GABRIELA ANA BALAN

LA RĂSCRUCE DE AVATAR

GABRIELA ANA BALAN

LA RĂSCRUCE DE AVATAR

2014

GABRIELA ANA BALAN, LA RĂSCRUCE DE AVATARCOPERTA ŞI ILUSTRAŢIILE: BOGDAN MOCANU

ARIPI FRÂNTE

***Tradotto: Denisa Balan

Te înşeliIubireaNu frânge aripi

Dacă m-ai văzut fără aripi pe mineÎnseamnă că am ştiutSă le ascund foarte bineŞi numai tu cu neîncrederea taLe vei putea frângeSau răni cândva

Ti sbagli.L’amore,non infrange le ali.

Se hai visto me senza ali,significa che ho saputonasconderle benissimoe solo tu, con la tua incredibilità,potrai infrangerle o ferirle semmai.

DINCOLO DE AVATARILUSTRAŢIA: BOGDAN MOCANU

DINCOLO DE AVATAR

printre ţipetele mele de durere- aisberguri pe oceanul unei vieţi zbuciumate,durerea nu a mea, a tuturor -printre evlavii şi păcatepoezia îmi e vapor, mă aduce la maldin toate vieţile trecute şi viitoarese face luntre între secole de dorpunte peste vulcani de iubire

dincolo de acest avatar cred, un îngermi-a lăsat spaima lui de nemoarteacum îi duc povara în spatealunec pe file de caiet ruptepe crengi de arbori genealogici scuturatemă cert cu stelele când uit să morte iert în gând când îmi e dor

aştept să vină clipacând tu mă visezi şi eu zborun fluture cu aripi de cristaldincolo de acest avatar

VIS

 Vin să tălmăcim un visAveam un prunc de paie şi unul de lutUnul sfărşit altul abia inceputÎntre timp le impleteam un tron de papădiiSperând să vii tu pe scăride atunci nu mai locuiesc la bloc Vecinii mă sfidau nezâmbitoriPoştaşul nu mai venea cu tolba de scrisori De la o vreme locuiesc in ochiul tăuÎn sfârşit văd lumea  frumoasăDupă deal ţi se pregăteşte o mireasăLângă pârău la poalele unui munte de cuvinteCautătorii de poeţi cern pietrele cu o sităDoar-doar vor găsi o privire de-a ta rătăcităAi grija cum treci prin pădureCine ştie ce comori ale minţiiVor bandiţii să îţi fure zâmbeştiŢi-ai adus aminte –altminteriPasărea n-ar fi încetat să cânteÎn colivia ruginită din mintea meaNici floarea ruptă nu-nflorea

AŞ VENI…

aş veni, aş veni- biletul până la tinecostă cât un buchet de crini, iarnade data aceasta m-aş mulţumi şi cu două petale!Cred că am imbătrânit – nu de tot!Poeziei mele i-a crescut măseaua de minte-Aici încerc să păcălesc pe cine pot!Vin cum să nuVin in paharul tău cu gust divinDin care bem să nu ne amintim 

NUMAI DUMNEZEUL MEU

ingerii negri şi-au pierdut colţul întunecatla barbut lumina strănută sub povara îngerilor albinici nu mai vreau să urc la zei îi rog pe ei să coboare la minenumai Dumnezeul meu este la locul luii-am promis că in acest poem nu îl deranjeznu îl fac de ruşinenici avocatul diavolului nu o să fiucuminte, dirijez concertul firelor de iarbăaceastă dimineaţă care nu vrea să cânteîn pustiu

ŢIPĂT

ţine-mă in braţeinima mea cât cerul ţipă ca o gură de lup

aş vrea sa recompun lumea ta din cuvintediavolul, îmbrăcat la patru ace si cravatăsa fie simplu spectatorsa ne aplaude iubireao piesa jucatăinapoi, inaintede la sfârşit către început

nu ştiu cum mă visezipungile noastre cu vise zac îngropate sub acelaşi peronpe care nu mai trece nici un tren

treci doar tu eternul şoferla volanul maşiniipe toate drumurile pe care imi scutur eu spiniice altceva mai ştii decât să laşi o dâră de benzinăpe urma veşnicelor nopţi?In calea luminii

trage cearşaful alb de pe oglindă e un mitoricum nu vreau sa vădcum mor de dorul tau

TE IU…

te-am văzut ultima oară pe scenă jucai o piesă despre viaţa amarăiţi legai inimile mai mici cu o sfoarăsa nu pot număra in câte cioburiţi-am spart inima mare asearao ţigare stinsă în scrumiera ciobităpovestea ta scrijelită pe o coajă de lămâieun monolog rostit de un coşar fără norocnici nu contează că nu elumea priveşte fermecatănumai la rochia mea decoltatăma ridic in picioare stau la locmai las ceva şi pentru viaţa următoarela piesa aceasta chiar nu vreau sa aplaudchiar dacă ai poleit tribunele cu auractorii sunt aduşi cu vaporulpe apele tulburi ce îţi brăzdează decorulprins în joc, s-a stricat difuzorulrepetă raguşit finalulte iubesc te iubesc te iube te iucănd eu cănd tu,,,

unic spectator fără biletîncerc să mă retrag discretînchid in linişte cortinamă rog să se stingă lumina

FLORILE TALE

În joacă ne minţeamÎncălţam fluturi în şosete cu dungiPrindeai oglinzile din zbor

Cu mângâieri fierbinţi te scuturam de gânduriCa un pomÎmi desenai flori pe săruturiCu un creion

Astăzi vii să îmi arunci trandafiri peste gardRenunţi, gardul este prea înaltCu ce destin să mă lupt?La ce adevăr să ajug?

Florile taleAu petale de plumb

OCHI DE PIRAT

Azi-noapte m-am trezit într-un tablouPrizonier în visul tău

De după ramă ochi de piraţi dansând goiPriveau ce frumos dormim noi

TE CHEM

Te strigTe chemPrefă-te că îţi pasăAşterne-ţi neauaDoamnă iarnăCapricioasăCad fulgii tăi îndrăgostiţiDansează pe un cer fermecat nu ştiu dacă sunt primii sau ultimiiîn ce ordine se aşternun steag albfluturând

STEA

Atât de fierbinteIubirea meas-a urcat la cera topit o stea

două inimipe umbra ta

MICA PUBLICITATE

Prietenii vechi apar la televizorÎn costume închiriate cu oraCu noua tehnologie 3D li se vede limpede şi povara

Cândva şi noi vom deveniStrămoşi şi în afară de poveştiCe vom putea da lumiiCând diavolul oferă funiiDumnezeu împarte iubireaCa pe o felie de tort unui bolnav Care nu ştie să aleagă înţelept ?

Într-o lume încuiată cu lacăte greleEu voi deschide o agenţie de mică publicitateVând şi cumpăr chei care să desferece orice zăbreleCaut oameni fericiţi Copii care îşi trăiesc copilăria fără să fie sclaviFemei care zâmbesc cu-adevăratBărbaţi cu sufletul curat, să ştie să plângă de bucurieFie, mă voi naşte, ştiu bine ce vreau rănâne să decid unde când şi pentru cine.

BUNĂ-DIMINEAŢA, REGINA MEA

vii arborând un glas mieros“Bună-dimineaţa, regina mea,Nu te speria de costumul meu de păun!”Îmi spui că sunt cea mai frumoasă- chipul tău îl vezi în oglindă acum…Te privesc neprietenoasă - nu înţelegiDe ce te întreb unde ai fost asearăPentru că azi mă vezi întâia oară?

“Adio clovn caraghios!- strig cu mânie-Adună-ţi penele de pe josÎnchide uşa în urma ta pe vecie!”

(…el pleacă supărat… ea este şi mai tristă…Azi-noapte a visat că el nici nu există

Peste regatul făprturii ei sideraleÎncep să se aştearnă toate relele realeAnosta singurătate, secetă, războaie

Ani grei de surghiunÎn care i se face dor de penele lui de păun)

Te alung pentru că minţi şi zboriÎmi înţepi cuvintele cu aceLa pieptul tău mă simt ca într-un bradPe unde treci ia foc pădurea şi eu ardDacă adorm lângă tine, în zoriVoi găsi scris cu o urmă de ruj pe buzele tale“această peşteră s-a închis – pericol de contaminarecu lipsă de comunicare” şi tu îţi speli păcatele

în nori! Şi toată jungla mea de simţuri tace…

“Degeaba îmi arunci un măr stricatde data aceasta eu am căştigate mat, ţi-am luat regina!”

(Ea plânge… el nu îşi recunoaşte vina…Sau invers… nu contează…Acum el doarme şi visează

Poate în zori n-o mai găseşte treazăSe poate furişa în patul ei frumos

Un fluture cu ochi de abanos)

CUI ... ?

Te voi ascunde în lacrima meaAici nu te caută nimeniCui îi pasă că plâng ?Într-o zi te voi găsiAtunci voi zâmbi

POVESTEA DE JOI

…de aceea nu au îngerii neveste nu ar fi drăguţecum ar da ele cu măturoiul prin norie joi tu stai la malul venei mele cavepriveşti în van mai pelicancă decât femeia de pelicanîmi curge sângele într-un vas de porţelanîl vinzi la schimb cu praf de stele falsdin coarne de elanîmbrăţişată de Kali zeiţa cu mâini multeîţi scuturi peste mine portocaliiîmi umpli venele cu fructe îmi place îţi dau like pe netcum dă cămila apă în deşertm-aplec spre o floare de plasticnu râde ştiu că nu miroaase priveşte ce forme frumoaserevarsă zâmbetul meu în umbra de pe masădansează flăcările pe peretele albîmi proiectează chipul tăude împărat de cearăce senzual mă învăluie în reluareca iarna care se întoarce în primăvară

FASCINANT

Cu viaţa şi moartea Într-o sacoşe veche, fascinantBiletul spre eternitate intr-un sacou pierdut Zămbete întinsw pe calea ferată,Gura ta largă un câmp cu trandafiriO inimă darnică, florile din grădina botanică,La micul dejun, baloaneDe săpun inţepate cu ace – fetiţo, ziceai – ai dat lovitura! – când eu transpiramcu timpul franjuri, să te îngrop într-o uitare greaerai ciudatşi mai ciudat că nici nu existai cu-adevăratşi cu toate acestea zâmbeaicu zâmbete întinse pe calea feratăcălcai pe inima meape aici n-a trecut nici un tren vreodată

LUNI

Rămânea povara lumii pe umerii mei tinerii ucişi la Timişoara ar fi avut nepoţidacă nu-i împuşcau să ne fie binee luni să spunem povestea cu felinepe lângă un domnitor trece un cerşetorîi pune în palmă un leu, se înţelegeîn scurtă vreme leul devine regelumea devine un capăt de junglăîn care toţi se plimbă cu leii în pungăfemeile vor sta pe poduri la un clickvor sări în valuri cu pruncii în buzunarbărbaţii vor pleca la război fără arme vine Dumnezeu zâmbitor aprinde luminanorii se transformă în scuturivalurile se prefac în păturipruncii se întorc la casele lor sărutaţi pe frunte de Irodtinerii vorbesc în jargon despre revoluţieascultă manele în sala de aşteptarea cabinetului în care mamele lor fac operaţie, îşi avortează grija zilei de mâine şi uite aşa mai prelungimun pic sfârşitul lumii oameni buni şi mâine e luni

COVORUL ROŞU

Iubirile în rochie cu trenăSăruturile în frac şi papionÎmbrăţişările în somnDumnezeu stinge luminaDoamna Moarte trage cortina

Noi, în genunchiPe covorul roşuAşteptăm ce? până când?Zburăm prin vis tinere domn

La urmă vine drăcuşorulDeapănă ghem covorulÎl pune într-o cutie înaltăÎl ia cu el pe lumea cealaltă

TURNUL CASTELULUI ALUNGAT DIN ORAŞ

Ţii minte? vrăjitoarele pe rugÎşi sfâşiau lacrimile în jarÎţi spuneam că fiecare secol are propriul ev mediuInchiziţie în orice avatarA ta s-a topit într-o singură noapteLa umbra blândeţii turnul casteluluiŞi-a luat scheletele de dragoniCenuşa unghiilor de vrăjitoareAtât cât a putut să care în spinare

A încercat să colinde prin secolul celălalts-a trezit înconjurat de oraşe care nu-şi recunosc turnulTârându-şi amintirile ca pe un câine în lesăÎnainta cu greu, l-a primit o prinţesăi-a deschis poarta sufletului l-a rugat să se odihnească pe salteaua pufoasădin inima ei călduroasăi-a ascuns amintirile într-un adăpostde teamă să nu îi fie eutanasiatecele care nu reuşesc să fie uitate.

La urmă a ajuns într-un salon cu hărţi şi cărţi prăfuite Lângă o fereastră a memoriei încercănatăA văzut o poză cu chipul lui, îngălbenită, şifonatăs-a aşezat cuminte pe un raft prăfuit printre popoare băştinaşeaşteptând să treacă pe lângă el mai multe oraşeşi cine ştie poate, făcând pe nebunulvreunul din ele îşi revendică turnul.

Dimineaţă ai găsit pe pernă o agrafă aurităÎncovoiată sub pasul timpului grăbitUitată de domniţa din castelÎn cameră miroase a fum din secolul topit în scrumDeseară avem întâlnire la ceasul din turnŞi cine ştie, poate vine şi el…

PĂPĂDIA

in amurg copilul suflă în puful păpădieiprin fulgi împrăştiaţivede o câmpie aleargă desculţîşi vede fraţii fericiţiîşi caută părinţii adormiţicrede că îi va trezi cu un sărutpe o colină, cea mai luminoasăcopilul desenează o casăaşezat la fereastră priveşte zâmbindo păpădie purtată de vântridică măinile până la cersteluţe-i cad pe degete, inel

în cele din urmă şi-a amintit cândva a fost la fel de fericitpână într-o zi în care o vrăjitoarel-a ademenit cu o floarei-a închis visele într-o colivie cu zăbrele ruginite,ferecate cu lacăte de aur, cu lanţuri grele

azi vântul i-a adus în dar o păpădiestrivită sub copită de murge moale, albă, pufoasă în căuşul palmeisuflă în ea, pe un cer magicîşi vede mama frumoasăo strigă, aleargă spre eacopilul din inima mea…

AL NU-ŞTIU- CÂTELEA CER

la tine vin, mă închinîţi ung picioarele cu mir divinte rog în genunchi, atâta îţi cerfă un miracol, întoarce-te acasănu mai vreau să privesc pe fereastrădoar umbra ta fără trupm-am săturat să hrănesccâini care latră în vântvino cât încă mai sunt frumoasătatăl meu din al nu-ştiu-câtelea ceradâncînvăluit în mister

POEZIE DE VARĂ

Într-o noapte te-am visat, mă certai-pentru a câta oară?-de ce nu scriu o poeziedespre vară?

nu ştiu să îţi răspundmi-e teamă să nu se rătăcească pe hârtie amintiri, valuri, nebunie priveşte, soarele e tot la locul luinu are sens să îl încuiîn colivia unor vorbe mari şi goalemă trezesc, zâmbesc fericităştiu că tu crezi în poezia meanu scrisă, ci trăită

CELĂLALT AVATAR

Atăt de mult ne iubimÎn celălalt avatarAm fost ghindăTu stejarAcum mă prind de umbra taCa de un colţ de steaAlunec pe un cer cât inima Tu ochi, eu lacrimaGura mea îşi aminteşte cum te strigaAcum în umbra pasului meu creşte iarbaÎn celălalt avatar ai fost câmpia meaAcum sunt ce vrei tu să fiuFără tinen-aş mai fiun fluture de o zi în pustiu

IERTARE

Prima greşeală pe care mi-o recunoscEra undeva prin şcoala primarăAm schimbat clasa cu limba francezăŞi am ales limba rusăCopil sfios atunci nu înţelegeamDe ce tata era aşa furiosSă mă ierte am început să citesc opera marilor clasiciSă corespondez cu pionierii ruşiMuzică ascultam obligatoriu la radiozilnic Pugaciova cânta Arlechino

În fond cine eram eu atunciO fetiţă de vreo zece anişoriPusă în faţa istorieiSă găsească o cale dreaptăPe nişte cărări cărora oamenii mariLe-au schimbat traiectoria în direcţii greşite

Apoi au venit peste mine alte greşeli în valurim-au împins pe Golgote din ce în ce mai abrupteacuma cine sunt eu în faţa lui Dumnezeuo femeie care cere iertareÎncearcă să scrie Rostuind poezia cu smerenie străvezieÎnspre naşterea cuvântului biblicŞi încearcă să uite…

RĂZBOI

Rănită, pe frontul sentimentelorAm luptat cu arme inegaleTu, cu flăcările din iadEu cu flăcările din inima meaOchii tăi de gheaţăOchii mei de focBuzele tale strigau pleacăAle mele vino,Arma mea secretă era cuvântulA ta zborulte visai copilul cu noroc

Abia acum am inţelesAm pierdut bătăliaUitând să visezMâine în zoriMă întorc la războiVoi învinge

LA RĂSCRUCE DE AVATAR

Doamne, nu ştiu dacă vreau să mă trezesc din somnCe film, ce SF de proastă calitate Ce secol e acesta in care bogaţii dorm în corturiLa porţi de palate, lupii în stână urlă de foameSăracii au geamuri termopane la case de lutStudenţii dorm sub poduri, gravidele în găriŞi cei mai mulţi bărbaţi doresc să nu se fi născut

Ce veac ciudat - fără dinozauri personaliFără fum din horn, fără pix, fără creionŞi , cum se vede la televizornici fără barbă nu eşti premiat, în rest toate parla locul lor dar aşezate naiba-ştie-cum, întâmplătorcopilul ţine în mână un pistol,florile cresc lângă roţile maşinilorla concursuri de desene pe cerse fierb aripile în smoală… Nu, nu cred că mă nasc acumMai lasă-mă până mă dumiresc dacă aceasta e calea, dacă e început sau capăt de drum

motivul pentru care refuz e cuvântule ca la inceput, întrupat şi nerecunoscutnu mai pot scrie poezievoi scrie doar strigăte de dragoste întru poezieîmi voi aşterne versurile ca un steag, în genunchipe o câmpie unde razele soarelui ţin loc de copiteşi cerul le paşte ca un murg

vreau o şansă, o singură aruncare de zarla răscruce de avatar

CELĂLALT AVATARILUSTRAŢIA: BOGDAN MOCANU

GABRIELA ANA BALAN

VOLUME “Împaratul de ceară” –Editura Singur, Târgovişte 2012, versuri Cronici la volum: Florin Predescu (Acum tv, SUA), Daniel Marian (Opere vol IV, “O bibliotecă pentru balansoarul meu” şi Revista Singur, Târgovişte), Doru Ştefan Dăncuş (Caiete Silvane), Flavia Crăstănuş (Colocviul Masteratelor de Literatura, Universitatea Bucureşti), Gheorghe Clapa (Elanul), Lansare de carte în Revista “Orizonturi Literare” “Labirintul de cristal” –Editura “Self Publishing”, Bucureşti 2014, versuri, proză scurtă (Coperta: Mirel Bucur, Ilustraţiile: Silvia Marchesini (Italia), Ion Vincent Danu (SUA), Denisa Balan, Mihaela Trofin, Alexandru Stuparu Colaj: Adrian Grauenfel (Israel): Traduceri : Denisa Balan(Italia) Renate Müller (Germania), Oana Popa-Nimigean (în limba engleză), Lorena Alexandra Ghercu (Italia), Gregorio Costa (Italia), Florin Predescu (SUA); Note: Daniel Marian, Oana Popa-Nimigean, Mălina Netcă, Flavia Crăstănuş, Mihai-Viorel Dragomir, Florin Predescu, Gheorghe Clapa Cronici la volum: Daniel Marian, Mălina Netcă, Mihai Viorel Dragomir (Prefaţa), Lansare de carte în Bevista “Orizonturi Literare”, Daniel Marian, Opere vol IV, “O bibliotecă pentru balansoarul meu”, 2014.PUBLICAŢII ON LINE (CALAMEO, ISRAEL)- “Fluturele de cristal”-“Noapte bună, Domniţă!”- “Taina din labirint” – poezie bilingvă, traducere în limba italiană Denisa Balan.PUBLICAŢII COLECTIVE ON LINE-“Dialog cu Ana” – cu Adrian Grauenfels (Calameo, Israel)- “Peregrinări” –volum editat de Centrul de Excelenţă în Promovarea Creativităţii Româneşti, Dublin 2014_ “Pe Podul Suspinelor” – cu Dorina Şişu, Adrian Grauenfels, Ioan Mircea Popoviciu (Calameo, Israel)

CUPRINS

Aripi frânte-Dincolo de avatar –

Vis –Aş veni –Numai Dumnezeul meu -Ţipăt –Te iu… -Florile tale –Ochi de pirat –Te chem –Stea –Mica publicitate –Bună-dimineaţa, regina mea! –Cui? –Povestea de joi-Fascinant-Luni –Covorul roşu -Turnul castelului alungat din oraş –Păpădia –Al-nu- ştiu-câtelea cer –Poezie de vară –Celălalt avatar – Iertare –Război –La răscruce de avatar- Gabriela Ana Balan –