În acelaşi timp, dintre codurile civile străine unul dintre modele a fost , fără îndoială, Codul Civil italian care reglementează promisiunea de căsătorie în trei articole, 79, 80 şi 81( Capitolul I al Titlului VI Despre căsătorie, cartea I Despre persoană şi despre familie) şi o supune unor reguli foarte asemănătoare. La fel ca şi în Codul civil italian este stipulat un termen special de prescripţie a dreptului la acţiune, respectiv de 1 an de la ruperea logodnei.Codul civil elveţian (art. 90-93) prevede expres că logodna nu obligă la încheierea căsătoriei, dar în caz de rupere a logodnei, foştii logodnici ...

CODUL ELVETIAN part two, division one, title three, chapter one: engagementArt. 90A. Betrothal1 Engagement is constituted by mutual promises to marry.2 Minors or wards of court incur no obligation through betrothal without the consent of their legal representative.3 Engagement does not give rise to any actionable obligation to marry.

Art. 91B. Ending the engagementI. Gifts1 If the engagement is ended, the engaged parties may demand the return of gifts made to each other, with the exception of the usual occasional gifts, unless the engagement has ended as a result of death.2 Where such gifts are no longer at hand, restitution is subject to the provisions governing unjust enrichment.

Art. 92II. Duty to contributeIf one of the engaged couple has in good faith incurred expense in anticipation of the marriage ceremony and the engagement is then ended, that party may claim a reasonable contribution from the other where this is not inequitable in the overall circumstances.

Art. 93III. LimitationClaims arising from the engagement are subject to a time limit of one year from the ending of the engagement.

GERMAN CIVIL LAW Art.1297 Non-actionability(1) No action to compel the entering into of a marriage may be brought on the grounds of an engagement.(2) Any promise of payment of a penalty in the event of failure to enter into a marriage is void.Art. 1298 Duty to compensate in case of withdrawal(1) If an engaged person withdraws from an engagement, he shall compensate the other engaged person and his parents as well as third persons who acted in loco parentis for any losses caused by expenses incurred or by obligations undertaken in expectation of marriage. He shall also compensate the other engaged person for the losses the latter suffered by having taken other steps affecting his property or source of income in expectation of the marriage.

(2) Losses shall be compensated only to such extent as the expenses, the undertaking of the obligations and the other steps that were appropriate in the circumstances.(3) The duty of compensation does not rise if there is a serious ground for withdrawal. Art. 1299 Withdrawal caused by the other party’s faultIf an engaged person, by any fault which constitutes a serious ground for withdrawal, induces such withdrawal by the other, he is liable to pay compensation in accordance with art.1298, (1) and (2).Art. 1300 Cohabitation(1) If an unblemished engaged person has allowed the other engaged person to cohabit with her, she is also entitled to demand reasonable compensation in money for the damage which is not a damage to property, if the conditions provided in art. 1298 or 1299 arise.(2) The claim is not transferable and does not pass to the heirs unless it has been contractually acknowledged or legal action on it is pending.Art. 1301 Return of giftsIf marriage fails to take place, each engaged person is entitled to demand from the other the return of items of property which he gave to the other as a gift or as a token of engagement, according to the provisions governing the return of unjust enrichment. In case of doubt, it is presumed that when the engagement is dissolved because of the death of one of the engaged persons, the right to demand return is excluded.Art. 1302 PrescriptionThe claims provided in art. 1298 to 1301 expire two years after the date of dissolution of the engagement.

CONCUBINAJUL IN ALTE SISTEME DE DREPT

The question of concubinage was very often mentioned in the sources and works of the pre-Code law of the Catholic Church. Living in a public concubinage was treated as manifest grave sin, which was condemned and punished by canonical penalties. The provisions of the Council of Trent (1545-1563) mentioned the problem of concubinage in the context of proper application of sanctions. If there were any doubts, the Sacred Congregation of the Council was competent to resolve them. All the other problems related to the issue were solved by the Roman Congregations, such as the Sacred Congregation of the Universal Inquisition, the Sacred Congregation for the Propagation of the Faith and the Sacred Congregation of Bishops and Regulars. After Tridentinum, Popes treated the problem of concubinage with utmost attention. Apostolical constitutions and encyclicals were published, in which they informed the Christ's faithful about the consequences of living in such extra-marital union. These

explanations played an important role in the uniform application of canon law. Many of them were subsequently included into Code of Canon Law, which was promulgated in 1917.

définition[modifier]

Étymologiquement, concubin(e) signifie "coucher avec".

C'est l'union de fait entre deux personnes, de même sexe ou de sexe différent, qui vivent en couple, sans être mariés ni partenaires.

L'article 515-81 du Code civil français définit le concubinage comme « une union de fait, caractérisée par une vie commune présentant un caractère de stabilité et de continuité, entre deux personnes, de sexe différent ou de même sexe, qui vivent en couple ». Le concubinage, lorsqu'il est prouvé, entraîne alors certains effets juridiques.

Les éléments qui constituent le concubinage peuvent varier et c'est cela qui rend cette notion difficile à définir. Le concubinage peut être officialisé par un acte notarié : le concubinage notoire2.

defini ie [edit]ț

Etimologic, partener (e) înseamnă "dormit cu."Aceasta este o uniune de facto între două persoane de acela i sex sau de sexș diferit care trăiesc ca un cuplu, fără a fi căsători i sau partenerii.țArticolul 515-81 din Codul civil francez define te coabitare ca "o uniune de șfacto, caracterizat printr-o municipalitate cu o via ă de stabilitate i de ț școntinuitate, între două persoane de sex opus sau de acela i sex care trăiescș ca un cuplu ". Concubinajul, se dovede te, apoi provoaca anumite efecte șjuridice.

Elementele care constituie concubinaj pot varia i acest lucru este ceea ce șface ca acest concept greu de definit. Concubinajul poate fi formalizată printr-un notar: notoire2 concubinaj.

Évolution juridique en France

Le droit canon condamnait le concubinage pour des raisons liées à la morale religieuse et la force symbolique du mariage religieux. Après la Libération, les concubins sont reconnus comme des ayants droit aux allocations familiales. Face au développement de ce type d'union, le droit va devoir, dès 1968, s'adapter à cette nouvelle situation.Ainsi, deux arrêts méritent d'être soulignés : Arrêt "Dangereux", C. Cass. 1970, prend en compte le préjudice moral et matériel d'une concubine pour le décès accidentel de son concubin. Arrêt "Toros", C.Cass. 19 juin 1975, répare le préjudice subi par la concubine en cas de décès accidentel, le concubin étant marié. Il y a eu indemnisation de l'épouse et de la concubine.En parallèle, le législateur est intervenu sur deux points : Loi du 3 janvier 1972, décide de l'égalité des enfants naturels (hors mariage) et légitimes (issus d'un couple marié)

Loi du 11 juillet 1975, dépénalise l'adultère.Différents domaines juridiques vont prendre en compte le concubinage : le travail : rapprochement des fonctionnaires concubins, droit de prendre des congés ensemble, octroi d'avantages dévolus aux personnes mariées ; le recours à la Procréation médicalement assistée (PMA) est autorisé entre concubins depuis la loi du 29 juillet 1994 : le droit de bail va pouvoir être transféré au concubin, même s'il n'est pas intervenu au bail, en cas de décès ou de séparation ; les libéralités ont été pendant longtemps considérées comme ayant une cause immorale puis ont été acceptées si elles n'avaient pas pour objet de favoriser ou prolonger des relations immorales. Elles ont été finalement en toute situation acceptées depuis un arrêt de la Cour de Cassation du 3 février 1999.C'est la loi du 15 novembre 1999 qui donna une définition du concubinage.

Evolu ii juridice în Fran aț țConcubinaj Canon lege condamnat pentru motive legate de moralitatea religioasă i for a simbolică a căsătoriei religioase. După Eliberare, ș țconcubini sunt recunoscute ca dreptul de drept la aloca ii familiale. Cu țdezvoltarea acestui tip de uniune, legea va avea, din 1968, să se adapteze la această situa ie nouă.țAstfel, două cazuri sunt de remarcat:Oprire "Dangerous" C. Cass. 1970, inând seama de daune morale i ț șmateriale pentru o concubină pentru moartea accidentală a partenerului său.Oprire "Taurii" C.Cass. 19 iunie 1975, pentru a repara prejudiciul suferit de concubina, în caz de moarte accidentală, partenerul fiind căsătorit. Au fost beneficiul so iei i concubina.ț șÎn paralel, legiuitorul a intervenit pe două puncte:Legea din 3 ianuarie 1972, a decis să căsătoriei egal (în afara căsătoriei) i șlegitim (de la un cuplu căsătorit)Legea din 11 iulie 1975 adulter dezincriminată.Diferite domenii ale dreptului va lua în considerare coabitare:muncă apropiere a concubinilor angaja ilor dreptul de a lua timp liber țîmpreună, furnizarea de beneficii conferite persoanelor căsătorite;utilizarea de procreere asistată medical (PMA) este permisă între coabitare, deoarece Legea din 29 iulie 1994:dreptul de a închiria vor fi transferate partenerului, chiar dacă acesta nu este implicat în leasing, în caz de deces sau de separare;darurile au fost mult timp considerat ca având o cauză imorală i au fost șacceptate în cazul în care nu ar fi inten ionat să promoveze rela ii imorale ț țsau prelungi. Ei au fost în cele din urmă acceptate în orice situa ie dintr-o țhotărâre a Cur ii Supreme din 3 februarie 1999.țAceasta este legea din 15 noiembrie 1999, care a dat o defini ie a țconcubinaj.

o Régime juridique[modifier]Éléments constitutifs du concubinage[modifier]

Différents éléments caractérisent le concubinage :

Existence de relations sexuelles: même si ce n'est pas en soi une condition de qualification, l'existence de relations charnelles est souvent un élément déterminant de la relation de couple, Différence de sexe : si la majorité des concubinage réunit un homme et une femme, certains couples sont constitués d'individus du même sexe qui souhaitent vivre ensemble, Communauté de vie : le nouvel article 515-8 du code civil requiert expressément une communauté de vie pour qu'il y ait concubinage. Cependant, si la communauté de vie est un élément constitutif du concubinage, elle n'est pas à elle seule suffisante. En effet, le fait pour deux personnes de vivre sous le même toit n'établit pas nécessairement l'existence d'une vie de couple, Stabilité et durée des relations : le même article 515-8 exige que la relation présente un caractère de stabilité et de continuité. Le législateur n'a cependant pas fixé de délai légal pour la durée, et laisse au juge le soin d'apprécier la pérennité de la relation. Notoriété : de nombreux textes, tel que la loi du 6 juillet 1989 relative aux baux d'habitation, se référaient expressément au "concubinage notoire". La loi du 15/11/1999 n'a quant à elle pas repris cette référence à la notoriété.Preuve du concubinage[modifier]

En tant que situation de fait, le concubinage est soumis au régime probatoire des faits juridiques et peut être établi par tous moyens par quiconque.Preuve du concubinage par les concubins[modifier]

Ils peuvent prouver l'existence de leur relation par tous moyens et notamment au moyen :

D'un certificat de concubinage : les concubins domiciliés à la même adresse peuvent utilement invoquer une quittance de loyer ou une facture EDF pour se procurer un certificat de concubinage à la mairie de leur lieu de résidence D'un acte de communauté de vie : depuis la loi du 08/01/1993, le législateur organise une preuve de la vie maritale. Les parents naturels ayant tous deux reconnu leur enfant dans l'année suivant sa naissance et justifiant d'une communauté de vie au moment de cette double reconnaissance peuvent exercer en commun l'autorité parentale. À ce titre, pour prouver leur communauté de vie, ils peuvent s'adresser au JAF du lieu où demeure le demandeur qui délivrera un acte de communauté de vie (article 372-1 du code civil).La preuve du concubinage par les tiers[modifier]

Preuve lors du divorce : à l'occasion d'un divorce pour faute, l'un des époux peut vouloir démontrer que son conjoint vit en concubinage avec un tiers. Il a alors le plus souvent recours à un constat d'adultère et doit se conformer aux exigences de l'article 259-2 du code civil. Preuve du concubinage par les autorités administratives: les pouvoirs d'investigation dont dispose l'administration sont limités par les exigences de la protection de la vie privée des individus et il est souvent difficile pour les autorités administratives de faire la preuve de l'existence d'un concubinage entre deux personnes.

S'agissant d'une situation de fait, le concubinage ne fait en principe naître aucune obligation entre les concubins. Il en va différemment à l'égard des tiers en raison de l'apparence résultant de la communauté de vie.

o Regim juridic [edit]

Componente de concubinaj [edit]

Elemente diferite caracteriza concubinaj:Existen a sex: chiar dacă ea însă i nu este o condi ie de calificare, existen a ț ș ț țunor raporturi carnale este adesea un element-cheie al rela iei,țDiferen a de gen: în cazul în care majoritatea concubinaj întâlne te un ț șbărbat i o femeie, unele cupluri sunt formate din persoane de acela i sex, ș șcare doresc să trăiască împreună,Via a comunită ii: noul articol 515-8 din Codul civil prevede în mod expres ț țo comunitate de via ă acolo concubinaj. Cu toate acestea, în cazul în care țvia a comunită ii este un element constitutiv de coabitare, nu este suficient ț țîn sine. Într-adevăr, faptul că două persoane care trăiesc sub acela i șacoperi nu stabile te în mod necesar existen a vie ii de cuplu,ș ș ț țStabilitatea i durata de rela ii: acela i articol 515-8 impune ca relatia are ș ț șun caracter de stabilitate i continuitate. Cu toate acestea, legiuitorul nu a șstabilit o limită legală pentru durata, i lasă să judecătorului de a evalua șdurabilitatea rela iei.țReputa ie: multe texte, cum ar fi Legea din 6 iulie 1989 privind contractele țde leasing de locuin e, în mod concret "coabitare". Legea privind ț15/11/1999 acestea nu au inclus acest referire la notorietate.Dovada de convie uire [edita]ț

Ca fapte, concubinajul este supusă faptele juridice i probe pot fi stabilite șprin orice mijloace de către oricine.Dovada de convie uire prin necăsători i [edita]ț țEi pot dovedi rela ia lor prin orice mijloace, inclusiv prin:țUn certificat de coabitare: necăsătorit via ă, la aceea i adresă poate invoca ț șutil un proiect de lege chirie primire sau de utilitate pentru a ob ine un țcertificat de coabitare în municipiul de re edin ă al acestoraș țUn act al vie ii comunită ii, deoarece actul de 08/01/1993, Parlamentul ț țEuropean organizează o dovadă a vie ii conjugale. Părin ii naturali care ț țambele au recunoscut copilul lor în termen de un an de la na tere i ș șsus inerea unei comunită i de via ă atunci când acest dublă î i pot exercita ț ț ț șautoritatea parentală comună. Ca atare, pentru a dovedi comunită ii via a ț țlor, ei pot merge la JAF locul eliberării locuin a reclamantului un act al vie iiț ț comunită ii (articolul 372-1 din Codul civil).țDovada de convie uire de către păr i ter e [edit]ț ț țDovezi în divor în timpul unui divor defect, unul dintre so i ar putea dori ț ț țpentru a demonstra că so ia sa coabiteaza cu o altă persoană. Apoi, el a țfolosit cel mai adesea la o constatare de adulter i trebuie să respecte șcerin ele de la articolul 259-2 din Codul civil.țDovada de convie uire de către autorită ile administrative, competen ele ț ț țde investigare aflate la dispozi ia guvernului sunt limitate de cerin ele de ț țprotec ie a vie ii private a persoanelor i este adesea dificil pentru ț ț șautorită ile administrative să dovedească existen a unor o coabitare între ț țdouă persoane.

Fiind o situa ie de facto, coabitarea nu, în principiu, nicio obliga ie să apară ț țîntre parteneri. Acesta este diferit în raport cu ter e păr i din cauza ț țaspectului care rezultă din via a comunită ii.ț ț