesc sau muncesc în clădirile respective vizează numai îmbunătăŃirea

caracteristicilor tehnice şi arhitecturale ale acestora, în special a nivelului izolaŃiei sale

termice. Obiectivele acŃiunilor de ameliorare a eficienŃei energetice a clădirilor sunt, în

condiŃiile realizării şi menŃinerii condiŃiilor de confort cerute, minimizarea pierderilor

energetice prin transmisie şi ventilare naturală şi monitorizarea corespunzătoare a tuturor

consumurilor energetice.

Un sistem de măsură dublat de un sistem de reglare a sarcinii corect proiectate,

dimensionate şi amplasate constituie baza unui management energetic eficient şi conduce

la obŃinerea de economii semnificative de energie. Numărul şi calitatea aparatelor de

măsură instalate depind de tipul clădirii şi mărimea facturii energetice. În funcŃie de gradul

de complexitate al clădirii se poate utiliza unul dintre următoarele tipuri de sisteme :

- măsurarea consumurilor totale este asigurată de furnizorii de energie, sistem care

nu încurajază economiile individuale la locul de consum;

- măsurarea şi înregistrarea consumurilor energetice în principalele puncte de

consum, sistem care oferă informaŃii asupra unor compartimente (grupe de consumatori);


12

- măsurarea consumurilor pe fiecare utilizator final în parte, sistem care permite

identificarea tuturor consumatorilor dintr-o incintă.

a. Consumul de c ăldur ă pentru înc ălzirea spa Ńiilor

Principalele elemente de care depinde mărimea consumului de căldură pentru

încălzire se pot grupa în următoarele categorii :

- natura şi destinaŃia incintei precum şi specificul activităŃii desfăşurate în interiorul

acesteia (locuinŃe, instituŃii publice şi administrative, instituŃii culturale, şcoli, cămine de

copii, spitale, hale industriale, etc);

- elemente geografice şi climaterice legate de zona geografică în care este

amplasată incinta (temperatura exterioară, viteza vântului, orientarea geografică, gradul de

expunere la vânt şi la radiaŃia solară, temperatura solului, adâncimea pânzei de apă

freatică, etc);

- caracteristici termofizice (densitate, căldură specifică, conductivitate termică,

coeficienŃi de transfer de căldură, permeabilitate termică, inerŃia termică) ale elementelor

de construcŃie ale incintei, care depind de tipul şi calitatea materialelor de construcŃie, de

tipul şi grosimea pereŃilor, a planşeelor, a pardoselii, a uşilor şi a ferestrelor, de existenŃa şi

dimensiunile rosturilor, etc;

- regimul de alimentare cu căldură, modul de reglare a sarcinii termice livrate,

durata de alimentare cu căldură, întreruperi acceptate în alimentarea cu căldură etc.

Metodele de reducere a consumului de căldură pentru încălzire se pot aplica încă

din faza de concepŃie şi proiectare a clădirii sau ulterior, în cursul existenŃei acesteia.

O primă categorie de metode vizează sistemele de măsură, reglare şi control

amplasate la nivelul acestora. În general aceste măsuri sunt avute în vedere în faza de

concepŃie şi proiectare, orientarea actuală fiind către echipamente performante, bazate pe

tehnologii de ultimă oră în domeniul respectiv. Controlul şi reglarea sistemelor de încălzire

pot conduce la economii importante de energie pentru toate tipurile de clădiri.

O importanŃă deosebită o are dimensionarea, întreŃinerea şi exploatarea corectă a

sistemelor de distribuŃie a căldurii de la sursă la aparatele consumatoare (diametre optime

de conducte şi grosimi optime ale izolaŃiei termice, menŃinerea gradului de etanşeitate,

13

asigurarea regimului piezometric, etc.). Valorificarea energiei solare incidente prin

amplasarea judicioasă a panourilor solare pe clădire poate conduce la economii

semnificative la factura energetică.

Reducerea consumului de căldură pentru încălzire se poate obŃine şi prin

compartimentarea corespunzătoare a clădirii, care conduce la diminuarea pierderilor de

căldură prin infiltraŃii şi ventilare naturală. Un efect similar îl are, în anumite condiŃii,

reducerea suprafeŃelor vitrate, chiar dacă ea conduce la reducerea iluminatului natural şi

la creşterea corespunzătoare a consumului de energie electrică pentru iluminatul artificial.

Pierderile de energie termică ale clădirilor prin elementele de construcŃie sunt

semnificative. Actualele metode de reducere a pierderilor de căldură presupun izolarea

termică şi etanşarea anvelopei, dublarea sau triplarea geamurilor, etc. Materialele

termoizolante utilizate au ca principală caracteristică capacitatea de a menŃine aer,

deoarece aerul este un izolant termic natural foarte bun. Alte caracteristici deosebit de

importante ale materialelor izolante sunt flexibilitate la temperatura de lucru,

antiinflamabilitate, rezistenŃa la apă şi vapori de apă, rezistenŃa chimică, uşurinŃa în

depozitare şi manevrare etc. Dintre materialele izolante cele mai utilizate sunt vata

minerală, fibra de sticlă, spuma poliuretanică şi polistirenul expandat.

Izolarea termică a acoperişului este cea mai eficientă măsură din punct de vedere

al economiei de energie, având în vedere ponderea mare a pierderilor de căldură prin

acoperiş. Izolarea acoperişului se poate face în mod normal (inserarea unui strat izolant

între plafon şi hidroizolaŃia acoperitoare) sau invers (peste hidroizolaŃie se depune stratul

termoizolant). Acest ultim procedeu compensează deficienŃele izolaŃiei normale.

Izolarea termică a pereŃilor laterali conduce la creşterea confortului termic şi la

diminuarea considerabilă a pierderilor energetice. Izolarea fundaŃie şi a pardoselii evită

apariŃia punŃilor termice şi reduce la rândul ei pierderile de căldură ale clădirii.

Reabilitarea termotehnică a clădirilor constă deci în esenŃă în majorarea rezistenŃei

termice a anvelopei şi în eliminarea formării de condens. Suplimentarea izolaŃiei termice

se poate face în exterior şi are avantajul că nu perturbă funcŃionarea clădirii şi are ca efect

păstrarea întregii structuri calde şi uscate. Ea se realizează cu ajutorul materialelor

izolante fixate mecanic sau cu adezivi şi consolidate cu plasă sau printr-o combinaŃie de

izolaŃie şi tencuială de ciment.


14

Aplicarea la interior a suplimentului de izolaŃie termică prezintă avantajul că nu

necesită modificarea faŃadei clădirii, se poate aplica numai pe anumite porŃiuni ale

clădirilor şi este mai uşor de aplicat. Metoda prezintă şi dezavantaje, deoarece conduce la

întreruperea activităŃii interioare în timpul lucrărilor şi creează dificultăŃi în amplasarea

sistemelor de conducte, în alimentarea cu energie electrică şi în amplasarea instalaŃiilor

consumatoare. Izolarea interioară reduce spaŃiul util al incintelor şi nu poate evita apariŃia

punŃilor termice.

Izolarea rosturilor se face cu o spumă pe bază de vată minerală şi polistiren

expandat şi se aplică între zidul interior şi cel exterior. Acest tip de izolaŃie are un cost

relativ scăzut şi durată de recuperarea mică. Izolarea fundaŃiei şi izolarea pardoselii evită

şi ea apariŃia punŃilor termice.

Defectele de structură ale clădirii şi deschiderea necontrolată a uşilor şi ferestrelor

conduc la pierderi importante de căldură. Pentru etanşeizarea elementelor mobile (uşi,

ferestre) se utilizează materiale tip spumă şi materiale textile. Reducerea pe cât posibil a

pierderilor de căldură prin ventilare datorate deschiderii uşilor şi ferestrelor se poate obŃine

prin montarea de uşi automate şi o bună etanşare a ferestrelor. Ferestrele constituie

zonele cu cele mai importante pierderi de căldură prin trasmisie, cărora li se adaugă

formarea de punŃi termice între ramă şi perete.

IntervenŃia pentru reabilitarea termotehnică a clădirii este precedată de o

investigare preliminară a acesteia, care include o analiză a documentaŃiei de execuŃie, o

analiză vizuală a stării şi amplasamentului, prelevarea de probe din elementele de

construcŃie, determinări termografice, măsurarea permeabilităŃii la aer, etc. În concluzie,

intervenŃia în vederea reabilitării anvelopei clădirii se face numai pe baza calculelor

tehnico-economice, punându-se în balanŃă investiŃiile necesare şi beneficiile obŃinute sub

toate aspectele.

b. Consumul de c ăldur ă pentru ventilare

Consumul de căldură pentru ventilare asigură încălzirea aerului proaspăt introdus

într-o incintă, în vederea înlocuirii unei cote echivalente de aer viciat evacuat în exterior. În

funcŃie de cantitatea de noxe prezentă în incintă, instalaŃiile de ventilare pot funcŃiona în

circuit deschis (fără recircularea aerului din interior), în circuit mixt (cu recirculare parŃială a

15

aerului din interior) sau în circuit închis (cu recircularea totală a aerului din interiorul

incintei).

Mărimea consumului de căldură pentru ventilare depinde în special de natura

activităŃii desfăşurate în incintă şi de cantitatea şi gradul de nocivitate al noxelor emise.

Acestea influenŃează numărul de schimburi de aer cu exteriorul, regimurile de funcŃionare

ale instalaŃiei de ventilare (durata zilnică de funcŃionare, durata întreruperilor în cursul

unei zile, etc. Metodele de reducere a consumului de căldură pentru ventilare se pot aplica

fie în faza de concepŃie şi proiectare a incintei, fie în cursul exploatării sau utilizării

acesteia.

Reducerea consumului de căldură pentru ventilare se poate realiza în principiu prin

utilizarea pe cât este posibil a ventilării în circuit închis (şi/sau mixt), în limitele admise de

noxele degajate în interior şi prin reducerea numărului de schimburi de aer cu exteriorul (în

cazul ventilării în circuit deschis), în concordanŃă cu necesităŃile locale ale incintei. De

asemenea se poate recurge la scurtarea intervalelor de ventilare (în cazul în care nu se

dispune de sisteme de automatizare, la atingerea anumitor parametrii limită) şi la oprirea

instalaŃiilor de ventilare pe timpul pauzelor, zilelor de weekend şi a sărbătorilor.

Bibliografie









1994


9504-01/02-L001.



UK, 1993


16


Pergamon Press 1977












EEO-ETSU.

Săptămâna nr. 11






4. Obiective



social.

















2




5. Căi de reducere a consumului de energie

5.1 Consumuri de energie aferente cl ădirilor (continuarea cursului 10)

c. Consumul de energie pentru climatizare

Climatizarea sau condiŃionarea clădirilor urmăreşte menŃinerea calităŃii aerului în

anumite limite bine determinate, indiferent de variaŃia factorilor meteorologici şi a

degajărilor interioare de căldură, umiditate, substanŃe chimice, etc.

O instalaŃie de climatizare permite tratarea aerului dintr-o incintă printr-o succesiune

de procese de încălzire, răcire, umidificare, uscare, filtrare şi înlocuire parŃială sau totală a

acestuia. În funcŃionarea unei astfel de instalaŃii apar două regimuri caracteristice. Astfel,

la funcŃionarea în regim de iarnă, instalaŃia asigură încălzirea, umidificarea sau uscarea

(după caz), filtrarea şi/sau înlocuirea parŃială sau totală a aerului din incintele climatizate.

La funcŃionarea în regim de vară, instalaŃia asigură răcirea, umidificarea sau uscarea

(după caz), filtrarea şi/sau înlocuirea parŃială sau totală a aerului.

BilanŃul termic al unei incinte climatizate pe perioada verii permite stabilirea

cantităŃii de căldură care trebuie extrasă în vederea menŃinerii temperaturii interioare la o

valoare mai redusă decât cea exterioară, luând în considerare fluxurile termice pătrunse în

încăpere prin elementele de construcŃie exterioare, prin elementele de construcŃie

interioare (încăperile învecinate neclimatizate) şi datorită degajărilor interioare de căldură.

Fluxurile termice pătrunse în încăpere prin elementele de construcŃie exterioare, indiferent

dacă sunt sau nu opace, se datorează atât unei temperaturi exterioare mai ridicate decât

cea din interiorul incintei, cât şi radiaŃiei solare.

Datorită absorbŃiei radiaŃiei solare, temperatura elementelor de construcŃie la

suprafaŃa exterioară (interfaŃa cu mediul ambiant) va fi mai ridicată decât temperatura

aerului exterior şi, ca urmare, elementul de construcŃie va schimba căldură prin convecŃie

3

cu aerul exterior. Standardele indică valori ale radiaŃiei solare diferenŃiate după orientarea

elementului de construcŃie faŃă de punctele cardinale. Aporturile de căldură din exteriorul

către interiorul unei incinte depind de temperatura interioară şi de temperatura exterioară

precum şi de intensitatea radiaŃiei solare directe şi difuze.

Spre deosebire de cazul încălzirii incintelor, în cazul climatizării nu există o normă

specifică sau un standard care să recomande o anumită valoare pentru temperatura

interioară. Literatura de specialitate recomandă pentru dimensionarea instalaŃiilor de

climatizare o valoare cu circa zece grade mai mare decât temperatura maximă zilnică a

aerului exterior în luna considerată caracteristică pentru dimensionarea instalaŃiei de

climatizare.

Conform standardului românesc SR 6648/2, parametrii climatici exteriori pentru

care se dimensionează instalaŃiile de climatizere sunt cei corespunzători lunii iulie. În cazul

climatizării unor incinte în care în luna iulie nu au loc activităŃi (şcoli, universităŃi, teatre

etc.), se pot adopta ca valori de dimensionare valorile parametrilor climatici ai lunii iunie,

sau după caz ai altei luni, cu condiŃia ca valoarea aporturilor de căldură în incintă să fie

cea mai mare. În cazul unor incinte industriale, temepratura interioară se alege de regulă

pe considerente tehnologice impuse de buna desfăşurare a procesului de producŃie.

Temperatura exterioară medie zilnică este dată de standardul respectiv în funcŃie

de localitatea în care este amplasată incinta climatizată şi de gradul de asigurare dorit.

Prin grad de asigurare se înŃelege perioada de timp, exprimată în procente, în care

temperatura exterioară nu depăşeşte valoarea indicată. Practic, gradul de asigurare indică

perioada de timp, exprimată în procente, în care instalaŃia de climatizare poate asigura

menŃinerea temperaturii interioare considerate la dimensionare. Gradul de asigurare dorit

se alege în funcŃie de importanŃa (tipul) incintei climatizate. Conform SR 6648/1, în

România, incintele climatizate se pot încadra în patru categorii, şi anume:

- categoria I cu gradul de asigurare ≥ 98 %, cuprinzând clădiri în care se produc sau

se ansamblează piese sau aparate de foarte mare precizie, cu toleranŃe foarte mici,

executate în cadrul unor procese tehnologice care nu pot fi întrerupte şi care pot începe în

orice moment al anului;

- categoria II cu gradul de asigurare ≥ 95 %, cuprinzând clădiri în care se produc

sau se ansamblează piese sau aparate de foarte mare precizie, cu toleranŃe foarte mici,

executate în cadrul unor procese tehnologice care pot fi întrerupte, clădiri social – culturale


4

de importanŃă naŃională, clădiri în care desfaşurarea proceselor tehnologice impune

condiŃii stricte de temperatură şi umiditate;

- categoria III cu grad de asigurare ≥ 90 %, cuprinzând clădiri social – culturale de

importanŃă judeŃeană sau municipală (săli de operaŃie, de concert, de teatru, hoteluri de

lux), laboratoare şi clădiri în care desfaşurarea proceselor tehnologice nu este influenŃată

de diferenŃe de temperatură de cca. 1…3 grd..;

- categoria IV cu gradul de asigurare ≥ 80 %, cuprinzând clădiri social – culturale de

mică importanŃă (hoteluri obişnuite, săli de cinematograf, săli de curs), clădiri cu durată

mică de folosire în lunile iulie şi august, laboratoare şi clădiri în care desfaşurarea

proceselor tehnologice nu este influenŃată de diferenŃe de temperatură de cca. 4…5 grd..

Datorită necesităŃii luării în consideraŃie a regimurilor nestaŃionare şi a influenŃei

radiaŃiei solare, calculele sunt cu mult mai laborioase decât cele necesare stabilirii

necesarului de căldură pentru încălzirea aceleiaşi incinte, intervenind mult mai mulŃi factori

de influenŃă variabili în timpul zilei. Din acest motiv, metodologia standardizată de

determinare a aporturilor de cădură într-o incinta climatizată se aplică în practică doar la

dimensionarea instalaŃiilor de climatizare încadrate în categoriile I şi II. Dimensionarea

instalaŃiilor de climatizare încadrate în categoriile III şi IV se face pe baza indicilor specifici.

Măsurile de reducere a aporturilor de căldură prin elementele de construcŃie opace

(cu inerŃie termică) constau în :

- creşterea rezistenŃei termice a elementelor de construcŃie, măsura identică cu cea

aplicată pentru reducerea necesarului de căldură pentru încălzire;

- realizarea unor suprafeŃe exterioare ale elementelor de construcŃie opace cu valori

reduse ale coeficientului de absorbŃie, având ca efect reducerea radiaŃiei solare refractate,

efect care se poate obŃine fie prin placarea corespunzătoare a elementelor de construcŃie,

fie prin vopsirea lor la exterior în culori metalice sau deschise.

Măsurile de reducere a aporturilor de căldură prin elementele de construcŃie

transparente (fără inerŃie termică) constau în :

- creşterea rezistenŃei termice „R” a elementelor de construcŃie transparente ;

5

- folosirea unor ferestre având valori reduse ale coeficientului de reŃinere a radiaŃiei

solare (folosirea de ferestre duble, cu geamuri groase sau din sticlă absorbantă sau

reflectantă, folosirea dispozitivelor de ecranare amplasate pe cât posibil la exterior sau

între geamuri);

- o concepŃie arhitectonică care să conducă la valori reduse ale suprafeŃelor

elementelor de construcŃie transparente supuse radiaŃiei solare directe;

- reducerea pe cât posibil a suprafeŃei totale a elementelor de construcŃie

transparente.

Această ultimă măsură este în contradicŃie cu folosirea iluminării naturale cât mai

mult posibil şi este valabilă şi pentru reducerea necesarului de încălzire pe perioada rece a

anului. Cum iluminatul artificial încarcă factura energetică a incintei, mărimea şi poziŃia

ferestrelor se stabileşte în urma unui compromis între realizarea unei iluminări naturale

corespunzătoare şi reducerea aporturilor din, respectiv a pierderior de căldură către

exterior.

d. Consumul de c ăldur ă pentru prepararea apei calde

Mărimea consumului de căldură pentru prepararea apei calde depinde în primul

rând de natura consumatorului (gradul de dotare cu instalaŃii sanitare, tipul acestora,

educaŃia, etc). Durata zilnică de alimentare cu apă caldă precum şi modul de variaŃie a

cererii în cursul unei zile şi în cursul săptămânii depind de tipul şi numărul consumatorilor

arondaŃi unei surse. Principial, din punctul de vedere al oricărui consumator, consumul de

apă caldă este unul de tip discontinuu (intermitent).

Temperatura apei reci din reŃeaua de apă potabilă, utilizată pentru prepararea apei

calde de consum, precum şi temperatura apei calde preparate, influenŃează în mod direct

mărimea consumului şi modul de variaŃie a acestuia. Metodele de reducere a consumului

de căldură pentru prepararea apei calde la sursa de căldură vizează presupune :

- stimularea economiei şi reducerea risipei la nivelul consumatorilor finali

(optimizarea programului de funcŃionare a instalaŃiilor de apă caldă, utilizarea de aparate

economice, contorizarea individuală a consumului de apă caldă la fiecare consumator;

- optimizarea funcŃionării sistemului de producere, transport şi distribuŃie a apei

calde (reducerea temperaturii apei calde la 50oC, întreŃinerea şi exploatarea corectă a

instalaŃiilor de preparare a apei calde, izolarea optimă a conductelor de distribuŃie şi a


6

rezervoarelor de stocare, precum şi întreŃinerea corespunzătoare a acestora, utilizarea

sistemelor de măsurare şi reglare automată).

În cazul întreprinderilor industriale, la reducerea consumului de căldură pentru

prepararea apei calde mai contribuie şi decalarea în timp a consumului de apă caldă

sanitară faŃă de consumul tehnologic de apă caldă sau fierbinte, desfăşurarea în timp a

consumurilor în cursul zilei de lucru, pe baza acesteia obŃinându-se reducerea valorii

maxime şi a duratei consumului, recuperarea resurselor energetice secundare şi utilizarea

resurselor regenerabile (energie solară, biomasă, etc).

5.2 Consumuri de c ăldur ă tehnologice

Scopul consumului de căldură tehnologic este asigurarea desfăşurării în bune

condiŃii a unui proces tehnologic. Consumatorii de căldură tehnologici prezintă o mare

diversitate, caracteristică transmisă şi consumurilor lor de energie. Acestea sunt diferite

sub aspectul nivelului termic, naturii agentului termic, continuităŃii, modului de variaŃie în

timp, etc. AgenŃii termici utilizaŃi pentru alimentarea cu căldură a proceselor tehnologice

sunt abur, apă fierbinte, apă caldă, aer cald, gaze de ardere, fluide organice naturale sau

de sinteză, etc.

Mărimea consumului de căldură tehnologic nu depinde de regulă de condiŃiile

climaterice exterioare, ci numai de modul operare şi gradul de încărcare a instalaŃiilor şi

agregatelor tehnologice. Durata de utilizare a cererii maxime este în general mare şi

depinde de caracteristicile ramurii industriale căreia îi aparŃine procesul tehnologic şi de

modul de organizare a activităŃii în cadrul întreprinderii industriale.

În funcŃie de nivelul termic, principalele categorii de procese tehnologice, cărora li

se pot asocia consumuri de căldură, se pot clasifica astfel :

- procese de înaltă temperatură (500 – 1200 oC), care utilizează căldura dezvoltată

prin arderea combustibililor (procese pirotehnologice);

- procese de medie temperatură (200-400 oC), categorie în care intră, printre altele,

procesele de acŃionare cu abur a maşinilor unelte;

7

- procese de joasă temperatura (120-150 oC), categorie în care intră distilarea,

uscarea, fierberea, etc. În cadrul acestor procese se utilizează ca agenŃi termici aburul,

apa caldă sau aerul cald.

Sub aspect constructiv, agregatele industriale consumatoare de căldură sunt şi ele

foarte diferite, în funcŃie de destinaŃia tehnologică şi de regimurile de utilizare.

Măsurile de reducere a consumurilor de căldură tehnologice vizează atât utilizarea

finală a căldurii la consumatori cât şi celelalte componente ale sistemului energetic al

întreprinderii. Ele trebuie analizate pe ansamblul întreprinderii, în cadrul sistemului

energetic al întreprinderii, având în vedere că acesta cuprinde nu numai consumatorii

finali, ci şi transformatorii interni de energie, eventualele stocuri şi sistemele de distribuŃie

a energiei. O bună şi corectă dimensionare a capacităŃilor instalate asigură o bună

încărcare a instalaŃiilor pe întregul lanŃ de conversie din interiorul întreprinderii.

O dimensionare corectă presupune stabilirea valorilor corecte ale cererii nete de

energie utilă ale proceselor tehnologice. Alegerea judicioasă a formei optime de energie

pentru alimentarea proceselor de consum final, îmbunătăŃirea randamentelor de conversie

şi de transport în subsistemele anterioare consumului final, diminuarea pierderilor datorate

necorelării regimurilor de livrare cu caracteristicile cererii de căldură sunt tot atâtea metode

de reducere a pierderilor de energie în procesele şi activităŃile de tip industrial.

a. Modernizarea sistemelor interioare de producere şi distribu Ńie a căldurii

Un mare număr de întreprinderi îndustriale sunt încă dotate cu câte un astfel de

sistem centralizat de alimentare cu căldură. În compunerea sistemului intră sursele de

căldură (cazane de abur, cazane de apă fierbinte, cazane de apă caldă, cazane

recuperatoare, turbine cu abur, schimbătoare de căldură, etc) şi reŃeaua de distribuŃie a

agentului sau agenŃilor termici. Principalele măsuri care pot contribui la creşterea eficienŃei

energetice a unui astfel de sistem sunt următoarele:

• Optimizarea traseului şi diametrelor întregului sistem de conducte;

• Reducerea la minim a pierderilor masice de agent (abur, apă, condensat);

• MenŃinerea în funcŃiune şi în bună stare a tuturor oalelor de condensat;


8

• Izolarea termică a tuturor conductelor şi elementelor de armătură existente în

reŃea.

• Înlocuirea ventilatoarelor şi pompelor vechi cu unele de ultimă generaŃie cu

performanŃe superioare;

• Folosirea acŃionării cu turaŃie variabilă a pompelor şi ventilatoarelor;

• Încărcarea optimă a agregatelor şi optimizarea sarcinii;

• Implementarea unui sistem de monitorizare şi control.

• Asigurarea calităŃii corespunzătoare a agenŃilor termici preparaŃi;

• Monitorizarea şi optimizarea raportului aer-combustibilului;

• Calibrarea instrumentelor, a aparatelor de masură precum şi a sistemelor de

control a arderii;

• Implementarea de programe de mentenenŃă uzuale şi preventive;

• MenŃinerea curată a suprafeŃeleor de schimb de căldură;

• Detectarea defectelor utilizând echipamente de detecŃie ultrasonice,

pirometrice şi de ascultare;

• Inspectarea izolaŃiei şi detectarea eventualelor defecte;

• Implementarea de proceduri de operare a echipamentelor;

• Instruirea personalului şi implementarea ideii de eficienŃă energetică;

În continuare se va prezenta un model de chestionar utilizat în contururile

industriale pentru evaluarea eficienŃei energetice a cazalor de abur şi a instalaŃiilor

aferente (sistemele de abur şi condensat, pompele şi ventilatoarele).

b. Solu Ńii de cre ştere a eficien Ńei energetice a cuptoarelor industriale

În cazul cuptoarelor industriale care utilizează combustibili, creşterea eficienŃei

energetice la nivelul ansamblului presupune în primul rând perfecŃionarea procesului de

ardere prin măsuri similare celor recomandate pentru sursele sistemelor interne de

alimentare cu căldură. În al doilea rând, trebuie analizate toate pierderile de căldură ale

agregatului, cea mai importantă fiind cea asociată gazelor de ardere scăpate sau evacuate

9

din incinta de încălzire. Izolarea termică a suprafeŃei exterioare (anvelopei) cuptorului şi

implementarea celor mai potrivite şi mai adecvate soluŃii de recuperare a căldurii gazelor

de ardere sunt direcŃii de acŃiune specifice acestei categorii de agregate.

Aplicarea soluŃiilor de recuperare avansată în cazul cuptoarelor tehnologice

alimentate cu combustibili clasici conduce la creşterea eficienŃei energetice a acestor tipuri

de instalaŃii. Prin recuperarea căldurii fizice şi chimice a gazelor de ardere evacuate se

obŃine creşterea eficienŃei energetice, ecologice şi economice a cuptoarelor tehnologice.

Principalele soluŃii tehnice aplicate în cazul cuptoarelor industriale sunt recuperarea

internă şi recuperarea externă.

Recuperarea intern ă a căldurii gazelor de ardere pentru preîncălzirea aerului,

preîncălzirea combustibilului şi preîncălzirea materialelor tehnologice. Utilizarea căldurii

recuperate se face direct în cadrul cuptorului tehnologic în care s-au produs gazele de

ardere. Prin încadrarea în fluxul tehnologic a instalaŃiei recuperatoare cât mai aproape de

locul producerii res se evită pierderile de căldură prin transport, asigurându-se un grad

ridicat de recuperare. Prin aplicarea unei soluŃii de recuperare de acest tip se

economiseşte combustibil tehnologic (superior), efectul reflectându-se sub aspect

energetic şi economic la nivelul conturului aferent instalaŃiei industriale unde s-au produs

gazele. Sub aspect economic, prin încadrarea instalaŃiilor recuperatoare in fluxul

tehnologic, aceste soluŃii de recuperare nu necesită cheltuieli suplimentare de exploatare.

Recuperarea extern ă a căldurii fizice a gazelor de ardere presupune utilizarea

acesteia în afara conturului cuptorului tehnologic din care au rezultat şi anume în cadrul

mai larg al întreprinderii sau al platformei industriale, pentru acoperirea unui necesar de

energie termică şi/sau electrică. Recuperarea externă se poate aplica fie ca o soluŃie

independentă, fie pentru a complecta solutiile de recuperare internă, în scopul creşterii

gradului total de recuperare realizat şi măririi eficienŃei energetice în cadrul conturului de

bilant dat. Efectele energetice obŃinute prin economisirea combustibilului sau altei forme

de energie se reflectă la nivelul utilizatorului energiei recuperate, de regulă combustibilul

economisit fiind combustibil energetic. Efectele economice determinate atât de economia

de cheltuieli cu combustibilul cât şi de investiŃiile şi cheltuielile aferente instalaŃiei

recuperatoare influenŃează balanŃa economică a utilizatorului energiei recuperate.


10

5.3 Consumul de aer comprimat

Aerul comprimat este utilizat în întreprinderile industriale, în special pentru

mecanizarea şi automatizarea proceselor de producŃie. Avantajele utilizării aerului

comprimat în proceselee tehnologice constau în aceea că aerul nu este explozibil, nu

arde, nu condensează, nu este toxic sau poluant şi este disponibil în cantităŃi nelimitate. În

general, investiŃiile aferente instalaŃiilor pneumatice sunt mai mici decât cele aferente

instalaŃiilor electrice. Mecanismele pneumatice permit funcŃionarea în condiŃiile unui

mediu umed, exploziv şi la temperaturi înalte. Aparatele şi dispozitivele acŃionate

pneumatic au la rândul lor o serie de avantaje :

• construcŃie simplă

• consum redus de materiale

• prezintă posibilitatea standardizării elementelor componente

• siguranŃă în exploatare.

Producerea, distribuŃia şi consumul aerului comprimat sunt afectate de pierderi

calitative şi cantitative. EficienŃa energetică a producerii aerului comprimat este legată de

“eficienŃa pneumatică”, exprimată prin raportul între lucrul mecanic util efectuat de unitatea

de aer comprimat în aparatul consumator şi energia consumată de motorul care

antrenează compresorul de aer. Pierderile în sistemul de producere apar în motorul de

antrenare al compresorului şi în compresorul propriu-zis. Ponderea cea mai mare o au

pierderile în compresor, a căror reducere se poate obŃine prin fracŃionarea comprimării în

mai multe trepte, fiecare dintre ele urmată de o răcire intermediară. Pierderile

compresorului mai depind de gradul mediu de încărcare, de soluŃia de antrenare şi de

metoda de reglare a debitului de aer.

Pierderile prin scăpări sunt determinate de neetanşeităŃile traseului aerului de la

sursă la consumator (jocuri la cilindrii, sertare, supape şi robinete). Pierderile prin scăpări

apar în cazul mecanismelor pneumatice atât la mersul în sarcină cât şi la mersul în gol. De

multe ori, pierderile de aer comprimat prin scăpări depăşesc ca valoare consumul util. De

aceea, se recomandă determinarea periodică a scăpărilor, atât în timpul exploatării cât şi

după reparaŃii. Scăpările se pot determina cu ajutorul contoarelor, iar în cazul lipsei

11

acestora sau a unei precizii insuficiente, ele se pot determina prin măsurarea căderii de

presiune a aerului în conducta principală, cu consumatorii deconectaŃi. ExperienŃa practică

a dovedit faptul că, în cazul instalaŃiilor uzate, valoarea pierderilor prin scăpări poate

ajunge la 30 - 40% din volumul total de aer vehiculat.

Pentru diminuarea pierderilor prin scăpări, un rol important îl are starea tehnică şi

modul de exploatare a dispozitivelor de închidere şi reglare. Creşterea gradului de

automatizare conduce la eliminarea pierderilor prin scăpări din timpul opririlor.

Nerespectarea normelor de dimensionare şi construcŃie a consumatorilor pneumatici şi a

sistemelor de distribuŃie a aerului comprimat conduce la scăderea presiunii aerului de

alimentare şi implicit la funcŃionarea nesatisfăcătoare a acestora.

Pierderile sub formă de căldură apar în cazurile în care, pentru economisirea

aerului comprimat, se recurge la creşterea temperaturii acestuia. Pentru diminuarea

pierderilor de căldura în mediul ambiant, direct proportionale cu temperatura aerului, este

necesară izolarea termică corespunzatoare a conductelor de aer comprimat.

Pierderile prin frecare sunt determinate de rezistenŃele întâmpinate la curgerea

aerului de la sursa de producere până la cei mai îndepărtaŃi consumatori. Pentru

reducerea acestor tipuri de pierderi este necesară reducerea vitezei aerului comprimat la

cca 12 – 15 m/s, iar în cazul conductelor foarte lungi chiar până la 10 m/s.

Aerul poate conŃine o anumită cantitate de umiditate care poate condensa în

conductele de distribuŃie, conducând la depuneri importante pe traseu precum şi la

coroziunea reŃelelor de aer comprimat şi a instalaŃiilor consumatoare. De aceea, este

necesară uscarea corespunzătoare a aerului, ceea ce implică echiparea cu rezervoare de

separare a condensatului precum şi cu filtre speciale amplasate înaintea instalaŃiilor

consumatoare de aer comprimat.

Pierderile la evacuare apar la ieşirea aerului comprimat din reŃelele de distribuŃie şi

intrarea în aparatele consumatore, în special datorită reglării incorecte a organelor de

admisie a aerului comprimat.

Principalele măsuri de reducere a pierderilor în întregul ansamblul (producere,

distribuŃie şi consum a aerului comprimat) sunt :

• îmbunătăŃirea modului de utilizare a aerului comprimat la consumatori prin

realizarea de ajutaje economice, automatizarea şi etanşeizarea admisiei aerului


12

comprimat la aparatele consumatoare, utilizarea de ajutaje corect dimensionate în

vederea alegerii secŃiunii minime de trecere;

• uscarea aerului, având în vedere că prin răcirea sa are loc condensarea

vaporilor de apă conŃinuŃi, reducând secŃiunile de curgere şi înrăutăŃind funcŃionarea

sistemelor de aer comprimat;

• mărirea presiunii şi răcirea aerului aspirat, când este necesară creşterea

debitului compresorului;

• încălzirea aerului comprimat înainte de consumatori, pentru acelaşi consum

volumetric se reduce astfel consumul gravimetric. Incălzirea aerului chiar la temperaturi

înalte, nu prezintă pericol de explozie a eventualului amestec aer si ulei;

• normarea judicioasă a consumurilor specifice de aer comprimat pe unităŃi de

produs, pe secŃii de producŃie, etc.

Efectele aplicării acestor măsuri asupra diferitelor sisteme de aer comprimat au

consecinŃe diferite în funcŃie de condiŃiile concrete ale fiecărei înterprinderi industriale, de

gradul de dotare tehnică a instalaŃiilor şi de modul lor de exploatare

6. Aspecte privind evaluarea economica a proiectelo r de eficienta

energetica

Principalii indicatori de performanŃă pentru evaluarea eficienŃei economice a unei

solutii de crestere a eficientei energetice sunt:

a. Indicatori având la bază valori actualizate :

– venitul net actualizat;

– termenul (durata) de recuperare în valori actualizate;

– cheltuielile totale actualizate;

– rata internă de rentabilitate;

– rata internă de acumulare a capitalului.

13

b. Indicatori având la bază valori neactualizate (indicatori empirici) :

– venitul net neactualizat;

– termenul (durata) de recuperare în valori neactualizate;

– randamentul contabil;

c. Indicatori având la bază analiza costurilor :

– costuri medii şi costuri marginale;

– costul de revenire economic.

Pentru ca rezultatele analizei economice să fie corecte, iar concluziile obŃinute în

urma interpretării rezultatelor să fie pertinente, este necesară respectarea mai multor

condiŃii.

În primul rând este obligatorie estimarea duratelor de realizare şi de exploatare a

proiectului de investiŃii. De asemenea, este absolut necesară estimarea costurilor de

investiŃii şi de exploatare pe toată durata de viaŃă a echipamentelor.

Bunurile sau serviciile produse în timpul exploatării proiectului de investiŃii trebuie

să fie perfect cuantificabile atât în unităŃi fizice cât şi în unităŃi valorice, chiar şi atunci când

acestea nu sunt destinate să constituie obiectul unei tranzacŃii comerciale.

Calculele se fac de regulă în monedă constantă. O consecinŃă directă a acestei

ipoteze o constituie faptul că nu mai este necesară estimarea inflaŃiei şi nici a efectelor ei

asupra elementelor de natură economică ce intervin în calcule (preŃuri, costuri de investiŃii,

rate de actualizare, dobânzi etc.). Acest lucru simplifică esenŃial calculele. În cazul

finanŃării investiŃiilor prin credite, la calculul anuităŃilor, trebuie considerate dobânzile reale

şi nu cele aparente (dobânda reală este cea obŃinută în urma eliminării efectului inflaŃiei).

Valoarea ratei de actualizare este fie estimată pe baza literaturii de specialitate, fie

impusă de politica organizaŃiei analizate sau de normativele în vigoare. Valorile ratelor de

actualizare depind esenŃial de sursa de finanŃare (fonduri proprii sau credite). În cazul

general al finanŃărilor din surse mixte valoarea ratei de actualizare este stabilită în funcŃie

de costul mediu al capitalului. Pentru simplificarea calculelor se lucrează cu o rată unică

de actualizare. Această ipoteză este justificată prin faptul că, dacă investitorul dispune de

capital propriu, el îl poate valorifica pe piaŃa financiară sau îşi reduce proporŃional creditul

luat. Totul se petrece ca şi cum capitalul disponibil ar fi fost plasat pe piaŃa de capital cu

aceiaşi dobândă procentuală care stă la baza determinării ratei de actualizare.


14

De regulă fiscalitatea nu este luată în consideraŃie. Atunci când considerarea ei

conduce la aspecte particulare, acest lucru trebuie specificat şi analizat pentru fiecare

indicator în parte.

Sumele considerate în calcule sunt încasările şi plăŃile reale, cheltuielile de

investiŃie fiind considerate în momentul în care au fost făcute în cazul utilizării fondurilor

proprii sau prin intermediul anuităŃilor în cazul recurgerii la credite, actualizate în momentul

plăŃii acestora. Amortismentele se includ în cheltuielile anuale numai în cazul calculelor

costurile de producŃie specifice.

Momentului actualizării se poate alege arbitrar de către cel care efectuează analiza,

cu condiŃia ca acesta să fie acelaşi pentru toate variantele de realizare a proiectului

considerate.In continuare se va detalia durata de recuperare a capitalului, indicatorul

economic cel mai utilizat in evaluarea economica a proiectelor de eficienta energetica.

a.Durată de recuperare a capitalului rn , se defineşte ca fiind numărul de ani

pentru care se îndeplineşte relaŃia:

( ) 011

=+

−−=∑=

rn

ii

iii

a

ICINVNA

unde iIN sunt încasările efetuate în anul „i”, iC sunt cheltuielile de operare din anul

„i” exclusiv amortismentele, iA sunt anuităŃile plătite în anul „i” pentru returnarea creditelor

luate, iI sunt investiŃiile efectuate din fonduri proprii în anul „i”, a este rata de actualizare

considerată iar n este durata de studiu.

Definirea duratei de recuperare a capitalului necesită stabilirea unei origini a

timpului. De regulă, convenŃia acceptată este de a calcula această durată începând cu

momentul punerii în funcŃiune a obiectivului respectiv.

Durata de recuperare a capitalului (în valori actualizate) este durata de exploatare a

obiectivului, la sfârşitul căreia se poate acoperi investiŃia iniŃială şi realiza un venit

suplimentar corespunzător ratei de actualizare considerate. Teoretic, decizia de acceptare

sau de eliminare a unui proiect de investiŃii ar trebui luată prin compararea duratei de

recuperare a capitalului rn cu durata de viaŃă a obiectivului vn . Dacă vr nn ≤ , proiectul de

15

investiŃii poate fi acceptat, el aducând venituri actualizate nete, iar dacă vr nn > , proiectul

trebuie respins, el neaducând venituri nete pe perioada de viaŃă a echipamentului.

În practică, Ńinând cont că se lucrează cu un viitor incert, pragul de timp care

conduce la respingerea unui proiect de investiŃii se alege empiric, fiind mult mai redus

decât durata de viaŃă a obiectivului.

Durata de recuperare a capitalului în valori actualizate este un criteriu des folosit

deoarece:

– este un criteriu simplu de aplicat;

– oferă informaŃii având semnificaŃie fizică, uşor de înŃeles;

– permite atât stabilirea economicităŃii unei soluŃii cât şi alegerea soluŃiei

optime dintr-un şir de soluŃii posibile (cu respectarea aceloraşi condiŃii de

actualizare);

– permite compararea unor soluŃii care nu trebuie să fie în mod obligatoriu

echivalente din punct de vedere al efectelor.

b.Indicatori de performan Ńă economic ă având la baz ă valori neactualizate

Criteriile empirice de analiză economică nu fac apel la actualizare şi permit o

estimare grosieră dar rapidă a interesului economic pentru un proiect de investiŃii.

Venitul net neactualizat ( VNN) este o mărime care rezultă din relaŃia de definiŃie a

VNA pentru a = 0.

În cazul considerării drept moment de referinŃă a momentului demarării proiectului

de investiŃii, venitul net actualizat se defineşte cu relaŃia :

( )∑= +

−−−=n

ii

iiii

a

IACINVNA

1 1

unde iIN sunt încasările efetuate în anul „i”, iC sunt cheltuielile de operare din anul

„i” exclusiv amortismentele, iA sunt anuităŃile plătite în anul „i” pentru returnarea creditelor

luate, iI sunt investiŃiile efectuate din fonduri proprii în anul „i”, a este rata de actualizare

considerată iar n este durata de studiu.


16

El are o semnificaŃie similară cu VNA, cu diferenŃa că valoarea sa reprezintă profitul

efectiv (neactualizat) însumat pe durata de activitate scontată. Atunci când VNN = 0,

proiectul de investiŃie astfel caracterizat nu este profitabil dar nici nu produce pierderi.

Dacă VNN < 0, atunci sigur proiectul produce pierderi. În cazul VNN > 0, proiectul produce

un profit, a cărui valoare absolută neactualizată este chiar VNN

Termenul de recuperare a investi Ńiilor unui proiect este egal cu durata de

exploatare a acestuia care permite ca veniturile realizate să recupereze investiŃia iniŃială,

adică:

( ) 01

=−−∑=

T

iiii ICIN

DefiniŃia termenului de recuperare este asemănătoare definiŃiei duratei de

recuperare a capitalului, singura diferenŃă constând în faptul că diversele sume nu mai

sunt actualizate. De multe ori, pentru evitarea confuziilor, durata de recuperare a

capitalului este numită termen de recuperare în valori actualizate.

Dacă producŃiile anuale pot fi considerate constante (sau puŃin variabile) în timp,

termenul de recuperare este:

CIN

IT

−=

Termenul de recuperare necesită definirea unei origini a timpului, similar cazului

duratei de recuperare a capitalului. De regulă, se consideră drept origine a timpului

momentul punerii în funcŃiune a obiectivului respectiv.

Pentru utilizarea termenului de recuperare ca un criteriu pentru admiterea sau

eliminarea unei soluŃii necesită stabilirea unui valori de referinŃă ( rT ), numită de unii autori

termen normat de recuperare a investiŃiei.

Pentru ca acest criteriu să ofere informaŃii coerente, cel puŃin într-o primă

aproximaŃie, cu criteriul duratei de recuperare a capitalului, timpul de referinŃă trebuie să

îndeplinească condiŃia vnT ≤ în care nv este durata de viaŃă a proiectului de investiŃii.

Calculele din literatura de specialitate arată că pentru o concordanŃă cât mai exactă a

17

acestui criteriu cu criteriul duratei de recuperare a capitalului (termenul de recuperare în

valori actualizate) este necesar ca:

vr nT3

1

2

1 ÷≤

Bibliografie









1994


9504-01/02-L001.



UK, 1993


Pergamon Press 1977












18


EEO-ETSU.

Săptămâna nr. 12

Sisteme de monitorizare şi evaluare continu ă a

eficien Ńei energetice tip M&T




4. Obiective



social.
















Sisteme de monitorizare şi evaluare continuă a eficienŃei energetice tip M&T

2




5. Sisteme de monitorizare şi evaluare continu ă a eficien Ńei

energetice tip M&T

5.1 Implementarea sistemelor de monitorizare şi evaluare continu ă a eficien Ńei

energetice tip M&T

Instalarea unui sistem informatizat de monitorizare şi evaluare continuă a eficienŃei

energetice tip M&T (Monitoring and Targeting) constitue de regulă una dintre propunerile

din lista întocmită de auditorul extern în vederea îmbunătăŃirii şi menŃinerii nivelului

eficienŃei energetice într-o organizaŃie. ExperienŃa acumulată până acum arată că

prezenŃa unui astfel de sistem, cu condiŃia ca el să fie bine conceput şi bine echipat,

constitue o garanŃie a unei evoluŃii pozitive a organizaŃiei în domeniul eficienŃei

energetice.

Modul în care un astfel de sistem funcŃionează este puŃin diferit de abordarea unui

auditor extern. ExplicaŃia constă în faptul că, la momentul implementării sale, o mare parte

dintre cauzele care conduceau la o eficienŃă energetică redusă sau au fost deja rezolvate.

Din momentul instalării sale, sistemul permite organizaŃiei să concureze cu sine însăşi în

domeniul eficienŃei energetice. Valoarea sau valorile de referinŃă ale indicatorilor de

performanŃă, numite obiective sau Ńinte (target), se aleg şi se modifică de către

responsabilul cu energia şi colectivul său pe măsură ce performanŃele interne se

îmbunătăŃesc, în aşa fel încât să existe un stimul permanent pentru creşterea continuă a

nivelului eficienŃei energetice.

Instalarea sistemului presupune mai întâi identificarea factorilor care influenŃează

semnificativ consumul de energie la nivelul conturului analizat. Aceşti factori pot fi volumul

activităŃii prestate (exprimat printr-o cantitate măsurată fie la intrarea fie la ieşirea din

3

contur, prin timpul de lucru, etc), parametrii fizici sau funcŃionali care exprimă calitatea

activităŃii, temperatura exterioară, etc. Numărul de variabile independente care

influenŃează semnificativ consumul absolut sau specific de energie este diferit în funcŃie de

structura consumului şi de natura activităŃii desfăşurate în interiorul conturului stabilit.

Natura influenŃei fiecăruia dintre factori se determină prin prelucrarea datelor

obŃinute prin intermediul sistemului de monitorizare şi presupune o bună cunoaştere a

activităŃii organizaŃiei. Rezultatul acestei prelucrări este cunoscut sub denumirea de

caracteristică energetică şi defineşte un element, un subansamblu sau un întreg sistem.

Acest instrument are rolul să furnizeze un set de norme de consum de energie, care

permit stabilirea valorilor de referinŃă pentru indicatorii de performanŃă energetică.. În

literatura de specialitate anglo-saxonă, norma de consum de energie este cunoscută sub

denumirea de performanŃă energetică standard.

În lipsa datelor experimentale se poate recurge în anumite condiŃii la datele

statistice disponibile, cu ajutorul cărora se poate trasa o caracteristică energetică

aproximativă, care va fi corectată ulterior prin măsurători.

Astfel, consumul de energie (total sau parŃial) poate fi exprimat sub forma unei

funcŃii polinomiale care depinde de una sau mai multe variabile (x, y, z) :

( ) ...,, 222 +++++++= gzfyexdzcybxazyxE

Caracteristica energetică având această formă poate exprima fie consumul absolut,

fie consumul specific de energie. Ea trebuie să fie însoŃită de un set de condiŃii, restricŃii,

limitări sau alte aspecte specifice referitoare la condiŃiile în care s-au obŃinut datele

experimentale, regimurile de funcŃionare considerate, etc. ConstrucŃia ei implică o bună

cunoaştere a proceselor care au loc în interiorul conturului analizat şi o filtrare a datelor

intrate în scopul eliminării erorilor sistematice de măsura.

Strategia organizaŃiei sau planul de producŃie permite în general aprecierea sau

estimarea pe termen scurt (un schimb, o zi, o săptămână, o lună, etc) a mărimii

principalilor factori de influenŃă. Stabilirea obiectivelor sau Ńintelor săptămânale, lunare sau

trimestriale se va putea face deci pe baza caracteristicii energetice.

La sfârşitul perioadei, obiectivele sunt apoi comparate cu realizările. Pentru

comparaŃie se recurge de obicei la indicatorul numit în limba engleză CUSUM (sumă

cumulativă). El se defineşte ca fiind suma algebrică cumulată a diferenŃelor între valoarea

realizată şi valoarea de referinŃă. Rezultatul comparaŃiei constitue principala informaŃie


4

cuprinsă în raportul întocmit zilnic, săptămânal, bisăptămânal sau lunar. În cazul în care

producŃia este constituită din loturi diferite care se succed la distanŃe diferite, este

recomandabil ca raportul să fie întocmit după fiecare lot.

Raportul periodic cuprinde de obicei un rezumat al situaŃiei curente, exprimat prin

indicatori specifici, în comparaŃie cu situaŃia anterioarî, definită cu ajutorul aceloraşi

indicatori. După sumar, urmează o serie de detalii legate de specificul activităŃii curente

(parametrii semnificativi, valori ale unor mărimi care depaşesc nivelul admisibil, alte

informaŃii). Sunt prezentate de obicei valorile mărimilor urmărite (valori absolute sau

raportate) sub formă de tabele, de grafice, precum şi sub orice altă formă care facilitează

analiza rezultatelor.

Raportul este un mijloc important de menŃinere în atenŃia personalului şi conducerii

organizaŃiei a preocupării pentru creşterea eficienŃei energetice şi a cerinŃelor care decurg

din ea. El fundamentează fiecare decizie având ca scop creşterea eficienŃei energetice

sau reducerea cheltuielilor cu energia în interiorul conturului analizat.

5.2 Analiza de caz privind instalarea, punerea în f unc Ńiune şi rezultatele ob Ńinute

cu ajutorul sistemelor tip M&T.

În cele ce urmează sunt prezentate mai multe exemple privind instalarea, punerea

în funcŃiune şi rezultatele obŃinute cu ajutorul sistemelor tip M&T. Subiectul analizei este o

uzina metalurgică (Subiect M ), filială independentă în cadrul unei societati mai mari,

responsabilă pentru propria strategie de producŃie şi pentru situaŃia sa financiară.

IndependenŃa financiară a pus în evidenŃă nivelul ridicat al cheltuielilor cu energia si

necesitatea de a reduce acest segment al costurilor de producŃie. Analiza iniŃială a pus în

evidenŃă următoarele :

– număr insuficient de aparate de măsură;

– inexistenŃa unei strategii privind colectarea şi analiza datelor măsurate.

În aceste condiŃii s-a recurs la instalarea unui sistem informatizat de monitorizare şi

evaluare continuă, incluzând peste 100 de senzori care transmiteau date legate de

consumurile de gaz natural, energie electrică, combustibil lichid, apă, oxigen, aer

5

comprimat şi azot. Tot ca intrări s-au mai adăugat datele privind volumul activităŃii şi

diverse costuri. InformaŃiile urmau să fie prelucrate zilnic şi săptămânal. Scopurile

proiectului au fost:

– identificarea şi stabilirea cererii maxime şi a modului de variaŃie în timp a

fiecărui tip de energie;

– contribuŃia semnificativă la conştientizarea necesităŃii de conservare a

energiei la nivelul organizaŃiei;

– punerea la dispoziŃia conducerii uzinei a unei baze de date necesară pentru

deciziile ulterioare în domeniul conservării energiei.

Proiectul a fost susŃinut financiar de Energy Efficiency Office în cadrul programului

său Best Practice Programme.

„Subiectul M” produce laminate sub forma de benzi şi sârmă din oŃel carbon şi

oŃel aliat. Principalele fluxuri de energie primară sunt cele de gazul natural şi de energia

electrică. Cuptoarele de încălzire consumă şi combustibil lichid în locul gazului natural.

Aburul este furnizat de o sursă exterioară.

Principalii consumatori sunt două cuptoare de încălzire cu vatră mobilă şi trei

cuptoare de tratament termic, care au împreună o capacitate de 200 GJ/h. Băile de săruri

topite consumă abur iar laminoarele energie electrică.

Un sistem electronic de monitorizare a consumului de energie electrică permite

determinarea profilelor cererii pe orice perioadă de timp şi pentru orice contur.

InformaŃiile pot fi obŃinute pe loc sau pot fi stocate în memorie şi examinate ulterior.

Sistemul poate produce mai multe variante de rapoarte adresate diferitelor niveluri de

competenŃă şi autoritate şi furnizează atât o imagine a situaŃiei de moment cât şi evoluŃia

anumitor indicatori pe o anumită perioadă de timp.

Sistemul include un calculator personal tip IBM XT, un monitor color şi o

imprimantă. Semnalele de la senzorii aflaŃi la distanŃă sunt de tipul unificat 4 - 20 mA.

După primire, semnalele sunt convertite în unităŃi fizice (t/h, kW, etc) şi stocate în

memorie pentru un schimb, o zi sau o săptămână. Pachetul de programe de firma CAMM

2000 permite procesarea semnalelor primite de la senzorii externi, prelucrarea şi afişarea

pe ecran a rezultatelor. Datele prelucrate pot fi examinate pe ecran în timp real sau sub

forma unor tabele şi grafice tipărite pe hârtie.


6

Aparatele de măsură au fost instalate şi testate înainte de punerea în funcŃiune a

sistemului de monitorizare. În prezent funcŃionarea sistemului necesită doua - trei ore/om

pe săptămână pentru prezentarea rezultatelor. Sistemul îndeplineşte şi funcŃia de

semnalizare şi alarmă la depăşirea unor valori limită ale mărimilor monitorizate. Mesajul de

depăşire poate fi transmis tuturor celor interesaŃi sub diverse forme. Sistemul mai include

posibilitatea modificării nivelului la care se declanşează alarmarea la un anumit moment

de timp (de exemplu la sfârşitul săptămânii).

Modul de prezentare al raportului depinde de nivelul de competenŃă sau autoritate

căruia îi este destinat. Este una dintre condiŃiile de bază ale eficienŃei sistemului. Se evită

astfel supraîncărcarea raportului cu detalii fără relevanŃă pentru destinatar.

Datele generate de sistem sunt utilizate frecvent de către conducerea executivă în

procesul de luare a deciziilor, constituind deseori argumente pentru propunerile de

raŃionalizări şi de noi investiŃii.

Costul total al sistemului s-a ridicat la circa 71600 GBP şi include următoarele

elemente :

– Calculatorul personal (hardware) ... 5961 GBP

– Pachetul de programe CAMM 2000 (software) ... 7410 GBP

– Aparatele de măsură ... 21821 GBP

– Sistemul de achiziŃie a datelor ... 5210 GBP

– Montajul şi punerea în funcŃiune ... 28575 GBP

– Alte costuri ... 2607 GBP

ÎmbunătăŃirile ulterioare au mai costat 24350 GBP.

În perioada 2009/2010 consumul global de energie a fost de 789 TJ, din care 643

TJ la sectoarele calde şi 146 TJ la sectoarele reci. ProducŃia totală a fost de 265000 tone,

din care 190000 tone în sectoarele calde şi 75000 tone în sectoarele reci. Costul energiei

s-a ridicat la 2,19 milioane GBP (53.1 % gaz natural, 41 % energie electrică, 3.7 % abur si

2.2 % combustibil lichid). Consumul specific global de energie a fost de 3,39 GJ/t în

sectoarele calde si respectiv 1,93 GJ/t în sectoarele reci. EvoluŃia cheltuielilor cu energia

începând cu 2006 este prezentată în tabelul 1.

7

Tabelul 1. EvoluŃia cheltuielilor cu energia între 1986 şi 1990

Perioada 2006/07 2007/08 2008/09 2009/10

Cheltuieli absolute [MGBP] 2.37 2.22 1.78 2.20

Cheltuieli relative [GBP/t] 12.75 11.25 9.85 11.70

Consumul total de energie a continuat să scadă în fiecare an, ca o consecinŃă a

creşterii eficienŃei energetice. Utilizând indicatorul CUSUM pentru consumul specific de

energie al întregului contur de bilanŃ (performanŃa energetică standard = 4 GJ/t) şi în mod

special pentru sectoarele calde (performanŃa energetică standard = 2.78 GJ/t), s-au

obŃinut următoarele rezultate.

Tabelul 2. EvoluŃia CUSUM pentru consumul specific de energie [%].

Anul/trimestrul

CUSUM

Întreg conturul Sectoarele calde

2006/1. -1.2 -1.0

2006/2. +0.1 +2.0

2006/3. +5.2 +4.6

2006/4. +10.8 +6.5

2007/1. +10.1 +5.8


8

2007/2. +9.2 +4.7

2007/3. +8.3 +4.5

2007/4. +6.7 +4.5

2008/1. +2.0 +2.7

2008/2. -1.1 -2.1

2008/3. -8.5 -8.6

2008/4. -18.6 -11.8

2009/1. -26.0 -16.3

2009/2. -33.4 -17.3

Valorile CUSUM indică efectul pozitiv al sistemului instalat la începutul anului 2007.

Consumul de energie realizat depinde de numeroşi factori legaŃi şi de condiŃiile de

funcŃionare. Programul nu poate încă să coreleze gradul de încărcare al fiecarui agregat

principal (repartiŃia sarcinii pe agregate) cu rezultatele realizate.

Economiile realizate, exprimate valoric la nivelul anilor 1989/90, sunt estimate la 0,8

milioane GBP. Alte 50000 GBP au fost economisite ca urmare a reconfigurării sistemului

de răcire cu apă. Economiile s-au obŃinut mai ales ca urmare a identificării şi reducerii

cazurilor de încărcare excesivă şi de funcŃionare în gol a echipamentelor.

Sistemul permite identificarea zonelor unde sunt amplasaŃi consumatorii majori şi

care se cer analizate în detaliu. Monitorizarea poate fi extinsă de la purtătorii de energie la

alte utilităŃi (apă, oxigen, azot, aer comprimat).

9

5.3 Factori de influen Ńă asupra profitabilit ăŃii proiectelor de investi Ńii având ca

scop cre şterea eficien Ńei energetice

SoluŃiile de creştere a eficienŃei energetice utilizate în procesele tehnologice,

denumite generic proiecte de eficienŃă energetică, pot fi clasificate având în vedere diferite

criterii. Astfel, în funcŃie de mărimea gradului de intervenŃie în structura schemei de bază a

procesului tehnologic din interiorul conturului analizat se disting două categorii principale

de proiecte de creştere a eficienŃei energetice.

Din prima categorie fac parte proiectele care presupun înlocuirea tehnologiei

existente cu o nouă tehnologie. Este modalitatea cea mai dinamică dar şi cea mai

costisitoare de reducere a consumurilor specifice de energie şi deci a cheltuielilor cu

energia pe unitatea de produs. În această categorie de măsuri sunt incluse invenŃii, noutăŃi

ştiinŃifice şi tehnologice de ultimă oră şi procedee deja cunoscute dar neconforme cu

tradiŃia, experienŃa tehnică sau practică curentă.

A doua categorie este reprezentată de proiecte care presupun îmbunătaŃirea

tehnologiei existente, prin modificări aduse tehnologiei de bază. În mod uzual aceste

măsuri sunt privite ca proiecte de eficienŃă energetică propriu-zise şi asupra lor se vor face

referiri în paragrafele următoare.

În funcŃie de poziŃia consumatorului de energie în lanŃul transformărilor energetice

din cadrul conturului industrial, se disting două categorii principale de proiecte şi anume :

- proiecte care vizează instalaŃii aparŃinând categoriei consumatorilor finali de

energie;

- proiecte care vizează instalaŃii transformatoare de energie.

Un alt criteriu în funcŃie de care se pot clasifica proiectele de eficienŃă energetică

este destinaŃia consumului final de energie, în funcŃie de care se pot deosebi următoarele

tipuri :

- proiecte care au ca obiect consumatori tehnologici de energie;

- proiecte care au ca obiect consumatori care asigură şi menŃin anumite

condiŃii de muncă şi un anumit nivel de confort pentru personal în cadrul

conturului industrial.

În funcŃie de nivelul costurilor de capital necesare implementării proiectelor de

eficienŃă energetică, acestea se pot clasifica în următoarele trei categorii:


10

- proiecte cu costuri nesemnificative (no-cost), care constau în aplicarea unor

măsuri de natură organizatorică;

- proiecte cu costuri mici (low-cost), care constau în contorizări, monitorizări,

modificări în fluxului tehnologic, schimbarea naturii fluxului de energie preluat

din exterior, etc;

- proiecte cu costuri semnificative (high-cost), care constau în modificarea

soluŃiei de alimentare şi/sau a concepŃiei de utilizare a energiei în cadrul

procesului tehnologic, în recuperarea avansată a energiei disponibilizate de

către fluxul tehnologic, în implementarea unor procedee şi tehnici noi, etc.

Investi Ńii şi alte costuri caracteristice proiectelor de eficie nŃă energetic ă

Implementarea proiectelor de eficienŃă energetică presupune alocarea în acest

scop a unor resurse financiare, care pot fi fonduri proprii ale societăŃilor comerciale sau

pot fi obŃinute sub formă de credite de la diferite instituŃii financiare. Principalele

componente ale alocaŃiilor financiare aferente unui proiect sunt :

• Costuri de capital sau investiŃii efective (directe);

• Cheltuieli curente de producŃie (operare şi mentenanŃă);

• Costurile legate de returnarea creditelor (anuităŃi).

În general, proiectele de investiŃii în domeniul eficienŃei energetice au o serie de

caracteristici comune :

• Nu necesită investiŃii foarte mari;

• Durata de implementare a proiectului este de regulă sub un an;

• Cheltuielile curente de producŃie (operare şi mentenanŃă) sunt scăzute;

• Durata de recuperare a inevstiŃiei este redusă (sub doi ani).

În continuare sunt prezentate valorile orientative ale investiŃiilor şi costurilor de

operare si mentenanŃă pentru diferite tipuri de proiecte de eficienŃă energetică.

Diversitatea foarte mare a proiectelor, precum şi diversitatea şi caracterul dinamic al pieŃei

echipamentelor pot conduce, pe termen scurt, la abateri de la aceste valori.

11

a. Izolarea termic ă a echipamentelor şi a conductelor . InvestiŃia specifică pentru

un metru de conductă este între 250-1000 €/m de conductă.

b. Modernizarea sistemelor de iluminat . InvestiŃia specifică pentru astfel de

proiecte poate avea valori de până la 140 €/corpul de iluminat.

c. Modernizarea surselor de alimetare cu energie . InvestiŃia specifică în

cazanele de abur şi de apă fierbinte variază între 30-80 €/kWt instalat. Ea depinde de tipul

cazanului, de tipului arzătorului, de materialele suprafeŃelor de schimb de căldură, de

gradul de automatizare şi de capacitatea instalată. Costurile de operare şi mentenanŃă se

ridică în general la circa 1-2 % din investiŃia efectivă.

d. Schimb ătoare de c ăldur ă. Pentru acest tip de proiecte, investiŃia specifică este

cuprinsă între 300-1000 €/m2 de suprafaŃă de schimb de căldură. Ea depinde de tipul

constructiv şi gradul de complexitate al aparatului, materialele folosite şi natura agenŃilor

termici şi parametrii lor. Cheltuielile de operare şi mentenanŃă sunt sub 1 % din valoarea

investiŃiei.

e. Instala Ńii frigorifice . InstalaŃiile frigorifice sunt cu comprimare mecanică de

vapori şi cu comprimare termochimică (absorbŃie). Pentru instalaŃiile frigorifice cu

comprimare mecanică investiŃia specifică este cuprinsă între 100-150 €/kWf instalat.

Pentru instalaŃiile frigorifice cu comprimare termochimică ea este cuprinsă între 150-

300 €/kWf instalat.

f. Sistemele de aer comprimat . InvestiŃia specifică în sistemele de aer comprimat

variază între 250-1000 €/kWe instalat. Ea depinde de tipul compresorului, de dotarea

instalaŃiilor (motoare cu turaŃie variabilă) şi de nivelul de automatizare.

g. Centrale de cogenerare . InvestiŃiile în centralele de cogenerare depind de tipul

motorului termic folosit. Astfel, pentru centralele de cogenerare cu turbine cu abur

investiŃia specifică este cuprinsă între 800-1200 €/kWe instalat, pentru centralele de

cogenerare cu turbine cu gaze aceasta este cuprinsă între 700-900 €/kWe instalat, pentru

centralele de cogenerare cu motoare cu ardere internă aceasta atinge 700-1000 €/kWe

instalat, iar pentru centrale de cogenerare cu ciclu mixt gaze-abur investiŃia specifică

atinge între 800-1000 €/kWe instalat.

h. Aparate de m ăsur ă. Pentru acest tip de proiecte, investiŃiile specifice sunt

cuprinse într-un domeniu foarte larg. Astfel, ampermetrele, voltmetrele şi wattmetrele

costă între 150-200 €/aparat. Pentru debitmetre, investiŃia depinde de tipul constructiv, de


12

diametrul conductei şi de natura agentului energetic vehiculat. Dacă pentru combustibil

gazos investiŃia specifică este cuprinsă între 150-1700 €/aparat, pentru abur ea este

cuprinsă între 2300-9000 €/aparat, iar pentru apă între 150-500 €/aparat. Costurile

contoarelor de căldură depind de mărimea consumului şi de natura agentului termic,

valorile lor fiind cuprinse între 1800-4500 €/aparat.

5.4 Aspecte tehnice de impact asupra fluxurilor fin anciare pe parcursul duratei de

exploatare

Implementarea proiectelor de eficienŃă energetică se face având în vedere anumite

condiŃii tehnice, care caracterizează echipamentele şi instalaŃiile consumatoare sau

transformatoare de energie, în momentul punerii în aplicare a acestor soluŃii de creştere a

eficienŃei energetice. Aceste condiŃii de natură tehnică se pot reflecta ulterior în aspecte

economice, care apar cuantificate în fluxurile financiare aferente acestor proiecte. Pe

durata de viaŃă, în timpul exploatării proiectelor implementate, aceşti factori se pot

modifica independent sau dependent de cei care gestionează aceste proiecte. La aceste

aspecte de natură tehnică se adaugă şi factori economico-finanaciari, care caracterizează

mediul economic la un anumit moment de timp.

Factorii de natură tehnică care pot influenŃa mărimea fluxurilor financiare (fluxul de

venituri şi fluxul de cheltuieli) pe parcursul duratei exploatării proiectelor se pot clasifica în

următoarele categorii :

a. modificarea în timp a caracteristicilor tehnice ale echipamentelor şi instalaŃiilor

energetice ca urmare a uzurii fizice;

b. modificarea parametrilor iniŃiali şi caracteristicilor fluxurilor energetice;

c. funcŃionarea la sarcini parŃiale a instalaŃiilor şi echipamentelor;

d. modificarea gradului de simultaneitate a consumurilor energetice componente, în

cazul proiectelor complexe de eficienŃă energetică.

Modificarea în timp a caracteristicilor tehnice ale echipamentelor şi instalaŃiilor

poate consta în :

13

- scăderea randamentelor energetice ale cazanelor, cuptoarelor şi altor

agregate consumatoare de combustibil ca urmare a depunerilor pe

suprafeŃele de schimb de căldură, ceea ce conduce la creşterea consumului

specific anual de combustibil şi a componentei cheltuielilor anuale cu

combustibilul;

- degradarea în timp a izolaŃiilor termice ale instalaŃiilor, echipamentelor,

rezervoarelor de stocare, conductelor, ceea ce conduce la creşterea

pierderilor de căldură către exterior şi deci şi a consumurilor energetice

aferente compensării acestor pierderi şi în consecinŃă a cheltuielilor anuale

cu energia consumată;

- decalibrarea aparatelor de măsură şi control, care poate conduce la

măsurători false, însoŃite de creşterea corespunzătoare a cheltuielilor

aferente consumurilor energetice (combustibil, energie termică, energie

electrică, etc).

Modificarea parametrilor iniŃiali ai agenŃilor energetici poate consta în :

• Creşterea nivelului termic al agenŃilor termici, care conduce la apariŃia

coroziunii care afectează suprafeŃele de schimb de căldură, având drept

consecinŃă reducerea coeficientului global de schimb de căldură;

• Modificarea în timp a caracteristicilor şi parametrilor combustibililor utilizaŃi

(putere calorifică inferioară, presiune, temperatură, etc), ceea ce conduce la

modificarea condiŃiilor şi caracteristicilor arderii;

• Modificarea calităŃii apei, cu consecinŃe asupra stării suprafeŃelor de schimb

de căldură;

• Modificarea regimurilor hidraulice şi termice, în special în cazul conductelor

de transport şi schimbătoarelor de căldură, ceea ce conduce la creşterea

consumurilor energetice.

La elementele de natură tehnică menŃionate mai sus se mai adaugă şi alte

elemente care pot influenŃa semnificativ fluxul de venituri şi cheltuieli, pe durata de viaŃă a

proiectelor energetice. Dintre aceste elemente pot fi amintite variaŃiile în timp ale preŃurilor

combustibililor pe piaŃa mondială şi caracterul (continuu sau intermitent) al modului de

aplicare a tehnicilor şi procedurilor managementul energiei pe durata de viaŃă a proiectului.


14

Analiza eficienŃei energetice a conturilor industriale se poate face în faza de

proiectare şi implementare a proiectului şi în faza de exploatare pe durata sa de viaŃă. În

general în faza de proiectare şi implementare a unui proiect de eficienŃă energetică nu

intervin aspecte tehnice care să influenŃeze fluxurile financiare, dar în perioada de

exploatare pe durata de viaŃă pot interveni, dependent sau independent de factorul uman,

elemente de natură tehnică de tipul celor menŃionate mai sus care pot influenŃa fluxurile

financiare.

5.5 Tipuri de risc pentru proiectele de eficien Ńă energetic ă

Implementarea proiectelor de eficienŃă energetică poate implica mai multe tipuri de

riscuri.

Riscul corporativ depinde de structura acŃionariatului organizaŃiei sau de structura

grupului din care aceasta face parte. Acest tip de risc creşte atunci când creşte numărul

total al acŃiunilor companiei sau numărul de acŃiuni deŃinut de către o singură persoană

fizică sau juridică.

Riscul de business depinde de conŃinutul planului de afaceri al companiei şi de

modul de implementare al acestuia, de modul de implementare a altor programe conexe

(de exemplu programele legate de protecŃia mediului), de variaŃia preturilor la purtătorii de

energie, etc.

Riscul de rambursare a creditului trebuie asigurat foarte bine prin garanŃii, care

de obicei trebuie să acopere peste 100 % din valoarea creditului şi trebuie să fie cât mai

„lichide” din punct de vedere al unei posibile valorificări (vânzări) a lor. Această măsură

reduce şi riscul de neplată a creditului. Rambursarea creditului poate fi afectată şi de

funcŃionalitatea companiei, care trebuie evaluată pe o perioadă cel puŃin egală cu perioada

creditului.

Riscul extern depinde de factori pe care, la un moment dat, compania nu îi poate

controla (de exemplu obŃinerea de licenŃe, concesii, preŃurile la unele produse care sunt

stabilite de autorităŃi naŃionale, etc). Riscul extern mai include şi riscul pieŃei pe care

operează compania, inclusiv riscul competiŃiei de pe acea piaŃă. Riscul politic face parte şi

15

el din riscurile externe. Implicarea unui acŃionar majoritar al companiei în politică ar putea

avea un efect negativ asupra business-ului.

Riscul tehnic include riscul punerii în funcŃiune şi riscul tehnologiei folosite. Uneori

în aceeaşi categorie se adaugă şi riscul legat de creşterea capacităŃii de producŃie. Riscul

punerii în funcŃiune poate fi diminuat prin încheierea unor contracte de punere în funcŃiune

cu companii specializate. Riscul de tehnologie apare atunci când tehnologia folosită este

nouă şi inovatoare. Dacă tehnologia respectivă este deja utilizată pe plan mondial, înainte

de implementarea ei trebuie obŃinute informaŃii privind comportarea în exploatare,

performanŃele obŃinute şi eventualele sugestii de îmbunătăŃire a ei (feedback-uri).

Riscul ratei de schimb valutar este legat de faptul că de obicei, toate operaŃiile

financiare în România sunt efectuate în moneda naŃională (RON), în timp ce marea

majoritate a creditelor sunt contactate în valută. SituaŃia conduce la apariŃia unui risc al

ratei de schimb valutar, la a cărui diminuare poate contribui efectuarea cât mai rapidă şi

fără întârziere a operaŃiunilor de schimb valutar.

Bibliografie

[1] Gh.Malamatenois, K. Grepmaier, R. Patrascu, s.a.- Renewable energies &efficiency

finance, Training Kit,Editor CRES, Pikermi, Greece, ISBN 978 – 960-86907-8 – 3,

Greece 2007.

[2] C. Raducanu, R.Patrascu – Evaluarea eficientei energetice, Editura AGIR, ISBN 973-

720-074-8, Bucuresti, 2006.

[3] R.Patrascu, Producerea energiei si impactul asupra mediului in contextul dezvoltarii



Bucureşti,2000.




Cambridge University Press, Cambridge 1992.

[7] Programul NaŃional pentru creşterea eficienŃei energetice şi utilizarea surselor

regenerabile de energie în sectorul public, MO PI 858/19.12.2008.

Săptămâna nr. 13

Sisteme de monitorizare şi evaluare continu ă a

eficien Ńei energetice tip M&T




4. Obiective



social.



















2


5. Sisteme de monitorizare şi evaluare continu ă a eficien Ńei

energetice tip M&T

5.1 Cadrul legislativ pentru promoverea cre şterii eficien Ńei energetice şi utiliz ării

resurselor energetice regenerabile

Cadrul legislativ pentru susŃinerea acŃiunilor de promovare a eficienŃei energetice

poate fi sintetizat astfel:

- Legea 199/2000 privind utilizarae eficientă a energiei, completată şi

modificată de Legea 56/2006;

- Legea 3/2001, privind ratificarea Protocolului de la Kyoto;

- OUG 174/2002, care prevede măsuri specifice privind reabilitarea clădirilor

de locuit multietajate, probată prin Legea 211/2003;

- HG 1535/2003, „Strategii de valorificare a surselor regenerabile de energie”

- HG 443/10.04.2003, promovarea producŃiei de energie electrică din surse

regenerabile de energie;

- HG 163/2004, „Strategia naŃională privind eficienŃa energetică;

- HG 219/2007, cogenerarea de înaltă eficienŃă;

- Legea 13/2007, Legea energiei electrice;

- OG 22/2008, eficienŃa energetică şi promovarea utilizării surselor

regenerabile de energie.

5.1.1 Politica UE privind eficien Ńa energetic ă

Directiva 2006/32/CE (ESD)

3

Conform acestui act legislativ, cresterea eficientei energetice în sectoarele de

consum final, se face prin:

o stabilirea obiectivelor Ńintă şi a mecanismelor, măsurilor de promovare şi

cadrului instituŃional, financiar şi juridic necesar pentru utilizarea eficientă a

energiei;

o crearea condiŃiilor propice punerii în aplicare şi promovarii pieŃei de servicii

energetice.

Obiectivul Ńintă - se preconizează astfel o economie de energie de 9% pentru

perioada 2008-2016, respectiv 1% anual, faŃă de media consumului final anual de energie

realizat în ultimii 5 ani (perioada 2001-2005) (se exclud sectoarele din cadrul comerŃului cu

emisii).

Având la bază acest act legislativ s-a elaborat “Planul national de actiune in

domeniul Eficientei Energetice”, cu termene: 30 iunie 2007; 30 iunie 2011; 30 iunie 2014

Directiva 2001/77/EC privind promovarea producerii energiei electrice din RES

Obiectivele Ńintă sunt:

o ponderea în consumul intern brut 12% in anul 2010;

o ponderea RES în consumul de energie electrică 21% în 2010;

Directiva 2003/30/EC privind promovarea utilizarii biocombustibililor şi a altor

combustibili regenerabili pentru transport

Obiectiv Ńintă: ponderea minimă a biocombustibililor in combustibilii existenŃi piaŃă:

2% începand cu 31.12.2005, respectiv 5.75% începand cu 31.12.2010

Pachetul Energie – Schimbari Climatice, publicat in jurnalul oficial al UE la 5

iunie 2009

Obiectivele Ńintă propuse:

o reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2020,

comparativ cu nivelul anului 1990;

o economie de energie de 20% din consumul total de energie primară al UE

până în 2020;


4

o creşterea ponderii surselor regenerabile de energie la 20% în totalul mixului

energetic până în anul 2020, inclusiv o Ńintă minima de 10% pentru utilizarea

biocombustibililor.

5.1.2 Politica României privind eficien Ńa energetic ă

Strategia Na Ńional ă in domeniul Eficien Ńei Energetice (HG 163/2004)

Obiectiv:

o reducere 40% a intensitatii energiei primare pana in 2015 fata de anul 2001;

o economie de energie: 2,122 mil. tep/an din care:

Strategia privind utilizarea surselor regenerabile (HG 1535/2003) şi

promovarea producerii energiei electrice pe baza de RES(HG 958/2005 modificat ă):

Obiective:

o ponderea RES în consumul intern brut de energie: 11% în 2010

o ponderea RES în consumul brut de energie electrica: 33% în 2010, 35% în

2015, 38% în 2020.

Promovarea utilizarii biocombustibililor si altor r esurse regenerabile in

transport (HG 1844/2005, completata prin HG 456/20 07)

Obiective:

o pondere minima 2% in total in 2007;

o pondere minima 5,75% in total in 2010.

Planul National de Actiune în domeniul Eficien Ńei Energetice

Obiectiv Ńintă:

o -realizarea unei economii de energie de 20% din consumul de energie

primara al UE până în 2020, faŃă de scenariul de referinŃă ‘business as usual’

considerat pentru perioada 2005-2020, 13,5 % până in 2016, respectiv 1,5 %

anual.

5

Media pe perioada 2001-2005 20.840 (mii tep)

Tinta de economisire a energiei pana in 2016 2.800 (mii tep)

Tinta intermediara pentru 2010 940 (mii tep)

Principalele măsuri de îmbunatatire a eficien Ńei energetice prev ăzute pentru

industrie sunt:

o încheierea acordurilor pe termen lung;

o gestionarea cererii de energie si realizarea de bilanturi energetice;

o aplicarea OG 22 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată;

o promovare HG de aprobarea cofinanŃării a 50% din costurile bilanŃurilor

energetice în industrie, pentru IMM-uri cu consum de 200-1.000 tep/an şi

pentru cladirile publice cu suprafaŃa desfasurată mai mare de 1000 m2 ;

o promovare HG pentru aprobarea schemei de ajutor de stat pentru finanŃarea

programelor destinate cresterii eficienŃei energetice în sectorul industrial;

o Sustinerea finantarii proiectelor de investitii destinate reducerii cererii de

energie

o Finantarea proiectelor de eficienta energetica prin accesarea FREE

o Asigurarea de subventii de la bugetul de stat pentru co-finantarea proiectelor

destinate cresterii eficientei energetice

o Proiect europene privind dezvoltarea mecanismelor de stimulare financiară

pentru eficienŃa energetică

o Realizarea unor proiecte de investitii cofinantate din FS si FC

Măsuri pentru imbunatatirea eficien Ńei energetice în sectorul rezidential şi

ter Ńiar:

o izolaŃie termică şi ventilaŃie la clădiri de locuit multietajate construite în

perioada 1950-1990;


6

o continuarea implementarii OUG nr. 174/2002 aprobata prin Legea nr.

211/2003: cheltuielile pentru executarea lucrărilor de reabilitare termică se

finanŃează din următoarele surse:

� 34% din alocaŃii de la bugetul de stat;

� 33% din fonduri de la bugetele autorităŃilor publice locale;

� 33% din fondul asociaŃiei de proprietari.

� continuarea implementarii OUG nr. 174/2002 aprobata prin Legea nr.

211/2003: cheltuielile pentru executarea lucrărilor de reabilitare termică;

� certificate de performanŃă pentru clădiri: din 2007 pentru clădirile noi si

cele existente in sectorul terŃiar, din 2010 pentru cladirile rezidentiale

existente;

o îmbunătăŃirea eficienŃei energetice la sistemele de încălzire / răcire în

locuinŃele individuale;

o acŃiuni de control la introducerea pe piaŃă a aparatelor de climatizare şi a

cazanelor pentru încălzire şi preparare apă caldă (ARCE, respectiv ISCIR);

o determinarea consumului din gospodăriile individuale (proiectul

REMODECE);

o campanii de promovare a utilizării surselor alternative de energie şi a

aparatelor/echipamentelor eficiente energetic pentru consumatorii casnici.

o promovarea cogenerării de înaltă eficienŃă;

o adoptarea valorilor de referinŃă armonizate corectate aplicabile la nivel

naŃional;

o realizarea şi implementarea schemei de sprijin de tip „bonus” pentru

promovarea cogenerării de înaltă eficienŃă prin hotărâre de guvern;

o îmbunatatirea sistemului de iluminat public ;

o înlocuirea aparatelor de iluminat, continuarea programului de inlocuire a

echipamentelor neperformante, introducerea dipozitivelor de reducere a

fluxului luminos pe arterele principale in perioadele cu trafic redus;

7

o promovarea utilizarii aparatelor de uz casnic si a lampilor eficiente energetic;

o promovarea şi susŃinerea înlocuirii lampilor incandescente cu lampi eficiente;

energetic şi a inlocuirii aparatelor electrocasnice cu aparate eficiente

energetic;

o promovarea unei hotărâri de guvern pentru susŃinerea inlocuirii aparatelor

frigorifice, maşini de spălat şi aparate de climatizare, prin fonduri de la

bugetul de stat (bonus la cumpărarea unui aparat de clasa A/A+ );

o promovarea dezvoltarii companiilor de servicii energetice ESCO;

� elaborarea cadrului legislativ în vederea dezvoltării companiilor de

servicii energetice ESCO;

� enaliza modalităŃilor de sustinere a programelor de creştere a eficientei

energetice (certificate albe, ESCO, contracte de performanŃă);

� încheierea contractelor de performanŃă ca mecanism de susŃinere a

ESCOs;

� identificarea barierelor existente în Romania în funcŃionarea ESCOs.

5.2 Identificarea solu Ńiilor de finan Ńare a investi Ńiilor în cre şterea eficien Ńei

energetice

SoluŃiile de finanŃare a investiŃiilor în creşterea eficienŃei energetice se pot situa în

afara zonei de intervenŃie care s-ar putea afla la îndemâna beneficiarilor acestora. Am

remarcat că finanŃarea poate depinde de acŃiuni politice întreprinse la nivel naŃional (ex.

eliminarea subvenŃiilor, certificarea energetică a clădirilor etc.), iar altele, de acŃiuni iniŃiate

de instituŃiile financiare (ex. linii de credit dedicate etc.). Elocvent este cazul Băncii

Europene pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare care a deschis recent în România o linie de

credit de circa 80 milioane de euro pentru susŃinerea investiŃiilor destinate utilizării

eficiente a energiei în industrie şi a proiectelor de mici dimensiuni iniŃiate de operatori

privaŃi şi destinate valorificării surselor regenerabile de energie.


8

Figura 1. Schema liniei de credit (sursa: http://www.beerecl.com/).

Prin intermediul liniei de credit deschisă de BERD şi administrată de un consorŃiu

de bănci locale, operatorii privaŃi au accesul asigurat la finanŃare externă (figura 1). Pentru

stimularea realizării investiŃiilor proprii, operatorii privaŃi vor avea posibilitatea de a accesa

şi grant-uri a căror valoare variază între 5% şi 20% din suma efectiv utilizată de beneficiarii

creditelor.

În acelaşi timp însă, pot exista şi modalităŃi prin care beneficiarii pot acŃiona pentru

obŃinerea finanŃării:

• gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într-un singur proiect;

• participarea cu capital;

• individualizarea juridică a proiectului;

• leasing-ul;

• compania de servicii de economisire a energiei;

• externalizarea.

Prin gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într-un singur proiect, multe din

costurile de tranzacŃionare asociate investiŃiei de eficienŃă energetică pot fi proporŃional

mai reduse. Spre exemplu, bonitatea financiară a unui beneficiar este verificată o singură

dată iar studiul de fezabilitate realizat pentru un proiect poate fi, pentru proiecte într-o

măsură suficientă asemănătoare, valorificat fără restricŃie. Cele trei variante avute în

9

vedere în această lucrare se pot transforma într-o singură variantă cu trei etape de

realizare a investiŃiei. Gruparea proiectelor oferă şi perspectiva achiziŃionării centralizate a

unora dintre echipamente, cu reduceri semnificative ale costurilor de investiŃii.

Figura 2. Exemplu de grupare a mai multor proiecte cu costuri de investiŃii (I) şi termene brute de recuperare

(TRB) crescătoare în industria alimentară. Beneficiile financiare (CF) sunt folosite la realizarea investiŃiilor I2

şi I3.

O altă modalitate de grupare a proiectelor de eficienŃă energetică este cea sugerată

în figura 2, care ia simultan în considerare proiectele de investiŃii cu costuri reduse şi

termene brute scurte de recuperare (TRB) a acestora şi proiecte de investiŃii cu costuri mai

ridicate şi termene brute medii de recuperare. Şi în acest caz, cele trei variante avute în

vedere în această lucrare se pot transforma într-o singură variantă cu trei etape de

realizare a investiŃiei. Corecta îmbinare a celor două categorii de proiecte poate duce la

obŃinerea unui proiect complex de eficienŃă energetică şi la maximizarea lichidităŃilor (CF)

obŃinute după implementarea acestuia.

O altă modalitate uzuală de finanŃare este participarea cu capital. În general,

instituŃiile financiare evită acoperirea în totalitate, prin îndatorarea beneficiarului, a

costurilor aferente unui proiect. Aceasta ar duce la preluarea integrală de către finanŃator a

riscurilor asociate proiectului şi beneficiarului. Asigurarea finanŃării datoriei devine mult mai

simplă dacă în realizarea proiectului sunt atraşi şi investitori de capital dispuşi să preia o


10

parte din riscuri. Cu cât ponderea participării cu capital la realizarea investiŃiei este mai

mare, cu atât mai puŃin este necesară creditarea comercială. În astfel de situaŃii, o parte

mai mare din lichidităŃile obŃinute după realizarea proiectului revin investitorului, în

condiŃiile în care acesta preia o parte semnificativă din riscuri de la finanŃator.

Figura 3. Participarea cu capital la realizarea unui proiect de investiŃii în domeniul eficienŃei energergetice

Există un număr relativ mare de posibili investitori de capital, dar cei mai

semnificativi sunt chiar beneficiarii proiectelor. Organismele financiare internaŃionale pot

participa cu capital la realizarea investiŃiilor în eficienŃă energetică.

Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD) poate investi capital

în proporŃie de până la 35% din valoarea proiectului, în timp ce participarea cu capital a

International Finance Corporation (IFC) nu poate depăşi 25% dar minimum 10 milioane

dolari SUA.

Asocierile de tip joint - venture şi companiile de servicii energetice pot, de asemeni,

participa cu capital la realizarea investiŃiilor în eficienŃă energetică. Acestea din urmă

rămân cel mai bine poziŃionate în domeniul investiŃiei de capital, cu atât mai mult cu cât

poartă şi întreaga responsabilitate în gestionarea tehnică şi financiară a proiectelor în care

sunt implicate.

11

Individualizarea juridică a investiŃiei este o altă metodă de finanŃare. Majoritatea

proiectelor de eficienŃă energetică produc lichidităŃi în cantităŃi suficient de mari, pentru ca

cerinŃele legate de rambursarea creditelor comerciale folosite la finanŃarea proiectelor să

fie respectate.

Figura 4. Individualizarea juridică a unui proiect de investiŃii în domeniul eficienŃei energetice

Totuşi, chiar şi astfel de situaŃii, operatorii economici cu credibilitate financiară

redusă au dificultăŃi în obŃinerea de creditare comercială, pe baza balanŃelor şi bilanŃurilor

financiare. Pentru anumite tipuri de investiŃii în eficienŃa energetică, o posibilă soluŃie de

eliminare a inconvenientului menŃionat anterior ar fi garantarea creditului cu lichidităŃile

obŃinute după implementare.

Mecanismul în sine constă în ‘izolarea’ proiectului în raport cu operatorul economic

şi crearea unei noi entităŃi cu personalitate juridică, ale cărei bunuri să fie echipamentele

eficiente energetic deja instalate şi ale cărei lichidităŃi să provină din economiile de energie

şi resurse primare realizate. Acest tip de mecanism se numeşte individualizarea juridică a

proiectului deoarece, în caz de eşec, finanŃatorul recurge pentru recuperarea daunelor prin

valorificarea bunurilor proiectului şi nu a celor aparŃinând operatorului economic.

În realitate este deseori dificilă separarea completă a investiŃiei în eficienŃă

energetică de beneficiar. O astfel de investiŃie produce rezultatele aşteptate numai în

contextul în care operatorul economic are o activitate corespunzătoare. Datorită acestor

aspecte, finanŃatorul va recurge, pentru recuperarea daunelor, în afară de valorificarea


12

bunurilor proiectului, şi la valorificarea, într-o mică măsură, a bunurilor aparŃinând

operatorului economic. Datorită securizării finanŃării în raport cu investiŃia, mai degrabă

decât cu beneficiarul acestuia, în cazul aplicării celor două mecanisme anterior

menŃionate, se face referire la noŃiunea de ‘finanŃarea proiectelor’.

FinanŃarea individualizată a proiectelor este posibilă numai în cazurile în care

echipamentele de eficienŃă energetică sunt modulare, uşor de integrat în instalaŃii, altele

decât cele cărora le-au fost iniŃial destinate, sau în legătură cu care furnizorul s-a angajat

să aplice sistemul ‘buy-back’. Echipamentele pot astfel fi folosite ca garanŃii pentru

acoperirea riscurilor legate de eşec. În aceste condiŃii, pentru modernizarea sistemelor de

alimentare cu apă potabilă sau a iluminatului public exterior s-ar putea mai uşor recurge la

finanŃarea proiectelor decât în cazul reabilitării termice a unor clădiri.

Există situaŃii în care un operator economic, ale cărui resurse financiare sunt

supuse simultan presiunii diferitelor necesităŃi, nu poate sau nu doreşte să recurgă la

creditare comercială pentru achiziŃionarea de echipamente de eficienŃă energetică. În

astfel de situaŃii, leasing-ul poate fi una dintre soluŃiile de ieşire din impas.

Figura 5. Leasing-ul. Dreptul de proprietate asupra echipamentului trece la beneficiarul investiŃiei după

achitarea valorii reziduale

13

Un contract de leasing ar putea fi avut în vedere în situaŃia în care ratele de leasing

ar fi inferioare valorii exprimate în bani a economiilor de energie. Recurgerea la leasing

poate degreva bugetul beneficiarului de solicitări (off balance sheet investment) şi

direcŃionarea resurselor financiare spre alte priorităŃi, simultan cu reducerea costurilor de

funcŃionare. Pentru operatorii economici de talie mică şi medie, leasing-ul poate furniza şi

alte avantaje. Astfel, în cele mai multe cazuri, ratele de leasing pot fi incluse în costurile de

producŃie care sunt scutite de impozitul pe proprietate sau pe profit.

Un alt avantaj este legat de faptul că leasing-ul este o operaŃiune lipsită de riscuri

tehnice, întreŃinerea sau chiar înlocuirea echipamentelor întrând în responsabilitatea

furnizorului.

Ca şi în cazul finanŃării individualizate a proiectelor, leasing-ul este posibil în

cazurile în care echipamentele de eficienŃă energetică sunt modulare, uşor de integrat în

instalaŃii, altele decât cele cărora le-au fost iniŃial destinate. Astfel, pentru

transformatoarele necesare modernizării staŃiilor electrice de transformare sau pentru

cazanele cu eficienŃă energetică ridicată aferente sistemelor de alimentare centralizată cu

energie termică, s-ar putea mai uşor recurge la leasing decât în cazul materialelor

necesare reabilitării termice a unor clădiri.

O alternativă a leasing-ului este contractul leasing furnizor. În cadrul unui astfel de

aranjament, cuantumul plăŃilor periodice este superior ratei de leasing, după o anumită

perioadă de timp dreptul de proprietate asupra echipamentelor fiind transferat

beneficiarului. Companiile de servicii energetice recurg în mod frecvent la contracte

leasing furnizor, în situaŃiile în care beneficiarul nu dispune de bonitatea financiară

necesară achiziŃiei directe a echipamentelor.

O schemă atractivă de finanŃare a investiŃiilor în creşterea eficienŃei energetice este

cea care implică o companie de servicii energetice. Compania de servicii energetice

(Energy Services COmpany - ESCO), este un operator economic capabil să furnizeze o

gamă largă de servicii grupate într-un singur pachet.

În afară de implementarea şi gestiunea proiectelor de eficienŃă energetică, o

companie de servicii energetice poate asigura dezvoltarea proiectelor, negocierea, în

numele beneficiarilor, cu finanŃatorii, sau chiar o parte din capital prin investiŃii directe în

proiecte. Multe din soluŃiile de finanŃare a proiectelor de eficienŃă energetică pot fi furnizate

de către o companie de servicii energetice.


14

Figura 6. FinanŃarea externă a companiilor de servicii energetice

EsenŃa relaŃiei dintre aceasta şi beneficiari este reprezentată de contractul de

performanŃă prin care se creează o legătură între plata serviciilor prestate beneficiarului şi

un anumit nivel al economiilor de energie obŃinute. RelaŃia contractuală dintre o companie

de servicii de economisire a energiei şi un operator economic este definită de:

• natura aranjamentului financiar utilizat;

• modul de împărŃire a beneficiilor rezultate în urma obŃinerii economiilor de

energie.

15

Figura 7. Compania de servicii energetice: contract de economii partajate

Creditarea comercială poate fi asigurată pe baza bilanŃului financiar al

beneficiarului, al companiei de servicii energetice sau al proiectului în sine. InvestiŃiile de

capital pot fi susŃinute fie de beneficiar, fie de compania de servicii energetice fie de

amândoi partenerii.

Economiile de energie (ca şi riscurile asociate proiectului) pot fi împărŃite între

beneficiar şi companie, în conformitate cu un algoritm de comun acord stabilit. Ca

alternativă, beneficiarul poate plăti companiei o taxă constantă, bazată pe o cotă parte din

costurile cu energia şi resursele primare, precedente implementării proiectului, în condiŃiile

în care compania îşi asumă integral riscurile asociate proiectului. Costurile înregistrate de

beneficiar pot varia semnificativ în raport cu relaŃiile stabilite între acesta şi compania de

servicii energetice. Spre exemplu, în cazul în care plata creditului este asigurată exclusiv

pe baza veniturilor realizate de beneficiar prin execuŃia bugetară, compania nu îşi va

asuma nici un risc şi, în consecinŃă, va factura beneficiarului costuri mai mici pentru

serviciile prestate.


16

Figura 8. Compania de servicii energetice: contract de economii garantate

Totuşi, reducerea costurilor poate fi alterată în cazul în care beneficiarul va plăti

pentru garantarea creditului obŃinut pentru realizarea investiŃiei de eficienŃă energetică.

Costuri suplimentare pot apare în cazul evaluării şi monitorizării economiilor de energie. În

cazul în care în relaŃia contractuală dintre beneficiar şi companie nu sunt prevăzute astfel

de servicii, un contract bazat pe plata unei taxe constante poate minimiza costurile

înregistrate de beneficiar.

Externalizarea este, în fine o altă opŃiune. Orice entitate, fie ea instituŃie, organism,

operator economic sau organizaŃie desfăşoară o serie de activităŃi de bază strict legate de

obiectul de activitate definit în actul său constitutiv. În plus, pentru realizarea obiectului de

activitate, aceasta este obligată să deruleze şi alte tipuri de activităŃi, pentru care, de

regulă, nu dispune de personal specializat.

17

Figura 9. Externalizarea serviciilor energetice

La nivelul operatorilor care activează în sectoarele finale ale economiei,

administrarea serviciilor energetice (ex. încălzire, iluminat interior, ventilare, răcire etc.), se

numără printre cele mai importante activităŃi secundare pe care aceştia trebuie să le

desfăşoare. Din acest motiv, şi mai ales în lipsa personalului special pregătit, ar putea fi,

de departe, mai benefică utilizarea unor experŃi sau a unor firme specializate care să

furnizeze servicii energetice de calitate, lăsând astfel operatorilor libertatea de a se

concentra pe derularea activităŃilor de bază prevăzute în obiectul de activitate. Această

operaŃiune poartă denumirea de externalizare a serviciilor energetice.

Externalizarea reprezintă cel mai complet transfer de responsabilitate în legătură cu

administrarea serviciilor energetice. Baza unei astfel de operaŃiuni este constituită de un

contract de performanŃă, un minim de servicii energetice prestate putând fi achiziŃionate în

schimbul unei taxe fixe. O astfel de colaborare stimulează furnizorul de servicii energetice

să acŃioneze pentru reducerea costurilor sale în vederea maximizării profitului.

Externalizarea transferă responsabilitatea accesării finanŃărilor de la beneficiar la furnizorul

de servicii energetice, analiza credibilităŃii financiare a beneficiarului devenind inutilă. În

acelaşi timp, toate riscurile la nivelul beneficiarului sunt de asemeni eliminate, cu excepŃia

unicului risc reprezentat de alegerea corectă a furnizorului de servicii energetice.


18

Bibliografie

[1] * * *, Directive 2006/32/EC of the European Parliament and of the Council of 5 April

2006 on energy end-use efficiency and energy services and repealing Council

Directive 93/76/EEC, Official Journal of the European Union no. L 114/64 din

27.04.2006.

[2] * * *, Directive 2003/87/EC of the European Parliament and of the Council of 13

October 2003 establishing a scheme for greenhouse gas emission allowance

trading within the Community and amending Council Directive 96/61/EC (http://eur-

lex.europa.eu/).

[3] * * *, Key World Energy Statistics 2008, International Energy Agency, Paris, FranŃa,

pp.55.

[4] Florio, M. (responsabil ştiinŃific), Ghid pentru analiza cost - beneficii a proiectelor de

investiŃii, Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune şi

ISPA, DG Politici Regional, Comisia Europeană, Bruxelles, Belgia, 1997.

[5] Jişa, M., Managementul utilizării energiei - soluŃie de bază pentru creşterea eficienŃei

energetice, Promovarea EficienŃei Energetice în Industrie, ICEMENERG, Bucureşti,

iunie 2001, pp. 71-80.

[6] Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL

ENERGIEI •PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE•, Academia de

ŞtiinŃe Tehnice din România, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973-720-087-X, 978–

973–720–087–7, 2007.

[7] Malamatenios, Ch. (coordonator), Vezirigianni, G., Grepmeier, K., Energii regenerabile

& EficienŃa energetică: ghid de instruire, Editura NicVox, ISNB (13) 978-973-8489-

37-0, Bucureşti, 2007.

[8] Răducanu, C., Pătraşcu, R., Evaluarea eficienŃei energetice • Auditul energetic, Editura

AGIR, Bucureşti, ISBN 973-0720-074-8, 978–973–0720–074–7, 2006.

[9] Românu, I., Vasilescu, I., EficienŃa economică a investiŃiilor şi a capitalului fix, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pp. 125 - 127, 1993.

[10] Rugină, V., ‘Utilizarea eficientă a energiei în condiŃiile pieŃei de energie’, Revista

Energetica, Iunie, anul 55 - nr.6, ISSN: 1453 - 2360, IRE, Bucureşti, pp. 208-211,

2007.

19

[11] Voronca, M.M. (coordonator), Constantinescu, T., Cruceru, M., Fodi, A.M., Marin, A.,

Voronca, S.L., FINANłAREA INVESTIłIILOR ÎN EFICIENłĂ ENERGETICĂ,

Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973 - 720 - 200 - 0, 2008.

Săptămâna nr. 14

Finan Ńarea şi profitabilitatea proiectelor având ca scop

creşterea eficien Ńei energetice




4. Obiective



social.
















FinanŃarea şi profitabilitatea proiectelor având ca scop creşterea eficienŃei energetice

2




5. Finan Ńarea şi profitabilitatea proiectelor având ca scop cre şterea

eficien Ńei energetice

5.1 Aspecte generale privind finantarea proiectelor de eficien Ńă energetic ă

Într-un mediu financiar distorsionat de blocajul financiar şi de lipsa unei pieŃe reale

de capital, managerii financiari din domeniul energetic şi al întreprinderilor consumatoare

de energie trebuie să-şi stabilească politici clare de finanŃare, care să permită atragerea

fondurilor la momentul potrivit, pe perioada de timp potrivită, cu o utilizare a acestora cu

eficienŃă maximă.

Pe plan internaŃional, practicile economico-financiare privind proiectele din

domeniul energiei permit o clasificare generală a surselor de finanŃare, după cum

urmează:

o surse tradiŃionale: fonduri proprii, instrumente financiare oferite de sistemul

bancar, fonduri guvernamentale sau cu destinaŃie specială;

o surse moderne: finaŃare de către terŃi, sistemele tip BOO (Build-Own-

Operate) sau BOOT (Build-Own-Operate-Transfer).

5.2 Surse traditionale de finan Ńare

Fondurile proprii de finanŃare ale furnizorilor de energie, de tip capital propriu sau

fonduri proprii generate (profituri reinvestite), se pot valorica şi în domeniul creşterii

eficienŃei energetice la consumatorii de energie.

3

Programele DSM reprezintă o soluŃie importantă pentru finanŃarea proiectelor de

eficienŃă energetică (managementul utilizării energiei), acŃiuni desfăşurate de furnizor la

consumatori pentru a influenŃa modul de consum.

Termenul DSM, acronimul expresiei din limba engleză „demand-side management”,

semnifică, în sens larg, orice iniŃiativă întreprinsă de compania furnizoare de energie, cu

conservarea sau consimŃământul consumatorului, care asigură la consumator un nivel

echivalent de servicii, dar la un cost total mai redus. Pentru a se sublinia rolul decisiv pe

care îl are furnizorul în această schimbare a modului de utilizare a energiei, expresia

trebuie tradusă în româneşte, mai degrabă, prin managementul utilizări energiei decât prin

managementul energiei la utilizatori.

Ultimele două exprimări, intrate în vocabularul curent, sunt afectate de o oarecare

imprecizie, întrucât includ şi acele măsuri de conservare pe care le adoptă consumatorii

fără asistenŃă tehnică sau financiară externă.

Consumatorii beneficiază de o reducere a facturii energiei şi de o serie de alte

facilităŃi. În general, orice opŃiune DSM asociază măsuri de ordin tehnic, financiar şi de

marketing. OpŃiunile se grupează în programe în funcŃie de clasa de consumatori cărora li

se adresează.

Deosebit de important este estimarea corectă a grupului Ńintă care va răspunde

efectiv conform previziunii. Trebuie evidenŃiaŃi atât oportuniştii, cât şi participanŃii solitari

(free riders). Aceştia din urmă sunt reprezentaŃi de consumatorii care realizează

modificările, în sistemul propriu de utilizare a energiei, independent de programele DSM.

Erorile de impact ale programelor DSM pot genera supraestimări ale eficienŃei

economic şi, uneori, chiar pierderi pentru compania furnizoare de energie. Pe de altă

parte, consumatorii neimplicaŃi pot fi afectaŃi negativ, contribuind cu resurse (în special prin

sistemul tarifelor) fără nici un beneficiu pentru ei. Aceasta este o problemă de distribuŃie a

echităŃii şi nu de eficienŃă economică. InvestiŃiile şi impactul programelor DSM au devenit

semnificative la începutul anilor ’90, find încurajate prin diverse facilităŃi de autorităŃile

publice şi de organizaŃiile financiare internaŃionale.

Ca pentru orice activitate economică, eficienŃa DSM trebuie să rezulte din raportul

cost/beneficii. Cheltuielile includ costul programelor DSM, adică publicitatea,

administrarea, unele subvenŃii şi eventualele pierderi de venituri. De asemenea furnizorul

poate acorda împrumuturi sau poate efectua investiŃii în proiecte de cercetare a eficienŃei


4

energiei. Cheltuielile sunt recuperate din economiile de factură de energie şi din aşa

numitele “costuri evitate” în sistemul de alimenatre cu energie.

Alte efecte pozitive ale programelor DSM sunt:

• energia care se acoperă în balanŃa producŃie-consum este pe deplin curată;

• între furnizor şi consummator se instituie o relaŃie de parteneriat;

• în economiile care se confruntă cu dificultăŃi valutare, scad presiunile

determinate de importul de combustibil.

Finan Ńarea programelor DSM. Costul economiilor de energie trebuie să fie inferior

costurilor evitate, sau mai precis, costurile marginale pe termen lung din sistemul de

alimentare cu energie.

Programele DSM sunt în general complexe, incluzând măsuri tehnice, dar şi

aspectele privind implementarea, marketing, urmărirea rezultatelor. Astfel, valorile

costurilor nu reflectă strict, în mod necesar, eficienŃa programului DSM, ci mai degrabă

eficienŃa în managementul general al programului respectiv.

Practica a consacrat un criteriu intuitiv de preselecŃie a opŃiunilor DSM, bazat pe

durata maximă de recuperare a cheltuielilor. Din experienŃa companiilor care aplică DSM,

reiese că acesta este de ordinul a 4-5 ani

Compania de alimentare cu energie electrică poate alege o soluŃie de transfer de

fonduri către programele DSM dintr-un spectru larg. Pe lângă metodele cunoscute, bazate

pe tarife (binom, speciale DSM, de creştere strategică a consumului) şi pentru stimulente

financiare – circumscrise, de regulă, măsurilor de marketing – în ultimii ani s-a consacrat

soluŃia realizării unei componente de activitate, distinctă de activitatea de bază, deci de

furnizare de energie.

Compania de alimentare cu energie electrică poate dezvolta în noul domeniu, direct

sau prin parte terŃă (TPF –Third Party Financing), o afacere (investiŃie) mai profitabilă

decăt activitatea de bază. Implicarea directă se realizează printr-o decizie proprie, care

acordă suport tehnic şi servicii bancare pentru programele DSM. Indirect, furnizorul de

energie poate crea o filială de tip companie de management al energiei pe bază de

5

contract (CEM – Contract Energy Service Company) sau poate participa, într-o măsură

substanŃială, la o companie mixtă de tip CEM sau ESCO.

În esenŃă, companiile CEM şi ESCO încheie cu consumatorii contracte care prevăd

recuperarea investiŃiei, într-o perioadă predefinită, pe baza economiei la factura de

energie.

Unul din principalele impedimente în desfăşurarea programelor DSM, care

funcŃionează de mulŃi ani în Ńări dezvoltate, dar recent şi în Ńări ca Ungaria, Polonia şi

Cehia, este legislaŃia actuală.

Această situaŃie urmează a fi remediată de legea energiei electrice şi termice, care

să permită participarea furnizorilor de energie la finanŃarea unor măsuri de creştere a

eficienŃei utilizării energiei la consumatorii prin programele DSM.

Instrumente financiare de tip bancar. Băncile pun la dispoziŃia proiectelor din

domeniul energetic resurse garantate de împrumuturi, acŃiuni sau garanŃii.Împrumuturile

pot fi oferite de instituŃile de finanŃe internaŃionale (BERD,BEI etc.), sub formă de valută

forte.

Amploarea proiectului şi forma de proprietate a împrumutantului pot determina

cererea de garanŃii guvernamentale de către bănci. Riscul poate fi preluat însă de o

bancă, integral sau împreună cu alte organizaŃii.

O soluŃie de finanŃare simultană a mai multor proiecte, care solicită investiŃii relativ

reduse (majoritatea proiectelor de eficienŃă energetică) este dată de împrumuturile de tip

linii de credit .

Acestea crează condiŃiile ca şi proiectele ce solicită fonduri mai reduse să poată fi

finanŃate. Atragerea lor de la o bancă unică prezintă însă pe lậngă avantaje cum sunt :

cunoaşterea şi familiarizarea cu procedurile de creditare (specifice acelei bănci), existenŃa

în cadrul băncilor a unor infrastructuri de aprobare a împrumuturilor, simplitatea şi viteza

de implementare şi anumite dezavantaje:

- multe bănci nu sunt de acord să acorde împrumuturi pentru mici (ex. proiecte

de eficienŃă energetică) acelor companii care îşi derulează toate operaŃiunile

financiare prin intermediul lor; pentru împrumuturi relativ mici, o altă bancă de

tip privat este preferată datorită flexibilităŃii;

- multe bănci au o cunoaştere redusă a sectorului industrial datorită limitelor

spaŃiale ale reŃelei ;


6

- unele bănci nu au, în ciuda infrastructurii necesare evaluării proiectelor,

capacitatea sau disponibilitatea pentru evaluarea profitabilităŃii şi viabilităŃii

investiŃilor în domeniul energetic.

Liniile de credit pe niveluri multiple (multi-tiered credit lines) pot elimina

dezavantajul impunerii solicitanŃilor de către bănci a condiŃilor referitoare la obligativitatea

derulării tuturor operaŃiilor financiare numai prin intermediul lor.

Investi Ńia în ac Ńiuni în domeniile energetice se poate face de către bănci sub

diferite forme: subscrierea pentru acŃiuni ordinare sau preferenŃiale.

Ac Ńiunile bancare se pot regăsi mai ales sub forma participării la o societate mixtă

având ca obiect de activitate producerea de materiale sau echipamente energetice sau

chiar de energie electrică şi finanŃării parŃiale a organizaŃiilor de tipul companiilor de

servicii energetice.

Garan Ńiile bancare. Anumite bănci pot ajuta pe cei care doresc să ia împrumuturi

să aibă acces la finanŃări prin asigurarea de garanŃii.În România un exemplu semnificativ

al modului de implicare a instituŃiilor internaŃionale în finanŃarea sectorului energetic este

reprezentat de BERD şi Banca Mondială.

Deşi aceste bănci s-au implicat în mod tradiŃional în proiecte de pe partea de

producere a energiei, pentru capacităŃi noi sau retehnologizări ale capacităŃilor existente,

actualmente îşi manifestă intenŃia de a investi şi în alte proiecte ca de exemplu cele de

efeicienŃă a utilizării energiei.

De exemplu, realizării scopului mentionat, în cadrul BERD funcŃionează

Departamentul de EficienŃă Energetică. Astfel, BERD investeşte în proiecte ce au ca scop:

o îmbunătăŃirea eficienŃei energetice la companii private, reabilitarea unor

instalaŃii;

o înfiinŃarea de companii de servicii energetice;

o îmbunătăŃirea eficienŃei utilizării energiei în clădiri;

o modernizări ale iluminatului public;

o instalaŃii de cogenerare;

7

o producŃia de echipamente şi materiale energetice;

o promovarea surse de energie regenerabile.

Fondurile cu destina Ńie special ă. ApariŃia acestor fonduri a fost determinată de

necesitatea diversificării surselor de finanŃare a proiectelor energetice şi a susŃinerii unor

proiecte cu caracter special (proiecte sociale, de creştere a siguranŃei în funcŃionare etc.).

Cele mai cunoscute forme de utilizare a unor asemenea fonduri în lume sunt:

o fondul special pentru energetică;

o fondul pentru garanŃii;

o fondul regenerabil.

Fondul special pentru eficien Ńă energetic ă – reprezintă o soluŃie de finanaŃare a

proiectelor de eficienŃă energetică. Aceasta soluŃie este propusă şi în Ńara noastră.

Sursele de constituie a acestui fond ar putea fi taxele pentru energie sau surse

financiare speciale.Acest fond ar urma să fie folosit pentru finanŃarea unor acŃiuni cum ar

fi:

o promovarea de noi tehnologii pentru utilizarea eficientă a energiei;

o stimulente financiare care să sprijine investiŃiile în conservarea energiei;

o Cercetare şi consultanŃă în domeniul conservării energiei;

o asistenŃă tehnică acordată consumatorilor de energie;

o promovarea şi folosirea de surse de energie secundare şi regenerabile;

o publicarea şi diseminarea informaŃiilor legate de eficienŃa utilizării energiei;

o instruire.

o fondul pentru eficienŃă energetică diferă faŃă de fondul regenerabil mai ales

prin modul iniŃial de formare, sursele primului fond fiind stabilite de Legea

pentru eficienŃă energetică.

Fondul pentru garan Ńii - este destinat emiterii de scrisori de garanŃie pentru

proiecte de eficienŃă energetică. Aceste scrisori ar putea fi emise de BERD către o bancă

locală care a luat un împrumut pentru proiecte de eficienŃă energetică. Scopul acestui tip

de fond este de a crea un stimulent pentru creditarea proiectelor de îmbunătăŃire a

eficienŃei energiei prin garantarea unei părŃi a riscului, acest lucru ducând la stimularea

creditării şi reducerea costului împrumuturilor.


8

Avantajele acestui tip de fond:

o disponibilitatea pentru un număr mare de bănci;

o nu este destinat doar unui anumit tip de proiect sau de tehnologie;

o refacere, dacă iniŃiativa are succes.

o principalul dezavantaj al acestui fond este constituit de creşterea birocraŃiei şi

a costurilor asociate ei.

Fondul regerabil - reprezintă o injecŃie de capital într-un fond dedicat

împrumuturilor pentru proiectele de eficienŃă energetică.

Acest tip de fond poate fi constituit numai dacă există o donaŃie financiară şi nu

trebuie returnat donatorului. Dacă este administrat corespunzător, fondul ar trebui să ofere

condiŃii de împrumut extrem de competitive. Ideală ar fi situaŃia în care fondul ar creşte cu

ratele dobânzilor practicate, care să depăşească rata inflaŃiei.

5.3 Surse moderne de finan Ńare

Finan Ńare prin ter Ńi. Această modalitate de finanŃare este o soluŃie în care o

organizaŃie externă investeşte în proiecte mici de tipul eficienŃei energetice. Cea mai

uzuală situaŃie este funcŃionarea companiilor de servicii energetice (ESCO). Structura de

bază a contractării proiectelor poate lua diferite forme, principala diferenŃă fiind modul în

care recompensa este legată de economiile de enrgie sau de utiizarea echipamentului

care reduce costurile cu energia.

Caracteristicile celor mai uzuale scheme de finanŃare practicate de ESCO sunt date

după cum urmează:

o Primul ieşit din afacere (first-out). In acest tip de contract toate economiile

obŃinute ca urmare aimplementării proiectului de eficienŃă energetică pe o

perioadă stabilită de timp sunt folosite pentru a acoperi costul proiectului.

Proiectul se încheie odată ce economiile realizate egalează investiŃia făcută

de ESCO în proiect, adică odată ce costul proiectului este acoperit sau

9

perioada negociată de contract (5-10 ani) se încheie. Intr-un astfel de

contract ESCo realizaează un profit fix. Pentru ca părŃile contarctante să

ajungă la un accord în ceea ce priveşte momentul în care investiŃia în proiect

a fost recuperată este importantă informarea iniŃială asupra costurilor

proiectului.

o ImpărŃirea economiilor (shared savings). ESCO şi beneficiarul se pun de

accord în acest caz ca fiecare să primească un procent predeterminat din

economiile realizate la costul energiei, pe o perioadă de contract stabilită.

Procentul din economii alocat fiecărei părŃi poate varia de-a lungul perioadei

contractului. Costuirle proiectului pot să nu fie dezvăluite, astfel că riscul

neperformanŃei şi beneficiile superperformanŃei se mută aproape total de la

consummator către contractor.

o Garantarea economiilor (guranteed savings). ESCO garantează

beneficiarului în cadrul acestui acord reducerea costurilor cu energia cu un

anumit procent. ESCO îşi asumă responsabilitatea de a plăti notele de plată

pentru enregia către furnizaor, iar beneficiarul este de accord să plătească

către ESCO o parte din costurile sale precedente cu energia. ESCO trebuie

să-şi recupereze cheltuielile şi să acopere notele de plată către furnizorul de

energie din plăŃile primite.

o ESCO poate juca un rol important în finanŃarea proiectelor de eficienŃă

eneregtică, pentru care, în multe situaŃii, sunt necesare investitii reduse din

punctul de vedere al organismelor finanŃatoare.

o Principalele obstacole în calea utilizării finanŃării prin terŃi în România sunt:

o Stabilirea consumului de referinŃă – necesar pentru detalierea consumului de

energie; acest lucru este destul de complicat datorită funcŃionării sub

capacitate a multor întreprinderi şi ca urmare a contorizării reduse a

consumului, datorită lipsei datelor necesare;

o Dificultatea de măsurare a economiilor reale;

o CerinŃele financiare pe termen lung – instabilitatea actuală a economiei

româneşti poate afecta flucurile financiare anuale ale companiilor;


10

o RezistenŃa opusă expertizei extrene – managerii întreprinderilor se opun

frecvent accesului la datele tehnice, de fabricaŃie, etc., deşi finanŃarea

necesită menŃinerea unui contact permanent finanŃator-consumator;

o Cheltuielile de derulare – determinate de expertiza legală, financiară şi

tehnică.

Finan Ńarea prin modele de tip BOT

Unele instituŃii bancare încearcă să stimuleze participarea sectorului rpivat în

proiectele din domeniul energeie, mai ales în sfera producerii. Modelul BOT (build-own-

transfer) defineşte generic una din variantele:

o BOO (Build-Own-Operate) = construieşte-deŃine-exploatează;

o BOOT (Build-Own-Operate_Transfer) = construieşte-deŃine-exploatează-

transferă;

o F-BOOT (Finance-Build-Own-Operate-Transfer) = finanŃează-construieşte-

deŃine-exploatează-transferă.

În termeni generali, prin aceste metode se realizează un contract între o organizaŃie

guvernamentală şi una sau mai multe companii private din sector, contract prin intermediul

căruia companiile acceptă să finanŃeze, să proiecteze şi să construiască un obiectiv

energetic care le este dat în concesiune, pe o perioadă fixă. Companiile exploatează

instalaŃiile respective şi obŃin venituri până la sfârşitul perioadei de concesiune, când

instalaŃiile sunt transferate guvernului.

ConcepŃia este ca firmele private implicate să obŃină venituri suficiente din vânzarea

energiei, astfel încât să recupereze investiŃia făcută, să acopere cheltuielile de întreŃinere

şi exploatare, să asigure dividende pentru acŃionari şi profit.

În unele variante BOT instalaŃiile nu se mai transferă la guvern, ceea ce reprezintă

cazul unei privatizări totale. Asemenea scheme de finanŃare permit guvernului să realoce

riscurile şi beneficiiile asociate proiectelor mari, mai ales pentru infrastructură.

11

5.4 Obstacole pentru finan Ńarea proiectelor de eficienarea proiectelor de efic ien Ńă

energetic ă

Principalele obstacole care îngreunează finanŃarea proiectelor de eficienŃă

energetică sunt:

1.Situa Ńia macroeconomic ă

o inflaŃie ridicată, monedă instabilă,

o incertitudini politice şi de politici economice,

o rată înaltă a datoriei,insolvabilitate şi blocaj financiar,

o comerŃ în barter/contrapartidă.

2. Lipsa de informare şi experien Ńă

o informarea redusă asupra eficienŃei energetice,

o lipsa aparatelor de măsură,

o inexistenŃa standardelor de consum sau economii,

o lipsa de experienŃă în managementul eficienŃei energetice şi a riscurilor,

o finanŃatorii nu sunt informaŃi despre oportunităŃi.

3. Lipsa unei reputa Ńii în ceea ce prive şte credibilitatea financiar ă

o întreprinderile, municipalităŃile şi alte organizaŃii nu şi-au creat o reputaŃie

financiară,

o cash-flow redus,

o lipsa garanŃiilor.

4.Institu Ńii/proprietate

o pǎstrarea unei mentalitǎŃi de planificare centralizatǎ,

o existenŃa monopolurilor de stat în domeniul energiei,

o împǎrŃirea stimulentelor între locatari şi proprietarii locuinŃelor,


12

o deficienŃe ale cadrului instituŃional.

Solutiile posibile de eliminare a acestor obstacole pot fi sintetizate astfel:

o îmbunătăŃirea performanŃelor macroeconomice,

o garantii pentru proiecte ,

o termene mai lungi ale finanŃărilor băncilor multilaterale către băncile locale,

o stabilirea criteriilor economice pentru proiecte de eficienŃă energetică,

o mixajul credite comerciale / granturi/împrumuturi concesionale,

o - crearea de fonduri de investiŃii dedicate eficienŃei energetice,

o programe de informare, reclamă,

o instalarea de aparate de măsură şi îmbunătăŃirea facturării,

o acceptarea de standarde de măsură a eficienŃei şi economiilor,

o instruirea tehnicienilor şi managerilor în probleme de eficienŃă,

o facilităŃi de pregătire a proiectelor pentru finanŃare,

o finanŃare prin leasing,

o finanŃare prin emitere de bonuri de valoare către municipalităŃ,

o contracte de performanŃă prin ESCO sau creare de societăŃi mixte,

o extinderea activităŃilor băncilor locale prin finanŃare de către bănci

multilaterale internaŃionale,

o -corelarea eficienŃei energetice cu alte activităŃi de modernizare,

o definirea şi implementarea unei strategii explicite de eficienŃǎ energeticǎ într-

o politicǎ naŃionalǎ,

o crearea unui cadru de reglementǎri care sǎ favorizeze luarea în

consideraŃie a managementului cererii de energie în planificarea companiei

de energie,

o politica guvernului local de a crea ESCO,

13

o raŃionalizare/clarificarea proprietǎŃii / responsabilitǎŃii eficienŃei energetice

când se cumpǎrǎ/construiesc locuinŃe,

o bǎncile multilaterale oferǎ opŃiuni de finanŃare a bǎncilor locale care, la

rândul lor, finanŃeazǎ proiectele,

o utilizarea fondurilor regenerabile,

o creare “pachete “ de proiecte

o stabilirea unui mecanism şi a unui program de creştere în timp a preŃurilor la

energie, care sǎ reflecte costul real al producŃiei şi distribuŃiei de energie,

o transparenŃa subvenŃiilor şi stabilirea unui program transparent de eliminare

a lor

o utilizarea eficienŃei energetice pentru eliminarea subvenŃiilor,

o bǎncile şi guvernul local sǎ includǎ “externalitǎŃile” în evaluarea proiectelor

o - instituirea de taxe pentru poluare sau programe de reducere şi compensare

a “pagubelor”.

Bibliografie


[2] Regulamentul 22 decembrie 2010 (ANRE – atestare manageri energetici) , Publicat in


[3]www.ngo.ro/.../LEGISLATIE_MEDIU_O_MIR_245_2002_Regulament_autorizare_autori

_bilanturi_energetice.pdf .








14

[6]Regulamentului pentru atestarea responsabililor cu atribuŃii în domeniul gestiunii



noiembrie 2002).

[7] Ghidul de pregatire si examinare a cursantilor in domeniul gestiunii energiei, aprobat

prin Decizia presedintelui Agentiei Romane pentru Conservarea Energiei nr.

58/2003.


[9] Berinde T., Berinde M. BilanŃuri energetice în procesele industriale. ET Bucureşti 1985.


Bucureşti2000.





[13] Leca A. ş.a. Principii de management energetic. Editura tehnică, Bucuresti 1997.



[15].G. Verzirgianni, G. Darie, R. Patrascu, s.a.- Energii regenerabile & eficienŃa

energetica . Ghid de instruire,Editura Nik Vox, ISBN 978 – 973-8489-37 – 0,

Bucureşti 2007.

[16] C. Raducanu, R.Patrascu,Evaluarea eficientei energetice, Editura AGIR, ISBN 973-

720-074-8, Bucuresti, 2006.

[17] R.Patrascu, Producerea energiei si impactul asupra mediului in contextul dezvoltarii


[18] A. Badea, R. Patraşcu, s.a, Bazele termoenergeticii, Editura BREN, ISBN 973-648-

225-1, Bucuresti 2004.

[19] C.Raducanu, R. Patraşcu, s.a, - Bilanturi termoenergetice, Editura BREN, ISBN 973-

648-285-5, Bucuresti 2004.

[20] R. Patraşcu, C. Raducanu, Utilizarea energiei, Editura BREN, 973-648-351-7,

Bucuresti, 2004.

management energetic modulul 03 utilizare eficienta a energiei

Documents