Străjer în caleafurtunilor

Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

Anul VII, nr. 16, decembrie 2014Cadran militar buzoian

www.fundatia-averescu.ro

ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

AGENDA FUNDAŢIEI

- 2 -- 2 -

Adresa:Buzău, str. Unirii nr. 140

Tel. 0735233264www.fundatia-averescu.ro

Director: gl. bg. dr. Lucian Foca

COLECTIVUL DE REDACŢIE

Redactor-şef:lt. col. Romeo FeraruRedactor-şef adjunct:Emil NiculescuSecretar de redacţie:plt.adj.pr. Sandu PopaRedactori:preot militar Alexandru TudoseViorel FrîncuPrelucrare grafică şi procesare text:m.m. cls.a I-a Iulian CadulencuCorectură:plt.adj.pr. Sandu PopaDifuzare:plt. maj. Daniel GalavanTipar: EditGraph, Buzău

ISSN: 1843-4045Autorilor le revine responsabilitateapentru conţinutul lucrărilor publicate,precum şi pentru formele graficefolosite, prescurtări, indicaţiibibliografice, transliterări etc.

Revista pune la dispoziţia celorinteresaţi spaţii de publicitate.

Numărul curent al revistei se găseştepe site-ul fundaţiei, în format pdf.

Coperta 1Ziua Drapelului la Bucureşti,

foto: Valentin CiobîrcăCoperta 4

Ziua Naţională a României la Buzău -1 Decembrie 2013,

foto: Iulian Cadulencu

SUMAR

- EDITORIAL -

- General de brigadă dr. Lucian Foca - Trepte către Marea Unire (1)

- AGENDA FUNDAŢIEI -

- Onor la veterani sub falduri tricolore (2)- Veterani la centenar (4)- Trecea fanfara militară (6)

- EVENIMENT -

- Martiriul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu şi al fiilor săi (7)- Cinstire Sfinţilor Martiri Brâncoveni - Onorul militarilor din garnizoanaBuzău (8)

- General de brigadă dr. Lucian Foca, Simpozionul omagial „Cinstire SfinţilorMartiri Brâncoveni” - Constantin Brâncoveanu - militari şi ctitorii din ţinutulBuzăului (10)

- ISTORIE, CULTURĂ -

- Preot profesor dr. Mihail Milea, Martiriul Sfinţilor Brâncoveni – cea maifrumoasă icoană de jertfă a neamului nostru românesc (15)

- Locotenent-colonel Cristian Cîrjău, Carol I al României (1866 – 1914) (19)- Elev Daniel Stînă, profesor drd. Dragoş Curelea, Activitatea generaluluiAlexandru Averescu, în perioada decembrie 1916 – iulie 1917 (28)

- General-maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe, Conservarea şi edificareamemoriei eroice a românilor (35)

- Viorel Frîncu, Presa din Buzău şi Râmnicu Sărat în perioada neutralităţiiRomâniei (1914-1916) (39)

- Profesor Emil Niculescu, Comemorare 125 - Mihai Eminescu (44)- Profesor Emil Niculescu, Comemorare 125 - Ion Creangă (48)- Colonel dr. Mircea Tănase, Ansamblul „Monteoru” - un tezaur memorial (încă)nevalorificat (52)

- Cristina Moise, Casa Codescu din Chiojdu - Lecţia de istorie de pe bancnotade 10 lei (58)

- Lansare de carte, Conacul din Cândeşti - Cel mai vechi conac din judeţulBuzău (60)

- Memoria veteranilor - Interviu, Sergentul Alexandru Zahiu - fire din pânzavremii (62)

- Raftul cu cărţi (65)- TEORIE MILITARĂ -

- General de brigadă dr. Lucian Foca, Fizionomia noului tip de războiActualitate şi perspectivă (71)

- General de brigadă dr. Lucian Foca, colonel dr. Vasile Cerbu, Arctica - un noupivot strategic (77)

- General de brigadă dr. Lucian Foca, colonel dr. Vasile Cerbu,Asia Centrală - schimbări în geopolitica energiei (83)

- AREALUL BUZOIAN -

- Locotenent-colonel Romeo Feraru - Buzău - repere de patrimoniu (89)

- MOZAIC BUZOIAN -

- Din condica de prezenţă culturală a Cercului Militar Buzău (91)- Phoenix Adventure 2014, Iniţierea în tainele cercetăşiei (92)- Detaşamentul FAC/JTAC - la ora maturităţii (94)- Tabăra de instrucţie la munte (95)- EODEX -2014 (96)- Un nou început (97)- 25 octombrie - Ziua Armatei României (98)- Agenda Asociaţiei Soţiilor Cadrelor Militare din România, filiala Buzău (100)

Revista se difuzează structurilor militare din Buzău, asociaţiilor partenere şi instituţiilorpublice interesate.

Străjer în calea furtunilor

- 1 -

Trepte către Marea UnireMarea Unire de la 1 Decembrie 1918 este fructul

magnificei pronunţări a românilor din toate ţinuturileţării, într-o impetuozitate ce punea în uimire oricearbitraje europene, ale aliaţilor învingători sau învin-şilor Primului Război Mondial, care, pentru noi, a fostRăzboiul Întregirii. Era lungul drum al nopţii către ziuă,iluminat, prin veacuri, de făcliile atâtor martiraje, con-vergând, pentru cei despărţiţi de samavolnice graniţe,de aceeaşi aspiraţie: Noi vrem să ne unim cu Ţara!

Era, în aceeaşi măsură, rodul unor tenace eforturiculturale care ştampilaseră cartea de identitatea tuturor provinciilor naţionale de pe o parte sau altaa Carpaţilor. Pamfil Şeicaru, marele gazetar interbe-lic buzoian (1894-1980), cavaler al Ordinului „MihaiViteazul”, dobândit în luptele din triunghiul de foc:Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, rememora: Adunarea LigiiCulturale, întemeiată în 1892, cu prilejulMemorandumului, răscolea sufletul românesc. Copil,la şcoală în satul Beceni, am auzit pe unchiul meu,învăţător, cântând cu şcolarii „Doina lui Raţiu”;Gheorghe Constantinescu-Beceni, dascălul de altă-dată, a rămas în istoria locală drept unul dintre pionie-rii organizării breslei învăţătoreşti şi al presei acesteia.

Doctorul Ion Bianu, ardelean şi medic al oraşului,colonel medic în perioada campaniei din 1916-1918,relatează, în volumul memorialistic „Însemnări dinrăzboiul României Mari”, că la 10/23 noiembrie 1918,la orele 11 a.m., un aeroplan care sbura pe deasupraoraşului Buzău, s-a scoborât la nivelul caselor şia aruncat mai multe sute de foi volante, una adresatăcetăţenilor români, cealaltă militarilor: «Ostaşi! Oramult aşteptată de toată suflarea românească şi îndeosebi de voi, vitejii Mei ostaşi, a sunat în sfârşitdupă lungă şi durereoasă aşteptare. Trecereatrupelor aliate peste Dunăre, ne impune ca o sfântă şipatriotică datorie să luăm iarăşi arma în mână ca săisgonim împreună cu ele vrăjmaşul cotropitor de ţarăşi să aducem linişte populaţiunii asuprite. Regelevostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuimvisul nostru de atâtea veacuri: Unirea tuturorRomânilor, pentru care în anii 1916-1917 aţi luptat cuatâta vitejie. (...) Fraţii noştri din Bucovina şi dinArdeal vă chiamă pentru ultima această luptă ca prinavântul vostru să le aduceţi eliberarea din jugul străin.Biruinţa este a noastră şi viitorul va asigura întreguluineam românesc viaţa pacinică şi fericită. Înainte decicu vitejie strămoşească. Dumnezeu este cu noi!»

Cu numai două zile înainte, de Sfinţii Mihail şiGavriil, oraşul primise revenirea oştirii române înurbe, după lunga ocupaţie germană: La ora 2 p.m.armata română, reprezentată prin Brigada 9 deInfanterie, comandată de vrednicul colonel LascărCaracaş, care poartă pe braţul drept dublul semn al

rănirii pe câmpul de războiu, iar pe pept mai multedecoraţii cu spade şi-a făcut intrarea triumfală în oraş.Trupele au fost primite la gară şi salutate de cătreautorităţi. De la gară, cu muzica în frunte şi întovără-şiţi de un mare număr de cetăţeni, soldaţii au mers laprimărie trecând pe sub un splendid arc de triumf,împodobit cu steaguri, flori şi verdeaţă, iar în mijlocavând desenată o hartă a României Mari cu un soldatde santinelă, care prin trompetă anunţa înfăptuirea ei.

Actul de voinţă al naţiunii române, rostit răspicat şienergic, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, estesărbătorit şi în „capitala” judeţului Buzău, dupămărturia aceluiaşi medic militar, cu un mareentuziasm, la 25 noiembrie/ 8 decembrie 1918,printr-un Te-Deum, la Episcopie, după care s-au ţinutcuvântări şi a urmat o procesiune patriotică, cortegiultrecând pe bulevardul I.C. Brătianu (astăzi N.Bălcescu), strada Unirii, cu popas la PalatulComunal, apoi strada Carol (acum Independenţei), cuo altă oprire în dreptul locuinţei dentistului IoanMunteanu, ginerele valorosului naţionalist Dr. VasileLucaciu, memorandistul, pentru ca, apoi, în PiaţaLiceului Hasdeu, să se încingă o mare horă a Unirii.

Istoricii, la aproape un secol de la săvârşireaactului fundamental al desăvârşitei uniri, ajung sărecunoască, precum regretatul Florin Constantiniu,cu lucidă sinceritate, faptul că Marea Unire din 1918a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istorieiromâneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşireaunităţii naţionale nu este opera nici unui om politic,a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta isto-rică a întregii naţiuni române, realizată printr-un elanţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţiineamului, un elan controlat de fruntaşii politici pentrua-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă.

Imnul naţional, „Deşteaptă-te române!”, pe versu-rile paşoptistului Andrei Mureşanu, aminteşte, înconcertul naţiunilor europene a parteneriatelornoastre militare de cele două mereu prezenteinstituţii girante ale demnităţii şi independenţeinaţionale, ale apărării identităţii noastre spirituale:Biserica şi Armata - „Preoţi cu crucea-n frunte, căcioastea e creştină”.

Dacă despre Columna lui Traian s-a spus că estecertificatul de naştere al poporului român, Alba Iulia,prin marea adunare a românilor de pretutindeni,strânşi pe Câmpia Libertăţii, simbolizează actulnostru de maturitate, de voinţă politică forjatăpe parcursul a două milenii, raţiunea călăuzitoareşi diploma identitară.

Trăiască, acum şi pururi, România!General de brigadă dr. Petrică-Lucian Foca,preşedintele Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

EDITORIAL

AGENDA FUNDAŢIEI

- 2 -

Onor la veterani,sub falduri tricolore

Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu” a adus prinosul de re-cunoştinţă al militarilor şi societăţiicivile, eroilor în viaţă de pe fron-turile celei de-a doua conflagraţiimondiale, prin organizarea unei în-tâlniri cu veteranii de război, la 26iunie de Ziua Drapelului Naţional.

Întâlnirea de suflet cu foştiicombantanţi, s-a desfăşurat lasediul Diviziei 2 Infanterie „Getica”,unde, invitaţilor li s-au alăturat tineriofiţeri cărora le-au împărtăşit

secvenţe din „istoria trăită”, decâmpurile de luptă şi s-a vizitatmuzeul diviziei, continuatoareatradiţiilor Armatei a 2-a.

Au participat, apoi, la ceremoniaorganizată de Prefectura şi Garni-zoana Buzău, în Piaţa Dacia, undepreşedintele Fundaţiei „MareşalAlexandru Averescu”, generalul debrigadă dr. Lucian Foca, le-aînmânat câte un drapel naţional, casimbol al respectuasei preţuiri acelor aflaţi astăzi sub arme.

Cu acelaşi prilej, a fost difuzatnumărul 15 al revistei „Străjerîn calea furtunilor”, publicaţiesemestrială a fundaţiei, în careoaspeţii invitaţi au fost prezenţiîn paginile dedicate „memorieiveteranilor”.

De câţiva ani buni, din cei şaptede apariţie ai amintitului cadranmilitar buzoian, redacţia a statutato „rubrică” recuperatorie a faptelorde arme ale veteranilor, a stării lorde spirit în condiţiile frontului, nutotdeauna ajunse în ordinele de ziale unităţilor sau pe brevetele dedecoraţii, dar care alcătuiesc undepozit al memoriei colective, unraft de mică istorie militară ce estepăcat să se piardă; s-au perindat înacest spaţiu tipografic interviuri,fragmente de memorii, documentemilitare şi personale ale supravie-ţuitorilor unuia dintre cele maicrunte flageluri ale istoriei secoluluial XX-lea, tot atâtea testimonii aledemnităţii de a dăinui în libertate şiîn graniţile statului naţional.

„Apelului” nostru de a fi prezenţila ceremonia Zilei Drapelului i-aurăspuns un număr, din cei ce ne-auîncredinţat confesiunile lor, dupăcum urmează:

De Ziua Drapelului Naţional

AGENDA FUNDAŢIEI

- 3 -

Domnul maior (rtr.) Nicolae Ioniţă, din Mihăileşti,combatant pe Frontul de Est, a fost printre cei care aurecuperat Basarabia de sub ocupaţia armatei roşii şiau redat speranţă şi demnitatea românilor de dincolode Nistru, a căror credinţă fusese prigonită iar biseri-cile profanate, vreme de peste două decenii. A parcursdrumul de la Bug la Bucureşti, unde a trebuit săprotejeze populaţia şi instituţiile de abuzurile armatei„eliberatoare”, a trecut prin vicisitudinile unui implantideologic străin ţăranului român, ajungând, în pofidaacestora, în această toamnă, centenar şi depozitarulunor amintiri nevoalate de trecerea timpului.

Domnul Nicolae Bădulescu, născut în 1919, laDara, comuna Şarânga, concentrat în Regimentul 8Infanterie Buzău, a străbătut, într-o lună drumul, de laMarea de Azov la Cotul Domuului. De la Fominski,unde a căzut prizonier, a avut de îndurat calvarul unuilung şi istovitor prizonierat, prin lagărele de la Tambov,Baikal, Celiabinsk, Vladivostok, Odessa, de undenumai credinţa şi inteligenţa l-au ajutat să revină înţară, târziu, în 1951, când nimeni, nici măcar familia,nu-l mai credea printre vii.

Domnul Dumitru Grigorescu, născut în 1922,la Tisău, învăţător şi fost director al unei şcoli din satulnatal, unul dintre absolvenţii cursurilor de locotenenţide rezervă, a avut, între cei care au servit sub drapelultricolor în Al Doilea Război Mondial, încă doi fraţi, unul,locotenentul Pompiliu Grigorescu, din Regimentul 8Infanterie Buzău, căzut pentru patrie la Dalnik,în 1941. A fost ultima ceremonie la care, emoţionat,a participat, cu regretul că nu este prezent şi unuldintre nepoţii săi, bucureştean; la începutul luioctombrie a fost condus pe ultimul drum de către rudeşi consăteni, mulţi dintre ei foşti elevi de-ai săi.

Domnul general de brigadă (rtr.) Nicolae Enache,născut în 1922, într-o localitate din preajma

Bârladului, concentrat în 1943 în Regimentul 12Infanterie Bârlad, ajunge pe frontul din nordul Crimeei,între Oceakov şi Nicolaev, iar în noiemberie 1944,la Miskolc, în Ungaria, trecând în rezervă în 1945, dela Turnu Măgurele.

Domnul general de brigadă (r.) Dumitru Radu,născut la Adunaţi-Copăceni, judeţul Giurgiu, în vârstăde 91 de ani, încorporat în Regimentul 9 AntiaerianăGalaţi, a fost, din februarie până în iulie 1944,la o şcoală de specializare în Germania, în august, erape Vârful Piţigaia, pentru a apăra Câmpina de trupelenemţeşti aflate în retragere, iar de Crăciunul aceluiaşian, la marginea Budapestei, la aerodromul MatiashCorvin. În 1945, după încheierea păcii, dumnealuişi camarazii au fost primiţi cu flori la Curtici-Arad.

Aceste destine, marcate de amprenta războiuluişi de sentimentul datoriei patriotice încă din primatinereţe, şi-au reunit evocarea unor momente decumpănă, în proximitatea jertfei, atât pe Frontul de Estcât şi cel de Vest, pe care au avut şansa să ledepăşească. Adunaţi de soartă, de întâmplările vieţiiaici, la Buzău, veteranii de război, având, fiecare,o frântură de istorie vie arhivată pe vremea cât auservit sub drapel, au primit cu tinerească sfiiciune şiemoţie tricolorul, unul din simbolurile fundamentale aleRomâniei de totdeauna, căreia i-au jurat credinţă,legământ păstrat până la senectute.

Cei prezenţi la ceremonia desfăşurată în faţaPalatului Comunal au putut să-i aplaude şi să ledăruiască flori de recunoştinţă, gazetarii să încercecâte un reportaj-fulger, cei apropiaţi să-şi declanşezeaparatele de fotografiat – o amintire pentru strănepoţi,pentru rudele de prin alte locuri. A fost, în cel mai civicsens al cuvântului, o „luare de lumină” şi predarea uneisacre ştafete: neistovita vreodată iubire de ţară şioamenii ei de ieri, de azi şi de mâine.

Maiorul în retragere Nicolae Ioniţă din comunaMihăileşti judeţul Buzău, veteran al celui de-Al DoileaRăzboi Mondial, a fost sărbătorit, la centenar, de cătremilitarii garnizoanei Buzău, printr-o activitate organi-zată de Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”.

Nicolae Ioniţă s-a născut la 9 august 1914, în satulBoldeşti, într-o familie de ţărani. În anul 1936 a fostîncorporat în Regimentul 5 Jandarmi din Mizil,iar în 1941 a fost mobilizat, luptând în Basarabia,unde, la Chişinău şi Balta, are „privilegiul” să-i deaonorul mareşalului Ion Antonescu. După 23 August1944, asigură ordinea în Bucureşti, iar după război,se stabileşte în Mihăileşti unde lucrează ca tehnicianîn agricultură. După 1989 îl cunoaşte pe CorneliuCoposu.

În semn de respect şi preţuire, veteranului de războii-au fost oferite diplome, flori şi cadouri din parteaconducerii Ministerului Apărării Naţionale, Diviziei 2Infanterie „Getica”, Inspectoratului de JandarmiJudeţean Buzău, Primăriei Mihăileşti, Fundaţiei„Mareşal Alexandru Averescu”, filialelor buzoieneale Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Războişi Cultul Eroilor.

De asemenea, prin grija Fundaţiei „MareşalAlexandru Averescu”, maiorul (rtr.) Nicolae Ioniţăa primit un aparat auditiv.

În discursul său, generalul de brigadă Lucian Foca,preşedintele fundaţiei, l-a felicitat pe maiorul (rtr.)Nicolae Ioniţă pentru tot ce a făcut pentru ţară şi i-aurat sănătate şi cât mai multe aniversări.

Sărbătoritul, profund emoţionat, după ce a povestitcâteva amintiri din război, a urat celor prezenţi, sănă-tate, fericire şi să ajungă toţi prezenţi la vârsta sa.

Şi prin această activitate, Fundaţia „MareşalAlexandru Averescu”, cinsteşte memoria eroilor înviaţă, veteranii de război.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 4 -

V e t e r a n i l

AGENDA FUNDAŢIEI

- 5 -

Sergentul în retragere Ion Burlan s-a născut,la 17 octombrie 1914, într-o familie de plugari, care-şicâştigau traiul din lucrul pământului şi creştereaanimalelor, ce a avut şase copii (trei băieţi şi trei fete.)A fost botezat în biserica din Stâlpu, veche ctitorie,de la sfârşitul secolului al XVII-lea, a spătaruluiMihai Cantacuzino, unul dintre înalţii sfetnici ai luiConstantin Brâncoveanu. Tatăl era veteran alRăzboiului de Întregire.

A urmat cele patru clase „primare” în satul natal,apoi a lucrat în gospodăria părinţilor. În 1934 a fostîncorporat în Batalionul 4 din Centrul 5 Jandarmi,la care a avut, până la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial, mai multe concentrări.Odată cu ordinul generalui Ion Antonescu - „Ostaşi,vă ordon, treceţi Prutul!”, unitatea sa a urmat armataîn traseul ei de lupte pentru dezrobirea Basarabiei.Vor trece dincolo de Nistru, la Tiraspol, unde împre-ună cu camarazii, sub comanda maiorului UrsuleanuOctavian, veghea la păstrarea ordinii în zonaîmprejmuitoare, contracara acţiunile de gherilăşi sabotaj ale partizanilor şi sprijinea punerea practicăa deciziilor administraţiei române în Transnistria.

Ajută, în 1944, la evacuarea administraţiei şi civililor,ce s-au retras în ţară, pe măsură ce tăvălugul de focal armatei roşii se apropia de frontiere. Reveniţi în ţară,campaţi, iniţial, în corturi, într-o pădure de lângăBucureşti, primesc drept misiune asigurarea ordineişi liniştii publice în capitală.

Este lăsat la vatră şi se întoarce la Stâlpu,în noaptea de 24 iunie 1945, ce urmase Zilei Drăgăicii,renumitul târg de vară buzoian.

S-a căsătorit, familia sa a avut un băiat şi două fete,cele din urmă fiind şi gazdele noastre la sărbătorireaîmplinirii a o sută de ani a veteranului de război.

Din 1961, va lucra la C.A.P.-ul din localitate, în caretrebuise, conform comandamentelor politice alevremii, să se înscrie. O vreme, validându-i-se abilităţileşi cunoştinţele din vremea milităriei, a fost numitpaznic ceapist. S-a pensionat, în urmă cu 35 se ani,în 1979.

A primit medalia comemorativă a combatanţilor dinal Doilea Război Mondial, iar după 1990, cele 2,4 ha.cu care intrase în colectiv.

În ziua aniversară au fost în casa veteranului, peo uliţă lăturalnică a satului, colonelul Sorin Croitoru,comandantul Centrului Militar Judeţean Buzău,generalul de brigadă (rtr.) Achim Alstani, preşedintelefilialei buzoiene „Cultul eroilor”, membri ai Fundaţiei„Mareşal Alexandru Averescu” şi primarul localităţii,domnul Geioaba Stelian, care i-au transmis felicitări şiurări de bine din partea militarilor de astăzi, de ieri şia locuitorilor comunei. De asemenea, doamna OtiliaSava, secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul,informare publică, creşterea calităţii vieţii personaluluiMinisterului Apărării Naţionale a transmis o scrisoarede felicitare. Din partea generalului de brigadădr. Lucian Foca, preşedintele Fundaţiei „MareşalAlexandru Averescu”, au fost oferite un buchet de florişi o diplomă de excelenţă.

S-au depănat amintiri şi un ad-hoc concurs„Recunoaşteţi pe copilul/nepotul, consăteanului saucamaradului dumneavoastră de leat X, zis şi...?”Cu rare excepţii fostul caporal, actualul sergentîn rezervă Ion Burlan a identificat „ţintele”, de care întimp, îl despărţeau de multe ori, mai bine de ojumătate de secol.

a c e n t e n a r

AGENDA FUNDAŢIEI

- 6 -

Sergentul major în retragere Ion SlabuÎntr-o frumoasă sâmbătă de octombrie, am urcat

dealurile ce premerg zona muntoasă a judeţului,trecând prin Pârscov, matca de baştină a scriitoruluiV. Voiculescu, cel de la a cărui naştere se împlinesc130 de ani, şi care spunea într-un vers despre astfelde zile, Zâmbeşte toamna uneori ca un strigoi alprimăverii, urmând albia unui pârâu, ce se măreşteamarnic la ploi abundente, Bălăneasa. Satele, seînşiră, către localitatea spre care călătorim, Brăeşti, canişte mărgele pe firul apei, care muşcă tot mai aprigdin stâncărie spre a coborî la şes. Vechi aşezărimoşneneşti, trecute în hrisoavele domneşti ale Evuluide Mijloc. Din Brăeşti, însoţiţi de primar, trecem pelângă biblioteca botezată cu numele unui povestitor degeniu al legendelor Penteleului, Moş Tarcoci, trăitor lacumpăna dintre secolele al XIX-lea şi cel trecut, şiparcurgem ultimii kilometri până la Pinu, sat ce aadăpostit, în preajmă o mănăstire ctitorită de MateiBasarab. Mergem la casa domnului sergent major înretragere Ionel Slabu, care tocmai împlineşte o sutăde ani. A fost înrolat în timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial, în Regimentul 25 Artilerie Bacău, mai apoişi-a întemeiat familie şi, cum ne spune preotul satului,domnul Simion, prezent lângă veteran, unul dintre

bunii cântăreţi în strană ai bisericii, a crescut copii înspiritul de buni creştini şi cetăţeni. „Imortalizăm”momentul sărbătoresc şi într-o imagine luată pecerdacul şi treptele de piatră masivă ale casei, parcădesprinsă din paginile „României pitoreşti” sau pânzelelui Nicolae Grigorescu. Calde şi fireşti urări de bineşi sănătate, tort aniversar şi poveşti din veacul trecutîn care au rămas optzeci şi şase din suta de ania sărbătoritului.

Muzica militară împlineşte o vârstă respectabilă,trecând bine peste centenar, prezenţa ei fiind sem-nalată încă înainte de Războiul de Independenţă.De 10 Mai, ziua tradiţională a proclamării neatârnării şiparadelor oştirii, alămurile fanfarelor răsunau maies-tuos, solemn, intonând imnul de stat al României,marşurile regimentelor de garnizoană, cunoscutepiese de muzică populară şi cultă, ce creau o atmos-feră festivă. În perioada interbelică, muzica militară

buzoiană intona, sub flamurile drapelului, faptele dearme ale Regimentului 8 Dorobanţi Buzău în RăzboiulÎntregirii: Pe Drapel strămoşii ne-au ţesut/ Un glorios şiscump trecut,/ Să-l păzim iar când vom fi chemaţi şinoi,/ Să-l sporim cu biruinţe noi./ Griviţa e cea dintâidin şir, /Buzău …Neajlov, …Orman Bair/ Lung şirag debiruinţe vitejeşti /Culminând cu Doaga-Mărăşeşti.

Muzica militară de azi a garnizoanei Buzău,abordând cel mai diversificat repertoriu (marşuri, polci,valsuri, jazz, muzică internaţională, folclor autentic)a răspuns „prezent” la numeroase ceremonii militare,concerte de promenadă, festivaluri de gen, naţionaleşi internaţionale (Karlovitz-Kotovitze, San Remo,Hanovra, Regensburg şi Bayreuth), culegândaplauzele şi stima auditoriului.

Sub bagheta locotenentului Dănuţ Cristian Vulpe,fanfara militară, o verigă trainică între armată şisocietatea civilă, are un notabil rol în viaţa culturală amunicipiului, prin susţinerea unor concerte de prome-nadă, în parcul Crâng, în chioşcul secular al muziciimilitare, defilări pe bulevardul „Nicolae Bălcescu”,onoruri de zilele importante ale naţiunii. Acestemomente artistice se datorează şi unei colaborări binestatutate cu primăria Buzău, de care este firesc să nereamintim ori de câte ori vedem şi auzim că trece alertfanfara Diviziei 2 Infanterie „Getica”.

,,Trecea fanfara militară …”

În politica externă Brâncoveanu a acționat cumpă-tat, evitând să se poziționeze decisiv în tabăra impe-rială, care într-un avânt semnificativ recuperaseUngaria și Transilvania de la otomani. Și-a cumpăratbunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsândsume uriașe sultanului și funcționarilor de laConstantinopol, ceea ce i-a adus supranumele de„altın bey” (română prințul aurului).Ținând agenți șispioni în toată Europa, domnul muntean era informatasupra știrilor de pe întregul continent și informasimultan taberele rivale asupra mișcărilor celuilalt. Înce privește Moldova, domnul muntean a intervenit înmod repetat în chestiunea domniei, în timp ce înTransilvania a exercitat o importantă influențăculturală, prin răspândirea de tipărituri și ctitorirea deașezăminte religioase.

Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie(1699) și reconfirmat de noul sultan în 1703, domnul alucrat în permanență să-și asigure în străinătate unrefugiu de turci, fiind conștient de precaritatea situației

sale. În cele din urmă, a fost luat prin surprindere, fiindmazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie laConstantinopol, unde a fost torturat pentru a cedaturcilor toată averea sa. Constantin Brâncoveanu afost executat pe 15 august 1714, împreună cucei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei)și cu sfetnicul Ianache Văcărescu; la acestdeznodământ au contribuit și intrigile familieiCantacuzino. Pentru felul cum au murit, cu toții suntvenerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-acanonizat sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveniîn 1992.

Descendența domnului a fost asigurată de copiiifiicelor sale și ai lui Constantin (fiul său), la mijloculsecolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sutede urmași direcți în viață. În 2014, cu prilejul împliniriia trei sute de ani de la martiriu, rămășițele pământeștiale domnului au fost dezgropate și plasate într-o raclă,care este expusă la Biserica Sfântul Gheorghe Noudin București.

EVENIMENT

- 7 -

Comemorare 300

Martiriul Sfântului VoievodConstantin Brâncoveanu

şi al fiilor săiConstantin Brâncoveanu

(n.15/26 august 1654 - d.15/26 august1714) a fost domnul Ţării Româneşti întreanii 1688 şi 1714, având una din cele mailungi domnii din istoria principatelorromâne. Mare boier, nepot al domnuluiŞerban Cantacuzino, el a moştenit şia sporit o avere considerabilă, careconsta din proprietăţi imobile şi din sumede bani depuse în bănci din străinătate.În timpul în care a domnit, ŢaraRomânească a cunoscut o lungă perioadăde pace, de înflorire culturală şi dedezvoltare a vieţii spirituale, în urma sarămânând un mare număr de ctitoriireligioase şi un stil arhitectural eclecticce-i poartă numele.

Militarii buzoieni au omagiat, la a300-a comemorare, Sfinţii MartiriBrâncoveni, participând la seria demanifestări dedicate domnitoruluiConstantin Brâncoveanu, organi-zată de Arhiepiscopia Buzăuluişi Vrancei, în perioada 19-22septembrie a.c.

Programul manifestărilor aînceput vineri, 19 septembrie, cusimpozionul omagial „CinstireSfinţilor Martiri Brâncoveni“, des-făşurat la sala Consiliului Judeţean,fiind moderat de ÎnaltpreasfinţitulPărinte Ciprian, ArhiepiscopulBuzăului şi Vrancei.

Au conferenţiat: academicianulConstantin Bălăceanu-Stolnici,preot conferenţiar Mihai Săsăujan,arhimandritul Nikodimos Rantziosde la Mănăstirea „Sfântul Pavel“din Sfântul Munte Athos,

comandantul Diviziei 2 Infanterie„Getica” şi preşedinte al Fundaţiei„Mareşal Alexandru Averescu”,general de brigadă dr. Lucian Foca,preasfinţitul Părinte Sebastian,episcopul Slatinei şi Romanaţilor,preotul doctor Florinel Şerbănescu,

preotul conferenţiar universitarIonel Ene, arhimandritul doctorChiril Lovin, preotul profesoruniversitar doctor Adrian Gabor,preotul profesor universitar doctorConstantin Coman, lectoruluniversitar doctor Vasile Creţu.

EVENIMENT

- 8 -

Cinstire Sfinţilor

Mulţumim pentru primireafrumoasă, şi în special ierarhilorprezenţi, dar şi Armatei. Armataa simţit că are în faţă un şef destat, un martir, are în faţă un dom-nitor, comandant de oşti şi deaceea onorul militar este aici,o datorie faţă de domnitorul carea promovat pacea; în 25 de aniaproape nu a avut războaie, dara plătit neutralitatea cu preţulvieţii, deci nu este un domnitorrăzboinic. A evitat vărsarea desânge, în mod diplomatic, cu jerfăfinanciară, dar această pace i-apermis să dezvolte cultura şi săridice atâtea biserici şi mănăstiri.

Preafericitul Părinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Române

Generalul de brigadă dr. LucianFoca a prezentat lucrareaConstantin Brâncoveanu, militarişi ctitorii din ţinutul Buzăului,reliefând faptul că Biserica şi

Armata, de-a lungul istoriei, aufost şi sunt cei doi stâlpide susţinere ai libertăţii, indepen-denţei, credinţei, demnităţiişi unităţii naţionale.

Sâmbătă, 20 septembrie,moaştele Sfântului Voievod MartirConstantin Brâncoveanu au fostaduse, la Catedrala arhiepiscopală„Înălţarea Domnului“ de o delegaţiecondusă de Preafericitul PărinteDaniel, Patriarhul Bisericii Orto-doxe Române. Racla a fostîntâmpinată de garda de onoare amilitarilor din garnizoana Buzău, înprezenţa clerului şi credincioşilor.

Patriarhul României şi Înalt-preasfinţitul Părinte Ciprian,Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei,alături de ceilalţi ierarhi invitaţi, auoficiat slujba doxologiei.

Simpozionul a fost organizat deArhiepiscopia Buzăului şi Vrancei,cu sprijinul Secretariatului de Statpentru Culte, Consiliului JudeţeanBuzău, Consiliului JudeţeanVrancea şi Primăriei Buzău.

EVENIMENT

- 9 -

Martiri BrâncoveniOnorul militarilor din garnizoana Buzău

Cu emoţie şi bucurie sfântăclerul şi credincioşii din Arhiepis-copia Buzăului şi Vrancei (...),vă întâmpină, astăzi, aducându-vămulţumiri cu recunoştinţă pentrufaptul că ne-aţi făcut tuturor o marebucurie, aducând la Catedralaarhiepiscopală din Buzăumoaştele Sfântului Voievod MartirConstantin Brâncoveanu spreînchinare şi spre cinstire din parteadreptcredincioşilor creştini dinaceastă eparhie. Suntem convinşică Dumnezeu este cu noi, ne ajutăşi, de aceea, vă mulţumim curecunoştinţă pentru marea bucuriepe care ne-aţi prilejuit-o, aducândaici sfintele moaşte spre închinare.

ÎnaltpreasfinţitulPărinte Ciprian, Arhiepiscopul

Buzăului şi Vrancei

După epoca de înflorire a vieţii sociale, militare şispirituale marcată de domnia lui Matei Basarab, unuialt Basarab, Constantin Brâncoveanu, îi va succedaonoarea de a ştampila istoria naţională cu trainicepeceţi de nobleţe, cu instituţii, ctitorii şi fapte de spiritce pot dăinui şi lumina peste timp.

Voievodul va aduce modificări în tabela oamenilorde arme, înlocuind vechii curteni de tot felul, răspândiţipeste tot şi greu mobilizabili, cu 12 categorii de noislujitori în cele 17 judeţe ale ţării: roşii în Buzău, Gorjşi Mehedinţi, păhărniceii în Rîmnicu Sărat, spătăreii înSaac şi Ialomiţa, cămărăşeii în Prahova, vistierniceiiîn Ilfov, Teleorman şi Muscel, portăreii în Dâmboviţa,mazilii în Vlaşca, stolniceii în Argeş, postelniceii în Olt,vorniceii în Romanaţi, armăşeii în Vîlcea şi bănişorii înDolj. Toate aceste categorii au acum îndatoriri militareşi fiscale identice şi o conducere asigurată de noiicăpitani de „slujitori pre judeţe”.1

În anul campaniei împotriva imperialilor, 1690,Constantin Brâncoveanu, care avea deja 288 de sateşi părţi de sate plăieşeşti pe judeţe, suplimentează înzonele „nevralgice” aceste îndatoriri, între acesteafiind şi 15 sate plăieşeşti în judeţul de câmpie RîmnicuSărat.2

În februarie 1690, când generalul Heissler intraseîn ţară, spre a sprijini candidatura unui anumeIordache, sprijinit de aga Constantin Bălăceanu ladomnie, se anunţă invazia a 25000 de tătari.Brâncoveanu, care purtase tratative cu comandantulimperialilor, şi îl prevenise să plece din Bucureşti sausă dea lupta în afara oraşului, a părăsit Ruşii dinjudeţul Saac, cu întreaga curte (4000-5000 deoameni) îndreptându-se spre Buzău, de unde a trimispe doamna însoţită de jupânesele boierilor la mână-stirea Bradu din judeţul Saac, adevărată cetate, zidităde Radu Mihalcea, mare comis la 1632, ale căreiziduri şi turnuri ruinate dăinuie şi azi.3 De la Buzău,însoţit de o gardă domnească, cu cazaci, cu siimeni şicu lefegii, ca la 2000 de oameni buni, va merge laBerteşti, spre a negocia cu fiul hanului tătar. Ţara nua fost, totuşi, scutită de jaful crâmlenilor care au mersspre Bucureşti şi, mai apoi, l-au urmărit pe Heisslercătre Câmpulung.

Dintre dregătorii „buzoieni” ai domnitorului,consemnăm: (…) Preda Căpitanul (1692), ZăganCăpitanul (1695), Dragomir Băncescu căpitanul(1700), Paraschiv căpitanul (1704), Jipa căpitanulVernescu şi soţia sa Grăjdana (sec. XVIII) etc.4

În aceeaşi epocă, trecătorile şi schelele Carpaţilorerau apărate şi controlate de locuitorii unor sate libere,domneşti sau mănăstireşti. În condicile brâncoveneştisunt menţionate peste 200 de sate cu locuitori plăieşi,între care 15 în Slam Râmnic (Râmnicu Sărat), 29 înBuzău şi 28 în fostul judeţ Săcuieni (Saac).5

La graniţa Ţării Româneşti cu Ardealul, în secolul alXVII-lea, s-au instituit plaiurile - ca formă de organi-zare a marginei- conduse de vătafi. Cu timpul vătăşi-ile au devenit unităţi administrative, cu o jurisdicţiestrict delimitată, cu o structură ierarhizată şi cu atribuţiiprecis formulate. După reformele de la jumătatea se -colului al XVIII-lea, numărul plaiurilor Ţării Româneştia crescut la 17: Râmnic, Slănic, Pârscov, Plaiul despre

EVENIMENT

- 10 -

Simpozionul omagial „Cinstire Sfinţilor Martiri Brâncoveni“

C O N S TA N T I N B R Â N C O V E A N UMILITARI ŞI CTITORII DIN ŢINUTUL BUZĂULUI--------------------- General de brigadă dr. Lucian Foca, preşedintele Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

Buzău, Teleajen, Prahova. Ialomiţa. Dâmboviţa(judeţul Dâmboviţa), Dâmboviţa (judeţul Muscel),Nucşoara, Aref, Loviştea, Cozia, Horezu, Novaci,Vâlcan, Cloşani, dispuse pe toată lungimea hotaruluitransilvan, în compunerea celor zece judeţe limitrofe:Râmnic, Buzău, Saac (Săcuieni), Prahova,Dâmboviţa, Muscel, Argeş, Vâlcea, Gorj şi Mehedinţi.

Prin structura lor, în care un rol important l-a deţinutcea militară, plaiurile au asigurat menţinerea neîntre-ruptă a spiritului ostăşesc la români în perioadafanariotă când, datorită unui complex de împrejurări,oştirea permanentă a ţării a existat în forme extrem derestrânse.6

Faptul că Buzăul era, deja, o garnizoană, face săapară meserii adaptate armurăriei epocii, în târg şi prinzonă; Radu Voievod, într-un act emis, la 8 iulie 1622,asupra moşiei Urseşti din judeţul Rîmnicu Sărat,numără între martori pe un anume Stoica arcariul, dinUrecheşti; credem că este vorba nu de un arcaş, ci unmeşter în arcuri.7 Această armă îşi dovedea eficaci-tatea şi în bătălia de la Zărneşti (1690), când eficaci-tatea puştii era de circa 600 de paşi, aproape egalăcu a arcului oriental, care avea în plus o cadenţă detragere mult mai mare, la o eficacitate asemănătoare.

În aceste condiţii, cum vom vedea, încredereageneralului Heissler în puterea armelor de foc,comună dealtfel comandanţilor epocii din EuropaCentrală şi Apuseană, a dus la dezastrul trupelorimperiale (…), rămase în puterea călărimii luiBrâncoveanu şi a aliaţilor săi.8

Frecvenţa, în documentele epocii, a numelor unorcăpitani (de călăraşi, de visternicei, de roşii, deiuzbaşi) în Buzău continuă până în primele decenii alesecolului al XVIII-lea. Astfel, Mănăilă, căpitanot Buzău, zis şi Mărăcineanul, după satul său dereşedinţă, era căpitan mare de lefecii şi, la 1698, pevremi cumplite de iarnă, împreună cu 500 de slujitori,va duce zahareaua la Cameniţa.9

Ctitorii buzoiene ala epocii brâncoveneştiMărturie a strălucitei arte brâncoveneşti dăinuie şi

azi, în judeţul Buzău; ctitoria din Rîmnicu Sărat, pecare voievodul a ridicat-o între 1691- 1697, „dinpajişte şi din temelie (…) dimpreună cu unchiul mărieisale, Mihai Cantacuzino vel spătar”. Cetatea eraconcepută cu ziduri înalte de şase metri, cu meterezeşi turnuri de pază la colţuri. În intenţia ctitorului de a-şiasigura hotarul de răsărit al ţării, târgul Râmnicului –zice cronicarul – fiind „în calea oştilor şi mai mult atătarilor”, această mânăstire „au făcut-o cu tărie, camultora scăpare şi apărare să fie.”10

Adevărat monument al artei brâncoveneşti,biserica, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”,păstrează portretele ctitorilor de-a dreapta şi stângaintrării. A fost pictată, în frescă, de renumitul pictor alvremii, Pîrvu Mutu. Vasile Drăguţ prezintă fortificaţia

ca fiind de plan patrulater (...) delimitată de curtineînalte, prevăzute cu drum de straje şi metereze,colţurile fiind întărite cu turnuri de flancare,asemănătoare cu cele de la mănăstirea Comana:prisme neregulate cu o latură curbă. Biserica„Adormirea Maicii Domnului” este, după acelaşi istoric,primul edificiu în care stilul brâncovenesc s-a afirmatîn mod plenar: în arhitectură, în plastica decorativăsculptată, în pictura murală.11 De semnalat că unuldintre marii sculptori buzoieni ai epocii brâncoveneştia fost Lupu Sărăţeanu, cunoscut pentru stâlpulAtlant-Samson şi leul, provenit de la mânăstireaRîmnicu Sărat, astăzi în lapidariul de la Mogoşoaia.

Spătarul Mihail Cantacuzino avea moşie şi curte laStâlpu, unde ctitoreşte, pe la 1698, biserica cu hramul„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

Pe răbojul monumentelor istorice de artăbrâncovenească din judeţul Buzău se află şi fostamânăstire Berca, ctitorie a lui Mihalcea Cândescu velstolnic, din anul 1694.

A fost construită ca o cetate, de unde şi denumirea,în documente, de Cetăţuia(…).12 Monografia comuneiaduce date despre dregătoriile ctitorului: căpitan, la1676, sluger la 1689, stolnic la 1690, mare căpitan şiispravnic de margine la 1690, mare pitar la 1692,mare stolnic la 1693, căsătorit cu AlexandrinaCantacuzino.13

Un Dragomir Băncescu, căpitan pe la 1700,ctitoreşte schitul Apşoara (cu hramul Sf. Pantelimondin Zoreşti.14

Căpitanul Dumitraşco Bagdat construieşte, la1708-1709, biserica din Râmnicu Sărat purtătoare ahramului „Sfântul Dumitru”.15

EVENIMENT

- 11 -

Marele agă Gavrilaşcu Hrisoscoleu este ctitor alschitului Bordeşti din fostul judeţ Slam Râmnic.16

Palatul episcopal, văzut de Paul din Alep, căzuseîn paragină până când, în scaunul episcopal a ajuns,în 1708, episcopul Ioasaf, care, ajutat de ConstantinBrâncoveanu, a refăcut clădirea, cum reiese dintr-opisanie fragmentară, aflată în partea de nord a edifici-ului: Cu ajutorul lui D(u)mn(e)zeu au luat începuturileşi sfârşitul acestei case cu pivniţa (...) în zileleprea înălţatului Domn Io Constantin B(asarabB(râncoveanu) Voievod, fiind (Mitropolit) Chiru AntimIvireanu (...), împreună cu iubitoru de Dumnezeu ChirIoasafu, episcopul Buzăului... Palatul brâncovenescs-a şters cu totul, rămânând numai pivniţa, la 1838,când, avariat în urma unui cutremur, a fost refăcut deepiscopul Chesarie.17

Tipografia domnească a episcopieiA şasea, în ordine cronologică, în Ţara

Românească, tipografia de la Episcopia Buzăului şi-aluat „însufleţirea şi viaţa” de la domnitorul ConstantinBrâncoveanu, în timpul căruia cultura vecheromânească a atins cea mai înaltă culme. În ŢaraRomânească lucrau nu mai puţin de cinci tipografii,cea de la Buzău – strâns legată de persoanaepiscopului tipograf Mitrofan, „oaspe preţuit” la curteavoievodului – luând fiinţă în anul alegerii lui în scaunulepiscopal de aici (10 iunie 1691), prin cheltuialadomnitorului – tipografia fiind un privilegiu feudaldomnesc. Ea a fiinţat pren mâinile iscusitului tipograf-episcop Mitrofan, ce era unul dintre uceniciimitropolitului cărturar Amtim Ivireanu, scos deBrâncoveanu din robie de la turci. Producţia editorială

începe cu „Pravoslavnica mărturisire” (1691) şi seîncununează, într-un singur an, 1698, cu 12 „Minee”,ce au rămas „cele mai frumoase şi mai impozanteproducte ale tipografiei noastre”, cum remarca, înperioada interbelică, N. Iorga. Vor mai apărea cărţi decult: „Molitvelnic”, „Triod”, „Octoih”, „Penticostar”,„Psaltire”, „Ciaslov” şi „Liturghier”, până în 1703, cândepiscopul Mitrofan se stinge din viaţă. EpiscopulDamaschin, ce îi urmează (1703-1708), va scoate un„Apostol” (1704), după care, vreme de 39 de ani,teascurile vor sta în nelucrare. „Sfânta şiDumnezeiasca Liturghie” (1702) are următoareapagină de titlu: acum din nou s-au tipărit şi în luminăs-au dat, întru folosul tuturor Preoţilor si Diaconilor casă poată pre lesne sluji cum se cade pre rânduiala ei,den izvoadele Greceşti, Tipicul pre limbăRumânească, scoasă şi tocmită din porunca şi osârdiaîmpreună şi toată cheltuiala a cinstitului jupan ŞărbanCantacuzino Vel Paharnic, Întru zilele Prea luminatu-lui Blagocestivului Domn Io Constantin BasarabăVoevoda. Îndreptând cârma sfintei Besarici Prea sfinţi-tul Chir Teodosie Arhiepiscopul a toată Ugrovlahia.Tipăritusau în sfânta Episcopie dela Buzău în Ti-pografia Domnească. La anul dela zidirea lumii 7210.18

În prefaţa „Octoihului” (1700) Episcopul Mitrofan,folosind o imagine biblică , îl asemuie pe vodăBrâncoveanu cu „un pom înalt”, sădit lângă „curgereaizvoarelor”, de bun soi: „cu ale măriei sale cheltuielicărţi ai tipărit, şi încă tipăreşti, că nu trece anu rodeştidumnăzăieşti roduri”.19

Tot episcopul Buzăului compune nişte „Stihuripolitice asupra cinstitii cruci din stema prealuminatului

EVENIMENT

- 12 -

domn Ion Constantin Basarab voievod”: Bună tocmirevedem , doamne Constantine,/ Că numele-ţi cu fapta–ţi are întru tine,/ Când Constantin, tărie, stareînchipuiaşte,/ Ce şi din buna-ţi faptă chiar sădovedeaşte./ Că tare stai şi grijeşti de casele sfinte/ Şide podoabeşle ei, din suflet fierbinte,/ Cărţi tipărind prelimba rumânească,/ Dumnezeu a mari daruri să teînvrednicească./ Avea-vei măriia ta nemuritoriu nume,/Ca şi sfântul Constantin într-această lume./ Slăvi-vorcei următori prea sfânta troiţă,/ Neuitându-ţi numelecel de bună viţă.

Cărţile zămislite în tiparniţa buzoiană au ajuns întoate trei provinciile româneşti, unele fiind chiar daniedomnească; aşa se deduce din însemnarea aflată peun triod de la ctitoria brâncovenească din ţinutulFăgăraşului: a dat de pomană de măria sa vodăConstantin Brâncoveanu voievodul mânăstirii de lasatul măriei sale de la Sâmbăta de Sus. Văleat 7202,înscris adus la lumină de N. Iorga.

Tipăreşte şi lucrări în limba greacă, când în totOrientul nu mai existau tipografii elene; acestea aucirculat în Europa, cât şi în Orientul ortodox, Mitrofan,notabil versificator, artist tipograf şi gravor iscusit, esteo mare personalitate culturală a secolului al XVII-lea.

O epocă de reînflorire a activităţii editoriale atipografiei episcopale va fi prima jumătatea secolului alXIX-lea, când Dionisie Romano, mai apoi episcop,mare iubitor de cultură, deschizător al învățământuluinaţional buzoian (1832), al seminarului teologic(1836), membru fondator al Academiei Române(căreia îi va dona biblioteca sa deosebit de valoroasă),va face să apară de sub teascuri manuale şcolare,cărţi laice, traduceri și o monumentală traducerea Bibliei (1854?).

In memoriamBaladele populare, „arhivele popoarelor”, cum le-au

denumit cărturarii veacului al XIX-lea, cel supranumit„secolul naţiunilor”, au înregistrat tragedia creştină avoievodului, consacrându-l, în martirologia neoficială,prin versuri pline de miez şi plasticitate. În „AgaBălăceanu”, boierul zavistnic, trecut de partea imperi-alilor, cu grad de colonel în armata generalului DonatHessler, a fost învins de Brâncoveanu şi aliaţii săi laZărneşti, în august 1690.20 Aga ar fi fost ucis în luptă,după cum narează o baladă culeasă de către istoriculGr. G. Tocilescu („Materialuri folclorice”,1900), chiarde finul său, înţeles cu Brâncoveanu, căruia-i cere,drept plată, domnia Valahiei. Finalul se precipită petema de mai târziu a lui Caragiale – „iubesc trădareadar urăsc pe trădători”: Şi pe mine m-oi tăia- zice vodă-/ Cum ai tăiat năşia;/ Da’ nu e mai bine-aşa,/ Pânăeşti la mâna mea/ Să-ţi răpui eu viaţa?/ Chip gealatu-lui făcea/ Şi-i dete capu-alăturea./ Făcu moarte pestemoarte,/ Două capete-mpreunate./ Tron de ceară lefăcea,/ La împărăţie-i mâna,/ De se ducea pomina/Şi-aicea şi-n Viena...21 Altă baladă culeasă de V.Alecsandri, înfăţişează martiriul voievodului dupăuciderea celor trei feciori: Să vă ştergeţi pre pămînt/Cum se şterg norii de vânt,/ Să n-aveţi loc de-ngropat,/Nici copii de sărutat!/ Turcii crunt se oţărea/ Şi pe dân-sul tăbăra,/ Haine mândre-i le rupea,/ Trupu-i de pelejupea,/ Pelea cu pae împlea,/ Prin noroi o tăvălea,/Şi de-un paltin o lega/ Şi râzând aşa striga:/ -Brâncovene Constantin,/ Ghiaur vechi, ghiaur hain!/Cască ochii a te uita/ De-ţi cunoşti tu pelea ta?/ -Câniturbaţi! Turci, liftă rea!/ De-ţi mânca şi carnea mea ,/Să ştiţi c-a murit creştin/ Brâncoveanu Constantin.

Despre vechea ctitorie brâncovenească dinRâmnicu Sărat , va conferenţia , în noiembrie 1926,în sala teatrului din urbe, N. Iorga - „Arta picturalăveche românească”; evenimentul este consemnat derevista râmnicenă „Glasul poporului”, „Organ alPartidului poporului de sub preşedenţia d-lui GeneralAverescu- organizaţia judeţului Râmnicu Sărat”.22

În „Înoirea”, „revistă pentru preoţi şi săteni”, apărutăîn comuna Găvăneşti (25 dec. 1912- mai, iunie,iulie1916), Ionescu I. semnează, în nr.8, septembrie1914, articolul „Comemorarea morţii lui ConstantinBrâncoveanu”.23

În tabăra de sculptură „Măgura”, aflată lângă mănă-stirea Ciolanu, sculptorul Gheorghe Coman a lăsat,în 1974, o mărturie în piatră a martiriului piosuluidomnitor – grupul „Jertfa Brâncoveanului”. Voievodul,dăltuit într-un bloc masiv, are o atitudine dereculegere, după drama pierderii fiilor săi; se adaugă,într-un alt bloc, mai mic, basoreliefurile acestora.24

Adevărul istoric este acela că sfârşitul lui ConstantinBrâncoveanu s-a datorat, în bună parte, „defecţiunii”lui Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, care, deşicrescut la Constantinopol, s-a aliat cu Petru cel Mare

EVENIMENT

- 13 -

al Rusiei împotriva Porţii Otomane. Silit să facă opericuloasă diplomaţie, Brâncoveanu era şi principeal Sfântului Imperiu German şi decorat cu Ordinul„Sf. Andrei” de către ţarul Petru al Rusiei, ce visa să-iîntindă imperiul până la Dardanele, intră sub zodiasuspiciunii sultanului şi este executat.

Importanţi poeţi buzoieni, de anvergură naţională,au evocat voievodul martir, înainte de sanctificare; IonGheorghe are, în poemul „Grifonul”, scris într-unregistru de suprarealism folcloric: BrâncoveanuConstantin,/ boier vechi şi domn creştin, /şade-npoarta Raiului,/ pe cenuşa saraiului - / îşi bea paharulde vin: / pe gura paharului, / floarea albă-a darului - /şi-n grădina Raiului/ stă Adam cu Eva lui...// ( ...)Brâncoveanu Constantin / bun creştin şi om bătrân,/plânge câte puţin/ şi-şi scoate copii din sân: / pe Zorilăcu Setilă,/ pe Murgilă cu Mezilă/ care îi plângeau demilă.// Dar când a scos-o pe copilă/ s-a uitat spreBethleem/ şi i-a sărutat picioarele:/ dintr-o dată s-aluminat soarele/ de blestem.// (...) Oricui îi trebuie ofiică la o sută/ de ani de istorie pierdută.25

Ion Nicolescu, în volumul „Mioritiada”, evocă mar-tiriul: Dar Constantin, dar Brâncoveanul/ zace-n Bosforfosforizat// şi umblă capul lui ca banul / după un trupdecapitat// şi nu-i dă nimeni trupul mim/ avem istoriefrumoasă// avem puterea să iubim/ cu sufletul întinspe masă.// popoare mari s-au stins de ură/ de pâine şide circ divin// murim cu litera în gură/ îmbălsămată cuvenin// noi ne iubim peste mormântul/ atât de gol alMăriei Sale//în care nu doarme nici vântul/ fiinţei melecapitale//(...) să nu te faci stăpân pe mine/ e plinde mine cimtirul//şi nevăzut de sub ruine/mă-mbolnăveşte trandafirul// (... ) dar încă cerul ţine-nghiare/ domnii de umbră şi-i pluteşte/ / prin limba noas-tră ca o sare/ vorbind atât de româneşte// lasă-mă-nplin, lasă-mă-n gol/ ca un mormânt de voievod// visezplângând să pot să-mi scot/ capul căzut pe eşafod.26

Imnograful creştin care a fost Ioan Alexandruimaginează, cu veche caligrafie, întoarcerea voievo-dului în ţară: Pierdut-am totul, ţară şi copii/ Mi s-a luatcoroană şi soţie/ Şi-acum pe cai cu suliţe şi căngi/ Lasuflet dau năvală vijelie//(...) Dar în Valherne clopoteletrag/ La praznicul sfârşitului de vară/ Şi în Carpaţi păs-torii se întorc/ Cu turmele din munte peste ţară// Şi setot duc în stâni şi nu mai vin/ Şi rămân vântoasele înstrungă/ Până când de Sfântul Constantin/ Urcă iarmioara cea nătângă// Desculţ într-o cămaşă dintr-unfir/ Cu pruncii tăi pe uliţi bizantine/ Cu capu-n braţestrămutat la cer/ Te văd în veci părinte Constantine.27

Un „Imn al lui Constantin Brâncoveanu”, izvodit de ace-laşi scriitor, îi relevă forţa morală, pecete de nobleţenaţională: Când avem la ceruri un temei/ Patru pruncicu tatăl lor de mână/ Pentru că moartea s-a temut deei/ Teama de moarte nu este română// Şi-avem dreptşi-avem curaj deplin/ Să trăim ca ei în libertate/ IioBrâncoveanu Constantin/ Efigie în eternitate.

Strânsa şi vechea legătură dintre Armată şi Bisericăa fost, încă o dată, confirmată de canonizarea luiŞtefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, cunoscuţipentru actele lor de vitejie, geniul strategic şidiplomatic prin care s-au afirmat în lupta de apărarea credinţei strămoşeşti şi a fiinţei naţionale.

Note:

1. Constantin Rezachievici, Constantin Brâncoveanu.Zărneşti. 1690, Editura Militară, 1989, p. 134.

2. Constantin Rezachievici, Op. cit., p. 136.3. Constantin Rezachievici, Op. cit., p. 72.)4. Horia Constantinescu, Biserici de lemn din eparhia

Buzăului, Buzău, Editura Episcopiei, 1987, p. 36.5. Istoria militară a poporului român, Vol. 3 Bucureşti,

EdituraMilitară, 1987, p. 355.6. Maior Vasile Ursachi, Posade, vătăşii, plaiuri – elemente

de străjuire a fruntariilor Ţării Româneşti în evul mediu, în:„Revista de istorie militară, nr. 3 (49) 1990, p.58.

7. Documente privind istoria României. B. ŢaraRomânească. Veacul al XVII-lea. 1621-1625, Vol.4, EdituraAcademiei R.P.R., 1954, p.351; 536.

8. Constantin Rezachievici, Op. cit., p. 147.9. Gabriel Cocora, Op. cit., p. 38.)10. Gabriel Cocora, Op. cit.,41-42.)11. Epifanie Norocel, Ctitorii voievodale în eparhia Buzău-

lui importante valori ale patrimoniului ţării noastre, EdituraEpiscopiei Buzăului, 1988, p.134-146.

12. Gabriel Cocora, Op. cit., p. 43.)13. Berca. Studiu monografic, coordonator de ediţie Horia

Băescu, Buzău, Editura„Teocora”, 2008, p.39-40.14. Nifon Stoica şi N. Soicescu, Aşezăminte monahale din

eparhia Buzăului. Spiritualitate şi istorie la întorsura Buzău-lui, Vol.2, Buzău, Editura Episcopiei Buzăului, 1983, p.269.

15. Valeriu Nicolescu şi Constantin Petcu, Buzău –Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, Vol.1, Buzău,Editura „Alpha MDN”, 1999, p. 91.

16. Valeriu Nicolescu şi Constantin Petcu, Op. cit., p. 91.)17. Epifanie Norocel, Op. cit. 44; 49.18. Gabriel Cocora, Tipar şi cărturari, cu o prefaţă de Dan

Zamfirescu, Editura „Litera”, 1977, p.9-12; 29.19. Gabriel Cocora, Tipar şi cărturari, p.152.20. Ştefan Ionescu, Epoca brâncovenească. Dimensiuni

politice. Finalitate culturală, Editura „Dacia”, 1983, p. 77.21. Balade istorice, Editura „Minerva”, 1975, p. 152-163.22. Alex, Oproescu, Presa buzoiană şi râmniceană.

Dicţionar bibliografic, Vol.2, (G-N), Buzău, Bibliotecajudeţeană „V.Voiculescu”, 1997, p.60.

23. Alex, Oproescu, Op. cit., p.107.24. Col. Dr. Florian Tucă şi Mircea Corciu, Monumente ale

anilor de luptăm şi jertfă, Editura Militară, 1983, p. 258.25. Ion Gheorghe, Zoosophia, Editura Tineretului, 1967,

p. 49-50.26. Ion Nicolescu, Mioritiada, Editura „Cartea

românească”, 1973, p. 210.27. Ioan Alexandru, Imnele Ţării Româneşti, Editura

„Cartea românească”, 1981, p. 62; 395.

EVENIMENT

- 14 -

A vorbi şi a scrie despre martiriul SfinţilorBrâncoveni este un subiect inepuizabil, profund,captivant, plin de emoţie sfântă şi de mare actualitatepentru noi, cei de astăzi, care suntem pe cale de ane pierde identitatea naţională şi spirituală.

Ori de câte ori ne este dat să ne apropiem de eroiicredinţei ortodoxe şi de luptătorii pentru neam şi limbă,în sufletul nostru se produce o transformare lăuntrică,o stare de curaj şi de mărturisire a identităţii noastreortodoxe româneşti.

Este foarte important să ştim cine suntem, de undevenim, care au fost bunicii noştri, care a fost crezul lorşi pe unde trebuie să mergem şi ce să facem pentru aintra în comuniune sfântă cu Dumnezeu şi a neîmpărtăşi de bucuria învierii în IISUS HRISTOS.

Martiriul Sfinţilor Brâncoveni este pentru noi cea maifrumoasă icoană de jertfă a neamului nostru românesc.

Martiriul, jertfa şi mucenicia, în lumina BisericiiOrtodoxe şi a Sfintei Scripturi, reprezintă mărturiasublimă de dragoste faţă de Iisus Hristos, Carede bunăvoie şi din iubire s-a lăsat crucificat pentrusalvarea noastră veşnică.

Martir sau mucenic este doar acea persoană caresuferă chinuri groaznice şi chiar moarte numai dinmotive pur religioase, legate de Adevărul divin, carese identifică cu Mântuitorul Iisus Hristos, „Calea,Adevărul şi viaţa” (Ioan 14, 6).

Martirul sau mucenicul care trece prin jertfa vieţiisale în numele lui Iisus devine mărturisitor al credinţeivii, autentice.

Mucenicia înseamnă a-ţi asuma moartea jertfelnicăpentru o cauză sfântă, nobilă, pe care să o faci custăpânire de sine, curaj, bărbăţie şi multă demnitate,fără a cârti şi blestema pe acea persoană care facepersecuţia religioasă.

Mircea Vulcănescu, un mare mărturisitor din temni-ţele comuniste, care a suferit mult pentru credinţă şineam, a lăsat ca testament urmaşilor lui acestecuvinte: „să nu ne răzbunaţi!”. Ca el au procedat foartemulţi mucenici, rostind acele cuvinte biblice spuse deMântuitorul Hristos pe Cruce şi reafirmate de SfântulŞtefan, întâiul arhidiacon, în timp ce era omorât cupietre din cauza credinţei sale în dumnezeireaMântuitorului Hristos:

„Doamne, iartă-le lor păcatul acesta!”Fără mărturisirea credinţei şi fără iubire nu putem

primi cununa strălucitoare a muceniciei. Între acestease află o strânsă legătură fiinţială, pe care numai harullui Dumnezeu o poate realiza.

Martirul sau mucenicul merge de bunăvoie lamoartea martirică, acceptă fără niciun compromis decredinţă să fie omorât.

El este pe deplin conştient că prin acest gest su-prem se uneşte fiinţial cu Mântuitorul Hristos, Care înacel moment îl întăreşte sufleteşte. Unde este dureremultă, acolo este şi Iisus.

Fără dragoste nu există martiriu. Un om plin deură care este omorât nu devine mucenic sau martir.Doar o persoană plină de iubire sfântă poate mergecu faţa luminoasă şi cu bucurie interioară pe altarulmartirajului.

Comemorare 300

Martiriul Sfinţilor Brâncoveni –cea mai frumoasă icoană de jertfă a neamului

nostru românesc--------------------- Preot profesor dr. Mihail Milea, preşedintele Fundaţiei „Sfântul Sava”

- 15 -

ISTORIE, CULTURĂ

Aşa s-a întâmplat cu Sfântul Ignatie Teoforul, carecu faţa veselă, deşi era în vârstă, a acceptat martira-jul, nefiindu-i teamă de nimic şi de nimeni.

A renunţat la eul său, a ieşit din sine ca să se întâl-nească la modul plenar, autentic cu MântuitorulHristos, Jerfta supremă.

În „Actele martirice” se arată că sfinţii mucenici nusunt singuri în timpul martirajului. Dumnezeu, Care„este minunat întru sfinţii Săi”, se află tot timpul lângăei.

În „Martiriul Sfântului Policarp” se spune: „ceichinuiţi dovedesc tuturor că în ceasul muceniciei, preavitejii martiri ai lui Iisus Hristos sunt ca şi dezbrăcaţide trup sau, mai bine spus, Domnul Iisus HristosÎnsuşi este de faţă şi vorbeşte cu ai Săi”. Tot în acestsens grăieşte şi scrisoarea martirilor din Lyon, caresubliniază faptul că Însuşi Domnul Iisus Hristos oferăîn mod vădit, celor mai slabi dintre nevoitori, o puteresupranaturală: „Noi toţi, temându-ne că Blandina nuva putea avea curajul să mărturisească pe IisusHristos din cauza slăbiciunii trupului ei, ea a împlinitaceasta cu atâta tărie, încât cei ce o chinuiau s-audescurajat şi, schimbându-se unii cu alţii, o chinuiau întot felul de dimineaţa şi până seara; dar ei înşişi s-audeclarat învinşi, nemaiavând ce să-i facă şi se miraucă mai poate respira, întreg corpul ei fiind de jurîmprejur sfâşiat şi deschis de lovituri, ei mărturisind căun sigur fel de chin la care a fost supusă era suficientca să moară. Dar fericită, ca un viteaz atlet, îşireînnoia puterile prin mărturisirea lui Iisus Hristos”.

Toţi martirii au în ei conştiinţa prezenţei luiDumnezeu în orice moment al sacrificiului, care nu seface în zadar. Martiriul are ecou în veşnicie. El nupoate fi oprit de nimeni. Deşi au trecut 300 de ani dela martiriul Sfinţilor Brâncoveni, îi simţim atât deaproape de noi, plini de curaj şi de demnitate.

Sfântul Constantin Brâncoveanu, domnitorul ŢăriiRomâneşti, plin de bunătate şi de fapte minunate,vrednice de toată lauda, spre slava lui Dumnezeu şipropăşirea Ţării Româneşti şi pentru binele celor dinjurul ei, a avut un sfârşit tragic, la care nu se aşteptanimeni.

Aşa cum Mântuitorul Hristos a fost vândut pe banide către Iuda, la fel s-a întâmplat şi cu sfântulConstantin Brâncoveanu, care a fost vândut cu banimulţi turcilor, de familia Cantacuzinilor şi de alţi boierilacomi după bani şi putere.

Psalmistul David spune aşa: „cei de aproape ai mei,departe au stat”. La fel, foarte mulţi apropiaţi dinCancelaria domnească şi din Sfatul domnesc l-autrădat şi l-au părăsit foarte repede pe Brâncoveanu.Această lepădare este o mare durere, care cu greu sepoate depăşi.

Deposedat de toate bunurile avute, încarcerat şiforţat să meargă pe un drum anevoios, într-un car,legat în lanţuri timp de trei săptămâni, apoi aruncat ca

o cârpă în cea mai întunecată groapă a închisorii dinEdicule, situată la marginea oraşului Istanbul ...văimaginaţi ce mare dramă a trăit domnitorul, care aveacu el în aceleaşi chinuri şi pe copiii lui iubiţi, nevino-vaţi: Constantin, Radu, Ştefan, Matei şi sfetniculIanache Văcărescu. Una e să suferi de unul singur,şi alta e să vezi şi pe cei dragi în mare suferinţă, caşi tine.

Durerea sfântului Brâncoveanu Constantin a fost şimai mare, deoarece toate aceste suferinţe s-auîntâmplat tocmai la mari sărbători: Bunavestire şiAdormirea Maicii Domnului, adică la aniversarea celor60 de ani ai lui şi la ziua soţiei lui, Maria, atât de iubităde el (15 august 1714).

Să fie oare o simplă coincidenţă acest ciclu al păti-mirii Sfinţilor Brâncoveni? Martirajul lor se desfăşoarăîntre aceste două mari praznice: Bunavestire, care în1714 a fost chiar în Săptămâna Mare sau SăptămânaPatimilor şi Adormirea Maicii Domnului (Sfântă MăriaMare). Aceste sărbători creştine în cinstea SfinteiFecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, au fostalese de turci în mod special pentru a profana şi maimult credinţa Sfinţilor Brâncoveni. Aceşti musulmaninu au avut niciun pic de omenie, nici măcar faţă decopiii Sfântului Constantin Brâncoveanu.

Ce pericol prezenta un copil de 12 ani ca Mateiaşpentru siguranţa Imperiului Otoman?!

A fost aleasă ca zi de execuţie tocmai data de 15august 1714, când domnitorul se pregătise din vreme

- 16 -

ISTORIE, CULTURĂ

să-şi aniverseze cei 60 de ani. Pentru această deose-bită aniversare, voievodul şi-a făcut mai multe monedede aur cu chipul său, ca să le ofere ca medalii priete-nilor şi apropiaţilor săi. O petrecere domnească la careerau mulţi invitaţi avea să se transforme pe data de 15august 1714 într-o petrecere cerească, prin moarteasa martirică. Medalia cu chipul său strălucitor de puri-tatea aurului apare ca o efigie prevestitoare a chipuluiaureolat al sfântului voievod.

Timp de aproape cinci luni, Sfinţii Brâncoveni aufost chinuiţi în tot felul, pentru a se scoate informaţiicât mai multe cu privire la bogăţiile lor personale.Au fost anchetaţi când pe rând, când toţi laolaltă. Îisperiau pe rând, pe fiecare în parte, spunându-li-se căun anume din familie s-a lepădat deja de Hristos,pentru a-i fi mai bine. În acele momente destul degrele pentru imaginaţia noastră, de mare folos le-afost rugăciunea şi iubirea vie, jertfelnică faţă deMântuitorul Iisus Hristos. În astfel de momente decumpănă, chiar dacă toţi se leapădă de Adevăr, deDumnezeu, să rămânem singuri cu Hristos, Care nune lasă în deznădejde.

Muftiul sultanului le-a promis la toţi graţiereaimediat, dacă vor divulga unde le sunt comorile debani ascunse şi dacă vor trece îndată la mahomeda-nism. Bătrânul voievod le-a spus: „Aţi luat tot aurul dinvistieria ţării noastre, aţi jefuit totul de la Curteadomnească, aţi încărcat 300 de care cu tot felul debogăţii ale neamului meu, mi-aţi luat totul. Atât ne-amai rămas: aurul credinţei din noi, pe care nu ni-lputeţi lua sub nicio formă”.

În dimineaţa zilei de 15 august 1714, de prazniculAdormirii Maicii Domnului, ienicerii din închisoare i-auscos pe Sfinţii Brâncoveni, îmbrăcaţi în cămăşi albe,lungi, ca nişte miri, cu picioarele desculţe şi capeteledescoperite, şi i-au plimbat prin cetatea Istanbululuispre locul de execuţie, unde îi aşteptau sultanul Ahmetal III-lea, vizirul Gin Alin Paşa, care era ginerele sulta-nului, înconjuraţi de toată cancelaria europeană:ambasadori ai marilor puteri din Europa cu tot perso-nalul diplomatic acreditat la acel momentîn Constantinopol. În lumina soarelui strălucitor, acestconvoi alb de martiri Brâncoveni a devenit cea maifrumoasă şi măreaţă icoană de jertfă a neamuluiromânesc. În această icoană martirică se regăseatoată jertfa poporului nostru, crucificat pe Golgotaistoriei noastre milenare.

Cămăşile albe purtate de Sfinţii Brâncoveni prefi-gurau alaiul de nuntă cerească la care ei erau che-maţi. De-a lungul străzilor, spre locul de execuţie erafoarte multă lume, venită să asiste ca la un spectacol.Foarte mulţi turci îi scuipau şi îi huiduiau, asociindu-icu cei mai mari tâlhari şi oameni răi care trebuiauexterminaţi cât mai repede şi în mod mişelesc. Atuncicând lumea te dispreţuieşte, totuşi Cineva este atât deaproape de tine, Cineva care te iubeşte foarte mult.Acesta este Hristos. Sfinţii martiri BrâncoveniÎl vedeau în duhul credinţei lor pe Mântuitorul Iisusmergând şi El legat, desculţ, scuipat în faţa lor, urcândspre Golgota muceniciei.

Ajunşi la locul execuţiei, lângă marele Sarai, sulta-nul cu toată suita lui i-a privit dispreţuitor şi cu o maresatisfacţie i-a făcut semn călăului să le doboarecapetele, începând cu sfetnicul Ianache, apoi cu copiii,pe rând, şi în cele din urmă cu Voievodul ConstantinBrâncoveanu.

Prin acest măcel public sultanul a vrut să dea olecţie atât tuturor demnitarilor europeni prezenţi, câtşi poporului turc, că oricine trădează intereseleImperiului Otoman va avea aceeaşi soartă nemiloasă.

După o scurtă rugăciune, Sfântul ConstantinBrâncoveanu s-a adresat copiilor săi: Fiii mei, fiţicurajoşi! Am pierdut tot ce am avut în lumea asta;acum cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să lespălăm de păcate cu sângele nostru.

Sub prima lovitură de paloş a căzut capul vistierni-cului Ianache Văcărescu, sfetnicul voievoduluiBrâncoveanu, apoi a urmat fiul cel mare, Constantin,apoi Ştefan şi Radu.

În momentul când călăul se pregătea să taie capullui Mateiaş, cel mai mic copil, având 12 anişori,s-a văzut teama acestuia şi strigătul de ajutor adresatsultanului, ca să-l lase în viaţă pentru că el va treceîndată la mahomedanism. Cu siguranţă că el eraînspăimântat de atâta sânge ce a curs în faţa lui, de lafraţii lui mai mari şi de la sfetnicul Ianache. Tatăl lui,sfântul Constantin Brâncoveanu, l-a încurajat cu dulci

- 17 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 18 -

ISTORIE, CULTURĂ

cuvinte în acele momente dramatice: „Din sângelenostru n-a fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Maibine să mori de o mie de ori, decât să-ţi renegicredinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai multpe pământ”.

Copilul Mateiaş, la auzul acestor cuvinte părinteşti,parcă renăscut prin forţa Cuvântului, şi-a pus singurcapul pe tăietor, zicându-i călăului în limba turcă:„loveşte-mă, căci vreau să mor creştin”. Capul celuimai mic copil s-a rostogolit spre tatăl lui înlăcrimat,înroşindu-i cămaşa, cu speranţa ca tatăl să-i deaultima mângâiere şi îmbrăţişare părintească.

Cu multă verticalitate, ca un brad puternic, crescutîn Carpaţii României, sfântul Constantin Brâncoveanu,cu ochii înlăcrimaţi de durerea soţiei şi a fiicelorrămase orfane, îşi pune capul pe tăietor, încredin-ţându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.Ultimile lui cuvinte au fost: „Doamne, facă-Se voia Tacea sfântă!”. Capetele Sfinţilor Brâncoveni au fostînfipte în poarta saraiului, unde se distra sultanulcu femeile lui, iar trupurile au fost aruncate în apaBosforului. Acest măcel s-a încheiat cu un ospăţla care sultanul i-a poftit pe toţi invitaţii lui, care auasistat ca la un spectacol în aer liber. Doamne, câtăcruzime şi ce atmosferă sadică! După o astfel deprivelişte dramatică, mai poţi oare sta la masă?! Estefoarte trist şi revoltător că printre invitaţi erau amba-sadori din ţări creştine: Rusia, Franţa, Germania,Austria, Ungaria, Olanda etc. Ei au asistat cu atâtanepăsare şi indiferenţă religioasă... Nu au schiţatniciun gest de a refuza această invitaţie, nu au făcutniciun protest diplomatic ca să se evite această dramă

care are loc tocmai în secolul al XVIII-lea, supranumit„secolul iluminismului”, al raţiunii, al democraţiei şi alemancipării popoarelor care se considerau state foartecivilizate. Întregul corp diplomatic acreditat la Istanbulputea face un gest de respingere a acestei sentinţe deo aşa de mare cruzime, care nu s-a mai întâmplat înaltă ţară din Europa. Puteau, dar nu au făcut-o. Estefoarte ruşinoasă această atitudine. Ei se puteauretrage pentru câteva clipe de la acest măcel creştin,în semn de solidaritate cu aceşti mărturisitori creştinide viţă nobilă, familia voievodului Ţării Româneşti –parte a Europei creştine. Martiriul nu a fost politic, nicieconomic, ci unul religios. Sultanul a lovit mereu înOrtodoxie, pe care a batjocorit-o; a defăimat cinstireaSfintei Fecioare Maria, care L-a născut prin putereaSfântului Duh pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.Mazilirea voievodului a avut loc la o mare sărbătoarecreştină în cinstea Maicii Domnului, la Bunavestire, iardecapitarea, tot la o mare sărbătoare în cinsteaFecioarei Maria: Adormirea Maicii Domnului, care apicat în acel an 1714 tocmai duminica, ziua cândprăznuim Învierea lui Iisus Hristos.

Trupurile sfinţilor martiri Brâncoveni au fost scoasenoaptea din apele Bosforului de către nişte creştinievlavioşi şi îngropate în mare taină departe, în insulaHalki, în biserica închinată Maicii Domnului, ctitorităcu puţină vreme în urmă chiar de sfântul voievodConstantin Brâncoveanu. În vremea noastră, cine maieste gata să moară pentru Hristos şi pentru binele ţăriinoastre?! Cine este gata să-şi sacrifice familia, aşacum a făcut-o Sfântul Constantin Brâncoveanu,domnitorul Ţării Româneşti?!

- 19 -

ISTORIE, CULTURĂ

„Abia s-au ridicat seminţiile Europei în varaanului 1914 să poarte războiul vestit deApocalipsa, că zilele regelui bătrân şi mâhnit aufost numărate. Ţara era în frământare. Presimţeacă a sunat ceas de dezrobire şi pentru Româniiţintuiţi de stăpânirea străină. Gândul Regelui Carolse îndrepta spre mormântul pregătit la Curtea deArgeş, unde-a fost vechi scaun domnesc, undebiserica lui Neagoe Vodă Basarab, ruinată decutremur şi de nepăsarea urmaşilor, a fost din nouînălţată prin grija sa. Acela era locul de veşnicăodihnă ales încă din anul 1899. În cea din urmăsăptămână a lunii Septembrie, Regele şi-a văzutpe rând sfetnicii veniţi la Sinaia. Vineri a făcutobişnuita plimbare în jurul castelului Peleş. […]Seara la ceasul unsprezece a putut în sfârşit să seîntindă liniştit în patul său, a închis ochii pentrusomn şi nu s-a mai trezit. Astfel ursita i-a îngăduitsă moară în ţara pe care a iubit-o.

Ţara s-a cutremurat la vestea de jale. Dar RegeleCarol I se odihnea. Fapta lui era îndeplinită. Pe faţade ceară stătea înscrisă o mare împăcare. El îşifăcuse datoria cu neclintire jumătate de veac.Venea rândul altora s-o ducă mai departe. Cerulpusese zăbranic de nori. Copacii picurau de ploaie.Sinaia plângea. Ţara plângea. Ostaşii se mişcau cubuzele strânse, stăpânindu-şi tremurul. Aşal-au coborât din munte pe-un afet de tun. Sicriul eraînfăşurat în steagul ţării, iar deasupra stăteacoroana de oţel cucerită pe câmpurile de bătălie.”1

La 10 octombrie 2014, am comemorat împlinirea a100 de ani de la trecerea în nefiinţă a regelui Carol I,cel care a fost întemeietorul dinastiei regale aRomâniei. Personalitate marcantă a istoriei modernea românilor, Carol I, pe numele său complet Karl EitelFriedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 7 aprilie 1839, Sigmaringen –d. 10 octombrie 1914, Sinaia), a fost domnitorul (1866-1881), după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza şi apoiregele României (1881-1914).

Cei patruzeci şi opt de ani de domnie ai lui Carol Iau reprezentat o perioadă de profunde transformări şide mari progrese în plan social, politic, administrativ,cultural, economic, o perioadă denumită cu adevăratdrept „epoca de aur”2 a civilizaţiei şi culturii româneşti.

Comemorare 100

CAROL I AL ROMÂNIEI(1866 – 1914)

--------------------- Locotenent-colonel Cristian Cîrjău, Divizia 2 Infanterie „Getica”

Sub domnia sa, cea mai lungă din istoria ţării,România şi-a cucerit independenţa de stat, a devenitmonarhie constituţională şi s-au pus bazele con-solidării statului român modern. Carol I este consi-derat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de statal României, căci regimul politic pe care l-a promovata asigurat dezvoltarea ţării noastre pe o liniedemocratică şi demararea unui amplu proces demodernizare a statului.

Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine,disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizareastructurilor economice şi a fost un arbitru al vieţiipolitice. Suveranul a arătat preocupare pentrudezvoltarea învăţământului, a culturii, precum şipentru formarea tinerei generaţii de intelectuali. Peplan extern, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şiîntărirea prestigiului internaţional al statului. În timpulRăzboiului pentru Independenţă, Carol a avut impor-tante merite în desfăşurarea operaţiilor militare3

împotriva Imperiului otoman, pe frontul deschis la sudde Dunăre.

Originea şi tinereţeaRegele Carol I s-a născut la Sigmaringen, în ziua

de 7/20 aprilie 1839, într-o familie princiară de originegermană (Hohenzollern-Sigmaringen). Era al doileabăiat al principelui Carol Anton de Hohenzollern şi alprincipesei Josefina de Baden, descendentă dinfamilia lui Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti.4

Era înrudit cu mai multe familii domnitoare din Europa,familia sa având legături de rudenie chiar cu împăratulFranţei, Napoleon al III-lea.5

Prinţul a avut o educaţie aleasă, a absolvit cursurileŞcolii de cadeţi din Münster în urma căreia a obţinutgradul de sublocotenent şi ulterior cursurile Şcolii deartilerie şi geniu din Berlin, fiind repartizat cu gradul delocotenent6 în Regimentul 2 Dragoni de Gardă. Caofiţer a participat la războiul austro-pruso-danez, undea luat parte la asaltul cetăţii Fredericia şi a redutelordin Düppel,7 experienţă care-i va fi de folos în luptelepe care le va duce în viitor, la conducerea braveiarmate române, împotriva otomanilor.

Destinul acestui tânăr ofiţer se va împleti cudestinul României, ca urmare a voinţei nestrămutate aaleşilor poporului, care vor hotărî, fără acordul marilorputeri, alegerea lui ca domnitor în fruntea ţării.

Relevant pentru cunoaşterea tânărului Carol esteun portret făcut acestuia de către scriitorul moldoveanBoris Crăciun: „Deşi mic de statură şi firav, prinţulCarol era un militar desăvârşit, sănătos la minte şi latrup, ordonat şi echilibrat, chiar metodic, bun politiciancu idei liberale. Avea spirit cazon, îi plăceau disciplinaşi zorzoanele militare. De tânăr cunoştea limbileeuropene de circulaţie. […] Prinţul Carol, tânărul ofiţergerman candidat la tronul României, era cunoscut şiapreciat atât de Napoleon al III-lea, cât şi deWilhelm I, regele Prusiei, aceste legături fiind beneficepentru statul român”8 al cărui conducător îi va fi olungă perioadă de timp.

Problema prinţului străin la româniIdeea aducerii pe tronul ţărilor române a unui prinţ

străin era mai veche şi întrunea asentimentul celei maimari părţi a clasei politice româneşti. În acest senss-au vehiculat nenumărate proiecte. Astfel, în înţele-gerea încheiată, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, întreIosif al II-lea şi Ecaterina a II-a, a apărut ideea unui„regat dacic”, care urmărea realizarea unui stat tamponîntre marile imperii, ţarist, austriac şi otoman, realizatprin unirea celor trei principate şi pus sub autoritateaunui prinţ dintr-o dinastie germană sau rusească.9

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ideea seva maturiza, din aproape în aproape, astfel că după1848 ea va domina spiritele. Înseşi Adunările ad-hoc(forurile reprezentative ale Principatelor române), la1857, vor hotărî ca pe tronul Principatelor Unite să fieales un prinţ străin, dintr-o dinastie domnitoareeuropeană, a cărui moştenitori să fie crescuţi în religiaţării.10 Ea se va materializa mai târziu, după abdicareaforţată a lui Alexandru Ioan Cuza, în urma loviturii destat din noaptea de 11 februarie 1866.

În aceeaşi zi, 11 februarie 1866, primul ministruconvocă Parlamentul care-l proclamă ca domnitor pecontele Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei. Filip deFlandra refuză însă oferta guvernanţilor români, lasfatul lui Napoleon al III-lea, aşa că politicienii româniaflaţi în impas, după îndelungi tratative desfăşurate încapitala Franţei, au reuşit obţinerea acordului

ISTORIE, CULTURĂ

- 20 -

- 21 -

ISTORIE, CULTURĂ

împăratului Napoleon al III-leacu privire la aducerea unui prinţstrăin, în persoana principeluigerman Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

„Atunci când i se oferise tânăru-lui prinţ de Hohenzollern coroanaRomâniei – o ţară despre care elnu ştia nimic – prinţul deschise unatlas, luă un creion şi observând călinia dusă între Londra şi Bombaytrecea prin statul care îl chemaseîn capul lui, primi coroana zicând:Aceasta e o ţară cu viitor.”11

La 16 aprilie 1866, prinţul Carolcare fusese înştiinţat în prealabil deintenţiile românilor, va comunicatatălui său „hotărârea nestrămutatăde a primi coroana României şi dea pleca contra voinţei Conferinţeide la Paris12 direct la Bucureşti”.13

Ca urmare a acestei hotărâri,autorităţile provizorii de laBucureşti14 au organizat unplebiscit popular a cărui rezultatevor fi favorabile înscăunării prinţuluiCarol, cu o majoritate covârşitoare.

Chiar dacă la Paris, conferinţaputerilor garante a respinsalegerea prinţului străin pe tronulRomâniei, la 28 aprilie/10 mai1866, Adunarea Constituantă,15

forul suprem al ţării, „proclamăsolemn şi pentru ultima oară voinţanestrămutată a României de arămâne una şi nedespărţită, avândîn fruntea sa pe Carol I din dinastiade Hohenzollern-Sigmaringen”.

Urmare a alegerii prinţului petronul ţării, acesta a plecat spreRomânia, într-o călătorie care adurat aproape două săptămâni şi ladata de 10/22 mai 1866 intră înBucureşti unde va fi întâmpinat decătre locuitorii capitalei, în frunte cuprimarul Bucureştiului, DimitrieBrătianu. La scurt timp, după orga-nizarea unui Te-Deum, pe DealulMitropoliei, prinţul Carol însoţit demitropolit şi de membrii guvernuluiprovizoriu, s-au îndreptat spre salade şedinţe a Adunării Constituante(Parlamentului), unde a depus ju-rământul de credinţă faţă de statulroman.16

După depunerea jurământuluide credinţă, tânărul prinţ va ţine oscurtă cuvântare în limba francezăîn care va spune: „Vă aduc o inimăreală, intenţii curate, o voinţăhotărâtă de a face binele, undevotament neprecupeţit cătrenoua mea patrie şi acel respectneclintit al legilor, pe care-l am dela strămoşii mei. Cetăţean astăzi,mâine dacă va trebui, soldat, voiîmpărţi cu voi soarta cea bună, caşi cea rea”.17

„Iată…portretul făcut domnitoru-lui de către medicul Curţii, dr. I.Mamulea: profil de medalie, foartefrumos, ochii albaştri cu uşoaresclipiri verzui, vioi şi mobili, din careizvorau priviri, scânteietoare, capde vultur aşezat pe un trup binefăcut în fineţea sa; se înţelege uşorprestigiul care însoţea şi farmeculpe care-l emana personalitatea saexcepţională…”18

Domnia şi regalitateaProgramul de guvernare al

prinţului Carol a avut trei obiectivefundamentale: stabilitate politicăprin regim constituţional, moderni-zare statului şi continuitate dinas-tică.19

Beneficiind de cea mai lungădomnie din istoria ţării, regele CarolI şi-a pus, fără îndoială, amprentaasupra întregii dezvoltări aRomâniei moderne. În toţi anii dedomnie, regele a colaborat fructuos

cu politicienii de marcă ai vremii,precum Ion Ghica, Ion. C. Brătianu,Lascăr Catargiu, D.A Sturza,P.P.Carp, I.I.C. Brătianu şi acontribuit la derularea unui procesamplu de modernizare a statuluiromân, având ca bază ConstituţiaRomâniei, adoptată la 29 iunie1866.

Domnitorul, iar mai târziu regele,a reprezentat una dintre instituţiilefundamentale ale statului românmodern, cu rol de moderator şiarbitru al întregii vieţi publice.Constituţia oferea monarhului largiprerogative politice, militare,executive şi legislative, ceea ce îipermitea să joace un important rolde factor moderator şi dinamizatoral întregii activităţi politice dinţară.20

Principalele preocupări ale dom-nitorului şi apoi ale regelui Carol Icât şi ale clasei politice româneşti,în anii domniei sale, au constat înluarea de măsuri pentru consoli-darea statului naţional român,menţinerea şi funcţionarea cadru-lui democratic, consolidareamonarhiei constituţionale, încura-jarea economiei prin dezvoltareaindustriei, extinderea reţeleinaţionale de comunicaţii, mani-festarea independenţei economiceprin convenţii comerciale şi denavigaţie cu Austro-Ungaria şiRusia (până în 1877), întemeiereasocietăţilor de asigurare, construi-rea creditului rural şi a celui urban,dezvoltarea proprietăţilor funciare,promulgarea Legii monetare(adoptarea leului, din aur şi argint,ca unitate monetară naţională),promulgarea de legi (în 1868, 1872şi 1874) care vor conducela constituirea unei armate capa-bile să cucerească independenţaRomâniei, acţiuni diplomaticepentru proclamarea independenţeide stat şi pentru dobândireadreptului de a încheia tratate,separat de Poartă, cucerirea inde-pendenţei de stat, proclamareaautocefaliei faţă de Patriarhia ecu-menică de la Constantinopol.

La finalul războiului ruso-româno-turc din perioada anilor1877-1878, cât şi a tratativelor depace desfăşurate la San Stefano şila Berlin, României i se recunoaşteindependenţa de stat dar estenevoită să cedeze trei judeţe dinsudul Basarabiei către Rusia, înschimbul cărora Delta Dunării,Insula Şerpilor şi Dobrogea intră încomponenţa statului român.Mai târziu, în 1913, în urma celuide-Al Doilea Război Balcanic, laConferinţa de pace de la Bucureşti(16-18 iulie), se stabileşte căRomâniei îi revine Cadrilaterul(judeţele Durostor şi Caliacra).

În urma alipirii Cadrilaterului laRomânia, regele Carol I intreprindeo călătorie pe Dunăre, cu iahtul„Ştefan cel Mare”, care esterelatată şi de revista „Cosânzeana”(an IV, nr. 24, 21 iunie 1914), carese edita peste munţi, la Orăştie,sub direcţiunea lui SebastianBornemisa. Din cuprinsul articolu-lui decupăm: „În luna Maiu regeleCarol al României şi toată familia afăcut o excursiune pe Dunăre –oprindu-se în oraşele de pe ţărmulfluviului. Între altele s-a oprit şi laSilistra şi Turtucaia, oraşele nouîncorporate ţării, cu luareaCadrilaterului de la Bulgari. Laîntâia vizită ce s-a făcut de marelerege, - acele cetăţi i-au ieşit în cale,prin dregătorii lor, cu mare alaiu, cupâine şi cu sare ... semnulsupunerii ...”

La 14 martie 1881, Româniaeste proclamată regat în urmavotării unei legi speciale în Parla-ment. Mai târziu, la 10 mai, Carol Işi soţia lui Elisabeta sunt încoro-naţi ca rege şi regină a României,Carol primind coroana făurită dinoţelul unui tun turcesc capturat laPlevna. Urcarea lui Carol I petronul regal a consolidat poziţiaHohenzollernilor în România şi aîntărit orientarea pro-germană apoliticii externe a României. Procla-marea regatului a mărit prestigiulRomâniei în faţa celorlalte stateale Europei. Atât proclamarea

regatului cât şi reglementareachestiunii succesiunii la tronulRomâniei21 au contribuit şi laconsolidarea regimului politic dinţara noastră.22

Personalitatea lui Carol IRegele Carol I a fost un om de

excepţie din toate punctele devedere. A fost un om energic,un exemplu de cinste şi corectitu-dine, permanent preocupat deasigurarea prestigiului monarhiei.

Câteva portrete creionate decătre diferite personalităţi ale vieţiipolitice şi culturale româneşti, rele-vante asupra personalităţii mareluiom de stat, exemplificăm înrândurile următoare.

„Era un om distant, rece, mân-dru, protocolar. […] El ducea oviaţă izolată, nu avea prieteni, nicifavoriţi sau favorite. Soţia sa,Elizabeta, mărturisea că «şi însomn el poartă coroana pe cap».Era meticulos şi exact în tot cefăcea, căutând să impună şicolaboratorilor săi acelaşi stil deactivitate. A continuat să seconsidere, până la sfârşitul vieţii,principe german […]”23

Rolul lui Carol în edificareaRomâniei moderne a fost conside-rabil pentru că, aşa cum a relevatI.G. Duca: „el avea tocmai însuşi-rile care ne lipseau nouă, românilor[...] Într-o ţară care n-avea noţiuneatimpului, regele Carol aduceasimţul exactităţii matematice [...].

Într-o ţară de aproximaţie în toate,el a adus conştiinciozitatea impusăpână la meticulozitatea germană,într-o ţară de zvâcnituri, de entu-ziasm violent şi de descurajare pri-pită sau cel puţin de rapidăplictiseală, el a adus o stăruinţănezdruncinată, liniştită şi regulatăca bătăile numeroaselor orologii ceumpleau apartamentele sale.Într-o ţară plină de nerăbdare şi deneastâmpăr, el a adus răbdareacare ştie să pregătească şi astâm-părul care ştie să-i menţină senină-tatea [...], într-o ţară cu mentalitateorientală, el a adus un spirit occi-dental în vremea tocmai când aceaţară se străduia să se avânte înmarea vâltoare a civilizaţiunii occi-dentale [...], într-o ţară care, dincauza vicisitudinilor ei istorice, nuera obişnuită cu planuri dinainte fă-cute şi bine definitivate, el a veniturmărind un scop precis, a făcut unprogram şi l-a îndeplinit întocmai".24

Carol I s-a dorit „un model derigoare şi ordine: exact ceea ce nuprea corespundea tradiţieiromâneşti. Prima lecţie pe care adat-o a fost aceea a punctualităţii.Boierii români nu cunoşteu încă vir-tuţile orei exacte: le-au aflat acumde la un cârmuitor german. Le-aluat totuşi ceva timp. Mai târziu,regele îşi amintea cum, în primeleluni după instaurarea sa, invita lamasă câte zece până ladouăsprezece persoane din toatepartidele politice şi mulţi militari, casă cunoască mai de aproape petoţi aceşti domni. Noţiunea timpuluiînsă nu era prea dezvoltată laBucureşti; adesea se întâmplă căoaspeţii nu-şi amintesc cu punctu-alitare ora stabilită şi prinţul trebuiasă se aşeze la masă fără dânşii.[...]Carol I a înţeles să fie un arbitrualfel, faţă de cei arbitraţi, la oînălţime care azi ar putea să parăexcesivă, dar care era, în fond,expresia unei politici necesare".25

„Veacul nostru nu cunoaşteprintre prinţii săi o figură mai sim-patică decât acest bărbat serios,tăcut, conştient de datoria lui,

ISTORIE, CULTURĂ

- 22 -

căreia toată puterea de a luptaîmpotriva norilor ce se grămădeautot mai greu în jurul lui i-a dat-onumai credinţa neclintită în putereabiruitoare a binelui în lume şiomenire; până când vălul s-asfâşiat, întâia oară din acelenenorocite zile în care turciinăpădeau cu hoardele lor,nenorocita ţară, răsări o rază desoare asupra acestui copil vitreg alpoliticei europene. Oricum, n-arenevoie de statui şi tablouri, caresă-i păstreze amintirea: mândria şijustificarea sunt faptele şi, îndistincţia şi nobila-i modestie adispreţuit totdeauna a ajunge înochii şi urechile mulţimii.”26

„Carol I era suveranul prin exce-lenţă, expresia puterii supreme: unsimbol personificat. Suveran estenumai regele: greşit dacă se între-buinţează pluralul: suveranii în locde majestăţile lor, deoarece reginanu e suverană. El era omul datoriei,lucrând fără patimă şi având învedere numai interesele ţării.N-avea prieteni şi prin urmare nicicamarilă sau partizani. Deşi dupăconstituţie regele domneşte fără aguverna, totuşi regele reuşea săimpună părerile sale în consiliile deminiştri ce regulat se ţineau sub asa preşedenţie, la Palat. [...]

Superb – în adevăratul înţeles alcuvântului, însumând şi nuanţa demarţial – apărea regele Carol Icând privea defilarea armatei înziua de 10 Mai, nemişcat şi impre-sionant pe calul său, alături de sta-tuia de bronz a vijeliosului MihaiViteazul.”27

„De statură mijlocie, de o ţinutămagistral stăpânită, sobru în ges-turi, măsurat în cuvinte, capabil dea da o demintate şi felului insufi-cient în care poseda limba românăşi care la un altul ar fi părut ridicule,pătrunzând, scormonind până însuflet, cu ochii mici albaştri foartemobile lângă linia de imperială de-ciziune a nasului de vultur, omulcare unea în el vechi datini de evmediu renan, mândria unei uşoaredescendenţe apropiate deNapoleon, prin bunica sa Ştefaniade Beauharnais, înfiată de genialulÎmpărat, şi un fel de ruralismromantic venit de la Muraţii al căreisânge îl avea tatăl său, era una dinacele personalităţi, mai mult dinvoinţa lor decât prin largul dar al luiDumnezeu, care pot să domine şio lume aşa de deosebită de a sacum era aceea a vechii Românii,căreia nu-i dădea decât ce voia,când voia şi cât voia.”28

La apusLa 27 septembrie/10 octombrie

1914, regele Carol I a murit laCastelul Peleş, la vârsta de 75 ani.De mai mulţi ani de zile, regele erasuferind cu inima. Uneori pentru ase trata pleca în lungi călătorii înafara ţării. În ultimii ani era tratat decătre medicul curţii, Ion Mamulea şiîncepuse să se simtă mai bine.E posibil ca presiunea exercitatăasupra organismului său, de cătreneutralitatea impusă României dela începerea Primului RăzboiMondial, împotriva voinţei sale caredorea ca urmare a tratatuluisemnat în anul 1883, să lupte ală-turi de Puterile Centrale, să-i fi fostfatală bătrânului rege.

Cu toată boala care îi măcinacorpul şi cu toate problemele com-plexe care-i chinuiau sufletul,regele a încercat să le suporte cutărie fără a lăsa să se vadă cevape chipul său ori în atitudinea sa.„În ultimii ani, când suferinţi fizicegrozave îl torturau, nimic nu apăreaîn afară la acela care ţinea săpăstreze, în orice împrejurare, re-galităţii atitudinea ei de o intangibilă

maiestate. În zilele de Zece Mai, încare-i plăcea să admire precizi-unea mişcărilor oştirii de la carenu-şi dezlipea privirea ascuţită,nimeni nu-şi dădea seama îndea-juns, nici medicul devotat care-iîngrijea pătimirea, ce crispaţie aultimelor resurse trupeşti îi trebuieacelui care, nemişcat pe calul derăzboi, asista năpădit de amintiriglorioase, la defilarea armatelorsale, veşnic întinerite. La botezulultimului copil al prinţilor moşteni-tori, în faţa vulgarului fiu, de uriaşeproporţii şi de rubicundă înfăţişare,al lui Wilhelm al II-lea, el mergea înfruntea tuturora, slăbit până lasuprimarea cărnii pe faţa întipărităde o sforţare eroică, târând greupiciorul ca unul care voia să moarăostaş.”29

Testamentul lui Carol I alcătuit înspiritul principiilor morale care i-aucălăuzit întrega viaţă, este unmodel de simplitate, modestie şi unexemplu de dragoste necondiţio-nată pentru poporul care l-a adop-tat şi pe care l-a respectat până lamoarte. Gânduri memorabile întâl-nim în paginile testamentului său,către poporul şi către urmaşii săi.

„Alcătuind acest testament, măgândesc înainte de toate la iubitulmeu popor, pentru care inima meaa bătut neîncetat şi care a avutdeplină încredere în mine. Viaţamea era aşa strâns legată deaceastă de Dumnezeu binecuvân-tată Ţară, că doresc să îi las, şidupă moartea mea, dovezi văditede adâncă simpatie şi de viulinteres pe care le-am avut pentrudânsa. Zi şi noapte m-am gândit lafericirea României, care a ajuns săocupe acum o poziţie vrednicăîntre statele europene; m-am silitca simţământul religios să fie ridi-cat şi dezvoltat în toate straturilesocietăţii şi ca fiecare să împli-nească datoria sa având ca ţintănumai interesele Statului.

Cu toate greutăţile pe care le-amîntâlnit, cu toate bănuielile cares-au ridicat, mai ales la începutulDomniei mele în contra mea,

ISTORIE, CULTURĂ

- 23 -

expunându-mă la atacurile cele mai violente, am păşitfără frică şi fără şovăire, înainte pe cale dreaptă,având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunulsimţ, al credinciosului meu popor. Înconjurat şi sprijinitde fruntaşii Ţării pentru care am avut totdeauna oadâncă recunoştinţă şi o vie afecţiune, am reuşit săridic la gurile Dunării şi pe Marea Neagră, un statînzestrat cu o bună armată şi cu mijloacele spre aputea menţine frumoasa sa poziţie şi realiza odatăînaltele sale aspiraţiuni.”30

Testamentul regelui Carol I stipula şi principiile salecălăuzitoare precum şi sensibile rânduri adresateoştirii: „Succesorul meu la tron primeşte o moştenirede care el va fi mândru şi pe care el o va cârmui; amtoată speranţa în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza:«Tot pentru ţară. Nimic pentru mine.» [...] Proniacerească a vrut ca să sfârşesc bogata mea viaţă, amtrăit şi mor cu deviza mea care străluceşte pe armeleRomâniei: «Nihil sine Deo». Doresc a fi îmbrăcat înuniforma de general (mică ţinută, cum am purtat-otoate zilele). Ca decoraţii de război numai SteauaRomâniei şi Crucea de Hohenzollern pe piept. [...]Coroana de oţel, făurită dintr-un tun de pe câmpul deluptă şi stropit cu sângele vitejilor mei ostaşi, trebuiesă fie depusă lângă mine, purtată până la cel din urmălocaş al meu şi readusă atunci la Palat. [...] Toatesteagurile care au fâlfâit pe câmpurile de bătaie, vor fipurtate înaintea şi în urma sicriului meu, ca semn căscumpa mea armată a jurat credinţă steagului său şişefului său suprem, care, prin voinţa lui Dumnezeu,nu mai este în mijlocul credincioşilor săi ostaşi.Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureşti,Focşani şi Galaţi, ridicate de mine ca un scut puternical vetrei strămoşeşti în timpuri de grele încercări decare cerul să păzească ţara. Trimit armatei mele, pecare am îngrijit-o cu dragoste şi cărei i-am închinattoată inima, cea din urmă salutare, rugând-o a-mipăstra o amintire caldă”.31

Regele Carol I va fi înmormântat, după şase zile,perioadă în care întregul popor îndoliat l-a jelit pemarele om, la Curtea de Argeş, în Biserica Episcopală,unde doi ani mai târziu va fi înmormântată şi iubita sasoţie, regina Elizabeta.

Din paginile periodicelor vremii, cât şi din memoriileunor contemporani, prezentăm pe scurt cronologiaevenimentelor petrecute în orele dinaintea morţiiregelui cât şi în cele şase zile în care ţara l-a plâns perege, până la coborârea sa în mormânt.

Ion Mamulea, medicul familiei regale mărturiseşte:„În cea din urmă seară a vieţii Regelui Carol am fostprimit, ca de obicei, către ora 10.30, în camera de dor-mit a Suveranilor din Castelul Peleş. Aveau amândoio expresiune mai liniştită. Convorbirea a ţinut până laora 11, când Suveranul îmi spuse: «Mă simt bine,puteţi să vă duceţi acasă.» Adormind, Regele s-a

odihnit liniştit până la ora 3.30 dimineaţa, când s-adeşteptat, trezind şi pe Regina. La dreapta sa, pe omăsuţă, se afla o cutie de argint, totdeauna plină cupesmeţi făcuţi în casă. A întins mâna luând un pesmetpe care l-a rupt în două, dând jumătate Reginei.Au mâncat pesmetul şi au readormit. La 5 dedimineaţă, Regina s-a deşteptat iar şi, privind peRege, a avut impresiunea că nu respira. Alarmându-se, a trimis după mine. Sosii către 5.30. Regele aveao faţă senină, uşor colorată, ochii închişi, pielea caldăîncă, expresiunea unui om care doarme adânc, fărăcea mai uşoară urmă de suferinţă. Constatai însă cudurere că nu mai respira, iar inima sa, care atâteastăpânise şi îndurase, încetase de a mai bate”.32

Ediţia specială a ziarului „Românul”, editat la Arad,la 3/16 octombrie 1914, relatează: „Suveranii dormiaula Castelul Peleş în acelaş dormitor. La ora 6dimineaţa s'a deşteptat regina. De obicei la aceastăoră se deşteaptă şi regele. Regina văzând că regalenu se deşteaptă şi că doarme foarte liniştit, nus'a îndurat să-i turbure somnul. Dar peste câtevaminute regina şopti: Carl! Carl! Şi neprimind nici unrăspuns, observând că regele nu se mişcă, se apropiede pat şi-l chiemă cu voce mai tare: Carl! Carl! Regele,care la cel mai mic sgomot din cameră se deştepta,tot nu răspunse. Atunci regina puse mâna pe capulregelui şi strigă disperată: Carl! Ţipătul reginei se auziîn celelalte camere şi când personalul intră în dormi-tor, găsi pe regină înghenunchiată, în nesimţire, lacăpătâiul suveranului. Corpul regelui era rece... ”.33

ISTORIE, CULTURĂ

- 24 -

Alexandru Tzigara-Samurcaş, bibliotecarulFundaţiei Carol I, istoric de artă, din 1905, director alMuzeului de Etnografie şi Artă Naţională, descrie înmemoriile sale, impactul pe care l-a avut asupraopiniei publice doliul casei regale a României:„Năpraznica veste a încetării din viaţă a regelui Carola înmărmurit întreaga suflare românească, trecând şidincolo de hotarele ţării” .

Ziarele vremii34 editate la Londra exprimă vii con-doleanţe cu ocazia morţii regelui Carol. „Times” într-unarticol de fond intitulat: „Un rege mare” descrie operaîntregii sale vieţi jertfită pentru dezvoltarea României.Face elogii diplomaţiei române în timpul războiuluibalcanic.

„Daily News” relevă că „armata română esteprobabil cea mai puternică în peninsulă, ceea ce artrebui să fie o puternică consideraţiune pentru Turcia”.

„Daily Cronicle” spune: „E cu putinţă, ca dupămoartea regelui Carol care s-ar fi opus la participareaRomâniei la război... bărbaţii de stat români să-şipoată schimba punctul de vedere”.

„Daily Mail” relatează: „Moartea regelui Carol esteun eveniment internaţional care poate atrage urmărigrave”. (Reuter).

Oficiosul „Narodni Prava” din Sofia relevă înaltelecalităţi ale regelui Carol, serviciile sale nepreţuitepentru ridicarea României şi declară că naţiuneabulgară întreagă împărtăşeşte durerea Curţii regale şinaţiunii române. Cu moartea regelui Carol Bulgariapierde pe un binefăcător al ei. Marele defunct pără-seşte ţara lui fericit că i-a asigurat prosperitatea. Asoci-indu-ne, zice ziarul, la doliul României, credem căamintirea luminoasă despre regele Carol în faţa căreiane închinăm profund va fi garanţia sincerităţii mutualeîntre naţiunea română şi cea bulgară. (Agenţia bulgară.)

Succesiunea evenimentelor de la Castelul Peleş afost următoarea: în ziua de 27 septembrie/10octombrie, s-au întocmit certificatul de deces şi unproces-verbal de constatare a trecerii regelui înnefiinţă, apoi Ferdinand i-a înmânat primului-ministrutestamentul lui Carol I. „Acest testament este scrisîntr-un caiet încă de mulţi ani, întrucât filele caietuluiîncepuseră să se îngălbenească. Testamentul estescris în întregime în româneşte de mâna MajestăţiiSale.”35 Brătianu a citit în şedinţă conţinutul testa-mentului (mai erau de faţă pe lângă Ferdinand, maimulte personalităţi ale vieţii politice româneşti).

La castel au venit doi doctori care au luat douămăşti de pe figura regelui şi care apoi l-au îmbălsă-mat. După îmbălsămare, corpul Majestăţii Sale a fostîmbrăcat cu obişnuita uniformă de general cu toatedecoraţiile şi a fost aşezat culcat pe o canapea dincamera sa de lucru, pe care obişnuia să se odih-nească. După ce a fost astfel aşezat, a fost anunţatăregina Elizabeta că poate veni să-l vadă. Corpul

Majestăţii Sale a fost lăsat pe canapea până la orele11.00, când unul din doctori l-a pus într-un coşciug destejar care a fost făcut provizoriu.36

În ziua de de 28 septembrie/11 octombrie, noulrege, Ferdinand a depus jurământul. Datorită războiu-lui, acesta a fost depus mai devreme, întrucât ţaraavea nevoie grabnică de un nou rege legitim.37

Luni 29 septembrie/12 octombrie, după un serviciureligios oficiat de stareţul Mănăstirii Sinaia, „sicriul destejar, îmbrăcat în catifea purpurie, e acoperit cucapacul, peste care se aşează chipiul Regelui.Membrii Casei Militare ridică sicriul pe umeri. RegeleFerdinand şi Principele Carol ajută şi sicriul e scoborâtpe scară. Afară e un afet de tun din Regimentul 19Artilerie, îndoliat, tras de şase cai, şi având în spatepajura ţării. Trompeţii sună, dând onorurile pentruRege. Două steaguri zdrenţuite – glorioase amintiri dinlupta în urma căreia Plevna a căzut – se alătură lângăafet. O companie de vânători dă onorurile Regelui.

Sicriul e aşezat pe afet şi apoi acoperit cupânza steagului care a fluturat până acum deasupraCastelului Peleş. Cortegiul se pune în mişcare. [...]Sicriul e urmat pe jos de Regele Ferdinand, care areîn dreapta pe principele Carol, iar în stânga peprincipele Nicolae. Vin apoi cei doi camerieri aiRegelui defunct, miniştrii şi un public nenumărat venitdin toate comunele învecinate.

Generalul Robescu duce, în fruntea cortegiului,spada Regelui, generalul Perticari, coroana de oţel,iar generalul Iarca,38 cele două bastoane de mareşal.Cortegiul e încheiat de Batalionul 2 Vânători,comandat de domnul colonel Dabija.”39

În aceiaşi zi, sicriul este îmbarcat în tren şi în jur deora 15, vagonul mortuar ajunge în Gara Mogoşoaia,unde este aşteptat de cler, oficialităţi, armată şioameni din popor.

După un scurt serviciu religios, cortegiul funerar seîndreaptă spre Palatul Regal. În spatele afetuluimergeau regele Ferdinand I, încadrat de pricipii Carolşi Nicolae, iar în urma lor, calul Triade, care aparţinuseregelui mort, dus de dârlogi de colonelul Baranga. Petraseu, armata dădea onorul, iar mulţimea îndureratăprivea şi saluta în tăcere.

La Palat, sicriul regelui a fost aşezat în SalaTronului şi apoi a fost deschis. Patru colonei stăteaude gardă la căpătâiul regelui. Spada, coroana regală,drapelele de luptă care fuseseră purtate cu mândriela Plevna, Rahova şi Vidin erau toate acolo.

Seara s-a oficiat o o slujbă în rit catolic, întrucâtregele a fost toată viaţa catolic.

Marţi, 30 septembrie/13 octombrie şi miercuri,1octombrie/14 octombrie stil nou, Sala Tronului estedeschisă publicului. Numeroşi supuşi, din toateclasele sociale, vin să-l vadă şi să-şi ia rămas bun dela Maiestatea Sa. Armata a fost scoasă din cazărmi

ISTORIE, CULTURĂ

- 25 -

pentru a menţine ordinea în mulţimea care veneapuhoi.40

Joi, 2 octombrie, este ziua despărţirii definitive. Încăde dimineaţă, de la ora 7.00, sicriul a fost închis decătre doctorul Minovici în prezenţa regelui şi a primu-lui-ministru. În următoarele ore s-a oficiat serviciulreligios catolic de către arhiepiscopul Netzhammer.

La ora 8.30 este adus în curtea Palatului, în faţascării, afetul de tun tras de şase cai negri, neînvăluiţi,conduşi de lachei. Partea de sus a afetului esteîmbrăcată în purpură, iar ţeava tunului, într-un steagtricolor îndoliat.

La 9.30, are loc un nou ceremonial religios, apoisicriul a fost ridicat de foştii aghiotanţi regali şi coborâtpe scări. „La capătul scării, M.S. Regele Ferdinand şiPrincipele moştenitor, au dat onorul”. Tunurile începsă tragă din toate forturile Capitalei şi de la PirotehniaArmatei. „Muzica, clopotele, tunurile formează,amestecate, o melodie superbă în cinstea omului carea ştiut să-şi ritmeze viaţa după armonia lui ideală...Într-o tăcere desăvârşită, cortegiul se formează înmodul următor: într-o trăsură pleacă prefectul poliţieicapitalei; un escadron din regimentul de escortă;corurile seminarelor; mitropoliţii, episcopii şi arhiereii,în trăsuri şi un mare număr de preoţi pe jos; veteraniidin Campania 1877-1878; drapelele regimentelor careau luat parte în războiul de la 1877-1878; sabia regeluiCarol, purtată de generalul Al. Iarca, asistat degeneralii Gh. Burghele şi Gh. Bogdan, cu sabia trasă;coroana regală, purtată de generalul Ion Culcer,asistat de generalul Mihail Aslan şi de contraamiralulSebastian Eustaţiu, cu sabia trasă; carul mortuar, aicărui cai sunt conduşi de dârlogi de şase căpitani;

cordoanele carului mortuar sunt ţinute de domnii Ion[I.C.] Brătianu, prim-ministru, B. Missir, preşedinteleSenatului, M. Ferechide, preşedintele Camerei şiGh. N. Bagdat, primul preşedinte al Curţii de Casaţie.

Alături de purtătorii cordoanelor, merg generaliiC. Coandă (tatăl savantului Henri Coandă – n.a.),Vasile Zottu, Constantin Hârjeu şi Alexandru Averescu.Pe de lături merg toţi ceilalţi generali de divizie,precum şi casa militară a regelui defunct. Imediatîn urma carului mortuar vin M.S. Regele Ferdinand,în uniformă de general de cavalerie şi AA.LL.RR.Principii Carol şi Nicolae.”41

Cortegiul s-a deplasat pe pe drumul cel mai scurt,Piaţa Carol – Calea Victoriei – Calea Griviţei – Gara deNord, urmând apoi, ca trenul mortuar, să plece spreCurtea de Argeş.

La ora 10.30 s-a ajuns la gară. Sicriul, coborât depe afetul de tun, a fost purtat de patru generali. Un nouserviciu religios ortodox are loc şi, la 11.03, trenul aplecat din Gara de Nord, în sunetele imnului regal şisalutat de tunurile fortului Chitila. Pe traseu, gărileerau îndoliate şi luate cu asalt de sute de oameni, înaşteptarea trenului mortuar.

„În Curtea de Argeş doliul este general, totparcursul a fost pavoazat şi aşternut cu nisip. De peacum orăşelul este arhiplin. Pe lângă divizionul deartilerie de munte din localitate, au mai sosit patruregimente de infanterie şi unul de artilerie. Lumeasoseşte din toate părţile. [...] Mulţi dintre cei sosiţi s-auîncartiruit prin comunele învecinate.”

Trenul mortuar a ajuns la ora 15.00. Cerul eraacoperit de nori, dar nu a plouat. Se aud trompete,clopote, lovituri de tun. Printre cei care au purtat sicriul

ISTORIE, CULTURĂ

- 26 -

se afla, de data aceasta, şi primul-ministru IonelBrătianu, Cortegiul a străbătut strada Negru Vodă şibulevardul Carol I, până la mănăstire, unde sub unbaldachin de piatră, e un catafalc, înconjurat de flori.Sub acest baldachin s-a ţinut slujba principală.

La ora 16.40, corpul regelui a fost depus în cripta,care se afla în partea dreaptă, lângă mormintelevoievodului ctitor Neagoe Basarab şi al soţiei saleDespina. Un ultim salut al artileriei a început cutunurile – aduse special de la Bucureşti – care, în1877, au tras prima salvă peste Dunăre, la Calafat.42

Note:

1. Cezar Petrescu, Cei trei regi, Editura R.A.I., Bucureşti,199?, p. 64;

2. Valentin Hossu Longin, Monarhia românească, EdituraLitera, Bucureşti, 1994, p. 36;

3. Ioan Scurtu, Marian Curculescu, Constantin Dincă,Aurel Constantin Soare, Istoria Românilor din cele mai vechitimpuri şi până astăzi, Editura Petrion, Bucureşti, p. 107;

4. Valentin Hossu Longin, Op.cit., p. 14;5. Nicolae Iorga, Supt trei regi, Editura PRO, Braşov, 1999,

p. 5; Istoria poporului român, coord. Andrei Oţetea, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 280; Dinu G. Giurescu, Istoriailustrată a românilor, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981;

6. Avansat la gradul de căpitan de cavalerie în jurul dateide 1 aprilie 1866;

7. Boris Crăciun, Regii şi reginele României. O istorieilustrată a Casei Regale, Editura Porţile Orientului, Iaşi,1996, p. 20;

8. Ibidem, p. 22;9. Sorin Mitu (coord.), Nicolae Bocşan, Toader Nicoară,

Vasile Vese, Manual multifuncţional de istorie modernă aRomâniei, Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 1998,p. 94;

10. Hotărârile adunărilor ad-hoc (1857), apud ValentinHossu Longin, op.cit., p. 11;

11. George Bengescu, Carmen Sylva. Viaţa RegineiElisabeta, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 1996, p. 9;

12. Care fusese convocată încă de la 10 martie 1866şi unde puterile garante vor susţine desfacere unirii şirespingerea alegerii pe tronul României a unui prinţ străin;

13. *** Memoriile regelui Carol I al României (de un martorocular), vol. I , Editura Erc Press, Bucureşti, 2011, p. 16;

14. Locotenenţa domnească alcătuită din Lascăr Catargiu,Nicolae Golescu şi colonelul Haralambie, şi guvernulprovizoriu condus de Ion Ghica, care va prelua puterea peperioada de vacantă a tronului;

15. Alegerile pentru Adunarea Constituantă au avut loc la28 aprilie/10 mai 1866;

16. *** Memoriile regelui Carol I al României (de un martorocular), vol. I, p. 42;

17. Ibidem, p. 15;18. Valentin Hossu Longin, Op.cit., p. 16;19. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului

român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997,p. 238;

20. Sorin Mitu (coord.), Nicolae Bocşan, Toader Nicoară,Vasile Vese, Op.cit., p. 112;

21. Prin „pactul de familie” din 18 mai 1881, când a fostproclamat moştenitor la tronul României prinţul Ferdinandde Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul de frate al regeluiCarol I;

22. Gheorghe Nicolae Căzan, Şerban Rădulescu-Zoner,România şi Tripla Alianţă 1878-1914, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 59;

23. Scurtu Ioan, Regele Ferdinand. Activitatea politică,Editura Garamond, Bucureşti, 1995, apud Boris Crăciun,Op.cit., p. 49;

24. Portret făcut regelui în amintirile politice a lui I.G.Duca,apud Florin Constantiniu, Op.cit., p. 238;

25. Lucian Boia, De ce este România altfel?, Editura,Humanitas, Bucureşti, 2013, p. 56-58;

26. *** Memoriile regelui Carol I al României (de unmartor ocular), vol. I , p. 6;

27. Al. Tzigara-Samurcaş, Memorii, vol. 2, Editura Grai şiSuflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1999, p. 82-83;

28. Nicolae Iorga, Op.cit., p. 5;29. Ibidem, p. 4-5;30. Testamentul regelui Carol I în Monitorul Oficial, 147

bis din 29 septembrie 1914, Partea Oficială p. 7021-7026,apud Casa regală a României în cronicile „neoficiale” ale„Monitorului Oficial” 1914-1924, coord. c-dor. dr. MarianMoşneagu, lt.col. dr. Petrişor Florea, Editura CentruluiTehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2010, p. 25; BorisCrăciun, Op.cit., p. 62; Românul, Ediţie specială,3 octombrie v./16 octombrie n. 1914;

31. Alexandru Tzigara-Samurcaş, Op.cit., p. 71-72;32. Idem, Din viaţa Regelui Carol I. Mărturii contimporane

şi documente inedite, Monitorul Oficial şi ImprimeriileStatului, Bucureşti, 1939; Românul, 30 septembrie v./13octombrie n., 1914; Românul, Ediţie specială, 3 octombriev./16 octombrie n. 1914;

33. Alexandru Tzigara-Samurcaş, Memorii , vol. 2, p. 82-83;

34. Românul, 5 octombrie v./18 octombrie n. 1914;35. Universul, 29 septembrie v./12 octombrie n. 1914;36. Ibidem;37. Românul, Ediţie specială, 3 octombrie v./16 octombrie

n. 1914;38. Generalul Alexandru Iarca (n. 1853, Ojasca, Buzău -

d.1929, Buzău) a fost unul dintre cei mai reputaţi gânditorimilitari ai vremii, care, adept al ofensivei, al unei apărărieminamente active, autor, între altele, al studiului Câtevapoveţe despre conducerea războiului. Problema strategicădin 1913 (1914), în care desprindea importanţa superiorităţiimorale, de instrucţiune, de educaţie civică, de organizaţiunesocială şi, deasupra tuturor acestora, trebuie să ţinema avea un ideal mare. (Pagini din gândirea militarăuniversală, vol. 3, Editura Militară, Bucureşti, 1988, p. 381-382.). Fost elev al Seminarului teologic al Episcopiei Buzău-lui, trecut în rezervă în 1914, autor al unui volum intitulatMemorialul meu, Librăria şi Tipografia Ioan Călinescu,Buzău,1922;

39. Universul, 1 octombrie v./14 octombrie n. 1914;40. Ibidem, 2 octombrie v./15 octombrie n.1914;41. Ibidem, 4 octombrie 1914 v./17 octombrie n. 1914;42. Ibidem.

ISTORIE, CULTURĂ

- 27 -

Anul 1916 se încheia în ceea ce priveşte statulromân şi armata sa cu preţul amputării teritoriului şi aocupaţiei militare a centralilor, respectiv cu peste250.000 de oameni pieriţi şi a unui imens material derăzboi, estimat la 280 mii de puşti şi peste 450 debaterii artilerie pierdute.1 La toate acestea trebuieamintit amplul exod al autorităţilor politice şi militarepe teritoriul Moldovei – dealtfel, unicul spaţiu româ-nesc rămas neocupat la acea dată. În aceste condiţiiextrem de dificile pentru statalitatea românească, îşiare originea leganda care se va crea şi construi în jurulpersonalităţii generalului Alexandru Averescu.2

Printr-un efort considerabil, financiar, logistic şi desusţinere, s-a procedat la începutul anului 1917, întrelunile ianuarie – aprilie la refacerea armatei române şia capacităţii sale militare, în vederea încleştărilor carevor avea loc în decursul acestui an. Pierderea bătălieipentru Capitală, (Bătălia de pe Argeş-Neajlov) văzutăca un ultim şi disperat efort al Marelui Cartier Generalromân privind înclinarea balanţei strategice înfavoarea sa, a accentuat conflictul dintre generaliiAlexandru Averescu şi Constantin Prezan. Cel dintâicriticând în mod vehement acţiunea militară de peArgeş-Neajlov văzută în accepţiunea sa ca operădezastroasă a lui Constantin Prezan, situat în influenţapolitică a liberalilor respectiv sub cea a MisiuniiFranceze. Era răspunsul dat criticilor care i-au fostaduse de şeful Statului Major General, privitor laeşuarea Manevrei de la Flămânda.3 De asemeneaexistau vii polemici între Averescu şi generalulBerhelot – şeful misiunii militare franceze, privind pro-cedurile de refacere ale armatei. Pe 1 ianuarie 1917prin Înalt Ordin regal, Ferdinand I îl înaintează peAlexandru Averescu la gradul de general de armată,reconfirmându-l în fruntea Armatei a II-a române.4 Înretragerea generală către sudul Moldovei, merităsublinate eforturile de coordonare întreprinse degeneralul Averescu pentru ca pierderile suferite să fiecât mai reduse, trupele acestei armate, deplasându-se prin luptă şi în permanent contact cu avangărzileinamice, fără a suferi pierderi considerabile. Aspectulacesta evidenţia încă odată, capacitatea generaluluide a coordona eficient armate şi corpuri de armate.

Prin pilda propriului exemplu, generalul Averescu aştiut să insufle întregii Armate a II-a încrederea înforţele proprii. Retragerea fiind făcută exemplar,Armata a II-a fiind practic axul care a permis translaţiacelorlalte trupe române, către noile aliniamentedesfăşurate pe axa nord-sud, respectiv, nord-est.Făcând referinţă la modul cum a fost organizată şidesfăşurată această retragere, Nicolae Iorga, obiectivîn aprecieri, deşi e cunoscută animozitatea dintre ceidoi, sublinia: […] „numai simţul de ordine, puterii de aimpune disciplina, a generalului Averescu, căruia dela sine îi revenise acum conducerea supremă, i se da-toreşte că descinderea de pe înălţimi a micilor pachetede oaste, nu s-a făcut în desordinea, la capătul căreiae, fireşte, depunerea armelor; ci că din aceste pârâierăsleţe s-a putut face din nou o armată, capabilă, nunumai de retragere rânduită către Moldova dar şi de

ISTORIE, CULTURĂ

- 28 -

Activitatea generaluluiAlexandru Averescu, în perioada

decembrie 1916 – iulie 1917--------------------- Elev Daniel Stînă, îndrumător, profesor drd. Dragoş Curelea,

Liceul Tehnologic ,,Avram Iancu” Sibiu

a da o mare bătălie în câmp deschis, - singura de fapt,de la începutul războiului”.5 Însuşi generalul Averescunota: Numai retragere şi iar retragere şi toate întimpul nopţii. Sunt acum trei nopţi de când trupelemele nu au dormit! Am fost astăzi de m-am fotografiatca amintire de pe hotarul dintre Muntenia şi Moldova.Oare când îl voi retrece înapoi?6 Ocuparea Brăilei la27 decembrie 1916, atingerea aliniamentului pe râulSiret de către armatele centralilor, respectiv angajărilemilitare sângeroase de pe râurile Milcov şi Putna, aupermis o stabilizare a frontului în sudul Moldovei.Tactic vorbind, stabilizarea aceasta a liniei frontului afost fundamentată pe convergenţa a cel puţin doifactori şi anume: sosirea în marş a unor divizii ruseşti,care au ocupat punctele fortificate dintre Moldova şiMuntenia, respectiv, iarna acelui an, extrem degeroasă, cauze care au făcut practic imposibilă oricedesfăşurare ofensivă de mare amploare. Înaintareadispozitivului militar al centralilor către sudul Moldovei,permite acestora ocuparea oraşului Focşani pe7 ianuarie 1917, însă avansările armatelor adverseeste stopată pe 18 ianuarie în încleştarea de pe râulPralea. Pe 20 ianuarie ambele tabere militare anga-jate în încleştare s-au îngropat în tranşee, pe întregulaliniament pornit de la Carpaţi, la râurile Şuşiţa şi Siret,respectiv la Dunăre şi Mare.7 Contextul general întabăra română era sumbru, datorită în principalretragerii, a pierderii unei bune părţi a teritoriului statal,a unui număr enorm de vieţi jertfite pe front, a uneimari aglomerări de populaţie nemaiîntâlnit pe teritoriulMoldovei. Exodul refugiaţilor din calea armatelorcentralilor a generat noi dimensiuni de tragism şidurere la începutul lui 1917. La toate acestea se adău-gau conflictele politice interne dintre conservatori şiliberali, respectiv animozităţile, nu puţine şi intenscultivate, între marii comandanţi ai armatei române,notorii în epocă fiind inamiciţia dintre Averescu şiPrezan, pe deoparte, respectiv dintre comandantulArmatei a II-a române şi Şeful Misiunii Militarefranceze în România, pe de alta.8 Reorganizareaarmatei române, a fost un nou subiect care i-a permisgeneralului Alexandru Averescu să critice acţiuneaMarelui Cartier General de refacere a Armatei a I-asub atenta supraveghere a ofiţerilor francezi.Comparativ, la Armata a II-a, procesul de refacere sefăcea subcontrol românesc în total dezacord cuviziunea generalului Henri Mathias Berthelot. Aspectcare, desigur l-a contrariat pe înaltul oaspete aliat.

Fără dubii demersul început de generalul român apermis refacerea unităţilor pe care acesta le comanda.Este important de subliniat, acestea se aflau în liniaîntâi, dispunând de condiţii de trai şi acţiune mult maibune, comparativ cu forţele militare din interior, dupăun sistem original şi pus în aplicare de general.9

Situaţia era tot mai complexă în primele luni ale

anului 1917, odată cu izbucnirea Revoluţiei din Rusia,odată cu acţiunea agitatorilor inclusiv în cadrulunităţilor militare ruseşti de pe frontul din sudulMoldovei. Apare acum un moment general de des-cumpănire şi descurajare în cadrul Armatei a II-a deteama unei eventuale părăsiri a Moldovei de cătrearmatele ruseşti şi a unei eventuale semnării a unuiacord separat de pace între Rusia şi Puterile Centrale.Ferm, bun organizator, mereu printre oameni, gene-ralul şi-a pregătit armata, moral, tactic, dar şi cadotare, în vederea declanşării marilor confruntări careaveau să schimbe situaţia strategică de pe frontulromânesc. A purtat discuţii cu Petre P. Carp, căruia îisolicita ca în eventualitatea constituirii unui guvern pecare liderul conservator să-l prezideze, să rezervePortofoliul Războiului pentru el. Interceptarea de cătreSiguranţă a scrisorii dintre general şi omul politicrămas în Bucureştiul ocupat de centrali, a fost folositădrept dovadă a trădării generalului, în acest sens elfiind acuzat chiar de şeful misiunii franceze înRomânia, deşi Ion I.C. Brătianu ceruse discreţiegeneralului francez privitor la această chestiune.Oricum copia şi, fără îndoială, şi originalul dispar dindiscuţie chiar în aceeaşi zi, întrucât Averescu con-ducea cu succes o retragere tactică desfăşurată încondiţii deosebit de dificile.10 De asemenea merită săevidenţiem aici întâlnirile avute cu ataşatul militar alItaliei, colonelul Ferigo şi cu principele Barbu Ştirbey.Principele propunându-i generalului să preia conduce-rea unui guvern format din militari. Generalul se aratăonorat de această propunere, convenindu-i aceastăperspectivă care-i permitea să să-l îndepărteze de laşefia Consiliului de Miniştri pe vechiul său inamic,liderul liberal Ion I.C. Brătianu, văzând în aceasta şi omodalitate de plată a umilinţelor la care fusese supusîn decursul anului 1916 de către liderul liberal. Totuşiatent fiind, nu se lasă atras în lupta politică, văzând înaceste propuneri doar manevre menite să-l înlăturedefinitiv prin discreditare. Prudenţa politică, bunaorganizare a refacerii Armatei a II-a, fermitatea în re-laţiile cu aliaţii ruşi şi francezi, intransigenţa manifes-tată în cazul Sturdza-Crăiniceanu, permit RegeluiFerdinand I să-i confere generalului prin Înalt DecretRegal nr. 247 din 22 a III-a 1917 Ordinul MihaiViteazul, Clasa a III-a pentru bravura şi curajul cu carea condus operaţiunile militare ale Armatei a II-aromâne.11 Se apropia astfel momentul bătăliei de laMărăşti, dealtfel una dintre cele mai ample încleştăride trupe care a avut loc pe frontul românesc şimoment de apogeu militar al generalului AlexandruAverescu. În Notiţele sale, generalul descrie perioadapremergătoare bătăliei,12 din care reiese încredereasa în capacitatea de luptă a soldatului român, înmotivarea acestuia, de asemenea este subliniatăîncrederea soldaţilor în capacitatea de conducere a

ISTORIE, CULTURĂ

- 29 -

generalului şi încrederea că pot lupta acum, cu realisorţi de izbândă cu armatele Puterilor Centrale. Înprimele zile ale lunii iulie 1917, pe baza planului decampanie elaborat încă din mai de către ÎnaltulComandament Româno-Rus, s-au definitivat şi trans-mis Armatelor I şi II române instrucţiunile necesare învederea deschiderii ofensivei în stânsă legătură cuArmata a IV şi a IX rusă şi punând în aplicaţie Ordinulde Operaţii nr. 1638.13 În aceste condiţii, Armata I-atrebuia să declanşeze ofensiva în zona Nămoloasa,până la depăşirea râului Putna, urmând mai apoi ofen-siva Armatei a II-a condusă de generalul AlexandruAverescu spre Râmnicu Sărat pentru a se facejoncţiunea cu Armata I-a. Între 9 – 10 iulie 1917 larăsărit de Mărăşti aflăm în poziţie de luptă diviziileArmatei a II-a formate din Corpul I şi II Armată încontact sporadic cu unităţi de infanterie din Armata aI-a Austro-Ungară. Pe aliniamentele din preajmasatului Mărăşti pe direcţia de front a Armatei a II-aromâne către Poiana Încărcătoare-Răcoasa se aflaufaţă în faţă Grupul de forţe Gerock şi aripa dreaptă aArmatei a I-a Austro-Ungare, respectiv Armata a II-aromână. Punerea în aplicare a Ordinului de Operaţiinr 1638, era extrem de dificilă în condiţiile din teren,grupul de forţe Gerock, ocupând poziţii tactice net fa-vorabile, bine organizate şi eşalonate în adâncime,centre și puncte de rezistenţă, cazemate întărite, oreţea de tranşee consolidate şi reţele pe zeci dekilometri de sârmă ghimpată, totul aflându-se îndispunere concentrică, amenajate de la început săreziste unei ofensive şi chiar încercuirii şi asaltului.14

Dotarea de luptă a Armatei a II-a, nu permiteau

acesteia să rupă defensiva inamică pe întregul frontadvers, acesta fiind întins pe o lungime de 35 dekilometri în zona Mărăşti. Componenţa forţelor aflatefaţă în faţă era următoarea:

○ Armata a II-a română condusă de generalulAlexandru Averescu era dispusă pe două eşaloaneordonate în adâncime.

− Eşalonul 1 format din: Corpul 4 Armată, condusde generalul Gheorghe Văleanu.○ Acest corp de armată se compunea din: Divizia

8 Infanterie şi Brigada 11 din Divizia 6 Infanterie. Înrezerva eşalonului 1 intrau: Divizia 6 Infanterie maipuţin Brigada 11; Regimentul 10 Vânători şi Batalionuloperativ 3 provenit din Regimentul 24 Infanterie;Corpul 2 Armată comandat de generalul ArthurVăitoianu compus din Diviziile 6 şi 3 Infanterie

− Eşalonul 2 se alcătuia în adâncime dinurmătoarele unităţi militare: Divizia 1 Infanterie, 2divizioane de artilerie montană, 1 Divizion de artileriegrea şi 7 baterii de tunuri şi obuziere.15

○ Grupul de forţe Gerock format din: Grupulgeneral Ruiz constituit din două divizii, una de

infanterie şi una de cavalerie, Grupul 8 Armatăformat din Brigada 8 de Munte Austro-Ungară,1 Brigadă de Cavalerie şi două divizii de infanterie laaceste forţe sau mai ataşat două batalioane deinfanterie. Rezerva se forma din toate regimenteleDiviziei 7 Cavalerie Austro-Ungară.

Întregul dispozitiv militar al Armatei a II-a concen-trat în zonă în preziua declanşării Bătăliei de la Mărăştise ridica la 56 batalioane de infanterie având în dotare448 mitraliere, 14 escadroane de cavalerie, 228 guri

ISTORIE, CULTURĂ

- 30 -

de foc de diferite calibre. Acestor forţe se adăugau21 de avioane pentru recunoaştere în teritoriul inamic.Grupul Gerock totaliza în zonă 28 batalioane de in-fanterie, 36 escadroane de cavalerie şi 142 guri defoc, ocupând poziţii defensive bune. Infanteria cen-tralilor avea la dispoziţie 252 mitraliere.16 Demn deremarcat este şi un alt aspect în primăvara şi varaanului 1917, în spaţiul care mai rămăsese Românieise afla una dintre cele mai mari concentrări de forţedin primul război mondial. Este suficient să amintim căîn Moldova se aflau 9 armate, 80 divizii de infanterie,19 divizii de cavalerie, 936 baterii de artilerie. Efec-tivele umane se ridicau la 800.000 militari combatanţişi un milion de oameni în rezervă iar lungimea frontu-lui românesc totaliza 1200 kilometrii fiind cel mai lungfront din Europa, depăşind chiar lungimea frontuluirusesc dintre marea Baltică și sudul Moldovei.17

Respectând principiul concentrării forţelor principalepe direcţia de izbire şi efort, Averescu a realizat unraport tactic de forţe net favorabil armatei române.Discrepanţa forţelor în zona Mărăşti era dată de ra-portul de 4/1 în favoarea infanteriei române, 1,4 / 1 eraraportul pentru artilerie şi 2/1 pe escadroanele decavalerie. În comparaţie cu anul 1916, Armata a II-adispunea cu de trei ori mai mult armament automatdecât adversarul.18 Prin Ordinul de Zi, generalulAverescu, sublinia în ajunul bătăliei, adresându-sesoldaţilor următoarele: „[ … ] Nici asprimea timpului deiarnă, nici grozăviile boalelor care ne-au bântuit, nicilipsurile de tot felul ce aţi îndurat, nici oboselilesupraomeneşti la care aţi fost supuşi nu v-au pututclinti din datoria sfântă de apărători ai ţării aflate înprimejdie”.19 Aceste cuvinte veneau în încurajarea multîncercatei Armatei a II-a române după primirea Înaltu-lui Ordin de Zi pentru aceasta emis de RegeleFerdinand I pe data de 20 iulie 1917, în care, printrealtele suveranul menţiona: „[ … ] mult aşteptata zi asosit; după luni de repaos şi refacere, iarăşi puteţiarăta duşmanului vitejia românească a străbunilornoştri. S-a dat ordinul de ofensivă pentru întregul frontşi împreună cu frontul nostru celelalte fronturi vor pornila atac. Ochii tuturor sunt aţintiţi asupra voastră, învitejia voastră toată suflarea românească şi-a pusnădejdea şi credinţa nestrămutată de victorie…Arătaţi-vă demni de această încredere, porniţi la luptăcu braţul oţelit, purtaţi drapelul înainte, alungaţi peduşman de pe pământul strămoşesc”.20

Şi astfel începea încleştarea Mărăştiului, ofensivăa armatei române desfăşurate în două etape: perioadade pregătire, susţinută între 20 – 21 iulie, printr-un pu-ternic foc de artilerie, perioada propriu-zisă a ofensivei,desfăşurată în perioada 22 iulie – 1 august, carecunoaşte în desfăşurare două faze. În perioada 21 –22 iulie, generalul Gerock se plângea Marelui CartierGeneral Aliat, în persoană arhiducelui Iosif de

superioritatea artileriei şi a aviaţiei române.21 În searazilei de 21 iulie 1917 au fost trimise mici grupe pentrucercetarea efectelor pregătirii de artilerei. Conformraporturilor înaintate generalului Averescu, efectelepregătirii au fost un număr de 12 breşe în sistemuldefensiv al poziţiei duşmane. Aceleaşi raportări parvingeneralului şi din partea escadrei aeriene. Pe fondulacestor raporturi, este decisă pentru a doua zi,declanşarea atacului general. Imediat după miezulnopţii de 21 spre 22, regimentele române părăsesctranşeele şi se îndreaptă spre poziţiile inamice. Laorele 3 45 avangărzile de infanterie române ajung lamai puţin de 150 m de linia inamică.22 În dimineaţazilei de 22 iulie, pe direcţia loviturii principale a Armateia II-a române, sunt concentrate forţele ofensive peeşaloane, în strânsă legătură cu Armata a IV-arusească situată la flancul drept al generaluluiAverescu. Prin curaj, vitejie şi o anume doză denebunie, regimentele componente ale Diviziei 3 deInfanterie române au rupt, acţionând cu un elan denestăvilit, încă de la primele ore ale dimineţii primapoziţie fortificată a centralilor, silind replierea dispozi-tivului advers să se replieze la sud-vest de râulŞuşiţa.23 Sunt înregistrate pierderi masive în jurulorelor 1600, aspect care sileşte o repliere a Diviziei3 pe poziţiile de plecare.24 Generalul Averescuconsemna situaţia în Notiţele sale: […] „ fix la 4 ammers la observator, era întuneric, dar partea stângă asectorului de atac era luminată de satul Mărăşti înflăcări. Exploziile proiectilelor noastre luminau şiacopereau întregul sector de atac … spectacol măreţ,peste măsură de impresionant, s-a ajuns la luptecorp-la-corp. Din toate părţile rapoartele sunt favora-bile, soldaţii noştri pătrund în poziţia inamicului şiîncep curăţirea şanţurilor, la ora 8 00 întreaga poziţieeste a noastră, … duşmanul se retrage, mai ales lacentru în dezordine, încep a se aduna prizonierinumeroşi. Se raportează capturarea de tunuri”.25

Ordinul general de asalt pe toată Armata a II-a afost dat pe 24 iulie, având nr. 1904 şi a fost pus înaplicare cu dimineaţa aceleiaşi zile la orele 400.26

Atacul este descris amănunţit şi elogios prezentat înpaginile cotidianului România din 31 iulie 1917 „a fostca o lovitură de trăznet, nu-i mai putea opri nimic.Demult aşteptaseră ei ora aceasta. Făcuseră cel dinurmă legământ cu inima lor şi se duceau senini lajertfă. Veneau ameninţător valurile Regimentelor 2Vânători şi 4 Dorobanţi-Argeş… şi dintr-o dată lovituraaceasta bruscă a infanteriei noastre dezlănţui cafurtuna panică în rândurile vrăjmaşului”.27 Efortul con-jugat al acestor două regimente a zdrobit punctul derezistenţă de pe dealul Mărăşti, creând prin presiunealor cea dintâi spărtură în frontul Diviziei 218 Infanteriegermană. Obiectivul atins de cele două mari unităţiromâne a fost lichidarea punctelor de rezistenţă şi

ISTORIE, CULTURĂ

- 31 -

anihilarea duşmanului din a doua linie de fortificaţiiaflată pe dealul Teiş. Ocuparea poziţiei adverse de pedealul Teiş, a silit dispozitivul militar advers să seretragă pentru a nu risca o încercuire. Pentru curajul şipriceperea lor tactică în executarea misiunilor de luptă,comandanţii celor două regimente, locotenent-colonelul Constantin Calotescu şi locotenent-colonelulMihai Butescu, li s-a conferit prin Înalt Decret Regal,Ordinul „Mihai Vitezul”, clasa a III-a.28

De asemenea trebuie evidenţiat faptul că Mărăştiula fost martorul mut al pildelor de vitejie şi abnegaţie asoldaţilor din Regimentele 22 Infanterie Dâmboviţa,care au forţat prin efortul depus de Batalioanele 3 şi 4ocuparea cotei Mărăşti şi a dealurilor limitrofe aces-teia. La sud de Mărăşti s-a evidenţiat acţiunea Regi-mentului 30 Dorobanţi-Muscel, care prin acţiuni de tipcorp-la-corp a zdrobit a doua linie defensivă şi centrulde rezistenţă advers, respectiv statul-major al divizieigermane de pe dealul Mânăstioara. Pe fondul ofen-sivei desfăşurate între 22 – 23 iulie 1917, dispozitivulde forţe Grup Gerock se repliază pe cotele înalte deteren Arşiţa, Teheraele şi Răchitoasele, ceea ce îiconferă acestuia un avantaj tactic (efemer) asupraunităţilor militare româneşti şi ruseşti. Pe 23 şi 24 iulie1917 a fost folosită forţa de luptă a Diviziei 1 Infantereromână, comandată de generalul Dumitru Stratilescu,mare unitate de luptă ţinută până în acel moment înrezervă de Averescu,29 divizia de cavalerie fiinddispusă în imediata apropiere a celei de infanterie. Casituaţie, statistică în zilele de 22 – 23 iulie, ofensivaromânească a produs o breşe de 10 – 12 km înadâncime în frontul Diviziei 218 Infanterie germană,capurându-se în această etapă 1501 prizonieri şi 25de piese de artilerie. Divizia 15 Infanterie rusă a cuceritdealul Momâia, iar Diviziile 3 şi 14 de Infanterie ruseau luat cu asalt satul Voloşcani. O vie impresie aprodus la nivelul Înaltului Comandament al PuterilorCentrale victoriile româneşti. Continuarea ofensiveisileşte Grupul de forţe Gerock să se replieze pe alini-amentul Munţilor Carpaţi, nefiind deloc capabil săexploateze avantajul tactic al controlării depresiuniiVrancea.

Referindu-se la ordinul primit prin telegrama Mare-lui Cartier General, generalul Averescu sublinia:„rezultă că din iulie 1917, armata românească disponi-bilă în întregime, cu o parte din forţele sale pătrunseadânc în frontul duşman, spart pe o întindere de 45km şi cu un inamic în completă debandadă în faţa sase opreşte din avântul ei, pe baza unui ordin, se vavedea de unde, pentru cuvântul că, într-un punct oare-care al frontului rusesc, unele trupe au părăsitpoziţiile, fără ca duşmanul să le fi atacat şi deci fără săfi fost urmărite”.30 Mulţumit de situaţia operativă,Averescu, consemna în Ordinul de Zi pe Armataa II-a „sunt mândru şi fericit să mă găsesec în capul

unor trupe, care au ştiut să se distingă într-un mod atâtde strălucit… Puteţi să vă mândriţi de această izbândăşi să aşteptaţi cu toată încrederea reluarea marşuluiînainte”.31 Pe 25 iulie 1917 se reia ofensiva, unităţilemiltare române confruntându-se din nou cu greutăţileterenului piemontez şi cu o îndârjită rezistenţă ainamicului bine fortificat. La finele acestei zile, Divizia6 Infanterie reuşeşte să cucerească Poiana Încărcă-toarea, Muntele Sboina Neagră şi dealurile din împre-jurimi. Pe 26 iulie, conlucrarea operativă a Divizilor 6şi 8 Infanterie sileşte adversarul să părăsească dealulTeheraele. Acţiunea Diviziei 1 Infanterie are ca rezul-tat ocuparea dealului Răchitaşul Mare pe cota 927, iarDivizia 3 reuşeşte să ocupe dealul Teiş. Subliniez,această breşă în frontul advers, permite Armatei aII-a române să reocupe Soveja, punând în imposibili-tate operativă întreaga Divizie 1 de Cavalerie austro-ungară, pe acest fond ofensiv fiind eliberateaproximativ 30 localităţi. În cursul zilelor de 26 şi 27iulie 1917, Divizia 8 Infanterie reuşeşte să ocupevârful Arşiţa Mocanului împingând înapoi şi dezorga-nizând întreg frontul Diviziei 1 Cavalerie austro-un-gare, urmând apoi preluarea după mai multe asalturişi lupte corp-la-corp în 27 iulie a piscului Cocoşilă. Înaceste condiții, sunt ocupate de asemenea vârfulRoşchilă şi satele Topeşti şi Valea Sării. Ofensivaromânească a Armatei a II-a a silit înaltul comanda-ment al centralilor să dispună măsuri operative

ISTORIE, CULTURĂ

- 32 -

urgente privind întărirea frontului de la Mărăşti,deplasând aici numeroase forţe astfel: Diviziile 37 şi117 Infanterie, respective 7 şi 8 Cavalerie austro-ungare iar Armata a IX-a germană şi-a consolidat flan-cul stâng cu trei divizii de infanterie.32 MihailSadoveanu sublinia: „mult doliu, multe dureri, multelacrimi au fost atunci răzbunate în acel iulie”.33

Succesul repurtat de Puterile Centrale pe frontul dinGaliţia şi Bucovina împotriva armatelor ruseşti, a atrasdupă sine ordinul Marelui Cartier General românadresat Armatei a II-a de sistare a ofesivei şi trecerepe poziţii de apărare.34 La cererea expresă a gene-ralului Averescu, Marele Cartier General românadmite Armatei a II-a continuarea ofensivei până larâul Putna, pentru a fi eliberat întregul ţinut al Vrancei,respectiv pentru a-l priva pe inamic de o bază deoperaţiuni la est de Carpaţi. În memoriile salereferindu-se la acest ordin, generalul Averescu îşiexprimă nemulţumirea faţă de gândirea îngustă aMarelui Cartier General de a stopa ofensiva româno-rusă pe motivul pueril că undeva în nord armatele rusear efectua o defecţiune, unele trupe părăsind poziţiiledeţinute, fără a fi silite la aceasta de inamic.35 În notelesale de campanie, Generalul scria: „ [ …]… primescordine să opresc ofensiva din cauză că unele truperuseşti au făcut defecţiune undeva la nord … am fostchemat la ordine foarte sever şi acuzat deneascultare”.36 În concluzie merită evidenţiat unsuccint bilanţ al Bătăliei de la Mărăşti, acţiune tactic-ofensivă a armatei române care-l aşează, putemafirma fără să greşim, pe generalul AlexandruAverescu în galeria marilor comandanţi militari aisecolului al XX-lea.37 Deşi pierderile Armatei a II-a aufost considerabile, rezultatul final al încleştării de aicia dat câştig de cauză armatei române. Fără dubii,obţinerea victoriei datorându-se calităţilor de buncomandant şi tactician ale generalului. Prin acţiuneasa Armata a II-a a eliberat un teritoriu de 20 km înadâncime şi aproximativ 40 km în lărgime, având în jurde 500 km 2. Peste 30 de aşezări au fost recucerite, aufost luaţi în prizionerat 4500 de soldaţi şi ofiţeri inamicişi au fost capturate 50 tunuri de câmp, 80 mitraliere,84 vagoane muniţie.38 Pierderile Armatei a II-a fiind de1469 de morţi soldaţi şi ofiţeri şi 3052 de răniţi.

Fără nici un dubiu la această victorie un aport delocneînsemnat l-a avut şi populaţia română din zonă carea călăuzit paşii soldaţilor români, oferind şi datedespre numărul soldaţilor inamici, respectiv despredispunerea acestora în adâncime. În fond Mărăştiuleste momentul de glorie al generalului AlexandruAverescu, încleştarea aceasta finalizându-se cu o vic-torie tactică, fundamentată pe o acţiune ofensivă cares-a desfăşurat între 22 iulie şi 1 august 1917, PuterileCentrale fiind silite să renunţe la planul lor iniţialde operaţiuni, respectiv să-şi menţină poziţiile prin

dislocarea în zonă a unor considerabile forţe militare.Mai adaug doar că nu mai puţin de 32 Ordine „MihaiViteazul”, clasa a III-a au fost conferite de rege unorofiţeri români distinşi în această bătălie, deopotrivă,steagurile de luptă a 4 regimente româneşti au fostdecorate cu aceeaşi distincţie. Pentru aportul său con-siderabil în obţinerea acestei victorii, generalului i-a fostconferit de către rege prin Înalt Decret Regal nr. 759 din21 VII-a 1917, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a II-a.39 Cudata de 1 august 1917, Armata a II-a română trecea îndefensivă prin amenajarea poziţiilor deja deţinute.

Conchid, finalmente, prin a evidenţia ecoul acesteivictorii româneşti, surprins în paginile publicaţieibritanice „Times”, într-un moment în care situaţiaAntantei, pe fronturile europene era delicată. Acestbloc politico-militar şi economic înregistrând o serie deinsuccese clare pe frontul din nordul Italiei, pe celrusesc în Galiţia şi Bucovina şi chiar în vest. […]„Singurul punct strălucitor în răsărit se găseşte înRomânia, unde armata reconstituită atacă vigurosfrontierele Carpaţilor, obţinând succese apreciabile”.40

Dincolo de inerentele adversităţi dintre el şi generalulAverescu, Nicolae Iorga, aprecia în mod just ade-vărata valoare a izbânzii româneşti de la Mărăşti,publicând articolul: Impresii de pe front, pe 25 august1917, menţionând următoarele: „După admirabileatacuri pieptişe, în mijlocul bucuriei dârjilor ţărani pecoastele aspre ale muncelelor, puternicele linii deapărare fură părăsite de trupele inamice, care seretrăgeau în dezordine. Prima adevărată şi deplinăvictorie românească”.41

Revista Actualitatea publica în numărul său din lunaianuarie 1918, extrase din amintirile unui participantdirect în încleştarea care s-a dat pentru Mărăşti: […]„însufleţirea oştilor române mergea crescând cu noilesuccese obţinute. Se redeşteptau în sufletul oştenilornoştri vitejia seculară a românilor’’.

Note:1. Zorin, Zamfir; Jean, Banciu, Primul război mondial,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 246.2. Petre Otu; Teofil Oroianu; Ion Emil, Personalităţi ale

gândirii militare româneşti, Editura Academiei de Înalte StudiiMilitare, Bucureşti, 1997, p. 96 – 97; Petre Otu, MareşalulAlexandru Averescu, militarul, omul politic, legenda, EdituraMilitară, Bucureşti, 2005, p. 60-62.

3. Revista de Istorie Militară, Bucureşti, nr. 4 (10) / 1991,p. 10, Nicolae Ciobanu, Manevra de la Flămânda între ceeace a fost şi ceea ce ar fi putut să fie; ***, România în primulrăzboi mondial, Editura Militară, Bucureşti, 1979, p. 162.;Mircea Ştefan Cioroiu, O viaţă de prestigiu: AlexandruAverescu Mareşal al României, Tipografia ZiaruluiUniversul, Bucureşti, 1938, p. 91; Alexandru Averescu,Operaţiile de la Flămânda, Colecţia Memorii, TipografiaZiarului Universul, Bucureşti, 1931, p. 12 – 14.

4. Mircea Ştefan Cioroiu, O viaţă de prestigiu ..., p. 101.5. Ibidem, p. 103; Petre Otu, Mareşalul Alexandru

Averescu.., p. 71.

ISTORIE, CULTURĂ

- 33 -

6. Mircea Ştefan Cioroiu, O viaţă deprestigiu: Alexandru Averescu Mareşalal României, Tipografia ZiaruluiUniversul, Bucureşti, 1938, p. 101.Alexandru Averescu, Notiţe zilnice derăzboi, Editura Militară, Bucureşti,1992, p. XXV; Petre Otu, MareşalulAlexandru Averescu ..., p. 40-41.

7. Zorin, Zamfir; Jean, Banciu, Primulrăzboi mondial,Editura Didactică şi Pe-dagogică, Bucureşti, 1995, p. 245-246.

8. Constantin Argetoianu, Pentru ceide mâine. Amintiri din vremea celor deieri, Editura Humanitas, Bucureşti,1992, partea a V-a, vol. I, p. 245;Alexandru Averescu, Notiţe zilnice derăzboi, Editura Militară, Bucureşti,1992, p. XXVIII – XXIX;

9. Petre Otu; Teofil Oroianu; Ion Emil,Personalităţi ale gândirii militareromâneşti, Editura Academiei de ÎnalteStudii Militare, Bucureşti, 1997, p. 118- 120; Revista de Istorie Militară,Bucureşti, nr. 2 / 1997, p. 20 – 26,Petre Otu, Reorganizarea armateiromâne şi misiunea militară franceză;Dosarele Istoriei, Bucureşti, nr. 2 (30) /1999, p. 22 – 23, Petre Otu, GeneralulAverescu; Alexandru Averescu,Op. cit., p. XX - XXI.

10. Petre Otu, Mareşalul AlexandruAverescu, militarul, omul politic,legenda, Editura Militară, Bucureşti,2005, p. 168 – 169.

11. Eugen Stănescu, Iulia Stănescu,Gavriil Preda, Cavalerii Ordinului„Mihai Viteazul”, Editura UniversulCărţii, Ploieşti, 1996, p. 22; IchimEftimie, Ordinul Militar de Război„Mihai Viteazul”, Editura Jertfă şiModelism, Bucureşti, 2000, p. 68-70.

12. Petre Otu, Mareşalul AlexandruAverescu, militarul, omul politic,legenda, Editura Militară, Bucureşti,2005, p. 100 – 101; George Dabija,Armata română în războiul mondial(1916 – 1918), Bucureşti, 1936, p. 45.

13. Arhivele Ministerului ApărăriiNaţionale, Fond Marele CartierGeneral, dosar 949 / D, livret 5, f. 1.;Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Documentemilitare, p. 83 (documentul nr. 45).

14. Gheorghe Romanescu,Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, IoanPopescu, Istoria infanterei române, vol.II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1985, p. 46 – 47; Documentemilitare, p. 59 (documentul nr. 34).

15. Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti,Oituz, Editura Militară, Bucureşti, 24;

George Dabija, Armata română înrăzboiul mondial (1916 – 1918),Bucureşti, 1936, p. 45;

16. Gheorghe Romanescu,Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, IoanPopescu, Istoria infanterei române, vol.II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1985, p. 49 – 50; Ion Cupşa,Mărăşti, Mărăeşti, Oituz, ..., p. 29-30.

17. Mircea N. Popa, Primul războimondial, Editura Ştiinţifică şi Pedago-gică, Bucureşti, 1979, p. 246.

18. Alexandru Baboş, Ioan Vlad, Isto-ria artei militare (culegere de lecţii),Editura Academiei Forţelor TerestreNicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 132.

19. Alexandru Averescu, Notiţe zilnicede război, Editura Militară, Bucureşti,1992, p. XXIX; Petre Otu, MareşalulAlexandru Averescu, militarul, omulpolitic, legenda, Editura Militară, Bu-cureşti, 2005, p. 181; Arhivele Minis-terului Apărării Naţionale, Documentemiltare, p. 73-74 (documentul nr. 42).

20. Arhivele Ministerului ApărăriiNaţionale, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz,Documente militare, p. 83 (documentulnr. 45); Petre Otu, Mareşalul AlexandruAverescu, ..., p. 101.

21. Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti,Oituz, ..., p. 28; George Dabija, ArmataRomână în primul război mondial,Bucureşti, 1936, p. 108.

22. ***, Istoria militară a poporuluiromân, Editura Militară, Bucureşti,1988, p. 558.

23. Ioan Vlad, România stă veşnic în pi-cioare în Almanahul Oştirii / 1989, p. 61.

24. Alexandru Baboş, Ioan Vlad,Istoria artei militare (culegere de lecţii),Editura Academiei Forţelor TerestreNicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134.

25. Gheorghe Romanescu,Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, IoanPopescu, Istoria infanterei române, vol.II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1985, p. 119.

26. *** Istoria militară a poporuluiromân, vol. V, Editura Militară,Bucureşti, 1988, p. 558 şi 565.

27. Ibidem, p. 120.28. Eugen Stănescu, Iulia Stănescu,

Gavriil Preda, Cavalerii Ordinului„Mihai Viteazul”, Editura UniversulCărţii, Ploieşti, 1996, p. 30 - 32; ***Istoria militară a poporului român ...,p. 565-566.

29. Alexandru Baboş, Ioan Vlad, Isto-ria artei militare (culegere de lecţii),Editura Academiei Forţelor Terestre

Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134;Florian Tucă, Triunghiul eroic Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, Editura Junimea, Iaşi,1977, p. 100.

30. Mihai C. Vlădescu, GeneralulAverescu, Atelierele Adevărul S.A.,Bucureşti, 1923, p. 125.

31. Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti,Oituz, Editura Militară, Bucureşti, 24;George Dabija, Armata română înrăzboiul mondial (1916 – 1918),Bucureşti, 1936, p. 45 p. 34.

32. Alexandru Baboş, Ioan Vlad,Istoria artei militare (culegere de lecţii),Editura Academiei Forţelor TerestreNicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134.

33. Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti,Oituz, ..., p. 31.

34. Zorin Zamfir, Jean Banciu, Primulrăzboi mondial, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1995, p. 253 –254; Ion Cupşa, Op. cit., p. 34-35;Victor Atanasiu, Anastasie Iordache,Mircea Iosa, Ion M., Oprea, PaulOprescu, România în primul războimondial, Editura Militară, Bucureşti1979, p. 384.

35. Mihai C., Vlădescu, GeneralulAverescu, Atelierele Adevărul S.A.,Bucureşti, 1923, p. 125; Petre Otu,Mareşalul Alexandru Averescu,militarul, omul politic, legenda, EdituraMilitară, Bucureşti, 2005, p. 60-62.

36. Mihai C. Vlădescu, GeneralulAverescu, ..., p. 126; Petre Otu,Mareşalul Alexandru Averescu, ..., p. 101.

37. Michael Lee Lanning (coord.) 100de personalităţi militare ale lumii,Editura Orizonturi, Bucureşti, 2005,p. 78-79; Petre Otu; Teofil Oroianu; IonEmil, Personalităţi ale gândirii militareromâneşti, Editura Academiei de ÎnalteStudii Militare, Bucureşti, 1997, p. 105.

38. Ioan Vlad, România stă veşnic în pi-cioare în Almanahul Oştirii / 1989, p. 61.

39. Eugen Stănescu, Iulia Stănescu,Gavriil Preda, Cavalerii Ordinului„Mihai Viteazul”, Editura UniversulCărţii, Ploieşti, 1996, p. 18-20; IchimEftimie, Ordinul Militar de Război„Mihai Viteazul”, Editura Jertfa şiModelism, Bucureşti, 2000.

40. Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti,Oituz, Editura Militară, Bucureşti, 1977,p. 39.

41. Augustin Deac, Ion Toacă, Luptapoporului român împotriva cotropito-rilor, Editura Militară, Bucureşti, 1978,p. 233.

ISTORIE, CULTURĂ

- 34 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 35 -

Românii au avut întotdeauna un cult al morţilor, cares-a manifestat ca o recunoaştere implicită a sacralităţiistrămoşilor noştri. Eroii căzuţi cu sabia în mână,apărând vetrele familiilor lor, vetre care, puse unalângă alta, alcătuiesc ţara întreagă - au avut parte deo comemorare specială.

Cultul eroilor despre care vorbim s-a manifestat caun adevărat fenomen naţional după încheiereaPrimului Război Mondial şi realizarea României Mari,prin unirea într-un singur stat a tuturor ţinuturilor locuitede români. El a fost întreţinut de forma organizatoricăoficială a acestei organizaţii care a adunat în rândurilesale personalităţi de prim rang ale societăţii româneşticu autoritate morală, putere politică, credibilitateşi autoritate socială, capabile de mobilizare şiacţiune.

Desfăşurându-şi activitatea sub înaltul patronaj deonoare al Reginei Maria şi sub preşedinţia Patriarhu-lui Miron Cristea, în strânsă legătură cu Armata Ţării,Biserica neamului şi Şcoala naţională - Societatea„Mormintele Eroilor Căzuţi în Război” s-a transformatîn 1927 în Societatea „Cultul Eroilor”, devenind la doiani, după moartea reginei, mai precis, în 1940,

Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru CultulEroilor. Este perioada cea mai însemnată din istoriaacestei asociaţii, a acestei mişcări culturale în ultimăinstanţă, prin ceea ce a făcut pentru conservarea şiedificarea memoriei eroice a românilor.

Această societate şi-a manifestat autoritatea legalăasupra administraţiilor locale, a sprijinit iniţiativele par-ticulare de ridicare a operelor comemorative de războişi a amenajat în formă definitivă 110 cimitire deonoare. Aproape că nu a rămas localitate, sat sauoraş, în care să nu se ridice, mai ales prin contribuţiaobştească, obeliscuri, troiţe, monumente în memoriacetăţenilor lor căzuţi pentru apărarea ţării, jertfa dincare a putut fi clădită Unirea cea Mare.

Societatea Cultul Eroilor a construit 14 mausolee pelocurile unor bătălii în care au căzut sute şi sute demilitari. Amintim mausoleele de la Mărăşeşti şiMărăşti, care au beneficiat şi de contribuţia decisivă aSocietăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române şi aSocietăţii „Mărăşti”. Amintim, de asemenea, deMausoleul de la Mateiaş, Argeş, şi complexulcomemorativ de război de la Tg. Jiu, conceput deConstantin Brâncuşi.

Conservarea şi edificareamemoriei eroice a românilor

--------------------------- General-maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe, preşedintele Asociaţiei NaţionaleCultul Eroilor „Regina Maria”

La 12 septembrie 2014 s-au împlinit 95 de ani de la înfiinţarea - prin Înaltul Decret-Legenr. 4106, semnat de Regele Ferdinand - a Societăţii „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”.A fost un act firesc al unei societăţi care trecuse printr-un mare război soldat cu sacrificiiumane imense şi care punea problema datoriei morale şi creştine de a-şi manifestarecunoştinţa faţă de cei căzuţi pe câmpurile de onoare.

Prima datorie era îngrijirea mormintelor, cu tot ce presupune aceasta: refacerea şi regru-parea lor, ridicarea de semne durabile la căpătâiul celor căzuţi, crucile eroilor devenindbornele istoriei naţionale moderne. O altă datorie era aceea de perpetuare a amintirii eroilor,a faptelor lor de glorie şi sacrificiu prin monumente, scrieri, ceremonii militare şi religioase.

Eroii vin din trecut. Ei nu sunt numai ai AsociaţieiNaţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, ai OficiuluiNaţional pentru Cultul Eroilor, ai Armatei sau aiMinisterului de Interne. Eroii sunt ai naţiunii române şifiecare dintre noi, indiferent de rang şi poziţie socială,are o datorie morală faţă de ei! Fiecare dintre noi şi toateinstituţiile Statului Român!

General-maior (r) prof. univ. dr. Visarion NEAGOE

ISTORIE, CULTURĂ

- 36 -

În 1943, în plin război, un raport al societăţii arătacă mai erau de reconstruit 69 de cimitire ale eroilor dinPrimul Război Mondial, alte 13 cimitire urmând a fidesfiinţate prin strămutare şi centralizare. Până atuncifuseseră mutate în cimitire definitive osemintele a200.759 de militari români şi străini. În baza convenţieiinternaţionale existente, 1598 de eroi au fost repatriaţidin şi în străinătate.

Se cuvine să menţionăm că societatea a avutaceeaşi atitudine de respect şi acelaşi tratament faţăde toţi cei căzuţi în război, indiferent de armatelecărora le-au aparţinut. Un exemplu este Mausoleul dela Odorheiu Secuiesc, pe care îl amintim în acest sensiniţial, dar pentru vandalizările naţionalist-xenofobeprin care a trecut până în zilele noastre.

Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru CultulEroilor îşi asumase un rol special în timpul celui de-AlDoilea Război Mondial, propunându-şi să aducă înţară şi să-i pună în cimitire ale eroilor pe militarii căzuţiîn Campania din Est. În raportul din 1943 scrie că aufost confecţionate „pentru mormintele din actualulrăzboi 14.533 cruci de piatră şi stejar”, din carefuseseră deja instalate 9143.

Ultima conflagraţie mondială a generat alte sute demii de morţi pe toate fronturile. Actul de la 23 august1944 a dus la scurtarea războiului, dar a avut şi multeconsecinţe rele pentru armata română. Tancurilesovietice nu au adus numai trupele de ocupaţie ci şi oideologie care a stricat tradiţiile şi rânduielileromâneşti. Noile autorităţi instalate după război au

considerat campaniile din Primul Război Mondial dreptacte imperialiste, de cucerire, aşa încât eroii şi monu-mentele lor au fost lăsate în paragină, dacă nu cumvaau fost distruse.

S-a socotit că toţi cei care au luptat dincolo de Prut,împotriva Uniunii Sovietice, ar trebui consideraţicriminali de război. Mulţi generali şi ofiţeri întorşi de pefront au făcut ani grei de puşcărie, ignorându-se cubună ştiinţă că militarul nu face altceva decât îşiîndeplineşte datoria şi îşi respectă jurământul,executând ordine în îndeplinirea unei decizii politicegenerale şi majore care nu-i aparţine. Nu a contat cămajoritatea dintre cei condamnaţi au luptat şi înrăzboiul antifascist. Cine trebuie să ia iniţiativareabilitării acestor militari? Are Armata Română unorganism care să-şi asume această acţiune?

După cum se ştie, în 1948, Aşezământul Naţional„Regina Maria” pentru Cultul Eroilor a fost desfiinţat.Bunurile şi patrimoniul, precum şi arhiva au fostîn mare parte distruse. Mormântul OstaşuluiNecunoscut a fost exilat din Capitală la Mărăşeşti,considerându-se că acolo îi este locul, multemonumente au fost ciuntite, altele ajustate, ca săcorespundă noilor vremi şi noilor viziuni.

Abia după 1966, când s-a renunţat la ideea căRomânia a dus un război imperialist în 1916-1919,atitudinea ostilă s-a mai nuanţat, marile mausolee fiinddeschise publicului. În 1968 s-a descoperit valoareamorală şi spirituală a monumentelor comemorative derăzboi ca argument motivaţional pentru apărarea

ISTORIE, CULTURĂ

- 37 -

patriei. Cu toate acestea, eroii căzuţi în Răsărit aurămas pe mai departe excluşi din amintire, fără dreptde monument şi cruce.

Grija monumentelor de război a fost preluată deMinisterul Apărării Naţionale. S-au ridicat, în primăfază, doar pentru Armata Roşie, considerată elibera-toare. Apoi şi pentru militarii români în principalele lo-calităţi pe drumul de luptă antifascist, de la Sf.Gheorghe (Covasna), la Banska Bistrica, în Slovacia.Au fost refăcute şi câteva cimitire din Primul RăzboiMondial.

Decembrie 1989 a făcut să renască speranţa şi aadus, tot pe sângele jertfei, libertatea. Au venit, însă,şi haosul, lipsa de autoritate, pervertirea valorilor,indiferenţa şi jaful la drumul mare.

Pe fondul vidului legislativ şi a lipsei de asumare aresponsabilităţii, sute de monumente au rămas fărăplăcile de bronz, pe care erau înscrise numele eroilor.Au fost furate busturi de bronz ale unor generali, am-plasate pe socluri ori integrate pe monumente fune-rare. Din Cimitirul Bellu Militar au fost furate patrustatui din bronz a câte 1000 kg - deci, în total 4000 kg!- de la Monumentul Eroilor de la Turtucaia. Este denecrezut că poliţia noastră nu a reuşit nici până astăzisă-i afle pe hoţi. Dar, oare, au fost căutaţi vreodată?

Noii îmbuibaţi ai capitalismului românesc au intratcu neruşinare peste parcelele eroilor, ridicându-şi pro-priile cavouri. Ceea ce se întâmplă de ani buni înCimitirul Eroilor din Tg. Jiu este inadmisibil. Şi totuşi,nimeni nu spune nimic! Dar în situaţii deplorabile seaflă şi alte cimitire ale eroilor. Multe cimitire şimorminte au fost lăsate în paragină, unele dintre elesfârşind prin a dispărea definitiv. Alte monumente aufost falsificate din motive xenofobe - aşa cum s-aîntâmplat în judeţele Covasna şi Harghita. Din păcate,

până în 2003, nu a existat nicio bază legală pentru aacţiona.

După cum se ştie, la 19 noiembrie 1991 s-a înfiinţatComitetul Naţional pentru Restaurarea şi ÎngrijireaMonumentelor şi Cimitirelor Eroilor, prima organizaţie,după evenimentele din decembrie 1989, care aveaca obiectiv cinstirea memoriei eroilor. Fără fonduri,fără susţinerea unor prevederi legale, persoanelegrupate în această asociaţie, în majoritate militari înrezervă, au încercat din răsputeri să se opunăavalanşei de abuzuri şi profanări. Principala armă afost informarea autorităţilor, dar şi intervenţia directăcu voluntari, cu sprijinul mai mult decât generos alunităţilor militare.

Până în 2003, când a fost adoptată Legea nr. 379privind regimul mormintelor şi operelor comemorativede război, această asociaţie a fost singura instituţiedin ţară care s-a ocupat de Cultul Eroilor. S-a bucuratde ajutorul Armatei şi de sprijinul moral şi spiritual alBisericii, respectiv al Patriarhiei. Pe baza acestei legi,în 2004, s-a înfiinţat Oficiul Naţional pentru CultulEroilor, organ de specialitate al administraţiei publicecentrale, în subordinea Guvernului, învestit cu autori-tate în materie asupra administraţiei locale şi cuputerea de a supraveghea integritatea şi construireaoperelor comemorative de război, dar şi cu puterea dea finanţa unele obiective.

Fostul comitet, înfiinţat în 1991, având filiale în toatejudeţele ţării, s-a transformat în Asociaţia NaţionalăCultul Eroilor „Regina Maria”, continuând să existe, înparalel şi în relaţie de cooperare cu Oficiul Naţionalpentru Cultul Eroilor. Spiritual şi moral, Asociaţianoastră se consideră continuatoarea tradiţiilorinaugurate în 1919 de Regina Maria şi PatriarhulMiron Cristea.

ISTORIE, CULTURĂ

- 38 -

În prezent avem filiale în toate judeţele ţării şi, prinHotărârea nr. 698, din 19 august 2014, GuvernulRomâniei ne-a acordat statutul de „organizaţie deutilitate publică”.

Asociaţia noastră a avut în toţi aceşti ani numeroaseacţiuni de cinstire a memoriei eroilor, a întocmitevidenţe ale operelor comemorative de război dinjudeţe. S-au editat monografii, cărţi de aur ale loca-lităţilor. Filialele noastre ţin legătura direct cu adminis-traţiile locale, semnalându-le orice acte de profanare amonumentelor şi cimitirelor eroilor, stimulându-leinteresul pentru cultul eroilor. Încercăm să nu nesubstituim Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, ci săfim un element activ de stimulare a interesului pentrueroii neamului şi de educare a tinerei generaţii în ideearespectului pentru jertfa naţională.

Am reuşit, de-a lungul anilor, să reamenajăm cuaportul decisiv al primăriilor, unele cimitire ale eroilor,să reabilităm monumente, uneori să ridicăm altele noi.Am convins autorităţile locale să atribuie nume de eroimilitari unor staţii de cale ferată, unor străzi.Dar, încă mai sunt multe de făcut pe această linie.

Stimulăm memorialistica de război şi promovămliteratura şi mărturiile din prizonieratul de război. Anulacesta, asociaţia noastră a lansat Premiul „VirgilAlexandru Dragalina” pentru cea mai bună lucraredespre prizonierii ultimului război mondial, premiu învaloare de 1000 dolari, finanţat de Opriţa DragalinaPopa, nepoata generalului erou Ioan Dragalina, şifamilia dr. Cornel şi Nina Dumitriu. Precizez că ambiifinanţatori sunt români din Statele Unite. Premiul va fiacordat anual. Sperăm ca el să aibă ecoul cuvenit şisă fie finanţat şi de alte persoane.

Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”editează propria sa publicaţie, revista „RomâniaEroică”. De asemeenea, circa 20 de filiale judeţeneeditează reviste proprii.

În 2018 se împlineşte un secol de la împlinireaidealului românilor: Unirea cea Mare! AsociaţiaNaţională Cultul Eroilor „Regina Maria”, împreunăcu alte asociaţii, a luat iniţiativa ridicării unui Monu-ment al Unirii la Alba Iulia. Este o iniţiativă pe cât demăreaţă, pe atât de dificilă. Suntem conştienţi că vomreuşi numai dacă vom obţine un sprijin larg, inclusivguvernamental, în acest scop.

ISTORIE, CULTURĂ

- 39 -

Preliminarii În anii neutralităţii (1914-1916), atâtPuterile Centrale cât şi Antanta s-au străduit să atragăRomânia în război, însă guvernul a rămas neînduple-cat în poziţia adoptată, socotind că încă nu a sositmomentul pentru o decizie.

Partizanii Antantei considerau inevitabilă prăbuşireaImperiului Austro-Ungar şi militau pentru eliberareaArdealului, servindu-se de multe ziare şi organizândîntruniri politice în întreaga ţară.

În toamna anului 1914, în România era o presăfoarte bogată. „După statisticile Academiei, apăreauîn toată ţara 300 publicaţii politice, în Bucureşti fiind25 cotidiene, 12 săptămânale şi 21 bilunare. Alături decele politice, cele mai numeroase, apăreau 86 publi-caţii economice, 54 juridice, 38 ştiinţifice, 37 literare,30 bisericeşti şi didactice, 20 militare, 8 geografico-istorice, 8 umanistice. În total, în Regat erau 635publicaţii periodice şi 254 de ateliere grafice”.1

Printre acestea se înscriu şi publicaţiile editate înjudeţele Buzău şi Râmnicu Sărat, în perioada neutra-lităţii, precum: Alarma - organ naţionalist, CronicaBuzăului - săptămânal, Înnoirea - Revistă culturalăeditată de preoţi, Râmnicul nostru - ziar de interespublic şi cultural, Reforma - ziar naţional-liberal,Vestala - revistă literară, artistică, ştiinţifică şi socială,Lumina poporului - ziar independent şi altele.

În cuprinsul acestor publicaţii au fost inserate edi-toriale, articole-pamflet, prin care autorii condamnaurăzboiul declanşat de Puterile Centrale şi militaupentru eliberarea românilor din Transilvania, precum şipentru unirea acestei provincii istorice cu Patria-mamă. În plus, faţă de aceste articole, sunt publicatenumeroase apeluri adresate tinerilor de a fi pregătiţipentru momentul în care ţara va intra în razboi, ştiri şireportaje despre evenimentele desfăşurate, precum şipoezii patriotice, despre dezrobirea românilor asupriţidin Imperiile Austro-Ungar şi Ţarist, şi înfăptuireaRomâniei Mari.

Atitudinea publicaţiilor proatantiste Încă dinanul 1913, după încheierea celui de-al doilea războibalcanic, începe declanşarea luptei de eliberarenaţională a popoarelor aflate sub jug străin, „Liga cul-turală” lansând numeroase apeluri în favoarea unirii

românilor din Ardeal, Basarabia şi Bucovina cu patria-mamă. Publicaţia Înnoirea, lunar scos de „un numărde preoţi din judeţul Buzău” (25 decembrie 1912 - mai-iunie-iulie 1916; 11 mai - septembrie 1919), sesizeazărolul pe care îl joacă Liga culturală în acest demers,prin articolul titrat „Să ajutăm Liga culturală!” şi semnatde Gh. Jugureanu: „Când popoarele mai mici de lângănoi, prin foc şi sabie şi-au liberat fraţii, robiţi de secoleşi au dus aproape la desăvârşire năzuinţele lornaţionale, nu mai putem sta noi, românii, faţă de fraţiinoştri cari, pe pământ românesc, trăesc viaţa amară astăpânirii streine. Şi dacă întregirea pământului nostruatârnă, în primul rând de împrejurările norocoase cevor veni, unirea sufletelor însă nu poate fi împiedicatăde nicio putere lumească”.2

Odată cu izbucnirea primei conflagraţii mondiale, la28 iulie 1914, când Austro-Ungaria atacă Serbia, subpretextul asasinării, la Sarajevo, a prinţului moştenitorFranz Ferdinand, presa buzoiană a susţinut intrareaRomâniei în război de partea Antantei, cu gândulrealizării unităţii naţionale.

Presa din Buzău şi RâmnicuSărat în perioada neutralităţii

României (1914-1916)----------------------------Viorel Frîncu, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” Buzău

ISTORIE, CULTURĂ

- 40 -

Publicaţia Înnoirea insera, în acest sens, sub sem-nătura lui Aureliu G. Vasilescu, un articol semnificativintitulat „Clipe hotărâtoare”: „Acum când se vorschimba hotarele tuturor ţărilor în luptă, când toatepopoarele fac sforţări pentru împlinirea idealului lornaţional, noi ce facem? Avem şi noi un ideal. Pentruidealul naţional Ştefan cel Mare s-a răsboit patruzecişi şapte de ani în şir; pentru el Mihai Viteazul, cari l-aînfăptuit pentru o clipă, a fost ucis mişeleşte; pentruidealul naţional au vorbit şi au scris Andrei Şaguna,Şincai, Lazăr şi ceilalţi cărturari; pentru idealul naţionala luptat Avram Iancu; pentru el s-a omorât Crişan şiau fost ucişi pe roată Horea şi Cloşca; pentru el fiecaresat din Ardeal şi Bucovina şi din celelalte ţinuturiromâneşti îşi are martirii săi; pentru înfăptuireaidealului naţional am străbătut, ca neam, prin douăzecide veacuri”.3

Aceeaşi publicaţie sublinia că „Gemetele lor (aleromânilor transilvăneni - n.n.) de durere au înduioşatcele mai grele suflete. Vor libertate, vor unire cu PatriaMumă. Cine e în drept altul să-i elibereze decât ea.Ea, care i-a pierut de la sân. Transilvania înoată însânge românesc. Deşteptaţi-vă conducători ai noştri!Rege, cheamă-ţi armata sub steagul sfânt şi du-o laluptă. Spargeţi lanţurile Carpaţilor”.4

În acelaşi registru, publicaţia găzduieşte în paginilesale şi alte articole, precum: D. Nicolescu - „DupăGolgota veni-va Învierea” [„În Ardeal, în Banat, în ŢaraCrişului şi în Maramureş s-a întins haina durerei şijertfei”]5, Constantin Isofache - „Suferinţele neamuluiromânesc”6, Romulus D. Burbea - „Avem dreptulsă nădăjduim!” [În Ardeal „ceasul dreptăţei seapropie!”].7

Intrarea Germaniei în război alături de Austro-Ungaria produce reacţii de presă virulente la adresaKaiserului. Costel C. Jitianu, redactor la Reforma -„ziar naţional-liberal” -, care a apărut la Buzău (31august şi 14 septembrie 1914), în „Note”, scrie: „Astăzinu mai găsiţi în toată împărăţia cerească decât unsingur monarh, pe acela al popoarelor ce au de făcutrevendicări pentru înfăptuirea unui ideal naţional, saupe acela al popoarelor ce sunt silite să pornească laluptă pentru a respinge invaziile cele mai sălbatice dincâte s-au pomenit în istorie. [...] Şi iată de ce toateproclamaţiunile şi toate mătăniile împăratuluiGermaniei nu-mi par decât cea mai patentă, dar şiultima escrocherie pe care şeful unui stat poate s-ofacă asupra poporului său”.8

Rolul societăţilor şi asociaţiilor cultural-ştiinţi-fice, în timpul neutralităţii În atingerea acestuideziderat, un rol important l-au avut şi societăţile şiasociaţiile culturale, dar mai ales „Liga culturală”, careavea secţiuni în toate judeţele Regatului român.

Astfel, pe tot parcursul anului 1914, SecţiuneaBuzău a „Ligii culturale”, a organizat şedinţe, acţiuni

cu cartea, şezători culturale, întru propaganda şiîntreţinerea ideii de unire a tuturor românilor.9

Societatea literar-ştiinţifică „Bogdan PetriceicuHasdeu” din Buzău, înfiinţată, în anul 1912, la iniţia-tiva profesorului de limba română N. D. Chiriac, ajutatde elevul Alexandru C. Ionescu, a cărei activitate îşigăseşte confirmarea în tipărirea a două volume culucrări prezentate,10 a organizat o prelegere, la1 februarie 1915, cu tema „Lupta românilor dinArdeal”, un subiect pe măsura problematicii majore atimpului, o pledoarie argumentată ştiinţific a necesităţiiunirii politice a românilor într-un stat, care să cuprindătot neamul românesc ale cărei graniţe să fie acolounde sunt graniţele graiului nostru, până unde mairăsună limba dulce şi străbună.11

Concomitent, buzoienii au colectat importante sumede bani destinate ajutorării soldaţilor români dinarmata austro-ungară, văduvelor şi orfanilor. Secţi-unea Buzău a Ligii culturale a expediat o sută de lei peadresa lui Nicolae Iorga „pentru ajutorarea soldaţilorromâni morţi în războiul austro-rus, rugându-vă săbinevoiţi a dispune ca această sumă să ajungă ladestinaţie spre alinarea suferinţelor”.12

Implicarea tinerilor elevi în activităţi ce vizauîntreţinerea unei atmosfere de cunoaştere a realităţiloristorice imediate şi de susţinere a unei opinii favorabilede eliberare a românilor transilvăneni, îi prilejuieştetânărului C. Dinu de la Seminarul Teologic din Buzău,de a lansa un „Cuvânt către tinerii şcolari pentruajutorarea fraţilor din Ardeal”: „Să punem alăturibanul de argint al bogatului cu gologanul de nichel alsăracului elev de la ţară, dar să dăm cu toţii, cu dragăinimă, din ce avem, îndeplinindu-ne prin aceasta ceadintâi datorie”.13

Aniversarea a 56 de ani de la înfăptuirea Micii Uniri,în ziua 24 ianuarie 1915, a fost sărbătorită în toată ţarasub lozinca: „Unirea de ieri, Unirea de mâine”. LaBucureşti, evenimentul a fost sărbătorit de societăţile„Carpaţi”, „Legiunea ardeleană” şi „Liga societăţii decultură macedo-române”, la care prof. universitarS. Mândrescu menţiona: „Românimea a trăit de secolesub vraja visului că ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuitpentru o clipă trebuie să devină o realitate continuă şiefectivă”. Manifestări diverse şi acelaşi entuziasm însărbătorirea zilei s-au desfăşurat la Craiova, Buzău,Brăila, Tulcea, Galaţi, Târgovişte ş.a.14

„Cu data de 10 februarie 1915, ziarele publicauurmătoarea informaţie: «D-l Simion Mândrescu,profesor universitar, membru al Acţiunei Naţionale şi încomitetul central al Ligei Culturale, va convoca încurând la Bucureşti un mare congres al tuturorRomânilor din afară de Regat, aflători în ţară».

La 3 martie s-a trimis în fiecare capitală de judeţ dinţară câte un fruntaş român, de origine de peste hotare,următoarea scrisoare:

«Stimate şi iubite Domnule,Cunoscând dragostea d-voastră către cei de acasă

şi interesul ce purtaţi cauzei românismului, în acestevremi hotărâtoare pentru viitorul neamului, îmi permita vă ruga să faceţi printre românii de peste hotare, sta-biliţi în oraşul şi judeţul d-voastre, o cât mai viepropagandă în vederea congresului nostru care vaavea loc la Bucureşti, în ziua de 15 martie (DuminicaFloriilor), orele 9 dimineaţa, la Atheneul Român şi vafi urmat de o întrunire publică în sala Dacia la orele 2½ d. a. S. Mândrescu»”.15

Atmosfera încărcată de o înaltă vibraţie patriotică,este descrisă astfel de reporterul ziarului „Adevărul”,prezent în sala Atheneului Român: „Uralele nu maicontenesc. În momentul când corul cânta «Murim maibine-n luptă...» toată sala izbucneşte în strigăte de:«Murim! Murim mai bine decât să trăim aşa!»”.16

Lucrările congresului au fost deschise de prof. univ.Simion S. Mândrescu, ca iniţiator şi organizator, dupăcare au urmat numeroşi oratori, printre care prof.Emanoil Antonescu, din partea „Acţiunii Naţionale”, şidramaturgul Barbu Ştefănescu Delavrancea,reprezentant al „Ligii pentru unitatea culturală a tuturorromânilor”.

La finalul congresului, într-o atmosferă de înalt spiritpatriotic, este adoptată o Moţiune, „primită cu tunetede aplauze”, din care cităm: „Românii de peste hotare,aflători în ţară, ascultând expunerile făcute la AtheneulRomân de reprezenanţii Românilor ardeleni şibucovineni şi discursurile rostite în sala Dacia dereprezentanţi ai Românilor de pretutindeni: (...) Sedeclară solidari cu lupta începută de fruntaşii românide pretutindeni pentru a grăbi intrarea în acţiune aRomâniei în contra Austro-Ungariei şi însărcinează pefruntaşii lor să sprijine şi să continue lupta prin toatemijloacele posibile”.17

În iarna anului 1916, Ateneul buzoian şi-a reluatactivitatea. Astfel, colonelul Al. Mărgineanu, la 31ianuarie 1916, a rostit o conferinţă intitulată „Să nepregătim de victorie”, cerând intrarea României înrăzboi de partea Antantei.18 De asemenea, la7 martie 1916, N. Gr. Mihăescu-Nigrim a susţinut uneseu intitulat „Războiul”, apărut şi în broşură, aducândcu acest prilej un imn de slavă teritoriului românescintracarpatic: „Transilvanie, Transilvanie ce ţarămănoasă îngrăşată cu sângele martor al neamuluiromânsc, fost-ai tu ursită să chemi în zadar sprijinulputernic şi dârz al fratelui tău? Fost-ai tu ursită de zeiineamului nemiloşi şi nesocotiţi ca să-ţi trimită fecioriităi să-şi sfâşie pieptul pentru asupritorii tăi proprii? (...)Pe apele tale revărsate, Transilvanie, vin pete roşii desânge, prin codrii noştri se strecoară geamătulînăbuşit al sufletului tău, pe aripile vântului de nord seaud vaietele sinistre ale feciorilor tăi şi nimeni nu sareîn ajutorul tău. Transilvanie nenorocită! Eroii tăi

legendari au murit demult, pe mormântul lor doarmescutul obositor al răzvrătirii, spada frântă a revoluţiei.Eroii tăi de azi au fugit, ne-au părăsit în singurătateadeznădejdii. Unde este mântuirea ta?”.19 În concepţiaautorului, sigura cale a dezrobirii fraţilor de dincolo demunţi este intrarea României de partea Antantei:„Chemarea istorică a poporului sortit să nu piară înstrâmtorile înguste ale umilinţei şi ale nenorocirii, estetriumful dreptăţii asupra împilării. La război, deci,domnilor! Cu pasul dârz, fără şovăire, cu braţul tare,cu sufletul aprins de setea de mai bine, cu inimaîncălzită de dorul fraţilor subjugaţi, să spargem zidurilede stejari ai Carpaţilor.”20

Deschizând acţiunea publicistică pentru Ardeal şiMarea Unire, săptămânalul buzoian Alarma, „organnaţionalist”, „gazetă longevivă (1898-1899, 1901-1916, 1919-1929), de referinţă, cu bogate informaţiilocale şi cu o atitudine patriotică aparte”21, inserează înpaginile sale articolele specifice orientării sale. Spreexemplu, D. Marmeliuc, semnează articolul „VorbeşteArdealul: Mormântul lui Mihai ne cheamă”22, iar D. I.Popişteanu, directorul publicaţiei, un documentarprivind „Teroarea austro-ungară”.23

Cunoscutul voluntar bucovinean, profesorul DimitrieMarmeliuc a publicat în paginile ziarului Alarma, unarticol în care readuce în memoria contemporanilor săipersonalitatea lui Mihai Viteazul, primul unificator alŢărilor Române, deplângând faptul că, aşa „cum suntele astăzi trupul în Câmpia Turdei, iar capul laMănăstirea Dealul reprezintă dureroasa sfâşiere aneamului, pe care numai el a tămăduit-o pentru câtevaclipe, care însă prin moartea lui deveni şi maidureroasă”.24 Evocând martiriul marelui voievod, pa-triotul bucovinean reliefează destinul poporului românla acele vremuri de restrişte, dar şi vitejia şi spiritul desacrificiu al acestuia, care s-a ridicat de nenumărateori împotriva asupririi naţionale. Chemarea la luptă,pentru eliberarea Transilvanei şi unirea acesteiprovincii istorice româneşti cu Patria-mamă, este

ISTORIE, CULTURĂ

- 41 -

- 42 -

redată metaforic în articolul menţionat: „Căciularii şidorobanţii, ca un arhanghel doreşte să-i conducă înnăpraznic zbor peste Carpaţi, (...) să-i ducă pe pacecel mai viteaz dintre viteji şi cu neînvinsa sabie să learate calea mai departe spre povârnişul idealului săuşi al neamului. Şi curcanii întârzie, pasul dorobanţilornu se aude ca şi dânsul aşteaptă un neam întreg ziuaslăvită în care inscripţia de pe moaştele sfinte alecapului lui Mihai se vor întregi”.25

Efemerul „ziar săptămânal independent” Fulgerul (8februarie - 19 martie 1915), apărut la Râmnicu Sărat şirealizat de Gh. Mărculescu, abordează şi el, în cele treinumere tipărite, subiectele de la ordinea zilei, printrecare, războiul şi starea de neutralitate a ţării, con-damnând atitudinea filo-germană a pro-carpiştilor, în ar-ticolul „Băgaţi de seamă!”: „Patrioţii noştri s-au băgat lastăpân prin vecini şi ne-au lăsat casa pustie, pradă min-ciunilor telegrafice, intrigilor şi spionajului străin, pradăcrizelor economice şi nesiguranţei zilei de mâine”.26

Psihoza creată de zvonurile privind presupuse acţi-uni subversive organizate de inamici îl face pe direc-torul gazetei Alarma, D. I. Popişteanu să publice unarticol având drept subiect un complot îndreptat deserviciul de siguranţă maghiar împoriva oamenilorpolitici români „filo-antantişti”: Take Ionescu, N.Filipescu, Emil Costinescu şi chiar Ion I. C. Brătianu.

Chiar de la primul număr, săptămânalul CronicaBuzăului (6 martie - 19 iunie 1916), în loc de articolul-program, publică o „Cronică politică”, atrăgând atenţiacă „în epoca unor frământări” (erau clipele dinainteaintrării ţării în război - n.n.), „discţiunile, vorbăria lungăşi nefolositoare... sunt întotdeauna primejdioase”.27

Aceeaşi publicaţie atrăgea atenţia că autorităţileaustro-ungare şi germane organizează acţiuni despionaj împotriva României: „Varieteurile şi hotelurilesunt pline de cocote care au invadat ţara noastră de laizbucnirea războiului european, 98% din ele suntunguroaice şi evreice din Galiţia şi trăiesc nesupărateşi în afara controlului siguranţei statului”. Autorul arti-colului, M. I. Traliera, desigur un pseudonim, menţionacă lucrul cel mai revoltător este că „ele trăiesc în ceamai bună tovărăşie a ofiţerilor noştri cărora le otrăvescşi sufletul şi sângele.” El solicita Siguranţei statului să

ia măsurile corespunzătoare „pentru a înfrânge porni-rile asiatice ale acestor spioane”, iar corpului ofiţerescîi aducea aminte că are datoria „să se hotărască a ruperelaţiile degradatoare cu spioanele ce-l batjocoresc”.28

Cu puţin timp înainte de intrarea României în război,apare gazeta Râmnicul nostru, „ziar de interes publicşi cultural, sub conducerea unui comitet” (16 iunie şi26 iulie 1916). „Scris de grupul entuziast şi talentat destudenţi râmniceni - viitori gazetari, jurişti, dascăli,artişti, politicieni ai urbei - care scosese cu doar ojumătate de lună în urmă ziarul independentRâmnicul, acum cu un plus de profesionalism”.29 Imi-nenta ieşire din neutralitate a României şi făurireaRomâniei Mari este redată astfel de tinerii jurnaliştirâmniceni: „Să dăm clipei importanţa ce-o merită, săfim încrezători în noi înşine şi ta timp să fim «la dato-rie!»”. Publicistul N. Protopopescu îşi începe articolul,titrat „La răspântie”, cu panoramarea: „S-au împlinitdoi ani de când bătrâna Europă, focarul civilizaţieimoderne, este hărţuită necontenit de vârtejul durerosal vărsărilor de sânge. O pagină neagră, scrisă custrofe dezastruoase, înregistrează astăzi istoriaomenirei, iar civilizaţia cu greu va şterge din sufletacest doliu profund. [...] Ţara românească, înconjuratăazi de toate părţile de văpaia răsboiului european, stăde veghe şi se pregăteşte în taină pentru ziua ceamare, când ceasul isbândei noastre naţionale va suna.Suntem postaţi la aceeaşi răspântie grea, pe care auapărat-o strămoşii noştri cu scutul puternic al piepturilorlor şi pentru care s-au jertfit atâtea suflete de români”.30

Lirica proatantistă din presa vremii În ton cumaterialele ce pledau pentru intrarea României înrăzboi de partea Antantei şi eliberarea teritoriiloristorice aflate sub dominaţia Imperiului chezaro-crăiesc, publicaţiile buzoiene şi râmnicene insereazănumeroase creaţii literare, mai mult sau mai puţinreuşite, ce susţineau aceste deziderate. Astfel, ziarulAlarma publică numeroase creaţii literare mobiliza-toare, printre care poezia „Haideţi!”, semnată de I. A.Modreanu, dedicată ostaşilor români care urmau să-ielibereze pe fraţii lor ardeleni: „Deviza să ne fie:«Învingem sau murim / Să răzbunăm pe Cloşca,Horea şi Crişan / Să fluture stindardul în mâini laMureşan»”.31 Aceeaşi gazetă îi publică lui Sterian H.Ionescu poezia dedicată „Vitejilor noştri”: „Urmaşi a luiIcar, / Sburaţi mai sus de nori, / Şi ştergeţi cel hotar /Al ţărilor surori”.32 În acelaşi registru, sunt publicateversuri cu o profundă vibraţie patriotică: „SoldatulRomân” [Versuri nesemnate: „O, Românie ! ţară iubită/ Eu pentru tine tot am lăsat; / Ca să fii-n lume de răuferită / În uniformă m-am îmbrăcat”]33 ; Vicar. „Iubireade patrie” [Finalul poemului: „Cât de mare-mieste, dragostea de tine / Ţara mea iubită, scumpulmeu popor, / Că dacă m-ar cere, aş muri cu bine / Aşlupta-n războiu viteaz cu oricine / Numai să fii mare tu

ISTORIE, CULTURĂ

- 43 -

în viitor”]34; Adina Lăzărescu. „Chemare!” [Finalulpoemului: „Veniţi! Să ne-apărăm un drept al nostru /Şi sfintele morminte ce le-avem / Să-nfăptuim un gândce e şi-al vostru / Un vis măreţ - Un ideal suprem”]35.Un înflăcărat „cântec patriotic” pentru Ardeal - „Dacianu piere! - este semnat de un oarecare Alin: „Săi,române, ai un frate, / Săi, din lanţuri de ţi-l scoate! /De ţi-e frate, frate-ţi fie, / Devălmaş în vitejie / Iar de nuţi-a fost vro-dată / Piară «Dacia sugrumată»! //Răzbunare! Piară-n moarte, / Arma cin-n-o vrea s-opoarte! / Aidem! toţi românii - aşteaptă / Lupta crân-cenă şi dreaptă! / Viaţa noastră piară toată! / Daciaînsă: Niciodată!”36

Lunarul Înnoirea publică şi el versuri având ca te-matică „eliberarea fraţilor asupriţi de cealaltă parte aCarpaţilor”. Dem Georgescu semnează „Cântec tran-silvan”, o poezie „auzită de la un român” de pestemunţi [Finalul: „Veniţi, deci, ce aşteptaţi? / Veniţi fraţilorla fraţi! / Rupeţi lanţul de robie, / Făcând MareaRomânie”]37. Acelaşi autor semnează o altă poezie -„Alarmă de la fraţi” -, „cu o notă optimistă, de acţiunefermă, patriotică a românilor regăţeni”38, având drepttemă ziua mult aşteptată a înfăptuirii României Mari:„O, Ardeal! O, Bucovină! /Azi sunteţi numai ruină! / Focpustiu, jale şi-amar, / V-au adus călăii, dar // «Ziuamare» o să vie, / Ea s-apropie curând; / Vă vomscoate din robie, / Făcând «Marea Românie» / Visulneamului-ntrupând”.39

Aureliu Gh. Vasilescu, pledând pentru reîntregireaţării, în poezia intitulată „Unirea”, îl invocă pe domni-torul Alexandru Ioan Cuza, unul din artizanii Micii Uniride la 24 ianuarie 1859: „În genunchi, te rog, Părinte,rostul ţărilor îl schimbă / Şi pe cei ce sunt de-o lege şivorbesc aceeaş limbă, / Strânge-i la un loc, o Doamne,pe pământul strămoşesc, / Când pe munţii noştrifalnici tricolorul românesc / Străluci-va ca un simbol,arătând ca mântuire: / O, mai mare, mult mai sfântă şimai falnică unire!”40

„Frumoase versuri patriotice, replică la poezia lui D.Bolintineanu, prevestind Unirea”41, sunt semnate deanimatorul cultural şi publicistul râmnicean OctavianMoşescu, în Vestala, „revista lunară literară, artistică,ştiinţifică şi socială” (8 noiembrie 1915-mai 1916):„Zi de mare sărbătoare! Munţii nu mai sunt hotar /Tricolorul României fâlfâie pân-la Satmar. / Horaînfrăţirei joacă, numai cânt şi veselie, / Şi în ochii lors-aprinde strămoşeasca vijelie...”.42

Concluzii Odată cu intrarea României în război,toate periodicele buzoiene şi râmnicene îşi vor încetaapariţiile, dar meritul acestora este acela că, alături desuratele lor din ţară şi străinătatea, au contribuit lacrearea unui sentiment profund naţional ce a premersla înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

(Comunicare susţinută la Congresul Naţional de Istorie aPresei, ediţia a VII-a, Galaţi, 4-6 aprilie 2014)

Note:

1. Flacăra, nr. 36 din 20 iunie 1915.2. Înnoirea, I, nr. 7, 25 septembrie 1913, p. 16-18.3. Ibidem, II, nr. 8, 25 septembrie 1914, p. 15-19.4. Ibidem, II, nr. 10, 29 noiembrie 1914, p. 24.5. Ibidem, III, nr. 4, martie 1915, p. 1.6. Ibidem, III, nr. 8, 9, 10 septembrie, octombrie, noiembrie

1915, p. 7-10.7. Ibidem, III, nr. 6, 7, 8 mai, iunie, iulie 1916, p. 5-6.8. Reforma, I, nr. 2, 14 septembrie 1914, p. 3.9. Arhivele Naţionale Buzău (în continuare se va cita A. N.

Bz.), Fond Primăria oraşului Buzău, dosar 3/1914, f. 6.; vezişi Valeriu Nicolescu, Pagini de istorie culturală (Buzău-Rm.Sărat), Editura Alpha MDN, Buzău, 2004, p. 114.

10. După doi ani de muncă - Disertaţiuni, Critice, Prelegeri,Buzău, 1914, 1915.

11. Valeriu Nicolescu, Op. cit., p. 30.12. Neamul românesc, IX, nr. 47, 30 noiembrie 1914, p. 1;

vezi şi Petre Ţurlea (editor), Scrisori către Nicolae Iorga, vol.III, Bucureşti, 1988, p. 345.

13. Înnoirea, III, nr. 1, 25 decembrie 1914, p. 14-16.14. Ion Bulei, Arcul aşteptării. 1914-1915-1916, Bucureşti,

Editura Eminescu, 1981, p. 166.15. Congresul românilor de peste hotare aflători în ţară.

15 martie 1915. Bucureşti, Editura [s.n.], 1915, p. 5.16. Adevărul, XXIII, nr. 10060, din 17 martie 1915.17. Congresul românilor de peste hotare aflători în ţară. 15

martie 1915. Bucureşti, Editura [s.n.], 1915, p. 91.18. Lumina poporului, I, nr. 3, 15 februarie 1916, p. 4.19. Gabriel Cocora, Peneluri şi condeie, Bucureşti, 1978,

p. 128.20. Ibidem.21. Alex. Oproescu, Dicţionarul presei buzoiene şi râm-

nicene: 1839-1949, Editura Alpha MDN, Buzău, 2011, p. 17.22. Alarma, XVIII, nr. 320-342, 4 octombrie 1915, p. 1.23. Ibidem, XVIII, nr. 329-351, 6 decembrie 1915, p. 1.24. Dimitrie Marmeliuc, Vorbeşte Ardealul. Mormântul lui

Mihai ne cheamă, în Alarma, XVIII, nr. 320-334, 4 octombrie1915, p. 1.

25. Idem.26. Fulgerul, I, nr. 1, 8 februarie 1915, p. 1.27. Cronica Buzăului, I, nr. 1, 6 martie 1916, p. 1.28. M. I. Traliera, Spionajul, în Ibidem, nr. 7, 7 aprilie 1916,

p. 3.29. Alex. Oproescu, Op. cit., p. 217.30. Râmnicul nostru, I, nr. 1, 16 iunie 1916, p.1.31. Alarma, XVIII, nr. 300-322, 24 mai 1915, p. 3.32. Ibidem, XVIII, nr. 313-335, 23 august 1915, p. 1.33. Ibidem, XIX, nr. 334-356, 10 ianuarie 1916, p. 2.34. Ibidem, XIX, nr. 349-371, 24 aprilie 1916, p. 3.35. Ibidem, XIX, nr. 350-372, 1 mai 1916, p. 3.36. Ibidem, XIX, nr. 357-379, 19 iunie 1916, p. 3.37. Înnoirea, II, nr. 10 , 25 noiembrie 1914, p. 24.38. Alex. Oproescu, Op. cit., p. 150.39. Înnoirea, III, 5, 6, 7, aprilie, mai, iunie 1915, p. 36.40. Ibidem, III, nr. 2-3, ianuarie-februarie 1915, p. 17-19.41. Alex. Oproescu, Op. cit. p. 280.42. Vestala, I, nr. 4-5, februarie-martie 1916, p. 73.

ISTORIE, CULTURĂ

ISTORIE, CULTURĂ

- 44 -

Anii ultimi ai lui Mihai Eminescu au stat sub semnulbolii şi ai insecurităţii financiare, a jenei scriitorului faţăde bine intenţionatele gesturi ale amicilor şi admirato-rilor de a lansa „liste de subscripţie” care să-i dea spri-jinul pe care statul refuza, de bună vreme să i-lasigure.

În şedinţa din 14 iunie 1887 a Consiliului judeţeanBotoşani, se află pe ordinea de zi şi votarea unei sumede ajutor pentru Eminescu din bugetul judeţului,C. Leca, obiectează: D-l Eminescu este prea marepentru judeţ, căci el a servit ţara. (…) Când ni se cerecazărmi care se dărâmă, pentru aceasta să alergăm laîmprumuturi, şi banii afectaţi pentru asemeneacheltuieli până la finele anului să-i dăm la ajutoare,aceasta ar fi incorect; deci propun a se interveni prind-l Prefect la Minister.

Un consilier, Rusu, încearcă să stabilească prio-rităţile: Să nu umblăm cu ficţiuni, cum că bugetele suntprecis, etc. căci un om este mai scump decâtbugetele, omul trebuie preferat cazarmelor şi caselor.Acestui punct de vedere i se raliază franc şi cu dem-nitate prefectul Th. Boldur-Lăţescu: d-l Leca a zis cărecunoaşte meritele lui Eminescu, că sunt prea mari şimijloacele noastre prea mici, zicând tot odată căEminescu e o idealitate, dar eu cred că acea idealitatefiind prefăcută în carne şi ciolane trebuie să mănânce,trebuie dar a-i veni în ajutor.1

Privitor la listele de subscripţii, Emilia Humpel, unadintre „militantele” acestui demers, îi scria, la 20 iunie1887, lui Maiorescu: serata a produs 885 de franci dincare 200 i-am trimis la Botoşani, iar restul de 685 aufost depuşi pe numele lui Eminescu la Casa deEconomie. Ţi noi ne ferim de faimoasa Henriette şi ded-l Eminovici.2

Junimistul Iacob Negruzi, redactorul „Convorbirilorliterare”, fiind deputat a depus în cameră, la 2 martie1888, o petiţie din partea mai multor cetăţeni, prin carecerea o pensie lunară pentru „nenorocitu poet naţionalMihai Eminescu”, invocând sprijinul unor deputaţi şiminiştri, poeţi şi scriitori, între care şi N. Pruncu. Seaprobă o pensie viageră de 250 lei pe lună (cincizecişi şapte deputaţi pentru, cinci contra, însă, schim-bându-se guvernul, votarea întârzie până în toamnă,după care abia la 12 februarie 1889 decretul fu sem-nat se rege.3

Generalul I.Em. Florescu, cel ce câştigase, în urmarăsturnării guvernului liberal, la 1888, preşedenţiaSenatului, are, după eminescologul Augustin Z.N.

Pop, meritul de a introduce proiectul de acordare aunei pensii pentru scriitorul bolnav; în urma votuluiproiectul de lege pentru pensia de 250 lei obţineunanimitatea celor 65 de parlamentari.4

O afectuoasă evocare a figurii poetului din aceastăepocă îi aparţine soldatului Ion Popescu, autorul arti-colului „Peste groapă”, apărut, în decembrie 1889, înrevista „Fântâna Blandusiei”, ce îl avea ca director deonoare pe poetul intrat în posteritate. Militarul îlcunoscuse în redacţia junei reviste, când aude căscriitorul fusese internat în casa de sănătate dinStrada Plantelor. Merge să-l vadă şi are surprindereaa nu i se părea atât de bolnav pe cât se aştepta să-lafle: Intrând, făcusem fără voie zgomot cu sabia şiEminescu întoarse capul. –Uite căţaua! Strigă el bu-curos – şi-şi făcu loc printre ceilalţi. (…) Trecurămîntr-o odăiţă pe lângă salon şi ne aşezarăm pe o cana-pea – Vii de la cazarmă? Atunci n-ai tutun, fă o ţigare.Îmi tremurau mâinile destul de tare ca Meşterul să nuobserve cât eram de emoţionat. Şi râse cu poftă –Te-ai speriat de nebuni= Sunt oameni paşnici.Scriitorul nu-şi trăda anxietatea decât prin faptul căfuma mai des. La plecare, îl rugă să-i aducă ceva decitit, argumentând: Mă distrez studiind ticurile colegilor(şi apăsă asupra cuvântului) de aici, dar tot mă plic-tisesc. – Ai citit „Corespondenţa” lui Jules deGoncourt? -Nu. – Atunci ţi-o aduc. – Şi ceva gazete.Chiar toate, dacă poţi.

Ca urmare a vizitelor făcute la sanatoriu, IonPopescu conchide: Mediul, îngrozitorul mediu în careera condamnat să trăiască şi care ar zdruncina şi bunom cu totul sănătos – cu condiţia să n-aibă nervi caodgoanele de vapoare – acest mediu a provocatcatastrofa. Să-l fi dus cineva pe Eminescu la ţară, înlinişte, în singurătate (..) în loc să fi fost ţinut printremorţii-vii din casa din strada Plantelor, Meşterul ar fifost şi astăzi cu noi.5

Dintre prietenii buzoieni ai poetului se număra şiD.D. Racovitză –Sphinx (1858-1892), publicist şicronicar dramatic, cunoscut al lui Caragiale, desprecare scrie, fiind unul dintre criticii de direcţie, pentrucare-l recomandau deopotrivă fineţea observaţieimorale şi flexibilitatea reacţiei faţă de suflul veacului.6

După amintirea lui D. Teleor, care conta (fără acoperireîn realitate) că Eminescu a avut o pensie de laBotoşani, în ultimii ani de viaţă, parale pe care,cheltuitor din fire, le isprăvea iute, poetul era acelaşiom săritor de altădată: În 1889 fiind la „România

Comemorare 125

MIHAI EMINESCU--------------------- Profesor Emil Niculescu, Cercul Militar Buzău

ISTORIE, CULTURĂ

- 45 -

liberă” este anunţat că va primi pensia de la Botoşani.Mare veselie în redacţie: D.D. Racovită –Sphinx, îizice în glumă:

-Eminescule, am nevoie de două mii de lei. Dă-mitu, dacă-ţi vin banii.

- Cum nu, dragă Racoviţă! Cu cea mai mareplăcere!7

Problema sănătăţii scriitorului au studiat-o, maitârziu, colonelul doctor docent Constantin Vlad(„Eminescu din punct de vedere psihanalitic”, 1932) şicolonelul doctor docent Ion Nica („Eminescu, structurapsiho-somatică”, 1972); diagnoza celui de pe urmă afost însuşită şi de alţi cercetători: Sub influenţa trata-mentului cu mercur, Eminescu a făcut o polinevrită şiencefalopatie mercurială.8 Mergând mai departe, uniicercetători ai epocii şi documentelor, precum NicolaeFlorescu - „A doua moarte a lui Eminesccu” sauConstantin Barbu) găsesc că explicaţia modului încare a sfârşit poetul se datorează unei cabale: iritantasa poziţie politică exprimată în presă ar fi dus laînscenarea bolii şi , de aici, la tratamentul eronat cumercur; de aici grava concluzie că scriitorul a fostvictima unei crime politice.

Existase, cum semnala fratele scriitorului, căpitanulîn rezervă Matei Eminescu, într-un volum coordonatde Corneliu Botez, la douăzeci de ani de la trecereapoetului în eternitate, un incident între AlexandruLahovari, fost ministru de justiţie, el însuşi conservatorşi gazetarul de la „Timpul”, organul de presă alpartidului; excedat de libertăţile nedoctrinare pe care şile lua publicistul, ar fi exclamat, cu probabilă adresarecătre T. Maiorescu, „girantul” celui ce se abătea de la„linia partidului”: „Mai potoliţi-l pe Eminescu.

În după-amiaza zilei de 17 iulie 1889, când cortegiulmortuar se îndrepta spre cimitirul Bellu, în urma dricu-lui ce purta rămăşiţele pământeşti ale scriitorului, ală-turi de personalităţi cunoscute: Lascăr Catargiu, primulministru, Mihail Kogălniceanu, Z. Maiorescu, partici-pau, dintre militari: generalul G. Lahovari, de laSocietatea Geografică Română şi colonelul Ion Algiu,fostul şef de stat major al diviziei comandată degeneralul Mihail Cerchez, primul comandant al garni-zoanei Plevna, membru al Societăţii „Junimea” şisimpatizant al Partidului Conservator.

Într-un discurs funebru, Grigore Ventura părea căvrea să temporizeze cumva meritele publicistuluipolemic şi indisciplinat: el a fost ziarist, a fost chiardintre acei de frunte. Dar laurii nemuririi nu i-a cules casoldat al condeiului, ci ca poet.9 Înmormântarea celuicare, după unul din monografi, G. Călinescu, a fost celmai mare poet care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate,pământul românesc, s-a petrecut pe o ploaie măruntăşi nu s-au înregistrat incidente.

Între ecourile jurnalistice se înregistrează şiRâmnicu Sărat, prin revista „Gazeta săteanului”, aflată

sub direcţia lui C.C. Datculescu, care va insera, larubrica „Din ţară” (semnată X) , următoarea informaţie:La 15 iuniu 1889 s-a înmormântat Luceafărul poesieiromâne, dl. Mihail Eminescu, după o lungă suferinţă încasa de sănătate a d-rului Şuţu din Bucuresci. S-anăscut la 20 Dec. 1849 în oraşul Botoşani. Ceremoniafunerară a fost grandioasă, tristă şi modestă, înpotrivire cu viaţa ilustrului poet. Înmormântarea celuisdrobit de amărăciuni, miserii şi suferinţe s-a făcut lacimitirul Belu din Bucuresci.10

În afară de evocarea poetului datorată fostuluiprieten şi coleg de redacţie, Caragiale, binecunoscuta„In Nirvana”, există, după cercetările lui Marin Bucur,încă un panegiric, nesemnat, dar aparţinând aceluiaşi,în paginile ziarului „Constituţionalul”(anul I, nr.3, 17/29iunie 1889, p.1) intitulat “Poetul Eminescu s-a stins”:Durerea acelora care au fost prietenii lui car l-aucunoscut în tainele vieţii lui, ştiu cum Eminescu râdeade mizerie şi nu voia să ştie de dânsa, când îşi avântagândul în lumea închipuirii, - durerea tutulor aceloracu cari a râs şi a plâns Eminescu, cu cari a cântatşi a suspinat poetul, trebuie să fie adâncă, mută,sfâşietoare, la vestea ce le-o dăm.

Eminescu s-a stins după ce a strălucit ca unluceafăr. Razele gândirii lui, ca şi raze de steledemult stinse în văzduh, vor străluci şi vor lumina încămultă vreme în poezia noastră.

Moartea lui Eminescu e o durere pentru întreagacugetare românească, după cum durere fost-aupentru toţi şi suferinţele lui.

ISTORIE, CULTURĂ

- 46 -

Mihai Eminescu împlinea acum patruzeci de ani.Născut la Botoşani, el îşi făcu învăţătura, luptând demulte boli cu ananghia, la Cernăuţi, Blaj, Viena şiBerlin.

Întors în ţară, el fu numit bibliotecar, apoi revizor şco-lar în Iaşi şi Vaslui. Pedagog cu pătrundere, pasionatde ţărani, doritor de a ridica opinca, Eminescu a fostun revizor model. Urele politice l-au sacrificat şi pedânsul la 1876…

De atunci Eminescu şi-a găsit adăpost în jurnalis-tică.

Amarurile vieţii au fost multe pentru Eminescu. Multa scris poetul. Neastâmpărul unei cugetări bogate estepăstrat în colecţia „Convorbirilor”, „Timpului”,României libere”, Fântânei Blanduziei”.

Un mic volum, publicat de d. Maiorescu, conservăgiuvaierurile acestei fantazii ce spintec nemărginirea.11

După douăzeci de ani, Corneliu Botez, iniţiatorulomagiului gălăţean din 1909, în „Icoane, cugetări şifapte din viaţa lui Eminescu”, releva modul în care, lanici un an de la angajarea la oficiosul conservator,reuşise să-şi „recruteze” adversari în partidul pe careîl ilustra ideologic: Sinceritatea lui Eminescu: -Eminescu, ca gazetar, era expresiunea sincerităţii celemai pure. Când în 1877 armata română a trecutDunărea, dânsul a publicat în „Timpul” un articol preafrumos, prin care redeşteaptă gloria străbună. Acestarticol însă, scris în vreme de opoziţie (liberaliiurcaseră la guvernare în 1876, n.m.), nu fu pe placulunuia din leaderii conservatori, cu care avu un seriosconflict. Din cauza acestei sincerităţi poetul îşi creiăduşmani chiar în rândurile conservatorilor. Era susţinuttotuşi de d. Titu Maiorescu şi răposaţii generalFlorescu, Păucescu, Brăiloiu şi Manolache KostakiEpureanu, cari îl apreciau.12 Aici va vedea luminatiparului şi singura intervenţie memorialistică a căpi-tanului în rezervă Matei Eminescu asupra scriitorului,sub titlul: Memoriu asupra familiei Eminescu (Comu-nicare făcută D-lui Corneliu Botez).

Între contribuţii se află şi un fragment din studiul„Eminescu şi poeziile lui”, publicat de T. Maiorescu învolumul „Critice” (1908) din care selectăm această

prognoză asuprea postulităţii: Pe cât se poateomeneşte prevedea, literatura poetică română, vaîncepe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, şiforma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetulEminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, vafi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea litera-turii viitoare a vestmântului cugetării româneşti.

Ziarul „Adevărul” din 23 iunie anunţă că „Românul”a primit din Leipzig următoarea telegramă:„Plângem moartea neuitatului poet Eminescu”s.s. Dicescu, Velciurescu, Vidraşcu, Gruber, Ciuntu,Veissengrun.13

Toma Dicescu, (1856-1940, Rm. Sărat) se va ilustraca publicist, dramaturg folclorist, după ce îşi luasedoctoratul în filozofie şi pedagogie la Leipzig. Vasemna între altele, un volum de „Conferinţe”, la Buzău(1911)14.

O nouă intervenţie epistolară este semnalată, dinRâmnicu Sărat, imediat după dispariţia pământeascăa poetului: D-lui Titu Liviu Maiorescu, deputatBuc(ureşti).

Am rămas adânc consternat aflând că infortunatulmartir Eminescu, cel mai intrepid şi valoros apărător alromânismului şi-a exalat sufletul său cel duios şi in-spitat de sacrul foc al poeziei „Deşteaptă-te române” azis nemuritorul Mureşanu şi a murit în chinuri şi dureri:„vegheaţi asupra seminţiei semitice care se svâr-coleşte ca un şarpe şi tinde a ne copleşi”, a zis aquilapoeziei române, Eminescu şi a avut aceeaşi soartă.Signum temporis et nunc erudimini.

Al vostru devotat, K. NiculescuRm. Sărat, 20, VI, 1889.

Editorul acestui nou corpus de documente inediteprivitoare la scriitor, George Muntean, trimite însubsolul paginii: Ar putea fi Câţă Niculescu de careaminteşte Matei, fratele lui Eminescu, în scrisoareacătre Titu Maiorescu.15

E aproape sigur că reperarea este corectă,locotenentul Matei Eminovici având o vreme garni-zoana la Râmnicu Sărat. Îl aflăm şi în „arhondologia”semnată de Valeriu Nicolescu şi Gheorghe Petcu:Constantin Nicolescu (Câţă), ziarist şi publicist, năs-cut la Râmnicu Sărat; şi-a făcut studiile universitare laBerlin. Ca politician a fost un orator apreciat, de treiori prefect al judeţului, şi de două ori deputat (1872-1897). Ca publicist şi umorist a fondat publicaţiile„Rezistenţe” (1884), „Sfînciogul naţional”(1887-1888),“Puricele naţional” (1895), „Piţigoiul patriot”. Şi , maiales, a colaborat la “Timpul”, „Presa “şi „Resboiul”.16

Demersurile fratelui ofiţer de a deveni singurul pro-prietar al drepturilor de editare se continuă prinmetode legale, dar infructuase popularizării opereieminesciene; Corpul Portăreilor Tribunalului Buzău,înregistra, la 13 decembrie 1894, anunţul dat, în„Monitorul oficial”, din 9 decembrie 1894, de Matei

ISTORIE, CULTURĂ

- 47 -

Eminescu şi care limita la şapte numărul ediţiilor luiMaiorescu din poezia eminesciană: Subsemnatul,domiciliat în comuna urbană Mizil, fac cunoscut cănimeni nu are dreptul de a edita şi vinde scrierilerămase de la decedatul meu frate poetul MichailEminescu, şi că voi urmări şi sechestra oriunde voigăsi asemenea ediţii, apărute de la moartea dânsuluiîncoace. Matei Eminescu.17

Un an mai târziu, la 2/14 februarie 1895, fratelesupravieţuitor îi scria, din Mizil, mentorului „Junimii”:Prea stimate Domnule Maiorescu Respectuos, vă rogsă binevoiţi a încredinţa biblioteca fratelui meu, care arămas la Dumneavoastră în urma morţii sale D-luiS. Dumitriu, purtătorul acestei scrisori şi pe care l-amînsărcinat a mi-o expedia la adresa mea.

Binevoiţi a primi încredinţarea distinsei mele stime.Căpitan Matei Eminescu, alias Eminovici. Lada cumanuscrisele eminesciene, a fost predată, în 1902,când se prescrisese culpa, Academiei Române,salvându-le, astfel, de pericolul răvăşirii şi pierderiinepreţuite manuscripte.

Între membrii comitetului de organizare a festivalu-lui comemorativ de la Galaţi, paisprezece magistraţi,profesori, ingineri se afla şi „Botez Eugeniu (JeanBart), căpitan de marină”, care va adapta pentruscenă, împreună cu C. Calmuschi (student, în 1889,autorul unui vibrant discurs funebru) şi C. Orleanu,nuvela „Sărmanul Dionis şi poeziile lui MihailEminescu”.18

Tot atunci numitul comitet a avut iniţiativa de a bateo serie de medalii cu chipul poetului, de la bronz argin-tar, argint şi aur, cu preţurile de v1, 2,50, 20 şi 200 delei, precizându-se că prisosul provenit din subscriereaacestor medalii, se va depune la fondul ce se vastrânge pentru înălţarea unei statui marelui poet.(p. 1979).

Pe lista de subscripţie nr. 133, trimisă de Batalionul1 Vânători Craiova figurează, cu medalii de bronz şibronz aurit, următorii: lt. colonel Conta Ch., maior

Neicu Petre, dr. Mihăilescu Spiridon, căpitaniiPetrescu, Bădescu, Iordănescu şi Stătescu, precumşi locotenenţii Paszalega, Coravu, Cumpănaş, Ştirbeyşi Bălănescu.19

Între cei care s-au aplecat asupra vieţii şi operei luiMihai Eminescu se numără şi Ion Creţu (n. 20 oct.1893, în satul Bălţaţi, com. Valea Râmnicului,jud. Buzău, m. 16 ianuarie 1970), istoric literar,eminescolog, editor, a îngrijit ediţiile: M. Eminescu,Opere, I-IV (1938-1939) Mihai Eminescu. Operapolitică, I-II (1941) şi, la senectute, a făcut să aparăMihai Eminescu. Documentar biografic (Editura pentruliteratură, 1968).

Traiectul postum al Luceafărului nu se află încă înpunctul cel mai înalt al parabolei, fiecăre generaţieredescoperindu-l prin propriul mod de lectură şisimţire.

Note:1. Omagiu lui Mihail Eminescu cu prilejul a 20 de ani de la

moartea sa, alcătuit şi aşezat în pagină de ComitetulComemorării – Galaţi şi tipărit la Atelierele Grafice Socec &Co. societate anonimă. La Bucureşti, în anul 1909, EdituraCentrului Cultural „Dunărea de Jos”, 2008, p.241.

2. Eminescu 100 de documente noi, ediţie îngrijită deGeorge Muntean, Editura „Eminescu”, 2000, p.137.

3. I. Creţu, Mihail Eminescu. Biografie documentară,Editura pentru literatură, 1968, p.421-422.

4. Augustin Z.N. Pop, Pe urmele lui Mihai Eminescu,Editura Sport-Turism, 1978, p. 311.

5. Colonelul Ionescu Dobrogeanu, Cum l-am cunoscut peEminescu, în: Viaţa armatei, nr. 1, ianuarie 1999, p. 8.

6. Ionuţ Niculescu, Figuri din istoria criticii dramaticeromâneşti: D.D. Racoviţă-Sphinx, în: Teatru, an 20, nr.11,1975.

7. D. Teleor, Sonete patriarhale. Scene şi portrete. Editura„Minerva”, 1981, p…..

8. Ovidiu Vuia, Misterul morţii lui Eminescu, Editura „Paco”,1996, p. 93.

9. Eminescu. Un veac de nemurire, Album alcătuit deVictor Crăciun, vol.1, Editura „Minerva”, 1980, p. 348.

10. Alex. Oproescu, Presa buzoiană şi râmniceană.Dicţionar bibliografic, Vol.2, G-N, Biblioteca judeţeană„V. Voiculescu” Buzău, 1997, p.39.

11. I.L. Caragiale, Restituiri, identificate, transcrise şicomentate de Marin Bucur, Editura „Dacia”, 1986, p.294.

12. Omagiu lui Mihail Eminescu cu prilejul a 20 de ani de lamoartea sa, p.241

13. I. Creţu, Mihail Eminescu. Biografie documentară,Editura pentru literatură, 1968, p.432.

14. Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fişier istorico literar,Buzău, 1980, p.23.

15. Eminescu 100 de documente noi, p.144.16. Valeriu Nicolescu şi Gheorghe Petcu, Buzău- Râmnicu

Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, Vol.1, Buzău, Editura„Alpha MDN”, 1999, p. 90-91.

17. Eminescu 100 de documente noi, p.181; 184.18. Idem, p.194.19. Idem, p. 199.

ISTORIE, CULTURĂ

- 48 -

Clasic al literaturii române, „marele humuleştean” aavut, de-a lungul vieţii şi în postumitate relaţii din celemai diverse cu militarii (contemporani, în cazul lui IvanTurbincă, imaginari şi cei ce, mai apoi, i-au devenitexegeţi sau editori).

La 1 iulie 1872 Ion Creangă este destituit dinînvăţământ de ministrul Christian Tell, general dingeneraţia paşoptistă, invocându-se suspendarea/caterisirea din viaţa diaconicească; acestuia îiadresează apoi un memoriu în care divulgă faptelereprobabile ale celor care l-au condamnat. N-am fosteliminat din cler, că nu era pentru ce; căci părul fiindvegetabil, poate creşte iarăşi la loc; n-am fost judecatde altă vină, fiindcă nu era nimic a mi se imputa. Amvenit la ideea de va mă desbrăca însumi de ceea ceera un pretext de persecuţiune...Adevărul este că încontra mea de mult a fost întinsă o persecuţiunepentru ideile mele de progres...

Desigur generalul avusese, nu mulţi ani înainte, şidispoziţii mai faste, cum glăsuia o scrisoare versificatăa lui G. Creţeanu către C.D. Aricescu, ce-şi petrecusevara în munţii Buzăului: Tu, Titire, la umbra uşorilorverzi fagi,/ Din liră ştii tot felul de sonuri dulci să tragi,/Căci Tell, ca un nou August, congediu şi-a dat ţie/Spre-a răspândi la Bâsca, la Tuşnad armonie.

În acelaşi an, îşi înscrie fiul, Constantin, la LiceulMilitar, iar la 21 octombrie se produce ştergerea din„tagma diaconicească” a debitantului de tutun IonCreangă.

Civilul Creangă încheie, cum observa criticul literarValeriu Cristea, printr-o înfrângere, războiul făţiş cuMitropolia, dar începe unul de gherilă: În conflictul luicu ierarhia superioară a bisericii Ion Creangă adoptătactica lui Ivan Turbincă din scena aşezării în raclă.Ivan face pe prostul, pretinde că nu ştie cum secuvine sî şadă „mortul” în sicriu. Tot astfel, Creangăse preface că nu ştie (deşi ştie foarte bine) cum tre-buie să „stea” şi să se poarte un diacon în diaconia lui,cum să se „aşeze” în „racla” îngrădită de regulu şicanoane a tagmei incomode, ce-i drept, dar în care,repetăm, a intrat de bunîvoie, liber şi nesilit de nimeni.

După 1872, războiul dintre Creangă şi „boaitele celefăţarnice” intră într-o alfă fază, surdă, dar nu mai puţinaprigă.1

Scriitorul avea, în 1873, în proiect o comedie, plă-nuită în trei acte, „Dragoste chioară şi amor ghebos”,în care personajele erau: 1. Zamfur Bâlbâilî propri-etarul casei (din Tătăraşi,n.m.). 2. Maria Tololoi,

ofiţereasă alungată de la bărbat. 3. Zărghilă, psalt,amorezul Totoloaiei. 4. Mariţa cea mică, a doua fiică aTotoloaiei. 6. Un căpitan ş-o căpităneasă. 7. AvocatulDierie, sprijinul ofiţeresei. 8. Îngrijitorul unei monastirişi prietenul avocatului. 9. Sarsailă, debitant de tutun.10. Mai multe persoane, prieteni ai lui Zîrghilă ş-a To-toloaiei. Petru Rezuş „traduce” identităţile: Zărghilăeste Zahei Creangă (fratele mai mare al scriitorului,n.m.) şi el psalt, şi el amorez al unei ofiţerese, MariaDumitriu, văduvă după sublocotenentul Neculai Du-mitriu, Maria Totoloi este Maria Dumitriu, prin căsăto-ria a doua Maria Creangă, Sarsailă, debitantul detutun este chiar scenonimul lui Ion Creangă.2

Prezumţia istoricului literar Petru Rezuş este aceea căabandonul acestui proiect se justifică prin anumite reti-cenţe faţă de personajele piesei: frate, cumnată, el în-suşi, cunoscuţi şi prieteni. „Corosivul” Creangă, cum i sezicea la „Junimea”, avea cultul familiei, drept care ne-apăgubit de o bunăvoie şi mulţumire sufletească com-patibilă cu acelea datorate „Poveştilor” şi „Amintirilor”.

La 23 mai 1874 este reintegrat în învăţământ, dupăplecarea lui Tell de la Ministerul Instrucţiunii şi numirealui Titu Maiorescu. în demnitatea astfel vacantată.

Introdus de Mihai Eminescu în cenaclul „Junimea”,va cunoaşte pe societarii ofiţeri ai acesteia GheorgheBengescu Dabija (dramaturg), Theodor Şerbănescu(poet) Mihail Christodulo Cercez şi alţii, el însuşi fiinddesemnat, în glumă, de Iacob Negruzzi, ca făcândparte din „tagma preşlaţilor”. La o întâlnire a juni-miştilor, pe 2 aprilie 1877, se încheie un procesverbal de prinsoare , între o parte din ei, care mizau pevictoria ţarului şi o fracţiune/„tabără” ce premizau biru-inţa sultanului. Pe poziţiile 1-3 ala filoruşilor se înscriaufilosoful B. (Vasile, n.m.) Conta, Mi. Eminescu şiI. Creangă. Rămăşagul consta în aceea că: Fiecaremembru din tabăra ce va pierde prinsoarea seîndatoreşte a plăti un napoleon taberei ce va fi ghicitrezultatul războiului.

Sosirea înpăratului Rusiei, Alexandru al II-lea la Iaşi,coincide cu primul atac epileptic generalizat al scri-itorului. După ce îşi revine, are de înfruntat entuzias-mul artificial al elevului Constantin Creangă, în vârstăde şaptesprezece ani, fiul său, care se înrolase ca vo-luntar, fără ştirea părintelui; asprimea vieţii de cazarmăîl răcoreşte până la disperare pe Constantin, ce a scrisdisperat misive agramate lui Ion Creangă ca să-ldemobilizeze. (...) Tatăl intervine la toţi prietenii săi dinBucureşti, spre a-şi demobiliza fiul, ajungând până la

Comemorare 125

ION CREANGĂ------------------------------------------------ Profesor Emil Niculescu

ISTORIE, CULTURĂ

- 49 -

I.C. Brătianu. Odată obţinută rezolvarea, demobilizatuls-a întors acasă , dând vina pe tatăl său, care nu l-alăsat „să-şi verse sângele şi să devină erou”. Abia maitârziu, în campania din 1913 , se va înrola din nou,deşi se retrăsese din armată, dar această campanieva fi un simplu marş, fără primejdii, şi numai un prilejpentru câştigarea de grade şi decoraţii, ceea ce ştiatoată lumea.3

Războiul ruso-româno-turc îl găseşte pe Creangă cu„Ivan Turbincă”, personaj ce defalcă interpretările cri-tice, în general, în două. Unii, contând pe „naţionalis-mul” scriitorului, cum se reiterează şi prin Sorin Th.Botnaru, în gama xenofobă: Ivan este un numegeneric, este rusul în toată generalitatea sa. El estesoldat dar aventura sa nu are decât în mod secundarconotaţii militare. Ea este integral rusească4 (titlul capi-tolului fiind revelator: Ivan Turbincă sau răul care aparedrept bine); alţii, între care şi Valeriu Cristea, cred că:Artisticeşte perfect, „Ivan Turbincă” este unul din celemai simpatice şi mai solare personaje nu numai dincreaţia lui Ion Creangă, ci din întreaga literatură română.Bunăvoinţa, căldura cu care autorul înfăţişează aici unstrăin dovedesc că mult trâmbiţata lui xenofobie repre-zintă o trăsătură minoră a omului, un „accident bi-ografic”, care nu atinge profunzimile eului său creator.5

Constantin Creangă intră, după război la Şcoalamilitară din Bucureşti şi angajează cheltuieli cedepăşeau cuantumul sumelor expediate de Creangă,astfel încât, Eminescu, înşelat de tânăr în buna luicredinţă expediază prietenului său o depeşă; DragăCreangă, nu ştiu dacă ai cauze deosebite de nemulţu-mire împotriva fiu-tău, dar oricare ar fi acelea te rogsă le treci cu vederea şi să-i trimiţi din când în cândparale pentru trebuinţele lui extraordinare; mai cuseamă însă acuma de sărbători. I-ar trebui de pildă opăreche de încălţăminte mai cuviincioase, căci avândacum câteva zile libere şi putând să fie invitat în familiela D. Maiorescu de pildă sau într-alt loc trebuie să se pre-zinte în mod convenabil. Dorindu-ţi sărbători fericite, şimulţi ani, cu pace şi bine, rămân al tău Mihai Eminescu.

Nu trece mult şi risipitorul tânăr ofiţer lipsit cronic debani se adresează lui Titu Maiorescu, apoi lui IocobNegruzzi, ca să colecteze de la junimişti 1000 de lei.

Sublocotenent de marină, este trimis la Galaţi, deunde depeşează alarmant tot pe chestiuni pecuniare:Tată, pe amorul miei, pe singurul mieu părinte, dacă în7 zile nu-mi trimiţi un respuns favorabil, gloanţele celuidintâi revolver îmi vor spiulbera crierii...”

Doleanţele fiului erau, uneori, destul de îndrăzneţe,doreşte a scrie ceva despre Dobrogea şi alcătuieşte,după expresia lui, un „op”, pe care i-l înmânează toc-mai lui Mihai Eminescu, „plin de admirare de aşa lu-crare”. Este trimis la studii de specialitate la Viena,Bruxelles şi Torino. Se logodeşte cu fiica unui angro-sist care avea 25.000 de galbeni zestre; în iunie 1885,

are loc nunta la Brăila, la care participă şi socrul maredin Ţicău, ce spera să-l vadă, cum nota G. Călinescuscăpat de vârsta zăpăcelilor. Nădăjduia să facă din el„razămul bătrâneţilor”.

În 1886 va tipări O întrebare d-lui A. Gorjan, autorulmai multor cărţi de geografie, de institutorii: V.Receanu, Gh. Ienăchescu şi Ion Creangă ( Iassy, Tip.Naţională, 1886).

August Gorjan, comandantul regimentului de vână-tori ce „pacificase” revoluţia lui Candiano-Popescu dela Ploieşti (8 august 1870), va face şi figură ştiinţifică,fiind autorul monografiilor a nu mai puţin de douăzecişi şase de judeţe ale ţării. Sârguinţele ştiinţifice aleofiţerului sunt remarcate şi de Eminescu, în paginile„Curierului de Iaşi”, unde nota despre „Noul metod degeografie elementară pentru clasele primare” (1876):Criticat pentru definiţii improprii şi greşeli de limbă (...)se înscria ca cea dintâi încercare (în româneşte) de-aintroduce metodul intuitiv în studiul geografiei.6 Cândse decide să scrie o monografie a Iaşului, Gorjan va„studia” şi „Geografia Judeţului Iaşi pentru clasa a II-aprimară urbană şi pentru a III-a rurală”, rod alcolaborării lui Ion Creangă cu institutorii Gh. Ienăch-escu şi V. Răceanu. Ei vor adresa militarului o acuza-ţie de plagiat, demonstrând că a fost compilată nunumai metoda, ci şi planul manualului lor, meriteleuzurpatorului limitându-se la „stilul stricat” şi „adause(...) greşite şi neadevărate. Astfel, apare ca legitimăîntrebarea jălbuitorilor: Atunci, stimabile domn, ce mairămâne din cartea dumneavoastră? (...) Când cinevase foloseşte de munca şi sudoarea altuia, cum secheamă asemenea faptă?7

La 1 ianuarie 1887, Constantin este avansat căpitanşi încetează corespondenţa cu părintele său.

Până în aprilie 1887, cînd Eminescu părăseşteospiciul mănăstirii Neamţ, Creangă îl vizitează decâteva ori.Tot acum va merge, pentru căutareasănătăţii, la băile de la Slănic Moldova, unde va face,împreună cu alţi „tratamentişti”, o fotografie de grup.

În 4 noiembrie 1888, citeşte în casa lui N.Beldiceanu, în prezenţa tinerilor prieteni ai acestuia, uncenaclu ad-hoc, partea a IV-a a Amintirilor din copilărie.

În a doua jumătate a lui iunie, când vestea încetăriidin viaţă a poetului ajunge la Iaşi, autorul amintiriloreste cutremurat de durere. Îi reciteşte ediţia princepsa poeziilor, cea editată, în decembrie 1883 deMaiorescu, şi, înfrânt de resemnare, va rosti: „-De-acu,nu-i mult pân departe!”

În ce priveşte proiectele literare, avea rezerveasupra finalizării unor promisiuni ce şi le făcuse luiînsuşi: - ...tare îmi pare rău că-s bolnav şi mă temc-am să mor şi n-am să pot scrie anecdota cu moşuHaralambie şi încă vreo două –trei ce le mai am în cap.

Pe 31decembrie 1889, în urma unui atac deapoplexie, întâmplat în debitul de tutun al fratelui său,

ISTORIE, CULTURĂ

- 50 -

Zahei, din strada Golia, nr. 51, scriitorul se stinge dinviaţă în bojdeuca din Ţicău.

Ultima zi a scriitorului este narată de un ŞtefanDrăghici ; ea include popasuri şi consumuri la băcă-nia lui Iby, franzelăria Szzakmary, băcănia lui PetruŞoituz şi Bolta rece. Ajung, seara, în Ţicău. Cădeaufulgi de nea, zăpada se aşternuse în strat mare. Seînoptase şi urătorii porniseră de mult cu uratul pe lacasele oamenilor. Pretutindeni răsunau cântecele şiuralele , pocniturile de bici, zgomotul urătorilor, caritrăgeau buhaiul, capra, ursul, irozii, nuntaţărănească...(...) Constantin Ţoiu Adaugă:Creangăh-a murit acasă unde-l lăsase însoţitorul. El a intrat, astat ce-a stat, şi iar va pornit-o pe un drum şi pe-ungând ce nu vor fi ştiute niciodată, dar cu instinctul săuvechi, retrezit, de Colindător, în seara pluguşorului...8

În bojdeucă, feciorul Constantin a găsit o mare sumăde bani, din care se va îndura să rezerve 9.000 de leipentru prima ediţie postumă a operelor tatălui.

Artur Gorovei, în nişte anintiri literare, reconstituieseara zilei de 5 ianuarie 1890, la restaurantul Hotelu-lui „Traian”, pentru constituirea unui comitet ce să seocupe de editarea scrierilor lui Ion Creangă; dupăoarecari toasturi, Căpitanul începuse a regreta mări-nimia din perioada entuziasmului şi căuta o pricină casă nu mai dea cei trei mii de lei pentru revistă. Planullui însă nu a izbutit. (...) A doua zi a căutat să-miexplice tânărul Creangă atitudinea lui din ajun (cum căGruber ar fi fost socialist, n.m.). El e junimist, mi-aspus, fiindcă are ca protector pe P.P. Carp, care l-atrimes la Viena, ca spion, cu o sută de lei pe zi. E ju-nimist în politică, nu însă şi în literatură, din pricină căexistă o răceală pronunţată întrev tatăl său şi d-niiMaiorescu şi Iacob Negruzzi. În seara întrunirii, căpi-tanul primise o scrisoare de la D-l Missir, în careacesta îl sfătuia să dea la Junimea ceea ce a rămasliteratură de la Creangă. Junimea să-i editeze scrie-rile (...). Numai că fiul scriitorului aflase (cu abilităţile-i de spion?), că, deşi Missir spusese că nu avuseseştire de data înhumării, el avea dovezi că d-nii Missirşi Volenti, cu o zi înainte de înmormântare, târguiserăo coroană, pe care nu au cumpărat-o părându-li-seprea scumpă. Aşa se face că acei 9000 lei destinaţitipăririi scrierilor crengiene au ajuns la A.D. Xenopol şimulte manuscripte, ridicate de fiu de la bojdeucă s-auprăpădit, în afară de ceea ce a preluat Eduard Gruber.

Acesta din urmă rostise, la ceremonia funerară ascriitorului, în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi: Jalnicăasumare - o dureroasă datorie, cea de pe urmă, neadună azi pe toţi în faţa mormântului unde va odihnipentru vecie Ion Creangă, acest fruntaş al literaturiiromâne. Nemângâiatul fiu, rudele, prietenii şi tinerimeaentuziastă admiratoare a lui Ion Creangă îşi simt acuminima zdrobită şi cugetarea înnourată în faţa muţenieişi a neclintirii care ne face să ne îngrozim şi să ne

podidească lacrimile, pentru că nu mut şi nu neclintita fost Creangă în viaţa lui.10

Singurul dintre junimişti prezent în convoiul celor cel-au condus pe ultimul drum a fost prozatorul N. Ganeiar între cei de faţă se afla şi tânărul licenţiat N. Iorga,colaboratorii săi la seria de manuale şcolare ce le con-cepuse, câţiva învăţători, studenţi şi elevi.

Iacob Negruzzi va insera un ferpar bilanţier în„Convorbiri literare”, (nr.11, 1 februarie 1890): Anul1889 a fost funest pentru literatura naţională. Au muritVeronica Micle, plăcuta poetă lirică, a murit Eminescu,poetul genial cu puternică şi bogată imaginaţie, a muritşi Ion Creangă naivul, veselul şi plăcutul povestitorpopular. Era societatea literară Junimea este în doliupentru perderea unora din cei mai iubiţi membri ai săi.

Peste timp, în monografia ce i-o dedică, G.Călinescu are nostalgia unui altfel de „veşnic repaos”:Altă moarte se cădea feciorului Smarandei şi al luiŞtefan a Petrei, carese rătăcise dincoace de Siret,adus de căruţa lui moş Luca. El trebuia să fie purtat încăruţa cu boi, în port ţărănesc, cu mâinile încrucişate,bocit creştineşte de babe şi de multele lui rubedenii,tămâiat şi prohodit de popii şi dascălii satului său,înmormântat în ograda bisericii pe lângă care sejucase şi învăţase, pentru ca femeile să presare lapraznic tămâie într-un hârb pe groapa sa năpădită deierburi şi să se jeluiască cu capul rezemat de strâmbacruce, în apropierea ruinoasei cetăţi a Neamţului, princare seara trec domoale vitele, acolo unde se vedeînceţoşat Ceahlăul, şi Ozana se-aude clipocind.I-a fost dat altfel..11

ISTORIE, CULTURĂ

- 51 -

Pe urmele tatălui, Constantin Creangă încearcă săfacă comerţ: deschide un birt, o fabrică de cozonaci,se ocupă cu braga, cu un restaurant „Ca la mamaacasă”, cu „casinoul de vară din Constanţa”, cu fabri-carea foiţei de ţigări. Va edita în 1896, broşura-mis-cellaneu „Lupta pentru existenţă”, iar la 1900, obroşură imterpelatoare: Memoriu în chestia înfiinţăriide către stat a monopolului hârtiei de ţigări (Bucureşti,1900). Divorţează la 1904, încearcă să intre în politică,fără succes, se reactivează în 1913, moare la Iaşi, în1908, cu gradul de locotenent-colonel.12

Un caz de reconversie profesională, ConstantinCreangă, despre care unii cercetători, văzându-ifotografiat cu bicorn, ar fi crezut că este marinar , dar,de fapt, specialitatea sa militară era genist, şi, dupădispariţia tatălui, devine gazetar la particulara sa„Revistă periodică”, făcând publicitate comerţului său:Ori fumaţi foiţa Creangă ori daţi dracului tutunul.13

Între militarii care au îmbogăţit bibliografia luiCreangă, se prenumără sublocotenentul EmilGârleanu care publică în revista ieşeană „Arhiva” (maiapoi în extras)„Ion Creangă” (1902); în „Universul” din29 decembrie 1910, va publica articolul; Casa lui IonCreangă”, în care narează avatarurile bojdeucii cătrestatutul de muzeu: În sfârşit! Casa lui Ion Creangă vafi reparată şi ţinută de către comuna Iaşi, ca oamintire în vremurile când Eminescu şi cu Creangăîmbogăţeau literatura românească scriind pagininepieritoare. Achiziţia se făcuse de la Tinca. Fosta to-varăşă a lui Ion Creangă, care crea vreo câteva sutede lei. Gârleanu, în calitatea lui de membru al comite-tului de conducere a Societăţii Scriitorilor Români, vaconceda meritul acestei iniţiative lui D. Nicolae Gane,actualmente primar al Iaşului şi cunoscut povestitor alliteraturii noastre, ca fost prieten al lui Creangă, acrezut că trebuie păstrată, şi pentru cei cari vor veni peurma noastră, căsuţa din mahalaua Ţicăului nr. 4,„bojdeuca”, cum o numea Creangă, în care unul dincei mai marti scriitori ai noştri şi-a dus zilele.14

Locotenent-colonelul Tudor Pamfile (1883-1921,folclorist şi etnograf, dă tiparului, în revista „IonCreangă”, „Casa şi neamurile lui Ion Creangă dinHumuleşti” (1920).15

Nicolae Ţimiraş (n. Finţeşti, comuna Năieni, 1876-m. 1950) poet, prozator, publicist traducător şi istoricliterar, căsătorit cu Letiţia Creangă, nepoată de frate aclasicului, a publicat volumul „Ion Creangă, după do-cumente vechi. Însemnări şi mărturii inedite, cunumeroare reproduceri de autografe, portrete şi ve-deri” (Editura „Bucovina”, 1933, 366 p.), unde, dupăAlex. Oproescu: restituie, pe bază de documente şimărturii orale inedite, glumele, legendele, vorbele deduh ale marelui humuleştean - investigare cu scrupulîn familia din care însuşi făcea parte – reconstituindtotodată climatul de creaţie, gustul cărţii, instrumenteledidactice, aspiraţia la viaţa intelectuală, ori prietenia

acestuia cu Eminescu; o intreprindere insolită şi unicăîn felul ei.16

Între editorii buzoieni al lui Ion Creangă se numărărâmniceanul Ion Creţu (1893-1970), realizator al volu-mului Ion Creangă, Poveşti, amintiri. Anecdote şi isto-rioare (1939), Stelian Cucu (1904-1985,) poet, istoricşi critic literar, profesor, în perioada interbelică, la liceul„Ferdinand” (azi, „Alexandru Vlahuţă”) din RâmnicuSărat, care a tipărit, în urbe, o sumă de eseuri:Humorul Ion Creangă (1931), Ion Creangă ca peda-gog (1931), Basmele lui Creangă (1931), Copilul din„Amintirile” lui Creangă (1933), Valoarea estetică a„Amintirilor” lui Creangă (1935), Însemnări despregândirea lui Creangă (1935), Ion Creangă (Schiţe decritică literară) (1935).

Adrian Dinu Rachieru , din ultima „promoţie” a criticiiliterare a întreprins o „critică a criticii” creangologilor, învolumul „......o ilustrare a faptului că scriitorul, este,după o privire din „prepeleac”, piatra de încercare aputerii de a ne cunoaşte pe noi înşine. Funcţievariabilă şi revelatoare . Nu numai în arta scrisului, ciţi pentru gradul de dezvoltare al societăţii, pentrusensibilitatea generaţiilor ce îl vor citi.

Relevabil, de fiecare dată, cu îmbogăţite nuanţe, cualte variate înţelesuri.

Note:1. Valeriu Cristea, Despre Creangă, Editura „Litera” , 1989,

p.16.2. Petru Rezuş, Ion Creangă. Mit şi adevăr, Editura „Cartea

românească”, 1981, 274-276.3. Petru Rezuş,Op. cit., p.303-304.4. Sorin Th. Botnaru, Nouă interpretare a operei lui Ion

Creangă, Editura „Romcartexim”, 1999, p.268.5. Valeriu Cristea, Op. cit., p.49.6. Florian Gheorghe, Mihai Popăescu şi Ion Rotaru,

Prezenţe militare în ştiinţa şi cultura românească, EdituraMilitară, 1982, p. 143.

7. Ion Bălu, Viaţa lui Ion Creangă, Editura „Cartearomânească”, 1990, p. 181.

8. Constantin Ţoiu, Prepeleac, Editura „Cartearomânească”1991, p. 134.

9. Ion Bălu, Viaţa lui Ion Creangă, Editura „Cartearomânească”, 1990., p. 184.

11. Ion Arhip, Constantin Parascan şi Constantin-LiviuRusu, Ion Creangă, album.

11. G. Călinescu, Ion Creangă(Viaţa şi opera), Editurapentru Literatură, 1964.

12. Petru Rezuş, Op. cit., p. 121-122).13. Dan Gâju, Istoria presei militare de la Cezar la

Ceauşescu, Vol.1, Târgovişte, Editura „Bibliotheca”, 2013).14. Emil Gârleanu, Nuvele. Schiţe. Însemnări, Vol.2,

Editura „Minerva”, 1974, p.228.15. Florian Gheorghe, Mircea Popescu şi Ion Rotaru, Op.

Cit., p. 139; 210.16. Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fişier istorico-literar,

Buzău, 1980, p.24-26.; 53-54.

Staţiunea Sărata-Monteoru, aflată la aproape 20 kmvest de Buzău, adăposteşte, pe lângă bogatul tezaurarheologic datând din neolitic (Culturile Băieşti-Aldenişi Cucuteni) şi epoca bronzului (Cultura Monteoru), unvaloros tezaur memorial, din păcate insuficient valori-ficat pentru spaţiul cultural şi turistic buzoian şinaţional.

Marele proprietar Grigore Monteoru s-a născut în1831 la Târgovişte, ca fiu al lui Constantin şi Ana(Anastasia) Stavride, o familie de sorginte greacă şisârbă, refugiată în Ţara Românească de teama tur-cilor. În 1843, familia Stavride s-a mutat la Brăila, undes-au născut ceilalţi 6 copii, după care s-a stabilit înzona Buzăului. Urmând moda vremii, tatăl ConstantinStavride îşi schimbă numele în Constantinescu.1 Fiulcel mare, Grigore Constantinescu, după ce prima sasoţie, Elena Perlea, a murit la scurt timp de la căsăto-rie, fără să fi avut copii, s-a căsătorit, în 1867, cu ElenaPopa (Popescu), una dintre cele nouă fiice ale pitaruluiPopa din Lipia, Buzău. Aceasta aducea ca zestre moşiaTega, aflată la poalele muntelui Monteoru, iar soţul,Grigore Constantinescu, şi-a schimbat numele înGrigore C. Monteoru. Soţii Grigore şi Elena Monteoruau avut 4 copii: Virginia (1868-1908), Grigore (1869-1884), Gheorghe (1871-1894) şi Elena (1878-1972).2

Pragmatic şi vizionar în egală măsură, Grigore C.Monteoru avea să întreprindă la Sărata o laborioasăactivitate economică, reuşind în scurt timp să conferelocului un prestigiu şi o atracţie deosebite. Rezervelede petrol ale zonei i-au oferit posibilitatea unor investiţiieficiente, astfel încât localitatea şi împrejurimile audevenit, la vremea respectivă, un important centru deextracţie şi prelucrare a ţiţeiului.

În 1892, în monumentala sa lucrare geografică ajudeţului Buzău, Basil Iorgulescu consemna faptul călocalitatea Sărata avea două şcoli, aflate, împreună cuprimăria, „într-un magnific local, cu care nu rivalizeazănici un judeţ, construite cu cheltuiala proprietarului deaici Grigore Monteoru.[…] Pe lângă mina de păcură şiinstalaţiunile necesare, comuna are demn de vădit:castelul proprietarului, care, pe lângă arhitectură şigust estetic, întruneşte o rară şi binevoitoare ospitali-tate.[…] În timpul verii sunt vizitate mult apele de laMurătoarea, care, prin rezultatele binefăcătoare şisigure ce dau suferinzilor, impune proprietarului a letransforma în băi sistematice”.3

De bună seamă, Grigore C. Monteoru avea să-şiaplece atenţia şi asupra apelor minerale din zonă, alcăror potenţial curativ era deja cunoscut în epocă, darîncă neexploatat corespunzător. În acest sens, a cerutajutorul doctorului francez Guynot, medic consultantal staţiunii franceze Aix les Bains, cu sprijinul căruia apus bazele, la 1 iulie 1895, staţiunii balneare SărataMonteoru.

După cum mărturiseşte una dintre descendentelefamiliei, Ioana Angelescu Monteoru, strănepoata luiGrigore Monteoru, la inaugurarea oficială a staţiuniibalneare a fost invitată crema înaltei societăţiromâneşti de atunci: familia regală, marile familiiboiereşti, moşierii şi negustorii buzoieni, din careaminteşte familile Sărăţeanu, Vernescu, Samurcaş,bancherul Constantin Stamboliu, generalul AlexandruCandiano Popescu, ministrul învăţământului SpiruHaret, filologul Pompiliu Eliade, prefectul AthanaseCătuneanu, consulul României la Constantinopol –Dumitru Petrescu, familiile Tissescu şi Miclescu şimulţi alţii.4

Hotărât să rivalizeze cu cele mai renumiteaşezăminte balneoclimaterice ale Europei acelor vre-muri (Karlsbad, Deauville, Baden Baden, Aix lesBains, Merano, Bad Kisingen), Grigore Monteoru „aconsultat şi a adus la Buzău pe cei mai buni medicibalneologi francezi, urmaţi de un arhitect german(Eduard Honzik) şi constructori italieni care au ridicathotelurile, stabilimentul băilor, uzina electrică, şcoala,spitalul, primăria şi, peste câţiva ani, cazinoul.

ISTORIE, CULTURĂ

- 52 -

Ansamblul „Monteoru”- un tezaur memorial (încă) nevalorificat -

-------------------------------------- Colonel dr. Mircea Tănase, Statul Major General

Familia Grigore şi Elena Monteoru(fotografie reprodusă din lucrarea Sărata Monteoru,

album monografic, autor Marcela Marin)

Instalaţiile de tratament, căzile şi mobilierul au fostcomandate în Anglia. Chiar şi «publicitatea» staţiunii,cărţile poştale ilustrate, erau comandate la o editurăconsacrată din Dresda. Orice noutate «en-vogue» dinpartea occidentală a Europei îşi făcea urgent apariţiaşi la Sărata Monteoru”.5

În paralel cu activitatea economică, GrigoreMonteoru s-a dedicat şi activităţii politice, în calitatede deputat şi senator liberal de Buzău, dar şi celeifilantropice. A sprijinit dotarea cu armament aoştirii române la intrarea acesteia în Războiul deIndependenţă de la 1877, fiind preşedinte alComitetului pentru cumpărarea de arme al judeţuluiBuzău. De asemenea, a sprijinit construirea şiîntreţinerea spitalului de la Pogoanele, jud. Buzău, afăcut parte din conducerea Ligii Culturale, secţiuneaBuzău, şi din Comitetul de supraveghere şi adminis-traţie al Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”, devenit maitârziu Colegiul Naţional „B. P. Haşdeu”, unitate deînvăţământ fanion a judeţului Buzău.

Vila „Monteoru”, compusă din parter şi etaj, cu osuprafaţă construită de 510 mp, avea, la vremearespectivă, la parter, o intrare principală, casa scării,hol, salon, birou, trei dormitoare, cameră de toaletă,cameră de serviciu, sufragerie, bucătărie şi o salămare cu luminator. La etaj erau şase camere şi o salămare. Dependinţele cuprindeau o cramă de piatră cutrei compartimente şi un etaj, seră de flori, grajd, clădi-rea personalului de serviciu. Vila şi dependinţele suntamplasate într-un parc dendrologic, cu o întindere depeste două hectare, în care au crescut diferite speciide arbori şi arbuşti de provenienţă autohtonă sauspecii exotice din China, Japonia şi America de Nord.

De o frumuseţe aparte sunt fântâna şi fântâna cufoişor, ambele situate în parcul dendrologic, construitedin piatră şi fier forjat, cu decoraţiuni sculptate înpiatră şi calcar. De altfel, caracteristic pentru toateedificiile realizate sau iniţiate de Grigore Monteorueste preferinţa pentru calcarul fasonat, folosit atât laîmprejmuiri, cât şi la construcţiile propriu-zise.

În exteriorul parcului, în imediata vecinătate a aces-tuia, se află Biserica cu hramul „Adormirea MaiciiDomnului”, ridicată prin stăruinţa lui Grigore Monteoru,la 1876.

Spirit novator, sensibil la tot ceea ce însemnaprogres, Grigore Monteoru a subscris ideilor de avânttehnologic, astfel că, în 1895, la numai un an după cefusese introdus iluminatul public electric în Bucureşti,avea să dea în folosinţă la Sărata Monteoru o uzinăelectrică, pentru iluminatul clădirilor, parculuienglezesc din staţiune, care se întindea pe o suprafaţăde 60 de hectare, şi fântânilor arteziene. Tot atunciavea să dea în folosinţă şi un cinematograf.

Cele două hoteluri, unul cu 50 de camere, dat înfolosinţă în anul 1895, şi cel cu 100 de camere,inaugurat în anul 1898, erau dotate cu cabine pentrubăi şi cabine pentru împachetări cu nămol.

După ce a arendat şi, apoi, a cumpărat, începândcu anul 1860, mai multe terenuri petrolifere, între1870-1871 a construit gara Monteoru, iar la 1871 vaconstrui lângă aceasta o distilerie, de fapt, primafabrică de ulei mineral din ţară, ţiţeiul fiind transportatprin conducte de pe dealul Păcura. În 1880, a reven-dicat dreptul de proprietate asupra „Minei de petroleu”,fiind considerat primul explorator şi exploatator depetrol din judeţul Buzău şi printre cei mai importanţidin ţară.6 Concesionată în anul 1897 societăţii SteauaRomână, Schela Sărata, având în exploatare 6 sondeşi 64 de puţuri productive, în 1905 înregistra cea maimare producţie de ţiţei din exploatarea puţurilor -12 mii de tone pe an.7

În Bucureşti, pe Calea Victoriei nr. 113, se află CasaMonteoru-Catargi. A fost construită în 1874 de AlecuNiculescu şi moştenită de fratele său, NicolaeNiculescu. În 1883, casa a fost cumpărată de cătreGrigore C. Monteoru, care, între 1887-1889, a reno-vat-o radical, lucrările fiind conduse de arhitectul

ISTORIE, CULTURĂ

- 53 -

Nicolae Cuţarida. Acesta i-a amenajat interioarele în stileclectic francez, cu plafoane pictate în stuc, cu lambri-uri din esenţe rare, cu scară monumentală. Saloanelemari, cu oglinzi, aveau pereţii tapisaţi cu mătasefranţuzească, iar mobilierul era adus de la Paris.În parcul situat în faţa casei, proprietarul a amplasat treistatui aduse din Grecia, iar altele două au fost realizateîn 1898 de sculptorii Ion Georgescu şi Ion Valbudea,înfăţişând agricultura şi industria românească. În 1917,acestea două din urmă au dispărut.

În 1888, Grigore C. Monteoru a construit Primăriacomunei Monteoru şi Şcoala primară, iar în 1895 aconstruit aici un spital de „convalescenţă”, pe care,ulterior, l-a transferat în localitatea Pogoanele, pe unteren donat de familia sa, şi căruia îi asigura şi o rentăanuală de 120.000 de lei. În timpul celor două confla-graţii mondiale, în clădirea spitalului de la Sărata-Monteoru au fost încartiruite trupele de ocupaţie, careau folosit baza de tratament, fără însă a o proteja,iar în perioada interbelică a funcţionat Gimnaziulindustrial de băieţi şi fete, fondat de Dr. C. Angelescu.

La 30 decembrie 1898, Grigore Monteoru s-a stinsdin viaţă în locuinţa sa din Bucureşti. A fost înmor-mântat în cavoul familiei (biserica-capelă) de laMonteoru. A lăsat moştenire o imensă avere (peste 8milioane de lei, sumă considerabilă pentru vremearespectivă), dar şi numeroase proiecte, printre careconstruirea unui cazinou, a unei noi uzine electrice şia unei linii de tramvai care să lege gara Monteoru destaţiune. O parte din acestea, dar şi altele, aveau săfie realizate de ginerele său, doctorul ConstantinAngelescu (1869-1848), cu care se căsătorise fiica sacea mare, Virginia.

Personalitate marcantă a vieţii ştiinţifice şi politiceromâneşti din prima jumătate a secolului XX, profesorşi director al Clinicii Chirurgicale a Facultăţiide Medicină din Bucureşti, membru al SocietăţiiInternaţionale de Chirurgie din Bruxelles, preşedinte

al Comitetului de conducere al Ateneului Român(24 iunie 1924), dr. C. Angelescu a făcut parte,ca ministru al Lucrărilor Publice sau al InstrucţiuniiPublice, Cultelor şi Artelor, între anii 1914 şi 1937, dinguvernele liberale conduse de I.C. Brătianu, I. G. Ducaşi Gheorghe Tătărescu. Între 1917-1918, a fostministru plenipotenţiar/ambasador al României laWashington (1918). A fost unul dintre cei mai activiminiştri ai instrucţiunii publice, demn continuator alreformei iniţiate în învăţământul românesc de cătreruda sa din partea soţiei, marele Spiru Haret. Denumele său se leagă construirea, la Buzău, a Liceuluide fete „Constantin Angelescu”, devenit mai târziuColegiul Naţional „Mihai Eminescu”, şi a ŞcoliiNormale de Fete, actualmente sediul MuzeuluiJudeţean Buzău şi al Teatrului „George Ciprian”.

La Sărata Monteoru, a dat în folosinţă, în 1900,Cazinoul, în faţa căruia a plasat bustul de marmură alsocrului său. Construcţia acestui cazinou a costataproape o jumătate de milion de franci. Avea la parterun restaurant, cu o terasă mare, sală de biliard, popiceşi sală de joc, iar la etaj sală de lectură, sală demuzică şi o mare sală de dans, cu terasă. În Pavilionulde Muzică din parcul Cazinoului cânta frecvent fanfaraRegimentului 8 Infanterie Buzău.

Amenajarea acestui cazinou a avut ca efectsporirea considerabilă a afluxului de turişti din ţară şidin străinătate, dar şi o animaţie culturală nemaiîntâl-nită până atunci. Numeroase concerte şi spectacoleartistice susţinute de cunoscuţi artişti români şi străiniau avut loc în acest spaţiu.

ISTORIE, CULTURĂ

- 54 -

Casa Monteoru, Bucureşti, Calea Victoriei nr. 113(fotografie reprodusă din lucrarea Sărata Monteoru-

album monografic, autor Marcela Marin).

Cazinoul Monteoru şi bustul lui Grigore Monteoru(fotografie reprodusă din lucrarea Sărata Monteoru-

album monografic, autor Marcela Marin).

În 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, apeleminerale de la Sărata Monteoru au primit medalia„Grand Prix” cu diplomă de onoare.8

În anul 1904, a fost dat în folosinţă un bazin de2.500 mp pentru băi reci, o lucrare unică, la vremearespectivă, în ţară şi în străinătate.9

La 21 ianuarie 1914, Elena Monteoru şiDr. Constantin Angelescu au înregistrat la Londra „TheSarata (Roumania) Oil Cy. Ltd”. În 1925, a început să fieaplicat sistemul de exploatare a zăcămintelor de petrol,prin metode miniere, la nivelul straturilor de petrol.10

În parcul din faţa bisericii, vilei şi capelei, pe unteren donat de familia Monteoru, este instalat Monu-mentul Eroilor din Primul Război Mondial. Sculptura înbronz, reprezentând la scară reală un soldat care seavântă la atac cu baioneta la armă, a fost realizată în1933 de către Ion Jalea. Pe cele două laturi alesoclului sunt încrustate numele a 60 de eroi dincomuna Monteoru.

În perioada interbelică, deşi moştenirea familieiMonteoru a făcut obiectul mai multor procese de par-taj între descendenţi, a rămas în continuare un punctde atracţie pentru cei interesaţi de tratamentulbalnear, dar şi de cei dornici de agrement şi relaxare.Sunt amintite, în presa vremii, şi procedeele modernede tratament de care dispunea staţiunea, precumrazele X şi ultraviolete, inhalaţii şi hidroterapie, băi

hidroelectrice, de facilităţile de cazare şi transport,dar şi potenţialul turistic al zonei (mânăstiri, munţiiBuzăului, localitatea Pietroasele).

După 1925, proprietatea Monteoru a fost arendatăpe 20 de ani, dar clauzele contractului nu au fostrespectate de cei care s-au angajat s-o exploateze.Se consideră că, în acest moment, începe declinulstaţiunii, deşi oferta sa terapeutică era în continuaredestul de generoasă.

Cutremurul din 1940 a afectat grav clădirile, iar în1945 se consemna deja că staţiunea nu mai funcţiona.În aprilie 1946, ziarul Vocea Buzăului semnala călocuitorii comunei, aflaţi în mare dificultate economică,au devastat clădirile, valorificând tabla, uşile, ferestreleîn satele de câmpie, pentru a-şi procura alimente.

Între 1952-1956, clădirile cazinoului şi ale celor douăhoteluri, aflate într-o avansată stare de degradare, aufost demolate, însă, începând din 1961, staţiunea aînceput să fie revigorată, prin construcţia hotelurilorCeres, Ciuhoiu, Mina de Petrol, Parc, a ştrandului înaer liber şi prin amenajarea pârâului Sărata.

Ce a mai rămas astăzi din imensa avere mobilă şiimobilă a familiei Monteoru?

Clădirea principală a acestui ansamblu, vilaMonteoru, înscrisă pe lista monumentelor istorice,este folosită astăzi de Ministerul Învăţământului, catabără şcolară. Interioarele încă mai păstreazăparfumul epocii, fiind bine conservate uşile de laintrare şi cele interioare, decoraţiunile şi vitraliile.

ISTORIE, CULTURĂ

- 55 -

După anul 1970, primăria şi şcoala primarăconstruite de Grigore Monteoru au fost demolate.Actuala şcoală, cu clasele I-IV, a localităţii funcţioneazăastăzi într-o clădire aflată în incinta parcului.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”,avariată grav de cutremurele din 1940 şi 1977, maipăstrează candelabrul din bronz, cu 24 de lumini, şicatapeteasma originală din lemn de tei, pictată în 1876de Constantin Dumitrescu. Consolidată după 1997,impresionează în prezent prin frumuseţea picturiiexecutate de Gabriel Sibiescu şi prin strălucireaturlelor acoperite cu tablă de cupru.

Peste drum de biserică se află capela, în care îşiaflă odihna veşnică şapte membri ai familieiMonteoru: Grigore C. Monteoru (1831-1898), ElenaGr. Monteoru (1853-1928), dr. Virginia Angelescu(1868-1908), Grigore Gr. Monteoru (1869-1884),Gheorghe Gr. Monteoru (1871-1894), Elena LascărCatargiu (1878-1972), Alexandru Angelescu (1902-1947). Construită între anii 1902 şi 1903 după pla-nurile aceluiaşi arhitect german Eduard Honzik,capela, care are încrustat pe frontonul de la intrare„FAMILIA MONTEORU”, a fost pictată în tehnicafresco de Costin Petrescu, pictorul care a realizat,printre altele, „Marea Frescă a Istoriei Neamului” de laAteneul Român. Pictura, ca şi vitraliile originale,măresc valoarea de patrimoniu a acestei bijuterii arhi-tectonice, aflată într-o stare bună de conservare. Încurtea acesteia, la umbra unor castani uriaşi, se aflăun obelisc de marmură, pe care este încrustat chipulunuia dintre copiii lui Grigore Monteoru, Gogu, împuş-cat din imprudenţă la vârsta de 15 ani, şi o cruce demarmură, ridicată în 1870 în memoria unei tinere de21 de ani, Marica M. Stoea, probabil fiica unuia dintrearendaşii unui puţ de petrol de la Sărata.

Bustul lui Grigore Monteoru, plasat în faţa cazi-noului, a dispărut, în condiţii necunoscute, în 1945.Astăzi nu se mai păstrează decât soclul acestuia, înfaţa actualului Complex Cazino.

La 11 iunie 1948, Schela Monteoru a fost naţiona-lizată, continuându-se extragerea zăcămintelor de ţiţeiprin galerii miniere şi, deşi actualmente producţia ei afost redusă, a rămas totuşi singura mină de petrol caremai funcţionează în România şi în Europa. Esteinclusă pe Lista monumentelor istorice.

Clădirea haltei Sărata-Monteoru mai rezistă şiastăzi pe vechiul amplasament, dar puţini mai suntcălătorii care mai coboară sau urcă aici în tren. În ime-diata sa apropiere, la intrarea în localitatea Stâlpu, seaflă conacul Dr. C. Angelescu, aflat, şi acesta, pe listamonumentelor istorice.

În depozitul şi distileria care alimentau cu kerosenlămpile ce iluminau parcul şi interioarele clădirilor,acum funcţionează grădiniţa de copii a satului Sărata-Monteoru.

Spitalul „Elena şi Grigore Monteoru” din Pogoaneleadăposteşte astăzi Centrul de Asistenţă Medico-Socială.

În clădirea Morii cu turbine, ridicată la 1888, astăzifuncţionează un bar, iar pe locul fostului heleşteu,alimentat la vremea respectivă cu apă din pârâulSărata, este amplasat un teren de sport.

Se mai păstrează, de asemenea, bazinele destocare a apei minerale, construite în 1895, incluse, şiele, pe lista monumentelor istorice.

În Casa Monteoru din Bucureşti, după PrimulRăzboi Mondial, pentru o perioadă, a funcţionatLegaţia Poloniei (în 1923), rămânând, apoi, în posesiafiicei lui Grigore Monteoru, Elena, şi a soţului ei,Lascăr L. Catargi până în 1949, când a fost naţiona-lizată. Din 1951, clădirea adăposteşte sediul UniuniiScriitorilor din România.11

ISTORIE, CULTURĂ

- 56 -

În prezent, urmaşii lui Grigore C. Monteoru îşi reven-dică în justiţie proprietăţile familiei. Strănepoata sa,Ioana Angelescu Monteoru (fiica lui Constantin Dinu,care a fost fiul Virginiei Monteoru şi Dr. C. Angelescu),a recuperat în instanţă, între anii 1995-1996, capelafamiliei Monteoru, iar mai recent, conacul de la Stâlpual bunicului său, Dr. C. Angelescu. Actualmente, se aflăpe rol şi alte procese de recuperare a celorlalte propri-etăţi ale familiei, de la Monteoru şi Bucureşti(Complexul Lido, fostă proprietate a Dr. C. Angelescu).După cum a declarat, doamna Ioana Angelescu in-tenţionează să transforme vila Monteoru într-un muzeual exploatărilor petrolifere, mina de petrol, încă în funcţi-une, putând constitui un obiectiv de atracţie turistică in-ternaţională: „Această mină a fost în proprietateanoastră, avem destule documente, schiţe şi este extra-ordinar să putem reconstitui o parte din istoricul ex-ploatărilor petrolifere într-un mic muzeu la Vila Monteoru.La etajul vilei avem în plan înfiinţarea unui club, ca loc deîntâlnire al intelectualilor din Buzău şi din zonă”.12

Istoricul buzoian Valeriu Nicolescu susţine că pro-blema trebuie tratată cu multă responsabilitate, pen-tru că proprietarul vilei, inclusă în lista monumenteloristorice şi de arhitectură, va trebui să investeascăsume considerabile pentru restaurarea obiectivului.„Intenţia de a organiza un muzeu al exploatărilor petro-lifere din zonă şi poate o colecţie memorială dedicatăistoriei familiei o onorează, dar o şi obligă să aibă învedere conlucrarea cu organismele de specialitatepentru a reda în circuitul turistic şi muzeistic o im-pozantă reşedinţă, loc de întâlnire al protipendadei lo-cale şi nu numai, până la dispariţia, în 1898, a celuicare a fost Grigore Monteoru, căruia i se datorează în-fiinţarea, la 1 iulie 1895, a staţiunii balneo-climatericede aici, cunoscută şi recunoscută ca o staţiune de va-loare europeană, din păcate astăzi lăsată în uitare”.13

Rămâne, aşadar, speranţa că la Sărata-Monteoru,dincolo de o revigorare a turismului, datorată unor in-vestitori de calibru considerabil sau numai proprietari

ai unor pensiuni cochete, dincolo de binefacerile„băilor de la Monteoru”, să putem beneficia, într-unviitor apropiat, prin repunerea în drepturile fireşti aacestui loc încărcat de istorie, de atmosfera boemă aacestui mic paradis de la sfârşitul secolului XIX.Tezaurul memorial naţional nu ar avea decât decâştigat, iar generaţiilor viitoare le-ar fi oferite şimodele autentice de reuşită în viaţă.

(Material prezentat la Sesiunea de comunicăriştiinţifice Muzee şi case memoriale, 5-6 iunie 2009,Muzeul „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte/MuzeulJudeţean de Istorie şi Arheologie Prahova)

Note:1. Valeriu Niculescu, Gheorghe Petcu, Buzău-Râmnicu

Sărat, Oameni de ieri, oameni de azi, Editura Alpha MDN,Buzău, 1999, p. 37.

2. Dr. Doina Ciobanu, Grigore Monteoru. Personalitate devază a spaţiului buzoian, în volumul Marcela Marin, SărataMonteoru, Album monografic, Editura Alpha MDN, Buzău,2005, p. 21.

3. Basil Iorgulescu, Dicţionar geografic, statistic, economicşi istoric al judeţului Buzău, Bucureşti, 1892, pp. 337-338(Ediţie anastatică editată de Biblioteca Judeţeană Buzău înanul 2005).

4. Ioana Angelescu Monteoru, Incursiune în memorie,în volumul Marcela Marin, Sărata Monteoru, Album mono-grafic, Editura Alpha MDN, Buzău, 2005, p. 5.

5. Ibidem, p. 6.6. Ibidem, pp. 22, 33.7. Iuliu Marin, O mină unică în Europa, în Marcela Marin,

Op. cit., p. 34.8. Vasile I. Lipan, Centenarul Staţiunii balneoclimaterice

Sărata Monteoru, Iaşi, 1996, pp.1-20, Apud Marcela Marin,Op. cit., p. 21.

9. Ibidem.10. Iuliu Marin, Op. cit.11. Narcis Dorin Ioan, În căutarea micului Paris, Editura

Tritonic, Bucureşti, 2003.12. Florina Arghir Popescu, Retrocedarea hotelului

Lido deschide drumul moştenitorilor spre vila şi staţiuneaMonteoru, în Şansa Buzoiană, 13 martie 2007.

13. Ibidem.

ISTORIE, CULTURĂ

- 57 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 58 -

Mereu surprinzător, cu o puterede diversificare a atracţiilor turisticeunică în peisajul românesc, micaRomânie din partea de Bărăgan,adică judeţul Buzău, se lasădescoperit încet, de preferat la pasşi cu sufletul bine pregătit pentrufrumos, aparte şi de nerepetat.Dintr-un patriotism buzoianexplicabil doar dacă exemplific şicu oamenii minunaţi pe care înmunca de reporter îi întâlnesc laSiriu, Gura Teghii, Nehoiu,Lopatari, Chiojdu, Unguriu, Mierea,Tisău, Brădeanu, Beceni,Mânzăleşti... vă propun să identi-ficăm o poveste plină de personajeextraordinare.

Plecăm din oraşul Buzău, multprea încet pentru dezvoltarea ur-bană din jurul său, către zona demunte care-şi revarsă frumuseţilede-a lungul spectaculosului DrumNaţional 10 ce se duce până îninima Braşovului. Sfârşitul deoctombrie aşează de-a dreapta şide-a stânga frunze timid aruncatede o primă brumă serioasă. Pânăla Cislău, traseul e un spectacolcontinuu, iar drumul judeţean caretrebuie să ne ducă până la capăt,

adică până la Chiojdu este pealocuri un blestem politic – unrezultat al indiferenţei acumulatăde-a lungul multor mandate de pri-marii din zonă. Norocul vine tot dela natura care îi dă sufletului dozanecesară de sănătate. Drumul şer-puieşte deja printre munţi, pecoamă s-ar zări Prahova, Covasnaşi Braşovul deopotrivă, dacă amavea vreme să le căutăm cuprivirea. Chiojdu este comuna careţine graniţa cu cele trei într-o frăţiepe care simplul buzoian de jos,dinspre oraş, nu o poate înţelege.Chiojdenii merg la târg la Vălenii deMunte şi la Starchiojd, fac schimbde animale cu sătenii din acestezone şi îşi vând produsele în marileevenimente organizate aici. Copiiichiojdenilor învaţă sau muncescpeste coama muntelui.

Mai mult şi istoria îi leagă pechiojdeni de vecinii din judeţelelimitrofe. Dar o să aflăm imediat ceaflu unde locuieşte familiaCodescu, cea care deţine căsuţade pe bancnota de 10 lei, nu ori-care Codescu, zic asta pentru că încomună predomină numele acestade familie. Întâi bat la poarta lui

Ioan Lezeu, cunoscut iubitor alcomorilor naturale din zonă, deşifostul pilot de cursă lungă nu estebuzoian. A lăsat Ardealul ca să sestabilească la Chiojdu, dar mai alesca să ne arate câte frumuseţi suntaici. Păi, ia să vedem! Am greşit căam cerut asta! Mersul pe jos, opovară pentru orăşeanul obişnuitcu maşina, mă duce până suslângă trovanţii Chiojdului – bolovaniimenşi care stau ca o familie împie-trită pe vârf de munte, deasupra în-tregii comunităţi.

Trovanţii sunt scoşi în lume deIoan Lezeu, în sensul că el ne facecunoştinţă cu bolovanii care crescşi care în ultimii vreo trei ani audevenit obiectiv turistic de mareinteres fie pentru curioşi, fie pentrucunoscători, fie pentru turiştii deweekend. Interesant, însă obiec-tivul meu este familia Codescu.Coborâm în sat şi în apropiereaprimăriei din comună o casă de ofrumuseţe aparte se lasă şi eadescoperită doar dacă îţi este re-comandată. Aceasta vine tot de laIoan Lezeu care adaugă în listavalorilor din Chiojdu un han dinanii 1900, Casa cu blazoaneCantacuzine şi extrem de multecase munteneşti vechi. Eu rămânde vorbă cu proprietarul acesteicase care a făcut deja istorie.

De pe prispa veche, nea Sile îşiridică pălăria şi ne face semn să in-trăm. Doar eu intru, ghidul meu,Ioan Lezeu îşi continuă călătoria.Altcineva îl aşteaptă să-i îndrumepaşii cine ştie poate tot spretrovanţi, cascadă... frumuseţi decare orăşeanul nu ştie să sebucure. Nea Sile este un munteanajuns pe la 84 de ani. Stă drept, are

Casa Codescu din Chiojdu

Lecţia de istoriede pe bancnota de 10 lei

-------------------------------------------- Cristina Moise, Radio România Actualităţi

mintea limpede şi plină de amintiri,de povestiri şi de mândrie.

Aceasta – şi arată cu mânadreaptă spre casa care-i ţine binespatele – este casa multiplicată în1936 pentru Muzeul Satului de laBucureşti şi pentru Muzeul dinTârgovişte. Ambele au ca modelacest original. Cândva în istorie, peaici a trecut şi familia de istoriciGiurescu. Străbunicul, bunicul şitatăl meu, iar acum eu şi băiatulmeu şi nepoata de lângă mine,suntem şase generaţii şi vreo 300de ani care au trecut peste ea fărăca autorităţile acestui stat să mă în-trebe dacă am stricat-o, dacă amfacut ceva rău la ea, dacă a luat focsau mai ştiu eu, Doamne fereşte!Altele. În Primul Război Mondialaici a fost comandament germancăci linia frontului a fost aici, în faţacasei, pe deal spre Starchiojd.Anghelache Codescu, bunicul meuera reprezentantul nemţilor. Unapeste alta, casa asta a noastră aajuns acum pe bancnota de 10 lei,10 lei, îi vedeti? 10 lei! Nu putea,domnule să fie mai mare banc-nota?! Casa are mare valoare.Domnule, vă rog, să daţi atenţie cucâtă minuţiozitate s-a lucrat la îm-binările dintre lemne. Nu e nici uncui bătut. Sunt doar cuie din lemn.Cum se făceau odinioară. Şibătrânii mei au mai făcut aşa ceva.Domnule, în schimb vin pe la noi,din când în când comisii care nu neîntreabă, ci vor să vadă casa. Darnu ne oferă măcar o cutie de varsau vreun leu ca să întreţinem ocasă aparte, cu o structură per-fectă, cu beci săpat în piatră, ocasă cum nu se mai fac acum aşauşor. În 1936 când s-au făcut copi-ile, bunicul meu a primit oferta dela Muzeul Satului să o vândă, darnu a acceptat. A stat, în schimb, doiani la Bucureşti şi a dat explicaţiidespre cum s-a construit casa.Pentru că ştia limba slavonă şialfabetul chirilic, bunicul a fost an-gajat la Arhivele Naţionale. Aici, laChiojdu, el era şeful Obştii moşne-nilor care s-a desfiinţat în 1947. Eu

am avut noroc, ca să zic o vorbă,pentru că bunicul şi tata au păstratacte aduse de bătrân de la Arhive.Cu ele m-am prezentat la retro-cedarea pădurilor şi i-am ajutat tarepe chiojdeni.

Povestea scurtă spusă de neaSile cu un tablou cu pozelebătrânilor curajosi în el arată cădemnitatea de odinioară se maiaflă şi în generaţia aceasta a luiSile Codescu. Casa de pebancnota de 10 lei are etaj şipivniţă şi o structură greu derealizat astăzi. Pe cât de bine aratăcasa din lemn, pe atât de greu deîntreţinut este. Asta îl şi supără pebătrân. Dacă l-ar ajuta cineva cusoluţii de întreţinut lemnul sau dacăvreun specialist ar veni să-şi facătreaba... e regretul unui bătrân carede 80 de ani nu a văzut bani de lastat pentru o casă care scrieistorie. Pentru că viaţa merge maideparte, şi familia Codescu îşiduce viaţa socio-economică maideparte şi-a lipit de casa de pebancnota de 10 lei încă un corp tot

pe structură de lemn. Destinaţiaacestui corp este casa de oaspeţi.Musafirii primesc şi lecţia de istorie,dar şi mâncare tradiţionalămuntenească şi plimbări cu sania,iarna, plus ţuică fiartă şi ciorbegrele din legume şi carne de launtură, vara. Paradisul trebuie săţină pasul cu prezentul, însă să-şipăstreze şi aroma perfectă dintrecut. Aş sta cu nea Sile de vorbăo zi întreagă, însă după vreo douăore a reuşit să spună tot. Mi-a spusşi despre linia frontului şi despreschimbul de produse, dar maiimportant este că am aflat căprivind din prezent înspre trecutrealitaţile par mai frumoase şi neputem contopi cel puţin vremede aceste două ceasuri cu istoriascrisă de oameni care au ştiut să-şiaprecieze valorile.

Fac drum întors spre Buzău.Peisajul pare şi mai încântător, maiauriu pe poale şi verde batrân sprevârf. Acolo sunt brazii care ştiu binea citi aceste istorii care nouă ni separ adevarate descoperiri.

ISTORIE, CULTURĂ

- 59 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 60 -

La 9 octombrie a.c., la Conacul din Cândești,Gheorghe Petcu, membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, și-a lansat cartea „Conacul de la Cândeștidin Țara Buzăului. Mit și realitate”.

Istoria conacului de la Cândesti este impresionantăpentru ca se împleteşte cu viaţa unor proprietari deviţă nobilă şi cu multe momente importante din istorianaţională. Invitaţii, personalităţi buzoiene din toatedomeniile de activitate, au fost întâmpinaţi cu pâine şisare de către scriitor, alături de noii proprietari aiconacului, Dana şi Ovidiu Andrei.

Lansarea cărţii, care a constituit momentul princi-pal al evenimentului, au susţinut recenzii: ValeriuŞusnea, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici Buzău,generalul de brigadă dr. Lucian Foca şi profesorulConstantin Ungureanu. Sociologul Gheorghe Petcu,autorul cărţii, a trecut în revistă etapele realizăriidocumentării pentru acest volum, menţionând: „Amtrudit la aceasta carte 8 ani”.

În continuare, oaspeţii au fost conduşi degazde într-un tur de vizitare a conacului, începând cucrama în care boierul Gogu Iliescu şi păstra vinurile înrezervoare zidite şi cu pivniţele adânci.

Încăperile au fost împodobite cu tablourile dincolecţia Muzeului Judeţean, pictate de marele boier,dar şi cu lucrări ale unor cunoscuţi meşteri popularibuzoieni.

În încheiere, a avut loc o petrecere la care şi-au datconcursul ansamblul „Spic de grâu”, Laura Constantin,Atena Bratosin, Nicolae Oprişan, Gabriela Bolocan,Nemuritorii şi tineri artişti buzoieni.

În curtea conacului, invitatii au putut degusta maimulte produse tradiţionale, oferite de către proprietariiconacului.

Recenzia susţinută de generalul de brigadă dr.Lucian Foca, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”:

Memoria clădirilor de patrimoniuMonografia uneia din marile curţi boiereşti

buzoiene, datorată domnului Gheorghe Petcu(Conacul de la Cândeşti, din Ţara Buzăului. Mit şirealitate. Proprietarii conacului de la Cândeşti din 1580până la 2014, Buzău, Editura „Editgraph”, 2014, 291p. plus ilustr.) devine o incursiune în o jumătate demileniu de istorie naţională şi locală, prin saga aproprietarilor, de la origini până în ziua de azi. BaştinaCândeştenilor, care, în timp, au mai purtat numele:Brădeanu, Pătârlăgeanu sau Mihălcescu, a fost, prinsecolul al. XIV-lea, ţinutul Haţegului şi al Hunedoarei,de unde au „descălecat” şi Basarabii, prima din spiţelevoievodale ale Ţării Româneşti, cum îi omagia şi MihaiEminescu: „Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voiMuşatini,/Descălecători de ţară, dătători de legi şidatini”. A rămas în Transilvania o ramură a celorstrămutaţi, nobilii Kendeffy, şi ei adânc implicaţi îndestinul politic al acestei provincii.

Cândeştii, prin politici matrimoniale, s-au înrudit cuFilipeştii, Buzeştii, Cantacuzinii, Văcăreştii şiCâmpinenii şi au intervenit, de multe ori decisiv şi cumâna armată, în impunerea domnitorilor Munteniei;cronicile pomenesc despre Vlad Vintilă Vodă (1532-1535), ctitor al mânăstirii fortificate de la Meledic/Vintilă Vodă. Daţi osândei şi călăului, în vreameaDoamnei Chiajna, au urcat, prin virtute şi loialitate, înranguri şi funcţii militare până acolo încât MihaiViteazul crează o nouă funcţie, banatul de Buzău şiBrăila, al cărui prim titular este, la 1595, un MihalceaCândescu. Un alt Mihalcea, stolnic în timpul lui

Lansare de carte

Conacul din CândeştiCel mai vechi conac din judeţul Buzău

ISTORIE, CULTURĂ

- 61 -

Constantin Brîncoveanu ctitorea mănăstirea fortificatăde la Berca, cunoscută, în documente, sub numele deCetăţuia. Rosturile şi prestanţa Cîndeştenilor, ctitoriile(între care mănăstirea cetate Bradu), proprietăţileacestora (numim aici şi Penteleul, „regele munţilorBuzăului”) sunt urmărite de la cronicari până la NeaguDjuvara, sau scriitorul buzoian Bucur Chiriac, cu apella colecţii de documente istorice şi genealogi de frunte(precum Octav George Lecca, Mihai Dim. Sturdza şiŞtefan D. Greceanu). Onomastica acestor boieri deprim rang, stinşi, pe linie bărbătească, la finelesecolului al XVIII-lea, este împinsă, cu un rar scrupul,până în antichitatea latină, ca un derivat din Candidus.

Proprietarii de mai târziu ai conacului Cândeşti:Constantin Filipescu, colonelul Alexandru Laptov(1843-1862), prinţii (fraţii Gheorghe şi Alexandru)Ştirbei (1862-1880), Manea I. Stoia (1880-1889),colonelul Gogu Iliescu, Eugen Iliescu, familiaTătuşescu, nepoţi ai Ilieştilor, duc, prin filiaţii(Eliza Ştirbei, soţia a doi prim miniştri, buzoianulAlexandru Marghiloman şi Ionel I.C.Brătianu)către cei ce au acţionat la vârf pentru înfăptuireaRomâniei Mari.

Între vizitatorii/musafirii acestei nobile curţi s-anumărat şi Henri Coandă, împreună cu tatăl său,generalul Constantin Coandă, prieten cu Gogu Iliescu;juniorul chiar se îndrăgosteşte de Cireşica, fiicaproprietarului (m. 1917).

O pregnantă personalitate se dovedeşte a fi, întimp, Gogu Iliescu, ofiţer de carieră, bun gospodar,filantrop, notabil pictor amator, mecena al artelor; prinel, conacul de la Cândeşti devine, după 1900, o veri-tabilă „casă de creaţie” şi vilegiatură pentru pictorulNicolae Grigorescu şi prietenii săi: Vlahuţă, Caragiale,Delavrancea, apreciatori ai ospitalităţii şi moderneicrame a amfitrionului. Sub penelul lui Grigorescu,revenit aici în fiecare vară, au primit cetăţenie şi pos-teritate în istoria artei naţionale locuri şi oameni de pevalea Buzăului şi plaiurile Bisocii. Însă tot către amur-gul vieţii celui care avea o strălucită pinacotecă plinăde pânze celebre: Grigorescu, Andreescu, Luchian,Tonitza şi alţii începe declinul, prin sosirea ocupantu-lui sovietic şi ulterioara naţionalizare a conacului,transformat în sediu I.A.S. şi vandalizat în bună parte.

În 1949, la preluarea conacului de la ofiţerul înrezervă, de către I.A.S., recenzenţii averii acestuiaconsemnau, într-un grotesc talmeş-balmeş: Tablouri228 bucăţi diferite picturi cu rame şi fără rame deGogu Iliescu, tineret purcei 111 bucăţi, pian 1 uzură25%, saltele 11 uzură 50% şi alte, tablouri picturădiferite 78 bucăţi. Bucur Chiriac, ajuns acolo, un anmai târziu, consemna asupra prăduirii patrimoniuluiartistic al conacului: multe tablouri originale au fostsubstituite cu altele pictate de artişti amatori buzoieni,chiciuri care frizau bunul gust.

Jaful se prelungeşte până în „epoca de aur”, autorulluând act că un cunoscut doctor al oraşului, Ciopală,cumpără doi Grigoreşti de la şeful IAS, în 1973.

Destinul oamenilor nu este mai puţin vitreg: GoguIliescu moare sărac şi fără cămin (1951), iar fiul său,Eugen, se stinge, deţinut politic, la Gherla (1953).

Investigaţiile, de multe ori cu adevărat detectivis-tice, în urmărirea avatarurilor unor comori de artă ceau aparţinut Ilieştilor, conduc până la Carcassonne,lângă Marsilia, unde s-a ivit una dintre pânzele luiGrigorescu, „Marchiz travesti” (1872), scoasă din ţarăde văduva deţinutului şi vândută la o licitaţie cu sumade 42.000 de euro.

Gheorghe Petcu îşi propune să scrie o altfel deistorie decât cea canonică, să disjungă sau să împacemit şi realitate; nu ajunge nicicum un discipol al luiLucian Boia, pentru că nu folosesc aceeaşi metodă,nici bibliografie; intuiţiile sunt afirmate cu o fermitateaccentuată: Am făcut o mică incursiune în istorianoastră pentru a spune lucrurilor pe nume. Aţi văzutîntr-o carte de istorie care se predă la şcoală că celcare l-a promovat pe Mihai Viteazul a fost MihneaTurcitul, soţul buzoiencei noastre Doamna Neaga sauŞtefan Surdul fiul lui Ioan Vodă cel Cumplit? NU. Cumera să se spună că Mihai Viteazul avea ca „şef” peMihnea Turcitul, cel care a trecut la credinţa turcilor –islamul, de unde îi vine şi numele. Cu alte cuvintesperanţa creştinătăţii balcanice şi chiar cea central-europene avea ceva probleme cu „dosarul de cadre”;neluate în calcul de istorici, C. Giurescu afirmândacesta este un „fiu al faptelor sale”, drept care nu seştirbeşte cu nimic legendara şi reala anvergură aVoievodului Unificator.

Lansarea acestei contribuţii a domnului GheorghePetcu, salutară prin scrupul şi pasiunea reconstituiriiunor pagini de istorie şi cultură, chiar la locul subiec-tului ei, oferă prilejul reevocării unor evenimente, per-sonalităţi din panteonul istoriei şi spiritualităţiinaţionale, şi oferă speranţa că, prin demersurile actu-alilor proprietari, doamna Dana şi domnul OvidiuAlexandru Andrei, acest străvechi complex arhitecturalîşi va recăpăta cu demnitate condiţia de altădată,redevenind un reper notabil în patrimoniul valorilorbuzoiene şi naţionale.

MEMORIA VETERANILOR

- 62 -

-Domnule Zahiu, din depoziţiileunui „agent sub acoperire”, venit săvă repereze domiciliul, am aflat că,pe strada dumneavoastră, numărul13 are şi un bis, care înseamnăaproape 14, deci iese de sub zonasuperstiţională a ghinionului, dar şifaptul că, la 93 de ani, încă mergeţipe bicicletă. Cui se datoreazăaceastă optimistă pasiune?

- Faptului că, din copilărie, atrebuit să „facem mişcare”, pentrua ne ajuta părinţii la muncile câm-pului şi ale gospodăriei. Suntnăscut, în comuna Brădeanu, la25 august 1921, părinţii mei fiindStan şi Maria. Eram în casă şaptefraţi.Tata era ceferist, care se ziceacă e a doua armată, şi s-a stins dinviaţă, în 1936, într-un accident demuncă, pe când eu aveamcincisprezece ani. Dar, deja, numai eram, de o vreme, în satulnatal. Am făcut patru clase, laŞcoala nr.3, apoi şcoala de ucenici,specialitatea croitorie, cursuriserale, la Şcoala nr.1. În 1936,când s-a prăpădit tata, intrasemdeja în pâine „la jupân”, la patron.

-Cum vedeaţi, adolescent fiind,viaţa în urbea Buzău?

- Pot spune că eram, într-unanumit fel, norocos – scăpasem decondiţia de „cojan”, cu li se spunea,pe atunci, ţăranilor de la câmpie,de apa caldă, ţinută la vreo umbrăfiravă de pe răzor, când se mergeala praşilă. Era, şi cred că a mairămas, o vorbă din bătrâni:„Fiecare pentru sine e croitor depâine”. Atâta ai, cât te vredniceştisă aduni, să ţi se recunoască, undelucrezi, că meriţi.

-Dumneavoastră, în calitate decalfă, cum bănuiesc a fi fost, laînceput, în cadrul breslei, undelucraţi?

- Până am fost mobilizat, adicăîntre 1936 şi 1942, am lucrat la ate-lierul de croitorie patronat deGheorghe Cârligeanu, undeva pestrada Bistriţei, în spatele bisericii„Sfinţii Îngeri”, clădirea mai este înpicioare şi acum; făceamîmbrăcăminte bărbătească dar şide damă.

- Când aţi îmbrăcat haina mili-tară?

- Am fost dat, în februarie 1942,la Batalionul 1 Specialişti MotoBuzău, ca puşcaş. După perioadade instrucţie, am plecat către Rusiacu unitatea şi, la 20 august 1942,după ce o vreme călătorisem cutrenul Kiev-Poltava, apoi pe dru-muri, eram pe front, la CotulDonului. Acolo, am fost încartiruiţiîntr-o cazarmă. Ne subordonamDiviziei 1 Blindată, condusă degeneralul Gheorghe Radu. Eueram croitor, la trenul de luptă albatalionului şi, în misiune de luptă,încărcător la puşca mitralieră –aveam de cărat două cutii metalicecu muniţie. Duceam hrana, de latrenul de luptă, unui comandant degrupă, sergent, aflat pe poziţie.Atunci au dezlănţuit ruşii un puter-nic atac de artilerie. Lângă noi a ex-plodat un obuz de brandt, care l-aucis pe sergent, iar pe mine m-arănit la şold. Era 2 decembrie 1942.După asta, a sosit curierul cucorespondenţa, avea motocicletăcu ataş. La ordinul căpitanuluiGiurgiu Alexandru, la care m-amgândit cu multă recunoştinţă, mai

Sergentul Alexandru Zahiu- fire din pânza vremii -

( Interviu)

apoi, toată viaţa, am fost evacuatcu motocicleta aia şi am ajuns laPoltava, într-un spital de campanieimprovizat într-un grajd, cu paie pejos. Sosea lume multă de peprimele linii. Nu acolo a fost, în cemă privea, capul de linie; am fosttrimis cu trenul, împreună cu alţicamarazi de suferinţă, la Lemberg,în Polonia. Acolo am fost internat,operat şi mi-a fost extrasă schija deproiectil. Am trecut prin momente încare aiuram din cauza temperaturii,mi-era să nu fac vreo infecţie,septicemie, nu ştiu dacă se inven-tase penicilina.

-Aţi făcut Crăciunul în străină-tate, deşi, îmi imaginez, l-aţi fipreferat la Buzău sau la casapărintească.

- Şi Crăciunul şi Anul Nou, cărevelion nu prea se chema că este.Totuşi, o bucurie am avut: amfost vizitaţi de doamnele de laConsiliul de Patronaj, condus dedoamna Maria Antonescu, soţiamareşalului, care ne-au aduspachete cu hrană şi dulciuri, ţigărişi nişte bani, mărci nemţeşti, săputem trimite să ne mai luăm una-alta din oraş. Am stat acolo douăsăptămâni, pentru vindecare, dupăcare, drum lung, până la Brădeanu,fiindcă primisem concediu medical.

- Consiliul de Patronaj îşi aveasediul în Bucureşti, pe undeva princentru, într-o clădire ridicată, încondiţii de război şi recesiune, dinlemn, şi care a ars în urma bom-bardamentelor anglo-americane.Se dorea o organizaţie filantropică,ce ar fi trebuit să prelungească întimp, figura luminoasă a regineiMaria, supranumită, pentru compa-siunea şi forţa morală pe care o in-sufla celor aflaţi în spitalele decampanie din Războiul pentru În-tregire, „mama răniţilor”. Alături deMaria Antonescu se afla VeturiaGoga, văduva lui O. Goga, „poetulpătimirii noastre”. După război,soţia mareşalului, devenită, eaînsăşi văduvă, a mers, alături dealte doamne de demnitari şi militari,la închisoare, iar Veturia şi-a

potrivit cadenţa cu Petru Groza,şeful primului „partid democrat”pro-sovietic, rămânâd, astfel încivilie, chiar şi atunci când cărţile luiOctavia Goga se scoteau dinbiblioteci sub eticheta de„reacţionare”.

În memoriul dumneavoastră deserviciu militar trimis de la ArhiveleMilitare Naţionale din Piteşti,rezultă că pe 11 mai 1944 vi s-adecernat, prin Ordinul de Zi 63,medalia „Bărbăţie şi credinţă” cuspade, clasa a II-a.

- Da, aşa scrie, dar eu, personal,nu ştiam cât timp am să o mai port,fiindcă, la la 28 aprilie 1944, Diviziaa 5-a fusese dislocată în Moldova,frontul rusesc se apropia ca untăvălug. Eram, la început, campaţiundeva, pe lângă Bacău, într-o

comună unde vorbeau mai scâlciatromâneşte, un sat de ceangăi.

-Documentele de istorie militarăatestă că, 15 martie 1944, Armataa 4-a a fost remobilizată abia la 15martie 1944, la 10 zile dupădeclanşarea ofensivei sovietice pedirecţia Proscurov-Cernăuţi şi la ozi după ce forţele sovieticedepăşiseră Bugul, Armata 4română, având iniţial în compunereGrupul „Cantemir” (Divizia 5 Infan-terie, în care intrau şi regimentelebuzoiene şi râmnicene, şi Detaşa-mentul „Rareş”) dislocat dinTransnistria şi nordul Basarabiei, şiCorpul 4 armată, dislocat înMoldova, următoarele misiuni:evacuarea din Transnistria, „înîntregime, în ordine şi la timp” atuturor unităţilor şi formaţiilor

MEMORIA VETERANILOR

- 63 -

MEMORIA VETERANILOR

- 64 -

armatei şi autorităţilor civile; între Nistru şi la Prut. săorganizeze capete de pod în zona podurilor de caleferată, rutiere sau improvizate pentru a asigura tre-cerile împotriva acţiunii forţelor sovietice , ale paraşu-tiştilor sau partizanilor iar în Moldova i s-a dat misiuneasă întârzie cât mai mult ruşii până la aliniamentulDealul Mare –Târgu Neamţ, care trebuia apărat cuforţele principale.

- N-aveam noi, cei de rând, ideie de ce gândeaustatele majore, dar socoteala de-acasă nu sepotriveşte cu aia din târg. Noi ne-am retras dinMoldova, la Buzău, împreună cu unele unităţigermane, pe 7 iulie 1944. Tot la ordin. Mulţi nu au avutnorocul ăsta, au căzut în luptă sau prizonieri, de-auumplut Siberia. Eu am trecut în rezervă în decembrie1944. Încă nu se terminase războiul, nu ştiam ce vamai fi; ruşii dezertori, rămaşi prin spatele frontului,bandiţi de-ai noştri, ca Tili Raicovici, după-aici, dincartier, făceau fel de fel de silnicii, erau vremuri tulburi,ca la vinul ce fierbe, încă nu se ridicase „pluta”. A venitşi seceta, circulau, prin Buzău, trenurile foamei, dinMoldova către Oltenia şi alte locuri cu care Dumnezeufusese mai blând. Am lucrat, când la patron, când par-ticular, după război lumea nu prea avea bani, venise şi„stabilizarea” banilor, care i-a ruinat pe mulţi. Stofelese dădeau şi ele pe cartelă, ca şi pâinea, „pe puncte”,oamenii nu mai aveau parale să-şi facă veşmintenoi, le întorceau pe dos pe cele vechi , numai cănasturii , cheutorile veneau pe partea cealaltă, camde-a-ndoaselea, dar câte nu păreau nefireşti.

Prin 1949, după naţionalizare, a trebuit să mă„înregimentez”, încă o dată, să intru într-un colectiv decroitori, la cooperativa „Muncitorul”, care nu era decâtvechiul atelier al primului meu patron, Cârligeanu, darera aliniat la noile forme de producţie. Mă gândeam laun salariu stabil, o carte de muncă, ce putea să teasigure, dacă aveai zile, de o pensie. Şi, cum vedeţi,şi în asta am avut niţică baftă, am ieşit din câmpulmuncii la 62 de ani şi, de atunci, e ceva vreme. Prin

1950-52, mă căsătorisem cu Paulina, am începutsă-mi fac o căsuţă, asta în care stau, Agriculturii 13bis, în această zonă liniştită, spre bariera Brăilei. Nuera lucru de glumă să te apuci de o construcţie, toatese dădeau pe cereale, cărămizile, ţigla, ce mai, greu,dar am răzbit.

Am mai ajuns o dată în armată, de astă dată croitorcivil, la U.M. 01640, în Crâng, unde am lucratunsprezece ani; comandant era colonelul IstrateConstantin. Cu militarii m-am înţeles totdeauna bine,poate şi din cauza unui spirit de ordine rămas de cânderam şi eu în uniformă, şi, să mai fi fost, şi din pricinameseriei, care cere o anumită rânduială a operaţiilor.Acum nu aş exagera să zic, cum se spune, că numai„haina face pe om”, dar îi dă o anumită recomandare,spune ceva despre el. Eu mi-am câştigat pâinea prinbunăvoinţa celor pentru care am lucrat, cu acul şipedala maşinii de cusut.

-De aici, probabil, şi această obişnuinţă de senec-tute, aţi schimbat-o cu pedala bicicletei. Ce aţi trans-mite celor mai tineri, în uniformă sau în haine civile,acum, când timpul pare că se comprimă îngrijorător?

-În primul rând să aibă parte de sănătate şi să ţinăla ea, încă de la maturitate; pe urmă o chibzuinţă maiaşezată în tot ceea ce întreprind, în toate hotărârilecare le iau. Asta este valabilă şi pentru cei care auputere de decizie mai mare, pentru că, în breasla mea,era o vorbă care cred că nu s-a prăfuit, nu s-a demo-dat o dată cu trecerea vremii: „Să măsori de trei ori şisă tai o dată”. Şi mai era ceva: „Din mare, mic poţiface, altminteri nu”.

- Domnule sergent veteran Alexandru Zahiu, vămulţumim pentru amabilitatea de a ne împărtăşi dinexperienţa dumneavoastră de viaţă, din amintirile detinereţe şi vă dorim să avansaţi la gradul de centenar.

- 65 -

Sub însemnele geniului

Lucrarea, aparţinând col. (r.)Marian Gargaz, Sub însemnelegeniului (Râmnicu Sărat, Editura„Rafet”, 2014, 389 p.), după cummărturiseşte autorul pe coperta apatra, se doreşte un album mono-grafic, la 155 de ani de istorie aacestei arme, al cărei prim bataliona fost înfiinţat de Alexandru IoanCuza, la Iaşi, şi din care s-au năs-cut, dezvoltat şi modernizat celemai multe specialităţi militaretehnice, iar pe măsura maturizăriilor, unele s-au desprins din aceastăarmă, afirmându-se ulterior caarme de sine stătătoare (aviaţiamilitară, aerostaţia şi proiectoarele,tracţiunea automobilă, construcţiilemilitare, transmisiunile, căile ferate,chimia militară).

Nucleul l-a constituit fotodocu-mentarul Arma Geniu din ArmataRomâniei -150 de ani de jertfe şiglorie (2009), printr-o acerbă docu-mentare la Serviciul Istoric alArmatei şi Muzeul Militar Naţional,lucrări documentare elaborate defoşti generali, ofiţeri şi veterani derăzboi ce au servit în fostele struc-turi ale acesteia, precum şi istoriiale unităţilor militare de profil.Revizuită şi consistent adăugităaceastă reeditare este structuratăîn şapte capitole de istoriegenistică privind înfiinţarea şi acţiu-nile de luptă în Războiul deIndependenţă, dezvoltarea şi mo-dernizarea până la Primul RăzboiMondial, contribuţia la Războiulpentru Întregirea Neamului,evoluţia în perioada interbelică,prezenţa în cea de a doua confla-graţie mondială, dezvoltarea şimodernizarea în epoca socialistă şiîn perioada de după revoluţia dindecembrie 1989. Acestora li seadaugă „Tabela de onoare a co-mandanţilor unităţilor şi ai marilorunităţi de geniu, aproximativ 80 depagini şi încă 30 de pagini dedicateşefilor structurilor de conducere.

Printre personalităţile marcanteale armei s-au numărat generalii:Constantin Prezan (mareşal alRomâniei, 1930), miniştrii derăzboi: Gheorghe Slăniceanu,Constantin Barozzi, ConstatinPoenaru, Constantin Budişteanu,Anton Berindei, GrigoreCrăiniceanu, Ion Argetoianu,Constantin Hârjeu, ArthurVăitoianu, Henri Cihoschi şiC. Ştefănescu Amza. Alţi generalişi ofiţeri superiori au fost miniştri ailucrărilor publice, şefi ai StatuluiMajor General, guvernatori aiCetăţii Bucureşti etc.

În timpul campaniei din 1917, lacomanda serviciului geniu alDiviziei 5 Infanterie Buzău se aflamaiorul Vasile Gheorghiu, în timpce la Armata a 2-a comandantultrupelor de pionieri era colonelulGheorghe Negrescu.

Generalul Eremia Grigorescu, celcare la Oituz a lansat deviza „Peaici nu se trece!” a fost comandan-tul Şcolii Militare de Artilerie şiGeniu (1907-1910).

Cele mai dotate garnizoane cuunităţi de geniu erau Focşani şiBrăila. În 01.07.1941 au fost înfi-inţate Batalioanele 1 şi 2 GeniuFortificaţii, cu reşedinţa la Râm-nicu Sărat, respectiv Odobeşti.Prezenţa acestei arme pe teritoriul

buzoian este marcată de existenţaRegimentului 3 Geniu Buzău (p.280), a Batalionului 3 Geniu Buzău(2002-2014 –p. 313), a Batalionu-lui Drumuri Poduri, respectivBatalionul 144( 177) DrumuriPoduri Constanţa (la Mărăcineni),condus, în perioada 1973-1982,de lt. col. Vasile Săvoiu (actual-mente gl. r.), care avea militari dis-locaţi la Constanţa, Agigea,Giurgeni şi barajul de la Siriu.(p.317). Din 1959 s-a instalat laCislău, Depozitul 155 MaterialeGeniu şi Explozive (p. 225).

Geniştii buzoieni au participat lamisiunile militare din Bosnia, Irak şiAfganistan.

De la construirea CetăţiiBucureşti, a liniei fortificate Focşani– Nămoloasa – Galaţi, la sfârşitulsecolului al XIX-lea, şi pânăla epopeea dăltuită în piatră aTransfăgărăşanului (91,6 km)geniştii au amprentat cu durabilesemne geografia României. Bata-lionul 3 Geniu Buzău, a participat lamodernizarea infrastructurii poligo-nului Cincu şi marcarea focului deartilerie în cadrul exerciţiilorMILREX şi ROUEX 2007 şi la pro-cedurile NATO CÂLNĂU 12.Prezenţa militarilor din aceastăarmă s-a făcut remarcată în toatepunctele de foc ale istoriei contem-porane: în 3-5 septembrie 2014,la exerciţiul multinaţional „BlondeAvalanche 2014”, desfăşurat înUcraina, au participat şi 14 militariromâni din Brigada 10 Geniu„Dunărea de Jos”. Pagini de istoriemilitară ilustrată

Un cavaler buzoian al cerului

Prof. univ. dr. Valeriu Avram şiprof. dr. Felicia-Elena Boşcodealăevocă pe Maiorul aviator buzoianIoan Peneş, cavalerul cerului,(Buzău, Editura „Editgraph”, 2014,200 p.). Prefaţa, semnată deValeriu Nicolescu, semnaleazăcă maior aviatorul, originar din

ISTORIE, CULTURĂ

RAFTUL CU CĂRŢI

Transilvania, refugiat cu familia saîn judeţul Buzău, este cel care aîndeplinit misiuni aeriene pericu-loase, unele din ele fără precedentprecum zborul peste Munţii Carpaţi,îndeplinind, în postumitatea erouluiaviaţiei naţionale, visul lui AurelVlaicu. Autorii structurează mono-grafia pilotului militar în şapte capi-tole ce urmăresc biografia acestui„cavaler al cerului”, strâns împletităcu istoria aviaţiei şi istoria naţionalăde la începutul secolului XX.

Născut în 1892, absolvent alliceului buzoian „B.P. Hasdeu”(1910) şi al Şcolii Militare de Arti-lerie şi Geniu Bucureşti, sublocote-nentul Ioan Peneş participă, caartilerist, la al doilea război bal-canic, conferindu-i-se pentru con-duita din această campaniemedalia „Avântul Ţării”. Este, înistoria aripilor româneşti, încă din1915, primul ofiţer din aviaţia mili-tară română care avea pregătireacompletă: a urmat aproape în ace-laşi timp, cele două şcoli ale Aero-nauticii militare: cea de observatoraerian pentru artilerie şi cea depilotaj (avansat, din 20 iulie 1915,locotenent şi brevetat, din 1/14septembrie 1915, pilot militar laCorpul de Aviaţie Român).La manevrele din toamna aceluiaşian va participa la executarea exer-ciţiilor de reglare a tirului artilerieidin avion.

La intrarea României în Războiulpentru Întregire Naţională, aviaţiamilitară dispunea de 44 de aparate,dintre care numai 23 apte de acţi-uni de luptă, având un personal de-servent alcătuit din 1.293 soldaţi,subofiţeri şi ofiţeri, din care 97 pi-loţi, şi 84 observatori aerieni, câtăvreme necesarul susţinerii frontuluireclama, în urma comenzii făcuteîn Franţa, un nunăr de 322 deaparate militare (pentru cele exis-tente, lipseau mitralierele de bord,piloţilor distribuindu-li-se 19pistoale Mauser şi 41 revolvere;bombele de avion–incendiare, cugloanţe şi explozive, realizate deArsenalul Armatei, nu fuseseră niciele fabricate în serie).

Observarea armatei române dinTransilvania a fost una din primelemisiuni ale Escadrilei Farman 2, iarlocotenentul Ioan Peneş a fostprimul pilot român care a trecutCarpaţii, aterizând la Braşov. Misi-unile de recunoaştere consemnateîn registrul istoric al escadrilei suntcompletate de cele de bombarda-ment, pentru un timp cu mănuchi-uri de grenade franceze, apoiangajări de lupte cu avioane ina-mice (unul contra trei, reuşind sălovească unul ditre acestea). De laBraşov, Grupul 2 aviaţie e retras laBăicoi, unde cele trei F 40 suntechipate cu mitraliere Hotchkins.Totuşi, în 7 octombrie, angajeazăşapte lupte aeriene, bombardândgara de la Sighişoara. Odată cuvenirea Misiunii Franceze, încep săsosească avioanele comandate,prin portul rusesc Arhanghelsk. Din16/29 noiembrie terenul de zbor alescadrilei comandată de cpt. av.Gheorghe Negrescu se mută înMoldova, la Răcăciuni. La 2/15 de-cembrie, aviaţia germană mitralia şibombarda podul de peste Buzău.

Urmează misiunile de luptă diniarna şi primăvara anului 1917,partenerul de zbor al lui Ioan Peneşeste locotenentul observatorRobert Lucy, din Misiuneafranceză, cu care va executa nu-merose misiuni de recunoaştere,luându-se fotografii aeriene alepoziţiilor inamice. Nemţii îşi con-struiseră noi terenuri de aviaţie, la

Râmnicu Sărat, Târgul Cucului şiDragu (Drogu?,n.m.), unde aveau108 avioane.

În 6 aprilie 1917, fotografiind for-tificaţiile din zona Mărăşti, Peneşeste grav rănit la mâna stângă,abia salvată de la amputare: deco-rat, în 14 aprilie 1917, cu Ordinul„Mihai Viteazul” clasa a II-a , pentruvitejia şi devotamentul de care adat dovadă de la începutul cam-paniei susţinând 12 lupte aeriene,executând mai multe bombarda-mente reuşite. În ziua de 26martie/6 aprilie 1917, deşi gravrănit de o schijă de obuz, acontinuat o recunoaştere îndepăr-tată dispreţuind durerile şi rana dela umăr. Abia în aprilie aviaţia aveaîn serviciu 10 escadrile cu 59 deavioane, la Bacău, Tecuci, Galaţi şiŞcoala militară de pilotaj de laBotoşani. Pentru ulterioarele faptede arme echipajul Peneş-Dimitriu afost decorat, la 16 aprilie 1918, cuOrdinul „Coroana României” cuspade în gradul de ofiţer şi panglicăde „Virtute Militară”. Grav rănit lapiciorul drept, e îngrijit, în diferitespitale, din mai 1917, până înmartie 1918.

Deşi infirm, va rămâne în cadreleactive ale aviaţiei, îndeplinindfuncţia de locţiitor la comandaGrupului 2 Aeronautic şi de co-mandant al Escadrilei S5. În cam-pania împotriva trupelor bolşeviceale lui Bela Kun, căpitanul aviatorIoan Peneş ia comanda escadrileiB. 2 din Bekescsaba, apoi esteînsărcinat cu evacuarea materi-alului de aviaţie capturat laBudapesta; pentru aceasta fiindînaintat în mod excepţional lagradul de maior în retragere.

În anul 1920 publică lucrarea„Salvaţi aviaţia română”, undesemnalează grave nereguli privindorganizarea şi dotarea acesteiarme în războiul trecut; i se inten-tează proces pentru ofensă, dareste achitat.

La insistenţele generaluluiAlexandru Averescu, se înscrie înpartidul Liga Poporului. Devineprefect de Soroca (Basarabia) şi de

ISTORIE, CULTURĂ

- 66 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 67 -

Buzău (1926, reamenajând, dinaceastă funcţie, parcul Crâng).În 1919, în calitate de directorpentru România al CompanieiInternaţionale de NavigaţieAeriană, modernizează aeropor-turile civile internaţionale de la Aradşi Băneasa. Se stinge din viaţă la5 februarie 1935. Pe lângădistincţiile militare române a maiprimit pentru vitejie, „Croix deguerre” (1917), „Sf Ana” şi„Sf. Vladimir” (ruse, 1917).

Ultimele două capitole ale mono-grafiei se ocupă de „restituirea”însemnărilor şi lucrării luiIoan Peneş privind „răspunderile” –termen lansat de generalulAlexandru Averescu - faţă delipsurile cu care România a intrat înprima conflagraţie mondială (oparalelă asupra incompetenţelor dela vârf - faţă cu subordonaţii meri-torii - fiind aceea între maiorulFotescu şi căpitanul GheorgheNegrescu). Nici generalulConstantin Găvănescu, inspectorulAeronauticii, (buzoian, şi el) nueste scutit de grave acuzaţii în„această tristă poveste a zburăto-rilor români”; după plecarea Misiu-nii franceze, când, după un„referat” al generalului Negrescu” labroşura lui Ioan Peneş, sereîntronează sistemul dinainte derăzboi şi , prin lipsa de înţelegere aspecificului aviaţiei, dovedeşte dinnou o greşită întrebuinţare a aces-teia în luptele din 1919, dinBucovina şi Transilvania, pe Tisa,neglijenţa în procurarea unui mate-rial nou de zbor, care săînlocuiască pierderile (nu poate fitrecut cu vederea şi dacă nu eracăpitanul Peneş, s-ar fi găsit alţizburători care, loviţi în iubirea lor,ar fi strigat contra sistemului, spre ase auzi odată). Iată de ce toatălumea trebuie să înţeleagă căaviaţia trebuie să rămână a aviato-rilor. O declaraţie a locotenent-colonelului Andrei Popovici,la ancheta ordonată de Ministerulde Război, în 1920, pecetluieşteveridic faptul că cele sezizate decăpitanul aviator Ioan Peneş erau

deasupra oricărui dubiu şi, bravulpilot avea un caracter pe măsură.Monografia constituie, prin subiectşi abnegaţia autorilor (buzoieni eiînşişi), una dintre contribuţiile meri-torii în crearea unui mausoleu întruspirit al militarilor acestui judeţ.

Jurnal sub ocupaţia germană(1916/1918)

O meritorie recuperare istori-ografică o reprezintă editarea luiVirgiliu N. Drăghiceanu, 707 zilesub cultura pumnului german(Editura „Saeculum Vizual”, 2012,302 p.). Autorul, ne confiază înprefaţă editorul, I.Oprişan, a fostsecretar al Comisiei MonumentelorIstorice şi membru corespondent alAcademiei Române, rămas înBucureşti, în timpul ocupaţieigermane (1916-1918), cu misiuneade a proteja monumentele istorice,ţine un jurnal în care înregistrează,lucid, patetic şi sarcastic, tot ce avăzut, a auzit şi a citit, despre oro-rile săvârşite de trupele străine(germani, austro-ungari, bulgari şiturci), despre jaful sistematic orga-nizat al bogăţiilor ţării. Astfel,însumând şi probând, remarcăeditorul, mulţimea dovezilor despoliere, batjocură şi exploatarefără cruţare a populaţiei civile,autohtone, cartea se constituie nunumai într-un document dedezvăluire, ci într-un act de

acuzare al cuceritorilor, care şi-auautonegat prin comportamentulinuman şi prin lăcomia fără demargini, civilizaţia acumulată de-alungul secolelor. Se decelează aicidiferenţa între jaful iniţial, contândca pradă de război, şi jaful organi-zat, cu specialişti aduşi dinGermania, în cadrul celorşaptesprezece etape în care eraîmpărţit administrativ teritoriulRomâniei ocupate, la fel de dis-creţionare ca nişte satrapii; de lagrâu, cărbune, petrol, lemn, metal,până la lână, veşminte şi chiarbronzul clopotelor bisericeşti, nimicnu cunoştea cruţare.

În ce priveşte „tratamentul” mo-numentelor şi relicvelor istorice,sunt relevante însemnările: LaCozia au pângărit mormântulmarelui Mircea-Vodă, la Dealul –craniul lui Radu-Vodă, care fu luatdrept craniul lui Mihai Viteazul, sim-bolul idealurilor pentru care facemrăzboiul. Antichităţile romane dinDobrogea şi frumoasele colecţii deacolo, distruse sau sfărâmate cutoporul. Din Muzeul Naţional de An-tichităţi dispar, mai târziu, cu prile-jul vizitei lui Mackensen, cu suita,preţioase obiecte preistorice. (...)Bulgarii, după ce sechestrează pedirectorul Academiei (BiblioteciiAcademiei, Ioan Bianu, n.m.), fură„manu militari”, 600 de manuscripteslave de la Academie şi vreocâteva îmbrăcate în preţioasescoarţe de argint de la Muzeu(Naţional de Antichităţi, n.m.).Intervenţia lui Mackensen le scapă,deocamdată. Trebuiau furate cuformă. Dar se face şi formă. În plansimbolic, tunurile, aduse de laPlevna, ce se aflau în spatele sta-tuii lui Mihai Viteazul, sunt luate,spre semn de completă zdrobire avisurilor noastre naţionale.

Cozile de topor „interne”, nu în-târzie să apară în Capitalaocupată; germanii impun mitropoli-tului noul calendar, lucru ceîncearcă să-l forţeze şi MariusTeodorian Carada, ginerele gene-ralului Candiano-Popescu (eroul dela Griviţa), propagandist catolic

numit director al cancelariei metro-politane, dar se izbeşte de o reacţiedură: Demna manifestaţie a pre-oţimii, în cap cu arhimandritulScriban: „Afară, renegatule...”.Teodorian demisionează. Tot astfel,C. Iarca, primarul Buzăului, subnemţi, fost liberal, devenit, în urmapoziţiei politice a lui Marghiloman,conservator, are o propunere celpuţin bizară: La Bucureşti, depu-tatul Iarca apelează la adunareadeputaţilor şi notabililor din teritoriulocupat „spre a convinge armata cănu aparţine Regelui”.

Minorităţile etnice din Capitalăvirează foarte repede spre noiistăpâni: Toată lumea pe stradă. Nuse aude decât nemţeşte. Dacă întimpii normali auzeai vorbindnemţeşte pe fiecare al zecelea om,ce-l întâlneai, acum nu exagerămîn a afirma că fiecare al treilea omce-l întâlneşti, vorbeşte germana.Evreii, în special, nici nu maivorbesc o altă limbă: ar fi o ruşine!Colaboraţionismul are, în lumeabucureşteană, trepte şi gradaţii: dela lumpen-proletariatul interesat fi-nanciar (prostituate şi trepăduşi,permanent disponibili, cum reflectăanunţurile de presă: tânără civi-lizată româncă, vorbind germana şifranceza, vrea să ţină societate lao persoană distinsă seara, dincauza lipsei de lumină), la „lumeabună” din peisajul feminin, ultraparizienizat, ca modă şi mondeni-tate, sedus de „prestanţa” băţoasăa ofiţerilor kaiserului, „în trend”, lagermanofilii din principiu, ce îşi cla-mau public şi publicistic orientarea,precum C. Stere, basarabeanul ru-sofob, obedienţii oportunişti cageneralul Mustaţă, prefectul poliţieiCapitalei, ce oripila prin ordo-nanţele date sub dictare, sauAlexandru Tzigara-Samurcaş, sub-ţire cărturar, încercând să „me-dieze”, cât şi cum putea maifavorabil, pentru români, regimul durimpus de militarii Puterilor Centrale.

Economia ocupantului atingeaînalte cote ale ridicolului: Femeilenocturne iar mişună în Bucureşti,căci până aici fuseseră concentrate

pe formaţii de plutoane, zilnicîntr-un anume hotel. Fuseserărechiziţionate cu bonuri, pe care leplătea ...primăria.

Cât despre foştii cetăţeni românialogeni, socialiştii bolşevizaţiprecum Racovski, care au găsit, înrevoluţia rusă, o posibilitate de a-şiplăti poliţele frustării către regat, însiajul ideilor Internaţionalei, sur-prizele erau destul de previzibile.Trotzki, plănuia, prin Roşal,arestarea regelui Ferdinand, la Iaşi.

Un alt atac se dă asupra spiritu-alităţii româneşti, din cele maineaşteptate unghiuri şi cu previzi-bile mize: Caută să ne demora-lizeze pe toate căile. Se publică înnemţeşte „Falsa cultură română”de Maiorescu, iar Mitte Kremnitz,secretara Reginei Elisabeta (cum-nata lui Maiorescu, cea căreiEminescu i-ar fi dedicat poezia„Floare albastră”,n.m.), localizează,cine ştie cu ce tendinţe,„Scrisoarea pierdută a luiCaragiale”, în care ne biciuie toatăviaşa politică. Peste vreo câtevaluni, va fi mai clar; conform acesteiteutoni-ce Kultur, în revista„Rumanien în Wort und Bild”, ce vaapărea, se dau ostentativ dinCaragiale, Vlahuţă, Brătescu-Voineşti, spre a se arăta: magistraţiveroşi, femei ce-şi fac luxul din mis-terioase mici economii, preoţi beţivişi altele! Nemţii devansau pe co-munişti cu 35 de ani , dacă luăm încalcul că, la centenarul Caragiale(1952), opera „expurgată” a aces-tuia era considerată „armă deluptă” împotriva defunctei Românii„burghezo-moşiereşti”. Lucrufiresc, dealtfel, întrucât venea dinpartea ocupanţilor sovietici (IonLuca sub două ocupaţii: a Kaiseru-lui, Wilhem al II-lea, şi a lui Stalin).

La 5/18 august 1917 apar,pentru bucureşteni, semnelecăderii de mai apoi: Se aude că au60.000 de răniţi. Trenurile sanitaresosesc pe la şase dimineaţa laBucureşti; paturile sunt pline demulţimea răniţilor cu bandajeînsângerate. Sala de operaţie dintrenuri, în plină activitate.

Se vede că nu le merge delocbine pe frontul nostru.

O scaldă! Fac bilanţuri! Semn rău!Secretomania germană, sem-

nalată, o zi mai târziu (Nu dau nicio ştire de pe front, dar fac mereubilanţuri şi numărătoare de glorie)e contracarată, după victoria de laMărăşeşti, de scrisoarea unui ofiţerromân, prizonier la Slatina, care, înCapitală, circula în mii de copii; întext, printre alte fapte de bravură,se însemna: Când trebuia să deaofensiva, un corp de armată rus apărăsit poziţia, lăsând o mare la-cună pe front... Divizia V, fostăRazu, Lişcu Toma, a salvatMoldova ne-a dat victoria. Înaceastă divizie erau încadrate regi-mentele buzoiene 8 infanterie, 48Infanterie, 9 infanterie (RâmnicuSărat) şi 7 artilerie Buzău. Tot înaceastă epistolă se vorbeşte deofiţerul francez Soubillon care s-arfi sinucis, pentru a nu fi luat pri-zonier; o notă a editorului spune căpare să fie căpitanul (Henri, n.m.)Vernay, mort înecat, în Siret;adăugăm precizarea că ofiţerul dinMisiunea franceză condusă degeneralul Berthelot era consilier pelângă comandamentul Regimentu-lui 8 Infanterie Buzău.

În decembrie 1917, Drăghinceanuvede Târgoviştea complet moartă,(...) pustiu, închis, vitrinele şijaluzelele sparte, locuitorii sălbăti-ciţi şi bănuitori cu străinii. Era efec-tul existenţei unui comandant deetapă, faimosul Dietrich, unul dinmonomaniacii distrugători a nu ştiucâte oraşe din Belgia, unul din co-mandanţii faimoaselor coloane in-fernale, care au prefăcut totul în focşi cenuşă pe unde au trecut. Ca uncinic paradox, amintim că, la unmoment dat, România era denu-mită Belgia Orientului. Pentru anu-şi diminua faima din occidentulpe care-l îngrozise, la o margine aoraşului, unde bătrânii ziceau că aufost „ţepele lui Sinan-Paşa”, a exe-cutat cu zecile, prin mijlocul mi-tralierelor, oameni nevinovaţi, târâţidin mahalalele oraşului sau satelejudeţului, în faţa tribunalului său.

- 68 -

ISTORIE, CULTURĂ

La 12/25 decembrie 1917, deziua Crăciunului lor, pe care, vrând-nevrând îl ţinem oficial, apare, în„Bukarester Tageblat”, un interviual lui Marghiloman, care hazar-dează o presupunere asupra păciiseparate a României cu PuterileCentrale: Şi, dacă condiţiile aces-tei păci ar face necesar ca Regelecare a declarat războiul să nupoată încheia pacea, eu îmi iauasupră-mi că Regele va faceinevitabilul gest! Girul acordat depoliticianul buzoian lui Ferdinandcel Loial, nu prea avea acoperire înrealitate, fiindcă, notează,Drăghiceanu: în această asigură-toare declaraţie, se neglijează unfactor important, a cărui cruţaredomnul Marghiloman o cere:armata. Ţara armată, ca şi restulţării, îşi făceau o chestie de onoareca, după ce pierduseră totul, să nupiardă şi onoarea.

Propaganda germană mergeapână acolo încât, apare Război şipace de Tolstoi, cu o copertă încare, sub aparenţa unui generalrus, e înfăţişat Regele Ferdinand,orbit de schijele unui obuz care-iexplodează în faţă.

Delegaţia pe care o primiseAverescu, în februarie 1918, şiprezenţa acestuia, la Buftea,pentru negocieri este văzută înîntregul ei dramatism: Ar fi începutcu noi tratativele de pace.Generalul Averescu ar fi la Buftea,în castelul Principelui Ştirbei, undee ţinut în cea mai strictă captivi-tate. O fotografie a sosirii sale îlarată , în civil, descinzând dintr-unautomobil. Tragedia momentului seoglindeşte în acest instantaneu.Între două formidabile stategermane, brutale şi nepăsătoare,eroul de la Mărăşti , slăbuţ, înco-voiat, ezitând, cu un zâmbet de re-semnată amărăciune şi şireteniefaţă de perspectiva operaţiunilorspre care parcă e împins a înainta.

În pofida tuturor silniciilor, atro-cităţilor, de multe ori gratuite,a mercurialelor crescând aberant,a bancnotelor fără acoperireemise de germani, a rechiziţiilor

insultătoare, plaga cutiilor cualimente trimise prin poştă desoldaţi familiilor lor din Germaniaşi Austria (10 tone pe zi, în ianuarie1918, n.m.) exista un „nucleu dur”,al fibrei naţionale, care nu sepreda: nădejdea; o notă, aproapelirică, apare de 1/14 ianuarie 1918:După ninsoarea de la 28decembrie, astăzi e o zi deprimăvară, plus 9 grade. Dedimineaţă, salve de tunuri de laforturi (Bucureştiul fiind, dupăautor, una din cele mai mari cetăţiale lumii, după Paris, cu 18 forturişi 18 fortificaţii intemediare, n.m.)ne reamintesc....pumnul stăpânirii,dar seara se manifestă un ceralbăstriu şi roşu, plin de speranţepentru anul cel nou, al nostru.

Semnele dezagregării maşinii derăzboi germane sunt vizibile, la1/14 noiembrie 1918: Populaţiaaşteaptă impacientată cu florisosirea Aliaţilor. Se zvoneştenesigur că armatele germane ar fievacuat satele de lângă Bucureşti,retrăgându-se spre Nord şi jefuindtotul în drumul lor.

La Târgovişte, au furat douămilioane de la Casierie.

Multe sate atacă convoaielegermane. În Dâmboviţa într-un sat,câţiva săteni înarmaţi cu mitralieredezarmează o companie întreagă,pe care o trimit dezbrăcată spreTârgovişte.

Nici în Buzău întâmplările finalu-lui de ocupaţie nu a stat sub stelemai faste, căpitanul Georgius,comandantul de etapă de aici,spun cercetătorii, a luat dincasierie, ameninţând cu pistolul, totce era în casa de bani, iar dinPalatul comunal, un steag de pevremea lui Cuza şi garnituri demobilă de artă importată din Italia.

În octombrie, se răscumpără,contra 16 milioane de lei, ultimii3000 de prizonieri din Bulgaria, întimp ce cei peste 35.000 deprizonieri din Germania, lâncezescşi astăzi acolo, în mizerie şi meto-dică distrugere.

Luni 26 octombrie 1918, gene-ralul Berthelot, comandantul

armatelor de Dunăre, face un apelcătre populaţie pentru luarea mă-surilor de ordine conchizând: Dupăce, pentru a putea să jefuiască maibine, au împiedicat înfăptuireaîmpropietăririi şi a votului obştesc,făgăduite de Rege şi Guvern, eicaută acum să aducă bolşevismulîn Patria voastră, pe care aunenorocit-o, căutând să vă arate căcei ce au suferit cu voi pentrumântuirea voastră, Regele şi ar-mata sunt deopotrivă cu Kaiserulucigaş şi cu ostăşimea sa prădal-nică ...semănând răscoala...

Această încercare e urzită debulgarul Rakovski, vândut nemţilor.Români, sunteţi învingătorii caretriumfează azi, sunteţi un poporcare pricepe bine că izbânda obţi-nută vă va aduce împlinireadorinţelor şi că neorânduielile nu văpot folosi.

Nemţii rămaşi în prizonieratprestează anumite munci repara-torii în contul distrugerilor ce le-aumarcat, vreme de 707 zile,prezenţa, suportă ironiile copiilorcare strigă: Kamerad....marmelade!

Când apar francezii în Capitală,expansivi, degajaţi, liberi, se rea-lizează că revenim la sentimentulde gintă latină, ieşind de subregimul de automate ritmice defelul celor cu care am convieţuit.

Jurnalul lui Virgiliu N.Drăghiceanu, prin „absorbţia” de in-formaţii din cele mai variate zoneale vieţii politice, publice şi sociale,privirea scrutătoare, urmărindpanoramic evoluţia războiului înEuropa şi rapida reacţie a nervuluipolemic, decodarea corectă a„fumigenelor” ocupanţilor şi, nu înultimul rând, un adevărat talentscriitoricesc, se aliniază cu onoarecolecţia „Documente revelatorii” aediturii „Saeculum vizual”.

Memoria jertfei BrâncovenilorPreot profesor dr.Nicolae Moraru

şi profesor Constantin Coman,Sfântul voievod martir ConstantinBrâncoveanu, viaţa, domnia,mucenicia, pilda de jertfelnicie,Buzău, Editura ArhiepiscopieiBuzăului şi Vrancei, 2014, 144

ISTORIE, CULTURĂ

- 69 -

Tipărită din iniţiativa Înaltpreas-finţitului Ciprian, ArhiepiscopulBuzăului şi Vrancei, cu prilejula 300 de ani de la muceniciaSfinţilor Brâncoveni, monografiadedicată voievodului martir întruPatrie, Credinţă şi Neam de cătrepr.prof. dr. Nicolae Moraru şi prof.Constantin Coman, Sfântul voievodmartir Constantin Brâncoveanu,viaţa, domnia, mucenicia, pilda dejertfelnhicie (Editura ArhiepiscopieiBuzăului şi Vrancei, 2014, 144 p,)reliefează un model, acela al creş-tinismului jertfelnic, aşa cum lăsacu limbă de moarte: Fiilor, fiţi băr-baţi! Am pierdut tot ce aveam peastă lume. Nu ne-au mai rămasdecât sufletele: Să nu le pierdem şipe ele, ci să le ducem curate înain-tea feţei Mântuitorului nostru IisusHristos. Să spălăm păcatele noastrecu sângele nostru.

Domnul Ţării Româneşti, vremede 25 de ani şi 5 luni, este aşezatîn contextul politic european alepocii, la vremea când, sub oblă-duirea papei, s-a creat „LigaSfântă”, într-un final şi început desecol, mai degrabă stagnant – atâteconomic , cât şi tehnic ca o pe-rioadă de odihnă, reflecţie şidospire a ideilor. Asigurarea unuiechilibru între puternicele „partide”boiereşti ce năzuiau la coroanadomnească, Cantacuzinii şiBălenii, se prelungeşte până pe la1707, când încearcă să seemancipeze de sub tutela lor, lucruce îi va precipita pieirea. Bătălia dela Zărneşti (1690) îi va conferi, aşacum nota Anton Maria del Chiaro,o frumoasă şi potrivită ocazie de aarăta marea sa iscusinţă şi pru-denţă în manevrarea treburilorpolitice. Dobândind aprobarea tur-cilor, consimţământul germanilor şirespectuasa mulţumire a supuşilorsăi, care se văd într-o stare liniştităşi paşnică. Diplomaţia, la care în-demna ponderea militară modestăa ţării în raport cu imperiile vecineşi nu totdeauna prietene, ba chiarminate de pretenţii anexioniste; cuatât mai mult cu cât se ivea,la 1698, prin apariţia Bisericii

Greco-Catolice, o criză, o gravăbreşă spirituală printre româniitransilvăneni.

Cu drept se poate spune că,apărând Ortodoxia proteja, de fapt,unitatea etnică şi identitateapoporului român. „Politica pungilorcu bani”, aranjamentele matrimoni-ale, o numeroasă cancelarie dotatăcu secretari străini trebuincioşi uneivaste corespondenţe erau „armele”pe care le-a stăpânit cu îndelungăautoritate, în timpul domniei sale„rulându-se” 23 de viziri şi patrusultani. Tributul escaladase de la280 de pungi de galbeni, la 520.Tratativele angajate cu Rusia, careîi conferise demnitatea de cavaleral Ordinului „Sfântului Andrei”,preconizau o mare răzvrătireantiotomană la care să participetoate popoarele din Balcani: greci,sârbi, albanezi, bulgari şi români.Echilibrul este grav tulburat, cândToma Cantacuzino, împreună cuun steag de călăreţi munteni, „de-fectează”, la 1711, trecând departea ruşilor. Ctitorul ConstantinBrâncoveanu a realizat un ade-vărat „ev de aur” culturii române,atât în arhitectura civilă cât şi încea eclesiastică, între acestea dinurmă numărându-se şi palatularhiepiscopal din Buzău (1711) şibiserica-cetate „Adormirea MaiciiDomnului” din Râmnicu Sărat(1697). A investit acest prinţ alaurului, Altîn Bey, cum îl numeau

otomanii, nu doar în danii pentructitoriile sale din Transilvania,mânăstirile de la Muntele Athos,unde a zidit paraclise, ci şi întiparniţe şi în şcoli, fiind un maresprijinitor al Academiei domneşti dela “Sf. Sava” din Bucureşti, întiparniţe, înfiinţându-le pe cele dela Mănăstirea Snagov, la Epis-copiile din Buzău şi Râmnic şi înMitropolia Târgoviştei, contribuinddecisiv la românizarea cultuluidivin. Bibliotecile sale erau gândite,cum era o inscripţie la Hurezi, dreptcase cu hrană sufletească ce oferăiubitorilor masa înţeleaptă a cărţilor.

Cu toate că era, cum scriaN.Iorga, Prea chibzuit în toatefaptele sale ca să grăbească cea-sul lucrurilor care vin când vreu ele,iar nu când vrem noi, va fi trădat deboierii adversari şi închis, împreunăcu cei patru fii, în temniţa celorşapte turnuri (Edikule) dinConstantinopol. Marile puteri creş-tine, noteză autorii, cu care fuseseanterior în strânse relaţii, segrăbeau acum să-l lase pradălăcomiei otomanilor. Aceştia i-aucondiţionat eliberarea cu douăclauze: 20.000 de pungi de galbenişi convertirea la islamism. Refuzullui Constantin Brâncoveanu, dinziua de 15 august 1714, cândîmplinea 60 de ani, duce la primi-rea jertfei muceniciei, prin decapi-tare, pe butucul călăului; acolo s-auretezat capetele celor patru fii ai luivodă, cel al lui însuşi şi al sfetnicu-lui său Ianache Văcărescu.

Moaştele lor s-au întors în ţară la1717, fiind odihnite, din 1720, labiserica „Sf. Gheorghe” –Nou dinBucureşti, una dintre ctitoriile sale.Prăznuirea Martirilor Brâncoveni, lafiecare 16 august, oferă prilejulomagierii modelului de sfinţenie avieţii creştine, de clarviziune şi pre-cauţie politică a conducătorilor, desusţinere a valorilor cultural-este-tice naţionale, o cale de renaşterespirituală a poporului. Acest volum-album constituie o preţioasă cartede învăţătură buzoiană, un darreîntors memoriei SfântuluiVoievod Constantin Brâncoveanu.

ISTORIE, CULTURĂ

- 70 -

Fizionomia războiul viitorului va fi în armonie directă cucaracteristicile noilor tipuri de societăţi umane, a situaţieiconflictuale specifice acestora, a modului în care vor apăreaşi evolua crizele, a confruntărilor din sfera intereselorpolitice, economice, teritoriale, culturale şi de altă natură,ceea ce înseamnă că esenţa fenomenului ostilităţii militarenu se va schimba, iar cei care studiază noul tip de război şicei care se pregătesc să-l ducă trebuie să ţină seama deaceastă realitate.

Esenţa războiului rămâne neschimbată şi, în viziuneclasică, va rămâne în continuare definit ca o confruntareviolentă şi deschisă între două sau mai multe entităţi. Înprezent, în lume au loc conflicte militare care cuprind peste50 de ţări. Cauzele izbucnirii unor asemenea războaielocale au diverse naturi: teritoriu, avantaje economice,motive religioase sau etnice, unele chestiuni ale istorieinesoluţionate încă etc. Concluziile care se desprind de aicinu arată că în viitorul apropiat confruntarea armată vadispărea cu totul, ci îşi va reduce, în cel mai bun caz, aria dedesfăşurare şi însemnătatea.

Viitoarele acţiuni militare vor avea la bază unele stări aleconflictualităţii politice, economice şi sociale precum şi uneleacţiuni ale actorilor statali de securitate de a-şi regăsi loculpe tabla de şah a mediului internaţional de securitate.

Printre principalele caracteristici ale conflictelor militareprezente şi viitoare, pot fi amintite cele mai importante:incompatibilitatea existentă între sistemele politice concen-traţionare sau autocrate şi cele democratice; decalajele maridintre ţările bogate şi cele sărace, dintre resursele hightech– IT şi cele clasice, tradiţionale; aplicarea diferită a unuianumit tip de comportament din partea celor puternici înrelaţiile internaţionale; ameninţarea NRBC; disimetria şiasimetria conflictelor; implicarea unui nou tip de binomterorism–contraterorism; imprevizibilitatea unor deciziipolitice ale unor actori statali.

Acestor caracteristici li se adaugă şi altele, cum ar ficonfuzia în abordarea unor soluţii politice, economice şisociale, precum şi extremismul politic şi religios etc.

Trăsăturile care identifică fizionomia şi tipologia noilorconflicte militare sau non-militare sunt legate de înalteletehnologii şi I.T., de anumite disproporţionalităţi ale forţelor şiînzestrării acestora, care generează asimetria luptei, felulripostei, realizarea surprinderii etc. Aceste trăsături, rezul-tate din impactul modern al legilor generale ale războiului şiconflictelor militare cu provocările societăţii actuale in-formatizate, conturează un nou tip de conflict, ce devinedin ce în ce mai greu de previzionat, controlat şi gestionat.

Conflictele militare îşi au cauzele în interesele divergentedintre subiecţii statali şi non-statali, în bătălia pentru putere,pentru resurse, pieţe şi influenţă pe harta geopoliticii.Conflictele militare actuale nu diferă, ca tipologie, de cele

desfăşurate de-a lungul istoriei umane. Noile entităţi politicese pun în stare de conflict, în continuare, din aceleaşimotive, dar la altă scară: pentru mai multă putere, pentruredesenarea de noi frontiere, resurse, pieţe şi influenţă saudominaţie.

Apreciem că, în viitorul previzibil, şi cel mai mic conflictva intra în atenţia comunităţii internaţionale. Datorită amploriisocietăţii informaţionale, războaiele viitorului vor putea fi„văzute în direct”, sub atenta monitorizare a camerelor deluat vederi, a senzorilor şi sateliţilor. În lucrarea „Eseudespre arta strategică”, autorii propun următoarelecaracteristici ale conflictelor militare actuale şi viitoare:1

- cauzalitatea complexă, rezultată îndeosebi din incom-patibilităţile existente (şi care se accentuează pe zi ce trece)între sistemele politice dictatoriale sau autocrate şi celedemocratice;

- amprenta pusă asupra noilor conflicte militare de de-calajele imense dintre lumea bogată şi lumea săracă, dintrecivilizaţia hightech-IT şi civilizaţiile tradiţionale, diversificate,pe trepte diferite de dezvoltare, cu tradiţii, obiceiuri şi valoriancestrale;

- efectul de diferenţe tehnologice (efectul tehnologic);- intensitatea diferită, de la violenţa extremă a atentatelor

teroriste şi strategiile de îndiguire, la cele de dominare saula cele de impunere a unui anumit tip de comportament;

- permanenta ameninţare nucleară, chimică, biologică şiradiologică;

- disimetria şi asimetria;- predominanţa strategiilor de alianţă şi de coaliţie;- omniprezenţa binomului acţiune-reacţie;- prevenţia şi caracterul punitiv sau represiv;- responsabilitatea internaţională;- creşterea rolului cooperării şi colaborării;- implicarea unui nou tip de binom terorism-contraterorism;- caracterul în mozaic;- imprevizibilitatea.Acestor caracteristici li se adaugă şi altele, cum ar fi flexi-

bilitatea şi confuzia, caracterul indirect, extremismul politicşi religios etc.

Principiile care identifică fizionomia şi tipologia noilorconflicte militare sau non-militare, rezultate din impactul mod-ern al legilor generale ale războiului şi conflictelor militare cuprovocările societăţii actuale şi, probabil, ale celei viitoare,conturează un nou tip de conflictualitate ce devine din ce în cemai difuză, mai disproporţionată şi, de aceea, mai greu decontrolat şi gestionat.

Una din provocările cele mai mari ale unui stat în zoriimileniului III este asigurarea securităţii naţionale. Dacă pânăacum doar anumite state îşi propuneau explicit promovareaintereselor naţionale de securitate în afara teritoriuluinaţional, în prezent, la nivel mondial, se produc mutaţii

TEORIE MILITARĂ

- 71 -

Fizionomia noului tip de războiActualitate şi perspectivă

----------------------------- General de brigadă dr. Lucian Foca, Divizia 2 Infanterie „Getica”

semnificative în viziunile statelor privind modalităţile de asig-urare a securităţii proprii. Tot mai multe state, inclusiv Româ-nia, achiesează la conceptul asigurării securităţii în afarateritoriului naţional. Mai mult, chiar NATO şi-a modificat con-ceptul operaţional şi s-a transformat într-o organizaţiepolitico-militară cu un pronunţat caracter defensiv, într-ostructură aptă să promoveze securitatea statelor membre,acţionând într-o comunitate de interese, de politici şi chiarde forţă asupra cauzelor, a zonelor şi centrelor perturba-toare, a focarelor de tensiuni şi conflicte. Ca organizaţie de-votată principiilor democratice, economiei de piaţă şipromovării drepturilor omului, NATO ar putea avea de în-fruntat ameninţări serioase din partea unor state care audecăzut din statutul de puteri regionale sau a unor actoritransnaţionali. În aceste condiţii, războiul stat contra stat vadeveni puţin probabil, dar, aşa cum am arătat anterior, el nupoate fi exclus cu desăvârşire.

Pentru a contracara situaţiile conflictuale viitoare va finecesară dezvoltarea unor capacităţi de răspuns la criză peîntreg spectrul conflictelor, de la cele de asistenţă umanitarăpână la conflictul major convenţional şi cel de joasă intensi-tate. În sprijinul acestor deziderate, de la nivelul său desuper putere, SUA a dezvoltat două concepte strategicemajore: agilitatea strategică şi proiectarea puterii.

Noile tipuri de conflicte sunt configurate funcţie de diversenaturi: conflicte frontaliere sau teritoriale; conflicte etnico-religioase; conflicte pe suport economic; războaie de gher-ilă; terorism şi contra-terorism; fenomenul migraţionist deanvergură. Aceste tipuri de conflicte se desfăşoară în raportde suportul tehnologic la dispoziţie, de la primitivismulatacurilor cu arme albe la folosirea maşinilor capcană şi aîncărcăturilor explozive plastice, de la ameninţarea NRBCşi chiar la folosirea unor componente ale acestora, laîntrebuinţarea sistemelor de arme sofisticate la cel alrăzboiului bazat pe reţea.

În desfăşurarea noilor tipuri de conflicte militare nudispare caracterul armat şi violent al acestora. În aceste con-flicte pot fi sau nu pot fi angajate însă şi forţe militare, para-militare sau militarizate. Perioada pe care o parcurgem, laînceput de secol şi mileniu, se caracterizează, pe de o parte,prin profesio-nalizarea armatelor, perfecţionarea sistemelorde arme, apariţia şi dezvoltarea reţelelor reale şi virtuale şi,pe de altă parte, prin diversificarea conflictelor, prin estom-parea diferenţei între conflictele militare şi non-militare, prinintensificarea acţiunilor teroriste şi a celor din ciberspaţiu.2

Războiul îşi extinde aria de manifestare şi, în acestecondiţii, este foarte greu de făcut o distincţie clară între paceşi război, între o situaţie conflictuală şi una non-conflictuală,

TEORIE MILITARĂ

- 72 -

între conflicte militare şi non-militare. Conflictele militare suntcele care se caracterizează prin angajarea armatelor, dar,azi, în lume, există, în afara unităţilor militare şi sis-temelor militare, atâtea mijloace de distrugere – inclusiv dedistrugere în masă – care pot fi folosite, practic, în anumiteproporţii, de oricine doreşte. Lumea este plină de bande derebeli, de structuri înarmate – altele decât armatele – caremenţin aproape o stare continuă şi în mozaic de conflicteviolente. De aceea, atât conflictele militare cât şi celenon-militare se modelează din punct de vedere al gestionăriişi dezamorsării, după aceeaşi filozofie şi după aceeaşimetodologie. Ambele tipuri de conflicte se declanşeazădatorită conflictului de interese şi urmează unor deciziipolitice mai mult sau mai puţin responsabile.3

Fenomenul de globalizare modifică profund gândireastrategică în sensul că, există provocări, mult mai grave şimai greu de gestionat, care pun în pericol însăşi civilizaţiaplanetei. Statele acţionează din ce în ce mai mult în coaliţiişi alianţe, pentru rezolvarea şi prin forţă, atunci când estecazul, a unor diferende care afectează comunitateainternaţională, împotriva unor reţele ce ameninţă valoriledemocratice, structurile economice, culturale şi infor-maţionale care sunt tot mai globalizate, configurând viitoruleconomic şi social al planetei.

Acest nou tip de război, se duce de civilizaţieîmpotrivanon-civilizaţiei, de societate împotriva forţelor răului care omacină şi o distrug din interior, de state, organisme inter-naţionale, alianţe şi coaliţii împotriva reţelelor teroriste,traficanţilor de droguri, criminalităţii economice, financiare şisociale internaţionale, a totalitarismului, extremismului,fundamentalismului de toate tipurile şi a altor ameninţări careconstituie, de cele mai multe ori, asimetria subtilă insidioasăşi extrem de periculoasă.

Noul tip de război va fi, o variantă modernizată a războiu-lui clasic. El se conturează ca un război de tip asimetric,dus în reţele, în forme din cele mai complexe şi maineaşteptate, înscrise într-un spectru foarte larg de acţiuni şireacţii, într-un spaţiu multidimensional, definit între altele deconfruntarea în plan informaţional, cibernetic, psihologic,mediatic, cosmic, cultural, genetic, geofizic, domenii care seadaugă celor clasice: politic, militar, economic, diplomatic.Miza viitorului război o constituie noile tipuri de resurse,extrem de atractive: informaţii, tehnologie şi comunicaţii.

Confruntarea în plan informaţional va fi, fără îndoială, unacontinuă şi acerbă. Ceea ce este nou, se referă la domi-nanţa informaţională, la capacitatea sistemelor de informaţiide a ţine sub supraveghere întreaga planetă, de a cunoaşteîn timp real absolut totul. Confruntarea în plan informaţionaleste, deopotrivă, fizică, pentru că se vizează distrugereacentrelor de informaţie şi a canalelor de comunicaţie aleadversarului, şi în acelaşi timp, în spaţiul virtual, pentru căvizează supremaţia informaţională. Cine stăpâneşte infor-maţia stăpâneşte totul. Voinţa nu se poate impune decât încondiţiile în care s-a realizat dominaţia informaţională.

Confruntarea în plan psihologic va fi considerabil mărităîn războiul viitorului. Ea foloseşte strategii de influenţarepsihologică, de descurajare, înfricoşare, deturnare a atenţieişi diversiune şi se duce prin media, prin reţele special createîn acest sens, prin reţele deja existente, îndeosebi princanale de televiziune şi internet, dar şi prin mijloace fizice,arme cu efect psihologic, muniţii psihologice, substanţe carese întrebuinţează în acest scop etc.

O adevărată confruntare psihologică a apărut odată cudezvoltarea mijloacelor de comunicare, cu exploziacanalelor şi reţelelor de informaţii. Ea va atinge apogeul însocietatea de tip informaţional şi va continua să producăefecte extrem de importante şi greu de contracarat, dintrecare cele mai importante sunt influenţarea, anihilarea, des-curajarea, deformarea informaţiei şi a realităţii, impresi-onarea, înspăimântarea, dominarea psihologică, schim-barea comportamentului, distrugerea.

Confruntarea mediatică este, alături de cea informaţio-nală (sau în cadrul acesteia), cea mai concretă formă demanifestare a continuităţii confruntării dintre adversari.Mijloacele de informare în masă participă la PSYOPS, la ma-nipularea şi dezinformarea opiniei publice şi chiar a factorilorde decizie, atât în timp de pace cât şi în timp de război.

Acţiunile media vizează, pe de o parte, consolidarea forţeimorale a structurilor proprii, cultivarea încrederii îneconomie, în structurile politice şi în trupele proprii şi, pe dealtă parte, descurajarea şi chiar înfricoşarea adversarului şiobţinerea sprijinului populaţiei. În acest tip de confruntareoperează principiul creării haosului informaţional, principiuldistrugerii surselor, reţelelor şi purtătorilor de informaţii,principiul diversiunii informaţionale, principiul manevreiinformaţionale.

Confruntarea în plan economic reprezintă în cadrulrăzboiului viitorului o fază economică post-concurenţială,manifestată prin trecerea unui prag în care concurenţa setransformă în criză şi criza în conflict. Acest tip de con-fruntare nu este propriu doar războiului viitorului, fiind prac-tic omniprezent, cel puţin în una din formele sau etapelesale, în războaiele cunoscute în istorie.

De fapt, miza marilor bătălii ale lumii va fi şi în viitorbătălia pentru resurse, în care adversarii apelează la principiidinamice, situate totdeauna la confluenţa de interese, careimplică factorul politic şi strategii pe termen lung.

Confruntarea pentru utilizarea spaţiului cosmic pre-supune o extindere pe verticală, în spaţiul cosmic, a teatrelorde confruntare şi a mijloacelor de confruntare specifice. ÎnCosmos sunt amplasaţi senzori de informaţie, sisteme deinformaţie – supraveghere – recunoaştere, sisteme GPS şialte mijloace care facilitează folosirea nelimitată a acestui

TEORIE MILITARĂ

- 73 -

spaţiu în confruntarea planetară, dar şi în cooperarea pla-netară. Cine domină spaţiul are succesul asigurat.

Confruntarea în plan cultural este folosită din ce în ce maimult ca expresie a conflictului etnic sau religios, a intole-ranţei etnice şi a exclusivismului religios, a extremismuluişi fundamentalismului, care sunt forme ale războiuluiasimetric.

Componenta geofizică a confruntării, deşi pare ceva dedomeniul iraţionalului, trebuie să fie acceptată căci, până laurmă, războiul are o mare încărcătură de iraţionalitate. Sevizează provocarea unor calamităţi şi catastrofe cu influenţenocive asupra mediului de viaţă al oamenilor, localităţilor,terenurilor agricole, sistemelor de comunicaţii, în scopulrealizării unor obiective importante, între care se situează şidistrugerea potenţialului şi resurselor adversarului. Cuactuala tehnologie distructivă, de proporţii megalitice, se vorputea provoca fenomene apocaliptice (ploi torenţiale, ura-gane, grindină, avalanşe etc.) care să afecteze grav terito-riul inamicului şi, mai ales, acele spaţii în care se aflăelemente ale industriei de război, sisteme de arme,îndeosebi strategice, depozite şi resurse ale adversarului.

În prezent şi în viitorul imediat, tema războiului, cu par-ticularităţile sale care derivă din evoluţia relaţiilor sociale şidintre state, este dominată de găsirea unei strategii globalede combatere a terorismului, care a devenit, prin violenţacare îl caracterizează, una dintre cele mai grave ameninţăriale acestui început de secol la adresa ordinii globale, a civi-lizaţiei însăşi, făcând şi mai fragilă securitatea pe plan inter-naţional. Terorismul a devenit principala formă demanifestare a violenţei în lumea contemporană. Fenomenulterorist a devenit deosebit de periculos, în contextul noiiordini mondiale unipolare, el devenind o prezenţă aproapecotidiană. Prin amploarea şi diversitatea formelor sale demanifestare, terorismul a dobândit un caracter internaţionalextrem de periculos pentru mediul internaţional de securi-tate, în care organizaţii ce pretind că luptă în numele unorcauze nobile, ori indivizi puşi pe fapte criminale, încearcă săcreeze o psihoză generalizată a terorii.

Noul concept strategic NATO a luat în considerare noileameninţări mondiale, dezvoltând noi misiuni în concordanţăcu acestea. În acelaşi timp, conceptul s-a folosit de expe-rienţa NATO pentru contracararea ameninţărilor actuale.Acest aspect presupune noi misiuni de informaţii pentruţările noastre.

Noul concept strategic NATO, referitor la „Gestionareasituaţiilor de criză” ca principală sarcină a NATO,menţionează: „NATO va implica în mod activ, un set de in-strumente politice şi militare corespunzătoare, pentru a ajutala gestionarea crizelor în prag de dezvoltare, ce au capaci-tatea de a afecta securitatea Alianţei, înainte de a se trans-forma în conflicte propriu-zise; pentru a împiedica potenţialeconflicte acolo unde ar putea să afecteze securitateaAlianţei; şi, pentru a consolida stabilitatea în situaţiipost-conflict, acolo unde acest lucru contribuie la securitateaEuro-Atlantică”.

Paragraful numărul 20 din acelaşi document subliniazăfaptul că „NATO se va angaja aşadar, acolo unde este posi-bil şi necesar, pentru a preveni crizele, a le gestiona, pentrustabilizarea situaţiilor post-conflict şi pentru a sprijini acţiunilede reconstrucţie”.

Acest concept, implică desfăşurarea de operaţii militareîntr-o varietate complexă de medii post-conflict. Pentru

îndeplinirea acestui obiectiv, strategii militari trebuie să ia încalcul elemente economice, sociale şi politice, precum şiputerea militară. Viitoarele planuri strategice militare vor pre-supune, în mod necesar, o abordare hibridă, adunând lao-laltă un spectru de elemente ce aparţin instituţiilor naţionale.Până în prezent, proiecţia componentelor diplomatice, admi-nistrative, educaţionale, de securitate internă, informaţionaleşi economice ce ţin de puterea naţională şi dezvoltarea unorprograme de construire şi expansiune a unor state noi, a fostîn jurisdicţia organizaţiilor non-guvernamentale şi interne.Din lecţiile învăţate în misiunile NATO anterioare, militariişi-au făcut întotdeauna treaba, au câştigat războaiele, darpacea adusă în fostele teatre de operaţii, ulterior state noi,nu a determinat şi dezvoltarea capacităţii de autogestionare,după plecarea acestora. Acum, conform acestui nouconcept NATO, folosindu-se de capacităţile sale, alianţa îşiva asuma povara coordonării procesului de reconstrucţie aunui nou mediu, a noilor state.

Conform opiniei multor analişti, războaiele viitoare vor firăzboaie hibrid. Principala caracteristică a acestora esteproiectarea tuturor elementelor ce alcătuiesc puterea naţio-nală, în operaţii continue de asigurare a stabilităţii, securităţiişi reconstrucţiei, desfăşurate de forţele militare. În acelaşitimp, acestea sunt războaie de intensitate mare şi redusă,uneori concomitent.

Văzut de unii analişti drept un concept controversat,termenul de război hibrid încearcă să sublinieze nouaabordare în ceea ce priveşte utilizarea forţelor militare camăsuri preventive, în calitate de componente ale diplomaţieipreventive şi coercitive, în prea bine cunoscutele operaţiialtele decât războiul, în operaţii de luptă şi stabilizarepost-conflict şi în operaţii de reconstrucţie, ca un procesde valorificare a tuturor reuşitelor din fazele precedentestrăbătute.

Războiul hibrid aduce în discuţie ameninţări hibrid şianume vulnerabilităţile statelor înainte de şi post conflict.Aceste două tipuri de vulnerabilităţi sunt foarte diferite însine, la fel şi modul de abordare a fiecăruia şi mediul în careapar. Astfel, este necesară angajarea într-o varietate extinsăde activităţi militare şi non-militare, programe, resurse şi pro-ceduri, capabile să acţioneze atât într-un mediu erconomiccât şi politic, precum şi împotriva activităţilor criminale detipul contrabandei, narcoterorismului, traficului ilegal dearmament şi muniţii, bandelor de cartier şi nu în ultimul rand,terorismului.

Toate aceste acţiuni non-militare trebuie executate saucoordonate de militari. Scopul final este evitarea destabi-lizării unui stat, în care economia este de obicei în criză şiregulile statului de drept practic nu mai există. Astfel deactivităţi necesită o gamă întreagă de capabilităţi de infor-maţii, măsuri de diplomaţie defensivă, utilizarea armelorneconvenţionale sau neletale, precum şi alte metode şimijloace la graniţa cu acţiunile de luptă, dar care să aibăcapacitatea să devină operaţie de luptă, imediat ce ele-mentele de opoziţie ale forţelor regulate, insurgenţilor sauteroriştilor încalcă pragul ostilităţilor şi devin ameninţaredirectă în faţa acţiunilor non-ostile.

Noile activităţi militare şi non-militare NATO, ar trebui in-cluse total sau parţial în categoria războaielor hibride. Acesttip de activităţi necesită un întreg spectru de abordări aleelementelor de informaţii specifice tuturor tipurilor deorganizaţii de informaţii.

TEORIE MILITARĂ

- 74 -

Cooperarea elementelor de informaţii, necesară pentruîndeplinirea noilor misiuni în conformitate cu Noul Conceptstrategic NATO, trebuie să existe nu doar între serviciile deinformaţii din state diferite. Nu este uşor. Este o problemăde cultură, instrucţie, proceduri şi nu în ultimul rând, cel maiimportant aspect: ÎNCREDEREA.

Schimbul de experienţă, instruirea în comun, simulările,schimbul de informaţii critice, schimbul de capabilităţi, suntdoar câteva metode de a atinge nivelul de încredere nece-sar şi compatibilitatea operaţională în vederea desfăşurăriide operaţii în comun, în toate fazele procesului de stabilirea păcii şi asigurare a stabilităţii.

Operaţiile de informaţii din misiunile descrise de NoulConcept reprezintă o oportunitate pentru statele NATO şinon-NATO de a asigura cooperarea între serviciile de infor-maţii.

Dacă vorbim de cooperarea elementelor de informaţii, şinu doar de schimb de informaţii, ar trebui luată în conside-rare şi cooperarea între statele NATO şi cele non-NATO.Acest lucru presupune în primul rând identificarea interesu-lui strategic comun al unui stat NATO şi al unuia non-NATO.Pot coopera pe baza acestui interes comun. De exemplunarcoterorismul. Cu siguranţă lupta împotriva sa este uninteres comun. Pot coopera în vederea atingerii acestuiobiectiv.

Traversăm o era extrem de complexă. Această comple-xitate a fost accentuată de globalizare, proliferarea tehnolo-giei avansate, extremişti transnaţionali violenţi şi puterirenăscute.

Tipul de conflict în plină dezvoltare cu care ne confrun-tăm în prezent este cel mai bine definit prin termenul deconvergenţă. Acest termen include convergenţa fizicului cupsihologicul, a kineticului cu nonkineticul, precum şi a com-batanţilor cu non-combatanţii. Aşadar, observăm şi conver-genţa forţelor mi-litare cu comunitatea de agenţii, a actorilorstatali şi non-statali şi a capabilităţilor cu care sunt înzes-trate.

Războaiele hibrid reprezintă mult mai mult decât simpleconflicte între naţiuni şi alte grupuri armate. Aplicarea di-verselor forme de conflict face cel mai bine distincţia întreameninţările hibrid sau conflicte. Acest lucru este cert maiales că războaiele hibrid pot fi conduse de ambele state şide o varietate de factori non-statali. Ameninţările hibridîncorporează o gamă întreagă de tipuri de război, inclusivcapabilităţi convenţionale, tactici şi formaţiuni neregulate,acte teroriste printre care violenţă generală, acte deconstrângere şi dezordine publică. Aceste activităţi diversifi-cate pot fi conduse de unităţi separate sau chiar de aceeaşiunitate, dar, în general sunt direcţionate şi coordonateoperaţional şi tactic în cadrul aceluiaşi mediu de luptă,pentru a obţine efecte sinergice în dimensiunile fizice şipsihologice ale conflictului.

Războaiele hibrid nu sunt noi, dar sunt diferite. Într-unastfel de război, forţele se contopesc într-o singură forţă sausunt alocate aceluiaşi spaţiu de luptă. Combinarea decapabilităţi convenţionale cu cele non-convenţionale, chiardacă integrate din punct de vedere tactic şi operaţional, estecu adevărat provocatoare, dar, istoric vorbind, nu este unfenomen unic.

Aceste războaie hibrid îmbină letalitatea unui conflictstatal cu pasiunea fanatică a războiului convenţional.În astfel de conflicte, viitorii adversari (state, grupuri

sponsorizate de state sau actori ce se autofinanţează), vorexploata accesul la capabilităţi militare moderne, inclusiv lasisteme criptate de comandă, rachete portabile aer-sol saualte tipuri moderne de sisteme letale, precum şi promovareainsurgenţei prelungite prin organizarea de ambuscade,atacuri DEI şi asasinări coercitive. Acest lucru poateînsemna unirea capabilităţilor hight-tech ale statelor, deexemplu a armelor anti-satelitare cu războiul împotrivaterorismului şi cel cibernetic, direcţionate împotriva ţintelorfinanciare.

Apariţia războiului hibrid nu înseamnă sfârşitul războiuluitradiţional sau convenţional. Dar reprezintă un factorcomplicat în ceea ce priveşte strategia de apărare asecolului 21.

Orice forţă pregătită să devină o ameninţare hibridătrebuie să aibă la bază o fundaţie militară solidă, dar,totodată, să acorde o importanţă deosebită deprinderilorcognitive necesare pentru a recunoaşte şi a se adapta rapidîn faţa imprevizibilului.

Succesul în războaiele hibrid necesită lideri de mici unităţioperative cu abilităţi decizionale în domeniul tactic pentru arăpunde în faţa imprevizibilului.

Cele mai mari implicaţii le are protecţia forţei, după cumse observă prin înmulţirea atacurilor cu DEI. Inamicii noştrise vor axa pe a câştiga provocarea dată de mobilitate-con-tramobilitate, de a ne limita libertatea de mişcare şi de a nedepărta din imediata proximitate a populaţiei civile. Abilitateaprovocărilor hibride de a exploata raza de acţiune şi preciziadiverselor tipuri de rachete, muniţiei aruncătoarelor şiminelor va creşte cu timpul şi ne va pune piedici. Libertateanoastră de acţiune şi capacitatea noastră de a izola viitoriioponenţi de populaţia civilă, stau sub semnul întrebării.

În viitor va fi dificil de diferenţiat între conflicteleconvenţionale şi cele neconvenţionale, astfel războiul hibridva fi o trăsătură definitorie a mediului de securitate viitor.

Încercând câteva definiţii, putem aprecia că războiulhibrid reprezintă un conflict pornit de factori de ameninţarestatali sau non-statali, care implică metode de luptă multi-ple, capabilităţi convenţionale, tactici neconvenţionale şidezordine cauzată de activităţi criminale.

Ameninţarea hibridă se manifestă când există un adver-sar care angajează în luptă simultan o fuziune de mijloacepolitice, militare, economice, sociale şi metode de conflictconvenţionale, neregulate, activităţi teroriste şi criminale.Poate include o combinaţie de factori statali şi non-statali.

Ameninţarea hibridă este o ameninţare care angajeazăîn luptă simultan forţe regulate şi neregulate, inclusivelemente teroriste şi criminale pentru a-şi atinge obiectivele,utilizând o varietate de tactici convenţionale şineconvenţionale, mereu în schimbare, în scopul creării deconfuzii multiple.

Ameninţările hibride sunt ameninţări care încorporează ogamă întreagă de tipuri de război inclusiv capabilităţiconvenţionale, tactici şi formaţii neconvenţionale, acteteroriste printre care acţiuni violente şi de constrângere,generarea dezordinii prin activităţi criminale, conduse deambele state şi de o serie de actori non-statali.

Viitoarele conflicte militare nu ne mai apar doar ca oruptură strategică dramatică şi, adesea, accidentală, ci cafenomene controlate tot mai mult de comunitatea inter-naţională. De aceea, un mare rol în gestionarea tensiunilorşi crizelor care pot degenera în conflict armat sau care

TEORIE MILITARĂ

- 75 -

urmează conflictului armat îl au acţiunile militare menite săprevină izbucnirea unor conflicte de amploare. Asemeneaacţiuni sunt operaţiile de răspuns la crize, operaţiile de asis-tenţă umanitară, iniţiativele de cooperare în domeniulapărării, controlul armamentelor, acţiunile de combatere aproliferării armelor de distrugere în masă.

Drept urmare, diada informaţii şi decizia militară capătăponderea cea mai importantă în procesul conducerii militarela toate nivelurile: tactic, operativ şi strategic.

Într-o lume politico-militară, competiţională şi conflictuală,incertitudinea apasă asupra decidenţilor mai mult decât oricealtceva. Fără îndoială, există posibilităţi de remediere.Folosirea corespunzătoare la timp a informaţiilor militarevaloroase, poate reduce în mod semnificativ incertitudinea,permiţând astfel liderilor politici şi militari să-şi îm-bunătăţească nivelul calitativ al deciziilor, să dezvolte strate-gii mai eficiente sau să desfăşoare cu mai mult succesoperaţiile militare. Informaţiile furnizate de serviciile deinformaţii militare sunt aşadar, doar un mijloc prin care seatinge un scop – un instrument esenţial pentru atingereascopurilor unui lider prin cea mai eficientă metodă.

Înainte de secolul douăzeci, liderul militar şi politic puteaavea succes ca fiind propriul ofiţer de informaţii. În lumeapre-industrializată, războiul era relativ o datorie de onoare,chiar dacă obiectivele militare şi politice, erau deseori la felde ambiţioase ca şi astăzi. Luptele se desfăşurau pe arii re-strânse; dar, chiar dacă aria era mai extinsă, nu aveau locmulte lupte simultan. După cum se ştie, tehnologia militarăprecară şi desfăşurarea încetinită a evenimentelor, au per-mis liderilor militari şi politici să se concentreze pe un numărlimitat de probleme. Aveau oportunitatea să înţeleagă maiuşor situaţia, apoi să-şi instruiască personal ajutoarele şiagenţii asupra tipului de informaţii necesare a fi colectate.

Cu toate acestea, până în a doua jumătate a secoluluinouăsprezece, dezvoltarea industrială a revoluţionat natura

conflictului. Războiul s-a transformat dintr-o activitate demuncă intensivă într-o afacere cu investiţie de capital. Dupăcum spunea R.V. Jones, era mult mai mult ca niciodată deştiut despre inamic.

Informaţia cerută includea acum mai multe detalii despredezvoltările tehnologice, programele de achiziţionare dearmament, planuri de mobilizare, despre updatareadoctrinelor militare pentru a se potrivi cu noul tip de arma-ment precum şi despre detalii tradiţionale legate de mărimeaarmatelor şi poziţia acestora. Nu mai puteau fi improvizatemari campanii militare sau invazii, deoarece complexitatearăzboiului modern necesita o planificare detaliată anterioarăizbucnirii luptei propriu-zise. Ca rezultat, oponenţii şi-aupropus ca scop, nu doar să afle mai multe despre inamicullor, ci să obţină şi planurile de război ale acestora. Pentrua satisface această cerinţă de informaţii împovărătoare,organizaţiile de informaţii militare s-au dezvoltat atât derepede, încât s-a stabilit rapid o vastă gamă de documentepe baza cărora să se poată face pregătirile pentru război,precum şi studiul asupra pregătirilor inamicului.

Mai mult, revoluţia în mobilitate, care a făcut posibilăsurprinderea strategică şi foarte probabil victoria decisivăîntr-o perioadă scurtă de timp, presupunea ca date despreintenţiile şi capabilităţile inamicului, să fie obţinute cât mairepede posibil pentru a se emite la timp o avertizare despreun atac iminent. Cu această creştere a presiunii de obţinerea informaţiilor în timp real, nevoia de diversificare a devenitdin ce în ce mai acută. Serviciile de informaţii şi, implicit,expertiza specialiştilor de informaţii militare se axau pesubiecţi din domenii diferite de la politică, economie, ştiinţăşi tehnologie până la armata terestră, forţele navale sauaeriene.

Simultan, diferitele mijloace de colectare a informaţiilorse înmulţeau într-un ritm la fel de rapid. În timp ce serviciilede informaţii militare tradiţionale epindeau de câteva surse,într-un fel necredibile, cum ar fi spionii, ambasadorii şiprizonierii de război, serviciile moderne de informaţii militareau fost re-voluţionate de perfecţiunea unor metode mult maieficiente cum ar fi fotografierea din aer şi ascultareaconvorbirilor. Toate aceste metode, în schimb, necesitauagenţii speciale pentru a fi conduse.

Volumul tot mai mare de informaţii primit de la serviciilede informaţii militare, au dat naştere la o dezvoltare aspecializării şi a coordonării în sortarea, analiza şi evaluareadatelor. Astfel de dezvoltări au eliminat posibilitatea liderilorde aproape orice nivel, să acţioneze ca proprii lor ofiţeri deinformaţii. Liderul modern nu mai poate conduce de unulsingur trupele pe câmpul de luptă sau să-şi direcţionezepropriile eforturi în cercetare. Mai mult ca niciodată, lideriimo-derni de succes depind de capacitatea lor de a înţelegeşi coopera cu serviciile de informaţii.

BIBLIOGRAFIE:FOCA, Petrică-Lucian, Informaţiile militare şi rolul lor în

creşterea eficienţei deciziei militare şi politico-militare, Tezăde doctorat, U.N.Ap. Bucureşti, 2011;

BĂDĂLAN, Eugen, ARSENIE Valentin, VĂDUVAGheorghe, Eseu despre arta strategică, Editura Militară,Bucureşti, 2005;

MUREŞAN, Mircea, U.N.Ap., Curs de teoria artei militare,Viitorul conflictelor militare

TEORIE MILITARĂ

- 76 -

TEORIE MILITARĂ

- 77 -

Înainte de a aborda problemele de natură geopoli-tică sau geoeconomică, este necesar a face o pre-zentare generală a zonei pe care o supunem analizei.

Oceanul Îngheţat sau Oceanul Arctic este situat înregiunea Polului Nord şi este cel mai mic dintreoceanele lumii. Deşi are suprafaţa cea mai mică(aproximativ 788.000 km2) este mai întins decâtEuropa, are forma relativ circulară şi centrul aproxi-mativ pe Polul Nord al planetei. Acesta este delimitatde ţărmurile nordice ale continentelor Europa, Asia(Siberia) şi America de Nord, precum şi cele ale insu-lei Groenlanda. Acesta comunică liber cu OceanulAtlantic şi printr-o strâmtoare îngustă (strâmtoareaBering) cu oceanul Pacific.

Ţărmurile celor trei continente care îl mărginescsunt foarte sinuase, realizând foarte multe peninsule,golfuri, estuare, şi fiorduri. Una din principalelecaracteristici ale acestui ocean este că nu are con-tact cu continentele care-l delimitează decât prin mă-rile de margine. Deasemenea altă caracteristicăimportantă este prezenţa gheţii.1

În Oceanul Arctic există două căi de comunicaţiimaritime:

- Pasajul Nord-Est - reprezintă calea cea maiscurtă prin nordul Siberiei între vestul Rusiei (portulMurmansk) şi estul Rusiei (portul Vladivostok);

- Pasajul din Nord-Vest, care străbate apelearctice prin nordul planetei, de la Oceanul Atlantic laOceanul Pacific.

Chiar dacă până nu demult cele două căi erauinaccesibile, în prezent, graţie spărgătoarelor degheaţă moderne şi navelor de construcţie specială,sunt utilizate în mod frecvent.

Regiunea are o climă polară aspră, care esteinfluenţată pe tot parcursul anului de masa de aerpolar rece, este caraterizată prin temperaturi foartescăzute, între -32-360C şi 0-100C (uneori mult mai scă-zute). Precipitaţiile oscilează între 75 şi 500 mm.

În trecut Oceanul Arctic avea un şir de insule careîn prezent sunt scufundate şi multe dintre ele se aflăpe platforma continentală asiatică iar mai puţine înjurul celorlalte continente (America de Nord şiEuropa). Cele mai importante insule sunt: Makarov,Bredly, Andreev, Djils, Exploratorilor Polului Nord,Keenan, Spitsbergen etc.

Resursele ArcticiiRegiunea Arctică reprezintă un amestec interesant

de interese economice şi geopolitice, de resurse ener-getice până la căi de acces şi rute comerciale. Impor-tanţa economică a zonei a crescut odată cu conflictele

politico-militare din zona Orientului Mijlociu care auimpus căutarea de alternative, de afirmarea Indiei şiChinei ca mari puteri economice cu nevoi de resurseenergetice în creştere şi ca urmare a încălzirii climei şitopirii gheţarilor care fac mai accesibilă exploatarearesurselor, care sunt estimate la peste 25% (unii leevaluează la 50%) din resursele neexploatate ale lumii(estimate la aproximativ 90 miliarde de barili de petrolşi la 1680 de trilioane metri cubi de gaze). Interesulpentru această zonă, din punct de vedere economiceste accentuat şi de prezenţa unor zăcăminte de aur,argint, uraniu, plumb, zinc şi nichel.2

Importanţa geopoliticăDupă încheierea „Războiului Rece” în anii ’90, zona

arctică a atras puţin atenţia în mass-media interna-ţională. Acest teritoriu imens situat între Polul Nord şiCercul Polar de Nord, care a avut o importanţă strate-gică extraordinară în anii ’80, atât pentru forţele na-vale ale SUA cât şi pentru cele ale URSS a început săsuscite interesul din ce în ce mai mare, ca urmare a în-călzirii climatice şi a implicaţiilor pe care acest feno-men îl prezintă pentru omenire în general şi mai alespentru statele limitrofe acestei regiuni în special.Încălzirea la nivelul zonei schimbă coordonatele eco-nomice în sensul că exploatarea resurselor se poateexecuta cu mai mare uşurinţă. Măsurătorile executateîn ultimii ani înregistrează tendinţe generale de

ARCTICA - un nou pivot strategic---------- General de brigadă dr. Lucian Foca, colonel dr. Vasile Cerbu, Divizia 2 Infanterie „Getica”

Arctica –poziţionareSursă. www.maps-of-arctic

TEORIE MILITARĂ

- 78 -

scădere continuă a stratului de gheaţă, evoluţie carese menţine, astfel încât proiecţiile recente indică verifără gheaţă între anii 2030-2035.

Dar acest fenomen climatic în schimbare gene-rează o modificare şi a geopoliticii în sensul că o zonă„bun economic la nivel global” este considerată unaprig motiv de conflict pentru această „mină de aur”pretinsă sau contestată de actorii globali din zonă.

Deoarece importanţa geoeconomică este mare,dreptul la proprietate trebuie demonstrat şi/sau impus,chiar dacă exploatarea acestor resurse esteineficientă în acest moment. Un alt argument este căfaţă de resursele energetice din Orientul Mijlociu şidin Africa unde este violenţă politică şi instabilitate,rezervele energetice ale Arcticii pot fi exploatate fărăasemenea riscuri.

În conformitate cu evaluarea Statelor Unite (USEcological Survey) a resurselor energetice din regiu-nea arctică, cele mai mari rezerve de petrol din re-giune sunt bazinul Arctic al Alaskăi, bazinul Amerasiala nord de Canada, bazinele de est şi de vest,Groenlanda, precum şi în nordul Rusiei (nordul şisudul Mării Albe, estul Mării Siberiene, Marea Chukchişi Marea Barents).3

În conformitate cu Convenţia ONU, privind dreptulmaritim, suveranitatea statelor se extinde la 200 demile marine, care este zonă economică exclusivă. Înunele cazuri statele pot extinde jurisdicţia lor până la350 mile marine prin prezentarea de probe geologicecomisiei ONU privind limitele platoului continental(Limits of the Continental Shelf - CLCS), în termen de10 ani de la ratificarea dreptului maritim. Actorii politiciimplicaţi în acest proces sunt Rusia, Canada,Danemarca şi Norvegia ca state riverane zonei Arcticecare acţionează în cadrul Convenţiei ONU. SUA ac-ţionează ca stat riveran, dar în afara cadrului ONU,deoarece nu a ratificat niciodată această convenţie.

CLCS nu se ocupă de dispute teritoriale, fiind unorganism tehnic. Graniţele platoului sunt stabilite destate, prin intermediul unor acorduri bilaterale, întrecele cinci state riverane la Oceanul Arctic. Schiţareape o hartă a posibilelor zone de interes ale statelor ri-verane în Arctica, demonstrează că acestea se inter-sectează doar pe tronsoane de mici dimensiuni,concluzia fiind că dezacordurile posibile putând fi re-zolvate prin negocieri, care nu implică prezenţa NATOsub nici o formă, nefiind probleme care să solicite osoluţie militară. Cu alte cuvinte Arctica este un „terito-riu al dialogului” cum a afirmat preşedintele Putin în2010 la întrunirea reprezentanţilor Comitetului Arctic.

În 2001, Rusia a înaintat o cerere la ONU pentruanexarea a 1240 mile subacvatice referitoare la ceeace se numeşte Dorsala Lomonosov, argumentând căaceastă creastă submarină este o prelungire a supra-feţei siberiene. În acest sens au organizat o expediţieştiinţifică în care, în 2007, au plantat un steag rus, pe

fundul apei Arcticii, sub Polul Nord. Ulterior, au fostelaborate strategii şi planuri care să permită punereaîn valoare şi exploatarea zonei.

În 2015, Rusia va înainta o nouă cerere la ONU,revendicând în Arctica un teritoriu de peste un milionde km2, urmare a dovezilor clare că o parte aDorsalei Lomonosov, Dorsalei Mendeleev şi VăiiPodvodnikov îi aparţin.4

Canada, prin poziţia geografică, emite o cerere aunei porţiuni mari din Dorsala Arctică, inclusiv, susţinecă Dorsala Lomonosov este o extensie subacvatică aInsulei Ellesmere. Cererea Canadei la ONU dindecembrie 2013, este sursă de conflict deschis cuRusia şi Danemarca. Suveranitatea arctică este apre-ciată de canadieni ca fiind de importanţă prioritară, înacest sens guvernul acţionând pentru achiziţia a optnave spărgătoare de gheaţă militare (înarmate), exe-cutarea unor exerciţii militare, vizite politice la înaltnivel, constituirea unei baze militare fortificate pevârful de nord al Insulei Ellesmere.5

Se presupune că în această zonă se află aproxi-mativ 13% din rezervele de petrol şi 30% din rezervelede gaze neexploatate.

Interesul statelor riverane zonei Arcticii suntdemonstrate şi de eforturile făcute pentru a-şi exercitaautoritatea, reflectată în imaginea de mai jos.

Danemarca, în 2012, a organizat o expediţieştiinţifică pentru a demonstra că 155.000 km2, dinfundul Oceanului Arctic, inclusiv Polul Nord, fac partedin platoul groenlandez şi Arctica, ca urmare trebuieîncorporaţi cu Regatul Danemarcei (pe lângăGroenlanda şi Insulele Feroe).

Resursele ArcticiiSursă. http://romanian.ruvr.ru/news/

TEORIE MILITARĂ

- 79 -

Se pune problema dacă Rusia, Danemarca şi cele-lalte state limitrofe Arcticii au intenţia să respectedreptul mării pe tema delimitării frontierelor. Moscovanu poate decât profita în urma unei evoluţii paşnice asituaţiei, deoarece datorită coastei siberiene, culungimea de aproximativ 20.000 de km dobândeştezone imense din fundul Oceanului Arctic şi este puţinprobabil că va risca aceste potenţiale beneficii iscândprobleme privind un teritoriu mic revendicat deDanemarca sau Norvegia. Şansele de a găsi gazenaturale sau petrol în apropierea Polului Nord suntreduse sau aproape inexistente.6

Când se analizează rolul Danemarcei în geopliticaArcticii trebuie luat în considerare statutulGroenlandei, care, începând cu 2009, are o largăautonomie, (chiar dacă Danemarca este cea caregenerează politica externă a regatului inclusiv a teri-toriilor sale autonome, repartizarea puterilor seschimbă treptat, ca urmare a faptului că Groenlandacâştigă influenţă şi prestigiu pe plan internaţional).

Norvegia şi Rusia au ajuns recent la o înţelegerecu privire la proprietăţile din Marea Barents, miza fiinddepozitele uriaşe de energie care zac în zona arcticiiîn condiţiile în care rezervele neexploatate de hidro-carburi din lume sunt pe cale să se epuizeze.

Confruntări geopoliticeConcurenţa pentru resursele, teritoriile şi pentru

dominaţia rutelor comerciale arctice implică omilitarizare a regiunii iar cel mai întunecat scenariueste cel al unui conflict militar.

Prin pretenţiile sale, Rusia a intrat în coliziune cutoate statele din zonă. Fiind angajată pe mai multefronturi deschise, Rusia promovează o politicădeschisă. Prezenţa militară în zona arctică esteîntărită de la un an la altul.

Statele cu teritoriu în zona arctică, dezvoltă planuride a construi infrastructură, de a-şi îmbunătăţi capa-cităţile militare, introducând sisteme de informaţii,cercetare şi supraveghere (ISR), antrenând forţele săreziste în condiţii de climă extremă şi dezvoltând

capacitatea navelor de a naviga printre sloiurile degheaţă.7

În regiune există instituţii care definesc relaţiiledintre statele angajate: Consiliul Arctic, DimensiuneaNord-Europeană a UE, Consiliul Nordic, ConsiliulEuro-Arctic al Mării Barents, constituit în 1993, cuparticiparea Finlandei, Suediei, Norvegiei şi Rusiei şiConsiliului Economic Arctic constituit recent, în 2014,cu participarea tuturor statelor limitrofe. Deasemeneaeste iniţiată din 2012, o reuniune a şefilor apărării dinstatele membre ale Consiliului Arctic.

Problemele în zonă sunt economice, politice dar ţinşi de mândria naţională. Începând cu 2013, armatarusă şi-a intensificat prezenţa în zona arctică, aceastaredevenind un loc de interes strategic pentruMoscova.

În epoca sovietică în regiune erau baze şi instala-ţii militare cu destinaţii diferite, care au fost abando-nate începând cu anul 1993. Ruta Nord - Est (RutaNordică) este o alernativă pe care Moscova o ia în cal-cul fiind deosebit de importantă, la cea a utilizăriiCanalului Suez spre Asia. Această rută este luată încalcul şi de China, Japonia şi Coreea ca rută comer-cială, mai scurtă cu aproximativ 4000 mile marine,spre porturile olandeze, Roterdam şi Amsterdam, faţăde cea tradiţională, prin sud.

Traficul comercial în 2013 pe această rută, a fost cu30% mai mare decât cel din 2012 iar în 2014perspectivile sunt mult mai optimiste.

Rusia operează majoritatea spărgătoarelor degheaţă şi are în zona arctică în perimetrul economicexclusiv, resurse energetice în valoare de peste 8000miliarde de dolari.

Din 2013, sunt semnale tot mai evidente ale dorin-ţei Rusiei de militarizare a regiunii. Şi-a pus în func-ţiune baza militară din Arhipelagul Novosibirsk, aredeschis şapte aerodromuri şi porturi în Insulele NoiiSiberiei, şi-a dezvoltat infrastructura pentru aterizareaavioanelor de luptă şi transport, alimentarea cucombustibil, azot şi oxigen şi instruirea piloţilor. Echi-pajele aeronavelor de vânătoare MiG-31 BM, Tu-95 şiIL-76 M au testat aterizarea pe noile aerodromuri şi auexecutat misiuni în zonă.

Baza navală permanentă din Arctica va adăposti ungrup de nave din Flota Nordului, care sunt puse înstare de alarmă permanentă din această toamnă (na-vele de debarcare Gheorghi Podonomeset şi Kondo-poga, nava de alimentare Serghei Osipov, unspărgător de gheaţă cu propulsie nucleară, alte navesuplimentare care transportă tehnologie, echipamenteşi personal ale Grupului Armat al Arcticii – structurăspecială care este destinată să apere interesele Rusieiîn regiune. De asemenea Moscova a creat două bri-găzi de infanterie, componente ale grupului, pentru zo-nele arctice.8 Acestea vor fi amplasate în complexelemilitare de pe insula Vranghel şi în Capul Otto

Dispute teritorialeSursă. http://romanian.ruvr.ru/news

TEORIE MILITARĂ

- 80 -

Shmidth, construite în formă de stea (ceea ce permitedeplasarea liberă în interior) şi vor cuprinde aparta-mente, cantine, unităţi administrative, săli de sport,saune, cabinete de psihiatrie.9

Tot ca urmare a importanţei pe care Rusia o acordăzonei Arcticii este decizia de a constitui până la sfâr-şitul acestui an (luna noiembrie) a unei noi structuri -Flota de Nord-Comandamentul Strategic Unit(FN-CSU) – structură cu atribuţii operative (cu obiec-tivul apărării intereselor Rusiei în zona Arcticii).

Obiectivele Rusiei în regiune sunt de natură mili-tară – asigurarea de capacităţi terestre, aeriene şi na-vale, care să acopere întreaga zonă şi de naturăeconomică – exploatarea hidrocarburilor, care vanecesita depozite, tehnologii noi şi costisitoare,redeschiderea mărilor.

Şi Norvegia, şi Danemarca, state limitrofe laOceanul Arctic, au intrat în competiţia militară,creându-şi câte un batalion arctic.

Canada, în ultimii ani, şi-a intensificat exerciţiile mi-litare în zona arctică. Şi-a creat şi echipa, o forţă deaproximativ 5000 de rangeri, gata de acţiune înaceastă regiune. Se încearcă astfel refacerea capaci-tăţii operaţionale pierdute ca urmare a participării laacţiunile din Afganistan.

Studiile recente, mult mai optimiste, estimează re-zervele de gaz şi de petrol ale Arcticii la aproximativ50% din rezervele naturale nedescoperite. Deci nueste loc de surpriză dacă dezgheţarea Oceanului

Arctic va creşte activitatea în zonă şi conflicte vor apă-rea. Statele din regiune sunt în această cursă pentruextinderea zonei economice exclusive, drept garantatde Convenţia Naţiunilor Unite privind Dreptul Mării(UNCIOS).

Unul din aceste conflicte inevitabile este în curs dedesfăşurare între SUA şi Canada, având ca subiectPasajul de Nord -Vest.10

Pasajul de Nord-Vest are o lungime de 5780 km,fiind o cale maritimă care trece prin nordul Europei,nordul Americii de Nord, şi leagă Oceanele Arctic,Atlantic şi Pacific.

Pasajul de Nord-Vest este format din mai multe in-sule, străbătut de numeroase strâmtori şi a devenitmotiv de dispută politică deoarece SUA şi Canada nuse pot pune de acord asupra statutului juridic a aces-tui arhipelag. Canada doreşte ca apele care constituiePasajul de Nord -Vest să fie tratat ca ape interne asu-pra cărora să-şi exercite suveranitatea completă.

SUA doreşte ca pasajul să fie considerat strâmtoareinternaţională, ceea ce reduce considerabil abilitateaCanadei de a-şi exercita suveranitatea asupra acestorape.11 Starea de navigabilitate a pasajului o perioadămai mare de timp în cursul anului ar scurta distanţa detransport între Europa şi Asia cu aproximativ 7000 km,comparativ cu traseul pe Canalul Panama.

Un alt motiv al disputei este reprezentat deresursele naturale care se estimează că se ascund înadâncuri.

Această problemă are implicaţii atât asupraCanadei cât şi asupra SUA.

Pentru Canada:- în situaţia în care devine strâmtoare internaţională,

s-ar găsi în vecinătatea unor ape internaţionale, carepoate fi utilizată liber, fără control, de cargouri din toatălumea;

- libera circulaţie internaţională implică riscuri, unulfiind cel terorist - grupările teroriste ar putea ajunge cuuşurinţă pe continentul american.

Pentru SUA:- beneficii directe şi indirecte, urmare a reducerii

costurilor de transport pentru companiile americane,care-şi desfăşoară activitatea în Asia sau exploateazăresursele din Alaska şi exportă pe pieţele europene;

- ar putea pierde Canada ca aliat, în favoareaRusiei (de care Canada s-a apropiat în ultimii ani).

Mecanismele internaţionale sunt greu de aplicatacestui conflict. UNCLOS este dificil de aplicat deoa-rece nu s-a ajuns la un acord - pasajul să fie conside-rat pământ (fiind îngheţat o mare parte a anului), aşacum este apreciat de indigeni (principalul argument alCanadei), sau apă (cum este apreciat de SUA).

Nu există un mecanism cu caracter obligatoriu desoluţionare a conflictelor din această zonă, convenţia(UNCLOS), neavând putere reală asupra statelor careau ratificat-o, cu atât mai puţin asupra celor celor carenu au ratificat-o (cazul SUA).

Dacă schimbările climatice în zonă vor continua înacest ritm, este posibil, să se reaprindă vechi conflicteîntre SUA şi Rusia, dar într-un alt context internaţio-nal, context în care existenţa altor puteri mondiale cuinterese în creştere în zonă, vor complica şi mai multluarea de decizii. Putem aprecia că schimbărilegeopolitice din zonă, interesele mari ale statelor, pot

Pasajul nord-vest al ArcticiiSursă. http://romanian.ruvr.ru/news/

TEORIE MILITARĂ

- 81 -

influenţa relaţiile dintre aliaţi (atunci când intereseleacestora se situează pe poziţii antagonice).

Dar în zonă nu sunt numai interese contrare. Existăşi oportunităţi de cooperare. Astfel, Rusia are accesla tehnologia norvegiană de exploatare a zăcămintelorde petrol, cooperarea între compania Norway Stanoilşi companiile ruseşti Gazprom şi Rosneft sunt în de-rulare. Exploatarea resurselor a generat şi dezvolta-rea infrastructurii de transport, în special a celeinavale, prin dezvoltarea infrastructurii portuare înNorvegia, dar şi în Rusia (Murmansk, Arhanghelsk11).

Dar în zonă au apărut noi competitori pentruaceastă nouă şi ultimă mare frontieră energetică alumii. Un alt „mare joc” este în curs de desfăşurare.China care deţine o bază de cercetare în arhipelagulSvalbard din Norvegia încă din 2004, îşi construieşteprimul spărgător de gheaţă.

Franţa, Japonia şi Coreea se înghesuie pentru aobţine un rol mai important în zonă. Dar aceşti com-petitori nu sunt primiţi la masa negocierilor. Astfel lareuniunea membrilor Consiliului Arctic din acest ans-a apreciat că „mai multe păreri ar complica lucrurile”.

Este rentabilă exploatarea resurselor?Spre deosebire de toate celelalte regiuni din lume

bogate în resurse energetice, Arctica este caracteri-zată de o suită de provocări care fac extracţia şi trans-portul dificile, dar mai ales costisitoare. Ca exemplu,câmpurile petrolifere din Arabia Saudită nu cunoscperioadele lungi de întuneric care există în Arctica, nuse află la mii de kilometri distanţă de cel mai apropiatcentru urban, nu există amplificarea rolului obstacole-lor reprezentate de vreme şi de expertiză. Toateaceste obstacole sunt amplificate, cu efecte în ceeace reprezintă costurile.

Forajul onshore este o problemă comună, dar fora-jul offshore în zona arctică este o problemă care im-pune o expertiză pe care nu toate companiile o au

(de exemplu Gazprom utilizează expertiza companieinorvegiene Staloil), care este costisitoare şi uneorieste obţinută în schimbul unor concesii geopolitice(semnarea de Rusia şi Norvegia a Tratatului privinddelimitarea maritimă şi cooperarea în Marea Barentsşi în Oceanul Arctic, prin care Rusia, a fost de acord cupretenţiile teritoriale ale Norvegiei).

Creşterea producţiei mondiale de petrol şi de gazenaturale a fost posibilă datorită creşterii numărului determinale de gaz natural lichefiat (LNG) la nivelmondial şi a exploatării gazelor de şist. Aceste sursesunt oricum mai ieftine decât resursele energetice aleArcticii.

Pentru a obţine profit este nevoie de piaţă, dar uniiproducători (Rusia, SUA, Canada) au deja un excesde energie. Majoritatea resurselor energetice arcticesunt situate în largul mării, au nevoie de platformeoffshore, necesită conducte subacvatice, infrastruc-tura trebuie construită din materiale capabile să rezistela îngheţ, iar materialele de construcţie sunt maiscumpe.

Deasemenea, temperaturile scăzute la care se li-vrează (pot ajunge la -40o C sau mai mult) genereazăo scădere a eficienţei muncii. Se apreciază că efi-cienţa muncii în zona arctică este redusă cu 15% faţăde condiţiile normale.

Lipsa de vizibilitate este deasemenea o problemămajoră, în special pentru transport. Transporturile cunave se execută cu dificultate. Navele circulă pe rutecunoscute, fiind sprijinite de sisteme de supravegherescumpe. În zonele arctice, ecosistemele sunt mai vul-nerabile, activitatea umană generează şi riscuri de ac-cidente.

La acest moment întâmplarea face să fie o lipsă dehărţi maritime adecvate la nivelul întregii regiuni. Pen-tru a crea o imagine mai clară, doar 1/8 din apele ar-ctice ale Canadei sunt explorate la standardemoderne, iar ritmul greoi în care se execută ne ducela concluzia cum că acţiunea va mai dura foarte mulţiani. Dar pe măsură ce gheaţa se topeşte, probabil căinteresele economice vor imprima acţiunilor de carto-grafiere un ritm mai alert.

În ultimii ani este o solicitare tot mai intensă de aobţine permisiunea de a folosi ruta Mării Nordului (sec-tor din Pasajul de Nord-Est). Doar în 2013, 495 naveau obţinut acest acord, iar faptul că majoritatea aces-tora erau ruseşti, nu duce la concluzia că în spateleacestor acţiuni se află interesele geopolitice aleRusiei şi mai puţin interese de natură economică.

ConcluziiToate statele riverane Arcticii au luat în calcul, pe

termen lung, potenţialul economic şi geopolitic alzonei.

Până când investiţiile vor fi rentabile, aceste statevor revendica zone cât mai întinse, încercând să-şiextindă stăpânirea şi drepturile exlusive, economice

Resursele energetice ale ArcticiiSursă. http://www.cass-ro.org/arctica

TEORIE MILITARĂ

- 82 -

sau geopolitice. Deoarece mecanismele internaţionaleexistente sunt ineficiente, problemele aflate în disputăvor fi rezolvate în format bilateral.

Resursele naturale estimate a fi în zonă sunt îm-prăştiate pe suprafeţe foarte mari, vor genera pro-bleme mari pentru exploatare şi transport.

Urmare a problemelor pe care le-ar implica exploa-tarea resurselor zonei, trebuie să privim planurileelaborate cu mult scepticism. Deocamdată suntimpedimente de netrecut.

Note:1. ro.wikipedia.org/wiki/Oceanul_Arctic, accesat pe

01.11.2014;2. http://blog.adrianmariusdobre.eu/, accesat pe

01.11.2014;3. politica.org.ro/geopolitica-z/geopolitica_conflic-

t u l _ a r c t i c _ u n _ r a z b o i _ r e c e _ i n t r -o_zona_inghetata/22362/, accesat pe 01.11.2014;

4. http://romanian.ruvr.ru/2014_10_30/Oamenii_de_stiinta_au_demonstrat_ca_Rusia_are_dreptul_sa_revendice_teritorii_arctice/0883/, accesat pe01.11.2014;

5. politica.org.ro/geopoliticaa-z/geopolitica_conflic-t u l _ a r c t i c _ u n _ r a z b o i _ r e c e _ i n t r -o_zona_inghetata/22362/ accesat pe 01.11.2014;

6. http://romanian.ruvr.ru/2014.08.09 Canada_inten-tioneaza_sa-si_extinda_teritoriul_in_Arctica-61491,accesat pe 01.11.2014;

7.www.zf.ro/business_international/zona_arctica_urmatoarea_frontiera_in_lupta_pentru_resursele_energetice_12535003, accesat pe 01.11.2014;

8. http://romanian.ruvr.ru/2014_09_10/Flota-nordica-a-Rusiei-va-avea-propria-baza-in-Arctica-4036/, ac-cesat pe 01.11.2014;

9. http://romanian.ruvr.ru/news/2014_09_08/Rusia-a-inceput-sa-costruiasca-baze-militare-in-Arctica-9373/, accesat pe 01.11.2014;

10 .www.referat.ro/referate_despre_oceanul_arctic_referat-html, accesat pe 01.11.2014;

11.http://www.cass_ro.org/arctica/Alexandru_Grumaz, accesat pe 01.11.2014;

12. http://prosistem.worpress.com/2011/07/11/se-ncinge-lupta-pentru-controlul-Arcticii/, accesat pe01.11.2014

13.http://geopolitics.ro/cat-de-rentabila-este-exploatarea -resurselor-energetice-din-zona-arctica-partea-a-doua/, accesat pe 01.11.2014;

14. Ibidem15.http://geopolitics.ro/cat-de-rentabila-este-

exploatarea -resurselor-energetice-din-zona-arctica-partea-a-doua/, accesat pe 01.11.2014

Bibliografie:Corobană, Adrian – ”Triunghiul de forţe geopolitice-

SUA-China-Rusia”, Editura ARS DOCENDI,Bucureşti, 2012.

Porojan, Ion, „Aspecte ale geopoliticii resurselorenergetice”, în “Asimetria Resurselor Energetice”,Geopolitica, Revista de Geografie Politica, Geopoliticasi Geostrategie, Anul V, Nr. 23, Editura Top Form,Bucuresti, 2007

Dobrescu, Paul -„Geopolitică”, Editura Comuni-care.ro, Bucureşti, 2003.

Nicolae, Dolghin - „Geopolitica. Dependenţele deresursele energetice”, Editura Universităţii Naţionalede Apărare, Bucureşti, 2004.

Toffler, Alvin - „Al treilea val”, Editura Politică,Bucureşti, 1983.

Dughin, Aleksandr – „Bazele Geopoliticii şi viitorulgeopolitic al Rusiei”, Editura Euroasiatica, Bucureşti,2010.

Aymeric, Chaparde - „La strategie globale desEtats–Units face a l’ émergeance de la Chine”, Revuefrançaise de géopolitique, 2003.

Surse accesibile on-line:http://www.hotnews.ro/stiri-revista_presei_interna-

tional-9396922-time-Putin_incinge-cursa-pentru-controlul-arcticului-10000-soldati-rusi-indreapta-spre-nord.html

www.referat.ro/referate_despre_oceanul_arctic_re-ferat-html, http://blog.adrianmariusdobre.eu/

www.ro.wikipedia.org/wiki/Oceanul_Arcticpolitica.org.ro/geopoliticaa-/geopolitica_conflic-

t u l _ a r c t i c _ u n _ r a z b o i _ r e c e _ i n t r -o_zona_inghetata/22362/

http://romanian.ruvr.ru/2014_10_30/Oame-nii_de_stiinta_au_demonstrat_ca_ Rusia_are_drep-tul_sa_revendice_teritorii_arctice/0883/

http://romanian.ruvr.ru/2014_08_09_Canada_in-tentioneaza_sa-si_extinda_ teritoriul_in_ Arctica-61491/

http://romanian.ruvr.ru/2014_09_10/Flota-nordica-a-Rusiei-va-avea-propria-baza-in-Arctica-4036/

http://romanian.ruvr.ru/news/2014_09_08/Rusia-a-inceput-sa-costruiasca-baze-militare-in-Arctica-9373/

www.zf.ro/business_international/zona_arctica_ur-matoarea_frontiera_in_lupta_ pentru_resursele_ener-getice_12535003/

http: / /geopol i t ics.ro/cat-de-rentabi la-este-exploatarea-resurselor-energetice-din-zona-arctica-partea-a-doua/

http://ziarullumina.ro/pagina-de-istorie/realitati-si-influente-economice-politica-externa-rusiei

http://www.zf.ro/politica/politica-externa/rusia-v o r b e s t e - d e - r a z b o i - i n - l u p t a - p e n t r u -resurseleenergetice-4360567/

http://geopolitics.ro/noul-proiect-geopolitic-al-rusiei/

http://romanian.ruvr.ru/2014_09_10/Flota-Nordica-a-Rusiei-va-avea-propria-baza-in-Arctica-4036/

TEORIE MILITARĂ

- 83 -

ASIA CENTRALĂ - schimbări îngeopolitica energiei

----------------------------- General de brigadă dr. Lucian Foca, colonel dr. Vasile Cerbu

Asia Centrală este o regiune strategică situată la joncţiu-nea a două mari continente: Asia şi Europa. Aceste spaţii auconstituit de-a lungul timpului atât o zonă de tranzit pentrucomerţul european şi asiatic, un spaţiu de interferenţă a sfe-relor de influenţă al marilor puteri dar şi un centru politic şi uncreuzet al unor culturi şi civilizaţii originale.

Delimitarea acestui spaţiu nu este unanim acceptată. Dinanumite perspective, spaţiul Asiei Centrale este privit în sensextins prin includerea în zonă a cinci state (foste republicisovietice musulmane) a marilor actori globali Rusia şi China,precum şi a altor două state, cu veleităţi de puteri regionale- Turcia şi Iranul. La aceste state se adaugă şi Mongolia,Afganistanul şi Caucazul.1

În lucrările de specialitate americane acest spaţiu nu estedefinit dar există o voce – cea a CNN – post de televiziunecare constituie o adevărată voce a Washingtonu-lui, carearată publicului larg această zonă a Asiei Centrale careinclude cele cinci republici sovietice precum şi Irakul, Iranulşi Afganistanul.

În Enciclopedia rusă „Chiril şi Metodiu” din 2008, esteconsacrat un amplu articol acestui spaţiu care insistă asupracaracteristicilor geografice, a suprafeţei de 6 milioane de km2

iar din perspectiva ţărilor este inclusă Mongolia şi vestulChinei cu regiunea Xianjing.

Sursele bibliografice franceze consideră că Asia Centralăse întinde de la Marea Caspică până în partea de vest aChinei (regiunea Xianjiang), acestui spaţiu ataşându-i-se şiAfganistanul.

În accepţiunea generală UNESCO, sub aspect politico-statal, acest spaţiu cuprinde cele cinci state, foste republicisovietice precum şi Afganistanul, vestul Chinei, Mongolia,nordul Indiei, şi Pakistanul.2

În accepţiunea noastră acest spaţiu poate fi delimitat caincluzând cele cinci state foste republici sovietice(Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kirghistan şiTadjikistan), vestul Chinei şi vecinătăţile Mării Caspice,deoarece au în comun religia – musulmană şi limba decomunicare – limbă de origine turcică. Am analizat şi relaţiilestatelor din zonă şi Federaţia Rusă, urmare a influenţelor şiinterdependenţelor istorice existente.

În continuare, obiect al analizei noastre îl va constituispaţiul central-asiatic, fost sovietic, precum şi spaţiul riveranMării Caspice, din punct de vedere geopolitic.

Semnificativă pentru regiunea Asiei Centrale este impor-tanta sa cantitate de hidrocarburi. Acest aspect a făcut caprin exploatarea de la Tengiz, încă din anii 1993 – 1994, lascurt timp după obţinerea independenţei, marii actori impli-caţi în industria energetică să se implice în zonă (în specialîn Kazahstan şi Azerbaidjan – ţări care au ieşire la MareaCaspică). În acest spaţiu se găseşte cea mai mare cantitatede zăcăminte de gaze şi petrol din zonă, în cea mai mareparte neexploatate şi comparabile în domeniul petrolier cucele ale Arabiei Saudite. După alte estimări aceste rezervesunt chiar mult mai mari.3

Marea Caspică a coagulat în jurul ei numeroase civilizaţii,chiar în condiţiile în care a existat un monopol sovietic laînceputul secolului XX. În acest moment, este o competiţieacerbă pentru exploatarea resurselor energetice ale zonei.De asemenea statele riverane, mai puţin cele din AsiaCentrală sunt zone în care tensiunile politice interne şiexterne sunt foarte încordate (Iran, Azerbaidjean, Caucazulde Nord, Kirghistan, Tadjikistan). Totodată şi reţelele detransport al gazului şi petrolului spre Europa sau China,parcurg spaţii tensionate (exemple: Kurdistanul turcesc,Georgia, Armenia, Kirghistan, Tadjikistan).

Se poate afirma că pentru Asia Centrală şi spaţiul caspic,pe lângă poziţia geostrategică importantă, resurseleenergetice existente aici au devenit un factor primordialdeoarece se învecinează cu zona Golfului Persic, cu Iranulşi cu Afganistanul. De asemenea se învecinează cu imensulspaţiu rusesc – posesor de mari cantităţi de hidrocarburi(ceea ce permite Federaţiei Ruse să folosească aceastăresursă drept armă energetică în relaţiile cu Europa şi nunumai cu aceasta) şi cu China care a devenit o putereeconomică şi militară globală.

Zăcămintele Asiei Centrale constituie un veritabil magnetpentru Europa şi marile puteri. Cândva conservate desovietici, au devenit domenii de real interes şi pentruFederaţia Rusă, care doreşte să-şi recâştige poziţia domi-nantă în relaţiile cu regiunea. Astfel, jocul Moscovei în pla-nurile strategice energetice mondiale nu poate fi evitat şi nicineglijat de nici un actor în domeniu. Totodată, SUA – cel maimare consumator mondial de petrol, sunt interesate de

Hartă- Asia CentralăSursă. https://www.resurse+energetice+asia+centrala

TEORIE MILITARĂ

- 84 -

aceste zăcăminte deoarece asigură o serie de avantaje(este de bună calitate, este din afara statelor OPEC, este unsurplus pentru statele care le exploatează care au o econo-mie slab dezvoltată şi se confruntă cu probleme de capital şide tehnologie). În marele joc al zonei a intrat şi China, inte-resată de valorificarea acestor zăcăminte şi împreună cuFederaţia Rusă reprezintă o contrapondere la intereseleSUA şi ale Europei.

Azerbaidjan este unul din statele deţinătoare a unora dincele mai mari rezerve/zăcăminte de hidrocarburi din lume.Este cea mai veche piaţă petrolieră a regiunii. Pentruexploatarea zăcămintelor de care dispune, statul a invitatmarile companii multinaţionale, imediat după declarareaindependenţei de URSS, în condiţiile în care industriasovietică nu a reuşit niciodată să depăşească problemeletehnologice pe care le presupuneau exploatarea câmpurilorde hidrocarburi din Marea Carspică.4

Exploatarea şi transportul resurselor de hidrocarburi dinzonă (câmpurile petrolifere şi de gaz submarine Chiragi, Azerişi Kapaz descoperite în anii „80”) au căpătat o întorsătură ne-aşteptată în anul 1994, atunci se semnează ceea ce s-a numit„Contractul Secolului”. Pentru statul azer acest contract a fostfoarte avantajos deoarece 80% din venituri îi reveneau subforma drepturilor şi acţiunilor societăţii de stat SOCAR, iarrestul de 20% erau împărţite membrilor consorţiului petrolier.5

Una din problemele care a fost şi continuă să fie şi azi,referitoare la petrolul caspic este legată de rutele de trans-port ale acestuia către Europa. S-au analizat trei variante:ruta turcă, ruta georgiană, şi ruta rusă. S–a optat pentru ocombinaţie a rutelor georgiană şi turcă, chiar dacă acesttraseu este supus multor riscuri, opţiune care s-a concreti-zat în gazoductul BTK – Baku – Tibilisi – Ceyhan.

Situaţia generată de statul azer vis-a-vis de politica sa îndomeniul energetic, a determinat Rusia să iniţieze o seriede proiecte privind transportul gazelor din Asia Centrală. Au

fost încheiate acorduri, în 2006, cu Kazahstanul,Turkmenistanul şi Uzbekistanul, asupra vânzării/ distribuiriipetrolului şi gazelor.

Aceste proiecte au determinat statele europene să dema-reze un nou proiect de construcţie a unei conducte detransport al gazului spre Europa Centrală – proiectulNabucco (la care s-a renunţat cel puţin pentru moment).

Statul azer desfăşoară acţiuni de reabilitare a dependen-ţei în domeniul energetic (pe bază de hidrocarburi) deFederaţia Rusă, acţiuni care influenţează relaţiile politicedintre cele două state.6

Kazahstanul beneficiază de o poziţie strategică deose-bită în centrul Asiei şi de resurse energetice vaste (estimatela 80 miliarde de barili de petrol şi 30 trilioane mc de gaze).Urmare a interesului din ce în ce mai mare pentru hidrocar-burile Asiei Centrale, manifestate de marii actori internaţio-nali, a devenit principalul perimetru de tranzit, pentruhidrocarburile caspice şi a celor pe care le extrage în parte-neriat cu Federaţia Rusă sau prin propriile companii.

Pe teritoriul kazah se întrepătrund interesele marilor jucă-tori mondiali atât în domeniul politic cât şi în cel energetic alhidrocarburilor. Chiar în condiţiile în care Kazahstanul arerelaţii solide cu Federaţia Rusă (fiind şi membră a uniunii va-male cu aceasta din 2010), s-a afiliat la proiectul Baku –Tibilisi – Ceyhan (din dorinţa de a nu deveni doar un stattampon între Federaţia Rusă şi China). Furnizează hidro-carburi şi Chinei prin conducta Atasu – Alashaincau.Deasemenea examinează cooperarea cu UE (estimându-se că proiectul Nabucco în situaţia în care ar fi reactivat areun cap de pod chiar aici).

În prezent statul kazah nu a devenit independent deFederaţia Rusă şi nici perspectivele nu sunt îmbucurătoareîn acest sens. Se poate aprecia că nici conducerea statuluinu doreşte acest lucru. Prin nordul teritoriului trec rute deexport al petrolului siberian către Extremul Orient şi India.

Platformă petrolieră în Marea Caspică Sursă. https://www.resurse+energetice+asia+centrala

TEORIE MILITARĂ

- 85 -

Economia este insuficient dezvoltată, populaţia este majori-tar rusofonă iar graniţa cu Federaţia Rusă este extinsă.Acestea sunt bariere dificile pentru a separa cele douăputeri energetice. Traseul sudic a devenit o opţiune, proba-bil cea mai viabilă pentru a le separa definitiv.7

Statul kazah are posibilitatea de a se conecta la marelejoc, în contextul integrării în marele flux al globalizării legă-turilor economice. Are relaţii economice cu vecinii şi în spe-cial cu cei patru mari actori mondiali (SUA , Federaţia Rusă,UE şi China). Intenţia de construire a căii ferate spre Chinaîn Sinkiang ar constitui o coloană vertebrală între OrientulExtrem şi Occidentul Extrem. Acest proiect are o seriede avantaje, astfel: este o cale mai scurtă decâtTranssiberianul, chiar decât traseul maritim prin canalulSuez, având 10000 km; renaşte cultura acestor regiuni;calea ferată poate fi ulterior dublată de oleoducte, cu chel-tuieli reduse, realizându-se astfel o cale comercială similarădrumului mătăsii, dar în domeniu energetic (unii analişti îlnumesc „noul drum al mătăsii”).

Un alt actor regional este Turkmenistanul, o ţară relativmică şi izolată care a fost mult timp ignorată dar a căruiimportanţă a crescut ca urmare a descoperirii unor vasterezerve de gaze naturale (al patrulea deţinător mondial degaze naturale) şi a deţinerii unui câmp petrolier important(rezerve estimate la cca 500 milioane de barili).8

Conform auditului executat, în 2008, de cabinetul englezde analiză şi expertiză în domeniul energetic „Gafney, Cline &Associates Ltd”, principalul câmp gazeifer al ţării, Yaloten deSud – Osman, a fost evaluat la 4 -14 trilioane mc gaze. Acestlucru i-ar permite statului turkmen să-şi dubleze producţiaanuală de gaz. Această evaluare a stârnit o polemică înrândul specialiştilor în domeniu, fiind contestată în special decei ruşi.

Dosarul energetic turkmen este complex, în special caurmare a suprapunerii problemelor de politică internă cumizele de natură geoeconomică şi geopolitică ale regiunii.

Estimările specialiştilor turkmeni în domeniu energeticapreciază resursele energetice ale ţării la 21 miliarde detone de petrol şi la 38 trilioane mc de gaz (ceea ce ar per-mite statului să exploateze/ exporte 150 miliarde mc de gazanual timp de 250 ani). Totuşi conform estimărilor publicateîn 2008 în BP Statistical Review of World Energy, rezervelestatului sunt doar de cca 2,9 trilioane mc de gaz.9

Politica rusă privind valorificarea rezervelor de hidrocar-buri a Turkmenistanului apreciem că are drept scop contes-tarea capacităţii acestui stat de a-şi onora angajamentelefăcute şi a celor în curs de asumare de a livra gaze parte-nerilor străini (inclusiv pentru proiectul Nabucco la care a re-nunţat, proiect interguvernamental care a fost semnat în13 iulie 2009, la Istambul, de către Turcia, România,Bulgaria, Ungaria şi Austria, cu o lungime de aproximativ3300 km, destinat a aproviziona pieţele europene cuaproximativ 31 miliarde mc de gaz, anual, şi a slăbi astfelmonopolul exercitat de Gazprom). Situaţia părea totaldefavorabilă statului turkmen, principala avantajată fiindFederaţia Rusă care dorea să reducă drastic volumulgazelor importate şi să renegocieze contractul mai vechiexistent (atât sub aspectul volumului căt şi sub aspectulpreţului). În acelaşi timp o explozie a avariat gazoductul, din-tre cele două state, diminuând cantitatea de gaz exportatăspre Rusia cu 90%, ceea ce a găsit nepregătite autorităţileturkmene.

Dar la sfârşitul anului 2009 două mari proiecte au fost in-augurate. Unul este cu China (primul gazoduct întreTurkmenistan şi China), cu o lungime de aproximativ 7000km, traversează Uzbekistanul şi Kazahstanul şi furnizeazăpărţii chineze 40 miliarde mc de gaz/an pe o perioadă de50 de ani. Al doilea este gazoductul spre Iran, cu o capaci-tate de 6 miliarde mc de gaz/an care va completa cantita-tea de 8 miliarde mc de gaz/an deja livrată către provinciiledin nordul Iranului în baza unui contract anterior, prin gazo-ductul Korpeje – Kurtkui.10 Din punct de vedere strategic,Federaţia Rusă a pierdut în Asia Centrală şi pentru primadată Turkmenistanul a obţinut o alternativă reală de exporta producţiei sale de gaz. Monopolul rus asupra gazuluiturkmen a luat astfel sfârşit.

Kirghistanul este unul din statele cele mai sărace dinzonă. Urmare a presiunilor Federaţiei Ruse, a determinatSUA să se retragă din baza militară de la Manas. SUA nu aulăsat Asia Centrală la dispoziţia Federaţiei Ruse şi aupăstrat forţe în alte baze din zonă. Retragerea a fost tem-porară, autorităţile kirghize revenind asupra deciziei. Au iz-bucnit conflicte interne având ca rezultat căderea regimuluişi consolidarea prezenţei militare ruse în regiune. Se apre-ciază că acceptarea trupelor SUA în ţară a fost un compro-mis ruso-american (care presupunea neintervenţia SUA înGeorgia şi neintegrarea Georgiei şi Ucrainei în NATO).

O altă acţiune greu de înţeles este vinderea a 75% dincompania naţională de gaz, societăţii ruse Gazprom, încondiţiile în care Kirghistanul nu este o putere energetică,producţia proprie de gaz reprezentând doar 4% din necesar.

Federaţia Rusă este un actor global cu mari interese şimare influenţă în regiunea Asiei Centrale. Acest gigant nupoate accepta petrolul caspic să fie controlat de alte puteri.Această situaţie a generat tensiuni între Moscova şiBruxelles, şi între Moscova şi Washington. Federaţia Rusăsusţine că Marea Caspică este un lac interior şi nu o mareînchisă şi ca urmare nu beneficiază de dreptul mării, carepresupune împărţirea în sectoare naţionale. Celelalte stateriverane apreciază că este mare interioară. De aici tensiunileîntre aceste state precum şi între Federaţia Rusă şi alţiactori din afara regiunii, cu interes în zonă.

Federaţia Rusă oscilează între două tendinţe, prima de ase opune încercărilor de a fi eliminată din sfera satradiţională şi a doua de a accepta investiţii străine în câm-purile petroliere din zona Mării Caspice dar care vordirecţiona atenţia crescândă către câmpurile de hidrocarburidin Siberia şi Extremul Orient.

În această competiţie pentru hidrocarburile dinregiune, Federaţia Rusă îşi vede subminată poziţia sageopolitică şi geostrategică. De asemenea realizează căpierde poziţia de „cheie a resurselor energetice”, precum şipotenţialele beneficii ale valorificării acestora.

Strategia Moscovei este de a utiliza resurseleenergetice ca un motor de sprijin al obiectivelor sale înpolitica externă. În acest sens încheie parteneriate cuconcurenţii săi.

În contextul evenimentelor din Ucraina, abordarea pro-blemelor Asia Centrală- Federaţia Rusă a suportat modifi-cări. Astfel, Federaţia Rusă profită de şansa exercităriiautorităţii prin intermediul diasporei ruse şi în contextul încare în ianuarie anul viitor va lansa oficial UniuneaEconomică Eurasiatică, statele Asiei Centrale devin punctevitale ale deciziei acesteia.

TEORIE MILITARĂ

- 86 -

Statele din regiune recunosc rolul Federaţiei Ruse de liderregional. În contextul în care alţi lideri abordează problemesecvenţiale (China este interesată în principal de resurseleenergetice, Occidentul de securitate), Federaţia Rusă esteinteresată de o serie extinsă de domenii, de la politică,securitate şi cooperare militară, schimburi economice şipână la cultură.

Dacă în primii ani după dezmembrarea URSS, statele dinzonă care au rezultat, au fost ignorate ca urmare a atitudiniilor pasive, în prezent au devenit obiect de atenţie FederaţieiRuse, care a iniţiat în zonă un joc ale cărui reguli sunt înschimbare continuă.

În prezent Federaţia Rusă îşi concentrează atenţia atâtpentru refacerea sferei sale de influenţă, cât şi pentruîmpiedicarea accesului altor actori importanţi în regiune.Cele mai expuse state la presiunile ruse sunt Tadjikistanulşi Kirghistanul, state fără resurse energetice mari.

Pentru promovarea şi impunerea intereselor sale în zonă,Federaţia Rusă se foloseşte de disensiunile teritoriale şi re-ligioase existente între statele regiunii. Un exemplu este celal Văii Fergana, abil cartografiată de Stalin şi împărţită întreUzbekistan, Kirghistan şi Tadjikistan. Astfel, sovieticii cât şimoştenitorii acestora, ruşii au conştientizat că prin dimen-siunea economică şi demografică, un stat unificat (care săincludă zona Văii Fergana) s-ar transforma într-o, forţăpolitică şi militară care ar fi recunoscută în regiune şi arreprezenta un obstacol important în calea intereselorFederaţiei Ruse. Prin divizarea zonei între aceste state şigenerarea de tensiuni între etnicii uzbeci, tadjici şi kirghizi,Federaţia Rusă îşi realizează obiectivele.

Cele mai importante acţiuni din regiune ale FederaţieiRuse sunt cele din domeniile securităţii şi economiei.Turkmenistanul şi Uzbekistanul nu au pe teritoriul lor bazemilitare ruse, în timp ce Kazahstanul, Kirghistanulşi Tadjikistanul găzduiesc pe teritoriul lor contingente

importante şi o considerabilă infrastructură critică rusă cudestinaţie militară. Aceste contracte au fost renegociate şireînnoite în ultimul timp.

Poziţia economică a Federaţiei Ruse este în special le-gată de domeniul energetic. Kirghistanul şi Tadjikistanul suntdependente de importurile de petrol şi gaze naturale ruse,iar cu celelalte state, se află în dispută, în condiţiile în careaceştia au deschis noi rute de transport al gazelor naturaleşi al petrolului (punând capăt monopolului rus în domeniu).

Un alt aspect important în analiza raporturilor FederaţieiRuse cu statele din zonă o constituie diaspora rusă din ţărileAsiei Centrale care este în scădere atât numeric, cât şi capondere. În Kazahstan, aceasta a ajuns să reprezinte maipuţin de 25% din populaţie, iar în Kirghistan şi Tadjikistan ascăzut cu 30%, respectiv cu 50%.11

Un alt aspect al activităţii în relaţiile din zonă este cel al co-municării, rolul limbii ruse ca instrument de comunicare re-ducându-se semnificativ. Unele state au înlocuit, iar alteleau în proiect înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin. Nu-mărul vorbitorilor de limbă rusă s-a diminuat dramatic, iarnumărul şcolilor ruse a scăzut. De asemenea şi utilizarealimbii ruse în instituţii de învăţământ superior s- a diminuat.

Putin aprecia că în prezent statele regiunii dispun de maimulte alternative pe care le valorifică mai abil. Un instrumental politicii de promovare a intereselor Federaţiei Ruse înzona Asiei Centrală l-a constituit Uniunea Vamală (înfiinţatăpe 01.01.2010, împreună cu Belarus şi Kazakhstan) care seva reforma şi transforma în Uniunea Economică Euroasia-tică la care va adera şi Armenia şi Kirghistanul începând cu01.01.2015.

Dacă Uniunea Vamală viza doar comerţul, noua organi-zaţie nu va avea legătură doar cu economia, ci va viza maimulte forme de integrare şi cooperare, de la finanţe, la poli-tică şi aspecte legate de securitate. Deci este o transfor-mare, o metamorfoză a Uniunii Vamale, atât ca scop cât şica dimensiune.

Un aspect avut în vedere de liderii noii organizaţii la pri-mirea de noi membri este situaţia politico-socială volatilă,cultura „opoziţiei sociale” foarte dezvoltate, aşa cum este înKirghistan şi în Tadjikistan, un alt stat care şi-a manifestatdorinţa de a adera.

Alte state din regiune ezită în a coopera cu FederaţiaRusă în formatul nou al organizaţiei. Este cazul Uzbekista-nului, Turkmenistanului şi al Azerbaidjanului, state care aumari resurse energetice, cu o politică externă cu un nivelfoarte ridicat de independenţă, care manifestă reticenţă săintre în alianţe, fie că este vorba de cele cu Federaţia Rusă,fie că este vorba de cele cu Occidentul.

În relaţia cu China, la nivel global, Rusia joacă o carte aamiciţiei pentru a contracara influenţa americană. La nivelregional această amiciţie lasă de dorit. Deşi a promis Chineiîn mai multe rânduri construirea unor gazoducte şi oleo-ducte, acestea au rămas în faza de proiect. PermanentMoscova a preferat să menţină Beijingul într-o stare de aş-teptare deoarece boom-ul economic chinezesc constituiepentru ruşi un motiv real de îngrijorare. Autorităţile ruse suntatenţionate permanent de specialişti asupra pericolului pecare-l reprezintă China, a presiunii pe care aceasta o face înzona frontierei comune asupra imenselor resurse naturaledin Siberia, zonă foarte slab populată.

Totuşi, după aproximativ un deceniu de negocieri,Federaţia Rusă a semnat în cele din urmă, un acord în

Conducte de gazSursă. https://www.resurse+energetice+asia+centrala

TEORIE MILITARĂ

- 87 -

domeniul gazelor naturale cu China, care prevede furnizareaanual de către aceasta, a unei cantităţi de 38 de miliarde mccu gaz extras din Siberia, timp de 30 de ani, începând cuanul 2018. Analiştii în domeniu apreciază acest acord cafiind deosebit de important, având în vedere valoarea sa depeste 400 de miliarde USD, precum şi valoarea sa caalternativă la sancţiunile impuse de Occident, în urmaacţiunilor din Crimeea şi estul Ucrainei.

Din punct de vedere economic, beneficiile (aproximativ13 mld. USD) nu sunt foarte mari pentru Federaţia Rusă, încomparaţie cu veniturile (aproximativ 600 mld. USD) obţinutedin vânzarea resurselor energetice, realizate în anul 2013.

Acest acord înseamnă şi investiţii totale foarte mari,făcute de părţi, de aproximativ 77 mld. USD, în construcţiagazoductului (cu o lungime de 4000 km, din Siberia până înVladivostock, care va fi conectat la reţeaua de pe teritoriulchinez în patru puncte) şi în infrastructura de exploatare dincâmpurile gazifere (Kovikta din regiunea Irkutsk şi Ciaiandadin Iakutia).

Chiar dacă analiştii în domeniul energetic au apreciatacordul ca fiind realizarea unei alianţe geopolitice, apreciemcă este o exagerare. Aceasta reprezintă dorinţa FederaţieiRuse de a răspunde la sancţiunile impuse de Occident şi dea se conecta la piaţa chineză a gazelor naturale, aflatăîn ritm rapid de extindere (se estimează că în China,consumul de gaze va creşte de la 190 mld. mc în anul 2014,la aproximativ 420 mld. mc în 2020).

Un alt avantaj pe care îl prezintă acordul pentru FederaţiaRusă, este faptul că gazoductul va transporta gaz până laVladivostock unde Gazprom are în construcţie un terminalde gaze lichefiate pentru a deservi pieţele din R. Coreea şiJaponia.

Şi pentru China acordul are mari avantaje deoarecepreţul obţinut este sub cel pe care Federaţia Rusă îl practicăîn relaţia cu Europa (350 USD faţă de 350 USD/ 1000 mc)şi poate constitui o soluţie la renunţarea la importurileincerte de cărbune şi petrol din Orientul Mijlociu.12

În condiţiile lipsei unui angajament ferm al ruşilor, pânăanul acesta, autorităţile chineze s-au orientat asupracelorlalţi actori regionali cu mare potenţial energetic, deve-nind (în domeniul energetic) şi un principal concurent pentruFederaţia Rusă.

Influenţa geopolitică şi geoeconomică a Chinei se facesimţită tot mai mult în Asia Centrală precum şi înOrganizaţia Comercială de la Shanghai (SCO) din care faceparte China, Federaţia Rusă, Kazahstan, Kirghistan,Tadjikistan şi Uzbekistan cu statut de membri permanenţi şiIndia, Pakistan, Iran şi Mongolia cu statut de observatori şide potenţiali membri. Această organizaţie este o potenţialăalternativă la extinderea UE şi NATO şi contracareazăstructurile SUA şi UE în zonă printr-o politică de îngrădire.

Pătrunderea Chinei în Asia Centrală este justificată de ce-rerea sa tot mai mare de hidrocarburi (este al doilea impor-tator mondial după SUA, estimându-se că va ajunge peprimul loc în 2030) iar integrarea regională este o soluţiepentru statele din regiune (cu rol de tampon între aceasta şiFederaţia Rusă). Astfel, China a promovat în regiune opolitică de proiecte comune cu actorii regionali.A achiziţionat societatea Petro-Kazahstan pentru 4,5miliarde de dolari, a creat un joint-venture între CNPC(Compania Naţională de Petrol a Chinei) şi Kaz-MunaiGascu scopul de a construi conducte între Marea Caspică şiChina (proiectul KCP), a construit capacităţi de rafinarepentru petrolul exportat (rafinăria de la Oushanzi/ Karamay,cea mai mare din China).

Reţeaua de conducte a fost concepută pentru a puteatransporta hidrocarburi şi din Federaţia Rusă. Proiectul KCPîn domeniul petrolului este avantajos atât pentru Kazahstancât şi pentru China, deoarece urmează o rută directă detransport iar taxele de tranzit nu trebuie plătite. Are şi deza-vantaje cum sunt lungimea mare, frigul extrem din stepa ka-zahă pe timp de iarnă şi cost ridicat de operare carecompensează întrucâtva lipsa taxelor de tranzit. În proiecteste realizarea unui gazoduct între Kazahstan şi China,proiect care să transporte şi gaze ruseşti.

China nu doreşte să elimine de pe piaţa AsieiCentrale, SUA, UE şi Federaţia Rusă dar urmăreşte conso-lidarea influenţei politice asupra autorităţilor din Kazahstan.Astfel încurajează investiţiile capitalului chinez în construc-ţia de conducte, să primească acces la zăcămintele impor-tante de hidrocarburi, achiziţia de companii în domeniu(exemplu: achiziţionarea companiei Manghistanumnaigas –MMG – societate pe care dorea să o achiziţioneze şiGazprom).

Dar China doreşte în special limitarea influenţei SUA înregiune. Apreciază că SUA, sub pretextul războiului în Af-ganistan, a încercat să realizeze unul din obiectivele princi-pale ale geopoliticii americane de după 1990–instalarea debaze militare în statele foste sovietice şi dominarea uneizone–Asia Centrală–cu resurse naturale fabuloase.

Din punct de vedere a distribuirii resurselor energetice înAsia Centrală, situaţia se prezintă astfel:

- resursele energetice hidrografice principale–Kirghistanşi Tadjikistan, unde lipsesc (aproape în totalitate) resurselede hidrocarburi;

- resursele energetice din hidrocarburi–Kazahstan,Azerbaidjean, Uzbekistan şi Turkmenistan, unde se constatăo lipsă acută de resurse de apă necesare agriculturii.

Această complementaritate a resurselor a generat acţiunide favorizare a schimburilor economice în zonă. Astfel,aceste state fiind convinse că singura cale de progres eco-nomic şi de menţinere a independenţei este solidaritatea şicolaborarea între ele, au hotărât crearea, în 2008, a UniuniiAsia Centrală care are ca obiectiv organizarea redistribuirii

Reţeaua de transportSursă. https://www.resurse+energetice+asia+centrala

TEORIE MILITARĂ

- 88 -

resurselor de apă şi de energie. Din uniune fac parteKazahstan, Uzbekistan, Kirghistan, Tadjikistan şi Turkme-nistan. Acestea au semnat la 18 octombrie 2008 o înţele-gere care reglementează schimbul resurselor de apă,electricitate, petrol, gaze şi cărbune dintr-o ţară în alta.Totuşi evoluţia organizaţiei până la acest moment nu ge-nerează ideea creării unei pieţe comune central-asiatice. Sepoate afirma că marii actori globali generează tendinţecentrifuge, dispute şi interese contrare.

În zona Asiei Centrale, în perspectivă, se va intensificacompetiţia pentru obţinerea resurselor energetice existente înregiune. Totodată se va intensifica efortul majorităţii ţărilor–mici actori existenţi în regiune, pentru ca acest nou Mare Jocsă nu fie pentru ele unul de sumă nulă. Complexitatea per-spectivelor este greu de prevăzut, însă sunt semne favorabilepentru evoluţia politică şi economică a statelor în zonă.

Se vor intensifica eforturile Chinei pentru asigurareacantităţilor de hidrocarburi necesare dezvoltării în ritmsusţinut a propriei economii. Va creşte influenţa politică aacesteia asupra statelor din zonă. De asemenea Chinava încerca să înlăture principalii competitori din zonă -Federaţia Rusă, SUA şi UE.

Statele din zonă vor încerca să găsească mai multe căialternative reale de export a producţiei de gaze şi vor dori camonopolul rusesc să fie înlăturat. O rută alternativă poate fiprin Afganistan, imposibil de pus în practică în acestmoment, din cauza războiului, dar de luat în seamă înperspectivă. Alte căi alternative sunt cele prin Azerbaidjan –Georgia – Marea Neagră – centrul Europei sub formagazului lichefiat sau conducte.

Gazprom care este în revenire după marea recesiune din2008 – 2009, va promova proiecte în opoziţie cu UE sau vacăuta chiar să coopereze cu aceasta la realizarea altora.

Se preconizează un OPEC al gazului, susţinut de Rusia,Iran, Bahrain şi Turkmenistan. Se apreciază că în 2030acestea vor fi singurele deţinătoare de gaz.

Un alt proiect este un NATO energetic (proiect tot mai despomenit în spatele uşilor închise ale cancelariilor europene).Această alianţă ar trebui să reglementeze acordurile pentrua face faţă ameninţărilor energetice: întreruperea furnizăriide energie şi de hidrocarburi; agresarea pieţelor consuma-toare de către cartelurile energetice; atacuri la adresa in-frastructurii energetice a hidrocarburilor în condiţiile în carecea nucleară este reevaluată, după accidentul Fukushima.

Note:1. cf. Văcărelu, Marius, „Imposibila independenţă a Asiei

Centrale?”, în revista „Geopolitica”,nr. 32, Bucureşti, 2009, p.9;2. cf. Blăndu, Tudor, „Impactul convergenţei intereselor

geostrategice ale marilor actori mondiali asupra gopoliticiienergetice caspice şi central-asiatice”, în revista „Geopoli-tica”,nr. 32, ediţia TOP FOR (T), Bucureşti, 2009, p.51;

3. cf. Neguţ, Silviu, „Geopolitica, universul puterii”,ediţia „Meteor Press”, Bucureşti, 2003, pp. 391 - 393;

4. cf. Geantă, Nicolae, „Strategii energetice în AsiaCentrală”, în revista „Geopolitica”, nr. 32, ediţia TOP FOR(T), Bucureşti, 2009, p.108;

5. cf. Blându, Tudor, „op. cit”, p.55;6. cf. Blându, Tudor, „op. cit”, p. 56;7. cf. Roux, Jean – Paul, „Asia Centrală, istorie şi civiliza-

ţie”, ediţia Artemis, Bucureşti, 2007, p 440;8. cf. Geantă, Nicolae, „op. cit”, p 108;9. cf. Baban, Inessa, „Geopolitica energiei în Asia

Centrală” în revista „Geopolitica”, nr. 32, Bucureşti, 2009, p 63;10. cf. Baban, Inessa, „Op. cit”, pp. 66 - 67;11. Romanowski, Michael, „Federaţia Rusă se confruntă

cu noi realităţi în Asia Centrală”, în Asia Times din11.11.2014;

12. Van der Graff, Thijs, Detaliile contractului ruso- chinezîn domeniul gazelor oferă o perspectivă mai clară asupraacordului „istoric”, în World Politics Review din 27.05.2014.

BIBLIOGRAFIE:1. Văcărelu, Marius, „Imposibila independenţă a Asiei

Centrale?”, în revista „Geopolitica”, nr. 32, Bucureşti, 2009;2. Blăndu, Tudor, „Impactul convergenţei intereselor

geostrategice ale marilor actori mondiali asupra gopoliticiienergetice caspice şi central-asiatice”, în revista „Geopoli-tica”, nr. 32, ediţia TOP FOR (T), Bucureşti, 2009;

3. Neguţ, Silviu, „Geopolitica, universul puterii”, ediţia„Meteor Press”, Bucureşti, 2003;

4. Geantă, Nicolae, „Strategii energetice în AsiaCentrală ”, în revista „Geopolitica”, nr. 32, Bucureşti, 2009;

5. Roux, Jean – Paul, „Asia Centrală, istorie şi civilizaţie”,Editura Artemis, Bucureşti, 2007;

6. Baban, Inessa, „Geopolitica energiei în AsiaCentrală” în revista „Geopolitica”, nr. 32, Bucureşti, 2009;

7.http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/nat_strategy.pdf;

8. http://www.geotimes.org/nov02/feature_oil.html.

AREAL BUZOIAN

- 89 -

Palatul ComunalIndiscutabil, Palatul Comunal reprezintă o emblemă

care se confundă cu Buzăul însuşi, un simbol arhi-tectonic de valoare patrimonială care merită toatăatenţia. Proiectul, datorat celui care a fost un edil deexcepţie şi căruia îi datorăm începuturile modernizăriiBuzăului, primarul Nicu I. Constantinescu. Palatula fost mult timp considerat cea mai impunătoareconstrucţie din Vechiul Regat, iar Nicolae Iorgaa apreciat-o drept cea mai frumoasă primărie din ţarăşi o podoabă de mare preţ pentru Buzău.

Dintre toate încăperile, sala de recepţii a reprezen-tat, până la distrugerea ei, în timpul incendiului dinnoaptea de 27/28 august 1944, o bijuterie cuornamente în stil veneţian, locul unde s-a desfăşuratceremonia de inaugurare a palatului în toamnaanului 1903 şi apoi, anual, şedinţele de învestire,după alegeri, a administraţiei comunale, şedinţelesolemne dedicate marilor momente ale istorieinaţionale, dar şi concerte, matinee şi festivaluri artis-tice organizate de Societatea Amicii Artei, conferinţe,baluri ale diferitelor societăţi ale foştilor luptători(Fiii Apărători ai Patriei, Societăţii Crucea Roşie),dar, mai ales, tradiţionalul bal de 24 Ianuarie organi-zat de Liga Culturală.

Arhiepiscopia Buzăului şi VranceiArhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, care îşi are

începuturile în multisecularul creştinism de la CurburaCarpaţilor, atestat la 376 d. Hr., prin martiriul Sfântu-lui Sava, patronul spiritual al municipiului, a fostînfiinţată de Radu cel Mare, în jurul anului 1500.De atunci datează şi prima catedrală episcopalăbuzoiană, cu hramul Adormirea Maicii Domnului,reabilitată de Matei Basarab, în anul 1649 şi deSfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, care aînfiinţat aici şi o tipografie. Actuala sa formă este din1832, când, sub îngrijirea Episcopului ctitor Chesarie,s-au refăcut şi turlele cu meştesug arhitectonicesc.Printre realizările acestuia s-au numărat şi fondareaSeminarului Teologic, ce îi poată numele (1836),paraclisul episcopal Sfinţii Împăraţi Constantin şiElena, şcoala de psaltichie, şcoala de sculptură,tipografia eparhială, reînfiinţată în anul 1834, altenumeroase biserici de mir şi mănăstireşti.

Sala de la intrarea în clădire este împodobită cu maimulte imagini ce înfăţişează aspecte din trecutulbisericesc şi cultural al arhiepiscopiei.

Biblioteca arhiepiscopală Ghenadie Episcopul, pecare, în anul 1843, a cercetat-o Nicolae Bălcescu,numără peste 11.000 de volume. Este găzduită de

Buzău – repere de patrimoniu

Buzăul, al cărui nume este atestat documentar din anul 376 e.n., a fost un important târg şi sediuepiscopal ortodox în Evul Mediu. Activităţile economice principale din oraş în epoca medievală au fostcomerţul şi agricultura. Mai apoi a devenit un important centru economic şi industrial.

Recunoscut prin parcul Crâng, bâlciul „Drăgaica”, grădinile de zarzavat, covrigii, ţuica, babicii,femeile frumoase şi bărbaţii arătosi, Buzăul îşi asociază numele şi cu numeroase monumente de cult.

------------------------ Locotenent-colonel Romeo Feraru, Divizia 2 Infanterie „Getica”

- 90 -

clădirea fostului Muzeu bisericesc – la intrarea înincinta Centrului Eparhial, prima construcţie pe parteadreaptă. Sediul alocat bibliotecii a trecut printr-unamplu proces de restaurare şi înfrumuseţare, înperioada 2013-2014.

Vila AlbatrosUnul dintre cele mai reprezentative ansambluri arhi-

tectonice din Buzău este reşedinţa Marghiloman.Conacul, clădirea principală a domeniului, a fost con-struit, între anii 1882 şi 1887, de către IancuMarghiloman, fost prefect al judeţului. Fiul săuAlexandru Marghiloman, a decis să îl modernizeze,apelând la serviciile unui arhitect de origine franceză,Paul Gottreau. Acesta era renumit, pentru proiectareaCasei de Economii şi Consemnaţiuni şi a clădiriiFundaţiei Universitare Carol I din Bucureşti. A rezultato clădire masivă, cu arhitectură în stil franţuzesc.

În 1897, a fost inaugurată Vila Albatros, al căruinume a fost dat de un îndrăgit pur-sânge al fostuluiprim-ministru; este situată într-un parc imens, cuheleşteu, care avea dependinţe pentru personal şipentru musafiri şi grajduri pentru caii de curse. Caiide curse ai omului politic, membru de frunte al JockeyClubului Român, erau celebri, după ce câştigaseră 27de derby-uri. Clădirea avea trei zeci şi una de camereşi era deosebit de luxoasă. Era parchetată meşteşugitşi elegant, iar pereţii erau tapetaţi cu mătase.

După decesul lui Alexandru Marghiloman, conacula intrat într-o continuă degradare.

Salvarea a venit de la Uniunea Europeană.Din 2008, ansamblul de clădiri şi parcul, cu lacul dinmijloc, a trecut de la Ministerul Culturii şi Cultelorîn administrarea Primăriei Municipiului Buzău.De atunci, edilii au căutat surse de finanţare, nece-sare reabilitării unui dintre cele mai importante obiec-tive de patrimoniu cultural al Buzăului. Aleile parculuişi zonele care înconjoară Vila Albatros vor fi refăcutedupă modelul celor care existau acolo pe vremea luiAlexandru Marghiloman. Vila Albatros va deveni, ladesăvârşirea lucrărilor, un centru cultural, dar şi unobiectiv turistic.

Parcul CrângParcul Crâng este emblematic pentru Buzău. A fost

amenajat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,într-o pădure de la marginea urbei, rămăşiţă a codrilorVlăsiei şi ocupă o suprafaţă de aproximativ 10 ha.

Pentru amenajarea unei grădini publice,s-au demarat lucrări în timpul domniei lui BarbuŞtirbei. În 1863, prin legea secularizării averilor mănă-stireşti, realizată de Alexandru Ioan Cuza, pădureaCrâng, posesiune a episcopiei, a fost naţionalizatăşi trecută în administraţia guvernului central, oraşulpăstrând porţiunea din pădure unde era amenajatăgrădina publică. Ulterior, primul ministru Ion C.Brătianu a acceptat cererile consiliului local de a primiîn proprietate întreaga pădure.

În Crâng se află Obeliscul, monument ce a marcataniversarea a 1600 de ani de atestare documentarăa Buzăului, în 1976; este datorat sculptoruluiGheorghe Coman. Ambientul mai cuprinde un restau-rant, a cărui clădire este construită, la 1897, într-unstil specific zonei Chiojdu, un lac, câteva discoteci,locuri de joacă pentru copii şi un colţ al şahiştilor.

În 1890, de la Viena, au fost aduse trei grupuristatuare reprezentând: leu şi porc sălbatic, leu şicăprioară şi călăreţ atacat de leu. În 1922, la intrareaîn parc, a fost construită, prin obolul prioritar alceferiştilor o biserică mică, având hramul Sf. Filofteia.

Ion Baieşu, scriitor (dramaturg, scriitor şi umorist),născut la Băieşti-Aldeni, făcea o „reclamă” brandurilorlocului: Buzău, oraş al fetelor frumoase/ Şi-alCrângului romantic, unde noi/ Ne-nghesuiam cu soiuride Pietroase/ Şi ne-agăţăm cu dinţii de Pleşcoi.

AREAL BUZOIAN

- 90 -

MOZAIC BUZOIAN

- 91 -

Lunga vară fierbinte a acestui anartistic şi competiţional al cercurilormilitare a înscris participarea insti-tuţiei de gen din garnizoana Buzăula cea de-a cincea ediţie aFestivalului cântecului şi dansuluipopular „La oglindă”, din 11-13iulie, găzduit de Bistriţa, înmemoria lui G. Coşbuc, descen-dent al românilor din vestitele regi-mente grănicereşti admirate deNapoleon Bonaparte. Acolomesagerii noştri au fost soliştii demuzică populară Nicuşor şiŞtefania Andrei, tată şi fiică, şiformaţia de dansuri folclorice, răs-plătiţi cu o diplomă de excelenţă.

În 26-29 septembrie, a avut loc atreia ediţie a Festivalului Naţionalde Teatru „Tanţa şi Costel”, laMedgidia, unde şi-au disputataplauzele publicului opt piese, ju-cate de tot atâtea trupe de actoriamatori din Roman, Bucureşti, Iaşi,Lugoj, Mediaş, Braşov şi aceea aamfitrionilor. Trupa de teatru a

Cercului Militar Buzău a prezentat,un spectacol coupé, după texte deTeodor Mazilu şi Valentin Silvestru- „Îmbrobodiţii” în regia lui GeorgeStoian. Actorii, „recrutaţi” din celemai diverse meserii (criminalistă,preot, profesoare, elevi, militari) şivârste, au adus în luminile rampeimomente de fior şi râs „fără fron-tiere”, de la Plaut la Cehov, de laIon Băieşu la Ray Cooney.Tentativa (reuşită!) de „a uniRomânia prin Teatru” s-a soldatpentru trupa buzoiană cu o diplomăde excelenţă.

A urmat, între 16-18 octombrieFestivalul Naţional de Creaţie şi In-terpretare a Cântecului Satirico –Umoristic „Iaşii în carnaval”, ceade a doua ediţie, sub patronajulMinisterului Apărării Naţionaleşi al Brigăzii 15 Mecanizată„Podu Înalt”. Concurenţii, dindouăsprezece garnizoane, au be-neficiat, în afară de binevoitoareapreţuire a publicului, de expoziţii de

carte şi măşti populare, lansări decarte şi întâlniri cu scriitori.

Echipa Cercului Militar Buzău,„Ridendo”, în formula ei mini-mizată: Viorica Radu, GeorgeStoian şi Marius Horia Iulian,împreună cu „grupa mică” - MariaDoina Radu şi Paul Octavian Radu- a împărţit cu „camarazii” depasiune din Medgidia, locul I lasecţia interpretare.

Pe 25 octombrie a.c., membriiCenaclului „Ante portas” de laCasa de Cultură a Sindicatelor,participanţi la lansarea primeilor antologii, au adăugat momentu-lui festiv obolul unui moment teatraldăruit de formaţia de gen aCercului Militar Buzău.

A fost evocat şi s-a păstrat unmoment de reculegere pentrupromiţătorul poet şi actor SorinŞaguna, şi el fost membru, laureatde mai multe ori, în urmă cunu foarte mulţi ani, al trupei„Ridendo”.

Din condica de prezenţăculturală a Cercului Militar Buzău

Primirea misiuniiAşa a început o zi însorită de vară, cu primirea unei

misiuni. Dar să vedeţi, nu era o misiune oarecare, ciuna cu totul specială: formarea unor mici cercetaşi peparcursul a şapte zile de tabără. Ei, asta da! O ade-vărată provocare; trebuia să-mi adaptez tacticile şiprocedurile specifice cercetăşiei învăţate la nivelulcopiilor cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani. Trebuiesă recunosc, gândul de a lucra cu cei mici m-a speriatla început mai mult decât momentul în care am debu-tat de pe băncile Academiei pe prima funcţie de co-mandant al unor militari cu mult mai în vârstă şi maiexperimentaţi decât mine. Dar misiunea urma sa fiemult mai frumoasă decât mă aşteptam.

Pregătirea misiuniiDupă elaborarea unui program cu activităţi speci-

fice minuţios distribuite pe parcursul celor şapte zile,coordonatorul nostru, al instructorilor, domnul MihaiBudescu ne-a repartizat atent sarcinile în funcţie despecialităţile deţinute, de la specialişti în supravieţuire,orientare, comunicaţii, la asigurare medicală.

ExecuţiaDupă câteva săptămâni a sosit ziua în care totul era

plănuit pentru tabăra micilor cercetaşi. Era o dimineaţăfrumoasă cu cer senin, brăzdat doar de razele soare-lui ce ne-au escortat în siguranţă până la destinaţie.

Tabăra urma a se desfăşura la cabana Glăjeriei din

Râşnov, un loc mirific vegheat îndeaproape de im-punătorul vârf Bucşoiu din Munţii Bucegi ce îm-brăţişează zona respectivă.

Odată ajunşi, micii cercetaşi trebuiau să uite deatenţia, grija părinţilor şi să se adapteze la stilul cazon:paturi metalice suprapuse, program bine stabilit şibineînţeles, nelipsita înviorare conform „mens sana incorpore sano”.

Următorul pas spre formarea micilor cercetaşi a fostprezentarea codului cercetaşului, principiile ce stau labaza îndeplinirii cu succes a oricărei misiuni primite. Afi cercetaş înseamnă a avea încredere în tine şi în alţii.A te educa pentru a fi util tuturor. A învăţa pentru aputea ajuta. A face tot ce-ţi stă în putere. A nu te des-curaja, a nu te da bătut. A crede. Cercetaşul este loial,de încredere, săritor, prietenos, politicos, bun, as-cultător, econom, vesel, curajos, pur, credincios. Nueste un portret al tânărului ideal, este unul realizabil.Un cercetaş nu este un om perfect, e doar un om carese străduieşte, alături de alţii, să lase lumea puţin maibună decât a găsit-o.

Pe parcursul săptămânii, cercetaşii au respectat cusfinţenie codul astfel încât s-au achitat cu succes detoate sarcinile primite. Au fost organizate activităţi şijocuri interactive ce au dezvoltat spiritul de echipă,drumeţii, karaoke, paintball, alpinism şi echitaţie, vizitala Parc Aventura şi la cetatea Râşnov, ore de limba

MOZAIC BUZOIAN

- 92 -

P H O E N I X A D VIniţierea în tainele cercetăşiei

engleză, tir cu arcul, lecţii de supravieţuire şi orientareastfel încât la sfârşitul săptămânii busola şi binocluldeja nu mai aveau secrete faţă de micii cercetaşi.

Unul din cele mai atractive ateliere organizate peparcursul taberei a fost atelierul de radioamatorismcondus de către domnul Petrică Stolnicu. A reuşit să letransmită cercetaşilor ce stăteau aţintiţi cu ochii la el şila aparatura instalată, noţiuni cu privire la alfabetul fo-netic internaţional, despre alfabetul morse sau cum seface trafic radio în benzile de radioamatori.

Misiunea a fost îndeplinită cu succes, deprinderileau fost formate dar ceea ce este mai important estecă prietenii bazate pe respect au fost legate.

Sublocotenent Florin Oprea

MOZAIC BUZOIAN

- 93 -

E N T U R E 2 0 1 4

Tabăra de visEste în datoria mea de cercetaş, dar mai ales de

adolescent, să fac cunoscut numele taberei „PhoenixAdventure”. Am participat atât la tabăra din anul2013, cât şi la cea din anul 2014, deci pot spune căam experienţă de cercetaş!

În ciuda unui timp scurt de o singură săptămână,pot spune că a fost un privilegiu să particip în aceastătabără. Am acumulat foarte multă experienţă şi amînvăţat lucruri noi şi foarte interesante (printre carenu mă pot abţine să nu menţionez cursurile de ra-dioamatorie şi supravieţuirea în sălbăticie), dar con-sider foarte important faptul că distracţia s-a îmbinatcu învăţatul. Am învăţat să fac incredibil de multe lu-cruri prin activităţi distractive şi plăcute, iar aici ţin sămulţumesc instructorilor, care au avut multă răbdare,au fost responsabili şi foarte devotaţi.

Fiecare instructor a avut o grupă alcătuită din cincisau şase cercetaşi. În acest fel, instructorul se poateconcentra pe nevoile şi cerinţele fiecărui cercetaş şipoate crea activităţi pe placul tuturor. Printre multealte activităţi, tabăra include o zi la „Paradisul Acvatic”(câţiva dintre colegii din tabară nu ştiau să înoate, darmulţumită camarazilor de echipă şi mai ales

instructorilor, într-un final, au învăţat să înoate sau celpuţin să plutească) şi de asemenea, am mers şi la„Parc Aventura Braşov” unde am mers pe diferitetrasee foarte interesante şi complicate.

Dar trebuie să recunosc că activitatea mea favorităa fost supravieţuirea în sălbaticie. În această activi-tate am învăţat diverse lucruri folositoare, inedite şifoarte interesante. Printre aceste lucruri, trebuie sămă laud că am învăţat să aprind focul folosindu-măde apă, am învăţat să fac adăposturi şi case în co-paci din crengi şi frunze, dar cel mai important a fostcă am învăţat să mă orientez cu ajutorul unei busole,cu ajutorul hărţii şi cu ajutorul stelelor, lucru foarte utilpentru o persoană (neatentă şi care se pierde mairepede decât nişte chei) ca mine.

Aşa cum am spus şi mai sus, în ciuda timpuluiscurt, consider că, atât prin toate aceste activităţi, câtşi prin comunicarea cu persoane noi, de diferitevârste, m-am maturizat şi m-am schimbat într-un felbun, am devenit mai comunicativ şi mai atent lanevoile celor din jur şi mi-am dezvoltat foarte multspiritul de echipă. Unul dintre cele mai emoţionantemomente din tabără a fost focul de tabără, însoţit delansarea de lampioane. Îmi amintesc cu nostalgie dezilele din tabără şi aştept cu o nerăbdare arzătoare sămă întâlnesc cu vechi colegi şi noi prieteni şi să-micontinui alături de ei dartoriile mele de cercetaş.

Tabăra „Pheonix Adventure” este într-adevăr otabără de vis, pe cuvânt de cercetaş!

Elev cercetaş Ştefan Roşca,Colegiul Naţional Gheorghe Şincai, Bucureşti

Buzăul a fost dintotdeauna unul din plămâniiArmatei României, aducând un suflu nou în mai multearme şi specialităţi militare importante:aviaţie, paraşu-tişti, informaţii militare şi care menţine viu spirituldatoriei faţă de ţară.

Apariţia şi evoluţia Detaşamentului FAC/JTAC, carefuncţionează de câţiva ani în cadrul Centrului deInstruire pentru Operaţii Speciale „General-maiorGrigore Baştan” se înscrie pe aceleaşi coordonate alemodernizării capabilitaţilor militare ale României şirealizarea unei depline interoperabilităţi cu structurileNATO, prin adoptarea şi punerea în practică a unorproceduri de operare şi a unui limbaj comun cu cel alpartenerilor din cadrul celei mai mari alianţe politico-militare ale lumii.

În primul rând, ce semnifică aceste acronime FAC/JTAC? Denumirile de „Forward Air Controller -FAC “sau „Joint terminal attack controller –JTAC” au fosttraduse în română prin controlor aerian în poziţiiînaintate respectiv controlor de atac terminal la nivelîntrunit. Trecând dincolo de termenii tehnici,controlorul aerian în poziţii înaintate, este cel care, dela sol, coordonează pilotul unei aeronave de luptăpentru lovirea unei ţinte, cu un rol foarte important înîndeplinirea misiunilor de luptă dar şi în evitareafratricidului.

Pe aceste coordonate ale unei meserii înalt califi-cate, care nu permite erori sau lucruri aproximative,membrii detaşamentului au reuşit să se impună într-operioadă extrem de scurtă, ca unul din colectiveleînchegate ale Forţelor Terestre Române.

I-am urmărit cu atenţie şi nedisimulat interes încăde la primii paşi în cadrul CIOS. Sunt tineri, suntdinamici, ambiţioşi şi cu o mare dorinţă de a se afirmaşi de a-şi face treaba ca la carte. Formează un colec-tiv extrem de bine închegat şi dedicat, dând impresiacă fiecare ştie perfect unde îi este locul şi ce are defăcut. Această stare de fapt vine şi din faptul că mareamajoritate a militarilor a trecut prin furcile caudine aleacreditării în cadrul prestigioasei şcoli NATO dinRamstein, Germania. Acolo candidaţii parcurg un pro-gram extrem de riguros de pregătire finalizat cu nişteexamene foarte dure, pentru că a conduce un pilot îndrumul său spre obiectiv, este o responsabilitateextremă pe care trebuie să o facă cei mai buni dintrecei buni. Inutil să vă spun că toată această pregătire seface exclusiv în limba engleză, ceea ce presupune cămilitarii noştri folosesc în activitatea lor un limbaj opera-ţional şi de specialitate care nu permite aproximări.

Anul 2014 a fost unul plin de evenimente în cadrulacestei structuri extrem de dinamice, printre caredorim să amintim: participarea cu militari în teatrele deoperaţii în care România este prezentă, convocareacontrolorilor aerieni în poziţii înaintate, din AmataRomâniei, desfăşurată la Buzău, în luna septembrie2014, participarea la exerciţiul „Danube Expres 14” şide asemenea un eveniment foarte important, evalu-area programului naţional FAC/JTAC de către o echipădin cadrul structurii de standardizare a NATO. Evalu-area a monitorizat progresele realizate în acest dome-niu de către militarii români şi s-a încheiat cu concluziipozitive şi apreciative la adresa celor care au partici-pat la acest efort.

În luna noiembrie 2014, în semn de apreciere pen-tru profesionalismul, dăruirea şi competenţa doveditepe parcursul activităţilor specifice, Şeful Statului Majoral Forţelor Aeriene, domnul general-maior LaurianAnastasof, a acordat „Emblema de onoare a StatuluiMajor al Forţelor Aeriene” colegilor noştri plutonieradjutant Costinel Gheorghiu şi plutonier major EduartHrisafopol.

Sperând că am reuşit să vă introduc în atmosferaacestui domeniu şi a colectivului care reprezintă cucinste Forţele Terestre Române în ţară şi în străină-tate, consider că este un motiv de mândrie că acestdetaşament funcţionează la Buzău şi le doresc săcrească matur, pe aceleaşi coordonate ale profesio-nalismului, dăruirii şi lucrului în echipă.

Locotenent-colonel Dragoş Axinia

MOZAIC BUZOIAN

- 94 -

D e t a ş a m e n t u l F A C / J T A C- la ora maturităţii -

Cercetaşii genişti din cadrul Batalionului 3 Geniu„General Constantin Poenaru” s-au antrenat timp dezece zile, în prima jumătate a lunii septembrie, într-otabără de instrucţie în apropiere de Măgura. Despreaceastă localitate cu un trecut ce datează din secolulXIV cunoaştem că a trecut, spre Transilvania, MihaiViteazul, care i-a împroprietărit pe mulţi localnici cumoşia Ciutei, ca răsplată pentru faptele lor de arme iarmulţi dintre locuitorii zonei făceau parte din categoriaţăranilor liberi, moşneni. În amintirea acestui momenta fost ridicată „Fântâna lui Mihai Viteazul”, grup statuarrealizat de sculptorul Gheorghe Coman.

Principalul obiectiv al taberei de instrucţie l-a consti-tuit instruirea în teren muntos împădurit a cercetaşilorde geniu, identificarea itinerarelor, obstacolelor natu-rale, precum şi a căilor de acces pentru tehnica deluptă din înzestrare, în aceste condiţii.

Astfel din dreptul localităţii Vipereşti, de la HanulCiuta, pe dreapta Buzăului, s-au executat recunoaş-teri pe traseul care duce la Mănăstirea Ciolanu şi maideparte către Tabăra de sculptură Măgura.

Următoarele itinerare cercetate au fost: din locali-tatea Pârscov, un drum local de 4 km care conduce latrei obstacole naturale, interesante monumente alenaturii: blocurile de calcar, stânca de conglomerat şi„Sarea lui Buzău”.

Tot din Pârscov au urmărit un itinerar interesantde-a lungul Văii Bălăneasa, prin localităţile Cozieni,Bozioru şi Brăieşti, până la Nucu. De aici, pe poteci, sepoate ajunge în cca. 2 ore la relicvele rupestre dinmuntele Crucea Spătarului: „Piatra Agatonului”, „Chilialui Iosif" etc.

În urma recunoaşterilor plutonul cercetare a identifi-cat capabilităţile genistice ale zonelor desemnate.S-au determinat cu ajutorul aparaturii şi a mijloacelorspecifice cercetării de geniu, tipul pădurilor, densitateapădurii, grosimea arborilor precum şi practicabilitateadrumurilor pentru traversare cu diferite tipuri detehnică, în vederea camuflării şi mascării acestora.

Locaţiile şi măsurătorile au fost făcute cu acurateţe şis-au actualizat baze de date aflate la nivelul structurii.

Un alt obiectiv al taberei de instrucţie a fost cer-cetarea unui curs de apă, obiectiv îndeplinit cu succespe valea râului Buzău.

În cadrul cercetării cursurilor de apă, desfăşurată pevalea râului Buzău, militarii au determinat diferitecaracteristici ale acestuia, precum lăţimea,adâncimea, viteza curentului, profilul transversal,natura malurilor şi a fundului râului.

Totodată s-au cercetat genistic principalele poduripeste acest râu, ocazie cu care s-a subliniat importanţaacestor puncte de trecere pentru comunicaţiile din zonă.

Una dintre cele mai importante activităţi desfăşurateîn cadrul acestei tabere, a fost amenajarea şi mas-carea unui Post de Observare de Geniu (P.O.G.),unde militarii au desfăşurat activităţi de culegere dedate şi informaţii asupra inamicului şi terenului în timpscurt şi pe adâncimi diferite în funcţie de mijloacele deobservare folosite.

Militarii au pus accent pe realizarea unei strategii cetrebuie respectate şi aplicate pentru menţinereacapacităţii de luptă în caz de izolare, atunci cândluptătorul are la dispoziţie o cantitate limitată demijloace de subzistenţă.

Toate aceste activităţi, desfăşurate în cadrul taberei,au contribuit la perfecţionarea deprinderilor şicunoştinţelor militarilor, precum şi la realizarea uneimai bune coeziuni a acestora.

După o săptămână plină de exerciţii de antrenamenta urmat o perioadă de evaluare în cadrul unui exerciţiucomplex. Cercetaşii s-au ridicat la înălţimea aşteptărilorşi au obţinut calificative maxime datorită spiritului lorcompetitiv, lucrului în echipă şi exploatării judicioase aproprietăţilor terenului, tehnicii militare şi aparaturii.

Capacitatea cercetaşilor de a supravieţui, de a sedeplasa şi de a strânge date despre teren şi inamicfără a fi observaţi s-a văzut în cazul exerciţiului finalde evaluare când, folosind resurse minime, misiuneaa fost îndeplinită cu succes.

Maior Marian Caloian

MOZAIC BUZOIAN

- 95 -

TA B Ă R Ă D E I N S T R U C Ţ I EL A M U N T E

Grupul 4 EOD din cadrul Diviziei 2 Infanterie„Getica”, a desfăşurat în perioada 15-16 octombrie2014, un exerciţiu de antrenament cu trupe în teren(FTX) denumit „EODEX - 2014”, având ca scopevaluarea capacităţii operaţionale a Plutonului 1 EODpentru îndeplinirea sarcinilor specifice, asigurândcadrul operaţional pentru evaluarea naţională învederea certificării Plutonului 1 EOD, structură careurmeză să fie pusă la dispoziţia NATO începând cuanul 2015.

Exerciţiul de antrenament în teren (FTX), în confor-mitate cu standardele şi procedurile NATO, a permisevaluarea operaţională a Plutonului 1 EOD, deter-minând gradul de asigurare a sprijinului EODpe timpul ducerii operaţiei ofensive a unei brigăzimecanizate.

La finalul exerciţiului, comandantul Diviziei 2 Infan-terie „Getica”, general de brigadă dr. Lucian Foca, atransmis că exerciţiul a fost conceput de către per-sonalul din cadrul comandamentului diviziei, astfelîncât să corespundă scopului, obiectivelor, nevoilor deinstruire ale participanţilor, asigurându-se un cadruimaginar, dar realist, de exersare a misiunilor, încondiţiile unui conflict armat de intensitate medie.

Pentru materializarea unei situaţii cât mai apropiatede realitatea câmpului de luptă, la exerciţiu auparticipat şi structuri din cadrul Batalionului 3 Geniu„General Constantin Poenaru” şi a Batalionului 200Sprijin „Istriţa”, pentru marcarea acţiunilor OPFOR şipentru asigurarea protecţiei forţei a echipelor EOD/Plutonul 1 EOD.

MOZAIC BUZOIAN

- 96 -

E O D E X - 2 0 1 4

Primirea Drapelului de LuptăPentru fiecare militar, ziua primirii Drapelului de

Luptă şi a armamentului este una deosebită, esteacea zi în care intră cu adevărat în sistemul militar.Încercaţi de emoţiile începutului, cei 21 de tineri,dintre care 5 fete, participanţi la programul de formareS.G.P., seria a doua 2014, au primit Drapelul şi arma-mentul cu ajutorul căruia se vor instrui în următoarelepatru luni, în data de 30.10.2014. Acest moment esteunul plin de semnificaţii pornite atât din interiorulfiecăruia cât şi din dorinţa apartenenţei la un grup atâtde mare cum este Armata. Sosiţi cu câteva zile înainteîn Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene, noiisoldaţi au fost preluaţi de către instructori în frunte cucomandantul companiei instrucţie, căpitan Fetic Sorin,care îi vor pregăti pentru cariera viitoare. Aşa cumspunea unul dintre soldaţi, primesc o noua educaţie.Soldaţii profesionişti au declarat că au îmbrăţişataceastă carieră pentru că impune respect. Să îiînvăţăm că acest respect nu este un dat al purtăriiţinutei militare, ci ascunde în spate multe ore depregătire şi devotament.

„Cel mai bun din cei mai buni”Concursuri…. Sentimentul de nelinişte şi entuzi-

asm, dorinţa de a învinge, acestea erau trăirile pe carele-am citit pe feţele participanţilor la competiţia „Celmai bun din cei mai buni”. La acest concurs, care aavut loc în perioada 27-30.10.2014, au participat unnumăr de 21 de concurenţi, maiştri militari, subofiţeri şi

soldaţi gradaţi profesionişti din 9 structuri. Şcoala deAplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu” a oferitnu numai locul de desfăşurare, deschizându-şi porţileca o gazdă primitoare, ci şi câştigătorul în persoanacaporalului Sandu Cornel. Este firesc ca aceastăreuşită să scoată în evidenţă în sufletele noastre sen-timente legitime de mândrie, să ne dea nouă, tuturor,un puternic imbold spre acţiune, să ne sporească pre-ocupările pentru a ne găsi soluţii viabile la problemelecare ni le pune prezentul şi la provocările viitorului.

Căpitan Adriana Alecu

MOZAIC BUZOIAN

- 97 -

U n n o u î n c e p u t

În cadrul activităţilor dedicatesărbătoririi Zilei Armatei României,la sediul comandamentului Diviziei2 Infanterie „Getica” a avut locsimpozionul „Armata României,trecut, prezent şi viitor”.

La activitate au participat, alăturide cadre militare, elevi din licee şişcoli buzoiene, cărora le-a fostprezentată o expoziţie de tehnică,armament şi echipamente militare.

Ca de fiecare dată, elevii au fostimpresionaţi de acţiunile câinilor-lupi, aflaţi în dotarea Grupului4 EOD, specializaţi în detectareaexplozibililor.

Transmisioniştii nu s-au lăsatmai prejos şi au etalat echipa-mentele de comunicaţii, de ultimăgeneraţie, solicitând intresul şidorinţa de cunoaştere a elevilor.

Elevii au vizitat muzeul Diviziei 2Infanterie „Getica” şi le-a fostînfăţişată istoria Drapelului deLuptă al marii unităţi.

În sala de conferinţe „GeneralŞtefan Guşă” s-a desfăşurat sim-pozionul dedicat Zilei Armatei, iar înîncheiere, Cercul Militar Buzău a

prezentat sceneta „Frumos e înseptembrie la Veneţia”, de TeodorMazilu, laureată cu locul I lasecţiunea interpretare, în cadrulFestivalului Naţional de CreaţieLiterară şi Interpretare a CânteculuiSatirico-Umoristic „Iaşii în Carnaval”.

Militari din garnizoana Buzău, lainiţiativa Biroului informare-recru-tare din Centrul Militar JudeţeanBuzău, au fost oaspeţii unor unităţi

de învăţământ din municipiu undeau oferit date despre semnificaţiaZilei Armatei, tradiţiile militare,tipurile de misiuni executate înteatrele de operaţii, modul deaccedere în sistemul învăţământu-lui militar.

La sărbătoarea Zilei ArmateiRomâniei, militarii au organizatceremonii militare şi religioase,cu depuneri de coroane, la

MOZAIC BUZOIAN

- 98 -

25 octombrie - Ziua

Monumentul „Regimentului 48Infanterie” din Buzău şi laMonumentul „Ostaşului Erou” dinlocalitatea Siriu.

La Buzău, au fost prezenţi: IPSCiprian, Arhiepiscopul Buzăului şiVrancei, reprezentanţi ai adminis-traţiei publice locale şi veterani derăzboi.

În alocuţiunea sa, comandantulDiviziei 2 Infanterie „Getica”,general de brigadă dr. Lucian Foca,a spus: ... „generaţia de militari deastăzi va trebui să analizeze istoriamilitară a poporului român prinprisma trecutului (cum am fost), aprezentului (cum suntem), aviitorului (cum este posibil sădevenim) dar şi a nivelului deambiţie (cum vrem şi putem sădevenim).” (...) Astăzi de ZiuaArmatei României, pot afirma cutărie că militarii români îşi fac datoriaîn acord cu valorile şi principiile unuisistem democratic modern, demon-strând astfel că Armata noastră adobândit un binemeritat loc printreforţele militare ale lumii ...”

Un moment important, în cadrulmanifestării, l-a constituit oferirea

unui mac stilizat - simbolul come-morării soldaţilor care au muritservindu-şi patria, picătura desânge de erou care vorbeşte dedragostea de ţară, preşedinteluiAsociaţiei Naţionale a Veteranilorde Război - filiala Buzău, generalde brigadă (rtr.) Dumitru Radu.

La Siriu, elevi de la şcoalagenerală din localitate, prin cânteceşi poezii, au dorit să ureze unfrumos La mulţi ani, militarilor!

Un pluton din cadrul Batalionului341 Infanterie din Topraisar(Constanţa), a prezentat un exer-ciţiu de îndemânare în mânuireaarmamentului (drill-team).

Soldaţii dobrogeni au fost însoţiţide reprezentanţi ai AsociaţieiCultul Eroilor - filiala Constanţapentru a omagia ostaşii con-stănţeni căzuţi vitejeşte pe acestelocuri.

Locotenent-colonel Toni Ene

MOZAIC BUZOIAN

- 99 -

a Armatei României

Asociaţia Soţiilor CadrelorMilitare din România, filiala Buzău,sub conducerea doamnei CorneliaFoca, organizează şi desfăşoarădin anul 2004, activităţi alături demilitarii din garnizoana Buzău şi nunumai. Această asociaţie, a sufle-tului, s-a afirmat ca promotor şisusţinător al valorilor vieţii militarepe toate palierele.

Fiecare acţiune desfăşurată decătre această asociaţie a avut darulde a pătrunde în sufletul oamenilor,de a aduce acel dram de speranţă,de a ajuta.

La sfârşitul acestei veri, asoci-aţia s-a implicat în proiectul cari-tabil care a avut ca scop salvareavieţii micuţei buzoience AndreeaDrăgulin, diagnosticată cu cancerla rinichi.

Produsele confecţionate hand-made, cele donate de militarii bu-zoieni dar şi spectacolul caritabil pecare câţiva artişti buzoieni auacceptat să îl susţină pro bono, aucontribuit la strângerea fondurilornecesare pentru ca AndreeaDrăgulin să beneficieze de trata-ment.

Ziua de 25 octombrie, zi cemarcheză gloria OSTAŞULUIROMÂN şi îi aşterne jertfă vrednicăîn Panteonul recunoştinţeinaţionale, sărbătoarea de cinstire acelor care, prin luptă dreaptă, aueliberat glia străbună, moment de

împlinire a bucuriilor tuturor înain-taşilor, ziua când armata românăşi-a îndeplinit menirea firească,aceea de a readuce în hotarele ei,patria care a zămislit-o, a consti-tuit pentru Asociaţia SoţiilorCadrelor Militare din România,filiala Buzău, un moment aparte.

Aceasta a avut frumoasa initi-aţivă, ca militarii participanţi laceremoniile militare din Buzău darşi din garnizoanele din ţară (Carei,Satu Mare, Bucureşti) să poarte lareverul hainei, în zi de sărbătoare,a unui mac stilizat - simbolulcomemorării soldaţilor care aumurit servindu-şi patria, picătura desânge a eroului cu care s-a scrisistoria.

Prezent la ceremonia de laCarei, locţiitorul Şefului StatuluiMajor, general-maior Nicolae

Ciucă, a transmis printr-o scrisoarede mulţumire, Asociaţiei SoţiilorCadrelor Militare din România, fil-iala Buzău:

„...încărcătura emoţională aacestui gest a demonstrat căArmata României, este parte inte-grată a societăţi civile, a poporuluiromân, a cauzei care ne determinăsă ne apărăm ţara chiar cu preţulvieţii, iar gestul asociaţiei de laBuzău, pe care, dumneavoastră,doamna Cornelia Foca o coordo-naţi în nobila şi frumoasa activitates-a constituit într-un vector impor-tant în formarea spiritului civic şi alcoeziunii comunitare ...”

O altă acţiune la care asociaţiaa onorat invitaţia de a participa afost, în cadrul standului deprezentare a României, prin pro-movarea produselor naţionale şi avalorilor culturale româneşti dinzona Buzăului, Ardealului,Bucovinei şi Dobrogei, la NATOCharityBazaar, organizat în 15-16noiembrie a.c., la Cartierul GeneralNATO din Bruxelles.

Pe lângă caracterul caritabil,evenimentul, a favorizat dez-voltarea schimburilor inter-culturalefiind o execelentă oportunitate depromovare a valorilor naţionale alestatelor aliate şi partenere.

Locotenent-colonel Toni Ene

MOZAIC BUZOIAN

- 100 -

Agenda Asociaţiei Soţiilor CadrelorMilitare din România, filiala Buzău

CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU

MOZAIC BUZOIAN

Acordaţi 2% din impozitul anual pe venit Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”,(organizaţie nonprofit, de utilitate publică, recunoscută conform HG 860 din 12.11.2013)

pentru a reda patrimoniului naţional o clădire istoricăCERCUL MILITAR BUZĂU

Detalii de completare şi trimitere a formularului 230 pe site-ulwww.fundatia-averescu.ro

Decoraţiuni Piatrăpentru curte şi grădină

Calcar de Năieni

ww

w.d

ecor

atiu

nipi

atra

.ro

FFuunnddaaţţiiaa „„MMaarreeşşaall AAlleexxaannddrruu AAvveerreessccuu””BBuuzzăăuu,, BBuulleevvaarrdduull UUnniirriiii nnrr.. 114400

wwwwww..ffuunnddaattiiaa--aavveerreessccuu..rroo