industria medicamentului lp 1-4

INDUSTRIA MEDICAMENTULUI LP 1-4 ANUL V

1. Structura covalentă a acizilor nucleici

1.35.1 Renaturarea termică se produce la temperaturi sub temperatura de topire, prin răcire bruscă.10.1.10 Acizii nucleici sunt polinucleotide realizate prin stabilirea de legături van der Waals între nucleotidele ce se succed în lanţ.

11. Toate grupările fosfat la pH bazic sunt ionizate şi încărcate negativ;11.32.11 Denaturarea ADN-ului (nu) este perfect reversibilă. prin restabilirea condiţiilor de pH şi temperatură la valori fiziologice.

12. Toate grupările fosfat la pH acid sunt ionizate şi încărcate negativ;12.29. Denaturarea ADN-ului şi e însoţită de o modificare a absorbţiei la 200 nm, maxim de absorbţie caracteristic bazelor azotate libere şi a celor din structura ADN-ului (la pH=7).

13.27. La variaţii mari de temperatură are loc ruperea legăturilor covalente din structura ADN-ului.14. Legăturile de hidrogen se stabilesc, invariabil, între o bază azotată purinică de pe o catenă şi altă bază purinică de pe cealaltă catenă.

14.30. Cantitatea de lumină absorbită de ADN-ul nativ dublu helicoidal este mai mică decât cea absorbită de bazele purinice şi pirimidinice izolate, acest efect hipercrom datorându-se “mascării” parţiale a bazelor “stivuite” care interacţionează între ele. 15. Legăturile de hidrogen se stabilesc, invariabil, între o bază azotată pirimidinică de pe o catenă şi altă bază azotată pirimidinică de pe cealaltă catenă.

15.16. Adenina se leagă de timină prin trei legături de hidrogen, iar guanina de citozină prin trei legături.16.7. Inelele glucidice, legate prin resturi fosfat conAstituie scheletul intern al dublului helix, în timp ce bazele azotate hidrofobe, sunt orientate spre interior şi perpendicular pe axa helixului.

17.17. Adenina se leagă de timină prin două legături de hidrogen, iar guanina de citozină prin două legături.

18. Adenina se leagă de timină prin trei legături de hidrogen, iar guanina de citozină prin două legături.

18.2. Gruparea 5'-OH a unui nucleotid este legată la gruparea 3'-OH a nucleotidului următor printr-o legătură fosfotriesterică.

19. Adenina se leagă de guanină prin două legături de hidrogen, iar guanina de citozină prin trei legături.

19.10. Toate grupările fosfat la pH= 7 sunt ionizate şi încărcate pozitiv;2.33.2 Catenele, odată complet separate, nu pot reface dublul helix originar prin renaturare.

20. Adenina se leagă de citozină prin două legături de hidrogen, iar guanina de citozină prin trei legături.

21. Adenina se leagă de timină prin două legături de hidrogen, iar guanina de timină prin trei legături.

22. Adenina se leagă de timină prin două legături de hidrogen, iar guanina de adenină prin trei legături.

23. Adenina se leagă de timină prin două legături de hidrogen, iar guanina de timină prin trei legături.25. Cele două catene polinucleotidice (nu) sunt identice (ci complementare), în sensul că, adeninei dintr-o catenă îi va corespunde întotdeauna timina din cealaltă catenă, iar guaninei-citozina.

26. La variaţii mari de pH are loc ruperea legăturilor covalente din structura ADN-ului.

3.28.3 La variaţii mari de pH sau de temperatură are loc ruperea legăturilor covalente din structura ADN-ului.31. Denaturarea are ca efect previzibil hipocromicitatea, respectiv creşterea capacităţii de absorbţie în UV la 260 nm şi poate fi monitorizată urmărind modificarea absorbţiei în cursul procesului.

4. Două lanţuri polinucleotidice sunt antiparalele atunci când unul evoluează în direcţia 5'-3', iar celălalt în direcţia 3'-5'.

4.24.4 Adenina se leagă de timină prin două legături de hidrogen, iar guanina de citozină prin patru legături.

1


5. Numărul de baze purinice este egal cu cel de baze pirimidinice (A+C=T+G);

5.13.5 Solubilitatea ADN-ului în apă se datorează tocmai orientării grupărilor fosfat spre interiorul duplexului. 6.9.6 Inelele glucidice, legate prin resturi fosfat constituie scheletul extern al dublului helix, în timp ce bazele azotate hidrofobe, sunt orientate spre interior şi paralel cu axa helixului.7.6.7 Două lanţuri polideoxiribonucleotidice antiparalele se răsucesc helicoidal şi în acelaşi sens în jurul unui ax comun, formând un dublu helix cu orientare spre dreapta. 8. Inelele glucidice, legate prin resturi fosfat constituie scheletul extern al dublului helix, în timp ce bazele azotate hidrofobe, sunt orientate spre extern şi perpendicular pe axa helixului.8.3.8 Fiecare catenă ADN are două capete: capătul 5' la care gruparea –OH de la C5' este liberă şi capătul 3' la care gruparea –OH de la C3' (nu) este angajată într-o legătură internucleotidică.

9.34.9 Renaturarea termică se produce la temperaturi peste temperatura de topire, prin răcire progresivă.

Acizii nucleici sunt polinucleotide realizate prin stabilirea de legături covalente între nucleotidele ce se succed în lanţ.

Adenina se leagă de timină prin două legături de hidrogen, iar guanina de citozină prin trei legături.









Cantitatea de lumină absorbită de ADN-ul nativ dublu helicoidal este mai mică decât cea absorbită de bazele purinice şi pirimidinice izolate, acest efect hipocrom datorându-se “mascării” parţiale a bazelor “stivuite” care interacţionează între ele.

Catenele, fie şi complet separate, pot reface dublul helix originar prin renaturare. Cele două catene polinucleotidice nu sunt identice ci complementare, în sensul că, adeninei dintr-o catenă îi va corespunde

întotdeauna timina din cealaltă catenă, iar guaninei-citozina.

Denaturarea ADN-ului este perfect reversibilă prin restabilirea condiţiilor de pH şi temperatură la valori fiziologice. Denaturarea ADN-ului şi e însoţită de o modificare a absorbţiei la 260 nm, maxim de absorbţie caracteristic bazelor azotate libere

şi a celor din structura ADN-ului (la pH=7).Denaturarea are ca efect previzibil hipercromicitatea, respectiv creşterea capacităţii de absorbţie în UV la 260 nm şi poate fi

monitorizată urmărind modificarea absorbţiei în cursul procesului. Două lanţuri polideoxiribonucleotidice antiparalele se răsucesc helicoidal şi în acelaşi sens în jurul unui ax comun, formând un

dublu helix cu orientare spre dreapta.

Două lanţuri polinucleotidice sunt antiparalele atunci când unul evoluează în direcţia 5'-3', iar celălalt în direcţia 3'-5'.Fiecare catenă are două capete: capătul 5' la care gruparea –OH de la C5' este liberă şi capătul 3' la care gruparea –OH de la C3'

nu este angajată într-o legătură internucleotidică.

Gruparea 5'-OH a unui nucleotid este legata la gruparea 3'-OH a nucleotidului următor printr-o legătură fosfodiesterică.Inelele glucidice, legate prin resturi fosfat constituie scheletul extern al dublului helix, în timp ce bazele azotate hidrofobe, sunt

orientate spre interior şi perpendicular pe axa helixului.Inelele glucidice, legate prin resturi fosfat constituie scheletul extern al dublului helix, în timp ce bazele azotate hidrofobe, sunt

orientate spre interior şi perpendicular pe axa helixului.Inelele glucidice, legate prin resturi fosfat constituie scheletul extern al dublului helix, în timp ce bazele azotate hidrofobe, sunt

orientate spre interior şi perpendicular pe axa helixului.

2


La variaţii mari de pH sau de temperatură are loc ruperea legăturilor de hidrogen din structura ADN-ului.

La variaţii mari de pH sau de temperatură are loc ruperea legăturilor de hidrogen din structura ADN-ului.

La variaţii mari de pH sau de temperatură are loc ruperea legăturilor de hidrogen din structura ADN-ului.Legăturile de hidrogen se stabilesc, invariabil, între o bază azotată purinică de pe o catenă şi una azotată pirimidinică de pe

cealaltă catenă. Legăturile de hidrogen se stabilesc, invariabil, între o bază azotată purinică de pe o catenă şi una azotată pirimidinică de pe

cealaltă catenă.

Numărul de baze purinice este egal cu cel de baze pirimidinice (A+G=T+C);

Renaturarea termică se produce la temperaturi sub temperatura de topire, prin răcire progresivă.

Renaturarea termică se produce la temperaturi sub temperatura de topire, prin răcire progresivă.

Solubilitatea ADN-ului în apă se datorează tocmai orientării grupărilor fosfat spre exteriorul duplexului.

Stabilitatea dublului helix e asigurată atât de interacţiunile hidrofobe dintre bazele azotate cât şi de legăturile de hidrogen ce se stabilesc între bazele azotate de pe o catenă şi cele complementare de pe cealaltă catenă;

Stabilitatea dublului helix e asigurată numai de interacţiunile hidrofobe dintre bazele azotate. cât şi de legăturile de hidrogen ce se stabilesc între bazele azotate de pe o catenă şi cele complementare de pe cealaltă catenă;

Toate grupările fosfat la pH= 7 sunt ionizate şi încărcate negativ;



2. ADN - ELECTROFOREZA în gel de agaroză

1.13.1 La adaugarea soluţiei care conţine ADN-ul, albastrul de brom fenol se colorează în roşu datorită schimbării de pH;

10. Loading buffer-ul conţine zaharoză care va da o anumită greutate ADN-ului menţinându-l în gel;

10.15.10 Factorii care influenţează electroforeza ADN-ului sunt: mărimea moleculei de ADN, concentraţia gelului, conformaţia ADN-ului, prezenţa bromurii de etidium în gel, tamponul, voltajul aplicat, numărul deprobe migrate.

11.9.11 Agaroza este un polimer linear compus din reziduuri alternative de D şi L-galactoză reunite prin legături a(1-4) şi b(1-3) glicozidice;

12.6. Bromura de etidiu nu are proprietăţi mutagene şi cancerigene, motiv pentru care se foloseşte curent în laboratoarele de genetică.

13.2. La aplicarea unui câmp electric moleculele de ADN vor migra către catod datorită sarcinii grupărilor fosfat.

14. Albastrul de brom fenol permite vizualizarea probelor în gel.

14.21. Transluminatorul folosit pentru vizualizarea probelor de ADN migrate electroforetic şi tratate cu bromură de etidiu foloseşte radiaţii IR.

15.19. Rata de migrare a fragmentelor de AND depinde invers proportional de voltajul aplicat.

3


16.16. Intercalarea bromurii de etidiu, care este încărcată negativ, între bazele azotate din ADN va duce la o scădere a sarcinii electrice a ADN-ului şi a ratei de migrare a complexului ADN-colorant;

17.5. Pentru evidenţierea ADN-ului se pot folosi vaporii de bromură de etidium.

18.23. Bromura de etidiu se adaugă în gel pînă la o coloraţie slab albastră.

19.11. Loading buffer-ul conţine glucoză care va da o anumită greutate ADN-ului menţinându-l în gel;

2.12.2 Loading buffer-ul conţine fructoză care va da o anumită greutate ADN-ului menţinându-l în gel;

22. Sarcina globală a moleculei de bromură de etidiu este neutră.

3. La aplicarea unui câmp electric moleculele de ADN vor migra către polul încărcat negativ datorită sarcinii grupărilor fosfat.

3.8.3 Bromura de etidiu se adaugă în gel pînă la o coloraţie slab verde.

4.18.4 Intercalarea bromurii de etidiu, care este încărcată pozitiv, între bazele azotate din ADN va duce la o scădere a sarcinii negative a ADN-ului şi o creştere a ratei de migrare a complexului ADN-colorant;

5.7.5 Sarcina globală a moleculei de bromură de etidiu este negativă.

6.4.6 La aplicarea unui câmp electric moleculele de ADN vor migra datorită sarcinii pozitive a grupărilor fosfat. 7.1.7 Electroforeza este o metodă simplă şi eficientă pentru secvenţierea, identificarea şi purificarea fragmentelor de ADN de 0,5-25 Kb.

8.20.8 Vizualizarea probelor de ADN migrate electroforetic şi tratate cu bromură de etidiu se face folosind un luminator. 9.17.9 Intercalarea bromurii de etidiu, care este încărcată pozitiv, între bazele azotate din ADN va duce la o creştere a sarcinii negative a ADN-ului şi a ratei de migrare a complexului ADN-colorant; Agaroza este un polimer linear compus din reziduuri alternative de D şi L-galactoză reunite prin legături a(1-3) şi b(1-4)

glicozidice;

Albastrul de brom fenol permite vizualizarea frontului de migrare în gel.

Bromura de etidiu are proprietăţi mutagene şi cancerigene, motiv pentru care se foloseşte curent în laboratoarele de genetică.

Bromura de etidiu se adaugă în gel pînă la o coloraţie slab roz

Bromura de etidiu se adaugă în gel pînă la o coloraţie slab roz.

Citirea probelor - Transluminator – UV.

Citirea probelor - Transluminator – UV.

Electroforeza este o metodă simplă şi eficientă pentru separarea, identificarea şi purificarea fragmentelor de ADN de 0,5-25 Kb.Factorii care influenţează electroforeza ADN-ului sunt: mărimea moleculei de ADN, concentraţia gelului, conformaţia ADN-ului,

prezenţa bromurii de etidium în gel, tamponul, voltajul aplicat.Intercalarea bromurii de etidiu, care este încărcată pozitiv, între bazele azotate din ADN va duce la o scădere a sarcinii negative a

ADN-ului şi a ratei de migrare a complexului ADN-colorant;Intercalarea bromurii de etidiu, care este încărcată pozitiv, între bazele azotate din ADN va duce la o scădere a sarcinii negative a

ADN-ului şi a ratei de migrare a complexului ADN-colorant; Intercalarea bromurii de etidiu, care este încărcată pozitiv, între bazele azotate din ADN va duce la o scădere a sarcinii negative a

ADN-ului şi a ratei de migrare a complexului ADN-colorant;

La adaugarea soluţiei care conţine ADN-ul, albastrul de brom fenol se colorează în albastru datorită schimbării de pH;La aplicarea unui câmp electric moleculele de ADN vor migra către anod (polul încărcat pozitiv) datorită sarcinii negative a

grupărilor fosfat. La aplicarea unui câmp electric moleculele de ADN vor migra către anod (polul încărcat pozitiv) datorită sarcinii negative a

grupărilor fosfat.

4


La aplicarea unui câmp electric moleculele de ADN vor migra către anod (polul încărcat pozitiv) datorită sarcinii negative a grupărilor fosfat.

Loading buffer-ul conţine sucroză care va da o anumită greutate ADN-ului menţinându-l în gel;



Pentru evidenţierea ADN-ului se poate folosi o soluţie de bromură de etidium.

Rata de migrare a fragmentelor de AND depinde direct proportional de voltajul aplicat.

Sarcina globală a moleculei de bromură de etidiu este pozitivă.

Sarcina globală a moleculei de bromură de etidiu este pozitivă.

3. Clonarea ADN

11.1.11 Recombinarea genetică reprezintă un schimb de informaţie genetică între două genoame având ca rezultat crearea de molecule de ADN combinat.

1.36.1 Enzima este livrată de producător şi păstrată în glicogen 50%.10. Enzimele de restricţie sunt endo-deoxiribonucleaze care acţionează asupra unei secvenţe specifice de ADN dublu catenar prin hidroliza unei legături fosfotriesterice pe cele două catene de ADN.

10.37.10 Cantitatea de enzimă de restricţie trebuie să fie peste 10%.11. Enzimele de restricţie sunt endo-deoxiribonucleaze care acţionează asupra unei secvenţe specifice de ADN dublu catenar prin hidroliza unei legături fosfodiesterice pe una din cele două catene de ADN.

12. Enzimele de restricţie sunt endo-deoxiribonucleaze care acţionează asupra unei secvenţe specifice de ADN dublu catenar prin sulfonarea unei legături fosfodiesterice pe cele două catene de ADN.12.7. Plasmidul este o moleculă mare de ADN circular, dublu catenar care se replică independent de cromozomul celulei gazdă.

13.34. Enzima este livrată de producător şi păstrată în glicocol 50%.

14.26. Există 4 clase de enzime de restricţie.15. LIGAREA este un proces de unire a două fragmente de ADN folosind o enzimă specifică numită ligază şi susţinută energetic de GTP.15.19. Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la guanină şi citozină. 16.8. Enzimele de restricţie sunt endo-ribonucleaze care acţionează asupra unei secvenţe specifice de ADN dublu catenar prin hidroliza unei legături fosfodiesterice pe cele două catene de ADN.

17. În cazul clonării, dacă ligarea celor două fragmente de ADN nu are loc cu formarea unui plasmid recombinat circular, atunci fragmentul de ADN introdus în bacterii va fi legat de enzimele de restricţie ale gazdelor.17.31. Enzimele de restricţie izolate din organisme diferite, dar cu secvenţe de recunoaştere diferite se numesc IZOSCHIZOMERI.

18.32. Factorii de care depinde restricţia sunt: enzima, tamponul, timpul, temperatura, gradul de umectare a gelului.19.13. LIGAREA este un proces de clivare a două fragmente de ADN folosind o enzimă specifică numită ligază şi susţinută energetic de ATP.

2. Genomul este totalitatea genelor cuprinse în ADN-ul unei celule.

2.33.2 Dacă se lucrează cu 2 enzime care taie la temperaturi diferite se vor face restricţii concomitente.

5


20. Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la uracil şi citozină. 21. Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la timină şi citozină. 22. Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la adenină şi guanină.23. Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la adenină şi uracil.

25. Există 2 clase de enzime de restricţie.

27. Există 5 clase de enzime de restricţie.

28. Enzime de restricţie din clasa a 2-a recunosc secvenţe de 40 la 60 de nucleotide.

29. Enzime de restricţie din clasa a 2-a recunosc secvenţe de sute de nucleotide.

3. Vectorul poate fi definit ca plasmidul sau virusul în al cărui ADN se introduce un fragment de ADN străin. 3.30.3 Enzimele de restricţie izolate din organisme identice, dar cu secvenţe de recunoaştere identice se numesc IZOSCHIZOMERI.

35. Enzima este livrată de producător şi păstrată în glicol 50%.

39. O unitate catalitică reprezintă cantitatea de enzimă care catalizează transformarea a 1 mol substrat / secundă;

4. Plasmidul este o moleculă mică de ADN liniar, dublu catenar care se replică independent de cromozomul celulei gazdă. 4.24.4 Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la adenină şi timină. 40. O unitate de enzimă de restricţie reprezintă cantitatea de enzimă care într-o minut digeră un microgram de ADN într-un amestec final de reacţie de 50 μL. 41. O unitate de enzimă de restricţie reprezintă cantitatea de enzimă care într-o secundă digeră un microgram de ADN într-un amestec final de reacţie de 50 μL. 42. O unitate de enzimă de restricţie reprezintă cantitatea de enzimă care într-o oră digeră un miligram de ADN într-un amestec final de reacţie de 50 μL. 44. O unitate de enzimă de restricţie reprezintă cantitatea de enzimă care într-o oră digeră un micromol de ADN într-un amestec final de reacţie de 50 L.

5. Plasmidul este o moleculă mică de ADN circular, monocatenar care se replică independent de cromozomul celulei gazdă. 5.18.5 Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metilrestrictaze care transferă grupări metil la adenină şi citozină.

6. Plasmidul este o moleculă mică de ADN circular, dublu catenar care se replică dependent de cromozomul celulei gazdă.

6.16.6 TRANSFECŢIA este procedeul de introducere a ADN-ului recombinat în celulele plasmidiale.7.14.7 LIGAREA este un proces de unire a două fragmente de ADN folosind o enzimă de restricţie şi susţinută energetic de ATP.8.43.8 O unitate de enzimă de restricţie reprezintă cantitatea de enzimă care într-o oră digeră un milimol de ADN într-un amestec final de reacţie de 50 μL.9. Enzimele de restricţie sunt endo-deoxiribonucleaze care acţionează asupra unei secvenţe specifice de ADN monoatenar prin hidroliza unei legături fosfodiesterice pe cele două catene de ADN.

9.38.9 O unitate enzimatică reprezintă cantitatea de enzimă care catalizează transformarea a 1 mol substrat / secundă.

Cantitatea de enzimă de restricţie trebuie să fie sub 10%.

Dacă se lucrează cu 2 enzime care taie la temperaturi diferite se vor face restricţii separate.

Enzima este livrată de producător şi păstrată în glicerol 50%.

Enzima este livrată de producător şi păstrată în glicerol 50%.

Enzima este livrată de producător şi păstrată în glicerol 50%.6


Enzime de restricţie din clasa a 2-a recunosc secvenţe de 4, 5 sau 6 nucleotide.

Enzime de restricţie din clasa a 2-a recunosc secvenţe de 4, 5 sau 6 nucleotide.

Enzimele de restricţie izolate din organisme diferite, dar cu secvenţe de recunoaştere identice se numesc IZOSCHIZOMERI.

Enzimele de restricţie izolate din organisme diferite, dar cu secvenţe de recunoaştere identice se numesc IZOSCHIZOMERI. Enzimele de restricţie sunt endo-deoxiribonucleaze care acţionează asupra unei secvenţe specifice de ADN dublu catenar prin

hidroliza unei legături fosfodiesterice pe cele două catene de ADN.Enzimele de restricţie sunt endo-deoxiribonucleaze care acţionează asupra unei secvenţe specifice de ADN dublu catenar prin




hidroliza unei legături fosfodiesterice pe cele două catene de ADN.

Există 3 clase de enzime de restricţie.



Factorii de care depinde restricţia sunt: enzima, tamponul, timpul, temperatura, gradul de umectare a gelului.

GENOMUL este totalitatea genelor cuprinse în cromozomii unei celule.

În cazul clonării, dacă ligarea celor două fragmente de ADN nu are loc cu formarea unui plasmid recombinat circular, atunci fragmentul de ADN introdus în bacterii va fi digerat de enzimele de restricţie ale gazdelor.

LIGAREA este un proces de unire a două fragmente de ADN folosind o enzimă specifică numită ligază şi susţinută energetic de ATP.



O unitate catalitică reprezintă cantitatea de enzimă care catalizează transformarea a 1 mol substrat / secundăO unitate de enzimă de restricţie reprezintă cantitatea de enzimă care într-o oră digeră un microgram de ADN într-un amestec

final de reacţie de 50 μL.O unitate de enzimă de restricţie reprezintă cantitatea de enzimă care într-o oră digeră un microgram de ADN într-un amestec




final de reacţie de 50 μL.

O unitate enzimatică reprezintă cantitatea de enzimă care catalizează transformarea a 1 mol substrat / minut;Plasmidul circular este tăiat cu una sau mai multe enzime de restricţie şi ligat in vitro cu un fragment de ADN străin care

conţine gena de interes şi care are capete compatibile.Plasmidul circular este tăiat cu una sau mai multe enzime de restricţie şi ligat in vitro cu un fragment de ADN străin care



conţine gena de interes şi care are capete compatibile.

7


Plasmidul circular este tăiat cu una sau mai multe enzime de restricţie şi ligat in vitro cu un fragment de ADN străin care conţine gena de interes şi care are capete compatibile.

Plasmidul este o moleculă mică de ADN circular, dublu catenar care se replică independent de cromozomul celulei gazdă.



Plasmidul este o moleculă mică de ADN circular, dublu catenar care se replică independent de cromozomul celulei gazdă. Plasmidul poate fi tăiat cu una sau mai multe enzime de restricţie şi ligat in vitro cu un fragment de ADN străin care conţine

gena de interes şi care are capete compatibile.Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la

adenină şi citozină.Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la

adenină şi citozină.Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la

adenină şi citozină. Protecţia împotriva distrugerii propriului ADN se realizează de către ADN-metiltransferaze care transferă grupări metil la




adenină şi citozină. Recombinarea genetică reprezintă un schimb de informaţie genetică între două genoame având ca rezultat crearea de molecule

de ADN recombinat.

TRANSFECŢIA este procedeul de introducere a ADN-ului recombinat în celulele bacteriene.

Vectorul poate fi definit ca plasmidul sau virusul în al cărui ADN se introduce un fragment de ARNm străin.

4. PCR - Polymerase chain reaction

1.40.1 ADN-ul template în concentraţii mari poate accelera reacţia de PCR.

10.28.10 La sfârşitul reacţiei de PCR probele se menţin la temperatura camerei, timp nelimitat.

11. Amplificarea reprezintă o creştere cantitativă a unui fragment de ADN primer.

11.21.11 Fiecare ciclu de reacţie PCR are 4 etape.

12. Amplificarea reprezintă o creştere cantitativă a unui fragment de ADN retroviral. 12.14. Extensia se face în direcţia 5`- 3` de către ADN-ligază care adaugă nucleotidele complementare ADN-ului matriţă unitate cu unitate pornind de la primer. 13. Extensia se face în direcţia 3`- 5` de către ADN-polimerază care adaugă nucleotidele complementare ADN-ului matriţă unitate cu unitate pornind de la primer. 13.7. PCR este o tehnică de amplificare in vivo a unor secvenţe specifice de ADN prin extensia simultană a celor 2 primeri complementari ai lanţului de ADN.14.1. ADN polimeraza este o enzimă care sintetizează catena complementară a unui fragment de "ADN monocatenar matriţă" în direcţia 3' - 5' pornind dintr-o regiune dublucatenară. 15. Extensia se face în direcţia 5`- 3` de către ADN-polimerază care adaugă nucleozidele complementare ADN-ului matriţă unitate cu unitate pornind de la primer.

15.10. Amplificarea reprezintă o creştere calitativă a unui fragment de ADN de interes.

16. Extensia se face în direcţia 5`- 3` de către ADN-polimerază care adaugă nucleotidele complementare ADN-ului 8


plasmidial unitate cu unitate pornind de la primer.

16.4. PCR-ul utilizează 3 primeri.17. Extensia se face în direcţia 5`- 3` de către ADN-polimerază care adaugă nucleotidele complementare ADN-ului matriţă primer cu primer pornind de la primer.

17.38. Polimerazele sunt inactive în absenţa calciului.18. Extensia se face în direcţia 5`- 3` de către ADN-polimerază care adaugă nucleotidele complementare ADN-ului matriţă unitate cu unitate pornind de la dreapta.

18.34. Pfu-polimeraza este formată din două subunităţi (una renaturează şi cealaltă corectează erorile).

19.25. În general 250-300 de cicluri sunt suficiente pentru o amplificare optimă.2. ADN polimeraza este o enzimă care sintetizează catena complementară a unui fragment de "ADN bicatenar matriţă" în direcţia 5' - 3' pornind dintr-o regiune dublucatenară.

2.39.2 Concentraţiile mari de magneziu cresc fidelitatea polimerazelor.

22. Fiecare ciclu de reacţie PCR are 5 etape.

23. Fiecare ciclu de reacţie PCR are 6 etape.

27. În general 100-130 de cicluri sunt suficiente pentru o amplificare optimă.

29. La sfârşitul reacţiei de PCR probele se menţin la -10°C, timp nelimitat.3. ADN polimeraza este o enzimă care sintetizează catena complementară a unui fragment de "ADN monocatenar matriţă" în direcţia 5' - 3' pornind dintr-o regiune monocatenară.

3.32.3 Activitatea Taq-polimerazei nu poate genera mutaţii în timpul amplificării.

31. Taq-polimeraza (nu) are posibilitatea de a se autocorecta.

35. Pfu-polimeraza este formată din două subunităţi (una denaturează şi cealaltă corectează erorile).

36. Polimerazele sunt inactive în absenţa manganului.

4.30.4 La sfârşitul reacţiei de PCR probele se menţin la 4°C, timp de 12 ore.

5. PCR-ul utilizează 1 primer.

5.24.5 În general 5-10 de cicluri sunt suficiente pentru o amplificare optimă.

6. PCR-ul utilizează 3 primeri.6.20.6 Primerul este un oligonucleotid complementar cu o secvenţă adiacentă regiunii care va fi amplificată aparţinând ADN-ului plasmidial.7.19.7 Primerul este un oligonucleotid tamplate cu o secvenţă adiacentă regiunii care va fi amplificată aparţinând ADN-ului matriţă.8. PCR este o tehnică de amplificare in vitro a unor secvenţe specifice de ADN prin extensia simultană a celor 3 primeri complementari ai lanţului de ADN.

8.37.8 Polimerazele sunt active în absenţa magneziului.9. PCR este o tehnică de amplificare in vitro a unor secvenţe specifice de ADN prin clivarea simultană a celor 2 primeri complementari ai lanţului de ADN.

9.33.9 Pfu-polimeraza este formată din două subunităţi (una polimerizează şi cealaltă renaturează).

Activitatea Taq-polimerazei poate genera mutaţii în timpul amplificării.ADN polimeraza este o enzimă care sintetizează catena complementară a unui fragment de "ADN monocatenar matriţă" în

direcţia 5' - 3' pornind dintr-o regiune dublucatenară.ADN polimeraza este o enzimă care sintetizează catena complementară a unui fragment de "ADN monocatenar matriţă" în

direcţia 5' - 3' pornind dintr-o regiune dublucatenară.

ADN polimeraza este o enzimă care sintetizează catena complementară a unui fragment de "ADN monocatenar matriţă" în 9


direcţia 5' - 3' pornind dintr-o regiune dublucatenară.

ADN-ul template în concentraţii mari poate inhiba reacţia de PCR.

Amplificarea reprezintă o creştere cantitativă a unui fragment de ADN de interes.



Concentraţiile mari de magneziu scad fidelitatea polimerazelor.Extensia se face în direcţia 5`- 3` de către ADN-polimerază care adaugă nucleotidele complementare ADN-ului matriţă unitate

cu unitate pornind de la primer.Extensia se face în direcţia 5`- 3` de către ADN-polimerază care adaugă nucleotidele complementare ADN-ului matriţă unitate





cu unitate pornind de la primer.

Fiecare ciclu de reacţie PCR are 3 etape.



În general 25-30 de cicluri sunt suficiente pentru o amplificare optimă.



La sfârşitul reacţiei de PCR probele se menţin la 4°C, timp nelimitat.

La sfârşitul reacţiei de PCR probele se menţin la 4°C, timp nelimitat.

La sfârşitul reacţiei de PCR probele se menţin la 4°C, timp nelimitat.PCR este o tehnică de amplificare in vitro a unor secvenţe specifice de ADN prin extensia simultană a celor 2 primeri

complementari ai lanţului de ADN.PCR este o tehnică de amplificare in vitro a unor secvenţe specifice de ADN prin extensia simultană a celor 2 primeri

complementari ai lanţului de ADN.PCR este o tehnică de amplificare in vitro a unor secvenţe specifice de ADN prin extensia simultană a celor 2 primeri

complementari ai lanţului de ADN.

PCR-ul utilizează 2 primeri.



Pfu-polimeraza este formată din două subunităţi (una polimerizează şi cealaltă corectează erorile).



Polimerazele sunt inactive în absenţa magneziului.

Polimerazele sunt inactive în absenţa magneziului.10


Polimerazele sunt inactive în absenţa magneziului.Primerul este un oligonucleotid complementar cu o secvenţă adiacentă regiunii care va fi amplificată aparţinând ADN-ului

matriţă.Primerul este un oligonucleotid complementar cu o secvenţă adiacentă regiunii care va fi amplificată aparţinând ADN-ului

matriţă.

Taq-polimeraza nu are posibilitatea de a se autocorecta.

Tehnica PCR permite creştere a cantităţi de ADN într-o rată de la 50 ng la 1 μg.

Tehnica PCR permite creştere a cantităţi de ADN într-o rată de la 10 mg la 1 g.





Tehnica PCR permite creştere a cantităţi de ADN într-o rată de la 50 nmol la 1 mol.

Tehnica PCR permite creştere a cantităţi de ADN într-o rată de la 50 μL la 10 mL.

11

industria medicamentului lp 1-4

Documents