Sistemul de management din Clinica Medicală III Cluj-Napoca

Prezentarea generală a Clinicii medicale III Cluj-Napoca

Clinica Medicală III Cluj-Napoca este denumirea sub care, începând cu data de 25

octombrie 2006, este cunoscut Spitalul Clinic de Adulţi din Cluj-Napoca. Spitalul Clinic de Adulţi

Cluj-Napoca este o unitate sanitară înfiinţată în anul 1973 prin Decizia nr. 355 din 12 iulie 1973 a

Consiliului Popular al Judeţului Cluj – Comitetul Executiv. În cadrul spitalului lucrează un număr

de 1242 de persoane din care: 112 medici angajaţi sau cadre didactice cu integrare clinică, 355

medici rezidenţi anul I – V, 376 cadre medicale cu studii medii, restul fiind personal auxiliar şi

personal TESA

Întreaga activitate a spitalului se bazează pe criterii profesionale recunoscute, de

profilaxie, diagnostic, tratament şi management, a căror eficacitate este permanent evaluată şi

aliniată la standardele ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

Clinica Medicală III cuprinde în structură secţii, compartimente şi laboratoare localizate

la următoarele adrese din municipiul Cluj-Napoca:

Pe str. Croitorilor nr.19-21 funcţionează: Secţiile clinice de Medicină internă şi Gastro-

enterologie , compartiment cardiologie, compartiment hepatologie, Secţiile clinice de Chirurgie

generală , compartiment transplant hepatic, Secţia Clinica ATI I, Unitate de primire urgenţe /

Compartiment Primire Urgente Specializat, Compart. de prevenire si control infecţii

nosocomiale, Laborator analize medicale, Laborator radiologie si imagistica, Laborator

anatomie patologica, Laborator explorări funcţionale (ecografie, ecografie Doppler), Laborator

medicina nucleara, Laborator de imunologie si alergologie, Compartiment endoscopie,

Compartiment de oncologie

Pe B-dul. 21 Decembrie 1989 nr.53-55 funcţionează următoarele: Secţiile Clinice

Obstetrică şi Ginecologie , Secţia Clinica ATI III, Secţia Clinica Neonatologie, Laborator analize

medicale.

1

Pe str. G-ral Traian Moşoiu nr. 47 funcţionează: Secţiile Clinice Ortopedie –

Traumatologie, Secţia Clinica ATI II, Laborator radiologie si imagistica, Laborator analize

medicale.

Pe str. Decebal nr.126 funcţionează următoarele: Secţia Psihiatrie cronici, Spitalizare de

zi psihiatrie, Laborator analize medicale.

Pe str. Constanţa nr.5 - Laborator radioterapie

- Spitalul nostru are în structură ambulatorii de specialitate, Cabinete de

gastroenterologie, Cabinete de medicină internă, Cabinete chirurgie generală, Cabinete

obstetrică şi ginecologie, Cabinete ortopedie – traumatologie, Cabinet psihiatrie, Cabinet

cardiologie Cabinet de alergologie-imunologie, Farmacii cu circuit închis.

Aparatul funcţional cuprinde serviciile: resurse umane, organizare, salarizare,

aprovizionare, administrativ, tehnic-întreţinere, financiar-contabilitate,contencios, audit,

statistică, secretariat , Compartimentul duhovnicesc.

Misiunile şi obiectivele spitalului sunt:

Activitate de diagnostic şi tratament de mare performanţă

Învăţământ universitar (medicină internă, gastroenterologie, chirurgie, ATI,

obstetrică-ginecologie, ortopedie-traumatologie, psihiatrie etc.)

Învăţământ postuniversitar prin rezidenţiat în medicină internă, gastroenterologie,

chirurgie, anestezie-terapie intensivă, ortopedie-traumatologie, obstetrică-

ginecologie, etc.

Formare şi specializare profesională prin cursuri de perfecţionare în endoscopie,

ecografie, chirurgie laparoscopică, gastroenterologie, chirurgie hepatobiliară,

anestezie, terapie intensivă, urgenţă în prespital.

Învăţământ la distanţă - Îndrumare doctoranzi

Cercetare ştiinţifică.

2

Adresabilitatea instituţiei noastre este una foarte mare. Anual beneficiază de servicii

medicale un număr de ≈30.000 pacienţi cu cele mai diverse şi complexe diagnostice. Asigurăm

necesităţile de asistenţă medicală, inclusiv în regim de urgenţă, acoperind aproape tot spectrul

urgenţelor (respiratorii, cardio-vasculare, vasculo-cerebrale, chirurgicale, ortopedico-

traumatologice, obstetrico-ginecologice, etc.).

Laboratorul de analize medicale este dotat cu aparatură performantă cu ajutorul căreia

se efectuează o gamă largă de analize printre care: analize de hematologie, citologie,

parazitologie, biochimie, bacteriologie, imunologie, etc.

Compartimentul de endoscopie, prin specialişti de înaltă clasă, efectuează atât

investigaţii de diagnostic cât şi de tratament .

Compartimentul de ecografie este unul extrem de performant, beneficiind atât de

specialişti cât şi de aparatură de ultimă generaţie.

Datorită profesionalismului personalului nostru, lucru ce se reflectă prin rezultatele

obţinute şi prin nivelul ridicat al serviciilor medicale acordate, asigurăm servicii medicale atât

pentru pacienţii din judeţul Cluj cât şi din alte judeţe: Alba, Bistriţa-Năsăud, Bihor, Maramureş,

Satu-Mare, Sălaj, Sibiu, etc

Sistemul decizional al Clinicii Medicale III Cluj-Napoca

Managementul spitalului se realizează de către un manager desemnat, un

comitet director şi un consiliu consultativ care are rolul de a dezbate principalele probleme de

strategie şi de organizare a funcţionalităţii acestuia.

Comitetul director este alcătuit din :manager, director medical, director financiar

contabil, director administrativ şi directorul de îngrijiri medicale. Atribuţiile comitetului director

sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

Atribuţiile managerului sunt stabilite prin contractul de management. În domeniul

politicii de personal şi al structurii organizatorice managerul are, în principal, următoarele

atribuţii:

3

a) stabileşte şi aprobă numărul de personal, pe categorii şi locuri de muncă, în funcţie de

normativul de personal în vigoare;

b) aprobă organizarea concursurilor pentru posturile vacante, numeşte şi eliberează din funcţie

personalul spitalului;

c) aprobă programul de lucru, pe locuri de muncă şi categorii de personal;

d) propune structura organizatorică, reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirii unităţii, în

vederea aprobării de către Ministerul Sănătăţii Publice sau după caz de către ministerele care au

spitale în subordine ori în administrare sau reţea sanitară proprie;

e) numeşte, membrii comitetului director.

Managerul Clinicii medicale III are în subordine directă şi coordoneaza activitatea

următoarelor servicii: Serviciul de Resurse Umane , Normare , Organizare şi Salarizare , Serviciul

de Statistică –Informatică ,Serviciul Contencios , Compartimentul pentru prevenirea infecţiilor

nozocomiale şi Comparti-mentul de audit intern. Deasemenea coordonează activitatea

directorului medical , directorului de îngrijiri , directorului administrativ şi a directorului

financiar.

Directorul medical are în subordine secţiile compartimentate cu paturi , reprezentate de

Unitatea de Primire Urgenţe , Secţia Clinică Ortopedie , Secţia Clinică Neonatologie , Secţia

Clinică Obstetrică –Ginecologie, Secţia Clinică Chirurgie Generală, Secţia ClinicăATI, Secţia

Clinică Gastroenterologie ,Secţia Clinică Medicină Internă , Secţia Clinică Psihiatrie ; prin

colaborare directă cu medicii şefi de secţie.De asemenea directorul medical al Clinicii Medicale

III are în subordinea sa activitatea laboratoarelor, farmaciilor, laboratoarelor de imagistică

medicală şi radiologie intervenţională, medicină nucleară, laboratorul de anatomie patologică,

ambulatoriile de specialitate şi alte structuri funcţionale de tipul: sterilizare, bloc operator,

centrul de transfuzie.

Directorul de îngrijiri organizează, coordonează, controlează şi răspunde de activitatea

de îngrijiri în cadrul institutiei. Întocmeşte actele necesare pentru evaluarea spitalului de către

CJAS.

4

Directorul financiar are în subordinea sa Serviciul de Contabilitate , Serviciul Financiar ,

Serviciul de Aprovizionare şi Transport şi Serviciul Tehnic.

Consiliul consultativ este format din nouă membri.Aceşti membrii au rolul de a dezbate

principalele probleme de strategie şi de organizare şi funcţionare a spitalului şi de a face

recomandări managerilor spitalului în urma dezbaterilor.

Membrii consiliului consultativ sunt:

a) doi reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii Publice sau ai autorităţii de sănătate publică, cu

personalitate juridică pentru spitalele din subordinea Ministerului Sănătăţii Publice;

b) doi reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie pentru spitalele

aflate în subordinea acestora;

c) doi reprezentanţi numiţi de consiliul judeţean ori local, dintre care unul specialist în finanţe

publice judeţene, pentru spitalele aflate în administrarea consiliilor judeţene sau locale, după

caz;

d) managerul spitalului public;

e) doi reprezentanţi ai universităţii sau facultăţii de medicină, pentru spitalele clinice, institutele

şi centrele medicale clinice;

Membrii consiliului consultativ ai Clinicii Medicale III se numesc prin ordin al ministrului

sănătăţii publice după nominalizarea acestora de către instituţie, o persoană nu poate fi

membru decât într-un singur consiliu consultativ al unui spital public.

Consiliul consultativ se întruneşte, în şedinţă ordinară, cel puţin o dată la trei luni,

precum şi ori de câte este nevoie, în şedinţe extraordinare. Deciziile consiliului se iau în prezenţa

a cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi, cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi.

Sistemul de luare a deciziilor la nivelul Clinicii Medicale III se realizează ţinînd cont de

principiile principiile din Programul de Guvernare aprobat conform Hotararii Parlamentului

Romaniei nr. 31/2008, după cum urmează:

1. Principiul atribuirii competenţelor exclusiv în baza celor atribuite prin Constituţie şi legile în

vigoare.

5

2. Principiul egalităţii, nediscriminării şi garantării drepturilor fundamentale.

3. Principiul respectării dreptului fiecarui individ la munca decentă.

4. Principiul eficienţei în normarea intervenţiei statului la nevoile reale pentru minimizarea

costurilor şi reducerea risipei.

5. Principiul subsidiarităţii pentru limitarea sferei decizionale la domeniile şi problematicile care

nu pot fi rezolvate mai eficient la nivel local.

6. Principiul proporţionalităţii prin limitarea conţinutului şi formei acţiunilor la ceea ce este strict

necesar pentru atingerea obiectivelor.

7. Principiul contribuţiei şi al solidarităţii în promovarea progresului social.

8. Principiul transparenţei fată de cetăţeni şi faţă de celelalte instituţii ale statului, ale Uniunii

Europene şi faţă de societatea civila.

9. Principiul integrităţii actului de guvernare.

10. Principiul responsabilităţii în faţă ASP Cluj şi a altor instituţii abilitate ale statului, precum şi

în raport cu instituţiile europene, conform tratatelor şi angajamentelor României fata de UE.

6

CONSILIUL CONSULTATIV

MANAGER

RUNOS

STATISTICA ŞI INFORMATICĂMEDICALĂ

CONTENCIOS

COMPARTIMENT PENTRUPREVENIREA INFECŢIILE NOZOCOMIALE

AUDIT PUBLIC INTERN

DIRECTOR MEDICAL

DIRECTOR DE ÎNGRIJIRI

DIRECTOR FINANCIAR CONTABIL

SECTII\COMPARTIMENTE CU PATURICONFORM STRUCTURII ORGANIZATORICE

LABORATOARE

FARMACIA

LABORATOR ANATOMIE PATOLOGICA

AMBULATORIU DE SPECIALITATE

CONTABILITATE

FINANCIAR

APROVIZIONARE - TRANSPORTURI

TEHNIC

Coordonează activitatea deîngrijiri la nivelul spitalului

DIRECTOR ADMINISTRATIVV

Coordoneaza activitarea administrativă la nivel de spital

Structura organizatorică a Clinicii Medicale III Cluj-Napoca

Bibliografie:

Cercetător ştiinţific gr.I dr. Mihai Baltador. Suport de curs disciplina „Drept Administrativ”

Tema nr. 3

LAB. RADIOLOGIE , IMAGISTICĂ MEDICALĂ SI RADIOLOGIE INTERVENTIONALA, MEDICINA NUCLEARA

ALTE STRUCTURI FUNCTIONALE-

STERILIZARE, BLOC OPERATOR TRANSFUZIE,

7

Procesul de descentralizare din judet, oras, municipiu

Până în 1990 România a avut una dintre cele mai centralizate forme de administraţie

publică. Deciziile erau luate în cea mai mare parte de la Bucureşti, iar deciziile fundamentale ce

vizau evoluţia comunităţilor locale erau în totalitate apanajul administraţiei centrale.

După anul 1990 odată cu transformările democratice petrecute în România,

comunităţilor locale au început să le fie încredinţate noi atribuţii dar şi noi responsabilităţi, în

mod deosebit în gestionarea treburilor publice de la nivelul localităţii sau a judeţului.

De altfel Constituţia României adoptată în 1991 vorbeşte pentru prima dată despre

descentralizare iar modificările aduse în 2003 introduc şi deconcentrarea între principiile de

bază ale organizării şi eficientizării administraţiei publice locale stipulând faptul că „administraţia

publică din unităţile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării,

autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice”

Constituţia României legitimează consiliile judeţene, consiliile locale şi primarul ca fiind

autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală.

Pe acest fond s-a realizat începutul procesului de descentralizare în România la sfârşitul anilor

’90 şi mai accentuat după anul 2000. Aceasta pe de o parte datorită necesităţii îndeplinirii unor

prevederi din aquis-ul comunitar, îndeosebi cele din capitolul de dezvoltare regională şi cel

privind justiţia, administraţia şi internele, dar şi dintr-o serie de alte capitole cum au fost cele cu

privire la protecţia socială, mediu etc.

Pe de altă parte comunităţile locale dar şi autoritatea centrală au sesizat şi au fost

presate să adopte unele măsuri datorită nevoii de compatibilitate cu situaţia din administraţia

publică europeană. Autorităţile locale româneşti nu puteau fi partenere în diverse proiecte cu

finanţare europeană dacă nu erau deţinătoare ale patrimoniului şcolilor sau spitalelor, dacă nu

gestionau în totalitate problemele legate de protecţia copilului etc. Aşa cum nu puteau fi

coparticipante la realizarea unor proiecte naţionale cum au fost sălile de sport, locuinţele ANL

etc.

Mai mult, România a adoptat prin Legea 199/1997 „Carta europeană a autonomiei

locale”care apreciază că „autorităţile administraţiei publice locale reprezintă unul dintre

8

principalele fundamente ale oricărui regim democratic” şi prin intermediul cărora „dreptul

cetăţenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice” „ se poate exercita la modul cel mai

direct”.

Aceasta presupune existenţa de autorităţi ale administraţiei publice locale înzestrate cu

organe decizionale, constituite democratic şi beneficiind de o largă autonomie în ceea ce

priveşte competenţele, modalităţile de a le exercita şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea

misiunii lor.

În acest sens Carta europeană defineşte autonomia locală ca fiind „dreptul şi

capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona,

în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor

publice” considerând că „exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie, de manieră generală, să

revină, de preferinţă, acelor autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni”.

Urmând aceste principii, în România s-a elaborat o serie întreagă de reglementări ce au

vizat descentralizarea şi transmiterea unor atribuţii dar şi a unui suport financiar pentru

susţinerea acestora, către administraţia publică locală.

Rând pe rând au trecut în sarcina administraţiei publice locale atribuţii privind sistemul de

învăţământul preşcolar şi preuniversitar (mai întâi patrimoniul, apoi salarizarea personalului

didactic şi nedidactic), sănătate, protecţia copilului, protecţia socială (inclusiv venitul minim

garantat), evidenţa informatizată a persoanei, poliţia comunitară etc.

Deşi de fiecare dată au existat îndoieli în legătură cu capacitatea instituţională a

administraţiei publice locale de a gestiona eficient aceste responsabilităţi, trebuie să spunem că

tot de fiecare dată transferul a fost un succes.

Evident au fost şi o serie de probleme pe parcurs, probleme inerente oricărui început.

Cele mai multe dintre acestea au apărut însă ca urmare a faptului că administraţia centrală a

refuzat întotdeauna să ducă până la capăt, într-un domeniu sau altul, descentralizarea.

Aşa se face că în cea mai mare parte procesul este început în toate domeniile, dar

practic nefinalizat în nici unul. Şi în învăţământ şi în sănătate şi în social suntem în situaţia unei

descentralizări parţiale, în care întâlnim atât atribuţii exclusive ale administraţiei publice locale

cât şi atribuţii partajate cu administraţia centrală şi chiar unele delegate (definite ca atare

inclusiv în Legea cadru 195/2006 privind descentralizarea) ceea ce conduce la suprapuneri de

autoritate dar şi la locuri goale când este vorba de finanţare (toată lumea comandă nimeni nu

plăteşte!).

9

Este adevărat că prin OUG 45/2003 privind finanţele publice locale s-a descentralizat o

serie de proceduri, pentru prima dată putînd vorbi de o zonă de predictibilitate, chiar dacă

limitată, a resurselor financiare ale administraţiei publice locale. Dar dimensiunea acestor

resurse comparativ cu atribuţiunile primite a determinat şi va determina în continuare o situaţie

tensionată la nivelul administraţiei publice locale, o insatisfacţie permanentă faţă de

satisfacerea nevoilor comunităţilor, faţă de serviciile pe care autorităţile locale ar trebui să le

ofere cetăţenilor.

Sursa: http://descentralizare.ro/pagini/scurt_istoric_al_descentralizarii.html

10