INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL DE FILM ŞI VIDEOLista de filme vizionate în semestrul al doilea :

1. Ken Jacobs – Window (1964)

Filmul experimental Window/Fereastra realizat pe peliculă de 16mm de către Ken Jacobs este o explorare prin intermediul mijloacelor cinematice a unui mod de reprezentare a realităţii. Prin mişcări dinamice ale camerei de filmat, transfocări şi focalizări în planuri diferite, se induce o pierdere a sensului gravităţii obiectelor filmate, imaginea devine abstractă, fiind rezultatul unui mod cinematic de pictură acţiune similar cu cel din pictura gestuală a lui Jackson Pollock.

Filmul poate fi vizionat la adresa:http://www.youtube.com/watch?v=z9e9lgQx-MM

2. Jorgen Leth – Perfect Human (1967)

Filmul de scurt metraj al regizorului de film danez Jorgen Leth este un studiu antropologic asupra aparentei perfecţiuni umane. Bazat pe un comentariu analitic de tip voice-over, filmul studiază comportamentul unui cuplu « perfect » ale cărui personaje sunt plasate într-un spaţiu alb neutru. Este de remarcat interesul special al autorului pentru estetizarea compoziţiilor din fiecare cadru, în spiritul perfecţionismului enunţat.

Filmul poate fi vizionat la adresa:http://www.youtube.com/watch?v=W9kls6bMkRo

1

3. Filmul documentar

Spre deosebire de filmul de ficţiuine, filmul documentar nu foloseşte actori, realizarea sa bazându-se pe filmarea unor persoane, evenimente, peisaje sau obiecte din realitate. De cele mai multe ori, în filmele documentare nu se recurge la puneri în scenă și nu se folosesc decoruri sau costume.Autorul unui film documentar îşi alege un fapt de viaţă pentru a transmite un mesaj care depăşeşte cadrul limitat al subiectului. În multe filme documentare, dimensiunea socială şi antropologică este importantă. Există o gamă variată de filme documentare: documentarul eseu (metafora şi dimensiunea poetică primează), documentarul social-antropologic, documentarul de tip jurnalistic (informaţia din film este tratată ca un subiect de presă), documentarul ştiinţific.Primele filme documentare realizate în primele două decenii ale secolului XX au fost fără sonor. Începând cu anii 30, odată cu apariţia sonorului, filmele documentare au inclus un comentariu al autorului, fapt care a dat o singură interpretare (uneori chiar manipulare) a realităţii. Tot în anii 30 s-au experimentat de către regimurile politice totalitate din acea vreme (regimul nazist în Germania şi cel comunist în Uniunea Sovietică) documentarele de propagandă.În deceniile ce au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, metodele de lucru în filmul documentar s-au diversificat şi sofisticat prin introducerea mărturiilor (documente fotografice, înregistrări de arhivă, interviuri, etc…) şi prin folosirea limitată a comentariului voice-over care dădea doar o unică interpretare a subiectului.

Filme vizionate :

Robert Flaherty – Nanook of the North (1922) : un prim etno documentar în care regizorul a regizat scene din viaţa echimoşilor din America de Nord.http://www.youtube.com/watch?v=yW6d6B_R2nM

Luis Bunuel – Land without bread (1933): un documentar social despre un sat izolat şi foarte sărac din Spania. Filmul a fost considerat de către Bunuel un studiu de geografie umană.http://www.youtube.com/watch?v=G5h_zzWiI1Q

Jean Rouch – Chronique d’un été (1960): un film documentar realizat în spiritul cinéma-vérité, în care personajele sunt filmate în universul lor privat cu scopul de a da veridicitate.http://www.youtube.com/watch?v=z6EfYpP1Jdc

Alan Berliner - Nobody’s business (1996): un film documentar ce analizează rădăcinile unei familii de emigranţi evrei din Europa de Est in Statele Unite, precum şi relaţia tată-fiu din prisma memoriei personale şi colective. Stilul filmului se bazează pe inserturi de imagine şi text, colaje (elemente ale cinema-ului experimental) şi o discuţie dificilă pe care o are autorul cu tatăl său.Un interviu cu realizatorul poate fi urmărit la adresa :http://www.youtube.com/watch?v=p4YYzjOnAhs

2

4. Filmul de animaţie românesc

Ca peste tot în lume, filmul românesc de animaţie s-a născut prin dezvoltarea graficii jurnalistice, din tendinţa firească a acesteia de a-și depăși limitele prin animarea imaginilor.

Perioada de pionierat (1920 - 1948)Activitatea de început a animaţiei românești s-a dezvoltat în condiţii materiale cu totul improprii, pur artizanale, spre deosebire de situaţia occidentală, unde exista o adevărată industrie a producţiei de pelicule de desene animate.

Personajul Haplea Omuleţul lui Gopo

Primul film românesc de animaţie a fost "Păcală în lună" de Aurel Petrescu, prezentat în premieră la 5 Aprilie 1920. Primul desen animat păstrat în arhiva naţională se numește Haplea și a fost creat de către Marin Iorda în 1927, după personajul similar din caricaturile sale. Dificultăţile ivite în timpul și după realizarea acestuia l-au făcut pe Iorda să renunţe la o continuare. A mai realizat, în 1936, doar niște diagrame animate pentru filmul profesorului Dimitrie Gusti, prezentat la pavilionul românesc al Expoziţiei internaţionale de la Paris din anul următor.

Perioada desenelor animate realizate între 1949 și 1964 este dominată de personalitatea lui Ion Popescu-Gopo. După încercarea din 1946 a lui Jean Moraru, abia în 1949, alături de tatăl său și Matty Aslan, Gopo scoate scurt-metrajul de animaţie Punguţa cu doi bani. Din anul 1950, desenele au fost produse în cadrul Studioului Cinematografic București. Primele erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii. Creaţiile care l-au consacrat au fost însă cele cu Omuleţul, realizate în această perioadă: Scurtă istorie (1957) Șapte arte (1958) Homo sapiens (animaţie) (1960) Allo! Hallo! (1962).

Acestea i-au adus lui Gopo numeroase premii și aprecieri internaţionale. Aceste filme de animaţie pentru adulţi sunt metafore ale condiţiei umane fundamentale, ale raportului omului cu cosmosul, despre evoluţia umană şi limitele cunoaşterii naturii, toate spuse într-un spirit ludic accesibil publicului.Perioada Animafilm (1964 - 1989)

3

Studioul specializat "Animafilm" a fost fondat în anul 1964 în urma numeroaselor premii obţinute de Ion Popescu-Gopo la festivalurile internaţionale. Acest studiou a grupat încă de la început crema desenatorilor, animatorilor și a graficienilor din România. Pe lângă distincţiile lui Gopo, trebuiesc aminitite cele obţinute la Viena, în cadrul Festivalului Bucuriei, și la Veneţia, unde filmele de animaţie ale lui Olimp Vărășteanu au obţinut Leul de argint.În scurtă vreme, Animafilm a devenit o marcă de încredere pe întreg mapamondul, în vremurile lui bune producând aproximativ 60 de pelicule pe an și aducând României peste 40% din încasările în dolari realizate din exporturi.Sfârșitul activităţii acestui studio se leagă de moartea neașteptată a lui Ion Popescu-Gopo, în anul 1989. După Revoluţie, Animafilm a fost privat de ajutoarele din partea statului și a decăzut treptat.

Un film de animaţie de Gopo poate fi urmărit la adresa :http://www.youtube.com/watch?v=RMKDrwAeRKg

În ultimii ani, odată cu afirmarea pe scena internaţională a unei noi generaţii de tineri regizori de film români (Cristi Pui, Cristi Mungiu, Corneliu Porumboiu, Călin Netzer), mai multe filme de animaţie produse independent au reuşit să câştige premii internaţionale. Cel mai titrat este filmul de animaţie Crulic – Drumul spre dincolo, realizat de Anca Damian în 2011 ce are la bază un caz real, moarte într-o închisoare poloneză a unui român condamnat pe nedrept. Povestea tragică este tratată cu ironie şi umor negru, printr-o calitate grafică a diferitelor tehnici de animare folosite.

Filmul poate fi vizionat la adresa :http://www.youtube.com/watch?v=zEC7H3uQktM

5. Maeştrii cinematografului modernist : Michelangelo Antonioni, Igmar Bergman, Andrei Tarkovski

Cei trei mari regizori de film au audus un aport substanţial la îmbogăţirea limbajului cineamtografic, fiind referinţe fundamentale pentru mulţi cineaşti din generaţiile ulterioare.

Filme propuse pentru vizionare :Michelangelo Antonioni – Deşertul roşu (1965) : la fel ca şi în celealte filme importante ale lui Antonioni, filmul analizează condiţia omului modern, înstrăinarea şi incapacitatea lui de a dezvolta relaţii profunde cu ceilalţi. Primul film color al lui Antonioni este şi un eseu poetic în imagini despre lumea industrială.

4

5

Igmar Bergman – Persona (1966) : este un film alb-negru minimalist în care regizorul explorează abisurile profunde ale lumii interioare ale personajelor. Dramatismul stării interioare a personajelor este amplificat prin imaginile expersioniste alb-negru bazate pe contraste de iluminare.

6

Andrei Tarkovski – Andrei Rublev (1965) : este un film filosofic care ne vorbeşte despre credinţă şi esenţa artei. Regizorul îşi plasează acţiunea în Rusia medievală a secolului al XV-lea când personajul principal, călugărul şi pictorul de icoane Andrei Rublev, cunoaşte diferite straturi ale societăţii medievale ruseşti. În film primează contemplarea în detrimentul acţiunii, iar planurile cinematografice, de o poetică şi expresivitate plastică unică, definesc specificul cinematografului liric tarkovskian.

7