instruire asistatĂ de...iar excel va efectua operatiile matematice in ordinea corecta (intai...

[email protected]

INSTRUIRE ASISTATĂ DE CALCULATOR

Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Lect. univ. dr. Adrian Runceanu

Curs 5 Editorul de calcul tabelar -

EXCEL

03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 2

Curs 5

1. Completarea automată 2. Crearea formulelor în EXCEL

03.01.2014 3 Curs - Instruire asistata de calculator

2. Crearea formulelor în EXCEL

2.1. Introducere • Am ajuns in sfarsit la acea caracteristica a programului

Excel care il defineste drept "program de calcul tabelar". Si anume posibilitatea de a efectua calcule.

• Calculele deschid noi perspective in utilizarea programului Excel prin ocazia de a prelucra datele introduse si a intocmi rapoarte sau situatii, de a extrage anumite informatii din datele introduse.



• Excel ofera posibilitatea de a efectua calcule precum un calculator de buzunar foarte performant, adica puteti introduce intr-o celula expresia: =45/23+11*6 iar Excel va efectua operatiile matematice in ordinea corecta (intai inmultirea si impartirea si apoi adunarea si scaderea) si in celula respectiva va afisa numarul 67.95652 care este rezultatul calculelor.

• Insa, acest tip de folosire ar insemna sa nu valorificati corect capacitatile programului.



2.2. INTRODUCEREA FORMULELOR Pentru a introduce o formula primul pas este sa

selectati celula in care doriti sa introduceti formula. Apoi este suficient sa introduceti formula dorita,

precedata de semnul "egal" (=). Prin inceperea formulei cu semnul "egal",

transmiteti programului ca doriti sa introduceti o formula, nu un text sau un numar.



• Posibilitatea cea mai importanta in lucrul cu formule este aceea de a prelua intr-o formula un numar dintr-o alta celula.

• Acest numar poate fi, evident, rezultatul unor alte calcule.

• Este suficient sa mentionati adresa celulei care contine numarul in loc sa introduceti numarul.

• Acest mod de lucru prezinta avantajul major ca tine singur cont de schimbarile aparute in foaia de calcul.



• Iata de exemplu cum realizati media aritmetica a 3 numere: – introduceti cele trei

numere in celulele B6,B7 si B8 (Figura 1).



– intr-o alta celula introduceti expresia =(B6+B7+B8)/3 si validati prin apasarea tastei Enter.

– Excel va calcula automat suma numerelor care se afla in celulele B6,B7 si B8 si o va imparti la 3 (Figura 2).



2.4. EDITAREA FORMULELOR • Dupa ce introduceti formule in foaia de calcul

se poate intampla sa hotarati ca formula mai trebuie ajustata pentru ca nu este corecta in totalitate.

• In acest caz este mai rapid sa modificati formula gata introdusa (cu atat mai mult daca este una complicata) decat sa o scrieti din nou.



• Cand este vorba despre celule ce contin formule, Excel ofera o trasatura in plus, care nu este disponibila la modificarea tuturor celulelor:

• atunci cand deschideti celula in modul editare (prin apasarea tastei F2 sau prin dublu click in acea celula), adresele de celula din formula introdusa vor fi colorate cu diferite culori.



• De asemenea, celulele ale caror adrese apar in aceasta formula vor purta chenare de aceeasi culoare cu adresele lor (Figura 1).



• Aceasta trasatura este foarte utila atunci cand doriti sa verificati corectitudinea unei formule, celulele "implicate" devenind evidente in foaia de calcul.

Observatie: Puteti edita formula si prin tragerea

chenarelor colorate in alte pozitii cu ajutorul mouse-ului.



2.4. ELEMENTELE UNEI FORMULE O formula este compusa din 3 elemente: 1. numerele sau adresele de celula cu care

opereaza 2. operatorii 3. si eventual functiile prin care se prelucreaza

numerele



• Din perspectiva posibilitatilor de modificare (deci a flexibilitatii registrului de calcul) este de preferat sa lucrati cu adrese de celule in formule, si nu cu numere.

• Puteti alege intre a introduce dumneavoastra adresa celulelor (A4,C122, etc) sau de a le selecta cu mouse-ul sau sagetile in timp ce introduceti formula.



• introduceti 3 numere in celulele B6,B7 si B8 (Figura 1).



• intr-o alta celula introduceti tot expresia =(B6+B7+B8)/3 dar de data aceasta in loc sa scrieti B6, B7 si B8 faceti click cu mouse-ul pe celulele respective.

• validati prin apasarea butonului de confirmare din bara de instrumente (Figura 2).



• Operatorii sunt caractere sau semne ce transmit programului sa execute anumite operatii.

• In Figura 3 aveti o lista cu operatorii pe care ii puteti folosi in formule.



2.4. COPIEREA FORMULELOR • Copierea formulelor este folositoare atunci

cand aveti de realizat acelasi calcul de mai multe ori, cu date diferite.

• De exemplu daca aveti un tabel cu notele tuturor studentilor si vreti sa calculati media fiecaruia.



• Trebuie adunate notele si apoi impartita suma la numarul de atatea ori cati elevi sunt in lista.

• Excel ofera posibilitatea de a introduce formula o singura data, si apoi s-o copiati, aceasta modificandu-se automat dupa anumite reguli.



• introduceti pe doua coloane cate trei numere (Figura 1).



• introduceti apoi intr-o celula sub una din coloane formula pentru calcularea sumei celor 3 numere (Figura 2).



• copiati aceasta celula si inserati-o in celula alaturata - sub cealalta coloana.

• Excel calculeaza acum suma numerelor de deasupra celulei in care ati inserat formula (Figura 3).

• De altfel puteti vedea usor schimbarea in campul Edit Formula.



• Folositi aplicatia din Figura 3 pentru a baleia continutul celor doua celule - sursa si destinatie (B5 si C5).



2.5.1. ADRESE RELATIVE SI ABSOLUTE

• Ati vazut deja ca atunci cand inserati o formula copiata, Excel nu copiaza exact formula, ci o "adapteaza" la celula in care o inserati.

• Dar daca doriti sa copiati formula in alta parte si totusi sa returneze acelasi rezultat?



• Ati observat ca "adaptarea" formulei consta in modificarea adreselor de celula continute in formula.

• Ele se modifica deoarece sunt adrese relative. • Adica, daca introduceti o formula in celula C6 si

in aceasta formula apare adresa E3, Excel interpreteaza de fapt "2 coloane la stanga si 3 randuri mai sus", astfel ca la copierea in celula D5 a formulei, adresa E3 devine F2.



• Adresele de celula absolute sunt adrese care nu se modifica la copierea formulei in alta celula.

• Acestea sunt de tipul $E$3, semnul dolar ($) fiind folosit pentru a "fixa" coloana sau randul.

• De asemenea exista si adrese "semi-absolute" de tipul $E3 sau E$3, in care, la copiere se modifica doar numarul randului, respectiv al coloanei.



• In Figura 1 este ilustrat comportamentul diferit al adreselor absolute si relative la copierea formulelor.



Observatie: Un mod rapid de a introduce o adresa

absoluta este ca in timp ce introduceti formula, imediat dupa ce ati introdus o adresa relativa (de ex G8) sa apasati tasta F4.

Excel va transforma adresa pe care o gaseste la stanga cursorului din relativa in absoluta ($G$8).



2.5.2 NUME DE CELULA Ati vazut cum se lucreaza cu adresele

absolute in formule. O alta metoda este folosirea de nume

pentru anumite celule.



Daca, de exemplu, aveti un tabel cu preturile unor produse, exprimate in USD, si trebuie sa calculati in fiecare zi pretul in lei, in functie de cursul dolarului, o solutie rapida este sa alcatuiti tabelul precum in Figura 1 si apoi sa introduceti in coloana "Pret in lei" formule care sa realizeze inmultirea intre pretul in USD si celula care contine cursul.



• Metoda de lucru cu nume presupune denumirea celulei care contine cursul intr-un mod sugestiv (de exemplu Curs) si folosirea in formula a acestui nume, in loc de adresa celulei.

• Avantajul este ca in acest fel nu trebuie sa lucrati cu adrese absolute, iar formula pastreaza numele neschimbat la copiere.



• selectati celula care contine cursul (B3 in exemplu) si derulati meniul Insert, apoi submeniul Name si alegeti optiunea Define... (Figura 2).



• in fereastra de dialog aparuta introduceti numele pe care doriti sa-l dati celulei in campul Names in workbook.

• Observati in campul Refers to adresa absoluta a celulei selectate.

• Validati prin click pe OK (Figura 3).



• introduceti in prima celula din coloana Pret in lei o formula care sa efectueze inmultirea intre pretul in USD si numele pe care l-ati dat celulei care contine cursul (=B6*curs).



• copiati formula si inserati-o si in celelalte celule din coloana Pret in lei.

• Excel va modifica doar adresa celulei care contine pretul in lei, si va pastra numele atribuit celulei care contine cursul (Figura 4).



Observatie: Aplicarea unui nume unei celule se poate

realiza foarte rapid selectand celula si introducand numele dorit in campul de adresa (Figura 5).

Daca doriti sa renuntati la un nume de celula, in fereastra de dialog Define name selectati numele dorit si faceti click pe Delete.



2.5.3 COPIEREA CU MOUSE-UL

• Copierea formulelor cu mouse-ul functioneaza la fel cu copierea celulelor cu ajutorul mouse-ului:

• introduceti o formula intr-o celula si apoi selectati celula (Figura 1).



• pozitionati mouse-ul in coltul din dreapta jos al celulei, pana cand cursorul ia forma unei cruci negre (Figura 2).



• faceti click stanga si selectati prin tragere domeniul de celule unde doriti inserata formula din celula sursa.

• eliberati butonul stanga al mouse-ului. • Excel a copiat formula si a "adaptat" adresele

de celula pe care aceasta le contine (Figura 3).



2.6 MUTAREA FORMULELOR • Mutarea celulelor ce contin formule se

realizeaza identic cu mutarea celulelor care nu contin formule.

• Diferenta fata de copiere este ca atunci cand mutati o celula care contine o formula, formula va ramane nemodificata.

• Cu alte cuvinte, Excel nu mai "adapteaza" formula la noua adresa.



• De asemenea, atunci cand mutati celule care fac parte dintr-o formula, Excel va modifica automat formula pentru a returna acelasi rezultat.

• Aceste trasaturi functioneaza identic si atunci cand celulele sunt mutate ca rezultat al introducerii de noi randuri sau coloane.



• Figura 1 si Figura 2 ilustreaza faptul ca Excel adapteaza formulele astfel incat mutarea celulelor sa nu influenteze rezultatul.



2.7 ERORI IN FORMULE Este posibil ca dupa ce ati introdus o

formula si o validati, in loc sa obtineti rezultatul asteptat sa primiti un mesaj de eroare.

In Figura 1 este prezentata lista cu mesajele de eroare si cu cauzele care le provoaca.



2.8 FUNCTII • Functiile sunt formule predefinite, folosite

pentru a usura munca utilizatorilor. • In anumite situatii, algoritmii de calcul sunt

destul de complicati, si este greoi ca utilizatorul sa-i construiasca singur.

• Din aceste motive, Excel dispune de o lista de functii predefinite.



• Imaginati-va ca numai pentru a calcula media aritmetica a unui sir lung de valori trebuie intai realizata adunarea tuturor acestora, apoi realizata o numaratoare a lor si de abia in final se efectueaza impartirea sumei la numarul de valori pentru a obtine media aritmetica.

• Excel cunoaste acest algoritm si realizeaza automat cei trei pasi atunci cand intalneste functia "medie aritmetica" (average).



Excel contine o lista foarte cuprinzatoare de functii, impartite pe domenii de activitate: • Functii contabile • Functii financiare • Functii statistice • Functii matematice, etc. • In continuare vom explicita lucrul cu functii.



2.8.1 ELEMENTELE FUNCTIILOR Functiile sunt compuse din doua elemente: • numele functiei (care transmite programului

Excel algoritmul de calcul - deci ce operatii trebuie intreprinse si care este ordinea lor)

• si argumentele • Argumentele functiilor sunt datele pe care Excel

le foloseste atunci in aplicarea algoritmilor.



• Fiecare functie are definite un numar de argumente si tipul lor.

• Ceea ce insemna ca la o functie care lucreaza cu date argumentele vor fi date calendaristice, iar la o functie care lucreaza cu numere argumentele vor fi numere, dupa cum la functiile care lucreaza cu texte, argumentele vor fi siruri de caractere.

• Tipul argumentelor si sintaxa formulei trebuie respectate intocmai pentru a obtine rezultate corecte. 03.01.2014 61 Curs - Instruire asistata de calculator


• De exemplu, functia de transformare convert are urmatoarea sintaxa:

CONVERT(number,from_unit,to_unit). • Aceasta inseamna ca daca doriti sa

transformati 3,5 km in mile marine veti introduce expresia =convert(4.5,"km","Nmi").

• Dupa cum observati, argumentele functiilor se precizeaza intre paranteze (Figura 1).



2.8.2 ASISTENTUL PENTRU FUNCTII

• Dupa cum am mentionat, Excel cuprinde o lista impresionanta de functii predefinite, ceea ce face imposibil ca un utilizator sa le cunoasca pe toate si mai mult, sa tina minte si sintaxa corecta a fiecareia.



• Pentru aceasta exista un asistent pentru functii care ofera posibilitatea de alegere a functiilor dintr-o lista, prezentand totodata si sintaxa acestora (numarul de argumente si tipul lor).

• Pentru a utiliza asistentul:



• derulati meniul Insert si alegeti optiunea Function (Figura 1).



• pe ecran va aparea fereastra de dialog Paste function (Figura 2).

• In parte din stanga exista o lista cu categorii iar in fereastra din dreapta sunt enumerate functiile ce fac parte din acea categorie.

• De asmenea, in partea de jos a ferestrei de dialog este prezentata sintaxa functiei si ceea ce returneaza (rezultatele posibile).



• alegeti functia dorita (de exemplu functia SQRT - radical) si faceti click pe OK.

• pe ecran apare o fereastra de dialog specifica functei aleasa, care va cere sa specificati argumentele fie prin introducerea lor fie prin specificarea unei adrese de celula (de preferat).



• introduceti adresa (adresele) celulei (celulelor) care contine (contin) argumentul (argumentele) cerute de functia pe care ati ales-o.

• Pe masura ce specificati adresele de celula, Excel preia si va arata valorile din acele celule cat si rezultatul aplicarii formulei (Figura 3).



• cand ati introdus toate argumentele cerute de functie confirmati prin click pe OK. Excel va afisa in celula respectiva rezultatul calculului (Figura 4).


Curs 5

1. Funcții financiare și statistice. Tabele de decizie

2. Crearea diagramelor


1. Functii financiare si statistice

Introducerea formulelor trebuie să înceapă prin tastarea semnului = (egal). Expresiile de calcul pot să conţină: 1.operatori 2.constante 3.identificatori de celule 4.nume de funcţii pentru calcul şi sunt alcătuite conform regulilor algebrice.



1. Constantele conţin valori sub formă de: numere întregi (ex: 1, -23), numere reale în format fix (ex: 22,31, - 12,234), numere reale în format exponenţial (ex:

12,76E3) date procentuale (ex: 125%) 2. Identificatorii de celule permit referirea acestora (ex: A1, D10, A1:E8).



3. Funcţiile de calcul pot fi:

financiare statistice matematice şi trigonometrice logice



4. Operatorii, împreună cu ordinea lor de evaluare sunt descrişi în următoarea tabelă:



Funcţii Excel Funcţiile Excel (de 0, 1 sau mai multe argumente) pot fi introduse textual, dar este de preferat a se utiliza casetele de editare a lor - se apasă butonul

Implicit sunt afişate cele mai recent utilizate funcţii (Most Recently Used) dar se pot selecta şi funcţii din categoria dorită (All, Financial, Date & Time …)



Caseta de introducere a argumentelor funcţiei IF (dacă):



• Funcţiile de calcul financiar dau posibilitatea efectuării unor calcule privind rata dobânzii, valoarea viitoare sau prezentă a unei investiţii raportate la un număr de perioade de timp.

• Valorile monetare sunt introduse din postura de debit/credit, prin convenţie cu +/- (de menţionat că toate valorile cu semnificaţie de plăţi sunt valori negative).

• Argumentele marcate cu bold (în caseta de specificare a argumentelor) sunt obligatorii a fi introduse, celelalte fiind opţionale. Valorile argumentelor pot rezulta şi prin editarea unor relaţii de calcul.



1. Funcţia NPER (Rate = rata dobânzii; Pmt = plata periodică; Pv = valoarea prezentă - sold), returnează numărul de perioade necesare pentru a obţine un anumit sold cu rata şi dobânda specificate. •Valoarea returnată este de tip real, de aceea aceasta trebuie, eventual, rotunjită la o valoare întreagă (cu funcţia Round).


1. Functii financiare si statistice Se poate observa prezenţa unor valori negative (-C1, -C3) dar şi a relaţiei C2/12 în postură de argument:



2. Funcţia FV (rata dobânzii; numărul de plăţi; plata periodică), calculează valoarea de viitor a unei investiţii, cu plăţi periodice egale, pentru perioade egale de timp, la o valoare dată a ratei dobânzii. •Argumentele Rate, Nper, Pmt ale acestei funcţii sunt obligatorii (în caseta funcţiei sunt marcate bold), iar argumentele Pv, Type sunt opţionale.



Funcţiile financiare efectuează calcule obişnuite pentru afaceri, ca de pildă determinarea plăţii pentru un împrumut, valoarea viitoare sau valoarea netă actualizată a unei investiţii şi valorile obligaţiunilor sau cupoanelor.



Argumentele comune pentru funcţiile financiare includ: Valoarea viitoare (Fv) – valoarea investiţiei sau împrumutului după ce s-au efectuat toate plăţile. Numărul de perioade (Nper) – numărul total de plăţi sau perioade ale unei investiţii. Plată (Pmt) – suma plătită periodic pentru o investiţie sau împrumut.



Valoarea actualizată (Pv) – valoarea unei investiţii sau a unui împrumut la începutul perioadei de investiţie. De exemplu, valoarea actualizată a unui împrumut este capitalul de bază care este împrumutat.

Rata (Rate) – rata dobânzii sau rata de actualizare pentru un împrumut sau o investiţie.

Tip (Type) – intervalul la care sunt efectuate plăţile în timpul perioadei de plată, ca de pildă la începutul unei luni sau la sfârşitul acesteia.



• Unele funcţii financiare se folosesc pentru

anuităţi.

• O anuitate constă dintr-o serie de plăţi constante efectuate pe o perioadă continuă (de exemplu, un împrumut pentru un autoturism sau un împrumut ipotecar).



În funcţiile de anuităţi: sumele plătite, cum ar fi depozitele pentru economii, sunt reprezentate de numere negative; sumele primite, cum ar fi un cec de dividente, sunt reprezentate prin numere pozitive. Se recomandă consecvenţă în legătură cu unităţile utilizate pentru specificarea argumentelor Rate şi Nper (de exemplu, pentru plăţi lunare la un împrumut pe un număr de ani, rata dobânzii va fi împărţită întotdeauna cu 12, iar Nper va fi înmulţit cu 12 şi cu numărul de ani).



1. Funcţia FV Funcţia FV întoarce valoarea viitoare a unei investiţii bazate pe plăţi periodice şi constante şi o rată a dobânzii constantă.



Rate - rata dobânzii pe o perioadă; Nper - numărul total de perioade de plată dintr-o

anuitate; Pmt - plata efectuată periodic, neschimbată pe durata

anuităţii (în mod tipic, argumentul Pmt conţine capital şi dobândă, dar nu şi alte taxe şi datorii);

Pv - valoarea actualizată, sau suma globală pe care o serie de plăţi viitoare o reprezintă în momentul actual (dacă argumentul Pv este omis, se consideră zero);

Type - este 0 sau 1 şi indică momentul când sunt datorate plăţile (dacă Type este omis, se consideră 0).

argumentele Pv şi Type sunt opţionale. 03.01.2014 Curs - Instruire asistata de calculator 91


2. Funcţia PV PV întoarce valoarea actualizată a unei investiţii. Valoarea actualizată este suma totală pe care o reprezintă în prezent o serie de plăţi viitoare. De exemplu, pentru împrumut, suma împrumutată este valoarea actualizată pentru creditor.



Rate - rata dobânzii pe perioadă; Nper - numărul total de perioade de plată

dintr-o anuitate; Pmt - plata efectuată periodic, neschimbată

pentru toată durata anuităţii (în mod tipic, argumentul Pmt include capital de bază şi dobândă, dar nu şi alte onorarii sau taxe);



Fv - este valoarea viitoare, sau balanţa în numerar la care se ajunge după efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este omis, se presupune a fi 0 - valoarea viitoare a unui împrumut, de exemplu, este 0);

Type - este 0 sau 1 şi indică momentul când sunt datorate plăţile.

argumentele Pv şi Type sunt opţionale.



3. Funcţia NPER Funcţia NPER furnizează numărul de perioade pentru o investiţie bazată pe plăţi periodice constante şi o rată constantă a dobânzii.



Rate - rata dobânzii pe o perioadă; Pmt - plata făcută în fiecare perioadă, neschimbată pe

parcursul anuităţii (tipic, Pmt conţine capital şi investiţii, dar nu şi alte onorarii sau taxe);

Pv - valoarea actualizată, sau valoarea globală pe care ar reprezenta-o în acest moment o serie de plăţi viitoare;

Fv - este valoarea viitoare, sau o balanţă în numerar, obţinută după efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este omisă, se presupune a fi egală cu 0 - valoarea viitoare a unui împrumut, de exemplu, este 0).

argumentele Fv şi Type sunt opţionale.



4. Funcţia PMT PMT calculează plata pentru un împrumut bazat pe plăţi constante şi o rată constantă a dobânzii.


1. Functii financiare si statistice Rate - rata dobânzii pentru împrumut; Nper - numărul total de plăţi pentru împrumut; Pv - valoarea actualizată, sau suma totală pe care valorează

în prezent o serie de plăţi viitoare, denumită şi capital de bază;

Fv - valoarea viitoare, sau balanţa în numerar la care se ajunge după efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este omis, se presupune a fi zero, ceea ce înseamnă că valoarea viitoare a împrumutului este zero;

Type - este 0 sau 1 şi indică momentul când sunt datorate plăţile.

argumentele Fv şi Type sunt opţionale.



5. Funcţia IPMT IPMT întoarce plata dobânzii pentru o perioadă dată, pentru o investiţie bazată pe plăţi periodice constante şi o rată constantă a dobânzii.



Rate - rata dobânzii pentru împrumut; Per - perioada pentru care se calculează dobânda cuprinsă

în intervalul [1, Nper]; Nper - numărul total de perioade de plată dintr-o anuitate; Pv - valoarea actualizată, sau valoarea globală pe care ar

reprezenta-o în acest moment o serie de plăţi viitoare; Fv - valoarea viitoare, sau balanţa în numerar obţinută

după efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este omis, se presupune a fi egală cu 0 - valoarea viitoare a unui împrumut, de exemplu, este 0);

argumentul Fv este opţional.



Observatie: • În casetele de introducere a argumentelor

funcţiilor nu este permisă folosirea separatorului punct sau a simbolului monetar.

• De exemplu, nu se poate introduce 1.000, 1.000 lei sau 1000 lei, corect este: 1000.


Curs 5




2. Tabele de decizie

• Un tabel de decizie este o zonă de celule care

arată modul în care modificările anumitor valori referite în formule afectează rezultatele formulelor.



Tabelele de decizie oferă facilitatea de a calcula variante multiple ale unei operaţii şi un mod de a vizualiza şi compara rezultatele (prognozarea valorilor cu ajutorul analizei: “ce se întâmplă dacă - What If”) - tab-ul Data, secţiunea Data Tools, butonul What-if Analysis, opţiunea Data Table… :



Aceste tabele de date se construiesc pe baza unei formule având ca date de intrare una sau două valori numite celule de intrare.



1. Tabelele de decizie cu două variabile (doi factori de influenţă) preiau date dispuse pe linii şi coloane, le trec prin formula de calcul şi le afişează tabelar. Logica constituirii lor constă în definirea unei relaţii de calcul care se scrie o singură dată dar se aplică de mai multe ori. Pentru afişarea rezultatelor se selectează domeniul corespunzător al intrărilor şi al rezultatelor (inclusiv formula) după care se completează casetele Row input cell şi Column input cell cu adresele celulelor de intrare pentru linii şi coloane.



Se consideră relaţia : a+2*b (variabilele sunt a şi b). În celula aflată în colţul stânga sus al tabelului de lucru se defineşte relaţia de calcul, pe date din afara tabelului (care pot fi chiar fictive), în dreapta şi sub aceasta se scriu datele pentru care se vor face calculele:



Se selectează tabelul (inclusiv formula) şi se stabilesc celule de intrare:



În interiorul tabelului se obţin valorile calculate conform formulei – {Table(D1;C1)}:



2. Tabelele de decizie cu o variabilă (un singur factor de influenţă) reprezintă un caz particular al celor prezentate anterior.


Curs 5


2. Crearea diagramelor(graficelor)



• Utilizând Excel, datele din tabele pot fi reprezentate sub formă grafică.

• Un grafic este un instrument eficient pentru prezentarea clară a datelor, într-un mod care oferă un impact vizual imediat.

• Cu alte cuvinte, graficele sunt mai uşor de înţeles "dintr-o privire" decât liniile şi coloanele de date.

• În Excel se pot crea mai multe tipuri de grafice. Unele din ele sunt bidimensionale (2D), altele tridimensionale (3D).



Tipuri de grafice bidimensionale:

Arie – Area Bară – Bar Coloană – Column Linie – Line Circulare – Pie Inel – Doughnut Radar – Radar XY (Dispersate) – Scatter Suprafaţă – Surface Cilindru – Cylinder Cone – Con Piramid – Piramidă

Tipuri de grafice tridimensionale:

Zonă Bară Coloană Linie Plăcintă Suprafaţă




Meniul INSERT


Pentru majoritatea tipurilor de grafice, există cel puţin două variante sau subtipuri. Un grafic bidimensional este desfăşurat pe două axe: •axa orizontală – axa X, numită şi axa categoriilor •axa valorilor – axa Y, pe care sunt reprezentate seriile de date. O serie de date este un set de valori care descriu evoluţia unei mărimi. La graficele 3D este utilizată pentru a treia dimensiune axa Z.



Un grafic conţine mai multe obiecte care pot fi selectate şi modificate individual. Figura următoare prezintă unele din aceste obiecte.


0

5

10

15

20

25

30

Luni Marti Miercuri Joi Vineri

Număr bucăți

Pixuri

Caiete

Carti

Titlu

Legendă

Axa X

Axa Y

Grafic


Graficele de tip arie – Area

• Un grafic arie ilustrează continua schimbare în volum a unor serii de date.

• Acest tip de grafic însumează datele din toate seriile individuale pentru a crea linia de vârf care cuprinde zona, oferind privitorului o imagine asupra modului în care diferitele serii contribuie la volumul total.



• Utilizaţi graficul arie pentru cifrele referitoare la vânzări şi la producţie, pentru a arăta modul în care volumul se modifică în timp şi pentru a evidenţia cantitatea sau volumul schimbării.



Grafice bară – Bar

• Un grafic bară este utilizat pentru compararea obiectelor neconectate în timp.

• Acest tip de grafic nu oferă o imagine prea bună a evoluţiei în timp, el utilizează bare orizontale pentru a arăta variaţia pozitivă sau negativă faţă de un punct de referinţă.



• Barele aflate la stânga

punctului de referinţă arată o variaţie negativă, iar cele din dreapta arată o variaţie pozitivă.


2. Crearea diagramelor Grafice coloană – Column

• Graficele coloană sunt în general folosite

pentru a arăta variaţia în timp a unor mărimi necontinue.

• Acest tip de diagramă utilizează bare verticale pentru a da impresia de măsurători făcute la intervale de timp diferite.

• Graficele coloană sunt folosite frecvent pentru compararea diferitelor elemente prin plasarea lor unele lângă altele.



• Asemănătoare cu graficele coloană sunt graficele de tip cilindru, con şi piramidă, numai că la aceste grafice valorile nu mai sunt reprezentate prin coloane ci prin cilindri, conuri, respectiv piramide.

• Asemănătoare sunt graficele de tip cilindru, con, piramidă.

• Diferenţa este că valorile nu mai sunt reprezentate prin coloane, ci prin cilindrii, conuri, piramide.



Grafice linie – Line •Un grafic linie ilustrează evoluţia unei mărimi la care intervalele de variaţie sunt egale. •Dacă intervalele de variaţie sunt neegale se va utiliza un grafic (dispersat) XY. •Pentru fiecare serie de date se va obţine în grafic o linie.



Grafice circulare – Pie •Într-un grafic circular se evidenţiază mărimea părţilor în raport cu întregul. •Într-un astfel de grafic se poate reprezenta o singură serie de date. •Pentru a scoate mai bine în evidenţă valorile pe care le reprezintă, sectoarele din grafic pot fi scoase în afara cercului.


2. Crearea diagramelor • Pentru a scoate în afară un

sector dintr-un grafic circular, se aplică un clic pe suprafaţa sectorului pentru a selecta întregul grafic, apoi un al doilea clic pentru a selecta numai sectorul, după care se trage sectorul în afara cercului.

• Se eliberează butonul mouse-ului atunci când sectorul este poziţionat în locul dorit.



Grafice inel – Doughnut •La fel ca şi graficele circulare, graficele inel scot în evidenţă mărimea părţilor dintr-un întreg. •Deosebirea este că structura diagramelor inel permite reprezentarea mai multor serii de date. •Fiecare inel concentric conţine datele dintr-o serie de date.



Grafice radar – Radar •Fiecare categorie (fiecare etichetă care ar fi afişată pe axa X la un grafic în două dimensiuni) are propria axă. •Punctele de date sunt plasate de-a lungul acestor axe. •Un grafic radar rezultă prin unirea punctelor de date care au aceeaşi semnificaţie pe toate axele.



Grafice XY (Dispersate) – Scatter •Un grafic XY (Dispersat) este asemănător cu unul linie, numai că ilustrează evoluţia unor mărimi la care intervalele de variaţie nu sunt egale.



Crearea unui grafic •Graficele se pot crea în foaia de calcul curentă sau se pot plasa într-o nouă foaie de calcul din registrul curent. •Foaia de calcul următoare conţine vânzările dintr-o librărie pentru câteva articole, pe durata unei săptămâni.


2. Crearea diagramelor Pe baza acestui tabel se pot construi două grafice 1. Primul grafic conţine trei serii de date: vânzările pentru creioane, caiete şi pixuri.

Pentru fiecare zi valorile fiecărei serii sunt reprezentate prin bare colorate în mod diferit

Barele de aceeaşi culoare fac parte din aceeaşi serie



2. Al doilea grafic conţine cinci serii de date: vânzările efectuate luni, marţi, miercuri, joi şi vineri. În grafic sunt reprezentate vânzările efectuate în fiecare zi pentru fiecare articol.



• Dacă analizăm modul în care sunt generate

seriile constatăm că la primul grafic seriile sunt generate pe linii, la al doilea grafic seriile sunt generate pe coloane.

• Deci, în funcţie de cum se generează seriile se obţin grafice diferite.



• Dacă numărul de linii este mai mare decât numărul de coloane Excel va încerca să genereze seriile pe coloane, altfel va genera seriile pe linie.

• Acesta este modul în care Excel încearcă automat să genereze graficele, dar modul în care se vor genera seriile poate fi specificat de către utilizator.



Primul pas în crearea unui grafic este selectarea datelor din foaia de calcul. Pentru selectarea datelor se vor respecta următoarele reguli: Datele pentru grafic trebuie să fie introduse în linii şi coloane, care nu trebuie neapărat să fie adiacente (celulele nediacente se selectează ţinând apăsată tasta <Ctrl>). Etichetele (textele) ce vor fi folosite în grafic vor fi plasate primele linii şi primele coloane ale tabelului. Pentru exemplul nostru vom selecta domeniul A1:D6. 03.01.2014 136 Curs - Instruire asistata de calculator


Modificarea valorilor

• Valorile dintr-un grafic sunt legate la foaia de lucru în care au fost introduse datele.

• Graficul este actualizat când modificați datele în foaia de lucru, trebuind doar să: - deschideți foaia de lucru care conține datele reprezentate grafic - în celula care conține valoarea ce doriți să o modificați tastați noua valoare - apăsați Enter



Redimensionarea, mutarea/copierea și ștergerea unei diagrame a) Dimensionarea graficelor

• Pentru a redimensiona o diagramă, selectați-o prin

plasarea mouse-ului peste ea și executarea unui clic. • De-a lungul perimetrului diagramei apar mici pătrate

negre denumite ghidaje de dimensionare.



• Plasați indicatorul mouse-ului peste unul din aceste ghidaje.

• În clipa în care indicatorul mouse-ului se transformă într-o săgeată dublă de culoare neagră, trageți spre exterior pentru a mări diagrama sau spre interior pentru a o micșora.

• În timpul redimensionării, programul Excel afișează un chenar punctat ca indicație a dimensiunii finale a diagramei.

• Tragerea unui ghidaj de colț duce la dimensionarea simultană a înălțimii și lățimii.



b) Copierea și mutarea diagramelor • Puteti deplasa o diagramă în cadrul foii în care se află

sau o puteți muta sau copia între foaia de calcul sau registrele de calcul.

Se pot folosi mai multe metode, astfel: 1. Mutați diagrama dintr-un loc în altul cu o operație rapidă de tăiere (Cut) și lipire (Paste). Selectați diagrama și plasați-o în Office Clipboard, poziționați indicatorul de celulă în noua locație din foaia de calcul și lipiți diagrama în acel loc.



2. Pentru a trage altundeva diagrama pe foaia curent, selectați-o astfel încât să devină vizibile ghidajele. Apoi executați clic undeva în zona diagramei (nu executați clic pe titluri, axe ș.a.m.d.) și așteptai ca indicatorul mouse-ului să se transforme în săgeată tipic de selecție. Trageți și plasați diagrama în noua poziție.



3. Pentru a muta diagrama pe o altă foaie de calcul sau pe o foaie de diagramă separat, apăsați butonul drept al mouse-ului și alegeți Move Chart pentru a deschide caseta de dialog Move Chart.



Stabiliți dacă: 1. vreți să plasați diagrama pe o foaie separat, (New

sheet) sau, ca 2. un obiect în alt foaie de calcul din registrul curent,

(Object in)



c) Ștergerea Eliminarea unui grafic se poate face prin mai multe metode, astfel: - 1. Se va selecta graficul care se dorește șters - Se acționează tasta Delete. - 2. Se acționează tasta Clear din meniul contextual (clic dreapta pe mouse). - 3. Cale: Edit Clear All.



Modificarea caracteristicilor unui grafic •Aproape orice parte a unui grafic Excel poate fi formatată. •Această flexibilitate oferă un control total asupra aspectului graficului creat. •Se pot modifica culorile, haşurile, fonturile diferitelor elemente dintr-un grafic. •Pentru a putea fi formatat, orice element din grafic trebuie întâi selectat.



Modificarea caracteristicilor unui grafic •Selectarea se face foarte uşor cu ajutorul mouse-ului aplicând un clic peste elementul respectiv, după ce graficul a fost selectat. •După selectarea elementului dorit se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se aplică comanda Format + numele elementului selectat. •În funcţie de obiectul selectat pe ecran apare o casetă de dialog care, în general, în partea superioară are mai multe butoane. •Din aceste casete de dialog se selectează caracteristicile graficului.



Aplicaţie – grafice tip PIE (plăcintă) Foaia de calcul următoare conţine cheltuielile pe care le face o firmă pentru a-și face reclamă.



• Să se reprezinte într-un grafic structura acestor cheltuieli.

• Cel mai potrivit tip de grafic pentru a reprezenta structura acestor cheltuieli este graficul Pie.

• Să calculăm în coloana C cât la sută din valoarea totală reprezintă fiecare tip de cheltuială.

• În celula C4 vom introduce formula =B4/B$8 (cheltuielile/cheltuielile totale) şi copiem formula în domeniul C5:C7.



Pentru ca numerele să fie afişate sub formă de procent, le selectăm şi le formatăm de tip procent. Pentru construirea graficului: 1. Se selectează zona A4:B7. 2. Se apasă pe butonul Insert Chart. 3. Se alege un grafic de tip Pie. Se selectează un subtip de grafic care să afişeze şi procentele. 4. Avem o singură serie de date în domeniul B4:B7. Deci seria se va genera pe coloană şi domeniul de valori este B4:B7.



Aplicaţie – grafice de tip LINE(linie) Foaia de calcul următoare conţine valoarea vânzărilor efectuate în perioada 2007-2011 de o firmă distribuitoare de produse soft.



Pentru a ilustra tendinţele de variaţie în timp se va folosi un grafic de tip linie (nu XY pentru că intervalele de timp sunt egale). Pentru a crea graficul: 1. Se selectează domeniul A3:F6 2. Se selectează butonul Insert Chart. 3. Se selectează un grafic de tip Line. 4. În grafic vom avea trei serii de date, pentru vânzările de Excel, a doua pentru vânzările de Word, a treia pentru Power Point.




Deci seriile se vor genera pe linie. Avem trei serii: 1. Excel – în domeniul B3:F3 2. Word – în domeniul B4:F4 3. Power Point – în domeniul B5:F5 Pe axa x trebuie afişaţi anii.


Aplicaţie – grafice Stacked Line Foaia de calcul următoare conţine numărul de calculatoare asamblate într-o fabrică în trei intervale de timp: de la ora 8 la ora 16 şi de la ora 16 la ora 24, de luni până vineri.



• Să se reprezinte într-un grafic numărul total de calculatoare asamblate la sfârşitul fiecărei perioade.

• La sfârşitul perioadei 8-16 numărul total de calculatoare asamblate este egal cu suma dintre numărul de calculatoare asamblate în intervalul 0-8 cu cele asamblate în intervalul 8-16, iar la sfârşitul zilei trebuie însumate calculatoarele asamblate în cele trei perioade.

• Cel mai potrivit tip de grafic este Stacked Line. • La acest tip de grafic linia pentru o serie se generează

adunând şi valorile din seriile precedente.



Pentru a crea graficul: 1. Se selectează domeniul A1:F4 2. Se selectează butonul Insert Chart. 3. Selectăm un grafic de tip linie şi ca subtip un grafic Stacked Line. 4. În grafic avem trei serii de date:

0:00-8:00 in B3:F3 8:00-16:00 in B4:F4

16:00-24:00 in B5:F5



Seriile sunt generate pe linie. •Pe axa x vor fi afişate zilele săptămânii, deci în Category(x) axis labels vom introduce domeniul =B1:F1. •Se va obţine următorul grafic


Întrebări?


instruire asistatĂ de...iar excel va efectua operatiile matematice in ordinea corecta (intai...

Documents