instrumente, ghiduri şi indicatori pentru integrarea ... nationale/togi/etapa1.pdf · instrumente,...

Instrumente, Ghiduri şi Indicatori pentru integrarea aspectelor de mediu în politicile agricole, forestiere şi de gestiune a apei în mediul rural: de la abordările top-down la

implicarea comunităţilor locale

Proiect Cex MENER 615/03.10.2005 Etapa 1 Dezvoltarea unui sistem de indicatori pentru monitorizarea şi evaluarea acţiunilor bazate pe politica agricolă şi de gestiune a apei în mediul rural conform metodologiei DPSIR referitoare la analiza sistemelor complexe socio-economice şi de mediu.

Prezentare generala a cadrului de evaluare a efectelor induse de politicile agricole asupra mediului prin intermediul unui sistem de indicatori

Comisia Uniunii Europene a dezvoltat un sistem pentru raportarea si integrarea problemelor de mediu in politicile sectoriale Comunitare.

2000

- a stabilit tipurile de indicatori necesari pentru evaluarea integrarii problemelor de mediu in Politicile Agricole Comunitare (PAC).

- a propus un cadru standard pentru monitorizarea si evaluarea Strategiilor de Integrare Agricola ale Consiliului pe baza indicatorilor definiti conform metodologiei DPSIR (Driving Force – Pressures - State – Impact - Response).

- a identificat un set preliminar de 35 indicatori si domeniile in care acestia sunt necesari.

2001

- a determinat informatiile statistice necesare pentru a dezvolta indicatorii de agro-mediu

- a propus scurte definitii, bazele conceptuale, recomandari pentru dezvoltarea ulterioara pentru fiecare din cele 35 de domenii de indicatori/indicator

2005

- ICPA a propus un proiect de cercetare care sa adapteze si sa integreze metodologia comunitara in acest domeniu,

- Obiectivul central este aplicarea metodologiei comunitare la nivel local si regional, dezvoltand un set de indicatori pentru integrarea aspectelor de mediu in politicile agricole, forestiere si de management al apei in mediul rural – Indicatori TOGI

Conceptul DPSIR

- cadru analitic dezvoltat de Agentia Europeana de Mediu (AEE, 1999) pentru a descrie si intelege legaturile dintre activitatile economice si de mediu

- ofera posibilitatea de analiza integrata a mediului in cadrul diverselor activitati economice

- model conceptual destinat captarii “factorilor” cheie implicati in relatiile dintre

agricultura si mediu si reflectarii lantului complex de cauze si efecte intre acesti factori.

- o simplificare a realitatii (multe din relatiile dintre sistemele agricole si cele de mediu nu sunt suficient intelese sau sunt dificil de prezentat intr-un cadru simplu).

Figura 1 Cadrul DPSIR pentru agricultură (din COM (2000) 20 final)

Tabelul 1 Explicaţiile celor cinci domenii din cadrul DPSIR aplicat pentru agricultura şi indicatorii TOGI echivalenţi Domeniu

Sub-domeniu Explicaţie Nr. Indicator

8 Consumul de fertilizanţi minerali 9 Consumul de pesticide 10 Utilizarea (intensitatea) apei

Utilizarea inputurilor

Agricultura este produsul structurilor locale ale fermei şi sistemelor de fermă, caracterizat de: utilizarea specifică a inputurilor (chimice, energie şi apă). 11 Utilizarea energiei

12 Schimbarea utilizării terenului Utilizarea/acoperirea terenului (alocarea terenului fermei pentru diferite utilizări, inclusiv structuri de culturi şi facilitati pentru depozitare, şi utilizarea irigaţiilor.

13 Structuri de culturi/şeptel Utilizarea terenului

Activităţi de management al fermei (acoperirea terenului, lucrările solului şi managementul gunoiului de grajd şi a gunoiului menajer din fermă).

14 Activităţi de management al fermei

15 Intensificare/extensificare 16 Specializare/diversificare

Forţele motrice

Tendinţe Tendinţe cheie în activităţile agricole la un nivel agregat, i.e. expansiune / retragere, intensificare/extensificare, specializare/diversificare, marginalizare.

17 Marginalizare

18 Bilanţ brut de nutrienţi 18sub Emisii de amoniac în atmosferă 19 Emisii de metan şi oxid de azot 20 Contaminarea solului cu

pesticide

Poluarea Acumularea reziduurilor de nutrienţi şi pesticide în sol şi apă, a emisiilor de amoniac şi metan

21 Utilizarea de gunoi orăşenesc 22 Absorbţia apei 23 Eroziunea solului 24 Schimbarea acoperirii terenului

Pierderea resursei

Utilizarea nepotrivită a apei şi solului, distrugerea habitatelor naturale şi semi-naturale, pierderea diversităţii genetice.

25 Diversitate genetică 26 Zonă cu valoarea naturală a

terenului ridicată (terenul fermei)

Presiuni şi beneficii

Conservarea şi îmbunătăţirea mediului

Crearea/conservarea peisajelor, habitatelor, acoperirii terenului, conservarea diversităţii genetice în agricultură, producerea de surse de energie alternativă

27 Producerea de energie alternativă (prin sursă)

Biodiversitate Diversitatea speciilor 28 Dinamica populaţiei de păsări din ferme

29 Calitatea solului 30 Nitraţi/pesticide în apă

Resurse naturale

Calitatea solului, cantitatea şi calitatea apei

31 Nivelul apei freatice

Starea specifică a Site-ului

Peisaj Starea peisajului - cultivat, parţial semi-natural, spaţiu în care are loc producţia agricolă şi care este caracterizat de totalitatea caracteristicilor sale biofizice, geofizice şi culturale

32 Starea peisajului

Habitate şi biodiversitate

33 Impact asupra habitatelor şi biodiversităţii

34.1 Cota de emisii de GHG alocată agriculturii

34.2 Cota de contaminare cu nitraţi alocată agriculturii

Resurse naturale

34.3 Cota de utilizare a apei alocată agriculturii

Impact global

Diversitatea peisajului

Impact global asupra mediului al agriculturii la nivel naţional. O legătură trebuie să fie stabilită între impactul global şi efectele asupra mediului ale activităţilor agricole la nivel local.

35 Impactul asupra diversităţii peisajului

Răspun-suri

Politică publică

Activităţile agricole sunt puternic influenţate de politicile agricole şi de

1 Zonă cu susţinere de agro-mediu

2 Nivele regionale de bune practici agricole

3 Nivele regionale de ţinte de mediu

4 Zonă cu protecţie naturală 5.1 Preţuri pentru producţia

organică şi cota de piaţă Semnale de piaţă

5.2 Venituri pentru ferma organică Tehnologie şi aptitudini

6 Nivele de pregătire ale deţinătorilor

Atitudini

mediu şi sensibile la semnalele de preţ de input şi de produs. Mai mult, modificări în tehnologie, aptitudinile fermierilor, şi atitudinile consumatorilor şi producătorilor afectează metodele de producţie şi practicile agricole.

7 Zonă de agricultură organică

Evaluarea indicatorilor

Indicatorii de agro-mediu (IAM)

- instrumente cheie in raportarile de agro-mediu

- ajută la rezumarea si ilustrarea relatiilor complexe existente in sistemele agro-ambientale.

- faciliteaza comunicarea rezultatelor cercetarii,

- ajută la identificarea prioritatilor in luarea deciziilor politice.

Criteriile de evaluare a indicatorilor de agro mediu dezvoltati in proiectul TOGI:

- relevanta pentru evaluarea politicilor,

- capacitate de raspuns,

- fundament analitic,

- accesibilitatea si masurabilitatea datelor,

- usurinta in interpretare,

- eficacitatea costurilor.

Punctajele generale ridicate indică o utilitate crescută faţă de punctajele mai mici.

Punctajele alocate fiecărui (sub-)criteriu oferă un punctaj general. Punctajul minim posibil este 0; cel maxim este 20.

Indicatorii sunt clasificaţi în trei categorii care indică diferite grade de ‘utilitate’ sau ‘potenţial’ ai indicatorilor pe baza punctajului lor general.

• Categoria 1 (‘util’) - indicatori care adună mai mult de 14 puncte. • Categoria 2 (‘potenţial util’) - indicatori care adună de la 8 la 14 puncte. • Categoria 3 (‘potenţial scăzut’) - indicatori care adună 7 puncte sau mai puţin.

Pentru a fi clasificaţi în categoria cea mai ridicată, indicatorii trebuie să prezinte punctaje minime pentru anumite criterii cheie:

• 2 puncte pentru relevanţă politică,

• 4 puncte pentru fundament analitic,

• 3 puncte pentru accesibilitatea şi măsurabilitatea datelor.

Aceste valori de prag au fost introduse pentru a ne asigura că sunt completate acele caracteristici care sunt esenţiale pentru indicatorii care susţin deciziile politice.

Indicatorii ‘potenţial utili’ sunt aceia care pot realiza calitate, cerută în deciziile

politice.

Cei caracterizaţi cu ‘potenţial scăzut’ nu sunt luaţi în considerare pentru dezvoltarea ulterioară a proiectului.

IAM nu sunt evaluaţi doar izolat, ci şi în legătură cu alţi IAM. Acest lucru apare ca esenţial pentru a verifica utilitatea întregului set de indicatori ca şi a modelului DPSIR ales. În acest scop, evaluarea este realizată în contextul condiţiilor istorice de agro-mediu care este dezvoltat prin aplicarea modelului DPSIR, care explică de ce acelaşi indicator poate avea diferite punctaje.

Tabelul 2 Criterii utilizate pentru a evalua indicatori individuali de agromediu

Criteriile indicatorului

Concept Sub-criterii Punctaj

Este indicatorul legat de ţintele, obiectivele sau legislaţia indusa de polticile nationale si/sau comunitare?

0 = Nu, 1 = Da, indirect 2 = Da, direct

Relevanţă politică

Se adresează problemelor cheie de agro-mediu

Ar putea indicatorul oferi informaţii utile pentru acţiunea/decizia politică?

0 = Deloc, 1 = Puţin util 2 = Foarte util

Capacitatea de a răspunde

Modificări suficient de rapide în răspunsul la acţiunile din sistem

Este indicatorul sensibil la modificări în fenomenul/procesul care trebuie măsurat?

0 = răspuns încet, întârziat

1 = răspuns rapid, imediat

Este indicatorul bazat pe măsurători indirecte (sau modelate) sau directe ale unei stări/tendinţe?

0 = Indirect, 1 = Modelat, 2 = Direct

Este indicatorul bazat pe statistici sau date de calitate scăzută/medie/ridicată?

0 = statistici sau date de calitate scăzută,

1 = statistici sau date de calitate medie,

2 = statistici sau date de înaltă calitate

Fundament analitic

Pe baza analizei ştiinţifice

Care sunt legăturile cauzale cu alţi indicatori din cadrul DPSIR?

0 = legătură slabă, 1 = legătură calitativă

puternică, 2 = legătură cantitativă

puternică

Strat geografic bun? 0 = doar studii de caz, 1 = la nivel UE-15 şi

naţional, 2 = la nivel UE-15,

naţional şi regional.

Accesibilitatea şi măsurabilitatea datelor

Posibil în termenii de accesibilitate a datelor curente sau planificate

Accesibilitatea seriilor de timp 0 = Nu, 1 = Sursă de date

ocazională, 2 = Sursă de date

regulată. Uşurinţa în interpretare

Comunică informaţii esenţiale într-un mod care este uşor de înţeles pentru factorii de decizie şi publicul informat

Sunt mesajele cheie clare şi uşor de înţeles?

0 = Deloc, 1 = Neclar, 2 = Foarte clar

Pe baza statisticilor şi seturilor de date existente?

0 = Nu, 1 = Da

Eficacitatea costurilor

Costuri proportionale cu valoarea informaţiilor obtinute

Sunt statisticile sau datele necesare pentru compilare uşor accesibile?

0 = Nu, 1 = Da, dar cer

procesare lungă, 2 = Da

Tendinte generale in agricultura Activitatea agricolă

- afectează si utilizeaza resurse naturale cum ar fi solul si apa.

- a contribuit si contribuie la crearea si mentinerea unei largi varietati de semi-habitate naturale si peisaje agricole,

- sprijina o comunitate rurala diversa (un aspect important al culturii Europene).

- activitatea Europeana in ferma s-a schimbat dramatic in timpul ultimilor 50 ani si va continua modificarea in viitor.

Specificul Romaniei:

- se afla in pragul accesului in UE

- este obligata sa isi modifice politicile agricole pentru a le alinia politicilor europene.

- procentul populatiei rurale este de aproape 40 % (comparat cu cel din UE de 5-9 %).

Tabelul 3 Indicatori TOGI relevanţi pentru descrierea tendinţelor generale în

agricultura UE-15

DPSIR Indicatori TOGI Nr. 5.1 Preţuri pentru producţia organică şi cota de piaţă Nr. 5.2 Venituri pentru ferma organică Nr. 6 Nivele de pregătire ale deţinătorilor

Răspunsuri

Nr. 7 Zonă de agricultură organică Nr. 8 Consumul de fertilizanţi minerali Nr. 9 Consumul de pesticide Nr. 10 Utilizarea (intensitatea) apei Nr. 11 Utilizarea energiei Nr. 12 Schimbarea utilizării terenului Nr. 13 Structuri de culturi/şeptel Nr. 15 Intensificare/extensificare Nr. 16 Specializare/diversificare

Forţele motrice

Nr. 17 Marginalizare

Tabelul 4 Evaluarea indicatorilor TOGI utilizaţi pentru a analiza tendinţele generale în agricultură

Criteriile indicatorului

Sub-criterii Punctaj Tendinţe generale în agricultură

Preţu

rile

din

agric

ultu

ra

orga

nică

Ven

ituri

din

agri

cultu

ra o

rga

nică

N

ivel

ul

de

pregă

tire

al

ferm

ieril

or

Zonă d

e ag

ricul

tură

org

anică

Con

sum

ul

de

fert

iliza

nţi

min

eral

i

Con

sum

de

pest

icid

e

Inte

nsita

tea

de u

tiliz

are

a ap

ei

Util

izar

ea e

nerg

iei

Sch

imba

rea

utili

zării

tere

nulu

i

Str

uctu

ri de

cul

turi/şep

tel

Inte

nsifi

care

/ext

ensi

ficar

e

Spe

cial

izar

e/di

vers

ifica

re

Mar

gina

lizar

e

Indicator TOGI Nr.

5.1 5.2

6 7 8 9 10 11 12 13 15 16 17


Este indicatorul direct legat de ţintele, obiectivele sau legislaţia comunităţii politice?

0 = Nu 1 = Da, indirect 2 = Da, direct 1 1 0 2 1 2 1 1 1 1 1 1 1


0 = Deloc 1 = Puţin util 2 = Foarte util 2 2 1 2 1 1 2 1 2 2 1 1 1

Capacitatea de răspuns

Răspunde indicatorul la modificările de mediu, economice sau politice?

0 = răspuns încet, întârziat 1 = răspuns rapid, imediat

1 1 0 0 0 0 1 1 0 1 0 0 0

Fundament analitic


0 = Indirect 1 = Modelat 2 = Direct

2 2 2 2 2 0 0 1 2 2 2 2 1


0 = statistici/ date de calitate scăzută 1 = statistici/ date de calitate medie 2 = statistici/ date de calitate ridicată

1 1 2 2 1 1 2 1 2 2 2 2 2


0 = legătură slabă 1 = legătură calitativă puternică 2 = legătură cantitativă puternică

1 1 0 1 1 1 1 0 1 2 1 1 1


Strat geografic bun?

0 = doar studii de caz 1 = la nivel naţional 2 - la nivel naţional şi regional

1 1 2 2 1 1 2 2 2 2 2 2 2

Accesibilitatea seriilor de timp

0 = Nu 1 = sursă de date ocazională 2 = sursă de date regulată

1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

Uşurinţa în interpretare


0 = Deloc 1 = Neclar 2 = Foarte clar

2 2 1 2 2 1 2 2 2 2 2 2 1



0 = Nu l = Da 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1


0 = Nu 1 = Da, dar cer procesare lungă 2 = Da

1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 1 1 1

Punctajul total

13 13 13 18 14 12 16 14 16 19 15 15 13

0 până la 7 (*) = ‘potenţial scăzut’

Clasificarea

8 până la 14 (**) = ’potenţial util’ 15 până la 20 (***) = ’util’

** ** ** *** ** ** *** ** *** *** *** *** **

Clasificarea finală a indicatorilor în acord cu următoarele criterii:

Relevanţă politică cel puţin 2, Fundament analitic cel puţin 4, Accesibilitatea datelor cel puţin 3

** ** ** *** *** ** ** ** *** *** *** *** ***

Indicatori TOGI privind tendinţele în structurile de culturi şi şeptel Pentru a determina tendinţele în structurile de culturi şi şeptel sunt utilizate:

• Datele regionale privind culturile vegetale şi şeptelul cuprinse in Anuarul Statistic al României,

• Datele colectate in sistemul de raportare pentru Monitorizarea Structurii Fermei (FADN)

Tendinţele în structurile de culturi şi şeptel c se leagă de tendinţele de mediu importante în

activităţile în fermă în interiorul Uniunii Europene. Modificări majore în timp în principalele utilizări ale terenului şi tipurile de şeptel pot conduce la influenţe pozitive sau negative asupra mediului.

Indicatori TOGI legaţi de resursele de apă

Figura 2 Utilizarea agricolă a apei în acord cu cadrul DPSIR

Tabelul 5. Indicatori TOGI relevanţi pentru evaluarea utilizării agricole a apei DPSIR Indicatori TOGI

Forţele motrice Nr. 10 - Intensitatea de utilizare a apei Presiuni Nr. 22 - Extragerea apei

Nu- 31 - Nivelul apei freatice Nr. 28 - Dinamica populaţiei de păsări din ferme

Stare/Impact

Nr. 34.3 - Cota de utilizare a apei pentru agricultură Nr. 1 - Zonă cu susţinere de agro-mediu Nr. 2 - Nivele regionale de bune practici agricole

Răspunsuri

Nr. 3 - Nivele regionale privind indicatorii-tinta de mediu

Tabelul 6 Evaluarea indicatorilor utilizaţi în evaluările de mediu a utilizării agricole a apei

Criteriile indicator

Sub-criterii Punctaj Forţa motrice

Presiune

Stare/Impact Răspunsuri

Inte

nsita

tea

de u

tiliz

are

a ap

ei

Ext

rage

rea

apei

Niv

elul

ape

i fre

atic

e

Ten

dinţ

ele

popu

laţie

i de

păsă

ri di

n fe

rmă

Cot

a de

util

izar

e a

apei

pe

ntru

agr

icul

tur ă

Zonă

cu

susţ

iner

e de

agr

o-m

ediu

Niv

ele

regi

onal

e de

bun

e pr

actic

i agr

icol

e

Indicator TOGI Nr.

10 22 31 28 34.3 1 2

0 = Nu 1 = Da, indirect



2 = Da, direct 1 1 2 1 0 2 2

0 = Deloc 1 = Puţin util


2 = Foarte util 2 1 2 1 1 2 2

0 = răspuns încet, întârziat



1 = răspuns rapid, imediat

1 1 0 0 0 1 0

0 = Indirect 1 = modelat

Fundament analitic


2 = Direct 0 2 2 2 2 2 2

0 = statistici/date de calitate scăzută

1 = statistici/ date de calitate medie


2 = statistici/ date de calitate ridicată

2 0 0 1 0 1 1

0 = legătură slabă 1 = legătură

calitativă puternică

Care sunt legăturile cauzale cu alţi indicatori din cadrul DPSIR? 2 = legătură

puternic cantitativă

1 0 0 1 0 1 1

Accesibilitatea şi


0 = doar studii de caz

2 1 0 1 1 1 1

1 = la nivel UE-15 şi naţional

măsurabilitatea datelor 2 = la nivel UE-15,

naţional şi regional

0 = Nu 1 = sursă de date

ocazională


2 = sursă de date regulată

2 2 0 2 2 1 0

0 = Deloc 1 = Neclar


Sunt mesajele cheie clare şi uşor de înţeles? 2 = Foarte clar

2 0 0 1 0 1 1

0 = Nu Eficacitatea costurilor


1 = Da 1 1 0 1 1 1 0

0 = Nu 1 = Da, dar cer

procesare lungă


2 = Da 2 2 0 0 2 1 0

Punctajul total

16 11 6 11 9 14 10

Clasificarea 0 până la 7 (*) = ‘potenţial scăzut’, 8 până la 14 (**) = ‘potenţial util’, 15 până la 20 (***) = ‘util’

*** ** * ** ** ** **

Relevanţă politică cel puţin 2, Fundament analitic cel puţin 4,

Clasificarea finală a indicatorilor: Accesibilitatea datelor cel puţin 3

** ** * ** ** ** **

Indicatori TOGI legaţi de utilizarea inputurilor agricole şi starea de calitate a apei Tabelul 7 Indicatori TOGI relevanţi pentru evaluarea utilizării inputurilor agricole şi stării de calitate a apei

DPSIR Indicatori TOGI Nr. 8 Consumul de fertilizanţi minerali Nr. 9 Consumul de pesticide

Forţele motrice

Nr. 13 Structuri de culturi/şeptel Nu, 18 Bilanţ brut de nutrienţi Presiuni Nr. 20 Contaminarea solului cu pesticide Nr. 30 Nitraţi/pesticide în apă Stare/Impact Nr. 34.2 Cota în contaminarea cu nitraţi provenită din agricultură Nr. 1 Zonă cu susţinere de agro-mediu Nr. 2 Nivele regionale de bune practici agricole Nr. 3 Nivele regionale de ţinte de mediu

Răspunsuri

Nr. 7 Zonă de agricultură organică

Figura 3 Evaluarea de mediu a utilizării inputurilor agricole şi starea de calitate a apei, bazată pe cadrul DPSIR

Tabelul 8 Evaluarea indicatorilor TOGI utilizaţi pentru a analiza utilizarea agricolă a fertilizanţilor şi pesticidelor şi starea de calitate a apei Criteriile indicatorului

Sub-criterii Punctaj Forţele motrice

Presiuni Stare/Impact

Răspunsuri

Con

sum

ul d

e fe

rtili

zanţ

i m

iner

ali

Con

sum

ul d

e pe

stic

ide

Str

uctu

ri de

cul

turi/şep

tel

Bila

nţ b

rut d

e nu

trie

nţi

Con

tam

inar

ea s

olul

ui c

u pe

stic

ide

Nitr

aţi/p

estic

ide

în a

pă

Con

tinut

ul d

e ni

traţ

i în

apă

Zonă

cu

susţ

iner

e de

agr

o-m

ediu

N

ivel

e re

gion

ale

de b

une

prac

tici a

gric

ole

Niv

ele

regi

onal

e de

ţint

e de

m

ediu

Indicator TOGI Nr.

8 9 13 18 20 30 32.2

1 2 3



0 = Nu 1 = Da, indirect 2 = Da, direct

1 2 1 2 1 2 1 2 2 2

Oferă indicatorul informaţii utile pentru acţiunea/decizia politică?

0 = Deloc 1 = Puţin util 2 = Foarte util 1 1 2 2 1 1 1 2 2 1



0 = răspuns încet, întârziat 1 = răspuns rapid, imediat 0 0 1 0 0 0 0 1 0 1

Analytical soundness


0 = Indirect 1 = modelat 2 = Direct

2 2 2 1 1 2 2 2 2 2


0 = statistici/ date de calitate scăzută 1 = statistici/date de calitate medie 2 = statistici/ date de calitate ridicată

1 1 2 1 1 1 0 1 1 0


0 = legătură slabă 1 = legătură

calitativă puternică

2 = legătură cantitativă puternică

2 1 2 2 0 1 1 1 1 1 0



0 = doar studii de caz 1 = la nivel UE-15 şi naţional 2 = la nivel UE-15, naţional şi regional

1 1 2 1 1 1 1 1 1 1

0 = Nu 1 = sursă de date ocazională


2 = sursă de date regulată

2 2 2 1 1 2 2 1 0 0

0 = Deloc 1 = Neclar

Uşurinţa de interpretare

Sunt mesajele cheie clare şi uşor de înţeles? 2 = Foarte clar

2 1 2 2 0 1 1 1 1 1



0 = Nu 1 = Da 1 1 1 1 1 1 1 1 0 1

0 = Nu 1 = Da, dar cer procesare lungă


2 = Da 2 2 2 1 1 1 2 1 0 2

Punctajul total

15 14 19 14 9 13 12 13 9 11

Clasificarea

0 până la 7 (*) - ‘potenţial scăzut’, 8 până la 14 (**) = ‘potenţial util’, 15 până la 20 (***) = ‘util’

*** ** *** ** ** ** ** ** ** **


Relevanţă politică cel puţin 2, Fundament analitic cel puţin 4, Accesibilitatea datelor cel puţin 3

*** ** *** ** ** ** ** ** ** **

Indicatori TOGI legaţi de utilizarea agricolă a terenului, management şi soluri Tabelul 9 Indicatori TOGI relevanţi pentru evaluarea utilizării agricole a terenului, managementului şi solurilor DPSIR Indicatori TOGI

Nr. 12 Schimbarea utilizării terenului Forţele motrice Nr. 13 Structuri de culturi/şeptel Nr. 14 Managementul fermei (practici) Nr. 21 (Utilizarea gunoiului orăşenesc)

Presiuni

Nr. 24 Schimbarea acoperirii terenului Nr. 23 Eroziunea solului Starea Nr. 29 Calitatea solului Nr. 1 Zonă cu susţinere de agro-mediu Nr. 2 Nivele regionale de bune practici agricole

Răspunsuri


Figura 4 Evaluarea din punct de vedere a mediului a utilizării agricole a terenului, managementului şi solurilor pe baza cadrului DPSIR

Tabelul 10 Evaluarea indicatorilor utilizaţi pentru a ţine cont de evaluarea din punctul de vedere al mediului a utilizării terenului, management şi soluri Criteriile indicatorului

Sub-criterii Punctaj Forţele motrice

Presiuni Stare/Impact

Răspunsuri

Sch

imba

rea

utili

zării

tere

nulu

i

Str

uctu

ri de

cul

turi/şep

tel

Man

agem

entu

l fe

rmei

(pr

actic

i) -

lucrăril

e so

lulu

i

Man

agem

entu

l fe

rmei

(p

ract

ici)

– ac

oper

irea

tere

nulu

i

Sch

imba

rea

acop

eriri

i ter

enul

ui

Ero

ziun

ea s

olul

ui

Cal

itate

a so

lulu

i

Zonă c

u su

sţin

ere

de a

gro-

med

iu

Niv

ele

regi

onal

e de

bun

e pr

actic

i agr

icol

e

Niv

ele

regi

onal

e de

ţint

e de

med

iu

Indicator TOGI Nr. 12 13 14 14 24 23 29 1 2 3



0 = Nu 1 = Da, indirect 2 = Da, direct 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2

Ar putea indicatorul oferi informaţii potenţial utile pentru acţiunea/decizia politică?

0 = Deloc 1 = Puţin util 2 = Foarte util

2 2 1 2 2 1 1 2 1 1



0 = răspuns încet, întârziat 1 = răspuns rapid, imediat 0 1 0 1 0 0 0 1 0 1

Fundament analitic


0 = Indirect 1 = modelat 2 = Direct 2 2 2 1 2 1 1 2 2 2

Este indicatorul bazat pe statistici sau date de date scăzute/medii/ridicate?


2 2 0 2 2 2 2 1 1 0

Care sunt 0 = legătură 2 2 1 1 2 1 1 0 0 0

legăturile cauzale cu alţi indicatori din cadrul DPSIR?

slabă 1 = legătură calitativă puternică 2 = legătură cantit. puternică




2 2 1 2 2 2 2 1 1 1



2 2 0 0 2 1 1 1 1 0




2 2 1 2 2 2 2 1 1 1



0 = Nu 1 = Da 1 1 0 1 1 1 1 1 1 1



1 2 1 1 2 1 1 1 1 2

Punctajul total

17 19 8 14 17 14 14 13 11 11

Clasificarea 0 până la 7 (*) = ‘potenţial scăzut’, 8 până la 14 (**) = ‘potenţial util’, 15 până la 20 (***) = ‘util’

*** *** ** ** *** ** ** ** ** **


Relevanţă politică cel puţin 2, Fundament analitic cel puţin 4, Accesibilitatea datelor cel puţin 3 *** *** ** ** *** ** ** ** ** **

Indicatori TOGI pentru evaluarea efectului indus de schimbarile climatice

Evaluarea impactului agriculturii asupra schimbărilor climatice utilizând Indicatori

TOGI Tabelul 11 Indicatori TOGI relevanţi pentru evaluarea agriculturii legată de schimbările climatice şi calitatea aerului

DPSIR Indicatori TOGI Problemă Nu, 11 Utilizarea energiei schimbările climatice Nr. 13 Structuri de culturi/şeptel schimbările climatice/calitatea

aerului

Forţele motrice

Nr. 8 Consumul de fertilizanţi minerali schimbările climatice/calitatea aerului

Nr. 19 Emisii de metan (CH4) şi oxid de azot (NO) din agricultură

schimbările climatice Presiuni

Nr. 18sub Emisii în atmosferă a amoniacului din agricultură

calitatea aerului

Stare/Impact Nr 34.1 Procentul de emisii de gaz de seră alocată pentru agricultură

schimbările climatice

Nr. 3 Nivele regionale de ţinte de mediu schimbările climatice/calitatea aerului

*Nr. 27 Producerea de energie alternativă schimbările climatice Nr. 1 Zonă cu susţinere de agro-mediu schimbările climatice/calitatea

aerului

Răspuns

Nr. 2 Nivele regionale de bune practici agricole

*Observaţie: Aceşti indicatori au fost plasaţi în categorii DPSIR diferite faţă de cele propuse în COM (2001) 144. Acest lucru a fost dictat de necesitatea de a păstra o logică legată de condiţiile istorice.

Figura 5. Evaluarea din punct de vedere al mediului a agriculturii legată de schimbările climatice şi calitatea aerului în cadrul DPSIR.

Tabelul 12 Evaluarea indicatorilor utilizaţi pentru a analiza impactul agriculturii asupra aerului şi schimbărilor climatice Criteriile indicatorului

Sub-criterii Punctaj Forţele motrice Presiuni Starea/ impact

Răspunsuri

Util

izar

ea e

nerg

iei

Str

uctu

ri de

şep

tel

Con

sum

ul d

e fe

rtili

zanţ

i min

eral

i

Man

agem

entu

l fe

rmei

(p

ract

ici)

– m

anag

emen

tul g

unoi

ului

de

graj

d

Em

isii

de

amon

iac

în

atm

osfe

ră

din

agric

ultu

ră

Em

isii

de

met

an şi

oxid

de

az

ot

din

agric

ultu

ră

Pro

cent

ul d

e em

isii

de g

az d

e se

ră a

loca

tă

pent

ru a

gric

ultu

ră

Niv

ele

regi

onal

e de

ţint

e de

med

iu

Pro

duce

rea

de e

nerg

ie a

ltern

ativă (

de l

a su

rsă

)

Indicator TOGI Nr. 11 13 8 14 18

sub 19 34.1 3 27




1 1 1 1 2 2 2 1 1


0 = Deloc 1 = Puţin util 2 = Foarte util 1 1 1 1 2 2 2 1 2



0 = răspuns încet, întârziat 1 = răspuns rapid, imediat

0 0 0 0 1 1 1 0 1

Fundament analitic



2 2 2 2 2 2 2 2 2



2 2 1 2 2 2 2 0 1



0 2 2 2 2 2 2 1 1




2 2 1 2 1 1 1 1 1



2 2 2 1 2 2 2 0 1




2 2 2 2 2 2 2 2 2



0 = Nu 1 = Da 1 1 1 1 1 1 1 1 1



2 2 2 2 2 2 2 2 1

Punctajul total 15 17 15 16 19 19 19 11 14 Clasificarea

0 până la 7 ( * ) = ‘potenţial scăzut’; 8 până la 14 (**) = ‘potenţial util’; 15 până la 20 (***) = ‘util’

*** *** *** *** *** *** *** ** **


Relevanţă politică cel puţin 2; Fundament analitic cel puţin 4; Accesibilitatea datelor cel puţin 3

*** *** *** *** *** *** *** ** **

Indicatori TOGI pentru biodiversitate si peisaj

Figura 6. Evaluarea din punct de vedere al mediului a impactului agriculturii asupra biodiversităţii şi peisajului în cadrul DPSIR

Tabelul 13. Indicatori TOGI relevanţi pentru evaluarea impactului agriculturii asupra biodiversităţii şi peisajului. DPSIR Indicatori TOGI

Nr. 12 Schimbarea utilizării terenului Nr. 15 Intensificare/extensificare Nr. 16 Specializare/diversificare

Forţele motrice

Nr. 17 Marginalizare Nr. 8 Consumul de fertilizanţi Nr. 9 Consumul de pesticide Nr. 10 Utilizarea (intensitatea) apei Nr. 13 Structuri de culturi/şeptel * Nr. 24 Schimbarea acoperirii terenului

Presiuni

Nr. 25 Diversitate genetică Nr. 26 Zone cu valoare naturală ridicată (pentru terenul fermei) Nr. 28 Dinamica populaţiei de păsări din fermă Nr. 32 Starea peisajului Nr. 33 Impactul asupra habitatelor şi biodiversităţii

Stare/Impact

Nr. 35 Impactul asupra diversităţii peisajului Nr. 1 Zonă cu susţinere de agro-mediu Nr. 2 Nivele regionale de bune practici agricole Nr. 4 Zonă cu protecţie naturală*

Răspunsuri


* Observaţie: Deoarece structurile de culturi şi şeptel sunt exprimate cu ajutorul altor indicatori de forţă motrice

şi adesea au un impact direct asupra biodiversităţii fermei, indicatorul 13 este clasificat aici ca indicator de

presiune. Indicatorul 4 este utilizat în două contexte diferite: pentru a discuta legătura între agricultură şi

biodiversitate şi ca parte a răspunsului politic.

Tabelul 14. Evaluarea indicatorilor utilizaţi pentru a analiza impactul agriculturii asupra biodiversităţii şi peisajului Criteriile indicatorului

Sub-criterii Punctaj Forţele motrice Presiuni Stare/Impact Răspunsuri

Sch

imba

rea

utili

zării

tere

nulu

i

Inte

nsifi

care

/ext

ensi

ficar

e

Spe

cial

izar

e/D

iver

sific

are

Mar

gina

lizar

e

Str

uctu

ri de

cul

turi/şep

tel

Sch

imba

rea

acop

eriri

i ter

enul

ui

Div

ersi

tate

gen

etică

Pop

ulaţ

ia d

e pă

sări

din

fermă

Zon

e cu

val

oare

nat

urală

rid

icată (

a te

renu

lui

ferm

ei)

S

tare

a pe

isaj

ului

Impa

ctul

asu

pra

habi

tate

lor şi

bio

dive

rsităţii

Impa

ctul

asu

pra

dive

rsităţii

pei

saju

lui

Zonă c

u su

sţin

ere

de a

gro-

med

iu

Niv

ele

regi

onal

e de

bun

e pr

actic

i agr

icol

e

Zonă c

u pr

otecţie

nat

urală

Zonă d

e ag

ricul

tură

org

anică

Indicator TOGI Nr.

12 15 16 17 13 24 25 28 26 32 33 35 1 2 4 7




1 1 1 1 1 1 2 2 1 1 2 1 2 2 2 2

Ar putea indicatorul oferi informaţii potenţial utile pentru acţiunea/decizia politică?

0 = Deloc 1 = Puţin util 2 = Foarte util

1 1 1 1 1 1 1 2 2 1 2 1 2 1 2 2



0 = răspuns încet, întârziat 1 = răspuns rapid, imediat 0 0 0 0 1 0 0 1 0 0 1 0 1 1 1 1

Fundament analitic



2 2 2 1 2 2 2 2 1 2 2 2 2 2 2 2



2 2 2 2 2 2 1 1 1 2 1 2 1 1 1 2



1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1




2 2 2 2 2 2 1 2 1 2 0 2 1 1 1 1



2 2 2 2 2 2 1 2 1 2 0 2 1 1 1 1



0 = Deloc 1 = Neclar 2 = Foarte clar 2 2 2 1 2 2 1 2 2 1 2 1 2 2 2 2



0 = Nu l = Da 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1



2 1 1 1 2 1 1 0 1 1 0 1 1 1 2 2

Punctajul total

16 15 15 13 17 15 12 15 12 12 13 12 15 14 17 18

Clasificarea

0 până la 7 (*) = ‘potenţial scăzut’; 8 până la 14 (**) = ’potenţial util’; 15 până la 20 (***) =‘util’

*** *** *** ** *** *** ** *** ** ** ** ** *** ** *** ***

Clasificarea finală a indicatorilor în acord cu următoarele criterii

Relevanţă politică cel puţin 2; Fundament analitic cel puţin 4; Accesibilitatea datelor cel puţin 3 *** *** *** ** *** *** ** *** ** ** ** ** *** ** *** ***

Dezvoltarea şi evaluarea indicatorilor de agro-mediu Dezvoltarea indicatorilor de agro-mediu întâmpină în realitate dificultăţi:

• Problemele de mediu sunt adesea prea complexe pentru a fi reprezentate prin parametri individuali (cum ar fi diversitatea peisajului),

• Teritoriul din Romania este foarte divers în ceea ce priveşte structurile de fermă (tipul de culturi, şeptel), caracteristicile solului, condiţiile topografice şi climatice, dimensiunea fermei şi productivitatea agricolă,

• Relaţiile între agricultură şi mediu sunt foarte complexe, încât o descriere simplificată nu este neapărat utilă; impactul multor procese agricole depinde de un întreg domeniu de caracteristici locale specifice,

• Lipsa sau insuficienţa seturilor de date previne/limitează implementarea celor mai potrivite concepte/metodologii de indicator, de exemplu, zona irigabilă trebuie să fie utilizată ca o aproximare pentru evaluarea utilizarii apei,

• Legăturile cauzale nu sunt suficient înţelese pentru a putea fi reprezentate prin intermediul indicatorilor.

În ciuda acestor probleme, indicatorii de agro-mediu rămân instrumente cheie pentru raportarea de mediu în agricultură (şi în alte domenii). Resursele limitate pentru colectarea şi analiza datelor fac necesară, în orice caz, selectarea unui set limitat de indicatori care poate fi menţinut pe termen lung ca parte a unui sistem de informaţii de agro-mediu. Acest lucru cere o evaluare a indicatorilor din perspectivă metodologică şi de relevanţă politică. Proiectul TOGI oferă o evaluare a relevanţei şi utilităţii a indicatorilor investigaţi şi legăturile lor (‘condiţii istorice’) pentru a monitoriza starea şi tendinţele transformării condiţiilor de mediu în agricultură, ca şi răspunsurile politice şi sectoriale. Următoarele concluzii principale provin din exerciţiul de evaluare a diferitelor grupuri de indicatori

• Tendinţe generale în agricultură – aproape jumătate (6 din 13) din indicatorii utilizaţi pentru a prezenta tendinţele agricole sunt clasificaţi în categoria ‘utili’, în timp ce restul sunt clasificaţi ca ‘potenţial utili’. În general, indicatorii bazaţi pe FSS, FADN şi CLC au punctaje mai ridicate, deoarece aceste surse oferă informaţii regionale armonizate. În orice caz, sunt dificil de legat indicatori raportaţi la scări diferite; de exemplu, datele naţionale despre consumul de fertilizanţi minerali (TOGI 8) cu datele regionale despre structurile de culturi şi şeptel (TOGI 13).

• Utilizarea agricolă a apei – doar Utilizarea (intensitatea) apei (TOGI 10) este clasificată ‘utilă’. Indicatorii de presiune, stare/impact şi răspuns se bazează pe date de calitate scăzută sau medie şi există legături slabe între indicatori. Sunt cerute eforturi mai mari pentru a îmbunătăţi indicatorii prin intermediul cadrului DPSIR pentru a creşte posibilităţile de monitoring al impactului agriculturii asupra resurselor de apă. Modelarea poate avea un rol deoarece informaţiile climatice sunt combinate cu datele de cultură şi utilizarea terenului pentru a determina cerinţele de apă în agricultură.

• Utilizarea inputurilor agricole şi starea de calitate a apei - indicatorii clasificaţi ca ‘utili’ sunt: ‘consumul de fertilizanţi minerali’ (TOGI 8) şi ‘structuri de culturi/şeptel’ (TOGI 13). Alţi indicatori sunt clasificaţi în categoria ‘potenţial utili’. În majoritatea cazurilor aceşti indicatori nu au atins un nivel de dezvoltare pentru a fi consideraţi ‘utili’, deoarece accesibilitatea şi măsurabilitatea datelor, precum şi fundamentul analitic sunt

inadecvate. Informaţii despre utilizarea şi impactul pesticidelor sunt în particular dificil de obţinut. Nici unul din indicatori nu sunt, în orice caz, consideraţi ca având potenţial scăzut.

• Utilizarea agricolă a terenului, activităţi de management al fermei şi soluri - indicatorii din domeniul mediului clasificaţi ca ‘utili’ sunt indicatorii de forţe motrice ‘schimbarea utilizării terenului’ (TOGI 12) şi ‘structuri de culturi/şeptel’ (TOGI 13), precum şi indicatorul de presiune ‘schimbarea acoperirii terenului’ (TOGI 24). Structurile de acoperire a terenului şi cultivare au intervalul de variaţie cel mai larg. Restul indicatorilor sunt clasificaţi în categoria ‘potenţial utili’. Aceasta înseamnă că majoritatea indicatorilor nu au atins un nivel de dezvoltare pentru a fi consideraţi utili, în principal datorită faptului că accesibilitatea şi măsurabilitatea datelor sunt slabe, ca şi fundamentul lor analitic. Mulţi din aceştia sunt obţinuţi prin modelare, şi sunt recomandate eforturi pentru a îmbunătăţi acele modele care să aibă robusteţe şi acceptabilitate mai ridicate. Pentru a asigura calitate comparabilă între indicatori, indicatorii de stare/impact ar trebui îmbunătăţiţi considerabil. În orice caz, nici unul din indicatori nu sunt consideraţi de ‘potenţial scăzut’. ‘Activităţi de management al fermei’ (metode de lucrări ale solului) (TOGI 14a) are cel mai scăzut punctaj. Informaţiile despre lucrările solului sunt foarte relevante pentru conservarea solului, dar sunt disponibile puţine informaţii credibile.

• Impactul agriculturii asupra aerului şi schimbărilor climatice - opt din cei zece indicatori utilizaţi în domeniul de agro-mediu sunt clasificaţi în categoria ‘utili’. Aceasta înseamnă că toţi indicatorii sunt recomandaţi să fie utilizaţi în lucrări ulterioare de agro-mediu. Indicatorii de răspuns (nivele regionale de ţinte de mediu şi producere de energie alternativă) sunt consideraţi ca ‘potenţial utili’. Pentru a deveni utili, măsurabilitatea trebuie să fie îmbunătăţită.

Indicatorul utilizarea energiei (TOGI 11) ar fi potenţial mult mai important dacă emisiile CO2 ar fi estimate pe baza coeficienţilor. ‘Nivele regionale de ţinte de mediu’ are un punctaj scăzut deoarece nu sunt incluse informaţiile de serii de timp şi nu au raporturi actualizate de informaţii regionale.

Succesul acestui domeniu se datorează probabil faptului că nivelul de raportare al indicatorilor de presiune şi stare este naţional şi nu regional, şi faptului că indicatorii de presiune/stare/impact nu sunt puternic focalizaţi.

• Impactul agriculturii asupra biodiversităţii şi peisajului – Nouă din cei şaisprezece indicatori din domeniul de agro-mediu sunt clasificaţi în categoria ‘utili’. Aceştia sunt indicatorii de forţă motrice: ‘schimbarea utilizării terenului’ (TOGI 12), ‘intensificare/extensificare’ (TOGI 15), ‘specializare/diversificare’ (TOGI 16), indicatorul de presiune ‘structuri de culturi/şeptel’ (TOGI 13) şi ‘schimbarea acoperirii terenului’ (TOGI 24), indicatorul de stare al ‘populaţiilor de păsări din fermă’ (TOGI 28), şi indicatorii de răspuns ‘zonă cu protecţie naturală’ (TOGI 4), ‘zonă cu susţinere de agro-mediu’ (TOGI I) şi ‘zonă de agricultură organică’ (TOGI 7).

Indicatorii ‘marginalizare’ (TOGI 17), ‘diversitate genetică’ (TOGI 25), ‘starea peisajului’ (TOGI 32), ‘Impactul asupra diversităţii peisajului’ (TOGI 35), ‘zonă cu susţinere de agro-mediu’ şi ‘nivele regionale de bune practici agricole’ (TOGI 2), sunt consideraţi ca ‘potenţial utili’.

Nici un indicator nu e văzut ca fiind ‘potenţial scăzut’. Aceasta înseamnă că toţi indicatorii pot fi recomandaţi pentru a fi utilizaţi în lucrări ulterioare de agro-mediu.

Domeniile care sunt clar mai slabe decât celelalte sunt indicatorii de stare şi impact, care au punctaje mai mici pentru accesibilitatea datelor regionale şi pentru seriile de timp.

Indicatorul despre zona cu protecţie naturală (TOGI 4) are o legătură calitativă puternică cu indicatorii de Forţe motrice, Presiuni, Stare, Impact şi prezintă potenţialul de a oferi legături cantitative puternice dacă sunt proiectate potrivit procedurilor ulterioare de raportare pentru site-urile Natura 2000.

O privire generală asupra clasificării indicatorilor prezintă influenţa semnificativă a seturilor de date care fundamentează diferiţi Indicatori TOGI asupra punctajului de evaluare. Seturile de date din domeniul agricol oferă un strat geografic complet, informaţii de serii de timp şi în general o stabilitate ridicată. Astfel majoritatea tendinţelor de transformare a fermei şi indicatorii de presiune legaţi de activitatea agricolă ating un punctaj ridicat. Seturile existente de date de mediu din domeniile de apă, sol (şi biodiversitate) sunt mult mai puţin dezvoltate în termenii de strat, serii de timp şi stabilitate. În consecinţă, datele cerute pentru indicatorii de stare/impact sunt adesea indisponibile. În plus, mai mulţi indicatori din aceste domenii trebuie să se bizuie pe datele modelate sau aproximate. Acolo unde calitatea datelor apare ridicată, rezoluţia spaţială a informaţiilor poate fi dezamăgitor de mică.

Tabelul 15 Privire de ansamblu asupra evaluării

DPSIR Nr. Indicator TOGI Domeniu Clasificarea Potenţial scăzut

Potenţial util

Util

1 Zonă cu susţinere de agro-mediu 12-15 Potenţial util/ Util

1

2 Nivele regionale de bune practici agricole

9-14 Potenţial util 1

3 Nivele regionale de ţinte de mediu 11 Potenţial util 1 4 Zonă cu protecţie naturală 17 Util 1 5.1 Preţuri de producător organic 13 Potenţial util 1 5.2 Venitul agricol pentru agricultură

organică 13 Potenţial util 1

6 Nivele de pregătire ale deţinătorilor

13 Potenţial util 1

Răsp

unsu

ri

7 Zonă de agricultură organică 18 Util 1 8 Consumul de fertilizanţi 14-15 Potenţial util/

Util 1

9 Consumul de pesticide 12-14 Potenţial util/ Util

1

10 Utilizarea (intensitatea) apei 16 Util 1 11 Utilizarea energiei 14-15 Potenţial util/

Util 1

12 Schimbarea utilizării terenului 16-17 Util 1 13 Structuri de culturi/şeptel 17-19 Util 1 14.1 Activităţi de management al

fermei - lucrările solului 8 Potenţial util 1

14.2 Activităţi de management al fermei - acoperirea terenului


14.3 Activităţi de management al fermei - gunoi de grajd

16 Util 1

15 Intensificare/extensificare 15 Util 1 16 Specializare/diversificare 15 Util 1

Forţe

mot

rice

17 Marginalizare 13 Potenţial util 1 18 Bilanţ brut de nutrienţi 14 Potenţial util 1 18sub

Emisii de amoniac 19 Util 1

19 Emisii de metan şi oxid de azot (N2O)

19 Util 1

20 Contaminarea solului cu pesticide 9 Potenţial util 1 21 Utilizarea gunoiului orăşenesc 10 Potenţial util 1

22 Extragerea apei 11 Potenţial util 1 23 Eroziunea solului 14 Potenţial util 1 24 Schimbarea acoperirii terenului 15-17 Util 1 25 Diversitate genetică 12 Potenţial util 1 26 Terenul fermei cu valoare

naturală ridicată 12 Potenţial util 1

Pre

siun

i

27 Producerea de energie alternativă (de la sursă)


28 Populaţia de păsări din fermă 11-15 Potenţial util/ Util

1

Sta

rea

29 Calitatea solului 14 Potenţial util 1 30 Nitraţi/pesticide în apă 13 Potenţial util 1 31 Nivelul apei freatice 6 Potenţial

scăzut 1

32 Starea peisajului 12 Potenţial util 1

Impa ct 33 Impactul asupra habitatelor şi

biodiversităţii 13 Potenţial util 1

34.1 Procentul în emisii de GHG pentru agricultură

19 Util 1

34.2 Cota în contaminarea cu nitraţi alocată pentru agricultură


34.3 Cota de utilizare a apei pentru agricultură

9 Potenţial util 1

35 Impactul asupra diversităţii peisajului


Nr. de indicatori

41 1 26 14

Observaţie: ‘Balanţa de nutrienţi’ ar putea fi divizată în doi indicatori - azot şi fosfor, iar ‘nitraţi/pesticide în apă’ ar putea fi divizată în doi indicatori - nitraţi şi pesticide.

Diferenţele în stabilitatea datelor şi rezoluţia spaţială între indicatori limitează referinţele încrucişate dintre informaţiile subliniate pentru analiza de mediu. Acest lucru nu invalidează neapărat utilitatea potenţialului unor astfel de indicatori dar indică faptul că este necesar un efort ulterior în a aduce împreună seturi de date mult mai detaliate care sunt disponibile la nivel naţional, cum ar fi cele pentru monitorizarea calităţii apei.

Indicatori pentru monitorizarea si evaluarea vegetaţiei forestieră* relevanţi pentru

politica apei, agricolă şi rurală

Indicator propus Unitatea de măsura Starea bazei de date Indicatori de stare

Suprafaţa acoperita cu vegetaţie forestieră

Ha Corine land cover

Densitatea arborilor izolaţi Buc/ha Lungimea aliniamentelor şi gardurilor vii

Km/ha

Creşterea anuală mc/ha Inventar forestier naţional lipseşte

Compoziţia pe specii % Vîrsta arboretului/ elementelor de arboret

Ani

Regimul de gospodărire Stare de sănătate Apreciere vizuală, defolieri,

decolorare frunziş

Grad de vătămare Apreciere organoleptică Indicatori de impact

Recolta anuală de masă lemnoasă mc/ha Măsuri de gospodărire Permit analiza

sustenabilităţii resursei lemnoase pe categorii de vegetaţie forestieră

Suprafaţa de pădure în conservare % Procentul zonal de pădure ha/ha Indicatori de răspuns

Practici locale de utilizare a terenurilor

Aplicarea politicii naţionale de implementare a Convenţiilor UN de mediu

Politici locale de management integrat de mediu

Stimulente pentru anumite tipuri de utilizare a terenului

Ex: stimulente pentru impadurire

Stabilitatea proprietăţii Impozite şi taxe pe categoriile de terenuri

Stimulente şi măsuri de consolidare proprietate

Aplicarea înţelegerilor şi cartelor intercomunale

Pe bazine hidrografice, comunele din amonte cu cele din aval

Politica energetică naţională Indicatori ai schimbării/Vectori ai schimbării

Rata de schimbare a utilizării terenurilor

Rata defrişării Rata împăduririi Cerinţele pieţei în ce priveşte natura şi calitatea masei lemnoase

Degradarea mediului sub presiunea antropică

Presiuni şi beneficii

Migraţiune locală a forţei de muncă Rata anuală a internalizării externalităţilor

Rata investiţiilor locale Accesibilitatea căilor de comunicaţie Gradul de acoperire a nevoilor de lemn de foc şi materiale de construcţii

* Vegetaţie forestieră include fondul forestier naţional în sensul definit de Codul Silvic (L126/1996) şi toate terenurile acoperite cu vegetaţie lemnoasă (rămâne de definit pragul de la care consideram o suprafata ca acoperita cu vegetatie forestieră, probabil dupa definiţiile acceptate de International Panel on Climate Change, United Nations Forum on Forests, Forest Focus, dar cu siguranţă armonizat cu definiţţiie europene).

Indicatori privind relieful si distributia populatiei

Desemnarea arealelor montane, deluroase şi de câmpie (criterii de desemnare)

Unităţile geografice sunt individualităţi teritoriale complexe, iar starea lor însumează şi sintetizează întreaga evoluţie a mediului natural. Ele includ, de asemenea, efectele procesului istoric de utilizare a resurselor şi de modificare a mediului prin extinderea continuă a impactului antropic asupra mediului. Caracterele actuale ale unităţilor reflectă capacitatea lor oicumenică şi condiţionează activitatea umană productivă, adică modul de adaptare şi de utilizare a potenţialului natural specific. Activitatea antropică, desfăşurată diferenţiat în raport cu varietatea particularităţilor unităţilor naturale, a dus la accentuarea diversităţii acestora şi la apariţia stărilor de dezechilibru, ca urmare a nerespectării limitelor de suportabilitate specifice fiecărui geosistem.

Arealele montane, deluroase şi de câmpie au fost individualizate în funcţie de:

− modul de integrare progresivă a factorilor naturali – de la substrat la condiţii climatice şi hidrologice şi populaţii (vegetale şi animale),

− structura regională,

− modul în care se integrează activităţile antropice

− impactul acestora asupra mediului.

În afară de evaluarea factorilor naturali, pentru definirea caracterelor unităţilor, se adaugă:

− procesele datorate activităţii societăţii

− efectele acestora asupra mediului, inclusiv populaţia şi aşezările, factorii esenţiali în accentuarea şi diversificarea procesului de antropizare.

Cele trei mari trepte orografice ale teritoriului României – munţi, dealuri şi podişuri,

câmpii – reprezintă, în fapt, marile unităţi morfostructurale şi morfopetrografice (etajate de

la nivelul mării la 2 500 m), suportul geosistemelor distribuite etajat. Acestea condiţionează manifestarea celorlalţi factori naturali şi întreaga lor varietate regională şi locală a mediului natural, determinând manifestările proceselor actuale de modelare a substratului, ca şi activitatea antropică prin care se produc toate modificările mediului. Cu alte cuvinte, toate acţiunile antropice exercitate asupra mediului în scopul obţinerii de produse materiale reprezintă adaptări la particularităţile geografice locale şi, în acelaşi timp, modificări ale acestora în funcţie de scop şi de posibilităţi. Structura orografică a teritoriului României prezintă o trăsătură de bază, respectiv etajarea concentrică a unităţilor de relief, fapt ce impune etajarea tuturor componentelor fizico-geografice.

În desemnarea particularităţilor fiecărei unităţi de relief sunt avute în vedere o serie de criterii de ordin litologic, morfologic şi morfostructural (petrografie, altitudine, energie de relief, densitatea fragmentării, declivitate, caractere orografice majore, structura şi modul de adaptare, etc.); criterii climatice, hidrologice, biopedogeografice, dar şi cele referitoare la populaţie, activităţi economice şi impactul acestora asupra mediului.

Unitatea montană prezintă o serie de indici cantitativi ai reliefului:

− suprafaţa: 66 303 km2, 27,9% din suprafaţa ţării,

− înălţimea medie: 1000 m;

− înălţimea maximă: 2544 m;

− lungimea: aproximativ 1000 km;

− lăţimea maximă: 160 km,

− lăţimea minimă: 35 km;

− adâncimea fragmentării: de ordinul sutelor de metri (între 750 şi 500 m);

− densitatea fragmentării cu amplitudini mari (între 0,5 şi 6 km/km2),

− prezenţa arealelor depresionare şi ale văilor care deţin circa 1/3 din totalul masei carpatice,

− ponderea diferenţiată a treptelor hipsometrice pe subunităţi caracteristice, etc.

Unitatea dealurilor şi podişurilor: la exteriorul arcului carpatic (pericarpatic), dar şi în interiorul acestuia (între ramurile Carpaţilor)

− altitudine cuprinsă între 300 şi 700 m,

− în mai multe locuri depăşind chiar 800 – 900 m.

− În ansamblu reprezintă acea parte a teritoriului (însumând peste 40% din suprafaţa României) care, alăturându-se munţilor, contribuie decisiv la definirea sistemului geografic carpatic românesc, precizându-i dimensiunile şi complexitatea caracterelor.

Se alătură Carpaţilor nu numai prin vecinătate şi legături genetice, ci prin afinităţile geografice trecute şi actuale, spre a dovedi existenţa şi individualitatea unui sistem geografic unitar structurat în trepte concentrice. Este o parte consistentă a sistemului carpatic nu mai puţin variată ca alcătuire şi mediu de viaţă. Diferenţierile regionale au dus la apariţia mai multor tipuri de unităţi în funcţie de natura rocilor, de altitudine şi grad de fragmentare.

Unitatea câmpiilor periferice - aproximativ o treime din teritoriul României

− includ câmpia deltaică şi lagunară (Delta Dunării, Câmpia Razimului şi litorală), Câmpia Bantului şi Crişanei din latura de vest a ţării şi Câmpia Română însumează peste 66 000 km2 (27,80% din suprafaţa ţării) la care se adaugă încă 10 600 km ai

Câmpiei Moldovei (6 200 km2 sau 2,6%) şi Delta Dunării şi câmpia lagunară cu 4 400 km2 (1,80%).

− Toate sunt câmpii de acumulare cuaternară, aflate în diferite stadii de evoluţie. În cea mai mare parte se înscriu în treapta altimetrică de până la 200 m, dar unele, pe anumite porţiuni, trec de 250 m până spre 300 m.

− peisaj dominant agricol, numai în aparenţă monoton

− peisajul prezintă condiţii variate pentru locuire şi utilizare.

În evaluările care se vor efectua în etapele viitoare ale proiectului se vor avea în vedere separarea unor unităţi omogene în funcţie de totalitatea criteriilor fizice, sociale şi economico-geografice şi de impactul antropic asupra mediului.

Distribuţia populaţiei pe trepte de altitudine

Răspândirea populaţiei pe trepte de altitudine este un indicator esenţial în analiza distribuţiei populaţiei şi aşezărilor pe teritoriul României. Repartiţia populaţiei ţării pe trepte hipsometrice relevă următoarele caracteristici (Erdeli, Cucu, 2005):

− 8% din populaţia totală a ţării este situată între 0 – 40 m altitudine, respectiv în zonele de luncă;

− În jur de 46% din populaţie este localizată în spaţiile joase între 40-200 m, corespunzând în general unităţilor de câmpie;

− 30% din populaţie se află în zone cuprinse între 200-400 m, zone de contact între câmpie şi deal ori podiş;

− 10% din populaţie se află la altitudini de 400-600 m, corespunzător depresiunilor intracarpatice de joasă altitudine sau a celor subcarpatice;

− 4% din populaţia ţării se află în zone de altitudine cuprinse între 600-800 de m, adică în depresiunile intracarpatice de mare altitudine şi regiunilor de deal şi podiş;

− Restul de 2% din populaţie se află localizată la peste 800 de m altitudine, corespunzând în general regiunilor muntoase.

Această încărcătură umană a marilor trepte de relief dă nota specifică funcţionalităţii întregului spaţiu românesc, relevând gradele diferite de favorabilitate umană ale acestora.

Spaţiul montan prezintă trăsături distincte în repartiţia populaţiei şi a tipurilor de aşezări umane, ca urmare a particularităţilor morfologice ale zonei montane.

De aceea, un indicator mai relevant pentru analiza umanizării spaţiului montan este densitatea medie a localităţilor pe 100 kmp; valoarea medie specifică Carpaţilor

Româneşti de 3,9 sate/kmp, în anumite areale – depresiuni sau văile unor râuri transversale, valorile depăşind cu mult media satelor României, ridicându-se la 8-12 sate/100 kmp (Erdeli, Cucu, 2005).

Criterii de delimitare a zonei montane şi a localităţilor de munte

Potrivit legislaţiei în vigoare referitoare la spaţiul montan (HG 949/2002 pentru aprobarea

criteriilor de delimitare a zonei montane), delimitarea zonelor montane se realizează în principal în funcţie de criterii fizico-geografice (caracteristici climatice şi morfologice ale spaţiului geografic); astfel, zonele montane sunt acele zone care se caracterizează prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului şi prin creşterea apreciabilă a costurilor lucrărilor acestuia, datorate:

a) existenţei unor condiţii climatice deosebit de dificile, determinate de altitudini de peste 600 m, al căror efect este scurtarea substanţială a sezonului de vegetaţie;

b) prezenţei la o altitudine mai joasă, pe cea mai mare parte a terenului agricol, a unor pante de peste 200, prea abrupte pentru utilizarea de maşini agricole sau care necesită utilizarea unor echipamente costisitoare; sau

c) combinaţiei factorilor prevăzuţi la lit. a) şi b), acolo unde dezavantajul rezultat din fiecare factor luat separat este mai puţin acut, dar combinarea acestora are ca rezultat un dezavantaj echivalent (art. 1).

Ordinul nr. 321 / 2004 pentru aprobarea delimitării municipiilor, oraşelor şi comunelor din zona montană listează, în urma aplicării criteriilor amintite, 744 de unităţi administrativ teritoriale care sunt localizate integral sau parţial în aria montană, din care 67 de oraşe, 21 de municipii şi 656 de comune. Numărul total al localităţilor componente în zona montană se ridică la 3320, reprezentând circa 28 de judeţe cu teritorii în zona montană.

Indicatori de caracterizare a peisajelor

Peisajul reprezintă „un areal, aşa cum este perceput de oameni, al cărui caracter reprezintă rezultatul acţiunii şi interacţiunii dintre factorii naturali şi/sau factorii umani” (Convenţia Europeană a Peisajului, semnată de statele membre ale Consiliul Europei la Florenţa în anul 2000). România a ratificat această convenţie prin Legea 451/2002.

Peisajele se modifică continuu pentru că reprezintă expresia interacţiunilor dinamice dintre forţele naturale şi culturale ale mediului (Antrop, 2003).

Evaluarea cantitativă şi calitativă a efectelor tuturor modificărilor pe care le suportă peisajul ca urmare a activităţilor antropice se poate realiza cu ajutorul unor indici şi indicatori. Aceştia au rolul de a măsura dimensiunea, intensitatea şi repartiţia spaţială a efectelor impactului antropic.

Exploatarea agricolă, silvică, industrială, politicile de amenajare a teritoriului, urbanism, transport, infrastructură, turism etc. accelerează modificarea peisajelor geografice prin crearea de ecosisteme antropice şi antropizate (Dumitraşcu, 2005).

Densitatea populaţiei reprezintă numărul de locuitori aflaţi în relaţie cu teritoriul pe care-l

ocupă (Johnson, Gregory, Pratt, Watts, 2001). Simpla măsurare a densităţii brute a populaţiei, ca raport dintre numărul de locuitori şi suprafaţa ocupată măsurată în km2 nu reflectă în totalitate relaţia existentă între populaţie şi mediul înconjurător. De aceea, pentru a oferi o imagine mai completă, alături de densitatea brută se mai pot folosi (Trebici, 1975, 1979; Goodall, 1987; Johnson, Gregory, Pratt, Watts, 2001):

Densitatea fizologică exprimată ca raport dintre populaţie şi suprafaţa cultivată (hectare).

Densitatea agricolă exprimată ca raport dintre populaţia agricolă şi suprafaţa cultivabilă

(hectare) dintr-un anumit spaţiu, poate oferi o imagine a repartiţiei populaţiei în raport cu resursele de teren agricol existente.

Ponderea populaţiei ocupate în agricultură din totalul populaţiei ocupate subliniază

caracterul rural al unităţii analizate (Dumitraşcu, 2005).

Densitatea potenţială calculată ca raport dintre populaţie şi resursele economice totale (suprafaţa destinată resurselor).

Indicele de arealitate reprezintă indicele invers al densităţii populaţiei determinat de

numărul de hectare ce revin la un locuitor.

Indicele de dispersie după Demangeon, citat de Gabriela Manea, 2001, reprezintă I = (N

+ N’)n/N unde:

N = numărul total al locuitorilor

N’ = numărul locuitorilor din satul de reşedinţă

n = numărul satelor nereşedinţă

iar după J.Chiffre, 1969: C = D/N x P/S x k unde:

C = indicele de dispersie;

D = distanţa sau distanţele dintre satele componente ale comunei şi satul de reşedintă al comunei respective;

N = numărul satelor nereşedinţă;

P = populaţia satelor nereşedinţă;

S = suprafaţa comunei;

k = coeficientul rezultat din raportul între populaţia satelor nereşedinţă şi populaţia totală a comunei respective.

Indicele de centralitate reprezintă distanţa medie a unei aşezări în raport cu celelalte

aşezări din sistem şi se calculează:

Ice = (d1 + d2 + d3 + …… + dn)/n unde,

d = distanţa fiecărei aşezări faţă de celelalte

n = numărul total al distanţelor dintre aşezările comunei

Indicele de naturalitate reprezintă raportul dintre suprafaţa acoperită de pădure şi

suprafaţa analizată la care se raportează aceasta, punând în evidenţă starea de echilibru

a peisajelor geografice. Dumitraşcu, 2005, adaptează acest indice la spaţiul de silvostepă pentru a pune în evidenţă naturalitatea peisajelor în Câmpia Olteniei:

Inat = (Spădure + Spajişte) / Stotală x 100

Indicele presiunii umane exprimă impactul activităţii umane asupra resurselor naturale,

reprezentând raportul dintre suprafaţa agricolă; suprafaţa forestieră sau suprafaţa neagricolă (căi de comunicaţii, ape, construcţiile, terenurile neproductive) şi numărul locuitorilor la un moment dat.

Presiunea umană asupra mediului prin utilizarea terenurilor are cel mai mare impact asupra peisajului funcţie de modul de utilizare predominant în unitatea de relief analizată (pentru o unitate de câmpie – terenul arabil, pentru o unitate deluroasă – vii şi/sau pomi fructiferi, pentru o unitate montană – pajişti, păduri, etc.).

Pentru suprafeţele ce suportă procesul de expansiune urbană relevantă este presiunea umană prin mod de utilizare neagricol sau următorii indicatori: ponderea suprafeţei

construite (hectare) şi ponderea suprafeţei drumurilor (hectare).

Manea, 2001 pentru analiza transformării peisajelor geografice din Parcul Natural Porţile de Fier, consideră ca indici reprezentativi funcţie de particularităţile unităţii analizate: ponderea suprafeţelor haldelor şi a iazurilor de decantare a sterilului de la exploatările cuprifere (hectare); ponderea amenajărilor forestiere din totalul suprafeţei haldelor

(hectare); ponderea din totalul fondului forestier a pepinierelor, culturilor speciale, a

păşunilor şi fâneţelor (hectare).

Indicele transformării environmentale coform formulei utilizată de Maruszczac, 1988 şi

preluată de Pietryak, 1998 pentru aprecierea impactului uman asupra peisajului subcarpatic din Polonia, este considerat ca:

Itr.e = S (păduri + pajişti)/S construită

Raţionamentul care a stat la baza utilizării acestui indice se bazează pe faptul că pădurea şi pajiştea reflectă naturalitatea peisajului în timp ce suprafeţele construite reprezintă un factor de transformare antropică a mediului. În România, acest indice a fost aplicat de Manea, 2001; Armaş, Manea, 2002 pentru aprecierea modificării peisajului din Parcul Natural Porţile de Fier, respectiv în peisajul subcarpatic al Văii Prahova, adaptându-l ca condiţiile locale, considerând în spaţiile analizate că pajiştile existente sunt în marea lor majoritate secundare, utilizate ca păşuni şi fâneţe, funcţionând ca agroecosisteme (peisaje modificate antropic):

Itr.e = S pădure/(S agricolă+ Sconstruită)

În 2005, acest indice este utilizat de Dumitraşcu pentru analiza stării peisajelor din Câmpia Olteniei. Autoarea a considerat că în acest spaţiu cea mai puternică intervenţie în peisajul câmpiei o reprezintă agricultura şi nu suprafaţa construită, adaptând indicele după cum urmează:

I tr.e = (S pădure + S pajişte + S acvatică) / (S construită + S agricolă)

La indicatorii sus menţionaţi, OECD (Orgnisation for Economic Co-operation and

Development, 2001), propune indicatori care să evalueze structura peisajului

(elementele sale componente): a) raportul dintre suprafaţa agricolă şi întreaga suprafaţă, creşterea sau

scăderea acestei valori indică anumite tendinţe modificările peisajului; b) intensificarea sau extensificarea sistemelor agricole, care pot fi măsurate

prin diferiţi parametri: (densitatea şeptelului, forţa de muncă, structura utilizării terenului, etc.);

c) concentrarea sau dispariţia fermelor, reflectându-se în simplificarea peisajului şi în scara lui de organizare;

d) densitatea elementelor construite de om cu valoare peisagistică; e) densitatea sau diversitatea parcelelor (cu ajutorul aerofotogrameor sau a

imaginilor satelitare); f) relaţia dintre spaţiile deschise (câmpurile cultivate, pajiştile, viile) şi

pădure.

Indicatori de percepţie a problemelor de mediu

Cercetarea modernă a hazardelor naturale din diverse regiuni a început prin analiza percepţiei fenomenelor care le generează (Cutter, 2001), cu toate că a existat şi o direcţie de cercetare care se concentra pe “riscul obiectiv”, calculabile numai pe baze probabilistice (Heijmans, 2001). Percepţia problemelor de mediu are pentru managementul hazardelor naturale un rol la fel de important ca şi evaluarea obiectivă a riscului, fiind un concept fundamental al managementului în domeniu. Deciziile individuale şi colective, imediate sau pe termen lung, se bazează foarte mult gradul de percepţie în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă mediul natural al regiunii în care indivizii îşi desfăşoară activitatea şi trăiesc (Smith, 2001).

Percepţia individuală sau colectivă a potenţialului unor fenomene naturale sau a unor accidente tehnologice de a produce pagube materiale şi victime omeneşti constituie o componentă de bază în acţiunile de management a unor astfel de situaţii, mai ales în etapa premergătoare evenimentului (Heijmans, 2001, Kirschenbaum, 2002, Slovic şi Weber, 2002 citaţi de Cheval şi Dragne, 2004). Analizele ştiinţifice preliminare, deciziile politice şi manageriale nu pot suplini implicarea unei comunităţi în aplicarea măsurilor pe care se bazează întâmpinarea unui dezastru. Implicarea comunităţii depinde de percepţia umană, astfel încât aceasta este o variabilă importantă în procesul reducerii sau transferului riscului creat. Principiul “homeostaziei riscului” (Wilde, 1994) sugerează că

oamenii tind să îşi ajusteze comportamentul în funcţie de nivelul perceput acceptabil (RA); atunci când se percepe un nivel scăzut de RA atunci indivizii acţionează de cele mai multe ori, într-un mod mai riscant.

Percepţia de către fiecare individ al unei comunităţi a stării mediului şi a problemelor cu care acesta se confruntă, îmbracă o multitudine de aspecte, care derivă din complexitatea problemelor de mediu în sine. Expresia percepţiei individuale a problemelor mediului este legată în principal de multitudinea elementelor fizice şi anume apă, aer şi sol, de care existenţa omului. În plus, percepţia este legată şi de impactul antropic asupra mediului văzut prisma culturii, politicii şi/sau tehnologiei, în contextul gradului de dezvoltare economică (White, Hunter, 2005). Implicarea factorilor de decizie din cadrul comunităţilor în procesul de evaluare a percepţiei este importantă, deoarece politicile şi strategiile de dezvoltare locală trebuie să integreze măsuri de preîntâmpinare şi soluţionare a problemelor de mediu.

Indicatorii de percepţie prin intermediul cărora se poate face evaluarea gradului de conştientizare a populaţiei din comunităţile rurale faţă de problemele cu care se confruntă mediul înconjurător pot fi grupaţi în:

− indicatori generali care se referă la gradul de conştientizare şi de îngrijorare a populaţiei faţă de perspectiva unor modificări ale mediului (evoluţia stării calităţii mediului în opinia comunităţilor locale în funcţie de contextul socio-economic),

− indicatori propriu-zişi de mediu, care reflectă problemele mediului din regiunea de studiu (defrişări, calitatea şi gradul de poluare a aerului, apei şi solului, existenţa surselor de apă potabilă, modificarea biodiversităţii, frecvenţa fenomenelor naturale cu consecinţe negative asupra componentelor de mediu şi societăţii – inundaţii, alunecări, fenomene climatice extreme, seisme etc. –, precum şi a accidentelor tehnologice),

− indicatori sociali care evidenţiază nivelul de trai al populaţiei, starea de sănătate şi capacitatea lor de adaptare şi răspuns la problemele de mediu (venitul populaţiei, forţa de muncă, consumul de resurse, infrastructura socială, distanţa faţă de sursele de poluare a mediului etc.).

Indicatori de management

În operaţia TOGI au fost dezvoltate trei tipologii de fermă pentru a ajuta la caracterizarea generală a tendinţelor regionale. Acestea sunt cerute pentru a reflecta diferite dimensiuni (utilizarea inputurilor, sistemul agricol, specializare) necesare pentru a fi explorate în analiza tendinţelor fermei.

Prima tipologie (legată de intensificare/extensificare) diferenţiază fermele în acord cu cheltuielile pe inputurile achiziţionate ale fermei, utilizând date din FADN. Cheltuielile sunt văzute ca un înlocuitor pentru utilizarea inputurilor. Clasificarea tipurilor de fermă în sisteme de input scăzut, mediu şi ridicat este bazat pe cheltuielile pe fertilizanţi, protejarea culturii şi concentrate de hrană achiziţionate per ha per an (Tabelul 16).

Tabelul 16 Tipul de fermă TOGI pe baza cheltuielilor pe fertilizanţi, protejarea culturii şi concentrate de hrană per ha per an

Tipul de fermă TOGI Cheltuielile valoare de prag (Euros/ha/an)

Input scăzut < 80 Euros Input mediu 80-250 Euros Input ridicat >250 Euros

A doua tipologie diferenţiază fermele pe baza atât a Tipologiei Comunitare pentru

holding-urile agricole, cât şi a criteriilor de utilizare a terenului, utilizând date din FADN pentru a diferenţia holding-urile în acord cu tipul lor de fermă (şeptel - păşunat liber, cultură - Culturi specializate, horticultură etc.).

Tabelul 17 Tipul de fermă TOGI pe baza Tipologiei Comunitare şi a anumitor criterii de utilizare a terenului Tipul de fermă TOGI Tipologia

Comunitatii Alte criterii

Şeptel - păşunat liber_Ierburi permanente

4 >= 55% din SAU în iarbă şi < 40% din iarbă în ierburi temporare

Şeptel - păşunat liber_Ierburi temporare

4 >= 55% din SAU în iarbă şi >= 40% din iarbă în ierburi temporare

Şeptel - păşunat liber_Culturi furajere

4 Şeptel în stabulaţie pe ierburi permanente sau Şeptel - păşunat liber pe culturi furajere

Porci-Pui 5 Cultivare_Teren desţelenit 1+6 < 55% din SAU în iarbă şi >- 12,5% din SAU în teren

desţelenit Cultivare _Cereale 1+6 < 55% din SAU în iarbă şi < 12-5% din SAU în teren

desţelenit şi >= 55% din SAU în cereale Cultivare_Culturi specializate 1+6 < 55% din SAU în iarbă şi < 12,5% din SAU în teren

desţelenit şi < 55% din SAU în cereale şi >= 25% din terenul arabil în culturi specializate (sfeclă de zahăr, seminţe de ulei, seminţe pentru însămânţat, cartof, bumbac şi tutun)

Cultivare_Culturi mixte 1+6 Nu se cultivă Cereale, se cultivă culturi specializate sau se cultivă pe terenuri desţelenite

Horticultură 2 Culturi Permanente 3 Culturi -Şeptel mixte 7+8

A treia tipologie este utilizată pentru indicatorul specializare/diversificare, care grupează tipurile de fermă conform Tipologiei Comunitare în categorii specializate şi ne-

specializate.

Tabelul 18 Tipuri de fermă TOGI pe baza Tipologiei Comunitare grupate pe categorii specializate şi ne-specializate

Tipul de fermă TOGI Codul de Tipologia Comunitară

Numele Tipologiei Comunitare

1 Culturi specializate de câmp 2 Specializata horticultură

Culturi specializate

3 Culturi specializate permanente

41 Specializata lapte

42 Specializata bovine şi bovine la îngrăşat 441 Specializata în oi

443 Specializata în capre 501 Specializata în porci

Şeptel specializat

502 Specializata în păsări

442 Specializata în oi şi bovine combinat 444 Diferite şepteluri care merg la păşunat 503 Diferite consumatoare de graminee

Şeptel ne-specializat

7 Holding-uri de şeptel mixte Culturi ne-specializate 6 Culturi mixte

Culturi/şeptel ne-specializate 8 Culturi-şeptel mixt

Integrarea datelor statistice şi administrative cu informaţiile existente din stratul

geografic pentru calculul indicatorilor

Pentru proiectul TOGI vor fi utilizate urmatoarele straturi de informatii geo-referentiate

dezvoltate de diferite institutii:

a. Limita unitatilor teritorial administrative la nivelul Comuna (bazata pe prelucrarea

hartilor administrativ-teritoariale 1:50.000) elaborata de IGFCOT

b. Utilizarea terenurilor utilizind clasificarea FAO elaborata de Institutul de Geografie

al Academiei Romane in colaborare cu CRUTA si Institutul National de Cercetare-

Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA)

c. Utilizarea terenurilor utilizind metodologia CORINE LandCOVER

d. Modelul deigital de teren (grid cu pasul de 30 m) furnizat de Institutul National de

Hidrologie si Gospodarirea Apelor.

e. Capacitatea de productie a solului (medie pe serii lungi de ani climatici, evaluata

prin utilizarea notelor de bonitare) medie pe comune (bazata pe harta notelor de

bonitare 1:50.000 elaborata de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru

Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA)

f. Suprafata cultivata pe tip de culturi la nivel de Comuna. Baza de date a fost

elaborata de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale

g. Numarul si tipul de animale din gospodariile individuale la nivel de Comuna. Baza

de date a fost elaborata de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale

h. Numarul si tipul de animale din complexele zootehnice (efective actuale si

capacitatea maxima a complexelor) precum si starea echipamentelor de

prelucrare a apelor uzate. Baza de date a fost elaborata de Administratia

Nationala “Apele Romane”

i. Sol (informatii georeferentiate bazate pe harti de sol la scara 1:1,000,000 si

1:200.000). Functiile de pedotransfer necesare evaluarii dinamicii apei si

nutrientilor asociate unitatilor cartografice sunt derivate utilizind algoritmi specifici

utilizind datele continute in SIG al resurselor de sol. Informatia este obtinuta si

gestionata de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie,

Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA). In plus, la acelasi institut exista datele de

sol culese din reteaua de monitorizare pan-europeana in sistem de tip grila cu

pasul de 16 km.

j. Clima. Serii de date de vreme pentru perioade mari de an sunt furnizate de

Agentia Nationala de Meteorologie utilizind datele furnizate de cele 47 staii

meteorologice standard de pe teritoriul Romaniei. Utilizind metodologia MARS s-

au facut interpolari pentru datele climatice intr-o retea cu pasul 10 x 10’ longitudine

x latitudine (date furnizate de proiectul european ATEAM cu drept de utilizare in

Romania de ICPA)

k. Corpuri de apa subterana: caracteristicile acviferelor si zonei nesaturate. Informatii

organizate in SIG de Institutul National de Hidrologie si Gospodarirea Apelor

l. Corpuri de apa subterana: nivel piezometric si concentratiile compusilor azotului.

Informatiile sunt obtinute si gestionate de Administratia Nationala “Apele Romane”

m. Corpuri de apa de suprafata: reteaua hidrografica, inclusiv bazinele aferente.

Informatia organizata in SIG pe baza cadastrului apelor de catre Administratia

Nationala “Apele Romane”

STRATURI PRIMARE IN SISTEMELE INFORMATICE GEOGRAFICE

SOL

Figura 7 Harta solurilor din Romania – scara 1:1.000.000

Figura 8. Harta claselor de textura a solului din Romania (scara 1:1.000.000)

Figura 9 Harta solurilor din Romania la nivel de subtip (1:200.00)

Figura 10. Harta solurilor din Romania (la nivel de tip de sol). Scara 1:200.000

CLIMA

-68 - -37 cm-37 - -24-24 - -15-15 - -8-8 - -3-3 - 33 - 88 - 1313 - 1919 - 33

N

EW

S

ETP - Precipitatii - medie1961-1990

Figura 11 Distributia spatiala (la nivel de comune) a valoarii medi a deficitului cumulat de precipitatii (Evapotranspiratie potentiala – Precipitatii)

APE DE SUPRAFATA

Figura 12. Limitele bazinelor hidrografice

Figura 13. Reteaua apelor de suprafata

APE SUBTERANE

Figura 14 Principalele corpuri de apa subterana

ACOPERIREA TERENURILOR

Figura 15. Acoperirea terenurilor conform principalelor clase de utilizare a terenurilor (bazata pe interpretarea datelor satelitare 2002; pasul gridului: 35 m)

CAPACITATEA DE PRODUCTIE A SOLURIOR

Figura 16. Capacitatea de productie a solurilor in functie de notele de bonitare

ANIMALE

Figura 17. Incarcatura de animale (echivalent Unitati Vita Mare / ha) la nivelul comunelor

STRATURI DERIVATE PE BAZA INFORMATIILOR DIN STRATURILE DIN SISTEMELE

INFORMATICE GEOGRAFICE

Exemplificare pentru b.h. Arges - Vedea

Inventarierea si prezentarea succinta a Sistemelor Suport de Decizii

existente

A. Proiectul WATER STRATEGY MAN (EVK1-CT-2001-00098) finantat de

Uniunea Europeana a dezvoltat un SSD orientat catre regiunile Europene sudice in care se evalueaza starea sistemelor de apa prin surse de apa, folosinta apei, ciclul apei, calitatea mediului folosind drept instrumente: managementul furnizarii apei, managementul cerintelor si instrumente socio-economice.

Economic efficiency

Water

AllocationWater Flows

Water DemandCost

Water Quality

Water Availability

Equity

Environmental

Sustainability

Pollution load

B. Sistemul Suport de Decizie 'Strategic Catchment Analysis and Planning

Tool' (SCAPT), dezvoltat in proiectul AQUADAPT (EVK1-CT-2001-00104)

finantat de Uniunea Europeana, este un instrument suport pentru planificarea si managementul schimbarilor din structurile de folosinta a apei din zonele aride si semi-aride la nivel de bazin hidrografic.

C. Proiectul MULINO a fost dezvoltat în contextul European al politicii apei, aşa

cum a fost acesta definit de Directiva Cadru a Apei (2000/60/CE), având trei obiective principale:

1. De a proiecta şi implementa un sistem suport operaţional de decizie pentru managementul resurselor de apă bazat pe modelarea hidrologică, indicatori multi-disciplinari şi o procedură de evaluare multi-criterială.

2. De a testa sistemul în studii de caz reprezentative în cooperare cu organizaţiile locale de gospodarire a apei.

3. De a demonstra potenţialul instrumentului în sprijinirea managementului durabil al resurselor de apă din Europa.

Proiectul s-a desfăşurat în perioada Ianuarie 2001 - Decembrie 2003. O primă provocare a proiectului a fost aceea de a produce o metodologie generală ce include un instrument SSD (Sistem Suport de Decizie) care poate fi aplicat în fiecare din cele 6 studii de caz selectate, fără a neglija cerinţele pentru abordarea integrată şi relevanţa pentru cadrul naţional şi cel European al politicii apei. Colaborarea cu factorii de decizie din lumea reală (organizaţiile de gospodarire a apei) s-a dovedit o provocare, mai ales pentru coordonarea interacţiilor dintre procesele decizionale în desfăşurare cu planul de lucru al proiectului de cercetare.

Rezultatul final este un instrument care a fost dezvoltat ca un instrument

informatic (software) de sine stătător (stand-alone) şi o metodologie generală în cadrul căreia poate fi aplicat instrumentul pentru o abordare integrată a problemelor de decizie legate de managementul apei. Software-ul încorporează un model de analiză integrată (IAM), analiză multi-criterială (MCA) şi cadrul DPSIR al Agenţiei Europene de Mediu, adoptând formatele de date existente pentru a garanta interoperabilitatea. Sistemul nu cere programe informatice (software) suplimentare, care ar putea îmbunătăţi potenţialul utilizării sale de către organizaţiile de management al apei. Sunt oferite legături opţionale cu software GIS, modele hidrologice şi/sau meta-modelele, iar în ultima versiune a programului (software) se oferă o întreagă procedură de cuplare ce leagă mDSS3 cu modelul hidrologic CRASH. Programul informatic (software) poate fi cuplat de asemeni cu orice model hidrologic care respectă o procedură standard de intrare/ieşire.

În timpul derulării proiectului, programul software MULINO DSS “mDSS” a fost elaborat în 3 versiuni (mDSS1, mDSS2 şi mDSS3), iar prima versiune a fost prezentată utilizatorilor finali ai proiectului înainte de sfârşitul primului an.

Implicarea de la bun început a utilizatorilor finali potenţiali s-a dovedit a fi o strategie eficace pentru succesul proiectului, permiţând consorţiului de cercetare să adapteze progresiv dezvoltarea software-ului la necesităţile acestora. Sistemul a suferit modificări semnificative de la elaborarea primului prototip, ca rezultat al feedback-ului atât de la partenerii proiectului, cât şi de la utilizatori finali potenţiali. Capabilităţile software-ului au fost extinse pentru a include proceduri de implicare a unui grup de stakeholders (persoane/institutii afectate de procesul de decizie) într-un proces de decizie de grup precum şi elemente de management decizional, cum ar fi proceduri îmbunătăţite de importanţă a criteriilor şi analize de senzitivitate a rezultatelor.

Integrarea componentelor primare ce constituie Metodologia MULINO, a

angajat membrii proiectului în rezolvarea problemelor multidisciplinare pentru a realiza obiectivele proiectului. Cadrul conceptual DPSIR este utilizat pentru a structura probleme de decizie în termeni de Forte externe – Presiuni – Stări – Impacte – Răspunsuri, şi deci stabilirea unei viziuni sistemice şi dinamice a

contextului decizional. Indicatorii care trebuie utilizaţi în procesul decizional pot fi grupaţi în concordanţă cu acele categorii. Un model hidrologic este utilizat pentru a explora şi vizualiza interacţiile dintre presiuni şi stări. Patru modele diferite au fost utilizate în studiile de caz: SWAT, CRASH, VIDRA & SFARMOD, ultimul fiind un model de folosinţa a terenului. Utilizarea programul software mDSS a fost văzută ca parte a unui proces, care poate include implicarea stakeholderilor în procesul decizional prin utilizarea unui chestionar proiectat pentru a structura contribuţiile acestora şi a colecta necesarul de date pentru o analiză de reţea locală. Aceste informaţii includ opiniile celui chestionat asupra contextului decizional în general, preferinţele lor pentru opţiuni alternative, sugestii pentru criteriile de decizie şi importanţa acestora, ca şi rolurile şi responsabilităţile diferiţilor stakeholderi. Inima instrumentului decizional însuşi este dată de analiza multi-criterială. Funcţiile primare ale programului sunt determinate de metodele selectate din teoria decizională.

Aplicarea instrumentului suport de decizie MULINO necesită trei faze de analize.

În “Faza Conceptuală”, utilizatorul mDSS investighează şi identifică legăturile cauzale dintre activităţile umane (D), presiunile pe care le exercită (P), şi starea mediului (S). Această fază oferă o descriere formală a activităţilor şi problemelor relevante pentru managementul bazinului hidrografic şi realizează relaţiile explicite dintre aceste fenomene în forma “lanţurilor DPS”. În această primă fază pot fi utilizate modelarea matematică şi analizele de reţea locală pentru a explora problema în diferit moduri.

În “Faza de Proiect” urmează identificarea opţiunilor alternative pentru proiectele specifice de managementul apei. Utilizând sistemul MULINO, utilizatorul configurează o matrice cu n rânduri de indicatori sau criterii decizionale şi m coloane de opţiuni. Acest matrice formalizează structural “matricea de analiză” (AM), care reprezintă interfaţa dintre componentele IAM şi MCA. Celulele AM pot fi umplute cu valori derivate din monitorizarea indicatorilor, ieşirile modelului şi/sau evaluările expertului. Abordarea comparaţiei pe perechi este adoptată pentru a structura includerea opiniilor expertului atunci când nu sunt disponibile date cantitative sau când au fost realizate alegeri subiective, cum ar fi ponderea criteriilor. Funcţiile valoare şi procedurile de normalizare permit utilizatorului să producă o “matrice de evaluare” care poate fi utilizată pentru a compara Impactele aşteptate (I) ale opţiunilor decizionale alternative. O procedură de pondere ierarhică este inclusă pentru a facilita deducerea preferinţelor factorilor decizionali şi a oferi o interfaţă dintre aceştia şi personalul tehnic.

În final, în “Faza de Decizie”, utilizatorul elaborează o prezentare concisă a criteriilor decizionale, utilizând una sau toate cele trei reguli alternative de decizie care poate fi aplicate: metoda simplă de adunare ponderata (SAW); medii ponderate ordonate (OWA); sau metoda de ordonare a preferinţelor după similaritatea pentru soluţia ideală (TOPSIS). Aplicarea oricăreia dintre aceste metode pentru a rezolva problema decizională va scoate in evidenţă preferinţele utilizatorului în legătură cu opţiunile alternative de a ajunge la un răspuns (R). Răspunsurile obţinute pot fi ulterior investigate şi re-evaluate prin intermediul procedurilor de analize de senzitivitate. Aceste proceduri variate încurajează utilizatorul să conştientizeze efectele evaluărilor subiective cum ar fi selectarea criteriilor, ponderea, şi funcţia valoare asupra rezultatului final. Cele două funcţii disponibile de analize de senzitivitate sunt “matricea celui mai critic criteriu”, care prezintă criteriul cu cea mai mare influenţă în identificarea celei mai bune opţiuni, şi “diagrama Tornado”, care ilustrează efectele ponderii criteriilor selectate.

Pentru a testa software-ul în timpul dezvoltării sale, utilizatori finali participanţi la proiect au conlucrat cu partenerii locali ai proiectului pentru a aplica metodologia MULINO şi mDSS într-o problemă decizională reală. Au fost utilizate şase studii

de caz pentru a explora abordarea MULINO în timpul derulării proiectului. Un

studiu suplimentar la scară europeană a încercat utilizarea sistemului într-o aplicaţie mai largă. Bazinele hidrografice selectate diferă în dimensiune, topografie, climat, contexte socio-economice şi culturale. În toate cazurile a fost utilizată o metodologie similară pentru a testa instrumentul MULINO, începând cu definiţia contextului decizional specific. Studiile de caz pot fi descrise după cum

urmează:

Metodologia MULINO este aplicabilă la mai multe scări şi oferă organizaţiilor de management al apei un instrument puternic de învăţare, având relevanţă în mod deosebit în cadrul legal modern configurat de Directiva Cadru a Apei a UE. Din

acest motiv, aplicarea mDSS introduce o abordare a luării deciziilor care poate fi, la început, nefamiliară multor manageri ai apei. Prima aplicare necesită o investiţie de timp şi efort pentru a învăţa cum se utilizează software-ul şi cum se organizează informaţiile relevante într-un mod compatibil. Aplicaţiile desfăşurate au sugerat că aceaste investiţii de timp şi efort fac parte din îmbunătăţirile potenţiale ale procesului decizional şi ar putea fi valoroase cel puţin pentru facilitarea comunicării cu părţile interesate. Metodologia este încă în fază experimentală şi alte studii de caz sunt adăugate setului iniţial de studii de caz. Documentaţia extensivă care însoţeşte software-ul este orientată spre asistarea utilizatorului prin funcţia de asistenţă multilingvistică, manualul utilizatorului, un tutorial sub formă de derulare a unor diapozitive, precum şi o broşură de documentare ştiinţifică.

D. Sistem Suport de Decizii pentru planificarea Resurselor de Apa bazat pe

echilibru de mediu.

Proiectul “SSD pentru planificarea Resurselor de Apa bazat pe echilibru de mediu” finantat de “Italian Cooperation” dezvolta o abordare metodologica in directia planificarii sustenabile a resurselor de apa (fig.18). Proiectul a inceput in anul 1998 cu o faza de introducere de un an si s-a incheiat in august 2001.

Fig.18 Integrarea unui SIG (GRASS), baze de date si modele in aceeasi

structura SSD permite pregatirea automata a intrarilor in modele si prezentarea

spatiala a rezultatelor

Obiectivele acestui proiect sunt de a dezvolta:

• O metodologie de integrare a aspectelor de mediu si socio-economice in analiza scenariilor de resurse de apa si luarea de masuri corespunzatoare;

• Un set de proceduri, reguli si relatii pentru facilitarea schimburilor de informatii dintre diferite organizatii;

• O aplicatie concreta intr-un studiu de caz reprezentativ;

• Un sistem suport de decizii (SSD) integrat cu o arhitectura deschisa (open).

Proiectul reprezinta un pas inainte important relativ la numarul foarte limitat de SSD-uri care au fost dezvoltate in ultimii ani si sunt disponibile curent in domeniul Managementului Resurselor de Apa.

Proiectul este dezvoltat in jurul a 5 functii de baza: 1. Descrierea sistemului hidrologic incluzand atat caracteristicile hidraulice,

cat si cele de mediu folosind o serie de indicatori; 2. Evaluarea starii sistemului hidrologic din punct de vedere al surselor, al

utilizarii, al cursurilor de apa si al calitatii mediului. 3. Previziunea evolutiei sistemului hidrologic si de mediu pe baza unor

scenarii preconizate, alternative tehnice si politici de management. 4. Evaluarea efectelor actiunilor prin observarea rezultatelor previziunilor pe

baza diferitelor scenario alternative si politice. 5. Considerarea georeferentierii directivelor si constrangerilor legale la nivel

local, national sau international si legarea lor de limitele administrative si geografice.

Conexiunea dintre functiile de descriere, previziune si evaluare trebuie sa fie indeplinita prin integrarea mai multor module de procesare de date si modele matematice. Din aceasta cauza, a fost studiata si adoptata o arhitectura deschisa si usor abordabila de catre utilizatori, pentru acomodarea modelelor matematice de diferite nivele de agregare si complexitate (fig.19). Modelele sunt activate de utilizatori printr-o interfata grafica (GUI) care interactioneaza cu unitatea de planificare si coordonare logica (LCSU). Folosind un set de filtre de preprocesare, LCSU este capabila de a pregati intrari in modele extragand date din baza de date generala, avand avantajul georefentierii datorat SIG-ului. Aceeasi arhitectura este folosita in sens invers pentru memorarea si vizualizarea rezultatelor. Stocarea in baza de date este efectuata prin intermediul filtrelor de preprocesare, in timp ce GUI ajuta utilizatorul in selectarea, vizualizarea si compararea rezultatelor. In final, structura deschisa a sistemului permite folosirea rezultatelor ca date externe si modele externe.

Fig.19 Reprezentarea schematica a structurii sistemului.

Scopul acestui SSD este de a realiza rapoarte pe baza diversilor indicatori de Presiune si Stare.

Indicatori de Presiune inclusi (printre altii) :

• Indicatori de mediu: consumul de apa/chimicale/energie pe planta, poluanti regionali deversati in cursuri de apa sau in camp;

• Indicatori economici: costuri de investitii guvernamentale pentru agricultura si resurse de apa, investitii private, investitii din strainatate, rata de crestere a PIB-ului etc;

• Indicatori socio-economici: rata de crestere demografica, rata de crestere industriala pe fiecare sector etc.

Indicatorii de Stare includ: fluxuri de apa, calitatea apei, starea solurilor,

numarul locurilor de munca din sectorul agricol, costul apei, valoarea productiei agricole, exportul productiei agricole, importul, eficienta economica pe planta si regiune, eficienta economica a masurilor de dezvoltare sectoriala, sustenabilitatea utilizarii apei, toate valorile indicilor de calitate a vietii la diferite nivele sociale, spatiale sau temporale de agregare.

Sistemul opereaza pe baza scenariilor si actiunilor selectate. Modelele de simulare (Tabel2) ruleaza in diferite ipoteze pe un interval de timp definit (10-20-30 de ani) folosind toate datele disponibile (Tabel 3) si, la sfarsitul procesului de simulare, indicatorii de presiune si stare sunt sintetizati astfel incat sa ofere un

raport care sa fie inteles de utilizatori.

Tabel 2. Modelele integrate in SSD

Modele

Planificarea apei Calitatea apei de

suprafata

Socio-economice si

demografice

Agro-economic Incarcarea pe planta si sol

Lacuri

Simularea Lacului Nasser Incarcarea finala Sanatate

Politica Lacului Nasser Calitatea apei din panza freatica

Planificari

Cantitatea de apa de suprafata

Cantitatea apei din panza freatica

Administrative

Tabel 3. Categoriile de date integrate in SSD

Irigatii Panza

freatica

Agricultura Mediu Economie Demografie

Irigatii

Drenaj

Canale

Rauri

Statii de pompare

Panza freatica

Desalinizarea

Consum industrial

Agricultura

Pamant

Culturi

Cadastru

Pescarii

Septel

Mediu

Calitatea apei

Lacuri

Meteorologie

Socio – economie

Agro-economie

Demografie

Calitatea vietii

Sanatatea

E Sistem Suport de Decizii Spatial pentru evaluarea schemelor de

management de cerere si furnizare a apei

In acest SSDS bazinul hidrografic este cartografiat topologic intr-o retea de obiecte spatiale reprezentand entitatile fizice si legaturile lor. In SSDS sunt incorporate mai multe functii SIG, care includ intrari/editari de date, retele derivate din harti la nivel de bazin si functii de constructie/modificari de noi retele. Instrumentul integreaza modele corespunzatoare de calculare a cerintelor si furnizarilor de apa. Pot fi construite scenarii alternative, pot fi analizate tendinte si interactiuni a unui sistem complex de apa, pot fi evaluate strategii de rezolvare a conflictelor de furnizare de apa si poate fi planificata in avans infrastructura necesara in scopul satisfacerii nevoii de apa. Instrumentul este aplicat intr-un studiu de caz, implicand situatia curenta si politici viitoare pentru o insula greceasca tipica.

Arhitectura instrumentului

Structura dezvoltarii SSDS-ului este prezentata in fig. 20.

Obiectivul central in proiectarea sistemului este de a integra date, modele si procese de analiza a deciziilor intr-un pachet software unificat. Sistemul a fost implementat intr-un mediu de programare Microsoft Visual Basic. Functionalitatile SIG sunt imbricate prin obiecte de tip Map Info Map X ca module de tip Active X.

Utilizatorul interactioneaza cu sistemul printr-o interfata grafica SIG ce furnizeaza functionalitati de introducere a informatiilor si vizualizari ale rezultatelor prin tabele, diagrame si harti corespunzatoare. Reprezentarea retelei unui bazin hidrografic provine din baza de date nucleu. Pot fi dezvoltate scenarii caracteristice prin utilizarea instrumentului de editare a retelei si pot fi specificate presupuneri viitoare care afecteaza cererea, oferta si hidrologia bazinului. Scenariile sunt evaluate prin intermediul unei proceduri de calcul a cererilor de apa si printr-un model de furnizare a apei. Scenariile pot fi apoi planificate, simulate si evaluate, iar factorul de decizie poate lua decizii rationale potrivit obiectivele sale.

Fig.20 Arhitectura Sistemului Suport de Decizii Spatial.

Baza de date

Baza de date GIS este inima sistemului informatic, spatial si operational ca si a sistemului de stocare, ce permite comunicarea dintre modele si, ulterior, raportarea rezultatelor. Modelul bazei de date este prezentat in fig.21.

Baza de date a fost dezvoltata in jurul unei ierarhizarii geografice, care este dictata de natura informatiilor disponibile. Ierarhizarea este implementata printr-o colectie de harti (reprezentari cartografice) si o colectie de tabele cu date si serii de timp (reprezentare tabelara) conectate printr-un protocol de conexiune suportat de tehnologia Map X. Din baza de date se extrage reteaua de distributie si de stocare a fiecarei zone identificata ca regiune de cerere sau furnizare de apa sau identificata ca zona irigata sau platforma industriala sau zona cu resurse de apa de suprafata si freatica. Fiecare entitate este alimentata cu date corespunzatoare ce se refera la populatia permanenta si sezoniera, la cerinta de apa pentru agricultura, la disponibilitatea resursei de apa, variatia ei lunara, costul economic asociat ei si fluxul costurilor.

Fig. 21 Baza de date centrala

Calculul distributiei apei

Estimarea distributiei apei pe o perioada de timp specificata se bazeaza pe dezagregarea ierarhica a datelor de cerere de furnizare. Primul nivel corespunde cererilor punctuale. Apoi sunt definite activitatile pe nivele. Activitatile pe nivele in SSDS includ populatia sezoniera si permanenta pentru sate si orase si zone irigate pe fiecare tip de planta. Cerinta de apa este calculata prin multiplicarea intregii activitati pe nivele cu o rata de consum. Activitatile pe nivele sau ratele de consum a apei pot fi proiectate folosind functii ce descriu caracteristicile specifice ale fiecarei cerinte punctuale sau nivel de activitate.

Modelul de alocare a apei

Mai multe metodologii au fost folosite in ultima perioada pentru design-ul optim, planificarea si operarea sistemelor de resurse de apa. Cele doua categorii de baza ale modelelor de resurse de apa sunt modelele de optimizare si modelele de simulare (WARDLAW, 1999). Mays (1996) furnizeaza o descriere ampla a

acestor modele. Unii autori (Mannochi si Mecarelli, 1994; Reca si Al., 2001) introduc functii obiectiv economice in modele de alocare a apei pentru irigatii. Totusi, multe din aceste modele nu sunt usor adaptabile pentru cazul de alocare a apei la nive de bazin hidrologic.

In acest SSDS, alocarea apei este realizata printr-un model de simulare. Din baza de date este extrasa reprezentarea retelei bazinului hidrologic (Fig.22) in care sunt prezentate nodurile si conexiunea dintre aceste noduri. Pentru a captura facilitatile functiilor sistem sunt incorporate diferite tipuri de noduri. Acestea includ izvoare, surse, statii de tratare a apei, puncte colectoare, etc. Legaturile corespund canalelor naturale sau artificiale, cum ar fi corpuri de rauri, canale, conducte. Cadrul retelei este construit prin conectarea nodurilor si legaturilor conform locatiilor fizice din sistemul de resurse de apa.

Fig. 22 Reprezentarea in retea a unui sitem de resurse de apa

Fiecare nod i poate fi clasificat in una din urmatoarele 3 categorii: 1. Nod de furnizare (supply node) care este caracterizat printr-o rata si de

furnizare lunara pozitiva; 2. Nod de cerere (demand node) care este caracterizat printr-o rata di de

cerere lunara; 3. Nod de transbordare (transshipment node).

Pentru fiecare legatura j se introduc doua variabile caracteristice: 1. cj = capacitatea de lagatura; reprezinta cantitatea maxima de flux

permisa; 2. fj = rata de flux lunara; reprezinta variabila decizionala a problemei.

In situatia unui deficit de apa, apare un conflict in modul de distribuire a apei din nodurile furnizare catre punctele de cerere la care sunt conectate. Modelul poate rezolva aceasta problema folosind doua tipuri de reguli de prioritate definite de utilizator. In primul, competitia dintre punctele de cerere este tratata in functie de prioritatea fiecarui punct. Fiecare nod de cerere este caracterizat printr-un numar de prioritate pe o scara de la 1 (cea mai inalta) la 10 (cea mai joasa). In timpul deficitului de apa, cererile punctelor cu cea mai mare prioritatea sunt satisfacute cat mai complet posibil. Acest sistem de prioritati este util in reprezentarea unui sistem cu drepturi de apa. Pe de alta parte, prioritatile de furnizare pot fi folosite atunci cand un punct de cerere este conectat la mai mult decat un punct de furnizare. Aceste numere de prioritate sunt atasate legaturilor si sunt utile in ierarhizarea alegerilor punctului de cerere pentru obtinerea apei necesare.

Conceptul matematic al moelului este de a gasi solutii stabile pe fiecare pas de timp (luna). Pentru fiecare pas de timp, problema este de a gasi fluxul in retea (un set de flux de legaturi FJ ) care minimizeaza deficitul de apa pe toate nodurile de cerere.

minim ∑ ∑−

icereredenoduriletoate jraredelegaturiletoate

ji fd )(int

(1)

Cu urmatoarele constrangeri:

• Constrangeri de furnizare asociate tuturor nodurilor de furnizare;

∑ ∑ ≤−

jiesiredenoduriletoate

ij

jrareidelegaturiletoate

j sffint

(2)

• Constrangeri de cerere asociate tuturor nodurilor de cerere;

∑ ∑ ≤−

jraredenoduriletoate

ij

jiesiredelegaturiletoate

j dffint

(3)

• Constrangeri de conservare a fluxului asociate tuturor nodurilor de transbordare;

∑ ∑ =−

jiesiredenoduriletoate

j

jrareidelegaturiletoate

j ff 0int

(4)

• Constrangeri de capacitate asociate tuturor legaturilor;

jj cf ≤≤0 (5)

Modelul este rezolvat intai prin reducerea la o problema standard de flux maxim si, apoi, folosind un algoritm standard de rezolvare a unei probleme de flux maxim. Modelul de flux maxim se aplica la o retea de baza (o retea care are

exact un nod sursa – surse node (s) si un singur nod terminal – sink node (t) ). Un flux intr-o retea de baza este un set de fluxuri de legaturi nenegative FJ satisfacand conditia ca nici un flux de legatura nu este mai mare decat

capacitatea legaturii jc (ec.5) si ca suma tuturor fluxurilor de intrare este egala

cu suma tuturor fluxurilor de iesire din acelasi nod (ec.4). Prin conditiile anterioare, fluxurile totale de iesire din nodul sursa sunt intodeauna egale cu fluxurile totale de intrare din nodul terminal. Aceasta valoare comuna este numita valoarea fluxului. Data o retea de baza, problema este de a gasi fluxul cu cea mai mare valoare posibila (un flux cu proprietatea ca nici un alt flux de la s la t nu are o valoare mai mare).

Modelul formulat mai sus (ec.1-5) este redus la o problema echivalenta de flux maxim folosind urmatoarele transformari (fig.23) :

• Un nod sursa fals (s) este adaugat la retea; • La retea sunt adaugate legaturi false (dummy links) de la s la fiecare

nod de furnizare. Capacitatea fiecarei legaturi este egala cu rata de furnizare a nodului corespunzator;

• La retea este adaugat un nod terminal fals t; • La retea sunt adaugate legaturi false de la fiecare nod de cerere la

nodul final t. Capacitatea fiecarei legaturi este egala cu rata de cerere a nodului corespunzator.

Poate fi usor demonstrat ca problema de flux maxim a retelei transformate este echivalenta cu problema originala. Problema de flux maxim este rezolvata folosind metoda Ford – Fulkerson (Dolam si Aldous, 1993; Sedgewick, 2002).

Fig.23 Transformarea retelei

Aspecte operationale al SSDS-ului

SSDS-ul dezvoltat consta din trei module de baza ce permit o completa reprezentare a scenariilor de tipul cerere-furnizare. Acestea sunt:

• Modulul de analiza a cererii de apa si estimarea necesarului de furnizare;

• Modulul de editare a retelei; • Modulul de alocare a apei si estimarea deficitului de apa.

Toate rezultatele sunt prezentate prin intermediul unor tabele si grafice ce permit o completa evaluare a infrastructurii existente si propuse in intampinarea cerintelor.

O aplicare practica acestui SSDS a fost demonstrata intr-un studiu caz in insula Syros (fig.24). Syros este localizata in centrul complexului de insule Cyclades, este centrul administartiv si acopera o zona de 84 de kilometri patrati. Datorita rolului administrativ important a insulei, populatia permanenta a crescut considerabil in timpul ultimilor decade. Populatia permanenta este de 20 220 de locuitori (recensamant 2001) din care aproape 70% este concentrata in capitala insulei, Ermoupolis. Dezvoltarea rapida a turismului din ultimii 10 ani a avut ca efect abandonarea agriculturii traditionale si a pastoritului.

Fig.24 Resusele de apa ale insulei Syros

Consumul de apa urban pentru intreaga insula a fost de aprox.900 000 de metri cubi in anul 2001, din care 25% a fost alocat activitatilor de turism. In aceesi perioada, irigatiile au consumat cca. 1 200 000 de metri cubi. Resursele naturale de apa sunt limitate din cauza secetei, problema fiind mult mai acuta in perioada de vara. Precipitatii scazute, aprox. 400 mm/an , limiteaza optiunile de exploatare a resurselor de apa de suprafata. Prin urmare, cu exceptia orasului Ermoupolis, care este legat de desalinizare, cererile de apa urbana si irigatii sunt satisfacute prin exploatarea extensiva a resurselor de apa freatica. Secatuirea acviferului insulei si supraexploatarea din perioada de vara reprezinta o piedica in dezvoltarea economica si rezervarea pentru viitor a resurselor de apa.

Modulul de analiza a cererii de apa si estimarea necesarului de

furnizare

In fig.25 este prezentata dezagregarea sectoarelor de utlizare a apei, derivata din baza de date. Pot fi modificate datele din fiecare nivel de activitate, variatie lunara, ratele de utilizare a apei pentru fiecare scenariu introdus. Pentru studiul de caz considerat, parametrii folositi sunt cuprinsi

in tabela 4. Estimarea nevoii de apa pentru irigatii s-a bazat pe datele din recensamantul agricol din 2000 si pe ratele de consum ale celor mai importante plante cultivate.

Fig.25 Parametrii de cerere si modulele de estimare

Tabel 4 Parametrii de estimare a cererii de apa

Populatia permanenta

Populatia sezoniera Irigatii

Rata de crestere 1,5 % 3% pana in 2010

1,5% pentru perioada 2010-2030

0%

Rata de consum 150 l/zi/om 150 l/zi/om

instrumente, ghiduri şi indicatori pentru integrarea ... nationale/togi/etapa1.pdf · instrumente,...

Documents