The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service 

 

 

Naţiuni pragmatice: Identitatea daneză

«Pragmatic Nations: The Danish Identity»

by Grete Tartler

Source:Literary Romania (România literară), issue: 45 / 2001, pages: 20­21, on www.ceeol.com.

D EMOCRA}I pîn\ în m\du-va oaselor, cu spirit de in-dependen]\ „prea mare

pentru o ]ar\ atât de mic\”. Visând lahygge, starea pl\cut\ cu pove[ti înjurul lumân\rilor aprinse, la atmosferacalm\, dar [i trist\ a lungilor nop]ipolare. Nimic nu pare a se fi schimbatîn timp din felul de a fi al danezilor. Odefini]ie popular\: danezii sunt un soide nem]i care se doresc englezi. Fa]\ desuedezii moderni [i industrializan]i, eireprezint\ tradi]ia, nego]ul.

Populi[ti, practici [i ironici. Mul]ispun c\ spiritul comunitar atât de dez-voltat a f\cut s\ triumfe pe aceste t\râ-muri, unde niciodat\ n-a existat „expe-rien]a comunist\”, ceea ce-[i visau co-muni[tii. De fapt, e vorba de o tr\s\tur\str\veche, înt\rit\ de educa]ia grundt-vigian\ (r\spândit\ de scriitorul, mora-listul, teologul, politicianul NikolaiFrederik Severin Grundtvig, 1783-1872). În secolul al XVII-lea, RobertMolesworth, diplomat englez la Co-penhaga, adept al revolu]iei burgheze[i prieten al filozofului John Locke,scria în capitolul despre religie, spiritu-alitate, educa]ie: „N-am mai întâlnit o]ar\ ca asta, unde orientarea unui întregpopor s\ fie toat\ o ap\ [i un p\mânt.Nu întâlne[ti pe nimeni cu talente saucapacit\]i speciale, nimeni care s-ar fieviden]iat prin studiu sau meserie, nuexist\ entuzia[ti, nici nebuni, z\natecisau fanta[ti. To]i sunt oarecum la fel.To]i ]in neab\tut calea pavat\ a medio-crit\]ii, care nu e nici cea mai rea, nicicea mai bun\, f\r\ a coti nici la stânga,nici la dreapta.Vreau s\ aduc îns\ o la-ud\, aceea c\ oamenii simpli [tiu s\scrie [i s\ citeasc\”.

Deosebirea între Molesworth [i da-nezii de azi, care î[i descriu firea medie[i prozaic\ în mod pozitiv, ca urmare aunui caracter na]ional democratic, esteprecum deosebirea între „Legile luiJante”(Janteloven) [i textele de muzic\u[oar\. Aceste „legi”, în formulareascriitorului Aksel Sandemose, au pus opecete indelebil\ asupra identit\]ii da-neze:

1. S\ nu te crezi cineva.2. S\ nu crezi c\ e[ti la fel de im-

portant ca noi.3. S\ nu crezi c\ e[ti mai inteligent

ca noi.4. S\ nu-]i imaginezi c\ e[ti mai

bun ca noi.5. S\ nu crezi c\ [tii mai multe

decât noi.6. S\ nu crezi c\ e[ti mai breaz ca

noi.7. S\ nu crezi c\ tu unul e[ti bun de

ceva.8. S\ nu râzi de noi.9. S\ nu crezi c\ se sinchise[te

cineva de tine.10. S\ nu crezi c\ ne po]i înv\]a pe

noi ceva.

Reversul pozitiv al acestor legi dinJante ar fi:

1. S\ [tii c\ noi ceilal]i cont\m petine.

2. Trebuie s\-]i dai seama c\ 4-5 oa-meni cel pu]in – apropia]ii t\i – depindcu totul de tine.

3. S\ [tii c\ noi [tim c\ în tine eceva bun [i valoros, de care avemnevoie.

4. S\ [tii c\ ai unele însu[iri la care]inem.

5. S\ [tii c\ [i noi [tim cum e s\ tesim]i lipsit de importan]\, singur [inenorocit.

6. S\ [tii c\ locul t\u e lâng\ noi.7. S\ [tii c\ vom face multe pentru

tine.

8. S\ [tii c\ via]a ta [i existen]asociet\]ii noastre depind în marem\sur\ de eforturile tale.

9. Noi – tu [i cu mine – putemrezolva problemele împreun\.

„Noi” – motiv de mândrie; eul –nimic f\r\ „noi”. Cu totul altfel decâtîn lumea latin\, unde fiecare individ secrede geniu, iar comunitatea poate fiadesea uitat\.

** *

Concep]ia despre danezi ca poporprin esen]\ democratic are o lung\ isto-rie. Primul text danez, din 1241, LegeaIutlandei (Jydske Lov) din 1241, în-cepe prin: „}ara trebuie construit\ cuajutorul legii.” Pe vremea vestituluiistoric [i dramaturg Ludvig Holberg(1684-1754) se conturase deja un felde specific danez-norvegian-holstein-ian. În comediile celui care a fost com-parat cu Molière [i Goldoni s-a impus„un spirit burghez popular, adic\ ssiimm--pplluu,, pprraaccttiicc [[ii iirroonniicc (subl.mea)...”

Dar formularea identit\]ii daneze s-aconcretizat în perioada r\zboaielornapoleoniene [i romantismului. A[a-numita Epoc\ de Aur – Guldalderen - aînceput printr-o mare înfrângere a Da-nemarcei: la 1807 englezii au distrusflota, simbol al for]ei daneze, care a o-prit nego]ul din care se câ[tigase seco-le întregi, [i tot atunci, danezii au trecutde partea francezilor, în r\zboaiele na-poleoniene, de unde li s-a tras ulteri-oara f\râmi]are. Statul s-a declarat fali-mentar în 1813 (în treac\t fie spus, totîn 1813 s-a n\scut [i Kierkegaard, anulîn care, vorba lui, „multe bancnote f\r\acoperire au fost puse în circula]ie”...)În 1814 danezii au fost nevoi]i s\ re-nun]e la Norvegia [i s\ încheie pace cuSuedia; atmosfera de depresie se poatevedea în vestitele cântece patrioticecare se cânt\ [i azi – unul de Grundtvig„Langt højere bjerge” (pe ideea c\ uniiau mun]i înal]i, dar danezii nu-[i do-resc decât câmpia unde to]i sunt la fel:democra]ia ... spiritul pragmatic) [i al-tul de Poul Martin Møller, profesorullui Kierkegaard, „Glæde over Dan-mark”. Se spune c\ a[a a început „ex-pansiunea în\untru”. Dup\ atâtea umi-lin]e, dup\ retragerea în sine, danezii s-au„adunat” [i au început s\ acorde aten]ieconturului spiritual, reflectat în muzi-c\, pictur\, literatur\.

Epoca de aur, asociat\ cu paradisulp\durilor de fagi [i al vapoarelor plu-tind în lumina aurie a apusului, pe-rioad\ a începutului bun\st\rii, cu dez-voltarea industriei [i a manufacturilor,a cercet\rii, a [tiin]elor naturii, a datna[tere [i acelei culturi populare, de-venite – cu totul altfel decât în statele

europene mai mari – predominant\.Faptul c\ p\turile mijlocii, în special]\ranii cu p\mânt propriu, [i-au contu-rat în Danemarca o atât de puternic\identitate, e legat în primul rând de teo-logul Grundtvig. De[i romantic, spiri-tul s\u pragmatic a creat liniile de for]\ale dezvolt\rii ulterioare daneze:

„Când e[ti prea-ncrezut, nici som-nul nu-]i mai vine.

S\ r\mâi cu picioarele pe p\mânt emai bine”.

Convins c\ evolu]ia unui popor de-pinde în cea mai mare m\sur\ de cre-din]a sa, dar [i de educa]ie, a impusa[a-numita folkeoplysning“ (luminareapoporului) care continu\ pân\ în zilelenoastre („educa]ia adul]ilor”). Lucrândpentru simplificarea teologiei, scriindpredici [i cântece biserice[ti (deveniteazi adev\rate cântece populare),Grundtvig a readus în prim plan ve-

chile mitologii, traducând Gesta Dano-rum, reeditând legendele precre[tineislandeze [i readucând în aten]ia lumiimiturile nordice. Lui i se datoreaz\ fai-mosul vers-dicton de la temelia demo-cra]iei daneze: „Vrem o societate în ca-re foarte pu]ini s\ aib\ prea mult, [iînc\ [i mai pu]ini, prea pu]in” (Hvor fåhar for meget, og færre for lidt)

Un evident optimism fa]\ de posi-bilit\]ile oamenilor de a evolua, legat [ide o anumit\ bun\stare a celor „asigu-ra]i” din punct de vedere material... de-fine[te grundtvigianismul. Cei „nelu-mina]i” r\mâneau în laten]\ incompati-bil\ cu spiritul întreprinz\tor [i succe-sul familial agrar, cu acea „[coal\ prac-

tic\ în chestiuni de democra]ie”. Dingrundtvigianism s-a dezvoltat bun\sta-rea de ast\zi a Danemarcei, cu între-prinderi mici [i mijlocii inventive, fle-xibile, care pot fi oricând adaptate [irestructurate (f\r\ ca statul s\ fie obli-gat s\ subven]ioneze întreprinderi ne-rentabile în plan interna]ional), cu ac-ceptarea orient\rilor politice de oricenatur\ (populismul, participarea tole-rant\ la putere), cu înv\]\mântul gratu-it [i protec]ia mediului înconjur\tor. A[îndr\zni chiar s\ afirm c\ „dezvoltareadurabil\” pe care se întemeiaz\ politicanordic\ a zilelor noastre, e tot un pro-dus grundtvigian.

Din concep]ia democratismului po-pular (folkelighed) s-a dezvoltat o ade-v\rat\ Weltanschauung, dar [i un mo-del etic [i social care a schimbat defini-tiv spiritul danez. Libertatea bisericiipopulare, folkekirke, educa]ia „liber\”,cultura politic\ respectând libert\]ile [idrepturile tuturor, toate acestea au dus,între altele, la „a treia cale” – între so-cialism [i capitalism - , la evitarea ori-c\rei dictaturi – atât a majorit\]ii, cât [ia minorit\]ilor. O „câmpie” f\r\ pis-curi, dar foarte sigur\ pentru to]i.

{i totu[i, Epoca de Aur nu a lansatdoar egalitarismul. ContemporanulH.C. Andersen, povestitorul care, pelâng\ sufletul de poet, mai avea [i unaltul, de jurnalist-reporter, scria, pornitla 1840 într-o c\l\torie prin Europa:

„Nu se vede totul la fel de bine dejos! Urca]i muntele! L\sa]i aerulproasp\t al în\l]imilor s\ adie, bucu-ra]i-v\ deopotriv\ de ceea ce e m\re]afar\ [i frumos acas\!”

Mun]ii – inegali – c\rora Grundtvigle considera preferabile cîmpiile(democra]ia), sunt pentru Andersensimbolul n\zuin]ei. Exist\ voci care a-firm\ c\ marii creatori ai micului regat,atât Andersen cât [i Kierkegaard (indi-vidualist pân\ în pânzele albe, îndem-nând individul s\ se însingureze cu da-toria sa, s\ se confrunte cu marile ten-siuni existen]iale), n-ar fi deloc danezi,prin prea pu]ina lor modestie [i exacer-barea eului.

Din comunitarismul [i individualis-mul acelor vremuri s-au conturat dou\„c\r\ri” ulterioare ale dezvolt\rii dane-ze: pe lâng\ aceea a educa]iei populare[i a rena[terii na]ionale, trasat\ deGrundtvig, cealalt\ e deschiderea c\trelume, „abordarea interna]ionalist\”(dominat\ de figura istoricului literarGeorg Brandes).

P UBLICUL european a obser-vat c\ exist\ identit\]i na]io-nale în nord abia pe la 1750.

In 1748 Montesquieu scria c\ dup\ c\-derea imperiului roman, Scandinavia e„izvorul libert\]ii Europei”. Treptat,clasici[tii au început s\ se intereseze degermani, go]i, cel]i [i vikingi. La care acontribuit [i conceptul „bunului s\lba-tic” (Rousseau [i nu numai), ca [i ide-alizarea libert\]ii germanic-nordice în-tr-un mod anistoric. Conceptul modernde „danitate” (danskhed) s-a creat abiaîn secolul XIX-lea; limba literar\,dansk rigsmål, provine din copenha-ghez\ [i zeelandez\, dup\ cum „pei-sajul na]ional danez”, care a început s\fie luat în seam\ ca imagine fizic\ aspiritualit\]ii na]ionale înc\ din roman-tism, se contureaz\ definitiv ca fiindpeisajul plat din Zeelanda ([i nu se preapotrive[te cu Iutlanda, Bornholm, undeexist\ totu[i unele denivel\ri...) PoetulKaj Munk, vestit pentru p\strarea fla-murii na]ionale în perioada rezisten]eiantihitleriste, î[i dorea s\ citeasc\ [i

20 România literar\ Nr. 45 " 14-20 noiembrie 2001

NA}IUNI PRAGMANA}IUNI PRAGMATICE:TICE:

despre alte dimensiuni în peisaj, nudoar despre „valurile mici din Øresundsau coroanele pomilor din Charlotten-lund”...

În 1946, dramaturgul Kjeld Abelldescria danitatea ca pe o „cetate dem\tase”, în piesa Silkeborg (chiar a[ase traduce numele acestui ora[, careexist\ în realitate). M\tasea pe care niciun du[man nu o poate învinge: la pri-ma vedere moale [i ml\dioas\, se um-fl\ în furtun\, devine o ap\r\toare pu-ternic\ precum flamura victorioas\ ca-re m\tur\ totul în jur. În vreme de r\z-boi danezul e brav, în vreme de pace enegustor sau ]\ran plin de umor, scep-tic fa]\ de autorit\]i [i cuvinte mari, ga-ta s\ ocheasc\ ocaziile, dar nu totdeau-na investind energie pentru a le exploa-ta - numai s\ se simt\ el bine, s\ îi fiehyggelig. A fi danez, cred danezii, în-seamn\ s\ participi la un joc cu reguliascunse, exprimând indirect mai multeniveluri, [tiind c\ ascult\torii în]eleg cese ascunde dincolo de prima suprafa]\.Dar nu e acest n\vod de în]elesuri în-s\[i defini]ia consensului comunit\]ii –care d\ via]\ simbolurilor, legându-lede importan]a comunica]iei în via]a so-cial\.

** *

Unul dintre aceste niveluri stratifi-cate în con[tiin]a de sine a danezuluirezoneaz\ în Evul Mediu: Harald DinteAlbastru, Gorm, cre[tinarea (suntnumai o mie de ani de atunci), mituldespre Holger Danske (ca. 750-800),pomenit [i în Cântecul lui Roland(Ogier le Danois).

Holger Danezul a fost fiul lui Gø-trik, rege în Iutlanda de Sud, care l-atrimis pe post de garant la curtea luiCarol cel Mare, c\ruia nu reu[ea s\ îipl\teasc\ bir. În ciuda faptului c\ biruln-a fost pl\tit niciodat\, diplomatul Ca-rol cel Mare nu s-a r\zbunat ucigându-l,ci l-a f\cut curtean. Astfel Holger a fostunul din conduc\torii o[tilor împotrivamaurilor. Legenda spune c\ la b\trâ-ne]e l-a cuprins dorul de Danemarca [ia b\tut tot drumul pe jos, f\r\ odihn\,pân\ în patrie. Ajuns acolo dup\ mul]iani de drum, s-a a[ezat la o mas\ [i-aadormit. Se spune c\ mai doarme [iazi. De-a-lungul secolelor, barba i-acrescut în jurul mesei de nenum\rateori. Dar când Danemarca se va afla înpericol, se va smulge din încurc\turab\rbii [i va prelua conducerea o[tilor,iar sângele va curge [uvoaie „pân\ lagenunchi”! (Nu degeaba, în timpulocupa]iei germane din cel de-al doilear\zboi mondial, o grupare de rezisten]\danez\ s-a numit „Holger Danske”).

Statuia lui Holger se afl\ în subtera-nele castelului Kronborg din Helsin-gør, în ciuda faptului c\ – la fel ca [iAmled (prototipul lui Hamlet) – ar fitr\it cu multe veacuri înainte de con-struirea castelului. (Amled însu[i a tr\itse pare în jurul anului 500 pe insulaMors din fiordul Lim din Iutlanda denord).

Însu[irile lui Holger Danske nu ]inîns\, a[ îndr\zni s\ afirm, numai destructura subcon[tientului colectiv da-nez. În ciuda dorin]ei danezilor de a sediferen]ia de nem]i, Holger pare a fiavut un „destin” apropiat de cel al„ap\r\torului Germaniei”, împ\ratulFriedrich I Barbarossa (1152-90), carea „preluat” pe la 1500 înc\rc\tura unuimit legat mai înainte de nepotul s\uFriedrich III (1212-50). Se spune c\b\trânul împ\rat n-a murit niciodat\, ci

mai doarme [i azi, în muntele Kyffhäu-ser din Thüringen, cu capul pe o mas\în jurul c\reia s-a-ncol\cit barba. Al\-turi de el, cufunda]i în somn, sunt [icavalerii s\i. Se treze[te odat\ în veac[i trimite un scutier s\ vad\ dac\ se mairotesc trei corbi în jurul muntelui; atâtatimp cât ace[tia sunt acolo, înseamn\c\ Germania nu e în pericol, [i poatedormi mai departe; dac\ au plecat,înseamn\ c\ e nevoie de ajutorul s\u [ise va întoarce s\ î[i apere poporul.Mitul lui Barbarossa a devenit obiectde cult na]ional-romantic, reînviat [iactualizat, de pe la 1800, de c\tre Jo-seph Görres, Johann Gustav Büsching,fra]ii Grimm, Friedrich Rückert, Hoff-mann von Fallersleben, pomenit senti-mental-ironic de Heine [i culminândcu s\rb\torirea sa în anul 1840, expre-sie a dorului de unire a tuturor ger-manilor. Ulterior înc\rc\tura sa a fosttransferat\ asuprafamiliei Hohen-zollern. Pe la1866, EmanuelGeibel îi închinaregelui prusacWilhelm I poeziiîn care îl numea„noul Barbaros-sa”, în n\dejdeac\ vulturul prusacva alunga corbii,f\când astfel po-sibil\ reîntoarce-rea împ\ratului.

Un monument uria[ construit peKyffhäuser îi prezenta pe FriedrichBarbarossa [i Wilhelm „Barbablanca”.

Oare cum ar fi luptat, la o adic\,Holger Danske [i Friedrich Barbarossaunul cu altul, în timpul multelor r\z-boaie dano-germane?

De altfel, continuând compara]ia,aceea[i nevoie de ocrotirea conferit\ desimbolurile trecutului poate fi recunos-cut\ [i în cântecul românesc despre{tefan Vod\: „n-o muritu / Num-un pico adormitu”. Sau în faimoasa invoca]iedin finalul Doinei lui Eminescu ({te-fane, M\ria Ta, /Tu la Putna nu maista,/ Las’ arhimandritului/ Toat\ grijaschitului ... /S\ te-aud din corn sunând/{i Moldova adunând.../ To]i du[maniior s\ piar\/ Din hotar\ în hotar\...”)

Holger Danske, Barbarossa, {tefancel Mare - trei na]iuni diferite [i-au pusn\dejdea în ei. Care în mai mare m\-sur\ [i mai îndelung? (Ast\zi, ca sal-vare împotriva globaliz\rii, în Dane-marca o... specie de ro[ii daneze se nu-me[te „Holger Danske”... Pe când vomlansa [i noi ro[iile române[ti „{tefancel Mare”?)

C ÂND se vorbe[te de grani]acu Germania, e inevitabil\referirea danezilor la Tyra

Danebod (900-940), nevasta lui Gormcel B\trân, care a chemat danezi dintoate provinciile [i la „r\d\cina penin-sulei Iutlanda”, la cel mai îngust locîntre Danemarca [i Germania, i-a puss\ construiasc\ un zid de ap\rare. Zidul

a fost numit Dannevirke (acum se afl\în Germania [i se nume[te Dänenwerk)– iar Tyrei i s-a spus de atunci Da-nebod, „Mântuirea danezilor”. Tyra [iGorm l-au adus în lume pe Harald Din-te Albastru, cuceritorul Norvegiei [id\t\torul de legi, cel care a creat „Da-nemarca Mare”, cre[tin precum mamasa. La Jelling, o mare piatr\, scris\ înrune, veste[te: „Harald a pus s\ se fac\aceste rune pentru Gorm, tat\l s\u [iTyra, mama sa. Harald care a cucerittoat\ Danemarca [i Norvegia [i i-acre[tinat pe danezi”. Piatra are un Isuscrucificat pe o ancor\. Cititorul românî[i va aminti îndat\ de Arald, persona-jul din „Strigoii” lui Eminescu, inspiratdin acest Harald Dinte Albastru (de[iEminescu îl atribuie avarilor, pomenin-du-l totu[i pe Odin). Ca s\ nu mai vor-bim c\ – probabil în urma lecturilor de-spre mitologia german\ [i nordic\ – in-

clusiv magulcel b\trân dinfinalul „Stri-goilor” pare co-pia adormituluiBarbarossa (nulipsesc din pei-saj nici corbii.Doar c\ la Emi-nescu totul emai metafizic –corbii albi [inegri sugereaz\ziua [i noaptea,[.a.m.d.).

D E LA perioada ulterioar\ re-formei, când daneza începeas\ se impun\ într-o lume

vorbitoare de german\ [i latin\, la „So-cietatea Regal\ Danez\ pentru IstoriaPatriei [i Îmbun\t\]irea Limbii”, 1745,[i la primul ziar danez Danske Magazin,drumul a fost pres\rat de neîncrederefa]\ de limba în care... nu se vorbea de-cât slugilor. A r\mas de pomin\ catrenulpoetului Christian Wilster:

B\rbatul de[tept, înv\]at [i profund,Zmâng\lea hârtii-n latine[te,Cu dama-n francez\, cu dogu-n

german\ -Doar cu sluga-n danez\ vorbe[te.

** *

Portretul „danezului adev\rat”, fa]\de suedezi [i germani: ar fi cinstit [i deîncredere! (dar la fel credeau [i ceilal]idespre ei, fa]\ de danezi). La prima ve-dere îns\, danezii sunt cei mai „u[or-tr\itori”. De aceea li se [i spune „su-dicii Scandinaviei” (mai ales în com-para]ie cu norvegienii, fundamentali[tiai interioriz\rii).

Respectul fa]\ de «cel\lalt » e înmod egal împ\r]it c\tre to]i, indiferentde starea social\, vârst\ etc. De aceea,în zilele noastre oamenii se tutuiesc(vechile formule de polite]e sunt folo-site rarissim, la curtea regal\, sau de c\-tre persoane care vor s\ creeze o «dis-tan]\»). Vestmintele contribuie [i ele laatmosfera degajat\: oamenii se îmbra-c\ sportiv, sau în jeans, î[i acoper\ în

mod puri-tan cor-pul, iar i-dealul su-ple]ii [i albunei alc\tuiri trupe[ti e între]inut prinore întregi de sport.

S-a vorbit despre „caracterul na-]ional danez între armonie [i micime”.În descrierea vie]ii interioare, portretule definit între Grundtvig [i Biederme-ier: munca oamenilor m\run]i pentrudobândirea pâinii cea de toate zilele,departe de infatuarea bog\ta[ului saul\comia speculantului. Egalitate, blân-de]e, directe]e sunt cuvintele pozitiveîn caracteristicile daneze, st\pânireasentimentelor e dat\ ca tr\s\tur\ de ca-racter care delimiteaz\ mai ales de ger-mani. (Explozia de sentiment german\ar fi departe de armonia niciodat\ s\l-batic\ a danezilor). De[i existau îndo-ieli dac\ nu cumva aceast\ armonieascunde „o anumit\ sl\biciune”, dac\umorul [i bunul sim] nu sunt [i o ex-presie a „neputin]ei”, a „lipsei deenergie”.

Sim]ul libert\]ii individuale s-adezvoltat mai ales între 1864-1920, da-torit\, mai ales, lui Georg Brandes(...).Dup\ încheierea primului r\zboi mon-dial [i redobândirea Iutlandei de Sud,prin referendum, a urmat a[a-zisaperioad\ în care „nu mai e nevoie deeroi, fiindc\ pacea nu are nevoie deeroi, ci de muncitori care ridic\ po-duri” (versiune poetizat\ a discursu-rilor primului ministru Stauning). „Ri-dic\torii de poduri” sunt muncitori înstare s\ nu deschid\ gura o zi întreag\,”s\ nu clipeasc\”, pân\ termin\ ce aude f\cut. (De exemplu, în zilele noas-tre, folosirea telefoanelor mobile einterzis\ în timpul serviciului). Dane-zul „ridic\tor de poduri” (metaforicvorbind, dar [i la propriu – podurileîntre insule, cel spre Suedia [i proiec-tatul pod spre Germania fiind dovadapragmatismului celor care transpunmetaforele în realitate) munce[te plinde elan, dar mai [i petrece. Degajareapurt\rii [i a vestmintelor ar putea creaimpresia c\ lumea e abordabil\, c\femeile sunt „accesibile”. În realitatenu e deloc a[a. O atingere din gre[al\pe strad\ sau în autobuz e considerat\un fel de jignire. Oamenii merg pestrad\ aten]i s\ nu intre unul în «aura»celuilalt. Un „nu” este totdeauna res-pectat. Iar despre via]a particular\,nimeni nu vorbe[te.

Nici despre moarte sau sup\rare nu-iplace danezului s\ vorbeasc\. A întristasau a nelini[ti semenii cu propriile pro-bleme e o necuviin]\. Sentimenteleputernice nu trebuie ar\tate în public,opiniile nu se exprim\ cu vehemen]\.În loc de vorbe mari e preferat umorul.Desigur, adev\rul trebuie spus: în via]aprivat\, cât [i în cea politic\, daneziiobi[nuiesc s\-[i spun\ lucruri dure –dar modul de a le spune r\mâne pl\cut.Umorul îndulce[te [i cele mai amaresitua]ii. «Dac\ am studiat ceva în pro-funzime [i pân\ la ultimele consecin]e,acesta e comicul... Râsul e necesar pen-tru contrast” spunea Kierkegaard.

Din punctul meu de vedere, daneziialc\tuiesc o na]iune pragmatic\, visânds\ fie na]iune cultural\. Din contrastulpeisajului plat exterior cu peisajul idealinterior, al marilor în\l]imi (Kierke-gaard, Andersen, Oehlenschläger,Grundtvig...) se na[te profilul lor - deneuitat pentru cine cerceteaz\ multi-na]ionala Europ\.

Grete Tartler

21România literar\Nr. 45 " 14-20 noiembrie 2001

IDENTITIDENTITAATEA DANEZ|TEA DANEZ|