la heliade – remake - bibliotheca.ro · revistÃ lunarÃ de culturÃ a societÃÞii scriitorilor...

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul XIII, Nr. 4 (145) � aprilie 2012

Apare cu sprijinul Primãriei Târgoviºte, primar Gabriel Boriga

LA HELIADE � remake

Tudor Cristea

Întrucât înaintaºul nostru Ion Heliade Rãdulescu a avut neprevederea de a se naºte preaaproape de prelungitele sãrbãtori de iarnã, care încep la Solstiþiu ºi se sfârºesc dupã SfântulIoan, evenimentul împlinirii a 210 ani de la fericita întâmplare a trecut aproape neobservat.Mai ales cã ºi elevii, singura categorie care mai poate fi angrenatã, de voie, de nevoie, înactivitãþi culturale, s-au aflat într-o vacanþã mai lungã, care a pus sub semnul întrebãrii ºi altedouã momente asemãnãtoare, privindu-i pe Eminescu ºi Caragiale (acesta din urmã, scriitordâmboviþean prin arondare administrativ-teritorialã odatã cu casa memorialã de la Haimanale).ªi având în vedere cã în sãptãmâna cu 27 aprilie atenþia românului e mobilizatã, între altele, demoþiunea de cenzurã care tenteazã demiterea unui guvern cãruia nu i s-a uscat încã binecerneala pe decizia de numire, probabil cã nici comemorarea a 140 de ani de la moarte nu va fimai plinã de substanþã...

Nãscut pe 6 ianuarie 1802 (aºadar în acelaºi an cu Hugo), la Târgoviºte, ºi plecat din lumela 27 aprilie 1872 (în acelaºi an cu Théophile Gauthier), Heliade a urmat, ca studii mai serioase,ªcoala de la Sfântul Sava înfiinþatã de Gh. Lazãr ºi a rãmas, dupã absolvire, ca ajutor alacestuia, nefiind inclus, nu se ºtie din ce motive, în grupul primilor patru trimiºi la studii înOccident. În chip paradoxal, el va fi receptat, totuºi, de cãtre posteritate ca un enciclopedistdin stirpea lui D. Cantemir ºi de factura urmaºilor Hasdeu, Iorga, Mircea Eliade. Enciclopedismulacesta este, însã, al unui autodidact ºi poate cã de aceea, în ciuda unei ardente obsesii aechilibrului între antiteze, opera lui este, în mare mãsurã, dez-echilibratã. Iar nu variatã, cumpare. Ea are aspectul unui vast ºi impresionant ºantier în care se pune în lucrare un proiectmãreþ, dar haotic, ºi unde schelele sunt adesea pãrãsite, constructorul având ºi alte numeroasetreburi: sã consolideze învãþãmântul, sã fondeze presa, sã iniþieze traducerea marilor autoristrãini, sã întemeieze literatura românã, sã facã o revoluþie, sã conducã un guvern provizoriu...Al doilea paradox este acela cã tocmai acest autodidact rãmas în þarã este, ca ºi moldoveanulNegruzzi, care n-a mers la studii în Vest, ctitor de culturã, de literaturã ºi chiar de civilizaþie. El(ei), iar nu tinerii ºcoliþi în Apus, care au venit în þarã pe la 1840, când lucrurile erau deja intratepe fãgaºul lor firesc. Heliade înfiinþase ori consolidase instituþiile fundamentale: ºcoala,societãþile culturale, limba, teoria, critica, presa, teatrul, traducerile.

Negruzzi, fãrã sã aibã fervoarea ºi anvergura contemporanului sãu muntean, nicipropensiunea lui pentru simbolistica ºi spectacolul Ideii (teatralitatea, mantia albã, tentaþiapoemului sociogonic), a întemeiat, mai modest (dar beneficiind de faptul cã treaba ctitoririiinstituþiilor o fãcuse, în Moldova, Asachi), speciile ºi chiar literatura: poemul istoric, comedia,nuvela romanticã, epistola în prozã.

Kogãlniceanu, în �Introducþie�, aduce numai niºte nuanþe. Ideea cã el ar fi generat uncurent naþional-popular în literatura epocii e una inerþialã. Curentul exista deja, ca ºi literatura.În ce-l priveºte pe Heliade, el s-a nãscut, poate, prea devreme ca sã devinã scriitor mare, deºitalentul sãu era uriaº. Dar s-a nãscut la timp pentru a întemeia ºi a deschide drum altora, careau manifestat uneori ingratitudine faþã de el. Cum manifestãm ºi noi astãzi, dar cum n-a fãcut-oEminescu la nici douãzeci de ani. Eminescu a înþeles, probabil, cã, dacã s-ar fi nãscut cu o sutãde ani înainte de Heliade, ar fi îngânat tropare, ar fi scris cronici sau ar fi ºlefuit, cu geniul sãu,în folclor, �Mioriþa�. Pentru cã fiecare miracol îºi are vremea lui.

Dar toate astea pot interesa astãzi foarte puþinã lume. Atenþia Naþiei e confiscatã decestiuni importante, stimabile, adicã de cãsãtoria lui Pepe cu domniºoara (însãrcinatã) Pastramã,de gelozia Oanei Zãvoranu, de mahalagismele madamei Bahmuþeanu-Prigoanã sau de rãpireade cãtre eternul Mãruþã a miresei-mamã-de-tripleþi a lui Zsolt Nu-Mai-ªtiu-Cum. Cine sã maistea sã asculte, din Heliade, chemarea strãmoºului nostru Adam adresatã, în dimineaþa lumiiºi a poeziei, perechii sale biblice, într-un jargon italo-român de o fermecãtoare inadecvare:�Stãi, bella mea dilectã, întoarce-te, o, Eva!�?

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR

TÂRGOVIªTENI

Distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aurde cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România

Marcã înregistratã OSIMISSN 1582-0289

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusiv

semnatarilor acestora ca persoane individuale.

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).

Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

R E D A C Þ I A

Dan GîjuNiculae IonelSUBREDACÞIA CHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuAurelian SilvestruTEHNOREDACTORIoan Alexandru MuscaluGRAFICÃ � Iulian Filip Alexandru Coman

SENIORI EDITORIMircea Horia SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiMircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaRadu CârneciIoan AdamIordan Datcu

REDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandãNicolae ScurtuEmil StãnescuCorin BianuGeorge Toma VeseliuIon Mãrculescu

DIRECTORTudor Cristea

REDACTOR-ªEFMihai Stan

SECRETAR DE REDACÞIEIon Anghel

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

4. IV. 1915 � S-a nãscut Vasile Florescu 5. IV. 1934 � S-a nãscut Vasile Fanache 6. IV. 1924 � S-a nãscut Tina Ionescu-Demetrian 6. IV. 1930 � S-a nãscut Alexandru George 6. IV. 1973 � S-a nãscut Rhea Cristina 9. IV. 1877 � S-a nãscut N.O. Dallocrin (m.1943)10. IV. 1930 � S-a nãscut Gheorghe Duþã-Micloºanu (m.2008)10. IV. 1953 � S-a nãscut Corneliu Costache12. IV. 1944 � S-a nãscut George Anca12. IV. 2004 � A murit Ilie R. Costache (n.1932)14. IV. 1982 � A murit Vasile Florescu (n.1915)16. IV. 1979 � S-a nãscut Florentina Buicã17. IV. 1847 � S-a nãscut Petru Verussi (m.1886)19. IV. 1895 � A murit Raicu Ionescu-Rion (n.1872)19. IV. 1948 � S-a nãscut Olga Alexandra Diaconu20. IV. 1946 � S-a nãscut Rodica Drãghici22. IV. 1897 � A murit Ion Ghica (n.1816)22. IV. 1919 � S-a nãscut Ecaterina Antonescu23. IV. 1942 � S-a nãscut Elena Duþã24. IV. 1932 � S-a nãscut Florica Deftu23. IV. 1978 � S-a nãscut Florentina Raluca Tarbã27. IV. 1872 � A murit Ion Heliade-Rãdulescu (n.1802)28. IV. 1956 � S-a nãscut Vivi Anghel (m.2000)30. IV. 1906 � S-a nãscut Matei Alexandrescu (m.1979)

ISSN on-line 2284-600XRevista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

3Anul XIII, Nr. 4 (145) � aprilie 2012

CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea � La Heliade � remake ........................................... 1BREVIAR: Barbu Cioculescu � Dar unde? ªi cum? ........................................ 4VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Ion Ghica: Tabloul sufletului (1) .......... 7RECITIRI: Henri Zalis � Prin toate fibrele romanesc autobiografice (1)............. 9CRONICÃ LITERARÃ: Tudor Cristea � Partidul florii de cireº .......................... 12AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam � Poeme transmoderne? ......................... 15UN VERS DE EMINESCU: Alex ªtefãnescu � �ªi-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!� ................................................................................ 17LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre � Constantin Noica în jocul antinomiilor puterii (1) ............................................................................... 18EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia � Religiozitate ºi mister la Mihail Sadoveanu ................................................................................. 21INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache � Nervii care usturã � un Rebreanu de raftul doi ......................................................................... 23NOTE DE LECTURÃ: Niculae Ionel � Datoria de a scrie timpul ....................... 26LIRÃ DE BRAÞ: Liviu Ofileanu � Un douãmiist neglijat .................................... 28REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu � �Botanica poporanã românã� a lui Simion Florea Marian ........................................................................ 30OPINII CRITICE: Ionel Popa � Un poem despre A FI ...................................... 32ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu � Oul de la þaþa Oanþa ..................... 34DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru � Omul de nimic ....................................... 35ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu � Poezia ca patimã fãrã leac .... 36DEBUT: Masha Cãuneac � Regelui meu ........................................................... 38POEZIE: Florea Turiac � Surpând miere pe cuvânt .......................................... 40POEZIE: Silvia Bitere � Boema silvianã............................................................ 52SONETE: Corin Bianu � ªi-ºi duce viaþa-ntocmai ca un cuc ............................ 54RIDENDO: Corneliu Berbente � Epigrame ºi comentarii satirice ..................... 56PROZÃ: Mihai Stan � Întoarcere în Paradis ...................................................... 48PROZÃ: ªtefan Dorgoºan � Gardul .................................................................. 51PROZÃ: Ion Mãrculescu � Jurnalul de la Marcona ............................................ 53STEIURI: George Anca � Anonimul lui Rembrandt (2) ...................................... 55MERIDIANE: Magda Grigore � Eufratul � textul ºi memoria apei ..................... 57POEZIA ACASÃ: Iulian Filip � Olga Baltag. Poetã ce se nãºtea când URSS se destrãma.......................................... 59MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci � Kahlil Gibran (5) .............................. 61RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu � Romanele lui Philip Roth (IV) ..... 63PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu � Domnul Zalis ............................ 66EVOCÃRI: D.R. Popescu � Dragul meu prieten ................................................. 67DICÞIONAR: Victor Petrescu � George Ciorãnescu. �Nu am plecat niciodatã� .......................................................................... 70ISTORIE LITERARÃ: Tudor Cristea � O confruntare: Ion Heliade-Rãdulescu � Grigore Alexandrescu ....................................... 72ARS LONGA...: Dan Gîju � Primul �om de presã� român .................................. 74ISTORIA TIPARULUI: Agnes Erich � Macarie ºi evoluþia tiparului românesc (3).............................................................................. 76ISTORIA TIPARULUI: Viorel Cristian Militaru � Scrierea religioasã ºi laicã veche (3) ...................................................................................... 79FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu � Noi contribuþii la bibliografia lui Dumitru C. Moruzi ................................................................................ 81GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã � Început de istorie în strãvechiul geospaþiu românesc ........................................................... 85BASARABII DE TÂRGOVIªTE: Gabriela Niþulescu � Matei Basarab (1) ........ 85SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ............................................... 88CALIGRAFIA CU LUMINÃ: Ion Mãrculescu � �Europa fotografilor� � Expoziþie Internaþionalã de Fotografie ...................................................... 90REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea � Lepãdarea de sine ........................... 92


Barbu Cioculescu

BREVIAR

Eleganta mea bicicletã, T.V.N � Tri-umph werke Nüremberg, cromatã ºidichisitã, ca de vremuri bune, fiindu-mirãpitã, în puterea nopþii, din antreul casei,în acea primitivã epocã în care nu seîncuiau uºile, ºi ducând dorulvelocipedului, altã soluþie nu se gãsi decâta-mi înstrãina biblioteca, faptã pentru caream obþinut acordul mamei, ce puse ºi ea labãtaie o scoarþã olteneascã. Mergândrãzboiul aºa cum mergea, în comerþ nu semai gãseau biciclete, însã una se aflã, totuºi,într-o agenþie care vindea, de-a valmamotorete, biciclete, aparate de radio. Decu altã generaþie decât precedenta, nouamea bicicletã, care costase o leafã, marcaN.S.U � Nekansulm �, era neagrã înîntregime, cu suduri la vedere, laîmbucãturi, dar ºi cu douã cadre orizontale,ce-i sporeau stabilitatea ºi-i dãdeau oanumitã, foarte plãcutã, legãnare � ne-amînþeles din prima clipã. Sãrind în ºea,porneam, în fiecare dimineaþã la ºcoalã,cu mari volute, pe ªtirbei Vodã, în dosulCiºmigiului.

În cea de a ºasea clasã, mãîmpãcasem cu ºcoala, când JenicãTeodorescu, profesorul de latinã, surd, darcetind pe buze rãspunsurile colegienilor,mã întreba de la distanþã ce înseamnã�domos antra fuerurt� rãspundeamrãspicat: �ºi casele lor furã peºterile�.Scandam din Ovidius, din Ponticele lui:�Doar barbarii de-a valma cu noi îºi ducviaþa / Mai mult de jumãtate din case le auei / Chiar dacã nu te-ai teme te-ai îngrozi,vãzându-i / Cu chica lor lungã ºi îmbrãcaþiîn piei�. Probabil nu prea spãlaþi ºi cammirositori, acei strãmoºi ai noºtri ce-ºirâdeau de graiul exilatului. Noroc cã acestale învãþase limba: �Tot locu-i plin de barbaricu urlet ca de fiarã / Tot locu-i plin deglasuri sãlbatice de geþi / Chiar limba meade-acasã mi-e teamã c-am uitat-o / Cãciastãzi ca sarmaþii ºi geþii eu vorbesc�.

DAR UNDE? ªI CUM?*

* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliothecaintitulat Amintirile unui uituc � Exerciþii dememorialisticã

Îmi plãcea Naso mai mult decât Horatius,cu paradisiacele-i pajiºti din Ode, turma decapre ºi izvoarele ºuvoind, chiar mai mult ºidecât Virgilius, cântând moartea Eurydiceiºi descãpãþânarea lui Orfeu: �Uºoarã, peþãrmuri de ape � o-nspãimântaseºi tu � /Eurydice fugea; un ºarpe se ascundea îniarbã / Ea trebuia sã moarã ºi nu-l zãri�.Ce fior sã gãseºti, atunci, în versurileceluilalt: �Boul cel lent îºi cere jugul, calular vrea sã are, / eu voi cere ca fiecare, debunã voie sã-ºi facã meseria pe care ºties-o facã�. Plus bucuria de a-l slãvi peradiosul � adicã înconjurat de raze �Cezar! Peste mulþi ani mi-au venit lastilizare, spre a rima, niºte versuri deMaiakovski, anume: �Toate meseriile suntbune / alege-o pe cea care-þi place!�. Cumam întors-o, nu le-am gãsit leacul! Cândnevoia îþi joacã farse...

Cea mai nostimã farsã de întâi apriliea fost încheierea la acea timpurie datã aanului ºcolar, împãrþit, pentrucircumstanþã, în douã semestre, ºi nu petradiþionalele trimestre. Promovam în ceade a ºaptea clasã licealã în acea îmbietoareprimãvarã, cu promisiunea celei mai lungivacanþe. Ideea care mã stãpânea era de ada douã clase într-un an, dimpreunã cualþi doi-trei colegi, care doreau ºi ei sãajungã mai repede studenþi. Înfãþiºarea mãavantaja, la plimbare între doi mai maridecât mine amici � de-adevãratelea studenþi� ºi cu plãcerea mea pentru prieteni mai învârstã decât mine � o duduie fu agãþatã, înacel exerciþiu ce-mi era nesuferit, dar încare-ºi încercau forþele cei doi. Când fãtuþarãspunse salutului lor, se prezentarã castudenþi. � �El sigur este, zise ea, arãtândspre mine, dar voi, voi sunteþi liceeni�. ªise îndepãrtã, cu demnitate.

Vremea de afarã nu se potrivea, înspornica-i dulceaþã, cu titlul volumului deversuri, care-mi era cel mai drag,�Întunecatul april�, de neîntrecutul EmilBotta. Din care recitam, la nesfârºit, casub puterea unei vrãji: �Apoi, poezie / Sãnu mai vii înapoi / Nu facem o nobilã


pereche noi doi / Alianþa noastrã esfãrâmatã / ªi-aº vrea, poezie / Sã nu temai vãd niciodatã�. Ale mele producte liricesufereau de teribilism prozaic: �SuntRimbo, regele strachinã / Taie struþ, rupecãruþ / Umblã dup-o paþachinã // SuntRimbo, Rimbo, tot Rimbo / Lumea-mispune bine, da mai schimb-o / Pe când eu,furios ºi hapsân / Tot Rimbo rãmân�.Rimbo = rimã bogatã? De unde sã ºtiu? Seputea pune pe muzicã, precum cânticelelegoliardice ale copiilor strãzii: �În Indii suntcactuºi / Ce cresc prin araci / Ce bine-i înIndii / Când vrei sã te� plimbi, plimbi � ºitot aºa, cu Abdulah Efendi Bey, cel cuºaizeci de femei, ori Alfonso Don deBrebenel ce era dat în paza mã-sii. Cãci deunde-ºi poate lua inspiraþie un autentic /poet, dacã nu / din popor? Cel ce îngânã:�Tunuleþ pe douã roate...�, bine cã le-amuitat pe toate.

Ce frumos e la dl. XY la moºie, scriacândva un amãrât de gazetar: �pe de o partecerul albastru, pe de alta iarba verde�. Sã-lcontinui. Era o dimineaþã înaltã, seninã,aceea de 4 aprilie 1944, în parcul Facultãþiide Medicinã înfloriserã cornii, prin curþi,magnoliile. Luam pentru întâia oarã lapurtare un vindiac gri pãros, o raritate, înstrâmtorarea vremilor, dar mama leînvinsese, ºi mi-l dãruise, în acea tandrã zide libertate � avea mare grije sã fiutotdeauna bine îmbrãcat � cu sfatul de anu-l murdãri prea curând. Împreunã cuDinu, fiul profesorului de anatomie artisticãºi medicului Horia Dumitrescu � în fapttoatã familia lor era de medici � pãºeam pepoarta Grãdinii Botanice, la prea puþinãdepãrtare de casã, poate motivul pentrucare o vizitam rareori. Intenþionam sãtragem în nãri primele mirezme aleprimãverii, de la violetele, viorelele, ghioceiide la sine rãsãriþi lângã tãbliþele unor plantece aveau sã încolþeascã mai târziu.

Bãieþi cuminþi, ruºinoºi, de familie,dupã canoane, nu ne ducea gândul lanorocoase întâlniri cu june de stareanoastrã, cunoscute la ceaiuri unde ledansasem o singurã datã, necum la fericiteconchiste cu disponibile Afrodite, misterulfeminitãþii fiindu-ne încã pe deplinneexplorat. Nu era, totuºi, o raitã obiºnuitã:se anunþase un exerciþiu de apãrare pasivã,erau de aºteptat sunetele din mai multe pãrþiale sirenelor � întru pregãtirea spiritelor.Ce ne pãsa nouã? Ne îndreptam, pe aleeaprincipalã, spre fundul grãdinii, cu hotarulîntr-o mãgurã, în comuna Militari. Scãrilargi, pietruite duceau, duc ºi acum, într-acolo. Pe alte mãguri, la rãsãrit, vedeaibaterii de tunuri antiaeriene, de mãrimea,din depãrtare, a unor creioane, îndreptate

spre cer. Nici un servant, lângã ele. Sesunã alarma, vizitatorii grãbeau, dupãîndemnul paznicilor, spre adãpost. Eranumai un exerciþiu, dar ºi sã fi fost o alarmãadevãratã, ce putea sã însemne unbombardament? ªtiam, de la cele sovietice,cã nu mare lucru � ºi cã, oricum, a nu tepierde cu firea era regula. De ce sã intrãmîn adãpost, un ºanþ umed, o tranºee sãpatãîn lut, când înºiºi servanþii tunurilor nuerau la datorie? Mai cuminte era sã pornimcãtre casã, câtã vreme poliþiºtii nu ne voropri, în stradã.

Atunci am mãrit pasul sau când, brusc,cu rupturã, pãmântul ne fugi de subpicioare, sub efectul unei explozii generale,ce ar fi putut fi ºi un seism. O sumã debufnituri, de o sonoritate incredibilã, tre-când nu numai prin urechi, dar ºi prinfiecare fibrã a trupului, ne scuturã, într-unvacarm ce sporea, spãrgând, la propriu,aerul. Erau bubuituri ce loveau solul încutremurare, altele care, în grupuri, fã-râmau vãzduhul, se petrecea unbombardament, cu replici ale artilerieiantiaeriene, unul fãrã nici o asemãnare cuceea ce ºtiusem ºi care mã � ºi ne � panicãscurt. Goneam, amândoi, spre ieºirea dingrãdinã, fulgerãtor vederea ne fu atrasã deunul din cei mai bãtrâni copaci ai pajiºtilor,o plutã pe care doar o horã l-ar fi pututcuprinde, zãcea, cu rãdãcinile în sus, lângão groapã din care încã mai sãrea pãmânt,pãrea un elefant prãbuºit într-o rânã.Cãdeau bombe, ca picãturi de ploaie � vreopatruzeci, s-a calculat mai târziu �,fuseserã destinate uzinei de apã a oraºului,din Grozãveºti, dar de greºise þinta � nucu mult� Crucificat pe poartã, portarulgrãdinii pãrea cã o pãzeºte mai departe, înstradã leºul unui mãgar începuse sã seumfle. Pe bulevard, la numãrul 13, casaavocatului Popovici fusese spulberatã, înfaþa ei admirasem, la dus, o maºinuþã sport,marca Steyr, argintie, ca o ascuþitoare decreioane la dimensiunea maximã ne atrãseseatenþia. Exista ºi acum, dar transferatã latrei sute de metri.

Ne-am oprit în faþa blocului CaseiCorpului Didactic, unde locuiau familiileMinulescu ºi Rebreanu � ºi familia lui Dinu�, el urcã scãrile, eu am intrat în ºanþulcare fusese rondul de flori, înainte de adeveni adãpost, bombardamentul contenio vreme, apoi reîncepu, cu acelaºi vuietnepãmântesc. Era un adãpost neacoperit,privind în sus vedeam, în formaþii strânse,succedându-se, Liberatoarele, Fortãreþelezburãtoare, trecând ca la paradã, minus-cule, în zenit. Era un spectacol ºi grandiosºi groaznic, odatã ce þinta lor era sã neºteargã de pe faþa pãmântului, iar riposta


nu pãrea sã le strice formaþia. Jos, întrepereþii ºanþului, necunoscuþi, fãcându-nefãrã încetare cruci, aºteptam sã treacãvalul. Între ele, scurte perioade de liniºteîngãduiau miºcarea. Într-o asemenea pauzãam ieºit din adãpost ºi m-am dus acasã,foarte aproape, de altminteri, unde amgãsit-o pe mama, nehotãrâtã dacã e maibine sã închidã sau sã deschidã ferestrele.Am luat-o de mânã, ca sã o duc laadãpost, în stradã urletul exploziilorreîncepuse � au fost cu totul cinci valuride avioane �, în jur auzeam piuituri,zãream fire luminoase ce se pierdeau pealãturi, erau schije, unele cât vârful dechibrit. O asemenea schijã lovise stâlpulelectric din faþa casei, metalic, fãcându-io gaurã în care încãpea un deget. De cumintrarãm în adãpost o cãruþã cu caiiînnebuniþi � vizitiul fusese mai dinainteucis �, trecu cu roþile pe margineaadãpostului. O sutã de metri mai încoloºi caii furã doborâþi de aceleaºi schije, înjerbe, ca artificiile. Câte un nou venit neînºtiinþa: �A cãzut casa generalului Anton�,din colþul bulevardului, a cãzut casa luicutare, lui cutare.

În grãdina palatului Cotroceni se aflaun adãpost acoperit, în care luaserã locbeneficiari mai înstãriþi ai sorþii. De la unmoment dat acoperiºul de scânduri aladãpostului se cocoºã, ca sub o povarã,cei dinãuntru furã siliþi sã-l þinã cu palmele.La ieºire, cunoscurã cauza: pe adãpostcãzuse o bombã care nu explodase. ªi pecare, cu hãrnicie, o purtaserã deasupracapetelor. Nouã, în adãpostul în aer liberne cãdeau pe umeri firiºoare argintii, dinvãzduh, lansate, cum am aflat mai târziu,din bombardiere, ca sã zãpãceascãaparatele de detectare ale adversarului,acelea ºi niºte fiºe albe, roºii, cu sursa laInstitutul Cantacuzino, zburãtoare de pecheiul Dâmboviþei.

Ce s-ar fi întâmplat dacã, la ceasuridupã încetarea dezastrului, nu m-aº fiîntors acasã? �� Barbu, unde e Barbu?� arfi strigat mama. �� Dar unde se dusese,doamnã?� ar fi întrebat-o o trecãtoare. ��În Grãdina botanicã� �� Atunci duceþi-vãacolo, peste adãpostul de lângã serã a cãzutbomba. Sunt ºaptezeci de morþi�. Iatãcum, cititorule, prostul, condamnabilulobicei de a trage chiulul, de a nu respectaordinele ºi a nu face ceea ce toatã lumeaface, a dus acolo cã ai în faþã aceste rânduride care nu poþi sã te desprinzi.

La finele calvarului, familia se reuniprin sosirea tatei, ce petrecuse � vezi cenepotrivit termen � timpul bombarda-mentului la poalele unui castan din faþaFacultãþii de Medicinã, se pare într-o

dispoziþie mult mai puþin dramaticã. Neaºezarãm la masã, mama ne servi stufatcu miel, apãru ºi amicul Cornel, care voisã ºtie dacã mai existãm, fu poftit ºi el, debãut bãurãm vin, cãci apa nu mai curgea.Îmi spuse cã printre victime se numãrã ºiDorel, un bãiat de vârsta noastrã, blond,finuþ, din afara cunoºtinþelor mele. Înadãpostul din grãdina botanicã se prãpãdisefata cu ochi negri, pe care o dansasem osingurã datã, la primul ceai, în casa de pestrada Paris a familiei Papacostea, eracolegã cu Cornelia-Teofana. Locuia pe ostradã adiacentã grãdinii, coborâse înadãpost cu mama ei. Aºa se încheie soartaunei familii. Tatãl ei, maior, era, poate, pefront. I-am pãstrat fotografia din ferpar înportofel ani de-a rândul. Îmi amintesc doarfaptul cã, dimineþile, în drum cãtre ºcoalã� era elevã la Liceul Carmen Sylva, dinapropiere de Colegiul Sfântul Sava �,întâlnindu-se în autobuz, o salutam fãrãsã-i adresez cuvântul, iar dânsa îmirãspundea printr-un gest. În timp, i-am uitatamândouã numele�

În mod inexplicabil, carosabilul strãziinoastre se umpluse de moloz, de colþuride cãrãmizi, la fel pe toate strãzileînconjurãtoare, pe bulevarde, de parcãcineva le-ar fi cernut. Peste noul strat,frãmântându-l, începurã sã curgã ºiruri,ºiruri de maºini, camioane, dube ºi chiarautobuze, unele numai cu ºoferul de lavolan, se fugea din oraº, drumul lor treceaprin faþa casei, am putut vedea ºi o maºinãcare înainta într-o rânã, pe trei roþi. Aduceaa disperare. Pe atunci, Bucureºtii nudispuneau nici de a suta parte a parculuiauto al secolului XXI, totuºi, pe înserate,ºirul nu se sfârºea. Fiecare norocos posesorde automobil îºi lua tãlpãºiþa.

Atunci mi-am amintit cum bombarda-mentelor de zi americane le succedau altele,de noapte, britanice. Mai economicoase,efectuate cu mai puþine ºi mai uºoareavioane, rãspândeau teroarea aruncând, perând, încãrcãturi explozive ºi altele,incendiare, pentru mai sigura prãjire a celorpeste care plouau. În jurnalele cinema-tografice vãzusem, filmate din spaþiu, înexcelente montãri, metropole fãcute zob,cu zidiri fãrã nici un acoperiº. Belgradulsacrificat, Londra în flãcãri, Varºovianimicitã, oraºele ruseºti aruncate în aer, laretrageri, iar ca rãspuns, radio Europa liberãne þinea la curent cu nimicirea Drezdei, aHamburgului, cu tocarea Berlinului.Nenorociri din marea grupã a lucrurilor carese întâmplã numai altora. Dar acum seschimbase ceva. Instinctul de conservarese revoltã, cerui cu înverºunare sã plecãmnumaidecât. Dar unde? ªi cum?


Mihai Cimpoi

ION GHICA: TABLOUL SUFLETULUI (1)*

VALENÞE LITERARE

Nietzsche propune corespondenþilor sãi,în scrisori, o mãrturisire despre idei ºi despremomentele dispoziþionale prin care trece.Scrisorile sale ºi cele ale amicilor cu carecorespondeazã trebuie sã înfãþiºeze un fidel,sincer ºi detailat tablou al sufletului.

�Dragi prieteni, se adreseazã el luiGustav Krug ºi Wilhelm Pinder. Iatã cã dinnou au trecut clipele atât de pline de speranþãîn aºteptãri, atât de consolatoare pentrumemoria noastrã. Dar, spre a împlinipromisiunile, ca ºi spre a mã întreþine cu voiîntr-un mod plãcut, chiar dacã nu direct,oricum însã, în spirit, mã apuc sã adresezcâteva cuvinte: mai puþin despre ceea ce amtrãit, ceea ce am vãzut, am auzit, ceea ce m-abucurat, cât referitor la unele idei, pe care le-am schimbat între noi în ceasurile de curândtrecute� (Friedrich Nietzsche, Aforisme.Scrisori, Bucureºti, 1992, p. 107).

Într-o altã scrisoare cãtre aceiaºicorespondenþi, Nietzsche vorbeºte desprefaptul cã scrisorile au darul de a reînviavechile imagini de pe tabloul sufletului: �Dragiprieteni, într-adevãr nu este prima scrisoarenouã de care mã apuc, sper cã va fi primadusã pânã la capãt ºi expediatã cu adevãrat.M-am ridicat adesea deasupra ostenelilorvieþii, luând o foaie de hârtie, scriindu-vã,exprimându-vã gânduri fie senine, fieposomorâte. Trebuie sã preþuiesc mult,foarte mult faptul cã mi-aþi scris scrisori atâtde plãcute, pline de vechea noastrã dragoste.Cãci valurile înspumate ale unei vieþi libereºterg cu uºurinþã vechile imagini de petabloul sufletului. Iertaþi-mã cã am exprimatun asemenea gând, dar aºa l-am gândit�(Ibidem, p. 114).

Este ceea ce vrea el însuºi ºi ceea ce credede la cei care-i scriu Ion Ghica. Scrisoareatrebuie sã fie imperativ, prin însãºi raþiunea eide a fi, un tablou al sufletului celui care apucãpana în mânã. Un suflet care osteneºte înnumele adevãrului, care þine sã se mântuie(de pãcate) în momentul mãrturisirii, carepãºeºte din zona îndoielilor în cea acertitudinii. Tabloul sufletului e de neînchipuit* Fragment din Ion Ghica: amintirea ca existenþã

în curs de apariþie la Editura Bibliotheca

fãrã expunerea acestui purgatoriu ºi puneriipe cântarul judecãþii morale. Este urmãritã,astfel, fixarea lui într-un cadru de adeveririsincere, sigure, clare. Umbra lui Plutarh îlurmãreºte din tinereþe, cea a lui Ureche,Costin, Neculce, Greceanu, cu stãruinþeneslãbite în a fixa tot ce s-a întâmplat � zi dezi, orã cu orã � în clipele norocite ale actuluiscrierii scrisorilor. Imperativului istorisirii aceea ce s-a întâmplat / se întâmplã îi rãspundecu o conºtiinþã moralã desãvârºitã, cu un re-spect al codului deontologic � în termenii deazi � al scrisului. Moralist pânã în mãduvaoaselor, Ghica moralizeazã, supravegheazãrespectarea principiilor etice, face pedagogiesocialã. Scrisorile sunt, în esenþã, catehisme,care trebuie urmate cu stricteþe. Omulcontemporan lui se cere catihizat, supusînvãþãturii morale în numele unei comunitãþide idei, cerute ºi de Nietzsche corespondenþilor/ confidenþilor sãi.

Este portretul unui suflet ce seproiecteazã în faptele istorice, care seidentificã portretul istoriei. Individualul nicinu intrã în discuþie; ceea ce conteazã � hic etnunc � este, în concepþia lui Ion Ghica, omulsocial, omul angajat cu trup ºi suflet încomunitate, într-o �comunitate de idei ºiprincipii�. În scrisoarea cãtre Alecsandriintitulatã Liberalii de altãdatã apareformulatã necesitatea imperioasã de �a tratacâteva din principiile de care ar trebui sã seconducã societatea noastrã� în spiritul, dupãcum accentueazã în final, înþelegerii problemei�de publiciºtii cei mai eminenþi ai Europei�.Este, bineînþeles, un codex de norme de cares-a condus ºi în activitatea sa în momentele�când a avut puterea�, aceasta neservindu-i�ca un instrument de favoare sau depersecuþiune�. El a lãsat opiniunile �sã seformeze ºi sã se manifesteze într-un mod liberal,sub acþiunea raþiunii�. �Doresc din toateputerile inimii ºi sufletului meu, mãrturiseºtepatetic ºi cu aer de program epistolierul, caoamenii oneºti ºi învãþaþi sã se grupeze înjurul ideilor celor bune ºi raþionale, sã lesusþinã cu tãrie ºi sã le propage prin cuvânt,prin scrieri ºi prin fapte, cãci numai astfel s-arputea forma conºtiinþa poporului, singurulfrâu ce poate opri pe guvernanþi de a se abate


de la prescripþiunile adevãratelor principii ºi anu lãsa loc la credinþe greºite ºi stricate prin urãºi prin patimi. Dorinþa mea a fost totdeauna de avedea pe cei care-ºi iubesc þara legaþi între dânºiiprintr-o comunitate de idei ºi de principii, iar nuprin interese de partid, prin cabale cari nu potavea alt rezultat decât de a face pe români sãpãºeascã din decepþiune în decepþiune ºi a-iarunca într-un scepticism politic care poate aveacele mai fatale consecinþe�.

Când accentueazã �prin cuvânt�, �prinscrieri ºi prin fapte� Ion Ghica se gândeºte laprincipiul deontologic al însuºi actului scrieriide scrisori. El îºi cere astfel ºi sieºi sã respecte�adevãratele principii�. În sfera praxis-uluiconcret, acestea sunt �principii de politicã,de ordine, de libertate ºi de justiþie�.

Ion Ghica este tipul de memorialist carenu se scufundã în refuz ºi solitudine pentru arealiza �un imens intertext�, dupã cumpreconizeazã Roland Barthes. Din contra, eliese din spaþiul intim al singurãtãþii confortabileºi se declarã om al acþiunii. Nu (de)scrie istoriaca eveniment revolut, rãmas definitiv îndomeniul trecutului, ci ca un evenimentactualizat, înscris activ în sfera �prezentuluiviu�. Este, el însuºi, un trecut viu, acþionândconform lupascienei logici a contradictoriului:prezentul potenþializeazã, în memorie, trecutul,fãcându-l pe acesta sã potenþializeze prezentul.Sunt douã acþiuni de reactivare puse încumpãnã dreaptã. Or, Ghica demonstreazã întoate cã are cultul echilibrului.

Ce spun naratologii de azi, despre statutulmemoriilor? Vom apela, în acest sens, lafundamentalul studiu al lui Eugen SimionGenurile biograficului, care urmãreºteavatarurile memorialisticii de la pedagogiamoralã propriu-zisã pânã la ceea ce el numeºtepedagogia seducþiei ºi a rentabilitãþii (înmemorialistica post-modernã).

Philippe Lejeune constatã cã memoria-listul se comportã ca un martor dublu, alexistenþei sale ºi al epocii sale: �ceea ce estepersonal este punctul de vedere individual,dar obiectul discursului este ceva ce depãºeºtecu mult individul, este istoria grupurilor socialeºi istorice cãrora el aparþine�. �În autobiografieºi în jurnalul intim, deschide paranteza EugenSimion, obiectul discursului este individulînsuºi (cel care nareazã), � în memorii naratorulse povesteºte pe sine, dar povesteºte mai aleslumea prin care trece� (Eugen Simion, Genurilebiograficului, I, Bucureºti, 2008, p. 18).

Disocierile nete sunt greu de fãcut, datefiind deosebirile structurale minime. �Amputea distinge, de pildã, continuã EugenSimion, faptul cã în memorii prevaleazã pactulcu istoria, în timp ce în autobiografie,autoportret, jurnalul intim esenþial este pactulautorului cu sine (pactul autobiografic), dar,încã o datã, lucrurile trebuie acceptate în chiprelativ. Memorialistul prezintã cu precãdereevenimentele (mari sau mici) ºi tinde sã dea o

imagine a istoriei pe care a traversat-o.Autobiograful sau autorul de jurnal intim seare în vedere în primul rând pe sine ºi istoriareprezintã de cele mai multe ori rama acestoracte (evenimente ale interioritãþii� (Ibidem,p. 18-19).

Sunt, apoi, deosebiri pe care le impuneritmul ºi natura discursului, memorialistulnemaisupunându-se calendarului ºinerespectând spontaneitatea. Având timp,naraþiunea este retrospectivã. De regulã,memoriile sunt opere de bãtrâneþe,destinatarul sãu fiind postum.

Statutul memoriilor prevede ºi respectul�sinceritãþii, care, însã, e discutabilã din douãmotive: 1) pentru cã memorialistul (ca individ)este subiectiv, ori simpatii ºi antipatii (cazulSaint-Simon, cazul Rousseau) ºi, deci,sinceritatea confesiunii este limita ºi 2) întremomentul trãirii ºi momentul scrierii este omai mare sau o mai micã distanþã. �Este,conchide Eugen Simon, suficient timp pentruca memoria sã trãdeze, sã deformeze faptele.Jurnalul este scris sub impresia evenimen-tului, memorialul este o istorie întâmplatã cumult timp în urmã, notatã în alt timp ºi cu altãstare de spirit. A cui viziune este, în acestcaz, esenþialã?� (Ibidem, p. 19).

Întrebarea esenþialã este pe cine citim?,complementatã de altele douã: dacãfuncþioneazã legea simultaneitãþii (istoria,povestea, simultanã cu scriitura) ºi dacãconfesiunea e autenticã. Bineînþeles cã îl citimpe nostalgicul, aflat la vârsta bãtrâneþii, carereinventeazã copilãria. Acþiunea s-a încheiatdemult, acum dupã un timp de vreo 60-70 deani, urmând doar reprezentarea ei. Legeaspontaneitãþii nemaifuncþionând,autenticitatea apare discutabilã. Chiar dacãscriptorul (naratorul) este de bunã-credinþã,memoria îi poate juca festa.

Între momentul trãirii / desfãºurãriievenimentelor, momentul scrierii ºimomentul lecturii poate apãrea un hiat.Autenticitatea nu mai poate fi, însã, verificatãde lectorul postum. Memoriile ne fac sãvedem cã autorul lor se aflã în centrul istoriei,care îl slujeºte ºi îi oferã un loc privilegiat.Povestea unei vieþi ºi povestea unei istorii sesuprapun ºi se intercondiþioneazã: �Citim, înfond, o carte de memorii ca sã descoperim oistorie vãzutã de un individ ºi o viaþãreprezentatã (închipuitã) de cel care o trãieºteºi o scrie. Amândouã depind, în cele din urmã,de puterea discursului de a le face verosimile.Iar puterea discursului depinde în mare partede coerenþa ºi expresivitatea povestirii dininteriorul lui. O carte de memorii cuprinde, înfond, povestea unei vieþi ºi, direct sau indi-rect, povestea unei istorii (Ibidem, p. 20).

Aceste distingeri pur teoretice, care iauîn calcul ºi dificultãþile clasificãrilor nete, neajutã sã înþelegem natura discursuluiepistolar al lui Ion Ghica.


Henri Zalis

PRIN TOATE FIBRELE ROMANESCAUTOBIOGRAFICE (1)

RECITIRI

Nu ºtiu dacã aceastã prozã (EmilStãnescu, �Sub soarele sudului�, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011, 610 p.)este o disecþie autobiograficã ºi, mai puþinîncã, dacã ne familiarizeazã cu devenirileficþiunii sau combinã într-o interferenþã cusingularitatea personajului centratconstrucþia de sine ca instrument literar.Naraþia merge pe direcþiacerutã de cei doi poli:succesiunea de lumini dinanii copilãriei versus culorileîn cãrbune ale vieþii de adult.

Am notat, din capullocului, cã trãirea legitimeazãpasiunea povestitoruluiintrovertit pentru dezlegãriacordate generos unui alter-ego identificat cu autorulînsuºi. Îi recunoaºtemacestuia scriitura deopotrivãanaliticã pe cât, în rãstimpuriliricã, personalã, revelândpersonalitatea celui care sedescrie în amãnunt.

Deºi în anii din urmã a sporit interesulpentru romanul citadin, aici, pe primul planapare satul, descifrat pentru expresivitatealui calm-feericã, pentru intimitateaodihnitoare, prin forme ale traiului ocolitede platitudine. Astfel, departe de oriceepigonism, Emil Stãnescu surprinde faþeteale vieþii din realitatea unui sat sudic,muntenesc, ca un loc din care se potcontempla normalitatea ºi înfrigurarea,micile evadãri pe tãrâmul copilãriei,evenimentele strânse la capãtul ligamentelorcare asigurã mobilitate scenariului.

Se precizeazã treptat în firele acestuiao evidentã calitate; aburul vieþii la þarã nupretinde complicaþii. Ca atare, EmilStãnescu se priveºte ca subiect de referinþã,relativ unic pânã la un punct, deºi el cautãsuportul istoric pentru penumbraneoscilantã, binevenitã. Afirm astadeoarece tipul de biografism la care recurgerãmâne în serviciul autobiograficului, îl

circumscrie trãind în câmpul lui vizual.Raportãrile clarificã aplicaþia la ocolectivitate bine ºtiutã de narator, cuprecãdere legatã afectiv de mamã, deprietenii de joacã, de schimbãrileclimatice etc.

Mai încolo apare fratele cel mare, abiapomenit în primele pagini. Protagonistul îi

primeºte protecþia, chiarlocuieºte în apartamentulacestuia. Gãzduirea luptã cuo întrebare copleºitoare, dece exploatarea eului se puneîn serviciul melancoliei, oboalã nedefinitã, posibil ºipsihicã, de nu chiar tributarãmemoriei. Suferinþa întârzieîn registru tandru, cameliptic, insuficient explorat,probabil dintr-o inaptitudinepentru nuanþele primejdioaseîn aliajul lor pur ºi impur,serafic ºi carnal, transparentºi derutant.

Neapãrat acele pagini trebuiau sãcâºtige în substanþã fie ºi pentru cã EmilStãnescu � poet de abilitãþi orgolioase, certjustificate � nu a dat materialitate (minimalepicã) ritualului prin care, se justifica ºisenzual, în termeni autoscopici. Dar sã-irecunoaºtem meritul, nu banal, de a firenunþat la mãºti ca sã-ºi descrie, sã-ºimãrturiseascã egotist, propriul profil.

De aici mai departe parcurgem unteritoriu cartografiat pe etape. Rolulfiecãreia: sã realizeze, dincolo de micideprimãri, descurajãri, titlul enigmatic alîntregului, respectiv traseul autobiografic,iar � între aºteptãri � posibile popasuri,depresiuni ºi ridicãri. Vom gãsi continuu oprofesiune de credinþã în sensibilitate, înforþa ei probantã. Prin structurare (ce in-clude o serie de influenþe), autorul devineprozator pe mãsurã ce intra în orizonturitrãite, ia asupra lui deprinderi curente, sepune singur alãturi de nume cu care-aintrat în contact.


Existã, surprinse precis ori numaifulgurant, anumite trãsãturi, fizionomiigrupate pe capitole separate sub genericulsatului dâmboviþean. Din multe puncte devedere cartea scapã noþiunii, în sensrestrictiv, de actualitate. Mai degrabã textulevitã actualitatea platã, tezistã. Actualã enumai originalitatea modului de a se privipe sine. Frazele trec examenul. Lasã înurmã, în urma diverselor detalii, sunete,miresme, accente câmpeneºti, imagini.Palpitã pe undeva zilele ºi nopþile universuluiîn care naratorul a crescut. Recunoaºtemacestei scrieri, cu aparenþã de jurnal pierdutºi regãsit o cãldurã simplã, imediatã, un gende simplitate neconvenþionalã care senumeºte cu un termen cam tocit,autenticitate. Da, unele amãnunte suntderizorii, doar cã, prin natura lor repetitivãchiar dau senzaþia de adevãr, de introspecþiedirectã. Artistul pare a dispune de al treileaochi iar acesta înregistreazã mai mult decâtne dã posibilitatea sinceritatea ºi acuitateanormalã. De unde senzaþia cã privitorulcâºtigã asupra noastrã o reflecþie în plus,mai multã putere de penetrare ºi � deºinimãnui nu-i trebuie abuzul de închipuire� forþa trecerii mai departe printre realitãþise impune dominant.

ªi ar mai fi ceva demn de reþinut. Titlulcãrþii: �Sub soarele sudului�. Nu este o liniedreaptã între douã puncte arbitrare. Este oformã de electricitate care leagã mai multepuncte de transformare din energie staticãîn energie cineticã. Aceasta presupuneinteligenþã creativã, desigur cu plusul desensibilitate pe care Emil Stãnescu îl posedãdacã se apleacã peste reminiscenþeafective. Rãmâne mai puternic poetul?Greu de rãspuns. Deocamdatã, prin felulîn care ne solicitã atenþia, Emil Stãnescuaduce în unghiul sãu de cuprindere, cel alneuitãrii, dialectica celor douã electricitãþicum ºi trãsãtura familiei sale despiritualitate. La care adaugã þesãturacâtorva momente sufleteºti care i-au rãmasneºterse în memorie precum ecoul unuicorn de vânãtoare, grav, viu, metalic.

Dacã reþin corect o atare unitate denotaþie mã încumet ºi la o disociere.Artistul practicã loialitatea autobiograficã:o percepem precum o poartã pe care odeschide cu chei potrivite. De o parte treceprin experimentul lovinescian cu romanulacestuia, �Bizu�, însã atent sã nu sufoceepicul ca factor propulsiv, aºa cum a pãþitmarele critic prin devoþiunea faþa de eroullui. Din fericire Emil Stãnescu lasã suficientspaþiu ºi altor legitimãri. E. Lovinescuparazitase ireversibilul psihologic cu detaliineavenite. La scara cuvenitã, date fiinddiferenþele de staturã, în cazul autoruluitârgoviºtean povestirea izbuteºte cel mai

adesea sã nu fie ternã. În schimb seregãseºte pe sine în sugestii de culoare,pretinse, pe bunã dreptate, de orice lector.

Deºi curge ca o apã liniºtitã, fãrãbulboane, fãrã arabescuri, romanul lui EmilStãnescu refuzã sã fie o modulaþie desuetã.Tot ce a vrut sã spunã (exemple vor veniimediat) spune netulburat. Facilitatea înordinea apropierii de drumuri epico-liriceînceteazã sã mai aibã nevoie de precizãri,se înscrie într-o albie meditativã ce îºigãseºte asumat, drumul.

Din când în când momentele sufleteºticer sã iasã din cercul lor restrâns ca sã-ºilase debitul sã înfloreascã. De pildã aºa staulucrurile cu pãlãria povestitorului.

Un prim echivoc în legãturã cu pãlãria.A fost a lui Tegan, a adevãratului Tegan saua nebunului? Deci o dedublare. În drumullor interior mulþi brezoieni (ei sunt locuitoriisatului de baºtinã a celui investit cu expunerealor scenicã), pentru simplul fapt cã sededubleazã, cred ei, le este asigurat succesul.Cel datorat pãlãriei, atât de ciudatã, gen defarfurie zburãtoare, pe placul vrãjitorilormedievali. Existenþa ei materialã devine, dinsenin, pentru cei care o aveau, deºiinofensivã, un semn cã le trebuie un rost pelume, cu totul altceva: o investiturã, un conturcare meritã consideraþie.

Din acest motiv ºi din altele unii sedovedesc fuduli. Nu doresc de fel ca unom oarecare, de la câmpie, sã judece,având pãlãria, semnul, intensitateaautoritãþii. Invidioºii distrug casa, doar cãpãlãria este parþial salvatã.

Ajuns aici, Emil Stãnescu strecoarã înrelatare, ca într-o ecuaþie indiciul sãu, poetfiind, cã avem a face cu un act personal.Atunci a ars casa lui Tegan. Întregspectacolul cu Didina, perceputã capãpuºã demnã de arãtat mulþimii ia un aeruºor obscen. Tegan e, din nou, amestecat.Va urma un mare spectacol, un soi desimfonie de umbre ºi lumini, un spectacolal panteismelor, întoarse încet spre lizierapãdurii de salcâmi. Iatã un teatru de pãpuºiinvestit cu virtuþi, motiv sã fie incriminat.Focul pus de un rãuvoitor sã fie agentulunei idei în luptã cu alta?

Naratorul implicã în acel gest de reþinutºi o alternanþã îºi pierde capul pentru sexulfrumos ºi nu pentru fetele din sat, ci maiales pentru femeia dichisitã ºi abordabilã.Femeia este Carmencita. Literele majus-cule vor sã puncteze importanþa simbolicãa ieºirii din mãrunta domesticitate.

Cultul contingentului îl readuce printrenoi pe Tegan, cu întregul lui trecut de omcãlcat în picioare. Faptul cã Tegan îºiascunde pãlãria semnificã readucereaacordului cu obiectul preferat ca simbol,categorie corespondentã averii tãinuite.


Acum apare ºi un nepot, student înBucureºti, bãiat neobiºnuit de ager, de oimaginaþie înfierbântatã. Încercarea lui EmilStãnescu de a apela, pentru restabiliri debalanþã, la întâmplãri ocazionale, ne conduceîntr-un fantastic eliadesc sau bãnulescian,cu funcþii metafizice (vezi, de pildã, pulpacalului umblând singurã pe uliþã).

În sat mai trãieºte un Bunic ciudat,nu-l uit pe prietenul Gore, cel cu careprotagonistul autobiografiei merge �lanisipuri�. Mai reþinem ºi pe numitul Vasile,cu toþii strânºi sã lupte cu drãgãniºteanul,venit cu chef de bãtaie. Apare ºi fierarulcare la foaie lucreazã metalul sã producãpotcoave. Prin urmare, la modul elementar,sesizãm un sentiment de participarecolectivã, graþie cãruia clarificãm ceaspecte ia lumea privitã printr-un ochean.

Ar fi de observat în marginea consta-tãrilor anterioare ºi o altã particularitate aprozei lui Emil Stãnescu. Configuraþiasuccintelor capitole convinge exact princoncizie. Când importanþi prozatori, caNicolae Breban, abuzeazã de interminabiledezvoltãri eseistice în favoarea propriuluidiscurs structurat insolit, mai echilibrat ºiinfinit mai inspirat, Emil Stãnescu scoateîn evidenþã, pe datele de mediu dejaabordat, un tip incomod de laconicãseriozitate. Una care nu invocã naturaintelectualã de sorginte problematizantã,nici încercarea deloc convingãtoare cã aºaîi dicteazã iluºtrii înaintaºi ca Metzsche oriThomas Mann, ambii chemaþi la barã întotala absenþã a anecdoticului neadaptat laedificãri în discuþie. Emil Stãnescu ºtiebine cã personajele sale au locul lor,vocabularul lor, ca sã rãmânã alãturi deforþele care îi motiveazã în materie deideaþie, de orgolii, de continuitate. EmilStãnescu aspirã sã surprindã un traseudestinal, al celor plecaþi de la sat iar, prinvocaþie, credincioºi rãdãcinilor din care îºirevendicã angajamentul personal.

Simplu, împãcat, fãrã urmã de febrã,artistul nu vrea sã-ºi depãºeascã condiþiade martor ºi actor într-o încruciºare de razeeludate, am mai spus-o, în vremea din urmã,deoarece sunt numeroºi cei care considerãsatul un pol de sensibilitate ocolit de evoluþiilerecente. Fãrã dubiu, Emil Stãnescustabileºte, în modul lui, principiul de coerenþãde care avea nevoie. Este indicaþia cã nuvrea sã plece de lângã izvoarele ce par sãfie, de nu însãºi raþiunea sa de a trãi, în totcazul mersul cãtre aptitudini cultivate casã-l înþelegem mai bine.

Oricum, Librarul, Tocilarul, Mieluº allui Pisicaru, ca ºi alte onomastici nu aunimic spectacular. Nu mã îndoiesc deexistenþa unor lectori mai atraºi depitorescul facil, fascinaþi de conflicte

elaborate dupã reþete verificate, cusexualitatea pe primul plan (concubinajecurmate cu scandal, violuri, femei caredibuie, ºirete, spre proxenetism, vânzareade ovule º.a.m.d.). O editurã mi-a dat sãcitesc, de curând, o nuvelã cât un roman,text bântuit de nevroza eroticã împãnatãcu situaþii de farsã trivialã...

Pentru prozatorii care se respectã,preocuparea lor merge exclusiv sprealtceva. Le vine în ajutor credinþa în calitateºi, deºi s-ar putea sã nu-i ocoleascãdeziluziile, respect modul lor de a urmaidentitatea sub care îi recunoaºtem.

Câteva momente, în special icoane lo-cale cum este Brezoaia, rãmân constant înlinia acestei succesiuni de lumini. În plussunt rechemate din memorie adaosuri nuneapãrat digresive. Autorul stãruie asupralor în credinþa cã întãresc planul secund alcãrþii. Iatã de pildã citarea lui Nicu Garab,cel care scrie. Îl defineºte încercarea sãscrie un roman? Graþie cãrþii la carelucreazã el prelungeºte realitatea, o scaldãîn lumina misterului, la fel ca acel incendiucare a mistuit nu doar casa lui Tegan darºi bizara pãdure de pe capul celui furat degânduri.

Conºtient cã nu se poate dispensa denervul epic, acolo unde materia epicã nu edestul de densã, Emil Stãnescu recurge la�subterfugii� inteligente. Astfel relateazã dinapropiere, aderent la sensul construcþiei sale,�indicatoare� utile pentru intenþiile apropieriide o simplicitate cu adevãrat specialã. La ocercetare completã descifrãm modul lui dea refuza pseudomodernitatea discursuluinarativ fie a minimalismului, a artificiului.Disting aici convingerea artistului cãinocenþa, simplitatea nu au nimic suspect,dimpotrivã cã limpezimea liniarã nuînseamnã dezarmare acolo unde ni sepropune ingenuitate, un sâmbure de povestecare face impresie.

Destule �informaþii� sunt furnizate casã trecem cu vederea anumite inegalitãþi,prin care totuºi respirã regãsirea trecutului.Câteva exemple mi se par necesare.Naratorul întocmeºte într-un caiet un �Tes-tament�. Lucreazã la un �Jurnal� cu simpleînsemnãri despre rutina zilnicã cum ar fiadãpatul vitelor, udatul verzii, mersul cubutoaiele urcate pe cãruþã la �irigat�culturile de legume, cartofi, ardei etc. Lise adaugã greblatul la fântânã, intrarea înfrizerie, scuturatul perelor. Toate celeînºirate sunã prozaic, chiar sunt de totbanale, însã e aici o artã a detaliuluidefinitorie pentru un lung ºir de activitãþi.Continuã cu urmãtoarele menþiuni: caiselecoapte se împart una câte una, cum a zisTãtiþu. Sunt atât de obiºnuite cã în capitolul�Copilãria� nici nu mai opereazã datãri.


La Editura Valman din Râmnicu Sãrat,oraºul în care s-a nãscut în 1948, poetul VirgilDiaconu, care scoate, din 2003, la Piteºti (undetrãieºte, cred, de mai bine de patruzeci de ani),excelenta revistã Cafeneaua literarã, a publicatîn toamna anului trecut o cuprinzãtoareantologie intitulatã Secol*. Cuprinzãtoare e unfel de-a zice, pentru cã antologia nu vizeazãîntreaga sa creaþie liricã, ci doar o parte a ei, mairecentã, reluând însã ºi poeme din volumeanterioare, fãrã sã coboare,totuºi, sub anul 2000.

Acest mod de a antologapoate avea douã raþiuni. Primaar viza selecþia pe criteriitematice, iar a doua, validarea decãtre însuºi autorul a unei pãrþia contribuþiei sale poetice pecare ºi critica a socotit-o mairelevantã. Ar mai putea interveniºi ataºamentul mai puternic faþãde creaþia mai nouã, comparabilcu ataºamentul pãrinþilor faþã deultimul nãscut. Ca sã iau unsingur exemplu, aº aminti cã, pevremuri, Ioan Alexandru îºiantologa lirica fãcând parte mai mare imnelor saledin ce în ce mai fastidioase ºi nedreptãþindu-ºicreaþia mai veche ºi mai valoroasã. Sã încercãma vedea cum stau lucrurile în cazul de faþã.

Virgil Diaconu a publicat pânã astãzinouã volume de versuri, cãrora li se adaugãeseul filozofic �Libertate ºi destin� (Ed.M.L.R., 2005) ºi culegerea de eseuri deesteticã �Destinul poeziei moderne� (Brumar,Timiºoara, 2008). Primele patru volume aparînainte de 1990 � Departele Epimenides(1976), Depãrtarea lãuntricã (1980),Cãlãtorie spre sine (1984), Discurs despreliniºte (1989), dupã care vine o lungã perioadãde tãcere editorialã, curmatã, în 2001, devolumul Deasupra tenebrelor, alcãtuit dintexte mai vechi, unele anterioare debutului învolum (ºi antologate ºi în Secol), ºi din alteleceva mai noi, care sunt, însã, poeme în prozãde aspect parabolic. Acest al cincilea volumîncheie, de fapt, o primã etapã tematico-

Tudor Cristea

CRONICA LITERARÃ

PARTIDUL FLORII DE CIREª

stilisticã a poeziei lui Virgil Diaconu, ºi anumeuna �metafizicã�, definitã prin patosul oracu-lar, prin tonalitãþile apodictice ori prin spirituliniþiatic, dar ºi prin apelul la mit ºi simbol,aºadar printr-un filon livresc, într-un efort alcãutãrii de sine (cum se ºi intituleazã oplachetã) pe care, cu fineþe, Gabriela Omãt,autoarea articolului din Dicþionarul generalal literaturii române, care-l apropie delirismul conceptualizant al lui Cezar Baltag,

dar ºi de acel Ion Gheorgheobsedat de caracterul iniþiatical tãbliþelor dacice (din�Scripturile�, probabil, deºidiferenþele sunt notabile) oidentificã în tema �depãrtãriilãuntrice� (iarãºi titlul unuivolum!), ce �rezumãabstragerea din lume într-unlãuntru necuprins�. Ar fi dereþinut ºi observaþia lui MirceaBârsilã, care considerã cã estevorba de rodul unei experienþede tip expresionist, careoscileazã între laconismuldens, apodictic ºi discontinuu

al lui Trakl ºi un discurs mai liber, în ambeleformule poetul construind un soi de realitatelivrescã, utopicã ºi, totodatã, compensatorie.Aici intervin, dincolo de valoarea în sine apoemelor, discuþii generaþioniste despreactualitatea sau inactualitatea unei asemeneapoetici, Virgil Diaconu fiind unul dintre autoriiprinºi între douã �promoþii� lirice � aºaptezeciºtilor de felul lui Adrian Popescusau Ion Mircea ºi a textualizanþilorpostmoderniºti, un fel de regiment ludico-ironic defilând cu Mircea Cãrtãrescu în fruntesub ochiul vigilent al supervizorului IonBogdan Lefter. De aici (aºa cum rezultã ºi dinconsultarea amplei selecþii de referinþe criticede la finele cãrþii) ecoul critic ceva mai modestal volumelor acestei prime etape. Ceea ce ar fide notat e cã Virgil Diaconu trage, într-un fel,podul de la mal ºi-ºi asumã condiþia (ºi riscul)propriului lirism metafizic într-un lung momentîn care poezia românã ia calea dezintoxicãriide metafizicã prin ironie, spirit ludic ºi pa-rodic, biografism, cultul cotidianului sau alfeeriei realului, prin bãºcãlie, prin miºtocãrealã* Virgil Diaconu, Secol, Editura Valman, Râmnicu

Sãrat, 2011, 242 pag.


ºi, mai încoace, prin cvasipornografie. Înce-l priveºte pe Virgil Diaconu, el scrie, înprima etapã, versuri solemne, uºor hieratice,mai întotdeauna înzestrate cu valoaresimbolicã ºi meditativã, cãutând ºiasumându-ºi poeticul, ca în acest text, reþinutîn �Secol� din �Desupra tenebrelor�: �Atâtacolb sub mâna mea/ Sub zâmbet � e atâtdeºert!// ªi totuºi, câmpia nopþii îºi aruncã/În Lunã peregrinul!// ªi totuºi eu mã-ndepãrtez/ în punctul din care am pornit.// ªicum mã pierd în el, eu am cãlãtoria/ acelorpãsãri care nicodatã/ n-au zborul în afarã, cilãuntric!// O, nepãtruns! Cãlãtoria e a celui/ce cântã sub coroanã./ Ce cântã sub coroanade spini.// ªi care nu se îngrijeºte/ de colbulcare este mâna sa�. Însã, odatã cu �Opium�,din 2002, ºi dupã aceea prin �DimineþileDomnului� (2004), �Jurnal erotic� (2006) ºi�Lepre ºi sfinþi� (2007) asistãm la o schimbarepe care-am putea s-o socotim radicalã, deºirãmâne de vãzut dacã Virgil Diaconu devineun alt poet ºi de discutat dacã el se aliniazã,pânã la urmã, formulei optzeciste. S-ar pãreamai curînd cã nici nu devine, în esenþã, unaltul, nici nu se aliniazã unei formule pe care,de altminteri, o ºi respinge, inserând la fineleculegerii sale un scurt text intitulat �Poeziaazi�, unde considerã canonul generaþionistdrept �pseudoestetic, în vogã pe termen scurtaici sau aiurea�.

Schimbarea, care genereazã un nou stil,se produce nu prin abandonarea problematiciivechi, ci printr-o mutare de accent. Admiþândcã tema �depãrtãrii lãuntrice� rãmânedefinitorie pentru poet, e de observat cã dacãîn poezia primei etape miºcarea e regresivã,ducându-ne într-o lume atemporalã (ºi, într-unanume fel, idealã/ idealizatã) de simboluri ºiîntr-o interioritate ce refuzã implicit realul, dela �Opium� încoace accentul cade pe ceea cese refuzã ºi este numit acum în chip explicit.De unde o mai mare suculenþã a imaginilor, înregimul unei impetuozitãþi (dar ºi uneivarietãþi) a rostirii, cu accente satirice ºipamfletare duse uneori pânã la vituperaþie.Un duº de real ºi un lexic mai puþinsimbolizant, impus de realitãþile pe care lenumeºte ºi le denunþã, decrispeazã viziuneaºi învioreazã expresia. În chip paradoxal, caîn poezia eroticã arghezianã, expresivitatease datoreazã nu laturii pe care poetul osusþine, dar celei pe care-o refuzã ºi, adesea,o incrimineazã. Doar se ºtie cã, în artã,negativul e, îndeobºte, mai expresiv decâtpozitivul, diavolul decât îngerul ºi infernuldecât paradisul...

Oximoronicã la nivel lexical ºi axatã pe oamplã ºi tensionatã antitezã la nivelul viziunii,creaþia reþinutã de poet în volumul sãu depeste douã sute de pagini ºi ordonatã, cuunele reluãri de texte din alte volume, în douãsecþiuni (Cãrþi, cum le subintituleazã) � �Lepre

ºi sfinþi� ºi �Jurnal erotic� (cãrora li se adaugãdouã mici cicluri � �Prieten apus� ºi �Copilulpãdurii� � , ca ºi o a treia �Carte�, reþinândcâteva texte de felul celui citat mai sus dinvolumul �Deasupra tenebrelor�) atrage atenþiaºi se susþine prin intensitatea rostirii, axatãpe un patetism al afirmãrii dar mai ales alnegaþiei. Polii sunt inegali, primul, pe carepoetul îl susþine, în care se regãseºte ºi încare crede este mai curând simbolic ºi afirmatcu semnificativã obstinaþie în chip repetat,dar fãrã teama (ºi chiar fãrã efectul neplãcutal) repetãrii. Douã sunt, în principal, acestesimboluri ale ingenuitãþii ºi puritãþii � �norulde vrãbii� ºi �florile de cireº� (cãrora li se maiadaugã, din acelaºi câmp semantic, câmpia,pãdurea sau orizontul copilãriei, fãrã capoetul sã fie un naturist). Tehnica sa sebazeazã pe intensificarea rezultatã din reluãrilaitmotivice, într-o rostire apãsatã ºi nu o datãnecruþãtoare. Ceea ce neagã poetul e proteicºi se regenereazã la nesfârºit, realitatea einfernalã, dezgustãtoare, dezavuabilã, tonuldevine, în unele momente, vituperant, iar þintae starea de lucruri din România de azi ºi,desigur, condiþia poetului într-o lumemercantilã, care dispreþuieºte morala, valorile,frumosul, gratuitatea ºi unde totul senegociazã, se vinde ºi se cumpãrã. O lume debâlci, cu sclipiciuri, în care totul se mistificã,totul e trucaj, minciunã, sfidare ºi prefecãtorie.O lume a luxului afiºat cu ostentaþie ºi a supeisãracilor, a rãsfãþului ºi a umilinþei. �Occi-dent�, poemul din 2000, reluat cu micimodificãri în mai multe volume, rãmâne,probabil, expresia cea mai puternicã aconflictului ireconciliabil între poet, cuorizontul lui de puritãþi, iluzii ºi himere, pe deo parte, ºi lumea realã, cu mizeriile, mistificaþiileºi mofturile ei, între care ºi poezia (ori o anumitapoezie), �care recicleazã toate prezervativeleEuropei�, pentru cã �Ultimele deºeuri vocal-textualiste sosite de-afarã/ au prins foarte binela noi�, dar mai ales mascarada politicã ºi�Democraþia de cabaret, care ne amãgeºtezilnic/ cu muntele ei de promisiuni, în timp ce/dobermanii guvernamentali intrã fãrã bilete/ºi o ling apãsat de la pubis pânã la þâþe�.Astfel, ieºind din lumea sa interioarã, din�templul trandafirului� unde �înveþi sã iubeºtipetalã cu petalã/ ghimpe cu ghimpe�, trecândstrada ºi ajungând din vis în în real, cu altecuvinte, parcurgând un drum invers încomparaþie cu Macedonski, care uita realulºi-ºi risipea necazul în parfumul rozelor, poetulnimereºte în �latrina promisiunilor politice�,se întâlneºte cu �guzganii în rasã� care�colcãie de-a binelea sub crucea mântuiriinoastre� ºi vede, în noapte, cum �CadavrulRomâniei navigheazã în beznã,/ cu luminilestinse ºi fãrã nicio direcþie...�. Virgil Diacunulucreazã acum pe spaþii largi ºi asistãm la felulîn care, treptat, meditaþia devine pamflet ºimetafizica lasã locul protestului. Himeric, în


felul sãu, aidoma autorului �Nopþii dedecemvrie�, deºi nu atât de egolatru, poetulîºi apãrã vocaþia ºi arta: �Desigur, dacã nuevadez din retorica/ demnocraturii cutrandafirul în piept,/ din istoria aceasta atâtde bine þinutã în lesã/ sunt de-a dreptulpierdut: o ºobolãnime elegantã/ îmi va roadeºi ultimul gând, ultimul poem./ Ultima globulãroºie...Ultima metaforã/ care îmi danseazã prinsânge./ Ultimul poem care îmi aleargã prinvene!// Dar nu mã las eu pe mâna lor!/ Strãzilemã fluierã de afarã,/ câþiva copaci rãmaºi fãrãvrãbii/ mã strigã în ajutor.// Nu mã las eu pemâna lor!/ Eu sunt ziua în flãcãri.�

Acest ton vehement ºi acest limbajradicalizat care nu refuzã, totuºi, simbolistica,ba chiar nici alegoria sau parabola, procedeulmai des uzitat pãrând a fi personificareasimbolizantã, se regãsesc în alte câtevapoeme ample, bine ritmate ºi susþinute de ofermitate aproape încrâncenatã a rostirii saude ironia neagrã, care întregesc viziunea unuipoet pe care l-aº numi militant ºi protestatardacã respectivele cuvinte n-ar fi fost compro-mise de o lungã uzitare propagandisticã, unreprezentant al spiritului civic ºi al uneiadmirabile opoziþii morale, deºi se declarã, laun moment dat, doar membru al �partiduluiflorii de cireº�. Asemenea poeme sunt �Patriamea� (din care �Legat fedeleº/ Adevãrul a fostscos într-o noapte�), �Pagina de istorie� (unde�Vulpea tricolorã a încheiat cu gãiniledemocrate/ Tratatul de pace veºnicã.�), �Secol�(în care tânãra democraþie �îºi plimbã dragosteade patrie în jeepuri�, iar �tãietorii de panglici...sesacrificã pentru patria lor/ pe toate posturileTV ale sãrãciei noastre color�, în vreme ce�Domnul se întoarce acasã. Plin de rãni�),�America� ºi alte câteva. Dar poetul ordoneazãtextele dupã un scenariu, dând ºi celuilalt pol,al visului, al poeziei, al puritãþii ºi frumuseþiievocate ºi apãrate de agresiunea realului, cuobstinaþie, partea lui: �Unde-i copilãria care selua la trântã cu vântul/ ºi care alerga prin cerdupã cântecul sturzului?/ ªi iubita mea de floride cireº unde este?//...// Ceasul din turn numai þine cont de nimeni ºi de nimic/ de parcãºi-ar fi ppierdut minþile./ Noroc cu vrãbiile caretrag de pe mine apele somnului./ Noroc cuvrãbiile care mã aruncã în vâltoarea zilei./Noroc cu dimineaþa care mã ia în braþe, câtsunt de mare./ Care mã ia în braþe cu lumina, cusunetul ei de corn...�. Deºi sunt uneori maipalide decât cele virulente, textele de aceastãfacturã, nu puþine, dau complexitate ºinuanþeazã viziunea de ansamblu.

Un alt ton sau, mai bine, unele tonalitãþinoi apar în �Jurnal erotic�, unde limbajuldevine, în unele momente, colocvial-ironic ºiapar chiar mici elemente ludice. Iubirea estesau ar trebui sã fie regeneratoare, ca ºi poezia,ar trebui sã impunã în lume legile ei, sainstaureze (împreunã cu poetul, desigur!) o

nouã ordine: �Lolita cireºelor a luat putereaîn regat./ Ea spulberã cãderile mele de pestezi/ ºi îmi dã de visat pentru restul de noapte,/pentru deºertul cu stele./ Sânii ei imi pun înbraþe vãzduhul// desigur, amãgirile ascunsesub bluzã/ mã vor mai þine în viaþã o vreme.//Regina nopþii, grãdina mea cu stele.// Ea îmilivreazã la domiciliu noul set de iluzii:/picioarele lungi ºi de piersicã ce îºi desfacpiersica/ printre cadavrele zilelor de pânãacum.// Iatã o vacanþã pe plaja cu lunã atrupului tãu.// Lolita cireºelor a luat putereaîn regat,/ cum îºi aruncã victorioasã rochiaprin noaptea odãii.// Aceasta e noaptea încare voi sparge luna de coapsele tale!// Iaseama: securea, rugãciunile mele/ s-au mutatîntre pulpe.� (Lolita cireºelor). Dezvoltãrileurmeazã, însã, acelaºi scenariu (epic), iubirea(ca ºi poezia) este primejduitã de prejudecãþiºi de jungla socialã, femeia (Lolita) rãmânemai curând o fantasmã �bine închisã încelulele visului�, în vreme ce geamãna ei realã,cu �Zâmbetul ei 4x4 care te scoate din minþi�e plimbatã prin restaurante ºi se tolãneºte pealte catifele, drept care bãrbatul-poet ajungela soluþia �DesFacerii�, într-un poem remarcabilprin devoþiunea ardentã ºi disperatã, întoarsã,ca sa spunem aºa, pentru ca ia forma refuzuluiultim, dar ºi prin gândirea liricã � poateprincipala calitate a creaþiei lui Virgil Diaconu.ªi tot din aceastã devoþiune disperatã, dinfrustrare ºi chin, ia naºtere acest portret:�Acum, cã zeul doarme, poþi ºi tu sã te-arãþi./Cu toate vrãbiile, cu toate stelele cãzãtoare.//ªi poþi sã fii o victorie într-o þarã pe care/ cubunã ºtiinþþã am pierdut-o.// ªi cum intri îngrãdina mea,/ în þara merelor roºii,/ de emoþie,piatra dã în scânteie,/ noaptea dã în stea./ Râsultãu risipeºte distanþele/ dintre mine ºi rochiape care o porþi./ Chiar ºi orb de voi fi � te voiciti cu mâinile!/ Dac-ai sã pleci � te voi vedeacu versul!// Ca pe un zar îmi voi zvârli viaþaspre tine,/ convins cã doar sânii tãi fac ordineîn univers.// Acum, cã zeul doarme, poþi ºi tusã te-arãþi.� (Acum, cã zeul doarme...). Iubireaeste, însã, (ca ºi iubita) un alt nume al poeziei,inima poetului e un scriptorium, condiþia lor,dar mai ales a poetului în relaþie cu ele esteaceeaºi, a unui exclus, a unui marginalizat acãrui soluþie e revolta ºi a cãrui revoltã e poezia(ca ºi iubirea). Macedonskianã în esenþã, daroriginalã în formã, lipsitã de zorzoane stilistice,dar susþinutã de o rostire amplã, puternicã ºide un patetism uneori reþinut, alteori mani-fest, poezia lui Virgil Diaconu este, în ce aremai bun, una adevãratã ºi plinã de forþã. ªi, nupot sã n-o spun, repetându-mã, poate: o poezieveritabilã, scrisã ºi publicatã într-un timp încare, cum însuºi poetul zice, la putere se aflã�poezia carnivorã�, scrisã �direct pe canapele�� id est: pe canapelele critice. Nu mai vorbescde poezia gângãvitã minimalist sau de �nouapornografie�, noutãþi fumate pe aiurea în urmãcu mai bine de un sfert de veac.


Ioan Adam

AFINITÃÞI SELECTIVE

Dupã patru decenii de suferinþã ºiascezã în numele poeziei, timp în care nuºi-a pus problema stindardelor ideologice,Vasile Bardan jurã în noul lui volum pe cartatransmodernismului. O prefaþã dramaticã,intitulatã Eu � rebelul ºi transmodernul,explicã resorturile acestei tardive afilieri.Suntem în faþa unui document existenþialºi a unui manifest estetic transindividual.Citit în cheie rimbaldianã, eulpe care îl subliniazã cu atâtaorgoliu autorul poateînsemna, desigur, ºi altul, lao adicã e chiar echivalentul luinoi. Rãzvrãtitul n-a fost unsinguratic, drama lui autrãit-o ºi alþii, aºa cã se cuvinecrezut când scrie acestetulburãtoare rânduri: �...ceidin generaþia mea au scris înizolare ºi necunoaºtere, fãrãacces neîngrãdit la culturamondialã prin legãturi directe,fiind tot timpul cenzuraþi,supravegheaþi, interogaþi, dirijaþi ºicondiþionaþi politic ºi ideologic, având câteun securist sau un turnãtor de pazã lacaracterele amãrâtelor noastre maºini descris, care trebuiau sã fie declarate la miliþiepânã în 1989. Cei de azi nu cunosc traseeleinfernale ºi umilitoare pentru publicareaunor grupaje de versuri, sau a unor volumecare zãceau blocate cu lunile sau anii, pela revistele sau editurile de stat.�

E limpede cã generaþia lui nu a fostnici cea a echinoxiºtilor, nici cea alunediºtilor pentru care rigorile erau mairelaxate graþie unor protectori respectaþiºi temuþi de autoritãþi. Bardan ºi alþii ca eln-au fãcut parte din niciun desant. Pentruei poezia a fost un risc pe cont propriu, caºi viaþa de altfel. Puþini poeþi au avut oexistenþã atât de agitatã. Miner la o minã

POEME TRANSMODERNE?*

* Vasile Bardan, Poeme transmoderne, Brumar,Timiºoara, 2012.

de cupru din Bãlan (singurul oraº dinRomânia unde s-ar fi construit o bisericãcu încuviinþarea expresã a lui Ceauºescuºi a cãrei �dare în exploatare� a fostconsemnatã în presa centralã!), betonistîn Bucureºti, profesor de þarã în Moldova,gestionar ºi funcþionar, economist, referent,în fine bibliotecar la APACA, unde l-am ºicunoscut prin anii �80, s-a risipit într-o

puzderie de ocupaþiimãrunte, ghidându-ºipretutindeni paºii dupãSteaua Polarã a Poeziei.Bardan e un veritabilpersonaj de roman à la JackLondon, un Smoke Bellewîn decor românesc, un poetsuspendat între umbrã ºiluminã, între iluzie ºisperanþã, între dezamãgireclandestinã ºi revoltã vie,durutã, în sfârºit, un media-tor al contrariilor, plutindcarduccian între Levia ºi

Gravia. Încape un asemenea poet subpãlãria cu boruri largi a transmodernismului?Poate cã da, poate cã nu. ªi când scriu astanu am în vedere accepþia strictã a termenuluinãºit cândva de Paul H. Ray, cât constelaþiade sensuri a mamei acestuia, transdiscipli-naritatea. Cea mai bunã definiþie a acesteiaa dat-o, din câte ºtiu eu, Basarab Nicolescu.El credea cã: �Transdisciplinaritateapriveºte, dupã cum o indicã prefixul «trans»,ceea ce se aflã în acelaºi timp între disci-pline, ceea ce trece prin ele ºi ceea ce edincolo de orice disciplinã. Finalitatea eiconstã în înþelegerea lumii actuale, unul dinimperative fiind unitatea cunoaºterii.�

Schimbând ceea ce e de schimbat, aºae ºi poezia lui Vasile Bardan. Ea trãieºte înmai multe niveluri de realitate, încearcã sãîmpace pe Azi cu Ieri, Cuvântul cuTãcerea, Dumne(Zeul) cu Eul, Vidul cuPlinul, Uºorul cu Greul, Extazul cu Chinul.


Folosesc majusculele pentru a mãconforma scriiturii autorului, mare amatorde sublinieri categoriale prin care filozofulvirtual cam inocent vrea s-o ia înaintealiricului. În poezie, ca ºi în alte genuriliterare, rãmâne valabil criteriul caragialian:te prinde ori nu te prinde? Nimeni nu poatesãri peste propria umbrã, oricâte mãºti arschimba. Pentru Vasile Bardan poemtransmodern este acela care �conþine însubstanþa sa cognitivã ºi esteticã o forþãcu valoare constantã ºi transistoricã.� Unmodel al genului sunt pentru el rubaiatelelui Omar Khayyam. Mi se pare cãexagereazã. În acest caz transmoderni arfi ºi Homer, Ovidiu, Dante, Shakespeare,Lermontov, Goethe. Transmodernismulpresupune ºi altceva decât transistorismuldiscursului. Într-un bun studiu dedicatcurentului, Theodor Codreanu invoca întrealtele în 2005 poetica rupturii ºi atransparenþei, reabilitarea sacrului atât deironizat ºi hulit de posmoderniºti.

Paradoxal, Bardan e transmodernist înpoemele concepute sub zodia restrictivã atotalitarismului. În primele cãrþi, prefaþatede Ioanid Romanescu, Mircea Ciobanu ºiC. Sorescu, obsedantã era chestiuneagravitaþiei, cuvântul apãrând chiar în titlurileacestora. Marea surprizã pentru cititorulde azi este concomitenþa registrelorantagonice. Greul ºi Uºorul ocupã spaþiulpoemului. Greu este Cuvântul a cãruipondere e sporitã de tãcere. În cuvânt seforeazã ca în abataj. Gautier � alt obsedatde tãria verbului � mai paria pe virtuþileplasticii impecabile ºi reci, credea cãbucuriile estetice sunt rezultatul unordificultãþi îmblânzite ºi învinse prinîncordarea spiritului ºi prin travaliuminuþios. Cu o formulã a lui Lanson, pictape email ºi grava în pietre preþioase. Poeziaera pentru el operã de orfevrier migãlos:„Oui, l’oeuvre sort plus belle / D’une forme

au travail / Rebelle, / Vers, marbre, onyx,

émail. // Point de contraintes fausses! /

Mais que pour marcher droit / Tu chausse

/ Muse, un cothurn étroit /.../ Sculpte, lime,

cisèle; / Que ton rêve flottant / Se scelle /

Dans le bloc résistant!”

Ce înseamnã însã actul poetic pentruVasile Bardan, care a fost cândva ºiprofesor de francezã? Ne rãspunde prinCuvintele, poem emblematic în care îiputem gãsi ºi poetica: �Cuvintele îmi suntde piatrã, / În ele zi ºi noapte sap; / Niciunul unde sã încap, / Sã-mi fie aºternut ºivatrã. // În ele ard ca flori de nuc, / Amare

ºi adânci ca marea, / În ele mi-am închischemarea, / Din ele împietrit mã duc.�Aceeaºi teribilã apãsare a materiei, aceeaºiforare dificilã în cãutarea unor comorietalate fugitiv cu orgoliul unui Cressus: �lamari adâncimi / am comori fãrã seamãn /sub platoºe de gheaþã / am filoane de aur /diamantic / îmi este cuvântul / pe cesiu /titan ºi uraniu / pe nichel ºi cobalt / se scriepoemul� (Fiul cãutãrii). Cu cascã deminer coboarã poetul pânã ºi în subteraneleoglinzilor pentru a scoate, cu chioteretorice, �din adâncul minei� doritul metalal �adevãrului suprem�.

Scena sumarã a poemului e marcatãde forþa gravitaþiei, care trage totul în jos,în adânc, într-o cãdere fatalã: �cuvinteledevin întunecate / lucrurile toate cad / dinmânã / ºi mâna de pe lucruri / cade /deodatã nu mai este înalt / simþi numaiîntunericul / pe-aproape / deodatã / faceun ultim salt / în strãine / friguroase ape.�(Pierderea înãlþimii). E ceva bacovian înaceastã universalã prãbuºire ºi citindversurile automat îþi revin în memoriecutremurãtoarea stanþã: �În curând, încetva cãdea în vid / Tot.�

Instinctul poetului gãseºte însã ºiantidotul acestei prãvãliri. Greul materiei econtrapus fragilului, uºorului,evanescentului. Cuvintele pot fi nu doar�de piatrã�, ci ºi imponderabile, �firavepetale�, zburãtoare �ca florile / roind defluturi�, �cuib fragil�, cu �pulberi fine�,�flori preacurate�. Lângã silueta prelungã,giacomettianã, a lui Bacovia, se întrezãreºteºi statura de abur a lui Eminescumurmurând un �cântec ºoptit�: �apele curg/ în genunchi / clipele vin / din fântânã /timpul / cu mine / în trunchi / trece demânã / cãtre acelaºi concert / al liniºtii /care binecuvântã / pãmântul acesta / incert/ ce mã inundã.� Sinteza acestor antinomiie de gãsit în Zborul, cel mai reuºit poemtransmodern al lui Vasile Bardan: �Vâsleam/ la douã aripi / înþepenite / în piatrã / pânãcând piatra / luã forma aripilor / cu lumina/ întrecându-se / în zbor.�

Ce se întâmplã în (cu) poemele de peurmã nu prezintã mare interes.�Neorealismul� extensibil pe care îl elogiacândva Daniel Cristea-Enache trage acumpoemele spre bulboanele prozaismului ºiale sarcasmului cu mize defuncte. Cândva sãri iar din istorie în transistorie VasileBardan va redeveni poetul pe care IoanidRomanescu ºi Mircea Ciobanu îl creditaucu justificatã generozitate.


Alex ªtefãnescu

UN VERS DE EMINESCU

Un scriitor german de la sfârºitulsecolului optsprezece ºi începutulsecolului nouãsprezece, Heinrich vonKleist, a descris foarte bine furiadistructivã de care poate fi cuprins un omindignat. Personajul sãu, MichaelKolhaas, agresat pe nedrept de un nobillocal ºi ignorat de tribunalul cãruiai se plânge, face praf ºi pulberecastelul nobilului, îi ucideservitorii ºi, strângând omicã armatã, devasteazãîntregul þinut.

Exact aceastã revoltãcare se alimenteazã parcã,de la un moment dat, din eaînsãºi ºi ia proporþii tot maimari, pânã când se transformãîntr-un uragan al negãrii, cu unsens supraomenesc, metafizic, estereprezentatã de Eminescu în poemulRugãciunea unui dac . În timp cepersonajul lui Kleist vrea sã facã sãdisparã de pe faþa pãmântului tot ceeace l-a nedreptãþit sau a consimþit lanedreptãþirea lui, personajul liric al luiEminescu vrea sã se desfiinþeze pe sineºi numai pe pe sine ºi sã distrugã pânã ºiamintirea existenþei lui.

Strania solicitare adresatã divinitãþiieste solemn-imperativã, nu admite replicã:

�Sã cer a tale daruri, genunchi ºifrunte nu plec,

Spre urã ºi blestemuri aº vrea sã teînduplec,

Sã simt cã de suflarea-þi, suflareamea se curmã

ªi-n stingerea eternã dispar fãrã deurmã!�

Impresionant este faptul cã încuprinsul poemului nu se menþioneazã

�ªI-N STINGEREA ETERNÃDISPAR FÃRÃ DE URMÃ!�

motivul acestei dorinþe de sinucidereabsolutã, de ºtergere a propriei identitãþidin cartea lumii. În absenþa unei explicaþii,setea de moarte sau, mai exact, de pre-viaþã se aratã a fi severã ºi intratabilã, unadevãrat diluviu de voinþã neagrã.

Meritã toatã atenþia versul �ªi-nstingerea eternã dispar fãrã de

urmã!�, care pare grandilocventdacã este citit superficial. În

timpul lui Eminescu cuvintelemari nu fuseserã încãdevalorizate ºi compromise,cititorii aveau o sensibilitatevirginalã. Ignorareaatitudinii lor faþã de limbaj

duce la grave confuzii, cum afost aceea fãcutã de un

cunoscut publicist, Cristian TudorPopescu, care a afirmat cã scrisorile

lui Eminescu cãtre Veronica Micle îi aducaminte de tiradele lui Ricã Venturiano.(În parantezã fie spus, la Ricã Venturianonu cuvântul �amor�, care era ne-ironicîn secolul nouãsprezece, este caraghios,ci modul exterior, pur retoric de a-lfolosi.�)

�ªi-n stingerea eternã dispar fãrã deurmã!�

În cuprinsul acestui unic vers ideeade anulare a propriei fiinþe este formulatãde patru ori. O datã prin infinitivul lung�stingere� (mereu prezent în mintea luiEminescu în legãturã cu moartea � �s-astins viaþa falnicei Veneþii...� �, a douaoarã prin adjectivul �eternã�, careabsolutizeazã stingerea, a treia oarã prinverbul �dispar� ºi a patra oarã prinlocuþiunea adverbialã �fãrã de urmã�.

Versul dã, încã o datã, mãsura intensitãþiicopleºitoare a trãirilor lui Eminescu.


Într-o privire retrospectivã, eliberatãde prejudecãþi ºi de limitele subiectivitãþii,secolul al XX-lea apare ca secolulextremismelor � de dreapta ºi de stânga,secolul care a experimentat relaþii la careomenirea nici nu gândise. Istorie ºi timp,rasã ºi naþiune, teroarea istoriei, gulag ºiholocaust sunt, deopotrivã, temele ºirãnile secolului.

În acest context ºi pe acest fundal,generaþia �27, reunind tineri nãscuþi înprimul deceniu al secolului ºi în primii aniai celui de-al doilea, este, simultan,generaþia binecuvântatã ºi damnatã.Binecuvântatã a fi intelighenþiaromâneascã, elita vremii � Mircea Eliade,Eugen Ionescu, Emil Cioran, ConstantinNoica, Mircea Vulcãnescu, PetrePandrea, Bucur Þincu, Mihail Sebastian,damnatã pentru modul în care a sedus ºia fost sedusã de Putere.

Entuziastã dupã Primul RãzboiMondial, trãind jubilaþia momentului lavârstã adolescentinã, considerându-seprima generaþie fãrã destin politic,generaþia îºi asumã destinul cultural ºivrea sã deprovincializeze cultura românãînscriind-o pe orbita universalitãþii: �...spredeosebire de înaintaºii noºtri, care senãscuserã ºi trãiserã cu idealul reîntregiriineamului, noi nu mai aveam un idealde-a gata fãcut la îndemânã. (...) Eramprima generaþie româneascãnecondiþionatã în prealabil de un obiectiv

Ana Dobre

LITERE ªI SENSURI

CONSTANTIN NOICA ÎN JOCULANTINOMIILOR PUTERII (1)

�...Rugaþi-vã pentru cei ce rãtãcesc triumfãtoriprin viaþa fãrã culturã, dar ºi pentru cei ce rãtãcescîn culturã, pentru omul european care a triumfatasupra nevoilor materiale, pentru omul modern carea triumfat asupra naturii ºi a bunuluiDumnezeu. Rugaþi-vã pentru fratele Alexandru!�

Constantin Noica

istoric de realizat. Eram obsedat de teamãcã generaþia noastrã, singura generaþieliberã, «disponibilã», din istoria neamuluiromânesc, nu va avea timp sã-ºiîmplineascã «misiunea», cã ne vom treziîntr-o zi «mobilizaþi», aºa cum au fost ºipãrinþii, moºii ºi strãmoºii noºtri, ºi atunciva fi prea târziu ca sã mai putem crealiber�, spunea Mircea Eliade în Itinerarspiritual, iar ideile se regãsesc ºi laBucur Þincu, Mircea Vulcãnescu, autoruleseului Dimensiunea româneascã aexistenþei, care urmãrea �sã exprime înforme universale sufletul românesc�.

Generaþia europeanã care a crescutîn timpul Primului Rãzboi Mondial, afirmaKlaus Mann, s-a format într-o perioadãde crizã moralã ºi socialã, ceea ce arexplica incertitudinile, cãutãrile, greºelileºi, în parte, eºecul: �Viaþa noastrãconºtientã a început într-o epocã deincertitudini apãsãtoare. De ce anumene-am fi putut noi agãþa atunci când înjurul nostru totul se fisura ºi se clãtina,dupã ce lege ar fi trebuit noi sã neconducem? Civilizaþia cu carefãcuserãm noi cunoºtinþã în anii �20pãrea lipsitã de echilibru, lipsitã de scop,lipsitã de voinþa de a trãi, coaptã pentruruinã ºi gata sã cadã� (Le tournant,apud Marta Petreu, De la Junimea laConstantin Noica, p.282).

Plecatã la drum pentru a-ºi împlinidestinul cultural, plinã de avânt ºi ideal,


cu încercarea (disperatã) de a se eliberade condiþionãrile istoriei, aceastãgeneraþie (pierdutã) se trezeºte prinsãîntre extremele politice � extrema dreaptãºi extrema stângã. Partidul Comunist dinRomânia ºi Legiunea ArhangheluluiMihail apar pe scena istoriei în deceniulal treilea � 1921, respectiv, 1924, adicãîn momentul ridicãrii pe zenitul cultural aacestei generaþii care se va socoti, ulte-rior, o generaþie pierdutã. Pierdutã pentrumarile visuri cu care plecase la drum.Cum a fost ademenitã/ispititã/înºelatãaceastã generaþie de morbul Puteriipolitice rãmâne un mister încã.

Recentele lucrãri ale Martei Petreu,Cioran sau un trecut deocheat,Diavolul ºi ucenicul sãu � Nae Ionescuºi Mihail Sebastian, Florin Þurcanu,Mircea Eliade � prizonierul istoriei,Sorin Lavric, Constantin Noica ºiMiºcarea Legionarã, încearcã sãexplice ºi sã interpreteze naturafascinaþiei, a seducþiei, nu pentru adisculpa, ci pentru a înþelege, cãci autoriisunt suficient de mari pentru a suportaintegral adevãrul. În general, ei evolueazãde la apolitism, convinºi de destinul lorcultural, de misiunea care le revine pentrua transforma cultura românã dintr-oculturã minorã într-o culturã majorã.

Vorbind despre opþiunile politice alegeneraþiei, Marta Petreu considerã cãgeneraþia, bolnavã nu de legionarism, cide extremism, a evoluat pe trei direcþii.Spre legionarism au mers MihailPolihroniade, Emil Cioran, Mircea Eliade,Constantin Noica, Haig Acterian, Al.Christian Tell, Petre Þuþea, ArºavirActerian, Marietta Sadova, Dan Botta,Vintilã Horia, Radu Gyr, P.P.Panaitescu,Ernest Bernea, Traian Herseni; spre ex-trema stângã comunistã au înclinat BeluSilber, M.H.Maxy, Miron RaduParaschivescu, Al. Sahia, Nicolae Tatu,Alfons Adania etc. Între apolitism ºidemocraþie s-au aflat Eugen Ionescu,Ionel Jianu, Bucur Þincu, Al. Vianu, IonVlasiu, Anton Golopenþia, N.Steinhardt.

Relaþiile cu Puterea pãmânteanã,politicã, sunt astfel de exerciþii, detatonare, adulare. Pentru ei, Puterea esteun termen cu extrem de multe conotaþii.E o Putere exercitatã politic, dar ºi unaexercitatã spiritual. O astfel de Putereeste, în epocã, pentru mare parte a

generaþiei, profesorul Nae Ionescu, unfel de Mefistofel care fascineazã, seduceºi abandoneazã. Capacitatea enormã dea seduce era descrisã astfel de EmilCioran în Nae Ionescu ºi dramaluciditãþii: �...existã în anumiþi oameniiradieri personale cãrora ai vrea sã cazivictimã, sã nu mai fii tu, sã mori în viaþaaltuia�, iar Nae Ionescu le avea, încâtucenicul se lãsa ademenit �de a-i trãi viaþalui�. Iar Mihail Sebastian regreta în Cumam devenit huligan: �Îi plâng pe tineriicare n-au întâlnit la timp, în viaþa lor, unastfel de om în care sã creadã, un om înstare sã-i pasioneze, pânã la a le modificaviaþa. E un noroc, pe care meritã sã-lplãteºti cu toate entuziasmele, oricât arpãrea ele de excesive, imprudente sauridicule în ochii strãinilor�. Nae Ionescueste �directorul de conºtiinþã�, Putereamiraculoasã, care-i face sã se(re)descopere, fiind, cum subliniazãMarta Petreu, �stãpânul care-ireintegreazã�. Rãspunzãtor de �multelucruri tulburi�, cum considera MirceaVulcãnescu, petrecute în viaþa publicãromâneascã de dupã 1932, uceniciiacceptaserã, totuºi, sã participe la miracol,suferind, precum Constantin Noica,pentru cã erau respinºi.

�Bezmetici� în relaþie cu timpul ºi cuistoria ºi, implicit, cu Puterea, cãci nu auputut discerne între atâtea imponderabileºi inefabile, trãind în cercul ideal al ideiiºi spiritului, aceastã generaþie pierdutãapare în tragismul condiþiei ei în aceastãscrisoare a lui Eugen Ionescu trimisã dinParis, la 19 septembrie 1945, lui TudorVianu: �Mircea Eliade.(...) Ãsta e marelevinovat. Dar ºi el, ºi Cioran, ºi imbecilulde Noica, ºi grasul Vulcãnescu, ºi atâþiaalþii (Haig Acterian, Mihail Polihroniade)sunt victimele odiosului defunct NaeIonescu. Dacã nu era Nae Ionescu (saudacã nu se certa cu regele) am fi avut,astãzi, o generaþie de conducãtorivaloroasã între 35 ºi 40 de ani. Din cauzalui, toþi au devenit fasciºti. A creat ostupidã, înfiorãtoare Românie reacþio-narã. Al doilea vinovat este Eliade: la unmoment dat, era sã adopte o poziþie destânga. Sunt de atunci 15 ani: HaigActerian, Polihroniade fuseserãcomuniºti. Au murit din cauza prostiei lorºi încãpãþânãrii. Eliade a antrenat ºi el oparte din «colegii de generaþie» ºi tot


tineretul intelectual. Nae Ionescu, MirceaEliade au fost îngrozitor de ascultaþi. Pelângã ei, Crainic nu conteazã�.

Cauza rãului este Nae Ionescu, iaradjectivele depreciative stigmatizeazã pemembrii generaþiei care apar ca personajeîntr-o piesã absurdã: �Din cauza lui NaeIonescu, Haig Acterian ºi Polihroniadeau murit. Iar prostul, din topor, CostinDeleanu ºi poetul Horia Stamatu suntfugari în Europa (o sã-i vedem în Franþaîntr-o bunã zi), ca ºi Eliade, ca ºi Cioran,ca ºi Amzãr. Iar ceilalþi imbecilizaþi suntinutilizabili: licheaua Paul Streian (e încãîn Turcia?), buhãitul Vulcãnescu,imbecilul sec Ion Cantacuzino, fudulul,prostul, grandilocventul Dan Botta,afectatul, ipocritul Constantin Noica,secãtura Petru Manoliu. Unii morþi dinprostia lor; alþii fugari în Europa; alþii, dinfericire, amuþiþi � toatã generaþiaCriterionului e distrusã (s.n.)�(idem).

�Afectatul, ipocritul� ConstantinNoica este într-o poziþie ingratã � rejetatde colegii de generaþie, rejetat de NaeIonescu, aºa cum reiese din spusele luiEmil Cioran în dialogul cu GabrielLiiceanu din Itinerariile unei vieþi: �...(Nae Ionescu, n.n.) nu putea sã-l suportepe Noica. Uneori nu-l accepta la semi-nar, un seminar care, sigur, nu semãnacu seminariile obiºnuite. «Nu, nu � zice� dumneata sã nu vii mâine»�. Posturaaceasta de individ respins i-a modelat,poate, ºi caracterul ºi modul de a gândi.De aceea, Constantin Noica a fost atâtde preocupat de �utopia recunoaºterii�,de dorinþa de a fi acceptat nu numai încercurile Puterii, dar, mai ales, însocietate.

Avea iluzia cã este un învingãtoralãturi de extrema dreaptã, unde erauprofesorul adulat ºi colegii de generaþie;este un învins sub presiunea terorii istoriei.Constantin Noica este asemeneaprinþesei cãreia ursitoarele i-au menitjumãtate din viaþã fericitã, jumãtatenefericitã. Numai cã el nu a putut alegeperioadele, aºa cum fãcuse prinþesa carene transmitea o poveste despre om subhainele basmului, ºi evoluþia destinului sãua urmat un traseu tragic, pe parcursulcãreia a trebuit sã-ºi redefineascã toatereperele. El pare, în prima parte a vieþii,un actor care-ºi joacã rolul, un rol princi-pal într-o piesã a destinului; în cea de-a

doua, un observator al propriului rol fãrãputinþa de a mai interveni, ºi fãrãdetaºarea seninã, budistã din Glossa luiEminescu evoluând spre ascezã.

Înainte de 1945, asemenea unei bunepãrþi a generaþiei, Constantin Noicaalunecã spre legionarism. Dupã 1945,suportã consecinþele acestei opþiuni ºi, subputerea destinului tragic, îºi modificãmetodele de convieþuire socialã, deaºezare în timp, rãmânând fidel, însã,încrederii ºi convingerii în destinul culturalal generaþiei ºi al sãu personal.

În acest �amurg al zeilor� care puneaîn interogaþie istoria umanitãþii, ConstantinNoica ºi generaþia lui cãutau o ieºire ºicredeau cã au gãsit-o în spiritualitate.Experimentând ºi trãind ambeleextremisme, Constantin Noica credea însoluþia spiritualitãþii, a jocului cumãrgelele de sticlã, a unei eliteintelectuale. Dacã Mircea Eliade îºi mitizaexistenþa dându-i sensul unei rãtãciri înlabirint, ieºirea fiind vãzutã ca osuccesiune de morþi ºi de reînvierisimbolice prin depãºirea probeloriniþiatice, Constantin Noica a trebuit sãse adapteze ºi sã trãiascã în coºmar, înInfern. Pentru cã omul se poate motivapentru a merge mai departe,descoperindu-ºi sau inventându-ºi scopuriºi idealuri pentru care sã înainteze înlabirint, Constantin Noica îºi concentreazãtoate forþele pe lucrarea spiritualitãþii.Comportamentul sãu în timpul procesuluiNoica-Pillat, modul în care s-a iluzionatîn legãturã cu Puterea comunistã ºi, maiales, cu aparatul represiv � Securitatea,îl aratã ireal, lipsit de simþul realitãþii: unom care refuzã Istoria ºi care esterefuzat de Istorie, acceptând sã trãiascãîn iluzia lui, strãduindu-se sã-i atragã ºipe alþii în aceastã iluzie. Îndepãrtarea delume, retragerea la Pãltiniº ar putea aveao explicaþie în aceastã miºcare interioarãa filosofului � refuzul realului, al limitei,aºadar, al Istoriei, acceptarea ºiasumarea idealului, a visului cultural.

În lumea ideilor, Constantin Noica acãutat nu numai motivaþii pentru a-ºi con-tinua drumul destinului, dar ºi compensaþiilerecunoaºterii sociale. El gãsea înFenomenologia spiritului a lui G.W.F.Hegel, la modul eclectic ºi, deci,motivaþional, nu doar idei care-l acaparau,ci ºi un punct stabil de referinþã ºi de sprijin.


RELIGIOZITATE ªI MISTERLA MIHAIL SADOVEANU

EXERCIÞII DE REGÂNDIRESultana Craia

Ocultatã sub regimul comunist,condiþia de mason ºi încã de maestruvenerabil a lui Mihail Sadoveanu, este puþincunoscutã ºi azi publicului general. Totuºi,în întreaga sa operã rãzbat semnale ºiecouri ale înclinaþii sale cãtre tainã, mis-ter, iniþiere, fenomen ce conferãparticularitãþi speciale ºi atitudinii saletolerante faþã de creºtinism, dar deiste înesenþã ºi strãine în fond ortodoxismului.

O reluare a unor mai vechi lecturi dinopera lui Sadoveanu dezvãluie o nouãdimensiune a spiritului scriitorului. Pornindde la unele observaþii de naturã stilisticã ºide conþinut, se contureazã o dominantãpsihologicã ºi � pe plan artistic � esteticã aliteraturii lui Mihail Sadoveanu, trãsãturãce nu vine în contradicþie cu cele relevatede opiniile emise pânã acum asuprascrisului sadovenian, ci, dimpotrivã,încearcã sã adauge o nouã perspectivã deînþelegere a literaturii lui Sadoveanu.

Se impune atenþiei, în primul rând,neobiºnuita frecvenþã a unor vocabule ca:tainã, necunoscut, nedesluºit, misterios,nestrãbãtut, cu toate derivatele lor,cuvinte cu sferã semanticã comunã, ceapar uneori chiar fãrã o justificare ex-presã, nu obsesiv, dar în orice caz cu ofrecvenþã ce pare specificã scrisuluisadovenian ºi determinatã de factoripsihologici obscuri.

Foarte frecvent apare � ºi fenomenuleste relevant � substantivul semn, care poatefi reductibil, semantic, la acelaºi numitor,prin relaþia semn � simbol criptic � tainã.

Ipostazele semnului sunt diverse.Oamenii din scrierile lui Sadoveanu ausemnele lor, dupã care cunosc vremea,fiind iniþiaþi în tainele stihiilor, cu care seaflã, de altfel, uneori, în relaþii de ambiguãcomplicitate. Se întâmplã, dar rareori, casemnele sã rãmânã închise ºi pentru aceºtioameni: �...niºte cocori ne-aduc ºtire de-acolo ca de pe alt tãrâm. Ce ºtire însã, noinu putem înþelege.� (Poveºtile de la

Bradu-Strâmb). Nepãtrunderea tainei nu-icontrariazã, nu-i determinã la cãutãri ºi nu-ineliniºteºte. Atitudinea oamenilor faþã decele tainice este aceea de acceptarefireascã, fãrã curiozitate, fãrã teamã, caun element natural al existenþei lor ºi allumii. Unii dintre ei pãtrund însã mai adâncîn domeniul tainei, iniþiindu-se, darpãstrând cunoaºterea pentru ei. Desprecãlugãrul Natanail din Demonul tinereþiise spune: �Cine ºtie ce vede el, acolo undenoi nu putem vedea încã nimic�. Naumîncearcã ºi el pãtrunderea în tainã: �El demai înainte aflase ceva nedesluºit de acestecãlãtorii misterioase, necunoscuteoamenilor din lumea cealaltã�, dar pentruiniþiere cunoaºterea este mai adâncã:�...trebuia sã cunoascã ºi sã înveþe semneºi sunete în legãturã cu câteva mii denoþiuni care erau despãrþite de ceilalþi ºiînchise pentru ei�.

Noroadelor li se aratã semne tainice.Acesta este un loc comun al romaneloristorice, dar ºi acest aspect poate fimenþionat, datã fiind înclinaþia lui Sadoveanupentru tainã. Oamenii cunosc numai semneale lor. Semnul tainic îi vegheazã: �Puterilesufletului erau proaspete ºi curate în lumeaveche a Daciei ºi sub semnul lor staKesarion Breb.� (Creanga de aur). Semnulînchide o tainã, concentratã în diversegrade, de la semnele oamenilor pãdurii,pânã la �pãianjenii criptografici� aidomnului Stamatin ºi semnele marilor taine,de la �semnele convenþionale alegromovnicelor� pânã la straiul alb, semnal iniþierii, �semnul cumpenei zilelor ºinopþilor� ºi �semnele tainice ale vieþii ºi alemorþii� (Creanga de aur).

În Creanga de aur, cartea marilortaine, semnul tainic însoþeºte personajele,planând asuprã-le. Iniþiat în tainelesuperioare dãruite numai aleºilor, domnulStamatin, cel chemat de �glasurimisterioase�, înzestrat în cel mai înalt gradcu conºtiinþa tainei, explica însoþitorilor sãi


principiile gândirii magice: �Aspectele lumiiºi fenomenele naturii magul le prezenta înembleme; le punea deci o cheie veºnicã.Dupã aceeaºi metodã, sub simbol adevãrulcel mai abstract putea deveni sensibil...;astfel necunoscuturile se îmblânzeau...�

În iniþierea sa �ºarpele..., încolãcindu-secu coada la gurã�, îi comunicã �semnuleternitãþii ºi al ciclurilor�. Stamatiu levorbeºte elevilor sãi despre �celedouãsprezece simboluri ºi cele ºaptesimboluri fi... imaginile constelaþiilor ºitoate câte trebuiesc pentru a ceti îneternitate�..., despre tot ceea ce a rãmasconsemnat �în pãianjenii criptografici�, ºidespre alte taine al cãror cunoscãtor este,�cãci lumea nouã a pierdut cheiasemnelor tainice�.

Spiritul lui Sadoveanu pare a fifascinat de nesfârºitele taine ale univer-sului. Frecvenþa vocabulelor implicândnoþiunea de tainã, mister, este un simp-tom al unei caracteristici a structuriipsihice. Nenumãrate elemente, la nivelulvocabularului, dar ºi al structurii narative,vin în sprijinul ipotezei cã spiritul luiSadoveanu a resimþit puternic atracþiatainei. Scriitorul însuºi declarã cã, încopilãrie, simþea, în glasul mamei sale,povestind, �accente misterioase�. �Mi-idrag � (acest neam al nostru) aºa, ca oprimãvarã, ca o înflorire albã de iarnã, cao tainã a singurãtãþilor de sus� (Poveºtilede la Bradu-Strâmb), mãrturiseºteSadoveanu, acest scriitor pentru caretaina este o dimensiune a vieþii omeneºti,a naturii ºi a universului. Natura pãstreazãpentru el �misterul ei primordial�. ÎnZodia Cancerului, abatele de Marennedescoperã cã �...la antipodul civilizaþiei segãsesc uneori asemenea lucruri rãmaseneschimbate dintru începutul creaþiei,pãstrându-ºi frumuseþea lor misterioasã�ºi rãmâne profund impresionat de�sãlbatica domnie a apelor ºi a mlaºtinilor,þinut pustiu, necunoscut ºi nestrãbãtut, caºi codrii cei mari de la munte�.

Pãdurile îºi au tainele lor de nepãtruns.Codrul Borza din Nopþile de Sânziene esteo entitate misterioasã, de o forþã deneînþeles pentru neiniþiaþi. Þinuturile pustii,necunoscute, din scrierile lui Sadoveanusunt încãrcate de aceeaºi tainã, scãldatede aceeaºi �frumuseþe misterioasã�.

Trecutul aparþine, ca ºi natura,domeniului misterului. În Ostrovul lupilordescrierea þinuturilor naraþiunii cere maiîntâi �a te coborî spre acea tainã în carestã încuiat trecutul�.

Dacã taina este o dimensiune a naturii,ea nu este mai puþin o dimensiune a vieþiiomeneºti. Aproape toate personajele lui

Sadoveanu închid în ele o tainã sau celpuþin se dovedesc a avea o existenþãambiguã. Iatã un citat din Poveºtile de laBradu-Strâmb, în care taina se relevã cadimensiune a vieþii: �a sosit la lume încãun prunc, întru durere ºi bucurie ºi maiales întru tainã, întru aceeaºi tainã careîmpresoarã pe sãlbãticiunile din sihlã�.Strãinii care vin ºi se duc între o tainã ºialta sunt apariþii frecvente în proza luiSadoveanu. Oamenii singurãtãþilor, cumeste misteriosul Peceneaga din Nopþile deSânziene, sunt iniþiaþi în tainele stihiilor ºitainici pentru ceilalþi. În Crâºma lui MoºPrecu, la hanul unui om cu trecutnelãmurit, se perindã drumeþi cu taine.George Cãlinescu scria, referitor la Dureriînãbuºite: �Eroii au o «tainã» pe care nuºtiu s-o exprime, care-i sbuciumã ºi-i ducela iuþi gesturi crunte, dupã care rãmânmereu întunecaþi ºi într-o sãlbatecã saunumai speriatã stupoare�. (Istorialiteraturii române de la origini pânã înprezent. Bucureºti, 1941, p. 545.)

Tainele acestor oameni ar fi în fondrevelabile, dacã ei înºiºi nu s-ar simþi îndomeniul misterului ca în elementul lornatural ºi firesc.

Deasupra lor stau însã alte taine,universale, absolute ºi eterne, pe care numaipuþini iniþiaþi le cunosc. Cartea marilor taineeste Creanga de aur, în care tainelelocurilor ºi ale oamenilor converg spresinteza tuturor tainelor � taina absolutã.

�În muntele cel ascuns, care va rãmânenecunoscut pânã la sfârºitul tuturorveacurilor� sãlãºluieºte magul cel bãtrân,pãzitor al unor taine superioare, posesor,de fapt al Tainei, la modul generic. ImagineaDecheneului din muntele ascuns este de oimpresionantã frumuseþe: �Sub povaraacestui semn al zilelor ºi al nopþilor stãteaorb, însã numerele de aur continuau sãclipeascã sub bolta frunþii lui, scriindmisterios timpurile�.

Taina care îl înconjoarã pemaiestuosul mag este desãvârºitã: �Loculunde sãlãºluia prorocul cel bãtrân nutrebuia sã fie cunoscut ºi cercetat decâtde unii din învãþãceii lui; ºi acei învãþãcei,când coborau întru oamenii din lume,aveau limba legatã pentru orice nume ºiorice lãmuriri...

Cum îl pãrãseau, ucenicii urmau sãfie ca ºi cum n-ar fi vãzut niciodatã nimic,n-ar fi auzit nimic ºi n-ar fi rostit niciodatãcuvânt. Imaginea, semnele ºi suneteleacelui loc ascuns aveau a le duce cu ei, petãrâmul celalalt, de unde nu se mai puteauîntoarce în lumea muritorilor�.

(continuare la pagina 25)


NERVII CARE USTURÃUN REBREANU DE RAFTUL DOI

INTARSII

Publicarea recentã, în prestigioasacolecþie BPT ºi sub girul Campaniei dePromovare a Culturii ºi Patrimoniului Naþionalîn 2012 a trei romane semnate de LiviuRebreanu, �Jar�(1934), �Gorila�(1938) ºi�Amândoi�(1940) redeschide, vrând-nevrând, seria discuþiilor legate de valoareaacestor creaþii ºi de locul lor ierarhic ocupatîn opera prozatorului.

Într-una dintre prefeþe, Horia Gârbea îºimotiveazã gestul selecþiei acestor romaneconsiderate cam de toþi criticii drept opere deraftul doi, prin faptul cã ele sunt scrise totuºide Liviu Rebreanu.

Mai mult chiar, autorul prefeþei pretindecriticilor sã þinã seama ºi de �ceea ce efectivsunt�, adicã de intenþia autorului ºinicidecum �de ceea ce ne închipuim sau nedorim sã fi fost�.

Sã luãm de exemplu romanul �Jar�, pe careNicolae Manolescu îl considerã �ilizibil�, unmic roman sentimental ºi de moravuri, nãscutdintr-o intenþie mai mult decât onorabilã aprozatorului ºi care mergea, dupã opinia sa,în întâmpinarea gusturilor unui anumitpublic. �M-a urmãrit ideea aceasta a unei fetecare n-a cunoscut, nici nu þine sã cunoascãdragostea, sub orice formã, nici mãcar subaceea foarte nevinovatã de flirt. Mã întrebamce reacþiune se va produce în mintea ºisufletul acestei fete în clipa când va întâlniun bãiat. Între timp, fireºte, ideea cãrþii s-adezvoltat, am început sã vãd eroina plasatãîntr-un cadru social, în mediul unei familiiadicã. Ca în orice familie burghezã care serespectã, pãrinþii vor sã-ºi mãrite fata ºi

Daniela-Olguþa Iordache

�Politica e urâtã sub orice formã se prezintã,dar cea mai scârnavã e aceea care încurajeazãlaºitatea omului, care trãieºte din minciunã ºitrãdare, care înºalã cu ºtiinþã pe cei ce cred în cuvintesonore fãrã conþinut, care astfel în mod conºtientsapã viitorul þãrii înlãturând din viaþa publicã peoamenii de caracter, singura temelie solidã ºitrainicã din viaþa unui popor.�

(Liviu Rebreanu, Gorila)

discuþiile zilnice se învârtesc în jurul acestuipalpitant subiect (�)�

Iluziile pe care pãrinþii ºi le fac jos, însubsolul casei unde se petrece acþiunearomanului, se deruleazã în acelaºi timp cândîn încãperile de sus viaþa vrea sã le distrugãprin cruda realitate.

�Plasarea aceasta a acþiunii, jumãtate însubsol, jumãtate în încãperile de deasupra areoarecum un înþeles simbolic � ceea ce sufletulomenesc frãmântã ºi deznãdãjduieºte înadâncime, viaþa deasupra distruge ºi contraziceprin mersul dinamic al acþiunii ei. Aceasta a fostla început schema cãrþii.�(Interviu cu LiviuRebreanu realizat de Camil Balthazar în 1934).

�Fata trãieºte idila tuturor fetelor�, maiafirmã Rebreanu, numai cã prozatorul credecã idila s-a transformat în JAR ºi a împins-ope fragila fatã la sinucidere.

Slãbiciunea romanului însã tocmai de aiciporneºte. Rebreanu dezvoltã viaþa interioarãa eroinei fãrã a se bizui pe � adevãrul� ei inte-rior, deci pe trãirea lui exemplarã.

Dacã o comparãm pe Liana, eroinaromanului �Jar�, cu Ana din �Ion� vedemlimpede ºi care este diferenþa între oîntreprindere nereuºitã ºi una de excepþie.

Soarta Anei este atât de tipicã în planþãrãnesc ºi atât de convingãtoare artistic încâtea ne urmãreºte ºi ne cutremurã. Liana însãnu-ºi trãieºte pasiunea convingãtor. Iubireaei întâmplãtoare nu are putere de destin deaceea sinuciderea ei din final ne apare ca unsimplu accident.

Liana nu este Julieta, capabilã sã înfruntelumea pentru iubirea ei, nici Otilia Mãrculescu


hotãrâtã sã-ºi sacrifice pasiunea tocmaidatoritã forþei superioare a acesteia.

Prin Liana, Rebreanu renunþã la efortul sãupropriu de obiectivare prin care se impuseseîn plan literar spre a se întoarce la o eroinãslabã, sentimentalã, regãsibilã pretutindeni înliteratura noastrã sãmãnãtoristã.

Nicolae Manolescu are dreptate cândafirmã cã viaþa orãºeneascã nu-i oferã luiRebreanu aceeaºi substanþã tragicã autenticãpe care i-o furnizase mediul rural. Datoritãbanalitãþii trãirilor tipic burgheze, analizasufletului eroinei este excesivã ºi de prisos.

Putem spune deci, fãrã sã greºim, cã �Jar�este un eºec.

Romanul �Gorila� însã este cu mult maireuºit, de aceea l-am putea considera un�semieºec�.

Numele cãrþii, de exemplu, este bine alesprin ambiguitate. �Gorila� este, simbolicvorbind, politica însãºi a cãrei oroare îlimpresioneazã vãdit pe scriitor. El însã numerge în aceastã atitudine pânã la capãt, adicãnu-i conferã acesteia destulã substanþã fatalã,deºi realitãþile vremii l-ar fi îndreptãþit la asta� ascensiunea Gãrzii de Fier, numitã în romanAsociaþia fraþilor de cruce, climatul denaþionalism ºi antisemitism agresiv.

Pe acest fundal convulsiv se dezvoltãtragedia umanã a gazetarului Toma Pahonþu,în care mai toþi contemporanii l-au vãzut pePamfil ªeicaru.

Romanul este însã un tablou al realitãþilorpolitice româneºti.

Pahonþu este un arivist, dar nu de tipullui Julien Sorel ºi nici de tipul lui Pãturicã,Scatiu etc.

În momentul în care este ucis de un stu-dent care-l considerã trãdãtor al fraþilor decruce pentru cã s-ar fi vândut adversarului,Pahonþu devine chiar el �Gorila�. �Noaptebunã, gorilã lubricã�, îi spune atentatorul.

Pahonþu este ucis, în opinia mulþimii, deniºte descreieraþi �care vor sã introducãmoravuri de gorilã în luptele politice�.

Romanul a avut, de asemenea, mult desuferit ºi pentru faptul cã Rebreanu erafilogerman ºi era perceput ca om dedreapta. Critica timpului, în frunte cuªerban Cioculescu, a arãtat însã cã acestlucru nu are nicio relevanþã pentruficþiunea sa. El descrie numai eternapoliticã decadentã româneascã, miniºtrii,partidele, parlamentul, criza. Ca într-ofilmare rapidã, noi asistãm neputincioºi lalogodne,nunþi, prânzuri, unde se adunãlume ºi comenteazã evenimentele cu osuperficialitate profund româneascã. Prinaceasta romanul rãmâne actual.

Ce ar fi putut fi Pahonþu în acest mediu?Un arivist abject, doritor de înavuþire ºicapabil de orice turpitudine? Un Stãnicã Raþiusau un Pirgu, un cinic profitor?

G. Cãlinescu observã cã Pahonþu nu edestul de balzacian. El rãmâne un �amorf� cerenunþã chiar la politicã ºi parvenire ca victimãa iubirii pentru Cristiana Belcineanu, dincauza cãreia este bãnuit de vânzare ºi ucis. G.Cãlinescu mai afirmã cu dreptate cãpersonajul e prea �ideal� pentru a convinge,rãmânând nesubstanþial. El n-are idei abso-lute ca Gelu Ruscanu, de aceea în scenaasasinatului nu vrea sã moarã.

Din toate aceste motive nu suntem deacord cã �Gorila� este un mare roman al luiRebreanu care meritã celebritatea celorlalte,este încã un roman actual ºi, într-o oarecaremãsurã, interesant.

Din perspectiva postmodernitãþii,depãºind naturalismul din �Ciuleandra�, iese înevidenþã romanul �Amândoi�, apreciat de IoanNegoiþescu, Vladimir Streinu ºi AlexandruGeorge din motive întemeiate, nu în modinexplicabil, cum i se pare lui Nicolae Manolescu.

Romanul este un �policier� psihologic cuadâncimi dostoievskiene, fãrã a pãrãsi mediulrural, de aici ºi adevãrul incontestabil alpersonajelor.

Modernitatea cãrþii constã în rolul jucatde anchetator în luminarea comiterii uneicrime asupra a doi bãtrâni uciºi din cauzaîmprejurãrilor �amândoi� în acelaºi mod,strangulaþi cu o sârmã de rufe.

Anchetatorul joacã un rol parodic deºiacþiunea se petrece într-un oraº.

Bãtrânii uciºi nu sunt oarecare. Ei au banistrãini ºi se ocupã cu amanetarea de bijuterii.Ca-n romanele balzaciene rudele roiesc de faþãcu anchetatorii sã punã mâna pe avere, deºi,prin testament aceasta este destinatã debãtrâni unor opere de binefacere. Romanuleste alert. Te þine cu sufletul la gurã, deºi teobligã, ca la Balzac sau Dostoievski, sãurmãreºti îndelung caracterele ºi aspectelesociale ºi psihologice.

Douã personaje se desprind din medio-critatea mediului burghez prin adevãrul ºifatalitatea din sufletul lor frust � Mihai Ciufuºi Solomia, personaje vii pe care nimeni nu lepoate uita.

Ciufu presimte crima ºi nu mai dã pe lacasa celor uciºi, mai ales cã gãseºte acolo uninel cu briliant pe care-l ascunde, din lipsã deexperienþã, într-o cutie de chibrituri, gãsitãuºor de anchetatori.

Solomia, servitoarea lui Spiru Dãniloiu,aflã de învinuirea lui Ciufu ºi se predã, ºtiindu-lpe acesta complet nevinovat.

Ironia romanului constã în preten-þiozitatea cu care este condusã ancheta. Toatãlumea crede cã Ilarie Dãniloiu ºi Miþa au fostuciºi de un nepot ºi de Ciufu, aspra cãruias-a gãsit ºi inelul incriminat. Adevãrul esteca de obicei incredibil.

Solomia ucisese pe bãtrâna Miþaîncercând sã-ºi recupereze salba, singura ei


avere, cu ajutorul cãreia spera sã-ºi salvezebãrbatul bolnav. Cei doi bãtrâni sunt uciºiînsã în zadar, deoarece pentru bãrbatulSolomiei este prea târziu.

Femeia se predã dar apoi, nemaiputânddormi, se sinucide în închisoare înfigându-ºiun ac de pãr în inimã.

Încheiem cu concluzia lui VladimirStreinu, care subliniazã cã acest �policier� estesingura operã de acest fel din literaturaromânã, distingându-se prin arhitectura nouãa scriiturii ºi prin veridicitatea eroinei centrale.

�În legãturã cu mediul social, Solomia din«Amândoi», þãranca din Valea Ursului, prinfelul simplu ºi creºtinesc cum povesteºte

fãptuirea îndoitului omor,prin iraþionalismulteribilului act, prin solemnitatea naivã cu careîºi îndeplineºte datoriile, fie cã îºi slujeºtecredincios stãpânii, fie cã se devoteazãbãrbatului bolnav pânã ce moare, ea seîncadreazã în lumea din Ion ºi Rãscoala, dar,în acelaºi timp, prin feminitatea rarã pe care oîntrupeazã desãvârºit, aceastã Solomie e unfel de Florica din Ion, ajunsã servitoare la oraº,o altã Ilonã din «Pãdurea spânzuraþilor» (�)

Tot dupã opinia aceluiaºi critic, romanul�Amândoi� dã �impresia generalã de noutateprin care simþim cã scriitorul se scuturã singurde supunerea prin deprindere de formula saanterioarã.�

Religiozitate ºi misterla Mihail Sadoveanu

(urmare de la pagina 22)

Succesorul sãu, Kesarion Breb, este alespentru cã, între ceilalþi discipoli, el a început�a ceti cu destulã uºurinþã în lucruri ºioameni� ºi este gata sã desfacã din el �puterilecele tainice�. Iniþiat în misterioasele templedin Egipt, el va câºtiga puteri necunoscute ºi,printr-o iniþiere superioarã, va dobândi�cunoºtinþi ale celor vãzute ºi ale celortainice�, pentru ca apoi, trecând prinvâltoarea lumii, înzestrat cu înþelepciuneaºtiinþei eterne ºi cu puterea de a vedea dincolode oameni ºi de lucruri, sã poatã supunejudecãþii magului legea noii credinþe: �care-itaina ei ºi dacã este o tainã nouã�.

În creierul muntelui necunoscut sedesfãºoarã ceremonii misterioase, subpecetea veºniciei: �Ceremonia tainicã pe careau sãvârºit-o monahii sub gestul ºi privireabãtrânului din muntele ascuns nu eraîngãduitã a trece dincolo de umbra de amurga peºterii, la cunoºtinþa mulþimii. Nu-iîngãduit nici astãzi nimãnui s-o divulge.Trebuie sã rãmânã în trecut, ca o comoarãîn sânul graniturilor�.

Riturile iniþiaþilor se desfãºoarã în acordcu un ritm cosmic tainic, cunoscut numaibãtrânului mag: �cufundat în gânduri ºiaºteptând în jilþul lui sã batã un ornic dinvãzduh, sau din veºnicie, al cãrui sunetnumai urechea lui putea sã-l simtã. Pe altarulluciu de piatrã stãteau semnele tainice alevieþii ºi ale morþii�.

Iniþiat în temple ºi în tainele lumii, înpolitica Bizanþului ºi jertfa iubirii, cu spiritulîntãrit ºi �puterile cele tainice� chezãºie,Kesarion Breb se întoarce în singurãtãþilemuntelui ascuns. Tainele lucrurilor sîntjudecate în tãcerea peºterii: �Asupra acelorfapte amândoi rãmâneau în sfat ºi judecatãcât se adunau, apoi iar le lãsau, dând

cugetului timp sã le cloceascã. Astfel, cadin niºte ouã tainice, nãºteau în pustiamuntelui fantasme asupra cãrora bãtrânulsta cu privirile aþintite�.

Intrarea lui Kesarion Breb în lumeatainei absolute, pecetluite în el, încheieacest roman de o stranie frumuseþe, careface din el capodopera de netãgãduit a luiSadoveanu.

Puþinele fapte ºi extrase din scrierilelui Mihail Sadoveanu îngãduie totuºiadãugarea unei noi perspective asupraoperei sadoveniene, perspectivã din caretaina apare ca o constantã a spirituluiscriitorului.

Caracteristicã psihologicã, fascinaþiapentru ceea ce este tainic, dobândeºte înplan artistic deosebite valori estetice.

Mateiu Caragiale cultiva �taina� ca peun deziderat estetic, urmãrit programatic.La el taina se distingea ca intenþie.

La Sadoveanu, din perspectivãstilisticã, intenþia autorului nu poate fideterminatã, dar, conºtient sau nu, tainagenereazã fiorul marilor necunoscute înpagini de o rarã frumuseþe.

Eugen Luca nu greºeºte intuind oidentificare a scriitorului cu marele iniþiat,înþeleptul Decheneu. Fascinat de tainã cadimensiune a existenþei ºi de iniþiere casupremã înþelepciune, Sadoveanu seidentificã, la modul filozofic, dar ºi afectiv,cu înþeleptul mag.

Sunt semnificative aceste rânduri dinPoveºtile de la Bradu-Strâmb, mãrturisirea atracþiei pentru tainã: �Iar drumurilenoastre sã meargã cu credinþã, cu iubire ºicu înþelegere cãtre toate aceste taine, oameniºi locuri, care sînt numai ale noastre�.

Dominantã a unei structuri psihicede o deosebitã personalitate, fascinaþiatainei intereseazã în mãsura în care eaeste generatoare de valori estetice. ªiCreanga de aur, ca ºi multe pagini dinscrierile lui Sadoveanu, confirmãsensurile estetice ale tainei.


Niculae Ionel

DATORIA DE A SCRIE TIMPUL

NOTE DE LECTURÃ

Cartea poetului George Coandã � �Adiosecol 20 (Cimitirul de busole)�, Ed.Bibliotheca, Târgoviºte, 2011, 195 p. � vinesã confirme cã sertarul manuscriselorprohibite ale scriitorimii noastre, atât depromiþãtor dupã �89, nu s-a golit încã ºicontinuã sã ne ofere surprize. Dupã cumprecizeazã autorul ei, �aceastã carte � pe caream adunat-o din frânturi de existenþã scrisepe frunze de clipe între anii1970-1980 � este un docu-ment. De istorie. Al uneirevolte de conºtiinþã. Al uneilumi exorcizate � planetaPãmânt � cãutându-se pe ºiîntru Sine în veacul care a fost.Mã încumet acum dupãtrecerea în clepsidra lumii aºase luºtri de când l-am rânduitîn cicluri ºi sub un titlu, sãîncredinþez orizontului literar românesc acestmesaj al unei nesfârºite ºi omeneºti Speranþe�.

Lectura volumului relevã, douã laturiantinomice ale structurii constitutiveautorului, amândouã sub sigiliul apãsat alunicitãþii � tendinþa de reconstrucþie eruditãa istoriei ºi haosul fanteziei romantice (declaratîn motto-ul cãrþii: �O, Haos eºti lucrare, ºiorânduindu-mã te-adun într-un Cuvânt ca oclipã�). Aceastã dihotomie corespundestilistic alteia, a eului biografic ºi a euluiprofund, împãrþind conþinutul cãrþii în douãcicluri ce par fundamentale: �Simpleprolegomene� ºi �Timp cu perspectivevariabile�, celelalte cicluri complinind,punând accente sau adãugând nuanþe.

Eul biografic se exprimã prozastic,expozitiv, începe cu date personale, intrateaproape ca într-un formular de acte civile: �Amvenit pe lume aºa cum / se vine pe lume /normal / în Câmpia Nirului / la ªimian / Anul:1937 d. Hr. / e.n. / Ziua: 12 octombrie / înZodia Cumpenei / exact la 448 de ani de ladata când / amiralul Cristofor Columb / laGuanahani / a descoperit America / Ora: 4,08fix / (dupã cum / fericit ºi pedant / tata a notat/ pe-o filã de almanah-calendar agricol dinepocã) / Naþionalitatea � cetãþenia: românã /

Confesiunea ortodox�. Urmeazã nume delocalitãþi ºi þãri unde s-a întâmplat ceva,împletite cu nume mari care au scris istoria petoate pãrþile ei, unele mânjind-o cu sânge,altele înnobilând-o. Apoi oameni mãrunþi,locuri ºi întâmplãri ale copilãriei sale ce acunoscut rãzboiul. Prima copilãrie, la Gãeºtiºi undeva în Ardeal, iar a doua, începutã lavârsta conºtientã, în Târgoviºte, pe Calea

Domneascã, unde poetul ºi-aîmplântat �axis mundi�, �la oorã din toamnã�.

Schimbarea de registrustilistic, prin eul profund, nurupe continuitatea, ci o aºazãca pe un soclu pe baza dejaformatã. Sudura e asiguratã deo anume punere în scenã atextelor ºi de tectonica acestora(plasarea cuvintelor pe albul

hârtiei). Întâlnim o tectonicã deosebit decomplexã ºi de pronunþatã (marcã frapantã ascrierii), din care nu lipsesc citatele în prozã,clar spaþiate, ºi scrierea cu majuscule. Toategenereazã afectivitãþi inefabile ºi tãceri,goluri, pentru stimularea imaginaþiei, fãcândsimþitã o detentã prin care poezia îºi ia zborulmai firesc, prin �harul tragic� recunoscutîndeobºte poeþilor autentici, de a literaturiza,în deplinã libertate, totul.

Convins, cred, cã numai ficþiunea, numinte, George Coandã a scris de fapt un me-morial, liric, în care timpul secolului trecut afost înregistrat poetic, urmând o conotaþieproprie, potrivit logicii stãrii de spirit ºimemoriei. Ciclul �Simeze juxtapuse� pare a fiun omagiu adus suprarealismului, prinpromotorii sãi, pictorii Chagall, Chirico,Magritte, Dali, Klee, Mirö � chipul timpului îndouã arte diferite, îndatorate aceleiaºi libertãþifãrã hotare. Poem împrumutând titlul uneipicturi de Dali (�Girafã în flãcãri�, 1936-l937,simbolizând violenþa rãzboiului civil spaniol):�Lungi alunecãm cu devoratoare proteze-n /mãdularele secetoase înfipte-ntr-un / pustiubrun-verde / unde-o girafã se mistuie-n flãcãri/ La drept vorbind este o dorinþã / de-a neurca pe dune / orbi beduini / cãutând fântâni�.


Literaturã ºi imagine, puneri în scenã, picturilelui Salvador Dali ºi filmele lui Luis Bunuel,percepþii transfigurate ale realitãþii, în fondistorie � atâtea ºi atâtea, forme ºi întâlniri deartã sugerate de lectura acestei cãrþi.

O carte de recitire care respirã multãlibertate, dar care nu face risipã de vorbe. Poeziaaspirã la epúrã, un ciclu gãzduieºte haikuri.Atmosfera întregului obsedeazã stimulândcogito-ul, iar impresia unei arhitecturi tematice,în afara structurãrii pe cicluri, rãmâne mereumiºcãtoare, cu fiecare lecturã.

Poezia e faþa plasticã a unor concepþii.Dragostea pãrinþilor pentru copii e singuralegãturã puternicã pe care se sprijinã, lumea.Perpetuarea vieþii se prezintã aici terestru, fãrãtranscendenþa din tâlcul unei parabolehinduse (posibilã sursã de inspiraþie):viermele de mãtase murind învie fluture.Comparaþia lucrurilor rãmase de la, copii cu ocrisalidã protectoare e cu totul tulburãtoare:�Îþi duci pe umeri fiii / fiicele / pânã se fac aripi/ apoi / în casã bate-un vânt / ºi rãmâncrisalidele / hainele mici / abecedarele /pãpuºile de bunã seamã / Dupã un timp semai adunã / stau la uºã / te strigã / ºi tu teduci / ºi te-nveleºti / în propriile lor crisalide�(�Pãrinþii din crisalide�).

O clipã de rememorare, poetul singur,purtãtor de cruce grea într-o lume creºtinã.Altminteri, orice om (un destin), cu temere, esupus îndeobºte judecãþii divine. O soartãdeci, implicatã în sacrificiul cristic; Golgotã ºisperanþã în mântuire, nutritã de poetîmpreunã, cu semenii ºi întãritã de frânturi-rãstigniri de rugãciune domneascã: �Aceastãclipã obositã-n lumina de iulie / în munþiecouri de mãnãstiri cu îngeri sinucigaºi /floarea tinereþii mele fu o torturã de cenuºã /O, tu ordalie de solitudini / împrãºtiate-n fricã/ O, tu implicatã în naºterea Mântuitorului /Vie împãrãþia Ta / sã ne luãm / tandrul dumicatde la gurã, / ºi sã-l dãm / ultimei speranþe dinleprozerii / Fericit fie cel care nu vine / nu vamai veni / O, ºi a lui va fi mila ºi îndurarea /acum ºi-n vecii vecilor / Iartã-ne nouã pãcate-le / ºi nu ne duce pre noi în ispitã / Aceastãclipã obositã-n lumina de iulie� (�Osingurãtate�). ªi o viaþã întreagã, vãzutã însãcu alþi ochi, þãrãneºte � frumoasã alegorie atrecerii repezi prin zile �, prin moarte, denãdejdea, Învierii încununatã ºi ea: �Uneledupã altele / zilele / � aºa / ca la boabele defasole / înºirate la uscat pe-o aþã albã-neagrã�/ ºi asta pânã când iarba ne podideºte /dincolo de creºtet / ºi trecem / într-un albastrupur� (�Trecerea în albastru de iarbã�).

Busola din subtitlul cãrþii e un instrumentdefect simbolizând destinul ratat în urma uneicãutãri greºite. Ca soluþie de gândire, de fun-dament de credinþã ºi de acþiune, filosofia þinede epocã ºi prin urmare se trece cu aceasta.

Rãmân marile balene albe pe cale de dispariþie(dogmele eterne, religiile?!): �Orice filosofie ebãtaie de cap / vã spun / ºi sistemele suntniºte plase / de prins peºtii / în care printreochiuri alunecã þiparii / ºi caii de mare / ºi numai rãmân decât marile balene albe / ºi astadestul de rar pentru cã sunt / � dupãîndelungate cercetãri �/ pe cale de dispariþie/ Existã adevãrurile stabilite / a priori /adevãrurile cu valoare de axiomã / ºi atuncice ne mai rãmâne de descoperit / ca sã dãmun nou sens gândirii universale� (�Eseudespre orice fel de filosofie�). În afaraadevãrului imuabil se instaleazã dezordinea,dezastruoasã la vreme de rãscruce: �Vaivouã uºi fãrã perspectivã / închise marilorvânturi / bântuindu-vã lemnul / cu ploi ºicuvinte smulse la-ntâmplare / izbindu-l /amestecate-ntr-o sintaxã liberã / lipindu-vãde-aiurea / cãrþi poºtale pierdute / în carepulseazã utile existenþe / Vai vouã uºi fãrãperspectivã închise / celui care / apostol plinde drumuri / ºi blestemat de punctele cardinale/ se prãbuºeºte visând în pragul vostru / fãrãclemenþã / Vai vouã uºi / când fulgerele / sevor ascunde hohotind / în lemn� (�Gândfulgerele�).

Frica, anxietatea bacovianã a devenit aicicolectivã, planetarã. Mulþimea de oamenitraumatizatã e sensibilizatã extrem de aºtep-tare: �Peste ape se-nstãpânise o liniºte / �ziceau unii / cum de mult nu mai auziserã /Prin case oamenii-ºi vedeau / însã / de treabã/ de pildã / puneau la saramurã / peºtii mãrunþipe care-i primiserã / cu stele / dar tot trãgeaucu urechea / din timp în timp / ca ºi cum ceeace auzeau / nu era în firea lucrurilor / Iar cândprima ploaie / a rãpãit / dupã foarte multãvreme / în pilonii pe care-au aºezat la uscat /mãtasea broaºtei / au crezut / cu toþii / cãasurziserã� (�Aºezare lacustrã�). Credinþa înmarile cicluri ale distrugerii ºi refaceriiPãmântului e înscrisã ancestral ºi dezvãluitãiniþiatic. O ambiguã viziune escatologicã(cataclism planetar, explozie nuclearã?!)umple urmãtorul poem (cu temã apocalipticã),percutant prin imaginea acusticã terifiantã, aruperii de temelii: �Bãtrânii bãrbaþi ai cetãþii /au crezut pentru o clipã / doar pentru o singurãclipã / cã se va face ziuã / când / însã / a-nceputsã plouã / întunericul s-a albit perpendicular /au zburat câteva pãsãri de vânt / ºi bãtrâniibãrbaþi ai cetãþii / ºi-au adus deodatã aminte: /ceva asemãnãtor se mai întâmplase / pe cândnu erau în fiinþã nici mãcar pãrinþii / pãrinþilorpãrinþilor lor / cãci asta / s-a petrecut atuncicând Cãrþile Iniþiaþilor / spun cã avuseserã,loc Marile Prefaceri / ºi Pãmântul fuseseapucat de ciudate / trosnete pe din lãuntru�(�Întâmplare cu pãsãri de vânt�).



Liviu Ofileanu

UN DOUÃMIIST NEGLIJAT

LIRÃ DE BRAÞ

Înainte sã se producã �fenomenuldouãmiist� cu alde Elena Vlãdãreanu etcomp., Ovidiu Bãjan avea deja o carte(Clasic ºi omãt, Ed. Signata, Timiºoara,2002) ºi îºi epata cititorii prin stilul cinic-bãºcãlios care îl consacrase ºi pe MihailGãlãþanu la începuturi. Deºi tutelarã învolumul pomenit e o atmosferã de scrâºnet,melancolia neputinþei potenþeazã câtevacreaþii sensibile, îndeosebicând subiectul lor devinecopilul ori soþia autorului.Textele au un calapod etic �într-o societate de tranziþiescindatã în parveniþi ºi lipiþipãmântului, condiþia mizerã aunui artist e neconformã cuidealurile acestuia, aºa încâtîncrederea într-un miracol cear viza spaþiul Balcanilor elipsitã de contur. Din silã iesdiatriba ºi injuriile generalizate,bobârnacul existenþial dat deun muritor Demiurguluiatotputernic ºi indiferent, aºacum este prezentat în versurile acestuivolum; aceste premise stau la baza poezieiîn discuþie ºi nu dorinþa de a poza gratuitîn �scepticul de serviciu� sau nebunul-plin-de-adevãr.

Dispuse pe �zilele sãptãmânii�,poemele sunt fulgurante, scurte notaþii aleunui subiect oripilat de absenþa clasiceiordini universale, de a cãrei restabiliretrebuie sã se ocupe numaidecâtproteguitorul societãþii din mai toatetimpurile, bardul, skaldul etc.; aºa cum areloc �dezlegarea la peºte�, autorul îºi invitãlectorii la complicitatea actului vindicativ,letargia divinitãþii e penalizatã cu atitudineaomului plictisit sã mai aºtepte ceva de laalþii, un soi de Toma-necredinciosul ultra-modern: �Dumnezeu se odihneºte/ aºa cãastãzi eu voi conduce/ treburile/ puteþiîncãlca toate comandamentele/ afarã ninge/fiul meu vrea un bulgãr/ iar eu îi dãruiescun poem ratat�, (Duminicã, p. 7); un altpoem repune în discuþie simbolul

sacrificiului, anume �sângele�, dar ºiprejudecata aducerii pe lume a unui copil,parafrazã a binecunoscutei atitudinicioraniene: �Sângele lubrufiazã altfel/sentimentul de teamã/ mângâi craniul fiuluimeu/ polizor ºlefuind/ un blond ghem defluturi/ sunt vinovat vinovat vinovat/ amadus în iad o fãpturã/ nevinovatã�,(Miercuri, p. 10).

Conºtiinþa demersuluisãu reparator e devoalatã prinimperative ºi admonestãrimenite sã intimideze un lec-tor burghez, exerciþiu dincare poetul se alege cuadrenalinã ºi curajul spuneriilucrurilor verde în faþã; însã,e aproape o certitudine cãvarianta de enunþ aleasã,anume interpelarea directã aauditoriului, ironia ºi cinismulcu adresã politicianistã suntdovezi de slãbiciune(timiditate) conform Arteirãzboiului, a lui Lao Tse �

când eºti slab, sã te arãþi puternic. Prinurmare, vulgul ºi termenii de scatofilieinseraþi în magma textualã au conotaþiapsihanaliticã a unui copil nesupravegheat caremânjeºte pereþii cu fecale: �Strãzile chircitenu mai duc nicãieri/ oraºul se-nchide cuziduri bolnave/ peste cuvinte// orizont de afiºestârnind/ dorinþe prescrise de psihanaliºti//gândirea migreazã sfidând aiurând/ din nobilecircumvoluþiuni/ în pliurile onctuoase aleintestinului/ gros/ / cultura a murit trãiascãcoprocultura!�, (vineri, p. 33); ºi încã:�Chipuri atitudini ºi idei vulgare/ are scârnaiatã un destin fecund/ genii mor ucise-naprobãri gregare/ a fi om e astãzi elementfecund (...)�, (***, p. 109).

În ciuda pompei vulgaritãþii, OvidiuBãjan rãmâne un poet sensibil ºi întrepiesele coprolalice îºi fac loc elementenaturiste, sfâºieri lãuntrice bruscate imediatcu sentinþele derizoriului, de parcã s-arteme ca nu cumva simþirea autenticã sã-ifie luatã în rãspãr:


�Roi de efemeride scânteind/gândurile-n raza amintirii/ strecuratã suavprin hãþiºul/ micilor crime cotidiene/ numaiîn fluturi ºi ierburi/ mai suntem noi înºine/în aceºti fluturi care strãbat/ de la un capãtla celãlalt anotimpul/ risipitor cu funigeii lafel/ de subþiri precum linia/ ce ne despartede moarte/ o frunzã de mesteacãn mãatinge/ cu tandreþe ºi înþelegere/ uriaºaînþelegere a celui care/ nu mai are nimicde pierdut�, (***, p. 79). Lupta dinaintepierdutã cu absurdul existenþial aminteºtede Camus, Ionesco ºi Beckett, sistemul emai puternic decât orice împotrivire ºiinerþia �reveriei� la rece scuteºte subiectulde alienare, mai ales într-o provincie lipsitãde ozonul cultural al centrului; aºadar,singura preocupare validã e lectura ºirelectura, poliþa de asigurare de tip Kirillovca regim tacit de frondã: �Chinuitã naturaîncearcã/ din câteva sãlcii decapitate/ ºismocuri murdare de iarbã/ sã încropeascão primãvarã nouã/ mã simt din nou poet/screm niºte cuvinte care/ nu mai înseamnãnimic/ ºi nu mai reprezintã pe nimeni/alunec uºor prin tractul digestiv/ al zilei/ laîndemânã cu ideea reconfortantã/ cã mãpot sinucide oricând�, (Sâmbãtã, p. 20).

Dar �clasicizarea� anunþatã prin titlulprimului volum este o dezordineostentativã, rima ºi ritmul unor piese nuinstaureazã puritatea clamatã, dimpotrivã,rememorarea condiþiei existenþiale esimilarã jocului cu o nuia la cuºca unui leu,metodã din noul program de suportare arealului inclus în cea de-a doua sa carte �Îngerul vidanjor, Ed. Cãlãuza, Deva,2006. Acum �programul� de luptãîmpotriva inculturii e susþinut prin motouri�semnificative� din Orbitor (MirceaCãrtãrescu) ºi Euforia perpetuã (PascalBruckner), primul fãrã nici o legãturã cuproblematica generalã a cãrþii, iar al doileafolosit pentru explicaþia neradicalizatã avulgaritãþii ca �... detergent împotrivavorbãriei� ºi �...în stare sã ne purifice denoroiul social (...)�.

În reconstrucþia tematicii unei operecritica literarã îºi rezervã opþiunea de a nurepeta mot à mot pasajele acesteia, mai alesdacã obscenitãþile abundã; însã, pentru anu risca desuetudinea ºi nici o impresie decenzurã, vom cita o parte dintr-un poemlicenþios. Aºadar, odatã pus în temã,cititorul nu se mai simte lezat de torentulversurilor de reflecþie subminate de termeniibanalului cotidian, injurii, etc.; în multepasaje subiectul liric executã �ºuturi încap�, în partea anatomicã dorsalãexprimatã, loc miraculos unde autorul sesimte una cu Diavolul aºa cum creºtinul euna cu Hristos: �ca în fiecare dimineaþã/

îmi trezesc din aºternut diavolul/ îl spãl pedinþi în urechi/ îi dau sã mânânce/ ratateleversuri de ieri// el mã piaptãnã eu îlmasturbez/ îl sãrut în cur/ ºi-mpreunã îitragem câte un ºut în cap/ îngerului bun//apoi coborâm în stradã/ sã ne luãm la trântãcu lumea�, (***, p. 13).

Acum lehamitea se însoþeºte cuplãcerea incontrolabilã de a marca spaþiultextual cu neajunsurile oralitãþii, limbajul ebruscat prin vulg ºi emoþia unui lirism cese anunþa de calitate e pulverizatã în hohotulscenaristului, cu exprimarea oligofrenuluiextaziat de unele descoperiri ale cenestezieiproprii ºi ale altora: �femeia trage pârþurializee/ divina râgâie cult/ râsul îi este cariatsimetric/ iar în tenebra sabaticã a coamei/îi licãresc sfielnic stele de mãtreaþã//amigdalele ei sunt Scylla ºi Charibda/ mereusfãrâmându-mi catargul/ corbul ei genitalînverºunat croncãne:/ Evermore! Ever-more! (...)�, (***, p. 54). Pentru poet toatãlumea e prost alcãtuitã ºi ca atare necesitãun tratament pe mãsurã, iar aici mai rupeceva din poetica lui Emil Cioran, îºi treceemisia prin matricea simboliºtilor (în spe-cial Bacovia) aleºi pe sprânceanã datoritãtonului lor sumbru, propice creaþiei încauzã, proces din care poetul iese cuconºtiinþa împãcatã a unei rezolvãri pecinste, de gen apocaliptic: �nu existã mâineexistã doar ieri/ în general e-o prostie sãsperi/ prea mulþi poeþi ºi doar o singurãviaþã/ craniul fiului meu e un meteorit/vechi de milioane de ani/ va fi cea mai tristã/sau poate cea mai veselã dimineaþã (...),(***, p. 59).

Generalizarea unui handicap este unprocedeu facil pentru a eluda o competiþiedirectã cu obiectul în cauzã (acest lucruþine, în fond, ºi de subiectivitatea unei opereliterare, incapabilã sã schimbe vremurile),iar artistului nu îi mai rãmân decât douãopþiuni: sã creeze pentru sine, ori sãamuþeascã. Dacã a doua variantã îianuleazã vizibilitatea, autorul alege sã scriepe gustul sãu poeme de care gustul publicse distanþeazã îngrijorãtor, pe bunã dreptatela urma urmelor, deoarece nu ajunge sãscuipi conºtient pe un context social-poli-tic, nu sunt suficiente ºi convingãtoareieºirile la rampã prin invective ºi termenicoprolalici, mai ales cã toate acestea seregãsesc în limbajul cotidian. Când mizape o greºit înþeleasã esteticã a urâtului nuaduce nimic proaspãt în expectanþa poezieide astãzi, nici mãcar faptele de limbajpresãrate cu zvâcniri poetice � credem cãapa de canal vidanjatã de Ovidiu Bãjan înºi din spaþiul literar se va distila pe cãiocolite în locul ei predestinat � o paginã înantologia poeziei excremenþiale.


Iordan Datcu

REVELAÞIILE LECTURII

�BOTANICA POPORANÃ ROMÂNÃ�A LUI SIMION FLOREA MARIAN

Una dintre celebrele monografii ale lui S.Fl. Marian, cu titlul de mai sus, apare postumîn excelentã ediþie criticã îngrijitã de AuraBrãdãþan, custode la casa memorialã aetnografului de la Suceava. Primul volum (699p.) a apãrut la Editura Muºatinii din Suceavaîn anul 2008 iar celelalte douã (II, 711 p., III, 741p.) în 2010 la Editura AcademieiRomâne. Monografia n-a pututsã fie tipãritã de autorul ei, cares-a stins din viaþã la 60 de ani,în 1907. Tot ce a apucat sã facãa fost sã tipãreascã, între anii1879 ºi 1907, 54 de capitole înpublicaþiile periodice �AlbinaCarpaþilor�, �Amicul familiei�,�Aurora românã�, �Familia�,�Junimea literarã�, �Nouarevistã românã�, �Patria.Supliment literar�, �Revistapentru istorie, arheologie ºifilologie�, �ªezãtoarea�, �Viaþaliterarã� ºi �Viaþa româneascã�.

Cel care mãrturiseºte, într-o prefaþã alucrãrii, cã, încã din clasa a doua gimnazialã,i-a fost drag sã se ocupe de flora românã, sãadune plante ºi sã le claseze, ºi care, dupãcâþiva ani de la primul impuls ºi-a purificatmanuscrisele ºi a adãugat însemnãri desprealte plante, acum cu interes pentru denumiriromâneºti ale acestora, a constatat, cercetândcontribuþiile unor înaintaºi, precum C.Negruzzi, G. Bariþiu, Ioan Bob, episcopulFãgãraºilor, cã n-au publicat �numele celadevãrat românesc al plantelor dupã cum seaflã în gura poporului�, ci au dat termeni latini,germani. Cercetarea adâncitã a terminologieiplantelor l-a condus la concluzia cã �una ºiaceeaºi plantã poate sã aibã în unele pãrþi unnume iar în altele altul�, experienþa propriearãtându-i �cã chiar în Bucovina românii dintr-oparte numesc o plantã aºa, iar ceilalþi din ceeaparte tot aceeaºi plantã o numesc altfel.� Eranecesarã, deci, o Florã românã, �unde sã fienume de plante din toate provinciile

româneºti�. În finalul celuilalt text care-i pre-cede monografia, Domeniul vegetalelor, con-clude: �ªi aºa adunând noi toate numeleplantelor, dupã cum le pronunþã poporulromân din întreaga Dacie, vom putea,avându-le toate într-un mãnunchi dinainteaochilor, mai lesne giudeca: cari sunt numirile

adevãrat române.�Monografia (manuscrisul

ei numãrã 5942 pagini) estealcãtuitã din 520 de termeni ºiun ierbar ºi i-a cerut autoruluiei o cercetare vastã, atât abibliografiei de specialitate(lista ei cuprinde în volumul I209 intrãri, în cel de al II-lea 258ºi în cel de al III-lea 238), câtmai ales a terenului, undeautorul a notat formelepopulare, uneori ºi pe celevulgare, licenþioase. Când nicibibliografia de specialitate

tipãritã, nici terenul nu i-au lãmurit uneledenumiri, s-a adresat direct unor specialiºti,ca Zaharia Panþu, conservator al colecþieibotanice de la Institutul Botanic alUniversitãþii din Bucureºti, aflat în Cotroceni.Prezintã bogate informaþii despre arbori, tufe,copãcei, buruieni, ierburi, bureþi ºi muºchi,recoltate de la o vastã reþea de informatori:lista lor numãrã în volumul I 203, în volumulal II-lea 207 iar în cel de al III-lea 234. La fiecareplantã, arbust, arbore dã denumirea ºtiinþificã,denumirea popularã, pe regiuni, cu toatevariantele, familia din care face parte plantasau copacul, înãlþimea, frunzele, florile, loculunde creºte, dacã frunzele/florile suntcomestibile, cum se gãtesc, întrebuinþãrile,dacã sunt plãcute insectelor. Denumirilepopulare abundã. Pentru mãtrãgunã aconstatat, în Transilvania, urmãtoareledenumiri: cireaºa-lupului, doamna-codrului,doamnã-bunã, doamnã-mare, floarea-codrului, iarba-codrului, împãrãteasã,împãrãteasa-buruienilor, mãtrãgiune,


mãtrãgunã-doamnã-bunã, mãtrãgunã-doamnã-mare, mãtrãgunã-iarbã-bunã ºinãdrãgulã.

Abundã textele populare: liricã popularãdiversã, descântece, proverbe, ghicitori,legende, basme. La brustur se dau 4 legende,la crin 3, la grâu 16, la sânzianã 6, la stânjenel2, la tutun 7, la viþa-de-vie 7, la urzicã 5, iar lamulte altele câte o legendã sau câte un basm.Impresionantã este lista de numiri popularea mãrului: mãr-acru, mãr-afumat, mãr-apadinesc (de la Apadia, Banat), mãr-arabesc, mãr-ariuº, mãr-cãlugãresc, mãr-cãrligãþel, cepesc, coadeº, codãºel,crecinesc, creþesc, curechesc, curcubitanic,de toamnã, de varã, devreme, domestic,domnesc, domnicel, domniþel, dulce, fãinos,gurguiet, gutâi, barbuzesc, iepuresc, leºesc,mãlãieþ sau mãlãios, mistreþ, muºcat saumuºcãtel, mustos, nebun, oarzãn sau orziu,oveºesc (care se coace odatã cu ovãsul),panabric, paradis, pãsãresc, pãtul, pietros,pitic, popesc, porcesc, rãchiþesc (altoit perãchitã), rãducãnesc, rãpãnos, renet, roºior,roºu, rotilat, rotungior, sãlciu, mãrul Sân-Petrului, smeur, sunãtor (când este copt,dacã îl clatini îi sunã sâmburii), þigãnesc,trãitor (care trãieºte pânã la noua recoltã demere), turcesc, turtiº, uns, ursesc, vãrgat,vânãt, verziºor, viesc, voivodesc).

Incipiturile din lirica citatã a apelat la oprofuzie de nume de flori de copaci, dearbuºti, de fructe: abanos, anghinare,antonigã, arine, arþãrel, avãrãmeascã,albãstrea, de-alãmâi, areu, bugianã, barlaboi,bãnuþ, berbeniþã, brânduºã, bujor, crãiþã,cucuruz, cetinã, colie, cicoare, calapãr,captalan, castane, cãline, caranfinã, cãtuºã(de la cãtuºnicã), ceapa-ciorii, cucutã,corcoduºã, crãpusnic, cruciuliþã, corcoduºã,calapãr, cicoare, cimbriºor, clocotic, dudãu,didiþel, frãguþã, fragã, frãsinicã, gutui, iarbã-neagrã, iasomie, iederã, iederel, izmã,limpajoarã, lemn-câinesc, lupiþã, leuºtean,liliac, lipan, muºcatã, mãrgãrit, mãrãcine,migdale, maioran, mandalace (variantã pentrualunicã), mãzãricã, matostat, mãrãcinã,marulã, mac, magheran, mãlurã, melin, mãrar,mãslinã, meriºor, mohor, mure, nalbã, nap,nãut, neghinã, odolean, orez, ochiºele,otinteavã (cimbru), ormuz (hurmuz), paltin,pãducel, pelin, pãtrunjel, piper, pipirig,popelnic, praz, podbal, pãpuºoi, rãchitã,rãcuinã, rãdiche, rãsurã, rogoz, romaniþã,rosmarin, rostopascã, susai, smicele, stuh-de-baltã, sãmurastrã, sulcinã, salcâm, secarã,sãlcioarã, sânzianã, scânteuþã, scoruº,scumpie, siminic, toaie (omag), tarhon,tãciune, tãmâiþã, tilipin, trandafir, trestie,trifoi, troscoþel, tulipan (lalea), tãtãiºã(romaniþã), ºuvar.

Unele plante apar, cel puþin în lucrarealui S. Fl. Marian, doar în descântece: boz,cacadâr, hagim, iarba-datului, iarba-faptului,iarba-vântului, mânãricã, mutãtoare, nãvalnic,neghinã neagrã, oman, orbãlþicã, sãgetãturã,ºopârlaiþã, turta-lupului, usturoi.

La celebrarea în lirica popularã apersoanei iubite concurã trandafirul, bujorul,crinul, migdalele: �Bade, pup de trandafir�,�Bade, trandafir subþire�, �Bujorel de ladumbravã�, �Mândruliþã, pup de crin�, �Una-ncapu satului,/Ca ºi floarea crinului�, �Cuguriþa de migdale�. ªtirul, neghina, pelinul,tãciunele, pipirigul, ceapa-ciorii exprimã stãridiametral opuse celor amintite. Neghina apareîn lirica de tristeþe, de înstrãinare: �În leagãnmi-ai pus neghinã,/Sã nu am în veci hodinã/ªi sub periniþã spini,/Sã trãiesc între strãini�;�Ai fost floare trandafir,/Dar acum eºti borºcu ºtir�; �Oamenii mi-or pune nume,/Mie grâu,mândrei tãciune�; �Ãsta-i ca un pipirig,/Cãn-are pe el nimic�; �Foaie verde ceapa-cioarei,/ Se mãritã fata chioarei�. Lãmâia, cuforma popularã alãmâia apare rar, ca într-uncolind: �Într-o chilie de tãmâie,/Cu uºa dealãmâie�. Marula, adicã lãptuca apare rar înincipiturile liricii: �Foaie verde ºi-o marulã�.

Am stãruit asupra acestor chestiuni deesteticã a poeziei populare pentru a subliniace complexã este lucrarea lui S. Fl. Marian, celarg este cercul celor interesaþi de ea.

În toate compartimentele ei, lucrareavãdeºte cunoaºterea complexitãþii botaniciipopulare, a marii cantitãþi de informaþieineditã, iscusit ordonatã ºi comentatã.Originalitatea ei este conferitã, mai spunemo datã, ºi de bogãþia de creaþii popularepropuse. Faptul acesta personalizeazãlucrarea faþã de cele similare, pe care le-afolosit ºi le-a citat Marian. Aºa a procedat,mult mai târziu, ºi Valer Buturã în cel de aldoilea volum (Paris, 1988) al Enciclopedieide etnobotanicã româneascã, rezervatcredinþelor ºi obiceiurilor despre plante.

Manuscrisul lucrãrii lui Marian ºi-a gãsitîn doamna Aura Brãdãþan editorul ideal, care atipãrit textul în integralitatea lui, i-a pãstratparticularitãþile, a fãcut confruntãri cu surselescrise folosite de autor, a alcãtuit o serie deindici ºi de bibliografii, a ilustrat volumele cufacsimile de pe manuscrisul original, a datimagini color ale plantelor, toate acestea fãcândca paginile sã fie cercetate nu doar cu interesci ºi cu o realã încântare a ochiului. A contribuitla þinuta aceasta de excepþie ºi atenþiadeosebitã acordatã de cele douã edituri, aceeade la Suceava ºi aceea de la Bucureºti.

Editoarea are merite reale, care i-au fostrecunoscute ºi de Academia Românã, carei-a acordat, pentru volumul I, Premiul �SimionFlorea Marian� pe anul 2010.


Ionel Popa

UN POEM DESPRE A FI*

OPINII CRITICE

În unul din eseurile sale despre poezie,Magda Cârneci scrie urmãtoarele: �[�]poezia de azi nu îºi pãstreazã sensul decâtdacã pãstreazã intactã sau cultivã cuîncrâncenare accesul la o altã logicã, ologicã integralã [�] o logicã în acelaºi timpsensibilã, sinteticã ºi vizionarã, care sã nepermitã sã intrãm în rezonanþã, prinintermediul fantasmeiverbale, cu fiinþa noastrãcomplexã senzorialã, dar ºiemoþionalã, biologicã chiar ºispiritualã, raþionalã dar ºimisticã.� Aceastã frazã poatefi consideratã ars poetica ºitabla de materii ale volumuluiFEM, imprimat la CarteaRomâneascã, 2011.

Parcã temându-se desubiectivitatea nudã pânã laintimitatea cea mai adâncã,autoarea vine înîntâmpinarea cititorului cu�indicaþia�: �Pentru mine FEM este ocarte iniþiaticã [�]�. Cred cã nu eranevoie de aceastã intervenþie preventivã.Cheia de lecturã ºi descifrare a textuluine-o oferã mottourile, trei la numãr, care�prefaþeazã� cartea.

Acum, în mileniul trei, noul volumal Magdei Cârneci surprinde (surpriza seva dovedi plãcutã) prin romantismul luipur. Nu greºesc dacã vãd în acestromantism ºi un gest polemic la adresaprezentului în care lumea este robotizatãfãrã limitã, bezmetizatã ºi imbecildeizatãde hiperinformatizare ºi informarehaoticã, de raþionalizare excesivã ºi deconsumism deºãnþat. Întruchipare aacestei realitãþi este tocmai ex-iubitulpersonajului narator (p. 13). Despãrþireacelor doi este simbolicã. Acestuia, în

ipostaza de ªeherezadã de bloc, fostaiubitã îi povesteºte în scrisori viziunilesale. Chipul de ªeherezadã sub care setranspune personajul narator nu este fãrãrost. ªeherezada (POVESTEA) rãmânenemuritoare. Povestea a fost ºi rãmâneantidotul universal ºi permanentîmpotriva bolilor care bântuiau lumea din

totdeauna, dar parcã nicio-datã, ca azi, atât de perfidiºi agresiv prin multiplele lormãºti (Demaraj).

Traseul iniþierii ºi alpurificãrii traverseazã toatenivelurile ºi trece prin toategradele traumatice (naºterea,cerºterea, bolile, desco-perirea corpului ºi asexualitãþii, feþele iubirii,inserþia socialã, semnelemorþii). Iniþierea se face prin�cunoaºterea paradisiacã�ºi �cunoaºterea lucifericã�.

ªeherezada noastrã descoperã cã mereurãmâne un �rest�, ceva ce scapã percepþieiºi înþelegerii noastre diurne, rãmâne un�mister�. ªi, totuºi se convinge de unitateaprofundã a universului, cã universul esteenergie ºi vibraþie care la nivelul uman semanifestã sub diferite chipuri: material,sufletesc, spiritual.

Poveºtile (viziunile) noii ªeherezadesunt brodate pe o constelaþie de teme ºimotive literar-filosofice. Pentru a marcacomplexitatea ºi profunzimea acesteiconstelaþii e suficientã o enumerare acomponentelor ei: materie-suflet-spirit;raþiune-senzorialitate; germinaþia pe scararegnurilor; viaþã-moarte; corp-senzualitate-iubire; gândire; timp; conºtient-inconºtient;Eul-Sinele; Eden-Infern. Totul e vãzut ºitrãit în dimensiune cosmicã. În viziunilesale poetico-filosofice, autoarea fructificãcreator o mare diversitate de surse ºi* Magda Cârneci, FEM , Editura Cartea

Româneascã, Bucureºti, 2011, 208 pag.


modele esenþiale din cultura universalã:textele sanscrite, Biblia (Cântareacântãrilor), autorii mistici (Sf. Tereza deAvila, Ioan al Crucii, Ignatio de Loyola,Swedenbrog), romantismul german dinepoca lui de aur. La acestea se adaugãlecturile din Freud ºi Jung ºi ecouri deultimã orã din ºtiinþã (fizicã, astronomie,biologie etc.).

Constelaþia de teme ºi motive trebuiaorganizatã scriptural (formal ºiexprimare). Cartea este construitã ca unduplex: din scrisorile prin carenaratoarea (femeia) se adreseazã directex-iubitului (rãsfãþat civilizat cu�dragule�), scrisorile acestea fiind un felde explicaþii despre �cauzele� ºi�necesitatea� viziunilor; ºi �scrisorile� încare îi relateazã bãrbatului viziunile ei.Dintre capitolele-poeme trebuiemenþionate: Demaraj, prima scrisoareadresatã fostului iubit prin care îl puneîn temã ºi cele douã capitole careconstituie rama poveºtilor ºi dau simetriccãrþi: Prolog (tema fiind �lumea cateatru�) ºi Marele ºah (lumea un mareºah, frumos ºi dureros în care oameniisunt piese ºi jucãtori). Ultimul capitol,Revelaþia, comunicã descoperirea de lacapãtul traseului iniþiatic. În întregul sãu,textul are o vibraþie interioarã, totul fiindpus sub semnul unei pulsaþii cosmice.

�Poveºtile� ªeherezadei conþin o reþeabogatã de simboluri, metafore ºi elementede parabolã dintre care notãm: bancaveche ºi scorojitã; grãdina (parcul,

Datoriade a scrie timpul


Fanaticul Savonarola � simbol, în altplan, al atâtor ideologii subversive, sfârºiteîn tot atâtea rãzvrãtiri sângeroase: �Numaiîn foc spiritul lui / se mântuie / tunãtorazvârle-n pieþe / anateme / ºi oameniimarelui veac / ascultã glasul unei spaime /sfârtecându-i / Noi nu suntem truppãmântean / ci numai timp / ºi blestematacest lest de oase / dispare / la fulgerareaspiritului / ªi l-au ars pe rug�(�Savonarola�).

Existã un rãu neastâmpãr omenesc cedãinuie prin generaþii, fiind pe mai departerezistent oricãror exorcizãri � istoria (tim-pul) nu se mântuie încã, n-a ajuns pânã la

capãt. ªi totuºi, ultimul poem, traduce unsimþ stãpânit al tragicului, o atitudine dedetaºare înaltã, posibilã, prin apropierea demituri, de credinþã: �În Univers îmi recapãt/ sensul ºi starea de agregare / ºi vârful deluminã / pãstrându-mã / Adio / deci / fan-tastic secol 20 / zãpãcitule / parºivule /cimitir de «busole»� (�Stare în Univers�).

*Viaþã, ficþiune, lirism ca fapt de

existenþã (document), meditaþie trãitã, plinãde imaginaþie. Poetul, pe mãsurã ce cartease încheagã, prinde sã aibã o biografiepersonalã, cea mai adevãratã pentru el cuputinþã. Într-un fel, paradoxal ºi atât deoriginal, George Coandã face dovada cã,realmente, angajamentul sãu cu istoriareprezintã totodatã un angajament cu poeziasa de anvergurã.

poiana); spicul; apa; copilul; cuplul;femeia-zeiþã pânã la gradul de Mamaprimordialã. Lexicul ºi stilul se impun prinbogãþie ºi capacitatea de de verbalizare aviziunilor. Din sfera lexicului sunt dereþinut termenii din fizicã, astonomie,biologie: ecran, mental, letargie neuronalã,percepþiile lãrgite, sinapse, energie,pulsaþie, cerul, galaxii, vibraþii, stelarã,undã, iar din domeniul psihic-psihanalitic:memorie adâncã, nostalgie, descãrcare,sinele, percepþie. Poeticienii ºi psihanaliºtiiau suficient material asupra cãruia îºi potexersa ipotezele ºi instrumentele, iarcititorul poate alege �merinde� pentrupropriul sãu drum spre A FI.

Unele reluãri de imagini, sintagme,lexeme ºi tonul exaltat pe alocuri duc sprepreþiozitãþi alexandrin-baroce. Dinfericire ele se pierd în þesãtura textului.Asamblarea temelor ºi motivelor ºirelaþionarea lor cu simbolurile,metaforele ºi imaginile vizionare, tonulpoematic-filosofic-vizionar dau forþã ºioriginalitate textului, al cãrui mesaj esteaspiraþia spre �o umanitate mai bunã, maifrumoasã, mai blândã.�

FEM este unul din marile poeme aleliteraturii noastre din ultimele decenii. Esteun poem despre A FI.

Conform foii de titlu ºi mãrturisiriiautoarei, ar urma un FEM 2 ºi un FEM 3.Nu cred cã virtualele �viziuni� desprematuritate ºi bãrâneþe vor depãºifrumuseþea poeticã ºi profunzimeameditaþiilor din FEM.


Dumitru Ungureanu

OUL DE LA ÞAÞA OANÞA

ALAMBICOTHECA

Zilele de Paºti, traversate cu indiferenþãparticipativã, mi-au adus aminte de-un altveac ºi de obiceiuri ce trebuie consemnate �spre îndelungã pomenire...

Era în primãvara lui 1968. Nu mai reþincând picaserã Paºtile, nici nu verific. Aveam12 ani, elev în clasa a ºasea. Trãiam într-unsat unde nu era luminã electricã, nici asfalt,nici cale feratã. La 74 de kilometri de Bucureºti,abia dacã erau vreo cinci radiouri pe baterii,câteva biciclete, foarte multe cãruþe, �luate�la C.A.P., dar conduse de proprietarii lor,ajunºi, vezi bine, mari �ºefi de atelaje�, erauvaci, oi, pãsãri, porci ºi tot ce mai rezista princurþi. Sãrbãtorile religioase nu erau neglijatedeloc, pomeni se fãceau cu demnitate ºi cufalã, nunþile cu mult chin, iar sãtenii munceaupãmântul, la fel ca înainte cu 6 ani, cândcolectivizarea cu greu îi biruise.

Era primul Paºte fãrã Taica, buniculdecedat în iarnã. Drept care, când þaþa Oanþa,sora lui, cea mijlocie, ne-a vizitat � cu împãrþituriobiºnuite între rude: cozonac, ouã roºii, colacicopþi pe vatrã, cu nelipsita lumânare moþ �,Maica ºi mãtuºã-mea s-au pus pe bocit. Eu amînhãþat coºul cu bunãtãþi, cãutând vreoîmbucãturã mai deosebitã. Am gãsit trei ouãîncondeiate. Le vãd ºi acum. Erau nefiresc deþuguiate, dar obiºnuite ca mãrime, cu înfloriturisimple � un fel de frunze, cercuri ºi cruciuliþe,�pictate� cu cearã de þaþa Oanþa, înainte sã lecufunde în tuciul cu apã fierbinte. Culoarearoºie era cam spãlãcitã, aproape roz.

Cum reuºisem sã stric �rubinele� dincopaia noastrã, spãrgându-le imediat dupãîmpãrtãºania datã copiilor, pe la ora 4dimineaþa, spre finalul slujbei de Înviere, lacare fusesem obligatoriu prezent, am înhãþatdouã dintre ouãle aduse de þaþa Oanþa ºi-amfugit �în sat�, adicã în poiana unde era strânsãaproape toatã lumea. Se fãcea horã ca ºi-nalte duminici, dar în ziua de Paºte principalaîndeletnicire a bãrbaþilor de toate vârstele eracampionatul de spart ouã. Fiecare veneaîmbrãcat cu hainele cele noi ºi frumoase, curatºi ferchezuit, purtând în buzunare câte ouãcredea cã-i vor fi necesare în luptã. Unii aveauºi-un pumn de sare, ca sã mãnânce pe loctrofeul câºtigat. Regula era clarã: oul spartrevenea celui care deþinea oul spãrgãtor!

ªi tot clar stabilit era cine �dã� ºi cine�þine�: cel mai mare ca vârstã, rostind un repezit�Hristos a-nviat!�, lovea cinstit sau viclean,dupã fire ºi nãrav, oul competitorului. Obligatsã aºtepte voia sorþii, cel mic spunea �Adevãrata-nviat!� rugându-se totodatã ca preopinentulsã nu dea-ntr-o parte, ci drept în vârf. Ce fuduliepe posesorul oului cu coaja mai tare, ce cocoºse dãdea ulterior, ce glume pe seama celui�bãtut�!... ªi mai era o regulã nescrisã, încãlcatãuneori cu acordul ambilor concurenþi: nu seciocnea un ou de gãinã cu unul de bibilicã, degâscã, de raþã sau de curcã! Diferenþa eradeseori insurmontabilã ºi doar cei cãrora nu lepãsa, ori curioºii fãrã ambiþie, acceptauprovocarea. Iar când oul socotit din start fãrãºansã ieºea biruitor, vestea fãcea imediatînconjurul poienii, proprietarul fericit punându-lîntr-un buzunar separat, sã ºtie de el, sã-lfoloseascã doar în caz cã le pierdea pe celelalte!

Cu primul dintre ouãle primite de la þaþaOanþa voi fi spart câteva, ale celor de vârstãapropiatã, care se purtaserã cinstit. Al doileaînsã le-a crãpat pe-ale tuturor bãrbaþilor dinsat care s-au încumetat sã ciocneascã,numãrul celor învinse stârnind vâlvã, uimireºi, de ce nu, invidie. Umplusem cu ouãcâºtigate buzunarele mele ºi-ale lui vãru-meu,câte încãpuserã fãrã sã se terciuiascã (sparteerau!), ºi mã resemnasem cã nu mai vrea nimenisã �dea�, ºtiind cã n-are ºansã de izbândã.ªedeam într-o margine, între cei de-o seamãcu mine, ºi mã prefãceam nepãsãtor la succes,când a venit un bãiat mai mare, sã ciocnim iar.Pierduse în favoarea mea de douã ori ºi,ambiþios, voia revanºã. Am þinut oul, ca deobicei, de jumãtatea inferioarã, cu un fel deneglijenþã ce nu mi-o iert, fiind sigur cã niciacum adversarul n-o sã iasã victorios.

Dar el, cu rapiditate dictatã de nerãbdare,desigur, apucându-mi mâna cu oul, a izbit cual lui fix în burta oului meu, crãpându-i coaja.A pistonat metodic pânã în vârf, în ciudaprotestului privitorilor la scenã, mi-adescleºtat degetele, mi-a luat oul de la þaþaOanþa, câºtigat fraudulos, l-a bãgat în buzunarºi-a plecat fudul, fluierând!

Nu l-am uitat nici pânã azi, când � spreregretul meu � iar n-am ajuns în sat, lacampionatul de spart ouã roºii, de Paºte!


Aurelian Silvestru

OMUL DE NIMIC

DIN ISTORIA...

Acolo unde oferim prea mult loc pentruambiþie, lãsãm prea puþin loc pentruraþiune...

Când abia împlinise 26 de ani, LevTolstoi consemna în jurnalul sãu intim:

�Sunt atât de ambiþios, încât de foartemulte ori mi-e teamã cã între glorie ºi virtuteaº alege-o pe prima... Aº vrea ca toatã lumeasã mã cunoascã ºi sã mã iubeascã. Aº vreasã-mi rostesc numele ºi sã-i vãd pe toþiînmãrmuriþi de admiraþie, înconjurându-mãºi mulþumindu-mi pentru nu ºtiu ce.�

Evident, scriitorul se gândea la glorienu ca la un podium pe care stai cu braþeleîncruciºate ºi aºtepþi ca alþii sã-þi ofere lauri.

�Am descoperit un adevãr simplu ºivechi, pe care îl cunosc ca nimeni altul debine, mãrturisea el în altã parte. Existãnemurire, existã dragoste ºi, ca sã fii veºnicfericit, trebuie sã trãieºti pentru alþii.�

E un postulat aproape biblic. Gloria nucostã nimic, dacã are valoare doar pentruun singur om � pentru cel care se bucurãde ea. Cine nu þine cont de asta ajungefoarte curând activ în rãutate. De ce? Pentrucã succesul obþinut fãrã merit stârneºteambiþia omului de nimic, iar omul de nimicnu are scrupule. Îl întâlneºti oriunde: încapul mesei, la tribunã, în fruntea celor caremint, înºalã, furã, care promit mereu, darniciodatã nu se þin de cuvânt.

Omul de nimic nu are principii,demnitate, patrie sau mamã. El nu ºtie deunde vine ºi cine sunt strãbunii lui. Pedânsul nu-l intereseazã nici ziua de ieri, nicicea de mâine. El trãieºte cu prezentul, cuambiþia de moment ºi cautã sã obþinãmaximumul de profit prin minimumul deefort. El nu vede durerea celorlalþi, pentrucã nu-i pasã decât de sine, de interesul ºiconfortul personal.

�Dacã eºti cu adevãrat inteligent �spunea Benjamin Franklin � atunci când teuiþi la alþii, le vezi mai întâi calitãþile, iar cândte uiþi la tine, îþi vezi mai întâi neajunsurile.�

Omul de nimic nu are acest

discernãmânt. El se uitã la alþii ca la niºtetrepte pe care poate urca în cariera sa. Fiindun nimeni ºi neavând ce pierde, el nu seteme nici de oameni, nici de Dumnezeu.El ºtie foarte bine cã nu este �buriculPãmântului�, dar face tot ce-i stã în putereca alþii sã-l considere aºa...

Prin mai multe þãri din Europa circulãurmãtoarea glumã...

Se spune cã odatã un ins oarecare apãtruns în palatul regelui ºi s-a aºezatpe tron. Vãzând îndrãzneala din purtarealui, uºierii s-au temut sã-l deranjeze ºil-au chemat pe ºambelan sã stea devorbã cu el.

�� Necunoscutule, i-a spus acesta. ªtiicã stai pe tronul regelui?

� Sigur cã ºtiu.� Dar ºtii cã eu am dreptul sã te iau de

guler ºi sã te dau afarã?� Nu cred, a venit rãspunsul lui.� De ce?� Pentru cã eu sunt mai presus decât

tine!�Intimidat, ºambelanul a chemat în

sprijin un ministru care i-a zis:�� Necunoscutule, nu cumva nu-þi dai

seama cã tronul poate fi ocupat numai derege?

� Ba da, îmi dau seama... Numai cãeu sunt mai presus de rege.

� Imposibil! i-a replicat ministrul. Maipresus de rege e numai Dumnezeu!

� ªtiu, l-a asigurat intrusul. Dar eusunt mai presus de El.

� Îþi dai seama ce spui? s-a revoltatministrul. Mai presus de Dumnezeu nu enimeni!

� Pãi... Eu sunt Nimeni! a rãspunsobraznicul aºezat în tron.�

*Cel care, în viaþã, se lasã mânat doar

de ambiþia nimicniciei ar trebui sã ºtie cã,în moarte, îl aºteaptã aceeaºi perspectivã:sã fie nimeni!


POEZIA CA PATIMÃ FÃRÃ LEAC

ROMÂNUL A RÃMAS POET?

Este, într-adevãr, propriu fiinþeiumane sã se lase dominatã de instincte,de obsesii, de spaime, de speranþe, devoinþa de a trãi, de sexualitate, deplãcerea vorbirii inutile, de alcool, delãcomie, dar ºi de idei (religioase,filosofice, artistice). Din ultimacategorie, inutilã ºi beneficã totodatã, sedetaºeazã patima trãiriiîntru Poezie. Sunt oamenialeºi, dotaþi cu un plus desensibilitate, cu suficientãculturã culeasã depretutindeni ºi cu o capaci-tate aparte de a dãrui altorasurplusul trãirilor, indiferentde vârsta biologicã ori deexperienþele estetice alemomentului. Naturipoetice, ei scriu în funcþiede starea de spirit, dereacþiile la cotidian, fãrãa-ºi face probleme din relaþiile cu criticaliterarã, cu diversele reviste culturale, deluptele intestine din lumea zisã ascriitorilor. Ei scriu precum alþii respirã,par indiferenþi la glorie, la recunoaºteripublice, dar nu se poate spune cã nu-ibucurã o vorbã bunã , o încurajare sauchiar un comentariu datorat câte unuispecialist care acceptã sã-i citeascã,trecând peste alte lecturi mai profitabileîn hãþiºul intereselor de tot soiul. Gestullor are ceva donquijotesc iar obsesivarisipã de frumuseþi lexicale ºi subtilitãþiideatice, impresioneazã. Constaþi cãpentru ei Poezia înseamnã fundalexistenþial ca ºi o permanentã stare desemitransã, ca dupã un drog inofensivpentru propria persoanã, benefic însãpentru degustãtorii lirismului.

În aceastã numeroasã familie (undecriticul din mine îi depisteazã imediat pe

Liviu Grãsoiu

grafomani) se înscriu câteva nume care,prin cãrþile de pânã acum, îºidemonstreazã apartenenþa la nobilalegiune a poeþilor nãscuþi, ºi nu fãcuþi prinmanevre extraliterare. Mã voi referi încele ce urmeazã la trei plachete, datoratea trei autori a cãror viaþã nu este deconceput în afara Poeziei în

complexitatea ei.La sfârºitul anului

trecut, Claudia Voiculescua avut satisfacþia de a seprezenta cititorilor cu circa140 de poezii intitulatesimplu Poezii la sugestiaEditurii Ideea Europeanã.Aceastã a opta sa plachetãapãrutã dupã 1995, chiardacã a fost tipãritã pe hârtieieftinã, chiar dacã nu abeneficiat de un tehno-redactor (sau corector)

atent contribuie la definirea profiluluipoetei, aceasta nedorind schimbãrispectaculoase de imagine.

Firesc, simplitatea discursuluiimpune, reuºitele certe aparþinândpoemelor religioase, celor de dragosteºi acelora dominate de sentimentulsingurãtãþii greu suportabile (menþionez,nu doar ca fapt divers, constanþa cu careClaudia Voiculescu se exprimã în sonete,aceastã formã fixã neintimidând-o). Cineparcurge piesele numite Rugã 1, Rugã2, ªi mã cheamã ºi eu nu-s�, Iubitulmeu imaginar, Unde sã mai trec? îmiva da, probabil, dreptate, dacã va citi ºiÎn câte oglinzi?, elocventã pentrupatima de care vorbeam mai sus: �Oare-ncâte oglinzi / Doamne, mã cuprinzi? / ªicare ochi / Din care timp / Sãrecunoascã / Curgerea poeziei în albiasângelui meu?�. Versurile cuprinse aici,


au fost puse pe hârtie recent, în anii2009, 2010.

Tot de ultimã orã sunt ºi poemeledin Mersul drumurilor (Ed. Sigma,2012) pe care mi le-a încredinþat prietenulde-o viaþã, Pompiliu Mihai-Constantinescu, nepot de frate alrenumitului critic interbelic. Deºi m-aameninþat de vreo trei ori cã �asta eultima mea carte�, iatã-l perseverând,negãsindu-ºi altfel liniºtea sufleteascã.

Despre arta sa am avut ocazia sãmã pronunþ (inclusiv în volumul Poeþiºi poezie apãrut anul trecut laBibliotheca) ºi fireºte cã nu retracteznimic din aprecierile pozitive anteriorexprimate. M.P.C. a avut tãria sãtreacã peste despãrþirea de fiinþe multiubite (cultul pentru mama sa m-aimpresionat profund), peste inevitabilapensionare din învãþãmânt, ca ºi pesteafrontul total nemeritat adus de cei cehotãrãsc admiterea în UniuneaScriitorilor. Îi respect seninãtatea,înþelepciunea ºi eleganþa expresiei,delectându-mã cu poezia sa uneoriaforisticã, mereu simplã darrãscolitoare prin echilibrul dovedit învâltoarea existenþialã. Autodefinirea saspune totul: �Am vrut sã fac o investiþie/ în coate,/ ºtiind cã am cotiereleobosite / de scris,/ dar la mine / palmelepornesc / direct din inimã�. Inteligenþã,ironie, resemnare, speranþã, sobrietateneostentativã, aºa se prezintã ºi astãziMihai Pompiliu Constantinescu, atuncicând contemplã �mersul drumurilor�.

Generos fãrã limite, cald, luminos,iradiind o stare de liniºte atentã la totceea ce se întâmplã împrejur �iatãimpresia lãsatã în Rod ºi ofrandã,tonica plachetã (a X-a de la debutuldin 2001) giratã de Editura Vasiliana�98. Poetul ( inginer de meserie,moldovean prin naºtere ºi predispoziþiilirice) este indubitabil un original,deoarece a semnat prima carte dupãce împlinise 60 de ani , dar erabinecunoscut printre colaboratoriiocazionali ai câtorva publicaþii locale,atrãgând atenþia unui cronicar de talialui Constantin Cãlin, cel ce mi l-arecomandat pe Alexandru Spãtaru.

Rod ºi ofrandã (foarte consistentãprefaþa lui Calistrat Costin) cuprinde

poezii nedatate (eu bãnuiesc cã nureprezintã inspiraþia din doar ultimeleluni, ci au fost elaborate cu destul timpînainte, pe când inginerul pãcãtuia po-etic doar pentru sine ºi pentru ceiapropiaþi). În Rod ºi ofrandã, autorulsimte cã �i-a venit îngerul / lângãumãr�, ceea ce se transmite imediat ºicititorului. Poemele redactate cupricepere, meºteºug ºi aleasã þinutãexpresivã sunt mãrturiile unui roman-tic din familia Mihai Ursachi, pledândneostentativ pentru demnitate(Stejarul) fantezie creatoare (Numaiacolo�) perpetua beatitudine poeticã(Starea de graþie ºi negaþia ,Sculpturi în iarbã) meditaþia lucidã(Doi într-o soartã, Inefabil) iubirenedescifratã (Cine-i vinovatul?) sauresemnare înþeleaptã (Întreimposturã ºi nebunie). Poeziile salesunt într-adevãr frumoase ºi aucalitatea de a se lipi repede de sufletulcititorului. Astfel, în afara titluriloramintite, sugerez celor ce au în mânãun exemplar din Rod ºi ofrandã sã seaplece atent la Pasãrea de dincolo dezile ºi nopþi ºi la poemul deschizãtoral celor trei secvenþe componente aleplachetei. Convins de valoarea multoradintre piesele cuprinse în cele patru vol-ume anterioare, îmi exprim regretul cãmajoritatea criticilor de întâmpinare nule cunosc. Dacã Alexandru Spãtaru arfi fost mai puþin sfios, dacã ar fi folositcâteva expresii tari, neaoºe, cu iz demahala ori stadion, sau ar fi filosofatpe tema sexului, altfel s-ar fi conturatreceptarea sa. Aºa, beneficiariisensibilitãþii lui suntem cam puþini�


Masha Cãuneac

DEBUT

Masha Cãuneac s-a nãscut la 3 aprilie 1991 în Botoºani ºi este studentã în anulal doilea la Facultatea de ªtiinþe Politice Administrative ºi ale Comunicãrii (secþiaRelaþii Publice) din Cluj Napoca. Frecventeazã activ site-ul de literaturã hermeneia,unde posteazã poezie ºi eseuri. Scrie în stilul �ultimului val� liric, dar cu sensibilitate,imaginaþie ºi dexteritate lexicalã, fãrã a plãti tribut unor false îndrãzneli de limbaj,ceea ce dovedeºte cã moda acestora a cam trecut. Sper ca tânãra autoare, al cãreigrupaj liric reprezintã debutul sãu în presa literarã, sã aibã în poezie un drum lungºi rodnic. (T.C.)

regelui meu

un bãtrân a fost luat cu salvarea în faþa meacâþiva metri mai încoace o puºtoaicã se joacã de-a v-aþi ascunseleacu tatãl care stã pe bancã ºi hrãneºte porumbeiprin pãr mi s-a agãþat puful lorîn spatele meu cineva cântã la vioarã parcã în cinstea ziduluipe care scrie mai bine te rãtãceºti în pãdure decât fãrã pãdureînainte sã plec mama mi-a spus sã am grijã de pântecele meuurechile mele aud sacadat în mine se naºte o altã fiinþãlumea aºa cum o ºtiu eu creºte tot mai mult ºi mã lasã baltãatunci când mi-e mai dragã iar asta pentru cã ºi ea mã iubeºtelumea mea este un copil de cearã care are în gurã un girofara amuþit odatã cu acele nopþi în care în uºa de la intrarese trântea un tatã mult prea beat pentru a-ºi aminti cã viaþaeste mai scurtã decât un pahar cu apã bãut într-o zi toridã

*a murit regele trãiascãregele meu este înfãºurat într-o eºarfã cãrãmiziearatã blând când ucidecândva s-a aºezat în mine ºi m-a învãþatcum sã mor în fiecare zi ca sã trãiesc dincolo de ispitele ascunse înîngheþata cu topping de caramel ciocolata cu cremã de iaurt ºi cafeaua cu friºcã deasupracãci nimic nu e mai mult decât un covrig într-o dupã amiazã ploioasãînsã eu sunt naivãasemenea regelui meu care ºi-a dat de pomanã umbrelatrãiesc într-o veºnicã dragoste faþã de rozele strivite într-un pumn de nou nãscutse spune cã insomnaicii sunt mai optimiºtiînsã noaptea este un sfetnic bun doar atunci când poþi sã-þi apeºi pleoapelepe globii oculari se formeazã mici picãturi de apãîmi privesc bucuria cum pleacã alãturi de o bãtrânãcare nu mai are decât doi saci de rebuturi pe care-i poartã zâmbindîmi spune �Hristos a înviat� am uitat cã imediat îi PaºteleDoamne m-ai nãscut atât de aproape de mântuiren-am ºtiut sã-þi iubesc mâiniledar Te-am iubit aºa cum am iubit pe toþi acei îngeripe care i-am pãcãlit cã le dau din dulceaþa mea de cireºe negre cu lãmâieprin mine s-au scurs zâmbetele cu care mã hrãneau oamenii mariam rãmas privind catedralasalvarea a plecat de mult la fel ºi tatãl cu porumbeii


degetul mare s-a blocat pe butonul de replay*

lângã mine bãtrâna ºi-a fãcut culcuºmi-a zis cã ea de aici nu mai pleacãCTRL+ incinerare= taxã anualã de zece lei

m-am nãscut într-o zi de marþi ºi am murit într-o searã de joia plouat mult în noaptea aceeaera dupã o zi de radiomã îndrãgostisem de tipul care îmi preda ºtirilefãcusem exerciþii de dicþie vreo trei ore dupã cursuriºi mã ascunsesem de unul care îmi cerea sã-i traduc versuri pentru copiipânã când m-a lovit cã am terminat ce era importantiar restul nu era nimic mai mult decât o maºinã accidentatãcu roþile din lateralã încã rulând alimentate de iluzia ºoseleidacã ar fi avut rost sã alerg la maratoane probabil aº fi fãcut-o ºi acumdar magazinele nu mai au portocale din alea bunecare mã ajutau cândva sã îmi menþin tonusuldezumanizarea vine odatã cu absenþaiar ca ultimã variantã care îþi mai rãmâne când ajungiîn stadiul în care nu mai poþi iubi nici mãcaroasele care te þin laolaltã este sãumpli gurã de câine cu pãmânt ºi sã-l laºi sã-l înghitãpoate trupul îþi va asculta rugãciunile iar pe când �Egretta� se va apropia de finalvei scrie în testament cã nu vrei sã fii înmormântatci pur ºi simplu incinerat pentru cã mereu þi-a fost scârbã de cadavrescrisoare închisã fostei mele iubiri din copilãrie

te rog sã mã ierþi pentru cã astãzi când am trântit uºanu mi-am luat la revedere ºi am uitat sã mã mai întorc acasãsã ºtii cã de la o vreme nu mai pot privi în ochi atunci când vorbescnu mai pot râde fãrã sã ºtiu cã mã prefacºi de ieri încoace nu mai ºtiu nici care îmi este casaautobuzele vin târziu mai bine luãm trenulsau ºi mai binemergem pe jos ne antrenãm ca într-o zi sã fim globe-trottericu o hartã în ghiozdan ºi o busolã în buzunaram pornit spre cel mai depãrtat loc de malul mãriibineînþeles nu am învãþat nici acum sã înotdar mãcar ºtiu cã undeva în vreo groapã marinase aflã ceea ce am pierdut când am ieºit atât de furios din pântecele mameidimineaþã în drum spre curs mi-ai povestit despre cum te-ai visatn-am vrut sã-þi mai vorbesc n-am vrut nici mãcar sã mai ºtiu de tineaºa cã m-am pus lângã Lena cea beatã caremi-a suflat în gurã ºi am uitat tot ce am vrut vreodatã sã ºterg din mineam uitat pânã ºi cum sã iubesc pe cel ce îmi oferã iubire pro bonoºi nu mi-a pãrut rãu cãci puþini au fost aceiade care a trebuit vreodatã sã fugaºa cum fug acum de tine ºi de tot ce a mai rãmasdintr-o sticlã de vin bãutã pe jumãtateeste ziua în care am lãsat cheia înãuntru intenþionatdeocamdatã stau la vecinii de vizavimã descurc bine cu alergia am ajuns de douã ori la urgenþesãptãmâna viitoare plec din oraºte rog doar atât: seara când te culci nu uita sã încui de douã ori


Florea Turiac

surpând miere pe cuvânt

cântã dimineaþa-n floare trezind ultima dorinþãcineva îmi dã putere ºi mã vindecã de greuceasul bate-a vânt de viaþã mângâindu-mã-n

fiinþãcãci azi calc pe bãtrâneþe sã întineresc mereuintru într-un fir de iarbã sã mã-ncarc cu infinitulînfloririi deopotrivã ºi în noapte ºi în zicare vor sã mã îmbine cu un timp cât rãsãritulpândind tigrul îndoielii vreau sã-l prind

spre-a-l îmblânzic-aºteptarea-mi rãvãºeºte toatã liniºtea din sângecând la mine-ºi scote limba sã îmi facã în necazdar eu fur din constelaþii doar lumina ce-ºi

rãsfrângesuflul tandru-al mulþumirii când mã schimbã

la macazsã purced spre alte locuri mirosind a biruinþãsã-mi împodobesc sosirea cu speranþe de

ne-nfrântºi înconjurat de îngeri sã mã plimb cu iscusinþãprin biblioteca lumii surpând miere pe cuvântîngãdui sã mã scaldîn umilinþã

îngãdui sã mã scald în umilinþãcând plumbul vieþii doar în el m-adunãc-am descãrcat pãcate-ntregi sub lunãcerºindu-i un veºtmânt pentru credinþãcum poftele-mi schimbau câte-o venerãeu consumam doar clipa de durerec-un dor aprins nãscut în încheierecând patima ºi scopul dau putereacum mã-nchin aducerii-amintecând nu sunt singur ºi mai am alãturio muzã ce îmi stãruie-n cuvinteºi chiar de mã-nfãºor în mii de pãturide gheaþã e iubirea dinaintedar tot dã rod chiar prinsã sub omãturiharakiri

dã-mi doamne poezie dulce-n graisã îmblânzesc în mine tigrul firiicu disciplina unui samuraicând liniºtit îºi face harakiri

POEZIE

dans fãrã sfârºit

cum ne rabdã în tãcere îmblânzit în timp pãmântulcare-ºi joacã din plin rolul în laboratorul lumiiunde totul e amestec de materii în veºmântulde mac roºu ce-nfloreºte numai noaptea-n

ochiul luniiîncã stãm pe pragul serii ºi privim cu milã cerulcocoºat sub greutatea miliardelor de steleprãvãlind pe noi lumina poate dezlegãm

misteruluniversul cum dreseazã galaxiile rebelece-l supun expansiunii când se-atrag una pe altaca-ntr-un dans fãrã sfârºire ºi-n schimbare

tot mereuca ºi noi când la-nceputuri nu am fost ciopliþi

cu daltaci suflând în lut puternic ne-a dat viaþã dumnezeuaromã de pãcat

ca negustor numai de vise micipãstrez în sânge un câºtig de-o zicãci simt mireasma ºarpelui din bicipe pielea mea pocnind spre-a o-mblânziedenul cãptuºit cu adevãrîmi dã sã ling doar miere din cuvântcând liniºtea îmi circulã-n rãspãrºi buzele-mi produc un soi de cântcu care chem fecioarele-n declinsã îmi aline-al nervilor þesutcu-aromã de pãcat în fast deplinretraºi în iarbã ca-ntr-un aºternutdar gloria-i de miere

doar gloria-i de miere când focul nu-i de stinsdin trandafirul stelei þâºnind într-o grãdinãsã-i simtã conþinutul un univers întinsîl þese pân-la margini cu sfere de luminãmenire

neuronii somnambuli torc fuioare de luminãºi mã plimbã prin þinutul unui rai de flori prin serescormonind prin lucruri (duri) pe-un luceafãr

vor sã vinãsã-mi cutreiere prin sânge ninºi cu raze de plãcerevor tocmi (sã nu mai tac) vorbe dulci sã mã

consacre


când vânez cu puºca minþii versuri ce le-adunpe file

dintr-un cer alcãtuit numai din planete sacrece-l blindeazã câte-un trãsnet nu cu fulger ci dactilepline ochi cu adevãr cãci norocul mã colindãºi mã-mbracã de paradã sã trec prin melancolieca un arc de cerc înscris unui unghi cât sã

cuprindãtoatã iarba de cuvinte cãrora le-am fost câmpieincantaþii

învestmântat mereu c-un cer solidmã bucur când alerg prin roua floriicã-mi curge-n sânge-un anotimp lichidcând cu tandreþe m-alãpteazã noriide mã înalþ ca visul peste somncând vorba dã pe-afarã incantaþiiºi mã rãsfãþ în raiul meu de domncu zborul peste-un câmp de ecuaþiiprin pãr îmi umblã vântul mângâioscând urlã-n mine haitele justeþiiºi lin m-adunã ochiul de pe joscând mã trântesc în mierea dimineþiiapoi pe umeri doar un soare blândîl replantez sã-mi treacã toþi fioriicãci de copil prin versuri, prea flãmândfac doar mãcel sub strunele vioriizâmbete

tot plânsul meu cuminte pe ochiul tãu cãzusã îþi aducã-aminte de zâmbete frumoasec-atuncea în tãcere l-ai mai vrãjit ºi tucând îmi sãdeai plãcere în mãduva din oase

baladã de dragoste

te-am adunat iubito în gând furat din sângelichefiat în râsul divin de-adolescentcând timpul bucuriei în noi acuma strângeoceanul de petreceri sub joc incandescentdar n-ai putut iubito sã vii când te-am alesºi ai rãmas o creangã cu fructul neculesazi te-am chemat iubito cu glas de nestemateîmpodobit cu haina copilãriei recidar sferele plãcerii sunt încã blestematecãci ochi-ºi pentru mine ca zarea sunt când

trecidar poate în cuvinte sunt ºi eu un stângacicând rotunjimea vorbei nu ºtiu cât o s-o placite-am aºteptat iubito ca pe o sãrbãtoareîmpodobit de fluturi cu aripi strânse-n florisã îmi scufund privirea de miere-n unghi de soaresã-þi luminez amurgul cu cei mai puri fioriºi iar te strig o vreme cu boncãit de cerbcã-mi este carnea ranã când te iubesc acerbte-aº inventa iubito ca pe-o maºinãriede-ar fi sã cred cã actul iluziei-i sub preþºi te-aº vâna sãlbatic cu dulcea-mi vorbãriesã nu las sã se-ngraºã surâsul cu dispreþdar eºti mãcel iubito sub mine când te frângi �pe-obrajii mei de nufãr doar curcubee plângi

germinare

nici tu nu-mi simþi iubirea când vrea sã-ºi deaîn dar

hiperbola luminii ce-i mai presus de toatecând îngerii plãcerii în trupul tãu presarsãmânþa ce rodi-va când trupul tãu socoate

vânãtoare de împliniri lui Dan Gîju

þi-ai înºirat pe aþã mãrgele de scoiciîmpodobindu-þi gândul cu licãriri multiple durate în sidefte-au alãptat cu rouã purificate doiciºi-þi legãnau destinul furat din rai cu îngeri atunci când aveai chefcãlcâiele-alergându-ºi peste-ndrãzneþii munþivicleni þi-nvaþã floarea ce stã sã-mbobceascã spre-a rãspândi parfumsuflându-l printre buze sã poþi sã treci de punþipunând cuvinte-n traistã îmbãlsãmate-n miere eºti pregãtit de drumcãci gloria-i aproape în ea sã te înecistrivind ce-i rãu în lume victorios ca tigru sã fulgeri doar porniriºi rãbdãtor ca melcul mereu sã te întrecicã-ai sângele fierbinte dar cãptuºit cu gheaþã vânând doar împlinirichiar dacã stã-ndrãzneala pe limbã ca pe ghimpiînvãluie cuvinte ºi le detunã-n lume ca orbii s-aibã leaccã-n cuget ai trãire ºi treci prin tine timpisã mângâie unghere din catifea de versuri tristeþea unui veac


Silvia Bitere

boema silvianã

îþi scriu dintr-un alt timp în care toþi oamenii dorm iepureºtedintr-un pasaj în care el se sinucide pentru dreptatesunt un copil prins de vreme în singurãtatea unei cucuvelesper departe cã fluturii se vor întoarce în iarna asta mai blânzitu cum te mai simþise lasã ceaþa surdã coborând printre degete rãsfirate drum alb în strungãreaþãmã mai iubeºti?ºi aºtept în nemãrginirea cuvântului un rãspunsa nins mult în iarna asta cu flori de liliaciubito a ninsîntre Dumnezeu ºi poet

(fiecare trãieºte dacã-l întrebi ºi e poet într-o lumepe care o numeºte lumea lui)era aºa într-o duminicãdupã cum sã vã spun � cu mult soare ºi mã bucuramºi sosise el cu lumea lui sã mã întrebe dacã am terminat de rostuit zidurile lumii meleoricum de la atâta luminã de-abia îl zãreamîmi lãcrima pânã ºi osul feþeicare zid ºi care lumeeu de când mã ºtiu încep o construcþie pornind de la ferestredeci nu am ziduri ºi nici lumes-a mirat poet fiindeu numie nu-mi place mirarea eu mai bine bat un cui în aer ºi cânt la fereastra meaaºa sunt eu nu-mi dau ferestrele mele pe zidurile nimãnuiodatã mi-am fãcut o scarã înaltã sã urc pânã la Dumnezeuºi el m-a vãzut de sus dreaptã(eu chiar asta vroiam � sã mã vadã)îi mulþumesc pe aceastã cale personalcã mi-a dat ºansa sã respir aerul Lui nu pereþii poetuluiºi s-a întâmplat sã orbescºi era aºa într-o duminicãdupã cum sã vã spun � aveam ºi eu lumea meapelerinul de suflete

mã gãsiserã aºa searbãdã ºi fãrã suflet într-o prãpastie cât un omalinând întâmplãtor morþii altoraºi nu pregetam ºi nu ºtiam cã uneori fiinþele astea mari dorun ostaº dacã aº fi înãlþat din mine prin suliþã n-ar fi trecut decât inima strãpunsãcând mã temeam când poate un roºu aprins mi-ar fi îmbãtat simþulca dintr-o aripã de pasãre sã-mi smulgã dragul cu ghiaradirect din piept sã n-apuc a spune dulce-amar de douã oritu pelerin de suflete du-te du-te-n dumnezeii tãi

POEZIE


poezie pentru cã...

pentru cã îmbrãþiºarea ta nu se vedeapentru cã unghiul din care mureai era monosilabicîmi spuneai: sunt stãpânã peste bucata asta de scaunpentru cã înainte sã fii tu eram eu, cuierul ºi geanta din cuizi de zi agãþatã în cui prinsese forma unicãfix între sprâncene se formase o cutãdin piele confecþionatã cu tine pe umãr traversam, atunci, cãi ferate pline cu pãpãdiecând sã te mai risipeºti?pentru cã oricât te-aº fi iubit mai mult decât rãdãcinã n-aº fi putut fide aceea ºtii tusare ºi piper

un difuzor implantat în timpan care sã þinã de cald auzuluila asta nu m-am gândit coralineþi-am spus doar hai cu mine sã te fac sã vezi dincolo de sare ºi piperce gust are otrava din buza acoperitã cu rujîn puþina mea apãrare s-a deschis molcom un geam prin care am sãritdar coraline?coraline e doar un copil ca un firicel de arpagic încolþit în coastãm-am rãzgândit în ultimul momentam tras o tufã de trandafiri lângã mineam suflat în ghimpi iar ei s-au înmulþit sub privire atât de viiîncât roºul a invadat scena cu tot cu spectatoriscaunele rupte erau din alt decorcâtã tristeþe s-a rãspândit din temniþa einecugetatã privire a început sã alerge prin minedescoperitã era mult mai frumoasãcoraline sã ºtiio parte din vinã era ºi a tacând te-ai pustiitun zâmbet. uneori. mulþumesc.

cald în luminã ochiul îmi scaldã o parte din trupîn beznã îngrop ce-a mai rãmas din oaseapoi întorc lopata în pãmânt dreaptãsub coastã fluturii dorm cu mamazâmbesc

sub asfalt se dã un spectacol în care oamenii joacã rolul perfect de mortam sã þin candela aprinsã pentru sufleurîn mine concertul pentru pian în re major s-a terminatcortina se ridicã deasupra unui tir care spulberã cu graþie difuzorulmutul îmi carã cenuºa la groapãdin buze crãpate se ridicã prafa ieºit urâtul din noi la plimbareîmi aprind o þigarã ºi ard prin mulþime ca o torþãnu au decât sã mã numere din partea stângãuneori mulþumesc


Corin Bianu

SONETE

ªi-ºi duce viaþa-ntocmaica un cuc

Ascult cum cântã cu candoare cucul,Ascuns în arborii cu frunza deasã,Spre desfãtarea noastrã norocoasãªi de extaz e-aproape sã-ºi dea duhul.Nu-ºi face griji în viaþã el de pântec,Nici chiar de cuib ori chipeºã mireasã,Jertfindu-se, familia ºi-o lasãÎn schimbul cântului, ºi-i numai cântec!Aidoma cu el, poetul este,Pe lume, numai muzele-l seduc.Poemele-i, cu strãluciri celeste,O fericire trainicã aduc;Cu dãrnicie, toatã o-mpãrþeºteªi-ºi duce viaþa-ntocmai ca un cuc...Precum ºi steaua cãzãtoare

De-acum mi-e limpede traiectul �Precum al stelei cãzãtoareÎn cerul plumburiu de searã,În care-i scapãrã efectul.O stea din cele cãlãtoare,Când se porneºte-n drumu-i vajnicSe-aprinde brusc ºi arde paºnic,Strãluminând fermecãtoare...De eºti doar personaj onestªi-þi duci stindardul neºtiut,Precum stã scris în plan celest,Ori hãrazit eºti printre barzi,În Univers sã fii nãscut,Luminã dai când arzi, cât arzi...Superba comoarã

Îmi iese-n cale chipul tãu sfielnic,Drept curcubeu de care sã mã-aninªi-alerg însufleþit sub cer seninCu inima în palme, ca un sfeºnic.Dar curcubeul este o himerã,Te duci spre el ºi totuºi nu-l ajungi,

Nu-l vezi în mânã nici cât sã-l atingi,Necum sã-l þii vre-o clipã, efemerã!Misteriosul curcubeu perlatMã-atrage, mã vrãjeºte, mã-nfioarã,De m-aº vedea, de el înseninat,Ar fi precum m-aº naºte-a doua oarãªi mã întreb, de-a pururi captivat,Ce tãinuie superba lui comoarã?!...Nici umbrã nu e,dacã nu e soare

Atras fiind de tine, cu ardoare,Greºesc ades din multa mea iubire,Tu suferi pentru trista-mi fãptuire,Dar rana ta, pe mine-ntâi mã doare!Tot eu îmi spun apoi, ca o salvare,Pe când mã judeci fãrã osebire,Ca pentru oriºice nelegiuire,Cã dragostea înseamnã ºi iertare�In viaþã sunt atâtea lucruri strâmbe,Dar sentimentul nostru nu-i eroare;Când pradã cad pornirilor mai sumbre,Tu iartã-mã mereu cu alinare,Cã-n lumea noastrã cu lumini ºi umbreNici umbrã nu e, dacã nu e soare!Mã pierd în cuvânt

În nordul pierdutelor veri ancestraleMã-ameninþã gerul, avid ºi gigant,Te vreau ca salvare, te vreau ºi garant �Îmi piere simþirea ca dealul în vale!Înclinã-mi cumpãna vieþii cu gingaºa-þi

vrere;Sã-þi pot oferi, ca o floralã esenþã� Prinos al ideii de echivalenþã �Întreg polenul strãdanie-mi viagere.Înalt, mi-eºti dublurã astralã, mã chemiSã fim iar aceeaºi monadã în calePrin asprele, vechile, perpetue vremi!


Ofrandã cu totul ºi toate-ale tale,De propria condiþie tu doar te temi �Mã pierd în cuvânt ca dealul în vale...În primãvarã

În primãvarã ºovãie toþi maciiSã scoatã-afarã câte-o micã frunzã,Cã riscã iarãºi, frigul sã-i pãtrunzã,Când eu admir în liniºte copaciiªi merg tot înainte-n sinea mea,Nu ºtiu cã drumul e ambivalent,Cu minus ºi cu plus la orizontªi cã-n oricare eu pot încãpea!...O floare, ca sã poatã-ajunge rod,Pe om ea nu-l întreabã niciodat�ªi mai degrabã, în acelaºi mod,Eu însumi seamã aº avea de datLa capãtul de drumuri cu prohod �Dar când ºi cum, e tainã de nedescifrat�Tractez ori sunt tractat...

Nãscut cândva, doar sã acopãr locul,Ori chiar sã-l înfirip pe vid predestinat,Te-ntreb, o Doamne, dacã doar mi-ai datPovarã de purtat, când Tu ai jocul?...Nu pot fugi, oricât m-aº vrea de slobod �Nu scap de-mbãtrînire ºi de patimi,Mã-acopãr, Doamne, cu noian de datiniCãzând pe mine ca o ploaie-n ropot!...Vehicul sunt ºi duc mereu cu mineTelurice poveri pe greu tãrâm,Aflându-mi calea ce mi se cuvine,Dar risc adesea-n urmã sã rãmânªi-n cavalcada orei ce tot vine �Tractez ori sunt tractat, divinule stãpân?!...Cândva

Cândva mi se va întregi ºi harul �Maºinãria sferelor celesteO voltã va schiþa, chiar cu acesteRotiþe, ce-mi fixa-vor chiar hotarul!...Vibrez acut, precum o frunzã-n vânturi �Legatã, n-a plecat ºi�n viaþã este;De-i liberã, deja în lumi celesteE aspiratã sub divine-avânturi...Mã zbat de unul singur pe Pãmânt,E viaþa mea necontenitã oscilare,Cã ºi-ntre semeni doar cu mine sânt!

Dar fãr� de Tine nu ºtiu cui rãmân,M-ai hãrãzit, o, Doamne, sã-mi fiu, oare,ªi cal ºi cavaler; ºi slugã ºi stãpân?!...Veni-va steaua,floare-ntre petale

Veni-va steaua, cu alai de raze,Precum o floare albã-ntre petale,Eu voi privi la propria mea caleDe undeva de sus, dinspre extaze...O punte arcuitã-n senectuteVa fi ºiragul de figuri, pe care,În trecerea-mi terestrã, pieritoare,Le-am întrupat întru a lor virtute;De-asupra tuturor va fi atât, o cruce �Acoperiº, sub care-s convergenteÎn toatele tendinþe centrifuge;Iar locul meu în lumea ce se duce,Precum �i-e scrisu-n înãlþimi tangente,Rãmâne-va doar vajnicã rãscruce!...La catedrala San Marco

San Marco sunã de mai multe veacuriO deºteptare care nu mai vineªi eu aici, alãturea de tine,Ajunºi cu ceilalþi, fascinaþi de lacuri...Un fluviu jos, vãrsat cuminte-n mareªi altul omenesc aici cu noi,La Catedralã suntem un convoi,Dar Doamne-al nostru, cine pentru care?!...San Marco în eter dialogheazãCu Sfântul Pavel, alt apostol christic,De-atâta har ºi pietrele vibreazã,Dar nouã nu ne e caracteristic.Ai noºtri oameni se înfãþiºeazãLa Tine, Doamne, ca popas turistic!...

Veneþia, septembrie 2005


Corneliu Berbente

RIDENDO

Politica minciunii

� Este drept ce-afirmã uniiDe politica minciuniiCã ar fi un vechi marasm?� Mai degrabã pleonasm!Înmatriculare imposibilã

Bolidul ne-nmatriculatAproape cã m-a ºters la umãr!Privind din spate,-am exclamat:� Aºa e, proºtii nu au numãr!Separarea puterilor

Guvernul ne-a convins cã-n statA mers ºi-o merge treaba strunã:Puterile s-au separat,Iar slãbiciunile se-adunã!Cartea

O carte e ca o femeie:Va fi cu-adevãrat frumoasã,Când are-ntrânsa o scânteie,ªi-având volum, nu-i nici prea groasã!Zãdãrnicia reîncarnãrii

Întreb: � Scãpare de prostiePrin re-ncarnare, poat-sã fie?� Nu! Fãrã minte dacã-ai fost,Te re-ncarnezi tot �ntr-un prost!Om �avut�

O, câte-n viaþã n-am fãcutSpre-a deveni un om avut!ªi, posesor a toate cele,Sunt om avut...ºi eu de ele!

EPIGRAME ªI COMENTARII SATIRICE*

ªcoala

Existã-o ºcoalã-n care-nveþiDoar dând cu capul de pereþiªi, când te-ai dat de toþi pereþii,Eºti absolvent: ai ºcoala... vieþii!Virtute

Persoanele cãzuteÎn patima beþieiAu totuºi o virtute:Virtutea...inerþiei!Poetului N. Stãnescu,pentru �Necuvintele�

De acuma înainte,Cum trecuºi la necuvinte,O sã ai admiratoareNumai necuvântãtoare!Existenþialã

Dacã n-ar fi dobitoc,Boul nu ar fi deloc!Acord

În plenul parlamentului,Cad de acord �colegii�.� Pe legea falimentului?� Pe falimentul legii!Reflexie

Nebun pe de-ntregul e cine,ªtiind nebunia prea bine,E-n stare atunci când o faceÎn logicã hainã s-ombrace.Stare

Trebuie uneoriSã vezi ca sã crezi,* Citite la Salonul literar al Societãþii Scriitorilor

Târgoviºteni din 28 aprilie 2012


ªi adeseori,Sã crezi ca sã vezi.Atitudine

În faþa adevãrului lumesc,Eu nu mã-nclin, ci doar mã îndoiesc;În faþa adevãrului divin,Neîndoindu-mã, adânc mã-nclin.La Rovine

Când vãzu pãgâne oºti,Câtã frunzã, câtã iarbã,Mircea ºi-a rostit în barbã:� Nu pot fi puþini, cã-s proºti!Ce doare mai tare

De-ar fi bisturiu, curãþateSã fie-ale tale pãcate,Oricât ar durea, ai rãbdare!Orgoliul e cel care doare!Dintr-un discurs funerar

Ca om normal,Era banal.Aºa, ca prost,Ce mare-a fost!Roºia Montanã

� Române din Carpaþi, sã-mi dai,ªi mie un picior de plai,Cu aur licãrind pe prund!� Îþi dau chiar ºi-un picior�în fund!Paºtile sãracului

Greu de Paºti s-alegi din douã,Bani când nu-s: vrei miel, sau ouã?Cumperi deci un berbecel:Ai ºi ouã, ai ºi miel!Învãþãmântul la distanþã

Învãþãmântul la distanþãAr fi, în ultimã înstanþã,Un fel de-nvãþãmânt departeªi de profesor, ºi de carte!Comparaþie

Doi proºti când vrei sã se compare,Spui �prost mai mic� ºi �prost mai mare�.(Ar fi greºit ºi chiar nedreptSã spui cã unu-i �mai deºtept�!)

Detecþie

Un loc sub soare are fiecare,Dar prostul face umbra mult mai mare!Lege antifurt

Hoþia-au stins prin legi extrem de dure:Le-au dat mai mult decât puteau sã fure!Iertarea epigramistului

Eu, Doamne-s pãcãtos ºi-n neºtiinþã,Dar Tu, în marea-Þi milã, m-ai iertat:Mi-ai socotit pe cât nu am sperat,Autoironia-umilinþã!Oul cosmic

Renunþând la divina creaþie,Omul în lucruri gãsi explicaþie:Universul istoria-ºi poartã în sine,Cãci oul cel cosmic din care provineNãscut-a-n Big Bangul ce umple genunea,ªi timpul, ºi spaþiul, ba chiar raþiunea!Deci, în absenþa divinã,E-n ou începutul ºi nu în gãinã!Poate cã...

� ªi pe aceºtia, a zis Dumnezeu,I-am fãcut totuºi Eu,Din duh ºi pãmânt,Deºi, ascultând pe-Aghiuþã,Ei afirmã cã suntDin hazard ºi maimuþã.(Dar poate cã omul purcedeCumva ºi din ceea ce crede!)Progresul

Lumea e-mpinsã cãtre progresDe-un �ce� denumit interes.Ce-i rãu?Ce se-aruncã!Ce-i bun?Ce se-alege!Succesul transformã-ntâmplarea în lege!Selecþia-nscrisã e-n coduri profunde,Iar lumea va merge-nainte!...Deci, unde?Pe scurt, cãutând înþelesulPe care îl are progresul,Mai bune apar pentru noiChemarea ºi ruga fierbinte:� Cu Dumnezeu, înainte!� La Dumnezeu, înapoi!


Mihai Stan

PROZÃ

Ca mai toþi intelectualii care ºi-auadunat cãrþile într-o bibliotecã personalãîncepând cu anii �70 ai secolului trecut,am traversat o perioadã, o epocã, cu pãrþileei de întuneric ºi luminã, lumina însemnânddoar fiecare carte care se îndepãrta de�linie� chiar ºi simbolic, alegoric ºi, maiales, reeditãrile unor scriitori puºi la indexde ideologia comunistã ºi pe care-i citisemcel mai adesea în fugã sau fragmentar încãrþi împrumutate de Eveline.

Nu aveam nici maºinã, nici casã devacanþã, nu plecam în excursii în U.R.S.S.sã fac afaceri cu aur ºi cãciuli de vulpe, osingurã datã am trecut în Bulgaria vecinãºi prietenã de unde-am adus BT-uri �Kentul socialist � pentru amici. Singuraavere a familiei era biblioteca în care-ºigãseau locul � adesea renunþând la altetentaþii � �cele mai bune� cãrþi alemomentului. La prima vedere � mareciudãþenie � bibliotecile noastre, ºi cândzic noastre mã refer la cercul nostru deprieteni (medici, profesori, ingineri, unasistent medical ºef de sindicat ºi, mareciudãþenie pentru funcþia sa într-oorganizaþie de masã, fratele unui poet GigiPaltin care cam fugise din þarã, înGermania, unii rãuvoitori ziceau cã cu voiede la Secu �, un actor, un � iar mareciudãþenie � politruc) erau aproapeidentice, rar vreun best-seller al epocii sãne lipseascã.

Fiecare carte, dintre cele considerate,cel puþin pentru vremea aceea, capodopereera protejatã de ochi ºi mâini strãine prinplasarea ei în spatele primului ºir de cãrþide pe raftul sãu, sau aºa cum �învãþasem�de la Pictor, prin aplicarea unui ex libris; elînsuºi îmi dãduse / crease trei imagini �un fel de gravuri � un felah þinând cu greucoarnele unui rudimentar plug de lemn trasde un bivol costeliv, felahul e gol, are pe eldoar un ºorþ ce imita � îmi ºoptise Pictorul� un �ºvartug�, îmbrãcãminte a zeilor sau

ÎNTOARCEREA ÎN PARADIS(fragment)

a faraonilor; apoi un fluture cu aripile largdeschise ºi, în sfârºit, al treilea careînchipuia o bãrcuþã fragilã cu o pânzãtriunghiularã care parcã apãra de ploaiecapetele celor doi îndrãgostiþi înlãnþuiþiîntr-o tandrã ºi focoasã îmbrãþiºare. Lângãnume, insul de la tipografia �Muntenia�unde apãrea �Coasa ºi barosul�,sãptãmânalul comunist, zeþarul care-miturnase în plãci de 3/5 mm cele treicapodopere, Nea Litrã cum îl numeautipografii, scrisese cu de la el putere �exlibris meis�, ca sã-mi arate ce cult e.

�Cum adicã �meis�? mã amendaseJumãtatea, ce astea sunt numai cãrþile tale,nu uita cã un sfert cel puþin sunt cãrþi adusede mine!�; replica ei, corectã în fond, mãdetermina, subliminal, sã aplic pe paginade gardã ex librisul cu barca, mai apoi, lasugestia Politrucului plasam imaginea ex-librisului, chestia asta funcþiona peprincipiul ºtampilei, undeva în interiorulcãrþii unde gãseam un pic de spaþiu alb,vezi Profesore, îmi zisese el cã un ºmecherpoate rupe foaia de gardã ºi apoi adio ºin-am cuvinte.

�Nu mai murdãri dragã cãrþile, cinecrezi tu cã þi le subtilizeazã, toþi amiciinoºtri, m-am ºi distrat pe chestia asta cuMiki ºi Nutzy, au aceleaºi cãrþi, poatecâteva diferite în profesie alea de medicinã,inginerie etc. etc. Mai bine ai da banii pediscuri, i-ai strânge sã ne luãm un TV colorsau un video, mai am puþin ºi fac o depresiecu programul ãsta de ni-l dau ei la TV,2-3 ore pline de minciuni politice�

S-a dovedit curând cã le �murdãrisem�cu folos� E ziua onomasticã a uneia dintreamicele Jumãtãþii, e ziua Sf. Constantin ºiElena, ºi, ca de obicei, suntem invitaþi. Eun prilej pentru Nutza, excelentãpracticantã a artei culinare sã-ºi etaleze,ca de fiecare datã, talentele. La revedereabunãtãþilor � ca mai mereu ºi ca la toate�sindrofiile� grupului nostru de �telectuali�


se poartã bufetul suedez � feþele muierilorse cam înnegresc de invidie, invidie ce erepede alungatã dupã un pãhãruþ-douã deCampari original, de! are ºi niºte rude înGermania; bãieþii beau whisky, ãi maiinteligenþi, þuicã de Viºineºti ºi discutã deuna, de alta. Centrul atenþiei e un anumeHalik, un fel de polonez zice el, ceva in-spector pe la Consiliul Judeþean, nimeni nuºtia ce face concret ºi nici cum pãtrunseseel în grupul nostru oricum destul deermetizat, mai toþi îl bãnuiam cã e la Secu(la Securitate) infiltrat sã afle lucruri despreGigi Paltin (n.b. � Se va dovedi dupãRevoluþie cã e inocent). Prinse doarsfârºitul bancului pe care ãsta, Halik, îlzicea cu talent: �Atunci se ridicã din bancãPopoescu, cu numele scris greºit deofiþerul stãrii civile din Desubdeal, beatmangã, ãsta nu s-a mai trezit taicã de douãj�de ani, ºi luã cuvântul. «Nu e bine, nu ebine mãi taicã, mãi tovarãºe instructorTovghe, pãi dacã-i întrecem ºi pe franceziºi pe nemþi, ºi pe americani, mã rog petoþi, capitaliºtii ãºtia o sã râdã toþi de noi;de ce nea Vasile þinu sã afle Tovghe; Pãidacã mergem înaintea lor o sã ne vadã ãºtiapantalonii rupþi în cur ºi râde de noi.»�

Era dat dracu Halik ãsta, simpatic foc,uite cum ºtia el sã ne înveseleascã, da, dardacã e un provocator se întrebarã bãieþii ºifeþele lor se cam înnegurarã. Simþind pulsulmomentului, dupã ce cu un hai noroc îialinie pe convivi care ciocnirã paharele,Asistentul zise bãi vã fut muma-n cur, nuv-am zis bãi cã la mine în casã nu se zicbancuri politice, ziceþi mãi d-alea sexi, chiarporno, cu Bulã, cu Iþic, nu politice bãi,vorba lui Marinescu � comandantul miliþieiDelureni care avea copil la Nutzy în clasã� care zice cã orice banc politic sau cuTovarãºul oricât de bun e, pânã la urmãtot prost e� La ce te uiþi Profesore, ce temiri, da am ºi eu �Pumnul ºi palma�.

�Bravo mãi, te descurci!��Da Profesore ce numai tu ai relaþii,

de ce te miri?��Pe-a mea mi-a subtilizat-o cineva ºi��Ce vorbeºti mãi, adicã mã acuzi pe

mine cã��Când deschid cartea la pagina 200 ºi-i

arãt ex-librisul cu felahul, Asistentul seîngãlbeneºte, se bâlbâie, închide careta, mi-oîntinde cu un hai ia-o nuº� cum dracu� aapãrut aici, a mea înseamnã cã e la cabinet.

Îl las în plata domnului ºi privescbiruitor-maliþios spre Jumãtatea care aurmãrit toatã scena ricanând.

Nu-l condamn prea tare, ºi în bibliotecamea s-au rãtãcit câteva cãrþi ce nu-mi aparþin.

Chiar ºi acum când, memoria mea,redutabila mea memorie, nu maifuncþioneazã perfect, ºtiu unde-ºi are loculfiecare carte în biblioteca mea de câtevamii de exemplare, deºi, de la o vreme, amrenunþat sã le înregistrez, fiºez, ca într-obibliotecã publicã. Nu e greu pentru cãaceste cãrþi �care nu-mi aparþin� suntordonate toate pe acelaºi raft, la vedere,aºteptându-ºi parcã stãpânii. Ciudat e faptulcã dacã pentru toate celelalte cãrþi potevoca cu precizie momentul cumpãrãrii lor�strãinele� nu-mi spun nimic. ªi mai ciudateste cã amicii, cei ce-mi viziteazã bibliotecanu le revendicã. Dar nici nu-mi pare rãu!...

Bunãoarã una la care þin foarte mult, eun �Jurnal intim� al lui Marin Preda�îngrijit� de Eugen Simion ºi Oana Soare.De fapt nu e chiar furt, am împrumutat-ocu ani în urmã de la Iscoditor �se ºtie cãacesta nu împrumuta niciodatã iar gestulm-a mãgulit � ºi, este o metodã mult maionestã decât vulgarul furt, �am uitat� sã i-oînapoiez. Pânã la un punct Iscoditorul s-adistrat subliniind pasaje ºi comentându-lelapidar: �Asta înseamnã cã singurul eroudespre care pot trata ºi fabula în prezentsunt eu. O fi oare interesant acest erou?Iatã o întrebare strict literarã. Nu-mi dauseama acum, dar port hotãrârea ca în viitorsã recitesc cu un ochi obiectiv acesteînsemnãri ºi, dacã eroul e reuºit, sã-ischimb numele, sã schimb decorul, sã-idau drumul ca erou literar ºi apoi sã distrugaceste pagini. Principalul e sã mã exprimºi dacã aceasta va reuºi într-o ficþiune, lace bun jurnalul?� ªi mai departe: �Elimpede: scopul ultim e ficþiunea, nujurnalul�. Comentariul Iscoditorului, scriscu acea caligrafie inimitabilã ce-i eraproprie ºi care-ar fi revelat pentru ungrafolog secrete pe care el Iscoditorul, ledepozitase în ungherele ascunse alesubconºtientului sãu, e doar unatotcuprinzãtor �Ha� urmat de un semn alexclamãrii, iar la ultima frazã, cea careîncepe cu �e limpede�, un asterisc,conduce la subsol unde creionul înºirã oobservaþie de o luciditate temãtoare:�ambele sunt ficþiuni�. ªi mai departe altetrei pasaje subliniate ce spun multe desprefelul în care (descrierea CIP a BiblioteciiNaþionale a României, obligatorie pentruorice tipãriturã, plaseazã notele ºisublinierile undeva dupã 2007) Iscoditorulse pregãtea pentru final: �Când moareartistul dintr-un om, ceea ce rãmâne esteîngrozitor de coborât ºi lipsit de sens� (�).�Ce impresie sã facã asupra mea decâtdeprimantã, faptul cã la 80 de ani un om


ca Tolstoi nu este încã senin, nu esteîmpãcat cu lumea, nu este încã mulþumitde sine (mulþumit cu sensul de armonioscu sine), nu este încã înþelegãtor cu ceidin jurul sãu ºi mai ales trãieºte în eroare?�.De la pagina 8 unde apar aceste comentariiprin subliniere ºi pânã în finalul acestei Cãrþicare în majoritatea ei e un jurnal delaborator, ceva gen �Caietele� lui EugenBarbu, adicã pânã la pag. 540, ultima, nicioaltã intervenþie a Iscoditorului, dovadã cãlectura nu l-a mai prins sau mai degrabãideile lui Preda. Este de înþeles acum ºimotivul acestui gest cu totul insolit dea-mi împrumuta cartea.

�Scopul ultim este ficþiunea, nujurnalul�, noteazã I., acela care princonsemnãri repetitive îl leagã pe diarist decotidian; refugiul în ficþiune alungã acestepusee de teamã pe care octogenarul � ºi lamomentul lecturii el, Iscoditorul, seapropiase periculos de aceastã rãscruce �o traverseazã când simte cã timpul rãmasnu-i mai permite sã schimbe nimic,asemenea lui Tolstoi. Despre împãcarea cusoarta nici vorbã�

Cândva � iatã cã odatã cu plecareaIscoditorului timpul ºi-a cantonat întâmplãrileîntr-un spaþiu confuz, ca final al uneiconversaþii purtate în stil polemic i-am zis cãtimpul nu e trecut pentru o scriere despreafacerile dedesubtului, ale obscurului, aleelementelor trecând, nespuse, pe nedrept �ºi pãgubitor � în neantul uitãrii. ªi asta înlipsa plinã de ostentaþie a dezvãluirilor, dacãnu cumva �Nocturnele� nu þin loculconfesiunilor diaristului.

Transcriu una pe care am �subtilizat-o�cu talent de prestidigitator dintre celecâteva zeci, poate ceva peste o sutã, careumpleau o elegantã mapã prinsã în balacronºi pe care scria, pe o etichetã lipitã �Ghidulunui fost agent FBI pentru «citirea» rapidãa oamenilor� (Ca sã vezi ce mai iscodeaIscoditorul!).

Ce erau �Nocturnele� astea?Iscoditorul îmi vorbise adesea desprenoutatea tulburãtoare ºi plasticitateaimaginilor ivite în diferite momente, în spe-cial ale nopþii, chiar din somn adânc,recunoscute ca poetice ºi fecunde literar,ºi reþinute imediat, imprimate pereportofonul de la cãpãtâi, un Panassonicvechi care, de vreo câteva ori se declanºasesingur înregistrând fornãiturile ºi foielile unuisomn agitat, apoi un discurs calm, coerent.

�Ei spune-mi, tu care le ºtii pe toate, cumde a pornit singur reportofonul? Spune-midumneata, nu e ãsta un fenomen paranormal,ba de câteva ori m-a surprins vorbind extrem

de clar ºi logic neputând fi vorba în niciuncaz de un episod de somnambulism�.

�Cred cã l-ai pornit singur într-o starede semitrezie ºi cã apoi ai adormit, aparatulãsta ingenios a derulat banda pânã la capãtºi apoi s-a oprit automat, aºa cum l-auconstruit americanii ãia deºtepþi specialpentru inºi ce nu-l pot manipula corect�.

�Aºa o fi�, mormãise Iscoditorul ºi seadunase într-o tãcere ostilã. Iatã transcrisãfidel pentru curioºi o astfel de �Nocturnã�.În parantezã fie spus Noctambulul posedapiese muzicale care pentru caracterul lorliric, visãtor ºi melancolic au fost numitenocturne, câteva sute de discuri.

Pentru mine legãturile sunt clare maiales cã Iscoditorul nu le transcria decât peacelea ce nu erau altceva decât notaþii aleunor idei destinate dezvoltãrii pentru oeventualã publicare. Iatã una datatã ianuarie2006 pe care o reproduc literal. Meritã.

�Oribilele (defensivele) lecþii serale,meditaþii în familia Gavrilã. Soarta meanenorocitã, cãutarea unei soluþii de scãpare,mã împiedicau sã reþin mãcar o fracþie, unºir de raþionamente ºi exerciþii.

Nu am reþinut din lungile seri decâtcifra 2, nu ºtiu de ce.

Pe Geta a condus-o la nefericirefrumuseþea ei. A fost atât de frumoasã, încâtºi-a nevoit toatã lumea, care � admirând-o,se apãra cu spaimã sã aibã de-a face cu ea.(România literarã � tabletã).

Imagine care revine adesea în amintire:eram la Salzburg, obosit, am gãsit o grãdinãpublicã, dreptunghiularã, viu înfloritã, sa-vant, în umbra unui zid roºu, netencuit înpartea vizavi de stradã.

Revine, �(imaginea) ziua, noaptea�.Aduc adesea grãdina aceea în zona str.Biserica Amzei, Muzeul Colecþiilor de peVictoriei, Macul Roºu, Farmacia,deschiderea Cãii Griviþa.

Camera de muzicã.Povestea din Africa, numai cartoane

potemkiniadã. Petrecere regalã.Ambasadorii, înalþi demnitari ai þãrii,nevestele lor � într-o obosealã de 3 nopþinedormite (aºa e acolo obiceiul), cãderi submasã, descãlþãri ºi deshãmãri, caravane deelefanþi aducând mereu bucate ºi bãuturi.Uºile închise. Pazã severã. Disperare.Cucoane cu fustele ridicate ºi în sutien (35o� 40o C), (România literarã � poveste).

Prãjina funiei de rufe (poezia ei).Puþinul care rãmâne (din lecturi, din

informaþii etc.), mãcar el sã fie perfect.perfecþionismul (România literarã).



ªtefan Dorgoºan

PROZÃ

GARDUL *

� Pleacã de lângã gard!Casa lui Cãlae era ultima, adicã la

marginea satului, aºezatã peste un vîrf dedeal plin de canarale (stânci calcaroase dedimensiuni reduse în dealurile din sudulDobrogei-n.a.). De fapt nu-l chema Cãlae,în registrul primãriei era Nicolae, NicolaeCupeº, dar dacã întrebai de Nicolae Cupeº,þãranii ridicau din umeri. Dacã întrebai deCãlae oricine te îndruma spre casa lui. Fiindaºezatã pe vârful acela de deal plin decanarale, avea piatrã din belºug sã-ºi facãsaivane, grajduri, casã, garduri, cocinã,cotineþe. A spart cu barosul ºi ranga miide bucãþi. Cât pentru toate care le-a fãcut,aºa se lãuda. Nu trebuie neapãrat crezut.

� Pleacã de lângã gard!Casa lui Cãlae avea mai multe curþi.

Fiind aºezatã pe vârful acela de dealcalcaros, sterp, de la Primãrie nu-i interesacât se întinde curtea. Avea curte pentrucasa în care locuia, apoi, tot acolo, lângãpivniþã, a construit o altã casã, mai micã,pentru maicã-sa, care îmbãtrânise rãu detot ºi era cicãlitoare. Cãlae era o fire închisã,tãcutã, nu-i plãcea vorba lungã ºi fãrãfolos. Sforãia de parcã-ºi rupea maþele ºicând lovea piatra cu târnãcopul ºi cânddormea. Nu icnea decât atunci când,precum sportivii de performanþã, doboraun record sau învinegea un bolovan maimare! Îi trebuia piatrã multã. Cât pentru opiramidã. Avea curþi, deci alte garduri,pentru grãdinã, pentru vie, pentru ºira depaie ºi coceni, pentru saivan, pentru grajd,pentru cocinã ºi cotineþe. Legume, oaie,strugure, porc, pasãre, paie ºi lucernã nu

se pot amesteca.� Pleacã de lângã gard!Casa lui Cãlae avea mai multe curþi

despãrþite de garduri, fãcute din piatrã decanara, încleiate cu argilã galbenã, lutoasã.ªi totuºi când vedea un copil, cã avea 24de nepoþi, dar ºi vecinii aveau mulþi copii,ºi copiii veneau la Cãlae cã le plãcea de el,nu cã ar fi ºtiut sã povesteascã la fel debine ca muierea lui Buzatu, dar era plãcutla vorbã, la purtãri, la miºcarea trupului,uºor legãnatã ca vântul de primãvarã, decicând vedea un copil apropiindu-se deograda lui, îl urmãrea atent cu privirea: saregardul sau intrã pe poartã? Cât era el înogradã câinii lui nu lãtrau. Nici mãcartrecãtorii pe care Cãlae îi dojenea.

� Pleacã de lângã gard!Îl auzeai strigând, cu blândeþe, nu cu

rãutate. Cu îngrijorare, uneori. Cãci, laînceput, ºi chiar dupã aceea, copilul totcopil rãmâne, dar ºi omul mare la fel, îlîndeamnã neastâmpãrul sã scurtezedrumul, sã sarã gardul. Cãlae dãdea ocolla toate curþile de mai multe ori pe zi, câtavea treabã în grãdinã, în vie, la ºurã, lasaivan, la grajd, cocinã, cotineþe. Dar, dedouã ori pe sãptãmânã nu îl preocupaaltceva, când fãcea ocolul curþilor, decâtgardul. Pietrele acelea subþiri, plate, aºezateuna peste alta, încleiate cu pãmânt galben,lutos, trebuiau sã fie toate la locul lor. Leprivea atent ºi le mângâia cu grijã, ca pe onãframã. Striga:

� Pleacã de lângã gard!Mai târziu s-a observat cã ºi când era

vorba de un animal, tot aºa zicea. În viaþalui nu a asmuþit câinii pe cineva din ogradãsau dinafara ei.

Corcoduº, vecinul, îl necãjea:� Bã Cãlae, când strigi tu �Pleacã de

lângã gard!� parcã se-nfioarã pietrele ºi sealiniazã: Drepþi! Ca soldaþii la regiment.

Apoi Corcoduº gesticula: se-nvârtea,titirez, agil, cum învãþase în armatã, luapoziþia de drepþi, cu mâna la chipiu, însemn de salut. Azi o datã, mâine altã datã,

* Fragmente din volumul de proze scurte înpregãtire �Viaþa aventuroasã a unui omremarcabil care a trãit în vremuri deextraordinarã importanþã istoricã�, careconstituie nucleul tematic al celor opt romaneapãrute � �Ascensiunea� 1989, �Camera roºie cudragoste� 1992, �Cãlae� 2003, �Ofranda� 2005,�Caravana elefanþilor� 2005, �Pasagerul� 2008,�Sfinþii� 2011, �Profesoara de Maniere� 2011 � ºitrei în curs de editare � �Storcãtorul de cuvinte�,�CrashDay�, �Balada Mânzului Mutant�.


a repetat figura de mai multe ori. Cãlae nuera prost, dar a cãzut în cursã. De glumã!Cã ºi Corcoduº era hâtru, iar Cãlae ºtiasã-i rãspundã pe mãsurã, numai cã de dataasta nu pricepu unde vroia sã ajungãvecinul lui cu învârtecuºul trupului înmijlocul drumului spre înfioratul ºialiniatul pietrelor ca la regiment. Pecinstite, asta dorea Cãlae: sã þinã garduldrept ºi întreg!

� Pleacã de lângã gard! ziseCorcoduº, imitând vorbele lui Cãlae, ºi vioi,titirez, se-nvârti o roatã, luã poziþie dedrepþi, cu mâna la chipiu, în semn de salut.

� Pleacã, pleacã! îl îngânã Cãlae, cuvorbele spuse mai încleºtate în fãlci.

Necazul a fost cã nu s-a oprit aici!Încercã o pantalonadã: sã facã figura luiCorcoduº cu întorsul pe loc într-un cerccomplet, drepþi ºi salut! Dar, echilibrul nuera punctul lui forte al lui Cãlae, cãci aveaplatfus, pentru care fusese reformat, nutalpã arcuitã, precum trupul de cãprioarã,ca a lui Corcoduº. Cãlae se dezechilibrã ºiera cât pe-aici sã se rãstoarne în prafuldrumului. Mai mare ruºinea pentru omatahalã de om care potrivea singur, fixla creastã bula de aer de la nivelã, o cãruþãplinã cu saci de grâu sã stea în echilibru,nu ºontâc, pe cântar în curtea morii, sãnu-l fure la fãinã.

De data asta noroc cã era gardul lui înapropiere ºi se sprijini de el. Pietrele,ancorate solid de liantul bine uscat formatdin argilã amestecatã cu paie ºi balegãnefermentatã, îl susþinurã fãrã sã seclinteascã. Corcoduº izbucni în râs.Zgomotos. Cãlae ºi ceilalþi de faþã îl

acompaniarã. Gluma reuºise, iar þãranii sebucurã de o glumã bunã fãcutã la un lucrudrept. Gardul lui Cãlae era tras cu echerulºi înãlþat �la aþã�. Greul la nevoie se dã înizbeliºte împreunã.

Pe motiv cã este o reminiscenþã aproprietãþii private, la colectivizare, un ac-tivist de partid a vrut sã-i dãrâme gardul.Nu numai pe al lui Cãlae, ci toate garduriledin sat. A decis de capul lui:

� Le vom desfiinþa precum rãzoarele!Acum avem un câmp mare, de la o zare laalta. ªi satul va fi ca o uriaºã ogradã, osingurã livadã, o unicã grãdinã.

Necãjit, bunicã-miu, ar fi spusconvivilor pe un ton burlesc:

� Sã dãrâme ºi grajdurile, cã fãrã vitesunt focare de infecþie! Ne ecologizãm:fiecare þãran îºi va bãga o carotã în fund,tunsã scrut sã nu se vadã frunzele prin turulnãdragilor cârpiþi cu folie de polietilenã.Solarii autoportante, frati-miu! Cu consumminim de energie neconvenþionalã,regenerabilã ºi împotriva pârþurilor cuautocombustie. Creºtem producþia declorofile, dar ºi de aer condiþionat, bun detras în piept!

N.B. Charientisme ca acestea au costatmulte vieþi. Dar, nu numai atunci. Cãlae,bunicã-miu, a avut noroc. Nu l-a ostracizatnimeni. El oricum spãrgea la canarale. Debunã voie ºi nesilit de nimeni. Avea carierade piatrã la domiciliu. Forþat. Mai rãu decâtatât nu se putea. La Canal, aflat la circadouãzeci de kilometri, se fãcea acelaºilucru. În rest, despre sate ruinate ºiagriculturã pârlogitã sã auzim numai debine!

Întoarcereaîn Paradis


Literatura (definiþie) e o pãlãvrãgealãexpresivã, plasticã, avantajatã e putinþa eide a se deghiza. Mutaþii (România literarã).

Zãpada frumoasã ºi puhãrã (RadioChiºinãu; România literarã).

Dr. Florin cu interviul casei Dovlecel ºiMoº Florea! Fotografia (România literarã).

Mutarea întregii noastre familii, în1947, la Huºi. Prietenia. (Litere).

«Nu, nu, am luat-o greºit. Trebuia s-oluãm pe strada dr. Marinoiu».

În timp ce poezia înglobeazã,absoarbe, îngurgiteazã, proza desfãºoarã,se expandeazã, porii ei se deschid, expresiae flotantã. (România literarã)

Miron Grindea, fratele prietenului meuEmil Mironescu. Ruista Adam n. 31ianuarie. Cazin ºi Robot. (Scânteia)

Valentina: Ce rost au întrebãrile?Polemicile întreþin o stare de iritare de care,în viaþa noastrã tulbure, n-avem nevoie.

V. Patapievici.Icoanele � adevãratele. Mod teatral.Satele devin iconostase. (Altitudini)Alain Platel.Nu þi-e ruºine sã te plictiseºti? Sunt

peste 1200 de lucrãri de Bach, 500 desonate Scarlatti, Haydn, Schubert etc.

Vespro della beata Vergine � Monteverdi.Cumplitã îndãrãtnicia lucrurilor (România

literarã). Stau contra. Un album despreRevoluþie (oricare): pe planºa din dreapta �mulþimi care fug, alungate de poliþie/armatãetc. Pe planºa din stânga � un covor de hârtii,actele celor care au fugit, au murit prinstrãduþele vecine. (Povestire scurtã)�


Ion Mãrculescu

PROZÃ

Jurnalul de la Marcona

Omul cu roatele.Cãruþa pãcurarului înþepenise într-o

groapã plinã cu noroi clisos. Drumul dintreMarcona ºi satul alãturat nu era cu nimicmai breaz decât alte drumuri, toate erau lafel de neîngrijite ºi pline de capcane ºihârtoape. Degeaba îºi biciuise pãcurarulcaii preþ de vreo jumãtate de orã, cãci totnu reuºise sã urneascã din loc cãruþa încare se afla un butoi mare plin cu pãcurã.

Aºa se numeau oamenii ãºtia caretreceau pe la noi, pãcurari. Niºte amãrâþi,mulþi dintre ei cu o droaie de copii acasã,care cereau de mâncare. Pãcurarii veneaudin zona sondelor de petrol în jurul cãrorase întindeau niºte bataluri ale nimãnui, gropiimense pline cu pãcura pe care petroliºtii oaruncau, fiindu-le nefolositoare. Pãcurariio încãrcau în butoaie ºi o vindeau în zonelede câmpie, acolo unde nu erau sonde ºi luaupe ea porumb ºi grâu. Oamenii de la câmpieo foloseau la ungerea osiilor de la cãruþãsau la alte atelajele folosite de ei, dar ºi pentrua acoperi rãnile sângerânde ale animalelor,ca sã nu le mai bâzâie muºtele. Din când încând, mai dãdeau cu pãcurã ºi pe gardurilede lemn, ca sã nu putrezeascã de la ploaie.O babã doftoroaie descoperise cã, dacã teungi cu pãcurã pe ciolanele atinse dereumatism, durerile se mai potolesc, bachiar pot sã disparã definitiv. Dar nimeninu fãcea treaba asta pentru cã pãcura, pelângã cã mirosea urât, era ºi greu de spãlat,intra în piele ºi abia dacã o mai puteaiscoate frecându-te cu cãrãmida ºi cu leºiedin cenuºã.

Soarele bãtea nemilos din vârfulcerului, caii erau albi de spumã dupã câtefort fãcuserã, pãcurarul îºi þinea cãciuladin piele de miel în mânã ºi se uita îndepãrtare, doar � doar o trece pe � acolocineva sã-l ajute. Omul era obiºnuit cunecazurile, trãise multe la viaþa lui, dar înmomentele alea simþea cum îl cuprinde unfel de jale care îi cobora în maþe ca unleºin. Broboane mari de sudoare i serostogoleau de pe scãfârlia capuluipãrãsitã, mai mult de jumãtate, pânã ºi deultimul firiºor de pãr.

Într-un târziu, se vãzu în depãrtareun om care se apropia. Apariþia unei fiinþeîntr-un spaþiu atât de golit de repere ºi detimp, parcã îþi mai dã un pic de speranþã.Omul se apropia încet � încet, cu maregreutate. Când ajunse aproape de tot, sevãzu cã ducea în spate un acordeon. EraLache, lãutarul, personaj cunoscut prinpartea locului pentru cã era chemat la toatenunþile, botezurile ºi distracþiile de orice fel.Eheee, cine era Lache þiganul! Scotea dracidin acordeonul lui! ªi ce cântece deocheateºtia Lache lãutarul! De câteva ori cântase ºila radio, i-au zis ãia stai mã aici, la Bucureºti,te faci mare domn, dar el nu vrusese. El sesimþea bine aici! Nu exista þigan mai fericitdecât el, pe faþa pãmântului!

Lache avea o poveste a lui care,repovestitã de atâtea ori de oameni,cãpãtase nenumãrate variante. Miezul prin-cipal al poveºtii era fuga lui cu o prinþesãbulgãroaicã pe care o rãpise cu voia ei, oblondã cu ochii mai albaºtri decât cerul.Era de mirare cã ºi ea îl plãcuse, pentru cãLache nu era chiar un fãt � frumos ºi, pedeasupra, era buzat ºi tuciuriu. Dar cetuciuriu! Ca sã scape de cei care îl cãutausã îl omoare pentru rãpirea prinþesei, serefugiase prin pãrþile noastre. Se înþelegecã o iubea foarte mult pe prinþesã dar, caorice lucru minunat, iubirea lor sedestrãmase pentru cã bulgãroaica,nãrãvaºã din fire ºi rea de muscã, fugisecu altul ºi îl lãsase pe Lache cu sufletulpârjolit. Lui nu i-a mai rãmas altceva decâtsã încerce s-o uite, dar nimeni nu poatespune dacã lucrul ãsta s-a ºi întâmplat.

Între timp, Lache a îmbãtrânit, s-aîngrãºat ºi picioarele lui pline de reumatismau început sã-l chinuie într-un fel greu deînchipuit. Inima îi slãbise, respira greu ºiabia se mai miºca. Aºa cã atunci când ajuns în dreptul pãcurarului, numai de împinsla cãruþã, ca sã ajute s-o scoatã din noroi,nu era în stare. Nu pot, zise el ºi îi veni sãplângã. Abia mã mai miºc, zise el ºi se vedeaclar cã aºa este, dupã ochii lui lãcrimoºi,galbeni de boalã ºi plini de viniºoare sângerii.N-ai un pic de apã? întrebã el. Pãcurarul


scoase de undeva, de printre paiele dincãruþã, un ulcior ºi bãurã amândoi. Apoirãmaserã o veºnicie în tãcere aºteptând nuse ºtie ce, poate cu gândul la vreun ajutorcare sã pice din cer. ªi ajutorul veni!

Nu era chiar ce aºteptau ei, dar ceva �ceva tot ar fi putut sã fie. Ãsta e Gheorghecu roatele, zise Lache. Poate ne ajutã el sãîmpingem cãruþa, zise pãcurarul. N-o sãne ajute, zise Lache, îl ºtiu, are minteaplecatã cu sorcova, aºa cã n-o sã ne ajute.O tristeþe ºi mai mare, sorã cu disperarease aºternu pe faþa pãcurarului. Veneanoaptea ºi el rãmãsese cu cãruþa înþepenitãacolo, în mijlocul câmpului.

Despre Gheorghe cu roatele nu ºtianimeni de pe ce meleaguri ajunsese la noiºi nici unde dispãrea, din când în când,pentru multã vreme. Se spune cã þâcnealai se trãgea de la o iubire neîmplinitã. Deparcã ar merita sã-þi pierzi mintea pentruun lucru atât de neînsemnat! Existã dezastrecu mult mai mari ºi, totuºi, oamenii caretrec prin ele, rãmân întregi la cap!

Când ajunse în dreptul lor, Gheorghecu roatele spuse bunã ziua, la fel ca oriceom normal. Mai bine ai da butoiul jos dincãruþã ºi atunci caii o s-o poatã scoate dinnoroi, îºi dete el cu pãrerea. Dupã aia puibutoiul la loc.

N-am cum, zise pãcurarul, butoiul eprea greu. ªi, hai sã zicem cã-l dau jos,dar cum îl mai urc la loc în cãruþã? Aºaeste, zise Gheorghe. Se vedea de la o poºtãcã pãcurarul are dreptate.

Cât o fi ceasul? întrebã pãcurarul.Atunci Gheorghe bãgã mâna în traistã ºiscoase de acolo o roatã � se pare cã aveamai multe � o puse pe degetul arãtãtor almâinii drepte, o ridicã sus, deasupra ochilor,îi dete un brânci cu mâna stângã ca sã seînvârteascã ºi strigã o datã de te speriai:roatele mellleeeee! Apoi încã o datã: roatelemellleeee! E cam trei ºi jumãtate, zise el.De fapt, chiar atâta era, cam trei ºi jumãtate.Pãi de unde ºtii? îl întrebã pãcurarul. ªtie,zise Lache, el ºtie tot de la roata aia a lui.De-aia îi zice lumea Gheorghe cu roatele.Întreabã-l orice ºi ai sã vezi cã ºtie!

Dacã este aºa, zise pãcurarul,ghiceºte-mi cum ies eu cu cãruþa dinnoroiul ãsta! Stai sã � þi zic, stai un pic!zise Gheorghe. Scoase din nou roata pe careo bãgase în traistã, o puse în deget, o ridicãdeasupra ochilor, o învârti ºi strigã de ziceaicã se rupe ceva în el: roatele mellleeee!roatele mellleeee! O sã vinã curând un omputernic, zise el, ºi o sã ne ajute. Când vineel, ajut ºi eu, împing la cãruþã. Stai liniºtit,cã o sã ieºi din noroi! Cam peste vreojumãtate de orã. Ai puþinã rãbdare!

Era cel puþin ciudatã raportarea asta alui la ore, într-o vreme când omenirea n-

avea ceasuri, oamenii se orientau dupãcântatul cocoºilor, dupã cât de sus se ridicasoarele pe bolta cerului sau dupã alte semnecunoscute doar de ei. La Marcona nimeninu avea un ceas în casã. Numai Gheorghecu roatele, care avea un simþ al lui, îþi puteaspune ora cu o eroare doar de câtevaminute. Îl probaserã ºi niºte domni mari,care aveau ceasuri de argint adevãrate ºitare se mai miraserã.

Dupã un timp, apãru în zare, apoi dince în ce mai aproape �omul puternic�, aºacum prevãzuse Gheorghe. Câte kilogramepoþi sã ridici? îl întrebase pãcurarul plin desperanþã. Cam o sutã ºi douãzeci, poate chiarmai mult, zise omul puternic. ªi ai putea sãne ajuþi sã împingem cãruþa asta? Pãi altfelcum? zise omul puternic descãlþându-se ºiridicându-ºi pantalonii ca sã nu semurdãreascã de noroi. Ajut, cum sã nu ajut!Dacã e vorba de împins, pot chiar mai multde o sutã ºi douãzeci de kilograme, sã zicemcã vreo douã sute tot aº putea!

Lache cu acordeonul nu putea sã-i ajute.Se simþea sfârºit. Nu ºtiu nici dacã mai ajungacasã, aºa îmi este de rãu, zise el. Mi-e teamãcã o sã mor pe drum! Gheorghe cu roateleîmpinse ºi el cu o singurã mânã, dar fãrãconvingere, aºa cã nãdejdea era în caii care,între timp, se mai odihniserã ºi în omulputernic. La prima încercare, când pãcuraruldete bice cailor, cãruþa se urni, dar nu reuºirãs-o scoatã din groapã. E bãgatã rãu, zise omulputernic. Dar hai, acuma, încã o datã! Biciulplesni pe spinãrile cailor, omul puternic urlaºi împingea cu umãrul în cãruþã, ochii îiieºiserã din cap de atâta efort, Lache þiganulnu se ºtie de ce, începuse sã cânte laacordeon, Gheorghe împingea cu o mânãiar cu cealaltã, dreapta, învârtea roata ºi strigadin rãsputeri roatele mellleeee! roatelemellleeeee! Cãruþa se desprinse din clisã cuo smuciturã ºi aproape dãdu nãvalã peste caiicare cãzurã în genunchi dupã atâta efort.

Eºti foarte puternic! zise pãcurarulomului puternic. Foarte puternic! N-amvãzut în viaþa mea un om aºa de puternic!Ei, nu e chiar aºa, zise omul puternic, parcãruºinat de atâtea laude. Omul modest!

Este adevãrat cã, odatã scoasã cãruþadin groapa aia noroioasã, toate necazurileºi problemele omenirii încetaserã sã maiexiste. Omul puternic le urã la toþi norocºi îºi vãzu de drum. Pe Gheorghe cu roatelenu l-a mai întrebat nimeni cam cât sã fieora, de � acum ãsta era un lucru fãrãimportanþã. Pãcurarul dete bice cailor,grãbit sã nu-l apuce noaptea pe drumuri.Lache acordeonistul se ridicã cu greu ºiplecã cu speranþa cã o sã ajungã pânãacasã. Cu alte cuvinte, fiecare a plecat careîncotro. De-atunci, eu nu am mai întâlnitniciodatã pe vreunul dintre ei.


George Anca

STEIURI

ANONIMUL LUI REMBRANDT (2)

Semeni cu mulþi de la noi, dar cred cã pedumneata te-am vãzut mergând pe drum. Crezi,da� e minciunã, am început sã umblu numai lacoasã pe la oameni. Coseºti bine, matale aifost, nu-þi scoþi pãlãria, altfel de unde aº ºticã, vârtos ºi cumsecade cum eºti, þi-a cãzutpãrul? Pãi? ªi parcã aveai ºi altfel de haine,hai, spune, nu erai dumneatale, ce dumnezeu?Altcineva cine putea sã fie a murit.

Îl cunoºti pe ãla din Gâltofani, de puneaºiþã pe case? A murit, dã-l pãcatelor. ªi matalepui ºiþã pe case, dar sobe nu faci. Am zidit ºisobe, da� asta e meseria lu� tac-to bãtrân. Ãlaavea pãr, vãzuse pe dumnezeu. Ei, taci... Înpãdure, s-a trezit... Beþia...

Dumneatale de pe unde mai bei unciocan? Îmi dau oamenii când le muncesc.Te-ai fãcut rudã cu morarul. ªi cu porcii numi-a plãcut. Umbli noaptea? Mai mult ziua,noaptea stau. Ai haine negre. În tinereþe eraualbe. Le mai ai ºi acum? Pãi nu mi le-a furat?

Nimeni n-are. Nici dumnezeu? Ba el are,sãracu�. Ce folos? Parcã merg pe o puntesubþire ºi cad în apã. Nu ºtii sã înoþi. Cine þi-aspus? N-am eu multe, da� am avut de toate.Ce-mi trebuie mie? O femeie, sã nu maivãduveºti, ziceai. Ziceam ºi eu, cã, dacã a murit,nu puteam sã tac, dar lasã. Ieºisei din uliþã, ailuat-o la vale pe lângã ograda lui Gheorghiþã.Au scos-o. Ai trecut pe lângã drumul luiAndrei, ai ajuns la bisericã, la ciºmea, spune.Aºa o fi. Eram în Dealul Ãlãlalt ºi, pe cine vãd?Eu ºtiu? Cum nu ºtii? Pãi de unde sã ºtiu? Darnu plecasei chiar dumneatale de acasã? Maidemult? Se fãcea þuica. Auzii.

Când ai ieºit din curte, ai trântit poarta.Asta da. Ai trecut uliþa, ai ocolit pietrele, dartot te-ai lovit, cã te uitai prin gard sã vezi cuma crescut lucerna. La Ieremia. Pe drum, te-aigândit a cui a fost ograda, matale chiar n-aimâncat prune din ograda aia.

ªi mãrul... Care mãr? De peste drum, ãlaacru, bãtrân. Mãrul nu, nene, te uitai numaispre ogradã ºi mãrul nu l-ai bãgat în seamã,ori ai uitat? Am uitat.

Pânã la bisericã, nu ºtiu la ce te gândeai.ªtiu eu? Dar nici în dreptul bisericii, cã nu

eram acolo sã te vãd. Poate þi-ai ridicat pãlãriasã te închini. Nu, doamne, iartã-mã, cãmergeam repede. M-am închinat numai, cevrei? Uite iar biserica. Bisericã veche...

Am auzit cã ai trãit prin multe sate. Aitrecut pe la crucile lui Ion de atâtea ori câþipopi ai cunoscut. Pe urmã, crucile au rãmas,tu ai luat-o prin altã parte, popilor li s-aunãscut tot fete.

Ai prins peºte cu beþivul care s-a înecat.Când se vitejea studentul în scaldã, îmbrãcat,a venit dracu� ºi i-a zis sã-l prindã.

Ãl cu o mânã cânta la fluier, s-a dus beatla tren, fluierul e pentru douã mâini. Rupeaidinþi la lume, aveai cleºte, este? Femeile seculcau la capãtul brazdei ºi, gata. Ascultã cemi s-a întâmplat mie. Adicã nu.

Ai trãit ºaizeci ºi nouã de ani, eu vreonouãsprezece. De unde mi se nãzare mie cãîn faþa dumitale am trãit ºi eu? Uite greºealavieþii matale, þi se aprinde-n ochi, se scurge,nu ca plânsul, pe haine, þi se clatinã pãlãria,întinzi mâna, mã atingi pe umãr, ca ºi cumviaþa mea þi-ar fi plãcut mai mult decât aia pecare ai dus-o.

Matale ai trãit, ºi de mine crezi cã am trãitbine. Eu, bine? Adicã de ce nu? Binele care afost? Oltul a fost. ªi lunca. A fost pãpuriºul,cireºii lui Andrei de unde am furat. A fost ºi-ndeal ºi a fost ºi-n pãdure, în somn ºi-n vis. Amfãcut þuicã din binele meu, chiar dacã eram mic.

Mama-mare, mai bãtrânã ca dumneatacând a murit, scotea gãleþile de boascã dincazan ºi eu le cãram la groapã. Ce fum era ºice miros cald de olercã, de butii putrede. ªi cebine îmi era cu binele.

ªi binele mi-a fost mama ºi tata. Mai multmama, cã tata a plecat ºi m-a luat cu el. Nuºtiu dacã matale ai avut la vârsta mea mamã ºitatã. Parcã n-ai avut. Ai luat vãduvã cu 12 animai mare ºi cu patru copii. De-aia. ªi þi-a muritºi o fiicã. Fiicã era, sau ginere? Aia dinCremenari þi-a murit. Ai rãmas iar orfan... Îþiseamãnã creºtetul cu palmele, þi-ai sumespantalonii pentru apã, mânecile pentru uscat,ce naiba, dã paragina la o parte, cã mã supãr.

Toate se vãd atârnând de bãtrâneþea


matale când urlã soarele ºi n-ar trebui sãîntristeze pe nimenea. Azi merg cu matale. Îmilas ziua mea ºi mã ocup. Ai încredere într-unbãiat care nu e al dumitale.

Repari un fânar, cari nisip cu carul,vorbeºti. Nu te chem sã-mi tai porc, n-am, sãchemi duhuri, ba da, sã-mi aduci duhul sfântspãlat în Olt; duhul blestemului nedeslipitde sfânta fecioarã Filofteia, vie ºi copilã cede rãutatea oamenilor blestema de micã;duhul vizuinilor din deal, cã nici dumneatan-ai vãzut mulþi viezuri în viaþã; duhulcomorilor, duhul tubului de ciment pe undese scurge apa din ploi, îþi spun cã duhulcimentului ãla nu e al tubului ci al meu, cãcinumai eu din tot satul intram dinspre dealcu capul înainte, vedeam în faþã tulpina unuidud aºezat în ºanþul de scurgere, mi se pãreacã tubul se strâmteazã ºi eu mã lãrgesc, mãsperiam amintindu-mi cã aici venea mama sãia gadina, dar mã târam cum s-ar fi târât ºisperietoarea, mi se pãrea cã mã împiedic detrupul sau de ce era, de duhul ei ºi mã maitemeam un timp ºi uitam cât de rãu e sã moriînecat, cât de rãu e sã mori în foc, cum aumurit oamenii în biserica de la Costeºti, cummi-ai spus � duhul grãdinilor plin de rouã, alpãsãrilor depãrtate de cer.

Nu te chem sã-þi spun ce am petrecut euprin lume, nici sã-mi spui ce ai petrecut mataleprin viaþã. Aº putea sã te chem sã mergem.Bate vântul ca un câine în streºinile negre,din clãi ies ºobolani nemângâiaþi, din cer sestorc nu stele, dar ploaie ºi secetã.

Numele meu, casa mea, vreau sã zicnumele tãu, casa dumitale stau cu mine ºi nulas sã iasã din ele nici dihãnii, nici stele, vreausã spun cã din casa dumneatale cum ºi dinnumele pe care-l ai altfel decât casa, cãci înnume stai singur cu copiii ºi cu pãrinþii, încasã mai intrã ºi strãinii, dar nici din casã, nicidin nume nu iese fum ori gând.

Pe lângã locul lui Andrei, treceam odatãºi nu-mi era de nimica bine sau rãu. ªtii, maiºtii ce se vede dintr-un copil. Te sui în el, tescobori, te uiþi bine ºi tot ce vezi aia e � cevede copilul ºi uitã când se mutã într-un altcopil ºi pe urmã într-un bãrbat sau într-ofemeie, cum l-a lãsat dumnezeu.

Nu-þi mai pot vorbi, ºtiinþa mea despredumneatale nu vrea sã te ºtie acuma, nici nupoate, eu trec odatã ºi parcã n-aº trece.Þãrâna e praf cald, rãchiþile, mã feresc de ele,tot nu sunt reci, nici apa, nici apa. Fãrã ºtiinþadumneatale, e cald.

Parcã e ºi sora mea cu mine, dar nici deea nu-mi prea e. Mama n-a fost fericitã, poatenumai când a cãzut dintr-un prun înalt ºi n-amai ºtiut de ea. M-am speriat mai mult decâtcuvântul speriat. Vacile pãºteau pãmânt culapte, soarele minþea. Îmi sãreau în gurã toþi

duzii ºi ghearele tãiate ale ciorilor ºi gardurilecu varul cojit ºi cerul. Vezi ce-þi spun, ca ºicum sunt din mila altora.

Pe dumneata nu te-am þinut minte. Iubescoraºul cât nu mã cunoaºte. Chipul, ce chipul,mãcar mersura sau vreo vorbã de-a dumitale,cã nu eºti om vorbãreþ ºi te þii minte uºor.Nimic. Cum nu ºtii, mergând pe un drum, cinel-a mai cãlcat, cum nu ne þin minte morþii. Ceipe care nu þi-i aminteºti îþi ies ei înºiºi în cale.

Mi-am închipuit urâtul, femei urâte, ceamai urâtã, nu cea mai urâtã. Spune ºi matale,ce femeie e frumoasã la noi? Niciuna. Sã fiifrumos înseamnã sã nu mai fii nimica. Adãprin vecini una frumoasã, pe Miu, ºi sã vezicum ajunge, ºi adã una urâtã, Oana se uita cao cioarã, dar apoi s-a mai îndreptat. Iubitamea când râde plânge.

M-am îmbolnãvit aproape în timp ce-miaminteam. Nu o boalã sã mã dãrâme, dar caatunci când n-am mai crezut în comori cufocuri. Ba e adevãrat, focurile joacã pecomoarã. Aºa? În spatele casei mele pãrinteºtiau vãzut toþi flãcãri.

Eu m-am dus dupã femeie, dar într-onoapte am avut un vis. Domnul nostru IisusHristos ducea o lumânare în mânã ºi seîndrepta cu Sfântul Petre spre casapãrinteascã. Lumânarea era înfiptã într-uncolac ºi domnul nostru Iisus Cristos a puscolacul cu lumânarea pe un loc lângã casã.Dimineaþa, m-am hotãrât ºi am plecat în satulpãrintesc, la casa pãrinteascã. I-am spusfratelui meu, uite ce am visat, eu zic sã sãpãm.Am sãpat cam vreun metru ºi jumãtate, amgãsit un pietroi mare rotund, ºi-n el erau firecare licãreau. Un bulgãr de minereu.

Mã mirã cã vorbeºti despre ambiguitate.Arde teatrul lumii, sã înceapã drama abia peurmã. Aº înºira toate necredinþele. Nu eraitu atunci, tu tãceai, nu erai dumneata. Nueram nici eu, dar dacã unul trebuia sã fie,atunci eu eram.

Încã nu mã temeam cã o sã-mi urãsc pãrinþii.Uitasem cum se cântã. Pe luncã nu umblam caacuma, crezând cã eºti dumneata, când colo,nu erai, nu eºti. Te încerc fãrã voia mea, tu numã neliniºteºti cum te-aº neliniºti eu dacã aiºti cine eºti când îþi vorbesc despre tine.

Ãia au omorât vrãjitoarele de tinere ºi nu s-au hrãnit cu ele când aveau roade, ºi nu au ºtiutcât o s-o ducã. Atunci au zis bãtrânilor cã auavut noroc. ªi dumneata ai avut noroc. Norocsã trãieºti dumneata ºi sã nu te omor eu.

Eu sã nu omor pe nimeni, cu dumneatasã nu mai trãiascã nimeni. Sã visez palatetãiate de cuþite, ºi dumneata sã ieºi de acolodupã ce mã voi trezi. Sã-mi fac strigãrile numaipentru ceilalþi, dar din când în când sã te maivãd pe drum ºi sã nu mã auzi cã vorbesc cumam vorbit odatã, când auzeai.


Magda Grigore

MERIDIANE

Sherko Bekas propune cititorilor prinlirica sa un discurs calm, natural, purtândîn sine întreaga energie a cuvintelor,asimilate parcã din matca purificatoare apãmântului care le-a nãscut ºi le poartã întremaluri protectoare, învolburând din cândîn când idei ascuþite, ca valurile înspumateefervescent în propria matrice. Poezia saeste aparent simplã, ca apa,nu întâmplãtor volumulEufratul, taina destinuluimeu face trimitere încã dintitlu la Eufratul acaparator,memorie lichidã înregistrândîn adâncuri simbolice genezaetnicã, forþa, luptele ºi dorinþade reîntregire a poporuluiKurd. Cartea, apãrutã laeditura Ars Longa, Iaºi, 2011(cu o prefaþã de ChristianTãmaº), este conceputã liricîn jurul axei dominante aEufratului, element esenþial,semn al binecuvântãrii, al vieþii fizice ºideopotrivã al celei spirituale. Textuldobândeºte el însuºi un sens purificator,liniºtitor ºi vindecãtor, în ideea deacumulare a poveºtii, de însumare fluvialãa destinului colectiv, a multor, simboliceºi sensibile, destine individuale ºi deex(spunere) a lor: �Floarea ºi-a scrismemoriile,/ jumãtate erau purtate/ deasuprafrumoasei oglinzi/ a apei.// Apa/ ºi-a scrismemoriile,/ jumãtate erau purtate/ defrumoasa grãdinã.// Când grãdina/ ºi-a scrismemoriile,/ jumãtate se aflau/ deasupraplanetei dragostei,/ iar când pãmântul/ ºi-ascris memoriile,/ floarea, apa, grãdina,pãmântul,/ deasupra mãrii dragi fluturaulibertatea�. (Memorii). Fluviul, natural sau/ºi metaforic, trimite inclusiv la menireaîntoarcerii la origini, la identificarea obârºieiîn infinitul rezervor potenþial al istoriei

EUFRATUL � TEXTULªI MEMORIA APEI*

universale, fapt care te ajutã, strategic, sãînaintezi � refluxul acesta fiind o necesarãregenerescenþã.

Apa, ca simbol literar, are semnificaþiiadânci, ea fiind dupã Jean Chevalier ºi AlainGheerbrant, o masã nediferenþiatã �infinitatea posibilitãþilor: ea conþine tot ceeace este virtual, tot ceea ce nu are încã

formã, sãmânþa primordialã,toate semnele unei dezvoltãriviitoare, dar ºi toateameninþãrile de resorbþie. Înviziunea de ansamblu apoetului, apa devine aºadarsimbol ºi vehicul al istorieireale a poporului Kurd,echivalent al cunoaºterii ºi alasimilãrii luptelor continue ºial sacrificiilor continue,precum ºi origine metaforicãa energiilor nedesluºite alesufletelor. Surghiunul,deportarea, etnocidul, devin

timp care curge � poveste � echivalentãcu fluiditatea, proprietate fundamentalã aEufratului. Dar tot acesta, omogen,misterios ºi puternic tinde sã coagulezesimbolic energia vitalã a acestui popor, sãadune fuga apelor � întâmplãrile repezi �într-un loc de refugiu, un destin, spaþiu alunui clocot etnic, sfârºitul migraþiuniicopleºitoare. Ideea curgerii timpului acestorvieþi între douã maluri figurative, naºtereaºi moartea, nu ilustreazã decât durata unuisingur val regenerator al istoriei comunecare se fãureºte însã din carne ºi sufletomenesc individual ºi cãruia acestea îi suntdeopotrivã tribut/sacrificiu necesarexistenþei ºi memoriei.

ªtiinþele vorbesc în prezent desprememoria apei, despre capacitatea ei de areþine în matricea structuralã amprentaenergeticã sau vibraþia substanþei fizice.Pentru Sherko Bekas Eufratul are prin naturalui are aceastã funcþie de acumulator,traductor, transmiþãtor de tipare energetice* Sherko Bekas, Eufratul, taina destinului meu,

Editura Ars Longa, Iaºi, 2011


ºi informative. Omul de ºtiinþã japonezMasaru Emoto încerca sã demonstrezeputerea miraculoasã a apei, ºtiinþa ei de areflecta trãirile, gândurile cele mai intime,sentimentele, chiar rugãciunile noastre,cuvintele rostite/auzite sau muzica ascultatã.Când ºovãielnicã sau melancolicã, expresivãsau comunicativã � apa ºtie, de fapt,transcrie într-o epitaxie miraculoasãsecretele vãzute ºi nevãzute ale lumii princare trece. Tot astfel, Eufratul lui SherkoBekas stabileºte legãturi invincibile cu spaþiiletraversate: o þarã neliniºtitã, cu o istorie îndiacronie spectaculoasã, sentimente, armeºi sânge, combatanþi, martiri ºi multe viseale libertãþii, unele din ele oprite brutal cuviolenþã umanã ilogicã. Alãturi de acestea,Eufratul poartã cu el, oglindind înlãuntrulmemoriei sale, peisaje fascinante, munþi ºiflori, portrete cu tineri aºteptând la porþileistoriei, cu ochii blânzi , inocenþi, aºteptândsã asimileze învãþãturile ei sau sã moarãpentru ea: �Astfel este�Hassun,/ un bãiatplãpând cu capul rotund,/ se aseamãnã cupeºtii Eufratului,/ privirea lui are culoareacurmalei,/ ochii lui sunt negrii precumstrugurele,/ ah, Hassun, tânãrul meuprieten,/ întoarce-þi privirea ceratã sprepãmânt/ ºi priveºte-mã!/ Priveºte-mã,Hassun!/ În ochii tãi vãd marile furtuni�.(Tânãrul prieten). Pe fondul acestui tablouîngreunat de propriile culori, poetul coboarãconvins în agora neamului sãu. Gândul estepentru Sherko Bekas o formã de libertate,ca ºi apa. Ca ºi apa, el nu poate fi oprit, elare existenþã ºi forþã autonomã, precum înmodelul invocat din Frederico García Lorcaunde Cuvântul, expresie ºi întruchipare agândului, poate oricând sã fie ucis: �Lorcaa spus:/ ieri au asasinat unul dintre cuvintelemele,/ eu i-am luat locul printre cuvintelemele/ în nobila lor alcãtuire.// Azi,/ pentruacelaºi cuvânt martir,/ toate cuvinteleuniversului, frumoase ºi neprihãnite,/ poartãunul, apoi altul,/ cravata neagrã/ în semnde doliu�. (Tragedie). Atunci poetul ia loculCuvântului într-o similitudine de intenþie ºimenire, cu toate riscurile asumate, mai binespus, conºtientizând cã pânã la urmã destinulcuvântului ºi al poetului va fi acelaºi: �Iatãmoartea mea!/ Mã viziteazã în fiecarenoapte,/ o datã sau de douã ori/ se sprijinãde visele mele.// Iatã moartea mea/ ce mãface umbrã,/ ea cautã zilnic paºii mei,/scormoneºte în manuscrisele mele,/ cautãultima adresã�. (Moartea mea).

Trupul comun al Eufratului descifreazãîn curgerea lui un text infinit, o rostirecomunã, misterioasã, în cheie augustinianã.Aceastã perspectivã a poeziei lui SherkoBekas ne dã posibilitatea lecturii prin

semnificaþia cunoscutului intertext infinit,marele text al lumii care se scrie, seînsumeazã, se þese din texte mici, vitraliicu stilisticã auctorialã personalizatã. Relaþiape care textul lui Sherko Bekas o stabileºtecu mari idei compatibile ºi cu maripersonalitãti (Kanfani, scriitor palestinianasasinat, Ghassan Matar, poet libanez,Neruda, F.G. Lorca, Mewlewî, Makhtar,Goran � poeþi kurzi sau Fayq Bekas � tatãlpoetului) ne conferã posibilitatea unorextensii semnificative spre o intertex-tualitate a interpretãrii altor simboluriindividuale, verigi importante ºi stabile înlanþul împletirii marilor idei ale istoriei.

Un câºtig al poeziei lui Sherko Bekaspare a fi acela al îndemnului la toleranþã ºiînþelegere, nerostit ca atare, dar prezentprin exerciþiul propriu al scrisului, prindisecarea ºi asimilarea vieþii în plan profund,liniºtit. Plãcutã rãmâne ºi rostirea poeticã,discursul decantat, devenit aproape unlimbaj pentru sine, un dialog al înþelesurilorcare vin ºi pleacã din noi spre lumea aceeazugrãvitã liric de autor ºi invers, apropiindºi depãrtând sensuri prin intermediul unorpoveºti cu întâmplãri/oameni/ vieþi cu carene asemãnãm. Textual, prin poezia luiSherko Bekas cãlãtorim într-un fel înadâncuri, explorând adâncimile acvatice/sângeroase ale istoriei ºi fiind martoriiindirecþi ai lumii gândurilor scriitoriceºti �o lume amplã, învolburatã, neodihnitã.Metafore, interogaþii, sentinþe aforistice,formulãri sintetice, tonul de adagio tex-tual, ca un liant livresc, toate sudeazã ºiindividualizeazã stilul ºi cartea.

Sherko Bekas este un modernclasicizat, interferând liric cu nuanþeromantice ºi realiste, trãdând fulgurantdisponibilitãþi diverse ale stilului, darînscriindu-se poate involuntar într-un simþclasic al scriiturii, cu o structurã logicã ºiechilibratã a frazei, calitate pãstratã dinfericire ºi în traducerea româneascã. Poatecã acest lucru se datoreazã inclusivsubtilelor afinitãþi ale limbii româneºti culimba francezã prin filiera cãreia a trecuttraducerea iniþialã (selecþia poemelor ºitraducerea realizate de Niculina Oprea aufost fãcute din volumul Les petits miroirs,traducerea în francezã aparþinând luiKamal Maarof). Sherko Bekas este unautor care ar putea fi transpus poetic, cusucces, în oricare limbã a pãmântuluipentru cã el vorbeºte, cum spuneainegalabil(ul) nostru Nichita Stãnescu, înlimba poezeascã, iatã ce mult poatecomunica scriitorul în vorbele puþine:�Când a murit o frunzã de copac,/ a murituna din scrisorile mele��


Iulian Filip

OLGA BALTAG(1990, Chiºinãu)

Poetã ce se nãºtea când URSS se destrãma

POEZIA ACASÃ

Te-ai nãscutSpre a deveniCineva � �Un miracol!Eºti o picãturã de soare.Eºti o picãturã de noi.Eºti o picãturã de tot.Cândva, vei ajunge acoloUnde încã nimeni nu a ajuns.Atunci vei ºti sã devii un ideal,Vei putea fi acea persoanãCare va avea viaþa la picioarele eiªi care va ºti cã nu a trãit în zadar.Vei trece prin multe,

Dar vei rãzbateÎn ciuda tuturor!Vor încerca sã te doboare,Dar vei rãzbateÎn ciuda tuturor!Îþi va fi greu,Dar vei ºti sã te ridiciDe acolo de unde nimeniNu s-a ridicat �Pentru cã eºti TUPentru cã nu mai este nimeni ca tine,ªi pentru cã eºti cea mai specialã persoanã!Lumea te iubeºte!

(17.05.09)

Îmi plac autobiografiile. Le detectezlesne pe cele în care autorul chiar vrea sã-ºi prindã patretul. Olga Baltag, studentã dinStrasbourg (Licenþã în Arta Spectacoluluisecþiunea Teatru, anul 3), îºi toarnã cenuºãîn cap cã nu e foarte bunã la interacþionat cuceilalþi oameni, dar prin intermediul scrisuluiîi iese mai bine, poate evita stângãciile ºicuvintele spuse ne-la-lo-cul-lor. Are mulþiprieteni, dar, paradoxal, nu-i sunt alãturi. Maideparte chiar îi ofer �microfonul�: �Învãþ.Pentru moment nu ºtiu ce, de ce ºi pentruce, dar o fac pentru cã aºa se cuvine la vârstamea... Unele lucruri, din cele pe care le învãþla facultate, îmi rãvãºesc rãspunsurilepreconcepute sau dibuite la întrebãrilefundamentale. Ceea ce este un lucru bun:cresc, mã dezvolt. Unica nedumerire � cucât mai multe rãspunsuri mi se oferã, cuatât mai mult nu ºtiu cine sunt sau ceurmeazã sã fiu. Sunt nãscutã la Chiºinãu,la 4 septembrie 1990, dar primii 10 ani dinviaþã (toatã copilãria, aº putea spune) i-ampetrecut la Cãinari (judeþul Cãuºeni). M-amnãscut într-o familie de intelectuali, dinmamã profesoarã de limba francezã ºi tatãinginer. Mama spune cã trãsãturile ºicaracterul meu artistic le-am moºtenit de labunica din partea mamei care scria foartemult, cânta ºi avea o fire artisticã. Tata spunecã asta s-ar trage ºi de la bunelul din partealui care era muzicant (cânta la trompetã), pe

scurt� fiecare trage la rãdãcinile sale. Amºi acum momente cand, în vis, vãd sau CasaMuzeu, sau drumul spre biserica din Cainari,ºcoala... Sunt amintiri pe care le port cumine oriunde nu m-aº duce ºi care îmiîncãlzesc sufletul ori de câte ori am nevoie.�Vestea bunã despre cãile ºcolirii OlgãiBaltag, care ºi-a luar bacalaureatul în 2009la Liceul Teoretic de Arte �Elena Alistar�, mi-a adus-o poetul Ianoº Þurcanu, care m-aasigurat cã a primit ºi niºte versurideosebite de la jurnalista de odinioarã, careera ºi prezentatoare la câteva emisiuni ra-dio Ora copiilor, Tine radio, Portativulfermecat, dar ºi membrã a StudiouluiTeatral Carpe Diem de la Palatul Republi-can. Laureata concursurilor ValeriuCupcea, Veniamin Apostol, Scena Copiilor,dar ºi la cele de francezã a înþeles cã maiare de învãþat, cã are vârsta când e firescsã mai înveþi ºi a gãsit o ºcoalã în Europa,unde cele de la Chiºinãu ºi de la Cãinari efiresc sã se lege cu ceea ce au mai mulþideºtepþi în vedere, când reiau refrenulajungerii în Europa. Ascultaþi vocea OlgãiBaltag, ajunsa pe acole, care poatecomunica în românã, rusã, francezã,englezã, spaniolã, italianã. Aici însã e limbapoeziei în avanscenã. Am ales mai multepoezii din cele trimise de Olga ºi vi le propuncu deosebitã plãcere ºi nerãbdare � sã oauziþi: vine.


Miercuri

Te-am zãrit în una din zile,Mergeai agale, te duceai nu ºtiu undeªi din drumul abãtut, þi-ai ºters privirea deprivirea meaªi ai mers mai departe.Te-am zãrit în una din zile,Era miercuri, mi se pare...Eu îþi veneam în întâmpinareIar tu nici n-ai vãzut.Era miercuri,ºi eram gata sã-þi destãinui sufletul,Sã te fac sã crezi din nou,Sã râdem ca odinioarã, când eram fericiþi.Dar tu, nu m-ai vãzut.Au trecut miercuri de atunci, însã,Pentru mine miercurea e zi-simbol �Simbolul nedestãinuirii.Am avut atâtea sã-þi spun,Aº fi vrut atâtea sã-mi spui,Sau doar sã mã priveºti ºi sã înþelegi.ªtiu cã mã înþelegi...ªi totuºi nu ºtii...Sunt atâtea cuvinteCare îºi fac loc la suprafaþãÎn fiecare miercuriCând trec prin faþa casei tale �Iar tu nu ºtii.Ca o lunã

Trezeste-mã cu vorbe dulciªi vreau sã-mi spui ºi mâine �noapte bunã�,Cãci ºtiu cã mai apoi te duciÎn lumea fãrã de-amintiri când e furtunã.Iar când, pe rând, îmi vei ºoptiCã mã iubeºti ºi nu mai poþi de dorÎn noaptea cea fãrã de lunã plinãDin tine un altar o sã transform.ªi cu mândrie ºi putere te-oi priviªi toþi când m-or vedea or ºti sã spunãCã între toate, numai eu am fostLa tine-n suflet, cea mai simplã � lunã.O lunã, cum nu ºtie s-aibã altulDoar una, simplã, palã ºi pioasãCe totdeauna bãnuia sau ºtieCând vii sau poate nu, deja, acasã.Mã îndoiesc, deci exist!

Mã bucur cã suntAºa cum sunt.Exist!Dar exist eu oare ca atare?De unde pot fi sigurã cãCeea ce vãdNu este doar o închipuire,O arãtare a ochilorCare � ºtiu sã mintãCu siguranþã.

Sunt om,Deci am dreptulSã pun la îndoialãTot!Mã îndoiesc, deci �Exist.Plângi

E bine sã plângi.Se spune cã lacrimile curãþã sufletul.O fi, sau nu aºa � doar cel care plânge ºtie.E bine sã plângi de fericire.Deºi puþine sunt momentele pentru careavem de ce plânge,Uneori totuºi � existã.E bine sã plângi de durere,Se spune cã durerea fortificã,ªi este adevãrat.Sã plângem!Mai rãu nu ne va fi,Mai bine, însã, cu siguranþã!Spune-mi �

Îþi place?Îþi place sã ºtii ceva doar al tãu?ªtiu, rãspunsul va fi afirmativ,Iar dacã nu îl spui, îl gândeºti.Te-am asigurat cândvaCã nu se va întâmpla asta.ªtiu ºi þin cont de cuvintele mele.Nu îmi pot opri impulsurileDar � sunt doar impulsuri.Sunt aºa cu toþi care AU nevoie de mine.Dar nu sunt cu toþi aºa cum sunt cu TINE.Noi nu ne schimbãm cu una cu douã.E o mascã de protecþie?E cumva defensiva ta?Eu nu lupt. Vin cu garda jos.Vei îndrãzni sã mã loveºti?

(18.05.09)Explozii. Cuvinte

Existã momente în viaþã când cineva ºtiemult prea multe despre tineªi devii vulnerabil.Cel mai puternic se transformã în cel mai slab.Vulnerabilitatea însã nu e pentru noi.O sã vina un timp când regreteleo sã ne reprezinteCând ceea ce a fost va rãmâne în trecut ºinimic nu va mai fi la fel.Slãbiciunile fac parte din viaþa noastrã.ªi atunci de ce ne simþim slabi?Mã zbat ca fluturele-n toc.Cuvintele sunt un mijlocIar teatrul e oglinda mea,Iar viaþa este opera,Iar simetria e pe scenã...


Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

MARI POEÞI AI IUBIRII

KAHLIL GIBRAN (5)

Despre conºtiinþã

APOI un bãrbat spuse: �Vorbeºte-nedespre Conºtiinþa de sine�.

ªi el rãspunse, zicând:�Inimile voastre cunosc în tãcere taina

zilelor ºi a nopþilor,Dar urechile fiecãruia înseteazã dupã

sunetul cunoaºterii din inima voastrã.Ci voi aþi vrea sã

cunoaºteþi în cuvinte ceea cedeja ºtiþi din gânduri,

Aþi dori sã atingeþi cudegetele trupul gol al viselorvoastre.

ªi este bine cã voiþiaceasta.

Izvorul ascuns alsufletului trebuie sã þâºneascãºi apoi sã alerge murmurândcãtre mare,

Iar comoara adâncurilor voastre fãrãsfârºit vrea ochilor sã se arate;

Ci nu existã balanþã pentru a cântãrinecunoscuta voastrã comoarã,

ªi nu cercetaþi adâncurile conºtiinþeivoastre nici cu prãjina, nici cu sonda,

Fiindcã eul omului este ca un ocean fãrãhotare ºi de nemãsurat.

Nu spuneþi nicicând, «Am aflatadevãrul», ci, mai curând, «Am aflat unadevãr».

Nu spuneþi, «Am gãsit cãrareasufletului» ci, mai degrabã, «Am gãsitsufletul drumeþind pe îngusta-mi cãrare».

Pentru cã sufletul aleargã pe toatecãrãrile.

El nu cãlãtoreºte pe o anume linie, nicinu creºte asemenea trestiei:

Sufletul se desface precum un lotus înpetale fãrã de numãr.�

ATUNCI, un dascãl îl rugã:�Vorbeºte-ne despre Învãþãturã.�

ªi el începu:

�Nici un om nu poate sã vã descoperenimic, afarã numai de ceea ce zace pejumãtate adormit, în zorii conºtiinþeivoastre.

Învãþãtorul care pãºeºte în umbratemplului, printre discipoli, nu dãruieacestora din înþelepciunea-i, cât maidegrabã din dragostea ºi credinþa sa.

Dacã este cu adevãratînvãþat, el nu-l îndeamnãsã intre în casa înþelep-ciunii sale, ci maidegrabã-l aduce pe fiecareîn parte în pragul proprieisale înþelepciuni.

Astronomul vã poatevorbi de înþelegerea saasupra spaþiului, dar nu vaputea sã vã dea înþelegereacare-i numai a sa.

Muzicianul poate cântapentru voi din ritmul care

existã pretutindeni în spaþiu, dar el nu vãpoate da auzul cuprinzãtor de ritmuri ºi nicivocea care sã-i fie ecou.

Iar cel priceput în ºtiinþa cifrelor vãpoate vorbi despre domeniul mãsurii ºigreutãþii, dar nu vã poate conduce acolo,

Fiindcã viziunea unui om nu poateîmprumuta aripile altui semen al sãu

ªi, precum fiecare dintre voi stã singurîn conºtiinþa Creatorului, la fel, fiecaredintre voi trebuie sã rãmânã singur înconºtiinþa sa despre Creator ºi încunoaºterea celor pãmânteºti.�

Despre prietenie

ªI un adolescent îndrãzni:�Vorbeºte-ne despre Prietenie�.

ªi el zise:�Prietenul � este rãspunsul dat

nevoilor voastre.El este ogorul pe care îl semãnaþi cu

dragoste, ºi îl seceraþi din recunoºtinþã,


El este cãminul ºi masa voastrã,Fiindcã la el veniþi, asemeni

flãmânzilor, cãutându-l pentru oaza deliniºte.

Când prietenul îºi descoperã gândul,nu vã înclinaþi spre «nu»-ul sinelui vostru,nici nu-i refuzaþi acel «da» aºteptat,

Iar când este închis în el, inima voastrãsã nu înceteze a-i asculta inima;

Pentru cã în prietenie, toate gândurile,toate dorinþele, toate aºteptãrile se nasc întãcere ºi se împart într-o bucurie mutã.

Nu vã întristaþi când vã despãrþiþi deprietenul vostru;

Fiindcã tot ceea ce preþuiþi mai mult lael, vã poate fi mai limpede în absenþa-i,precum pentru alpinist muntele apare celmai desluºit vãzut din depãrtarea câmpiei;

ªi nu aflaþi alt þel în prietenie decâtadâncirea în spirit.

Pentru cã dragostea care cautã altcevadecât revelaþia propriului mister, nu mai edragoste, ci-i ca o plasã în care, aruncatãfiind, cade doar ceea ce-i de prisos.

Tot ce aveþi mai bun în voi înºivãpentru prietenul vostru sã fie;

Dacã el trebuie sã cunoascã refluxulmareei voastre, atunci sã cunoascã ºi fluxul;

ªi la ce-i bun prietenul dacã îl cãutaþidoar spre pierdere de vreme?

Cãutaþi-l totdeauna pentru a vã trãi cuadevãrat clipele,

Fiindcã-i rostul lui sã vã umple nevoile,dar nu ºi vidul din voi,

ªi în desfãtarea prieteniei, domneascãrâsul ºi bucuriile împãrtãºite.

Pentru cã în roua mãruntelor lucruriinima îºi aflã dimineaþa ºi prospeþimea.�

Puterea cuvântului

ATUNCI un literat spuse: �Vorbeºte-nedespre Cuvânt�.

Iar el începu:�Vorbiþi atunci când încetaþi a mai avea

pace cu propriile gânduri;Când nu mai puteþi rãmâne în

singurãtatea inimii, viaþa vi se mutã pebuze, iar sunetele sunt un divertisment spretrecerea timpului,

ªi, de cele mai multe ori, în discursurilevoastre, gândirea vã este pe jumãtate ucisã,

Fiindcã gândirea este o pasãre aînãlþimilor, care, în colivia cuvintelor,izbuteºte doar sã-ºi desfãºoare aripile, darnu poate zbura.

Unii dintre voi, din teama de-a fisinguri, cautã tovãrãºia vorbãreþilor.

Tãcerea singurãtãþii le dezvãluieacestora eul lor în toatã goliciunea sa ºi ardori sã fugã de ei înºiºi.

Unii dintre voi vorbesc ºi, fãrã sã ºtieºi fãrã premeditare, dau la ivealã un adevãrpe care ei înºiºi nu-l înþeleg.

Mai sunt alþii care pãstreazã în eiadevãrul, însã nu-l dau pe seama cuvintelor;

În firea acestora spiritul sãlãºluieºte înritmul tãcerii.

Când îþi întâlneºti prietenul pe margineadrumului ori în târg, fie ca spiritul sã-þianime buzele ºi sã-þi cãlãuzeascã limba.

Fie ca vocea-i prin vocea ta sã grãiascãauzului firii sale;

Numai astfel sufletul tãu va pãstraadevãrul inimii tale, aºa cum buchetulvinului este cel care stãruie

Chiar ºi când i-ai uitat culoarea, iar cupade mult nu mai este.�

ªI un astronom întrebã: �Stãpâne, dardespre Timp?�

Iar el rãspunse:�Aþi vrea sã mãsuraþi timpul, cel

nesfârºit ºi de nemãsurat,Aþi dori sã vã adaptaþi viaþa ºi chiar sã

vã dirijaþi mersul spiritului dupã cel al orelorºi al anotimpurilor

ªi aþi vrea sã vã faceþi din timp un râu,pe þãrmul cãruia stând, sã-i priviþi trecerea.

În acest timp, însã, atemporalul din voieste conºtient de fãrã-de-timpul vieþii,

ªi ºtie cã astãzi nu-i decât amintirealui ieri, în timp ce mâine e visul clipei defaþã.

ªi cã acel care cântã ºi contemplã învoi, este încã fixat în hotarele primei clipe,cea care a semãnat stelele în spaþiu.

Cine dintre voi nu simte cã puterea dea iubi îi este fãrã de margini?

Cu toate acestea, cine nu simte cãchiar aceastã dragoste, cu toate cã denecuprins, închisã-i în miezul firii sale ºineizvorând dintr-un gând de dragoste sprealt gând de dragoste, nici dintr-un gest deiubire spre un alt gest de iubire?

Iar timpul nu-i, oare, asemeneadragostei, indivizibil ºi fãrã de mãsurã?

Dar dacã, în gândirea voastrã, trebuiesã împãrþiþi timpul în anotimpuri, faceþi cafiecare anotimp sã le cuprindã pe toatecelelalte,

ªi ca prezentul sã îmbrãþiºeze trecutulcu amintirea ºi viitorul cu nãzuinþa.�


Mircea Constantinescu

RAFTUL DE SUS

O datã m-am culcat cu o femeie careavea o patã întunecatã între sâni ºi chiarpeste o parte a lor, un semn din naºtere. Ofemeie înaltã. De un metru nouãzeci,singura femeie din viaþa mea pe care a trebuits-o sãrut stând pe vârfuri ºi întinzându-migâtul. Am fãcut un cârcel la gât sãrutând-o.Când ne-am dus în dormitor, a început sãse dezbrace scoþându-ºi fusta ºi chilotul,ceea ce femeile nu fac de obicei. În modnormal, îºi scot bluza întâi, încep sã-ºidezveleascã partea de sus a trupului. Eaºi-a pãstrat sutienul ºi bluza. I-am spus<N-ai de gând sã-þi scoþi sutienul ºi bluza?><Ba da, dar nu vreau sã fii surprins>. Aspus <E ceva în neregulã cu mine>. Amzâmbit, încercând sã lãmuresc lucrurile.<Spune-mi, ce-i în neregulã?> E a spus<Pãi, ceva în legãturã cu sânii mei, cevace o sã te ºocheze>. <Oh, nu-þi fã griji.Aratã-mi.> ªi mi-a arãtat. ªi am începutsã exagereaz. Sã-i sãrut semnul. Sã-l ating.Sã mã joc cu el. Sã fiu politicos. S-o facsã se simtã fericitã. S-o fac sã se simtãfericitã cã-l are. Sã-i spun cã-mi place.Asemenea lucruri nu-s uºor de depãºit. Darse aºteaptã de la tine sã ºtii sã le înfrunþi,sã nu devii isteric, sã te descurci cu graþie.Sã nu dai înapoi de la nimic din ce are deîndurat un trup. Pata aia maronie. Era tragicpentru ea. Un metru nouzeci ºi. Bãrbaþiisunt atraºi de ea, cum am fost ºi eu, dincauza uimitoarei înãlþimi. ªi, cu fiecarebãrbat, aceeaºi poveste: <E ceva înneregulã cu sânii mei>. Fotografiile. N-os-o uit niciodatã pe Consuela cerându-misã i le fac. Pentru cineva care ne-ar fi privitprin gaura cheii, putea sã parã o scenãpornograficã. ªi totuºi, era tot ce poate fimai strãin de pornografie. (...)Am observatcã multe femei sunt nesigure de trupul lor,chiar dacã, e ºi cazul ei, sunt, una pestealta, încântãtoare. Nu toate ºtiu cã suntadorabile. E nevoie de un anumit gen de

ROMANELELUI PHILIP ROTH (IV)

femeie ca sã ºtie asta. Cele mai multe seplâng de câte ceva de care n-ar trebui sãse plângã. Adeseori vor sã-ºi ascundã sânii.O ruºine a cãrei origine n-am putut-oniciodatã înþelege, ºi trebuie sã le asiguriîndelung cã n-au dreptate înainte de a ºi-iarãta cu realã plãcere ºi de a le plãcea sã fiepriviþi. Chiar ºi cele mai norocoase dintreele. (...) Am urmãrit sosirea Anului Nou de-a lungul lumii, isteria de masã, fãrã niciosemnificaþie, a celebrãrii ajunului Anului Noumilenar.(...)O noapte nu de þinut minte, cide uitat. Nu ºi cum ºedeam pe sofa þinând-ope Consuela goalã în braþe, încãlzindu-isânii cu mâinile în timp ce priveam sosireaAnului Nou în Cuba. (...) Timpul tânãruluie întotdeauna fãcut din ceea ce a trecut,dar pentru Consuela timpul înseamnã acumcât viitor i-a mai rãmas, ºi ea nu crede cãi-a mai rãmas ceva. Acum îºi socoteºtetimpul numãrând înainte, îºi calculeazãtimpul prin apropierea morþii. (...) Mã simt,îmi simt trupul cu mâinile ºi mã gândesc<Ãsta e trupul meu! Nu poate sã plece!Nu poate fi adevãrat! Nu se poate întâmplaasta! Cum sã mã pãrãseascã? Nu vreau sãmor! David, mi-e fricã de moarte!> <N-osã mori. Ai treizeci ºi doi de ani. N-o sãmori încã multã vreme de-aici înainte.><Am crescut ca o exilatã. Aºa cã mi-e fricãde toate. Nu ºtiai asta despre mine? Mi-efricã de toate.> <Oh, nu. Nu cred cã-iaºa. De toate? Aºa þi se pare în noapteaasta, dar nu...> <Aºa e mereu. N-am doritexilul familiei mele. Creºti mare ºi auzi<<Cuba, Cuba, Cuba>> tot timpul... ªiuite! Oamenii ãia! Atât de vulgari! Uite ceau fãcut din Cuba! N-o voi vedea niciodatã.Nu-mi voi vedea niciodatã casa. Nu voivedea casa lor.> <Ba da, o s-o vezi. O datãce Castro va dispãrea...> <Eu voidispãrea>. <Tu, nu. Vei fi aici. Fãrã panicã.Nu e nevoie sã intri în panicã. Vei fi bine,vei trãi...> <Vrei sã ºtii ce imagine am


pãstrat? Despre acolo? Toatã viaþa mea?Imaginea pe care o am în cap despreCuba?> <Da, spune-mi. Încearcã sã teliniºteºti ºi spune-mi totul. Vrei sã opresctelevizorul?> <Nu � nu. O s-arate altceva.Trebuie s-o facã. (...) Trupul ei. Crezi cãdupã operaþia asta vreun bãrbat o sã-mimai iubeascã vreodatã trupul? Asta m-aîntrebat ºi m-a tot întrebat. Înþelegi, auhotãrât sã-i scoatã tot sânul. Se gândiserãsã pãtrundã sub sân ºi sã-i scoatã doar oparte. Dar acum cred cã e prea grav pentruasta. Aºa cã îl taie cu totul. Acum zecesãptãmâni i-au spus cã vor tãia doar o parteºi acum îi spun cã-i vor tãia tot sânul. Nu-iun lucru mic. Azi dimineaþã i-au spus cumse vor petrece lucrurile; acum e noapte ºie singurã ºi toatã perspectiva lucrurilor...Trebuie sã plec. Mã vrea acolo. Vrea sãdorm în pat cu ea acolo. N-a mâncat nimictoatã ziua. Trebuie sã mãnânce. Trebuiesã fie hrãnitã. Tu? Stai dacã vrei. Dacãvrei rãmâi, dacã vrei pleci...Uite, n-amtimp, trebuie sã fug!�

... Dacã aº fi un zugrav de tripticuri,aº picta pe primul panou o pereche de sânifabuloºi; pe al doilea, un sân fabulos ºi uncontur siamez într-un gri incert; iar pe-altreilea l-aº umple complet cu un gri ferm,de smog londonez...

Reiau comentariul la �Viaþa mea debãrbat�. Tema romanului, prin ea însãºi,pare una banalizatã deja: criza cronicã aconjugalitãþii în societãþile postbelice, care,adesea, atinge proporþii coºmareºti.Importanþa actualei naraþiuni izvorãºte însãdin poziþia lui Philip Roth faþã de aceastãtemã ºi din stilul captivant, strãlucitor,original prin care scriitorul înþelege sã-ºiexpunã punctul de vedere, unul afin,într-o mãsurã considerabilã, cu acela din�Pastorala americanã� (carte analizatãaltcândva). Nu-i de prisos, cel puþin pentruunii dintre cititorii virtuali ai acestui autoradmirabil, sã inserez aici un mementobiobibliografic: �În anul 1997, Philip Rotha primit premiul Pulitzer pentru Pastoralaamericanã. În 1998 i-a fost decernatã, laCasa Albã, National Medal of Arts, iar în2002 Gold Metal in Fiction, cea mai înaltãdistincþie a Academiei Americane, conferitãanterior, printre alþii, lui John Dos Passos,William Faulkner ºi Saul Below. A câºtigatde douã ori National Book Award, PEN/Faulkner Award ºi National Book CriticsCircle Award [award= premiu]. În 2005,Complotul împotriva Americii a primitpremiul Societãþii Istoricilor Americanipentru <un roman excepþional pe tema

Americii anilor 2003-2004> ºi a fostdeclaratã cea mai bunã carte a anului decãtre New York Times Book Review, SanFrancisco Chronicle, Boston Globe, Chi-cago Sun-Times,Los Angeles Times BookReview, Washington Post Book World,Time, Newsweek ºi numeroase altepublicaþii periodice. În Marea Britanie,Complotul împotriva Americii a câºtigatW. H. Smith Award pentru cea mai bunãcarte a anului, ocazie cu care Roth devineprimul scriitor din tradiþia de patruzeci ºinouã de ani a acestui premiu care îl câºtigãpentru a doua oarã. Philip Roth este, deasemenea, cel de-al treilea scriitor americanîn viaþã a cãrui operã va fi publicatã într-oediþie completã ºi definitivã de Library ofAmerica. Ultimul dintre cele opt volumeeste prevãzut sã aparã în 2013.� Adaug �cel puþin o nominalizare pentru Nobel,alãturi de N. Mailer, între timp dispãrutdintre noi...Iatã un CV de invidiat de cãtretoþi autorii care nu scriu în englezã, nu suntatât de talentaþi ºi nu sunt evrei americani.Adaug � privitor la romanul de faþã: �Unuldintre cei mai implicaþi, incisivi, spiritualiºi chinuiþi romancieri americani...Viaþamea de bãrbat este un exemplu superb,dureros ºi unic al vechii teme literare arelaþiilor dintre bãrbaþi ºi femei.(...) Apogeullui Roth...Niciun alt autor în viaþã nu poatemenþine un întreg roman la standardul deexcelenþã pe care ºi-l fixeazã PhilipRoth�(= vai! confraþilor! cum de omiteþiorbitoarea contribuþie cãrtãrescianã, cãreiao clicã de comentatori i-au înãlþat atâteaode?!!)(...) O operã uimitoare prininventivitatea sa, prin puterea ei depãtrundere, prin înþelegerea dureroaselorcontradicþii ale vieþii ºi ale artei.� Adaug �pe mesele restaurantelor de ºapte stele suntun numãr limitat de cartoane aurite pe careamfitrionii au tipãrit: rezervat.

Chiar dacã nu revin obsesiv, cu valoareparadigmaticã, sânii, sub cele mai variateforme anatomice ºi în cele mai diverseipostaze narative, n-au cum sã lipseascãdintr-un roman cu un asemenea titlu.Câteva citate îmi vor da dreptate: �ªi-aamintit de cantalupii aceia care atârnau petrupurile femeilor cu priviri lascive dinilustratele obscene aduse de Sherman dela marinã, apoi s-a gândit la Sheila, cupieptul teºit ca o scândurã, tehnicianadentarã cu care Sherman se va culca acumîn fiecare noapte tot restul vieþii � ºi nuputea pricepe. Ce se petrecuse cu fratelesãu fermecãtor? (...) � Vã garanfutez, bã,gentlemenilor, cã nici un carici bãlãbãnos


n-o sã mai plece din zona asta nenorocitã,nici mãcar pentru o þâþã de târfuþã! (...)...aîncercat tot timpul (fãrã succes) sã-ºi abatãprivirile de la sânii obraznici ai fiicei lorsub tricoul strâmt...(...) defapt, aveadouãzeci ºi nouã de ani ºi era mama uneifetiþe costelive de zece ani, ai cãrei sâni înmugure erau mai ademenitori decât ai ei.(...) � Sunt cu cinci ani mai mare decâttine. Mi s-au lãsat sânii, nu cã ar fi fostmai grozavi la început. (...)...ºi nu o shiksa[= neevreicã] aceea din O viaþã nouã�(=roman de B. Malamud, n. mea)�osmiorcãitã ºi în plus fãrã þâþe? (...) � ªihopa, o putoare bogatã te-mpunge cuþâþele ºi te-ntreabã cine e... De ce trebuiesã mã umileºti în halul ãsta � oh, de ce-aifãcut asta în faþa nepricopsitei ãleia? Doarfiindcã sãrise pe tine cu þâþele alea ale ei?...Hai, fii cinstit, Peter, nu-i aºa cã voiai s-ofuþi? Nu-þi puteai lua ochii de la þâþele aleaale ei. � Sã zicem cã le-am observat.(...)...am sâni ºi vagin ºi membre ºi piele �ºi n-am viaþã deloc. (...)...un trupºorsubþire, vânos ºi mlãdios (trupul uneiprepubere bãieþoi, cu excepþia sânilor conicidestul de mari) ºi o energie ºi un spiritformidabile. (...)...acum, în timp ce selegãna ºi se tânguia de supãrare subbiciuirea violentã a duºului, ceva dingreutatea ºi þuguierea sânilor ei conici ºimari, ºi pãrul negru tencuit pe cap o fãceausã mi se parã ca o femeie ieºitã din tufiº, oprimitivã a cãrei imagine ai putea-o întâlnidin întâmplare în National Geographicimplorând zeul soarelui sã dea înapoi apele.(...) � ªi ce zici de asistenta medicalãnemþoaicã blondã ºi planturoasã pe care oregulai când ai fost militar?� etc.

�Complexul lui Portnoy� e un romancare consistã într-un soi de amplãanamnezã: explozivã, (auto)ironicã,vindicativã, melancolicã, violentã, comicã.Prin reconstituirea crudã a unei pubertãþi/adolescenþe problematice, aminteºteapãsãtor de naraþiunea �Moarte pe credit�a lui L. F. Céline. La apariþie, în anii �60,unele ziare consemnau: �Ironia, darulfanteziei, stilul scânteietor, capacitatea dea evoca oameni ºi locuri fac din Complexullui Portnoy o carte de un comic scatologicºi de o profundã forþã emoþionalã. (...) Unmonolog comic, delirant, care a adãugatdeja un nou prototip literaturii americane...O lecturã obligatorie pentru oricine îºiaminteºte de farsa umilitoare a maturizãriiºi de misterul ei plin de spaime.� Dinepigraful cãrþii: �Complexul lui Portnoy(...). Tulburãri psihice caracterizate

printr-o continuã stare conflictualã întreimpulsurile altruiste ºi cele etice puternicînrãdãcinate, pe de o parte, ºi pornirilesexuale extravagante, adesea de naturãperversã, pe de altã parte. Spielvogel� (=psihiatrul cãruia i se confeseazã continuuautorul-protagonistul cãrþii, reîntâlnit ulte-rior ºi în �Viaþa mea de bãrbat�, n.mea)�este de pãrere cã: �Abundã actele deexhibiþionism, voyeurism, fetiºism,autoerotism ºi sex oral; totuºi, din cauzamoralitãþii sale, pacientul nu obþine osatisfacþie sexualã realã nici din fantezii,nici din actul erotic în sine, acesteaprovocându-i, mai degrabã, un sentimentcovârºitor de ruºine ºi groaza de a nu fipedepsit, pedeapsa luînd la el, mai ales,forma castrãrii> (Spielvogel O., �Penisuldescumpãnit�, Internationale Zeitschriftfür Psychanalyse, vol. XXIV, p.909>.Spielvogel crede cã multe dintre simptomeîºi au originea în constrângerile manifestateîn relaþia mamã-copil.�

Cum era ºi de aºteptat, pentru aceastãetapã a evoluþiei masculine, nu sânii, darsexul femeiesc reprezintã obsesiadominantã. Dealtminteri, un (savuros)capitol întreg chiar este intitulat �Mortdupã pizdã�. Romanul în întregimeprobeazã o dezinhibare totalã ºi nuîntâmplãtor zideºte primul mare succesliterar al lui Roth, remarcat ºi multapreciat de cititori ºi critici. �Cea maiilarã carte despre sex scrisã vreodatã�,cum s-a apreciat, n-avea cum sã nuprovoace, prin sinceritatea ei brutalã, unscandal pe mãsurã, a cãrui importantãconsecinþã a fost cã... la numai 37 deani Roth devine membru al AcademieiAmericane. Prima tentativã/etapã apuberului întru adolescenþã ºi maturizare� onania maniacã; aceasta devine de laînceput un pretext permanent de con-flict cu mama sa, cerberul prevenitor,duios, hiper-ordonat, în contextul în carecopilul inventeazã cele mai nãstruºnicesuferinþe/boli pentru a o convinge cãacestea alcãtuiesc motivul numeroaselorsale claustrãri în toaletã sau dormitor.�Nu-i e niciodatã ruºine de casa ei; n-aredecât sã intre un strãin la orice orã dinzi, sã-ºi bage nasul în orice debara, înorice serter, cã ei n-are de ce sã-i fieruºine. Iar la baie, poþi linge mac pe jos,dacã s-ar pune vreodatã problema.�Problema se pune de îndatã ce încep sãdisparã cantitãþi considerabile de hârtieigienicã ori uºa bãii dãinuie încuiatãsupranormativ.


Florentin Popescu

DOMNUL ZALIS

PORTRETE ÎN PENIÞÃ

Cu semnãtura H. Zalis cred cã m-amîntâlnit pentru prima oarã în presa literarãîn urmã cu mai bine de trei-patru decenii,dar cu omul H. Zalis nu mi-a fost dat sã-miîncruciºez drumurile decât în ultimii zece-cincisprezece ani, când am avut prilejul sãconversãm fie în unele redacþii unde eramamândoi colaboratori, fie la UniuneaScriitorilor ori în vreo librãrie bucureºteanãsau chiar pe stradã. Manierat ºi fin,cunoscutul critic ºi istoric literar mi-a lãsatîntotdeauna impresia unui sfios, a unuiintrovertit, adicã a unui ins care trãieºtemai mult în lumea gândurilor ºi a ideilorsale ºi mai puþin în cea concretã, banalã, atuturor celor din jurul lui. Ne întâlneam decele mai multe ori întâmplãtor ºi de fiecaredatã ne gratulam cu fel de fel decomplimente, circumstanþiale fireºte,fiindcã de fiecare datã ne grãbeam ºi nicinu puteam face altfel într-o lume ea însãºigrãbitã ºi în cãutare de noi repere cotidieneºi nu numai. D-l H. Zalis a fãcut ºi facemultã publicisticã literarã, scriind în modcurent despre cãrþi ºi scriitori, dar, pe dealtã parte, fiind domnia sa un hãrãzit sãpãtrundã prin firidele istoriei literare ºi princele ale biografici marilor scriitori, aelaborat ºi lucrãri de mai mare amploare,monografii ºi studii ce-i asigurã un loc sigurîntre confraþii consacraþi domeniului. Nucred cã exagerez cu nimic spunând ºiscriind cã d-l H. Zalis mi-a lãsat ºi-mi lasãîn permanenþã impresia benedectinuluicare se apleacã cu osârdie asupra cãrþilorºi revistelor, a insului care zãboveºteceasuri în ºir asupra textelor altora, spre ascoate de acolo idei ºi gânduri pe care,trecându-le prin prisma propriei judecãþi,le orânduieºte mai apoi în volume ºi studiide mare ºi larg interes. Deopotrivã cãrturar(în sensul cel mai deplin al termenului) ºiautor (cãrþile domniei sale � dintre careunele, precum Romantismul românescsau monografiile Nicolae Filimon ºiGustav Flaubert � au devenit de referinþã),dl H. Zalis, cu zâmbetul lui binevoitor, cuamabilitatea ºi cumsecãdenia pe care nu ile poate contesta nimeni, a fost (ºi a

rãmas!) de când îl ºtiu un entuziast, unoptimist ºi un încrezãtor în idealurile literaredeºi, e de înþeles, a avut ºi are ºi azi deînfruntat destule potrivnicii ºi rãutãþi aleconfraþilor (cum limpede se poate vedeaºi din volumele sale de memorialisticã),ceea ce nu-l dezarmeazã ci, aº zice, îlambiþioneazã ºi mai mult sã-ºi continueconstrucþia propriei opere. O istorieconcentratã a literaturii române, apãrutãîn douã volume la Editura Bibliotheca, ºiapoi într-o a doua ediþie revãzutã ºiadãugitã, într-un singur volum, este, fãrãîndoialã, o încununare a unui posibil bilanþliterar pe care, probabil, ºi-l face ºi d-sa înacest moment. Fãrã a fi o �culegere� derecenzii ºi articole publicate mai înainte înpresã (cum mai sunt unele volume alealtora), cartea despre care este vorbadenotã virtuþi cu totul remarcabile: lecturimultiple, capacitate de sintezã, structuraresolidã, judecãþi de valoare originale, punctede vedere bine argumentate ºi, ca uncorolar al lor, un stil plãcut, fluent ºiaccesibil, atât studenþilor strãini (cãrora leeste adresatã în primul rând cartea) cât ºipublicului mai larg, cu nivele de pregãtirediferite. D-l H. Zalis are ceea ce se cheamão operã literarã peste care nu se poatetrece ºi care-i asigurã perenitatea numeluiîn literatura ºi critica literarã din România.Dar iatã cã, prizonieri cu toþii ai paginiiscrise ºi acaparaþi de ocupaþiile noastreliterare, uitãm adesea sã ne bucurãm laaniversãrile colegilor noºtri într-ale trudeiculturale. Uitãm sã-i întâmpinãm cu ofloare ºi un gând bun la ceasurilesãrbãtoreºti ale calendarului lor. Aºa se facebunãoarã, cã n-am auzit ºi n-am vãzut niciun scriitor consemnând pe undeva faptulcã d-l Zalis a împlinit, la 21 mai 2007,frumoasa vârstã de 75 de ani, cu excepþiaconfraþilor de la �Litere� unde deþinerubrica lunarã �Recitiri�, vârstã la care alþiiºi-au epuizat resursele scriitoriceºti, trãind,eventual, din amintiri pe care le povestesccelor ce sunt dispuºi sã le asculte.



D.R. Popescu

DRAGUL MEU PRIETEN

EVOCÃRI

Îl cunosc pe Henri Zalis de câteva miide ani ºi pot spune, pe proprie rãspundere,cã am putea alcãtui împreunã � doar noidoi! � un parlament bicameral, eu fiind, cainiþiator, preºedintele Senatului, iar domniasa, ca prieten al meu, preºedintele Camereideputaþilor. Fireºte, n-am avea nevoie dealte sute de parlamentari, nici mãcar surdo-muþi, precum au fost, sunt ºi vor mai fialeºii poporului... Totuºi, de un singurparlamentar am mai avea nevoie, pentru anu ne bloca reciproc la vot! Cine ar puteafi acesta? Vom vedea!

În prima sesiune eu am sã pun peordinea de zi spinoasa problemã asecularizãrii averilor nemânãstireºti,privatizate pe-nserat, pe ºutic, prin elanhaiducesc, iar Zalis va face vorbire desprebaronizarea þãrilor de cãtre þãri ºi despreefectul moralitãþii asupra razelor gama.

Cum ºtiu cã dl. Zalis îl considerã, pebunã dreptate, pe Felix Aderca, drept unuldintre pilonii literaturii române din secolulXX, o sã-l rog, din nou, sã pregãteascã,pentru Editura Academiei, o ediþie dinoperele inconfundabilului nostru scriitor� ºi sunt aproape sigur cã divanul nostrubicameral va descoperi banii necesaripentru una dintre duioasele tipografiidanubiano-pontice...

În a doua sesiune a parlamentuluinostru particular vom face vorbire desprememorie! De ce ne vom ocupa dememorie? Fiindcã memoria este singuraalchimie care poate constitui un echilibruîntre riscurile ºi performanþele trecutului,aroganþa ideologiilor, patologia financiarãa destructurãrii unui visat prezentomogen, echilibru ce ar putea îmblânzimistificarea viitorului.

Dar dacã memoria va fi obiectivul prin-cipal ce va trebui abolit, capitalismulmercantil ºi civilizaþia mãrfii vor puteaînlocui memoria, desigur, printr-un confort

mental ºi material de piaþã, printr-unapoteotic dispreþ al istoriei, în care am puteavieþui fãrã Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu,Blaga, Celan, Voronca, Sebastian, Vianu,alcãtuindu-ne, cu ajutorul libertãþii din im-port, un spaþiu de secularizare a raþiunii,de proliferare a unor pulsiuni hormonalezglobii, un spaþiu care sã inducã spre onouã gândire, orientatã decisiv împotrivaa ceea ce am fost ºi încã mai suntem...

De ce voi insista sã parlamentãmdespre memorie? Fiindcã în ambianþademocraticã a parlamentului nostru dindouã camere, dacã eu voi propune, de laînceput, o lege ecologicã, întru stârpireacorupþiei haotice, o lege care sã obligeinstituþionalizarea riguroasã a corupþiei,Henri Zalis, ca sã nu mã supere, poateºi-ar cere un timp de meditaþie ºi ar intraîntr-o neobositã grevã parlamentarã.

Aºa cã vom trece la cestiuni maipunctuale! De la vechiul parlament � par-don, parlament multicameral � acumcunoaºtem asta de la servicii! � noi vommoºteni datoria de a construi o societatenouã, modernã, o societate fãrã memorie,cu viitor fãrã memorie, în care sã troneze unom absolut independent, lipsit de memorie.

Eu fiind mai tinerel cu câþiva aniºori decâtdl. Zalis, e normal sã-l consult asupra tuturorproblemelor ºi sã-i zic nene... Îi ºi zic:

� Nene Zalis, la mulþi ani! Ai împlinit80 de veri, 80 de primãveri, ierni ºi toamne,sã fii sãnãtos ºi la pungã gros (dacã sepoate!)! Ai o experienþã de viaþã maiechilibratã decât mine, aºa cã spune-micum o s-o scoatem la vopsea în problemalumii fãrã de memorie? Oare, nene Zalis,crezi cã nici Universul nu are memorie?Eu cunosc un bãiat foarte simpatic, FãtFrumos, care de bunã voie ºi nesilit denimeni, încã din burta mamei sale ºi-a doritsã ajungã într-o þarã fericitã, o þarã fãrãmemorie, þara Tinereþii fãrã de bãtrâneþe


ºi a Vieþii fãrã de moarte! Crezi cã asta nise cere ºi nouã, sã construim pe plaiurilemioritice un picior de rai, unde sã nubecalizeze veriºanii pãcurãraºului, înapoiaþicu oile de la Muntele Athos?..

� Dragul meu, lasã bemolii stelari,presimt cã o sã-mi spunã H. Zalis, Fãt-Frumos, e adevãrat, a plecat mânat de pro-pria sa voinþã spre þara visatã, dar dupãce a ajuns acolo, dus în spinare de un calnãzdrãvan, dupã un timp ieºit din timp,dupã o eternitate, o veºnicie � sau, de,mai multe eternitãþi ºi veºnicii trãite înfericiri lipsite de memorie! � fiul deîmpãrat, lipsit total de memorie, îºirecapãtã memoria � vai, vai! � din cauzaunui declic de orientare geograficã,survenit la o vânãtoare! O, ºi-atunci, bruscºi dintr-o datã îl apucã un dor nebun depãrinþi ºi de lumea lor muritoare!

Aºa cã memoria reînviatã accidental îistricã tinereþea fãrã de moarte ºi el pleacã,din nou, mânat, iarãºi, de propria-i voinþã,spre împãrãþia pãrinþilor sãi, care era,fireºte, ºi împãrãþia tinereþii cu bãtrâneþeºi cu moarte � împãrãþia morþii! Deci,dragul meu, o sã-mi spunã nenea Zalis,canonul-modelul Fãt-Frumos cade!

� Adicã Timpul, de fapt, eternul timpaºternut în þara fãrã de moarte � nu arememorie!.. Ei, atunci cum putem aspira lao asemenea performanþã... ºi pe pãmânt,nene Zalis?

� Dragul meu, dã-mi voie, o clipã, sãdevin logic! Hai, de ce n-o întrebi ºi pedoamna Marinescu, fosta domniei talecolaboratoare � la revista �Contemporanul�!Cu ce împieteazã o societate fãrã memorie...o lume de idioþi? Fiinþa umanã parcurge,lipsitã de memorie, un stagiu de alterare, dedepravare neuronicã, de alienare, de uitare� adicã de progres... cãtre fericirea visatãºi de Fãt Frumos, valahul!..

� Numai cã lepãdarea de sine, neneZalis, în cazul lui Fãt Frumos, esteechilibratã de regãsirea de sine, la ovânãtoare, unde fiul împãratului, lipsit dememorie, uitã cã nu trebuie sã pãºeascãdincolo de graniþa pãdurii ce despãrþea viaþaeternã de moartea eternã, ºi-ºi recapãtãaducerea aminte!... Deci: lipsa memoriei îlîmpinge sã facã niºte paºi greºiþi, care-ivor aduce înapoi memoria, memoria, care,de fapt, rãmãsese în afara þãrii cu viaþãveºnicã... Adicã: doar þara morþii pãstreazãvie memoria! În þara fericirii veºnicememoria e veºnic moartã!

� Dragul meu, lasã-mã sã-mi revinneînþeles... E cam cald aici, în sala asta defestivitãþi, unde o sã urmeze un micbanchet dat întru cinstirea celor 80 de aniai mei...

� Nene Zalis, ce-ar fi sã ne jucãm niþel,pânã ne mai rãcorim cu un pãhãrel cu apã,de-a subiectul ºi predicatul... Întâi, eu suntsubiectul ºi matale predicatul... Apoischimbãm rolurile. Unul întreabã ºi altulrãspunde, vrei?

� Nu, cãci, da, pentru descâlcireaacestei idei � a societãþii fãrã de memorie!� ºi pentru a fi mai autentici, avem nevoiede o cât mai mare confuzie!

� Bine, bine, nene, doar dintr-oconfuzie s-a nãscut ºi Electra!

� Însã, dragul meu D.R.... Pânã azilucrurile par destul de limpezi, omul, fãpturãdivinã, sau o fiinþã înscrisã în legile selecþieinaturale dichisite de Darwin, era o entitateaflatã în rezonanþã cu cerul, dar ºi cupãmântul, cu anotimpurile, ploile, zãpezile,cu animalele, cu pãsãrile, cu tot contextulsocio-politic vernisat de Tãtânele ceresc laEst de Eden... Sã nu uitãm soarele, steleleºi luna!.. Nunta cosmicã, perpetuã, erairefutabil conectatã cu noi, pãmântenii de lamiori... Acum, ajungând fãrã memorie,parcã ne îmbârþoºãm, devenind independenþiºi suverani, rupându-ne ºi de Dumnezeu,dar ºi de influenþa planetelor... Nu þi se parecã viitorul lipsit de memorie duce automatla o desacralizare a Universului?..

� Cã memoria astãzi este o povarã, sepoate observa, nene Zalis, ºi prin absenþaei, din ce în ce mai evidentã, din cãpãþânilenoastre...

� ... a folclorului, a religiei ºi aistoriei?.. E aproape firesc, dragul meu,dacã ne gândim cã azi cultura, în patologiaei, pentru mulþi cetãþeni fermentaþi de laguvern, împuþitã, a ajuns inutilã!

� Nu-þi trebuie, ca sã ajungi unbordurar irefutabil, sau un asfaltator de lamiori, decât sã-þi continui delimitareasinelui de morala celorlalþi, ºi chiar deUnivers, devenind propria ta divinitatefinanciarã. Altarul banului, adâncimplementat în Europa Banului Mãrãcine,fixeazã mutaþiile istorice difuzate în lume:� umanitatea fãcând, astfel, un pas seriosîn marºul duios al uitãrii de sine. Fãrãmemorie va fi foarte-foarte bine, cãcioamenii nu vor mai avea parte deremuºcãri, lipsa memoriei echivalând cucantitatea de conºtiinþã de care au nevoie...


ªi astfel vom scãpa ºi de balastul cãrþilor� care, între noi fie vorba, chitite înbiblioteci, acumuleazã foarte mult praftoxic! � ºi vom scãpa ºi de alergiile la praf!ªi astfel oamenii, de la vlãdicã pânã laopincã, nu vor mai fi obligaþi, sau tentaþi,sã se recunoascã pe ei înºiºi în cãrþi!

� Dragul meu, ai dreptate! Fãrã memorienu vom mai fi tentaþi sã valorificãm oameniide lângã noi ºi ne va fi mai uºor sã eliminãmtotal timpul logic al istoriei!..

� Nene Zalis, când parlamentul nostrubicameral se va pune pe patru roate ºi vaîncepe sã meargã spre viitor, credeþi cã vafi prea târziu sã coordonaþi un ciclu deediþii cu operele fundamentale ale moldo-valahilor europeni Tristan Tzara, Voronca,Brauner, Marcel Iancu, Fundoianu,Perahian? Cultura era, totuºi, pe vremeazãpezilor de altãdatã, un univers al valorilor� o ordine, chiar dacã uneori aleatorie! �era, da, da, portretul unor veacuri ce nuputeau sãri peste propria lor umbrã. Sigur,au existat ºi perioade în care cultura s-aconfundat cu politica, dar nici astãzi nusuntem scutiþi de filosofiile televizionistecare dau politicii girul culturii!

� Dragul meu...� Da, nene...� Nu þi se pare cã adrenalina politicii

propune o formã de evidenþiere majorã abãrbãþiei cocoºiste?

� Ba da, mai ales în cazul dezvoltatorilorde licitaþii, cei care oferã ce li se cere dinpartea primarilor...

� Primarii au privatizat primãriile!..� Firesc!� Dragul meu, ce li se cere?!..� Ce dau cu inimã curatã! 40 la sutã

din contractele de milioane de dolari ajungîn buzunarele primarilor ºi guvernanþilor,ce duc o viaþã bucolicã � ºi prin Americade Sud! � pentru a reprezenta mai aproapede adevãr nivelul de trai mioritic!..

� Asta, dragul meu, demonteazã, înfaþa europenilor, ipoteza falsã cã politicieniinoºtri câºtigã sume consistente din ºpãgariiºi au un nivel de trai peste medie!..

� Da, nene...� Am mai priceput, dragul meu, cã

memoria este o energie personalã ºicolectivã � ºi cã se poate pãtrunde ºi ieºidin ea, dupã o anumitã chibzuinþã.Chibzuinþa ce ni se cere nouã,parlamentarilor din cele douã camere, neobligã, nu altfel, sã anulãm aceastã energienegativã! Astãzi, cu mijloace tehnice

ultrasofisticate, se mai poate observamomentul naºterii unei noi planete!.. Da,este interesant de vãzut cum materia dãviaþã unor alte forme celeste! Se poateobserva ºi cum se sting, în cadrul uneiinvoluþii ciudate, anumite dispozitivecosmice! Dar memoriei cum îi putem venide hac? Nu poate fi vorba doar de oînstrãinare de Dumnezeu! Dacã ar fi vorbadoar de înstrãinarea de divinitate, oexplicaþie am putea gãsi recitindÎnvãþãturile lui Neagoe Basarab, unde sespune clar:

�Iar domnii în ce chip cad de laDomnul ºi Dumnezeul lor? Cad unii dincredinþã, iar alþii din fapte. Deacii ei mor.Ca oamenii carii suntu suptu stãpânire, cutrupurile mor domnilor ºi împãraþilorpãmânteºti, iar cu sufletul ei mor luiDumnezeu, dacã îi ajunge amarnica moarteºi sântu nepocãiþi de pãcatele lor.�

� Da, nene...� Dispariþia memoriei nu înseamnã

deloc dispariþia omului, nu, vai, vai, deºiprezenþa omului fãrã de memorie ar puteafi cea mai cumplitã ºi caricaturalã prezenþãa sa!

� Da, nene Zalis, dar lipsa memorieinu va stingheri, din rut, preocupareainstinctivã faþã de plãcerile hormonale � ºinu va împieta nici reproducerea semenilor!� fiindcã frenezia sexualã va rãmânenelipsitã din palmaresul electoral al fiecãruipolitician de azi ºi de mâine!..

� Dragul meu, am impresia cã ne-amapropiat destul de mult de miezulConstituþiei ce ne-a fost lãsatã dreptmoºtenire de ocupanþii forurilor politicecontemporane � ºi ar fi cazul sã luãm opauzã!

� Bine, nene, luãm o pauzã, dar înaceastã pauzã, printre pocnetele sticlelorde ºampanie, n-ar fi cazul sã încercãm sã-lcooptãm în viitorul nostru parlament, caobservator cu drept de vot, pe domnulAurel Vainer?.. Avem în comun cudânsul... memoria!.. Ce-o sã facem cuea?.. Domnul Vainer este... Da, el poateeste ecoul unor voci care n-o sã se stingãniciodatã, nici în împãrãþia de mâine a lipseide memorie...

� ªi cum putem sã-l cooptãm îndivanul nostru bicameral?..

� Prin vot deschis, nene Zalis!Domnilor ºi doamnelor, cine este pentru?

(Duminicã, 22 Aprilie, 2012)


Victor Petrescu

DICÞIONAR

GEORGE CIORÃNESCU�NU AM PLECAT NICIODATÃ�

Personalitate proeminentã a exiluluiromânesc, deputat în primul Parlament alEuropei comunitare (1954, Viena), crez cel-a cãlãuzit întreaga viaþã, GeorgeCiorãnescu s-a implicat plenar în eforturilede clarificare a unor probleme controversateale istoriei, istoriei culturii ºi civilizaþieiromânilor, în general al popoarelor dinspaþiul estic al Europei.

Poetul, prozatorul,traducãtorul, criticul ºiistoricul literar, ziaristul deexcepþie se naºte pe 19 martie1918 în comuna Moroieni,jud. Dâmboviþa, fiind cel maimic copil al lui IonCiorãnescu, într-o familie ceva deveni celebrã princontribuþiile adusespiritualitãþii româneºti decãtre fraþii sãi (Nicolae,matematician; Ion, poet;Ecaterina, academician,chimistã; Alexandru, academician, scriitor).

Dupã studiile liceale de la Colegiul �Sf.Sava� din Bucureºti, absolvite în anul 1936,urmeazã ºtiinþele politice ºi pe cele juridicela Facultatea de Drept a UniversitãþiiBucureºti. Îºi ia licenþa pentru ºtiinþelepolitice în 1940, pe cea de drept în 1941,iar din 1947 pe cea de filosofie a aceleiaºiuniversitãþi. Din 1946 doctor în ºtiinþe po-litico-economice al Universitãþii din Cluj, cuteza: �Românii ºi ideea federalistã�. Estemembru al Institutului de ªtiinþe Adminis-trative din Bucureºti (1946), asistent laªcoala Politehnicã din Bucureºti (1947),cofondator al organizaþiei europene în�Nouvelles Équipes Internationales�, NEI(Paris), care se transformã ulterior în �Unioninternationale des démocrates � chretiens�.Dupã stabilirea în Occident (1948), estesecretar, iar mai târziu secretar general(1951-1958) al Fundaþiei Regale UniversitareCarol I din Paris, redactor-ºef (1955-1965),vicedirector (1965-1970) al departamentuluiromânesc al postului de radio �Europa

Liberã� din Munchen, apoi ºef al secþiei decercetãri al aceluiaºi post (1982-1984) pânãla pensionare. Este membru sau membruasociat la �Federation Internationale desJournalistes� din Bruxelles (1964), �ConseilFederal du Mouvement Europeen� Bruxelles(1980), �Fondation de L�Avenir� din Paris(1982), �Academia Româno-Americanã�

(1986) ºi al �Institut furromanien forschung� dinMunchen. În 1982 i se acordãtitlul de Cavaler al Ordinuluide Malta. De asemenea,membru al comisiei deredactare a doctrinei demo-crat-creºtine (1952), din 1984fiind membru al �MiºcãriiFederaliste Europene�, ideecãreia i-a dedicat întreagaenergie, pânã la sfârºitul vieþii(6 februarie 1993, München,Germania).

Debut publicistic cupoezie în revista Colegiului �Sf. Sava�(1935), la care apoi este redactor pânã în1936. Debut editorial cu volumul de versuriYstud (1950) urmat de alte plachete Codi-cil (1952), Poeme fãrã rãspuns (1952),Poeme prea târzii (1954), Triptic (1972),Morior ergo sum (1981), Metaerotismimaginar (1990). Fondeazã la Münchencenaclul ºi revista �Apoziþia� (1969).Colaboreazã la revista �Luceafãrul� dinParis (1948), la alte numeroase publicaþii:�România viitoare� (1951-1952),L�Observateur catholique� (1951),�Anotimpuri� (1955), �J�eunesse libre�(1956), �Revista scriitorilor români�(München, 1963), �România� (New York,1964), �Bunavestire� (Roma, 1970),�Jurnal literar� (Bucureºti, 1990). Autorde proze, impresii de cãlãtorie: Miguel(1961), Canare (1961), Un român prinGrecia (1967), Colindând prin Grecia...Minos, acest talcioc al Greciei (1965).Eseuri critice dedicate lui Ion Agârbiceanu,Dimitrie Bolintineanu, Ion Luca Caragiale,


George Coºbuc, St. O. Iosif, PetreIspirescu, Alexandru Odobescu, AlexandruVlahuþã, Ion Barbu ºi alþii. Totodatã, a fostun foarte bun traducãtor , printre autoriipreferaþi fiind: Dante, Shakespeare,Frederico Garcia Lorca, Antonio Machado,Boris Pasternak, T.S. Eliott. A lãsatvolumul: Spicuiri din lirica americanãcontemporanã, apãrut imediat dupãdispariþia sa (München, 1993).

Versurile sale sunt marcate de unsuprarealism târziu, ca frondã specificãultimului val avangardist al anilor 1940. Dinele se degajã sentimentul alienãrii ºi cel alinadaptãrii. Afirmã cã �nu am plecatniciodatã�, deºi are în faþã un �cer vãduvit,constelaþii topite�, iar �sirenele bete spre-olume strãinã mã cheamã�. Dragostea faþãde locurile natale este mai puternicã: �Darºarpele casei în tindã-mpãiat, pentru mine/ se roagã� (Nu am plecat niciodatã).Priveºte viaþa ca o �aventurã�, navigând�destoinic�, având drept þintã �absolutul�simþind-o ca un �bilanþ de sânge�, afirmândcã �te-aºtept în moarte, Doamne, sã-midãrui neavutul / ºi-n forme descompusesã fiu prin Tine. Eu� (Aventura). Seîntreabã neliniºtit: �Încotro mã-ndrum? Cesã fac din vecie?�, cerând îndurare �pentrucel ce-a uitat cine-a fost când a fost / Cumamintirea-apune de nimenea ºtiutã / Se-aprindeºtiutoare o stea pe-un nou mormânt�(Mâine neîntâmplat). Temei exilului îidedicã volumele Morior ergo sum (1981)ºi Metaerotism imaginar (1990), unde sesimte �singur ca ºi-ntâiul om�, �ce-anãscocit cuvântul� dorinþa cea mai marefiind sã dea �nume fiecãrui, în drum spreabsolut�, acesta fiind o coordonatãdeterminantã a existenþei sale.

O altã laturã importantã a activitãþiicreatoare o constituie preocupãrile pentruprobleme de drept, politologie, economiepoliticã sau istorie publicând numeroasestudii în reviste ca: �La Nation Roumaine�(Paris), �Revue des Etudes Roumaines�(Paris), �East Europe� (New York),�Unirea� (Cleveland), �Securitéeuropenne� (Paris), �Destine� (Madrid),�Revista scriitorilor români� (München),�Apoziþia� (München). Articolele suntrodul unor activitãþi intense de cercetarea documentelor ºi mãrturiilor despreromâni, pãstrate în arhivele occidentale.Un exemplu de o astfel de cercetare estevolumul Basarabia. Disputed Land Be-tween East and West (München, 1985)ca ºi Românii ºi ideea federalistã(Bucureºti, 1996).

Prin întreaga sa activitate ºi-a adus ocontribuþie majorã la cunoaºterea, în variimedii, a culturii, istoriei ºi civilizaþieipoporului român.

Scrieri:Ystud. Poeme amare. Paris, 1950; Codi-

cil. Paris, 1952; Poeme fãrã rãspuns. Paris,1952; Poeme prea târzii. Paris, 1954; Canare.Paris, 1961; Miguel. Paris, 1961; Un poeteroumain en Espagne: AlexandruBusuioceanu. Paris, 1962; Colindând prinGrecia... Minos acest talcioc al Greciei,Atena, 1965; Un român prin Grecia. Paris,1967; Morior ergo sum. München, 1981;Bassarabia. Disputed Land Between Eastand West. München, 1985; Catrenedefinitorii diezate. München, 1987;Metaerotism imaginar. München, 1990;Basarabia, pãmânt românesc disputatîntre Est ºi Vest. Bucureºti, 1993; Spicuiridin lirica americanã contemporanã.München, 1993; Scrieri. Vol. I-III (vol. I:Versuri; vol. II: Traduceri; Vol. III: Prozã),Bucureºti, Editura Universal Dalsi, 2003;Pagini de jurnal. Portrete. Amintiri,Bucureºti, Editura Institutului CulturalRomân, 2003; Românii ºi ideea federalistã,Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1996;Confesiuni absurde, volum îngrijit deCrisula ªtefãnescu, Timiºoara, EdituraBrumar, 2010; Corespondenþa AlexandruCiorãnescu � George Ciorãnescu (1946-1964). Ediþie îngrijitã ºi cuvânt-înainte deCrisula ªtefãnescu, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2011.

Trad.: Garcia Lorca, Frederico. Bocetpentru Ignacio Sanchez Mejias. Paris, 1959;Machado, Antonio. Câmpiile Soriei. Paris,1960; Busuioceanu, Al., Opt poeme dinciclul Nenumita Luminã. Paris, 1963;Shakespeare, W. Pãtimaºul pelerin. Paris,1966; Mai aproape de îngeri. Antologie deliricã religioasã. München, 1986; Maiaproape de îngeri. Traducere din liricareligioasã. Bucureºti, 2003.

Referinþe:Chihaia, Pavel, Mãrturisiri din exil. Iaºi,

Editura Institutului European, 1994, p. 147-150; Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu,Aurel. Dicþionarul Scriitorilor Români. Vol.I: A-C. Bucureºti, Editura Fundaþiei CulturaleRomâne, 1995, p. 593-595; Popescu, MihaiGabriel. Memoria dascãlilor noºtri, vol. I.,Târgoviºte, Editura Macarie, 1998, p. 44-47;Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie.Dicþionar de literaturã al judeþuluiDâmboviþa. 1508-1998. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 1999, p. 50 � 52; Popescu, MihaiGabriel; Ghilimescu, ªtefan Ion. DinastiaCiorãneºtilor. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2000, p. 179-200; DicþionarulGeneral al Literaturii Române. AcademiaRomânã, coordonator general Eugen Simion,vol. II (C-D). Bucureºti, Editura UniversEnciclopedic, 2004, p. 265-267; Petrescu, Vic-tor, Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni.1900-2004, Târgoviºte, Editura Bibliotheca,2005, p. 42-44.


ISTORIE LITERARÃ

AVÂND în vedere faptul cã erau,amândoi, originari din Târgoviºte, ar fi fostde aºteptat ca Ion Heliade Rãdulescu ºiGrigore Alexandrescu sã aibã relaþiicordiale, chiar dacã îi despãrþeau opt (saupoate chiar doisprezece) ani de viaþã.Nãscut în 1810 (sau în 1814),Alexandrescu îºi pierde de timpuriupãrinþii, decedaþi, se pare, prin 1827, ºipleacã la Bucureºti, unde avea un unchi,pãrintele Ieremia. În 1830, aºa cum aflãmdintr-o scrisoare a lui Ion Ghica, tânãrulurmeazã cursurile �ºcolii de limbãfranþozeascã� a lui Vaillant, unde esteînscris în clasa de literaturã. Cam înaceeaºi perioadã, Heliade o cunoaºte peMaria Alexandrescu, care-i devine soþie.În primii ani de cãsãtorie, acesta l-agãzduit pe Grigore Alexandrescu ºi l-aîngrijit în perioada când era bolnav detifos. G. Cãlinescu presupune cã MariaAlexandrescu era târgoviºteancã ºi,probabil, rudã cu tânãrul poet. MenajulHeliade era însã serios zguduit de geloziasoþiei, care avea, pe cât se pare, serioasemotive sã-ºi suspecteze soþul, pe seamacãruia epoca pune mai multe infidelitãþide notorietate. Dupã cât se poate deducedin poemele acestuia intitulate �Visul� ºi�Ingratul�, tânãrul Alexandrescu are vinade stricãtor al cinstei conjugale. Nu cineºtie cum, ci prin spionarea infidelului ºiinformarea înºelatei. Ceea ce întãreºte odatã în plus bãnuiala cã cei doi erau rude.Cum se întâmplã însã adesea, soþii seîmpacã în urma unor mãrturisiricvasicomplete ale infidelului, iar micul Iagoeste demascat ºi dat afarã din casã. Deaici încolo, Heliade îl va urmãri pe fostulsãu protejat cu o urã neostoitã, care e însãde luat în seamã nu doar ca detaliu picant,ci ºi ca punct de plecare ºi desluºire asensurilor câtorva scrieri de mai mare saude mai micã importanþã ale autorilor.

ESTE foarte cunoscutã, de pildã,disputa dintre cei doi care are ca pretextfabula lui Alexandrescu intitulatã Vulpea,calul ºi lupul. Fabula, care este oprelucrare destul de apropiatã de modeldupã Le renard, le loup et le cheval deLa Fontaine, a fost publicatã în Româniasub semnãtura G. A-scu. Prefãcându-sea nu cunoaºte adevãrata identitate aautorului (dar ignorând faptul cã textulera foarte apropiat de un model celebru),Heliade supune textul unei aspre (ºi sus-pect de ample) critici în Curierul deambe sexe. ªi nu se opreºte aici, cirescrie fabula spre a o dãrui, insinuant,autorului: �Cel puþin, poate cã fãcând-omai urâtã, sã adeverez ceea ce am zis,cã lesne e sã critice cineva, dar anevoiesã facã. Toate voi sã meargã dupãrânduialã, dupã cum zisei. M-aduse ispitasã mã laud singur, dar mi-adusei amintecã nu ºade bine ºi d-aia îmi dau ºi eufabula de jaf, cu toþi actorii ei, afarã decal, care e cu copitele oþelite ºi iesschinteie din ele. Critice-o cine va voi:dar ca sã mã ascunz dupã deget, odãruiesc d-lui G. A-scu, zic cã a fãcut-otot dumnealui. Ce ºtii? Poate cã îi voi maifi dãruit ºi altã datã�. Vulpea, calul,lupul, fabula lui Heliade, este mult mailungã decât a lui Alexandrescu ºi, cuexcepþia câtorva versuri, inferioarãacesteia. În încheierea Criticii literare(cum se intitula lungul sãu articol),Heliade dã ºi o �Îndreptare� a textuluidin Romania. El are însã neºansa de acãdea, din imprudenþa creatã de antipatie,într-o capcanã: îl criticã ºi îl îndreaptã nudoar pe Alexandrescu, dar ºi pe mareleLa Fontaine. La rândul sãu,Alexandrescu rãspunde printr-oanticriticã, trimisã lui G. Bariþ spre a fipublicatã în Foaie pentru minte, inimãºi literaturã, unde nu va apãrea din

O CONFRUNTARE:ION HELIADE-RÃDULESCU �

GRIGORE ALEXANDRESCU


pricina cenzurii, dar ºi pentru cã GeorgeBariþ considera polemica dintre cei doiautori drept o ceartã dezonorantã pentruliteratura românã: �Pe cât este scrisã fãrãde cumpãt critica, pe atât era anticriticaplinã de personalitãþi încã ºi maivãtãmãtoare. [�] Pânã când vor trecescrierile prin mâna mea (ca sã tac decenzurã) ea (foaia, n. n.) nu va deschidecâmp niciodatã certelor, care subt mascaanonimitãþii sã razimã în ciomag, ºi sã vanevoi a sta împotrivã tuturor ispitelor carei-ar mai veni din partea aceasta�. În oricecaz, Alexandrescu a mai replicat prinfabula �Privighetoarea ºi mãgarul�,tipãritã iniþial în Romania din 5 martie1838 ºi inclusã în volumul �Poezii ale D.Gr. Alexandrescul� apãrut în acelaºi an:�Nenorocita privighitoare/ Cânta-npãdure a ei durere,/ Natura-ntreagã daascultare,/ Tot împrejuru-i era tãcere.//Alþii în locu-mi ar descri poate/ Aceletonuri neimitate,/ Glasul acela-nmlãdiitor,/Ce c-o-ntorsurã linã, uºoarã/ Treptat seurcã ºi se coboarã,/ Plin de simþire, plinde amor.// Eu vã spui numai cãdespãrþirea/ ªi suvenire pline de jale,/ Cãnedreptatea, nelegiuirea,/ Era sujetulcântãrii sale.// Un mãgar mare ce-oascultase,/ ªi ca un aspru judecãtor/Capul pleoºtise, sau râdicase/ Câte-oureche,-n semn de favor,// Ieºi-nainte sã-i dea povaþã,/ ªi c-o neroadã încredinþare:«Am fost, îi zise, aci de faþã,/ Dar zãunu-mi place a ta cântare.// Cu toate-acestea, am nãdejdi bune,/ De nu îþi parelucru prea greu/ La niºte reguli a tesupune,/ Luând de pildã cântecul meu.».// Atunci începe cu bucurie/ Un cântecjalnic ºi necioplit,/ Încât de aspra luiarmonie/ Toatã pãdurea s-a îngrozit.//Privighetoarea, fãrã sfialã,/ Zise: «Povaþae în zadar;/ Cãci de-aº urma-o, nu e-ndoialã/ Cã eu în locu-þi n-aº fi mãgar.»�.Heliade n-a rãmas nici el dator, publicândîn Curier de ambe sexe poezia�Ingratul�, atacul cel mai virulentîmpotriva lui Alexandrescu: �Nãscut dea fi slugã, crescut în desfrânare,/ Copilfãrã ruºine, din rãmãºiþi hrãnit,/ Slugarnicla mari case, deprins la îmbuibare/ ªi robde bunãvoie, de inimã lipsit,/ Ingrate, îmicalci pragul în mânã c-o hârtie,/ Îmi spuicã þi-e urâtã viaþa de slugar,/ te rogi sã-þidau scãpare la simpla ta junie,/ Sã-þi sprijin

a ta râvnã º-al versurilor dar.// Din toatãneaverea-mi, sperjur, þi-aduci aminte/ Cãdrumul învãþãrei cu râvnã þi-am lesnit;/La orice trebuinþã m-aveai ca p-unpãrinte/ ºi hranã,-mbrãcãminte, nimic nuþi-a lipsit.// ªi vorbe rãtãcite þi le puneamla cale,/ ªi rima-þi zbârnâindã mereu þi-oacordam,/ ªi versuri ºotâncate, ce n-aunici deal, nici vale,/ Pe legiuit semicolsudând le cumpãneam.// Pãgâne, stanþegroase, puþind de ateie,/ Le biciuiam cu totuldin veacul lui Hristos,/ ªi gânduri de pierzare,dovezi de nebunie,/ Þi le-ntorceam în cugetcreºtin ºi omenos. [�] Te bolnãviºi,viperã; cu braþele deschise/ Te priimii încasã; te-am pus pe patul meu/ ªiprivegheam la capu-þi în ale boalei vise/Întregi ºi nopþi, ºi zile, ºtii tu ºiDumnezeu.// Plângeam la cãpãtâiu-þi, îþirãsuflam lângoarea,/ Rãcitele-þi picioarela sân þi le-ncãlzeam,/ În inima-mi firbinted-atunci vãrsai duhoarea,/ Veninul tãu deºarpe d-atuncea îl strângeam�. [�].Poate nedrepte în înverºunarea lor,asemenea versuri ilustreazã verva satiricãa lui Heliade. Un memorabil portretcaricatural al lui Alexandrescu se aflã ºiîn �Visul�, poem autobiografic în douãzecide secvenþe sub formã de sonet: �Parcãera femeie�trãsuri amestecate/ Segâlcevea pe faþa-i de nevoiaº bãrbat./Lungã, lungã, subþire ºi oase înºirate,/ Osprintenã momâie forma grozavu-i stat.// Ochii îi era negri º-un foc în ei de sânge,/Subt ei un nas lung, groaznic, umfla fatalenãri;/ Gura-i, un iad de largã, voia cocheta strânge;/ Scãlâmbu era-n faþa-i, întrupu-i, în miºcãri.// Galbenã ºi uscatãfaþa-i cea lunguiatã,/ Pânã la urechi buza-i d-ocarã-nveninatã,/ Un rumen destrigoaicã în veci se-mprumuta.// Picioarede insectã ce foametea vesteºte,/ În vecinesãþioasã cu cinstea se hrãneºte/ De lastrein ºi rude, fãr-a putea-o da�. Nu esteexclus ca mania autorlâcului incriminatãîn proza �Domnul Sarsailã autorul� sã-laibã în vedere tot pe Alexandrescu, deºicel vizat în mod sigur este Cezar Bolliac.

Regretabil în plan omenesc, conflictuldintre cei doi scriitori s-a dovedit productivdin punct de vedere artistic. Ceea ceconfirmã opinia cã, în literaturã, puþinãpolemicã nu stricã niciodatã.

Tudor Cristea


Dan Gîju

ARS LONGA...

PRIMUL �OM DE PRESÃ� ROMÂN*(fragment)

Dacã �pelicula� pietrificatã din Forul luiTraian ar putea fi consideratã primul nostrumijloc (inclusiv militar) de informare, înaccepþiunea actualã a termenului, deºi intenþiainiþialã a artizanului ei a fost alta, atunci care sãfie primul reporter de front veritabil revendicatca atare de istoria presei militare româneºti? Unpunct de reper îl constituie, în acest sens, opiniaistoricului George Coandã care, în articolulintitulat Mihai Viteazul, primul �om de presã�român1, argumenteazã � bazându-se, printrealtele, pe revelaþiile lui G. Mihãilã ºi DanZamfirescu2, dar ºi pe cele ale lui MarinSorescu3, asupra vocaþiei scriitoriceºti/reportericeºti a voievodului care-ºi imortalizeazãfaptele în corespondenþele sale � cã Mihai afost întemeietorul presei româneºti, înconsecinþã, primul om de presã, avansândipoteza cã aceste relatãri pot fi creditate drept(ºi) niºte �jurnale� sui-generis.

1. Scriitorul militar Mihai Viteazul. Defapt, Aurel Decei, în lucrarea sa Avvisiriguardanti e Paesi Romane negli anni 1596�1598, inseratã în Diplomatarium italicum (IV,Bucureºti, 1939), la rândul sãu, prin însuºi titlulºi conþinutul sãu, va observa istoricultârgoviºtean, ne trimite la ideea pe care osusþin. S-a mai spus cã celebrul Memoriu alvoievodului adresat în limba italianã mareluiduce de Toscana, Ferdinando de Medici, la16 februarie 1601, este un adevãrat reportajal faptelor sale, excelând prin sugestivitatearelatãrii, cât ºi prin bogãþia ºi exactitateadatelor ºi a detaliilor4. La acelaºi nivel derelatare se situeazã ºi memoriul expediat laViena, cu o lunã mai înainte, împãratuluiRudolf al II-lea, cât ºi ceea ce astãzi am numiinterviu, desfãºurat în limba turcã, ºi realizatcu voievodul întregitor de þarã la 27 iulie1595, în Bucureºti, de solul leºesc Lubieniecki.Mai putem adãuga � impunându-se prinaceeaºi seriozitate reportericeascã � ºiscrisorile expediate hatmanului polonStanislaw Zolkiewski, castelan de Lwow (12septembrie 1595), ce descriau bãtãlia de laCãlugãreni; pe cele cãtre Sigismund Bathory

(5 septembrie 1596, din Târgoviºte; 6septembrie 1598) sau cãtre împãratul Rudolfal II-lea (6 iulie 1598, din Ploieºti), atrãgândatenþia asupra primejdioaselor invaziitãtãreºti. Cea din 4 noiembrie 1599, din AlbaIulia, anunþând victoria de la ªelimbãr; celecãtre arhiducele Maximilian (16 octombrie1598, din Caracal), relatând alert luptele saleizbânditoare duse cu turcii, precum ºi cea cãtrecomisarii imperiali (20 mai 1600, din Hotin)prin care vesteºte luarea în stãpânire aMoldovei ºi alungarea de pe tron a lui IeremiaMovilã. Concluzia ar fi cã Mihai Viteazul (c.1558 � august 1601) rãmâne � pe lângã omulpolitic, marele comandant de oºti etc. � ºi unincontestabil om al scrisului, un �reporter fre-netic� al Clipei sale de Istorie. Trebuie cititememorialele ºi scrisorile sale, lectorul fiindcuprins de uimire, dar ºi de satisfacþie,descoperind în voievod un spirit alert, un �co-respondent de front� pe fazã5.

Nu este mai puþin adevãrat cã ºi alþidomnitori care i-au precedat lui MihaiViteazul, cum este ªtefan cel Mare, de pildã,dupã cum era practica vremii ºi la alte popoare� ºi în primul rând chiar la turci �, expediaserãscrisori de genul acesta mai marilor lumii,inclusiv papei, la Roma, scopul fiind nu numaiacela de a-l informa, ci, mai ales, de a cere ajutorîn vederea bãtãliilor care urmau sã vinã. Maimult, scrisorile acestea erau multiplicate ºitrimise alãturi de steaguri ºi de alte trofee,uneori chiar de prizonieri de vazã, capturaþi înrãzboi, marilor suverani ai Europei, între altelescontându-se, cum precizam, pe sprijin în trupeºi bani, în eventualitatea forþãrii �revanºei�, casã spunem aºa, care, în cazul otomanilor, nuse lãsa aºteptatã prea mult, drept dovadãumilirea lor de la Podul Înalt (1475) dublatã lascurtã vreme de victoria seacã de la Valea Albã(Rãzboieni), foarte bine preavizatã, deºizadarnic, de voievodul ªtefan care, nevoit deastã datã sã înfrunte o oaste otomanã condusãde însuºi cuceritorul Constantinopolului, aveasã-ºi piardã în luptã toatã floarea vechii boierimimoldave. Particularitatea fundamentalã esteaceea cã, spre deosebire de predecesorii sãi,care cel mult dacã rosteau câteva cuvinte derãzboi sau câte o proclamaþie, cum foarte bine* Fragment din Istoria presei militare, în curs de

apariþie la Editura Bibliotheca, Târgoviºte.


va observa istoricul N. Iorga, voievodul MihaiViteazul le-a scris el însuºi (scrisorile),cunoscându-se cel puþin patru cazuri când vavorbi pe larg despre �gândurile, isprãvile ºisuferinþile sale�6, nu apela exclusiv la grãmãticiicancelariei domneºti, eventual la cronicariioficiali (cum era, de pildã, Teodosie Rudeanu),iar tehnica folositã, inclusiv detaliile cu iz desenzaþie � vezi scena cu Sinan-paºa cãzut depe cal, în mocirlã � sunt foarte apropiate deceea ce citim astãzi prin ziare. De altminteri,Nicolae Iorga merge pânã acolo încât face dinMihai Viteazul nu un corespondent de rãzboi(nici nu am întâlnit expresia aceasta la el), ci înprimul rând autorul unei �pagini de înaltãliteraturã�, deci un scriitor militar, poate cãprimul din întreaga noastrã istorie literarã7.

Mihai scria frumos � remarcã, în istoria sa,Nicolae Iorga �, cu o deosebitã eleganþã, daratât cât sã se poatã asãmãna cu un diac deprofesie. ªi aceasta într-o vreme în care ºtiinþade carte era privitã ca un meºteºug, ºi nu pentruaceasta se creºteau pretendenþii, domniºorii caritrebuiau sã vâneze coroana. Evident, scrisul nuera o meserie a voievodului, ci numai o necesitate.De altminteri, istoria ne-a lãsat ceva date ºi despreIoan Darachi, secretarul sãu, care, în momentulpremergãtor atacãrii Transilvaniei lui AndreiBathory, a primit ordin de la voievod ca, împreunãcu Petru Armanul, sã plãsmuiascã niºte scrisoriîn numele împãratului Rudolf al II-lea, prin carese dãdeau secuilor, chipurile, în cazul cã s-ar firãsculat împotriva cardinalului, vechile drepturinimicite de Bathoreºti. Cum ar veni azi, o manevrãtipicã PSYOPS-ului, sau mai degrabã o strategiefoarte eficientã pe frontul din umbrã, realizatã decãtre profesioniºti ºi de care voievodul românnu era strãin. În plus, în plin Ev Mediu, MihaiViteazul a impus limba românã în cancelarie, iarîntreaga lui corespondenþã particularã era scrisãîn româneºte. În fine, referitor la scrisulvoievodului român, sã reþinem ºi însemnarea saautografã, cu caractere chirilice, pe spatele uneiscrisori din 1600 destinatã lui Rudolf al II-lea ºiaflatã azi în Arhiva de rãzboi din Viena � ªi hotaruArdealului// Pohta ce-am pohtit// Moldova//Þara Rumãneascã �, document care, dincolo devaloarea istoricã privind scrierea în limba românãa vremii, constituie o reprezentativã ºi esenþialãmãrturie a gândirii politice a Viteazului8.

Tot de numele lui Mihai Viteazul este legatãºi cronica faptelor lui rãzboinice ºi a strãdu-inþelor sale redactatã din ordinul voievodului(urmare directã a importanþei pe care acesta oacorda cuvântului scris), în limba românã, de cãtrelogofãtul sãu, amintitul Teodosie Rudeanu, cuample documentãri de la faþa locului, logofãtuldevenind astfel mai mult un reporter decât uncronicar, înºiruitor de momente dintr-o domnieori dintr-un ºir de domnii. Cronica aceasta�reportericeascã� a avut, din pãcate, soartamemorialului dacic, scris de [�] Traian, adicãs-a pierdut, dar, din fericire, s-a pãstrattraducerea ºi compilaþia latinã a lui Baltasar

Walther cel Tânãr (tipãritã la Gorlitz, în 1599; laÖsterreichische Nationalbibliothek din Vienaea existã în douã exemplare, n.a.), unde �gãsimînsã pentru momentele mai importante alecampaniei lui Mihai Viteazul împotrivaturcilor ºtiri mai bogate, detalii mai precise[�]; se simte mai bine timbrul contempora-neitãþii�9 faþã de transpunerea în polonã alui Andrei Taranovski. Silezianul estecontaminat de expresivitatea ºi temeinicadocumentare din originalul românesc pe carese pare cã l-a cunoscut ºi l-a consultat. Dealtminteri, se presupune cã, personalitate atimpului sãu, de anvergurã europeanã, om poli-tic profund conºtient de rolul pe care ºi l-aadjudecat [�] Mihai a considerat cã este utilsã-i fie consemnate faptele nu numai într-ocronicã, dar ºi în publicaþii ale momentuluiaºa cum erau acele �avviso�, �diario�(italiene) ºi �plachete� (franceze) [�]rãspândite în pieþele publice ale marilor oraºe.Din informaþii aluzive, unii istorici chiar au dedusposibila redactare, la cancelaria voievoduluidin Târgoviºte, a unui astfel de �diario� sau�jurnal� pentru uzul informativ, mai ales alsolilor strãini ce-l vizitau10...

NOTE1 Revista Curier a Bibliotecii judeþene �I. Heliade-

Rãdulescu� Dâmboviþa, nr. 1(14)/2001, p. 7.2 Din Literatura românã veche, Editura Tineretului,

Bucureºti, 1969.3 Din prefaþa la Mihai Viteazul. Scrieri, Editura

Scrisul românesc, Craiova, 1993.4...Când am aflat de aceasta, am mers animosamente

[vitejeºte] sã-l aflu [pe Sinan] cu acele puþine oºtice aveam, ºi, ajungând la Cãlugãreni, am gãsit cãtoþi erau gata de luptã. Iar eu, chemând în ajutornumele lui Dumnezeu, m-am încãierat în luptã cudânºii în aºa chip, cã a þinut toatã ziua, fãcândturcilor mare pagubã, ºi în chip ruºinos pentruSinan-paºa, aºa cã în acea bãtãlie însuºi Sinan-paºa a cãzut de pe cal într-o foarte adâncã mocirlã,de unde cu multã greutate a fost scos. Aºa, înacea bãtãlie au murit patru paºi ºi ºapte sangiaci,ºi am câºtigat cinci tunuri ºi un steag verde alproorocului lor, Mohammed, foarte preþuit dedânºii ºi foarte respectat, pe care l-am trimismãriei-sale împãratului (Mihai Viteazul, Memoriucãtre marele duce de Toscana, fragment, în N.Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, Editura Militarã, 1968,p. 183).

5 Gerorge Coandã, în revista Curier nr. 1(14)/2001, Târgoviºte, p. 8.

6 N. Iorga, Istoria literaturii româneºti. Introduceresinteticã, Editura Minerva, Bucureºti, 1977, p.83 ºi urm.

7 Ibidem. N. Iorga se referã la memoriul, redactatîntr-o latinã de cancelarie ºi adresat cãtre Rudolfal II-lea, descoperit în Arhivele din Florenþa ºi încare, într-o expunere splendidã, voievodul românînfãþiºeazã întreaga lui viaþã, inclusiv cum a ajunsla domnie, ce greutãþi a întâmpinat, cum s-a apãratcontra nãvãlitorilor etc.

8 Despre contextul, rostul ºi interpretarea acesteiînsemnãri vezi, eventual, ConstantinRezachevici ºi Viorel Gh. Speteanu, Moarteaunui erou, Fundaþia Culturalã �Gheorghe MarinSpeteanu�, Bucureºti, 2003, p. 228 ºi urm.

9 N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Ed.Minerva, Bucureºti, 1980, p. 150.

10 Ibidem.


ISTORIA TIPARULUI

MACARIE ªI EVOLUÞIATIPARULUI ROMÂNESC (3)

Agnes Erich

Analizând cele douã tipãrituri subaspectul literei ºi al prezentãrii grafice,observãm cã Octoihul tipãrit de Macarie laTârgoviºte se deosebeºte fundamental de celtipãrit în 1494, la Cetinje. Ambele tipãriturisunt tipãrite negru cu roºu, cea de laTârgoviºte având 22 de rânduri pe paginã,iar cea de la Cetinje având 30 de rânduri,titlurile vecerniilor fiind înscrise cu litere mariroºii, iar ale utreniilor cu litere mici, deasemenea roºii. Litera de la Cetinje este maimicã ºi mai finã, pe când cea din ÞaraRomâneascã este mai mare ºi mai groasã, faptcare explicã ºi faptul cã la un format aproapeidentic, numãrul rândurilor de pe foaie diferã.

Din punctul de vedere al ornamentãrii, înOctoihul de la Târgoviºte apare pentru primaoarã reprezentarea unor figuri umane într-oplanºã ilustratã, xilogravura reprezentându-i pesfinþii Iosif, Teofan ºi Ioan Damaschinul. În plansecund este redatã o bisericã cu clopotniþã, carese pare cã ar fi chiar Mãnãstirea Dealul de lângãTârgoviºte, locul unde s-au ºi tipãrit cele treilucrãri executate de cãtre ieromonahul Macarie(C. Manolescu. Târgoviºtea ºi începuturilexilogravurii româneºti. În: �BibliotecaValachica�, nr.7, Târgoviºte, 1975, p. 303).Aceasta are forma de treflã, cu cupole, fiindclãditã din blocuri cubice mari de piatrã, ºi estereprezentatã cu pridvorul ºi cu ieºirea dinsprealtar (Ana Andreescu. Arta cãrþii: cartearomâneascã veche: 1508-1700. Bucureºti:Editura Univers Enciclopedic, 2002, p. 197). Înfundalul imaginii apare turnul clopotniþei, totulfiind decorat cu motivul viþei de vie, fapt care aºi condus la ideea cã este vorba despreMãnãstirea Dealul, care mai este cunoscutã ºisub denumirea de Sfântul Nicolae din Vii.Întreaga imagine este încadratã de un ornamentgeometric, tip chenar.

În ceea ce priveºte frontispiciile întâlnimdouã tipuri, unul dreptunghiular care aparede douã ori ºi unul în care apare stema ÞãriiRomâneºti micã. Cel dreptunghiular este for-mat din vrejuri împletite, din þesãtura deantrelacuri distingându-se patru cercuri, lacolþuri apãrând lujeri ce se terminã cu coroaneprinciare. Cel de-al doilea frontispiciu areformã pãtratã, ornat în interior tot cu

împletituri de vrejuri, în mijloc fiindreprezentatã stema þãrii minusculã (corbulîncoronat, cu capul spre dreapta ºi crucea încioc, reprezentat negru pe fundal alb), dincolþurile de jos pornind vrejuri care se terminãcu douã coroane.

Reprezentarea iniþialelor ornate este deasemenea diferitã în cele douã tipãrituri, celede la Cetinje au o formã foarte apropiatã deiniþialele veneþiene, ºtiut fiind faptul cã pentrutiparul de la Cetinje ºi pentru cel chirilic de laVeneþia, caracteristice sunt iniþialele ornate, închenar, pe când în tipãriturile macariene dinÞara Româneascã apar pentru prima datãiniþialele împletite din vrejuri florale ºi de plante.În Octoihul de la Târgoviºte apar douã iniþialeornate, ºi anume un Ï (P chirilic) (reprodusdupã exemplarul de la Blaj) ºi un Á (B chirilic),aceasta din urmã aflându-se doar în copiafotograficã dupã exemplarul de la Hilandar ºicare se aflã în prezent la Biblioteca Academiei.

Din cele prezentate mai sus se desprindeo concluzie clarã, ºi anume cã tipãrituramuntenegreanã nu a constituit un modelpentru tipãritura munteanã, fapt observabilatât din analizarea conþinutului celor douãtipãrituri dar ºi din compararea ornamentelorfolosite pentru înfrumuseþarea acestora.

Urmând exemplul antecesorilor sãi,domnitorul Neagoe Basarab va preluaplanurile de hegemonie culturalã ale acestora,în timpul domniei sale Þara Româneascãdevenind �centrul luminii ortodoxe ºiadãpostul civilizaþiei bizantine�.

Însemnãtatea Tetraevangheliarului,apãrut în timpul domniei sale, constã în faptulcã este primul tipãrit pentru toþi ortodocºii carefoloseau limba slavã ca limbã oficialã a cultuluireligios. Dupã cum reiese din epilogul cãrþii,domnitorul a þinut sã arate rolul sãu în acestdemers: �Pentru cã Dumnezeu cel într-oTreime venerat a binevoit a umple bisericaSa cu sfinte cãrþi pentru glorificare ºi pentrufolosul cititorilor, de aceea ºi eu, întruHristos Dumnezeu binecredincios ºi deDumnezeu pãzit ºi autocrat domn, Io Basarabmare voievod ºi domn a toatã þaraUngrovlahiei ºi a Podunaviei, fiulpreabunului ºi marelui domn Io Basarab


Voievod, am râvnit cu îndemnul Sfântului Duhºi din dragoste pentru dumnezeieºtile sfintelebiserici ºi am scris aceastã de sufletmântuitoare carte, Tetraevanghelul, pe careSântul Duh prin gura apostolilor l-adescoperit spre cunoºtinþã, pentrudesãvârºirea glorificãrii dumnezeirii de treiori strãlucitoare, veneratã într-una singurã.�(P.P. Panaitescu. Liturghierul lui Macarie, ºiînceputurile tipografiei în Þãrile Române. În:�Biserica Ortodoxã Românã�, 1939, p.317-318).

Ca ºi în Octoih (1510), Macarie roagã pecei care vor citi cartea ºi vor gãsi greºeli �sãîndreptaþi iar pe noi care ne-am trudit cusârguinþã la aceastã lucrare, sã nebinecuvânteze�, pentru ca în finalulepilogului sã fie din nou amintit domnitorulºi cel care a trudit la tipãrirea cãrþii, precum ºidata sãvârºirii acesteia: �Din poruncadomnului Io Basarab mare voievod, eu robullui Hristos, ieromonahul Macarie am muncitpentru aceasta ºi am terminat aceastã carteîn anul 7020, crugul soarelui 20, al lunii 9,indictionul 14, luna Iunie 25 de zile�.Observãm ºi aici cã apare acel titlu,�Podunavia� ºi acelaºi sistem de datare ca ºiîn cazul celorlalte douã tipãrituri precedente.

Tipãritura cuprinde cele patru Evangheliiaºezate în ordinea canonicã rãsãriteanã veche(Matei, Marcu, Luca ºi Ioan), dar cu indicareape margine a pericopelor (zacealelor), astfelîncât preoþii sã ºtie duminica, sãrbãtoarea sauziua sãptãmânii în care trebuie sã citeascãpericopa respectivã (D. Simonescu; V.Petrescu. Târgoviºte � vechi centrutipografic românesc. Târgoviºte: MuzeulJudeþean Dâmboviþa, 1972, p. 13).

Este tipãrit în negru ºi roºu, cu câte 20 derânduri pe paginã, pe hârtie groasã de diferitemãrci de fabricã (B.R.V., Tom I p. 3): cumpãnaîn cerc, ancora în cerc, pãlãria de cardinal, ostemã în cadrul cãreia se aflã douã sãbiiîncruciºate ºi unul sub formã de foarfecã. DinTetraevangheliar, Macarie a imprimatexemplare ºi pe pergament, astfel explicându-se existenþa a douã ediþii aparþinând acesteitipãrituri. La ediþia pe pergament, marginile suntcolorate manual cu aur, carmin, albastru ºiverde, iar conturul literelor din cuvinteleimprimate în roºu sunt retuºate, ceea ce dãimpresia cã aceste exemplare ar fi manuscrise(M. Pãcurariu. Istoria Bisericii OrtodoxeRomâne. Iaºi, 2004, p. 468). Deoarece nu s-apãstrat decât un singur exemplar din aceastãediþie nu se poate preciza dacã avem de-a facecu un tiraj de lux sau a fost realizat un singurexemplar care a fost destinat domnitoruluiînsuºi, dupã cum afirmã N. Iorga.

Studiind aspectul grafic al tipãriturilormacariene, B.P.Haºdeu ºi N.Iorga au remarcatasemãnarea dintre Tetraevanghelul luiMacarie (1512) ºi tetraevanghelele manuscrisede origine moldoveneascã din perioada luiªtefan cel Mare, în ceea ce priveºte modul de

realizare a iniþialelor ornate, frontispiciilor ºivignetelor. Preluarea elementelor de ornareale cãrþii manuscrise locale ºi transpunerealor în cartea tipãritã apare fireascã deoareceºi Tetraevanghelul, întocmai caLiturghierul, a fost tipãrit pentru prima datãîn întreg tiparul chirilic european, de cãtreMacarie în Þara Româneascã (Sweipolt Fiol atipãrit la Cracovia în 1491 urmãtoarele cãrþide cult bisericesc: Octoih, Ceaslov, Troid depost, Troid Penticostar ºi Plastirea.Ieromonahul Macarie a tipãrit la Cetinje între1493 ºi 1496 urmãtoarele cãrþi: Octoih, Psaltireºi Molitvenic.) Din aceastã cauzã tipografulnu a avut în faþã un model tipãrit, fiind nevoitsã recurgã la cartea manuscrisã ºi sã creeze oornamentare adecvatã textului.

În cea de-a treia tipãriturã macarianã suntreproduse 13 frontispicii, motivul centralreprezentându-l stema Þãrii Româneºti, o pasãreîncoronatã, cu capul orientat spre stânga,prezentând zborul semideschis, având aspectmixt, între acvilã ºi corb (D. Cernovodeanu.Reprezentãri heraldice din vechi tipãrituri ºimanuscrise româneºti (sec. al XVI-lea). În:Târgoviºte: cetate a culturii româneºti.Bucureºti, 1974, p. 136). Stema aceastamarcheazã o tranziþie între aspectul pãsãriiheraldice aparþinând principatului muntean dinreprezentãrile sigilare anterioare (o acvilãcruciatã, la dextra o semilunã cu coarnele în susºi o stea cu cinci raze, la Vlad Cãlugãrul) ºireprezentarea hibridã (acvilã ºi ºoim) dinfrontispiciul Liturghierului de la 1508.

Trebuie subliniat faptul cã în tot spaþiulsud-est european, cu excepþia Tetra-evanghelului tipãrit de ieromonahul Lavrentieîn Bucureºti (1582), în tot cursul secolului alXVI-lea nu s-a editat nici un Tetraevanghelslavon în care sã nu fie evidentã influenþatipãriturii valahe a lui Macarie. Astfel, primareeditare i-o datorãm lui Filip Moldoveanul,la Sibiu, în 1546, scopul fiind lãrgirea ariei decirculaþie a acestuia. Ornamentele volumului,urmeazã în general frontispiciile xilogravate,precum ºi iniþialele mari care apar în cãrþile luiMacarie. De asemenea, trebuie amintite ºitetraevanghelele slavone coresiene din 1562,1579, 1583, precum ºi Tetraevanghelul slavontipãrit la Braºov în 1565 de cãtre Cãlin sau lacel al lui Lorinþ de la Alba Iulia (1579).

Tiparul macarian din Þara Româneascãva influenþa destul de mult ºi tiparul de la sudde Dunãre. Textul celor patru Evanghelii afost imprimat aici pentru prima datã în 1537la mãnãstirea din Rujan, model fiindu-itipãritura macarianã, acest fapt observându-sela dimensiunea literei de rând, precum ºi laelementele de ornare a cãrþii: frontispicii,vignete ºi letrine. Astfel, la începutulEvangheliei dupã Matei, în Tetraevangheluldin 1537 de la Rujan se aflã frontispiciul înmijlocul cãruia se gãseºte stema ÞariiRomâneºti sub forma unui vultur mic þinând


crucea în cioc, doar cã imaginea apareinversatã faþã de cea din tiparul macarian.

În a doua jumãtate a secolului al XVI-lea,de sub tiparniþele sud-dunãrene au ieºit încãdouã tetraevanghele, ambele fiind tipãrite deieromonahul Mardarie de la mãnãstirea Mrksina,aflatã în apropierea Muntenegrului. ÎnTetraevangheliarul de la Belgrad (1552),ornamentele de la începutul Evangheliilor suntdesenate aproape întocmai dupã ediþiaromâneascã, chiar ºi stema Þãrii Româneºti(pasãrea heraldicã cu crucea în cioc ºi cu cei doiarbori în dreapta ºi în stânga) fiind reprodusã.În a doua parte a cãrþii sale, tipograful, remarcândprobabil neconcordanþa dintre prezenþa stemeiÞãrii Româneºti ºi locul de tipãrire a cãrþii, arenunþat la ea, spaþiul respectiv din frontispiciurãmânând gol. De asemenea, apare ºifrontispiciul în care stema Þãrii Româneºti aredimensiuni mai mici, dar de aceastã datã stemaeste înlocuitã cu o cruce în mijloc. În ceea cepriveºte iniþialele mari ornate în Tetraevangheluldin 1552 apar douã tipuri, atât iniþiale în chenar(de origine veneþianã) cât ºi iniþiale împletite cunuiele (model macarian). Asemãnarea dintreTetraevanghelul din 1512 ºi cel din 1552 esteatât de mare încât au fost copiate chiar ºi greºelilede tipar precum ºi epilogul în care au fostînlocuite numele proprii ºi anul tipãririi.

Cea de-a doua tipãriturã realizatã deieromonahul Mardarie este Tetraevanghelul din1562, la mãnãstirea Mrksina. Din epilog aflãm

cã literele pentru aceastã carte au fost executate�cu mare greutate� de mâna ieromonahulMardarie, �din fier ºi din aramã�, model fiindu-itipãritura sa din 1552, la baza cãreia a statTetraevanghelul lui Macarie. În aceastã lucrarefrontispiciul care cuprinde stema ÞãriiRomâneºti este acelaºi, doar cã stema a fostînlocuitã cu o cruce încadratã între doi arbori.Iniþialele ornate sunt apropiate de cele macariene,apãrând însã mai mari ºi mai grosolane.

Dupã tipãrirea acestei cãrþi activitateatipograficã a încetat în Þara Româneascãpentru aproximativ 33 de ani, dar principeleNeagoe Basarab a fost în continuare preocupatde tipãrirea unor lucrãri noi, de vreme ce într-oscrisoare adresatã judelui ºi celor doisprezecepârgari din Braºov, cerea sã-i trimitã �niºtetipare ce ne sunt de trebuinþã.� (M. Pãcurariu,op.cit., p.470). Însã nu se cunosc motivelepentru care activitatea tipograficã a încetat atâtde brusc, fiind reluatã de cãtre DimitrieLiubavici, tot la Târgoviºte, prin tipãrirea la1545 a unui Molitvenic.

Iniþiativa de a reda publicului interesataceste trei monumente de culturã tipograficãºi bisericeascã are rolul de a întregi tabloulspiritual al societãþii româneºti din perioadala care am fãcut referire ºi în care au vãzutlumina tiparului, au fost citite ºi au circulat peîntreg teritoriul românesc ºi nu numai,demonstrând preocuparea iniþiatorilor privindcunoaºterea ºi ocrotirea valorilor spirituale.

D-l H. Zalis a rãmas ºi acum, caîntotdeauna un neobosit mânuitor alcondeiului, un pasionat al cuvântului scrisºi dãruit celorlalþi, un om dãruit trup ºisuflet literaturii. Asemenea confraþi meritãîntreaga noastrã dragoste. Sã nu întârziema le-o arãtãm. La mulþi ani, d-le Zalis!

Aceste rânduri ºi sentimente se nãºteauacum cinci ani ºi, spre bucuria mea, elenu s-au alterat cu nimic de atunci ºi pânãazi. Ba, dimpotrivã, pot afirma cuconvingere cã s-au adâncit, s-au decantat,au cãpãtat o ºi mai mare putere. �DomnulZalis�, o spun ºi azi, cu convingere, faceparte dintre acei slujbaºi ai condeiuluipentru care darul scrisului nu piere decâtodatã cu cel care îl are. În �cincinalul� care,iatã, se încheie acum d-sa a continuat sãscrie cu aceeaºi pasiune cu care a fãcut-ode când se ºtie. Lucru minunat ºi nu tocmaila îndemâna oricui.

ªi nu micã mi-a fost surpriza mai ancând un alt scriitor de mari resurse, d-lEmil Lungeanu a tipãrit o carte-premierã

în cultura noastrã: un volum de criticãliterarã în versuri, o �odisee� a unui altautor. Iar autorul s-a-ntâmplat sã fiu chiareu. Zic cã nu mi-a fost micã surpriza fiindcãpe coperta ultimã a tomului cu pricina amîntâlnit un foarte concentrat, dar excelent,sugestiv ºi sintetic text despre autorul cãrþiiºi despre subsemnatul.

Desigur, sunt subiectiv � nici nu s-arputea altfel! � în aceste aprecieri, dar nupot fi altfel de vreme ce d-l Zalis s-a dovedita fi aci, ca pretutindeni unde a scris ºi scrie,convingãtor prin argumentele pe care ºi-afundamentat judecãþile.

Acest distins critic ºi istoric literar face,pe de altã parte, ºi ceea ce se cheamã criticãfoiletonisticã, scriind lunar în eleganta,valoroasa ºi distinsa revistã condusã ded-nii Tudor Cristea ºi Mihai Stan � �Litere�de la Târgoviºte, fiind, aºadar, citit demultã lume ºi demonstrând, între multealtele, cã este permanent racordat laactualitatea literarã din þarã.

Superbe împliniri ºi bucurii pentru unscriitor octogenar. La mulþi ani de viaþã ºide scris stimate prietene al meu ºi al tuturor.!

2 Florar, 2012

Domnul Zalis



ISTORIA TIPARULUI

SCRIEREA RELIGIOASÃªI LAICÃ VECHE (3)

Pilda lui Matei Vodã, care s-a arãtataºa de darnic ºi binevoitor cãtre ctitoriasa, a fost urmatã ºi de alþi contemporani,care se întreceau sã dãruiascã mânãstirii:moºii, odoare, sãlaºe de þigani etc. Se dãmai jos urmãtorul act de danie: �Adicã cujupâneasa Elina a rãposatului Parãipaharnicu, scris-am ºi mãrturisesc ca sãfie de mare credinþã la sfânta mânãstiredela Câmpulung hram Uspenie Bogorodiþãºi pãrintelui egumen Melhisedec ºi la totsoborul sfintei mânãstiri, cum sã se ºtiecã au dat rãposatul soþul meu Parãpaharnic la sfânta mânãstire ce scrie maisus la vremea lui de moarte, întâi un sãlaºde þigani ºi 100 oi ºi cãruþa dumnealui cudoi cai. Aºiºderea am socotit ºi eujupâneasa Elina, din câte moºii am scosde am dat pe la mânãstiri, ales-am parteºi moºie mai bunã, unde zac oaseledum(nea)lui la mânãstire la Câmpulung,de am dat Creþuleºtii cu casele, cu grãdinã,cu moarã, cu livezi ºi cu tot venitul depreste tot hotarul, cum scrie zapisul ºicãrþile de moºie, însã fãrã rumâni, cã i-auscãpat dumnealui la moarte. ªi au lãsatsã dau un pahar de argint la mânãstire,iar eu am vândut douã pahare ºi amcumpãrat o cãdelniþã de argint de 290dramuri ºi am dat ºi un pahar mare ce aulãsat dumnealui sã dau lui Vodã ºi MãriaSa n-au vrut sã-l ia, ci l-am dat iar lamânãstire ºi au fost paharul de 300dramuri ºi au lãsat o stupinã cu 40 de stupiºi 5 iepe ºi 4 boi ºi au fost fãgãduit sã deala mânãstire ughi 100 sã cumpere o moºie,iar eu am dat o parte de moºie lângãCreþuleºti ce sã chiamã Ghimpaþi, ca sãfie tot o moºie, ca sã fie pentru acei 100de galbeni ca sã se pomeneascã Parapaharnicul ºi au învãþat la vreme deprestavlenie cu a lui limbã ºi cu mulþi

Viorel Cristian Militaru

boiari mãrturie, care s-au tâmplat acolola Câmpulung�.

Aºijderea ºi eu jupâneasa Elina, dupãcum au lãsat dumnealui rãposatul soþulmeu Parã paharnic ºi vãzând scrisoaredela moarte, fãcut-am ºi eu acest zapis almieu ca sã fie de credinþã la sfântamânãstire pentru aceste moºii ºi scule,toate câte scriu mai sus. Însã pentru acestsãlaº de þigani ce scriu mai sus, fiind niºteþigani rãi ºi fugari ºi vãzând cã nu vacunoaºte mânãstirea niciun folos dela ei,luatu-i-am noi ºi am dat pentru dânºii ughi80 de au dat pãrintele igumenul la niºtevii ce au cumpãrat la Izvorani dela fecioriilui Tudoran, pentru ca sã fie sfinteimânãstiri stãtãtoare de ajutor ºi nouãpomanã de vecie.

Aºijderea întãrit-am acest zapis ºi cumare blestem; cine s-ar ispiti din neamulnostru au din rudele dum(nea)lui, au mãcarorice om ar strica aceastã tocmealã, sauar lua ceva din câte au lãsat rãposatul soþulmeu ºi eu, acel om sã fie proclet ºi anatemaºi afurisit de 318 sfinþi pãrinþi dela Nicheiaºi sã aibã parte la un loc cu Iuda ºi cu Arieºi cu alþi necredincioºi Amin.

ªi încã am fost fãcut ºi alt zapis lasfânta mânãstire pre aceastã tocmealã cescriu mai sus, iar pe vreme ce au ars sfântamânãstire cu foc, ars-au ºi zapisul mieu,iar nu de tot, numai cât sã cunoºtea tot ceera scris ºi dupre aceia înnoit-am acestzapis ca sã fie stãtãtor în sfânta mânãstireºi sã se creazã în vecie ºi într�aceastãtocmealã poftit-am a fi ºi mãrturii: întâicinstitul, prea luminatul ºi prea sfinþitulpãrintele nostru chir Teofil arhiemitropolitºi de Hristos iubiþii pãrinþii noºtri chirIgnatie episcop Râmnicevschi ºi chirªtefan episcop Buzevschi ºi toþi boiarii.Mari ºi mici ai Divanului Domnului


nostru, care-ºi vor pune peceþile ºiiscãliturile mai jos. ªi pentru mai adevãratãcredinþã, pusu-mi-am ºi eu pecetea ca sãcreazã. Scris luna septembrie 1 leat 7149(=1640). Pecetie Jupâneasa Elina. Hrizeavel Dvornic, Radu vel Vistier, Preda velSpãtar, Dragomir vel Clucer, Buzinca bivvel Clucer, Socol vel Stolnic, Radu celComis, Miho Logofãt, Constandin velPostelnic� (Dupã o copie din dosarulProtoeriei de Muscel Nr. 29/1844).

Zapisul acesta de danie, fãcut numai la4 ani dupã terminarea mânãstirii, vorbeºtedespre un foc care ar fi ars mânãstirea. Foculacesta este pomenit ºi în actele privitoare lamoºia din satul vecin Voineºti, unde se aratãlãmurit cã actul de vânzare fãcut de AndreiCotenescu lui Matei Vodã, a ars odatã cumânãstirea ºi s-a fãcut altul nou în 1648.Nu se aratã însã nici anul, când s-aîntâmplat acel foc ºi nici dacã va fi ars ºibiserica sau numai chiliile de lângã dânsa,în care se pãstrau ºi actele de proprietate.

Succesorul lui Matei Vodã a fostConstantin ªerban. În primul an de domnie(1654) a înnoit mânãstirii stãpânirea pestesatul Groºani pe care-l avea din timpuldomniei lui Nicolae Alexandru Basarab(Arhivele Statului, Mânãstirea Câmpulungpachet XIX doc. 4 ºi pachet XVII doc.5), iar în 1655 a dat mânãstirii o carte cuurmãtorul cuprins dupã începutulslavonesc (Ibidem pachetul III netrebnicedoc. 27 pe pergament. Cf. ªi D. Bãjan�Documente dela Arhivele Statului� pag.25-28 ºi Ms. 3683 de la Academia Românãunde e reprodus în copie):

� � Facem ºi Domnia Mea ºtire pentruaceastã sfântã ºi dumnezeeascã mãnãstirede la Câmpulung, cã fiind bisearicã de mirfãcutã de descãlicatu Þãrii Româneºti derãposatul Negru Vodã, de atâta numãr deani ocolitã, de atâtea crãpãturi, decutrmurile pãmântului, surpatu-s�au pânãla temeiu ºi au stãtut piatra grãmadã 7 ani.Într�aceia, rãposatul Matei Vodã dupãalalte sfinte mânãstiri ºi case dumnezeeºtice au fãcut aici în þarã ºi pre aiurea, ºiaicea, cu vrearea lui Dumnezeu ºi cuajutorul maicii Precistii, s�au apucat de oau fãcut mânãstire ºi lãcuinþã cãlugãreascã,iar pe acelaº hram Uspenie (B(ogordi)þã ºio au miluit ºi Domnia lui cu sate, cu moºiiºi cu altele, întru ce i-au fost prilejul ca sãpoatã fi mânãstirii de ajutor ºi cãlugãrilorde hranã ºi au fost pus egumen pe Melhiedentâi, de �nceputul mânãstirii ca la 12 ani.

Deci fiind domnia lui ctitor aceºtiisfinte mânãstiri, vrut-au a cerca ºi aluarea seama egumenului, având obiceiufãcut de Domnia lui, cum sã fie înmânãstire obºtejitie ºi întãritã cu hrisovºi cu cãrþi patrierºeºti, care lucru vrut-ausã vazã ºi Domnia lui ce venit aremînãstirea de mila Mãriei Sale ºi cecheltuialã. Ci au socotit Mãria Sa de autrimis acolo la mânãstire pre cinstitul ºiprea luminatul pãrintele nostru chirªtefan, mitropolitul þãrii ºi pe Ghineavistier, fiind atunci clucer, de au luatseamã mânãstirii foarte pre amãnuntul,de toate lucrurile ºi au adus scrisoare laMãria Sa. Deci, dacã au vãzut ºi Domnialui atâta nevoinþã ºi atâta strãdanie ceau fost pus egumenul Melhie acoloîmpreunã cu toþi cãlugãrii cu toate ce-autrebuit sfintei case dumnezeeºti cu moºii,cu odãjdii, cu bucate, cu dobitoace încãºi chelciug ºi de alalte ce trebuia, Domnialui au socotit ºi au lãsat sã fie obºtejitie,cum au fost întãrit cu hrisov ºi maidenainte vreame, cum, sã pue egumen dencãlugãrii mânãstirii ºi sã se ia seama totdin mânãstire, cu stareþii mânãstirii, sã fietoate în ºtirea lor ºi venitul ºi cheltuiala ºimai mult, dupã acea samã, sã nu se maidela curte, mãcar fie Domn, au mitropolit,veri boiarin mare, veri mic, mãcar cinear fi, numai din mânãstire sã ia toatãsama pânã într�un cap de aþã. De carebune tocmeale, vãzând ºi Domnia meahrisoave ºi cãrþi întãrite cu mare blestemºi legãturã, silit-am ºi Domnia Mea deam întãrit acest lucru ºi cu carteanoastrã, ca sã poatã fi lucru stãtãtor înveci pre obiceiul ce scrie mai sus. Iarcine ar îndrãzni a strica ºi a facereîntr�alt chip, sã cazã într�acel blestemmare ce au pus ctitorul casei, cum uniica aceia sã fie prolecþi i afurisiþi devlãdica H(risto)s ºi de 318 sfinþi pãrinþide la Nicheia � în text expresiacorespunzãtoare slavã), parte cu Iuda ºicu Arie sã aibã la un loc ºi cu de trei orianatema, la sfârºenie sã se ia cu pãgâniiAmin. � (Urmeazã apoi boeriiDivanului: Chirca Ban, Gheorghe velVornic, Stroe Logofãt, Pârvu vel Vistier,Panã vel Spãtar, Barbu Clucer, RaduStolnic, Radu Comis, Radu Paharnic,Danciu Postelnic, scris de Dumitrulogofãt Boldiciu în oraºul Târgoviºte la22 Octomvrie 7164 (=1655)� (Sfârºitulca ºi începutul, slavonesc).


Nicolae Scurtu

NOI CONTRIBUÞII LA BIBLIOGRAFIALUI DUMITRU C. MORUZI

FIRIDE BASARABENE

Biografia ºi opera prozatorului,jurnalistului, traducãtorului, memorialistuluiºi epistolografului Dumitru C. Moruzi (n.1850 � m. 1914) a suscitat, în timp, interesullui N. Iorga, E. Lovinescu, G. Cãlinescu,Gheorghe Bezviconi ºi, desigur, a lui MihaiCimpoi, cel mai bun cunoscãtor al miºcãriiliterare ºi culturale din acest topos alRomâniei ºi, totodatã, cel mai pasionatistoric ºi critic literar pe care ni l-a datBasarabia în ultima jumãtate de secol.Literatura sa epistolarã, bogatã ºirevelatoare sub multiple aspecte, nu a fostîncã cercetatã ºi comentatã, cum se cuvine,deoarece nu s-a restituit în întregime ºi nua fost adnotatã de un bun cunoscãtor alperioadei în care a trãit ºi creat romancierul

de la Dãnuþeni. Epistolele trimise lui N. Iorga,G. Ibrãileanu, Const. Stere, A.C. Cuza, IoanBianu, Paul Gore, Pan Halippa, Vasile M.Kogãlniceanu, Gheorghe Bezviconi ºi altoraconþin informaþii, note ºi precizãri de istorie,de istorie literarã, de istorie culturalã ºipoliticã, extrem de valoroase, ce se impuna fi cunoscute de specialiºti. Misivele pecare le-a trimis, profesorului ºi cãrturaruluiA.C. Cuza (n. 1857 � m. 1946), nu puþine lanumãr, impresioneazã prin francheþeadestãinuirilor, prin miniportretele realizatedoar din câteva rânduri ºi, mai ales, prinbunãtatea, prin înþelepciunea ºi prin marecapacitate a unui boier de odinioarã de ase adapta la realitãþile unei lumi aflatã într-ocontinuã schimbare.

*[Iaºi], 30 iunie 1909

Iubite d[omnu]le Cuza,Iatã, dupã cum am vorbit volumul 1(unul). Pentru tot ce-þi este ºi þi-a fost scump în lumea

asta, nu mã lãsa! Scapã-mi casa! Scapã-mi viaþa!Nu-mi fac nici o iluzie despre valoarea lucrãrii, nici despre al meu talent!Talent! Ba, poate aº fi avut... dar în halul unde mã aflu era un apus... de lunã, ori ultimele sfârâituri

ale unei lumânãri de seu! ªtiu cã e numai o binefacere ce mi-ar face-o familia, dacã aþi reuºi.Poate cã suferinþele m-au fãcut nedrept ºi nãzuros, ca acele rable ce abia se târãsc ºi

totuºi se ridic în douã picioare sforãind, pentru cã vãd zburând spre dânºii o bucatã de hârtieluatã de vânt.

Poate cã am judecat rãu pe Sebastian! Sã dea Dumnezeu! Aº dori din suflet sã mã fiînºelat ºi sã-i pot reda dragostea ce-o avem pentru dânsul.

Sunt atât de speriat se soartã cã mi se nãzar lucruri ce desigur nu pot fi.Aºa, (de ce nu v-aº mãrturisi-o) mi s-a pãrut cã în cele douã ultime vizite ce vi le-am fãcut,

eraþi cam puþin mai rece cu mine, ºi de atunci sunt foarte abãtut.Atât mi-ar mai lipsi sã vã întoarceþi de mine!!! Ce mi-ar mai rãmânea ºi de ce aº mai face

umbrã pe pãmânt?!Dar nu se poate! A mã îndoi de inima d[umneavoa]strã ar fi o nedreptate, un pãcat! Nici

nu vreau sã mã opresc la acest gând!Vedeþi dar pe Sebastian, faceþi-l sã primeascã lucrarea aºa cum mi-aþi spus ºi pânã la 23

iulie sã mã scape de ipotecã ori mãcar de dobândã.Ar rãmâne acþiunea s-o ridice mai în tihnã ºi, dupã ce ar apãrea cartea, sã obþin ºi pensia.

Toate se vor face. O ºtiu, o datã cã voiþi ºi v-aþi apucat de o treabã, nu se poate sã nuizbuteascã. Groaza mea este termenul de 22 iulie, ºi... sã nu vã plictisesc!

Dar, încã o datã, d[omnu]le Cuza, vã depun nu numai soarta dar ºi viaþa în mâneled[umneavoa]strã.

Devotat ºi recunoscãtor,D.C. Moruzi

[Domniei sale domnului A.C. Cuza, profesor universitar ºi deputat, Loco].


*Iaºi, 20 iulie [1]909

Stimate d[omnu]le Cuza,În sfârºit, cu ajutorul lui D[umne]zeu, am isprãvit definitiv cartea, gãsindu-i abia la urmã

adevãratul ei titlu.Ea se intitula Înstrãinaþii1 ºi dacã veþi fi de pãrere va putea purta ca subtitlu: Studiu

sociologic în formã de roman (1854�1907). Am conºtiinþa cã am fãcut o operã bunã ºifolositoare.

Eu, îmbolnãvindu-mã, nu sunt în stare sã v-o aduc ºi nici nu am pe cineva sã v-o aducã.Apoi aº vrea sã v-o dau în mânã.

Volumul 1 (unul) îl are Sebastian de atâta vreme ºi nu mai am nici o ºtire nici desprevolum, nici despre Sebastian, care fãgãduise sã vie sã mã vadã.

Poimâine e 22 iul[ie] dar am obþinut o prelungire de termen de o lunã, cu mare, maregreutate ºi plãtind dobândã la dobândã.

V-am scris acum douã sãpt[ãmâni] o c[arte] p[oºtalã] pentru ca sã vã mulþumesc cã mis-a primit nuvela2 în Neamul Rom[ânesc]. Nu ºtiu dac-aþi primit-o.

D[omnu]le Cuza veniþi d[umnea]voastrã sã mã vedeþi cã eu nu pot ºi aº voi sã vã remitvol[umul] al II-lea cu oarecare desluºiri.

Al d[omniei] [voas]tre devotat,D.C. Moruzi

Boala mea, deºi de stomac, nu e contagioasã, n-are nici un raport cu colerina, nici cutifosul. Puteþi veni fãrã grijã cã partea asta de mahala este încã indemnã.

[Domniei sale domnului A.C. Cuza, profesor universitar ºi deputat al Iaºiului, StradaCodrescu nr. 1, colþ cu strada Asachi, Loco.].

*[Iaºi], 24 iulie [1]909

Iubite d[omnu]le Cuza,Am primit ieri scrisoarea matale ºi a fost pentru mine ca o rouã, cã mult eram nãcãjit ºi

descurajat.Eu tot nu mã pot miºca decât de la pat la masa de lucru ºi înapoi, ca cei cu bilete pentru

trenurile de plãcere.Vã trimit precuvântarea romanului pe care, dupã ce o veþi citi ºi aproba s-o daþi lui Sebastian

s-o citeascã ºi s-o puie în locul celei pe care o fãcusem în neºtire de ce aveam sã fac.V-o trimit îndatã pentru cã socot cã veþi avea, citind-o, o idee completã de carte, iar

Sebastian se va încredinþa, poate, cã face sã cheltuiascã pentru dânsa.Eu sunt încredinþat cã nu i-a plãcut, pentru cã nu putea s-o înþeleagã de la primul volum.De astã datã voi trimite d[omnu]lui Iorga un tip ce nu mai existã astãzi: surugiul3. Numai

sã-l pot reuºi.Al d[umneavoa]strã devotat ºi iubitor prieten,

Dumitru C. Moruzi[Domniei sale A.C. Cuza, Strada Codrescu, nr. 1, colþ cu strada Asachi, Iaºi].

*[Iaºi], 30 noiembrie [1]909

Dragã coane Alecule,Bolnav de influenþã, nu pot ieºi din casã. Am primit de la d[om]nu[l] Iorga niºte propuneri

asupra cãrora am absolutã nevoie sã mã consult cu d[umnea]ta, de teamã sã nu comit unegaffe, cum zice franþuzul.

ªtiu cã e foarte greu pentru d[umnea]ta sã vii pânã aici, iar mie imposibil sã ies fãrãprimejdie.

Te rog din tot sufletul fã aceastã jertfã, la ce orã vrei, aceluia care i-ai permis sã-þi zicãprieten ºi care are neapãratã nevoie de sfatul d[umi]tale binevoitor.

Cu toatã dragostea,Dumitru C. Moruzi

[Domniei sale domnului A.C. Cuza, profesor universitar, Strada Codreanu, colþ cu StradaAsachi, Loco].


*Iaºi, 9 decembrie [1]909

Iubite d[omnu]le Cuza,Primesc acum scrisoarea d[umneavoa]strã din 8 dec[embrie] ºi luând cunoºtinþã de

cuprinsul ei rãspund imediat: cã nu cunosc o persoanã mai aptã pentru o asemenea lucraredecât fiu lui tata meu pe care vi-l recomand cãlduros.

Cunoaºte temeinic acele trei limbi dar mai cu seamã limba sa natalã, dupã cum cred cão ºtiþi.

Rãmâne acum sã ne vedem. Pân[ã] atunci primiþi rostirea dragostei mele ºi a devotamentuluimeu desãvârºit.

Dumitru C. Moruzi[Domniei sale domnului A.C. Cuza, profesor universitar, Strada Codrescu, nr. 1, colþ cu

Strada Asachi, Loco].*

Iaºi, 18 dec[embrie] [1]909Mult iubite d[omnu]le Cuza,

Afl[u] la moment cã se gãseºte la toate librãriile dicþionarul ruso-francez a lui Socolov cutrei lei. Mai este unu[l] ruso-român de Grigorovitza4 dar e prea scump.

Bun ar fi, dar faute d�Ortolans on mange des grives. Ori poate aþi renunþat la traducere.În orice caz scrieþi-mi ca sã nu muncesc degeaba. Am trei capitole traduse, în mot cu mot,

trebuie numai redactate.Aºtept cu nerãbdare hotãrârea d[umneavoa]strã.

Devotat,Moruzi

[Domnului A. C. Cuza, profesor universitar, Strada Codrescu, nr. 1, colþ cu Strada Asachi,Loco].

*[Iaºi], miercuri, 23 decembrie 1909

Iubite coane Alecule,Este neapãrat sã vã vorbesc la d[umneavoa]strã acasã. La mine sã nu veniþi. Rog dar

sã-mi fixaþi o orã pentru vineri sau sâmbãtã ºi de acolo nu vã voi mai supãra. Este de cea maimare importanþã. Mulþi ani ºi petrecere bunã de sãrbãtori.

Devotat,Moruzi

Importanþa e mai mult tehnicã. Chiar absolut tehnicã. Voi fi exact la ora ce-mi veþi fixa,oricare ar fi.

[Domniei sale domnului A.C. Cuza, profesor universitar, Strada Codrescu, nr. 1, colþ cuStrada Asachi, Loco].

Epistolele acestea, scrise cu un secol în urmã, contribuie fundamental la înþelegerea uneiepoci, a unor oameni ºi, desigur, a unei lumi mai aºezate, mai temeinice ºi mai sigure.

Scriitorii, cãrturarii ºi intelectualii de orice formaþie ºi orientare ºtiau sã se respecte, sã sestimeze ºi sã se preþuiascã.

Accentul cãdea, cum e ºi firesc, numai pe valoare, fapte ºi demnitate.

NoteOriginalele acestor epistole, necunoscute, se aflã la Biblioteca Academiei Române ~ Bucureºti.1. Dumitru C. Moruzi ~ Înstrãinaþii. Studiu social în formã de roman. (1854�1907). Vãlenii de Munte,

1910, 319 pagini. (Biblioteca romanelor, nr. 1).2. Dumitru C. Moruzi ~ Din amintirile unui bãtrân. Întâmplare petrecutã înainte de dezrobirea þiganilor în

Neamul românesc literar, 1, nr. 7, 1 iulie 1909, p. 520�526.3. Dumitru C. Moruzi ~ Din amintirile unui bãtrân. Chipuri dispãrute. Niþã Surugiul în Neamul românesc

literar, 1, nr. 9, 1 septembrie 1909, p. 679-685.4. Emanoil Grigorovitza ~ Dicþionar rus-român. Bucureºti, Lito-tipografia Carol Göbl, 1894, 768 pagini.


George Coandã

ÎNCEPUT DE ISTORIE ÎN STRÃVECHIULGEOSPAÞIU ROMÂNESC

GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ

Nu o datã am spus, mai mult, ammilitat, cã este necesarã o schimbare deviziune asupra istoriei româneºti. ªi voimilita cu perseverenþã. Iar una dinparadigmele acestei schimbãri de viziunear fi obârºia civilizaþiei din ceea ce numitpreistorie, pe când, cred unii istorici,strãmoºii noºtri bâjbâiau prin codriiCarpaþilor ºi prin câmpiile de la poaleleacestora. Robi unor preconcepte, istoriciai culturii ºi civilizaþiei continuã sã neinculce basmul cã, acum 4000-3000 de ani,pãrinþii noºtri preistorici trãiau într-osemisãlbãticie adãpostindu-se în niºteamãrâte de bordeie. ªi, totuºi...

Ei bine, ºi totuºi, lucrurile nu au stataºa. ªi, ca atare, nu cred cã ceea ce s-apetrecut în geospaþialitatea româneascãstrãveche poate fi încadrat în precivilizaþie.Ci, mai degrabã, în civilizaþie iniþialã. ªisusþin acest punct de vedere pornind de laun mare ºi regretat istoric � pe care l-ammai evocat în scrierile mele, ºi voi con-tinua cu obstinaþie sã-l evoc �, MarijaGimbutas, care nu s-a îndoit cât a trãit cãVechea Civilizaþie Europeanã (termenulîi aparþine, iar eu unul sunt întru totul deacord cu el), ca �parte a lumii strãvechi�,s-a manifestat într-o evoluþie spectacularãa complexelor culturale neolitice dintre cca6500-5300 î.Hr./î.e.n. ºi calcolitice (cca5300-3500 î.Hr./î.e.n.) depistate arheologicºi în arealele pontic-hamangian, centralbalcanic ºi central est european (culturileTisa, Cucuteni, Petreºti, Vinèea-Turdaº,nord-est balcanicã / danubiano-ponticã-limanul Nistru).

Astfel, în arealul pontic-hamangianevoluþia este marcatã de �o ceramicãimprimatã cardialã (cardial impressedpottery)[...]. Tipul fizic al populaþiei in-clude elemente mediteraneene. Fazaevoluatã a culturii Hamangia este foartebine cunoscutã prin stilul particular deartã a figurinelor� (Marija Gimbutas �

�Civilizaþie ºi culturã�, Ed. Meridiane,Bucureºti, 1989, p. 60), pe când, de pildã,în cultura Cucuteni �Creºterea populaþieieste indicatã de densitatea aºezãrilor [...].Satele mari au evoluat spre aºezãri urbane[...]. Mormintele, templele ºi inventarulde cult evidenþiazã o structurã religioasãorganizatã ºi un ceremonial foartedezvoltat.� (Ibidem, p. 62). Iar ca oconsecinþã a acestei evoluþii �Apariþiascrisului nu poate fi deci surprinzãtoareîn contextul existenþei templelor ºi acelorlalte mãrturii arheologice.�(Ibidem, p. 65).

ªi aceste mãrturii arheologice sunt, decâþiva ani încoace, destul de numeroase,astfel cã ne deconspirã un fapt revelator:Vechea Europã, civilizaþia acesteia ºi-aavut vatra centralã în geospaþiul strãvechiromânesc. Iatã câteva explicaþiiparadigmatice pe care ni le pune laîndemânã o lucrare de referinþã nu de multapãrutã ºi din care citez:

�De-a lungul unei evoluþii de pestetrei milenii populaþiile neolitice ºieneolitice de pe teritoriul româniei au fãcutprograse remarcabile, cucerind toateatributele «revoluþiei neolitice» îndomeniul culturii materiale ºi spirituale:producerea hranei, noutãþi majore înmeºteºuguri (olãritul, ºlefuirea pietrei,prelucrarea textilelor, începuturilemetalurgiei aurului ºi cuprului),conturarea mai limpede a unor norme deorganizare a societãþii, o viaþã spiritualãbogatã, deplin constituitã.� (MihaiBãrbulescu, Dennis Deletant, KeithHitchins, ªerban Papacostea, PompiliuTeodor � �Istoria României�, Ed.Enciclopedicã, Bucureºti, 1999, p. 15).

Iar aceastã �viaþã deplin constituitã�este decopertatã arheologic, printre altele,de progresul impresionant al habitatului:



BASARABII DE TÂRGOVIªTE

MATEI BASARAB (1)*(septembrie 1632 � 9 aprilie 1654)

Gabriela Niþulescu

Readuce la Târgoviºte reºedinþadomneascã. Emite la Târgoviºte 30documente, în perioada 20 mai 1637 � 12mai 1653, beneficiarii fiind Bunea Grãdiºteanulogofãt (7 iunie ºi 20 august 1638),Mãnãstirea Panaghia (8 ianuarie 1639),Grama pitar (8 aprilie 1639), SocolCornãþeanu stolnic (5 decembrie 1639), Lecacomis (3 august 1642), Drãghici spãtar (16ianuarie 1644), Dragomir mare vornic (26aprilie 1646), Mareº logofãt (15 aprilie 1649),Dumitraºcu Filipescu stolnic (12 ianuarie1650 ºi 22 februarie 1653), MãnãstireaCãldãruºani (15 mai 1651), Dumitru cãpitandin Târgoviºte (12 mai 1653).

Domnul trimite din Târgoviºte 18scrisori, cãtre: primarul braºovean MihailEötvös ºi tricesimatorul Thoma Pavay (10ianuarie, 1 februarie, 6 ºi 17 martie, 7octombrie ºi 14 noiembrie 1644, 19ianuarie, 18 ºi 20 februarie 1645, 15 mai1645, 24 iunie ºi 13 iulie 1646, 23 ºi 27iunie 1650, 9 mai ºi 22 iunie 1651), cureferire la mai multe probleme � datoriilebraºovenilor cãtre el, pricini cu oierii de lagraniþã sau cu negustorii, solii trimiºi dedomn acolo, intermedierea pe care domnulo face pentru transilvãneni, postavul pecare l-a comandat în oraº pentru dorobanþiidin armatã, sau tãrãgãnarea de cãtre�meºterul de clopot� a lucrãrilor comandate(n.n. � pentru bisericile �Sf. Împãraþi� ºi�Sf.Nicolae-Androneºti�).

În 12/22 aprilie 1647, la Târgoviºte seîncheie un tratat de bunã vecinãtate cuGh. Rákóczi I, principele Transilvaniei, careconfirmã clauzele ºi fãgãduielile anterioare(n.n. � tratatele din 1635, 1636 ºi 1638).

Ctitorii târgoviºtene: sistemul defortificaþii al oraºului; baia publicã; zidurilede incintã ºi capela-paraclis de la Curteadomneascã; bisericile �Sf. Nicolae-Androneºti�, �Sf. Împãraþi� ºi �Sf. Nicolae� Geartoglu� (refãcutã).

Este fiul lui Danciu vornicul dinBrâncoveni ºi al Stancãi, bunicul dinspretatã fiind Vâlsan din Caracal, fiul Margãi

(sora lui Neagoe Basarab). Ca ºi ConstantinBrâncoveanu, Matei din Brâncoveni îºi vaînlocui numele de origine cu patronimulcare îi justifica ascendenþa domneascã �acela de Basarab. În tabloul votiv de laMãnãstirea Hurez, Constantin Brâncoveanuîºi reprezintã ascendenþii basarabeºti veniþidin boierii Craioveºti, la loc de cinsteaflându-se Matei Basarab � menþionat cutitlul de mare vornic din Brâncoveni.

Nãscut în 1579, Matei din Brâncovenieste dregãtor sub Mihai Viteazul, mai întîipostelnic (din 1593 pânã în 1605). În anii1608-1627 apare foarte des ca martor,împreunã cu diverºi boieri din Oltenia,purtând titlul de paharnic; iar dupã 1octombrie 1628 este menþionat îndocumente ca agã ºi fost mare agã. Pelângã rãspunderea militarã, de comandant,are ºi sarcina de a strânge birul în judeþulRomanaþi, sarcinã grea pentru cã � atuncicând plata celor fugiþi nu poate fi acoperitãde sãteni, domnul Leon Tomºa îl obligã sãdea el singur dãrile lipsã. Este unul dinmotivele pribegiei transilvãnene din toamnaanului 1630, aga Matei fiind urmat denumeroºi boieri, nemulþumiþi de politica luiLeon Tomºa ºi de privilegiile nemãsuratedate de acesta strãinilor (îndeosebi greci).Sigiliile folosite de aga Matei în anii 1628-1631 poartã pe ele titlul de paharnic ºi agã,iar prestigiul de care se bucura acest boierînþelept, în vârstã ºi înrudit cu �viþabasarabeascã�, îl situa printre pretendenþiiserioºi la domnia þãrii.

În alt plan, care se va dovedi a fidurabil, retragerea transilvãneanã îi permitesã beneficieze de sprijinul principeluiGheorghe Rákóczi I, alãturi de care luptãla Rakamaz împotriva imperialilor, ºi decare îl va lega o strânsã ºi solidã prietenie.Principele însuºi, într-o scrisoare trimisãbistriþenilor la 27 iulie 1638 din Bogata, lecere acestora sã vinã la Sighiºoara �cupedestimea, carele ºi proviziile necesare�pentru a merge în Muntenia, sã-l ajute peMatei-Vodã în lupta cu Vasile Lupu. Pânã


atunci, aga Matei va mai avea de înfruntatmulte pentru a ajunge domn, dar mereu afost sprijinit de principele transilvãnean.

La 23 august 1631, cu oastetransilvãneanã ºi însoþit de boieriinemulþumiþi, Matei vine în Muntenia ºi,dupã ce trece pe lângã Târgoviºte, dã luptacu trupele lui Leon-Vodã, în �ºesulBucureºtilor�. Este însã învins ºi, urmãritspre Olt de oastea domnului, se retrage laMãnãstirea Tismana, imediat asediatã ºirãmasã fãrã provizii. Noaptea, pe lângãostaºii obosiþi ai domniei, Matei iese ºi fugeîn Transilvania, unde � ajutat ºi de principe� declanºeazã o campanie asiduã pentru aobþine domnia, intermediar fiind paºaAbaza al Silistrei. Spirit luminat, deplinconºtient de situaþia politicã a ÞãriiRomâneºti ºi de capacitãþile agãi Matei,paºa îºi arogã dreptul de a-l numi direct peMatei Basarab domn, dar cu acceptul þãrii� fãrã de care nimeni nu putea urca petron. Desele solii ale lui Matei în Moldova,intervenþiile principelui transilvãnean ºi alelui, sprijinul paºei de Silistra, toate îl ajutãsã ia domnia � mai ales cã, în noul contextgeopolitic dunãrean, susþinerea lui ca domncontracara ascensiunea voievozilortransilvãneni ºi poloni spre Dunãre.

În lupta datã lângã MãnãstireaPlumbuita, oºtile lui Radu Vodã Iliaº (fiullui Alexandru Iliaº) sunt puse pe fugã, spremarea satisfacþie a bucureºtenilor martorila bãtãlie. Iar Matei Vodã, însoþit de boieriºi de oastea de seimeni (mercenari), intrãvictorios în Bucureºti, care îi serveºte decapitalã timp de peste ºapte ani. La puþintimp, domnul pleacã la Istambul pentru aobþine onfirmarea Porþii, un Jurnalanonim din 1632 descriind evenimenteleacestui an, ca ºi drumul domnuluimuntean spre sultan.

ªi-a lãsat în palatul din Bucureºti tânãrasoþie, pe Elena � fiica lui Radu Nãsturel ºisora marelui cãrturar Udriºte Nãsturel, otânãrã care se mãritase cu el la 14 ani, l-aiubit nespus ºi i-a fost mereu alãturi înfaptele culturale de excepþie. Dar ºi o bunãdiplomatã, care a ºtiut sã înfrângãvrãjmãºia turcilor stãpâni la Bucureºti ºiinsistenþa lui Rákóczi, în timp ce soþulplecat pentru confirmarea domniei esteînchis ºi ameninþat cu moartea. Acum sevede înþelepciunea lui, cãci pungile cu aurºi autoritatea susþinãtorilor îl ajutã sãdepãºeascã momentul, soldat în martie1633 cu primirea firmanului de domnie.

Întors la Bucureºti, Matei Basarabîncepe sã punã ordine în treburile þãrii, cuautoritate ºi spirit gospodãresc de multnemaivãzute în Muntenia; introduce înviaþa de la curte o disciplinã ºi o sobrietate

ostãºeascã de excepþie, care îi vorimpresiona pe contemporani ºi vor constituibaza unei domnii îndelungate, prosperã ºiatât de rodnicã sub aspectul cultural ºieditorial.

Domnia lui Matei Basarab, lungã ºirodnicã, a adus Þãrii Româneºti liniºtea atâtde necesarã dupã ani marcaþi de luptelepentru tron, intervenþii turceºti continui,incursiuni ale trupelor transilvãnene ºipolone, tãtare sau cãzãceºti. În cronica sa,Radu Popescu aratã cã Matei Vodã �au dresþara foarte bine, careºi dupã orânduialalor: boiarii, slujitorii, þãranii, cât tuturorle era bine în zilele lui, precum am auzit pebãtrânii noºtri mãrturisind, de aceasta þaraiubea pre domn ºi domnul pe þarã: pentrucã era liniºte în domnia lui�. Iar PaulStrassburg, diplomat suedez trimis laConstantinopol, arãta în 1632 cã �în toatãlumea creºtinã nu este pãmânt mai roditordecât al acestei þãri (= Þara Româneascã),un loc unde e belºug din toate�.

Progresele notabile ale economiei �datorate perfecþionãrii uneltelor deproducþie, fertilitãþii ºi calitãþilor minunateale solului, hãrniciei localnicilor, suntremarcate de numeroºii cãlãtori strãiniveniþi la Bucureºti sau Târgoviºte, uimiþide bogãþiile þãrii ºi prosperitatea celor deaici. Spiritul ordonat al domnului,chibzuinþa gospodãririi, erau nu calitãþile�domnului de þarã� ci ale boierului ºidemnitarului care îºi agonisise averea prinsporirea moºtenirilor ºi o bunã politicãeconomicã personalã, vãditã apoi ºi pentruîntreaga þarã. Din vechile stãpâniri aleCraioveºtilor aga Matei primise 16 sate, lacare adaugã încã cinci ale lui. Apoi, cadomn, el cumpãrã încã 87 de moºii, ocinebogate ºi bine situate, fapt care vãdeºtecaracterul lui de continuator al înaintaºilorDrãculeºti ºi al lui Mihai Viteazul � la rându-lemari proprietari de moºii ºi oameni bogaþi,care îºi puteau folosi resursele personalepentru a plãti armata sau a ctitori (înzestra)frumoase lãcaºuri.

Ca domn, Matei Basarab a ºtiut sã ducãîn plan intern o politicã de întãrire aautoritãþii domneºti, fapt care îºi areimportanþa sa deosebitã � în programulpolitic iniþiat de Mihai Viteazul ºi continuatapoi de Radu ªerban, dar ºi de creare aunei baze largi care sã-l susþinã în acþiuneadiplomaticã externã.

Principala problemã a domnului, celpuþin pânã în momentul mutãrii reºedinþeide la Bucureºti la Târgoviºte (1639) a fostconstituirea unei însemnate forþe militare,dublatã de o largã viziune diplomaticã ºide pãstrarea relaþiilor de bunã vecinãtate.Forþa socialã a armatei sale o constituiau


trupele de roºii � ostaºi îmbrãcaþi îndolmane din postav roºu, comandat laBraºov ºi de care însuºi Matei Vodã seintereseazã în scrisorile trimise braºovenilorîn 1644-1645 sau în 1650 (acum îngrijoratcã trimisul sãu, Manta, fusese atacat ºiprãdat de hoþi la pasul Timiºului). Despretrupele acestea cronicarul sas Georg Krausscrie cã erau formate �din oameni liberiºi boieri, toþi cãlare�, iar principeletransilãnean Gheorghe Rákóczi le cerebistriþenilor, la 12 iunie 1642, sã facã astfelîncât �sã lucraþi aºa ca voievodul sã necerceteze ºi pe noi� (adicã domnul munteansã comande mãrfuri ºi negustorilor din alteoraºe ardelene).

În afarã de roºii, domnul organizeazãºi trupele de dorobanþi, pedeºtri, în numãrde 4 000 (aºa cum aratã o ºtire externã din1641); ei erau �scutiþi de orice dare ºiplãtiþi în caz de rãzboi, de cãtre domn, cucâte un taler ºi jumãtate pe lunã�. Acelaºiizvor aratã cã dorobanþii, oameni de þarã,sunt �oameni foarte viteji în stare a mânuiorice armã�, calitãþi confirmate de lupteledate în timpul lui Matei Basarab ºi câºtigatede domn cu aceºti ostaºi viteji.

Însã nu doar organizarea armatei ºiintroducerea spiritului de disciplinã suntcoordonatele domniei sale, atât deînsemnatã ºi semnificativã. El a dat þãriiprosperitate � datoritã politicii economiceînþelepte, exploatãrii resurselor nemãsurate(minele de la Baia de Fier ºi Baia de Aramã,

descrise atât de sugestiv în relaþia lui Paulde Alep; sau ocnele de sare, din producþiacãrora domnul dãruia cantitãþi însemnatemãnãstirilor protejate de el). Nu este neglijatnici aurul, scos din albiile rîurilor de rudariºi zlãtari. Meºteºugarii beneficiazã deînsemnate înlesniri, iar codul din 1652tipãrit la Târgoviºte (Îndreptarea legii)prevede, pentru greºeli, micºorareapedepsei cuvenite, dacã ei dau dovadã de�iscusire ºi destoinicie�. Într-o viziune careprefigureazã apropiata epocã modernã,Matei Basarab înfiinþeazã primelemanufacturi din þarã � douã pentru hârtieºi una pentru sticlã (aceasta lângãTârgoviºte, la ªotânga), cãrora le acordãscutiri ºi sate pentru aprovizionarea cucârpe sau asigurarea de venituri.

Extinderea relaþiilor comerciale, în cadrulcãrora Braºovul ocupã primul loc, permiteun export masiv de produse diversificate; seadaugã intrarea în þarã a unor sume mari debani ºi întãrirea clasei negustoreºti ºi lãrgireaacestei categorii (de exemplu, PredaBrâncovenau � nepotul domnului, boier deviþã, este un mare comerciant de vite, miere,cearã). Unii din negustori îi sunt foarteapropiaþi domnului, precum Badea Obredidin Brãila (numit de domn �prietenuldomniei mele�), Ene sau Iane dinTârgoviºte, Pãtru ºi Ghioca � toþi �negustoridomneºti� deveniþi apoi mari dregãtori; sauManta târgoviºteanul, trimis de domn cumisiuni diplomatice în Transilvania.

�În aria culturii Cucuteni locuinþeleau podea din trunchiuri de lemn lutuite�,într-un tell din centrul Moldovei fiinddescoperite �40 de case de lemn, a cãroramplasare exclude întâmplarea. Douãlocuinþe mari centrale, cu un spaþiu liberalãturi (loc de adunare a comunitãþii?)împlineau un rol social în cadrul gintei.La sfârºitul neoliticului mijlociufortificarea aºezãrilor devine o practicãfrecventã [...]. În mai multe aºezãri s-audescoperit adevãrate sanctuare aparþinând«satului» respectiv, ori poate uneicomunitãþi mai largi care utiliza în comun«centru» de cult.� (Ibidem, pp. 17-18).

ªi mostre / argumente se gãsesc petot geospaþiul strãvechi românesc, laCernavodã (judeþul Constanþa) � este cazulcelebrei perechi de la Hamangia �, Vidra

(judeþul Giurgiu), Cãºcioarele (judeþulIlfov), Tãrtãria (judeþul Alba), Parþa(judeþul Timiº), Hãbãºeºti (judeþul Iaºi), caºi vestigiile de locuire de la CurteaDomneascã din Târgoviºte ºi din zona largãdin interfluviul Ialomiþa-Dâmboviþa(cursurile mijlocii) de pe teritoriul judeþuluicare poartã numele ultimului râu.

În concluzie, Marija Gimbutas a avutdreptate. ªi cu toate acestea � reiterez ideeade nedumerire de la începutul demersului� reticenþele impardonabile ale unor istoriciromâni, care se regãsesc ºi în recentultratat de istorie a românilor, editat subauspiciile Academiei Române, mi se parinadvertente. Aruncând peste bord lestulfricii de a recunoaºte cã pãrinþii noºtripreistorici din fabuloasa epocã neoliticã nuau trãit în preistorie, ci în începutul deistorie, ar fi un gest nu neapãrat de patrio-tism românocentrist (pe care îl dezavuez)cât, cu certitudine, unul de deontologieºtiinþificã. De fapt, acei pãrinþi din începutulde istorie ºi-au afirmat existenþa într-uncontext de geocivilizaþie gimbutasianã:Vechea Civilizaþie Europeanã.

Început de istorieîn strãvechiul geospaþiu

românesc



Cronica SST*Iniþiat de Daniel Vorona �Salonul

artelor�, gãzduit de Club Art �Boema 33�,vecin Muzeului Literaturii Române dinBucureºti, organizat sub egida revistei�Vama literarã� în format de serbãri � aºaºi figureazã în program � cu deviza inspiratã�Carte nouã/vouã�, a avut joi 26 aprilie a.c.,drept invitaþi speciali, pe poeþii GeorgeCoandã ºi Vali Niþu, membri ai SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni/S.S.T. Reco-mandaþi de poetul ªtefan Doru Dãncuº, ºide amfitrionul Vorona, George Coandã acitit din recentul sãu volum de versuri �Adiofantastic secol 20 (cimitirul de busole)�,apãrut la Editura Bibliotheca, iar Vali Niþuºi-a rostit câteva poeme din volumul � totrecent � �Ciclul eu-lui� �adus pe lume� deEditura �Singur�. ªi, conform cutumeiacestei remarcabile manifestãri culturalebucureºtene, binecunoscutul actor Nucu,de la Teatrul Naþional �I.L. Caragiale� i-a�tãlmãcit� persuasiv actoriceºte pe cei doipoeþi târgoviºteni care laolaltã, au fost oeclatantã �carte de vizitã� a SST. De ceeclatantã? Pentru cã au fost cu intensinteres �prizaþi� de un auditoriu select ºipretenþios care i-a recompensat cu nume-roase reprize de aplauze. ªi, nu putemîncheia aceastã informaþie, dacã n-amaminti ºi momentul folk susþinut, cu brio,de ªtefan Doru Dãncuº, care este ºi autorulproiectului literar �Întoarcerea poetuluirisipitor�. ªi fãrã sã exagerãm � luând înseamã reacþiile celor prezenþi: scriitori,istorici ºi critici literari, dar ºi iubitori depoezie din Bucureºti, ºi nu numai �,

târgoviºtenii au oferit un regal liric într-osearã/sãrbãtoare tutelatã de invitatul deonoare, poetul George Filip, trãitor pemeleaguri canadiene.

*Sâmbãtã, 28 aprilie, la Salonul literaral Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni a avutloc o întâmplare eveniment la care auparticipat oaspeþi de la Braºov ºi Urziceni� membri ai SST. Cu acest prilej ºi-a lansatvolumele de versuri �Împãtimit de cântec�ºi �Punctul de rouã� cunoscutul poetbraºovean Ioan Suciu. A fost comentatvolumul autobiografic �O viaþã de dascãlobiºnuit trãitã neobiºnuit� semnat defilologul Dumitru Copilu-Copillin,universitar, cunosccut exeget al operei luiEminescu, de la o vreme retras la Bezdead-Dâmboviþa. De asemenea, volumul�Puzzle� semnat de scriitorul târgoviºteanDumitru Radu Luca a fost supus �foculuiîncruciºat� al criticii celor prezenþi ºi sepoate spune cã scãpat �cu faþã curatã�.George Cãlin, scriitor, preºedinteleSocietãþii Culturale �Apollon� din Urziceni,ºi el membru al SST, a înmânat scriitorilortârgoviºteni Mihai Stan ºi George Coandã,preºedinte ºi, respectiv, vicepreºedinte alSST, Diploma de merit a FestivaluluiNaþional �Nichita Stãnescu� ºi a societãþiiamintite. Au avut loc ºi primiri de noimembri ai SST: scriitorul ªtefan Neagu dinPotlogi � Dâmboviþa, Marian Nicolescudin Urziceni, Adrian Lucian Scãrlãtescu(Adrian Lucian), Stela Potârniche (StellaDobrogeanu-Perdix), Corneliu Berbente,toþi din Bucureºti. (Observator).

Manifestãrile culturale �Zilele NichitaStãnescu�, Ediþia a VI �a 29, 30 ºi 31martie 2012, organizate de SocietateaCulturalã Apollon ºi Primãria MunicipiuluiUrziceni, au debutat cu o Slujbã depomenire a poetului omagiat, slujbã oficiatãde Preacucernicul Preot Bogdan IonuþStancu, Protopopul Urzicenilor, în prezenþanumeroºilor scriitori sosiþi de pe toatemeleagurile þãrii ºi chiar din strãinãtate.

Timp de trei zile Urzicenii au simþitLumina ºi cãldura poeziei lui NichitaStãnescu.

Manifestãrile s-au desfãºurat la CentrulCultural ºi la Liceul �Sf. Ecaterina� dinUrziceni ºi au beneficiat de prezenþa unorimportante personalitãþi ale culturii române:acad. Valeriu Matei (Chiºinau � RepublicaMoldova); acad. Vasile Tãrâþeanu(Cernauþi � Ucraina); poetul VasileCãpãþânã (Chiºinãu � Republica Moldova);poeta Renata Verejanu (Chiºinãu �Republica Moldova); poeta VictoriaMilescu (Bucureºti); poetul TheodorRãpan (Bucureºti); prof.univ.dr. IoanRadu Vãcãrescu (Sibiu); scriitorul Silviu

�Zilele Nichita Stãnescu�, la Urziceni,(ediþia a VI �a, 2012)

SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI


Guga (Sibiu); Mihaela Racoviþeanu(Slobozia); poeta Elena Liliana Popescu(Bucureºti); prozatorul Titi Damian(Urziceni); poetul Ion Lazu (Bucureºti);scriitorul Cristian Ionescu (Bucureºti);sculptorul Doru Drãguºin (Bucureºti);poetul Ion Andreiþã (Bucureºti); scriitorulPeter Sragher (Bucureºti); dr. în filologieCamelia Suruianu (Constanþa); scriitorulIoan Barbu (Rm. Vâlcea); fotoreporterulCristi Groza (Bucureºti); poetul PuiuGheorghe Rãducan (Rm. Vâlcea);scriitoarea Daniela Voiculescu (Piteºti);scriitorul Grigore Spermezan (Urziceni);actriþa ºi poeta Lidia Lazu (Bucureºti);scriitorul Pompiliu Manea (Cluj Napoca);colecþionarul de artã Gheorghe Ciutacu(Colelia-Ialomiþa); cantautorul OctavianMândruþã (Bucureºti); poetul Vasile Groza(Bucureºti); scriitorul Alexandru Bulandra(Urziceni); poetul Marian Nicolescu(Urziceni); editorul Raluca Tudor(Bucureºti); scriitorul Victor Gh. Stan

(Bucureºti); poetul Ion Vãduva (Urziceni);scriitorul George D. Daragiu (Bucureºti);scriitorul ºi publicistul Dumitru Manolache(Bucureºti); scriitorul Nicolae Puiu Iliescu(Urziceni); criticul Florentin Popescu(Bucureºti); scriitorii Mihai Stan ºi GeorgeCoandã (Târgoviºte); prof.univ. DragoºVarga (Sibiu); editorul ºi poetul DanAnghelescu (New York); poeta MihaelaAlbu (New York); scriitorul AdrianGeorgescu (Bucureºti); pictorul MarinRaducu (Bucureºti) etc. S-au desfãºuratpatru concursuri pentru copiii ºi elevi(Concursul de graficã �Vis cu Nichita�;Concursul de creaþie literarã �NichitaStãnescu�; Concursul de recitare din operapoetului Nichita Stãnescu; Concursul�Viaþa ºi opera poetului Nichita Stãnescu�)la care au participat 147 (o suta patruzeciºi sapte) de elevi, coordonaþi de profesoriilor de limbã ºi literaturã românã. Cele patruconcursuri au fost jurizate de invitaþii sosiþila Urziceni. (Anca-Elena Cãlin, Urziceni)

Arhiepiscopia Târgoviºtei are bucuriasã ofere credincioºilor din cuprinsul sãu,în acest an în care marcãm sãrbãtorireaomagialã a Tainei Sf. Maslu, 500 deani de la tipãrirea, de cãtre IeromonahulMacarie, a Tetraevangheliarului(1512), 500 de ani de la urcarea petron Sf. Voievod Neagoe Basarab, 500de ani de atestare documentarã ajudeþului nostru , 360 de ani de latipãrirea Pravilei celei Mari (1652),precum ºi 380 de ani de la urcarea petronul Þãrii Româneºti a VoievoduluiMatei Basarab , apariþia Cãrþii deRugãciuni ºi a Prohodului Domnuluiºi al Maicii Domnului, douã volumeliturgice ºi catehetice, necesare vieþiispirituale din Eparhia noastrã. Apãrutãîn condiþii grafice deosebite, Cartea deRugãciuni cuprinde, pe lângã cele maifolosite rugãciuni liturgice, ocazionale ºicotidiene, ºi succinte învãþãturi decredinþã pe teme actuale, rostul sãu fiind,aºa cum menþiona ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Arhiepiscop ºi MitropolitNIFON , în �Precuvântarea� ei,�susþinerea vieþii de credinþã dinArhiepiscopia Târgoviºtei, aprofundareaspiritualitãþii ºi a culturii creºtine, prinoferirea unor modele de rugãciune, dincele mai frumoase ºi mai cunoscute, caresã sprijine nevoinþa spiritualã cotidianã

a creºtinului�. Volumul a apãrut ºi dindorinþa de a oferi credincioºilor un suportde intensificare a rugãciunii, dar ºi unmic îndreptar catehetic, care sã susþinãevlavia ºi avântul creºtin, mai ales cãediþia anterioarã s-a epuizat foarterepede. Cea de a doua apariþie editorialã,Prohodul Domnului ºi al MaiciiDomnului, a apãrut, de asemenea, înfrumoase condiþii grafice ºi datoritãrapidei epuizãri a ediþiei anterioare, ºireprezintã cea mai nouã ediþie, îndreptatãºi revizuitã, a acestor douã imne liturgice,bisericeºti, ortodoxe, deosebite, care sereferã, primul, la slujba de tânguire ºi deînmormântare a Mântuitorului IisusHristos, creaþie a lui Iosif Studitul (1826),ce se cântã în Vinerea Patimilor afiecãrui an, iar cel de al doilea, la slujbade îngropare a Maicii Domnului, caremanifestã preacinstirea sausupravenerarea Sf. Fecioare Maria ºi esteatribuit, de cãtre tradiþia liturgicãrãsãriteanã, imnografului Manuil dinCorint. Ambele apariþii, realizate lainiþiativa ºi cu susþinerea Înalt-preasfinþitului Pãrinte Mitropolit NIFON,se constituie într-un adevãrat dar pascaloferit credincioºilor din Eparhia noastrã,dar ºi într-un mijloc de promovare aspiritualitãþii noastre ortodoxe. (Biroul dePresã al Arhiepiscopiei Târgoviºtei)

Noi apariþii editorialela Arhiepiscopia Târgoviºte


Ion Mãrculescu

CALIGRAFIA CU LUMINÃ

�EUROPA FOTOGRAFILOR� � Expoziþie Internaþionalã de Fotografie

Un numãr de 82 de autori au fost repre-zentaþi, prin operele lor, în perioada 10-30aprilie 2012, în frumoasa salã de expoziþii aMuzeului de Istorie din Târgoviºte.

Aºa cum spune titlul salonului,,,Europa fotografilor�, autorii sunt, în prin-cipal, din þãri europene ca Finlanda,Ungaria, Turcia, România, Italia, Serbia,Germania, Austria, Ucraina, Slovenia,Slovacia, Polonia, Ucraina, Franþa,Muntenegru, dar ºi din Israel sauBangladesh. Lucrãrile au fost puse ladispoziþie de Asociaþia Artiºtilor Fotografidin România, cu care organizatorul, GrupulFotografic Târgoviºte, GFT-2011 se aflãîn relaþie de parteneriat. Sunt lucrãri careau mai fost expuse ºi în alte þãri, uneledintre ele premiate cu diverse ocazii.

Varietatea subiectelor fotografiate ºi amanierelor de tratare, ne îndeamnã la oscurtã, mult prea scurtã discuþie despregenurile fotografice.

Se ºtie cã existã o mulþime de domeniiîn care fotografia � scrierea cu luminã �este folositã din plin: fotografia tehnicã,fotografia documentarã, fotografia deturism, fotografia de reportaj etc. etc.Discuþia noastrã, acum, se referã lafotografia artisticã. Aceasta este undomeniu, prin esenþã, liric, dupã pãrerea mea,pentru cã are, ca punct de pornire, o stareemoþionalã ºi, ca menire, provocarea uneistãri emoþionale de facturã esteticã.Fotografia artisticã nu este descriptivã, cireflexivã. Artistul fotograf observã lucruripe lângã care, de obicei, trecem fãrã sã leremarcãm, mai bine zis, el observãexpresivitãþi imateriale conþinute în acelelucruri, pe care le integreazã modului sãude gândire, le prelucreazã prin putereasubconºtientului sãu creator ºi le transformãîn imagine. Evident, ºi o fotografie tehnicãpoate sã fie �frumoasã�, dar rostul ei nueste sã provoace emoþii. Am vãzut, deexemplu, structuri materiale fotografiate lamicroscop, de o plasticitate încântãtoare.Sau reportaje de o frumuseþe artisticãindiscutabilã! Ceea ce aratã cã, totuºi,

graniþa dintre util ºi frumos nu esteireconciliabilã.

Domeniul fotografiei artistice are, larândul sãu, mai multe domenii pe care, deobicei, le numim genuri: portretul, peisajul,natura staticã, eseul fotografic ºi altele.

Portretul este unul dintre primele genuriabordate cu asiduitate încã de la apariþiafotografiei. Nu ºtiu dacã este cineva carepoate da o definiþie absolutã a portretuluidar se ºtie cã, pentru un artist fotograf, unportret nu este doar un chip copiat pe hârtie,bun doar de pus pe un act de identitate.Prin joc de lumini, prin încadrare, princromaticã, prin toate �ºmecheriile�fotografice, trebuie sã pui în evidenþã ce emai caracteristic în persoana fotografiatã,chipul, trãirea interioarã, caracterul,temperamentul, emoþia, starea sufleteascãde moment, o Doamne, câte cãrþi se potscrie despre chipul unui om! Iar fotografultrebuie sã cuprindã un întreg roman într-osingurã imagine, dacã se poate proaspãtãºi instantanee!

Dacã mai adãugãm faptul cã suntnumeroase subdiviziuni ale genului(portretul individual, portretul de grup,portretul bust, portretul de studio etc. etc.),ne dãm seama cã realizarea unui portret cuputere, aº zice chiar cu forþã de expresie,înseamnã talent, ºtiinþã, experienþã ºi poatevor mai fi ºi alte cerinþe.

Peisajul fotografic, ca gen, nu este cunimic mai simplu sau mai prejos decâtportretul. De aceea, îl definim, aici, ca ,,unportret al unui spaþiu natural�. Nu oriceapãsare de butonul declanºatorului duce laobþinerea uni peisaj fotografic valoros dinpunct de vedere artistic.

Eseul fotografic este, desigur, genulcel mai complex ºi cu puterea de exprimareºi comunicare cea mai pregnantã. Combinãelemente din toate stilurile ºi genurile, ideidin domenii culturale diverse, cunoºtinþetemeinice de compoziþie ºi talent creator.Nu este chiar la îndemâna oricui ºi nu estesuficient doar sã ai un aparat de fotografiatîn mânã, care ,,sã facã poze�!


Leszek Paradowski � Polonia

Igor Besaraba � Ucraina

Vanderbroeck Jhony � Belgia

Veiko Wallstrom � Finlanda

Safak Tortu � Turcia

Guenther Breidler � Austria

Leonid Goldin � Israel

Angelina Nadiezda � Ucraina

Cristian Ion Filipescu � România

Pier Luigi Arrighi � ItaliaIstvan Kerekes � Ungaria

Gabriel Grund � Slovacia

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, lalibrãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã laredacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Revistã editatã de SC Bibliotheca [email protected] � www.bibliotheca.ro7,00 RON

Lepãdarea de sine

Redacþia Târgoviºte � Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti � str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]þia Chiºinãu � str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revista revistelor

Observ, de câtãva vreme, la unii dintre editorialiºtii din presa noastrã literarã, o depãrtarede freamãtul sau de zbaterile din realitatea noastrã social-politicã ºi o deplasare cãtre unevazionism discret. Justificarea deloc convingãtoare ar fi cã presa literarã trebuie sã se ocupede literaturã, nu de politicã. În fapt, atunci când nu e vorba de prudenþã sau de oportunism,aceastã deplasare de accent poate fi cauzatã de lipsa de eficacitate a cuvântului scris, maiales dacã e scris într-o publicaþie cu mic tiraj. Libertatea mult visatã în comunism a cuvântuluis-a dovedit o mare cacealma, întrucât astãzi scriitorii (dar, nu o datã, ºi jurnaliºtii) sunt lãsaþisã spunã ºi sã scrie ce le trece lor prin cap, doar cã nimeni nu-i bagã în seamã. De unde, omoleºealã a �spiritului civic� ºi o pãguboasã lehamite... Extinsã ºi asupra poftei de creaþie aautorului român, care, confruntat cu lipsa de audienþã a ceea ce scrie, se lehãmetiseºte ºi el,pierzându-ºi toate iluziile. * Într-un fel, tonul acestui evazionism este dat de revista-fanion aUniunii Scriitorilor ºi, în fond, a literaturii noastre, România literarã, unde atât dl N. Manolescu,în editorialele sale, cât ºi dl Mircea Mihãieº în, acum câþiva ani, foarte combativul sãuContrafort, se ocupã de orice, dar nu de adevãratele sau falsele probleme ale României deastãzi. * Ba mai mult decât atât, în nr. 14 de anul acesta, dl Mihãieº se pronunþã, sub titlul maicurând amãgitor �Contra cronicii literare�, împotriva atitudinii de angajare civicã, exprimându-ºidezamãgirea cã a fãcut, la un moment dat, eroarea de a lãsa instrumentele specifice literatuluiºi a îmbrãca salopeta publicistului: �Aº fi tentat sã spun c-am renunþat la cronica literarãpentru cã, dupã 1989, publicistica politicã mi se pãrea mai atrãgãtoare. Dar nu ºtiu dacã acestae adevãrul. Credeam atunci cã, în focul schimbãrilor «revoluþionare», e de datoria intelectualuluisã lase pentru o vreme deoparte «arta pentru artã» ºi sã vorbeascã despre necesitateaconstruirii unei noi lumi. Mã amãgeam profund. Oamenii nu doresc niciodatã schimbarea, iarcititorii mei au fost, de regulã, cei puþini deja convinºi cã trebuie sã trãim altfel. Prin urmare,publicam sãptãmânal articole de-o perfectã inutilitate. ªi am þinut-o în aceeaºi notã pânã decurând, când, deºi susþin exact aceleaºi idei ca în urmã cu douãzeci de ani, am fost pus pe listacelor care n-ar mai trebui sã aibã dreptul sã-ºi expunã opiniile. Ba chiar, prin extensie, pentrucã particip de aproape opt ani la cel mai de succes proiect cultural de care a avut parteRomânia de când existã (îmi mãsor bine cuvintele!), Institutul Cultural Român, proiect iniþiatde Horia-Roman Patapievici, m-am trezit ºi înfierat drept un «cãlãu al culturii române». IarPiaþa Operei din Timiºoara � locul unde era sã fiu împuºcat în seara lui 17 decembrie 1989 � adevenit spaþiul execuþiei mele publice. Niºte tembeli au gãsit de cuviinþã sã mã «omoare» înefigie: mi-au ars fotografia. E drept, într-o companie istoricã: Ceauºescu, Bãsescu, Patapievici!�* Aceastã jelanie ar putea sã impresioneze, dacã n-ar avea în ea ceva caragialesc (pentru cãtot ne aflãm noi în anul autorului Scrisorii pierdute!). * Iar acel ceva se numeºte a amesteca�enteresele� þãrii cu �enteresul� propriu ºi a pune, astfel, sub semnul întrebãrii propriile opiniipolitice, ca ºi buna-credinþã a diatribelor. * Bietul om e de înþeles, e ºi el un român ca mulþi alþii,�mai mult sau mai puþin onest�. Sofistica lui nu este, însã, deloc convingãtoare astãzi, maiales cã nu opþiunea pentru publicisticã, ci un partizanat tot mai puþin credibil a fost eroareasa. * Acum se leapadã de ce-a susþinut, tot aºa cum, în numãrul 15 al R.l., scriind cam despreaceleaºi lucruri, dar cu mai multã paradã de erudiþie, dl Manolescu îºi exprimã dezgustul faþãde pamflet. * Însã tot rãul e spre bine, mai ales în ce-l priveºte pe reputatul critic, care, aºa cumaratã în numãrul 16 al revistei pe care o conduce, �recitindu-l pe Stendhal� revine la stilulvechilor sale Teme, de care chiar ne era dor... (T.C.)

la heliade – remake - bibliotheca.ro · revistÃ lunarÃ de culturÃ a societÃÞii scriitorilor...

Documents