identificarea, evaluarea Și selecȚia unor …...facultatea de horticulturĂ Școala doctoralĂ...

IDENTIFICAREA, EVALUAREA ȘI SELECȚIA UNOR GENOTIPURI DE CORN (CORNUS MAS L.) DE INTERES ALIMENTAR ȘI ORNAMENTAL

2020

1

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

ȘCOALA DOCTORALĂ INGINERIA RESURSELOR ANIMALE ȘI VEGETALE

Biolog CORNESCU FELICIA CONSTANTINA

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

IDENTIFICAREA, EVALUAREA ȘI SELECȚIA UNOR

GENOTIPURI DE CORN (CORNUS MAS L.) DE

INTERES ALIMENTAR ȘI ORNAMENTAL

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC: Prof. univ. dr. SINA NICULINA COSMULESCU

CRAIOVA

2020

CORNESCU FELICIA CONSTANTINA 2020

2

REZUMAT

Cornus mas L. cunoscut sub denumirea populară de corn, este o specie de arbust fructifer

care a captat recent atenția cultivatorilor și producătorilor de fructe tocmai datorită

fructelor sale care, ajunse la maturitate, pot fi consumate în stare proaspătă, uscate sau

prelucrate. Coarnele sunt fructe bogate în vitamina C, antioxidanți, fenoli și diferite

elemente minerale.

În flora spontană a Olteniei, cornul prezintă o mare biodiversitate formând populații

alcătuite din indivizi dezvoltați pe rădăcini proprii și cu caracteristici morfologice și

biochimice proprii.Pornind de la faptul că această specie a captat recent atenția, iar în

România există puține studii referitoare la corn, scopul prezentei teze de doctorat a fost

identificarea, evaluarea și selecția unor genotipuri de corn (Cornus mas L.), valoroase din

punct de vedere alimentar și ornamental și utilizarea acestora în programele de înmulțire

și ameliorare.

Lucrarea de doctorat conține 235 pagini și este formată din 7 capitole la care se

adaugă introducerea, bibliografia și rezumatul lucrării în limba română și engleză. În

realizarea lucrării au fost consultate 260 surse bibliografice, care includ cărți, lucrări

științifice și site-uri. Datele obținute au fost prelucrate și organizate în 37 tabele, 64 figuri și

fotografii din care 14 prelucrate din surse bibliografice.

Partea I (Stadiul actual al cercetării) cuprinde trei capitole ce conțin informații ce

vizează aspecte ale stadiului actual al cercetărilor privind importanța și tendințele de

dezvoltare și modernizare a culturii cornului, aspecte legate de originea și arealul natural și

de cultură al speciei precum și aspecte ce vizează explorarea şi valorificarea biodiversității

genului Cornus. În primul capitol sunt condensate aspecte privind rolul, importanța

alimentară și terapeutică, ecologică și ornamentală, aspecte referitoare la cultura cornului

pe plan mondial și în România precum și tendințele de dezvoltare și modernizare a culturii

cornului. Capitolul al II-lea cuprinde aspecte legate de originea, clasificarea, arealul

natural și de cultură al cornului precum și caracteristicile biologice ale speciei. În capitolul

al III-lea sunt prezentate informații recente privind explorarea şi valorificarea


2020

3

biodiversităţii genului Cornus, ameliorarea genetică a soiurilor de Cornus mas L., atât în țară

cât și pe plan mondial.

Partea a II-a (Contribuţii personale) începe cu motivaţia cercetării şi scopul

propus.Având în vedere caracteristice morfologice ale speciei, proprietățile alimentare și

medicinale și lipsa unui sortiment la specia corn, lucrarea și-a propus identificarea,

evaluarea, selecția și valorificarea unor genotipuri de corn din flora spontană, valoroase din

punct de vedere alimentar și ornamental,și utilizarea acestora în programele de înmulțire

și ameliorare. Pentru atingerea scopului propus au fost elaborate următoarele obiective

generale, descrise în capitolul IV:

Obiectivul 1. Identificarea şi localizarea unor genotipuri de corn din diferite zone ale

Olteniei.

Obiectivul 2. Evaluarea și caracterizarea unor genotipuri de Cornus mas L. din zona

de sud a Olteniei.

Obiectivul 3. Valorificarea diversităţii prin utilizarea selecţiilor în programele de

înmulţire şi ameliorare.

Materialul biologic şi metodele de cercetare sunt prezentate în capitolul V. În

vederea realizării obiectivelor propuse, au fost luate în studiu genotipurile de corn din flora

spontană a României, mai exact în zona de sud-vest a Olteniei, cu precădere în județele

Gorj, Mehedinți și Hunedoara, localitățile Eșelnița, Mehedinți (44°42′N 22°22′E), Calapăru,

Gorj (44°41′2″N 23°19′28″E), Strîmba-Jiu, Gorj (44°45′N 23°19′E) și Hărțăgani, Hunedoara

(46°2′51″N 22°55′42″E).

Au fost identificate un număr de 88 de genotipuri. Folosind drept criterii greutatea

fructului, a pulpei și elementele decorative au rămas în studiu un număr de 33 de

genotipuri de corn, 15 în Eșelnița, 14 în Calapăru, 1 în Strâmba-Jiu și 3 în Hărțăgani. Toate

genotipurile din cadrul studiului provin din sămânţă şi se găsesc în flora spontană.

Observaţiile și determinările s-au desfăşurat pe parcursul a trei ani consecutivi

(2016/2017, 2017/2018, 2018/2019).

Metodele de cercetare folosite au fost în funcţie de etapele de studiu:

metode pentru explorarea, identificarea şi localizarea genotipurilor;

https://tools.wmflabs.org/geohack/geohack.php?pagename=Str%C3%A2mba-Jiu,_Gorj&params=44_45_N_23_19_E_type:city&language=ro

https://ro.wikipedia.org/wiki/H%C4%83r%C8%9B%C4%83gani,_Hunedoara#/maplink/2


4

metode pentru evaluarea factorilor edafici și climatici din zonele de

cercetare;

metode pentru caracterizarea fenotipică a genotipurilor;

metode pentru înregistrarea fenofazelor;

metode pentru caracterizarea morfologică a fructelor;

metode pentru caracterizarea biochimică a fructelor;

metode pentru altoirea genotipurilor selecționate;

metode pentru analiza statistică a datelor.

Localizarea genotipurilor luate în studiu s-a realizat cu ajutorul aplicației Google

Maps, prin identificarea coordonatelor geografice ale fiecărei populații (latitudine,

longitudine, altitudine). Genotipurile luate în studiu au fost codificate pornind de la zona

unde au fost identificate, prin litere și cifre, litera reprezentând inițiala localității unde au

fost identificate, iar cifra numărul genotipului din localitatea respectivă,

Pentru a evalua factorii climatici și edafici din zonele de cercetare au fost folosite

date climatice meteorologice preluate de pe site - ul meteorological weather underground

(https://www.wunderground.com/weather/ro/craiova).

Au fost evaluate caracteristicile pomologice ale genotipurilor selecționate conform

descriptorilor morfologici UPOV folosiți pentru cireș adaptați la corn (BOSANČIĆ, 2009;

MRATINIĆ și colab., 2015). Caracteristicile pomologice analizate la genotipurile selecționate

au fost: numărul de tulpini pe genotip, habitusul plantelor, diametrul tulpinilor, diametrul

coroanei, înălțimea plantelor, suprafața secțiunii tulpinilor și capacitatea de drajonare a

genotipurilor din populațiile analizate.

Datele fenologice au fost colectate de la 33 de genotipuri pe parcursul a trei ani

succesivi (2017 - 2019), folosind drept criteriu de comparație stadiile reper stabilite pentru

Cornus mas L. de către ANCU și colab. (2012). Pe baza datelor înregistrate a fost calculată

durata diferitelor fenofaze prin însumarea zilelor de la debutul fiecărei fenofaze până la

debutul fenofazei următoare și cel mai timpuriu și cel mai târziu stadiu reper al fenofazelor

la genotipurilor de corn din fiecare zonă de cercetare.

Pentru stabilirea caracteristicilor morfometrice ale fructelor studiul a fost efectuat

pe 50 de fructe alese aleatoriu din fiecare genotip selectat. S-au efectuat măsurători

https://www.wunderground.com/weather/ro/craiova


2020

5

biometrice ale fructelor urmărindu-se greutatea fructelor, înălțimea fructelor, diametrul

mare și diametrul mic al fructelor, greutatea sâmburelui, conform metodologiei descrise de

IONICĂ (2014) și IMANI și RAD (2015).

Pentru caracterizarea biochimică a fructelor a fost determinată substanța uscată

totală (SUT) cu ajutorul metodei bazată pe eliminarea apei prin evaporare din proba medie

analitică, prin menținerea probei într-o etuvă cu termoreglare, la temperaturi de 85-105°C

(NOUR, 1998), rezultatele obținute fiind exprimate în procente (%); substanța uscată

solubilă (SUS) s-a realizat cu refractometrul digital, rezultatele fiind exprimate în procente;

aciditatea titrabilă a fost determinată utilizând metoda descrisă de IONICĂ (2014), prin

titrarea unui extract realizat din fructele de corn, obţinut prin fierbere şi filtrare şi

neutralizare cu o soluție de hidroxid de sodiu 0,1 n NaOH, folosind ca indicator

fenolftaleina, iar rezultatele obținute au fost exprimate în ml NaOH 0.1 n/100g substanță

proaspătă. De asemenea, a fost determinat conținutul în acizi organici, conținutul total de

fenoli și flavonoide, activitatea antioxidantă după metoda descrisă de COSMULESCU și colab.

(2015), compușii fenolici folosind analiza HPLC cu condiții cromatografice similare cu cele

descrise de NOUR și colab. (2013) și COSMULESCU și colab. (2017), culoarea utilizând sistemul

CIEL*a*b*.

Pentru determinarea caracteristicilor morfometrice ale frunzelor de corn a fost

folosit programul ImageJ, program de procesare și analiză de imagini, cu ajutorul căruia au

fost măsurate lungimea limbului foliar, lățimea limbului foliar, lungimea pețiolului și aria

suprafeței limbului foliar, folosind metoda descrisă de COSMULESCU și colab. (2020). Pe baza

dimensiunilor obținute a mai fost calculat și raportul lungime/lățime al limbului foliar, și s-

a efectuat o clasificare a genotipurilor pe clase de mărimi, în funcție de aria suprafeței

frunzei după modelul descris de BERCU (2013).

Pentru determinarea numărului de flori au fost colectate 30 de inflorescențe de la

fiecare genotip și au fost numărate florile din acestea. Florile utilizate în acest sens au fost

alese aleatoriu, în timpul infloririi complete (când 80% din florile erau deschise), după

metoda descrisă de MRATINIC și colab. (2014).

Pentru altoirea selecțiilor de corn s-a folosit metoda de altoire cu ramură detașată

utilizând copulația perfecționată (GODEANU, 1981).


6

Datele obținute pentru caracteristicile morfologice ale arbuștilor și pentru

caracteristicile fizice și chimice ale fructelor au fost prelucrate statistic utilizând programul

de statistică descriptivă (StatPoint Technologies, Warrenton, VA, SUA). Relațiile dintre

caracteristicile fizice ale fructelor au fost cuantificate utilizând corelațiile. Rezultatele

obținute pentru componentele chimice au fost exprimate ca medie ± eroare standard.

Coeficientul de variație a fost calculat pentru fiecare caracteristică în parte conform

formulei descrise de BOTU și BOTU (2010), având rolul de a verifica omogenitatea

populațiilor.

În capitolul al VI-lea sunt prezentate rezultatele cercetării în funcţie de obiectivele

stabilite, iar în capitolul al VII-lea, concluziile care conturează rezultatele obținute.

Obiectivul 1. Identificarea şi localizarea unor genotipuri de corn din diferite

zone ale Olteniei

Privind identificarea şi localizarea unor genotipuri de corn

Cornul este răspândit peste tot în lume, inclusiv în România, unde crește spontan. În

Oltenia cornul este întâlnit la marginea pădurilor și în lizierele acestora, pe pante cu

expoziție sudică, bine însorite, și foarte rar ca pom fructifer cultivat în grădini.

Cornul este un arbust fructifer care a captat recent atenția cultivatorilor și

producătorilor de fructe. Fructele acestuia, ajunse la maturitate, pot fi consumate în stare

proaspătă, uscate sau prelucrate sub formă de sirop, dulceață, pastă, compot, sucuri sau

băuturi tradiționale precum cornata. În flora spontană a Olteniei, cornul, prezintă o mare

biodiversitate formând populații alcătuite din indivizi dezvoltați pe rădăcini proprii și cu

caracteristici morfologice și biochimice proprii.

Arealul de răspândire al cornului Cornus mas L. prezintă importanță pentru

cunoașterea adaptabilității unor genotipuri la condițiile de mediu schimbătoare din diferite

regiuni ale țării. Este întâlnit pe dealuri, în păduri, luminișuri, rareori în pajiști, în

apropierea potecilor solitare din pădure precum și în curțile fermelor. Pentru a evita

pierdera biodiversității cornului, este necesară colectarea și conservarea genotipurilor cu o

mare variabilitate și adaptabilitate la condițiile mediului.


2020

7

Datorită eroziunii genetice, destul de rapidă, identificarea și conservarea resursele

genetice de corn pentru utilizări ulterioare în programele de înmulțire și ameliorare

trebuie să constituie o prioritate. Astfel au fost identificate un număr de 88 de genotipuri

de corn: 17 din satul Calapăru,județul Gorj; 18 din satul Strîmba-Jiu, localitatea

Turceni,județul Gorj; 50 din localitatea Eșelnița, județul Mehedinți; 3 din satul Hărțăgani,

județul Hunedoara. Folosind drept criterii greutatea fructului, a pulpei și elementele

decorative au rămas în studiu un număr de 33 de genotipuri de corn: 15 în Eșelnița(E1-E13

și E15-E16), 14 în Calapăru(C1-C9, C11, C13-C15 și C17), 1 în Strâmba-Jiu (So1) și 3 în

Hărțăgani (H1-H3).

Cele patru zone de studiu sunt situate la altitudini diferite, cuprinse între 86 m

(Eșelnița) și 486 m (Hărțăgani) și la o distanță între ele de 14,75 km (între Strâmba-Jiu și

Calapăru), 112km (între Calapăru și Eșelnița) și, respectiv, 226 km (Strâmba-Jiu și

Hărțăgani).

Privind caracteristica factorilor climatici în zona de cercetare și cerințele cornului

Cornul este o specie de arbust fructifer extrem de tolerant față de condiții de mediu

și pedologice precum și față de bolile plantelor, fiind capabilă să supraviețuiască și să aducă

culturi bune chiar și în condiții de creștere sub-optimă. Cel mai mare avantaj al său este

plasticitatea ridicată, valoarea fructelor recoltate și maturarea lor precoce. Nu sunt de

neglijat nici importanța peisagistică, reconstrucția terenurilor.

Analizând cerințele cornului față de temperatură și precipitații și caracteristicile

acestor parametri în zonele de cercetare, se constată că în perioada 2010-2018 condițiile

climatice corespund cerințelor cornului.

Obiectivul 2. Evaluarea și caracterizarea unor genotipuri de Cornus mas L. din

zona de sud a Olteniei.

Privind evaluarea elementelor de creștere

Evaluarea completă a resurselor genetice din flora spontană este esențială pentru

selectarea genotipurilor cu caracteristici valoroase, utile pentru programele de înmulțire și

ameliorare viitoare, concepute pentru a introduce la soiurile din cultură, trăsături


8

dezirabile precum capacitatea de adaptare la condițiile climatice în continuă schimbare și

rezistența la boli a genotipurilor din flora spontană.

A fost observată o mare variabilitate a caracteristicilor morfologice ale plantei, atât

în cadrul populațiilor, cât și între populațiile analizate, variabilitate ce poate constitui o

sursă importantă în selecționarea unor genotipuri de interes cu rol important în

programele de ameliorare. Diferenţele foarte mari între valorile diametrului tulpinilor

genotipurilor analizate se datorează vârstei, ştiut fiind faptul că diametrul tulpinii este

corelat cu vârsta genotipului.

În ceea ce privește habitusul de creștere, cele mai multe din genotipurile studiate

cresc sub formă de arbustoid cu mai multe tulpini din zona coletului, inegal dezvoltate

(FRĂTUȚU și COSMULESCU, 2019). Astfel numărul tulpinilor a variat în populația Strâmba-Jiu

între 1și 5 tulpini pe genotip astfel: o tulpină (So1, So5, So7), două tulpini (So3, So4, So6,

Svm1, Svm7), un singur genotip a avut 5 tulpini (Svm10), iar restul având 3 tulpini.

Genotipurile din populația Calapăru au prezentat între două (C16) și cinci tulpini (C5, C8 și

C10). În populația Eșelnița genotipurile prezintă un număr variabil de tulpini, între o

tulpină (E2, E4, E20, E30) și șase tulpini (E26,E35, E41, E43).

Diametrul mediu al tulpinilor a variat între 7,39 cm (C13) și 17,27 cm (C4) în

populația Calapăru, între 6,25 cm (E47) și 22,60 cm (E14) în populația Eșelnița și între 4,74

cm (So7) și 11,16 cm (Svm8) în populația Strâmba – Jiu. Diferenţele foarte mari dintre

genotipurile din populaţiile analizate se datorează vârstei, ştiut fiind faptul că diametrul

tulpinii este corelat cu vârsta genotipului. În ceea ce privește diametrul tulpinii, literatura

de specialitate specifică valori cuprinse între 10-12 cm (GRĂDINARIU și colab., 1998), 25-

45cm (BATSATSASHVILI și colab., 2016). JAĆIMOVIĆ și BOŽOVIĆ (2016) au raportat în

Muntenegru valori ale diametrului tulpinii cuprinse între 3,42–7,80 cm, cu o valoare medie

de 5,22 cm.

În ceea ce priveşte diametrul mediu al coroanei, cea mai mare valoare a fost

calculată la genotipurile E5, E18 și C3 (7,5 m), iar cea mai mică (2,25 m) la genotipul Svm1.

Înălțimea pomilor a variat între 3 m (So1) și 10 m (E18) şi a avut valori cuprinse între 4 m

(E2) și 10 m (E18) la genotipurile din populaţia Eşelniţa, între 4,20 m (C14) și 7,20 m (C9)

la genotipurile din Calapăru şi între 3 m (Svm1, Svm4, Svm 6, Svm11) și 5,40 m (So2, So6)


2020

9

la cele din Strâmba Jiu. Datele obținute pentru înălțimea plantei sunt în conformitate cu

literatura de specialitate unde cornul este menționat ca fiind un arbust, uneori arbustoid,

cu o înălțime cuprinsă între 0,71-1,35 m (REZNICEK și colab., 2004), 5-8 m (MAMEDOV și

CRAKER, 2004), și chiar 8 m (BIJELIC și colab., 2010; BOŠNJAKOVIĆ și colab., 2012). PROKRAJ și

colab. (2009) menționează cornul ca fiind un arbust sau arbore cu înălțimi cuprinse între 5-

12 m des întâlnit, din sudul Europei și până în sudul Belgiei și centrul Germaniei.

Capacitatea de drajonare are rol în selecționarea genotipurilor cu importanță

decorativă. Un procent de 50,59% dintre genotipurile studiate nu au prezentat drajoni.

Aceste genotipuri pot fi recomandate pentru înființarea de plantații, deoarece este

binecunoscut faptul că materialul săditor folosit la realizarea unei plantații nu trebuie să

drajoneze. Capacitate de drajonare puternică (10-15 drajoni) și foarte puternică (15-20

drajoni) au avut un procent de 7,06 % dintre genotipurile analizate. Genotipurile cu

capacitate de drajonare puternică și foarte puternică, pot fi recomandate în reconstrucția

terenurilor degradate, datorită sistemului radicular foarte bine dezvoltat care ajută la

fixarea solurilor.În literatura de specialitate, PROKAJ și colab. (2009), susține că pe lângă

rolul său în alimentație prin fructe, cornul prezintă importanță deosebită în ceea ce

privește protecția mediului prin fixarea solurilor și împiedicarea eroziunii acestora datorită

capacității de drajonare.

Privind evaluarea şi desfăşurarea fenofazelor de vegetaţie

Înregistrarea stadiilor reper la genotipurile de Cornus mas este necesară pentru a

avea date fiabile cu privire la perioadele de înflorire și schimbările climatice din anii de

studiu și pentru a evidenția caracterul decorativ al fenologiei. Înflorirea cornului are loc

mai devreme decât la alți arbuști fructiferi cultivați, începând în martie și până la mijlocul

lunii aprilie.

Există diferențe atât de la un an la altul cât și în cadrul aceluiași an climatic pentru

debutul tuturor stadiilor reper ale fenofazelor de fructificare, în cadrul aceleiași populații,

de la un genotip la altul, cât și între populații. Aceste diferențe de la un an la altul, în cadrul

aceleiași populații dar și în cadrul aceluiași an climatic, atât între genotipurile aceleiași

populații cât și între populațiile analizate pot fi puse pe seama diferențelor de temperatură

de la un an la altul și de la o zonă de cercetare la alta, dar și pe seama distanței dintre


10

genotipurile analizate, întrucât provin din flora spontană, unde formează adevărate

ecotipuri de corn.S-a remarcat, în populația Eșelnița, genotipul E13, care în toți cei trei ani

analizați a înregistrat cel mai târziu debut al tuturor fenofazelor de fructificare.

Rezultatele obținute privind numărul de zile între diferite stadii reper ale fenofazelor

de fructificare și vegetative, arată că există variații, de la un an la altul, în cadrul fiecărui

genotip, dar și de la un genotip la altul în cadrul aceleiași populații, în același an climatic,

diferențele putând fi atribuite variațiilor de temperatură de la un an la altul.De asemenea,

rezultatele obținute le confirmă pe cele din literatura de specialitate care arată că la corn

dezmuguritul vegetativ se petrece mai târziu decât cel florifer.

S-a constatat că genotipurile analizate sunt timpurii din punct de vedere al perioadei

de maturare a fructelor, întrucât această fenofază are loc la aproximativ toate genotipurile

în luna august, mai exact a doua decadă a lunii august.Diferențele de fenologie înregistrate

între populații se datorează acumulării diferite a sumei de temperaturi necesare pentru

desfășurarea unei anumite fenofaze, știut fiind faptul că factorul temperatură este

hotărâtor pentru ieșirea din repaus, înflorire, maturarea fructelor, căderea frunzelor.

Privind evaluarea caracteristicilor ornamentale ale genotipurilor de corn

identificate

Cornul este un arbust folosit ca plantă alimentară şi ornamentală. Atrage atenţia tot

timpul anului, prin modul de creștere, caracteristicile ramurilor, mugurilor, frunzelor,

florilor şi fructelor sale.Habitusul plantelor (înălțimea, forma și desimea coroanei) este

foarte important atât ca element decorativ cât și pentru amenajarea spațiilor verzi din

punct de vedere al amplasării și combinării speciilor. În ceea ce privește habitusul de

creștere, cele mai multe din genotipurile analizate, după metoda folosită de GRĂDINARIU și

colab. (1998), cresc sub formă de arbustoid, cu mai multe tulpini din zona coletului, inegal

dezvoltate (cele 17 genotipuri din Calapăru și 13 genotipuri din Eșelnița). Genotipuri cu

habitus de pom propriu-zis sunt genotipurile E2 și E4 din Eșelnița și So1 din zona de

cercetare Strâmba-Jiu ( FRĂTUȚU ȘI COSMULESCU, 2019).

În conformitate cu literatura de specialitate, mugurii genotipurilor de corn

analizate, se găsesc, câte doi, la fiecare nod al creșterilor anuale, poziționați opus.


2020

11

Frunzele asigură un decor permanent, prin formă, mărime și aspect (figura 6.10) și

au un rol important în viața pomilor, întrucât recepționează lumina influențând astfel

procesele fiziologice precum fotosinteza, transpirația și absorbția.Astfel valoarea medie a

ariei suprafeței limbului foliar a variat între 15,32 cm² (C10) și 30,89 cm² (C1), limitele de

variație între 11,31 cm²(C3) și 58,62 cm²(C1), iar coeficient de variație calculat pentru aria

suprafeței frunzei a fost de 15,21% întâlnit la genotipul C4 și 36,19% la C1. Datele obținute

sunt comparabile cu cele din literatura de specialitate, acestea fiind mai mici decât cele

obținute de SOTIROPOULOS și colab. (2011), care a specificat o arie a suprafeței limbului

foliar cu valori cuprinse între 2184 mm² și 3950 mm², și mai mari față de cele obținute de

BERCU (2013) respectiv 5,22cm²-25,27cm². În funcție de valoarea medie a ariei suprafeței

limbului foliar obținută pentru fiecare genotip s-a realizat o clasificare a acestora pe clase

de mărimi a frunzelor.Astfel, din cele 17 genotipuri de corn, opt genotipuri (C3, C4, C7, C8,

C9, C10, C11 și C16) au fost clasificate ca fiind genotipuri cu frunze foarte mici, cu o valoare

medie a suprafeței limbului foliar cuprinsă între 15,32 cm²(C10) și 19,46cm²(C16), iar

restul genotipurilor au fost clasificate ca fiind genotipuri cu frunze mici, cu o valoare medie

a ariei suprafeței limbului foliar cuprinsă între 20,93cm²(C6) și 30,89cm²(C1)

(COSMULESCU și colab., 2020).Valoarea medie a lungimii limbului foliar a variat între 6,12

cm(C8) și 9,56 cm (C1) și cu limite de variație cuprinse între 5,06 (C8) și 11,80 cm (C1). Cel

mai mic coeficient de variație pentru lungime a fost obținut pentru genotipul C3 (6,64%),

iar cel mai mare pentru genotipul C14 (15%). Rezultatele obținute sunt mai mari decât cele

obținute de BERCU (2013), respectiv 39-80mm, BOSANCIC (2009) respectiv 43,84-54,87mm,

dar mai mici decât cele obținute de FARMANPOUR KALALAGH și colab. (2016), respectiv

77,09–105,7mm.

Lățimea frunzelor studiate a avut valoarea medie cuprinsă între 3,57 (C11) și 5,64

cm (C1), cu limite de variație între 2,62(C7) și 7,50 cm (C1) și cu un coeficient de variație

cuprins între 9,38% (C16) și 20,37 (C7). În comparație cu literatura de specialitate, datele

obținute pentru lățimea limbului foliar sunt mai mari decât cele obținute de BOSANCIC

(2009) respectiv 21,05-26,07 mm și de BERCU (2013) respectiv 20-49 mm, dar mai mici

decât valoarea medie găsită de SOTIROPOULOS și colab.(2011) respectiv 58,42 mm.Raportul

dintre lungimea și lățimea frunzei are rol important în determinarea formei frunzelor și a


12

avut valoarea medie cuprinsă între 1,55 (C8) și 1,98 (C11). Limitele de variație pentru

raportul de formă al frunzelor au variat între 1,32 (C8) și 2,41 (C7). Datele obținute în urma

acestui raport indică o formă ovală sau alungită a frunzelor.

Cornul este un arbust fructifer care atrage atenția pe tot parcursul unui an, începând

primăvara prin aspectul florilor și sfârșind toamna prin coloritul frunzelor și al fructelor

sale. Florile de corn sunt de culoare galbenă, grupate câte 10-20, în inflorescențe de tip

umbele, globuloase, sunt mici, pe tipul 4, scurt pedicelate, cu un involucru format din 4

bractee ovate, galben verzui (PÂRVU, 2002).În populația Eșelnița numărul de flori dintr-o

inflorescență a variat între 14,87 și 29,33, cu o valoare medie a numărului de flori de

22,27/inflorescență. În populația Calapăru media numărului de flori într-o inflorescență a

fost 21,19 cu limite de variație cuprinse între 11,27 și 25,33. Cel mai mic număr de flori

dintr-o inflorescență s-a numărat la genotipul din populația Strâmba – Jiu (11,1), care a

avut și cel mai mare coeficient de variație al numărului de flori dintr-o inflorescență

(22,25%). MRATINIC și colab. (2015) au raportat un număr de flori ce a variat în cadrul

genotipurilor analizate între 15,10 și 19,50/ inflorescență.

Cornul este deosebit de atrăgător în grădini și parcuri, datorită fructelor roșii,

atractive (BIJELIC și colab., 2011). Fructele, drupe roșii sau purpurii, elipsoidal-cilindrice,

lucioase, scurt pedunculate, se coc în august-septembrie, sunt comestibile și se folosesc în

scopuri alimentare și medicinale (TURAL și KOCA 2008).A fost evaluată culoarea fructelor

utilizând sistemul de culoare CIEL*a*b*. Au fost obținute diferențe semnificative pentru

componentele de culoare galben / albastru (b*), roșu / verde (a*), valorile de luminozitate

(L *) și saturație a culorii (C) pe extractele din fructe.În studiul de față, valorile a* au fost

cuprinse în intervalul de la 12,05 la 21,8, valori mai mari decât cele raportate de TURAL și

KOCA (2008), respectiv 6,25 – 15,59. Valorile pozitive și negative b* sunt galben și

respectiv albastru (MOHEBBI și colab., 2009). Valorile b* variază de la 10,95, pentru probele

H2, la 4,15, pentru proba C2.Luminozitatea (L*) a avut valori cuprinse între 44,45 și 48,8.

L* este indicatorul pentru intensitatea culorii și cu cât este mai mare, cu atât luminozitatea

extractelor este mai mare. Indicatorii a* și b* variază de la un genotip la altul, valorile

pozitive, evidențiind astfel o contribuție mai mare a componentelor roșu și

galben(COSMULESCU și colab., 2019).


2020

13

În concluzie, cornul atrage atenţia tot timpul anului, prin habitus, florile, frunzele şi

fructele sale. Este apreciat pentru înflorirea timpurie, florile melifere, frunzişul bogat,

verde, multă vreme persistent pe ramuri şi fructele comestibile. Rolul lui economic şi

ornamental, recomandă specia în toate locurile în care e posibilă cultura lui. Coloritul

frunzelor toamna şi frumuseţea fructelor coapte vara, fac ca această plantă să fie

interesantă în orice perioada din an.

Privind evaluarea caracteristicilor fructelor

Variabilitatea ridicată din flora spontană reprezintă o sursă importantă de resurse

genetice pentru utilizarea în programele de înmulțire și ameliorare la corn (BIJELIC și colab.,

2012).Există o mare variabilitate a tuturor caracteristicilor fructelor atât în cadrul

populației, între genotipuri, în funcție de anul climatic, cât și între populații. Cel mai mare

coeficient de variație pentru înălțimea medie a fructelor (7,78%) a fost calculat la

genotipurile din populația Eșelnița în anul 2018.Limitele de variație pentru înălțimea

medie a fructelor genotipurilor din populația Eșelnița au fost cuprinse între 11,95 mm (E16

în anul 2018) și 15,86 mm (E2 în anul 2017).În populația Calapăru cea mai mare valoare

medie pentru înălțimea fructelor (15,71 mm) a fost calculată în anul 2019. Limitele de

variație pentru înălțimea fructelor la genotipurile din această populație au fost cuprinse

între 12,81 mm (genotipul C3) și 17,04 mm (genotipul C4) în anul 2017, între 14,26 mm

(genotipul C13) și 16,92 mm (genotipul C15) în anul 2018 și între 14,24 mm (genotipul

C13) și 16,94 mm (genotipul C15) în anul 2019 (COSMULESCU și CORNESCU,2020).

Și la genotipurile de perspectivă selecționate în Hărțăgani și Strâmba – Jiu s-a

identificat o variabilitatea caracteristicilor fructelor de corn. Limitele de variație pentru

înălțimea fructelor au fost cuprinse între 14,67 mm (H1) și 21,44 mm (H3) în anul 2017,

între 12,38 mm (So1) și 21,04 mm (H3) în anul 2018 și între 15,01 mm (So1) și 19,41 mm

(H3) în anul 2019. Cel mai mare coeficient de variație pentru această caracteristică a

fructelor (22,13%) a fost calculat în anul 2018.

Valoarea medie a diametrului mare al fructelor a fost 12,14 mm în anul 2017, 11,65

mm în anul 2018 și 12,25 mm în anul 2019.Cea mai mare valoare medie pentru diametrul

mare al fructelor (11,50 mm) s-a calculat în anul 2017 la genotipurile din populația

Eșelnița. În această populație valoarea coeficientului de variație calculat pentru diametrul


14

mare al fructelor a fost de 4,19% în anul 2017, de 7,76% în anul 2018 și de 8,03% în anul

2019. Se constată o creștere a acestui coeficient de la un an la altul în populația Eșelnița.

Cea mai mare valoare medie a diametrului mare a fost calculată la genotipul E8 (12,18 mm)

în anul 2017 și cea mai mică la genotipul E6 (10,63 mm), tot în anul 2017. Și în populația

Calapăru există variații de la un an la altul, pentru acest parametru, cel mai mare coeficient

de variație (11,59%) fiind calculat în anul 2017. Cea mai mare valoare medie pentru

diametrul mare al fructelor a fost 12,58 mm și a fost calculată la genotipul C15 în anul

2019. Limitele de variație pentru diametrul mare al fructelor, în populația Eșelnița, în cei

trei ani analizați, au fost cuprinse între 10,63 mm și 12,18 mm în anul 2017, între 8,97 mm

și 11,41mm în anul 2018 și între 9,04 mm și 11,57 mm în anul 2019. În populația Calapăru

limitele de variație au fost: între 7,79 mm și 10,96 mm în anul 2017, între 10,03 mm și

12,54 mm în anul 2017 și între 10,11 mm și 12,58 mm în anul 2019.

Greutatea fructului, cea mai importantă caracteristică din punct de vedere

economic, a avut o valoare medie de 2,32 g în anul 2017, de 1,63 g în anul 2018 și de 1,64 g

în anul 2019 în populația Eșelnița, iar în populația Calapăru o valoare medie de 1,49 g în

anul 2017, de 2 g în anul 2018 și 2019. Cel mai mare fruct a fost găsit la genotipul C15 (2,67

g) în anul 2018, iar cel mai mic (1 g) la genotipul C3 în anul 2017, ambele genotipuri din

populația Calapăru. Rezultatele obținute sunt mai mari decât cele raportate de TURAL și

KOKA (2008) în Turcia (0,39 g - 1,03 g) și similare cu cele raportate de DRKENDA și colab.

(2014) în Bosnia Herțegovina (1,8 g - 2,60 g).

Valoarea medie a greutății fructului,la genotipuri selecționate în Hărțăgani și

Strâmba – Jiu,a fost de 1,99 g, de 2,05 g în anul 2018 și de 2,39 în anul 2019.

Procentul de pulpă este, după greutatea fructului, cea mai importantă caracteristică

a fructelor de corn pentru selecție (DRKENDA și colab., 2014). Procentul de pulpă a variat

între 66,71% (C17) în anul 2017 și 90,02% (C15) în anul 2018, în populația Calapăru.

Limita inferioară este mai mică decât cea raportată de ERCISLI și colab. (2006) în Turcia,

respectiv 79% și de BIJELIC și colab. (2011a) în Serbia, respectiv 78,52%, iar limita

superioară este mai mare decât cea raportată de cei doi cercetători: 88% respectiv 88,74%.

În populația Calapăru valoarea medie a acestei caracteristici a fructelor, procent de pulpă, a

fost 73,72% în anul 2017 și de 85,05%, respectiv 85,01% în anii 2018 și 2019. În populația


2020

15

Eșelnița, în toți cei trei ani analizați, procentul de pulpă al fructelor de corn provenite de la

genotipurile selecționate a fost de peste 80 %.

La genotipurile din Hărțăgani și Strâmba Jiu, procentul de pulpă a avut o valoare

medie, în cei trei ani analizați, de 75,85%, de 66,37 în anul 2018 și de 85,66 în anul 2019.

Limitele de variație pentru procentul de pulpă au fost cuprinse între 72,18% (H2) și

78,61% (H1) în anul 2017, între 54,15% (So1) și 77,47% (H3) în anul 2018 și între 84,07%

(H3) și 86,73% (H2) în anul 2019.

Pentru clasificarea genotipurilor în funcție de greutatea fructului, greutatea

sâmburelui și indicele de formă s-a folosit scara propusă de IMANI și RAD (2015). S-a

constatat că în populația Eșelnița 13 genotipuri au fructele mici și 2 genotipuri au fructe de

mărime medie. Forma fructelor, în populația Eșelnița, este ovală cu un indice de formă

cuprins între 1,30 și 1,45 (genotipurile: E1, E4, E5, E8, E9, E10, E11, E13, E16) și alungită cu

un indice de formă cuprins între 1,46 – 1,51 (genotipurile: E2, E3, E6, E7, E12, E15).În

populația Calapăru, 11 genotipuri au fructe mici și trei (C8, C14 și C15) au fructe de mărime

medie, 10 genotipuri au fructe de formă alungită cu un indice de formă cuprins între 1,50 și

1,62 și 4 genotipuri (C1, C5, C11, C15) au fructe de formă ovală cu un indice de formă de

1,40 - 1,44.Genotipul So1 are fructe de mărime mică, ca și genotipul H2, iar H1 și H3 au

fructe de mărime medie. De asemenea, fructele genotipurilor So1 și H2 sunt fructe cu

sâmbure mare, iar genotipurile H1 și H3 sunt fructe cu sâmbure foarte mare.

Fructe de formă alungită au și genotipurile So1 și H3, iar fructe de formă ovală au și

genotipurile H1 și H2. IMANI și RAD (2015) au arătat că majoritatea fructelor de corn

analizate în Iran au avut formă ovală spre alungită, dar pot avea și formă sferică.

HASSANPOUR și colab. (2012) au raportat un indice de formă ce a variat între 1,19 și 1,51.

Relațiile dintre caracteristicile morfometrice ale fructelor au fost investigate

utilizând corelațiile. Rezultatele arată corelații pozitive ridicate între greutatea fructului și:

diametru mare (r=0,81); diametrul mic (r=0,80), înălțime (r=0,60); între greutatea pulpei

și: greutatea fructului (r=0,91), diametrul mare (r=0,59), diametrul mic (0,58); între

procentul de pulpă și: greutatea pulpei (r=0,56), greutatea fructului (r=0,41). COSMULESCU

și CORNESCU (2020) susțin că relațiile dintre diferitele caracteristici morfometrice ale

fructelor au confirmat influența indicelui de mărime asupra greutății fructelor și


16

procentului de pulpă al acestora.Variabilitatea mare a caracteristicilor genotipurilor de

corn în populațiile analizate oferă posibilitatea selecționării de genotipuri cu caracteristici

superioare, adaptate condițiilor climatice locale. KIM și colab. (2003) susține faptul că

variabilitatea caracteristicilor fructelor poate fi influențată de genotip. Selecția și studiul

genotipurilor de corn din flora spontană a Olteniei poate fi utilă pentru introducerea celor

mai valoroase selecții în producția comercială.

Privind evaluarea caracteristicilor biochimice ale fructelor

Fructele de corn colectate din flora spontană reprezintă o sursă valoroasă de

antioxidanți naturali și prezintă o importanță deosebită în conservarea diversității genetice

(CORNESCU și COSMULESCU, 2017; COSMULESCU și colab., 2018).România este bogată în

populații spontane de corn, drept pentru care este important ca selecția genotipurilor cu

caracteristici importante pentru cultivarea comercială să fie făcută din flora spontană.

Determinările efectuate au avut scopul de a evalua conținutul de acizi organici, activitatea

antioxidantă, conținutul total de fenoli și flavonoide de la genotipuri de corn provenite din

flora spontană din România.

Privind determinarea acizilor organici din fructele de corn acidul ascorbic, a fost

identificat la toate genotipurile evaluate, având o valoare medie de 54,09 mg/100g probă,

cu limitele de variație cuprinse între 42,44 mg/100g probă (So1) și 67,84 mg/100g

probă(E1). Valoarea medie a acidului oxalic pentru toate genotipurile de corn luate în

studiu a fost de 12,45 mg/100g probă, cu limite de variație cuprinse între 9,45mg/100g

probă pentru genotipul E2 și16,97mg/100g probă la genotipul E11. Concentrațiile

înregistrate pentru acidul tartric au prezentat o valoare medie de 441,59 mg/100g probă.În

ceea ce privește acidul malic, cu rol alimentar important, valoarea medie a fost de

2142,13(mg/100g probă) cu limitele de variație cuprinse între 1960,83mg/100g probă

(E11) și 2267,39mg/100g probă (E1). Acidul citric a fost identificat la toate genotipurile de

corn evaluate, cu cel mai mare conținut la genotipul E1 (30,56mg/100g probă ), iar cea mai

mică concentrație la genotipul So1 (10,99 mg/100g probă).Acidul succinic a fost remarcat

la patru din cele cinci genotipuri de corn luate în studiu, prezentând o valoare medie de

20,93mg/100g probă, iar pentru genotipul C15 acesta a fost prezent în cantități

nedetectabile. A fost identificat și acidul fumaric în concentrații destul de mici la toate cel


2020

17

cinci genotipuri de corn, limitele de variație fiind cuprinse între 0,27 mg/100g probă

pentru genotipul E11 și 0,77 mg/100g probă pentru genotipul E2.

În ceea ce privește capacitatea antioxidantă, conținutul total de fenoli și de

flavonoide a fructelro de corn, rezultatele obținute au indicat diferențe semnificative (p

<0,05) între genotipuri analizate. Conținutul total de fenoli variază de la 163,69 (So1) până

la 359,28 mg GAE/100 g FW (H2). Un conținut de 315,3 mg/100g FW compuși fenolici a

fost găsit de HASHEMPOUR și colab. (2010) la genotipurile de corn din populațiile naturale

iraniene.Într-un studiu realizat de PAWLOWSKA și colab. (2010), fructele de corn au arătat

prezența unor cantități considerabile de flavonoide, care susțin potențialul antioxidant și

nutrițional al acestei specii. În studiul nostru, conținutul de flavonoide diferă de la un

genotip la altul, iar cel mai înalt conținut total de flavonoide a fost determinat la genotipul

H3 (64,48 mg QE/100g), urmat de genotipul H2 (54,26 mg QE/100g).În ceea ce privește

efectele antioxidante a extractelor din fructele de corn, rezultatele au avut o variație între

1,24 și 2,71 mmolTrolox/100g FW (COSMULESCU și colab., 2019). Capacitatea antioxidantă a

fost, de asemenea, mare (de la 3,30 la 9,54 g AAE/kg FM) la 12 genotipuri de corn cultivate

în Republica Cehă (ROP și colab., 2010).

Compușii fenolici individuali au fost determinați prin analiza HPLC cu Sistemul

Surveyor Plus (Thermo Electron Corporation, San Jose, CA, SUA) în extact metanolic. Dintre

compușii fenolici individuali (tabelul 6.34), acidul galic a fost determinat în cantități mai

mari (14,49 mg / 100g), fiind urmat de acidul cumaric (13,79 mg / 100 g), acidul elagic

(5,71 mg / 100 g), acidul salicilic (1,43 mg / 100 g), acidul ferulic (1,25 mg / 100 g) și

acidul sinapic (0,19 mg / 100 g).Flavonoidele reprezintă o clasă de metaboliți secundari ai

plantelor, cunoscuți pentru proprietățile lor antioxidante. De asemenea, a fost determinată

în fructele de corn miricetina (26,54 mg / 100 g) și rutinul (3,07 mg / 100 g). A fost

înregistrată o mare variabilitate între genotipuri în ceea ce privește același compus fenolic.

Limitele de variație au fost destul de mari, indicând că factorii de mediu și caracterele de

genotip influențează compoziția fructelor(Cosmulescu și colab., 2019).

Substanța uscată totală a variat între 22,28 % (E8) și 26,68% (E6) la genotipurile

din populația Eșelnița și între 24,99% (C7) și 33,20% (C3) la genotipurile din populația

Calapăru.Limitele de variație pentru substanța uscată solubilă au fost cuprinse între


18

16,50% (E8) și 21,50% (E9) în populația Eșelnița și între 20,77% (C6) și 27,80% (C8) în

populația Calapăru, iar pentru aciditatea totală între 317,50 – 422,50 ml NaOH n10 100g-1

( E16-E9) la genotipurile din populația Eșelnița.

La genotipuri selecționate în Hărțăgani și Strâmba – Jiu, substanța uscată totală a

avut o valoare medie de 24,04%, cu limite de variație cuprinse între 16,75% (So1) și

27,06% (H3) și un coefficient de variație de 20,37%. Substanța uscată solubilă a avut o

valoare medie în cei trei ani analizați de 19,25%, cu limite de variație cuprinse între

14,67% (So1) și 22,35% (H3) și un coefficient de variație de 17,13%. Valoarea medie a

acidității titrabile a fost de 265,42 ml NaOH n/10/100g, cu limite de variație cuprinse între

218,33 ml NaOH n/10/100g (So1) și 318,33 ml NaOH n/10/100g (H3) și un coeficient de

variație de 15,61%.Rezultatele obținute sunt în concordanță cu cele din literatura de

specialitate. BIJELIC și colab. (2011b) au raportat limitele de variație pentru substanța uscată

totală cuprinse între 18,26% - 33,39% și pentru substanța uscată solubilă cuprinse între

17,40% - 32,37% la genotipuri selecționate în Serbia.

Obiectivul 3. Valorificarea diversităţii prin utilizarea selecţiilor în programele

de înmulţire şi ameliorare

Întrucât în flora spontană există populații obținute prin semințe, cu o polenizare

încrucișată, variabilitatea este mare (CORNESCU FRATUTU & COSMULESCU 2017, 2019) și

productivitatea este variabilă; astfel înmulțirea vegetativă a selecțiilor valoroase este

indispensabilă (PIRLAK, 2000).Prezentul studiu a avut ca scop înmulțirea vegetativă, prin

altoire, a unor selecții de corn valoroase și de perspectivă, în vederea conservării

caracteristicilor genetice ale acestora.

Studiul s-a efectuat în cadrul Universității din Craiova - Stațiunea de Cercetare și

Dezvoltare pentru Pomicultură Râmnicu Vâlcea. Materialul biologic luat în studiu a fost

înmulțit prin metoda de altoire cu ramură detașată utilizând copulația perfecționată

(GODEANU, 1981). Cele patru genotipuri de corn (2 selecții de perspectivă: H1 si H3 și 2

soiuri ʹDe Bucovățʹ - B și ʹDe Orheiʹ – O) considerate ca martor, s-au altoit pe portaltoi

generativi.Au fost diferențe apreciabile între genotipurile studiate pentru caracteristicile

examinate.În urma măsuratorilor efectuate, atât în 2018 cât și în 2019, se observă că


2020

19

diametrul sub punctul de altoire a înregistrat cea mai mică valoare medie la soiul martor

ʹDe Bucovățʹ, respectiv 7,93 mm (2018) și 10,48 mm (2019), iar cea mai mare la soiul

martor ʹDe Orheiʹ respectiv 10,93 mm (2018) și 13,00 mm (2019). Spre deosebire de cele

două soiuri luate ca martor, genotipurile selecționate H1 și H3 au prezentat valori

intermediare, 7,94 mm (H3) și 8,49 mm (H1) în anul 2018, respectiv 12,21mm (H3) și

11,46mm (H1) în 2019.

Diametrul deasupra punctului de altoire a înregistrat cea mai mică valoare în anul

2018 la genotipul H1 (6,33 mm) iar cea mai mare la soiul ʹDe Orheiʹ (8,57 mm), iar în 2019

a avut valori cuprinse între 9,11 mm (ʹDe Bucovățʹ) și 11,36 mm (H3). Se observă

variabilitatea relativ mare la materialul biologic luat în studiu. Rezultatele obținute sunt în

concordanță cu cele din literatura de specialitate. BIJELIC și colab. (2016) au raportat un

diametru al plantelor obținute prin altoire în primavara, cu valori cuprinse între 10,00 mm

și 13,61mm.

Raportul dintre diametrul altoiului şi cel al portaltoiului (măsurat la 5 cm de la

punctul de altoire) a înregistrat valori subunitare cuprinse între 0,86 și 0,93 (în anul doi de

observație), ceea ce indică o compatibilitate bună între cei doi parteneri.Cea mai mare

valoare calculată a ariei secțiunii trunchiului, la punctual de altoire, a fost observată la soiul

ʹDe Orheiʹ (135,92 mm2) în anul 2018, respectiv 270,00 mm2 în anul 2019. Valorile

înregistrate de selecțiile H1 și H3 (165,89 mm2, respectiv 191,69 mm2) au fost superioare

soiului ʹDe Bucovățʹ (148,30 mm2) și inferioare soiului ʹDe Orheiʹ (270,00 mm2), luate ca

martor.Sporul de creșterea realizat cea mai mare valoare medie la selecția H3 (80,17 cm),

iar cea mai mică la soiul ʹDe Orheiʹ (39,67 cm), cu limite de variație cuprinse între 18 cm

(ʹDe Bucovățʹ) și 100 cm (H1). Se observă astfel ca genotipurile selectionate luate în studiu

(H1 și H3) au prezentat un spor de creștere mai mare decât soiurile ʹDe Bucovățʹ și ʹDe

Orheiʹ luate ca martor.

În ceea ce privește numărul de lăstari anticipați/pom în câmpul al II-lea al

pepinierei (anul 2019), acesta a avut limite de variație cuprinse între 1 (H1) și 12 (H3) spre

deosebire de BIJELIC și colab. (2016) care a raportat între 4 și 5 anticipați. Lungimea medie a

anticipaților a fost relativ mai mare la cele două selecții (H1 și H3) comparativ cu soiurile


20

martor (ʹDe Orheiʹ și ʹDe Bucovățʹ), iar limitele de variație s-au situat între 8 cm (H1) și 29

cm (H3 si ʹDe Orheiʹ).

În concluzie, diferența de creștere între cei 2 simbionți (la 5 cm sub și deasupra

punctului de altoire) este neînsemnată și astfel valorile raportului între altoi și portaltoi

sunt mici, ceea ce indică o compatibilitate bună între parteneri. Creșterea în înălțime a

altoiului de peste 79,00 cm la H1, respectiv 103,00 cm la H3 și producerea anticipaților în

câmpul al II-lea al pepinierei indică o dezvoltare bună în special a celor două selecții

studiate. Creșterea lăstarilor anticipați pe plantă ar putea determina apariția mugurilor

floriferi și implicit precocitate în fructificare. Pe baza rezultatelor obținute, se poate

concluziona că metoda de altoire (copulație perfecționată), se poate utiliza cu succes la

producerea materialului săditor de corn alături de celelalte cunoscute.

Din selecțiile studiate s-au considerat a fi valoroase două: H1 și H3. Cele 2 selecţii

însumează mai multe caracteristici valoroase şi vor sta în atenţie pentru conservare

genetică, dar şi pentru introducerea în cultură. Cele 2 selecții au fost multiplicate prin

altoire, urmând a fi studiate în cultură și propuse pentru cultivare.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Ancu I, Mladin G, Nuta A, Sturzeanu M, Ancu S, Butac M, Militaru M (2012). Studiul biotipurilor

autohtone de arbusti fructiferi. Research Institute for Fruit Growing Pitesti, Romania, vol

XXVIII: 1-4.

Batsatsashvili K, N Mehdiyeva, G Fayvush, Zaalkikvidze, M Khutsishvili, I Maisaia, S Kharulidze, D

Tchelidze, AV Alizade, NY Paniagua Zambrana, RW. Bussmann (2016). Ethnobotany of the

Caucasus, European Ethnobotany, Springer International Publishing R.W. Bussmann (ed.)

DOI: 10.1007/978-3-319-50009-6-108-1

Bercu R (2013). Biometrical observations on the spontaneous species Cornus mas L. leaves. Annales

of West University of Timisoara. Series of Biology 16(1):11.

Bijelić S (2011). Pomological characterization of Cornelian cherry (Cornus mas L.) genotypes in

natural populations (Doctoral dissertation, PhD thesis, University of Novi Sad, Faculty of

Agronomy). https://agris.fao.org/agris-search/search.do?recordID=RS2012000089

Bijelić S, Gološin B, Ninić Todorović J, Cerović S, Bogdanović B (2012). Promising cornelian cherry

(Cornus mas L.) genotypes from natural pop ulation in Serbia. Agriculturae conspectus

scientificus 77 (1):5-10.

https://agris.fao.org/agris-search/search.do?recordID=RS2012000089


2020

21

Bijelić SM, Gološin B R, Todorović J I N, Cerović S B, Popović B M (2011b). Physicochemical fruit

characteristics of cornelian cherry (Cornus mas L.) genotypes from Serbia.Hortscience

46(6):849-853.

Bijelić SM, Gološin BR, Cerović SB, Bogdanović BV (2016). A comparison of grafting methods for the

production of quality planting material of promising cornelian cherry selections (Cornus

mas L.) in Serbia. Journal of Agricultural Science and Technology 18(1):223-231.

Bosančić B, (2009). Domestication and morphological variation in wild and cultivated populations

of Cornelian cherry (Cornus mas L.) in the area of the Drvar Valley, Bosnia and Herzegovina

69:1-60.

Bošnjaković D, Ognjanov V, Ljubojević M, Barać G, Predojević M, Mladenović E, Čukanović J (2012).

Biodiversity of wild fruit species of Serbia.Genetika 44(1): 81-90.

Botu I, Botu M (2010).Tehnică experimentală în horticultură și ecologie(elemente de bază),Editura

Conphys, Râmnicu Vâlcea.

Cornescu FC, Cosmulescu SN (2017). Morphological and biochemical characteristics of fruits of

different cornelian cherry (Cornus mas L.) genotypes from spontaneous flora. Notulae

Scientia Biologicae 9(4):577-581.

Cosmulescu S, Cornescu F (2020). Variability in physical and chemical characteristics of Cornelian

cherry fruits (Cornus mas L.) from Romanian Oltenia region’s spontaneous flora and role of

the climatic conditions. Brazilian Journal of Botany 1-6.

Cosmulescu S , Bîrsanu M I (2018). Phenological calendar in some walnut genotypes grown in

Romania and its correlations with air temperature. International Journal of Biometeorology

62(11): 2007-2013.

Cosmulescu S N, Trandafir I, Cornescu F (2019). Antioxidant capacity, total phenols, total flavonoids

and colour component of cornelian cherry (Cornus mas L.) wild genotypes. Notulae

Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca 47(2): 390-394.

Cosmulescu S, Baciu A, Gruia M (2015). Influence of climatic factors on the phenology spring in

Southern Oltenia (Romania). Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology 19(1):

147-157.

Cosmulescu S, Fratutu FC, Radutoiu D (2020). Determination of morphological characteristics of

leaves in cornelian cherry (Cornus mas L.). Romanian Biotechnological Letters 25(4):1754-

1758.

Cosmulescu S, Scrieciu F, Manda M (2020). Determination of leaf characteristics in different medlar

genotypes using the ImageJ program. Hort. Sci. (Prague) 47: 117-121.


22

Cosmulescu S, Trandafir I, Nour V (2017). Phenolic acids and flavonoids profiles of extracts from

edible wild fruits and their antioxidant properties. International Journal of Food Properties

20(12):3124-3134.

Cosmulescu S, Trandafir I, Nour V (2017). Phenolic acids and flavonoids profiles of extracts from

edible wild fruits and their antioxidant properties. International Journal of Food Properties

20(12):3124-3134.

Drkenda P, Spahić A, Begić-Akagić A, Gaši F, Vranac A, Hudina M, Blanke M (2014). Pomological

characteristics of some autochthonous genotypes of cornelian cherry (Cornus mas L.) in

Bosnia and Herzegovina. Erwerbs-obstbau 56(2): 59-66.

Farmanpour Kalalagh K, Mohebodini M, Ghanbari A, Chamani E, Erfani M (2016). Determination of

genetic diversity among Arasbaran cornelian cherry (Cornus mas L.) genotypes based on

quantitative and qualitative traits. Iranian Journal of Genetics and Plant Breeding 5(2): 32-

40.

Frătuțu Cornescu F, Cosmulescu S (2019). Variability of morphological characteristics in genotypes

of cornus mas l. Identified in oltenia region. Scientific Papers. Series B, Horticulture LXIII(1):

85- 89.

Godeanu I (1981). Pomicultură generală, Îndrumător de lucrări practice, Reprografia universității

din Craiova, pp 73- 75.

Grădinariu G, Istrate M, Dascălu M (1998). Pomicultură. Ed. Moldova, pp 28-29.

Hashempour A, Ghazvini RF, Bakhshi D, Ghasemnezhad M, Sharafti M, Ahmadian H (2010). Ascorbic

acid, anthocyanins, and phenolicscontents and antioxidant activity of ber, azarole,

raspberry, and cornelian cherry fruit genotypes growing in Iran. Horticulture, Environment

and Biotechnology 51(2):83-88.

Imani A, Rad Z S (2015). Phenotypic diversity and local dispersion of cornelian cherry accessions in

Iran, Journal of Biodiversity and Environmental Sciences 7(1):1-14.

Ionică ME (2014). Methods of analysis and quality control of fresh and diverse processed fruits and

vegetables (in Romanian). Ed Universitaria.

Jaćimović V, Božović Đ (2016). Fenološkeosobinesortii selekcija drijena (Cornus mas L.) uslovima

Gornjeg Polimlja. АГРОЗНАЊЕ 16(2): 173-180.

Kim DO, Lee KW, Chun OK, Leer HJ, Lee CY (2003). Antiproliferative activity of polyphenolics in

plums. Food Science and Biotechnology 12: 399-402.

Mamedov N, Craker Le (2004). Cornelian cherry a prospective source for phytomedicine. Acta

Horticulturae 629: 83-86.


2020

23

Mohebbi M, Akbarzadeh-TMR, Shahidi F, Moussavi M, Ghoddusi HB (2009). Computer vision

systems (CVS) for moisture content estimation in dehydrated shrimp. Computers and

electronics in agriculture 69(2):128-134

Mratinić E, Akšić MF, Rakonjac V, Miletić R, Žikić M (2015). Morphological diversity of cornelian

cherry (Cornus mas L.) populations in the Stara Planina Mountain, Serbia. Plant systematics

and evolution 301(1): 365-374.

Nour V (1998). Metode de analiză și control în industria conservelor de legume și fructe. Editura

Europa. Craiova.

Nour V, Trandafir I, Cosmulescu S (2013). HPLC determination of phenolic acids, flavonoids and

juglone in walnut leaves. Journal of Chromatographic Science 51(9):883-890.

Pawlowska AM, Camangi F, Braca A (2010). Quali-quantitative analysis of flavonoids of Cornus mas

L. (Cornaceae) fruits. Food Chemistry 119(3):1257-1261.

Pârvu C (2002). Enciclopedia plantelor, plante din flora României a-c, vol. I, Editura Tehnică

București, pp 848-855.

Pirlak L (2000). Effects of different cutting times and IBA doses on the rooting rate of hardwood

cuttings of cornelian cherry (Cornus mas L.). Anadolu 10(1): 122-134.

Prokaj E, Medve A, Koczka N, Ombodi A, Dimeny J (2009). Examination of cornel (Cornus mas L.)

fruits in Borsod-Abauj-Zemplen county (Hungary). Latvian Journal of

Agronomy/Agronomija Vestis (12): 87-93.

Řezníček V, Salaš P (2004). Gene pool of less widely spread fruit tree species. Acta Universitatis

Agriculturae et Silviculturae Mendelianae Brunensis, LII(4): 159-168.

Rop O, Mlcek J, Kramarova D, Jurikova T (2010). Selected Cultivars of Cornelian Cherry (Cornus mas

L.) as a New Food Source for Human Nutrition. African Journal Of Biotechnology 9 (8):

1205-1210.

Sotiropoulos T, Petridis A, Koutinas, Therios I (2011). ‘Ntoulia 1’and ‘Ntoulia 2’Cornelian Cherries

(Cornus mas L.). HortScience 46(6): 955-957

Tural S, Koca I (2008). Physico-chemical and antioxidant properties of cornelian cherry fruits

(Cornus mas L.) grown in Turkey. Scientia Horticulturae 116(4):362-366.

identificarea, evaluarea Și selecȚia unor …...facultatea de horticulturĂ Școala doctoralĂ...

Documents