Grup infractional organizat

Grup infractional organizat. Sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat

In conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat.

In cazul in care, in scopul grupului infractional organizat, intra infractiunea de falsificare a instrumentelor de plata electronica prevazuta in art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, infractiunea de detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica prevazuta in art. 25 din Legea nr. 365/2002 si infractiunea de efectuare de operatiuni financiare in mod fraudulos prevazuta in art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat, in sensul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, este sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea de falsificare a instrumentelor de plata electronica (inchisoarea de la 3 la 12 ani), chiar daca inculpatii sunt condamnati numai pentru infractiunea de detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica, savarsirea infractiunii de falsificare a instrumentelor de plata electronica si savarsirea infractiunii de efectuare de operatiuni financiare in mod fraudulos fiind impiedicate de interventia organelor de urmarire penala.

Prin sentinta nr. 197 din 11 mai 2012 pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia penala, s-a dispus, in baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de 5 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani ca pedeapsa complementara.

In baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

In baza dispozitiilor art. 33 lit. a) si art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.I. sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani, ca pedeapsa complementara.

S-au aplicat dispozitiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

In baza dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de 2 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, ca pedeapsa complementara.

In baza dispozitiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 3 luni inchisoare.

In baza dispozitiilor art. 33 lit. a) si art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.M. sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementara pe o durata de 2 ani.

In baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea conditionata a pedepsei pe durata unui termen de incercare de 4 ani.

In baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., iar in baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a constatat urmatoarele:

Pe rolul Tribunalului Dolj a fost inregistrata cauza avand ca obiect actiunea penala pornita impotriva inculpatilor P.M., C.T., S.M., Z.L., pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 7 din Legea nr. 39/2003 si art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum si a inculpatilor B.M., O.R. si B.F., pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 7 din Legea nr. 39/2003 si art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodata, actiunea penala a fost pornita si impotriva inculpatului M.I., pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 7 din Legea nr. 39/2003 si art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza a fost solutionata prin sentinta penala nr. 355 din 13 iulie 2011 de catre Tribunalul Dolj, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 269/2011 a Curtii de Apel Craiova si irevocabila prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, inculpatii C.T., P.M., Z.L., S.M., B.F. si O.R. fiind condamnati la pedeapsa inchisorii in conditiile aplicarii art. 861 C. pen.

De asemenea, s-a constatat ca pe parcursul solutionarii cauzei de mai sus, instanta de fond a dispus disjungerea actiunii penale pornita impotriva inculpatilor M.I. si B.M.

In faza de cercetare judecatoreasca a fost audiat in instanta inculpatul B.M., care nu a recunoscut savarsirea faptelor deduse judecatii.

Inculpatul M.I., desi a fost legal citat la ultimul domiciliu cunoscut, precum si prin afisare, nu s-a prezentat in instanta in vederea audierii, iar tatal acestuia prezent la unele termene de judecata a invederat ca fiul sau locuieste in Statele Unite ale Americii, dar nu ii cunoaste adresa, ca au vorbit la telefon, instiintandu-l despre acest dosar si i-a spus ca nu este vinovat.

In raport cu materialul probator administrat in faza de urmarire penala si probele din faza de cercetare judecatoreasca, prima instanta a aratat ca, desi atat inculpatul B.M., cat si inculpatul M.I. au solicitat achitarea pentru ambele infractiuni, deoarece nu exista dovezi ca s-au constituit intr-un grup infractional organizat, cu roluri prestabilite in vederea desfasurarii unor operatiuni avand drept scop deplasarea in strainatate a unor persoane si a unor echipamente de skimming in vederea derularii unor tranzactii frauduloase cu carduri contrafacute ori ca ar fi sprijinit activitatea unui astfel de grup (in ceea ce-l priveste pe inculpatul B.M.), sustinerile si apararile lor sunt contrazise de probatoriul administrat, inclusiv de declaratiile celorlalti inculpati care au facut parte din acest grup infractional organizat si care au fost deja condamnati pe baza recunoasterii vinovatiei.

Astfel, a fost indubitabil dovedit ca inculpatul M.I., care avea numeroase legaturi in mediul infractional specializat in astfel de tranzactii frauduloase cu carduri, a fost cel care a initiat si pregatit o operatiune ce a avut drept scop deplasarea unor echipamente de skimming si a unor persoane in Statele Unite ale Americii, in aceasta activitate implicandu-i si pe ceilalti inculpati, inclusiv pe inculpatul B.M., rolul inculpatului M.I. - de lider al grupului fiind reliefat de continutul convorbirilor telefonice redate in procesele-verbale anexate la dosar, celelalte probe materiale, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-stiintifica intocmite in cauza si declaratiile celorlalti inculpati care au actionat in cadrul grupului si care si-au recunoscut vinovatia cu prilejul audierii in instanta.

Prin urmare, in ceea ce-l priveste pe inculpatul M.I., s-a constatat ca activitatea infractionala intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 7 din Legea nr. 39/2003 si respectiv ale infractiunii prevazute in art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, faptele inculpatului B.M., care i-a sprijinit pe ceilalti inculpati, cunoscand ca acestia detin si incearca sa puna in functiune echipamente de skimming ce urmau sa fie expediate inculpatului M.I. aflat in Statele Unite ale Americii, de unde coordona activitatea grupului infractional si unde intentiona de altfel sa ajunga si inculpatul B.M, care primise o propunere in acest sens de la M.I., intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de aderare la un grup infractional organizat prevazuta in art. 7 din Legea nr. 39/2003 si respectiv complicitate la detinerea de echipamente necesare copierii datelor de pe instrumentele de plata electronica, prevazuta in art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, fapte aflate in concurs.

Prin decizia nr. 30 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Craiova, Sectia penala si pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Craiova si inculpatul M.I. impotriva sentintei nr. 197 din 11 mai 2012, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia penala.

A respins apelul inculpatului B.M., ca nefondat.

A desfiintat, in parte, sentinta apelata, pe latura penala.

A descontopit pedeapsa rezultanta aplicata inculpatului M.I.

In baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) si (7) C. proc. pen., a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani.

In baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) si (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de un an si 6 luni inchisoare.

In baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen., a recontopit pedepsele aplicate, urmand ca inculpatul M.I. sa execute pedeapsa rezultanta de 3 ani si 4 luni inchisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

A inlaturat aplicarea art. 81 - art. 82 C. pen. pentru inculpatul B.M.

In baza art. 861 C. pen. si art. 862 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante principale de 2 ani inchisoare, pe durata termenului de incercare de 5 ani.

A facut aplicarea art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

A mentinut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

A mentinut aplicarea celorlalte dispozitii ale sentintei apelate.

Curtea de apel a retinut ca starea de fapt, astfel cum a fost retinuta de prima instanta, identica cu starea de fapt descrisa in actul de sesizare a instantei, a fost judicios apreciata si lamurita pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal, raspunzand exigentelor art. 62 si urm. C. proc. pen.

S-a constatat ca starea de fapt retinuta de prima instanta este rezultatul interpretarii rationale si judicioase a probelor administrate in cauza, corect fiind aplicate si dispozitiile legale ce vizeaza incadrarea in drept a faptelor savarsite de cei doi inculpati.

Aratand cele de mai sus cu privire la incadrarea in drept si in fapt a activitatilor infractionale desfasurate ce cei doi inculpati, mai departe s-a analizat daca in cazul inculpatului M.I. sunt aplicabile dispozitiile legale ce au vizat procedura simplificata prevazuta in art. 3201 C. proc. pen., cerere formulata de inculpat cu prilejul solutionarii apelului.

In conditiile in care s-a recunoscut ca admisibila, din punct de vedere legal, aplicarea procedurii simplificate dupa admiterea rejudecarii cauzei in conditiile art. 5221 C. proc. pen., inculpatul M.I. a aratat ca pentru aceleasi ratiuni s-a putut recurge la procedura simplificata si in cauza de fata, in conditiile in care judecata si condamnarea sa de catre prima instanta a survenit in lipsa, iar inculpatul s-a prezentat pentru prima data cu prilejul solutionarii apelului, in instanta.

In raport cu sustinerea inculpatului, s-a mentionat, cu titlu prealabil, ca desi art. 5221 C. proc. pen. nu conditioneaza in mod expres rejudecarea cauzei de pozitia procesuala a celui judecat si condamnat in lipsa - persoana ce se sustrage sau persoana care efectiv nu are cunostinta de procesul penal pornit impotriva sa -, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 624/2012, a stabilit ca cererea de rejudecare formulata de persoana judecata si condamnata in lipsa, care a avut cunostinta de existenta procedurilor penale impotriva sa, a avut posibilitatea de a-si exercita dreptul la aparare si a fost reprezentata de un aparator in tot cursul procesului penal, insa nu s-a prezentat in fata instantelor judecatoresti, este inadmisibila.

S-a observat, astfel, ca rejudecarea dupa extradare nu este admisibila in orice conditii, cum gresit sustine apelantul.

S-a constatat ca si in situatia de fata se pune practic aceeasi problema: daca inculpatul a avut cunostinta de existenta procedurilor penale pornite impotriva sa, a avut posibilitatea de a-si exercita dreptul la aparare, insa de aceasta data, prin prisma dispozitiilor art. 3201 C. proc. pen., ce a vizat termenul de judecata anterior inceperii cercetarii judecatoresti, termen la care inculpatul a fost legal citat, iar procedura de citare a fost legal indeplinita.

Observand cerintele impuse de aplicarea art. 3201 C. proc. pen., s-a constatat ca legea conditioneaza aplicarea procedurii simplificate de momentul anterior inceperii cercetarii judecatoresti, moment descris, de asemenea, de lege, prin art. 291 C. proc. pen., ca termen la care partile au fost legal citate si procedura de citare a fost legal indeplinita.

Or, in cauza de fata, s-a observat ca inculpatul nu a fost prezent nici in faza de urmarire penala si nici in faza de cercetare judecatoreasca.

Citat la domiciliul cunoscut, pe parcursul urmaririi penale, in conditiile art. 179 C. proc. pen., instanta de judecata a dispus si citarea acestuia prin mandat de aducere, potrivit dispozitiilor art. 183 C. proc. pen., pentru ca la termenul de judecata, pe fond, sa se realizeze procedura de citare prin publicitate.

Asa cum a rezultat din referatul intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Dolj, precum si din incheierile de sedinta ale primei instante, inculpatul M.I., in cele doua faze procesuale, nu s-a aflat in Romania, acesta fiind plecat in Statele Unite ale Americii, fara a putea fi precizata resedinta.

In referatul intocmit a fost mentionat si domiciliul din Italia, unde inculpatul este casatorit, dar fara ca autoritatile romane sau familia acestuia sa aiba cunostinta de locul unde domiciliaza, in realitate, inculpatul.

Totodata, s-a constatat ca familia inculpatului i-a angajat acestuia aparator ales, atat cu prilejul solutionarii fondului cauzei, cat si in apel.

Observand dispozitiile art. 291 C. proc. pen., potrivit carora judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita, iar infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, daca acesta din urma a luat legatura cu partea reprezentata, acopera orice nelegalitate survenita in procedura de citare, s-a constatat ca in prezenta cauza nu a fost indeplinita conditia pozitiva in ceea ce priveste luarea legaturii avocatului ales cu inculpatul.

Existenta delegatiei avocatiale, ce face dovada contractului de mandat, prin care sunt angajate serviciile aparatorului ales, in conditiile in care actul doveditor, delegatia avocatiala, nu poarta semnatura inculpatului si nici a vreunei persoane mandatate de inculpat in scopul angajarii unui aparator, in absenta oricaror alte dovezi contrare, nu a dus la concluzia luarii legaturii aparatorului ales cu inculpatul, atata timp cat nu exista acordul inculpatului in incheierea contractului de mandat .

Au fost avute in vedere inclusiv concluziile aparatorului ales depuse la instanta de fond in ceea ce priveste inexistenta legaturii cu inculpatul, concluzie ce s-a desprins si din actele de procedura efectuate in cauza, descrise mai sus.

De aceea, s-a apreciat ca in prezenta cauza isi pot gasi aplicare dispozitiile art. 3201 C. proc. pen., termenul la care inculpatul M.I. a recunoscut savarsirea faptei si a solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala - si fata de caracterul devolutiv, integral al caii de atac formulate - avand caracterele juridice ale termenului prevazut in art. 3201 C. proc. pen.

Impotriva hotararilor au declarat recurs, intre altii, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Craiova si inculpatul M.I.

Parchetul a criticat hotararile pentru nelegalitate si netemeinicie, respectiv pentru gresita retinere a dispozitiilor art. 3201 C. proc. pen. cu privire la inculpatul M.I. si gresita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului B.M.

Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 si 172 C. proc. pen.

Inculpatul M.I. a solicitat aplicarea unor pedepse intr-un cuantum mai mic, cu aplicarea suspendarii executarii pedepsei rezultante.

Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 si 172 C. proc. pen.

Analizand recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate si a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata urmatoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate invocat in recursul parchetului privind gresita retinere a dispozitiilor art. 3201 C. proc. pen. cu privire la inculpatul M.I., Inalta Curte de Casatie si Justitie il apreciaza ca fiind intemeiat.

Astfel, instanta de apel a constatat admisibilitatea aplicarii procedurii simplificate prevazute in art. 3201 C. proc. pen., facand o paralela cu institutia rejudecarii in caz de extradare sau predare pe baza unui mandat european de arestare prevazuta in art. 5221 C. proc. pen.

Pornind de la ipoteza, gresita in opinia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca inculpatul M.I. nu a avut cunostinta de existenta procedurilor pornite impotriva sa, neexistand dovada ca aparatorul ales a luat legatura cu acesta, iar termenul limita la care se putea solicita aplicarea procedurii simplificate presupune indeplinirea procedurii de citare (fapt ce nu s-a realizat in opinia curtii de apel) si raportat la caracterul devolutiv al caii de atac, instanta de apel a apreciat ca pot fi aplicate, direct in apel, dispozitiile art. 3201 C. proc. pen.

Inalta Curte de Casatie si Justitie considera, insa, ca aprecierile instantei de apel exced dispozitiilor legale incidente in speta.

In primul rand, nu se poate face o paralela intre institutia rejudecarii prevazuta in art. 5221 C. proc. pen. - care presupune reluarea procesului penal din faza judecatii in fata instantei de fond si situatia din prezenta cauza, care se afla in faza procesuala a apelului, nefiind vorba de situatii juridice identice, ci de faze diferite ale procesului penal.

De asemenea, este inexacta si aprecierea instantei de apel privitoare la incalcarea dispozitiilor art. 291 C. proc. pen., in conditiile in care procedura de citare cu inculpatul a fost legal indeplinita in fata instantei de fond . Inculpatul M.I. a fost citat la domiciliul cunoscut si prin afisare la Consiliul local in a carui raza teritoriala s-au savarsit infractiunile deduse judecatii.

Totodata, din mentiunile procesului-verbal de executare a mandatului de aducere a rezultat ca inculpatul a parasit teritoriul tarii, aflandu-se in Canada la o adresa necunoscuta.

Din concluziile raportului intocmit de consilierul de probatiune din cadrul Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Dolj a rezultat ca inculpatul avea cunostinta de procesul penal care se derula in Romania, aspect ce a reiesit din discutiile purtate cu tatal inculpatului.