madgearu cronica monemvasiei
TRANSCRIPT
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
1/63
BIBLIOTHECAMONUMENT PERENNIT TIS
TO nEPI
THr KTlrEar
THr MONEM II I
XPONIKON
CRONIC MONEMV SIEI
Traducere de
M RIUS LEXI NUsi ROX N CURC
Studiu introductivsi noteexplicativede
LEX NDRU M DGE RU
Editor V SILE COTIUG
Editura PERFORM NTIC
I SI- 2005
,.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
2/63
Acest volum a fost publicatcu sprijinulfinanciar al
Asociatiei
onumentaPerennitatis
EDITURA, pERFORMANTICA ,
Iasi, B-dulCAROLI, nr. 3-5,
teL/fax:0232214763
EDITURA ACREDITATADE CNCSIS BUCURESTI,
1142 30 06 2003
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României:
Cronica Mooemvasieil trad.: Marius Alexianu, Roxana Curca,
-
lasi: Performantica, 2005
ISBN 973-730-092-0
1.
II.
III.
IV.
Alexianu, Marius (trad.)
Curca, Roxana (trad.)
Madgearu, Alexandru (studiu introductiv)
Cotiuga, Vasile (ed.)
94(495)
Consiliereditorial:
Prof univ dr Traian Stanciulescu
Secretar editorial:
Octav Paunet
@Toate drepturileasupraacestuivolum apartin
Asociatiei
onumentePerennitetis
1
(
r
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
3/63
ct
Archaeologica Academiae
Scientiarum Hungaricae
Budapesta.
Archaeologia Bulgarica
Sofia.
bh erlin
Abhandlungen der Deutschen
Akademie der Wissenschaften zu
Berlin Klasse fOr Gesel/schaftwissen-
schaften
Berlin.
The Annual
of
the British School
of
Archaeology at Athens
Atena.
Archivum Eurasiae Medii Aevi
Wiesbaden.
Archaeol6gia Erlesito
Budapesta.
American Historical Review
NewYork.
Archaologisches Korrespondenzblatt
Mainz.
M
Arheologia Moldovei
Iasi.
V
Arheoloski Vestnik
Ljubljana.
w renforschungen
A
warenforschungen. Archaeologia
Austriaca. Studien zur Archaologie der
Awaren
4, Viena, 1992 2 vol.).
alcanoslavica
Balcanoslavica
Belgrad.
Byzantinobulgarica Sofia.. ~
Berliner Byzantinische ArbSften
Berl.in.
CH
Bul/etin de Correspondance Hel/{mique
Paris-Atena.
1
rch
S
EM
Ert
HR
K
REVI ERI
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
4/63
Byzantinische
Amsterdam.
Bulgarian Historical Review Sofia.
Balkan Studies Salonic.
Byzantinoslavica Praga.
Buletinul Societatii Numismatice
Române Bucuresti.
Byzantion Bruxelles.
Byzantinische Zeitschrift MUnchen.
Comptes Rendus des Seances de
l Academie des Inscriptions et Be/les-
Lettres Paris.
Comparative Studies in Society and
History Cambridge.
Cyrillomethodianum
Cyri/lomethodianum. Recherches sur
I histoire des relations he/leno-slaves
Salonic.
6sterreichische
Wissenschaften.
Historische Klasse
Viena.
Dumbarton Oaks Papers Washington.
Etudes Balkaniques Sofia.
A.E.Laiou (ed.), The Economic History
of Byzantium from the Seventh through
the Fifteenth Century 3 val., Dumbarton
Oaks, Washington DC, 2 2
Epeteris Hetaireias Vyzantinon Spudon
Atena.
Fontes Historiae Daco-Romanae
Bucuresti, voI. II (1970); val. III (1975);
val. IV (1982).
8
F
HR
S
Slav
SNR
yz
Z
CR I
SS
D W
DOP
E
EH
EHVS
FHDR
ABREVIERI
Forschungen
Akademie der
Philosophisch-
Denkschriften
Germania Germania. Anzeiger der Romisch-
Germanischen Kommission Frankfurt
am Main.
Godisnjak Sarajevo
Godisnjak III. Centar za Balkanoloska
Ispitivanja. Naucno Drustvo Bosne i
Hercegovine Sarajevo.
Hesperia. Joumal of the American
School of Classsical Studies at Athens
Atena.
Izvestija na Muzeite v Severozapadna
BaIgarija Vidin.
Joumal of the Arnerican Oriental
Society New York.
Jahrbuch der
Byzantinistik Viena.
lakonikai Spoudai
Lakonikai Spoudai. Periodikon
syggrama . tes hetaireias Lakonikon
Spoudon Atena.
Melanges de I Ecole Fram;aise de
Rome. Antiquite Paris-Roma.
Neos He/lenomnemon ed. Sp.
Lambros, Atena, 1904-1922.
A. P. Kazhdan (ed.), The Oxford
Dictionary of Byzantium prepared at
Dumbarton Oaks 3 vol. rNew Yor.k,
Oxford, 1991. .
Orientalia Lovaniensia Periodica
Louvain.
Peuce Tulcea.
Pontica Constanta.
vu
des Etudes Byzantines Paris.
Hesperia
IMS
J OS
JO
MEFR
NH
OD
Ol
Peuce
Pontica
RE
ABREVIERI
9
6sterreithischen
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
5/63
10
RESEE
RHM
RRH
SCIV A
SOF
Speculum
Starinar
TM
il es
Vyzantina
Vyzantis
W
WSJ
ZA
ZB
ZRVI
ABREVIERI
Revue des Etudes
Europeennes, Bucuresti.
.Romische
Historische Mitteilungen,
Viena.
Revue Roumaine d Histoire,
Bucuresti.
Studii si cercetari de istorie veche si
arheologie), Bucuresti.
Sadost-Forschungen,
Munchen.
Speculum.
A
Joumal
of
Medieval
Studies, Cambridge (Massachusetts).
Starinar. Organ Srpskog Arheoloskog
Drustva, Belgrad.
Travaux et Memoires, Centre de
Recherche d Histoire et Civilisation
Byzantines,
Paris.
Vil/es et peuplement dans 1 lIIyricum
protobyzantin. Actes du colloque
organise par I Ecole fram;aise de Rome
Rome, 12-14
mai 1982), Collection de
l Ecole Frangaise de Rome, 77, Roma,
1984.
Vyzantina, Salonic.
Vyzantis,
Atena..
Vizantijskij Vremennik,
Moscova.
Wiener Slavistisches Jahrbuch, Viena.
Zeitschrift far Archaologie,
Berlin.
Zeitschrift fUr Balkanologie, Wiesbaden.
Zbomik Radova Vizantoloskog Instituta,
Belgrad.
Sud-Est
NOTA ASUPRA EDITIEI
,
Prezenta editie valorifica pentru prima data În
traducere româneasca integrala textul acestei Cronici,
varianta din
Codex Iviron329,asa cum este stabilitÎn
Cronaca di Monemvasia. Introduzione, testo criticoe
note di 1.Dujcev Studi Bizantini
e
Neoellenici, Testi,
12), Palermo, 1976. Am operat o singura schimbare,
respectiv În sintagma Ta d YEvi j KaL {;ÂÂEVLKa::itvT]
unde am Înlocuit
n JYEvfj cu lectiunea tYYEVfj
acceptata si de Dujcev (cf. nota 19 din Studiul
introductiv).
Yn pofida dimensiunilor sale reduse,
Cronica
Monemvasiei constituie un document deosebit de
important pentru Întelegerea proceselor etnice din
sud-estul Europei, În special din Grecia, dupa cum
rezulta din amplul studiu introductiv si din note.
Aceeasi Cronica a suscitat o Îndelungata controversa
din care nu au lipsit implicatiile politice privitoare la
raporturile slavi lor cu alte popoare di 1 Peninsula
Balcanica, o marturie În acest s.ens fiii1d exegeZi.
apreciabila acumulata În marginea ei.
Cronica Monemvasiei
a mai fost tradusa, Însa
partial, de profesorul Haralambie Mihaescu În
Fontes
Historiae Daco-Romanae, voI. IV, Bucuresti, 1982, p.
21 si 23.
Realizatorii editiei de fata tin sa multumeasca
profesoarei Mihaela Paraschiv de la Universitatea
AI.1.Cuza Iasipentrurevizuireafinala
a traducerii.
M.A. R. C.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
6/63
NOTA ASUPRA EDITIEI
Documentarea pentru acest studiu nu ar fi fost
posibila fara bursa de cercetare post-doctorala
Fulbright desfasurata În perioada octombrie 2002-
martie 2003 la Ohio State University. Sunt
recunoscatorComisieiFulbrightRomâniasi, În primul
rând, Înalt Prea Sfintiei Sale Arhiepiscopului
Chrysostomos fost directoral acestei comisii),pentru
tot sprijinul acordat, precum si profesoruluiTimothy
Gregory de la Ohio State University.Prin bunavointa
doamnei dr. Alice-MaryTalbot si a domnuluidr. Paul
Stephenson am avut posibilitatea sa folosesc si
bogatabibliotecaa Centruluide Studii Bizantinede la
Dumbarton Oaks-Washington DC. Am mai fost
sprijinit cu lucrari inexistente În România de catre
dr. Ewald Kislinger si Michael Grunbart ambii de la
Institutul de Studii Bizantine si Neogrecesti de la
Viena) si de catre dr. Florin Curta University of
Florida,Gainesville).Tuturor le multumescpe aceasta
cale.
12
A. M.
;~
j
i
STU IU INTRO U TIV
Probabil nici un izvor medieval nu a provocat
discutii atât de numeroase, invers proportionale cu
dimensiunile sale si cu cantitatea de informatie
continuta, precum aceasta asa-numita
Cronica
a
Monemvasiei Scrisa cu intentia de ci justifica
legitimitatea si drepturile Mitropoliei de Patras din
Peloponez,cronicaa devenit unul dintre argumentele
controverseicare, de la mijlocul secolului al XIX-lea,
framânta istoriografia greaca moderna: grecii actuali
descind din cei antici ori sunt -
macar În parte
-
urmasii slavilor care s-au asezat În Grecia, asimilati
dupa anul 800? Vom analiza mai jos, dupa ce vom
prezenta izvorul ca atare, aceasta controversa
stiintifica, dar si politica, similara prin anvergur~ si
semnificatiecu cea a continuitatii românilor la nordul
Dunarii.Interesul CroniciiMonen Vasieipentrucititorur
contemporan nu consta de fapt În ee
ce
consemneaza ea, ci În modul În care istoricii au
utilizat si manipulat acest izvor pentru a construi
discursuri divergente despre etnogeneza si despre
continuitateasau discontinuitateaetnica.
1 Folosim f orma
Monemvasia
pentru a respecta pronuntarea
bizantina
si
greaca modema a grafemului
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
7/63
14
STUDIU INTRODUCTIV
1.Variantele textului
Cronica Monemvasiei s-a transmis prin patru
manuscrise. Primul care a fost introdus În circuitul
stiintific s-a aflat În biblioteca regala din Torino, dar a
disparut Într-un incendiu În 1904, din fericire dupa ce
a fost editat si facsimilat. Este vorba de un manuscris
din secolul al XVI-lea, Codex Taurinensis Reg.
CCCXXXVI În continuare, T). Textul a fost editat cu
unele erori si tradus În latina În 1749 de catre
Giuseppe Luca Pasini. Doua manuscrise, tot de secol
XVI, se pastreaza la Muntele Athos, În manastiriie
Iviron si Kutlumus descoperite de Spyridon Lambros
În 1884 . Unul dintre ele, Codex Kutlumus 220 În
continuare, K) are un continut similar lui T, În timp ce
Codex Iviron 329 În continuare, Iv) a transmis o
varianta sensibil diferita a textului, din care lipseste
sectiunea a doua. În fine, un manuscris din secolul al
XIII-lea de la Colegiul Grec din Roma R), descoperit
tot de S. Lambros, contine doar sectiunea a doua a
cronicii2. Paul Lemerle a stabilit ca Iv cuprinde forma
cea mai veche a textului. Datarea acestei forme
2
Descrierea manuscriselor la: P. Charanis, The Chronicle of
Monemvasia and the Question of the Slavonic Settlements in
Greece, DOP, 5, 1950, p. 141-143; P. Lemerle, La Chronique
improprement dite de Monemvasie: le contexte historique et
legendaire, REB, 21, 1963, p. 5-8; Cronaca di Monemvasia.
Introduzione, teste c ritice e note di 1. DujCev Studi Biz antini e
Neoellenici, Testi, 12), Palermo, 1976, p. IX-XVI, XL-XLI;
H. Kalligas, Byzantine Monemvasia: the sources, Monemvasia,
1990, p. 3-4; S. Turlej, The Chronicle of Monemvasia: the Migration
of the Slavs and Church Conf/icts in the Byzantine Source from the
beginning of the 9th century Byzantina et Slavica Cracoviensia, 4),
Cracow, 2001, p. 16-17; E. Kislînger, Regionalgeschiohte a/s
Quellenproblem. Die Chronik von Monembas/a und das
sizilianische Demenna. Eine historisoh-topogr Jphlsohe Studie
DAW, 294), Wien, 2001, p. 13-25.
I
a
,~
STUDIU INTRODUCTIV
15
primare va fi discutata În alta parte a introducerii.
Sectiunea a doua singura existenta În R, dar absenta
În Iv) este un text de sine statator alcatuit din mai
multe Însemnari despre istoria bisericeasca a
Peloponezului În secolele XI-XIV) si nu face obiectul
prezentei editii3. Editia de fata se bazeaza pe
versiunea Iv, dar face referiri si la K.
Manuscrisul Iv se afla În Codex Iviron 329 la fila
203 r-v si contine 76 de rânduri. Nu exista nici un titlu.
În manuscrisele T si K au fost adaugate de catre
copisti titlurile IIepi T f je;; KrfO ewe;; rije;; MovettfJaO fae;;
Despre Întemeierea Monemvasie/ , respectiv Tov
Kepro OJr:OVjKTlO eV
~
MovettfJaO fa
Kai Jtroe;; Împrejurarile
În care a fost construita Monemvasia si cum anume .
Textul din Iv are trei parti:
1. Invaziile avarilor În Peninsula Balcanica: solia
avarilor la Constantinopol În anul 6064 de la Facerea
Lumii; migratia lor din Caucaz la Dunare; Iustinian Îi
primeste În Moesia; avarii ataca Sirmium, Thracia si
Macedonia; negocierile bizantino-avare si noile
campanii ale avarilor În zona Dunarii si În Thracia
rândurile 1-35);
2. Cucerirea Greciei: avarii ocupa mai multe
regiuni din Grecia; locuitorii din Peloponez sunt
~
alungati si se refugiazaÎn Calabri a,Siciliasi În unele
insule din arhipelag; o parte din locuitorii din
Lacedemonia Întemeiaza cetatea Monemvasia, iar..
pastorii si taranii se retrag În zone greu accesibile;
avarii ocupa Peloponezultimp de 218 ani rândurile
35-55);
3. Eliberarea Peloponezului de catre Împaratul
Nikephor1:estul Peloponezuluia ramas liber de slavi;
3
Vezi descrierea s a in P. Lemerle, La
Chronique...
p. 24-25.
Este editat de E. Kislinger, Regionalgeschichte..., p. 203-206
comentariul
la p. 64 72 .
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
8/63
16
STUDIU INTRODUCTIV
un strateg ii invinge pe slavii din restul Peninsulei;
Nikephor I reconstruieste Patras si Lacedemonia,
unde aduce pe urmasii celor refugiati, precum si
colonistLdin Asia Mica; Patras devine mitropolie; slavii
sunt crestinati (rândurile 56-76)4.
Tnprimele doua parti, textul Îi mentioneaza doar
avari, În timp ce partea a treia Îi introduce În mod
subit pe slavi. De aceea, se poate considera ca textul
provine din juxtapunerea a doua naratiuni, referitoare
la doua perioade diferite (sfârsitul secolului al VI-lea
si, respectiv, primii ani ai secolului al IX-lea), una
despre avari si alta despre slavi5. Exista si opinia ca
.avarii~ar fi de fapt slavi6, astfel ca primele doua parti
ar transmite de fapt informatii despre invaziile slavilor
În Peninsula Balcanica si despre slavizarea Greciei.
Tocmai din acest motiv,
Cronica Monemvasiei
a fost
invocata ca un izvor fundamental pentru studierea
migratiilor slavilor, alaturi de sursele din secolele VI-
VII. Cu
toate
acestea, nu exista nici un temei pentru a
presupune ca autorul a facut o confuzie Între avari si
slavi. EI avea cunostinte detaliate despre campaniile
avarilor În provinciile dunarene si balcanice, preluate
din surse sigure (vezi mai jos). Tn aceleasi surse
4 S. Turlej, The Chronicle... p. 33, preferasa divida textul În
doua parti (ceea ce noi numim parti le 1 si 2 formeaza una singura).
5 P. A. Yannopoulos,
La penetration slave en Argolide
BCH,
Suprlement VI (Etudes argiennes), AthEmes-Paris, 1980, p. 348.
De exemplu: M. Vasmer, Die Slaven in Griechenland Berlin,
1941, p. 13; V. Popovi6,
Aux origines de la slavisation des Balkans:
La constitution des premieres Sklavinies macedoniennes vers la fin
du vf siecle
CRAI, 1980, 1 Uanvier-mars), p. 244; B. Ferjanci6,
Invasions et installations des Slaves dans Ies Balkans În Vil/es
p. 99; M. Nystazopoulou-Pelekidou,
Les Slaves dans I Empire
byzantin
În
The 17th Intemational Byzantine Congress. Major
Papers
New Rochelle, 1986, p. 347; w. Pohl,
Die Awaren. Ein
Steppenvolk in Mitteleuropa 567-822 n. Chr. Munchen, 1988,
p.101.
STUDIU INTRODUCTIV
17
(Theophylact Simocatta, Theophanes) se afla si
informatiidespre slavi, astfel ca autorul nu avea cum
sa faca o eroareatât degrosolana,denumindu-iavari
pe slavi. Introducereaavarilor În naratiune are alta
\explicatie,careseva vedeamaijos.
r Cele trei parti ale naratiunii difera Între ele prin
izvoarele folosite. Prima parte a preluat informatii
despre secolul al VI-lea din surse binecunoscute (vor
fi amintite mai jos), partea a doua (tot despre secolul
al VI~lea) se bazeaza pe surse necunoscute noua, iar
cea de treia pe informatii provenite din traditiile
orale?
, Denumirea de
Cronica Monemvasiei
a intrat În uz,
desi ea nu corespunde continutului. S-au propus ca
titluri mai potrivite
Cronica Peloponeziaca
sau
Cronica
orasului Patras
ori chiar
Avaro-Peloponnesiaca8.
Cu
toate acestea, preferam sa mentinem denum irea
traditionala, pentru a nu crea confuzii. Pe de alta
parte, nici continutul nu este tipic pentru o cronica. De
altfel, nici copistii manuscriselor T si K nu au folosit
cuvântul Chronikon În titlu. Textul expune diverse
evenimente istorice, pentru a explica modul În care a
luat fiinta Mitropolia de Patras. EI poate fi socotit o
dizertatie sau un studiu documentar despre geneza
s~
componenta acestei mitropolii, destinat. clericilor
interesatide istoriabisericiipeloponeziace9.
,
,.
7 P.Lemerle,La Chronique...p.21.
8 Ibidem p. 22; P. Schreiner, Note sur la fondation du
Monemvasie en
582-583, TM, 4, 1970, p. 471; S. Turlej ,
The
So-
Called Chronicle
of
Monemvasia. A Historical Analysis
Byz, 68,
1998,2, p. 454; idem, The Chronicle... p. 10.
9 J. Koder,
Arethas von Kaisarea und die sogenannte Chronik
von Monembasia
JOB, 25, 1976, p. 76-77; S. Turlej,
The
So-
Ca/led...
p. 455; idem,
The Chronicle
p. 52-53; F. Curta,
The
Making
of
the Slavs. History and Archaeo/ogy
of
the Lower Danube
Region c. 500-700
Cambridge, 2001, p. 67.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
9/63
18
STUDIU INTRODUCTIV
Folosireaerei alexandrine 5492aniÎntreFacerea
Lumii si Nasterea Domnului)În datarea domniei lui
Maurikios În K si T a fost consideratade catre unii
cercetatori un indiciu al anterioritatiiacestor versiuni
fata de Iv, deoarece Iv foloseste era bizantina,
introdusa ulterior (5508 ani Între Facerea Lumii si
NastereaDomnului)1o.S-aobservatÎnsa ca versiunile
K si T se folosescÎn alt pasaj si de era bizantina (În
datareaocupariiPeloponezuluide catreavari).Astfel,
argumentul este neconcludent. Se mai stie ca era
alexandrina a mai fost utilizata În paralel cu cea
bizantina În secolele IX-X11. În mod indubitabil,
analiza comparativa a celor trei manuscrise
dovedeste ca Iveste o versiune mai veche si mai
cuprinzatoarea prototipului,În timp ce K si T transmit
o forma abreviata a acestuia, cu erori si omisiuni (În
special În prima parte)12.K si T nu deriva din Iv, ci
provin dintr-un prototip comun disparut, pe care ÎI
notam conventional p13.Probabil ca P folosea era
alexandrina, dar autorul lui Iv a socotit necesar sa
schimbecronologiadupaera bizantina.
Acest prototip a stat si la baza altui text care reia
informatii consemnate În Iv: scholia lui Arethas de
10 H.Kalligas,ByzantineMonemvasia...,p. 12-13;F. Curta,The
Making..., p. 67.
11B. Croke,A/exandrianEra,În OD8, 1,p.61-62;S. Turlej,The
Chronic/e...,
p. 84-85.
12 P. Lemerle,La Chronlque..., 22.23; 1.Dujcev, Cronaca...,
p. XLII; S. TurleJ, The Chronlo/e...,.p, 23,
13H. Kalllg8' .SYZ8ntln. Mon.mvlIS/8..., p. 13, denumeste
acest prototlpChronlol. of L..o.d.monl. 8nd Monemvasia, ceea ce
este mtrl; .otL:lIJlilltI1lolt, .vAnclTnvederecOFltln tul..M.Setton,
TheSulQarsIn th. S /k nl .nd th. .Oooup.t/on
of
Corlnth In the
Seventh CentufY, Sp OUIUM,215,1;150, 4, ,p, 151,7,pr8lwpune ca
acest prototip I 1010.lt o 81.11'11I,numltl oonvlntlon.IQ, Tncare
eraUicOIIII.mn.tllnform.tll
d,nblr..loClId..pl'l
trl (eventual
o VI.t . SfIntuluiAndrt/),
11'1
STUDIU INTRODUCTIV 19
Caesarea la
Breviarul
patriarhuluiNikephor denumita
conventionalA).Arethas nascut pe la 850, mortdupa
932) a fost un Învatat originardin Patras, care a ajuns
episcop de Caesarea Cappadociei. EI a simtitnevoia
sa completeze capitoluldin
Breviar
despre Împaratul
Nikephor I 802-811) cu unele informatiide istorie
locala despre Patras. Textul, redactat dupa 932,
prezinta mari asemanari cu mai multe fraze din Iv.
Insemnarea sa pe marginea manuscrisului
Breviarului
pastrat În ArhiveleStatului de la Moscova
Codex
graecus 231) a fost publicatapentru primaoara de
catre S. Kugeas În 191214si a fost reeditata de catre
L.G. WesterinkÎn 197215.Datarea scholieirezulta din
cea a manuscrisului, care a fost copiat de catre
diaconul Stylianos În anul 931/932. Scholia se
dateaza, prin urmare, În 931/932 sau putin dupa
aceea
16.
Arethas explica ÎmprejurarileÎn care a luat fiinta
Mitropoliade Patras orasul sau natal).
Este amintita
revenirea locuitorilor care s-au refugiat din Peloponez
În sudul Italiei din cauza invaziilor slavilor. Sunt
enumerate provinciile grecesti afectate de aceste
invazii, mai detailat decât În Cronica Monemvasiei. În
continuare se descrie eliberarea Peloponezului de
.~
14S. Kugeas, Epi tau ka/aumenau Chronikou Peri tes ktiseos
tes Monembasias , NH, 9, 1912, 4, p. 473-480.
15
L. G. Westerink,Marginaliaby ArethasinMoscowGreekMs.
231, Byz, 42, 1972, p. 241. Textul este reprodus si În P. Charanis,
The Chronic/e...,
p. 152; 1. Dujcev,
Cronaca...,
p. 12, 18, 24-25;
J. Karayannopoulos, Zur Frage der S/avenansied/ung im
griechischen Raum, În Byzanz und seine Nachbam (SOdost-Europa
Jahrbuch, 26), ed. A. Hohlweg, MOnchen, 1996, p. 191; S. Turlej,
The Chronic/e..., p. 58; E. Kislinger, Regiona/geschichte.., p.38.
16Pentru scholie, vezi: P. Lemerle,
La Chronique...,
p. 25-26;
G. L. Huxley, The Second Dark Age of the Pe/oponnese, Lakonikai
Spoudai, 3, 1977, p. 87; S. Turlej, The Chronic/e..., p. 58-60.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
10/63
20
STUDIU INTRODUCTIV
catre Nikephor I si de catre un strateg din familia
Skleros.
Traducerea de mai jos tine seama de versiunea
engleza a lui P. Charanis,careestemaiclaradecât
cea italianadatade 1.Dujcev:
În al patrulea an al domniei sale [Nikephor],
populatia Patrasului din Peloponez, patria mea de
obârsie, s-a stramutatdin orasul Reggiodin Calabria
În orasul sau de origine, Patras.Aceasta populatiea
fost deci alungata sau, mai degraba, stramutatadin
cauza neamului slavilorcare au atacat cu armele
Thessalia Primasi Secunda,ca si tinutul Ainios, cele
doua Locride,cel al Epicnemizilorsi cel a Ozolilor, ca
si Epirul Vechi, Attica, Eubeeasi Peloponezul.Dupa
ce au alungatsi masacratneamulgrecbastinas,slavii
s-au asezat acolo, din al saselea an al domniei lui
Mauricius pâna Într-al patruleaan al lui Nikephor,În
timpul caruia un strateg a fost trimis În Peloponez,
fiindcaparteade rasarita Peloponezului,de la Corinth
pâna la capul Malea, fusese eliberata de slavi. Unul
dintre acesti strategi, nascut În familia din Armenia
Mica a numitilor Skleros, razboindu-se cu neamul
slavilor, îl Învinse si îl nimici cu totul si astfel Îngadui
vechilor Ipcuitori sa-si redobândeasca tinuturile de
bastina. Imparatul sus-amintit, având stire despre
tinuturile În care traia aceastapopulatie,o aseza din
nou, printr-oporuncaa sa, În locurilede la Început, si
acordaPatrasului,care mai Înainte era arhiepiscopie,
drepturileuneimitropolii .
Scholia lui Arethas transmite informatiisimilare cu
cele din Cronica Monemvasiei În priv(nta refugierii
locuitorilor din provinciile gr.ecesti si În privinta
recuceririiPelopon~zului
daca truaNikephor 1,dar fara
a-i mentiona pe avari. Arathas stla~doall ca Grecia a
fost invadata de slavi.
DaGllllcemastfel
ca el,a folosit
j
~
j
STUDIU INTRODUCTIV
21
un text diferit de Iv. O alta deosebire semnificativa
este absenta informatiilor despre estul Peloponezu~ui
si despre Lacedemonia. Arethas s-a limitat la istoria
orasului Patras, deoarece nu urma rea decât sa
explice Înfiintarea mitropoliei din acest oras.
Alt detaliu din scholia lui Arethas, care nu exista În
Cronica Monemvasiei este mentionarea denumirilor
de prima si a doua Thessalie . Acestea apar În surse
(ca dioceze bisericesti) începând din ultimele decen/Îi
ale secolului al XI-lea. A doua Thessalie era dioceza
de Larissa, care anterior purtase numele de Hel/as
De aceea J. Karayannopulos se Îndoia ca scholia
apartine lui Arethas, si o data dupa 108117.Totusi, nu
sunt motive pentru a respinge autenticitatea ei, mai cu
seama ca a doua Thessalie apare si Într-o lista de
episcopii din secolul al VIII-lea (a carei da tare a fost
contestata de Karayannopulos tocmai pentru a si
sustine teza).
î n editia Dujcev (ca si În cele anterioare) figureaza
cuvinteleta EUyEvflKul EAA:rIVLKathlTJ ( nobilulneam
grec ).JohannesKodera propuscorectareaÎn eYYEvfj
adica populatia bastinasa greaca )18. Expresia
corectata apare ca atare În A, ceea ce ne determina
sa acceptam precizarea lui Kod~r, care da Jn sens
mai logic pasajului19. Aceasta Înseamna ca autorul
variantei transmise de Iv a preluat gresit textul care
fusese folosit si de A, adica prototipul. Prin urmare, A
este mai fidel prototipului. In K si T, pasajul respectiv
nu exista.
17J. Karayannopoulos,
Zur Frage p. 191-194.
18 J. Koder, Arethas p. 76.
19Au
acceptat-o
si G. L. Huxley, The Second p. 89, nota 2,s i
1. Dujeev, SomeRemarks on the Chronicle of Monemvasia in
A. Laiou-Thomadakis (ed.) , Charanis Studies Essays in Honor of
Peter Charanis
New Brunswick, 1980, p. 54.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
11/63
22
STUDIU INTRODUCTIV
Alt text care contine informatii similare celor din Iv
este scrisoarea patriarhului Nicolae III (1084-1111)
catre imparatul Alexios I Comnenos, din anul 1084
(denumita conventional S). Scrisoarea se refera la
Mitropolia de Patras, care a primit acest rang in timpul
lui Nikephor 1, dupa ce Sfântul Andrei (protectorul
orasului) I-a ajutat pe imparat sa-i infrânga pe avari,
care timp de 218 ani au ocupat Peloponezul si I-au
tinut separat de stapânirea imperiului, asa incât nici
un romeu nu a mai putut pune piciorul acolo,,2O.
Numarul de ani corespunde perioadei mentionate de
Cronica Monemvasiei.
Patriarhul protesta contra
inaltarii episcopiei de Lacedemonia la rang de
mitropolie, ceea ce insemna violarea drepturilor
Mitropoliei de Patras, care avea jurisdictie asupra
acestei episcopii. Datele istorice vizau argumentarea
acestei jurisdictii (episcopia de Lacedemonia a fost
reinfiintata in 805/806, dupa cei 218 ani, ca sufra~ana
a Mitropoliei de Patras si asa trebuie sa ramânai
.
Doua scurte insemnari aflate in acelasi codex ca si
K (la f. 188-189) transmit ca:
1. Monemvasia a fost locuita din vremea
imparatului Maurikios, in 6075. Pâna in momentul in
care Venetia a cedat orasul sultanului Soliman [1540],
se numara 973 de ani ;
2. În 1606 s-au numarat 1039 de ani de când
Monemvasia estelocuita .
20Textul este reprodus În S. Turlej.
The So Called...
p. 460-
461; idem,
The Chronicle...
p. 61.
21P. Charanis, The Chronicle... p. 149-150; K.M.Setton, The
Bulgars... p. 513-514; P. Lemerle, La Chrohique... p. 41-42;
P. A. Yannopoulos, La penetrat/on... p. 349-350; A. Avramea, Les
Slaves dans le Pe/oponnese
În E. Kountoura-Galaki
ed.),
The
Oark Centurles
of
Byzantium 7th-9th c. ,
Athena, 2001, p. 301;
S.Turlej,TheChronicle...,p.20-21.
l1li1
~
.~
STUDIU INTRODUCTIV 23
S-a stabilit ca acele pagini din codex au fost
copiate de aceeasi persoana care a scris versiunea K.
Aceasta sursa (pe care o denumim conventional K2)
a transmis o traditie diferita de cea din P. Anul 6075
apare insa in K (anul venirii la putere a lui Maurikios,
dupa era alexandrina). De aceea, E. Kislinger (care a
stabilit ca textele K si K2 apartin aceluiasi copist) este
de parere ca anul a fost pur si simplu preluat din K22.
Peter Schreiner considera ca autorul lui K2 a folosit
era alexandrina, ceea ce echivaleaza cu ariUI
582/583. Utilizarea acestei ere ar indica provenienta
informatiei dintr-o sursa anterioara secolului al X-lea
(când ci iesit din uz era alexandrinaf3. În aceasta
situatie, cetatea ar fi fost ridicata chiar in vremea
unuia dintre valurile de invazii slave din epoca lui
Maurikios, care sunt binecunoscute din scrierile lui
Theophylact Simocatta si Theophanes.
Este insa posibil ca autorul lui K2 sa fi socotit tot
dupa era bizantina, ceea ce ar data intemeierea
orasului in 566/567. Tot anul 567 reiese din scaderea
celor 973 de ani din 1540, iar cea de-a doua
( Însemnare da ca an de fondare tot 567 (1606 - 1039).
Datarea in 566/567 este admisa de H. Kalligas24,care
considera ca refugiul de pe insula Monemvc1sia a
putut fi infiintat in anii care au urmat acelui grav atac
al kutrigurilor din iarna 558/559, când Peloponezul a
fost amenintat (invadatorii au ajuns pâna la
Thermopylae, dar nu au reusit sa patrunda dincolo de
22 E. Kislinger,
Regionalgeschichte...
p. 63.
23
P. Schreiner, Note... p. 471-475; idem, Oie byzant/nischen
Kleinchroniken
Wien, 1975-1978, 1, p. 319; II, p. 77-78
Kleinchroniknr. 41 .
24H. Kalligas,
Byzsntine Monemvssis...
p.31-33.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
12/63
24
STUDIU INTRODUCTIV
STUDIU INTRODUCTIV
25
zidul carebara istmulCorinth 25.
Consideram Însa mai probabila folosirea erei
bizantine, caci exista o concordanta Între cele trei
repere cronologicedin K2. Este adevarat,În 567 nu
domnea Maurikios,ci lustin II 565-578 . Tocmai de
aceea, Schreiner a optat pentru era alexandrina..
PutemadmiteÎnsa o confuziea autorului,care stia ca
În epoca lui Maurikioss-au petrecut cele mai grave
invazii barbare. Fiind sanctificat, Maurikios era mai
cunoscutunui calugardecât lustin II. Autorul a crezut
ca 6075 este o data În era bizantina, deoarece În
secolul al XVII-lea era alexandrina nu mai era
cunoscuta.EI a pastrat din K atât data, cât si numele
lui Maurikios,considerândca si cetatea Monemvasia
a fost fondata În acelasi an desi În K nu se spune
asa ceva . Cu alte cuvinte, el a simplificat traditia
consemnatade K.
De aceea, nu putem admite concluzia lui
Schreiner, care afirma ca fondarea cetatii
Monemvasia s-a petrecut În 582/583, din cauza
atacurilorslavedin epoca luiTiberiu 1126.2,nu este o
sursa independenta, ci rezultatul Întelegerii gresite a
continutului lui K.
O ultima sursa care a fost adusa În discutie este
scrisoarea adresata patriarhului Iosif II 1416-1439 de
catre mitropolitul Isidor de Kiev anterior al
Monemvasiei , În 1429. Aceasta a dezvoltat unele
informatii din scrierile lui Procopius si Agathias,
afirmând ca orasul Corinth
a
fost cucerit de onoguri
trib turcic . Textul preia Însa si relatarea din
Cronica
Monemvasiei
despre refugierea corinthenilor si
lacedemonienilor, dar nu este de nici un folos la
stabilirea formei initiale a izvorului27.Totusi, pornind
de la presupunerile lui K. M. Setton28,H. Kalligas
accepta posibilitatea unui atac kutrigur asupra
Corinthului În 55929,ceea ce vine În contradictiecu
datele arheologice cunoscute si cu marturiile
izvoarelorliterare.
2. Editii si traduceri
1. J. Pasinus, Codices manuscripti Bibliothecae
regii
Taurinensis Athenaei.
VoI. 1.
Manuscriptorum
codicum Bibliothecae
regii
TaurinensisAthenaei
pars prima, complectens hebraicos et graecos,
Taurini Torino ,1749, p 417-418 manuscrisulT, cu
5 Pentru
atac vezi: P. Charanis,TheChronic1e...,p. 160-162;
J. Koder,
Zur Frage der s/avischen Siedlungsgebiete im
mitte/alterlichen Griechenland, BZ, 71, 1978, 2, p. 316; A. Avramea,
Le Peloponnese du IV au VIII siecle. Changements et
persistances Byzantina Sorbonensia, 15 , Paris, 1997, p. 60;
E. Kislinger,
Ein Angriff zu vieI. Zur Verteidigung der Thermopylen
in justinianischer Zeit, BZ, 91, 1998, 1, p. 50-52. H. Kalligas,
Byzantine Monemvasia..., p. 23-25, 28-32, considera, În mod
eronat, ca invadatorii au patruns În Peloponez, dar sursele nu
afirma asa ceva.
26P. Schreiner, Note..., p. 475. Ridicarea cetapi in 582/583 este
admisasi de: J. Herrin. spectsof the Process of Hellenization in
the Early Middle Ages, ABSA, 68, 1973, p. 118; P. Charanis, On the
demography
of
medieval
Greece:
A problem solved,
BS, 20, 1979,
2, p. 211; M. V\lhitby, The Emperor..., p. 126.
27P. Charanis, The Chronicle..., p. 158-159; P. Lemerle,
La
Chronique..., p. 43-44; P. A. Yannopoulos, La penetration...,
p. 350-351; S. Turlej,
The Chronicle...,
p. 21-22; E. Kislinger,
Regionalgeschichta..., p. 56-57, 60.
28
K. M. Setton, The Bulgars..., p. 521-525,a emis ipoteza
neintemeiata a unei stapâniri bulgare la Corinth intre 641 si 662,
pe baza informa~ilor confuze ale lui Isidor de Kiev. Imposibilitatea
acestei interpretari a fost probata de P. Charanis On the Capturaof
Corinth by the Onogurs and its Recapture by the Byzantines,
Speculum, 27, 1952, 3, p. 343-350 .
29
H. Kalligas,
Byzantina Monemvasia...,
p. 24-25, 28-32.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
13/63
26
STUDIU INTRODUCTIV
traducere latina).
2. Spyridon Lambros,
To peri tes ktiseos tes
Monembasias chronikon, În Historika meletemata,
Athena, 1884, p. 97-128 editie critica bazata pe
manuscrisele T, K si Iv).
3. Spyridon Lambros, Catalogue of the Greek
Manuscripts in Mount Athos, 1, Cambridge, 1895,
p. 301 manuscrisul K).
4. Nikos A. Bees, To peri tes ktiseos tes
Monembasias chronikon, hai pigai he historike
semantikotes autou, Byzantis, 1, 1909, p. 37-105
editie critica bazata pe manuscrisele T, K si Iv).
5. Spyridon Lambros, Neos kodix tou chronikou
Monembasias,
NH, 9, 1912, 2, p. 245-251
manuscrisul R).
6. G. R. Davidson, The Avar Invasion of Corinth,
Hesperia, 6, 1937,2, p. 227-228 În engleza, rândurile
1-58).
7. S1. Kyriakidis, Hoi S/avoi en Peloponneso
Byzantinai Meletai, 6), Thessaloniki, 1947, p. 41-49
editie bazata pe manuscrisele si K).
8. P. Charanis,
The Chronicle
of
Monemvasia and
the Question
of
the S/avonic Settlements in Greece,
DOP, 5, 1950, p. 147-148 manuscrisul Iv, cu
traducere engleza, rândurile 35-69).
9. B. Krekic,
Monemvasiska hronika,
În
Vizantijski
izvori na istoriju naroda Jugoslavije Fontes Byzantini
historiae populorum Jugoslaviae ,
1, Beograd, 1955,
p. 283-291 manuscrisul Iv, cu traducere sârba).
10. P. Lemerle,
La Chronique improprement dite
de Monemvasie: le contexte historique et legendaire,
REB, 21, 1963, p. 5-49 manuscrisul Iv, cu traducere
franceza; prima parte doar În rezumat).
STUDIU INTRODUCTIV 27
\\il
11. 1. Dujcev, În Fontes Graeci Historiae
Bulgaricae,
IV, Serdica Sophia), 1965, p. 66-70
manuscrisul Iv, cu traducere bulgara).
12. J. Karayannopoulos,
Zur Frage der
S/awenansiedlungen auf dem Peloponnes, RESEE, 9,
1971, 3, p. 453-454; idem, Zur Frage der
S/avenansiediung im griechischen Raum,
În
Byzanz
und seine Nachbam Sudost-Europa Jahrbuch, 26),
ed. A. Hohlweg, Munchen, 1996, p. 190 traducere
germana, rândurile 35-68).
13. 1. Dujcev,
Cronaca di Monemvasia.
Introduzione, testa critica e note di 1. Dujcev, Studi
Bizantini e Neoellenici, Testi, 12, Palermo, 1976, p. 2-
24 editie critica bazata pe manuscrisul Iv, cu
prezentareaparalelaa manuscriselorK si T, si cu
traducereitaliana).
.
14. G. L. Huxley, The Second Dark Age of the
Peloponnese, Lakonikai Spoudai, 3, 1977, p. 89-90
traducere engleza, rândurile 35-5 0).
15. M. W. Weithmann, Die slawische Bevolkerung
auf der griechischen Halbinsel. Ein Beitrag zur
historischen Ethnographie SOdosteuropas, Munchen,
1978, p. 264 traducere germana, rândurile 35-69).
16. H. Mihaescu, În FHDR,. voI. IV, Bucuresti,
1982, p. 21-23 traducere româna, rândurile 1-29).
17. D. J. Geanakoplos, Byzantium. Church,
Society, and Civilization Seen Through Contemporary
Eyes,
Chicago, London, 1984, p. 274-275, nr. 197
traducere engleza, rândurile 35-69).
18. H. Kalligas,
Byzantine Monemvasia: the
sources, Monemvasia, 1990, p. 7;.10 editie paralela a
manuscriselor Iv, K, si T, fara traducere).
19. G. G. Litavrin,
Corpus testimoniorum
vetustissimorum ad historiam slavicam pertinentium,
II, Moskva, 1995, p 325 337
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
14/63
28
STUDIU INTRODUCTIV
20. T. Vida, T. Volling, Das slawische
Brandgraberfeldvon Olympia,
Rahden, 2000, p. 6
(traduceregermana,rândurile35-55).
. 21. E. Kislinger,
Regionalgeschichte als
Quellenproblem.Die Chronik von Monembasia und
das sizilianische Demenna. Eine historisch-
topographische Studie
(DAW, 294), Wien, 2001,
p. 199-203 (manuscriseleIv, K, R; include si a doua
sectiunea cronicii,despresecoleleXI-XIV).
3.Sursele
CercetarileefectuatepânaÎn prezentau evidentiat
sursele utilizate de autor. Doar una dintre ele este
citata În mod expres, si anume
Istoria Eclesiastica
a
lui Evagrios Scolasticul (536-594), care trateaza
perioada 431-594. Este un izvor de valoare pentru
perioada finala a domniei lui Iustinian si pentru
domniile lui lustin II, Tiberius II si Maurikios.Evagrios
a fost folosit În mai multe pasaje pentru descrierea
venirii avarilor În Europa si a atacurilor lor asupra
provinciilordunarene. Insistentacu care a fost citat si
preluat Evagrios este explicabila daca tinem seama
ca textul se adresa unuipublic clerical, iar o istorie a
bisericiibeneficiade autoritateaceamaimare3o.
Numeroase informatii din prima parte a
Cronicii
Monemvasiei
se regasescÎn lucrarea lui Theophylact
Simocatta dedicata domniei împaratului Maurikios.
Autorul a compus cronica în timpul domniei lui
Heraklios (Înainte de 630), fiind un simpatizantal lui
Maurikios,cel ucis de tiranul Phokas. In ciuda unor
erori care au fost constatateÎn preluareainformatiilor
30
S. Turlej,
The Chronicle...,
p. 80.
STUDIU INTRODUCTIV
29
:~
de natura militara dintr-un fel de jurnal de campanie31,
sursa ramâne de
z pentru cunoasterea
evenimentelor care au condus la abandonarea limes-
ului dunarean. În unele cazuri, autorul Cronicii
Monemvasiei a reprodus fara schimbari pasaje aflate
in cronica lui Theoph1ilact Simocatta, iar În altele a
comprimat informatiile 2.
Cele mai multe date au fost dobândite Însa din
cronica lui Theophanes Confessor (759-818). Exista
mai multe fraze care se regasesc în
Chronographialui
Theophanes (pasajele despre solia avarilor la
Constantinopol, despre Sirmium, despre orasele din
lIIyriculiI1 ,cel În care Elpidios e denumit patrikios). Se
st in prezent ca Theophanes a preluat multe date
despre ultima treime a secolului al VI-lea dintr~o
cronica redactata cândva În primele - decenii ale
secolului al VIII-lea, care la rândul ei a utilizat o alta
cronica, de la Începutul secolului al VII-lea, pe care
s-a bazat si Theophylact Sim ocatta. Ambele au
disparut, dar existenta lor a fost stabilita de critica de
surse33.S-a presupus ca autorul a folosit doar acea
. cronica utilizata atât de catre Theophylact Simocatta,
cât si de catre Theophanes34,dar nu exista probe
concludente.
31 M. VVhitby, The Emperor Maurice and his Historian:
Theophylact Simocatta on Persian and Balkan Watfare,
Oxford,
1988, p. 94-105; F. Curta,
The Making...,
p. 56-59.
32 E. Kislinger, Regionalgeschichte..., p. 26; S. Turlej, The
Chronicle..., p. 41.
33M. \I\i11itby,Theophanes Chronicle source for the reigns of
Justin II, Tiberius and Maurice (AD. 565-602), Byz, 53, 1983, 1,
p. 317-318, 326-328; F. Curta,
The Making...,
p. 63.
34F. Barisi6, Monemvasijksa hronika o doseljavanju Avaro-
Slovena na Peloponez, Godisnjak Sarajevo, 1, 1965, p. 108;
G. L. Huxley,
The Second...,
p. 89, nota 3.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
15/63
30
STUDIU INTRODUCTIV
S-a mai afirmaes ca alta sursa utilizata pentru
descrierea atacurilor avarilor a fost opera lui
Menander Protector, scrisa În timpul lui Maurikios
582-602). Cunoscuta sub titlul de De
legationibus,
lucrarea a fost transmisa doar sub forma unor
excerpte facute la comanda lui Constantin VII
Porphyrogenetul. Cu toate acestea, fragmentele
ramasesunt nepretuitepentrucunoastereacelei de a
doua jumatati a secolului al VI-lea. Nu exista Însa
vreun indiciu ca autorul Cronicii Monemvasiei ar fi
cunoscut opera lui Menande~6,desi pasajul despre
solia avarilor la Constantinopol luat din cronica lui
Theophanes)areo paralelala Menander.
Pentru epoca recuceririi lui Nikephor I s-a
demonstrat preluarea unor informatii dintr-un act
sigillion) emis de acest Împarat cu ocazia fondarii
Mitropolieide PatrasÎn anul
805/806
Acest act nus-a
pastrat, dar existenta lui a fost amintita de catre
Constantin Porphyrogenetul si de catre patriarhul
Nicolae III. Cercetarile lui Otto Kresten, K. Belke si
Stanislaw Turlej au ajuns la concluzia ca acest
sigilliona continutun element propagandistic,În care
victoria contra slavilor a fost transformata Într-o
victorie contraavarilor.În acest fel, Împaratulbizantin
nu era cu nimic mai prejosdecât regelefrancilorcare
Îndraznise.sa-siaroge titlul imperial: Carol cel Mare
tocmai distrusesekhaganatulavar..Nikephor I nu s-a
luptat cu avarii În Peloponez, dar slavii de acolo
puteaufi socotiti În mod fictiv supusi ai avarilor ceea
ce, În fond, au si fost stramosii lor). Mentiuneace,lor.
218 ani .de stapânireavaraÎnlaturata de NikepharI
35
P. Charanis, The Chronic/e p. 145; F. Curta, The Making...,
p.67.
36S. Turlej, The Chronic/e..., p. 79-80.
STUDIU INTRODUCTIV 3
provlne
din actul dat de Împarat cu ocazia fondarii
Mitropoliei de Patras37.
Pentru a se explica În ce mod au ajuns avarii sa
stapâneasca Peloponezul, autorul cronicii a compus
primele doua parti În care se expune istoria lor, pe
baza izvoarelor de care el a dispus. Prin urmare,
autorul nu i-a confundat pe avari cu slavii, ci a explicat
modul cum au ajuns avarii sa stapâneasca
Peloponezul, pentru a face plauzibila istoria cu cei
218 ani de dominatie avara38.Autorul a neglijat Însa
sa lege În mod organic cele doua naratiuni despre
avar si
despre slavi), de unde si impresia caa
confundatcele doua etnii.
fiii, rae,CronicaMonemvasieia mai folosit si traditii
1008;18 referitoarea refugiereaocuitorilorn insulesi
Tnl,talla39. .
Dintreizvoarelefolosite,cel mai târziueste cronica
lui Theophanes. De aceea, anul 815, când a fost
redactata aceasta opera, constituie si un
terminus
post quem
pentru
CronicaMonemvasie/4o.
4. Istoricul cercetarilor
Nu vom aminti aici toate cartile si studiile care se
refera Într-un fel sau În altul la Cronica Monemvasiei.
Este necesara Însa examinarea acelor lucrari care au
marcat progresul cercetarii sursei, prin editarea tuturor
variantelor cunoscute si prin comentariile de natura
37 O. Kresten, Zur Echtheit des S/G/LLION des Kaisers
Nikephoros / far Patras, RHM, 19, 1977, p. 15-78; K. Belke, Einige
Oberiegungen zum Sigillion Kaiser Nikephoros / fOr Patras, JOB,
46,1996, p. 81-96; S. Turlej,
The Chronic/e...,
p. 64-70, 149-158.
38
O. Kresten,
Zur Echtheit...,
p. 75-76; S. Turlej,
The
Chronic/e..., p. 76.
391. Dujcev, Cronaca..., p. XLII-XLIII.
40 E. Kislinger, Regiona/geschichte...,
p 28
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
16/63
32
STUDIU INTRODUCTIV
istorica, filologica si arheologica. In studiul introductiv
la editia sa, Dujcev a prezentat pe larg evolutia
cercetarilor anterioare.
Prima etapa a studierii critice a Cronicii
Monemvasiei a Început cu lucrarile lui Spyridon
Lambros 18S1-1919), un mare editor de izvoare
bizantine. Acesta a publicat În 1884 prima editie
critica a izvorului, bazata pe manuscrisele pe care le-a
descoperit În arhivele de la manastirile Iviron si
Kutlumuz41. Tot el a depistat dupa trei decenii si
manuscrisul R42.Astfel, istoricii si filologii au avut la
dispozitie un text sensibil diferit de cel transmis de
manuscrisul de la Torino, care fusese anterior punctul
de plecare pentru discutiile asupra slavizarii Greciei.
Lambros data cronica dupa secolul al XIV-lea. O noua
editie critica a fost publicata În 1909 de catre alt erudit
grec, Nikos Bees, care a Însotit-o cu un amplu studiu
introductiv, În care discuta sursele, datarea si
credibilitatea textului43. Descoperirea scholiei lui
Arethas În 9 de catre Sokrates Kugeas a Încheiat
etapa depistarii va,riantelor sursei. Timp de mai multe
decenii, cercetarile nu au Înregistrat progrese
semnificative, cu exceptia monografiei lingvistice a lui
Max Vasmer din 1941, care atinge Însa doar
tangential problema Cronicii Monemvasiei44.
A doua etapa a cercetarii a debutat prin studiile lui
Peter Charanis aparute În 1946 si 1950. Marele
bizantinolog american de origine greaca s-a
41 S. Lambros, To peri tes ktiseos tes Monembasias chronikon
În Historika meletemata Athena , 1884 , p. 9 7-1 28.
42 Idem, Neos kodix tou chronikou Monembasias NH, 9, 1912,
2, p. 245-251.
43 N. A. Bees,
To peri tes ktiseos tes Monembasias chronikon
hai pigai he historike semantikotes autou
Byzantis, 1, 1 909, p. 37-
105.
44M. Vasmer,
Die Slaven...
STUDIU INTRODUCTIV 33
preocupat de Cronica Monemvasiei si În alte lucrari
care au urmat, dar ideile sale nu au suferit modificaIii
semnificative fata de cele exprimate În195045.Tn
conceptia lui P. Charanis, izvorul dovedeste ca
Instalarea slavilor a Început În Grecia În anii 80 ai
secolului al VI-lea, data de 587/588 fiind plauzibila
pehtru un atac În Peloponez. Cronica Monemvasiei
este credibila si În privinta afirmatiei ca estul
Peloponezului a ramas liber. Stilpon Kyriakidis a
respins teoria luiCharanis despre instalarea slavilor În
Grecia, imediat dupa formularea ei În 1946, Într-o
monografie În care discuta toata problematica
slavlzapii Peloponezului. EI socotea Cronica
Monemvasiei un fals facut de mitropolitul de Patras la
Tnceput~ ecolului al X-lea, cu scopul de a jusUf,ica
Ju ~lsdlctiaeparhiei sale46.Pe de alta parte, studiul lui
P. Charanis din 1950 a provocat o polemica Între
acest autor si medievistul american Kenneth M.
Setton, În chestiunea* pretinsului atac kutrigur din anul
641 asupra Corinthului, care ar fi fost atestat de acea
scrisoare a lui Isidor de Kiev47.Aproape concomi,tent
r
cu studiul lui Charanis a aparut lucrarea unui mare
specialist În istoria Peloponezului bizantin, Antoine
45
P. Charanis,On the Questionof the Hellenizationof Sicily
and Southem Italy during the Middle Ages AHR, 42, 1946, 1, p. 74-
86; idem, The Chronicle... p. 139-166; idem, On the Slavic
Settlement in the Peloponnesus BZ, 46, 1953, p. 91-103; idem,
Observations on the History of Greece during the Early Middle
Ages BS, 11, 1970, 1, p. 13-34; idem, On the demography...
p. 193-218.
46
S. Kyriakidis, Hoi Slavoi en Peloponneso Byzantinai Meletai
6), Thessaloniki, 1947. Idei similare si la E. Chrysantopoulos, Peri
tou Chronikou tes Monembasias
EHVS, 21, 1951, p. 238-253.
47 K. M. Setton,
The Bulgars...
p. 502-543; idem,
The Emperor
Constans 1/ and the Capture
of
Corinth by the Onogur Bulgars
Speculum, 27, 1952,3, p. 351-362; P. Charanis, On the Capture...
p.343-350.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
17/63
34
STUDIU INTRODUCTIV
Bon, În care este admisa credibilitatea partiala a
Cronicii Monemvasiei,
folosindu-se În premiera si
argumentul arheologic (orasul Corinth continuând sa I
fie locuit În secolul al VII-lea, afirmatiile sursei despre, 1
abandonareasa nu pot fi admise)48. .
,
A treia etapa a cercetariia fost deschisade studiul ..A
lui PaulLemerledin 1963.Marelebizantinologfrancez
a examinat datarea sursei, izvoarele pe care se
bazeazasi raporturilecronologicedintrevariante. EIa
ajuns la concluzia ca, desi În general credibila,
Cronica Monemvasieinu
poate proba instalarea
slavilor În Peloponez În anul 587/588, deoarece
autorul anonim, fiind lipsit de izvoare, a imaginat
evenimentele pe baza cronicilor referitoare la
razboaieledin epoca lui Maurikios. Prototipul a fost
datat de LemerleÎnainte de 963, cel mai probabilÎn
secolul al IX-lea. Studiul sau a mai clarificat unele
detalii, precum origin~a numelui kaphiro/49.Ceea ce.t
lipseste din lucrarea lui P. Lemerle din 1963 este
utilizarea datelor arheologice5O.n. schimb, Joannis
Karayannopoulos a examinat problema instalarii
slavilor În Peloponez, bazându-se si pe datele
arheologice,dar pentru a dovedi lipsa de credibilitate
a
Cronicii Monemvasiel 1.
Motivul era combaterea
ideilor bizantinologuluiamericanRomillyJenkins, care
48
A. Bon,
Le Peloponnese byzantin jusqu en 1204,
Paris, 1951,
.p.27-81.
49 P. Lemerle, La Chronique..., p. 5-49.
50
fntr-un studiu publicat dupa aproape doua decenii, P. Lemerle
(Les plus anciens recueils des Miracles de Saint Demetrius et la. .~
penetration des Slaves dans Ies Balkans, voI. II, Le commentaire,
Paris, 1981, p. 62-65) a revenit pe scurt asupra problemei,
Înclinând sa admita posibi li tatea instalari i slavi lor În Peloponez În
587/588, fiind influentat de studiile lui F. Barisi6 si Vladislav Popovi6
(la care ne vom referi mai jos).
51J. Karayannopoulos,
Zur Frage der Slawenansiedlungen auf
dem Pe/oponnes,
RESEE, 9, 1971, 3, p. 443-460.
STUDIU INTRODUCTIV
35
in 963
a tinut o conferinta În care, pe baza
ronicii
Monemvasiei a afirmat ca slavizarea Greciei a fost
aproapetotala52.Vom discutape larg În ultimapart~a
studiului introductiv semnificatiile politice ale acestei
dezbateri. Istoriculcroat FranjoBarisic,preocupatde
epoca instalarii slavilor În Grecia, a subliniat si el
credibilitatea roniciiMonemvasiei,aratâhd compati-
bilitatea informatiilor sale cu sursele de secol VI În
privinta datarii invaziilor avaro-slave. EI a admis ca
invadareaPeloponezuluia avut locÎn anul 587/58853.
A treia
etapa se Încheie cu publicareascurtuluiarticol
s Mtlii iPeterSct.lreiner,n carea fost semnalatanotita
dettp~e-fondareaMonemvasiei din manuscrisulde la
Klrlthilil1iltlZeJ4.
Alpa,tra etapa poate fi caracterizata prin accen-
tl la Geariticii internea textului si a izvoarelârcorelate,
precum si prin utilizarea din ce În ce mai intensa a
marturii.lorarheologice. Ea a debutat prin publicarea
celei mai cuprinzatoâreeditii a roniciiMonemvasiei
de catre bizantinologul bulgar Ivan Dujcev, care a
. Însotit-o de un studiu introductiv si de o traducere
( italiana55. Aceasta este editia folosita În prezent În
mod curent. Dujcev a explicat În note practic toate
informatiile continute În izvor si a expus În mod
detailat cercetarile anterioare, precum si problemele
pe care le pune datarea sursei. Editia reproduce
manuscrisul Iv, Însotit de variantele din K, T si A.
ExistaÎnsa câteva greseli inexplicabilede traduceresi
transcriere, corectate Însa În cea mai mare parte În
erata d~ la finelevolumului.Astfel, În loc de anul6090
52 R. J. H. Jenkins,
Byzantium and Byzantinism,
University of
Cincinatli, 1963.
53
F. Barisi6,
Monemvasijksa ...,
p. 95-109.
54 P. Schreiner, Note..., p. 471-475.
551.Dujcev, ronaca
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
18/63
36
STUDIU INTRODUCTIV
inceputul domniei lui Maurikios), apare anul 6000, Iar
anul al saselea al domniei lui Maurikios este tradus
gresit ca al optulea o confuzie a cifrelor O si 9,
respectiv 6 si 8 in manuscrisul traducatorului). O
greseala mai grava este inlocuirea numelui
patriarhului Tarasios cu cel al lui Atanasios. De
asemenea, un fragment referitor la orasul Sirmium a
fost tradus gresit. A scapat insa necorectata eroarea
anului de domnie al lui Maurikios. Editia Dujcev
ramâne fundamentala pentru studierea
Cronicii
Monemvasiei. Datarea intre 963 si 1018 propusa de
Dujcev se bazeaza pe mentiunea despre Nikephor cel
Batrân ceea ce inseamna ca textul a fost scris dupa
domnia lui Nikephor II, 963-969) si pe precizarea ca
Sirmium-Srem se afla in Bulgaria desfiintata in 1018).
Putin mai inainte, in 1975, arheologul sârb
Vladislav Popovic a acceptat credibilitatea Cronicii
Monemvasiei
in privinta datarii patrunderii slavilor in
Peloponez, presupunând ca acel grup slav car~ a
atacat Thessalonicul in 586 a inaintat apoi spre sud,
pâna in Peloponez. Ar exista o concordanta cu datele
transmise de cronica despre atacul avarilor - al
slavilor, cum crede Popovic
-
dar instalarea slavilor in
aceasta vreme nu este certa. Totusi, in studiul ulterior
din 1980 el nu excludea eventuala instalare a slavilor
in Peloponez incepând din 58656. În opinia sa,
tezaurele descoperite in Grecia confirma gravitatea
56 V. Popovi6,Les temoinsarcheo ogiques des invasions avaro-
slaves dans I IlIyricum byzantin, MEFRA, 87, 1975, 1, p. 451; idem,
La descente des Koutrigours, des Slaves et des Avars vers la Mer
Egee: Le temoignage de I a rcheologie, CRAI, 1978, 3 Uuillet-
octobre), p. 630; idem, Aux origines..., p. 234, 244-245, 256-257.
Continuarea spre sud a atacului din 586 este admisa si de
D. Angelov, D.Ovearov, Slawen, Protobulgaren und das Volk der
Bulgaren,
În J. Herrmann ed.),
We/t der S/awen. Geschichte,
Gesellschaft, Kultur, Munchen, 1986, p. 60.
STUDIU INTRODUCTIV
37
atacurilor dintre anii
578-586 dar nu si distrugerea
principalelor orase, precum Athena si Corinth, slavii
ocupând
onele rurale)57.Un studiu similar a realizat
P.A.Yannopoulos,care,pentru a explicadescoperirile
de la Argos, a recurs la o analiza a surselor despre
Invaziileslave si a altor descoperiri arheologica.În
acest context,el a apreciat dreft credibileinformatiile
oferitede
CronicaMonemvasie/
8.
In 976 Johannes Koder a emis ipoteza redacta,rn.i
prototipului de catre Arethas, deoarece contextull
Istoric al sursei se potrivestecu primii ani ai secolului
al X lea69 Scurt timp dupa aceea, in 1977, Otto
Kresten a dovedit autenticitatea actului de fondare
slgillion) emis de Nikephor I pentn:l Mitropolia de
Patras, consideratsursa a Cronicii Monemvasieisi a
scrisorii patriarhuluiNicolae III. EI a subliniat legatura
dintre ridicarea eparhiei de Patrasla rangul de
mitropolie si politica de consolidarea puterii bizantine
in Peloponez prin supunerea slavilor, aducând astfel
si argumente in sprijinul credibilitatii Cronicii
Monemvasiei.
În privinta datarii acesteia,el a adoptat
C
si
dezvoltat ipoteza lui Koder6O. 1.Dujcev si-a reafirmat
punctele de vedere asupra datarii si credibilitatii
izvorului intr-un studiu publicat patru ani dupa editia
sa, in care a comentat si criticat studiile lui Koder
si Kresten61 Tot in 1977 aparea un studiu
fundamental datorat lui George L. Huxley,in care se
reconstituia perioada obscura a secolelor VII -VIII in
Peloponez.Autorul a admis si credibilitatea
Cronicii
57 V. Popovi6, ux origines
..., p. 233-243, 256-257.
58
P. A. Yannopoulos, La penetration..., p.347-348.
59
J. Koder, Arethas..., p. 75-80.
60
O. Kresten,
Zur Echtheit...,
p. 15-78.
611. Dujeev,
Some Remarks...,
p. 51;..59.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
19/63
38
STUDIU INTRODUCTIV
Monemvasie/62 În 1978 a fost publicata o sinteza
despre slavizarea Greciei, de catre Michael W.
Weithmann, În care este discutata si Cronica
Monemvasiei considerata credibila În privintadatarii
instalarii slavilor În Peloponez el urmeaza opinia lui
P. Charanis)63.
Publicarea unei monografii despr~ cetatea
Monemvasiaa reprezentatÎnceputul celei de-acincea
etape a Îndelungatei discutii despre Cronica
Monemvasiei
Haris Kalligas a avansat mai multe
puncte de vedere noi, Între care anterioritatea
versiunilorK si Tfata de Iv si credibilitateascrisoriilui
Isidor de Kiev care Însa nu se pot sustine). EI are
meritul de a fi reprodus În paralel toate variantele
textului ~multavreme, varianta K a fost trecuta cu
vederea) 4. O lucrare cu o perspectiva mai larga,
dedicata PeloponezuluiÎn secolele IV-VIII, a adus
contributii importante la studierea problemelorlegatel~~,
de Cronica Monemvasiei care nu este considerata .~
credibila În privinta depopularii si cuceririi de catre
slavi a Peloponezului În 587-58865. Publicarea
cimitiruluide incineratiede la Olympiaa prilejuitcelor
doi autori T. Vida si T. Volling) si examinarea
celorlalte marturii despre slavii din Grecia. Deoarece
continuarea circulatiei monetare si a locuirii În orase
se opun distrugerii lor de catre slavi În anii 80 ai
secolului al VI.,lea, este contestata credibilitatea
62
G. L. Huxley,
The
Second p.84-110.
-
63
M. W. Weithmann, Die slawische Bevolkerung auf der
griechischen Halbinsel Ein Beitrag zur historischen Ethnographie
SOdosteuropas
Munchen, 1978, p. 33-41, 97-105. Vezi si
substantiala recenzie a lui S. Vryonis din BS, 22, 1981, 2, p. 405-
439.
64
H. Kalligas,
Byzantine Monemvasia
65 A. Avramea, Le Peloponnese în special p. 79).
STUDIU INTRODUCTIV 9
Oronlcll
Monemvasiei sub acest aspect66. Aproximativ
oonoomltent au aparut doua monografii dedicate
ron cllMonemvasiei Autorul celei dintâi, Stanislaw
TurleJ publicase anterior trei studii pe aceeasi tema.
Monografia sa clarifica pentru totdeauna scopul
redactarii acestui izvor, demonstrând ca acesta a slujit
Intereselor Mitropoliei de Patras În fata eventualelor
pretentii ale Mitropoliei de Corinth era justificata
Istoric Întinderea Mitropoliei de Patras,asa cum
fusese stabilita de Nikephor 1,În 805/806)67. Ceea ce
nu rezista Însa, dupa parerea noastra, este datarea
compunerii prototipului. Ne vom expune punctul
nostru de vedere asupra datarii În alta parte a acestui
studiu. Cea de-a doua lucrare apartine bizantino-
logului austriac Ewald Kislinger68 si se .ocupa. de
Cronica Monemvasiei din perspectiva clarificarii unui
detaliu care a fost adesea dezbatut anterior:
identificarea localitatii Demenna, unde s-ar fi refugiat
o parte din locuitorii Lacedemoniei. Kislinger a realizat
Ur;J,tudiu de o acribie remarcabila si are meritul de
a
acorda toata atentia si versiunii K. Cartea sa se
deosebeste de lucrarile anterioare si prin studierea
partii din cronica referitoare la secolele XI-XIV.
Dupa cum se poate vedea, cele 76 de rânduri ale
Cronicii Monemvasiei au dat nastere la o mica
biblioteca.
5. Cetatea Monemvasia si orasul Patras
Cetatea Monemvasiaeste amplasata pe culmea
unei insulede formaovala 1500 x 600 m altitudil 1e
66 T. Vida, T. Volling, Das slawische Brandgraberfeld von
Olymfia
Archaologie in Eurasien, 9), Rahden, 2000, p. 6-9.
6
S. Turlej,
The Chronic1e
68E. Kislinger, Regionalgeschichte
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
20/63
40
STUDIU INTRODUCTIV
~J
maxima 183 m), situata la 20 km nord de Capul JI
Malea, aflat În coltul de sud-est al peninsulei
Peloponez. Insula este legata de uscat printr-un pod
care duce la singura intrare a cetatii. Numele
Monemvasia este format din cuvintele
IlDVO
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
21/63
42
STUDIU INTRODUCTIV
W. Seibt, ar fi din a doua jumatate a secolului al VII-
lea72. Episcopia de Monemvasia apartinea de
Mitropolia de Corinth. Ideile fanteziste despre
existenta unei mitropolii la Monemvasia Înca din
secolul al VI-lea, enuntate de H. Kalligas, au fost
respinse Într-o recenzie a monografiei acestuia73.
Atacurile arabilor din secolul al IX-lea au afectat
portul Monemvasia. A urmat Însa o epoca de
prosperitate dupa mijloculaceluiasi veac,
atunci când
a fost restabilita siguranta traficului maritim În estul
Mediteraneiprinvictoriilesuccesiveasupraarabilor.
Patras, port situat În coltul de nord al
Peloponezului,a fost sediul unei episcopii subordo-
nate Mitropolieide CorinthÎnca din secolul al IV-lea.
Importantasa a fost data si de prezenta mormântului
Sfântului Apostol Andrei (biserica dedicata lui a fost
ridicata În secolul al VI-lea). Orasul era unul dintre
locurile de pelerinaj pe drumul spre Tara Sfânta.
Refacut dupa gravul cutremur din 551-552, Patras a
supravietuitca un centru urban si religiosde-a lungul
epocii obscure a secolelorVII-VIII, devenindÎn timpul
I
revenirii autoritatii bizantine una dintre cele mai
importante localitati din Peloponez.Abandonarea sa .
de
catre toti locuitorii din cauza invaziilo
.
r slavilor din
.~
585-588 este contrazisa de cercetarile arheologice.
S-au descoperit monede datate pâna la 608/609.*::
Chiar daca a putut exista un hiatus În
locuirea
orasului, acesta nu a durat pâna la recucerirea din
805/806,deoarece se stie ca În 787 arhiepiscopulde
j
72 H. Kalligas, Byzantine Monemvasia p. 41-43; A. Avramea,
Le Pe/oponnese p. 188; E. Kislinger, Regionalgeschichte p. 32-
33 (nota 250 pentru episcopul Georgios).
73 S.
Turlej,
Was Monemvasia founded in the times
of
Justinian I? In margine of H Kalligas Byzantine Monemvasia The .
Sources Monemvasia 1990 BSlav, 58, 1997, 2, p. 407-408. I
STUDIU INTRODUCTIV
43
Patrls a participatla al VII-lea conciliuecumenicde la
Nlceea(anterioracestei date episcopia fusese Înaltata
tn rang). Ca episcopie, Patras este atestat În acea
list pe care J. Darrouzeso data dupa 78774.Dupa
mijlo ulsecolului al VIII-lea, portul Patras a fost una
dintre bazele de aparare contra flotei arabe. Tocmai
de aceea i s-a acordat o împortantasporita de catre
Nlkephor 1,prin Înaltaraa arhiepisco~ieide acolo la
rangul de mitropolie, În anul 805/80675.Prin urmare,
afirmatiiledin Cronica Monemvasieidespre refacerea
din temelii a orasului Patras sunt false. Vom analiza
mal Jos semnificatia acestui fals.
6. Peloponezul siinvaziile avaro-slave din
secolele VI-VIII
Exista doua principale teorii asupra datarii instalarii
slavilor În Peloponez. Prima admite ca slavii au
început sa se aseze În Grecia continentala, inclusiv În
Peloponez, În urma invaziilor din anii 576-586. Adeptii
acestei teorii acorda credibilitate informatiilor din
Cronica Monemvasiei
si o folosesc, concomitent cu
alte izvoare, pentru a argumenta datarea timpuriea
slavizarii unei mari parti a Greciei. Descoperirile
arheologice si numismatice au fost, de asemenea,
interpretate
în aceeasi directie, considerându-se ca
ele pot oferi probe solide În sprijinul cronologiei
timpurii a instalarii slavilor. A doua teorie sustine ca
instalarea slavilor În Grecia a fost un proces treptat,
început dupa 614 si continuat pâna În prima jumatate
74 J. Darrouzes, Notitiae Episcopatuum Ecclesiae
Constantinopolitanae Geographie ecclesiastique de l Empire
Byz antin, 1), P aris, 1981, p. 244 lista 3, nr. 752).
75 O. Kresten,
Zur Echtheit
p. 24, 52-53; A Avramea,
Le
Pe/oponnese p. 46,76, 103, 132, 201.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
22/63
44
STUDIU INTRODUCTIV
a secolului al VIII-lea. Argumentele acestei teorii sunt;
cu precadere de natura arheologica.
Prima teorie se bazeaza pe ipoteza ca avarii din
Cronica Monemvasiei sunt de fapt slavii, fiind,
considerata absurda o prezenta a avarilor timp de 218
ani În Peloponez. Prin urmare, se interpreteaza
i
afirmatiile din izvor În sensul instalarii slavilor În
Grecia Începând din anii 80 ai secolului al VI-Iea.i
Promotorul acestei teorii este, am vazut deja,
P. Charanis. Ea a fost sustinuta cu argumente
suplimentare, de natura istorica si arheologica, de
catre V. POpOvic?6,. KOder77,M. W. Weithmann78,
W. pohl79si S. Vryonis8o.
Atacurile avarilor si slavilorÎn Greciadin timpul lui
Tiberius II si din primii ani ai domniei lui Maurikios
sunt atestate de trei surse contemporane.Primaeste
Evagrios VI. 10 (avarii ajung pâna În Ellada, dupa
atacul din 586, care a afectat Anchialos). Pasajul
respectiv este inserat Între evenimente din anii
588/58981.A doua este un fragment din Menander
(48), În care se afirma ca slavii au invadat Elada
(datarea În timpul lui Tiberius
II
578-582). În fine,
Cronica lui Ioan din Ephes (V1.25)consemneazaun
sir de atacuri ale slavilor În Grecia În perioada 581-
76 Vezi
nota
56.
77
J. Koder, F. Hild, P. Soustal, Tabula Imperii Byzantini, 1.
Hel/as und ThessalÎa, (DA~, 125), Men, 1976, p. 54; J. Koder, Zur
Fra~~..., p. 315-316.. .. .
M. W. Welthmann, D/e slaw/sehe..., p. 85-97, Idem,
Interdisziplinare Diskrepanzen in der Slavenfrage Grieehenlands,
ZB, 30, 1994, 1, p. 89-90.
79
W. Pohl,DieAwaren...,p. 107-112dar cu precizareaca a
fost doar Începutul unui proces continuat În secolul al VII-lea).
80S. Vryonis, The Slavie Pottery (Jars) from Olympia, Greeee,
În Byzantine Studies. Essays on the Slavie World and the Eleventh
Century, ed. Speros Vryonis Jr., New Rochelle, 1992, p. 15-42.
81S. Turlej, The Chroniele..., p. 130-131.
--~--
~TUDIU
INTRODUCTIV
45
15 4 Acest text
pune probleme deosebite, deoarece
traducerea
originalului siriac a comportat multe
d18CUtll.Clarificarea sensului acelui pasaj s-a putut
Ice prin confruntarea cu rezumatul transmis de
elrhebraeus (cronicardin secolul al XIII-lea),de unde
rele8ecaslavii s-au retrasÎn tinuturilelor (de la nordul
DunArii)dupace au atacatGrecia82.
Alt capitol al Cronic;;lui Ioan din Ephes(V1.48)s-a
pAstratÎn Cronica lui MihailSirianuldin secolul al XII-
lea. Acesta atesta un
atac
al slavilor asupra
Corlnthului, cu putin Înaintea anului Închejerii
cronlcll83,ceea ce Înseamna ca orasul a suferit din
oauzaacelui
val de atacuri slave, careau ajuns,deci,
pAnA
n sudul Greciei, prin Thessalia84.Multa vreme
8-aconsideratca Ioandin Ephesa Încheiatcronicasa
in anul585.S-a demonstratÎnsa cael mai era În viata
in 58885,ceea ce ar schimba datarea atacului în
Peloponez În jur de 587-588. Aceasta ar fi o
confirmare partiala a Cronicii Monemvasiei, dar cu
82 1. Nestor, La penetration des Slaves dans la Peninsule
Btllkanique et la Grece continentale. Considerations sur Ies
reeherches historiques et areheo/ogiques,. RESEE, 1, 1963, 1-2,
p. 50-54; V. Popovic, La descente..., p. 616; idem, Aux origines...,
p. 232. Pentru atacuri, vezi: P. A. Yannopoulos, La penetration...,
p. 332 335; J. Karayannopoulos, Zur Frage... , p. 181-182;
A. Avramea, Le Peloponnese..., p. 68; F. Curta, The Making...,
p. 91-99.
83 P. A. Yannopoulos, La penetration..., p. 334-335;
A. Avramea, Le Peloponnese..., p. 69; F. Curta, The Making...,
p.95.
84 T. Olajos, Contribution 8 la ehrono/ogie
s pr mi r s
installations des Slaves dans I Empire Byzantin, Byz, 55, 1985, 2,
p. 506-515, a corectat men~onarea Thessalonicului de la Ioan din
Ephes În Thessalia .
85P. Allen, A New Date for the Last Reeorded Events in John of
Ephesus Historia Ecclesiastiea, OLP, 10, 1979, p. 251-254.
Datarea este acceptata de catre M. Wlitby, The Emperor..., p. 110-
112.
------
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
23/63
46
STUDIU INTRODUCTIV
precizarea ca nu este dovedita asezarea barbarilor.
Pe de alta parte, Ioan din Ephes nu vorbeste de avari,
ci de slavi.
Asadar, din scrierile lui Evagrios, Menander si
Ioan din Ephes nu reiese ca slavii s-ar fi asezat În
Peloponez În urma invaziilor din anii 581-588. Au
existat invazii, dar barbarii nu au ocupat În mod.
durabil Peloponezul sau alte parti ale Greciei.
Evagrios atesta un atac avar În Ellada, dar datarea,
care rezulta din context, ar fi În 587/588, astfel ca ea.~
s-ar potrivi cu informatia din Cronica Monemvasiei Nu
exista vreo dovada ca atacul asupra Thessalonicului,
atestat de Miracula Sancti Demetrii s-ar fi prelungit
pâna În Peloponez, iar În scrierea lui Theophylact
Simocatta nu exista nici o informatie În acest sens86.
Totusi, relatarea lui Ioan din Ephes (V1.48) sugereaza)
ca a avut loc un atac slav În Peloponez, imediat dupa]
586.
.
Sursele din secolul al VI-lea vin În contradictiecu
;1
CronicaMonemvasiein privintainstalariislavilorsi
este firesc sa le acordam o credibilitate mai mare,
fiind contemporane evenimentelof 7. Una dintre
acestesurse,
Cronica
lui Evagrios,a fost Însa punctul
de pornire pentru afirmatiile din Cronica Monemvasiei .
Autorul acesteia s-a bazat pe scurta afirmatie a lui
Evagrios despre atacarea Elladei, dezvoltând-o Într-o
naratiunedesprecucerireasi depopulareaGreciei.Cu
;
alte cuvinte, el a inventat-o, adaugând de la sine J
afirmatiile despre ocupareade catre avari si despre 1
d
.
epopulare. Datele nu pot proveni din cronica siriaca .
.1
~
a
lui Ioan din Ephes (nu avea acces la ea), iar În
cronica lui Theophanes nu sunt mentionate asemenea
86 S.Turlej ThaChronicla p. 130-133. .~
87
V. Popovic,
Las temoins
p. 452-453; J. Karayannopoulos, .
Zur Fraga
p. 192.
STU IU INTRODUCTIV
47
utlourl
ale slavllorsau avarilorÎn Grecia, În anii 586-
586. Astfel, data de 587/588 a rezultat din lectura
operei
lui Evagrios.
Izvoarele literare analizate mai sus nu dovedesc
altceva decât existenta unor raiduri ale avarilor si
81avllorÎn Grecia, inclusiv În anul mentionat de
CronicaMonemvasiei
Cu alte cuvinte,aceastasursa
este corecta doar În privinta existentei atacurilor
barbare,nu si a efectelordescrise.
tn
aceasta situatie, s-a cautat confruntarea
Informatiilor din, Cronica Monemvasiei cu datele
arheologice. Investigatiile au privit, pe de o parte,
problema
distrugerilorsuferitede orase, iar pe de alta
parte
pe cea a vestigiilor posibil slave sau avare din
Peloponez.
Cercetarile arheologice desfasurate la Argos,
Corinth, Isthmiasi În alte situri din Peloponez,ca de
altfel si În alte regiuni ale Greciei, au stabilit ca
acestea au fost Într-adevar atacate de barbari Între
anII 581 si 586. Au fost evidentiate niveluri de
distrugere si au fost descoperite tezaure monetare
ascunse În aceste conditii. Cu toate acestea, viata
urbana a supravietuit
si dupa 586, inclusiv prin
continuarea activitatii constructive .Orasul Corinth a
ramas un centru relativdezvoltat.Locuireaa continuat
si În asezari precumArgos si Isthmia,dar Într-un mod
degradat, caracterizat si de ~rezenta ceramicii slave
databile În secolele VII-VIII 8. Declinul, care totusi
poate fi constatat În aceasta perioada, a fost o
consecinta a crizei economice generale prin care
88 PA Yannopoulos, La penetration p. 353-357; G.L. Huxley.
Tha Dark p. 93; J. Karayannopoulos, Zur Frage p. 208-209;
G. D. R. Sanders,
Corinth
in EHB, voI. II, p. 648-649; E. Kislinger,
Reg/onalgeschichte
. 74-76,83-86,
97
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
24/63
48
STUDIU INTRODUCTIV
trecea Imperiul Romano-Bizantin89.Chiar În regiunile;
care nu au fost afectate de invazii a fost remarcat
acest declin al economiei urbane, dupa mijlocul
secoluluial VI-lea si mai ales dupa 580. Astfel, orasul,
Anemouriondin Asia Mica, prosperanterior,a intratÎn
declin economic si demografic dupa 5809°. Asadar,
situatia arheologicanu permite concluziaca populatia
locala a pierit sau ca a fost alungata În totalitate de
catre invadatori.
A doua categorie de argumente arheologice
folosite În analiza
Cronicii Monemvasiei
este cea a
descoperirilor de factura slava. Ca obiecte specific
slave au fost invocateceramica,fibulele digitate si un
anumit tip de aplice zoomorfe. De asemenea, a fost
adus În discutie si cimitirul de incineratie de la
Olympia.
Multa vreme, ceramica lucrata cu mâna
descoperita În contexte romano-bizantine a fost
atribuita În mod automat.slavilor, adica ori unor slavi
angajatica
foederati
În gamizoanelecetatilor,ori unor
comunitati slave instalate dupa abandonarea
fortificatiilor de catre localnici. Mai recent, studierea;~
atenta a mai multor asezari din provinciile sud-est
i
europene Caricin Grad, Beroe, Capidava) a aratat ca ~
În secolul al VI-lea a fost produsaÎn mediul romano-1
89 Pentru criza, vezi În special: T. E. Gregory,
Citiesand Social
Evolution in Roman and Byzantine
South East Europe Î n J. Bintlif f
ed.), European Social Evolution. Archaeological Perspectives
Bradford, 1984, p, 267-276; W. J. H. G. Liebeschuetz,
The end of
the ancientcity
În J. Rich
ed.),
The Cityin Late Antiquity
London-
New York, 1992, p. 1-49; C. Morrisson, J. P. Sodini, The Sixth
Century ECClnomy
În EHB, voI. 1,p. 171-220.
90 J. Russell,
Transformationsn
Early
Byzantine Urban Life: the
Contribution and Limitation of Archaeological Evidence,
În
The 17th
Intemational Byzantine Congress. Major Papers, New Rochelle,
1986, p. 144-149; idem, Anemourion În EH B, voi. 1, p. 222.
STUDIU INTRODUCTIV
49
bl1.ftntln~IOceramica rudimentara lucrata cu mâna
clultlnatA uzuluicasnic. Declinuleconomicdin ultimul
Irt al secolului al VI-lea a impus aceasta solutie
pontru gospodariile saracite. Ceramica lucratacu
manl a fost folosita concomitentcu ceramica lucrata
II roatA produsa pe scara larga pentru comerciali-
rtdl e. De
aceea nu estecerta atribuireaetnicaslavaa
oricArorvase lucrate cu mâna din secolul
al
VI-lea
descoperiteÎn oraseleromano-bizantine91.
Pe de alta parte Însasi atribuirea etnica slava a
asa-numituluitip ceramic Praga a fost recentsupusa
criticII fiindcatipul
ca atare a fost conceput În mod
Irtlflclal din dorinta de a defini o ceramica specific
allvA. 1nrealitate forma vaselor nu este determinata
de caracteristicietnice ci de utilitateaobiectelor92.
S-a afirmat ca la Argos imediat dupa distrugerea
orasului În 585 pe ruine a luat fiinta o asezare
slava93.Ceramicainvocata În acest sens nu se
dateaza Însa În secolul al VI-lea si nici macar În cel
urmator ci este o ceramicaspecificasecolelorVIII-IX
chiar secolului al X-lea. Autorul cercetarilora studiat
91 Dz. Jankovic, Srednjevekovna Gn learija Donjeg Srpskog
Podunav/ ja The Medieval Pottery of the Serbian Lower Danube
Basin), Balcanoslavica, 3, 1974, p. 114; L. Bjelajac, La ceramique
et Ies lampes, În Cari6in Grad 1/. Le quartier sud-ou e st de la vil/e
haute, eds. B. Bavant, V. Kon dic, J. M. Spieser. Belgra de-Rome,
1990,
p. 164, 170;
AI. Madgearu, Continuitate si discontinuitate
culturala la Dunarea de Jos in secolele VII -VIII, Bucuresti, 1997,
p.32-33.
92 F. Curta,
The Making...,
p. 285-290; idem,
The Prague Type:
A CriticalApproachto Pottery Classification,
AB, 5, 2001, 1, p. 73-
106.
93
P. Aupert,
Ceramiqueslave
Ii
Argos
585
ap. J-C.),
BCH.
Supplement VI Etudes argiennes), Athenes-Paris, 1980, p. 373-
394; idem,
Les Slaves
a
Argos,
BCH, 113, 1989, 1, p. 417-419
unde respinge criticile aduse interpretarii si datarii propuse in
articolul anterior).
iIo~
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
25/63
50
STUDIU INTRODUCTIV
În mod superficial analogiile din zona dunareana,
ignorând faptul ca acea ceramica decorata cu linii
orizontale si valurite nu apare in contexte atât de
timpurii94. Astfel, nu exista argumente pentru o
ocupatie slava a orasului Argos care a fost, de altfel,
recuperat În 586). Ceramica similara s-a mai
dE; scoperit Într-o asezare apropiata, la Tyrins95. În
schimb, este sigur ca la Isthmia, pe ruinele unor
terme, a luat fiinta o mica asezare databila În secolul al
VII-lea, caracterizata de coexistenta ceramicii bizantine
cu cea care ar putea fi atribuita slavilor lucrata cu
mâna)96. Analiza tuturor materialelor ceramice din
Peloponez susceptibile de a fi slave a aratat ca toate
se dateaza Începând din secolul al VII-lea9?
Confirmarea stirilor din Cronica Monemvasiei
referitoare la instalarea timpurie a slavilor În
Peloponez prin intermediul ceramicii atribuite slavilor
nu a dat rezultatele asteptate.
A doua categorie de vestigii arheologice invocate
În sprijinul instalarii t impurii a slavilor În Grecia este
reprezentata de fibulele digitate. În Peloponez s-au
94
Dupacumau observatA. Avramea,Le Peloponnese...,p.84-
85 si F. Curta,
The Making
p. 233-234. Rezerve s-au exprimat si
anterior; vezi F. Saratte,
Les t emoignages archeologiques de la
presenee slave au sud du Danube, În Vil/es, p. 170-171.
95 T. Stefanovieova, Slavie Settlement of G reeee in t he light of l i 11 0
arehaeologieal sourees, În Trudy VI mezhdunarodnogo kongressa
slavianskoi arkheologii, voI. 3, Ethnogenesis and Ethnoeultural
Contaets of the Slavs, Moscova, 1997, p. 357; A. Avramea, Le
Pe °s°nnese. .., p. 86.
6 T. E. Gregory, An Early Byzantine Dark-Age) Settlement at
Isthmia: Preliminary Report, În The Corinthia in the Roman Period
including t he papers given at a symposium held at the Ohio State
University on 7-9 Mareh, 1991, ed. T. Gregory, Ann Arbor, 1993
Journal of Roman Archaeology Supplementary Series, 8), p. 149-
159. Pentru datare, vezi si F. Curta, recenzie la T. Vida, T, V6l1ing,
Das slawisehe AS, 6, 2002, 1, p. 96.
97
T.Vida,T.V6l1ing,
Das slawisehe...,
p. 15-26.
STUDIU INTRODUCTIV
51
descoperitdoardouaexemplare,laSparta si Messene.
În restul Greciei,au mai aparut alte exemplare la Nea
Anchialos, Demetrias, Dion si Edessa98, Nu putem
prezenta aici În detaliuproblemelepuse de atribuirea
etnica si datareaacestor obiecte. Ne limitamla ceea
ce este strict necesar pentru clarificareachestiuniide
care ne ocupam slavizarea Peloponezului).Pâna În
prezent s-au descoperitcirca200 de asemenea fibule
În EuropaCentrala,de Sud-Est si de Est. În cele mai
multecazuri ele.au aparut În mod izolat,dar exista si
fibuledigitateprovenitedin mormintesi complexe de
locuire. Fibulele digitate sunt denumite astfel
deoarece placa discoidala este ornamentata cu 5-7
protuberante similare unor degete. O categorie de
fibule digitate este cea care În mod sigur a fost
utilizatade populatiilegermanice din EuropaCentrala
si de Vest În secoleleV-VI,Contextelede descoperire
le asigura caracterul specific gepid, longobard,
ostrogot sau franc. Exista Însa si o alta categorie
-
cea de care ne ocupam -, care diferade primeleprin
forma si decor, precum si prin concentrarea lor În
rasaritul Europei.În urmacu mai bine de jumatate de
secol, arheologulgerman Joachim Werner a alcatuit
tipologiaacestei categorii,enuntânâ teoria originiilorslave si a derivariidin fibulelegermanice dinCrimeea
pe baza ariei de raspândire)99.Întretimp,numarulde
exemplare a crescut foarte mult, fiind posibile noi
interpretari.La scurt timpdupa publicareastudiuluilui
Werner a fost pus În discutie caracterul exclusivslav
al acestor fibule,observându-se ca În geneza tipurilor
denumite slave poate fi luata În considerare
98 Ibidem, p. 28.
99 J; Werner ,
Slawisehe BOgelfibeln des
7.
Jahrhunderts,
În
Reineeke-Festsehrift,
Mainz, 1950, p. 150-172.
-
8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei
26/63
52
STUDIUINTRODUCTIV
contributiaatellerelorromano blzantine
00.
Mai
recent'
au fost publlcate mal multe studii care au precizat
cronologia flbulelor dlgltate
si care au discutat
problema atribuirii 'lor etnice.
A crescut si numarul
exemplare/orcu
context cunoscut,ceea ce a usurat
rezolvarea ambelor probleme(datarea si apartenenta
etnica)101.
Recent, Florin Curta a demonstrat ca difuzarea
acestor fibuledigitatenu s-a facut prinmigratiaunor
comunitati.Fibuleledigitateerau un fel de embleme,
individualizateprin decor, purtate de femeile care se
deplasau, princasatorie, dintr-ocomunitateÎn alta, pe
distante mari. Aceste fibule sunt astfel indiciile
relatiilorstabilite Între sefii comunitatilor.Aparute În
Mazuriasi Crimeea, ele au devenit o componenta a
modei conducatorilorslavi pe la sfârsitulsecolului al
VI-lea102.În privintacelor doua fibuledescoperite În
Peloponez, la Sparta (tipWerner I B)si Messene (tip
100 A. Petre, Contributia atelierelor bizantine la geneza unor
tipuri de fibule digitate din veacurile VI-VII,
SCIV, 17, 1966, 2,
p. 255-276; D. 1.Pal/as, DonmlJes nouvelles sur quelques boucles et
fibules considerees comme avares et slaves et sur Corinthe entre le
Vf et le IX siecles,
BB, 7, 1981, p, 306-310.