Gregorian Bivolaru

Programul planetar de acţiune urgentă

APOCALIPSA!!! volumul 2

0-m

Acest program planetar vizează evitarea (doar prin intermediul ajutorului ce ne vine de la Dumnezeu a) unei catastrofe ce a fost prevestită şi

totodată înfăţişată printr-o înfricoşătoare viziune în faţa a peste 70 de mii de fiinţe umane de către Fecioara Maria în cursul apariţiilor şi al manifestărilor ei miraculoase ce au avut loc la Fatima în anul 1917

©SMAMBAIA

.'.

Arhanghelul Metatron este Ingerul Feţei lui Dumnezeu şi mijlocitorul teofaniilor. El consemnează în Cartea Vieţii toate faptele noastre şi ne ajută să ne conştientizâm puterea noastră de a iubi şi sensul existenţei noastre.

Gregorian Bivolaru profesor yoga

Programul planetar de acţiune urgentă

„NU APOCALIPSAH!"

volumul 2

Acest program planetar vizează evitarea (doar prin intermediul ajutorului ce ne vine de la Dumnezeu a)

unei catastrofe ce a fost prevestită şi totodată înfăţişată printr-o înfricoşătoare viziune în faţa a peste 70 de mii de fiinţe

umane de către Fecioara Maria în cursul apariţiilor şi al manifestărilor ei miraculoase ce au avut loc

la Fatima în anul 1917

SHAMBALA, 2010

Tehnoredactare şi copertă: Cabriela Popa Colaboratori: Alin Mândru, lulian Popa Corectură text: loana Caragheorgheopol, Geanina Georgescu

.

«2010, Shambala Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin Editurii SHAMBALA. Toţi cei care doresc să publice această lucrare sunt scutiji de plata copyrightului, care este astfel oferit gratuit, cu condiţia de a nu se

omite sau adăuga nimic la textul lucrării.

ISBN 978-973-8279-67-4

TipiritU: GANESHA PUBI.ISHING HOUSt

Aeapi | nucniwr | upir | pwmoumdc Teb 021-423.20.58 • 0754.035.732

www.ganm.ro

Ved.ica.tA cu umilinţă această carte (ui DUMNEZEU TATĂL a carui Inţetepciune absolutăj Bunatate, lubire, Oinniprezenţă ţi Ornnipotenţă r\e uirneste fără tncetare $i ne copteseşte adeseori. îi mutţumim •*/ pe această cale că ne-a inspirat şi ne-a ghidat.

Consacrăn\ roadele acestui efort Fecioarei Maria ca un modest on\agiu pentru imensa ei iubire divină pe care o revarsa asupra acestei planete $i pentru afecţiunea ei profundă $»' maternă pe care o manifestă asupra acestei ţări (ROMÂNIA) care tocmai de aceea este supranumită GRÂPINA Ei.

ATENŢIE!!! In această lucrare sunt revelate anumite secrcte dumnezeieşti ce sunt (cel

mai adesea) rezervate celor pujini şi .treji* care vor fi capabili să le descopere şi să le folosească neîntârziat spre a se apropia din ce în ce mai mult de realitatea mislerioasă şi grandioasă a lui DUMNEZEU TATĂL prin intermediul anumitor experienţe mistice directe ce le vor fi cu uşurinţă accesibile numai prin intermediul CRAMULUI DE PRAQICÂ atentă, perseverentă, umilă, blândă, afectuoasă şi plină de răbdare.

înţelegerea anumitor aspecte şi manifestări dumnezeieşti ca fiind, totodată, tainice energii ce au anumite FRECVENJE DE VIBRATIE şi care declanşează de fiecare dată procese subtile, profund benefice, divine de tezonan\ă oc'ultă universul nostru lăuntric va transforma (sperăm) într-un mod profund şi rodnic viziunea .CLASICÂ* asupra lui DUMNEZEU şi ne va ajuta chiar extraordinar de mult să-L descoperim neînlârziat şi să-L simjim, în felul acesla, din ce în ce mai aproape de fiecare dată.

Pe lângă faptul câ DUMNEZEU este în veşnicie TOTUL, totodată, El este şi multitudinea proceselor de re/onan'ă ocultS' care există fără încetare.

ANEXA D O SEMNIFICATIVĂ TRECERE DE LA ENIGMATICUL

DUH SFÂNT, CE ÎL ASISTÂ ÎN PERMANENŢĂ PE DUMNâZEU TATÂL, LA TAINELE SUFLULUI SUBTIL

CARE, PRIN INTERMEDIUL RESPIRATIEI, FACE ÎNTOTDEAUNA SĂ APARÂ O INEFABILÂ TRECERE

CÂTRE MINTE Şl CÂTRE CONŞTIINŢĂ Metafora plină de taine a .SUFLULUI VIEŢII', de la efectele fiziologice ale unei

funcţii vitale şi pană la principiile tainice ale vieţii şi ale gândirii, este prezentă tn ncnumărate limbi, nu numai cele tn care se exprimă spiritualitatea biblică şi pccidentală, ci şi fn cele orientale, cum ar fi iimba sanscrită sau limba chine/ă.

în limba ebraică, ruah, care este suflul tainic sau duhul, este totodată o deplasare materială a aerului (el poate fi tradus chiar prin termenul .vint") şi fn acelaşi timp el apare ca un EFECT ENIGMATIC AL VOINŢEIDIVINE. Acest enigmatic efect al Voinţei divine omnipotente este o energie feminină manifestată la fnceputuri de Dumnezeu

ea reprezintă ENICMATICUL DUH SFÂNT sau, altfel spus, DUHUL SFÂNf. După cum ţtim, acest Duh Sfânt planează deasupra apelor primordiale fn textul Facerii biblice fn ipostaza de putere feminină manifestatoare, macrocosmica, ce mplineşte de fiecare dată tot ceea ce Voinţa omnipotenti a lui Dumnezeu intenţionează să manifeste. Duhul Sfânt are drept corespondent tn limba greacă termenul .pneuma', iar tn limba latină are drept echivalent termenul .spiritus', care au aceeaşi semnificaţie concretă. Aceşti termeni au, de asemenea, utilizări figurate filozofice şi religioase care sunt cât se poate de asemănătoare. în tradiţia orientală avem cuvântul sanscrit .prana', iar fn limba chineză cuvântul .chi". Acestea sunt noţiuni tainice care |in de aspecte fiziologice ce se află fn lcgătură cu sfera spiritualului, fn ciuda faptului ci există mari diferenţe fajă de cuvântuj grecesc .pneuma' şi de cuvântul latin .spiritus'.

PtOGUMU WACII

Dacă Incepem această analiză de la aspectul fiziologic, constatăm că .suflul", .suflarea" şi mai ales acţiunea care ti corespunde (în limba română ,a răsufla", ,a respira") se referă la inspiraţie şi expirajie şi la efectele acestora.

Metafora vantului este frccventâ In poezie. Respira|ia celui care doarme este în mod curent evocată şi privitâ într-un mod poetic.

Pe lângă nojiunea semitica, biblică de suflu (ruan), care este totodată vănt material şi Duh Sfant sau suflu divin, existâ în tradiţia orientală un principiu diferit, dar comparabil, căci în limba sanscrită este prezentă aceeaşi metaforă a mişcării aerului şi a respiraţiei, care sunt aspecte de bază mai ales în doctrina spirituală a Vedelor şi în anatomia sublilă a sistemului yoga. Termenul .prana' este alcătuit din prefixul .pra-', care în traducere românească înseamnâ .înainte", »în fajă", şi rădăcina sanscrită .an', care în traducere românească înseamnă ,a sufla". Dacă privim cu atenţie, descoperim că acest semantism pare mult mai complex decât acela al cuvintelor .pneuma' sau .spiritus'. în mod cert, în limba sanscrită această nofiune reprezintă viaţa, mai precis mişcarea, atat a trupului, cat şi a minţii, a conjtiinţei, împreună cu multiplele funcjii psiho-fiziologice. Toate acestea îşi au corespondenja în denumirea sanscrită .vayu", care în traducere românească înseamnă .vânt". Prana provine din Macrocosmos şi în universul fiinjei umane această energie misterioasă este promotoarea mişcărilor de tot felul. Ea este în acelaşi timp ghid şi t'rână a minjii şi chiar a conjtiinţei, dinamism al tuturor facultăjilor, însojitoarea impresiilor senzoriale, distribuitoarea tuturor elementelor de bază care îi sunt necesare organismului şi care fac să apară coerenţă şi armonie la nivelul trupului. Ea este cea care permite emisia vocală sau, altfel spus, cea care face cu putinj.l vorbirea; ea este baza auzului şi a pipăitului, izvorul bucuriei şi al vioiciunii, este cea care a|â(5, nebănuită, focul digestiv, cea care provoacâ uscăciunea, eliminând umiditatea, cea care elimină impurităjile, cea care străpunge canalele (nad/'-urile) groase şi. fine, cea care modelează embrionul. Ea devine cauza delerminantă a prelungirii viejii atunci când se află din abundenjă în universul fiinjei umane şi în trup, fără a fi deloc perturbata. Atunci când se manifestă sub forma enigmaticei energii ojas, ce rezultâ prin transmutarea biologică a potenfialului sexual în energie misterioasă, ea provoacă în universul fiinjei umane o mulţime de efecte benefice exlraordinare şi declanşează chiar unele minuni atunci când este ridicată şi acumulatâ în etajele superioare ale fiinţei.

■■;":■ ANEU o - o swsincAUVÂ IKCIK M U IMGWAIICU DUI srÂxi. u IUNHI JUUUU n im. ^

în sfera macrocosmicâ, mistenoasa prana suscită nu numai mişcările specifice ce apar în atmosferă, ci orice fel de mişcare, orice schimbare, orice transformare, orice modificare, orice schimb de forţe şi energii mai mult sau mai pujm subtile care există în întregul Univers (Macrocosmos). Aşa cum despre suflul subtil sau aşa-zisul .vânt" [vayu) se spune în scrierile sacre că este însuflejitorul şi .RECELE ÎNTREGULUI UNIVERS" {.Rig Veda' 10, 168), la fel despre misterioasa prana, care este energia vitală fundamentală, se afirmă în .Atharva Veda" (X, 4, 15): .Luaji aminte câ întotdeauna, în întregul Univers, totul se bazează pe suflu, ţ i toate căle sunt, din acest suflu î ţ i trag viaja ţi existenja". în felul acesta, putem cu uşurinjă înjelege că acest termen {prana) depăşeşte simpla metaforă respiratorie §i corespunde totodată viejii, unei vieji tainice, unei energii motrice subtile (cum ar fi .anima', care în limba latină înseamnă .suflet"). Dincolo de toate acestea, Tn felul acesta este fundamentată revelajia despre atman (cuvănt care a trecut şi el, de asemenea, de la sensul de .suflu tainic" la acela de .principiu absolut, esenjial, nemuritor, individual" sau, altfel spus, a fost ulterior definit ca Sine Suprem Nemurilor). Prezenja sa se face cunoscută în a doua perioadă vedică sub denumirea de Paramatman sau Sinele Absolut al lui Dumnezeu ce exista în însăşi esenja ultimă a Macrocosmosului şi care totodata este Brahman, Dumnezeu Tatăl ce reprezintă marele mister a tot ceea ce există.

în ceea ce priveşte economia universului fiinjei umane, o triplă folosinjă transpare: 1)aceea de prana singulară şi absolută; 2) aceea de prana care face cu pulinţă inspirajia; 3) aceea combinată care face să apară apana ce declanşează expirajia şi, în sfârţit, cele cinci .sufluri tainice* distincte care sunt numite: prana, udana, samana, vyana şi apana, fiecare având o funcjie distinctă:

1. Un suflu care gestionează respirajia şi hrănirea - prana; 2. Un suflu superior care face cu putinjă vorbirea şi cântecul - udana; 3. Un suflu tainic concentrat ce face cu putinţă digestia şi care esle într-o tainicâ

legătură cu focul subtil • sâmana; 4. Un suflu aşa-zis dispersat

care comandă mişcările sângelui, declanşează procesele de transpirajie şi acliunile specifice ale muşchilor - vyana;

5. în sfârşit, un suflu inferior care gestionează eliminarea excrementelor solide şi lichide, eliminarea fluidelor menstruale Tn cazul femeilor şi a spermei Tn cazul bărbatului $i face să fie evacuat, prin naştere, fetusul -apana.

7

ţjSt w?" ... J

M: i

MOCMMUl rtANnut m ACTHAf UtCfNlA . N U A P O C A I IF

O subtilă §i complexă psiho-fiziologie decurge în felul acesta şi este expusă în anumite texte vedice.

Cestionarea voluntară a acestor .sufluri tainice', §i în special a primului suflu, prana, constituie cea de a 4-a etapă a sistemului yoga, în viziunea înţeleptului Patanjali: .aceasta estepranayama sau, altfel spus, stăpanirea plină de înţelepciune a energiei subtile prana '.

în străvechiul text yoghin .Halha Yoga Pradipika' (II, 2) se spune: .Atunci când suflul (prana) este agitat, mintea este de asemenea agitată. Atunci când suflul este nemişcat, yoghinul atinge în felul acesta cu uşurinţă starea de fixitate a minjii. lată de ce trebuie să fie într-un mod înjelept controlat şi disciplinat suflul (prana).'

Atunci cand apare procesul tainic al morţii, cele cinci sufluri subtile părăsesc trupul şi în felul acesta, odată cu ele, sufletul iese şi el din trup. în tratatul indian .Vaikhanasa Crihya Sutra' se spune: .atunci când cele cinci sufluri tainice sunt eliberate din funcjiile lor respective şi apoi părăsesc trupul şi împreună cu ele încetează chiar expirajia §i inspirajia, sufletui iese şi se îndreaptă către tărâmul pe care îl merită, fiind eliberat prin Voinja lui Dumnezeu (Brahmari) din trup, care este părăsit întocmai ca un vas ce este golit. Apoi este direcjionată, pujin câte pujin, în sus întreaga căldură a trupului. Ea se ridică, la un moment dat, părăsind trupul precum vântul, şi atunci se produce un sunet specific expulzării aerului din gât. în cele din urmă, el scapă din trup şi, fiind liber, iese în Universul lumii de dincolo şi se îndreaptă spre tărâmul unde trebuie să ajungă, în strânsă legătură cu faptele, gândurile şi manifestările predominante pe care le-a avut.'

Pe această cale, care conduce prin nojiunea lărgită de .suflu tainic' de la fi/iologic la sacru, etapa finală a viejii fiinjei umane poate să ducă la descopcrirea

unui Principiu suprem, care nu este altul dec.1t Dumnezeu. lată ce spune un text indian: .Acest tainic suflu vital central este, fără îndoială, Indra. Acjionând într-un anume mod din centru, el dinamizează şi «aprinde» prin puterea sa (indriya) celelalte sufluri vitale; şi pentru că le dinamizează şi le «aprinde» (indh), el este numit «cel care aprinde» (indha). El a primit, astfel, numele tainic Indra, deoarece zeilor le place mult ceea ce este misterios şi ascuns." (.Shatapalha Brahmana' 6, 1, 1)

în limba chineză, ideograma

IICU DUH SJANI. IA IAIS1U SUHU1 -0

care corespunde cuvântului .chi' este formată din alăturarea altor două ideograme. Prima dintre ele desemnează la modul foarte concret, orezul (una dintre sursele principale de hrană In cadrul civilizajiei chineze), iar la modul general ea semnifică .sursa de viajă §i I de energie a oamenilor, a animalelor precum §i a tuturor celorlalte fiinţe vii'. Cea de-a doua ideogramă care alcătuieţte termenul .chi' este formată din trei linii orizontale şi are sensul de .abur*, .suflu vilal', .nor', „energie* etc. Astfel, prin alăturarea celor două ideograme, termenul .chi" Tnseamnă .curgerea inefabilă a ceea ce constituie sursa energiei vitale a tuturor fiinţelor".

Termenul .chi' desemnează, dincolo de taina suflului, forţa vitală ascunsă, iar dispariţia sa înseamnă moartea. Asocierea termenului .chi' cu termenul .jing' (careîn traducere românească înseamnă .principiu" sau .natură tainică esenţială'), produce termenul .jingchi', ce corespunde ideii de parte subtilă, tainică a principiului viejii, care mai poate fi interpretat §i ca parte spirituală distinctă de sufletul carnal şi se referă, totodată, la cuvântul chinez .po', care are o semnificajie asemănătoare cu a .sufletelor* vegetale şi animale ale iniţiaţilor greci. în concepţia iniţiaţilor chinezi, viaţa umană este o condensare de chi. Atunci când acest chi este condensat, apare §i se menjine viaja. Atunci când acest chi este dispersat, se produce la scurt timp după aceea moartea. Fiind, totodaiă, un principiu tainic, macrocosmic, acest suflu unic, etem, îmbracă toate stările §i este într-o perpetuă modificare. Forja sa însufleje§te §i totodată face să existe orice entitate individuală: pământul, cerul, fiinja vie. Chiar §i atunci când toate aceste individualităji sunt efemere, ele nu afectează niciodată principiul absolut etern. Acest chi primordial, originar, ce este definit în tradijia chineză sub numele de yuan chi, este considerat în tradiţia taoistă ca fiind sursa cea enigmalică a lui Tao: .Un vânt tainic fără aer, un curent fără apă, o substanjă fără încetare generată §i renăscuiă, ce este distrusă §i mereu, mereu renăscută...*. Acest chi se află în orice fiinţă vie, există în cer, este prezent în astre, în pământ, în foc §i în apă, care au toate .suflu tainic* chiar §i atunci când nu au viajă. Acest chi este omniprezent în Univers §i este mereu în mişcare. El poate, astfel, să fie identificat cu suflul cel tainic ce este cunoscut de yoghini sub numele de prana.

în nenumărate credinje, suflul tainic uman este adeseori asociat Tntr-un mod intim cu sângele §i joacă un rol esenjial pentru anumite manifestâri vitale. El este numit uneori .suflet", iar alteori .spirit'. în tradijia Samo ce exislă în Finlanda,

rtOGUMUl rUSFTU D. AHltM U'GINIÂ.NU APOCAUPSATr

suflul reprezintă suflelul principal şi rezidă, într-un mod tainic, în inimă. La acest popor, unitatea scheletului, atât la animal, câl şi la om, este o garanţie a unităţii fiinfei: în felul acesta, zeii pot, atunci când vor, să reconstituie carnea sa şi să îl anime cu acest suflu tainic.

Ideea unui suflu vital sau a mai multor .sufluri tainice* este exploatată Intr-o manieră elaborată la mai multe popoare, unde sănătatea şi boala depind de prezen|a sau de disparifia unei părţi din cele 19 sufluri ce animă sufletul şi care în unele tradi|ii trebuie să fie menfinute sau trebuie să fie recuperate prin anumite modalită|i adecvate, ce constituie totodată procedee terapeutice.

In Europa, alături de conceptele greceşti şi latine metaforice, respectiv pneuma şi spiritus, valoarea primară a .suflului tainic* rămâne esenfială în credinjele care există, atât înaintc, cât şi după apariţia creştinismului. Există o aceeaşi asimilare a inspirului şi a expirului sub forma a ceea ce am putea numi .respirul* cu o forjă tainică vitală. Aceasta există nu numai în lumea ebraică, ci şi în cea islamică. lată un exemplu semnificativ din poezia persană: .între starea de credinfă putemică şi starea de necredinfă, separarea o face un suflu. între certitudine deplină şi îndoială, separarea o face un suflu. Fii întotdeauna bucuros atunci cand traieşti din plin prin intcrmediul suflului prezent, ce te face să trăieşti, căci via|a însăşi este prezentă fn suflul care există în această clipă si după aceea trece.* {.Ruba'iyyat' - Catrenele lui Omar Khayyam)

în timp ce tradifia ebraică foloseşte termenul .ruah', care înseamnă .suflu* sau .Duhul Divin*, în limba arabă coranică există cuvântul .rîh', care în traducere românească înseamnă .suflu tainic', .vânt*, şi de asemenea există cuvântul arab .ruh', pe care II putem traduce în limba română atât prin .suflet*, cât şi prin .mintc', dar care păstrează ideea de emanaţie enigmatică subtilă, ce provine de la Dumnezeu. Despre acest suflu tainic se afimiă că este transmis de îngeri pentru a fi apoi insuflat în om.

Observarea de către om, încă din timpuri imemoriale, a unei relafii extrem de complexe şi intime între respiraţie (şi, de asemenea, pulsaţia cardiacă) şi viaj3 a condus la concluzia că disparifia acesteia declanşează, apoi, moartea şi a condus, printr-o muljime de dezvoltări ulterioare, la aparijia gândirii mitice şi rafionale, făcând să apară noţiunea de cmanaţie, de efluviu tainic al viefii, de forţă vitală şi chiar de putere divină. 10

ANEXA E PROFETII ULUITOARE DESPRE ROMÂNIA,

CE SUNT REVELATE DE CODUL MISTERIOS (DUMNEZEIESC) AL „BIBLIEI"

.lar tu Daniele, ţ/'ne ascunse cuvintele şi apoi pecetluieşte această cartepână la sfârşitul lumii' (Daniel 12, 4)

Cercetările unor oameni de ştiinjă au confirmat, în ultimii ani, o ipoteză (de altfel, mai veche, dar nedemonstrată) care susjinea că în .Biblie" există inclus, alături de informafiile spirituale evidente, şi un anumit cod secret care poate dezvălui evenimente care au avut loc cu mii de ani după ce a fost scrisă .Biblia". Codul biblic a fost descoperit în versiunea originală a .Bibliei', In limba ebraică, în .Vechiul Testament". Cel care a descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este la ora actuală unul din cei mai mari experfi din lume în teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care stă la baza fizicii cuantice.

Eliyahu Rips este un om modest. El are, mai mereu, tendinfa de a acorda altora meritul pentru propriile sale realizări, astfel încât, la prima vedere nimeni nu ar bănui că de fapt el este un matematician de renume mondial. Majoritatea ziariştilor care l-au văzut au fost tentaţi să susfină cS descoperirile sale nu au nimic deosebit care ar trebui luat în seamă. Descoperirea lui Rips a fost însă confirmatâ de matematicieni de renume de la Harvard, Yale şi Universitatea EbraicS. Acest cod a fost verificat, de asemenea, şi de un specialist în cifruri }i coduri de la Ministerul Apărării al SUA şi a mai trecut cu succes de trei expertize efectuate de specialiştii la care a făcut apel o importantă revistă de matematică din SUA.

Teoria legată de codul biblic a devenit cunoscută în mass-media şi a fost luată mai în serios, abia după un tragic eveniment prezis cu ajutorul codului care, datorită faptului că nu a fost luat în seamă de persoana direct vizată, s-a adeverit mai apoi, din păcate. lată derularea evenimentelor:

La 1 septembrie 1994, ziaristul american Michael

wjfms^ S4.

^ H a * ^ ^ ^ ' ' ^ ,

« f | ptocn«iAnA.\n«OEACTiu«u«asTÂ/guAi>ocAiiPs\ ■ £ •

Drosnin a plecat la lerusalim pentru a-i înmâna lui Ytzhak Rabin următoarea scrisoare: .Un matematician israelian a descoperit în «Biblie» un cod secret care pare să dezvăluie amănunte ale unor evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii de ani după ce a fost scrisă «Biblia». Motivul pentru care vă aduc la cunoţtinţă acest fapt este acela că, singura dată când numele dumneavoastră complet, Ytzhak Rabin, apare în Biblie, este intersectat de expresia «criminal va asasina». Faptul nu ar trebui tratat cu indiferenţă, deoarece atât asasinarea lui Anwar el-Sadat, cât şi alentatele cărora le-au câzut victime John şi Robert Kennedy sunt, de asemenea, codificate în «Biblie»... Cred că sunte|i într-un real pericol, dar acest pericol poate fi evitat*. La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita adeverire: un glonţ tras în spatele lui Ytzhak Rabin, de către un om care se credea învestit cu o misiune divină. Aceasta a fost o crimă codificată în .Biblie* acum peste 2000 de ani.

Acelaşi ziarist - Michael Drosnin - a mai urmărit să-l avertizeze pe şeful Cartierului General al Serviciului de Contrainformajii al Israelului despre războiul din Golf şi de intenjia Irakului de a lansa rachete asupra Tel Avivului. Rips îi arătase ziaristului o secvenjă din codul biblic unde cuvintele .Hussein', .Scud* şi .rachetă rusească' apăreau codificate împreună. De asemenea, .Hussein a ales o zi* era o expresie ce apărea în acea secvenjă. Aprofundând căutările în acest sens, Rips a găsit în cod .foc în 3 Şevat* - dată din calendarul ebraic ce corespundea zilei de 18 îanuarie 1991. Aceasta a şi fost ziua în care Irakul a lansat prima rachetâ Scud împotriva Israelului, confirmând datele oferite de cod. La întrebarea lui Drosnin: .Cine putea şti cu 3000 de ani înainte că va fi un război în Golf, ca să nu mai vorbim de lansarea unei racheie împotriva Israelului pe 18 ianuarie?*, Rips a răspuns foarte tranşant: .Dumnezeul'.

După aceste evenimente prezise de cod şi mai apoi adeverite, Michael Drosnin declara următoarele: ,în mod cât se poate de limpede, codul nu este la fel ca profeţiile lui Nostradamus, nu este ceva de genul .o stea se va arăta pe cer de la Răsărit şi un mare rege va cădea*, cuvinte ce pot fi interpretate ulterior.astfel încât să corespundă oricărui eveniment care se petrece în realitale. Nu, aici este vorba de detalii la fel de precise ca acelea din ştirile 12

N O S T R A . O A M U S

(DU«NRIHSOAl.»IM«l*

MYSTATUTESAND. N G E R A R A f D T H E O F H I S K U E A N D HTS A I 0 S H E RHEFEARf DT0SAY HETHEMEfOFTHErt R E B E K A H f E C A U S E T H E W A S F N A N D I T C A M E T O P A S S W H F NH FAl ONGTIMETHATAtMIMFl F H I L I S T U E S L 0 0 K E T J 0 U T A T NANDBEHC EKAHHZSI CAH0SAZI FEANDH0» S A I 0 STT HlOli S H E 0ISAACSA IDUNT0H IHBHC' I D I E F O R f E R A H O A S I H T L T C

Y L A W S A N O I S A A C D W E L T I O F T H E P L A C E A S K E D H I M

I S M Y S I S T E R F 0 H E I S M Y W I F E L E S T S A I D C E S H 0 U L 0 K I L L M E F 0 R

A I R T 0 L 0 0 K U P 0 E H A D B E E H T H E R CHK I NG0FTHF P AWINDOWANDSA

S S P O R T I N G W I T H R F B CHCAt LEDISAA T Y S H E I S T H Y W I I S M Y S I S T E R A N U S E I S A I D L E S T H S A I D W H A T I S T

ĂNfXA f - flOf F|ll UWnOAU WS \f LATf t

transmise de C N N , toate aceste fiind descoperite înainte ca evenimentul să se producă*.

Teoria lui Rips despre codul biblic consideră .Biblia* ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişale. Pentru a găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat întreaga .Bibl ie* originală într-un şir continuu de litere, cuprinzând 304 .805 caractere. Informajiile sunt obţinule prin selectarea fiecărei a N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă - de exemplu: cu ajutorul unui calculator, sunt câutate în această matrice formată de textul biblic adus In forma descrisă mai sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile de interval. Se începe de la prima literă a .Bibl iei* şi se caută penlru fiecare secvenjă de intervale posibilă cuvintele pe care noi le solicilăm, care sunt descifrate cu intervale de una, două, trei litere e t c , până la câteva mi i . Apoi se repetă aceeaşi opera|ie de căutare începând de la cea de-a doua literă şi continuând astfel până la ultima literă a .Bibl iei". După ce găseşte cuvântul-cheie, calculalorul începe să caute informa|ii asociate aflate cât mai aproape de acesla. Astfel, de exemplu, unde a fost găsit numele Rabin, se aflau alături şi alte dale: Amir (care s-a dovedil ullerior a fi chiar numele asasinului), Tel Aviv, anul ebraic 5756 care începea în septembrie 1995, toale aceste informaţii reale fiind codificate în acelaşi pasaj.

Primul indiciu modern al codificării .Bibliei" a fost găsit, cu peste 50 de ani în urmă, de către H . M . D . Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase că, dacă sărea 5 0 de litere, şi apoi alte 5 0 şi apoi încă alte 50, găsea cuvântul .Tora", înscris la începulul .Facerii" biblice. D e asemenea observase că aceeaşi secvenţă de inlervale ortografia din nou cuvântul .Tora* în .leşirea", .Numer i i " şi .Deuteronom". Weissmandel nu a dat niciodată această descoperire publicităjii. Discipolii săi au publicat însă, ulterior, o carte cu tiraj limitat, .Torat Hemed", în 1958, în care se făcea pe scurt referire la cercetările rabinului Weissmandel în legătură cu codul, pe care acesla le efecluase în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial .

Unul dintre aceşti discipoli, rabinul Azriel Tauber, a relalat că în acei ani, dinaintea aparijiei calculatoarelor, Weissmandel transcrisese întregul text al Torei pe fişe cuprinzând câtc 100 de litere, dispuse pe 10 rânduri de câte 10 litere, şi apoi căutase cuvinte ortografiate cu litere aflate la intervale echidistanle.

13

ftOCMMU flANnWt Of ACTlt'M UKBffA ,SU APOCAIIPSA2* » ■ Primul savant modern, omul

care a Inţeles mecanica sistemului nostru solar şi a descoperit forţa gravitaţiei, Sir Isaac Newton, era şi el Tncredin|at de faptul că în „Biblie" există un cod secret care dezvăluie viitorul. Newton a învăţat ebraica şi a urmărit aproape jumătate din viaţă să descopere acest cod. Isaac Newton considera acest cod mult mai important dec.it legea atrac|iei universale.

J.M. Keynes, biograful lui Newton, susjine că acest cod biblic a fost o obsesie pentru marele savant. Când Keynes a văzut documentele lui Newton, a avut un şoc: cea mai mare parte a lucrărilor lui Newton nu se refereau, aşa cum se astepta el, la matematică sau la astronomie, ci la teologie ezoterică. Acele scrieri dezvăluiau faptul ca marele fizician era încredinţat că în .Bib l ie ' era ascunsa o profejie a istoriei omenirii. Newton avea certitudinea că .Biblia*, de fapt chiar întregul Univers, erau nişte criptograme alcătuite de Dumnezeu, pe care el voia să le descifreze.

Newotn nu a reuşit însă să descopere acest cod. Munca sa nu a dat niciun rezultat, oricare au fost formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a scăpat lui Newton a fost făcută de Eliyahu Rips, pentru că matematicianul israelian dispunea de un instrument esenjial pe care Newton nu îl avea: un calculator. Se pare că textul ascuns al .Bibliei" a fost codificat cu un fel de .zăvor* temporizat care nu a putut fi deschis pană la descoperirea calculatorului.

Cu tot scepticismul unor matematicieni, nimeni nu a putut găsi vreo eroare în demonstraţia matematică. Nimeni nu a putut să infirme cu argumente solide faptul uluitor că .Biblia" era codificata şi că dezvSluia evenimente care ulterior s-au petrecut după descrierea ei.

Unii oameni de ştiinjă, mai convenjionalijti, nu au acceptat codul. Astfel, de exemplu, a fost cazul lui Avraham Hasofer, care a atacat codul biblic înainte ca Rips să fi publicat dcmonstrajia matematică. Hasofer a argumentat că este posibil ca anumite tipuri de configurajii să existe în orice ansambluri mari de date.

La atacul lui Hasofer, Rips a replicat că este posibil ca, de exemplu, să găseşti într-un ansamblu de date suficient de mare numele lui Saddam Hussein. Dar este aproape imposibil să găseştî termenii .Scud', .rachetâ rusească* precum şi data declanşării războiului, Tn acelaşi loc, dezvăluite Tntr-un mod anticipat.

ANOU i - rtof €Ţii UUTOAH txsnt IOMÂMA, a susr Kvtun M COOU MRTHK» (DuwaniESO Auutro*

Nimeni nu poatc înjclcgc, încă, modul în care a fost creat codui. Toţi oamenii de ştiinjă care au constatat realitatea codului biblic, sunt de acord cu faptul că nici cele mai rapide calculatoare de care dispunem în ziua de azi şi nici toate computerele de pe pământ lucrând împreună n-ar fi putut să codifice .Bibl ia' , aşa cum a fost ea codificată acum 3000 de ani. Rips declară: .Este vorba de o minte care depaşeşte cu mult orice imaginajie a noastrâ. Informajia inclusă în cod este probabil infinită*.

Nimeni nu ştie dacă nu cumva, fiecare dintre noi, cu tot trecutul şi viitorul sâu, nu figurează în vreun cod de nivel superior şi încă necunoscut al .Bibliei* si dacă aceasta nu este într-adevăr o .carte a v ie j i i ' . Toji marii conducâtori ai lumii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial - Roosevelt, Churchill, Stalin, Hitler - sunt menţionaji în cod. Cuvintele .America', .revolujie* şi anul 1776 apar la un loc, Napoleon este codificat alături de Franja, dar şi de Waterloo şi Elba.

.Când am folosit un calculator, am dat lovitura', relatează Rips. El a povcstit că a găsit mai multe cuvinte codificate decat prevedea domeniul statisticii în virtutea .legilor hazardului', iar atunci a fost cel mai fericit moment din viaja sa. Rips a elaborat un model matematic complex care, atunci când a fost implementat pe un program de calculator, a confirmat faptul că .Vechiul Testament" este, Tntr-adevăr, codificat. Rips s-a împotmolit însă în drumul spre .victoria finală", care trebuia să fie o metodă simplă şi eleganta de a dovedi realitatea codificarii .Bibl ie i ' . Pentru a reuşi, a fost ajutat de fizicianul israelian Doron Witzum, care a completat modelul matematic. în rezumatul de pe pagina de deschidere a referatului asupra experimentului lor iniţial, intitulat .Secvenje de litere echidistante în «Facerea»' se menţiona: .Analiza indică faptul că în textul «Facerii» sunt intercalate informajii ascunse sub forma unor secvenţe de litere echidistante. Rezultatul este semnificativ în proporţie de 99,998%*. Rips şi colegii lui cautaseră numele a 32 de mari învăjaji, înjelepji din epoca biblică până în vremurile moderne, pentru a determina dacă numele şi datele calendaristice ale naşterii şi morţii lor erau codificate In prima carte a .Bibliei".

Pe de altă parte, cautaseră aceleaşj nume şi date în traducerea ebraică a romanului .Război şi pace', al lui Dostoievski, precum şi în alte două texte originale

15

" ! M 1 ' z a y z j m a j i n a n 1

1 |? 1 u x D » n ' u a u o j s r i n • î "• VQ î n n n ' î ) ' a S1 ' '? D 3 - n H 7 vnv

K 1 3 U(J |i nuDO n '? s S1 ' '? D 3 - n H 7 vnv

i |nr i î |n | j S1 ' '? D 3 - n H 7 vnv p i ' 36 n r ? i n i p D T i -> Y n s D m i i o s o v p n ' n u i i n £ i Ţ u n n n i r " i v n i x 1 6 S ? 3 D^iV^V

n * n V o n i n(J V n n J a Î a n 1 D 1 D i i ' a s s n s n s î i V : x n i 1 ) S 3 D ? r J î n r a u

ebraice. In .Bibl ie ' , nurriele şi datele erau codate laolaltă, pe când în .Război §i pace" §i în celelalte două câr*i nu. Probabilitatea ca informajiile codificate să apară datoritâ unor coincidenje accidentaie s-a dovedit, în cele din urmă, a fi de 1 la 10 milioane. în cadrul experimentului său final, Rips a luat cele 32 de nume şi 64 de date şi le-a amestecat în 10 milioane de combinajii diferite, astfel încât 9 999 999 dintre ele să nu corespundă §i doar o singură combinajie să fie corectâ. Apoi a efectuat o verificare pe calculator pentru a vedea care dintre cele 10 milioane de combinajii dădea cel mai bun rezultat şi a constatat că numai în .Biblie* numele şi datele corecte apâreau împreună. .Niciuna dintre combinajiile aleatorii nu era corectâ. Rezultatele erau 0 contra 9 999 999 sau, altfel spus, 1 la 10 milioane.*

.Distincţia dintre prezent, trecut §i viitor esle doar o iluzie, oricât ar fi de persistentă." a spus Albert Einstein în 1955.

Experimente de căutare a unui cod asemănâtor celui biblic au fost realizate şi pentru alte lucrări literare al căror texl a fost introdus pe calculator, cum ar fi, de exemplu, .Crimă şi pedeapsă*, un alt roman al lui Dostoievski, având un text ce cuprinde 304.805 litere, fiind deci comparabil cu şirul de litere din .Biblie*. în acest caz, numele lui Ytzhak Rabin nu apărea deloc, în nicio secvenjă de intervale. Alle nume codificate în .Bibl ie ' , cum ar fi Shakespeare sau Kennedy apăreau şi aici. Cu toate acestea, în timp ce în .Biblie" cuvintele ce apăreau după numeie lui Kennedy erau .va mur i ' , iar oraşul Dallas era codificat în acelaşi pasaj, în .Crimă şi pedeapsă" nu apărea niciun fel de asociajie logică. La fei, .Shakespeare' apărea o singurădată în romanul lui Dostoievski, dar nicidecum în asociere cu numele unor opere literare care i-au aparjinut. Testele realizate pentru a verifica dacă există diverse codificSri §i în alte scrieri l-au ajutal pe Rips să-şi susjină leoria §i să concluzioneze: .Fireşte că dacă s-ar căuta suficiente exemple într-o altă carte, s-ar găsi până la urmâ unele cuvinte asociate logic sau apărând la un loc. Dar numai în «Biblie» apar informajii asociate în mod constanl şi coerent. Nimeni nu a descoperit nimic asemănStor în nicio altă carte, în nicio traducere §i în niciun alt lext ebraic original, cu excepjia «Bibliei.*.

Un criptograf veteran de la strict secreta National Security Agency din SUA, Harold Cans, era sigur că putea dovedi falsitatea demonstrajiei realizată de Rips pentru codul biblic. Gans a realizat 16

ASIM i - rtonîu wuncwu otsnt IOMISU. a «JNT Kvtun ot coou MIMIIK» {WJMNOIIBQ AI JUM I*

propriul său program de calculator şi a refăcut căutările făcute de Rips în codul biblic, în legătură cu datele despre cele 32 de personalităţi ale căror nume apăreau codificate în .Biblie*. Spre marea uimire a lui Gans, informaţiile existau: datele la care se născuseră şi muriseră acele personalităţi, erau codificate în .Biblie* împreunâ cu numele lor. Lui Gans nu i-a venit să creadă, dar tot mai era convins că nu există niciun cod în .Biblie*. Astfel, el a hotărât să caute şi alte informajii în legătură cu cele 32 de personalităji ale căror nume apâreau codificate în .Bibi ie ' , în speranja că va găsi ceva cu care să dea la iveaiă falsul din experimentui lui Rips, eventual chiar şarlatania matematicianului israelian. Gans a plec.it de la ipoteza că, dacă există un cod adevărat, atunci el ar trebui să conţină §i informaţii exacte despre localilăţile unde s-au născut cele 32 de persoane codificate. După aproximativ 400 de ore de câutări, Cans a verificat concordanţa celor 32 de nume cu localităţile lor natale. în plus, Cans a mai realizat o căutare asemănâtoare pentru alte 34 de personalităji cunoscute, pentru care a verificat concordanja nume - loc de naţtere, iar rezultatul a fost exact. Concluzia lui Cans a fost că în .Biblie* sunt codificate informajii despre trecut şi viitor care exclud din punct de vedere matematic orice coincidenţă, iar acest gen de informajii nu se gâsesc în niciun alt text. După spusele lui Gans, experimentele pe care le-a realizat în legătură cu codui .Bibliei* l-au transformat dintr-un ateu convins într-o persoană profund religioasă.

Rips j i Wiztum au prezentat articolul lor uneia dintre cele mai importante reviste americane de matematică, Statistical Science. Mai mulj i matematicieni care lucrau pentru acea revistă au verificat demonstrajia matematică ce susjine existenţa codului. Teoria codului .Bibliei* a trecut cu succes §i aceste tesle, fiind astfel acceptată de Statistical Science.

în continuare vă prezentăm unele exemple de personalităji marcante ale căror nume apar codificate în .Bibl ie ' , precum §i menjiuniie despre acestea pe care le oferă codul. Homer apare codificat ca fiind .poet grec*; Shakespeare apare codificat ca .reprezentant pe scenă*, alături fiind codificate §i unele opere ale lui: .Hamlet" §i .Macbeth*. Şi Beethoven §i Bach apar codificaji în .Biblie",

17

«ACTU.'Ml KOCtAMU

pentru fiecare apărând menţiunea ,c ompozitor german". Mozart apare şi el în cod alături de cuvintele .compozitor* si .muzică", iar

Rembrandt este codificat .pictor olandez'. Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost înregistrat în codul biblic.

Fraţii Wright apar codificaţi alături de cuvânlul .avion", Edison este codificat cu .electricitate" şi .bec electric', iar Marconi este codificat cu .radio*. Nevvton apare codificat cu .gravitajie*. Dupâ cum am menţionat anterior, Newton intuia existenţa unui cod ascuns în .Biblie", pe care însă nu l-a aflat; codul însă, .ştia* de Newton, deoarece, în codul biblic, alături de expresia .codul biblic' apare şi numele lui Newton.

Einstein apare codificat In .Biblie* doar o singură dată. Enunţul ,s-a prezis o persoană cu mintea ageră* apare în acelaşi loc. Cuvântul .ştiintă", peste care se suprapune expresia ,o nouă şi excelentă înţeiegere" intersectează numele savantului. Şi chiar deasupra lui .Einstein', textul ascuns menţionează ,el a răsturnat realitatea prezentă". Teoria relativităjii, principala descoperire a lui Einstein, este de asemenea codificată în .Biblie'. fmpreună cu numele lui Einstein în matricea în care figurează unica lui menţiune, împreună cu teoria relativităjii, codul oferă indiciul .adăugaji o a cincea parte', pe care l-a

urmărit şi Einstein în studiile sale despre ,a cincea forţă'.

în iulie 1994, lumea a asistat la cea mai mare explozie observată în sistemul nostru solar. O cometă a supus planeta Jupiter unui bombardament echivalent cu forţa a peste un miliard de megatone, generând globuri incandescente de mărimea Pământului. Coliziunea cometei cu Jupiter este codificată de două ori în .Biblie", o dată în .Facerea" şi a doua oară în .Isaia*. Cometa Shoemaker Levy, apare de ambele dăji cu numele complet - numele astronaujilor care au descoperit-o în 1993, iar impactul cu Jupiter este codificat aproape ca o reprezentare grafică. Tn codul biblic, numele cometei şi numele planetei Jupiter se intersectează de două ori iar data impactului era menjionată anticipat în iulie. Astfel, evenimentul pe care astronomii fuseseră în măsură să-l prevadă doar cu cateva luni înainte de a se produce, a fost prezis In codul .Bibliei* cu 3000 de ani Tnainte de a avea loc.

Despre ocuparea Tibetului de către chinezi, în codul biblic apare: .Şi i-a pus sub pază în temniţă", expresie care intersectează cuvântul .Tibet*. 18

Marea criză economică prin care a trecut SUA, în 1929, este codificata Impreună cu prăbusirea piejei bursiere. .Colapseconomic* şi .criză" apar laolaltă în .Biblie" alături de cuvântul .acjiuni". Anul în care s-a declanşat criza, 1929 -adică 5690 în calendarul ebraic - este codat în acelaşi pasaj. Un alt eveniment bulversant pctrecut pe scena politică a Statelor Unite, căderea lui Richard Nixon, în urma afacerii Watergate, este de asemenea codificat în .Biblie". .Watergate* apare împreună cu .Nixon* şi cu anul în care acesta a fost silit să demisioneze -1974. în pasajul în care a fost codat .Watergate', textul codat al .Bibliei* formează o întrebare: .Cine este elî Presedinte, dar a fost alungat."

De asemenea, cu şase luni Tnaintea alegerilor pentru presedenjia SUA din 1992, codul a dezvăluit alegerea lui Clinton. Alături de .Clinton* apărea viitorul său titlu: .preşedinte".

Aselenizarea primei nave pământene pe Lună este codificată şi ea în .Biblie'. ,Om pe Lună' apare în cod împreună cu .nayă spajială* şi .Apollo 11*. Până şi data la care Neil Amstrong a făcut primul pas pe Lună - 20 iulie 1969 - se regăseşte în .Biblie*. Cuvintele lui Amstrong: ,Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire* îşj găsesc ji ele ecoul în codul biblic: în pasajul unde aparedata aselenizării, .Luna* este intersectată de expresia .Realizat de omenire, realizat de om*.

Cu acest gen de exemple am mai putea continua, însă cele oferite până acum sunt suficiente pentru a demonstra realitatea codului. Ar mai fi lotuşi interesant să aflaji rezultatele unor cautari în codul .Bibliei' ce au avut drept scop aflarea mai multor informajii despre Romania. Au fost astfel găsite informajii impresionante despre Jara noastră, chiar dacă nu s-a folosit un program foarte performant de căutare în codul biblic. Textele biblice pe care noi le-am avut la dispozijie pentru căutare au fost următoarele:

- textul original în ebraică al .Facerii', aşa cum apare el în cea mai cunoscută versiune a .Bibliei' - .Biblia de la lerusalim';

o traducere în greceşte a .Evangheliei după Matei', recunoscută ca fiind foarte valoroasă;

- cea mai veche şi mai importantâ traducere în engleză a textului .Noului Testament", cunoscută sub numele de .King James Version" şi publicatăîn 1611.

Chiar dacă cele mai numeroase şi mai

19

iNn«WAaiUNtU«GlMA.NU APOCAU

autentice informaţii pot fi găsitc apelând Tn special la textul original al .Bibliei", cel Tn ebraicâ, datorită Tncarcăturii spirituale excepţionale pe care o are textul biblic, anumite date se pot afla chiar Tn cazul Tn care apelăm la unele traduceri inspirate ale .Bibliei". Cu toate că în cele trei surse conţinute Tn programul de căutare în codul biblic (menţionate mai sus) nu am avut la dispoziţie traducerea integrală a .Bibliei", chiar şi o bază de date limitată a fost de natură să ofere unele intbrmaţii profunde. Pentru traducerea în română a pasajelor din .Biblie" a fost folosit textul .Bibliei" Tn limba romană.

în textul ebraic original al .Facerii", numele României apare codificat de 17 ori. Cele mai relevante informaţii le-am considerat a fi prezente în următoarele trei exemple:

-Tn secvenţa de mai jos, alături de .România* (ortografierea ebraică a numelui jării noastre este încadrată Tn text) apar ormătoarele citate: .lată Eu (Dumnezeu) sunt cu tine şi te voi păzi pe orice cale vei merge..." şi apoi ,nu te voi lăsa până nu voi Tmplini toate câte Ji-am spus". (Facerea 28, 15).

• într-o altă secvenţă din originalul .Facerii" Tn care apare codificat numele .România", textul care intersectează numele Jării este următorui: ,Şi, cutremurându-se, lacov a zis: «Cât de misterios este locul acesta! Aceasta nu e alta decât numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului!»* (Facerea 28, 17)

- Tn cea de-a treia situaţie, numele codificat .România* este intersectat de citatul următor: .Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o păzească" (Facerea 2, 15)

în textul .Evangheliei după Matei" tradus Tn limba greacă, numele .România" apare de două ori. Informajii mai importante au fost gasite Tn secvenja pe care o prezentăm mai jos: numele .României" este codificat mai sus de următorul pasaj: ,Zis-a lui Stăpânul: .Bine, slugă bună şi credincioasă, peste pujine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră acum întru bucuria Domnului tău." (Matei 25,21)

în cazul .Noului Testament* tradus in engleză, numele .România" apare de două ori. Vă prezentâm o secvenjă concludentă §i pentru această căutare 20

ANKA t - ftaqii utwiOAK ottm toMÂNu, a SUM KVHAU oi coow MKIIMOS (DUHSiaitso AI j i i im-în codul .Bibliei". în aceastâ secvenjă de text cxpresia: .His own house Jesus', care se traduce prin .însăşi casa lui lisus", intersectcază numele Romaniei. Toate aceste informajii din codul biblic vin să confirme profejiile despre jara noastră şi anume că Romania a fost aleasă de Dumnezeu să fie centrul spiritual al planetei în vremurile ce vor urma.

Majoritatea oamenilor consideră câ .Biblia" este o simplă carte şi doar pentru o mică parte dintre aceţtia, .Biblia' este o lucrare divin inspiratâ. Având în vedere informajiile despre codul biblic, putem spune că a Tnceput un nou mod de explorare a .Bibliei'. Toji cei care au avut posibilitatea să se convingâ de existenja codului biblic consideră acum că, ceea ce numim noi .Biblie' -cartea propriu-zisă - este doar primul său stadiu (nivel). .Biblia' s-a dovedit a fi şi un program de calculator, nu doar o carte pe care Rips a introdus-o Tntr-un computer, ci un program pe care autorul său l-a conceput ca fiind interactiv şi mereu adaptabil. Codul .Bibliei* se prezintă ca o serie de revelajii temporizate, fiecare dintre ele fiind programată pentru a corespunde niveluiui epocii sale. Eliyahu Rips spunea referitor la cod: .Cantitatea de informajii din codul biblic este incalculabilă si ea este probabil infinită. lar acesta nu este decât Tnceputul, primul nivel j i cel mai simplu al codului biblic. Codul este mai pujin asemănător unui joc de cuvinte Tncrucişate, cât mai degrabă asemeni unei holograme. Noi observăm doar. matricea, adică unele tablouri bidimensionale, cand probabil ar trebui să privim Tn cel pu|in trei dimensiuni, dar deocamdată nu stim cum".

GLOSAR DE TERMENI

ABNEGAŢIE Calitate spirituală pozitivă, superioară, manifestată prin devotament dus până la

sacrificiu, care evidenjiază transcenderea într-o foarte mare măsură a egoismului şi depăjirea egoului. Abnega|ia se manifestă prin acţiuni pline de dăruire care presupun jertfirea intereselor proprii, uneori şi a vieţii, în slujba unei cauze divine ori pentru binele planetar sau al altor oameni. Asemenea fapte se impun mai ales în situaţii deosebite (de exemplu: calamităţi naturale, războaie, revoluţii, împrejurări care pun In pericol viaţa oamenilor etc), când apărarea sau înfăptuirea aspiraţiilor divine ale altor oameni nu poate avea loc decât prin sacrificarea intereselor personale.

Omul simte imboldul de a acjiona în acest fel mai ales atunci când este însufleţit de un anumit ideal divin, sublim, care în situajii excepţionale trebuie apărat sau poate fi realizat numai prin sacrificii. Alegerea j i stabilirea idealului, care trebuie întotdeauna s5 fie înalt j i divin, are o deosebită însemnătate. Spiritul de abnegajie se deosebejte substanjial de bravadă, în care fiinja îji periclitează cu nesăbuinjă siguranja personală j i chiar viaja fără ca acest lucru s5 fie necesar, riscul fiind căutat cu orice prej, numai .de ochii lumii*. Spiritul de abnegajie este, de asemenea, opus atitudinii de nepâsare faja de soarta celorlalji oameni.

ABSOLUTUL SUPREM în mod intuitiv, Absolutul Suprem poate fi definit ca Principiul ultim, vejnic, imuabil,

infinit, care stă la baza Universului, a întregii Manifestări. Absolutul reprezintă ceea ce este independent de orice condijii }i relajii, care nu este supus niciunei restricjii, care nu are limite j i este necondijionat, misterios, atotputernic, perfect, desăvârjit.

Cunoajterea Absolutului Suprem este subiectul esenjial al tuturor sistemelor metafizice spirituale. în tradijia milenară a înjelepciunii, Absolutul este semnificat de asemenea prin nojiunile Spirit Absolut, idee absolută sau eu absolut (Sine Suprem), care este factorul esenjial al Universului, identificat în fiinja umană cu o scânteie nemuritoare, divină (cunoscută în tradijia orientală sub numele de Alman, Sinelc Suprem Nemuritor).

Absolutul Suprem reprczintS totodată Spiritul universal sau Divinul In ipostaza Sa impersonalS, abstractă. Absolutul Suprem sau, altfel spus, Lumina Luminiloreste izvorul originar şi ultima Jintă către care, conştient sau inconjtient, se orientează tot ceea ce existâ. Prin aspirajie frenetică si meditajie intens concentrata, fiinja umană sinceră şi tenace Isi poate revela Sinele Oivin din propria sa natură lăuntricS, putând apoi să fuzioneze, mai întâi temporar, iar apoi în mod permanent, cu el, precum o picSturS care se topeşte în infinitul ocean al Absolutului universal, atingând astfel Suprema Eliberare spiritualS. Absolutul este deci unul şi acelaji în ipostaza sa de Spirit Universal Infinit, el existand deopotrivă în veşnicie şi în timpul limitat. El cste: Pură ExistenţS, Pură ConjtiinjS, Pură Beatitudine. 22

Faptă, intervenţie a unei anumite fiinţe în universul lăuntric sau în lumea exterioară care va avea ulterior drept rezultat o reacjiune (un efect, un răspuns rezonant) concordantS si proporjionalâ ca intensitate, amploare etc.

Din perspectiva tradijiei spirituale yoghine, toate acjiunile ale căror roade nu sunt consacrate lui Dumnezeu au un efect de înlănţuire j i de condijionare asupra fiinjei umane, aceasta trebuind să suporte ulterior In totalitate consecinjele faptelor sale. Prin consacrarea fiecărei acjiuni importante lui Dumnezeu, fiinja umană poate s3 acjioneze Intotdeauna (tn funcţie de răspunsul primit la consacrare) In conformitate cu Voinja divină. Deloc Intâmplător, In .Bhagavad Cita', cartca sacră a hinduismului, Krishna II învajă pe Arjuna că acjiunea divin integrată este superioară non-ac|iunii.

în universul fiinjei umane, cele cinci calităji senzoriale esenjiale (tanmatra): auz, simj tactil, văz, gust si miros corespund celor cinci instrumente de cunoaştere (jnanedriya), denumite generic: urechi, piele, ochi, limbă si nas, care sunt dublate de cinci instrumente de acjiune (karmendriya), denumite generic: corzi vocale, mâini, picioare, organe genitale j i anus. Acestea din urmă sunt cele care permit fiinjei umane (fie că este conjtienta, fie că nu este conjtientă de aceasta) $3 acjioneze sau s3 reacjioneze la stimulii exteriori In conformitate cu percepjiile senzoriale specifice lor.

în tradijia hindusa, Dumnezeirea exercitâ cinci acjiuni sau funcţii cosmice prin care guverneaza Lumea: emanajia (srishti), menjinerea (slhiti), resorbjia (samhara), ocultarea (tirodhana) şi rev5rsarea grajiei (anugraha). Conform spusclor Injeleptului Abhinavagupta, aceste cinci acjiuni divine fundamentale sunt exercitate şi la scara microcosmica, într-o corespondenja analogică, de catre omul supus devenirii, chiar în ceie mai neînsemnate acjiuni ale viejii sale individuale, dar aceasta se petrece cel mai adesea într-un mod inconjtient. Totodară, există cinci tipuri esenjiale de acjiuni care afecteaza substanja j i energia: ridicarea (utkshepana), coborârea (apakshepana), contracjia (akunchana), expansiunea (prasarana) si proiecjia (gamana).

Din punct de vedere calitativ, acjiunile pot fi: 1. materiale; 2. eterice; 3. subtile (astrale); 4. meniale; 5. spirituale.

Un element definitoriu al acjiunii cste scopul, jinta către care se orienteaza aceasta. în lumina tradijiilor spirituaie ale omenirii, fiinja umana trebuie s5 acjioneze numai în sens benefic, manifestându-se la unison cu Voinţa divină. Deloc întâmplător, o rostire a tradijiei populare afirmă: .Bine faci, bine gSsejti". De asemenea, o altă rostire tnjeleaptâ spune: .Unde-s mulji, puterea creşte", evidenjiind forja superioara a acjiunii realizate la unison de un grup fratern j i unit de fiinje umane într-un sens benefic, prin comparajie cu acjiunea singulară.

ADEVĂR Cuvântul .adevăr* este conex cu latinescul .veritas'. în limba greaca, pentru

cuvăntul .adevSr' exista termcnul .aletheia' (care se poate traduce In limba română prin expresia: .care nu este ascuns"). Atunci c5nd se vorbejte despre Adevărul Divin ca atare, se face tntotdeauna, tn mod inevitabil, referinjâ directă la Principiul Suprem, c5ci In afara Principiului Suprem, nimic - făr3 excepţie - nu dcjine propriul s3u fundament. Aceasta referire la Principiul Suprem originar implic5 în mod necesar că orice relajie a noastră cu Adevărul Divin trebuie sa treacă prin recunoajterea subordonarii noastre

23

• 4 1 PR0GR\MUlPL»v\EfARDEAqiUNEURGEMA.NUAPOCALIPSA!::' ^ -

faţa de imperativele obiett ive, taimce ale imuabilelor legi pnru ipiale 51 supraumane. latâ pentru ce se spune c3 numai Adevărul Ult im, atunci când este revelat tn propriul nostru univers lăuntric, ne face cu adevărat să devenim liberi din punct de vedere spiritual. Apostolul loan subliniază acest aspect fundamental tn .Evanghelia" sa, atunci când citează cuvintele lui lisus: .Cunoajteji Adevărul, şi atunci Adevărul vâ va elibera."

Adevărul afirmă sau evidenjiaz3 o corespondenj3 sau o anumită oglindire care face posibilă cunoajterea autcntica. Cunoajterea adevărului evidenţiază de fiecare datâ un anumit proces de rezonan\& oculti' Intre un lucru sau o fiin|ă şi conjti inja aceluia care vrea să le cunoască, proces care-i permite s3 descopere, tn felul acesta, chiar tn Universul său lăuntric care este adevărul referitor la acel lucru sau acea fiinţă.

Adevărul Ult im sau, altfel spus, Adevărul Divin este întotdeauna Unul j i tocmai de aceea se poate vorbi despre caracterul unic al Adevărului Ult im, c3ci, fn esenja sa, el este fără tncetare absolut identic cu Principiul Suprem, care este nediferenjiat de această Unitate originară. Cei înţelepţi afirmă că, de fapt, Adevărul Ult im nu a fost si nu va fi vreodată o crcajie a minţii umane. Adevărul Divin are tn vejnicie o existen;ă enigmalică ce se susjine prin ea însăji, independent de noi. Rolul nostru, care totodată constituie una dintre menirile noastre fundamentale (pe primul loc fiind cunoajterea directă j i nemijlocită, în propriul nostru univers lăuntric, a realităţii lui Dumnezeu Tatăl), implică prin urmare să cunoaştem prin revelaţie directă şi nemijlocită Adevărul Divin.

Abia atunci cand tn fiinja noastră tncepe s3 se reveleze In mod gradat Adevărul Ultim Divin, noi ieşim din starea de eroare, pentru c3 tn fiinja noastră apare pentru prima oară sclipirea mirifică, esenţială a Luminii eteme a Adevărului Ult im Divin, care ne conferă accesul la adevărata cunoaştere, ce ne permite $3 tnjelegem realitatea, atât cea interioară, cât şi cea cxterioara, din perspectiva tainică a Adevărului Ult im Divin al lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare, cunoaşterea Adevărului Ult im Divin tn propriul nostru univers lăuntric face s5 apară o esenţială transformare a viziunii si a perspectivei asupra realităţii. în locul viziunii personale şi eronate asupra realităţii (atât asupra realităpi fiinţei noastre, cât şi asupra realitSjii inconjuratoare) tn care ne-am allat, fără îndoială, panS atunci, în fiinţa noastră se instalează si rămâne pentru totdeauna o noua j i fundamentală viziune, care aparţine Adevarului Ult im Divin. Această transformatoare viziune a Adevărului Ult im Divin ne oferă jaloanele divine de care avem nevoie pentru a privi asa cum trebuie - cu înjelepciune - atât realitatea fiinţei noastre, cât şi întreaga realitate înconjurătoare. Cei Inţelepţi spun că, de fapt, Adevărul Ult im Divin aparţine sferei gigantice, misterioase a înjelepciunii pure a lui Dumnezeu.

Toji marii înjefepţi, toji yoghinii avansaji j i toji marii sfinţi care au atins Suprema Realizare Divină au reuşit într-o anumitS etapă a evolujiei lor spiriluale să-şi reveleze în propriul lor univers lăuntric Adevărul Ult im Divin. Numai tn felul acesta, prin revelarea Adevărului Ultim Divin tn propria lor fiinjă, ei au reujit cu adevărat s3-L cunoască pe Dumnezeu Tatăl şi totodată au reujit s3-ji transforme viziunea personală, eronată într-o nouă şi fundamentală viziune divină, eternă şi universal valabilă.

Adevărul Ult im Divin luminează acele tradijii care se dcschid către preluarea si asimilarea luminilor suverane ale Realităjii Esenjiale Misterioase. Ştiind toate acestea, ar merita s3 ne tntrebăm acum caţi, mai ales dintre aceia care p3streaz3 o orientare spiritualâ tradijională si autentic3, iau tn considerare Adev3rul Ult im Divin pentru el tnsuşi, tntr-un mod complel dezinteresat, situ3ndu-se dincolo de toate atajamentele afective j i de 24

spiritul fngust de grup? Din nefericire, putem observa cu usurinjă c3 r3spunsul la această tntrebare indic3 frecvent c3 este vorba de un foarte mic num3r de fiinţe umane, care constituie cercul extrem de tnchis al prietenilor cei sinceri ai AdevSrului Ult im. Un asemenea grup spiritual este grupul celor pujini j i alej i , în cadrul c3ruia este p3strat3 j i transmis3 comoara inestimabil3 a Eternei înjelepciuni, care constituie, am putea spune, depozitul cel atemporal j i universal al Adev3rului Ult im Divin.

ALIENARE (ÎNSTRĂINAREA FIINŢEI UMANE DE DUMNEZEU) Alienarea desemneazS o condijie existenjialS maladiv3, dizarmonioas3, tn care se

manifest3 o stare predominant3 de scindare a conjti inţei individuale a fi injei, stare ce poate fi identificată de c3tre cei tnzestraji cu luciditate spiritual3 ca fiind o stare de Înstr3inare a fiinţei umane faj3 de Dumnezeu. Sentimentul predominant de înstr3inare pe care fiinja uman3 caracterizat3 de alienare II tr3iejte atunci este resimjit mai ales ca 0 scindare între minte şi suflet. Alienarea face ca fiinja uman3 s3 simt3 atunci o acut3 slare de Instr3inare sufleteasc3. Alienarea survine ca urmare a fapiului c3 tn constiinja individuală a fiinţei umane s-a produs o anumit3 scindare major3 la nivel sufletesc sau spiritual, care permite aparijia gradatS, adeseori sub forma unei creşteri maladive, a unor convingeri rele, inferioare, ce sunt alimentate de felurite fndoieli demoniace, şi care genereazd manifestarea preponderentS a unei viziuni fragmentate asupra vieţii, alimentând astfel starea predominanta de separare a fiinjei umane fa|3 de Dumnezeu.

în cunoaşterea modern3, alienarea este cunoscut3 ca fiind un concept ce se reg3seşte at3t tn domeniul psihologiei, cât si tn sociologie, filozofie, medicina si spiritualitate. Din punct de vedere filozofic, conceptul de alienare desemneaz3 existenja unei anumite relaţii anormale, dizarmonioase, tntre fiinţa individuală ţ i lumea tn care ea trăiejte, relajie care este caracterizata prin faptul că omul nu se mai poate integra tn mod real fn lumea din care face parte, percep3nd fn mod distorsionat lumea tnconjuratoare ca fiindu-i străinâ j i ostilă. în concluzie, putem spune c3 starea de alienare are atât o semnificajie psihologic3 (ca stare de tulburare psihic3 j i , în cazul extrem, de nebunie), cât j i una sociologică (disolujia Ieg3turii fntre individ j i ceilalji) sau de naturS religioasă (disolujia legăturii cu Divinitatea).

ARHANCHELI Enlil3|ile angelice (cunoscute tn tradijia orientală sub numele de deva) sunt fiinje

de luminS al c3ror principal rol tn Manifestare este acela de a intermedia relajia dintre Dumnezeu Tatăl j i Creajia Sa. Universul cel tainic al acestor spirite divine este structurat ca o gigantica ierarhie condusă de Dumnezeu Tatăl. Tradijia crejtin3 menjioneaz3 c3 exist3 nou3 . t reple ' sau .corur i" angelice grupate fn trei triade, prin intermediul c3rora Dumnezeu TatSl guvernează j i inspiră Intr-un mod divin diferitele niveluri ale Manifest3rii. Ele sunt structurate conform leg/7 rezonanţei oculte*.

lerarhia Arhanghelilor aparjine celei de-a treia triade (alc3tuil3, tn ordinedescendenti, din corul întaietorilor, al Arhanghelilor j i al îngerilor), care este j i cea mai apropiata de nivelul de conjti in|3 uman. Iat3 cum prezint3 Sf. Dionisie Areopagitul, celebrul angelolog crej l in, acest cor angelic In lucrarea sa .lerarhia cereascS': .Corul Sfinjilor Arhangheli se afl3 pe aceeaji treap!3 cu corul întâietorilor Cerejti j i cu corul Sfinjilor îngeri. (...) Sfânla treaptă a Arhanghelilor (...) comunic3 atât cu preasfinjii întâietori, cât

25

4 | | PR0GRA.MUlPLANETAR0EAQlUNEbRC[STÂ.NUAPOCALIPSA! ■ ^ -

şi cu sfinţn îngeri. Cu cei dintâi pentru că este întoarsa (orientata) spre Inceputul cel care este mai presus de Fiinţă (Dumnezeu), iar cu îngerii pentru că ea este în acelaşi timp ji o treaptă (ierarhie angelică) talmâcitoare, primind iluminările dumnezeiejti de la întâietori, în mod ierarhic j i vestindu-le îngerilor în chip Ingeresc j i , tn continuare, prin îngeri, descoperindu-ni-le nouă, pe mSsura sfinţeniei fiec3ruia dintre noi, şi iluminăndu-ne astfel In chip dumnezeiesc.*

Fiinţa umană care reujejte, datorita purităjii şi deschiderii sale sufletejti, să intre In comuniune profunda cu ierarhia angelică a Arhanghelilor, Iţi poate trezi j i ampliftca, prin intermediul lor, o gamă foarte variată de stări, cum ar fi: bucuria, Implinirea, umilinja, iubirea pentru Dumnezeu, aspiraţia spirituala, detajarea, pacea, luciditatea ji dragostea pentru toate celelalte fiinţe umane.

Exista nenumăraţi Arhangheli, unii dintre ei fiind binccunoscuţi în lumea crejtină j i chiar sârbătoriji la anumitc date precise. Trei dintre ei sunt menţionaţi In mod explicit tn .Biblie': Mihail, Gabriel şi Rafael, iar Tn textele apocrife apar j i numele altora, cel mai cunoscut dintre acejtia fiind Uriel. Dar Arhanghelii nu sunt cunoscuji numai In tradijia crejtină, ci şi în cea cbraică, islamică şi în diferitele tradiţii orientale, ei jucând mai alcs rolul de intermediari între icrarhiile angelice superioare şi umanitate. De-a lungul istoriei planctare, difcriţi Arhangheli au inspirat j i susţinut anumite colectivităţi umane.

Fiecare Arhanghel cste descris Tn mod tradiţional ca având anumite atribute specifice, astfel tncât ajutorul său este cerut In mod predilect în anumite situaţii. Astfel, Arhanghelul Mihail, considcrat a fi cel mai important dintre toţi, este binecunoscut In special pentru rolul său protector. Tocmai de aceea, el este deseori reprezentat In iconografia crcstină tradijională biruind un balaur, simbol al forţclor întunericului. Fiind prin cxcelenjă eroul luptător al lui Dumnezeu, este Intotdeauna reprezentat ca fiind tănăr si foarte frumos j i el li inspiră si îi susţine pe toţi cei care luptă cu curaj împotriva forţelor răului.

Arhanghelul Gabriel (Gavriil) este men|ionat de patru ori în .Biblie", de fiecare data având rol de mesager divin. El este Ingerul Bunei Vestiri, care i-a anun|at Fecioarei Maria naşterea Mântuitorului. în tradijia islamicâ, Gabriel este considerat spiritul divin al adevărului, sub protecjia căruia s-a născut Islamul. Profetul Mahomed afirma că Arhanghelul Gabriel, cel cu 140 de perechi de aripi, i-a dictat .Coranul" vers cu vers. în reprezentarile iconografice crejtine, Arhanghelul Gabriel ţine Tn mână un crin, simbol al purităjii şi al splendorii divine.

Arhanghelul Rafael (Rafail) cste cel care a dus păstorilor vestea naşterii Mânt uitorului. El este considerat protectorul tinerilor, al copiilor şi al călătorilor. în .Zohar' (.Cartea Splendorii') se afirmă că Arhanghelul Rafael .este însărcinat cu tămăduirea planetei j i , datorita acestei purificări, (...) omul poate fi vindecat oricand de toate bolile sale*. De aceea, el este considerat protectorul }i inspiratorul tuturorcelor care au drept ideal nobil în viaţă vindecarea j i alinarea sufcrinţei semenilor lor (medici, tămăduiton). Reprezentat adeseori tn haine de pelerin, imaginea acestui Arhanghel radiaza o bunatate coplejitoare.

Arhanghelul Uriel este cunoscut tn special pentru rolul său de salvator din orice situajie dificila. în .Cartea lui Enoh*, el este denumit .tngerul veghetor j i protector al celor aflaji sub spaimâ şi teroare*. El susjine orice acjiunc de pocăinţă şi de transformare lăuntrică, dar totodata el este şi cel care aduce pedeapsa divină celor râi j i perverji. Reprezentat simbolic ţinând o flacără tn palmă, acest Arhanghel este considerat tn 26

tradijia ezoterica occidentala ca fiind protectorul j i inspiratorul alchimijtilor. Arhanghelul Metatron este îngerul Fejei lui Dumnezeu ji mijlocitorul teofaniilor.

El consemnează tn Cartea Vicţii toate faptele noastre j i ne ajută să ne conjtic-ntizăm puterea noastră de a iubi j i sensul existenjei noastre.

ARHAT Adept avansat care a atins cel mai Inalt nivel pe calea spirituala superioarâ (arya-

marga). Datorita realizării sale spirituale extrem de Inalte, o asemenea fiinjă umana are destul de pujine lucruri de învăjat. Un arhat a dobândit certitudinea abolirii definitive a oricărei impurificâri (asrava) j i este în tntregime detajat, sau altfel spus, în totalitate liber de orice pasiune sau dorinjă inferioara (klesha). Fructul esenţial al starii de arhat este Eliberarea spirituală suprema, ce este însoţită, totodată, de un rest de condijionare infimâ, care îi permite sa ramânâ în această lume. Un arhat ajunge la Eliberarea supremă completă la scurt timp după ce p3răsejţe definitiv această lume prin procesul pe care îl numim moarte. Un arhat reprezinta, am pulea spune, idealul tradiţiei budiste originare. Spre deosebire de un bodhisattva, care vrea să fie de folos lumii j i să salveze toate fiinjele vii, arhat-ul este mai ales preocupat de propria sa transformare spiritualâ. Un arhat este In totalitate liber de cele zece înlănjuiri (samyojana) care condiţionează fiinţele umane tn ciclul reîncarnărilor. Aceste zece înlănjuiri sunt:

1. Iluzia personalităjii; 2. îndoielile demoniace; 3. Atajamentul fajă de felurite rituri j i reguli; 4. Dorinjele tnrobitoare ale simjurilor; 5. Resentimentul; 6. Atajamentul sau atracfia pătimajă pentru obiectele j i formele lumii materiale; 7. Dorinţa atingerii stării lipsite de trup sau, altfel spus, a corporalităţii subtile; 8. Orgoliul; 9. Agitajia; 10. Ignoranja. Un arhat estc fn unanimitate considerat ca fiind o fiinjă umană care ji-a eliminat

propriile impurităji tn totalitate j i a objinut satisfacjia deplină a aspiraţiilordivine. El este cel care ji-a abandonat tn totalitate egoul j i a atins ţelul suprem. Prin aceasta, conjtiinja sa este fn totalitate liberă, datorita atingerii celei mai Tnalte stări de cunoajtere spirituaiă, ce este unanim considerată ca fiind perfectJ.

ASCEZÂ Acest cuvânt provine din limba greacâ, unde există termenul .askesis', care In

traducere românească fnseamna .exercijiu necesar" sau .antrenament adecvat*. Filozoful Platon definejtc asceza ca fiind un antrenament binevenit ce ne purifica, ne transformă fiinja j i trupul într-un mod profund j i face Tn felul acesta să se trezească tn noi starea de înţelepciune.

La modul general vorbind, asceza vizeaz3 un control deplin asupra anumitor funcjii trupejti j i cel mai adesea ea urmărejte detajarea j i transcendcrea anumitor patimi j i descatujarea sufletului de sfera viejii instinctuale sau de anumite vicii ori obiceiuri nefaste. Prin asceză, fiinja umanâ ajunge la o stare de profunda transformare spirituală.

27

PROCRAMULPlANETARDEAqiUNEUIlCENTÂ.NUAPOCAUP^ i&»

Prin intermediul ascezei sunt trezite }i dinamiza'e virtuţile spirituale, iar fiinţa umană descoperă câ li este cu putinţă să dobândească stăpânirea de sine j i totodată îşi înfrânge patimile }i se eliberează de lanţul viciilbr. Asceza este unul dintre elementele de bază atât ale spiritualităjii In general, cât şi ale spiritualităţii creţline In particular. Asceza este echivalentă cu o sui generis filozofie activă ce face cu putinţă trezirea virtujilor. Prin intermediul ascezei, fiinja umanS ,se dezbracă' de omul cel vechi ţi Iţi tncepe ascensiunea spirituală din treaptă In treaptă. Prin intermediul ascezei sunt trezite anumite virtuji, dintre care despre unele am putea spune că ele sunt precum nişte aripi prin intermediul cărora sufletul se inalţă către starea de contemplajie.

Trezirea gradată a anumitor virtuţi prin asceză este cel mai adesea posibilă doar printr-o detaşare corespunzâtoare şi prin abandonarea anumitor elemente irajionale, amalgamate ţi In mod evident nespirituale care există In anumite straturi ale Universului fiinjei umane. In fond, eforturile ascetice constituie, totodată, o luptă spirituală ce vizează redobândirea unei stâri de unitate divină a fiinţci. Prin intermediul unei asceze ce este dusa la bun sfârşit, In cele din urmă spiritul ajunge să domneascâ nu numai asupra irupului, ci }i asupra întregii naturi umane. Fiecare asceză presupune un efort pe măsură, ce trebuie să fie adecvat }i perseverent. Acest efort vizează transformarea radicală a direcjiei viejii fiinjei umane. în felul acesta, omul ce este subjugat de trup moare pentru ca astfel să se poată naşte omul profund transformat, ce este pe cale să atingă starea de îndumnezeire.

fn sfera Creajiei, spiritul ascetic se exercită prin depăţirea gradată a stârii de dualitate materială }i In felul acesta se face trecerea catre unitatea plină de înţelepciune a Creajiei. In sfera spirituală, numai renunjarea la obiceiurile trupe}ti nefaste poate să elibereze forjele tainice ale spiritului, făcând astfel posibilă trezirea virtujilor. Asceza asumatâ este un stil de viaţă ce respinge în mod ferm amalgamarea valorilor aparente, pervertirea fiinţei umane, degradarea naturii }i a mediului fizic. Printre altele, o formă cu totul speciaia a ascezei implică }i transmutajia biologică, sublimarea }i convertirea iubirii naturale Tn eros divin mistic.

Este de la sine tnjeles că asceza implică de fiecare dată o autodisciplină. Ea presupune efortul susţinut de a face binele }i de a evita în permanenjă râul. Asceza este o pregătire continuă care, prin anumite acumulări cantitative, face apoi cu putinjă un salt calitativ, ce apare de fiecare dată la momentul potrivit. Spre exemplu, postul, răbdarea }i chiar rugăciunea sunt anumite forme de asceză. Orice antrenament al sufletului, al minjii }i al trupului care vizează o anumită transformare lâuntrică sau trezirea virtujilor, ori victoria asupra tentajiilor este o asceză. Fiinja umană care duce o viajă de renunjare, cum ar fi eremitul sau călugărul, este un ascet prin excelenjă.

în cazul fiinjelor umane care practică In mod constant fuziuni amoroase bazate pe continen{& sexuală9, consacrarea roadelor lui Dumnezeu Tatăl, iubire reciprocâ }i transfigurare, se poate spune că ele sunt angrenate pe calea unei anumite asceze. Orice tehnică spirituală autentică ce implicâ o austeritate este, totodată, o asceză. Orice efort spirituai adecvat }i autentic este, totodată, o asceză. Se poate, de asemenea, vorbi de o asceză atunci când fiinjele umane se angrenează tn bătălia finală ce se dezlănjuie tntre puterile binelui }i puterile râului. Atât abstinenja sexuală, cât }i continenta sexuală* ce se bazează pe iubire reciprocă, pe consacrarea roadelor lui Dumnezeu Tatăl, pe transfigurare }i pe sublimarea energiilor rezullante, reprezinlă, fiecare dintre ele, o formă 28

de asceză. Dat fiind faptul că fieca re asce/5 nnplică austeritate, se poate spune că asceza beneficâ este o condijie a stăpânirii de sine. La modul fundamenta! vorbind, asceza se bazează pe aspirajia fiinjelor umane de a reveni la o slare originară net superioara condijici trupcşti, chiar absolută. Unii tnjelepji au considerat că fuziunile amoroase bazate pe continentă sexualS* perfectă }i pe consacrarea fructelor lui Dumnezeu Tatăl fac parte din planul lui Dumnezeu penlru ca fiinja umană să redobândească viaja paradiziacă originară. Este binecunoscut faptul că tn .Facerea* biblică se vorbeşte tn mod simbolic despre starea androginală a fiinjei umane }i există aluzii In unele texte că jocurile amoroase dintre Adam }i Eva se bazau pe continenti sexua/a*®. Fiecare asceză ce este într-un mod ferm asumată implică realizarea atentă }i sistematică a unui anumit antrenament, In vederea atingerii unui anumit |el superior. Perseverenja, răbdarea }i vigilenţa sunt, fiecare dintre ele, o formă de asceză.

In asceza creţfină este în mod constant prezentă ideea cont/'nenje»' sexuale®, care se realizează însă exclusiv în forma abstinenjei sexuale, numită în mod generic .înfrânare*, prin contrast cu .desfrănarea", care înseamnă în realitate incapacitatea de a stăpâni energia sexuaia. Este, însă, evident că abstinenja sexuala nu exclude deloc tentajiile erotice (care sunt numite ispiliri, vezi cazul atâtor sfinji greu incercaţi tn perioada de început), deoarece aceasta nu urmăreşte transmutaţia biologica a potenjialului substanjial în energie, ce este urmată de ridicarea }i sublimarea creatoare a accstei energii imense în etajele supcrioare ale fiinjei. în aceasta abordare, pulsiunile vilale, sexuale bazale sunt respinse }i ajung doar după un considerabil efort spiritual ascetic să fie con}tientizate şi apoi superior integrate.

ASPIRAŢIE Aspirajia (termen conex cu latinescul .spirare', care inseamnă .a respira', ,a

rasufla') reprezinta ansamblul tendinjelor }i al energiilor subtile ce sunt Tn mod specific mobilizatoare, care, dacă suni suficient de puternice }i de constante, ne însuflejesc }i ne dau un imbold lăuntric într-un sens superior, înălţându-ne con}tiin|a fie către realilăţi tainice, sublime, fie către un înalt ideal.

Manifestarea în fiinja a stării de aspirajie determină înloldeauna declansarea unei serii de transformări, mai mult sau mai pujin durabile, ale frecvenţei predominante de vibrajie, care sunt de natură să ne modifice considerabil punclul nostru obişnuit de vedere ori, altfel spus, modul nostru familiar de a gândi }i de a percepe realitatea. Manifestarea unei aspirajii elevate în Microcosmosul fiinţei noastre, dacă este privită din punctul de vedere al Legii Rezonan[ei Oculte', presupune de fiecare data o transformare neta a frecvenţei noaslre preponderenle de vibrajie, atat a celei globale, cât }i a celor specifice, mai ales în anumite elaje launirice ale fiinjei. Astfel, analogic vorbind, starea de aspiraţie poate fi asemănată cu acjiunea de comulare a unui aparat de emisic-recepjie de pe lungimea sa obişnuită de undă, pe care se afla până atunci, pe o-alta lungime de undă, net superioară, pe care imediat după aceea el va fi apoi acordat, spre a putea emite }i recepjiona pe noua frecvenţă de vibrajie, corespunzătoare acelei lungimi de undă noi, care esie net superioara.

In cazul oricărei aspirajii elevate, sublime pe care o manifestâm, este înainte de loate necesar să dispunem de o energie subtiia, vitală lăunirică suficient de mare }i tolodata să avem energia voinjei foarte puiernică. De indaiă ce sunt înlrunite aceste două

29

PROGRAMUl PLANETAR DE AQIUNE URCENTÂ .NU APOCALIPSA5S'

tondiţii de mai sus, 51 care pot d considerate ca fnnd de bază, putem să manifestam aspiraţia noastră stiblimă, prin intermediul unei intenţii ferme, intense }i cât mai clare. La scurt timp dup3 aceea sau, Tn unele situaţii, aproape fulgerător, se declanseazS în Microcosmosul fiinţei noastre felurite procese complexe de rezonanţă ocultS' cu anumite sfere tainice de energie nesfărşitâ din Macrocosmos, care provoacă fenomenele pe care le-am expus anterior.

ATOTPUTERNICIA DUMNEZEIASCĂ Atotputernicia dumnezeiasc3 este un atribut al lui Dumnezeu, prin intermediul

căruia Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Spre exemplu, tradiţia biblică se bazează pe amintirea Atotputerniciei lui Dumnezeu. Pretutindeni unde Dumnezeu se manifestă, El poate s3 li salveze si să ti protejeze pe aleşii Săi şi face pentru ei tot ceea ce El vrea. Pentru fiin|a umană limitata, superficială şi ignorantS este dificil ca ea să conceapa sau să intuiască faptul c3, deoarece omul a fost creat, Inc3 de la Tnceputuri, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, fiecare fiin|ă umană poate s3 invoce }i să ccara manifestarea prin fiin|a ei a Atotputemiciei lui Dumnezeu Tatăl, care totodată este un atribut esenţial al lui Dumnezeu, ce face cu putinjS pentru noi, oamenii, să îl cunoaştem. Dat fiind faptul c3 există fundamentala lege divină .cere }i |i se va da, caută şi vei găsi, bate }i |i se va deschide', în lumina acestei legi este cu putinjă pentru fiecare dintre noi să invocăm cu umilinjă, si totodată cu o credinţă dcplină, realitatea tainică a Atotputemiciei lui Dumnezeu, pentru ca în felul acesta să devină cu putinţâ s3 realizăm, prin intermediul ajutorului tainic ce ne vine de la Dumnezeu Tatăl, tot ceea ce este bun, frumos, adevSrat si plăcut lui Dumnezeu. Atunci cand cerem cu umilinţă şi cu o credinţă deplină, invocând totodat3 manifestarea Tn fiinja noastră a Atotputerniciei dumnezeieşti (datoritS f3g3duin|ei si legământului divin fundamental c3 atunci cand cerem, ni se va da), devine implicit cu putinţă ca prin fiinţa noastrâ, ce se transformă atunci Intr-un tainic canal divin, sa se manifeste Atotputemicia dumnezeiască, prin intcrmediul căreia poate fi InfSptuit binele pe care l-l cerem lui Dumnezeu, aspirând la unison ca prin fiinja noastră s3 se realizeze doar Voia Sa atotputernică, ce este o tainică energie. în felul acesta devine cu putin|â ca In fiinţa noastrâ să fie invocată, cu umilinţs şi cu o crcdînjă deplinS, at3t manifestarea tainicS a Atotputemiciei divine, c3t }i energia enigmatic3 a Graţiei lui Dumnezeu }i energia misterioas3 a Voinţei Sale omnipotente. Ştiind aceasta, nu trebuie s3 ezi(3m, atunci c3nd rcalizăm metoda supremS şi ei'icientă, s3 cerem cu umilinjă şi cu o credin|3 depiinS, pentru ca realitatea tainic3 a Atotputemiciei dumnezeieşti s3 fie invocată }i apoi s3 fie direcţionatS, In str3ns3 Ieg3tur3 cu aspiraţia noastrS sincer3 de a proteja planeta P3m3nt şi Intreaga umanitate de catastrofa care ar putea s3 aparS 1n viitorul apropiat, datontâ acumul3rii păcatclor j i a f3r3delegilor care ne expun s3 merităm pedeapsa dumnezeiasc3. Aceasta ne ajteapt3 In viitorul apropiat, dac3 prin eforturile noastre adecvate }i susţinute nu vom reuţi s3 isp3}im pedeapsa dîvinS pe care o merit3m datorită f3r3delegilor j i p3catelor ce s-au acumulat In dccursul timpului In sfera acestei planete.

Este important s3 ne dăm seama c3 doar Dumnezeu TatSl manifestS Tn permanenjă, In veşnicie, o Atotputernicie deplin3 şi fără egal. Dat fiind faptul c3 noi, oamenii, am fost creaji dup3 chipul ţi asem3narea Sa, devine Tns3 cu putin|3 s3 invocSm In fiinţa noastră realitatea acestei Atotputernicii, spre a reuşi, cu ajutorul ce ne vine de la Dumnezeu 30

Tatăl }i prin intermediul Atotputernicici Sale, s3 ispdţim prin eforturi adecvate pedeapsa dumnezeiasc3 binemeritatS care ne aţteapt3 Tn viitorul apropiat, datorită fărădelegilor j i p3catelor acumulate de omenire. Dac3 avem o credin{3 puternic3 }i deplinS în Dumnezeu, devine In felul acesta cu putin(3 s3 cerem cu umilinţS ca Atotputernicia dumnezeiasc3 s3 fie invocat3 j i , In felul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu s3 reujim s3 ispSjim într-un mod spiritual pedeapsa dumnezeiasc3 pe care o merit3m datorit3 f3r3delegilor şi p3catelor care s-au acumulat In sfera acestei planete in decursul timpului.

Prin intcrmediul Atotputerniciei dumnezeiejti a fost manifestatâ intreaga Creaţie şi prin intermediul aceleiaji Atotputemicii este posibilS alegcrea ţi chiar victoria noastrS. Aceastd Atotputemicie universal3 ţi f3r3 egal a lui Dumnezeu este liberă. Datontă Atotputerniciei Sale, Dumnezeu face tot ceea ce El vrea. Totuji, este esenfial să re|inem c3 aceastS Atotputernicie a lui Dumnezeu este Tn vesnicie binevoitoare şi plinS de iubire. Prin Atotputemicia Sa, Dumnezeu ac|ioneaz3 at3t In cadrul temporal al istoriei, c3t }i In vesnicie, fiindu-l In permanen|3 cu putin|3 s3 domine at3t astrele, c3t şi toatc forjclc v3zute şi nev3zute ale Tntregului Univers. Forţa dumnezeiasc3 se prezint3 ca fiind o putere divinS Iiber3 care domin3 In permanen|3 totul şi susjine totodatS Intregul Univers.

Nenum3rate texte ale înţelcpciunii, rjar şi anumite texte religioase proclamS st3p3nirea }i domni.a absolut3 a lui Dumnezeu asupra a tot ceea ce există, asupra a tot ceea ce este vizibil }i invizibil. lată un fragment dintr-un astfel de text: .Doamne Dumnczeule, Tu care esti Tmp3ratul atotputernic al acestui Univers, totul se afl3 Tn puterea Ta }i nu exist3 nimeni care $3 Te Infrunte... Tu eşti cel care ai f3cut cerul, stelele, Soarele, planetele }i P3m3ntul.' Aceast3 Atotputernicic dumnezciasc3 este salvatoare, prin ea Dumnezeu creeazS totul, menţine totul }i distruge, dac3 El vrea, totul. Nimic nu fi scap3 vreodat3. Pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil, datorit3 Atotputemiciei Sale. Unul dintre numele lui Dumnezeu este chiar Atotputernicul. Dat3 fiind Atotputernicia Sa, Dumnezeu este unic, El cste Tatal tuturor popoarelor, al Universului }i al Tntregii lumi. Domnia Sa asupra Tntregului Univers este suprem3, totalS }i f3r3 egal. Prin intermediul Atotputerniciei lui Dumnezeu, tot ceea ce exist3 ca posibilitate devine realizabil. întreaga lume, c3t }i tot Universul este rodul Atotputerniciei iui Dumnezeu. Grajie Atotputerniciei Sale vesnice }i fara egal, Dumnezeu susjine Tn permanentS totul. Totodat3, Dumnezeu Imbr3|iseaz3 toate c3te sunt, f3r3 Tncetare. Lui nimic nu li scap3, nimic nu se află Tn afara Sa. El Tmbr3|i}ează totul, chiar }i atunci c3nd fiinţcle con}tiente nu sunt capabile s3 îl simi3, s3 îl descopere }i s3 îl Imbr3ţiseze cu iubire. Dat3 fiind Atotputemicia Sa, Dumnezeu susjine toate care sunt In Fiinja Sa, ce imbr3ti}eaz3 f3r3 Incetare totul. Atunci c3nd suntem preg3ti{i }i ne deschidem Intr-un mod total }i a}a cum se cuvine c3tre El, Dumnezeu ni se reveleaz3 }i totodat3 ne face s3 descoperim Atotputemicia, Omniscienja }i Omniprezenfa Sa. Dincolo de aparenje, dincolo de convingerile s3rmanelor fiinţe umane ignorante }i superficiale, exist3 o muljimc de dovezi c3 Dumnezeu exist3. Nimeni nu a reuşit }i nici nu va reu}i vreodat3 s3 dovedeascS, oricdte teorii ar inventa, c3 Dumnezeu nu existi. La tntrebarea neghioab3 pc care }i-o pun cei smintiji }i pro}ti: .Cine anume L-a f3cut pe Dumnezeu?!' exist3 un r3spuns evident }i totodat3 coplc}itor, care ni se reveleaz3 Intr-un mod intuitiv doar atunci c3nd descoperim realitatea atotcuprinz3toare, infinitS, ve}nic3, omniscient3, omnipotent3 }i omniprezent3 a lui Dumnezeu Tatal. în felul acesta, avem,

31

PROGRAMUl PtANETAR DE AQIUNE URCENTÂ . N U APOCALIPS,

totodat3, în pcrmanenj3 acces l.i zeo de mn de dovezi simultane că Dumnezeu existâ, că El este atotputemic, că El este iubire j i astfel dispare pentru totdeauna întrebarea neghioabă: .Cine anume L-a făcut pe Dumnezeu?!*, deoarece descoperirea' realităţii Sale grandioase j i coplejitoare elimină implicit această întrebare neghioabă prin însăţi revelarea existenţei lui Dumnezeu, existenţă care se situează dincolo de orice indoială sau iluzie. Metoda supremă, eficientă, ce este expusă în această lucrare va contribui din plin, prin intermediul gramului de practică, la revelarea într-un mod indescriptibil, dar totuţi profund şi copleşitor, a realităţii enigmatice a lui Dumnezeu Tatăl, careeste vejnic. Pentru aceasta, trebuie însă să îndrăznim să realizăm aşa cum ni se cere această metodă simplă, care ne va ajuta totodată să descoperim că Atotputernicia lui Dumnezeu există j i că ea poate fi invocatS şi devine cu putintâ s3 se manifeste, mai ales în acele clipe, prin fiinja noastrâ, care devine un tainic canal d iv in. Dincolo de toate acestea, mărturisim cu umilinţă că noi simţim prezenja j i realitatea misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl şi aducem o sinceră mârturie că ea există şi este accesibilă pentru toţi aceia care vor Indrăzni s3 realizeze această metodă supremă j i eficientă aja cum ea este descrisă aici. Pentru aceasta este însă necesar s5 da|i dovadS de răbdare j i să fi j i atenji, pentru c3 aţa cum se spune, .căile lui Dumnezeu sunt multe dintre ele nep3trunse, iar altele sunt pline de taine*. De aceea, v3 sugerăm $3 realiza|i la Inceput cu perseveren{3, cu credinja deplină }i cu umilin|3 această metod3 şi nu ve|i în(3rzia, dup3 un anumit interval de t imp, s3 descoperiji c3 Dumnezeu vi se dezvăluie în mod gradat prin intermediul Atotputerniciei Sale. Nu v3 ajteptaji îns3 ca toate acestea s3 se petreac3 atunci c3nd vreţi voi, c3ci toate acestea se vor petrece atunci c3nd ve|i fi cu adev3rat preg3ti|i, c3ci numai atunci Dumnezeu vi se va dezvSlui, de Îndat3 ce veţi merita ca El s3 vi se reveleze, f3cându-Şi cunoscut3 prezenja Sa misterioas3, at3t In fiinţa voastrd, c3t si In jurul vostru.

Atotputernicia lui Dumnezeu TatSl implic3 faptul c3 Dumnezeu poate s3 fac3 tot ceea ce El vrea. Totuji, este necesar s3 subliniem, pentru unii nerozi care ar putea s3 speculeze pe marginea acestei Atotputernicii a lui Dumnezeu, c3 Dumnezeu nu poate niciodată s3 moarS, fiind vejnic, c3 Dumnezeu nu poate niciodată s3 p3c3tuiasc3, c3 Dumnezeu nu împinge nicio creatur3 a Sa c3tre r3u, c3tre viciu sau cStre sSvârjirea f3r3delegilor sau a pScatelor, c3 Dumnezeu nu poate s3 mintă j i c3 El nu poate să se Injele. Prin urmare, se poate spune c3 Dumnezeu este atotputernic j i c3 nimic din ceea ce El face nu î l limitează Tn vreun fel; El nu Înceteaz3, nici chiar pentru o fracjiune de secundă, s3 fie atotputernic, s3 r3m3n3 unicul Dumnczeu, s3 fie f3r3 Incetare bun, s3 fie plin de iubire j i s3 fie cel mai înjelept. Cu toate c3 Dumnezeu este atotputernic, El nu poate j i nu va s3v3rji niciodatS nicio nedreptate, c3ci puterea de a s3v3rji nedreptatea este contrarS st3rii Sale de Indumnezeire j i Atotputerniciei Sale, ce este f3r3 tncetare dumnezeiasc3. Natura esen|ial3 intimă a lui Dumnezeu TatSl, care este infinită j i imbr3|ijeaz3 totul, implică imposibilitatea absolutd de a comite răul j i trebuie s3 subliniem c3 r3ul care există In aceastS lume nu depinde de Voinţa Sa. R3ul care există In aceast3 lume estc rezultanta acjiunilor rele j i a f3r3delegilor sau a alegerilor rele pe care fiinţa umană are întotdeauna libertatea s3 le realizeze dupâ cum ea vrea. Prin urmare, este absurd s3 specul3m într-un mod prostesc c3 Dumnezeu ar putea s3 fac3 r3u, c3 Dumnezeu ar putea s3 fie nedrept sau c3 Dumnezeu este acela care face sâ apar3 r3ul In aceast3 lume. Este Ins3 perfect adevSrat c3 Dumnezeu Tat3l, cu toate c3 este atotputernic, î j i oculteazS totu j i existenta j i realitatea Tn cadrul iocului pe care 32

i l realizea/3, in moduri numai de El jt iute, tn sfera Creaţiei j i a ManifestSrii Sale pline de mistere. Ocultarea sau ascunderea pe care Dumnezeu Ta|3l o realizează, fiind j i r3m3n3nd totodati în vejnicie atotputernic, este o realitate evident3 pentru cei înjelepji. în felul acesta, Dumnezeu a conceput Intreaga Manifestare ca pe o imensă .ghicitoare" în care creatura are la dispozijie în permanen|3 tot ceea ce are nevoie pentru a dezlega, aja cum ea poate j i crede de cuviin|3, ghicitoarea plină de t3lcuri enigmatice a acestei Creaţii care totodat3 este trupul lui Dumnezeu j i In care Dumnezeu cel atotputernic se ascunde în permanen|3 j i se revelează numai acelora care sunt pregătip j i deschiji în totalitate s3 î l cunoasc3 j i s3 îl iubcasc3. Este evident c3, dac3 Dumnezeu ar vrea, dată fiind Atotputernicia Sa, El ar putea s3 î j i fac3 cunoscuta prezenţa j i realitatea in miliarde de moduri, care ar elimina fulger3tor j i pentru totdeauna îndoielile, speculajiile j i fantasmagoriile sSrmanilor sceptici superficiali j i ignoranji care sunt convinj i c3 El nu exist3.

Mai mult dec3t at3t, este esenjial să rejinem c3 la ora actualS chiar pe planeta P3m3nt exist3 milioane de mistere, există o muljime de taine j i de aspecte năucitoare pe care nici jt i inţa actualS materialist3, nici oamenii de jt i in|3 obtuzi sau sceptici j i nici jt i inţa viitoare nu vor fi capabili s3 le explice. NumSrul misterelor este mult mai mare decât neînsemnatele firimituri de cunoajtere pe care jti inţa actual3 le-a acumulat despre Univers j i despre întreaga Creaţie. Dincolo de aparenţe, este evident at3t pentru cei inţelepji, cât j i pentru sfinji j i pentru yoghinii avansaji c3 Dumnezeu a ales ca în cadrul acestui ciclu al Manifestării Sale, acesta s3 fie jocul SSu iluzoriu, In care El se ascunde, cu toate c3 este atotputernic, omniscient j i omniprezent. A specula într-un mod cretin, considerSnd câ Atotputernicia lui Dumnezeu este limitatS de bunStatea Sa sau de Voinţa Sa, ar implica s3 î i negSm totodatS lui Dumnezeu perfecjiunea dumnezeiascl pe care o are. Datâ fiind aceastS perfecjiune absolută }i inţelepciunea Sa totală este firesc să ne d3m seama c3 Dumnezeu nu are de ce s3 fac3 r3u sau s3 vrea ceea ce este contrar perfecjiunii j i înjelepciunii Sale absolute. Este, de asemenea, o aberajie s3 afirmSm c3 Dumnezeu nu poate, de fapt, s3 fac3 decât ceea ce a f3cut deja sau c3 El nu ar putea s3 facd această lume j i întregul Univers mai bune decât sunt acum. lisus Hristos nu a pScâtuit j i nici nu a vrut s3 p3c3tuiasc3; El nu avea de ce s3 vrea aceasta, datoritâ faptului c3 atinsese starea de Indumnezeire j i de înţelepciune pe care o conferă descoperirea Adevărului L'ltim Div in. Dat3 f i ind Atotputernicia lui Dumnezeu, ordinea prezenta ce exista In aceasta Manifestare poate întotdeauna s3 fie suspendata printr-o intervenjie divina j i aceasta evidenjiazS totodat3 realitatea evidentâ a miracolului dumnezeiesc. Existenţa miracolelor dumnezeiejt i pe aceast3 planet3 dovedejte totodat3 cu prisosinţă c3 Dumnezeu există, dacâ avem in vedere c3 toate eforturile oamenilor de jt i injă nu pot $3 elucideze realitatea misterioasa a miracolelor dumnezeiejti care au existat, există j i vor exista pe aceastS pianetă.

Dac3 am considera prin reducere la absurd c3, dat3 fiind Atotputernicia Sa, Dumnezeu ar putea s3 mint.3, ar putea s3 tnjele j i ar putea s3 le ceară fiinjelor umane s3 îl urascS, sau s3 se revolte tmpotriva Lui, atunci aceasta lume ji-ar pierde totodată Ordinea divin3, ji-ar pierde rostul j i totodatS tnjelepciunea lui Dumnezeu nu ar mai avea niciun sens. Prin urmare, este esenjial s3 rejinem c3, dej i Domnul Dumnezeu este St3p3nul a toate care sunt, al tuturor fSpturilor j i al tuturor lucrurilor j i cu toate c3 Atotputernicia Sa este absolută, aceasta nu implicS posibilitatea ca El s3 facS chiar

33

• 4 | PR0CRA.MUlPUNnARDEAqiUNEURCENTÂ.NUAPOCALIPSA!!!- ^ -

orice. Omnipotenja este un atribut exclusiv al naturn dumnezeiejt i, este o trăsătură esen(ială a perfec(iunii lui Dumnezeu. .Biblia" arată In termeni precişi că Dumnezeu este atotputernic, de aceea Dumnezeu este numit .Cel Atotputernic". Dumnezeu poate totul, iar puterea Lui întrece orice închipuire omenească. Pentru El totul este posibil, dar aceasta nu implică faptul că Dumnezeu este capabil să facă răul sau să facă nu conteaza ce, care contrazice înjelepciunea, iubirea, bunatatea j i frumusejea misterioasă a naturii Sale nemuritoare. Nemărginita putere a lui Dumnezeu s-a manifestat prin facerea Lumii şi prin susţinerea Universului, prin miracolele j i minunile pe care le-a săvârjit, prin opera tainicâ de rascump3rare a omcniri i , prin aducerea catre El a păcâtojilor, prin materializarea planurilor Sale sublime, măreţe, pline de înjelepciune, ce vizează transformarea umanităţii prin atingerea, la un moment dat, a stării de îndumnezeire de către toate fiinjele umane. Dat fi ind faptul că Voinţa Sa se conformează naturii Sale pline de înjelepciune, pline de iubire, pline de armonie, pline de bunătate, Dumnezeu poate face tot ceea ce se află în armonie cu perfecjiunea Sa. Anumite acjiuni sau anumite manifestari sunt incompatibile cu natura Sa dumnezeiasca j i ele se află în contradicjie cu atributele Sale. Astfel, spre exemplu, Dumnezeu nu poate privi nelegiuirile sau pacatele dintr-un punct de vedere care le-ar accepta j i le-ar considera ca fiind juste. Dumnezeu nu se poate tăgădui pe Sine însuji, Dumnezeu nu poate să mintă, Dumnezeu nu poate f i ispitit şi nici nu ispitejte vreodată pe nimeni. Atotputernicia Sa inctude, totodata, posibilitatea de a-Şi impune în mod deliberat anumite limite până la punctul când, spre exemplu, Dumnezeu înzestreaza creaturile Sale conştiente cu o voinja libera, când El permite patrunderea păcatului în Univers, când El se abjine să intervina spre a mântui pe cineva cu forja sau când respectă legile pe care El însuşi le-a stabilit în prealabil In întregul Univers (In Macrocosmos). Tocmai de aceca, Dumnezeu acţionează tn mod frecvent folosind o mulj ime de mijloace .obişnuite*, cum ar f i , spre exemplu, vindecarea pe cale naturala a unei bol i , cu toate că ar putea să î j i demonstreze Atotputernicia -aja cum o face uneori - dacă El vrea aceasta. întotdeauna, cel care a e d e cu tărie în Dumnezeu este invitat să îj i pună toată încrederea în Dumnezeu în orice situajie j i să se bazeze pe puterea creatoare, ocrotitoare, plînâ de înjelepciune 51 providenţială a lui Dumnezeu. Fiinja umana gaseşte în Atotputernicia lui Dumnezeu un izvor de mângâicre şi de speranja atunci când î l descopera pe. Dumnezeu Tatâl. Pentru cel necredincios, pentru cel sceptic, dimpotrivă, un Dumnezeu atât de puternic constituie întotdeauna o ameninjare şi o sursă de teamă. Până j i demonii trcrnură, deoarece ei ştiu c3 în realitate Dumnezeu are o putere imensă asupra lor. Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea face ca Intr-o fracţiune de secundă toji acejti demoni să fie distruşi pentru totdeauna, fără a mai rămânc nimic din ei . Dumnezeu alege, însă, să l i lase să acjioneze aşa cum ei vor, pentru a-i tenta pe toţi aceia care trebuie sa treacă prin astfel de încercari, pentru a fi supuţi la un anumit examen care va decide în final dacă ei pot să trcacă de anumitc ctape, evidenţiindu-ji In felul acesta transformarea lăuntrică. Atunci când Atotputernicia lui Dumnezeu este invocata tn fiinja noastră cu umilinja j i cu credinja deplină, devine cu putinjâ s3 descoperim că aceasta este o realitate ce ni se dezvaluie în mod gradat, direct proporţional cu eforturile pe care le vom face atunci când vom realiza cu umilinja şi cu credinja dcplină aceasta metoda supremă eficienta. Prin intermediul gramului de practică, vom avea totodată posibilitatea să ne convingem, prin intermediul unor trăiri indescriptibile, c3 Atotputernicia lui Dumnezeu există j i , atunci când ea este invocata, 34

se manifesta In fiinţa noastra, unde gcnercază transformări profunde j i totodată ea poate fi direcjionata Tn vederea jelului pe care 11 urmărim prin realizarea la unison a acestei metode supreme j i eficiente.

Aja cum veji avea ocazia să observaji, în prima ctapă, pe măsură ce veji realiza această mctodă suprcmă j i eficientă, veji descoperi că Atotputernicia lui Dumnezeu Tatal, ce va fi invocată în Universul vostru launtric, se va manifesta la inceput ca un complex simultan de energii sublime, dumnezeiejt i, care vă vor permite să descoperiji, prin intermediul anumitor trăiri j i efccte uluitoare, realitatea enigmatică a Atotputerniciei lui Dumnezeu Tatăl.

AURĂ (CÂMP ENERGETIC SUBTIL) Aura reprezinta totalitatea cnergiilor subtile acumulate în fiinjă, atât prin declanjarea

unor fenomene tainice de rezonanţi ocultă' cu anumite focare energetice gigantice din Macrocosmos, cât j i prin declanjarea unor procese interioare de transmutare a potcnţialului creator-sexual, urmate de sublimarea energiilor rezultante în etajele superioare ale fiinţei. Aceste energii subtile, acumulate în fiinţă în ceea ce numim aură, iradiaza sau, altfel spus, emana din Invelijurite energetice subtile ale fiinţei, în mod direct proporjional cu gradul lor specific de acumulare. Aura vitalâ sau eterica este ceva mai mică decAt aura generică a fiinjei j i de cele mai multe ori ea urmeaza îndeaproape contururile trupului.

Aurele pot fi descoperite, prin clarviziune, ca fiind prezente atât în jurul fiinjelor umane, cât j i în jurul animalclor j i al plantelor. Aceste energii luminoase diafan colorate j i infinit nuanjate pot fi văzute In mod spontan de yoghinii avansaji, de fiinjele senzitive j i de cele cu aptitudini dc medium. Diferitele culori, nuanje, dimensiuni, tonuri predominante de o anumită culoare sau zone distinct colorate ori pete ale aurei, observate sau contemplate prin clarviziune, ne arată cu precizie care este starea fizică, emojionaia, mentală j i spirituala a fiinjei care le emanâ. Toate învelijurile energetice care alcătuicsc fiinja noastra constituie anumite grade de vibrajie aurică, ejalonate pe niveluri diferite de subtilitate, care se structurează sub forma aja-numitelor benzi subtil-energetice, luminoase, distincte. Toate aurele umane sunt alcătuite din astfel de .benzi subtil-energetice', care pot fi mai mari sau mai mici, în funcjie de gradul mai mare sau mai mic de acumulare a acelor tipuri de energie subtilă j i pot fi diferit colorate, Tn funcţie de caracterul, starea de sanătate j i orientarea lăuntrică, psihică, mentala j i spirituala a fiinjei respective.

lata în continuare câteva nojiuni generale în legătură cu interpretarea anumitor culori sau nuanje diafane ale aurei umane: alb intens, strălucitor pentru starea de îndumnezeire j i desăvârjire suprema, auriu pentru anumite forme de spiritualitate, albastru pentru afectivitate intensă, violet pentru anumite capacităji paranormale de a vindeca, roz intens pentru iubire sublimă pură j i afecjiune detajată de egoism, roju viu, intcns, pentru vitalitate, roju urât, murdar pentru dorinţe inferioare, rele j i mânie, verde pentru amplificarea puterii mentale j i a intelectului, brun intens sau tente de negru pământiu, murdar pentru diferite forme de sufcrinţă, tcnsiuni chinuitoare sau adeseori boală. O aură carc pe zi ce trece se strângc, micjorandu-se ca volum alarmant de repede, este un semn sigur (foarte secret) al apropierii iminente a morţii fizice, atunci c i nd , datorita efectelor fcarma-ice, fiinţa în cauza urmcază să părăsească lumea materială. Faptul că yoghinii

35

avansaţi, sfinţu JI lnnţele înzcstrate cu o mare for|ă spirituală au o aură gigantică, de sute sau chiar mii de kilometri ca rază de acţiune j i care emite lumini subtile cxtraordinar de pure j i de elevate (de diferite culori), este o realitate spirituală care reprezintă suportul unor vechi credinje, foarte raspandite în tradijia spirituală a umanităjii.

în arta religioasă crestină şi în tradi Jia spirituală autentică a Orientului şi a Occidentului, zeii, sfin|ii 51 marii yoghini sunt reprezentaji adeseori ca fiind înconjura|i de o aură pură şi diafană de lumină, care este numită halou spiritual. !n anumite rcprezcntări ceva mai schematice ale aurei remarcăm un nimb fascinant, care este în realitate un halou de lumină subtila ce inconjoară atunci, pe o distanţă redusă, doar capul. O aureolă este, în schimb, un halou de lumină ceva mai mare, care înconjoară întregul trup.

Faimoasa tehnică de fotografiere aurică inventată de electrotehnicianul rus S. D. Kirlian este un procedeu cu totul revoluţionar de punere în evidenţă a unor părţi din aură; in acest mod se pot realiza chiar fotografii clare 51 nuan(at colorate ale halourilor sau aurelor .bioluminescente* ale tuturor fnnţelor vi i . In mai multe rânduri, Kiriian a făcut astfel de fotografii în care se vede clar o aură completă, desi subiectul fotografiat avea un membru amputat. Printre altele, el a demonstrat extraordinar de evident, în cursul experienţelor unice de acest gen (fotografii Kirlian) realizate în anii '50, intr-o staţiune agricolă sovietica, că atât maladiile animalelor, cât j i cele ale plantelor pot fi detcctate cu anticipaţie, analizând în prealabil aura lor (pusă in eviden|ă prin fotografii Kirlian), chiar inaintea aparijiei primelor simptome ale stărilor patologice la ele.

Este util din punct de vedere spiritual sa realizăm că, şi în situaţia in care o fiinţă umană ignoră sau nu vrea să ia in considerare învăţăturile yoghine secrete referitoare la curcnjii subtili colora(i, cosmici, aceştia tot vor f i , de j i în mod inconţtient, captaţi în aură, determinând In Microcosmosul lăuntric efecte bune sau rele, în func(ie de predominanţele specifice ale curenjilor subtili coloraţi pe care totdeauna îi acumulăm în fiinţă prin gândurile, stările, dorinjele j i trăirile noastre bune, foarte bune sau rele. Stări predominante de bucurie, dragoste detaşată, altruism, bunătate, aspira(ie pură, fericire, armonie euforică, ne încarcă instantaneu aura cu nuanţe j i culori subtile elevate, sublime, permi(andu-ne sa ne transformăm radical In bine, din punct de vedere vital, psihic, mental şi spiritual.

AURORĂ (BOREALĂ Şl AUSTRALĂ) Aurora este o manifestare luminoasă care se poate observa de regulă In regiunile

arctice j i antarctice, Intre 65 j i 72 grade latitudine nordică sau sudică, Indeosebi In cursul nopţii. în regiunile nordice, fenomenul este cunoscut sub numele de aurora borealis (denumirea provine de la numele zei(ei dimineji i , Aurora, în mitologia romană j i de la numele grecesc al vânturilor nordice, Boreas), iar la celălalt pol, în emisfera sudică, acest fenomen este cunoscut sub numele de aurora australis. Aurora apare intr-un mod neregulat j i adesea nu este vizibilă cu ochiul liber.

în conformitate cu teoriile oficiale ale astrofizicienilor, apariţia aurorei se datorează particulelor emise de Soare, care se deplasează prin spaţiu cu viteze de până la 1000 km pe secundă. Aglomerarea mai multor astfel de particule alcatuiejte un nor de plasma, iar' valul de plasmă care vine dinspre Soare este numit vânt solar. Când acest vânt solar atingc câmpul magnetic al Pământului, unele dintre particulele încărcate cu energie electrica sunt atrase de forţa magnetică In ionosferă, la 60-600 km deasupra 36

Pămantului. întălnind gazele din ionosferă, particulele solare încep să strălucească sub diferite culori, de la ro ju j i verde pană la albastru j i violet, oferind un spectacol mirific.

Aurora apare ca o strălucire difuză pe cerul nopjii sau ca o perdea de raze care pomesc de la orizont. Oar, uneori, pentru că interacţiunea dintre vântul solar j i câmpul magnetic al Pamântului este în continuă modificare, aurora ia diferite forme j i culori, care se schimbă cu rapiditate.

în conformitate cu alte opinii, care sunt marginalizate fără argumente serioase de jti inţa oficială, aurorele polare se formează datoritâ faptului că interiorul Pământului, care este gol, este iluminat de un mic Soare central. Se poate ajunge In centrul planetei noastre prin cele două deschideri polare (men(ionăm faptul că, in conformitatc cu aceastâ teorie, j i alte planete ale sistemului nostru solar au o configura|ie asemănătoare). Dej i sunt cunoscute de tot mai multă lume j i acceptate in din ce fn ce mai multe medii, aceste aspecte sunt (inute la index de către oficialifSţi. Pentru a afla noi informajii, NASA a lansat la 16 februarie 2007 sateliţii misiunii Themis, care monitorizează deschiderile polare. Misiunea Themis este coordonată de Universitatea din Berkeley, California.

AUTORITATE SPIRITUALÂ în rclaţiilc dintre fiinţele umane, autoritatea este o aptitudinedeosebitde importanta,

care descrie modul specific In care aceste relaţii se ordonează. Atunci când percepţia fiinjei umanc asupra lumii se supune dualităţii dintre cunoajtere j i putere, autoritatea nu poate fi conceputa decât ca fiind fie una epistemică (referitoare la actul cunoajterii), fie una deontica (refcritoare la acţiunea realizată fn concliţiilc imperative, ca expresie a unei anumite forme de putere). în realitate, dincolo de aceste două forme de autoritate ce sunt manifcstate în lumea umană, există j i autoritatea spirituala sau, altfel spus, autoritatca intenţională eminamente benefica, care este distinctâ j i totodata superioară celorlalte două j i carc exprimă In mod plenar Voinja complet liberă a lui Dumnezeu. Ea este o formă superioară de autoritate In care nici cunoajterea j i nici puterea nu sunt prioritare. în cazul autorităţii spirituale, nu mai ac(ioneaz3 logica evaluărilor liniare umane, ci aici survine trans-logica supramentala, ce provine din Mintea infinită a lui Dumnezeu.

în momentele-cheie ale istoriei umanităţii, Dumnezeu a transferat fiinţelor umane merituoase forţa autorităţii Sale spirituale voluntare, care depăjejte intotdeauna celelalte două forme de autoritate umană (autoritatea bazată pe cunoajtere j i autoritatea bazată pe putere).

Atribuirea de către Dumnezeu a acestui tip superior de autoritate este un mare mister dumnezeiesc, care cel mai adesea suscită In cei limitaţi, egoijt i j i orgolioj i mari frământări j i tensiuni psihice, deoarece in viziunea lor îngustă, In carc ei î l uită sau î l ignoră în mod voit pe Dumnezeu, fiinţele căruia El le-a dăruit acest t ip superior de autoritate nu ar părea că îndeplinesc standardclc limitate, tipic umane, ale unei autorităji epistemice (de cunoajtere) sau ale unei autorităţi deontice (de acţiune j i putere).

BINE Definit Intr-un mod succint j i esenjial, binele este aproape intotdeauna o tainică

manii'estarc divină care se caracterizeaza prin absenja răului. Binele este o tainică j i distincta cnergie divina esenjială care provine din Fiinţa cea misterioasă j i nesfârjita a lui Dumnezeu Tatăl. Binele este una dintre energiile tainice, perfecte j i esenţiale ale

37

lui Dumnezeu, care se află Intr-o misterioasă j i inefabilă legătură cu energiile esenţiale ale frumuH'ţii. adevSrului j i armoniei ce eviden{iază unitatea si perfecjiunea deplina a Manifestării lui Dumnezeu Tar.1l. întocmai ca iubirea, binele poate fi simjit, descoperit şi înţeles prin trăirea sa plenarâ, profundâ j i inefabilă în propriul nostru univers lăuntric. Experienţa directă şi nemijlocitâ a energiei divine tainice a binelui se revelează intr-un mod plenar şi misterios în fiinja noastră aproape de fiecare dată atunci când găndim cu putere binele sau când facem fapte bune, fiind însuflejiţi de o stare de abnega{ic. Experienţa plenara, profunda si inefabilă a energiei fundamentale a binelui tn fiinţa noastra este o dovadă edif icatoare, escnţială, lăuntrică a existenjei eterne j i atotputemice a lui Dumnezeu. Energia fundamentală a binetui actionează la unison cu energiile frumusetii, adevărului, armoniei si iubirii.

Aceste cnergii de baz3 evidenjiază într-un mod misterios, pentru fiin|a umana care este capabilă s3 le intuiască existenja j i să le experimenteze In propriul univers I3untric, unitatea perfecta, suprasensibila si enigmatică a totului Creajiei lui Dumnezeu. Datorita faptului că omul a fost înc3 de la începuturi creat dup3 chipul j i asemSnarea lui Dumnezeu Tatăl, el este singura creatura de pe această planeta care, prin exercilarea perfect Iiber3 a voinjei sale, poate sâ intre oric3nd tntr-o tainică şi inefabil3 stare de rezonan{ă ocu/t3® cu energia subtilS esenjiala a binelui, f3c3nd-o astfel s3 se manifeste atât In Universul s3u lăuntric (Microcosmosul fiinţei sale), cât şi ln afara sa. Ertergia subtil3, tainică a binelui îi permite, Inainte de toate, fiinjei umane care o trezeşte si o amplific3 în Universul s3u l3untric s3 se realizeze pe deplin şi totodată o face să atingă In mod gradat starea sublimă de îndumnezeire. Trezirea şi amplificarea energiei binelui In Microcosmosul fiinjei umane face f3r3 indoială posibilă des3v3rjirea acesteia j i ti permite atingerea uiiei st3ri plenare şi profunde de armonie divin3 şi fericire către care se fndreapta în mod firesc orice existenjă.

După ce este captata in Universul său launtric datorita proceselor de rezonan'ă ocufta* encrgia subtilă a binelui care provine din Fiinţa cea vcsnica j i misterioasa a lui Dumnezeu Tatăl se va manifesta in si prin Microcosmosul fiinţei umane respective, at3t în interiorul acesteia, cât şi în afara ei, într-un mod specific, fiind aproape de fiecare dată modulatS si integratS (grajie unui proces complex si inefabil de .filtrare') tn funcjie de ideile prcdominante si concepjiile pe care fiecare fiin|3 umană le are. Comuniunea misterioas3, euforică, inefabilă şi profunda care apare In mod gradat Tn Universul fiinjei noastre datorită declanşSrii unui proccs de rezonan\ă ocultă" cu energia subtilă tainică a binelui care se revarsă In fiinja noastr3 de la Dumnezeu ne reveleaz3 astfel într-un mod intuitiv existenţa legilor divine eterne ale lui Dumnezeu, care se af)3 la baza întregii Creajn j i ne permite s3 descoperim printr-o experien|3 mistică inefabilă anumite repere morale fundamentale. Rev3rsarea în fiinja noaslră a energiei subtile tainice a binelui ne ajută nu numai să descoperim în mod intuitiv legile divine eterne ale Creajiei lui Dumnezeu, ci totodat3 ne impulsioneaz3 Intr-un anume mod -Jb le respect3m. Energia subtilă a binelui ne face s3 descoperim ulterior într-un mod usor, simplu j i spontan tot ceea ce este bun şi divin necesar pentru noi j i totodata ne permite s3 descoperim In mod intuitiv ceea ce ne este permis j i să evităm ceea ce nu ne este permis. Binele ne revelează ceea ce este r3u j i în acelasi timp ne dezv3luie ceea ce ne este în mod categoric interzis pentru a nu viola armonia perfect3 a Creajiei lui Dumnezeu j i a legilor divine. Acjionând într-o tainică armonie cu energia subtilS a iubirii, care şi ca se revarsă 38

In Universul fiinjei umane tot din fiinţa infinita j i vejnică a lui Dumnezeu, energia subtilS a binelui poate, prin amplificarea sa suficientă, s3 trezeascS ji s3 intensifice iubirea spontanS a fiinţei umane pentru Dumnezeu Tat.il, f3c3nd-o 1n felul acesta s3 se dăruiască In totalitate Lui, subordonându-ji In mod spontan j i firesc voinţa individuala, egotica j i limitata, Voinjei supreme j i atotputemice a lui Dumnezeu Tatâl, pentru a sc uni intr-un mod profund ji perfect cu El. Procedând în felul acesta, fiinja umană ajunge astfel s3 fie f3r3 încetare integrată In Dumnezeu Tat.1l j i totodată Dumnezeu Tai.1l i se reveleaz3 pe deplin In fiinţa sa interioar3. Aceasta este o etap3 fundamental3, în care fiinja umană in cauz3 atinge cu ajutorul lui Dumnezeu Tatal starea divină, suprem3 de îndumnezeire - care este caracteristic3 sfinjilor j i , de asemeni, marilor yoghini care au atins Eliberarea spiritualS ultimă.

Este semnificativ că tn .Vechiul Testament* cuvântul .bine* desemneazS doi termeni distincţi, care sunt folosiji de peste 600 de ori. Studiul atent al acestui text ne ajut3 s3 Inţelegem c3 energia subtil3 tainică a binelui, care în anumite condiţii distincte (atunci când gândim cu putere la bine sau atunci când, fiind plini de abnegajie, faptuim binele) se revarsă j i se manifest3 datorit3 anumitor procese de rezonan'S ocultX* In j i prin Universul fiinjei umane ,ne face in felul acesta s3 devenim buni', .ne impulsioneaz3 ca s3 facem binele', ,ne face să fim muljumiji', ,ne face s3 trăim o stare divinS de plăcere". Este foarte semnificativ faptul c3 Dumnezeu Tatăl l-a sfătuit pe Cain s3 fac3 mult bine (pentru a anihila In felul acesta energia r3ului din fiinja sa) pentru a reuji in felul acesta s3 se st3p3neasc3 spre a nu mai s3v3rji p3cate (astfel ni se revelează legătura ascuns3 care existS între energia subtilS a rSului j i s3vârjirea feluritelor p3cate pe care aceasta energie ne impulsioneaz3 j i ne determină (tentcaz3) s3 le facem). Tot în .Vechiul Testament* ni se spune c3 energia tainică a binelui care ne vine de la Dumnezeu .ne face s3 s3v3rjim binele', ,ne provoac3 o stare favorabilS de bucurie j i armonie', ,ne împodobejte cu haruri divine mintea j i sufletul*. în anumite pasaje din .Vechiul Testament' ni se vorbejte despre feluritc st3ri de bucurie, fericire j i Incântare sufleteasc3, c3t j i despre alte stSri j i senzajii plăcute, st3ri elevate j i cu totul deosebite care apar In fiin|a omului atunci c3nd in Universul s3u lăuntric se revarsă energia subtilă tainică a binelui. în .Vechiul Testament", Dumnezeu Tatal este numit bunătalea perfectă, supremă j i nesfârjită care este unit3 In vejnicie cu binele. în .Noul Testament', cuvântul .bine" este folosit pentru a indica energia subtilă tainicâ a binelui care provine din fiinja lui Dumnezeu Tatăl j i face cu putin{3 ca omul s3 s3v3rjeasc3 binele.

Tot In ,Noul Testament' ni se reveleazS c3, atunci când energia subtil3 tainică a binelui se revarsă din abunden|3 in Universul fiinţei umane, o face s3 beneficieze de unele privilegii j i daruri divine. în anumite pasaje din .Noul Testament* ni se spune c3: .Dumnezeu este binele perfect cel vejnic j i absolut" j i c3 .tot binele pe care Tl poate face omul provine numai de la Dumnezeu'. RevSrsarea constantâ j i abundentS a energiei-subtile tainice a binelui care provine de la Dumnezeu Tatăl în j i prin fiinţa omului care gândejte cu putere binele j i care faptuiejte acţiuni bune face ca in el s3 apar3 j i s3 se intensifice starea cvident.1 de bun3tate, deoarece atunci In aura sa se manifesta energiile subtile tainice ale binelui. Un asemenea om se eviden|iaz3 prin anumite calit3|i: el devine perfect din punct de vedere moral datorita amplific3rii binelui In fiinja sa; Ti place in mod spontan s3 fac3 binete; este dispus s3-i ajute j i s3-i sf3tuiasc3 pe ceilalji oameni cum s3 făptuiască binele; el radiază o misterioas3

39

4 | PROCRAMUL PLA\FTAR DE ACJIUNE URCENîX .NU APOCAUPSA ^

forţa charismatica cu totul aparte; este în mod spontan admirat ;i considerat drept un exemplu care este demn de urmat de către ceilalţi oameni; In fiinţa sa se trezesc misterioase puteri tâmâduitoare; este mereu vesel, bine dispus şi optimist; resimte în mod spontan stări intense ;i profunde de compasiune pentru cei care suferă; este pur ;i îl iubeşte spontan ;i cu o mare putere pe Dumnezeu; In fiinja sa apare astfel o stare pregnantă de candoare care atrage dupa sine trezirea stSrii de copil divin; este capabil să-i iubească pe ceilalji oameni cu o mare forţă şi tocmai de aceea el devine foarte iubitor, este iertător şi indulgent; în el se trezeşte starea de înţelepciune; prezenja sa provoacă în ceilalji oameni o mare bucurie ;i o pregnantă satisfacjie morală; trupul şi faja sa se transformă ;i devin într-un mod tainic frumoase, strălucitoare şi atractive; tn cazul femeilor, trupul ;i faja lor capăta un farmec misterios, magnetic; relajiile şi comunicarea cu ceilalji oameni devin foarte câlduroase şi armonioase; inima acelui om se trezeşte şi aceasta îi permite sa comunice într-un mod intim cu Dumnezeu; inteligenja i se trezeţte şi adeseori lui îi apar revelajii şi intuijii geniale; astfel de oameni sunt într-un mod unanim consideraji minunaţi, admirabili, încantători; astfel de oameni sunt nobili, sunt demni de stimă, onorabili, plini de omenie, loiali, îngăduitori, blanzi ţi generoşi.

în „Vechiul Testament" se spune că, prin revarsarea energiei subtile tainice a binelui în fiinţa sa, omul beneficiază astfel de bunăvoinja atotputemică a lui Dumnezeu. Acela care beneficiază de această revSrsare a energiei subtile tainice a binelui în fiinţa sa poate, imediat după aceea, să o retransmită cu usurinjă în aura aproapelui său care este pregătit sâ recepteze, la rândul său, prin transfer ;i impulsionare subtilă, energia tainică a binelui. în .Noul Testament* se spune că energia subtilă tainică a binelui care se revarsă în om face să se trezească în acesta .harul lui Dumnezeu". De asemeni, se afirmă că .energia cea tainică a binelui este aceea care face orice bine în om'. Tot în ,Noul Tesiament" se spune că energia subtilă tainică a binelui care se revarsă în fiinja omului de la Dumnezeu îl face după aceea pe acel om să fie ;i să devină bun, credincios, drept, sfânt, de o bunătate fără seamăn, plâcut, blând, uşor, serviabil, binevoitor, generos, gentil.

In .Noul Testamenf se spune că generozitatea perfectă ;i nesfarsi'tă a lui Dumnezeu se extinde asupra intregii Sale Creajii şi toji oamenii care gândesc cu putere j i în mod constant binele sau ll făptuiesc, beneficiază astfel imediat de această generozitate dumnezeiască, ce se manifestă prin revărsarea energiei subtile tainice a binelui în fiinja lor.

Autorii biblici care au văzut slava lui Dumnezeu, îi laudă în unanimitate bunătatea şi recunosc că .numai El are o bunătate imensă ;i nesfâr;itâ\ care se revarsă imediat în fiinţa omului care gândeşte cu putere binele ;i îl făptuiejte.'

Prin revărsarea energiei subtile tainice a binelui, Dumnezeu are grijă de săracii care îl imploră să-i ajute, tot El este Cel care în mod misterios conduce pasii celui umil şi credincios prin felurite minuni ;i fenomene tainice de sincronicitate. Totodată, Dumnezeu Tat.1l ramâne In permanenjă fidel legământului Său fundamental care a fost astfel exprimat de lisus: .Cere-i plin de umilinja ;i credinţă lui Dumnezeu Tatal tot ceea ce este bun ;i necesar transformării tale spirituale şi toate cele bune pe care I le vei cere, El Ji le va oferi. Muljume;te-I apoi cu anticipajie si plin de recunojtintâ lui Dumnezeu Tatăl pentru tot ceea ce îi ceri, chiar Tnainte de a primi ceea ce ai cerut, şi manifestă fără încetare o credinţă de nezdruncinat." 40

Binele este un concept care identifică natura a ceea ce este numit bine din punctul de vedere al lui Dumnezeu sau indică ansamblul de Insuşiri care, tot din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ne apare In felul acesta. Atunci când privim din punctul de vedere al lui Dumnezeu, vedem ceea ce este bun în viajă, simjim şi intuim ceea ce este bun în plăcerea sănătoasă, intuim ;i trăim ceea ce este starea de libertate atunci când ea ni se revelează din perspectiva dumnezeiească. Fără îndoială că atunci când ne referim la bine şi II privim din punctul de vedere al Binelui dumnezeiesc, ne referim totodată Tn felul acesta la ceea ce am putea numi Binele suprem, sau altfel spus Binele divin. Prin urmare, binele (care ni se revelează ca fiind Binele suprem atunci când este privit din punctul de vedere al lui Dumnezeu) este, ;i trebuie să fie Intotdeauna, bine şi pentru fiinjele umane. întotdeauna, fără excepjie, Binele dumnezeiesc face totodata să se manifeste o anumită energie subtilă sublimă, tainică se poate fi numită .energia binelui'. Această energie însojeţte întotdeauna, fără excepjie, Binele dumnezeiesc suprem. Semnificajia efectivă a binelui Jine de energia subtilă tainică pe care Binele suprem o face să se manifeste. Prin urmare, Binele suprem poate fi înjeles drept ceea ce este bun, totodată, din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi care face să se manifeste o energie subtiiă tainicâ, ce inundă fiinja umană, atunci când ea realizează Binele divin suprem.

Binele suprem dumnezeiesc trebuie să fie ales întotdeauna, de către toate fiinjele umane, şi criteriul care ne permite să descoperim că am făcut alegerea care trebuie }i am optat cu adevărat pentru Binele suprem, dumnezeiesc este energia subtilă tainică a binelui care este atrasă tn Universul nostru lăuntric si care ne face sâ simjim o stare Inăljătoare, divină specifică. Atunci când privim binele din punctul de vedere al lui Dumnezeu, el ne apare ca fiind ceea ce este perfect potrivit Intregii naturi şi care a fost manifestat de Dumnezeu. Binele dumnezeiesc, fiind totodatS absenja deplină a răului, este totodată bine, armonie, frumuseje ;i adevăr şi pentru fiinţa umană. Atunci când este privit din punctul de vedere a lui Dumnezeu, binele ne apare ca fiind unul dintre aspectele Realităjii ultime. întotdeauna, binele $i energia sa subtilă tainică se identifică, fără excepjie, cu Unicul, cu Dumnezeu Tatăl, sau altfel spus, cu Realitatea cea mai autcntică ţi care este tocmai de aceea superioară fiinjei şi gândirii. Binele suprem (aţa cum ne apare el atunci cand este privit din punctul de vedere al lui Dumnezeu) j i fiinja dumnezeiascS sunt, Tn realitate, acelaţi lucru.

în ceea ce priveşte dorinjele ;i aspirajiile oamenilor, ele ar trebui să-L aibă aproape tntotdeauna drept obiect pe Dumnezeu, deoarece tntotdeauna, fără excepjie, Dumnezeu este Binele suprem, din care se manifestă fără încetare energia subtilă tainică a binelui, care ne inundă fiinţa prin intermediul anumitor procese de rezonanţă ocultă' atunci când făptuim Binele divin, sau altfel spus, Binele suprem. De cele mai multe ori, datorită ignoranjei ;i superficialităjii Tn care se complace, omul are tendinţa să numească ca fiind bun mai cu seamă obiectul dorinţei sale. în schimb, el are tendinja să numească ;i să considere drept râu obiectul aversiunii sau al respingerii ; i al urii sale. Atunci când se complace Tn aceasta stare, omul nu este capabil să descopere existenja Binelui suprem dumnezeiesc. Marea dramă a filozofiei constă actualmente într-o evidentă eclipsă a nojiunii de Bine suprem dumnezeiesc. Este important să rejinem că Binele suprem, sau altfel spus Binele dumnezeiesc, care face totodată să se manifeste energia tainică a binelui, ce

41

PROGRAMUl PIANETAR DE AQIUNE URGENTÂ .NU APOCALIPSAr

generează in fnn|a umană un anumit proces de re/onan'S ocultă' care este distinct j i fi permite fiinţei umane sâ descopere, în felul acesta, Binele suprem dumnezeiesc, este un bine intrinsec superior şi totodată el este cel mai Tnalt, am putea spune, fntr-o sui generis ierarhie a binelui, în care se integrea/ă chiar şi contemplajia pură, sublimă. Prin urmare, orice acţiune divin integrată cuprinde totodată în ea, într-o anumită proporţie, Binele suprem dumnezeiesc şi vehiculează astfel energia subtilă specifică a binelui. La rândul ei, plâcerea sânătoasă conţine, de asemenea, Tn ea un Bine suprem dumnezeiesc şi vehiculează totodată, într-o anumită, măsură energia subtilâ a Binelui divin.

BUN-SIMŢ Calitate spirituală ce rezultă din experienţa superioară de via|ă }i care ne

orientează în toate Tmprejurările; facultate de a diferenţia Tn mod spontan, fulgerător şi intuitiv binele de rău, dreptul de nedrept, capacitatea de a sesiza Tntotdeauna măsura corectă şi armonioasă a comportamentului adoptat. Bunul-simţ se exercită ca orice alt simţ (văz, auz etc), omul percepând imediat şi spontan semnificaţia morală şi spirituală a diferitelor Tmprejurări concrete. Nu întâmplător, în tradijia poporului nostru, cei lipsiţi de bun-simj sunt consideraţi ca fiind orbi sau surzi din punct de vedere spiritual. Bunul-simţ caracterizează mai ales fiinţele evoluate spiritual, inimoase, pozitive, empatice, valoroase şi bine structurate lâuntric.

A avea bun-simţ înseamnâ a fi plin de compasiune, delicat sufletejte, bun, iubitor, săritor, modest, a fi în acord cu tine însuţi. Cel care cu adevărat este plin de bun-sim| are centrul subtil de forţă Anahata chakra bine dinamizat şi armonios, ceea ce îl face să resimtă permanent o empatie de natură superioară profundă şi spontană cu tot ceea ce îl înconjoară. El ştie şi simte că .ceea ce jie nu-ţi place, altuia nu trebuie niciodată să-i faci*. Tocmai de aceea el (cel cu bun-simj) nu face altuia ceea ce lui nu i-ar place niciodată să i se facă.

CREOINŢĂ Certitudine subiectivă, opinie fermă, convingere lăuntrică putemică asupra unui

fapt sau a unei relaţii care nu este de domeniul evidenţei j i uneori nici nu se poate demonstra, cum este cazul Tn credinja religioasă.

în sens rajional, a crede este legat de estimarea şanselor de realizare sau de nerealizare ale unui eveniment determinat. Credinţa conceptuală sau intelectivă defineşte relaţia individului cu un obiect, o proprietate, un fenomen natural sau social care posedă o anume însemnălate pentru individ, care crede sau nu crede în posibilitatea aparijiei lui.

în sens afectiv, a crede înseamnă a dori cu intensitate, a dori şi a spera cu implicare emojională ca ceva să se petreacă sau să nu se petreacă. Credinja afectivă determină o intensă legătură sufletească şi declanjarea de acjiuni orientate spre producerea sau evitarea desfăjurâni situajiei dorite sau respinse.

Credinja religioasă vizează convingerea în existenja unei Puteri divine transcendente sau a unei Fiinje supreme, conjtiente şi capabile să creeze atât Universul, cât j i omul, cu toate calităţile j i limitele lor specifice. Uneori, credinţa religioasă poate fi caracterizată ca o subtilă îmbinare între încredere ji ajteptarea rajională j i afectivă, legată de o fiinjă

c.u calităji divine, un evcmmenl sau un obiect avAnd un caracter sacru. Partea rajională a credinjei religioase exprimă convingerea credinciosului în

posibilitatea existenţei sau a manifestării unui obiect, a unei acjiuni, a unui individ sau a unei însujiri umane care ar depăji posibilitâjileomului mediu, dar care sunt explicabile cu ajutorul cunoajterii ştiinjifice.

Partea mistică a credinţei dcclară ca posibile sau petrecute, acjiuni sau calităţi naturale ori umane, chiar dacă ele sunt considerate stranii sau nu se pot explica prin legile naturale cunoscutc. Printr-o astfel de credinjă fermă într-o putere supraumanS se explică adeseori capacitatea unor oameni de a vindeca suferinţe sau boli cu un singur cuvânt sau cu o stare sufletească generoasă, încărcată de o profundă compasiune sau milă.

Credinţa noastră generează instantaneu fenomene subtile de rezonanţS ocultS9

cu anumite energii şi sfere de fbrjă invizibile din Macrocosmos. Aceasta se datorează instalării în fiinja noastră a unor rezonan\e ocufte* constante specifice şi Tntăririi afective a unor relajii cognitive, Tn condijiile în care demonstraţiile rajionale sunt inconsistente sau imposibile. în acest sens, credinţa este o stare de încredere fermă, de nezdruncinat, în adevărul unui fapt, ceea ce determină angrenarea unuî fenomen de rezonan\S ocultS9 şi face posibilă realizarea a ceea ce noi credem. în realitate, credinţele noastre cele mai intime şi mai profunde se împlinesc întotdeauna. Astfel, fiinja umană devine întotdeauna, mai devreme sau mai tar/iu, exact ceea ce ea crede din tot sufletul că este, Tn intimitatea şi profunzimea fiinţei sale. în mod foarte semnificativ, lisus Hristos afirma: »De aţi avea credin'ă cât un griunte de muştar, .i(; zice acestui sicomor: *DezrădăcineazS-te şi te sSdeşte tn mare; si v-ar asculta." şi .DacS ve{i avea crediniS în voi cSl un grSunte de mustar, ve{7 zice muntelui acestuia: -Mută-te de aici dincolo; şi se va muta; şi nimic nu vS va fi vouS cu neputin'S'

în concluzie, credinja este o certitudine afectivă, sentimentală, mentală, spiritualâ generată prin intermediul fenomenelor inefabile de Rezonan{3 ocultS* cu energii subtile şi aspecte din Macrocosmos ce se produc în fiinja celui care crede cu putere. în accastă sferă de semnificajie se înscriu şi credinţele religioase j i spirituale, motivate însă prin revelajie.

Atunci când ceea ce crede fiinja umană este însă doar parjial adevărat sau chiar complet fals (neadevârat), totul poate degenera într-un fanatism distructiv şi lipsit de orice fundament spiritual.

în primul caz, credinja este treapta cea mai înaltă a cunoaşterii, superioară cunoa jterii rajionale. Este cunoscut aforismul Sfantului Augustin: .Crede, ut intelHgas' (.Mai întSi sS crezi, pentru ca dupS aceea sS po\i fnje/ege*).

în al doilea caz, credinja reprezintă treapta inferioară a cunoajterii j i uneori chiar se opune certitudinii jtiinjifice. Voga vede în credinjâ singura modalitate a omului de a aspira spre Infinit j i o identifică cu trăirea Realităjii uhime. In fapt, în yoga se are în vedere conceperea credinjei drept o formă de cunoajtere datorată unor complexe ji inefabile fenomene de rezonanţS ocultS*.

Comentând valoarca credinţei, Kant, ca j i postkantienii, o consideră drept un act de voinjă, de adeziune individuală, subiectivă, care exclude îndoiala j i se lipsejte de rajiunile logice adecvate j i comunicabile.

13

PROCRAMUL PLASETAR DE ACTIUNE URGENTÂ .NU APOCALIPSAffl';,,. ."< CREOINŢA DEPLINĂ ÎN DUMNEZEU Credinja deplină In Dumnezeu este o taină despre care lisus ne vorbejte de multe

ori atunci când se adresează Apostolilor Săi. Aja cum ne putem da seama, credinfa in Dumnezeu trebuie s3 fie putemica şi de nezdruncinat, dar totodată această credinjă trebuie sa fie deplină sau, altfel spus, totală. Prin urmare, nu este suficient ca această crcdinţa a noastră In Dumnezeu să fie puternicS, căci ea trebuie totodată să fie j i totalâ. Prin urmare, atunci c3nd este vorba de credinja In Dumnezeu, este extrem de important ca această credinţă Tn El să fie, totodatâ, deplină. Combinând aceste aspecte, am putea să afirmăm c3, In realitate, credinţa perfectâ tn Dumnezeu trebuie să fie puternică, de nezdruncinat şi deplină sau, altfel spus, totală. Abia atunci când credinja noastră In Dumnezeu este puternică şi totală, ea este credinja despre care ne vorbejte lisus Hristos, deoarece numai o astfel de credinjă declanşează tn Universul nostru lăuntric procese de rezonan'S ocultS* dumnezeiejti cu misterioasa credinţă absolută care există In natura esenţială a lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta este o taină la care merilă să reflectăm. în lumina acestei revelajii, este necesar s3 rejinem că una este să avem o credinjă puternică In Dumnezeu şi cu totul altceva este să avem o credinţă puternică şi deplină sau, altfei spus, absolută tn Dumnezeu. Credinja deplină sau, altfel spus, credinja absolută despre care este vorba aici trebuie s3 fie asociată cu acea credinjă despre care le-a vorbit lisus Hristos ucenicilor S3i atunci când le-a explicat de ce nu au reuji: s3 alunge duhul cel necurat din inima tânărului lunatic: .Dac3 veji avea credinţă cât un grăunie de mujtar, atunci veji zice muntelui acestuia: •Mută-:e de aici, acoio!» şi atunci acest munte se va muta, c3ci nimic nu va fi atunci pentru voi cu nepulinjă."

lisus Hristos a repetat aceleasi cuvinte atunci când ucenicii s-au mirat ia vederea smochinului ce fusese blestemat de El cu o zi Inainte şi care se uscase. El a adăugat că pentru a avea aceastS credin(3 deplină este necesar ca ei s3 nu se IndoiascS niciodat3 deloc tn inima lor, ci $3 creadă fntr-un mod total că tot ceea ce vor zice se va face. Apoi, El a spus: ,Tot ceea ce veji cere şi care este bun j i just, atunci când v3 rugaji, trebuie s3 credeţi pe deplin c3 veţi primi şi In felul acesta tot ceea ce veţi cere, veji avea.*

Aflând că au datoria s3 II ierte de japte ori pe zi pe fratele care a p3c3tuit Impotriva lor, ucenicii au strigat: .Te rugăm, măreşle-ne credinţal* Atunci lisus a repetat făg3duinja pe care o f3cuse anterior In varianta: ,Dac3 veţi avea credinj3 deplin3 j i apoi veji zice dudului acestuia: «Dezrădăcinează-te j i s3dejte-te In marel», aceasta aja se va petrece şi veji vedea c3 acest dud v3 va asculta'. La aceast3 credinjă deplină care poate $3 genereze miracole face aluzie Apostolul Pavel. Dovada este c3 el precizeaz3 la un moment dat: ....chiar dac3 aj avea credin|3 deplin3, astfei tnc3t s3 mut j i munjii din loc'.

.Biblia* abund3 tn exemple referitoare la acest dar al credinţei depline, care este de natur3 s3 declanjeze miracole atunci când ea este totodată şi putemic3. Altfel spus, acest gen de credinţâ este nu numai puternic3, ci şi depiinS sau, altfel spus, totală. în .Biblie* sunt menjionaji c3Jiva oameni care au avut o astfel de credin(3 deplinS: Noe, care a construit corabia într-o regiune dejertic3, tnainte s3 fi ap3rut cele mai mici semne ale potopului; Avraam, care s-a ar3tat pregStit s3-l jertfeasc3 pe fiul s3u Isaac pe altar; Moise, care a renunjat la comorile Egiptului şi a fost dispus s3 se angreneze tn aventura care avea s3 se starşeascâ prin eliberarea poporului s3u; losua, care a f3cut turul lerihonului In ciuda batjocurii şi a glumelor proaste ce erau rostite pe seama sa de locuitorii cetăţii... 44

lisus Hristos a manifestat, la r3ndul S3u, o asemenea credin|3 deplină In faja mormântului iui LazSr, ce fusese tngropat acolo de trei zile j i dup3 aceea, tn final, Şi-a manifestat recunoştinja fajă de Dumnezeu, spunând: ,Tat3 Ceresc, îji muljumesc c3 mi-ai ascultat ruga". lisus a descoperit acelaşi fel de credinj3 deplinâ şi la sutajul din Capernaum (Matei 8,10), precum şi la femeia canaaneanc3 (Matei 15, 28).

în cazul realizării metodei supreme şi eficiente pe care o expunem aici, este esenjial s3 ne d3m seama c3 atunci c3nd realizăm de fiecare datS această metod3 suprem3 şi eficientă, este totodată necesar s3 manifest5m o astfel de credinţS deplinS, c3ci numai o astfel de credin{3 deplină şi puternic3 face cu putinjd s3 reujim prin intermediul acestui program planetar tot ceea ce ne propunem, datorită ajutorului pe care îl vom primi de la Dumnezeu prin fiinţa noastră deschis3 c3tre Cel Preatnalt.

CREDINŢA PUTERNICÂ, PROFUNDĂ Şl DE NEZDRUNCINAT ÎN DUMNEZEU Privind credinja tn Dumnezeu din punctul de vedere al Legii rezonan\ei ocuffe®,

se poate spune c3 atunci când avem o credinţă puternică tn Dumnezeu, declanj3m totodală tn Universul nostru lăuntric procese de rezonan'S ocultS", care vor fi implicit divine, cu realitatea cea misterioasă. ominiprezentS, omniscientS si omnipotent3 a lui Dumnezeu. Acesta este un adevăr fundamental la care trebuie $3 reflectSm adeseori. O astfel de credinjS puternică cc există in fiinja uman3 declanjeazS implicit In Universul ei j i , totodată, prin intermediul Universului ei I3untric, procese tainice si constante de rezonantă ocultă6 cu realitatea misterioas3 a lui Dumnezeu TatSI. Tocmai de aceea, în cazul tn care realizSm metoda supremă şi eficien(3 trebuie s3 avem tn vedere c3, atunci c3nd avem o credinţă foarte puternic3 tn Dumnezeu, tn felul acesta, prin fiinţa noastrS ce este deschisă către Cel Preatnalt, se vor manifesta din plin ajutoruj şi Atotputemicia lui Dumnezeu. în felul acesta, declanş3m toiodată în Universul nostru Iduntric procese subtile, indescriptibile de rezonanţS ocultS9 divină, ce vor face ca prin fiinja noastră s3 se manifeste, direct proporjional cu credinja pe care o avem, tot ceea ce noi cerem Intr-un mod umil j i sincer. Astfel, Grajia lui Dumnezeu Tatăl, Atotputemicia Sa, Voinţa Sa se vor manifesta Tn Universul nostru lăuntric j i astfel, cu ajutorul Duhului Sfânt, vom deveni fiecare dintre noi canalul In j i prin care Dumnezeu va manifesta tot ceea ce cerem cu umilin|3 j i cu o mare credinţ3. Prin intermediul gramului de practicS, vom descoperi c3 ceea ce se afirm3 aici este real. în .Biblie* se spune: .Aceast3 credin|3 putemic3 In Dumnezeu este o tncredere deplinS j i neclintită In toate cele care sunt n3d3jduite. Ea este j i râmâne, totodată, o puternic3 Incredinjare j i o convingere de nezdruncinat referitoare la toate cele care exist3, dar nu se v3d*.

Departe de a fi o iluzie nebuloas3 a unor oameni fantasmagorici care nu se află cu picioarele pe p3m3nt sau o Inchipuire deţartă a unor fiinje umane rupte de realitate, credinja puternic3 în Dumnezeu este expresia unei încrederi totate j i linijtite într-un Dumnezeu misterios, atotputemic, dar totodatS real j i care se află tn pemianenjS nu numai aproape de noi, dar j i în noi, cu toate c3 este nev3zut. Această stare de credinj3 deplinâ în Dumnezeu izvorăjte întocmai ca o minunată asigurare atunci când simjim realitatea prezenjei Sale j i dragostea Lui, iar această certitudine face s3 apar3 o ancorare extraordinar de putemic3 în ajutorul Lui, în ghidarea Lui, în protecjia Lui, In iubirea Lui, In Cuv3ntul Lui. Credinja puternicS în Dumnezeu este totodată caracterizatS de un respect profund, neîncetat j i sacru faţ3 de judec3jile Sale. Aceasta atrage dup3 sine

•

nevoia de a asculta de Voia j i de Cuvântul Lui. în .Biblie* se spune: ,Celui neprihănit (pur), prin credinja sa puternica tn Dumnezeu, bine l i va fi şi el bine va trăi*. într-un ait loc în .Bibl ie* se spune: ,F3r3 o crcdinja puternică In Dumnezeu este cu neputin|3 să-l f im plăcu'i Lui.*

După ce ne-a creat după chipul j i asem3narea Sa, Domnul ni se descopera In felurite moduri prin natura noastrS. Atunci c3nd suntem pregătiţi şi deschişi s3-L descoperim, El ni se revelează In şi prin constiinţă, El ni se dezvSluie prin inlermediul cuvantului plin de Tnjelepciune ce este scris. Numai nebunii j i proştii pretind c3 nu există Dumnezeu. lata ce le lipsejle cel mai adesea acestor oameni:

a) supunerea totală pe care o datorează faţ3 de Acela despre care ei au primit deja prin intermediul iniuijiei felurite cunojt inje esenjiale care, dac3 ar fi privite cu aten|ie, luciditate si tnţeleciune, le-ar fi suficiente. Dincolo de aparenje, necredinja nu este doar ignoran|3 si nici doar incapacitate de a crede, ci ea este, cel mai adesea, dorinja unor astfel de fiinje de a se sustrage ascultării pline de Injelepciune j i supunerii faţ3 de Supremul Dumnezeu. Aceasta atrage cel mai adesea dup3 sine refuzul fiinjei de a I se dărui j i de a-l Incredinja inima şi viaja. A te ISsa invins sau, altfel spus, a capitula prin a incepe s3-Ji recunojti r3zvr3tirea steril3, prosteasc3, înjelegând c3 nimic şi nimeni nu este capabil s3 existe cu adev3rat f3r3 Dumnezeu, f3ră o relajie tainică j i piin3 de intimitate, coplejiloare, euforicS, indescriptibil3 cu El constituie deja primul pas c3tre .(rczirea j i ascultarea rodnică a credinjei*.

b) starea de iluminare profund3, intens3, indescriptibil3 pe care o face cu pu(in|3 Duhul Sfân( j i care l i ofer3 necredinciosului sau p3c3tosului ce se Intoarce c3(re Dumnczeu siguranja ex(raordinar3 a credînjei in Dumnezeu şi a salvării pe care numai Dumnezeu poate s3 i-o d3ruiasc3. Fidelitatea ce se trezejte In fiinja uman3, cât j i aceast3 credinţ3 putemic3 In Dumnezeu sunt fructul Duhului Sf3nt. Prin urmare Duhul Sfânt contribuie din plin la trezirea j i la amplificarea In Universul nostru I3untric atSt a fideli(3jii, c3( j i a credinjei puternice în Dumnezeu. Fiinja uman3 care şi-a pu$ deja toa(3 încrederea In Dumnezeu are In felul acesta, prin intermediul Duhului Sfânt, un suflet renâscut şi o inim3 plină de certitudine, simţindu-se dup3 aceea Indrep(3|i(3 s3 se bucure de pace, de fermitate tn necaz si In încercare, de $peranj3 fericitS, de protecţie j i de iubirea lui Dumnezeu. O asemenea fiinj3 uman3 va descoperi cu o bucurie cresc3nd3 c3 pentru ea se Implineşte cu adevărat f3g3duin|a: , N u Ji-am spus Inc3 de la Inceput c3, dac3 vei crede cu o mare putere, vei vedea apoi slava lui Dumnezeu şi te vei bucura de fericirea j i darurile dumnezeiejti pe care El le oferSr". Din nefericire, multe fiinje umane sunt inclinate ca mai Intâi sa vad3 j i abia apoi să creadă, dar nu trebuie s3 pierdem niciodat3 din vedere că In cazul realit3|ii misterioase a lui Dumnezeu, totul se prezint3 altfel. în .B ib l ie ' ni se spune: .Fericiţi vor fi cei care la inceput n-au v3zut, dar cu toate aces(ea au crezuf . Analiz3nd aşa cum se cuvine aces( aspect, ne putem da seama că este un minunat privilegiu s3 ne putem apropia cu umilin(3 de Dumnezeu, fie chiar pentru a-i mâriurisi lipsa noastr3 (actual3) de credinjS. Dac3 vom acjiona In felul acesta, vom avea o surpriz3 extraordinar3 alunci c3nd, la scurt (imp dup3 aceea, vom descoperi c3 Dumnezeu ofer3 o muljime de daruri dumnezeieji oric2rei fiinţe umane care ?i cere ceea ce este bun si drept cu o mare credin|3 j i umilin|3. Atunci c3nd fiinja uman3 face un singur pas c3tre Dumnezeu, Dumnezeu face zece paşi cStre acea fiin{3 uman3 j i se descoper3 tn anumite moduri tainice s2rmanei fiinje umane care strig2 46

MMvliii.i.! cu umilin|2 şi credin|2: .Cred acum, Doamne Dumnezeule! Ajut2-m2, te implor, dup2 marea mil2 a Ta, pentru a spulbera in felul acesta necredinja meal*.

Dup3 cum putem observa, adeseori se confundă termenii .convingere" şi ,credinJ3*. Este drept c3 acelaşi verb este folosit pentru ambele sensuri In .Biblie", dardiferenja este considerabil3 fntre o convingere de naturS pur intelectual2 si o credin|3 puternică de naturS spiritualS. Dac3 analizSm cu atenjie, ne putem da seama cu ujurinj3 de aceast3 diferen{3. Dup2 cum j t im cu toj i i , o ciedinjă puternic2, de nezdruncinat face s2 apară miracole, dar o banal2 convingere nu va putea s2 fac2 s3 apar3 niciun miracol.

Convingerea este o aderare superficială cu mintea la anumite fapte, chiar supranaturale sau dumnezeiejt i, ce sunt redate in .Bibl ie ' . Atunci când este privitS din punctul de vedere al Legii rezonanţei ocul te* convingerea nu declanjeaz2 aceleaşi procese de rezonantă ocu/t2® pe care le genereaz2 o credinţă puternică. Aceasta din urm2, dupS cum şlim cu toj i i , poate s2 fac3 minuni. Nu este deloc In(3mpl3tor c2 lisus nu spune: ,Dac2 veji avea o convingere', ci El spune: ,Dac2 veji avea credin|2 câl un grSunte de mustar, atunci veji zice muntelui acestuia: «Mut5-te de aici, acolo!» si atunci acest munte se va mula, c3ci nimic nu va fi atunci pentru voi cu neputin{3'(Matei 17, 20). Este important $3 rejinem c3 o convingere esle ceva superficial, parjial, anemic. O astfel de convingere nu face cu pulinjS transformarea unei fiinţe umane j i nu va atrage dup2 sine atingerea st2rii de sfinjenie sau mântuirea sufletului. Este Ins2 esenjial s2 rejinem c2, atunci c3nd demonii se află fa|2 tn faj3 cu o fiinj3 umană care are o credinJ3 extraordinar de puternic3 In Dumnezeu, ei fug, deoarece energia ce se declanţeaz3 atunci în jurul acelei fiinje umane este ca un foc insuportabil care, chiar ţ i atunci c3nd doar îl z3resc de la distan|3, l i face s3 tremure j i ,s3 se înfioare*.

Aici v3 expunem, pentru cei care sunteji capabili s3 Injelegeji, marele secret esenjial al credinjei In Dumnezeu. Dat fi ind faptul c3 fiecare fiinjS uman3 a fost creat3 dup3 chipul si asemănarea lui Dumnezeu Tat3l, atunci c3nd acea fiinţă uman2 manifest2 o credinj2 pulernic2, profundS şi de nezdruncinat în Dumnezeu, In felul acesta ea declanjeaz2 In Universul ei lăuntric procese tainice de rezonantă ocuhă9dumnezeieşti j i astfel In Microcosmosul fiinjei ei sunt atrase apoi, fară Incetare, energiile esenjiale care vor face ca acea fiin|2 uman2 s3 aib3 si s3 manifeste ln permanen{3 credinja j i puterea coplejitoare pe care Dumnezeu Tatăl o manifestd. Este evident, tns3, c3 aceas(3 putere va fi propor{ional3 si nu trebuie s3 g3ndim c3 ea va fi egal3 cu pulerea pe care o are de-a pururi Dumnezeu Tat3l. Prin urmare, atunci c3nd începem $2 credem cu o târie de nezdruncinat in reali(a(ea si In prezenja (ainic2 a lui Dumnezeu Ta(2l, In felul acesta în Universul nostru I2untric se declanseaz2 imediat procese de rezonantă ocultă1i> dumnezeieţti ce fac $3 fie astfel atrase anumile energii divine, care trezesc apoi j i ampiific3 tn noi credinja misterioasS ce este atras3 din Fiinja lui Dumnezeu Tat3l j i care apoi, r3m2n3nd In Universul nostru Uuntric, face s3 creasc3 j i s2 devin2 din ce In ce mai profund2 credinja noastră în Dumnezeu. Prin urmare, este esenjial s3 tnjelegem c2, de fapt, credinja In Dumnezeu apare j i apoi se trezejte tn fiinja noaslră pe m2sur2 ce credem cu o tărie de nezdruncinat In realitatea Sa, care apoi ni se dezv2luie din ce In ce mai mult prin intermediul acestei energii tainice a credinjei ce este atras3 tn Universul nostru lăuntric, chiar din na(ura intim3 a lui Dumnezeu Tat3l. Prin urmare, aja cum la modul banal se poate spune c3 pofta de m3ncare apare j i crejte m2nc3nd, iar iubirea apare j i crejte iubind, tot aja credinţa din ce In ce mai mare In Dumnezeu apare

47

I

şi creşte pe măsura ce credem cu putere j i intr-un mod cat mai profund fn realitatea Sa veşnică j i absolut.3. Este, fnsă, csen|ial să rejineji că revelarea acestui secret fundamental al trezirii j i al amplificârii credinţci în Oumnezeu ne apare fiec3ruia dintre noi numai şi numai prin intermediul gramului de practica. Fiecare dintre voi, care veji citi aceste rânduri, va trebui ca imediat dup3 aceea să începeji să credeji din ce în ce mai mult, cu o tărie de nezdruncinat, în realitatea lui Dumnezeu Tatâl, chiar spunându-vă: .Cred de acum încolo cu o tărie de nezdruncinat în realitatea atotputemică şi misterioasS a lui Dumnezeu Tatăl şi îl implor s3 mâ ajute astfel încât aceasts credinja fn El s3 creascS din ce fn ce mai mult prin intermediul ajutorului pe care numai El poate s3 mi-l ofere prin toate mijloacele si căile pline de taine pe care le are oricând la dispoziţie." Apoi, pe măsură ce vom face ca această credin|2 a noastrâ să devinS din ce fn ce mai mult o realitate (care cste indescriptibilS în cuvinte), vom putea, în felul acesla, să descoperim că, în realitate, credinţa de nezdruncinat în Dumnezeu este un dar ce provine de la Dumnezeu, care apare în Universul nostru lâuntric datoritS declanşării anumitor procese de rezonanţi ocultS* dumnezeiejti. Pentru a reuji aceasta, trebuie îns3 să fim foarte sinceri cu noi înjine şi totodatS s3 nu pierdem niciodatS din vedere c3 pentru aceasta ne este necesar un gram de practică.

în cazul în care, citind cu atenjie aceste rSnduri, în noi se va trezi convingerea că aja este, trebuie sa ştim cu anticipajie c3 doar aceasta nu va face s3 aparS în noi acea credin jă capa bi 13 s3 genereze miracole. Este, de asemenea, necesar să rejinem c3 aceasts credinţ3 putemic3, de nezdruncinat, este totodat3 lucrarea Duhului Sfânt care opereazS în orice fiinj3 uman3 ce este preg3tit3 cu adev3rat, pentru ca în ea s3 se trezeasc3 aceastS credin{3 putemic3, de nezdruncinat în Dumnezeu. AceastS credinj3 totalS şi de nezdruncinat este şi r3m3ne o încredere absolutl, f3r3 niciun fel de rezerve. Ea face s3 existe în permanenţ3 o fermă siguran{3 în adev3rurile j i revelajiile lui Dumnezeu. O astfel de credinj3 puternic3, de nezdruncinat implicS j i convingerea (adicS o aderare profund3 a inteligenjei, a supramentalului, a rajiunii, a gândirii la marile revelajii biblice), dar totodat3, ea depSjejte cu mult toate acestea, tot aja cum v3rful muntelui fntrece cu mult în înaljime poalele acestuia. Este esenjial s3 ne d3m seama c3 o fiinj3 uman3 poat3 s3 fie convins3, datorita probelor istorice incontestabile, că lisus a existat şi c3 toate revelajiile Sale sunt total justificate, dar cu toate acestea, nu putem spune c3 o astfel de fiinja uman3 va avea automat acea credinj3 puternicS, de nezdruncinat care, după cum jtim, conform afirmajiei Mântuiţorului, .poate s3 mute munjii din loc* şi care îi permite s3 triumfe de fiecare dat3 cu o mare uşurinja asupra tuturor ispitelor, tuturor încerc3rilor, c3t j i asupra tuturor greutajilor care apar în existenja ei.

Adeseori s-a încercat, dar într-un mod cu totul neinspirat şi nejuslificat, sâ se opun3 credinja rajiunii omenejti. în realitate, între aceast3 credinja puternică, de nezdruncinat j i rajiune nu exista nijte relajii dc opozijie. Realitatea este doar c3 fiecare dintre ele acjioneazS în dou3 sfere ce sunt diferite. Credinţa ferm3, de nezdruncinat în Dumnezeu se refera la toate cele care exista în lumea de dincolo j i care sunt nev3zute sau, altfel spus, se referS la realit3]ile invizibile prin intermediul ochilor fizici: Dumnezeu Creatorul, a c3rui înjelepciune j i putere a făurit toate cele care sunt sublime, dumnezeiejti, minunate fn Univers. Totodat3, acest Dumnezeu ne ofer3 iubirea, ne aduce pacea, ne permite s3 triumfam asupra ispitelor, asupra pScatului, ne prevestejte prin revelajii viitorul, ne conferă perspectiva glorioasă a vieţii vejnice, face s3 aparS în noi certitudinea de 48

nezdruncinat cu privire la starea de nemunre. Fa|3 de toate acestea, rajiunea obijnuit3 r3m3ne mut3. Dovada cea mai puternic3 In acest sens ne-o ofer3 neorânduiala evident3 a filozofiilor omenejti. Prin intermediul regresului j i al lunecarii în pScat care apare fn cazul unor fiinje umane, fntreaga personalitate a omului se scufundâ în întuneric j i în imperfecjiune. Analiz3nd toate acestea din acest punct de vedere, descoperim c3 trupul nostru este destinat morm3ntului, inima noastr3 este cu putinja s3 devind capabilă de sentimente vinovate, rajiunea noastrS poate fi falsificata, iar mintea noastra poatc fi întunecata j i astfel rezultă cumplita stare de orbire spirituală.

Apostolul Pavel spunea, fiind inspirat de Dumnezeu, despre p3g3nii timpului s3u, grecii j i romanii: ,Ei s-au falit c3 sunt fnjelepji j i iat3 c3 mulji dintre ei au înnebunit*. Atunci c3nd privim cu mult3 luciditate, atenjie j i detajare în jurul nostru, descoperim că omul modern nu este deloc mai avansat, în ciuda progresului tehnicii sale, ce pare a fi din ce în ce mai perfecjionată, j i nici nu a atins starea de înţelepciune prin intermediul multiplelor sale cunojtinje, cu care se lauda mereu. Realitatea tainică a credinjei putemice, de nezdruncinat în Dumnezeu nu îi este acccsibila omului pe cale naturala, .căci pentru el toate acestea sunt o nebunie, j i cel mai adesea nu îi este cu putinja să le poata Inţelege*. Dar cu toate acestea, Dumnezeu este oricând gata s3 i Se descopere, prin mijlocirea Duhului Său Sfânt. Atunci c3nd în fiinja uman3 se trezejte j i crejte aceast3 credinjă puternicS, de nezdruncinat, mintea ei se Iumineaz3, iar ea descoper3 solujii pline de înjelepciune divina la problemele stringente, vitale ale existenţei j i , mai mult dec3t atât, rajiunea sa regenerata îji transformS radical perspectiva j i se ajaz3 la locul ei firesc. în felul acesta, ea îji îndeplinejte rolul care i se cuvine, fiind limpezita j i inspirata de Dumnezeu j i completata prin intermediul credinjei de nezdruncinat în El.

Pentru a face s3 se trezeasca în fiinjele umane o astfel de credinja putemica, de nezduncinat, Dumnezeu se folosejte, pe c3i nejtiute, de instrumente omenejti, care colaboreazd aja cum se cuvine cu Duhul Sfânt j i cu rostirea dumnezeiasca inspirata. Este Îns3 necesar s3 rejinem c3 întotdeauna credinja în Dumnezeu poate fi sau puternic3, sau slabă, anemicS. Este semnificativ că atunci c3nd Apostolii au constatat că au o credinja mică, anemic3, L-au rugat pe lisus s3 le-o măreasc3. Cu acea ocazie, lisus le-a dezvăluit secretul fundamental al credinjei puternice în Dumnezeu într-o formS criptică. Tocmai de aceea, este important s3 corel3m cuvintele pline de fnjelepciune ale lui lisus cu Legea rezonanjei oculte*, deoarece în felul acesta devine cu putinjS s3 Injelegem c3, prin intermediui proceselor de rezonan'i oculti9 dumnezeiejti, atunci c3nd credem cu putere In Dumnezeu, chiar dac3 această credinja pare a fi absurdă, avem mult mai multe janse ca în felui acesta s3 declanjSm In Universul nostru iduntric procese de rezonan'i ocultS* cu energia divin3 a credinjei în Dumnezeu j i aceasta va face s3 creasc3 energia credinjei de nezdruncinat în Dumnezeu, tot aja cum iubirea crejte atunci c3nd iubim. De aceea este esenjial s3 rejinem c3, pentru a face s3 creasc3 credinja puternicd, de nezdruncinat în Dumnezeu este necesar, Inainte de toate, să credem cu o tărie j i cu o putere de nezdruncinat In El (Dumnezeu). lisus le-a spus atunci Apostolilor ca, în realitate, puterea credinjei de nezdruncinat este atât de mare, Înc3t chiar j i o ,credin{3 c3t un bob de mujtar' va face cu putinţa pentru noi o muljime de realizări dumnezeiejti. Este, Îns3, esenţial s3 rejinem că acest gen de credin{3 puternica ac|ioneaz3 la unison cu energia iubirii. O astfel de credinj3 ne ajutd să biruim asupra lumii, dar totuji ea nu este o calitate supremd, c3ci acest loc îi revine iubirii.

PROGRAMUl PLANFTAR D£ ACJIUNE URGENTĂ ,NU APOCALIPSA!!!*

Analizând cu atenţie şi luciditatc aceste aspectc, dcscopcrmtca în cadrul jocului pe care tl realizează Tn Manifestare, Dumnezeu Tatăl ne cere nouă, oamcnilor, s3 credem cu o putere de nezdruncinat chiar inainte de a vedea, căci în felul acesta devine pentru noi cu putinţă să descoperim (prin intermediul acestei credinje de nczdruncinat) slava j i tainelc paradiziace ale Impărăţiei lui Dumnezeu. Cu toate acestea, foarte mulţi oameni vor mai întâi s3 vadă j i numai după aceea sunt dispuji s5 creadă. Proccdând In felul acesta, foarte multe fiinje umane se păcălesc, căci întotdeauna, fără excepjie, numai oamenii care vor avea credinjă cât un bob de mujtar vor descoperi că Dumnezeu face In felul acesta să apară miracole şi, mai mult decât atât, numai aşa ei pot vedea slava lui Dumnezeu.

Atunci când este privitâ dintr-un anumit punct de vedere, se poate spune că totalitatea învăjătunlor ce au fost revelatc de Dumnezeu poartă numele de credinţS puternică, de nezdruncinat, In realitatea Sa misterioasă.

CHAKRA - CENTRII SUBTILI DE FORŢĂ Al FIINŢEI UMANE Literal, In limba sanscrită, cuvântul .chakra' Inseamnă .roată" sau .cerc*. In yoga,

termenul .chakra' desemnează realitatea enigmatică a unui centru subtil secret de forţă, prin care trece energia subtilă vitală iprana). Atunci când este trezit Intr-un mod adecvat, printr-un centru secret de forjă (chakra) poate trece chiar j i energia tainică Kundalini shakti, care influenjează atat trupul, cât j i corpul astral j i corpul cauzal al fiinţei umane. Centrii subtili secreji de forjă (chafcra-ele) sunt puncte-focar de Intâlnire j i de interpenetrare a fizicului cu psihicul, mentalul j i cauzalul. Acejti centri subtili fundamentali de forja acumulca/3, transformă j i redistribuie energia subtilă, modulata care ti traverseaza. Deji chafcra-ele influenjează In mod cert glandele endocrine şi anumite organe fizice (de exemplu inima sau plexul solar), este bine să nu le confundăm cu acestea, deoarece chafc/a-ele aparjin unui alt nivel al rcalităjii fenomenale.

Cei 7 centri secreji de forjă (chakra-e) sunt: 1. Muladhara chakra - centrul situat la baza lui Sushumna nadi, proiecjia lui pe trup fiind situată tntre rădăcina organelor sexuale j i anus; 2. Svadhisthana chakra - centrul aflat în plan subtil în canalul Sushumna nadi j i având proiecţia pe faja anterioară a trupului In dreptul organelor genitale interne; 3. Manipura chakra - centrul aflat în interiorul canalului Sushumna nadi j i având proiecţia pe trup în zona situată la două degcte dedesubtul ombilicului; 4. Anahata chakra - centrul situat în interiorul canalului Sushumna nadi, avand proiecjia pe trup în zona centralâ a pieptului; 5. Vishuddha chakra - centrul situat tn plan subtil în interiorul canalului Sushumna nadi, având proiecţia pe trup la baza gâtului; 6. Ajna chakra -centrul aflat In plan subtil în interiorul canalului Sushumna nadi j i avand proiecjia pe trup în zona din mijlocul frunjii; 7. Sahasrara - situat tn plan subtil deasupra crejtetului capului, deci in afara trupului, dincolo de extremitatea superioară a lui Sushumna nadi.

Din fiecare centru de forfă (chakra) iradiază un anumit numar de canale energetice (nadi-uri), cunoscute tn tradijia yoghină sub numele de .petale" sau .spiţe* energetice. Oamenii tnzestraji cu capacit3ji paranormalc şi capabili, datorita clarviziunii, s3 vadâ corpul astral al celorlalji, descriu adeseori chafcra-ele ca fiind nijte focare de lumină subtila distinct colorate, care au un număr diferit de petale sau canale energeticc care pornesc dintr-un centru-focar (bindu). Numărul de petale corespunde «otdeauna numărylui de nadi-uri (sau spiţe energetice) ce pomesc din fiecare chakra. Aceste aja-50

GIOSARDEIFRMEM

/ise .flon dc lotus' sunt înzcstrate (atunci când sunt trezite) cu o vibrajie spccifică, care le face să dea impresia de .roţi* statice, de unde provine j i numele de chakra. Dupa sistemul Kundalini yoga, fiecărei chakra-e ii corespund anumite caracteristici psihosomatice j i mentale exprimate printr-o serie de simboluri, forme geometrice, culori, mantra-e, animale simbolice, care desemneazâ anumite energii subtilc, secrete ori anumite divinităţi, ce indică realitatea vibratorie a anumitor lumi paralclc cu care respectivul centru de forja ne poate pune In lcgătură telepatica etc.

CHARISMA Charisma este puterea divină de influenjă benefică ce este exercitată de unele fiinje

I umane, atunci când primesc de la Dumnezeu anumitc haruri j i energii dumnezeiejti. Termenul .charismă" era folosit In trecut cu referire la toate acele tnzestrări de

provenienjă divină ce puteau fi accesibile prin dar divin omului merituos, doar tn I anumite condiţii, ce erau cunoscute de catre cei Injelepji j i de către cei inijiaji. Charisma j era, de exemplu, starea care caracteriza o fiinfă înzestrată cu injelepciune sau o alta

care dispunea de darul profejiei, cu referire la darul vindecării, toate aceste lnzestr3ri provenind de la Dumnezeu.

Abia la tnceputul secolului XX, termenul charismă a fost introdus tn lumea laică de catre sociologul german Max Weber, cu referire la fiinjcle umane excepjional tnzestrate, care prezinta totodată o personalitate marcanta. în limbajul comun, charisma

l desemneaza puterea aparent niagică de influenja a altor fiinţe umane şi fascinajia exercitata de o pcrsoană (persoana charismatică) asupra altor fiinje. Termenul de charisma mai este folosit, în mod impropriu, cu referire la stilul, comportamentul j i

| modul de a reacjiona al unei anumite fiinje umane, care atrage irezistibil j i genereaza în cel fascm.it dorinja de a asimila j i a interioriza modelele comportamentale, mentale j i spirituale ale fiinjei charismatice pentru a-i place accstcia.

CHI UNIVERSAl Ceea ce în tradijia medicinei tradi Jionale chineze este numit ,chi universal" reprezintă

totalitatea energiilor vitale ce se manifestă în afara Microcosmosului fiinjei umane, | fiind aslfel relativ exterioare acestuia. Energia vitală fundamentală macrocosmică (chi

universal) se diferenjiază sub forma a trei forţe subtile vitale macrocosmice, care sunt descrise în tradijia taoistă ca fiind trei ipostaze diferite ale Energiei vitale fundamentale (chi), ce există în întreaga Manifestare: 1) tien chi este Energia subtilă vitală a Cerului,

I reprezentând energia subtilă care guvemează, la nivel subtil, astral, stelele, Soarele, [ Luna j i planetele; 2) f» chi este Energia subtiia vitala a Pământului; 3) la chi este Energia I subtilă vitală corespunzătoare Atmosferei.

CHINTAMANI Piatră prejioasâ secretă despre care tradiţia înjelepciunii afirmă că îndeplineşte

I toate dorinjele celui căruia îi este încredinjată. Piatra Chintamani este deseori considerată de ezoterijti a fi similară, ca semnificajie şi putere ocultă, Sfântului Graal, dar legenda sa este mult mai veche. Ea ti conferă celui care o dejine o

. forjă irezistibilă, precum şi nemurirea, iar impactul său energetic poate ridica * instantaneu frecvenţa de vibraţie aurică. Valoarea acestei pietre preţioase

51

4 | PR0CR.\.MLLPL\.\ETARDEAqiLNEURCENÎÂ.NUAPOCALIPSA ţ »

legendare nu este numai simbohcS, t i JI concretă. Crcdinţele JI legendele care apar !n diferite tradi|ii legate de piatra Chinlamani sunt asociate cu cele despre tSrSmul lainic, mitic, al Shambala-ei, unde se crede că s-ar afla acum această piatră. Se presupune că această piatră este de origine extraterestră, mai precis din constelaţia Sirius. Nicolas Roerich, faimos pictor şi explorator, a primit în dar un fragment din piatra Chintamani în timpul unei expediţii în cadrul cSreia a intrat în legăturâ cu reprezentajii Shambala-e\. Marele iniţiat Nicolas Roerich a afirmat că piatra Chintamani are o culoare verde închis şi este asemănătoare ca aparenjS moldavitului (mineral de origine meteoricâ). Tnainte de a părăsi planul fizic, Roerich a înapoiat piatra Chintamani înţelepjilor din Shambala. Legendele despre Shambala sus|in că Regele Lumii din Shambala se va folosi de puterile oculte ale pietrei Chintamani în marea confruntare dintre forţele binelui şi forţele rSului, care va pune capăt Epocii decăderii spirituale (Kali Yuga).

CLARVI2IUNE Capacitate de percepjie extrasenzorială care permite ob(inerea de informajii despre

un obiect, o fiinjS, un loc, un eveniment, un fenomen, fără a se recurge la percepjiile senzoriale obijnuite. Tradijia secretă voga menţionea/ă că această capacitate (de clarviziune) se manifestă plenar atunci cSnd Ajna chakra (care mai este, tocmai de aceea, supranumită j i .cel de-al treilea ochi') este foarte bine activată. Prin urmare, practica tehnicilor yoga ce au ca efect trezirea şi activarea lui Ajna chakra constituie cea mai directă şi mai rapidS cale de a ne trezi capacitatea de clarviziune.

Trebuie sS precizâm că tot în sfera clarviziunii intră j i perceperea culorilor subtile ale aurei, precum şi a curenţilor subtili colora|i.

Capacitatea de a avea vizjuni ale unor fapte petrecute la mare distanjS este cunoscută din cele mai vechi timpuri. în Antichitate, s-a bucurat de mare faimâ Pythia, preoteasa zeului Apollo la templul din Delphi, ca .ghicitoare' (clarvăzătoare) a celor petrecute în locuri aflate la mare depărtare de oracolul unde oficia. Unii consideră astăzi cS pentru aceasta, ea inhala aburul cu efecte hipnotice care iejea din crSpSturile unei stSnci şi că acesta o făcea să intre cu uşurinţă intr-o stare superioarS de transS.

Despre viziuni concomitente ale unor evenimente produse la distanjă şi relativ la care subiecţii vizionari nu au niciun fel dc informajii accesibile pe cSi obijnuite există numeroase relatâri de-a lungul timpului (inclusiv tn zilele noastre). Viziunile respective sunt produse fie în slare de veghe, fie în stare de transă, fie în stare de vis. De obicei, persoanele capabile sS aibă astfel de viziuni sunt denumite .clarvSzStori". ClarvSzStorul .vede* ceva; el experimenleazS (trăiejte) o impresie aparent senzorială, dar în general este conjtient de faptul că aceasta nu ii parvine prin organele de simţ.

CONSACRARE Consacrarea, în contextul religios al oferirii unor ofrande lui Dumnezeu, este

sinonimă cu .a dărui cu totul lui Dumnezeu", ,a Inchina lui Dumnezeu", ,a jertfi lui Dumnezeu". în sensul particular, atunci când se referS la realizarea unor anumite acjiuni, consacrarea implicS a-l oferi lui Dumnezeu Tatâl, cu anticipajie, toate fructele (sau, altfel spus, consecinţele, roadele) acesteia. în momentul oferirii fructelor unei acjiuni lui Dumnezeu, atunci când Dumnezeu primeşte aceasîS ofrandă, ce urmeazS

ulterior $3 fie fructificată prin acjiune, practic acea acjiune nu mai este TnfSptuitS de fiinja umană în cauzS, adcvSratul făptuitor devenind atunci chiar Dumnezeu, cSruia fiinja umană care realizează consacrarea l-a oferit în totalitate j i în mod nccondiţionat orice fel de rezultate. In siluajia în care fiinţa umană consacrS lui Dumnezeu j i atunci această consacrarc a fructelor acjiunilor sale este primită de către Dumnezeu, fiinja ajunge să fie ghidată, inspirată j i susJinutS în mod direct de cStre Dumnezeu TatSl.

Pentru realizarea consacrării către Dumnezeu Tatăl este înainte de toate necesar ca fiinja umană să aibă o stare lăuntrică intensâ dedeschidere spirituală şi de umilinţă. în situajia în care noi îi oferim lui Dumnezeu fructele unei acjiuni, trebuie, având în acele momenie starea de candoare a unui copil, să consacrăm ca ceea ce ar trebui ca nouă să ni se cuvină, să fie de fapt o ofrandă pe care l-o oferim lui Dumnezeu.

Prin aceastS stare sinceră pe care noi o manifestăm, oferindu-l plini de iubire lui Dumnezeu rezultatele acjiunilor noastre, noi vom simji lăuntric o stare inefabilS de comuniune cu ceva care ne depăjejte ca dimensiuni j i subtilitate. Ea se va manifesta ca o încărcare cu un flux subtil extatic, Iranscendent, generator de fericire j i de bucurie interioarS, care întotdeauna se manifestS în fiinja noastrS de sus in jos. De regulS, acest rSspuns inefabil II simjim ca venind de undeva de deasupra crejtetului capului, inundându-ne fiinja j i fScSndu-ne astfel sS intrSm aproape instanlaneu într-o stare de conjtiinjS mult mai elevalS, plinS de fericire, slare de vibrajie care esle mult superioarS stSrilor din viaja de zi cu zi. Ajadar, aceasla este o stare de excepjie, o stare minunatS de a fi.

CONSECVENŢÂ Calitate spiritualS care implicS respectarea neabStutS, chiar j i fn condiţii potrivnice,

a concepjiilor j i a principiilor adoptate j i urmSrirea neabStutS a Jelurilor propuse. Consecvenja implicS tSrie de caracter, lipsa oscilajiei, spirit metodic, constanJS, perseverenţă.

în cazul fiinjelor superioare, consecvenţa implicS totodatS fermitatea convingerilor j i perfecjionarea, adaptarea inteligentS a principiilor j i normele acceptate inijial la dinamica în continuS evoluţie a situaţiilor. Astfel, consecvenja în respectarea principiilor, stabilitatea manifestSrilor j i statornicia atitudinilor nu exclud constanta verificare a justejei lor, a concordanjei cu ceea ce este real, divin integral, pozitiv, armonios j i renunjarea la ceea ce este grejit, învechit j i dSunStor. Consecvenjei îi sunt strSine spiritul dogmatic j i fanatismul. Pentru aceasta se impune, însS, folosirea înjeleaptS a experienjei dobSndite, iar nu speculajia teoreticS sterilS j i oscilajia în idei j i comportament.

CONŞTIINTÂ La scarS umanS, conjtiinja este capacitatea de a cuprinde j i de a reflecta lucrurile

j i fiinjele. La nivel universal, conjtiinja este aspectul esenjial al existenjei, prin a cSrui sui generis mijcare este aeat întreg Universul, cu tot ceea ce cuprinde acesla. AtSt Macrocosmosul, cSt j i Microcosmosul nu sunt în esenjS altceva decSt conjtiinjS. Aja cum afirmS .Brihadaranyaka Upanishad' despre Realitatea UltimS, .aceastS giganticS fiinjS, infinitS, fSrS margini, este un ocean de conjtiinjS."

Conjtiinţa este cea care guverneazS manifestarea energiei j i delerminS forma j i evolujia ei. Atunci cSnd conjtiinja .uitS" de sine aflSndu-se In acjiune, ea devine o energie aparent .inconjtientS"; cSnd conjtiinja .uitS" de sine aflSndu-se In formS, ea

53

devine electron, atom, materie... Atunci când, In schimb, conjtiinţa vrea să se elibereze încel, prin evoluţie, din strânsoarea materiei, r3man3nd Insă în cadrul formei, ea trece, pe rând, la nivel vegetal, la nivel animal, la nivel uman j i apoi merge mai departe în evolu|ia sa, către niveîuri tot mai apropiate de condijia divina ultim.V

Din punct de vedere metafizic, Conjtiinja Divina sau Principiul Conştient Dumnezeiesc este transcendent j i este cel care face posibilă manifestarea conjtiinjei individuale. Astfel, conştiinja umană Işi are sursa In Conştiin|a Divină. înjelepjii yoghini au folosit dintotdeauna o metaforă foarte sugestivă pentru a sugera raportul care există Intre conjtiinja individuală limitată (caracterizata de identificarea iluzorie cu mintea şi cu nenumăratele sale gânduri) şi Conjtiinja Divină unică j i atotcuprinzatoare: aceea a valurilor şi a oceanului. Valurile şi spuma, chiar daca apar pe suprafaja oceanului, nu sunt In realitate decât aparijii efemere, deoarece ele nu sunt nimic altceva decât apa oceanului şi, mai devreme sau mai târziu, oricât de Inalte au fost aceste valuri, ele se vor contopi cu oceanul. Valurile nu au o existenja prin ele Insele, ci sunt parte integranta din ocean, având doar aparent o viaţa separata, care este cu totul trecatoare.

Tradijia multimilenară a sistemului yoga a elaborat un model al stărilor fundamentale de conjtiinjă ale fiinţei umane. Acesta descrie patru astfel de stări esenjiale:

1. lagrat. Corespunde stării de conjtiinţă numită adeseori veghe, Tn care omul gândejte j i ac|ioneaza în mod obijnuit atunci cînd a iejit din somn.

2. Svapna. Starea de vis care nu se manifestă decât în timpul somnului şi în care gândirea acţionează conform tendinţelor sale predominante, independent de trup si de lumea exterioara. In starea de veghe, o considerăm ca fiind ireală şi o luăm drept o iluzie.

3. Sushupti. Somnul profund fără vise în care nu există nici găndirc, nici ego şi în care pierdem pe deplin conştiinţa trupului nostru j i a Universului fizic tn care existăm în timpul stârii de veghe.

4. Turya. .Ceade-a patra*. A patra stare fundamentalădeconştiinjă, .supraconjtiinja* caracteristică lluminării j i atingerii starii de extaz divin (samadhi). Această stare de conjtiinjă absolută se situează dincolo de gândire, de cauzalitate sau de identificarea cu trupul (fizic); ea este aproape indescriptibilă în măreţia j i profunzimea ei uluitoare. Este starea în care fiinja umană se află în comuniune profundă cu Brahman (Dumnezeu).

Fiinja umană care ji-a revelat Sinele Suprem Divin Nemuritor, Atman, are acces, prin însăji această revelare a naturii sale esenţiale, la Conjtiinţa Divin3, care nu mai este o conjtiinja psihologică j i prin urmare transcende orice manifestare individuală, egotică. Astfel, ajunge sa îi fie rcvel.it fiinjei umane adevăratul sens al Conjtiinjei, care nu poate fi limitat la simple conceptualiz3ri sau speculajii teoretice.

Conjtiinja Divină nu este un concept sau o idee j i de aceea realitatea ei nu poate fi transmisa prin intermediul gândirii j i al cunoajterii conceptuale. înjelegerea realităţii supreme a Conjtiinjei Divine nu poate să apara în minte, ci poate fi intuită doar la nivel supramental. F3r3 îndoiala, cuvintele, acţionănd la nivel verbal, aduc mintea într-o stare de claritate din ce mai mare, astfel încât aceasta (mintea) realizează treptat limitele Injelegerii sale. Prin translajia la nivel supramental survine chiar o tainica reprezentare intuitivă j i mai vie a ceea ce se află dincolo de acesta (de nivelul supramental). Acesta este motivul pentru care, Injelegerea naturii reale a Conjtiinţei Divine se realizează 54

nu prin intermediul gândurilor j i al nojiunilor pe care gândurilc le cuprind, ci printr-o raportare la tacerea care se află dincolo de gânduri.

în viziunea filozofiei orientale nondualiste Vedanta, Supremul Divin este caracterizat de trei .atribute* esenjiale: existenja pură, conjtiinja pură (supremă) j i beatitudinea (extazul etern). Conjtiinja supremă divină este principiul conjtient universal, sursa esenjiala a conjtiinjei umane j i cea care face posibila cunoajterea.

CRIZĂ Termenul .criză* provine din cuvântul grecesc .crizis', care desemnează acjiunea

de a judeca, de a alege sau de a decide. Acest termen a dobândit în vocabularul medical un sens tehnic: criza este o fază decisivă a unei boli sau, altfel spus, un moment-cheie în cadrul căruia modificarea stării bolnavului respectiv indică fie începutul unei transformări fericite, fie începutul unei schimbări nefaste, rele, a starii sale de sănatate. Sensul acestui cuvânt s-a extins j i , prin analogie cu nojiunea medicală pe care am indicat-o mai sus, s-a ajuns să fie numita criză orice perturbare periculoasă j i decisivă care pune în cumpănă cursul obijnuit al lucrurilor sau al fenomenelor.

în cazul marii majoritaji a fiinjelor umane, stările de criză se înscriu, aiaturi de încercările spirituale, ca nijte modalităţi necesare de trecere de la o etapă la alta. Din punct de vedere psihologic o cri/a psihica este manifestarea, uneori brusca, a unei rupturi de echilibru. Tot criză psihică este j i accesul scurt j i violent al unei stări nervoase sau emotive. Tot criza este j i orice perioada decisivă sau periculoasa a existenjei. Criza psihica este un fel de ruptură violentă a procesului evolutiv, a cărei direcjie poate fi brusc mascata, modificati sau inversata. Din punct de vedere spiritual, multe fiinje umane pot să treaca prin crize spirituale acute, ce survin cel mai adesea atunci când fiinja umană în cauză cade, rând pe rănd, la mai multe încercări spirituale majore. Atunci când este privită din punct de vedere filozofic, criza ne apare ca fiind o stare de dezechilibru, sau, altfel spus, ea ni se infăjijeaz3 ca fiind manifestarea mai mult sau mai puţin violenta a unei tulburări, a unei angoase, a unei pregnante st3ri proaste prelungite sau a unei boli. Atunci c3nd este privită din perspectiva iniţiatică, criza ne apare In primul rând ca fiind expresia unui conflict lăuntric, ea ni se înfăţijează, chiar j i atunci c3nd nu ne d3m seama de aceasta, ca o înfruntare tainică intre două forje distincte: forjele binelui j i forjele răului.

Fiecare moment de criză este, totodata, un moment al antagonismului forjelor binelui j i răului care se manifesta In acea fiinjă uman3. în funcjie de rezultatul final ce apare, în ea se va instala fie convalescenţa, transformarea, saltul, fie schimbarea, regresul, pr3bujirea, scufundarea din ce în ce mai mult în rău j i , în unele cazuri grave, acest final va însemna începutul agoniei. Numai fiinjele umane pot s3 intre în criza, datorită faptului c3 sunLtnzestrate cu conjtiinj3, j i doar g3ndirea omului care deja prezinta o anumită maturitate poate să evalueze în perspectivS starea de criză, intuind chiar cu anticipajie atât eventualele ei pagube, cât j i binefacerile ei. Este important să ne d3m seama c3, de fapt, trecerea cu bine a fiec3rei crize ne confer3, totodata, accesul la un nou mod de înţelegere a realit3jii j i , tocmai de aceea, trebuie s3 conjtientizSm fiecare stare de cri/3 ca fiind un moment în care ni se revelează o nou3 fajetă inefabila a realitajii j i totodată sunt dep3jite anumite limite. Fiecare criza ce este trecuta cu bine anunja cu anticipajie o transformare profund3.

CURAJ Calitaie spirituală care implicS temeritate, Tndrăzneală, spirit de inijiativS, Tncredere

In sine, hotârare. Acţiunea curajoasă implică Tntotdeauna angrenarea unor fenomene de rezonantă ocvltS" bcnefică ce fac posibilă depăţirea cu succes a unor dificultăţi aparent insurmontabile. Pe baza amplificSrii la maxim a acestor însujiri, fiinfa umanâ poate sS-ji controleze complet frica în faţa unor situajii generatoare de pericol, rămânând calmă chiar j i în aceste împrejurSri. Curajul implicS nu absen|a fricii, ci stăpânirea şi depăţirea ei completd. ,Să nu-ji fie teamă de nimic mai mult decât de teama însăşi", spunea Emmerson.

Atitudinea plină de curaj permite înlâturarea sau ocolirea capcanelor presărate pe calea vieţii, depăşirea sentimentului de neîncredere în forţele proprii j i face ca fiinţa respectivă să suporte cu bărbăţie chiar j i suferinjele fizice sau psihice la care este supusă şi, în ultimă instanjS, sS îji sacrifîce viaja, dacă idealul pentru care luptă merită acest sacrificiu. Actele de curaj pot fi catalizate de idealuri j i de sentimente sublime, divine, nobile, cum sunt: dragostea de oameni, sentimentul de frăjie spirituală etc.

Curajul nu trebuie confundat cu orice acjiune nechibzuită desfSjuratS în condijii de pericol sau de dificultate. Cel care acjionează cu nechibzuinţă, fără sS-ji dea aproape deloc seama de greutSjile sau de pericolul existent, nu dovedejte în niciun caz curaj.

Există şi alte fapte, cum ar fi. de exemplu, actele ce izvorăsc din disperare, din spiritul satanic de frondă sau de nesupunere anarhică, aventurismul demoniac, bravada egotică etc, care sunt asem3n3foare, In aparenja lor exterioară, curajului - dar care, tn realitate, sunt esenjialmente diferite de actele autentice de curaj. Nereujind să fac3 deosebirea între astfel de acjiuni greşite ţi cele care izvorăsc din curaj, unii dintre ei le săvârţesc, crezând că prin aceasta dau dovadă de temeritate.

DISCERNĂMÂNT SPIRITUAL (VIVEKA) Discemământul spiritual reprezintS capacitatea de a recunoaşte sau distinge Intre

ceea ce este real j i ceea ce este iluzoriu, Intre adevăr JI neadevSr, iar Tn mod particular această sintagmă se referă la diferenja dintre Sinele Suprem individual (Atman), esenţă nemuritoare spirituală a fiinjei umane }i .non-Sine" (anatman), adică eul limitat, efemer şi tranzitoriu. în yoga clasicS, termenul .viveka' reprezintă de asemenea o nojiune importantă, care exprimă separarea şi distincjia ce trebuie s3 fie făcută între Sinele Nemuritor (Atman) şi NaturS (Prakriti).

Totuşi, textul .Yoga Shikha Upanishad' (IV, 22) care se bazează pe nojiunile metafizice nondualiste ale filozofiei Vedanta, critică această viziune, afirmSnd cS distincjia între Sinele Suprem (Atmari) j i non-Sine izvorSjte, practic, dintr-o profundă ignoranjâ şi neînjelegere a realităţii spirituale. Cu toate acestea, în textul .Tattvabodha' scris de marele înjelept Shankaracharya, viveka reprezintS una dintre cele patru condijii indispensabile pentru acela care aspirâ sincer la atingerea cunoajterii spirituale j i constituie, de asemenea, conceptul central al excepjionalei lucrSri .Viveka Chudamani'. scrisă de acelaşi autor (Shankaracharya).

Patanjali se referă la discernSmSntul spiritu.il {viveka) ca fiind .eliberatorul" (tarafca), pentru a se putea injelege în mod clar că el nu reprezintS doar Injelegerea intelectualS, ci mai curând se aflS într-o directâ legătură cu înaltele stSri spirituale care ne fac să trSim extazul divin. 56

DUHUL SFÂNT (SFÂNTUL DUH) Conceptul de .Duh Miraculos" ocupă un loc cu totul aparte în tradijiile religioase.

AtSt în găndîrca indiană, c3t şi In tradijia occidentală a înţelepciunii, se vorbejte despre un .substrat" primordial şi misterios al Intregii Creaţii.

.Din Nefiinja lui Brahman (Dumnezeu) a apSrut Duhul, Duhul l-a făcut la rândul său să apară pe Stăpânul tuturor creaturilor {Ishvara). Apoi, StSpSnul tuturor creaturilor (Ishvara) a făcut să apară creaturile. Tn felul acesta, tot j i toate care au fost create şi care există se sprijinS în ultimă instanjă pe Duhul care a apSrut la începuturi*. (Taittiriya Brahmana II, 2,9,10)

în celebrul text al .Eneidei' (opera poetului latin Virgiliu) descoperim doi termeni, şi anume: .mens', care tnseamnS .minte", j i .spiritus", care înseamnă .spirit', termeni prin intermediul cărora este descris principiul misterios care guverneazS lumea: .Mai întâi cerul j i continentele, fundurile mărilor, giobul strălucitor al Lunii, focurile radioase ale lui Titan, au fost făcute s3 existe şi să trăiască de c3tre un suflu tainic ce exista deja înlăuntrul lor (Spiritus intus alil); fiind infuzat Intr-un anume fel în toate membrele (pSrţile, zonele) lumii, acest duh mişcS întreaga masS a creaţiei (Mens agitat molem) j i totodatS el se amestecă şi este prezent fără încetare In acest mare trup universal*. (Vireiliu, Eneida, VI).

în .Biblie" se vonbejte intotdeauna despre .suflul" cel tainic al lui Dumnezeu care plutea deasupra apelor (Facerea 1-2), precedSnd ontologic întreaga Creajie: crearea lumii ţ i crearea omului, care a dobSndit via|3 atunci c3nd Dumnezeu i-a insuflat-o (sub forma unui astfel de suflu) în n3ri (Facerea 2,7).

Atunci c3nd In .Biblie' citim Cartea lui lov, descoperim c3 un astfel de suflu (ce i-a fost insuflat omului primordial tn nSri) a făcut ca omul s3 fie o fiin|3 vie (1nsufle|it3). De altfel, In Ieg3tur3 cu aceasta amintim faptul c3 termenul latin .anima' (.suflet') mai are şi sensul de ,v3nt* (la fel, în limba greac3 cuvSntul .anemos' înseamnă şi el tot ,aer* sau .vânt').

AnalizSnd toate aceste aspecte, ne putem da seama cu uţurin|3 c3 Duhul SfSnt este o mare enigmă j i totodatS o tainică realitate cu care este necesar s3 intrSm In comuniune subtilă (prin declanjarea tn universul nostru lăuntric a unui proces adecvat de rezonan{3 ocultă*). în felul acesta, devine cu putinţâ s3 descoperim, dincolo de orice speculajii j i teorii, realitatea tainicS ji coplejitoate a Duhului Sfânt, ce Îmbr3|ijeaz3 fără încetare întreaga creaţie a lui Dumnezeu j i , mai mult decât at3t, o manifestS j i o susjine fără Incetare. Atunci c3nd Duhul Sfânt îji manifestd prezenja j i realitatea în fiinja noastrS, trăirea profundS j i coplejitoare care apare ne ajut3 s3 descoperim printr-o experienjS directa c3 Duhul Sfânt exist3 cu adevdrat. în afara acestei inefabile stări lăuntrice care ne dezvSluie realitatea Duhului Sfânt, este foarte greu j i delicat s3 II putem defini vreodata cu precizie. Prin urmare, am putea spune c3 Duhul Sfânt este, Inainte de toate, o mare enigma ce persista ca atare (ca un profund mister) chiar j i atunci când energia sa tainicd se revarsS In universul nostru lăuntric j i declanjeaz3 felurite st3ri j i efecte sublime, complexe, care multe dintre ele sunt indescriptibile.

Prezenja j i manifestarea ascunsă - dar adeseori coplejitoare - a Duhului Sfănt ne este sugerata j i de textul C&ntării Cintărilor ce exist3 1n .Biblie'. Astfel, atunci când citim Intr-o stare de transfigurare poetica textul CăntSrii C&ntSrilor, reujim s3 intuim într-o anumita mSsurS, dincolo de cuvinte, realitatea enigmaticd a Duhului Sfânt. DacS

57

«OGlUMUl PtANFTA* D£ ACTIUNE URGENTÂ .NU APOCALIPSAS'

tradijia occidentală a reuşit până la urma să distingă mai multe feluri de .suflete*, dintre care unul aşa-zis .spiritual* (ji nemuritor), textul biblic nu operează nici o distincjie atunci când descrie In Facerea .lucrarea cea tainică a celei de-a sasea zi*. Astfel, atât fiinţa umană, cât şi animalele sunt Inzestrate cu .suflul (Duhul) vieţii* {Facerea, 1,30).

Atunci când studiem cu atenţie .Biblia', descoperim că uneori se vorbeste acolo despre un asa-numit .duh* al geloziei sau, In alte pasaje, despre un asa-numit „duh' al destrăbălârii, on (fn alte pasaje) despre de un aşa-zis .duh* al In|elepciunii etc. Atunci ( .'IIKI studiem cu foarte multă atentie aceste aspecte, ajungem să intuim câ In realitate In toate aceste fragmente biblice se vorbejte despre anumite energii subtile tainice cu care fiinjele umane intră In legătură şi ce declanjează astfel In universul lor lâuntric diferite procese tainice de rezonanţă ocultă care în anumite situa|ii pot fi faste, benefice, iar In alte situajii pot fi nefaste, malefice. Tot în .Biblie* mai găsim referiri semnificative la anumite fenomene, cum ar fi acela care este descris prin faptul că o fiinţă umană poate „să-şi dea duhul' (sau, altfel spus, să moară). Este evident câ In .Biblie' realităjile fizice j i cele psihice nu sunt într-un mod clar diferenjiate. fn cazul textelor originale în limba greacă ale „Noului Testament* (cu excepţia Evangheliei dupi Malei, singura care a fost scrisi In aramaică), s-a folosit termenul de .pneu/na* pentru a desemna Duhul Sfânt. în felul acesta, descoperim în .Biblie" afirma|ia: „Duhul Sfânt suflă acolo unde el vrea*. Atunci când anali/ăm cu multă atenjie j i bun-simţ aceste aspecte, lâsându-ne totodata ghidaţi de înţelepciunea inimii j i de intuitie, descoperim că de fapt Duhul Sfânt este Duhul cel enigmatic al lui Dumnezeu ţi este evident că In realitate Duhul Sfânt este o ipostază a Fiinţei supreme (Dumnezeu Tatal).

Este Insă semnificativ, totodată, că în .Coran* (4,171) se vorbejte despre ceva echivalent şi se spune: .Duhul care a venit de la El (Dumnezeu)*. Merită însă să amintim că In teologia musulmană sufletul omului are un statut de intcrmediar între lumea spirituală a Ingerilor şi lumea trupească. în exegeza crestină, termenul latin .spiritus' (sau altfel spus .duhul') devine sinonim al sufletului, ce este considerat a fi o parte intermediară între sfera spirituală si cea trupească. Independent de diferitele sale etimologii, conceptul de .spirit* (care, am putea spune, este un element de legatură între gândire si suflul vilal) păstreaza In discursul filozofic occidental o anumită unitate. Alte tradijii culturale structureaza Insă cu tolul altfel acestă realitate a experienţei interioare şi empirice. Spre exemplu, fn textul indian ,Vaishe$hika Sutra' (al cărui titlu poale să fie tradus prin: .Tratatul ce $e bazcază pe determinări, caracteristici sau specificări') se spune că există un element intermediar (mediator) care împiedica Sinele Suprem Etem şi Nemuritor (Atman) să ne ofere tn fiecare clipă cunoasterea divină, constantă, universală (generală) j i mereu plină de înjelepciune. Acest mediator este deci, înir-un anume fel, şi un separator pentru actele noastre de cunoajtere sau de vomjă, precum si un fel de .pulverizator* de senza|ii. Dacâ manas desemnează mintea comună sau mentalul uman obisnuit, el este descris ca fiind un principiu al instabilităjii tn multitudinea de asociajii de idei j i de proiecjii ale imaginarului. Tocmai de aceea, este necesar ca el (mentalul, manas) să fie disciplinat, pentru a-l controla şi chiar pentru a-i putea stopa la voinjă activitatea, In vederea transcenderii sale complete: ,De fiecare dată când mentalul (manas) cel instabil şi inconstant cautâ sâ scape (să divagheze sau să fluctueze), el trebuie să fie prins (fixat) tntr-un mod ferm j i să fie strunil spre a fi oprit (perfect controlat), căci numai In felui acesta devine cu putinţă să fie descoperit }i 58

4 H M M M I W revelat Sinele Suprem Nemuntor (Atman)". (.Bhagavad Cita', V)

Atunci cand Tn fiinja noastră apare o profundă stare de comuniune indescriptibilă cu realitatea enigmatică a Duhului Sfant, descoperim că tot ceea ce se află tn faja noastră (Tn jurul nostru) In lumea fizicâ, este foarte puţin tn comparaţie cu tot ceea ce descoperim tntr-un mod intuitiv că există tn realitatea Duhului Sfânt care este întotdeauna identic cu ceea ce mulji dintre noi înjelegem prin conceptele de nalură, viajă universaia, etern feminin etc. Dat fiind faptul că tot ceea ce existâ în Intregul Macrocosmos este, totodata, prczent In Microcomosul fiinţei noastre, este evident că Duhul Sfânt ne îmbrăjişează In permanenjă şi este prezent în fiinţa noastră, acjionând clipă de clipă pentru ca să avem viajă }i să existăm. Datorită intimei ţi perfectei sale comuniuni cu realitatea absolută a lui Dumnezeu Tatăl, Duhul Sfant este in permanenjă omniprezent şi prin însăţi natura sa, el este şi omniscient.

în ceea ce priveşte aspectul enigmatic al omnipotenjei Duhului Sfânt, se poate spune călntotdeauna acesta (Duhul Sfânt) facenumai şi numai VoiaTatălui Ceresc (Dumnezeu), care este UNICUL ce este In veşnicie într-un mod suprem ATOTPUTERNIC. Altfel spus, cu toate că Duhul Sfânt este fără nicio tndoială omnipotent, această omnipotenţâ a sa este reală si se exprima fâră tncetaretn sfera tntreitii Creaţii a lui Dumnezeu Tatal (altfel spus, în întreaga manifestare care esle opera (lucrarea) constantă a Duhului Sfânt, acesta (Duhul Sfânt) împlineste t'ără Incetare Voia Tatălui Ceresc (Dumnezeu)), el fiind, totusi, întotdeauna subordonat doar lui Dumnezeu Taial. Această nuanţă esenjială trebuie să fie tnţeleasâ ca atare de toji aceia care vor fi capabili să pătrundă această revelajie şi chiar dacă vor fi unii care vor fi incapabili să tnjeleagă acest aspect fundamental, tndrăznim totuşi să vi-l prezentăm ca atare, cu toate că pentru unii (care cred adeseori orbeţte In anumite dogme), aceastâ revclajie vine în contradicjie cu anumite dogme ce exis'ă. Noi amintim, Insă, şi cu aceastâ ocazie că adeseori s-a dovedit că litera dogmei ucide, iar Duhul Sfânt di viaţi (cunoaşterii pline de inţelepciune a Adevirului Ultim Suprem (care ne elibereazi din închisoarea dogmelor osificate şi sterile)). Dincolo de toate acestea, dat fiind faptul că fiecare dintre noi avem un liber arbitru, avem In permanenjă posibilitatea de a alege în strânsa lcgătură cu intuijia noastră, cu tnjelepciunea inimii şi cu bunul simţ de care dispunem. Ceea ce afirmăm aici se bazează tn totalitate atât pe o experienţa lăuntrică directă, cât şi pe anumile revelajii divine care ni s-au oferit In decursul timpului. în concluzie, fiecare dintre voi, cei care veji studia cu atenjie aceste aspecte, are posibilitatea de a alege ;i suplimentar, vă sfatuim să realizaji o consacrare către Dumnezeu Tatăl şi s5-L întrebaji cu umilinjă. dăruire ;i aspirajie care anume este adevărul (referitor la aceste aspecte esenjiale). Vă sfătuim apoi să vă bazaji pe răspunsul tainic, inefabil şi coplejitor pe care o să-l primiji imediat după aceea. In felul acesta, veji putea cunoaţte cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl care este Adevărul cu privire la acest aspect pe care dogmele ni-l prczintă fără nicio nuanţare. Cu toatc acestea, ştim că este cu putinţă ca unii să aleagă fără să gândească dogma ce a fost stabiliti în aceasti direcţie, confirmând In felul acesta încă o dală celebra afirmajie a genialului fizician Albert Einstein, care la un moment dat a spus: ,Mai repede dezintegrezi un atom decât o prejudecată".

Nu trebuie s3 uităm că adescori, dogmele sterile şi osificate sunt niste bizare seminje de dezbinare, de discordie, de neînţelegere, de lupte ţi chiar de crime, ce sunt aruncate tntre oamenii ce sunt lipsiji dc înţelepciune, de bun-simţ ţi de intuijie. în multe cazuri,

dogmele s-au dovedit ulterior (atunci când era deja prea târziu ca să se mai poată face ceva) a fi manifestările cele mai evidente ale semidoctismului ţi ale pSrtinirii acelora cSrora le-a fost lene să gândească într-un mod complex şi profund.

Dogmatismul cel sterp şi închistat este cel mai adesea caracterizat de tendinţa de a proclama sus 51 tare unele axiome, sau de a decide că anumite adevSruri parţiale (fie acelea ale noastre, fie acelea ale unui anumit grup) sunt definitive şi incontestabile. Tn felul acesta, suntem Impinşi tntr-un mod insidios $3 întoarcem pentru totdeauna spatele anumitor FAŢETE ALE REALITĂTII, iar pânS la urmS aceasta contribuie Tn mod ineluctabil la denaturarea realităjii si face să aparS pentru noi falimentul adevSrului.

Aceste adevSruri fundamentale pot fi descoperite prin experienjâ directă pe mSsurS ce intrâm In comuniune profundă, indescriptibilă. cu realitatea enigmaticS a Duhului Sfânt. O caracteristică fundamentală a Duhului Sfant este aceea cS el este }i rSmâne, Intocmai ca şi Dumnezeu Tatăl (dar nu In mod identic), un coplesitor si profund mister. Orice tentativă de a defini cu exactitate Duhul Sfânt eşuează, deoarece Duhul Sfânt este fără tncetare o realitate enigmaticS spirituală nelimitată, care ImbrSjiseazS şi tn acelasi timp include universul fenomenelor pe care le experimentSm. în permanen|ă, fiecare dintre noi suntem îmbrăţişaji de Duhul Sfânt }i totodată suntem o manifestare individualizată a Duhului Sfânt, care realizează Tn felul acesta voia TatSlui Ceresc (Dumnezeu). în stSrile elevate de extaz divin, Duhul Sfânt ni se reveleazS ca fiind un enigmatic sistem unificat, care funcţionează In pcrmanenjS ca un tot indivizibil, ce acţionează astfel Incât sa realizeze intenjiile şi Voia lui Dumnezeu. întregul Macrocosmos a fost manifestat prin intermediul Duhului Sfânt, care In felul acesta exprimă In totalitate intenjiîle esenjiale şi Voia Tatâlui Ceresc (Dumnezeu).

TotodatS, Duhul Sfânt este o putere femininâ sacrâ ce acjioneazS In permancnja Intr-o perfectă si deplină stare de unison cu înţelepciunea supremS a lui Dumnezeu Tatăl. Duhul Sfânt are o origine dumnezeiască transcendentS. în universul fiinjei umane, Duhul Sfânt este mereu prezent In ipostaza de principiu imaterial, iar realitatea sa enigmaticS susjine şi structurează atât funcjiile mentale, cât j i funcţiilc supramentale. Atunci când se manifestS din plin In universul fiinjei umane, Duhul Sfant face s3 apară o stare extraordinară de vivacitate j i de inteligenjS superioarS. Realitatea enigmaticS a Duhului Sfânt susjine şi inspiră într-o mare măsură ansamblul creajiilor umane în ordinea lor arhetipală şi simbolică. Ideile lui Dumnezeu si Intenjiile Sale misterioase prind viaţS j i apoi devin realitate prin intermediul realităjii enigmatice a Duhului Sfant, care le manifestS întru totul la unison cu voia Tatălui Ceresc (Dumnezeu).

Prin intermediul realitSjii enigmatice a Duhului Sfânt, Dumnezeu TatSI se exteriorizeaz3 si In felul acesta Creajia apare cu cooperarea perfectS }i deplină a Duhului Sfânt, care este Natura ce face în permanenjS doar Voia Sa. ExistS In permanenţă o tainică 51 perfecta legSturS, ce evidenţiazâ 0 deplinâ unitate, Intre Spiritul Absolut al lui Dumnezeu Tatăl si Duhul Sfant, care este Totalitatea Naturii Sale, ce adeseori mai este supranumitâ }i Eternul Feminin. întreaga Sa Creajie este manifestată si susjinută printr-o stare de beatitudine divină ce caracterizează acest proces nelncetat al Creajiei dumnezeiesti. Stârile de fericire coplesitoare, de bucurie, de tncântare, de uimire divină si de minunare, TmpreunS cu starile de orgasm pe care le trâim noi oamenii, precum si stârile de extaz divin, sunt fiecare dintre e.'e expresii parjiale ale acestei beatitudini dumnezeiesti ce caracterizeazâ perfecta si misterioasa stare de comuniune beatifica 60

ce există Intre Spiritul absolut al lui Dumnezeu Tatăl şi realitatea enigmatică a Duhului Sfânt. Tot ceea ce apare Tn Manifestare este exprimat ca atare şi apoi păstrat (menjinut) prin intermediul naturii enigmatice a Duhului Sfânt.

Acjionand Tn permanenjă la unison cu Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl reprezintă o Totalitate ce precede aparijia Creajiei propriu-zise, sau altfel spus, naşterea si continuitatea Tntregului Maaocosmos. în universul fiinjei umane, realitatea enigmatică a Duhului Sfant este prezentă $i se exprimă prin ceea ce am putea numi Intr-un mod plastic .starea de spirit a finejii'. Intuijia spirituală este }i ea o altă expresie a realitâjii enigmatice a Duhului Sfânt In universul fiinjei umane. Realitatea enigmatică a Duhului Sfânt este In permanenjă prezentă în toate stările fiinjei şi are felurite grade de manifestare. Duhul Sfânt este In fiecare fiinjă umană o realitate foarte intimâ j i foarte profundă. Această realitate enigmatică a Duhului Sfant îsi face cunoscută prezenja tndeosebi prin intennediul aşa-numitei .tnjelepciuni a inimii*. Atunci când fiinja umana realizeazi acea reîntoarcere salvatoare cStre realitatea misterioasă a lui Dumnezeu, care o eliberează de iluzoriul sentiment ce o face să se creadă un ,eu* separat, ea descoperă In felul acesta realitatea distinctă şi enigmatică a Duhului Sfânt. în permanenjă, realitatea enigmaticS a Duhului Sfânt (care mai poate fi înţeleasă si ca puterea ţi energia enigmatica a Etemului Feminin Divin), cuprinde şi îmbrâjisează tot ceea ce există, întreaga creajie a lui Dumnezeu Tatăl fiind o manifestare a sa (a Duhului Sfânt). Atunci când contemplăm cu atenjie ţi luciditate dimensiunea simbolică a Duhului Sfânt, descoperim ca există o tainică relaţie de corespondenjă Intre Duhul Sfânt şi energiile subtile ale Apei. Această relajie tainică este o constantă comună In toate tradijiile spirituale ale umanitâjii.

Dacă In hinduism Spiritul absolut al lui Dumnezeu Tatal este idcntificat cu Purusha, la rândul ei, Apa o reprezintă Tntotdeauna pe Prakhli (principiul feminin pasiv, nediferenjiat, care este adeseori considerat ca fiind energia şi substanja primordială). împreună cu Purusha (spiritul absolut sau Dumnezeu Tatăl), Prakriti (principiul feminin pasiv, nediferenjiat, care este adeseori considerat ca fiind energia şi substanja primordială) constituie cei doi poli ai Manifestării. Prakhii îţi primeste întotdeauna decizia ţi intenjia creatoare de la Purusha (spiritul absolut sau Dumnezeu TatSl). Prakriti nu este o .cauzS eficientS* sau altfel spus, o cauzS auto-suf icientă (care ar putea fi pentru ea Insâşi propria sa cauzS). Ea iPrakriti) se aflS In permanenţS Intr-o relajie de dependenjS directS fajS de Purusha. Prakriti este de fapt o sui generis .naturS primordialS* care cu toate cS este una In nediferenjierea ei, conjine tn ca tnsSsi o triplicitate care se actualizeazS sub influenja suprem ordonatoare a lui Purusha (spiritul absolut sau Dumnezeu TatSI), dând astfel nastere multiplelor sale determinSri. Fiind un principiu feminin etern foarte plastic, Prakriti este energia fcmininS şi substanja ce conjine tn stare potenJialS toate posibili tSji lc manifestSrii. Prin intermediul ei sunt nSscute fn sfera manifestSrii toate modificSrile si adaptSrile ce apar prin dezvoltarea insSţi a posibilitSjilor din sfera nemanifestatS a lui Prakriti sau, pentru a folosi limbajul filozofului Aristotel, prin trecerea acestor posibilitSji de la existenja lor ca potenjialitate la existenja lor ca acjiune sau act.

S-ar putea spune cS existS o necesitate ocultS ca Apa sS fie reprezentativS pentru Prakriti (principiul feminin pasiv, nediferenţiat, care este adeseori considerat ca fiind energia }i substanja primordialS). AceastS relajie ocultă este exprimatS, de asemenea, tn celebrul pasaj de la tnceputul Facerii biblice: .} i Duhul cel sfânt al lui Dumnezeu se purta peste tntinderea apelor* (Facerea 1, 2). în tradijia milenarS a fnjelepciunii se

menţioncuâ că din punct de vedere simbolic, Apa ce oglindejte lumina solarâ este comparabilS cu Prakriti, ea fiind o imagine caracteristicS a .pasivitSjii universale" care se regSsejte fn toatc tradijiile ca o imagine semnificativ3 a posibilită|ilor (potcnjialităjilor) desemnate de .Apele primordiale" deasupra cârora se mişcă j i se manifestă suflul divin creator sau Duhul Sfânt. în ipostaza de aspect poten|ial al Fiînţei universale (Purusha), Prakriti reprezintâ, In germene, an$amblul tuturor posibilitSjilor ManifestSrii sau, altfel spus, ea este ,r3d3cina* substanjialS a oricSrei manifestâri. Atunci când este privită din acest punct de vedere, se poate spune cS Prakriti este suprema Shakti a lui Brahman (Dumnezeu Tatăl), sau altfel spus, ea este Mahashakti. în ipostaza de Mahashakti. Prakriti este în permanenjă .Voinja Divinâ creatoare (producStoare)* care este, la modul fundamental vorbind, o .putere feminină supremâ".

Duhul (care este numit tn limba ebraică .ruah') j i care Tn textul biblic este numit In mod exact .Ruah Elohim' este, In realitate, Duhul Sfânt.

în tradi|ia înţelepciunii orientale, realitatea enigmaticS a Duhului Sfânt este asimilabils cu hamsa sau altfel spus, Lebâda SacrS care Ti servejte drept vehicul lui Brahma j i care clocejte .Oul primordial al lumii (al Macrocosmosului)", Brahmanda, Ou misterios care există In sânul .Apclor primordiale'. Atunci când este privit din acest punct de vedere hamsa (Lebăda Sacră) e$te asimilabilS si cu .suflul divin creator' (.pneuma',.spirilus"), care este sensul ini|ial al termenului .ruah' (.duh*) în limba ebraică.

Termenul .ruah' (.duh') este comparabil cu termenul sanscrit .vayu' (aerul cel subtil), In felul acesta apSrând o uimitoare apropiere Intre .Biblie" j i .Vede* Tn ceea ce priveşte ordinea de aparijie şi de dezvoltare a elementelor fundamentale scnsibile (tattva-ele).

Duhul Sfânt poate fi, de asemenea, asociat cu Lumina, deoarece Duhul Sfânt In calitatea sa de LuminS a Conjtiinjei este esenţa (dhat - In limba ebraicS) Spiritului (er-ruh - tn limba arabă). Duhul Sfânt este, deci, chiar Lumina oricărei forme de conjtiin'S, atunci când el este privit In aspectul s3u universal, ceea ce explică faptul că expresiile En-Nur El-Muhammadi (Lumina cea sfântS) j i Er-Ruh El-Muhammadiyah (Duhul cel sfânt) sunt perfect echivalente. în "Vechiul Testament", Duhul are sensul fizic de suflu sau energie tainicS j i acest cuvânt apare acolo de 378 de ori. Exprimarea realitâjii tainice a Duhului ca energie subtilă creatoare este profund semnificativă. în aproximativ 80 de locuri în .Biblie', Duhul desemneazS, deloc întâmplător, mintea fiinţei umane în sensul psihic al termenului. Apartenenţa divină a Duhului este subliniată prin expresiile .Duhul lui Dumnezeu* j i ea apare ca atare In .Biblie* de 23 de ori. Expresia .Duhul Sfânt* este tnsă relativ rară, ea apSrând tn .Biblie* numai de 6 ori. în .Biblie' se spune c3 Duhul Sfânt realizează anumite acţiuni. Uneori, acţiunea Duhului Sfânt este bruscS j i face să se reverse tn anumite fiinje umane unele haruri dumnezeiejti. ?n situaţii de acest gen, se menjioneaz3 că Duhul Sfânt este atunci în $au virte asupra unei fiinţe umane j i o inspiră sau o transformj într-un mod profund. Revărsarea energiei enigmatice a Duhului Sfant face s3 $e trezeascS în fiinţa umană darul profejiei j i In unele cazuri se menţionează că Duhul SfSnt poate fi chiar transmis tn mod direct j i altor oameni, el fiind transferat astfel de la o fiinţă uman3 profund transformată j i inspirată la un succesor spiritual al acesteia. O astfel de transmisie tainicâ se realizează cel mai adesea prin atingere, aspect care este numit în .Biblie* transmisie (transfer) prin .punerea mâinilor'.

în .Biblie' sunt dczvSluite câteva dintre calitSjile Duhului SfSnt. în primul rând, 62

se cuvine sS subliniem caracterul imaterial j i totodată personal al Duhului SfSnt, care semnificS circula|ia tainicS a anumitor fluide (energii). Duhul Sfânt face sS apară o purS ji euforicS stare de intimitate indescriptibilS. Atunci când Duhul Sfânt se manifestS din plin In universul unei fiinţe umane, face cu ujurinjS posibilă comunicarea acestei intimitSji euforice coplejitoare la toate fiinţele umane care sunt pregStite j i deschise să o recepteze (să o primeascS). Atunci cdnd Duhul Sfânt se revarsă din abunden|ă tn universul unei fiinţe umane, o umple de fericire fărS obiect, o purificS, o deschide cStre tainice realităţi divine j i o face să trăiascS tntr-un mod pur, euforic j i transfigurator. Dat fiind faptul cS Duhul SfAnt face să se manifeste realitatea indescriptibilS a sfln|eniei, manifestarea sa intensS j i profundS sfinţejte plenar fiinţa umanS tn care se revarsS. Atunci cSnd Duhul Sfânt devine o prezenţS permanentS ce se manifestS cu o intensitate coplejitoare, generSnd starea de preaplin tntr-o fiinţs umanS aleasS sau chiar tntr-un popor ales, el face sS se trezeascS j i sS creascS starea de înţelepciune dumnezeiascS tn acea fiinţS sau, respectiv, în acel popor.

lisus Hristos vorbejte adeseori despre Duhul SfSnt ca fiind un dar promis tuturor acelora care cred cu putere în Dumnezeu. deoarece In felul acesta ei sunt ap|i sS primeascS în universul lor iSuntric realitatea enigmaticS a Duhului SfSnt, de îndatS ce tn ei apare starea de puritate necesarS. Prin urmare, In cazul fiinţelor umane care cred cu putere tn Dumnezeu, tntr-un mod profund ji deplin, promisiunea ca In fiinţa lor sS se reverse fluxul tainic al Duhului SfSnt devine o realitate inefabilS. RevSrsarea din abundenjS a Duhului SfSnt tn fiin(ele umane pure j i pline de aspira|ie care cred cu putcre, tntr-un mod profund j i deplin tn Dumne/eu, poate fi privitS ca obiectul unoi .fSgSduinJe* esenjiale a lui Dumnezeu. în originalul în limba greacS al 'Noului Testament', Duhul Sfânt este definit prin termenul .pneuma", ce apare de 379 de ori acolo. în 'Noul Testament*, Duhul SfSnt sau pneuma are patru sensuri:

1. Sensul literal de .suflu*, .aer* sau .vSnt*; 2. Sensul antropologic, care desemneazS atunci .suflul', .spiritul viejii', dar totodatS

j i fiinja umanS Tn totalitatea sa, vSzutS tndeosebi din punctul de vedere al interioritSjii sale;

3. Sensul demonologic, care evocS atit energiile subtile rele, nefaste cSt j i acţiunea unor spirite impure sau rele;

4. Sensul teologic, care descrie Duhul SfSnt ca fiind un aspect transcendent al lui Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, sS menjionSm cS expresia .Duhul SfSnt* nu este predominantS nici în 'Noul Testament*. Este semnificativ, însS, pentru noi faptul cS lisus a mSrturisit cS era Tnvestit de Duhul SfSnt. El afirmS cS autoritatea pe care ji-o revendicS Tn toate acjiunile pe care le-a realizat este demonstrajia evidentS a Investirii sale de cStre Duhul SfSnt. în virtutea acestei învestiri prin intermediul Duhului SfSnt, el proclamS revelajiile despre împSrSjia lui Dumnezeu ji sugereazS cS a fost inspirat de Duhul SfSnt pentru a realiza o interpretare suveran3 a Legii Dumnezeiejti. Tot datoritS acestei Tnvestiri, el ji-a trimis discipolii Tn misiuni spirituale, iar prin inspirajia ce i-a venit de la Duhul SfSnt a fost pentru el posibilS atit realizarea cSt j i interpretarea escatologicS a exorcismelor. Revelajiile apostolilor discern Tn reînvierea lui lisus un act miraculos a lui Dumnezeu, act care este descris adeseori ca fiind expresia activjtSjii enigmatice a Duhului SfSnt, sau altfel spus, a Duhului lui Dumnezeu.

RevSrsarea In universul fiinjei umane a energiei tainice a Duhului SfSnt face cu 63

putinjS şi activitatea taumaturgică. RevSrsarea din abundenjâ a energici Duhului Sfânt fn universul fiinjei umane face s5 apară o stare iSuntricS cu totul aparte ce o determină pe fiinja umanS In cauză s3 fie sigură c5 Tn ea existS şi se manifestS din abundenţă atât energia cat şi realitatea enigmaticS a Duhului Sfânt j i face sS se trezească !n ea o stare de conjtiinţs ce mai este supranumitS şi .stare pneumatologică* (de la .pneuma', sau .duh'). Proclamarea Veştii celei Bune a lui lisus este j i ea, ?n conformitate cu mărturiile apostolilor, opera «ainicS a Duhului Sfant. Revărsarea în universul fiinfei umane a energiei enigmatice a Duhului Sfânt face s3 se trezească şi s3 creascS In mod considerabil credin|a putemicS, profundS, deplină Tn Dumnezeu. Prin intermediul influenfei purificatoare, sublimc, înălţătoare, a Duhului Sfânt, omul este extras din robia puterii pScatului j i a morţii şi este plasat într-un spaţiu pur al viefii j i ai libertăţii. Tn cadrul tradi|iei crejtine, semnul sacramental al acestei transformări fundamentale apare prin intermediul botezului. Atunci când se revarsă din plin !n universul lor lâuntric, Duhul Sfant transforma şi uncjte fiinţele umane, făcând sa apară o stare indescriptibilă de comuniune vizibilă ţi invizibilS atât cu realitatea misterioasă a lui Dumnezeu Tatal cât 51 cu fiinfa lui lisus Hristos. Apostolul Pavel subliniază c3 orice manifestare a Duhului Sfânt trebuie s3 fie apoi orientată j i în direcţia edificSrii unei comunitSfi fraterne j i puternice a acelora care cred Tn Dumnezeu. în viziunea sa, cel mai mare har care se trezejte tn fiinja umană prin intermediul revSrsSrii energiei tainice a Duhului Sfânt este iubirea putemica şi profunda- In viziunea Apostolilor, Duhul Sfânt este agentul tainic al oricSrei acjiuni ce corespunde Voinjei lui Dumnezeu, acjiune care nu poate s3 fie fndeplinitS decât atunci când fiinţa umană respectivă este Insuflejită de o mare iubire. Expresia concretâ a libertă|ii fiinjelor umane ce cred cu putere Tn Dumnezeu este iubirea.

Energia enigmalică j i realitatea Duhului Sfânt acjionează într-un mod decisiv !n împlinirea existenjei fiinţei umane care crede cu putere fn Dumnezeu, Darurile Duhului Sfânt constituie totodată inceputul slavei sau gloriei dumnezeiejti ce apare si se trezeţte Tn mod gradat tn fiinţa umanS. Atunci când este privit din acest de punct de vedere, un astfel de dar al Duhului Sfânt este fundamentul speranjei divine. Atunci când studiem cu multâ atenjie j i luciditate viaja j i faptele lui lisus, descoperim că realitatea enigmatică a Duhului Sfânt se manifestă cu o putere coplesitoare Tn j i prin fiinja lui. Relatarea tentajiilor cu care s-a confruntat lisus arată că Satana a fost de fiecare data obligat să se rctragS In cele din urmS, datorită faptului că energia Duhului Sfânt îl susjinea din plin pe lisus.

De altfel, lisus a fSgSduit la un moment dat c3 atunci cSnd va fi înăljat la Cer alaturi de Tatăl Ceresc, va trimite energia enigmatică a Duhului Sfânt tuturor credinciof ilor (sau, altfel spus, ucenicilor sâi). Vremurile care vor veni sunt caracterizate, din această perspectivă, şi prin oferirea darului Duhului Sfânt tuturor fiinjelor umane care vor crede cu o credinjS putemic3, profund3, c3t mai deplinS, fn Dumnezeu. Este semnificativ faptul c5 botezul şi primirea Duhului Sr'.lnt sunt fn mod intim legate, dar articularea lor poate s3 îmbrace forme diferite. Pe de o partc, botezul nu este nimic altceva dec3t expresia Intoarcerii omului la Dumnezeu. Atunci c3nd este privit din acest punct de vedere, botezul ne apare ca fiind un dar al Duhului Sfânt. Ruga şi, la modul general vorbind, tot ceea ce fi este plScut lui Dumnezeu poate s3 ne preg3teasc5 pentru a primi darurile Duhului Sf3nt. Exist3, fns3, situajii c3nd primirea Duhului Sf3nt poate $3 precead3 botezul. în cazul tn care se urm3reşte transferul prin revSrsare a energiei 64

enigmatice a Duhului Sfânt nu trebuie s3 pierdem niciodatS din vedere rolul pe care tl joacS gestul .Punerii M3inilor*.

Iat3 acum cdteva funcjii specifice şi efecte pe care le provoacS fn universul fiinjei umane energia şi realitatea enigmatic3 a Duhului Sfânt:

1. Atunci c3nd fiinja uman3 este preg3tit3 şi suficient de pur5 j i are o credin|5 puternic3, profundS şi deplind în Dumnezeu, energia enigmatic5 a Duhului Sf3nt se revars5 j i rămâne tntr-un mod durabil tn ea.

2. Realitatea enigmatic5 a Duhului Sfânt poate sS se manifeste adesea fntr-un mod perceptibil, prin aparijia unor fenomene fizice şi psihice extraordinare, care sunt atunci, totodatS, semnele exterioare şi de necontestat ale prezenfei Duhului Sfânt.

3. Una dintre funcţnle cele mai importante ale realitSjii enigmatice a Duhului Sf3nt este de natur3 profetic5. în anumite condiţii, energia enigmatic5 a Duhului Sfânt face cu putin|5 .decriptarea* cu anticipajic a viitorului şi ne permite sd discernem care este Voinja ascuns3 a lui Dumnezeu. Este, însă, important s5 subliniem c5 tn .Biblie', miracolele pe de o parte, credinfa puternic5 şi de nezdruncinat fn Dumnezeu, ruga şi iubirea pe de alt5 parte, nu sunt prezentate In mod explicit ca fiind In totalitate fructe ale Duhului Sfânt.

4. Energia enigmatic3 a Duhului Sf3nt determin3 calea tn lume a fiinţei umane (fn care se revarsS ji pe care o ghideazd). RevSrsarea din abundenjd a energiei enigmatice a Duhuiui Sfânt face s5 aparS tn fiinja umanS starea divin3 de perfectS continuitate a conjtiinjei.

Atunci cSnd energia Duhului Sfânt se revarsS din abundenjS fntr-o fiinţS umanS, ea face acea fSpturS s5 descopere mSreţia dumnezeiascS şi transcendentS. Atunci cSnd este transmisS în momentul botezului, energia enigmaticd a Duhului Sfânt face s3 aparS în universul fiinjei umane 0 forţ3 însufleţitoare fSrS egal. Apostolul loan afirmS c5 numai energia enigmaticS a Duhului Sfânt ne ajutS sS ne rugSm la Dumnezeu tntr-un mod profund j i autentic j i totodatS numai ea face cu putinjd iertarea pScatelor. în felul acesta, descoperim c5 energia enigmaticS a Duhului SfSnt, atunci c3nd se revarsS In universul fiinţei umane ce este preg3tit3 s3 o primeascS, purificS profund fiinţa In cauzS j i o Inalţ3 cStre Cel PreaTnalt (Dumnezeu). Tocmai de aceea, energia Duhului SfSnt face cu putinjS j i iertarea pScatelor. Atunci cSnd energia enigmatic3 a Duhului Sfdnt se revarsă din plin In universul fiinţei umane, ea 0 ajuti pe aceasta s5 descopere, tntr-un mod indescriptibil, AdevSrul Divin.

O aitS funcjie foarte important3 a energiei Duhului Sfânt este aceea c3 el actualizeazS (aduce tntr-un anume fel tn prezent) manifestSrile din trecut ale oric3rei revelajii dumnezeiejti. Realitatea enigmaticS a Duhului SfSnt este anunjatS ca fiind j i rSmSnând un dar foarte important al .vremurilor din urmS". Duhul SfSnt este cea de a treia persoanS a TrinitSjii j i el este unic, dar este evident c3 el nu este egal cu TatSl Ceresc care, dup3 cum jtim, este unic la modul absolut, atotputemic j i infinit. TatSl Ceresc (Dumnezeu) este Acela din care a purces, la origini, Duhul SfSnt.

Dup3 cum se jtie, Duhul SfSnt a primit multe nume: .împSrat Ceresc', ,M3ng3ietor*, .Duhul AdevSrului', .Duhul lui Hristos', .Vistiernicul Bun3t3ţilor*, .DStStor de Viaj3*, .Mijlocitor', .Dar Dumnezeiesc', .Putere Sfinjitoare", .lubire*. Atunci cSnd este privit dintr-un anumit punct de vedere, Duhul SfSnt ne apare ca fiind un principiu vital superior ce este un intermediar tntre Dumnezeu ji om. Crejtinismul timpuriu se caracterizeazS

65

PROGRAMUl rtANETAJt DE ACflUNE URCENTÂ' .NU APOCALIPSAffi*: '■' t

prin experienţa fundamentală a prezen|ei lui Dumnezeu fn om prin energia enigmatică a Duhului Sfânt. Atunci cand se revarsă In universul fiinjei umane, energia enigmatică a Duhului Sfânt generează pace profundă, bucurie, libertate interioară indescriptibiiă Tn faja lui Dumnezeu, iubire erotică şi iubire fraterna Tntre oameni, iubire intensă, profundă ţi filială fajă de Dumnezeu.

Mistcrul învierii Domnului inaugureazâ o eră nouă In ceea ce priveşte relajia oamenilor cu Dumnezeu, chezăţia acestei noi relaţii fiind Duhul Sfânt. Se poate vorbi thiar de o credinjă puternicâ }i fermă Tn realitatea cnigmatică a Duhului Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt este Intotdeauna In slujba Tatălui Ceresc (Dumnezeu), deoarece el îi este supus în totalitate. Duhul Sfânt este doar o .porţiune* din substanţa totală a Tatalui Ceresc (Dumnezeu Tatăl). Duhul Sfânt este o enigmatică realitate slujitoare a lui Dumnezeu, care atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere se aseamănă cu tngerii. A fi introdusi In intimitatea şi In realitatea misterioasâ' a lui Dumnezeu este cu putinţă numai prin prezenja şi realitatea enigmatică a Duhului Sfânt. Asadar, dacă noi adorăm Duhul Sfânt, ne putem punc Intrebarea firească: ,prin ce }i In ce mod vom avea acces la realitatea enigmatică a Duhului Sfânt pentru a-l adora?* Răspunsul firesc la această Intrebare este: ,prin intermediui Eternului Feminin Divin, care la nivel urnan se rcgâseşte In femeie'. Realitatea tainică a Duhului Sfânt este prezentâ Tn femeie atat ca o putere sau energie transformatoare (energeia), cât şi ca stare de dăruire sublimă, pură şi deplină (dorea). Este, pnn urmare, evident că devine cu putinjă să intrăm într-o tainică stare de comuniune sublimâ cu realitatea enigmatică a Duhului Sfânt prin intermediul aspectului arhetipal sublim ce este prezent Tn fiinja femeii sau, altfel spus, prin intermediul Eternului feminin divin ce este prezent In stare potenţială In fiecarc femeie. Atunci când se trezejte, aceastâ stare de potenţialitate devine o realitate tainică evidentă şi copleşitoare. Printr-un proces intens şi profund de transfigurare a femeii, aceste potenjialităji care există Intotdeauna Tn ea Incep să se trezească }i tn felul acesta, sacrul ce este prezent In universul femeii ni se revelează, totodatâ, }i Tn aspectul ei profan (In fiinja ei omenească).

în feiul acesta, prin intermediul femeii devine cu usurinjă posibil să descoperim realitatea enigmatică a Duhului Sfânt şi vom putea să tnjelegem cu adevărat o revelajie fundamentală a marilor Injelepţi, care afirmă că: .FEMEIA ESTE Şl VA RĂMÂNE ÎNTOTDEAUNA VIITORUL OMENIRII*. Cu toate că este distinctă de energia iubirii, realitatea enigmatică a Duhului Sfânt ni se reveleazâ }i prin intermediul iubirii, dar şi prin intermediul milei sau compasiunii. Duhul Sfânt manifestă o iubirc imensă, profundă, totală şi fără egal fajă dc Dumnezeu Tatăl. Prin exemplul iubirii sale extraordinare şi fâră egal pe care Duhui Sfânt o manifestă In permanenţă pentru Dumnezeu Tatăl, devine cu putinjă să avem In Duhul Sfânt un exemplu viu, care ne impulsionează inimile şi ne .contaminează* să simjim, la rândul nosiru, o iubire asemănătoare pentru El (Dumnezeu).

Prin urmare, realitatea enigmatică a Duhului Sfânt, atunci cand se revarsă fn universul lăuntric al fiinjei umane, face totodată să se aprindă Tn fiinja noastră iubirea pentru Dumnezeu. Prin intermediul energiei enigmatice a Duhuiui Sfânt, care se revarsă In universul fiinţei noastre, apare totodata o stabilizare In iubire, care ne unifică lăuntric (ea ne unifică, printre altele, voinţa şi iubirea) j i ne face profund fericiţi. Energia enigmaticâ ţi eternă a Duhului Sfânt poate să ne fie dăruită, să se reverse tn fiinţa noastră

ţi tocmai de aceea, această energie este tn mod efectiv dăruită si se dăruic tuturor fiinţelor umane care sunt suficient de pure }i merită să o primească. Intotdeauna, iubirea pe care o poate trezi tn fiinţa umană revărsarea Duhului Sfânt implică deschiderea şi descoperirea euforică a unei diferenje (sau, mai precis, complementarităţi) sublime, benefice, profund Implinitoare. în cazul a două fiinje umane de sex opus In care se trezeşte iubirea reciprocă, asimilarea acestor diferenje }i complementarităţi ce cxistă tntre ele, cât }i aparijia unei polari*ări euforice, intime, depline }i profunde, face cu putinţă trezirea gradată a starii androginale glorioase. Fiinja umană care crede cu o putere deplină }i profundă tn Dumnezeu este fără Incetare renâscutS prin intermediul lui Dumnezeu Tatăl, datorită revSrsării In universul ei lăuntric a energiei enigmatice a Duhului Sfant.

Energia Duhului Sfânt, atunci când se revarsă din plin 1n universul fiinjei umane, face să aparâ felurite stări de iluminare divină interioară ce unesc fiinja umană cu Dumnezeu. Omul nou despre care se vorbeste în .Biblie* este }i el opera Duhului Sfânt. Deschiderea fiinţei umane către Dumnezeu pe de o parte, şi libertatea lui Dumnezeu de a veni în om, pe de altă parte, se identifică cu energia Duhului Sfânt ce este primită 1n universul fiinţei umane. Energia enigmatică a Duhului Sfânt actualizează Tn noi tot ceea ce cstc divin revelat. Atunci când se revarsă Tn universul fiinţei umane, energia enigmatică a Duhului Sfânt face sa apară }i să fie însuflejită o realitate imperceptibilă. Anumite grupări spirituale acordă o mare importanţă comuniunii cu Duhul Sfânt. Accentul estc pus pe experienja directă }i nemijlocită a unei intervenjii profunde }i putemice a Duhului Sfant în universul fiinţei umane cu o atenjie cu totul specială ce este orientatâ asupra anumitor dartiri dumnezeie}ti speciale (charismes). Duhul Sfânt dă viaţă }i este prezent în manifestarea întregii iumi - atat a Universului fizic, căt }i a tntregului Macrocosmos, căci el tmpline}te întotdeauna Voia lui Dumnezeu. Supremul nostru model dumnezeiesc, lisus Hristos, a fost plin de energia enigmatică a Duhului Sfânt. Tocmai de aceea, lisus spunea: .Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine }i în Mine*. Este acclaţi Duh Sfânt pe care II găsim prezent la începutul Creaţiei }i acela}i Duh Sfânt pe care Dumnezeu II revarsă asupra fiinţelor umane care au misiuni speciale, cum ar fi, spre exemplu, conducătorii inspiraţi de Dumnezeu ai unor popoare. Profeţii sunt }i ei inspiraji, ghidaţi }i dîrecţionaţi de energia enigmatică a Duhului Sfânt. Ei sunt adeseori inspiraţi ce }i cum anume să vorbească }i sunt impulsionaji să apere sau să proclame realitatea lui Dumnezeu printre oameni. Unii dintre ei sunt inspiraji să cheme fiinjele umane sau chiar un Tntreg popor să se întoarcă sau să se reîntoarcă la Dumnezeu. Spre exemplu, Profetul loil anunţă despre anumite vremuri ce urmează să vină Tn viitor, când Duhul Sfânt se va revărsa Tntr-un mod profund }i total asupra sufletului fiecărei fiinje umane.

Duhul Sfânt estedeo fiinţă cu Tatăl Ceresc, Impreună cu care coexistă, }i Impărtăse}te cu El aceeasj voinţă }i energie dumnezeiască. Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. lată ce afirmă lisus: ,lar când va veni Mângâietorul (Duhul Sfânt) pe care eu II voi trimite vouă (acelora care o să II meritaji) de la Tatăl Ceresc, el va fi Duhul Adevărului care de la Tatăl provine. Acela (Duhul Sfânt) va mărturisi totul despre Mine*. Duhul Sfânt purcede din realitatea misterioasă a Tatălui Ceresc, In strânsă legătură cu existenţa Sa, iar apoi manifcstă o mi}care veţnică de exteriorizare din Tatăl Ceresc, prin intermediul lui (al Duhului Sfânt) apârând astfel tntreaga Creajie a lui Dumnezeu. Datorită provenienjei

sale, Ouhul Sfânt uneste pe Tatâl Ceresc cu toţi aceia care cred cu putere tn Dumnezeu. Ouhul Sfânt face să apară o unitate deplină ţ i profundă de viajă si de iubire Tntre Tatăl Ceresc }i fiinjele umane care cred In Dumnezeu. Ouhul lui Dumnezeu este o putere tainică, substanţială, care există Intr-o ipostază proprie sieţi. Duhul Sfânt nu se desparte niciodata de Dumnezeu (In care el există) şi de Rostirea Sa dumnezeiasc3 (Logosul Divin), pe care II Insoţeste mereu. Duhul Sfânt este mereu viu, liber, de-sine-mijcător, activ, voieşte totdeauna binele şi în orice inten|ie a lui Dumnezeu puterea coincide cu voinja. întotdeauna, fără excepţie, Duhul Sfflnt Tmplineste Voia Tatălui Ceresc. Duhul Sfânt ia făr3 tncetare parte la Creajie si la Tntreaga acjiune tainică a providenjei. Duhul Sfânt este co-creator Impreună cu Dumnezeu Tatâl. Dumnezeu Tatăl este cauza initiatoare a tot ceea ce este creat, deoarece prin Voinţa Sa se creea/3 apoi totul, prin intermediul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este cauza eficientă a Tntregii creajii, deoarece prin El se manifestă şi vine la existenţă tot ceea ce este creat, Tn conformitate cu Voia lui Dumnezeu. Dumnezeu este cauza sfinţitoare, deoarece prin El Creajia ajunge la desăvârşirc, prin Voia Sa atotputernică. Duhul Sfânt a luat parte şi la Intruparea lui lisus Hristos, care s-a născut după trup, .pr in lucrarea Duhului Sfânt } i prin Fecioara Maria*. Duhul Sfânt nu se Intrupează niciodată, dar el ac[ioneaz3 tn si prin universul lăuntric şi trupul fiinjei umane, f2ră încetare.

La botezul ce a fost realizat Tn râul lordan, Duhul Sfflnt s-a manifestat şi a coborât, revărsându-se peste fiinţa lui lisus pentru a o sfinţi în totalitate, desi lisus era fărâ de păcat. Duhul Sfflnt are Tntotdeauna un rol foarte important, chiar special, Tn apropierea de Dumnezeu a fiinţelor umane, prin intermediul harului Tndumnezeitor. Orice dar sfintitor provine de la Tatăl Ceresc (Dumnezeu) şi se revarsă Tn universul I3untric al fiinţelor umane care merită aceasta prin intermediul Duhului Sfânt. fntotdeauna ne unim, deci, cu Tatăl Ceresc (Oumnezeu) prin intermediul Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt imprimâ Tn fiinja şi Tn sufletul nostru adevărurile, iluminarea dumnezeiască, iubirea şi sfmţenia care provin de la Tatăl Ceresc (Dumnezeu). Duhul Sfânt aduce realitatea misterioasS a lui Dumnezeu Tatăl si sfinţenia Sa In fiinja noastră. Duhul Sfflnt ne modelează Tntr-un mod adecvat fiinţa } i ne ajută sâ ne transformâm }i să devenim con}tien(i Tn profunzimea fiinfei noastre că am fost } i suntem creaţi dupâ chipul } i asemănarea lui Dumnezeu. Prin intermediul acţiunii tainice a Duhului Sfânt, devenim asemenea formei celei misterioase a lui Dumnezeu, care face s3 apară Tn noi libertatea deplină prin comuniunea plenara cu El. Altfel spus, Tndumnezeirea fiinjei umane este una dintre activitâjile nelncetate }i enigmatice ale Duhului Sfânt.

Duhul Sfflnt are un rol decisiv nu numai Tn procesul de sfinţire al fiinţei umane, ci }i tn acjiunea de sfinjire a Intregii Creaţii. Spre exemplu, alcatuirea, structurarea }i menţinerea unui grup spiritual charismatic este opera tainicfl a energiei enigmatice a Duhului Sfflnt. Dacă n-ar fi energia enigmatica a Duhului Sfânt, n-ar fi nici Chizi spirituali, nici învăţători divin inspiraţi } i nici genii. fn afara revârsării Tn valuri a energiei enigmatice a Duhului Sfânt, niciun grup charismatic } i nicio comunitate spiritualfl ce aspiră către Oumnezeu nu ar putea lua fiinţa. Aceasta este perfect adev3rat, deoarece toata firea }i fiecare om ce merita aceasta are nevoie de sfinţirea Duhului Sfflnt, nimeni neputand să intre Tn impârăţia lui Dumnezeu tn afara procesului tainic al .najterii de sus', adica fflrfl să fi primit tntr-un mod real }i profund o viajfl nouă ce se dezvâluie atunci când fn ftinţa umana respectiva se revarsa energia enigmatica a Duhului Sfânt. 68

în acest sens, lisus menţionează: .1 uaţi aminte, căci de nu se va na}te acela care aspira cătrc Preafnalt d in toate puterile din apă }i din Duhul Sfânt, nu va putea s3 intre tn Împ3r3ţia lui Oumnezeu*. După cum se }tie, la un moment dat, la cincizeci de zile dupfl Tnviere, energia enigmatică a Duhului Sfflnt a coborât şi s-a manifestat tn chip de l imbi de foc atflt asupra Fecioarei Maria, cât } i asupra apostolilor } i a acelora care erau cu ei.

Revărsarea rodnică }i d in preaplin a fluidelor sacre ale Duhului Sfânt transmite } i comunica energiile divine misterioase atflt tn cadrul oricărui grup charismatic, cât } i tn cadrul unui grup spiritual. Duhul Sfânt investeţte cu o lainică putere }i fi consacră pe to|i aceia care urmărcsc sfl l i orienteze sau să l i ajute să se intoarcă sau să se roîntoarcă la Dumnezeu pe fiinţele umane care s-au Indepartat de El. Energia enigmatica a Duhului Sfânt conferă inspiraţia, dinamismul, continuitatea }i sus|inerea de care au nevoie at.it grupurile spirituale autentice, cât } i comunităţile de fiinţe umane care aspiră să îl descopere pe Oumnezeu.

Duhul Sfânt ajuta la trezirea }i la apari|ia darurilor dumnezeiesti şi a harurilor speciale pe care unele fiinte umane merită sfl le primească la momentul potrivit. Duhul Sfflnt este }i rămâne intotdeauna Duhul Adev3rului, care inspirfl } i ghideaza asa cum este necesar fiinţele umane ce aspiră să descopere Adevărul şi, călăuzindu-le în felunte moduri ce uneori sunt pline de taine, le ferejte de greseli. Dat f i ind faptul c3 Duhul Sfânt cunoa}te adâncimile pline de taine ale lui Dumnezeu, el li inspirfl pe cei tnţelepţi, pe profcţi } i pe marile genii să primească inspirajia dumnezeiasc3, ideile divine }i cunoa}terea rodnic3 de care au nevoie. Clipfl de clipfl, Duhul Sfânt este }i se manifesta tn ipostaza de sfinţitor şi de fndumnezeitor al tuturor fiinţclor umane suficient de pure }i deschise care merită aceasta. Energia Duhului Sfant are un rol esenjial In înjclcgerea }i aplicarea 1n practic3 a rcvelaţiilor dumne/eieşti vechi sau noi. într-o muljime de moduri ce sunt adeseori neb3nuite, Duhul Sfânt este acela care aprofundeaz3 }i completeaza tot ceea ce ne-a revelat lisus Hristos pe parcursul misiunii sale dumnezeieşti. Realitatea enigmatică a Duhului Sfânt, atunci când se revarsa din preaplin tn universul fiinţei umane care merită aceasta, descopera }i reveleaza 1n felurite moduri sensurile profunde ale rcvclaţiilor spiritualc, precum }i ale înv3ţ3turilor durnnezeieşti ale lui lisus. Energia tainic3 a Ouhului Sfânt se revarsă în universul fiinjelor umane pure }i pline de aspiraţie care merit3 aceasta, iar apoi prin intermediul lor se manifestă ca un mângâietor, ca un inspirator } i ca un trezitor al celor cu care ele intrfl apoi tn contact, deoarece tn } i prin ele energia enigmaticS a Duhului Sfflnt se manifest3 în valuri, declansând procese tainice de catalizare şi transformare divinS. Energia enigmaticS a Duhului Sf3nt inspirS fiinţele umane care îl iubesc pe Dumnezeu s3-L adore }i s3-L preasl3veasc3.

Fiecare comunitate charismaticS teofanic3, precum }i fiecare grup spiritual ce este ferm oricntat c3tre descoperirea lui Dumnezeu depind de prezen|a }i manifestarea Duhului Sfflnt. Prin inspira|ia } i impulsionarea care provin de la Duhul Sfânt, popoarele care aspiră s3 intre în stflri profunde de comuniune cu Dumnezeu tr3iesc altfel In sfera istoriei.

Atunci c3nd se revarsfl In universul fiinjei umanc, energia Duhului Sf3nt uşureaza descoperirea Adev3rului, confer3 plenitudine viejii } i s3n3tate, trezejte } i face s3 creascfl credinţa In Dumnezeu, face s3 devina rodnicd asimilarea si tr3irea energiei iubirii, confer3 bunăvoinţă }i bun3tate, treze}te starea de înjelepciune, face cu uşurinţ3 posibilfl fructificarea harurilor dumne/eieşti }i ne ajuta sfl descoperim măretia dumnezeiasc3.

69

4 1 PR0CRA.MULPlASFTARDEAqiUNEURCfNTÂ.NUAPOCAllPSAni' ţ <

Duhul Sfânt se mamfesta chiar ca o Persoană distinctă. Este cu putinţă să descoperim că Duhul Sfânt nu este doar o putere feminină sau o expresie figurată a energiei dumnezeiejti ce face să apară o anumită influenjă. în aceasta direcţie, este semnificativ faptul că tn .Biblie' i se atribuie Duhului Sfânt o Persoană distinctă, aja cum se face !n ca/ul Tatălui Ceresc (Dumnezeu). Atunci când studiem cu atenjie j i luciditate manifestările Sale, descoperim (mai ales prin intermediul intuijiei spirituale) că Duhul Sfânt este caracterizat de gândire, de Inţelepciune, de cunoaştere şi chiar de vomţă (ce este Tntotdeauna identică cu Voia Tatâlui Ceresc). Luând !n considerare j i analizând cu atentie diferitele atitudini pe care le pot adopta fiin|ele umane faţa de Duhul Sfânt, ne putem da seama că Duhul Sfânt este, totodată, o Persoană Divină. Tocmai de aceea, se spune !n .Biblie* că Duhul Sfânt poate fi ispitit, poate fi minjil, poate fi întâmpinat cu Impotrivire sau încăpăjânare, poate fi batjocorit, poate fi tntristat etc. Pe de alta parte, Duhul Sfânt Ti invaţă intotdeauna pe oameni tot ceea ce este bun, frumos, adev3rat j i dumnezeiesc, conferă marturie dreapta atunci când este necesar, convinge pe aceia care sunt pregătiţi să se lase ajutati de realitatea Sa enigmatică, inspiră pe cei care sunt dispuţi să îi invoce ghidarea şi ajutorul, conduce fiinţelc umane pe caile cele dumnezeiejti şi pline de Tn]elepciune, l i ascultă şi îi orienteaza pe aceia care Ti invocă prezenfa tainică, Tndeamnă j i trezejte prin intermediul anumitor sincronicită|i dumnezeiejti, face să apară la momentul potrivit ajutorul de care avem nevoie, vestejte prin anumite semne tainice diferite mesaje sau evenimente ce urmează să apară etc.

Majoritatea textelor biblice aduc mărturie despre Persoana enigmatică a Duhului Sfânt j i afirmă în acelaşi timp că energia Duhului Sfânt face cu putinţă tndumnezeirea fiintei umane. Prin intermediul Duhului Sfânt, fiin|a umana injelege într-o anumita măsură ce este Omniscienja şi Omniprezenţa lui Dumnezeu ji tot prin intermediul său, omul descopera prin experien|a lăuntrica ce este eternitatea lui Dumnezeu. Toate acestea sunt posibile deoarece Duhul Sfânt este fără încetare perfect identificat cu Dumnezeu Tatăl. în .Biblie' se vorbejte despre singurul păcat care nu se iartă j i care este pacatul impotriva Duhului Sfânt. Dat fiind faptul c3 este perfect unit cu Dumnezeu Tatal, Duhul Sfânt participă la lucrarea de creaţie şi manifestare atât a Universului fizic, cât j i a întregului Macrocosmos, toate acestea fiind exteriorizarea j i manifestarea Voinţei Atotputemice a lui Dumnezeu Tatăl. în permanenţa, energia enigmatica a Duhului Sfânt însufleţeşte trupul fiecărei fiinţe umane şi este prezenta într-un fel cu totul aparte în trupul femeilor. Energia enigmatică a Duhului Sfânt dă viajă şi animalelor şi apoi mentine această viaţă în ele.

Atunci când energia enigmatică a Duhului Sfânt se revarsă în anumite fiinţe umane ce merita aceasta, ea le învesteşte şi totodata le califica Tn moduri tainice, paranormale, spre a indeplini cu ujurinja j i a duce la bun sfârşit anumite acţiuni sau sarcini speciale. în ceea ce privejte manifestarea sa intensa, profunda şi din abundenja, trebuie să avem în vedere c3 energia Duhului Sfânt nu este data tuturor fiinţelor umane. Mai mult decat atât, atunci când fiinţele umane care au beneficiat de ea se abat de pe calea cea dreapta a Domnului Dumnezeu, energia enigmatică a Duhului Sfânt poate fi retrasa din ele. Aja se explică de ce într-una dintre rugăciunile lui David, acesta îl implora pe Tatăl Ceresc: ,...ji te implor, nu lua de la mine fructul cel rodnic al Duhului Tău cel Sfânt" (Psafmr 51,11).

Unii profeti anunţă într-un mod cât se poate de clar care va fi activitatea Duhului 70

Sfânt în cadrul Noului Legâmânt: energia emgmatică a Duhului Sfânt se va revărsa asupra întregului Israel, se va revărsa din preaplin şi va fi prezenta în fiecare făptură si, mai mult decât atât, ea va fi dată pentru totdeauna. Această energie a Duhului Sfânt se va manifesta mai ales In inima oamenilor spre a le trezi tnţelepciunea inimii j i totodata îi va regenera ji H va sfinji. Atunci când analizăm cu multă atenţic şi luciditate faptele lui lisus Hristos, folosindu-ne totodata j i de intuijie, descoperim că El a fost ajutat In permanenţă de energia enigmatica a Duhului Sfânt de-a lungui întregii sale activitâ|i pământejti. Prin intermediul realităjii enigmatice a Duhului Sfânt, lisus a fosl zămislit, a fost uns, a fost umplut cu har divin, a fost pecetluit, a fost înzestrat cu o mare putere divină, a fost ghidat, a fost inspirat, a fost oferit ca jertfă şi in cele din urmă a fost chiar tnviat. Dacă nici măcar o singură zi lisus Hristos, care era fiul lui Dumnezeu, nu s-a putut lipsi In timpul viejii Sale pământejti de ajutorul imens al energiei Duhului Sfânt, cu atât mai trebuincioasă este prezenja, ghidarea şi susjinerea energiei binecuvântate a Duhului Sfânt în viaja noastra de zi cu zi.

în conformitate cu revelajiile divin inspirate ale lui lisus, prima acjiune a realitajii enigmatice a Duhului Sfânt în inima j i In fiinţa omului este conştientizarea clară j i neîntârziata a tuturor păcatelor şi lărădelegilor pe care le-am săvârjil, cu voie sau tarâ voie, în trecutul nostru. în absenja acestei conştientizări clare ce face să apara In fiinţa noastră o anumită convingere lăuntrică, nimeni nu poate simji nevoia să se întoarcă catre Dumnezeu, să renunje să mai păcătuiască, iar tn plus, daca se complace In starea nefasta pe care păcatele o declansează, fiinja umană respectivă nu va simţi nevoia unui mântuitor. Păcatul asupra căruia irebuie In primul rând să insistăm să ne eliberăm de el j i să nu-l mai săvârjim este acela de a nu crede In realitatea misterioasă a lui Dumnezeu. Ştiind toate acestea, este foarte important să ne dăm seama că oamenii sunt pierduji j i lunecă tn abisul Infernului, unde vor ajunge după moarte nu pentru că sunt foarte pacătoji, ci deoarece atunci când sunt păcătoji, ei nu-L primesc Tn fiinja lor pe Dumnezeu Tatil ca pe un Mântuitor ce îi poate salva din această tragică situajie în care se află j i în care se complac.

Păcatul extrem de grav tmpotriva realităjii enigmatice a Duhului Sfânt este nu numai blasfemia, dar j i atitudinea de necredinjă, de opozijie Tndârjita, plină de răutate, Inverjunată, ce se înrădăcinează în inima fiinjei umane j i care se exteriorizează uneori prin hulirea Duhului Sfânt. Spre exemplu, iudeii au avut o mulţime de motive cât se poate de întemeiate precum j i unele miracole extraordinare despre care au aflat j i toate acestea ar fi trebuit să-i faca pe majoritatea să creadă In lisus, dar cu toate acestea ei le-au respins j i au atribuit, In orbirea lor j i în r3utatea de care au dat dovadă, diavolului minunile ce erau menite să-l dovedească divinitatea. Tocmai de aceea, ei au fost ulterior lăsaji prada acestei stări de necredinja voita j i indârjită, iar după aceea mulji dintre ei au devenit incapabili să creadă cu adevărat chiar j i în Dumnezeu. într-un asemenea caz, iertarea unor astfel de fiinţe umane nu mai este posibila, j i de aceea ele vor ajunge după moarte In iad, unde Ij i vor lua râsplata pentru îndarjirea j i orbirea de care au dat dovadă. Numai un astfel de păcat grav, care constă în refuzul de a crede atunci când ni se oferă anumite janse dumnezeiejti cu totul extraordinare, va fi pedepsit prin punerea fiinjelor umane în cauză în focul cel chinuitor al iadului. în alta ordine de idei, merită să ne întreMm ce se poate face în cazul unei fiinţe umane care face eforturi sincere j i aspiră să creadă în Dumnezeu, dar cu toate acestea este foarte chinuită mai mereu de

71

• 4 «tOCRA,MULPlA.\ETARDEACTIU\'EURCLSTÂ.NUAPOCAllPSAa*

gândul c5 a comis un păcat care nu poale fi iertat mciodata? Este evident că Intr-o astfel de situaţie, fiinja umană In cauză face o imensă greşeală, căci dacă ea se va focaliza fără tncetare asupra pâcatului pe care l-a sivârţit, tn felul acesta l i va fi foarte greu să facă eforturi rodnice ce-i sunt plâcute lui Dumnezeu pentru a-ji arde, In cele din urmă, păcatul cel grav pe care l-a săvârjit cândva.

în continuare, vom oferi unele elemente inijiatice referitoare la taina botezului j i la .najterea din nou" sau regenerarea ce se produce prin intermediul energiei enigmatice a Duhului Sfânt. Profunda regenerare lăuntrică sau aja-zisa .naştere din nou* este un sui generis act de Inviere spirituală ce este săvârjit cu ajutorul energiei Duhului Sfânt tn inima fiinţei umane pâcStoase In momentul In care ea î j i pune toată aspirajia j i toată Increderea In Domnul Dumnezeu. Energia enigmaticâ a Duhului Sfânt este aceea care dă viaţa şi ne asigură o sui generis nouă existenţă, care totodată ne deschide fiinţa către Preainalt j i ni-L descoperă pe Dumnezeu Tatâl. Botezul Duhului Sfânt este actul dumnezeiesc tainic prin care Dumnezeu ne face si devenim In momentul najterii noastre din nou nişte .mădulare" ale trupului lui Dumnezeu Tatăl. în acele momente, energia enigmatică a Duhului Sfânt se revarsă In universul lăuntric al păcătosului care se Intoarce către Dumnezeu si II rufunda In realitatea misterioasă a lui Dumnezeu. în felul acesta, prin intermediul botezului, fiin|a umană in cauză este unită pentru totdeauna cu celălalte mâdulare ale Trupului Macrocosmic al lui Dumnezeu Tatăl. Un astfel de botez este, totodata, o salvare pentru to|i copiii lui Dumnezeu. în cazul fiînţelor umane ce au crezut In Domnul Dumnezeu, un astfel de botez este deja un fapt împlinit. Apostolul Pavel spune că ,dacă credem cu o tărie de nezdruncinat in Dumnezeu, atunci noi toji am fost deja boteza|i de Duhul Sfânt cel unic'.

în Faptele Apostolilor, expresia tainică .a boteza prin intermediul Duhului Sfânt* este folosită numai de două orr: tn legătură cu s.lrbătoarea Rusaliilor, unde cei 120 de ucenici au fost făcuţi tn felul acesta mădulare ale trupului lui lisus, pe care energia enigmatică a Duhului Sfânt i-a umplut In acele momente, precum j i In legătură cu experien|a trăitâ de păgânii ce se aflau Tn casa sutaşului Comelius, deoarece şi acejtia au fost adăugaji Irupului cel Cigantic al lui Dumnezeu tn momentul Tntoarcerii lor la Dumnezeu. Alte texte prezintă botezul ca fiind o acjiune divină prin care Dumnezeu ne scufundă mai întâi în starea de .moarte* (de profundă detajare spirituală) fa|ă de tot ce este pieritor j i efemer In noi, pentru a ne invia apoi In Dumnezeu şi pentru a ne face să fim In final .îmbrăcaţi cu vejmântul cel sfinţitor al lui Dumnezeu'. Botezul despre care se vorbejte este, fără tndoială, botezul Duhului Sfânt, al cărui simbol tainic şî mărturie le reprezintă botezul în şi cu apă.

în cele ce urmeazS, vom prezenta unele aspecte importante referitoare la darurile dumnezeiejti j i la primirea energiei enigmatice a Duhului Sfânt. Realitatea enigmatică a Duhului Sfânt este promisă tuturor acelora care sunt suficient de puri, care sunt pregătiji să o primească, care o cer din tot sufleiul j i care ascultă în totalitate de Dumnezeu. Acesta este un ,dar dumnezeiesc* care se primejte înainte de toate atunci când suntem pregătiji, printr-o stare adecvatâ de purificare lăuntrică j i prin credinja In Dumnezeu. înainte de Rusalii, ucenicii lui lisus au trebuit să ajtepte pogorârea j i revărsarea energiei enigmatice a Duhului Sfânt, care s-a realizat apoi prin intermediul unei invocaţii adecvate. Samaritenii, care erau pe jumătate păgâni, au avut nevoie de o intervenfie cu totul speciala pentru a beneficia ţ i ei de revârsarea energiei enigmaticc a Duhului 72

I

Sfânt, Insă Comelius j i prietenii săi (care se aflau In aceeaşi situajie In care ne aflam j i noi), au primit revărjarea energiei enigmatice a Duhului Sfânt tocmai prin credinţa lor puternică j i au beneficiat, tn felul acesta, de credinţa lor puternică In Dumnezeu, tn l imp ce apostolul Petru le vorbea fără o prealabilă punere a mâinilor j i f3ră un botez tn j i cu apă. Este semnificaliv că in .Bib l ie ' se spune: .Acela care nu are din preaplin tn fiinţa sa Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu nu este al Lui."

Vom expune mai departe, succint, câleva aspecte despre starea profundă, coplejitoare, de plenitudine divină pe care energia Duhului Sfânt o face să apară In universul nostru lăuntric. Dalorită proceselor de rezonanţS cxvltS*. energia enigmatică a Duhului Sfânt este atrasă tn umversul lâuniric al fiinjei umane j i se manifestă din plin tn inima fiinţei umane care crede cu putere In Dumnezeu. în astfel de momente, simţim cu o exiraordinară forţă imboldul coplejitor ai energiei enigmatice a Duhului Sfânt de a ne transmite viaja divină j i puterea misterioasa ce se revarsă tn fiinţa noastră de la Dumnezeu Tatăl. Totuj i , este eseniial s5 ne dăm seama că nu este cazul să întristăm prezenţa enigmalică a Duhului Sfânt, Impotrivindu-ne inspirajiei, ghidării j i călăuzirii Sale sau dedându-ne mereu j i mereu la sSvdrjirea unor păcate. In astfel de situajii, Duhul Sfânt rămâne cu noi fără Incetare j i nu ne păr3sejte, dar cu toate acestea, El încetcază să-ji manifeste puterea divină j i ne comunică prin intermediul anumitor stari lăuntrice clare j i putemice tristejea Sa, convingându-ne In felul acesia j i făcându-ne să devenim Intr-un mod acut conjt ienji de toale păcatele pe care le-am săvârjit sau pe care suntem pe cale să le săvârjim. Cei care ne aflăm tntr-o astfel de stare ne vom Intreba: .Oare ce-i de facut?'. într-o aslfel de situajie, avem la dispozijie două modalitâji

puternice j i eficiente: a) Este cscnjial să ne conjtientizam imediat păcatul sau păcatele respective j i să

aspirăm lăuntric cu putere să nu mai savârjim niciodată acele păcate. Apoi, este esenjial să aspirăm la un proces de curăjiro a inimii noastre prin intermediul energiei tainice a iubirii, care ne poate purifica după un anumit interval de t imp de efectele nefasle ale păcatului sau ale păcatelor pe care le-am săvârjii. în felul acesta, invocând tn inima noastră energia dumnezeiasca a iertării j i energia dumnezeiasca a iubirii j i simjind cum prin invocajie aceste energii se revarsă tn fiinja noastră j i ne purificâ, devine cu putinţă să ne curăjim (cu ajutorul energiei tainice a iertării j i cu ajulorul energiei tainice a iubirii) de efectele nefaste ale păcatelor pe carc le-am savârjit. Apoi, este esenjial să veghem ca să nu mai repetam niciodată acele pâcate. în felul acesta, devine deci cu putinjă să ne purificâm lăuntric de efectul nefast al păcatelor, dar pentru aceasta este important să recunoajtem faţă de noi tnj ine In faţa lui Dumnezeu că am păcătuit, deoarece aceasiă mărturisire sincerâ j i neîntârziată a păcatelor ce va fi însojită de purificarea fiinjei noastre atât prin intermediul energiei iertarii divine, cât j i prin intermediul energiei iubirii divine, va contribui din plin la curăjirca noastră de consecinjele păcatului sau a păcatelor pe care le-am săvârjit. Nu trebuie să pierdem din vedere ca In astfel de situajii, Dumnezeu ne va ajuta să ne ardem efectele păcatelor pe care le-am savârjit, dar trebuie, totodată, să ne amintim câ dej i a păcătui este ceva omenesc, a săvârji mereu j i mereu aceleaji păcate este ceva diavolosc. în astfel de situaţii, avem suplimentar la dispozijie poslul crejtinesc, precum j i rugăciunea sincera, fienbinte, ce poate f i adresata lui Dumnezeu Tatal pentru iertarea păcatelor sau a păcatului respectiv. Dacă ne este cu putinjâ, putem chiar să combinăm toate acestea, penlru a accelera astfel arderea

73 i

nOCMMUL PIANETAR DE AQIUNE URCENTÂ , N U APOCALI

grabnica a păcatelor pe care le-am săvârşit. ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ b) S<1 căutam neiniârziat să atingem din nou starea de plenitudine pe care ne-o

conferă revărsarea din abundenţă în fiinţa noastra a energiei enigmatice a Duhului Sfânt. Aceasta implica să facem acele acţiuni bune, ce-i sunt placute lui Dumnezeu j i care ne pun într-o tainică stare de comuniune cu El j i fac posibilă rcvărsarea în universul nostru launtric a energiei enigmatice a Duhului Sfânt, care ne purifica într-un anumc mod, prin compcnsajie, fiinţa j i face să fie arsă consecinja păcatului sau a păcatelor pe care le-am săv.*.rjit, şi pe care evidcnt nu va mai fi cazul să le repetam. Este necesar sa injelegem că o astfel de stare de plenitudine se ob|ine, înainte de toate, printr-o credinţă puternică, profundâ, deplină în Dumnezeu, deoarece aceasta ne permite, totodata, să ne potolim setea spirilualâ .bând" apa cea vie a Duhului Sfânt.

O astfel de stare profundă, coplejitoare, de plenitudine nu este o experienjă de cateva clipe, ea trebuie să fie reînnoita aproape zilnic atunci când ne aflăm faja în faţă cu diferitele Încerc3ri sau dificultăţi cu care ne confruntam, până când vom ajunge la transformarea noastră profundă j i totală după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. în aceasta direc|ie, este esenjial s3 nu pierdem niciodatâ din vedere câ iubirea intensa, profundă, manifestata fără de măsura, atât pentru fiinţele umane de sex opus cu care ne aflăm în relaţii intime, cât şi iubirea intensă, profunda, frenetică, pe care o manifestăm faţă de Dumnezeu Tatal, poate să dcclanşeze In noi toate minunile de care avem nevoie. Nu trebuie să pierdem niciodală din vedere că la un moment dat lisus a spus, atunci când I s-a adresat Mariei Magdalena: .Multe |i se vor ierta, căci mult ai iubi l ' . Atunci când privim cu multă atenjie j i luciditate In jurul nostru, descopcrim că din nefericire, multe fiinţe umane care susjin, lotuj i , că ele cred în Dumnezeu au abandon.it deja aceasta iubire primordială şi au pierdut starea de plenitudine extraordinară care făcea să debordeze (datorită unei iubiri profunde si fără de măsura) poiirul inimii lor în momentele Intoarcerii lor către Dumnczeu. Având In vedere acesl aspect şi In|elegând importanja imensă a energiei iubirii, trebuie să ne d3m seama câ penlru a regăsi slarea de plenitudine pe care ne-o conferă energia tainică a Duhului Sfânt trebuie să credem cu o tarie de nezdruncinat In energia iertării, trebuie să iubim intens, profund, fără măsură şi sâ bem de fiecare dată, din nou şi din nou, din izvoarele nesecate ale Grajiei lui Dumne/eu. Acţionând mai mereu după îndemnurile şi aspirajiile pulernice ale realitajii enigmatice a Duhului Sfânt şi nu după imboldurile josnice, nefaste si alienante ale cărnii, o asemenea fiinţă umană va face s3 se reverse in ea roadele cele bune alc Duhului Sfânt j i astfcl va beneficia de slava cea tainică a lui Dumnezeu.

în cele ce urmeaza, vom vorbi despre unele daruri divine ce se trezcsc In universul nostru lăuntric prin intermediul energiei enigmatice a Duhului Sfânt. Astfel de daruri tainicc, care se trezesc In universul nostru lăuntric prin intermediul energiei cnigmatice a Duhului Sfânt, fac s3 apară (adeseori tnlr-un mod care ne umple de uimire) unele putcri şi înzestrări supranaturale ce ne sunt acordate în strânsă legatura cu afinitajilc pe care le avem, ca fiinjă umanâ ce crede în Dumnezeu, pentru a ne face capabili să ne aducem un aport divin integrat j i constructiv în cadrul integrarii noastre Tn Trupul cel Cigantic al lui lisus. Apostolul Pavel enumeră câteva dintre aceste daruri dumnezeieţti: Inţelepciunea dumnezeieasca, cunoajterea crealoare şi divin inspirata, credinja putemica în Dumnezeu, puterca dumnezeiascâ de a vindeca bolile, darul dumnezeiesc al minunilor, darul dumnezeiesc al proorociei, trezirea puterii de discriminare ce face 74

" *

GIOSARDETERMENI

cu putinja deosebirea influenţei duhurilor bune de influenja nefasta a duhurilor rele şi a demonilor, darul vorbirii paranormale In limbi străinc, darul tălmăcirii semnificajiilor revelajiilor dumnezeiejl i , darul de aposlol plin de înjelepciune, darul de învăţător luminat, darul ojutorării celor care au nevoic prin sfaturi pline de bun simj j i inspiraţie divină, darul cel lainic al conducerii inspirate al celorlalte fiinje umane, darul de canal divin prin care se manifestă Dumnezeu, darul de pâstor divin inspirat al muljimilor, precum ţ i darul dărniciei si al gcnerozitajii în mod dumnezeiesc inspirate. Trebuic să luăm aminle că această înjiruire de daruri nu este completă, penlru că în vederea îndeplinirii oricărei misiuni divin integrate de către noi, Dumnezeu ne va acorda, prin inlermediul energiei lainice a Duhului Sfâm, calificarea necesară.

în cazul în care ne vom lntreba: .Cine anume alege darul pe care trebuie să II primim?*, răspunsul la aceasta intrebare este că in anumite situajii chiar fiinja umană trebuie să-l ceară lui Dumnezeu, cu umilinja j i credinja, să i se ofere prin intermediul energiei Duhului Sfânt, un aslfel de dar. fn astfcl de situajii nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că: omul propune cu mullă credinţă, umilinţă j i aspirajie, iar în situajia în care Dumnezeu considera că este necesar, el poale răspunde cererii noastre, deoarece în multe cazuri, atunci c3nd omul propune ceea ce este divin integrat şi benefic, el are foarte multe janse ca Dumnezeu să dispună j i să l i ofere darul pe care î l cere cu umilinţă, cu aspirajie j i cu credinţă.

Dar, chiar j i atunci când nu ne vom pune această înlrebare, Dumnezeu ne va oferi, atunci când este cazul, un astfel de dar dumnezeiesc, deoarece există multe situajii când Dumnezeu însuji ne oferă astfel de daruri divine prin intermediul energiei Duhului Sfânt, intocmai aja cum El voiejte. Deci chiar j i atunci când noi nu cerem, dar avem o credinjă puternică, profundă j i deplină în El, Dumnezeu ne acordă un anumit dar dumnezeiesc care esle diferit in cazul fiecăruia, care este în strânsă legătură cu înzestrările, talentele j i posibilităţilc latenle ce exislă în fiinţa noastră j i care sunt numai de El jt iute. în astfel de siluajii, darul dumnezeiesc pe care Dumnezeu ni-l oferă va fi In strânsă legătură cu menirea sau, altfel spus, cu rostul pe care II are existenţa noastra actualâ.

Având în vedere acest aspect, este inexacr, să spunem sau să credem, de exemplu, că toate fiinţelc umane trebuie să InceapS să vorbească j i ele, precum apostolii, în alte l imbi, ca dovadâ că au fost botezate prin intermediul energiei enigmaticc a Duhului Sfânt. Este, de asemenea, demn de remarcal că fiecare dintre darurile dumnezeiejti ce au fost enumerate mai sus este supranatural In felul său j i nu numai darul dumnezeiesc de a face minuni, darul dumnezeiesc de a vindeca în mod miraculos boli le j i darul dumnezeiesc de a vorbi in l imbi străine. întotdeauna, aceste daruri apar la momentul potrivit j i este esenţial să nu ne grăbim, ispitindu-L pe Dumnezeu într-un mod îndârjit j i insolcnt să ni le dea repede-repede, atunci când vrem noi, deoarece singur Dumnezeu este suveran in a alege timpul când o să acorde astfel de daruri. Este importanl să rejinem că astfel de daruri au existat din bel jug, mai ales alunci când credinja fiinjelor umane era foarte puternică, profundă j i deplină. Acesta este j i sensul afirmajiei lui lisus: .Dacă veţi avea credinţă cât un bob de mujtar, veji putea muta chiar j i munji i din loc*. Trebuie $3 luăm aminte c3 atunci când credinja noastra este anemică, atunci când ea este ameslecata deocamdată cu indoieli mici sau mari, este firesc ca deocamdata să nu merităm să beneficiem de astfel de daruri dumnezeiejt i, ce sunt rezervate doar acelora

care au o credinjă suficient de puternica. Referitor la toate acestea, este esenjial să nu pierdcm niciodată din vedere că în căzul fiecarei fiinje umane, ea va primi tntotdeauna dc la Dumnezeu exact darurile pe care le merita, in str3ns3 Ieg3tur3 cu credinţa }i dăruirea ei reală.

în anumite cazuri, Dumnezeu insoţeşte darurile divine pe care le ofera de o seric de semne exterioare, unele dintre ele miraculoase, care punctcază pentru toate fiinţele ce sunt capabile să descopere dincolo de aparcnţe mâna lui Dumnezeu si miracolele pe care Dumnezeu le realizeaza, pentru a ne face astfel să descoperim legămantul tainic pe care i l facc, in astfel de situajii, cu noi to|i. Este de la sine înţeles că şi astăzi Dumnezeu Işi manifestâ puterea dup3 cum voieşte, dar intotdeauna, fără excepţie, fiinţele umane care beneficiază de astfel de daruri dumnezeiejti trebuie să le merite în prealabil pentru a le primi, la momentul potrivit. Atunci când privim cu multă atenţic şi luciditate, atât în jurul nostru, cât şi în propriul univers launtric, descoperim că, în definitiv, majoritatea darurilor dumnezeiejti nu au Incetat niciodată să fie acordate. Analizând cu multă atenjie şi iuciditate unele minuni sau miracole pe care Dumnezeu le realizează prin intermediul slujitorilor sâi plini de credinjă si devotament, vindecându-i de exemplu pe unii bolnavi, vom descoperi că până în prezent Dumnezeu Tatal nu a dat niciunei persoane - dintre câte se cunosc - puterea de a tămădui si de a vindeca Intr-un mod miraculos pe toji bolnavii, întocmai asa cum putea s3 o facă lisus Hristos. Prin urmare, pentru ca în fiinţa noastră s3 se trezească astfel de daruri dumnezeieşti cu ajutorul energiei enigmatice a Duhului Sfânt, este csenţial s3 credem cu o putere foarte mare şi deplină în Dumnezeu, să fim umili si supuţi, realizând Intotdeauna doar Voia Sa. Atunci când beneficiem de unele daruri dumnezeiejti ce ne sunt oferite prin intermediul energiei tainice a Duhului sfânt, cste important să discernem darul care ne-a fost oferit fiecaruia dintre noi şi să aspirăm să devenim tainice canale dumnezeiesti, In }i prin care se manifestă Dumnezeu prin intermediul energiei tainice a Duhului Sfânt, pentru binele umanitajii.

în continuare, vom vorbi si despre alte acţiuni ascunse ale energiei enigmatice a Duhului Sfânt. în unele situaţii, diferitele activitaji tainice ale energiei enigmatice a Duhuiui Sfânt sunt evocate cu ajutorul unor simboluri adecvate care le reprezinta, cum ar fi: suflarea, untdelemnul, focul, apa vie, pecetea, arvuna, zălogul etc. Uneori, realitatea enigmatică a Duhului Sfânt este supranumita }i .Mângâietorul" sau. Paracletul*. Energia tainica a Duhului Sfânt invajă, inspiră, ghidează, impulsionează şi călăuzeste cu adevărat către Dumnezeu pe toate fiinţele umane şi pe fiecare om ce crede cu putere în Dumnezeu.

Duhul Sfânt a inspirat adeseori pe unele fn'nţe credincioase ce au atins un anumit grad de îndumnezeire sâ compună diferite rugăciuni simple, putemice }i eficiente. In aţa-zisele vremuri din urmă, energia lainică a Duhului Sfânt va fi revărsată din abundenja pcste toate fiinţele umane care vor merita aceasta. După ce au primit In cursul existenţei lor pamânteşti o sui generis .arvuna* a energiei Duhului Sfânt, cei care cred cu tăric In Dumnezeu vor fi umpluji în Cer, prin intermediul lui (al Duhului Sfânt), cu întreaga plenitudine a Dumnezeirii. în felul acesta, Dumnezeu va fi descoperit atunci ca fiind cu adevarat Totul cel dumnezeiesc }i Adevărul Ultim ce va fi prezent tn to'i. în această direcjie este semnificativ faptui c3 tn 'Noul Testament", Duhul Sfânt desemnează adeseori partea spirituală a fiinţei umane, care se afia Intr-o anumită relajie 76

de opozijie cu trupul acesteia. Apostolul Matei spune că atunci când se aflau tn Grâdina Ghetsimani, lisus i-a spus lui Petru: .lată că nici macar un ceas nu aji putut să vegheaji cu tojii tmpreuna cu mine! Vegheaji }i rugaji-va ca s3 nu cădeţi fn ispită; Duhul ce este prezent fn trup este într-adcvăr plin de râvna, dar adeseori carnea trupului poate să fie neputincioasă." (Mafei 26, 40-41) La rândul său, Apostolul Pavel spunea: .Litera ucide, iar Duhul Sfânt dă viajă*.

în mai multe rânduri, .Biblia" evocă Duhul Sfânt, care se manifesta sub forma vântului, sub forma apei, sub forma focului. Acest enigmatic Duh invizibil este deja numit Duhul Sfânt de cătrc proorocui Isaia: . Atunci poporul }i-a adus aminte de zilele strâvechi pe care le-a trăit impreună cu Moise: Unde este Acela care i-a scos pe toţi din mare cu ajutorul păstorului turmei Sale? Unde este Acela care facea să se reverse Duhul Lui cel Sfânt în cl?" (Isaia 63, 11). Duhul Sfânt este în mod specific revelat în "Noul Testament* atunci când se vorbejte despre buna vestire ce a fost făcuti. Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gabriel. Apostolul Luca afirmă că Maria a mârturisit că nu a cunoscut încă un bărbat }i trebuie să înjelegem aceasta confidenja a ei tntr-un sens biblic, deoarece cu toate că ea era logodita cu losif, nu avusese tncă cu el relajii carnale. Atunci, Arhanghelul Gabriel i-a spus: .Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, Se va revărsa în fiinja ta }i puterea Celui-Preafnalt te va umple. După aceea Sfantul care Se va na}te va fi numit Fiul lui Dumnezeu" (Luca 1, 35). Fiind foarte surprinsă, Fecioara Maria a fost tulburată dc această veste, dar nu a manifestat nicio îndoial3; fiind supusă }i respectuoasa, ea a riispuns: .lată, sunt roaba Domnului Dumnezeu; facă-mi-se totul dupa Voia Sa }i după cuvântul tău!" Apoi - continuă textul biblic - .ingerul a plecat de la ea* (Luca 1, 38). Apostolul loan rclatează }i el cuvintele pe care lisus le-a rostit discipolilor săi după Cina Cea de Tain3. El ie-a indicat mai ales pe cele referitoare la lucrarea pe care o va face Duhul Sfânt In fiinja lor pentru a le permite s3 t}i realizeze fiecare misiunea pe- care urmau să o aibă: ,Dac3 m3 iubiji, paziji întotdeauna toate poruncile mele }i eu îl voi ruga pe Tatăl Ceresc, iar El v3 va trimite un alt Mâng3ictor (Duhul SfânU care va r3mâne apoi cu voi pentru totdcauna. Acesta va fi Duhui adevarului pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede }i nici nu-L cunoa}te. Dar voi II veji cunoa}te }i îl felul acesta El va r3mâne cu voi }i va fi întotdeauna in voi*.

în Fapiele Apostolilor se spune c3 lisus, atunci c3nd i-a adunat ultima oar3 pe apostolii s3i tnainte de înaljarea sa, i-a anunjat că vor primi o forja ce este aceea a Duhului Sfânt ce se va rev3rsa asupra lor, }i in fetul acesta ei vor fi alunci mărturisitorii săi p3n3 la marginilc Pamântului. Duhul Sfânt a fost forja cea enigmatica care le-a permis s3 transforme }i s3 fac3 s3 se întoarcS câtre Dumnezeu atât o muljime de p3g3ni, <-3t }i unii evrei. Faptele Apostolilor rclatează revârsarea Duhului Sfânt sub forma unor limbi de foc ce s-a cobor3t asupra fiecăruia dintre apostolii ce erau adunaji în cea de a 50-a zi după sarbătoarea Pa}telui. Manifestarea Duhului Sfânt a fost precedata de aparijia unui vânt foarte puternic. Apostolii care au fost tnvestiji cu acea misiune dumnezeiască universaia au avut dupa aceea capacitatea dc a se face înţelc}i de toji oamenii, pretutindeni unde au mers, deoarece erau spontan capabili s3 vorbeasca limbile locurilor în care mergeau. 1n felul acesta, suflul Duhului Sfânt a restaurat intr-un anume mod unitatea pierduta cu ocazia ridicării turnului Babel. Apostolul loan citeaza, în acest sens, cuvintele pe care lisus i le-a spus lui Nicodim: .lisus a răspuns }i atunci i-a zis: .Adevărat, adcvărat îji spun c3 dac3 un om nu se va na}te din nou, nu va putea

77

PROGRAMUL PLANETAR DE AQIUSE URGENTÂ . N U APOCALIPSAE*

vedea apoi împArăţia lui Oumnezeu'. Tot ceea ce este născut din carne este carne; şi ceea ce este născut din Duh este Duh. Nu te mira c2 ţi-am spus aceasta: trebuie să fiţi născu|i din nou prin intermediul ajutorului dumnezeiesc ce vă va veni de la cel Preainalt. Vântul suflă Incotro vrea şi auzi doar vuietul lui, dar nu j t i i de unde vine j i nici Incotro se IndreaptS. Tot aja este cu oricine ce va fi născut prin ajutorul ce-i va veni de la Duhul Sfânt'. Uoan 3, 3;5;6;7;8)

învăjătura despre Trinitatea divină este absentă in "Vechiul Testament*. Ea nu este explicată clar nici tn Evanghelii. Anumite expresii reiau ad-lileram unele formule din Evanghelii j i din Faptele Apostolilor. Acolo se spune: .pr in ac{iunea Duhului Sfânt* pentru a ne face să înjelegem că ceva s-a produs Intr-un mod miraculos, chiar dacă dincolo de toate acestea intuim că este vorba de o intervenjie dumnezeiască eficientă, dar discretă ce este realizată de o energie enigmatică (energia Duhului Stânt) ce nu se arată. lisus afirmă, la rândul său, că in realitate .Căile lui Dumnezeu Tatăl sunt pline de taine j i imprevizibile".

în cele ce urmează vom urmări să sintetizâm cunojtinjele j i revelaţiile referitoare la rcalitatea enigmatică a Duhului Sfânt. în tradi|ia ebraică veche, termenul .ruah' a avut diferite injelesuri, toale cu o pondere relaiiv egală. Primul este .vânt ' ce indicâ o forjă puternicâ, invizibilă j i misierioasă, ce este asoctată de obicei cu ideea de tărie. Există, de asemenea, j i sensul de .duh* (.suflare') sau .spirit ' , ce exprimâ aceeaji forţă misterioasă carc a fost observată atât în viaţa, cât j i In manifestărilc vitale ale fiinjci umane }i chiar ale animalelor. Aceasta poate fi în mod evident uneori tulburatâ sau poate fi activată j i orientată intr-o anumită direcjie. în unele situaţii, această forţă poale f i blocată ori diminuată, iar In alte cazuri ea poate fi regenerată j i reînsuflejită. Altfel spus, această forţă dinamicâ, enigmatică ce constituie omul poate fi diminuată (dcspre ea se spune ca dispare la moarte) sau poate si apară In anumite condiţii o manifestare bruscă de for)â vitalâ. Aceasta este, printre altele, j i acea .putere divină enigmatică* care apare in ocaziile In care fiinjele umane sunt capabile să-ji depăjeascâ limitele (atunci nu mai este vorba de o simplă crejtere fireascâ a vitalităţii, ci cste evident că apare o forjă tainică, supranaturală care pur j i simplu inundâ j i coplejejte fiinja Tn cauză). Cam aja s-a petrecut adeseori, mai ales cu unii conducători charismatici din vechime sau cu unii profeţi. Acelaji Duh Divin a declanjat stâri de extaz dumnezeiesc j i aparijia anumitor mesaje profetice. Totuji, este necesar să ne dăm seama că Tn realitate toate aceste înţelesuri distincte se contopesc Intr-o anumită măsură, deoarece ele desemnează, desigur, o aceeaji realitate.

La început, toate aceste sensuri (Injelesuri) erau, ajadar, privite ca ni j te simple manifestări ale Duhului, ele nefiind In mod strict separate. Prin urmare, 'nu se poate presupune că în tradijia ebraică veche ar fi fost făcuiă vreo distincjie între Duhul (suflul) Divin j i Duhul (suflul) uman. Dimpotrivă, Duhul cel tainic al omului poate fi identificat In esenja sa cu Duhul lui Dumnezeu. Conceptul de ,duh" {.ruah') reprezintă astfel in gândirea ebraici un termen existenjial. Esenja sa se referă la experimentarea unei forje extraordinare j i , am puiea spune, enigmatice, forţâ comparată cu aceea nevâzută a vântului, carc evocâ misterul vitalităjii prin intermediul unei puteri exterioare care transformă. Toate accstea sunt duhuri (ruah) j i toate sunt manifestări ale unei energii divine nesfârjite j i misterioase.

în utilizărilc ulterioare ale termenului .ruah' predomină sensurile (mult mai distinctc) 78

de .duh uman', .duh angelic*, ,duh demoniac" j i .duh divin". în "Noul Testament', termenul ,Duh Sfânt* (.pneuma") este utilizat de aproape 40 ori pentru a indica acea dimensiune ocultă a personalităţii umane prin care este posibilâ relajia j i chiar comunicarea directă cu Dumnezeu. Pujin mai frecvent apare sensul de duh demonic, rău, nefast j i necurat - forjă bizară, ascunsă, pe care omul o simte ca pe o boală, ca pe o limitare dăunăloare relaţiei sale profunde j i depline cu Dumnezeu j i cu semenii săi. Uneori se face referire tn felul acesta la spiritele cerejti (bune) sau pur j i simplu la spiritele celor morţi (care au părăsit definitiv această lume). Dar cel mai frecvent se fac referiri (mai ales In 'Nou l Testamenf) la Duhul Sfânt sau la Duhul lui Dumnezeu. în acelaji t imp, gama ceva mai largă de înjelesuri anterioare continuă să fie reflectate In ambiguitatea ce există In cazul Evangheliei apostolului loan j i ea persistă In special in câteva pasaje In care nu este cu putinţă să stabilim cu certitudine dacă acolo este vorba de spiritul uman sau de Duhul Sfânt. în interpretarea mai veche a termenului . d u h ' {.ruah') se făcea prea pujină distincjie Intre naturai j i supranatural. Spre exemplu, vântul putea fi descris Intr-un mod poetic drept .răsuflarea nărilor lui Dumnezeu*. Duhul tainic ce a fost insuflat tn om de către Dumnezeu Tatăl a apărut Incă de la Inceput ca fiind sinonim mai mult sau mai pujin cu sufletul. Duhul era aceeaji forţă enigmatică j i vitală divină care poate fi observată In modul cel mai evident atât în acjiunea vantului cât j i în stările extatice ale unui profet sau ale unui conducător charismatic.

La început, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a fost conceput mai curând pentru a exprima puterea dumnezeiască decât aspectele morale sau vitale, El nefiind incă descris ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. în acest prim stadiu de conceptualizare a sa, Duhul lui Dumnezeu era privit ca o enigmatică putere supranaturală (ce se află In permanenjă sub controlul lui Dumnezeu) j i care exercită o anumită influenjă subtilă misterioasă asupra tuturor fâpturilor. Primii conducători ai iudcilor ji-au bazat autoritatea pe unele manifestSri speciale ale Duhului lui Dumnezeu ce apăreau In stir i le lor extalice. Este, de asemenea, dcmn de remarcat rolul pe care l-a avut muzica in trezirea j i stimularea stârilor de extaz j i chiar a inspirajiei divine. Ulterior, a incepul să se facă o distincjie ceva mai clară Intre natural j i supranatural, tntre Dumnezeu j i fiinţa umanâ, Duhul lui Dumnezeu devenind din ce in ce mai distinct de cel uman, dej i el face să apară j i să înflorească In fiinja umanS j i tot ceea ce este suprauman. Duhul cel tainic din om intrejine o legătură directă cu Dumnezeu, prin aceasta indicându-se dimensiunea net superioară a existenjei omului sau, altfel spus, acea dimensiune tainică a vieji i deplin orientate către Dumnezeu. De-a lungul t impului, termenul ebraic .suf let ' a început să indice tot mai mult j i mai frecvent acele aspecte net . inferioare' (In comparajie cu cele divine) ale conjti inţei fiinjei umane, viaja personală preponderent omenească, emojii le j i pasiunile umane. în felul acesta a fost pregătită calea pentru o distincjie j i mai clară, ce a fost realizată de apostolul Pavel, Intre aspectul psihic j i cel spiritual. Starea cu totul aparte de a fi influenjat Intr-un mod profund de către Duhul lui Dumnezeu este descrisi acum ca o starc pcrmanentă, ce poate fi transmisă In anumite condijii j i altor oameni.

Cea mai izbitoare trăsătură a perioadei isloriei evreiior de dinainte de exil este rejinerea stranie a profejilor lor de a atribui Duhului Sfânt inspirajia ce se manifesta in ei. Atunci când descriu starea de inspiraţie divină pe care au avut-o, profejii preferă să vorbescâ despre Cuvântul lui Dumnezeu sau despre Mâna lui Dumnezeu. Influenja tamică a Duhului ajunsese să fie identificată cu stările extatice.

79

Ulterior, lucrării enigmatice a Duhului lui Dumnezeu a Inceput să i se atribuie din nou preeminenjă. A fost reafirmat rolul Duhului Divin ca inspirator al profejiilor.

Tradijia care a atribuit lucrării enigmatice a Duhului atât talentul artistic cât j i pe cel mejtejugăresc a stabilit după aceea o leg.\tura Intre Duhul lui Dumnezeu şi unele calităji estetice j i chiar etice. Abia atunci unii autori au numit Duhul, .Duhul Sfânt" al lui Dumnezeu iar unii dintre ei L-au supranumit j i „Duhul cel Bun" al lui Dumnezeu.

Un alt aspect important este asocierea Duhului cu acjiunea de creajie j i de manifestarc. în unele texte se afirmă că Duhul lui Dumnezeu urmeazâ să facă o creajie nou3. Fiinţele umane urmau să fie regenerate j i renăscute dintr-un anumit punct de vedere prin intermediul influenţei Duhului lui Dumnezeu, pentru a se bucura In felul acesta de o legătură ceva mai intimă j i mai plinâ de via|ă cu Dumnezeu. în perioada dintre redactarea celor dou3 Testamente, Duhului lui Dumne/eu nu li este acordat un rol principal. Atunci când se vorbejte despre relaţia dintre Dumnezeu j i om se consideră c3 starea de tn)elepciunea este esen|ială. Tocmai de aceea, termenul .Duh" este privit j i ca un alt mod de a defini înjelepciunea Divină. Mai mult decât atât, chiar darul proorocirii este atribuit tot înţelepciunii f i nu Duhului lui Dumnezeu. în cartea Ecleziastului, Duhul continuă s3 fie considerat Duhul profeţiei, dar ideea de profe|ie este mai apropiatS de termenul grecesc ce descrie starea de inspiraţie extatică. în Apocalipsă numai In câteva pasaje se vorbeşte despre Duh, ca fiind un agent enigmatic al inspirajiei divine. în vremea lui lisus Hristos exista tendinţa ca Dumnezeu să fie conceput ca fiind tot mai indcp.Vtat de om. El era Dumnezeul cel Sfânt şi Transcendent, ce exista într-o misterioasă stare de glorie, de care fiinţa umană nu se putea apropia. De aici apăruse ezitarea j i chiar teama de a rosti măcar numele lui Dumnezeu ţi tot de aici au apărut discuţiile despre unele personaje intermediare: fngeri, înjelcpciune, glorie, etc, deoarece toate acestea erau modalitSji de a vorbi despre activitatea lui Dumnezeu în lume fară a pune in discujie transcendenja Lui.

în acest context, activitatea j i revelaţiile lui loan Botezătorul au creat multă vâlvă. Nu numai c5 el a mârturisit că tn şi prin fiinţa sa se manifestă Duhul lui Dumnezeu, ci totodata a fost recunoscut de mulji ca fiind un prooroc şi ca atare se considera că era inspirat de Duhul profejiei. Mesajul său a fost j i mai bulversant, deoarcce el a proclamat faptul câ revărsarea influenjei Duhului lui Dumnezeu este iminentS. Mai mult decât atât, el a afirmat că cel care avea să vină după el urma să boteze prin intermediul Duhului lui Dumnezeu şi cu foc, nu cu apă, cum făcea el. Venirea lui lisus a creat o agitajie ţi mai mare, deoarece lisus a declarat că noua eră, precum şi venirea împărăţiei iui Dumnezeu, este iminenta. Apostolii săi nu au avut nicio îndoialâ că întreaga activitate a lui lisus a fost realizata Inca de la bun început prin puterea enigmatica a Duhului Sfânt. Accentul ce a fost pus de lisus în mesajul său a fost foarte diferit de acela al lui loan Botezatorul, nu numai prin faptul că El a proclamat că împărăţia Cerurilor era deja prezenta, ci j i prin caracterul atribuit împărăţiei Cerurilor. El a considerat acjiunca Sa mai mult sub aspectul binecuvântării decât sub cel al judecăţii. De asemenea, lisus le-a oferit ucenicilor Săi promisiunea că Duhul Sfânt ti va susjine atunci când vor trece, la rândul lor, prin felurite necazuri si Inccrcări.

în Faptele Apostolilor se arata că revărsarea energiei enigmatice a Duhui Sfânt la Rusalii a constituit momentul în care ucenicii au experimentat ei înjiji revărsarea din preaplin a energiei enigmatice a Duhului Sfânt, aceasta fiind o trăsătură caracteristica 80

a Erei celci Noi. Promisiunca Evangheliei pentru primii căutători ai lui Dumnezeu se concentreaza asupra revărsării Duhului Sfânt, iar în celelalte situajii primirea Duhului Sfânt este consideratS ca fîind un factor crucial care evidenţiază acceptarea de către Dumnezeu a celor care cred cu putere In El. în scrierilc apostolului Pavel, darul Duhului Sfânt este începutul experienjei dumnezeiejti. Cu alte cuvinte, o fiinţă umana nu-i poate aparjine lui Dumnezeu decât dacă are Duhul cel Sfânt ce s-a rev3rsat din plin în ea j i nu poate fi unită cu Dumnczeu decât prin intermediul Duhului Sfânt. O fiinjă umană nu poate fi un membru al trupului gigantic al lui Dumnezeu decât dacă a fost mai întâi botezata prin intermediul energiei enigmatice a Duhului Sfânt.

Tot în acelaji fel, în scricrile apostolului loan, Duhul Sfânt, ce se revarsă de undeva de sus, este puterea cnigmatica ce face cu putinţă .najterea din nou", deoarece Duhul Sfânt este totodata un dătător de viajă nouă, întocmai ca un râu cu apă vie care curge de la Dumnezeu j i dă viajă fiinjei umane care vine către El j i crede cu o mare putere în El. în Evanghelia lui loan este evidenta o repetare intenţionată a textului din Facerea. Duhul Sfânt este suflarea cea cnigmatica, dătătoare de viaţă a noii Creajii, prezenţa misterioasă a Duhului Sfânt fiind una dintre „dovezile viejii". Este important s3 ne dăm seama că primii crejtini concepeau Duhul Sfânt ca pe o putere dumnezeiască ce îji manifesta foarte dar efectele asupra viejii fiinţei umane, In universul c3reia ea se revărsa. Impactul coplejitor al energiei enigmatice a Duhului Sfânt nu lăsa loc pentru Indoiala cu privire la transformarea semnificativă ce se petrecea intr-o fiinjă umană prin această acjiune divină. Apostolul Pavel le cerea acelora care citeau ceea ce el scria sa-ji aduca mereu aminte de primul moment tn care au simjit manifestarea coplejitoare a Duhului Sfânt. Pentru unele fiinje umane, manifestarea Duhului Sfânt a fost o experienja coplejitoare, care le-a permis să experimenteze iubirea lui Dumnezeu, iar pentru aljii aceasta a fost o mare bucurie, pentru aljii aceasta a fost experienja indescriptibila a iluminării divine, pentru aljii aceasta a fost trâirea coplejitoare a starii de eliberare sau a unei transformari lăuntrice cu totul extraordinare sau a diferitelor daruri spirituale ce s-au trezit apoi tn ei. Acesta este motivul pentru care percepjia revârsării coplejitoare a energiei enigmatice a Duhului Sfân; este, totodată, evidenţiată ca fiind o trăsătură definitorie a fiinjei umane care îl descoperă pe Dumnezeu. Chiar dacă Duhul Sfânt ca atare poate fi nevazut, prezenja Lui poate fi descoperită cu ujurinţa prin intermediul efectelor extraordinare j i a fenomenelor care apar tn fiinja umana ce experimenteaza revărsarea tn universul ei Ountric a Duhului Sfânt. Cu toate că 1n Evanghelia lui loan, botezul (cu apă) precum ji botezul cu Duh Siânt, care face să apară .najterea din nou" Isau ,cea de sus') sunt strflns legate, cele doua aspecte nu trebuie să fie identificate.

Apostolul Pavel j i apostolul loan au avut cu siguranţa cunojtinţa de multe experienţe care au ap3rut prin intermediul energiei enigmatice a Duhului Sfânt. în ceea ce privejte mărturia apostolului Luca, cincizecimea nu a fost o a doua experienţa a revârsârii energiei enigmatice a Duhului Sfânt pentru ucenici, ci a fost pur j i simplu botezul lor prin intermediul energiei enigmatice a Duhului Sfânt pentru a intra In ,era nouă*. Potrivit apostolului Pavel, darul dumnezeiesc al revărsării energiei enigmatice a Duhului Sfânt este un Inceput care îndreaptă atenţia omului catre tmplinirea finală. Acesta este tnceputul unui proces tndelungat de transformare prin .asemănarea" identificatoare cu lisus, proces care tji va atinge ţelul ulterior. Prin urmare, viaja li apare fiinţei umane care crede cu putere, tntr-un mod profund j i deplin In Dumnezeu, ca fiind diferita din punct

de vedere calitativ de via|a ce a fost trăită înainte de a manifesta o credinjă puternica, profundă ji dcplină fn Dumnezeu. Trăirea sa zi de zi devine mijlocul de a raspunde la câlâuzirea Duhului Sfânt, după ce a fost profund transformata de puterea cea enigmatică a Duhului Sfânt. Revărsarea energiei enigmatice a Duhului Sfânt tn universul fiinţei umane a adus un suflu nou In cadrul relajiei ei personaie cu Dumnezeu, relaţie care împlineşte o speranţă divină. Fiinţa umană tn care se revarsa din plin energia enigmatică a Duhului Sfant nu mai depinde de lumea aceasta }i de standardele ei pentru a găsi satisfacjie în această lume. Apostolul Pavel recunoaşte că fiecare fiinţă umană care crede cu putere, tn mod profund }i deplin în Dumnezeu, trăieşte prin intermediui energiei enigmatice a Duhului Sfânt o relaţie complexă şi foarte profundă cu Dumnezeu Tatăl.

DUMNEZEU Dumhezeu este, fărâ Incetare, misterul cel mai copleţitor. El este Totul Infinit care

Imbrăţişează' mereu totul. Dumnezeu este în acelaţi timp }i manifestat şi nemanifestat. Slava sau gloria lui Dumnezeu este fără eg.il. Realitatea misterioasă şi atotcuprinzătoare ce corespunde conceptului de Dumnezeu nu poate fi injeleasâ decât In indivizibila Sa Unitate, ce există dincolo de diversele modalităţi care pot servi reprezentării Sale, In conformitate cu necesităjile temporale, ciclice ale Manifestării. Astfel, când esle vorba de Dumnezeu, pluralul nu este tn realitate adecvat - nici chiar din punctul de vedere hindus, şi nu doar din cel iudaic, creţtin sau islamic, cum am avea tendinja să ne imaginăm tn mod pripit - }i accasta pentru că tn natura Sa cea mai intimă, esenjială am putea spune, Dumnezeu nu este doar Unul, El este Unicul cel fară de al doilea.

Chiar dacâ Dumnezeu apare uneori In mod manifestat, sub una dintre cele trei ipostaze principale aie Sa le, ce există In tradi|ia vedica: Brahma, Vishnu ji Shiva (ipostaze care, atunci când sunt considerate tmpreună, sunt cunoscute sub numele de trimurti sau .tripla manifestare'), El nu-Şi pierde câtuji de pujin natura Sa primă indivizibilâ, ce rămâne, In vejnicie, mereu neschimbatâ, tntrucât este o natură imuabilă j i eternă.

Cu toate că Principiul divin este ipostaziat sub numele j i cu atributele lui Ishvara, aceastâ aparentă individualizare a Divinului nu-l afectează deloc transcendcnţa, El rămănând tn Eternitate dincolo de orice determinare.

, Personalitatea divină* - reprezentând efectiv o determinare, cu totul relativă, firejte, dar care caracterizează cu toate acestea .Principiul suprem* ce a fmbrăcat o anumită formă - nu trebuie să fie confundată cu autentica j i invizibila Esenjă a lui Dumnezeu.

Prin urmare, .Dumnezeu ca Persoană* (Ishvara) ne permite sesizarea Sursei j i a Principiului Manifestarii universale, dar El trebuie tn mod imperativ să fie gândit tntr-un mod analogic j i apofatic (sau, altfel spus, prin intermediul negârii oricârei limitări fenomenale), dacă dorim să înţelegem sau s3 ne apropiem de veritabila Sa natură Deoarece Principiul prim, Dumnezeu, este Cauza universalâ, ce cuprinde tn acelaji timp atât nemanifestatul, cât j i manifestatul, depăjind orice concept j i orice imagine j i aflăndu-se dincolo de dualitate, El este Cel Dintai, Unul, .Supremul* (Para Brahman), F3ră-al-Doilea, al cărui aspect .nesuprem* (Apara Brahman, sau Ishvara) nu se distinge de El decât Intr-un mod iluzoriu, deoarece efectul nu este, In realitate j i la modul esen|ial, cu nimic diferit de cauză.

în infinitatea ţi m3rejia Sa, Dumnezeu este absolut inaccesibil, imuabil şi mereu necunoscut, deoarece El nu poate fi tn totalitate un obiect al cunoajterii pentru un 82

altul decât El însuji, aceasta explicându-se într-o anumită măsură prin faptui că, in afara Lui, nimic nu deţine facultatea cunoajterii. Orice cunoajtere, chiar relativă, este tn realitate doar o inefabilă participare (prin declanjarea anumitor procese de rezonanţă ocultă') la Cunoajtcrea absolută j i supremă. Scrierile tradi jionale indiene îl definesc pe Dumnezeu ca fiind chiar .dincolo de ceea ce nu este cunoscut*, deoarece, numindu-L incognoscibil j i considerdnd c3 El este dincolo de Principiul Unic, aceasta înseamnă că totala Sa Transcendenţă depăjcjte chiar j i misterul inaccesibilitSţii Sale absolute.

Toate care au fost, toate care sunt şi care vor fi sunt opera Sa. Dumnezeu îmbrâji jeaz3 fără Incetare totul j i totodată El există pretutindeni, In tot j i In toate cele pe care le îmbrăţijează neîncetat. Nu a existat, nu există j i nu va exista vreodată ceva tn care Dumnezeu s3 nu fie clipă de clipă prezent. întregul joc iluzoriu al Manifestării j i fntregul Macrocosmos tn care există cele trei lumi (Universul fizic, Universul astral j i Universul cauzal) sunt, toate, creajia Sa.

O mare taină este aceea că fiinja umană a fost creată după chipul j i asemănarea lui Dumnezeu. în fntreaga Creajie a lui Dumnezeu, care este întregul Macrocosmos, cât j i fn Totul Infinit şi Misterios, care este nemanifestat, atât ceea ce este manifestat, cât j i ceea ce este nemanifestat vibrează fără tncetare, pe feiurite frecvenţe de vibrajie care sunt distincte. Aceste frecvenje de vibrajie sunt din ce tn ce mai rapide ji mai elevate, pe măsură ce ne inălţăm pentru a ne apropia de Esenja Ultimă, mistenoasă j i nemanifestată a lui Dumnezeu. Aceste frecvenje de vibrajie sunt din ce mai lente j i mai joase pe măsură ce coborâm către straturile cele mai de jos ale Creajiei lui Dumnezeu. Se poate spune că vibrajia pe diferite frecvenfe este o constantă eternă j i universală a existenţei lui Dumnezeu, atât fn Inireaga Sa Manifestare, cât }i In intreaga Sa Nemanifestare.

EFORT CREATOR Şl EFICIENT (TAPAS) Universul (Macrocosmosul) este, aja cum ne putem da fiecare seama, o expresie

a spajiului. Structura sa intimă este alcătuită din Energie. Energia este, însă, de fapt, o dinamizare continuă, un efort perpetuu, o permanentă modificare, o neîncetată interacjiune, o necontenită integrare în consensul cosmic. Efortul este, deci, natural, permanent. în Natură, dacă privim cu atenjie, remarcăm că totul este muncă }i miscare. Cel care mai mereu refuză efortul nu face decât să se autoexcludă! Cel care, fiind laj sau lenej, refuză să intre în jocul Naturii îji blochează, astfel, orice posibilitate imediată de a reuji In existenja sa, îji închide singur drumul către lumile spirituale pe care, de altfel, prin atitudinea sa, le ignoră.

Natura ne oferă pretutindeni }i aproape permanent exemplele ei elocvente: efortul plantei de a încolji, de a crejte, de a înflori j i d e a face fructe; efortul păsarii de a zbura, de a se hrâni, de a se Imperechea, de a-}i apăra teritoriul; efortul deja unanim recunoscut }i admirat al albinelor j i al furnicilor etc.

Viaja obijnuită reprezintă cel mai adesea o veritabilă bătălie tn care noi tnjine ne aflăm mai mult sau mai pujin fntr-o constantă opozijie cu unii dintre cei care ne tnconjoară; totodată, noi ne aflăm tn luptă aproape perpetuă cu aspectele sau energiile care ni se opun ji care încă mai există In propria noastrâ fiinţă, pentru a putea astfel depăji contradicjiile ce ne definesc dorinjele j i pasiunile.

De îndată ce păjim pe calea cea esentială a spiritualităjii, constatăm, mai devreme 83

sau mai târziu, că ea nu reprezintă un adapost pentru cei slabi sau ipocriji; constatam, de asemenea, faptul că noi nu-i mai putem tnşela pe cei din jurul nostru şi, cu atât mai pujin, pe noi înjine. Odată angajaji pe acest drum, sesizSm că, nu o dată, mai ales cei care nu doresc $3 abordeze calea spiritualităţii au o exacerbată tendinţă s3 ne resping3 noile idei j i concepte şi adeseori urmSresc cu o mare Indârjire să ne determine s3 renunţăm la ceea ce tocmai am Inceput. Părin|ii, prietenii, rudele noastre, aproape f3r3 excepjie, ne critică, se Inverjunează cu o Înc3p3|3nare rar IntâlnitS tmpotriva noastră şi ne reproşează cu vehemenjS transformSrile minunate care au apărut In via|a noastră. Ei resimt, mai ales atunci, un anumit sentiment, care niciodată nu este mărturisit în mod sincer, de culpabilitate, iar elanul nostru intens care este orientat către dezvăluirea naturii adevăratului nostru Sine Suprem aproape că ti lezea/3, făcându-i să realizeze că întreaga lor existenţă este aproape goala şi lipsită de un Jel adevărat.

Cu cât progresăm spiritual mai mult şi astfel fiinja noastră devine mai elevată, cu atât noi suntem mai pujin Injeleşi; j i , cu c3t ne purificăm j i ne detasăm mai mult, cu atât vom suscita mai mult intenjiile răuvoitoare ale celorlalji. Nu este deloc Intâmplător faptul c3, In multe situajii, cei buni j i non-violenji trebuie s3 Indure opresiunile fizice j i presiunile ori tentativele de jantaj psihic ale celor râi, care sunt supuşi iluziilor acestei lumi.

Eforturilc noastre consecvente orientate In această direcjie trebuie s3 Jinâ totdeauna seama de:

- disciplina trupului (de exemplu, practicarea tehnicilor de purificare a trupului, practicarea tehnicilor de Hatha yoga, respectarea unui regim alimentar ovo-lacto-vegetarian)

- controlul potenjialului sexual j i transmutarea sa In energie, pe care o vom orienta apoi tntr-un sens benefic;

- stâpânirea emojiilor şi a sentimentelor, - disciplina mentală si intelectuală; - perseverenja In practica spirituală. Fiecare t'iinţă umanâ din această lume ji din tntreaga Creajie este antrenată }i

stimulată, 'ntr-un fel sau altul, s3 urmeze Legea Fundamentală a Evolujiei Universale. Cu toate acestea, putem face o distincţie neta Tntre cei care se asă (se abandoneaza inerţi!) tn voia propriului lor destin (karma) si cei care, folosindu-se cu tenacitate de liberul-arbitru, preiau cu hotarâre dirijarea j i eventual transformarea acestuia. Legea efortului j i a acjiunii directe j i personale este totdeauna valabiia pe toate planurile care ne jaloneaza existenja: cel al căutSrilor noastre spirituale, cel ascetic j i cel al viejii profane.

A ne păstra o stare aproape nealterata, linijtita, neschimbata, adâncă j i pura, necesita un efort din ce In ce mai mic, pe măsurâ ce noi evoluam mai mult, aprot'undând pe zi ce trece aceastâ stabilitate prin efort interior adecvat care, printre altele, implică realizarea unor exercijii spirituale speciale, care sunt menite s3 ne diminueze egoul j i să ne armonizeze plenar fiinţa cu Divinul. Atunci când tehnicile spirituale pe care le practicăm Incep $a Iji arate roadele, totul devine pentru noi mult mai ujor.

Cel care dorejte cu adevărat s3 se sustraga tentajiilor j i stresului lumii moderne pentru a avea acces la cele mai elevate stăn de Conjtiinja prin revelarea Sinelui $3u nemuritor (Atman) trebuie să practice cu asiduitate diferitele căi j i mijloace care-l pot 84

conduce rapid la realizarea acestui deziderat suprem. El ai'lă astfel curând, că doar antrenamentul spiritual realizat In mod perseverent II poate ajuta In scurt timp s3 se disciplineze, să se purifice j i să-ji canalizeze aproape toate forjele către Jelul divin pe care j i l-a propus.

Domeniul privilegiat al spiritualităţii nu face, de asemenea, excepjie de la regula efortului absolut necesar pentru atingerea Jelului propus. Marii gânditori j i inijiatori ai curentelor religioase, sfinjii, marii yoghini j i Injelepji, cu tojii, fară excepjie, au făcut adeseori dovada unei voinje j i fermităji cu totul deosebite în practica disciplinei spirituale. Buddha Insuji a depus eforturi spirituale foarte mari timp de japte ani înainte să atingă iluminarea spirituală. Mahavira, întemeietorui jainismului, ji-a consacrat 12 ani eforturilor sale ardente pentru a objine astfel fructul ultim, devenind dup3 aceea un mare învingător spiritual sau, cu alte cuvinte, un jaina. Mahomed s-a rugat, fiind singur, timp de 17 ani In pejtera sa Inainte de a-ji începe misiunea spirituala. lisus a atins perfecjiunea spirituala ultimă In 18 ani (de la vârsta de 12 ani p3n3 la v3rsta de 30 de ani (există dovezi certe că lisus a plecat s3 studieze practic anumite căi spirituale chiar j i în India j i în Tibet) j i chiar în timpul misiunii Sale spirituale pe P3m3nt, El s-a retras In dejert pentru a posti timp de 49 de zile. Milarepa, marele Injelept j i eliberat tibetan, a petrecut peste 18 ani tn diferite grote, consacrându-se cu fervoare unor eforturi spirituale j i unor tapas-uri deosebit de intense Inainte de a atinge Eliberarea Finala. Bodhidharma, marele maestru zen, a meditat timp de 12 ani retras într-o pejtera. Sfinjii crejtini: Antonie cel Mare, Casian, etc, îji consacrau aproape tot timpul pe care îl aveau la dispozijie doar rugăciunii j i comuniunii extatice cu Hristos. Sri Ramakrishna a experimentat mai multe căi spirituale j i , susjinut de iubirea sa nestăvilită pentru Mama Divină Kali, el a realizat tn finai prin intermediul tuturor acestor căi aceeaji Realitate Ultimă. Marele înţelept j i eliberat Ramana Maharishi nu a Incetat nicio clipă s3 practice tehnica lui preferata de meditajie până la p3râsirca definitiva a planului fizic, la v3rsta de 81 de ani. Sri Aurobindo a petrecut mai bine de 22 de ani practicdnd anumite tehnici profunde de meditajie, singur în camera sa. Mareie yoghin Swami Shivananda, imediat după ce ji-a p3r3sit serviciul de medic, la vârsta de 40 de ani, a practicat mai mulji ani yoga tn singur3tate, pe malurile Gangelui, Inainte de a Infiinja faimosul s3u ashram.

Buddha vorbea despre influenja binef3c3toare a disciplinei spirituale In urm3torii termeni: .Atunci când fiinţa uman3 nu practica în mod perseverent o disciplină spirituaia, trupul, vorbirea j i gândirea sa sunt supusc diverselor fluctuajii exterioare; dar, atunci c3nd aspirantul Iji realizca/3 antrenamentul spirituat zilnic, trupui, vorbirea j i gSndirea lui ajung s3 fie identice cu armonia cosmic3.'

Efortul sau austeritajile care sunt practicate de aţpirant poartS, după cum jtim, numele de tapas. Tapas-ul realizat cu succes purific3 inima j i Înt3rejte disccrn3m3ntul lăuntric. Sadhaka (aspirantul sau cel care practic3 sadhana - antrenamentul spiritual) aplica un ansamblu de metode care, în limba sanscrită poarta numele de vrata, iar acestea, printre altele, urmăresc purificarea fiinjei la toate nivelurile sale, atât prin adoptarea unei anumite diete ujoare j i s3n3toase, c3t j i prin abjinerea de la anumite pl3ceri inferioare, de ordin fizic sau intelectual. Postul, servirea dezinteresată a celorlalji (Karma yoga), rug3ciunea, Laya yoga, continenta sexualS*etc, intră în aceeaji categorie a lui vrata.

Eforturile constante ale aspirantului se concentrează cel mai adesea asupra:

- stăpânirii emojiilor de orice tip şi a pasiunilor necontrolate, cum ar fi: mânia, gelozia, invidia, barfa, râutatea, ura, atajamentul;

- trezirii şi amplific'rii unei stări dc detajare profundă, atât faţă de ceea ce ne atrage foarte mult atenţia sau interesul, cât si faţă de ceea ce ne provoacă repulsia (dragostea egoistă, ura; atracjia puternică, repulsia intensă; simpatia, antipatia);

- calmului profund şi detajării depline atât In cazul succesului, cât şi tn cazul ejecului;

- răbdării de nezdruncinat, puterii de îndurare, forfei minjii; - atingerii unei mari puteri de concentrare mentală şi perfecţionării In aprofundarea

stSrilor de meditajie. Cunoajterea spirituală autenticâ este de natură s3 ne ajute să Invingem cu ujurinjă

dificultăjile şi obstacolele cu care ne confruntăm, permijându-ne s3 depăjim toate limitările /carma-ice.

ENERGIE Termenul .energie* provine din cuvântul .energeia" care, în limba greacă, înseamnă

.forţă manifestată Intr-o acţiune*. El este de asemenea apropiat de verbul ,energein* care, în limba greaca, înseamnă .a acjiona", .a produce* si de c'uvântul compus grecesc .energon* care se traducc prin ,In acjiune', ,tn activitate*.

Atât In Microcosmosul fiinjei umane, cât şi în tntregul Macrocosmos, aproape totul este energie. Se poate spune că energia este expresia forjei care produce o anumită acjiune sau, altfel spus, ea (energia) evidenjiază o anumită forţă ce este în acjiune. Encrgia constituie una dintre cele trei componente de bază ale Manifestării, celelalte două fiirtd materia j i informajia; acestora li se adaugâ rezonanja ocultă* care este un aspect universal.

Amintim doar câteva forme de energie: caloric", mecanică, electrică. electromagneticâ, vitală, psihică, sexuală, afectivă, mentala, spirituală, voliiivă, atomica, nucleară, liberă, divină... Prindpiul echivalenjei, principiul transmutajiei biologice (la temperatura trupului) şi principiul sublimării energiilor, care sunt specifice sferei viului, permit să se treacă de la una dintre aceste forme de energie la o alta.

Privită din punct de vedere biologic, energia evidenjiază puterea cea tainică a viejii, forja cea vie a organismului. Privită din punct de vedere psihologic j i moral, energia evidenjiazâ o mare vigoare în acjiune şi în exprimare, precum ji o considerabil." tărie de caracter. Privîtă din punct de vedere ezoteric, metafizic, energia evidenjiază Forja sau Puterea Universalâ Feminină a lui Oumnezeu care, în tradijia orientală, este cunoscuta sub numele de shakti (Tn limba sanscrită).

ETERNITATE Eternitatea reprezintâ ceea ce este cu adevărat divin şi care există In afara timpului

(atemporalitatea). în concepjia comună, elernitatea reprezinlă o perioadă de timp ce pare să dureze la nesfârjit. în realilate, eternitatea este însă cu totul altceva. Ea nu estc doar o extindere nesfârsitâ a timpului, ci se situează, de fapt, tn afara timpului. Sfântul Toma D'Aquino recunoţtea j i el această distincjie atunci cand scria că: .Dumnezeu este etern, In timp ce Infernul este indefinit ca durată'. Etemitatea este corespondentul din lumea spirituala al timpului din lumea fenomenala. Timpul este umbra proiectată de 86

eternitate pe peretele pejterii din binecunoscuta alegorie filozofică a lui Platon. Acesta descria timpul ca fiind .0 imagine mijcătoare a Etemităjii".

Stările de deosebita elevare spirituala, care ne inalţă pe culmile fericirii extatice a Conjtiinjei cosmice, sunt tangente cu sentimentul etemitajii. Acest sentiment al eternitajii apare j i ca o stare de supremă satisfacjie atunci când trăim total In momentul prezent. Clipa prezentS este imaginea mobiia a eternitajii, iar trăirea simultana, cu profunzime şi autenticitate, a-clipei, însojită de extragerea semnificajiilor ei esenjiale înscamnă, de fapt, transcenderea acesteia prin înălţarea In sfera sublimă a viziunii ţi a trăirii autentic spirituale.

în momentele de extaz divin (samadhi) sau In cazul experienjelor de vârf, apare aproape Intotdeauna o senzajie de iesire din timp. Această .evadare' temporară din condiţionările limitatoare ale timpului sugereaza că un anumit gen de eternitate, acel .etern prezent*, există j i ne este accesibil Tn anumite stări sublime (speciale) de conjtiinja. în viziunea spirituală yoghină, energia timpului este mai mult decât un aspect al modului In care conjtiinja noastră ne organizeaza experienjele: timpul este o energie care, tn funcjie de rezonanja sa în conjtiinja noaslra, poate fi irăită intens sau lent. Elevarea nivelului nostru predominant de conjliinjâ (de rezonan{ă ocultă*) poate să modifice perceperea energiei timpului, f3când-o să se topească împreună cu restul spajiului tridimensional.

Transcenderea definitivă a rojii sau a ciclului obligatoriu al reîncarnănlor face posibila trăirea plenară a eternităjii, acest atribut al Divinitajii. Ciclicitatea manifestării universale este reprezentata grafic prin miticul jarpe Uroboros, cel care tji tnghite coada, aceasta semnificând, In realitate, faptul că .tnceputul este identic cu sfârjitul", că ciclurile manifestarii se urmează unul pe cclălall Tn mod indefinit. în vreme ce circumferinţa cercului reprezentat de jarpe simbolizeaza ciclicitatea, centrul cercului scmnifică In mod analogic, prin nemijcarea sa, eternitatea.

EVOIUTIE Acest termen are numeroase sensuri, precum: .dezvoltare", .transformare*,

.modificare treptata a calităţii spre un nivel superior', .desfăjurarc', ,curs al unei acjiuni, al unui proces*. El este utilizat cu difcrite Inţelesuri tn domenii diverse ca: medicină, biologie, matematică, religie, spiritualitate etc. La modul general vorbind, evolujia constă dintr-o anumită dezvoltare In timp, care presupune acumulari treptate cantitative j i calitative, obiective j i subiective, Tn cadrul unui proces, In interiorul unui organism, In viaja unui om, tn viaja socială, în cadrul unui grup sau al unei comunităji de oameni etc.

Pentru om, jelul cel mai important al viejii sale pe Pământ este descoperirea adevăraiei sale naluri esenjiale, divine, iar evolujia spiriluală este de fapt procesul constant prin care fiinja umană se transforma treptat j i ajunge să-ji revcleze scânteia divină din propria fiinja, atingdnd în final comuniunea cu Dumnezeu. Sri Aurobindo, care a scris mai multe eseuri despre evolujia spirituală a omului, observa că In cultura occidentală, evolujia omului este înţeleasă Tn mod Ingust, tn primul rând ca odezvoltare la nivel material, tehnologic j i ca o satisfacere a rajiunii, a intelectului. Există, însă, un scns mult mai înalt al evolujiei spirituale a omului Tn particular j i a umanitajii Tn general, legat de nivelul de conjtiinja atins, iar prin intermediul acesluia acjiunea.

iubirea ji cunoajterea Iji gâsesc suprcma Implinire şi finaiitatea. Pentru fiinţa umană, cea mai înaltă treapta a evoluţiei sale spirituale o constituie starea de Eliberare spirituală supremă, ultimă.

EXTAZ DUMNEZEIESC Cuvântul .extaz* provine din grecescul .ekstasis" j i înseamnă .acjiunea de a

fi în afara individualităţii' ori .încântare*. Starea de extaz dumnezeiesc este proprie comuniunii sufletului uman cu Dumnezeu, cu existenţa infinită, cu perfecjiunea divină. Extazul este o stare elevat mentalâ, intens şi sublim afectivă, caracterizată printr-o trăire beatifică oceanică şi prin sentimente paradiziace inexprimabile, inefabile, ce ne expansioneaza într-o stare de fericire extraordinară.

Toate relatările sfinjilor şi ale misticilor crejtini despre .răpirile în Duhul Sfânt* se referă la tot atâtea forme de extaz dumnezeiesc. Misticii creştini au echivalat extazul dumnezeiesc cu experienţa directă a prezenjei lui Dumnezeu, caracterizată prin numitâ şi misterioasa .uniune mistică j i spirituală* cu Dumnezeu. Stările de extaz dumnezeiesc sunt similar trăite de fiinţele umane, indiferent de religia căreia îi aparjin j i nu sunt strict apanajul vreunei religii. Orice cale spirituală autentică oferă la momentul oportun aspirantului perseverent j i plin de fervoare anumite metode care fac posibilă intrarea în starea de extaz dumnezeiesc, beatific (atunci când aspirantul este pregătit să realizeze aceasta).

O viziune jtiinjifica modemă asupra extazului identifică starea de extaz cu aja-numitele .experienţe de vârf'. Printre .declanjatorii* sau .catalizatorii* ce pot trezi sau induce în fiinja umană sentimentul extatic sunt incluse experienjele mislice sublime, contemplarea unor minunate peisaje sau ambianje din natură, iubirea coplejitoare, erotismul cu continen\S sexuală9, rafinat j i extraordinar de intens, activitatea creatoare etc. Aceastâ semnificajie exlinsă a extazului aratâ că el (extazul) nu este Tntotdeauna echivalent cu starea de lluminare divină, deji de multe ori acestea două pot coincide.

FERICIRE DIVINĂ NEPIERITOARE Şl FĂRÂ OBIECT Fericirea este o stare lăuntrică divină, misterioasă, coplejitoare, extaticâ, de pace

profundă, de muljumire deplinâ ji satisfacjie sublimă, intensă, plenară, totală, profundă, stabilă j i durabilă. Din punctul de vedere al tradijiei yoga, trăirea stărilor de fericire, indiferent de conjuncturile care le-au declanjat j i de intensitatea lor, reflectă un proces de rezonan[S ocvltS9 parjială cu energia beatitudinii divine (ananda). Astfel, starea de beatitudine macrocosmică (ananda), pe care Dumnezeu Tatăl o trăiejte în permanenţă, se oglindejte (într-un mod parjial, proporjional) ?n toate stănle de fericire pură pe care le trăiesc fiinjele umane.

Starea de fericire divină nepieritoare j i fâră obiect se poate spune că reprezintă' cu adevărat o culme existenjială cc rcflectă indumnezeirea fiinjei umane care o atinge. Aceasta stare divină complexâ, paradizîacă, de pace profundă, muljumire mistică deplină j i satisfacjie sublimă, inefabilâ j i misterioasă, pe lângă faptul ca ni-L dezvăluie totodata pe Dumnezeu Tatal într-o tainica j i inexprimabila intimitate, ne coplejejte j i ne face să ne dilatam în nemarginire, scufundându-ne într-o stare de beatitudine macrocosmică. Această ştare de fericire divină suprema este un mister coplejitor, care ni se reveleaza, de fiecare data când apare, într-un enigmatic moment prezent făra de

sfârjit, ce este trăit aici j i acum fără încetare, în Transcendenja j i în Eternitatea pline de Grajia nesfarjita a lui Dumnezeu Tatâl.

In cazul fiinjei umane care a avut revelajia Adcvărului Dumnezeiesc, ea descoperă apoi, la momentul potrivit că, în realitate, fericirea divină deplină, nepieritoare j i fară obiect este conjinută în Dumnezeu, care totodată este prezent în fiecare dintre noi. Ea realizează astfel că are fericirea divina deplină, nepieritoare j i fără obiect în ea insăji, în chiar templul fiinjei sale. Altfel spus, fericirea divina deplina, nepieritoare j i fără obiect i se dezvaiuie ca fiind mereu prezentă, atat în ea însăji, în Microcosmosul fiinjei sale, cât j i pretutindeni, în Intregul Macrocosmos. în aceasta situajie, atunci cand descopera ca fericirea exista j i în afara ei, fiinja realizeaza că ea provine de fapt din tainicul Cer al lui Dumnezeu.

Tot aja cum în fiecare dintre noi există o tainică .picătură' din Adevărul Ultim Divin, exista j i o tainica .picătura* din fericirea divină deplină, nepieritoare j i fără obiect a lui Dumnezeu.

Fiinja umană care are revelajia Adevărului Dumnezeiesc descopera după aceea că adevărata fericire divină deplină, nepieritoare j i făra obiect se află oricând la dispozijia sa, complet gratuită j i reprezintă de fapt adevarata plăcerc a înjelepjilor, fiind un vejnic j i delicios fruct al Paradisului, care este regasit în ea însăji. Fiinja umană descopera atunci c3 fcricirca divină deplina, nepieritoare j i fără obiect este o stare misterioasă, extazianta de conjtiinjă, care îmbrăjijează totul la unison cu Dumnezeu Invejmântat In Eternitatea Sa. Fiecare fiinja umană poarta In Sine atât samânja enigmatică, cât j i matricea propriei sale fericiri divine depline, nepieritoare j i fărâ obiect.

Fericirea divina dcplmă, nepieritoare j i fără obiect nu se ai'lă numai undeva In paradisurile din Ceruri, ci ea există in simultaneitate, ca o tainică sămânjă, chiar j i atunci când nu ne dăm seama de aceasta, j i In propriul univers lâuntric, fiind fără încetare prezentă alaturi de noi în aspectele cele mai pure j i mai simple ale viejii. Atunci când fiinja umană atinge stări de fericire divinâ deplinâ, nepieritoare j i fără obiect, lăsandu-se îmbatata de ele, este posibil ca ea, deji nu are mai nimic din punct de vedere material (confruntându-se chiar cu o muljime de lipsuri), să aibă totuji, launtric, In astfel de momente privilegiate, totul.

Fiinţa umană care are revelajia Adevărului Ultim Divin descoperă după aceea că, pentru a ajunge să trăiască din nou fn paradiziacul tărâm în care, la Inceputuri, trăiau Adam j i Eva, trebuie doar să atingă starea de fericire divină deplina, nepieritoare j i fără obiect, nimic altceva. în felul acesta, ea va avea revelajia că, prin atingcrea stârii de fericire divină deplină, nepieritoare j i fără obiect, este anulat totodatâ păcatul strămojesc pe care l-au săvârşit Adam j i Eva atunci când au început să mănânce din fructul oprit al pomului cunoajterii, ce se afla în Paradis. Astfel, ne putem da seama că atingerea acestei stări de fericire divină deplinâ, nepieritoare j i fără obiect înaljă într-un mod tainic fiinţa umană la starea paradiziacă picrdută la începuturi.

FIDELITATE DUMNEZEIASCĂ Importanja credinjei pline de fidelitate dumnezeiasca In găndirea crejtina este

subliniata în pildele lui lisus Hristos, carc îi îndeamnă mereu pe credincioji să descopere credinja din inimă, plină de fidelitate dumnezeiasca.

Credinja statornica, plină de fidelitate dumnezeiasca este un atribut al lui Dumnezeu 89

manifestat din plin de Fiul Său, lisus Mristos, asupra căruia se insistă mai ales tn .Epistola către Evrei" (2, 17; 3). Acest important atribut dumnezeiesc este o Incurajare şi totodată un stimulent pentru noi, oamenii, din partea cărora Oumnezeu aşteaptă o credin|ă fidelă reciprocă sau, altfel spus, o credinţă deplină şi statornică In CuvAntul Lui şi o atitudine constantă ;i loială în toate tmprejurările viejti. Este semnificativ faptul că în rugăciunile sale, lisus se roagă pentru ca Oumnezeu să le dea o mare credinţă ucenicilor Săi. Tn .Biblie" sunt prezentate istoriile a numeroţi bărbaji j i femei care au manifestat o pilduitoare credinţa statornică, fidelă în Dumnezeu.

Credinţa statornică, ptină de fidelitate dumnezeiescă izvoraşte de îndată ce fiinţa se dăruieste total lui Dumnezeu, cu angajamentul Intregii sale naturi (aceasta este .credin|a din inimă'). Mântuitorul constituie, In această direcjie, un veritabil model divin de totală dSruire fajă de Dumnezeu. Credin(a noastră statornică si plină de fidelitate trebuie să îşi aiba rădăcinile în fidelitatea dumnezeiască şi astfel, ea nu poate consta decât într-o daruire totala, definitivă şi fără nicio rezervă. Numai printr-o credinţă plină de fidelitate dumnezeiască se poate exprima o astfel de relaţie cu Dumnezeu. Fiinţa umană care crede cu adevărat In Dumnezeu se uneşte cu El prin credinţă şi rămâne apoi în El. Cel care crede în Dumnezeu respecta şi păzefte cuvintele Sale. Fără a se lasa subjugat sau acaparat de lume, el se află In lume $i-şi cunoaşte menirea, fiind trimis In lume ca un mesager al lui Dumnezeu ţi acţionand întotdeauna pentru cauza Lui. El urmeaza să fie In mijlocul oamenilor un canal dumnezeiesc sau, altfel spus, urmea/ă să fie şi să ramdnS un izvor de .sare' si de Jumina divină" ce se manifestă de la Dumnezeu prin el. în felul acesta, devine cu putinfă să tnfelegem ce mare importan;a îi revine unei minorităţi de fiinţe umane ce sunt dăruite lui Dumnezeu şi sunt credincioase tn Indeplinirea planurilor Lui.

FURTUNĂ S O L A R Ă Această expresie se poate referi la o furtună geomagnetică, la ejecţii ale

masei coronale a Soarelui sau la o erupjie solară. Furtuna geomagnetică este o perturbare a magnetosferei Pământului care se produce, de regulă, la «rei zile după ce un vânt solar foarte puternic a lovit Pământul. Schimbările de presiune din vlntul solar conduc la modificarea curenţilor electrici din ionosferă. în anul 1989, o furtună electromagnetică a întrerupt curentul electric în Quebec, Canada, pentru mai multe ore şi a făcut ca aurora boreală să fie vizibilă până în Texas. Ejecţia de masă coronală constă din expulzarea masivă de către Soare a unui imens nor de particule tn decursul a mai multor ore. Acest fenomen implicâ emisia unei cantităfi uriase, de până la 10 miliarde de tone, de plasmâ solară. Particulele din care este constituită această plasmă (electroni, protoni, uneori mici cantităfi de heliu, oxigen sau chiar fier) se deplaseazâ dinspre Soare către Pământ cu o viteză de aproximativ 1,6 milioane de km pe oră. Un astfel de nor de particule poate străbate cele 149 de milioane de km dintre Soare şi Pământ în două până la patru zile. Furtunile solare foarte puternice, care sunt asociate cu schimbări sau perturbări imense în câmpul magnetic al Soarelui, pot afecta In mod foarte grav activitatea sateli|ilor plasa|i în spaţiu, precum şi infrastructura tehnologicâ de pe Pământ. Explozia solară este o explozie imensă produsă In atmosfera Soarelui care poate elibera o energie de aproximativ 6 - 1 0 " jouli. Termenul se referă, de asemenea, la 90

fenomene similarecareau loc pe alte stele. Exploziile solare afectează toate nivelurile atmosferei solare, încălzind plasma până la o temperatură de 10 milioane dc grade Kelvin şi accelerând electronii, protonii şi ionii metalelor grele pânâ aproape de viteza luminii. Aceste explozii produc radiafii în spectrul electromagnetic pe toate lungimile de undâ, de la undele radio până la undele gamma.

Frecvenţa aparifiei exploziilor solare variază de la câteva pe zi (tn perioade când Soarele este mai activ), până la mai pufin de una pe săptămână (în perioada în care se spune că Soarele este .liniştit"). Marile explozii solare sunt mai pufin frecvente decât cele mici. Activitatea solară are un ciclu de 11 ani. La sfarşitul unui ciclu, de regulă se observă mai multe pete pe discul solar şi au loc explozii solare mai multe şi mai puternice. Dacă o astfel de explozie este extraordinar de puternică, ea poate să producă o expulzare de masâ coronală. Radiafiile ultraviolete şi razele X pot să afecteze foarte grav ionosfera planetei noastre şi să perturbe foarte mult toate activitâfile bazate pe radiocomunicaţie, mergând până la paralizarea lor totală.

NASA a inifiat recent un program de supraveghere intensivă a activităfii solare, cu ajutorul Observatorului Dinamicii Solare (Solar Dynamics Observatory sau SDO), deoarece aceasta afectează toate activităţile de pe planeta noastra. Unele dintre fotografiile făcute din spaţiu .arată o dinamizare a activitafii solare pe care nu am văzut-o niciodată în cei peste 40 de ani de activitate de cercetare în acest domeniu' a declarat Richard Fisher, directorul Diviziei pentru studiul heliosferei din cadrul NASA, Washington.

CRAŢIE DUMNEZEIASCĂ SAU HARURI DUMNEZEIf ŞTI Grafia dumnezeiască sau harurile dumnezeiesti sunt realităfi misterioase, nesfârşite,

coplesitoare ce există în Fiinfa şi în realitatea intimă a lui Dumnezeu Tatal. în anumite condiţii, fie atunci c3nd aceastâ Grafie dumnezeiascâ este invocată cu o credinfă putemica, profunda, deplinâ, fie atunci când fiinfa umana !n cauza sau un anumit grup de fiinfe umane merita aceasta, Grafia dumnezeiască sau altfel spus anumite haruri dumnezeiesti se revarsa din plin tn fiinfa urnană respectivă sau In fiinfele umane care merită aceasta. Aceasta Grafie divină se manifestă apoi fie prin harurile dumnezeiesti ce se trezesc In acea fiinja, fie prin dinamizarea anumitor vocafii sau prin trezirea j i amplificarea anumitor facultăfi ce sunt transmise si asimilate In Universul launtric al fiinfei umane prin intermediul influenfei tainice a Duhului Sfânt. Este important să refinem că atunci când fiinfa umană este pregătită şi suficient de pură, dacă ea invoca Grafia lui Dumnezeu cu o credinţă puternica, profunda j i deplină, devine în felul acesta cu putinfă ca Grafia dumnezeiască să se reverse în Universul lăuntric al fiinfei umane respective, declanţând procese tainice de rezonanţă ocultă'. Atunci când

J Grafia dumnezeiască se revarsă în Universul nostru lăuntric, ea declanjează în fiinfa noastră procese tainice de rezonan\& ocultă' sublimă şi face cu putinjă să beneficiem atât de pe urma darurilor supranaturale ţi a energiilor sublime, paradiziace, nesfârjite, cât j i a realitaţilor metafizice ce există In vesnicie In Fiinfa intimâ a lui Dumnezeu. în felul acesta, prin revărsarea Grajiei dumnezeiejti In Universul fiinfei umane, se declanseaza transformări profunde tn cel care beneficiaza de Grafia dumnezeiască, iar omul devine capabil să realizeze acfiuni pure, profund benefice, care depă şesc cu mult

capacităţile naturii sale. Cuvântul .graţie* înseamnS, totodată, .favoare". Revărsarea Grajiei dumnezeiejti în Universul lăuntric al fiinjei umane este însoţită de anumite efecte extraordinare, sublime: ea face, printre altele, să apară o stare cu totul aparte de ujurare, de eliberare, înlăturând impresia de greutate sau de dificultate şi permiţând depSjirea stării de automatism, de închistare şi de limitare. în momentele sale de culme, Grajia dumnezeiască ne face să devenim tangenţi cu nelimitatul, cu paradiziacul, cu beatitudinea ce există în veşnicie în fiin{a profundă a lui Oumnezeu. Revărsarea Grajiei dumnezeiejli în Universul lăuntric al fiinţei umane este intim legată de o impresie coplejitoare de ujurinjs, de creativitate, de via;ă plenară j i de inspiraţie dumnezeiascS.

Energiile Grajiei dumnezeiejti sunt esenţa însSji a darului divin ce este oferit omului atunci c3nd merită aceasta sau atunci când el imploră într-un mod sincer, umil j i cu credinjă ca Dumnezeu să îji reverse în fiinja sa energiile Grajiei dumnezeiejti. Trebuie, însă, să nu pierdem niciodată din vedere că întotdeauna, fără excepjie, energiile Grajiei dumnezeiejti se revarsă în fiinţa umană cu ajutorul tainic al Duhului Sfânt. Grajia dumnezeiască rezumă relajia care se instaureazS între Dumnezeu şi om, pornind de la acest dar. Fiinja umanS are întotdeauna nevoie de manifestarea Grajiei dumnezeiejti, pentru a răspunde apoi cu recunojtinţa şi iubire la aceste revSrsSri ale energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti. întreaga .Biblie" mSrturisejte despre acjiunile prin care se manifestă într-un mod profund ji coplejitor Grajia dumnczeiască. Energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti ne fac să descoperim iubirea insondabilă a lui Dumnezeu. Solicitudinea lui Dumnezeu se manifestă fajă de fiinjele umane prin iertare, prin milă, prin compasiune. Adeseori, Dumnezeu răspunde la necredinja fiinţelor umane printr-un preaplin de iubire. Graţia dumnezeiască s-a manifestat f3ră încetare în cursul multor evenimente istorice.

Dumnezeu îji manifestă Grajia mai ales fajă de mulţimile de fiinje umane care îl imploră la unison, cu umilinţă j i credinţă puternică. Prin intermediul energiilor Grajiei lui Dumnezeu, fiinja umană trezejte în Universul ei lăuntric împărăţia Cerurilor j i în felul acesta, ea devine capabilă să descopere realitatea misterioasă a împărăjiei Cerurilor ce există în lumea de dincolo. Energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti sunt accesibile tuturor oamenilor, cel mai adesea în strânsă legătură cu meritele pe care ei le au. Totuji, există situajii când Grajia dumnezeiască este oferită fiinjelor umane ca un dar divin perfect gratuit, fără a se lua în considerare meritele lor. Energiile subtile ale Grajiei dumnezeiejti trezesc în fiinja umană o putere care îi permite să triumfe asupra păcatului, asupra morjii j i aceste energii îi conferă fiinţei umane starea de libertate dumnezeiascS. Descoperirea realităjii tainice ale lui Dumnezeu evidenjiază, totodată, oceanul coplejitor al energiilor Grajiei dumnezeiejti care se revar$3 în Universul fiinţei umane j i o face să trăiască stări coplejitoare, indescriptibile de extaz divin. Energiile tainice aleGraţiei dumnezeiejti impulsionează j i totodatS susjin fiinja umană sS participe într-un mod profund j i coplejitor la viaja divină, permijându-i s3 intuiascS menirea care îi este rezervată încă de la aparijia ei pe lume. RevSrsarea energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti în Universul lăuntric al fiinjei umane este întotdeauna un mister coplejitor, care umple de uluire j i de recunojtinţă pe fiinjele umane ce se bucură de acest dar j i , totodată, în felul accsta, fiinjele umane descoperă că Dumnezeu există cu adevărat j i le cheamă să participe la viaja Sa divină. Pentru a se bucura de aceste daruri extraordinare ale Graţiei dumnezeiejti, fiinja umană trebuie sâ coopereze într-un anume fel la acest 92

dar al Grajiei dumnezeiejti. Efectcle pe care Grajia dumnezeiascS le generează în Universul fiinjei umane atunci când ea se revarsS în valuri coplejitoare sunt lluminarea divină, purificarea amplă j i profundS j i adâncirea comuniunii j i a expansiunii fiinjei în realitatea beatifică nesfSrjitS a esenjei lui Dumnezeu. RevSrsarea energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti în fiinjele umane le transformâ într-un mod profund ji definitiv j i le face $ă fie, într-o anumită măsură, asemenea cu Dumnezeu. Energiile misterioase ale Grajiei divine trezesc j i intensifică starea inefabilă de comuniune a fiinjei umane cu realitatea esenjialj a lui Dumnezeu Tatâl. întotdeauna, revărsarea energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti expansionează fiinja j i conjtiinja omului j i o fac să sc dilate de la finit către infinit, dezvăluindu-i o realitate de o vastitate uluitoare, universală j i chiar Macrocosmică. Energiile Grajiei dumnezeicjti ajută extraordinar de mult fiinjele umane s3 descopere realitatea dumnezeiască ji le impulsionează să acceadă la starea de eliberare spirituală.

Starea de neputinjS în care cel mai adesea se complace cel păcătos, care refuză să fac3 binele, trebuie să fie abolită, vindecată j i transformatS în interiorul fiinjei sale prin intermediul energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti. în felul acesta, fiinja umană descoperă în ea însăji puterea de a se transforma prin ajutorul pe care îl objine prin intermediul energiilor dumnezeiejti ale Grajiei j i va putea să progreseze cu ujurinjă cStre propria ei eliberare. Energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti, atunci când se revarsS Tn fiinja noastră, ne permit să descoperim c3 niciodată Dumnezeu nu îi cere fiinjei umane nimic din ceea ce aceasta nu poate să realizeze. Atunci când în Universul său lăuntric se revarsă energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti, fiinja umană $e transformă j i devine apoi capabilă să trăiască fără a se mai lăsa tentată s3 fSptuiascS păcate. în permanenţS, fiinja umană trăiejte j i există fiind Îmbr3[ijat3 de oceanul nebanuit al energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti. Atunci când ea cere aceasta cu umilinja j i cu o aedinţă puternică, profundă ji deplină, energiile Grajiei dumnezeiejti se revarsă în fiinja sa j i Tn felul acesta, omul descoperă că prin intermediul energiilor Grajiei dumnezeiejti, el poate dispune în permanenja de forja interioara de care are nevoie j i care îl ajută să se transforme j i s3 se indumnezeiască. Fiecare fiinja umana ar trebui să îji dea seama că are fărâ încetare, fn mod absolut, nevoie de ajutorul eficient al Grajiei dumnezeiejti, care face cu putinţa o muljime de minuni Tn Universul ISuntric al fiinjei umane. Energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti fac să aparâ, atunci cSnd se revarsS din plin Tn Universul fiinţei umane, o forţa cu totul aparte, ce II deschide pe om fajă de realitatea tainicâ a lui Dumnezeu ji totodata Ti impulsioneazâ aspirajia j i iubirea de Dumnezeu. Revărsarea energiilor tainice ale Graţiei dumnezeiejti Tn Universul fiinţei umane transformS Tntr-un mod profund natura acesteia j i o face sS descopere cS TncS de la origine, ea a fost predestinatS sS descopere ji sS aprofundeze starea indescriptibilS, beatificS de comuniune cu Dumnezeu, dar nu poate $3 Tji împlineascS aceastS aspirajie fSrS ajutorul energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti. Pe mSsurS ce energiile tainice ale Graţiei dumnezeiejti se revarsS din ce In ce mai des Tn el, omul descoperS cS, de fapt. nu posedS Graţia dumnezeiascS prin el Insuji, ci o primejte Tntotdeauna de la Dumnezeu sub forma unor energii tainice. Omul descoperS prin trSirile pe care energiile Grajiei le genereazS Tn el cS Grajia dumnezeiascS este sfinjitoare (Tn limba latinS: Gratia Sanctificans). El descoperS cu o bucurie crescSndS toate acestea atunci c3nd energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti devin cu adevSrat interioare. Integrarea

93

profundă a fiinţei umane de către Dumnezeu, depinde tntr-o foarte mare măsură de interiorizarea ji asimilarea energiilor tainice ale Graţiei dumnezeiejti. Fiinţa umană trebuie sâ se pregătească într-o anumită măsură pentru a beneficia fără încetare de energiile tainice ale Gra|iei dumnezeiejti.

Rcvărsarea energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti Tn Universul fiin|ei umane transformă şi regenerează într-un mod profund omul interior. Revărsarea din plin a energiilor tainice ale Gra|iei dumnezeieşti în Universul fiinjei umane evidenjiază că este cu putinjă un legământ al lui Dumnezeu cu toale creaturile Sale, care apare ji se aprofundează din ce în ce mai mult prin intermediul energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti. Energiile Grajiei dumnezeiejti trezesc j i totodată zguduie din temelii fiinja umană, făcând-o să intuiască j i să înjeleagă care vor trebui să fie după aceea priorităjile ei absolute în cadrul existenţei ei de zi cu zi. Pentru a reuşi aceasta, fiinja umană trebuie să se lase inundată de energiile Grajiei dumnezeiejti j i , mai mult decât atât, ea trebuie să coopereze într-un mod exemplar pentru a beneficia din plin de pe urma acestora. întotdeauna, fără excepjie, energiile tainice ale Graţiei dumnezeieşti declanjează efecte complexe, profund benefice, atât în Universul lăuntric al fiinţei umane, cât j i în natura intimă esenjială a omului. Energiile tainice ale Grajiei lui Dumnezeu sunt întotdeauna, fără nicio excepjie, în mod infailibil eficiente. Nu este cu putinţă ca atunci când energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti se revarsă în Universul fiinjei umane, ele să nu Işi alingă până la urmă Jelul lor misterios. Transformarea spirituală profundă şi îndumnezeirea omului rămân incomplete fără ajutorul pe care îl conferă energiile tainice ale Grajiei dumnezeieşti. Energiile tainice ale Grajiei dumnezeieşti sunt întotdeauna necesare împlinirii esenjiale a naturii umane. Atunci când energiile tainice ale Grajiei se revarsă în Universul fiinţei umane, aceasta descoperă că aceste energii sunt incomensurabile. Atunci când în fiinţa umană se revarsă din plin energiile tainice ale Graţiei dumnezeiejti, în om apare o dorinţă naturală de a realiza o comuniune din ce In ce mai intensă, profundă şi supranaturală cu Dumnezeu. Atunci când în fiinja umană se revarsâ energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti, aceasta descoperă în felul acesta oceanul nesfârjit al acestor energii, prin intermediul cărora Dumnezeu Se revelează şi îsi dezvăluie realitatea Sa supranaturală. Grajia dumnezeiască este, Inainte de toate, Dumnezeu însuji, care, plin de solicitudine, compasiune ji bunătate îj i oferă iubirea Sa.

în virtutea intenjiilor Sale misterioase şi a Voinjei Sale universale, Dumnezeu a predestinat fiinja umană să comunicc j i să intre In stări de comuniune profunda cu El, pentru a-L cunoajte. Este esenţial să rejinem că Intotdeauna energiile tainice ale Grajiei Dumnezeiejti există, sunt oceanice, sunt nesfârşite şi ele se oferă liberei alegeri a fiinţelor umane. Energiile Grajiei dumnezeieşti se revarsă In fiinjă numai j i numai atunci când omul îl imploră pe Dumnezeu, cu umilinjă şi credinjă, ca El să li ofere darurile prejioase ale Grajiei Sale. Este prin urmare, esenjial să rejinem că atunci când fiinja umană cere, plină de umilinţă j i cu o credinjă putemică j i totală, atunci ea beneficiază din plin de energiile tainice ale Graţiei dumnezeiesti, care se revarsă în valuri în fiinţa umană respectivă, de îndată ce ea este pregătită.

Prin intermediul păcatelor j i al făradelegilor pe care le sâvârjejte, fiinja umană pierde posibilitatea de a beneficia de pe urma energiilor tainice ale Grajiei dumnezeieşti. Totuji, chiar j i în astfel de situajii, atunci când fiinja umană păcătuieşte şi apoi tşi conjtientizează păcatele j i se căieşte, regretând că a săvârşit acele păcate, ea poate să 94

beneficieze de iertarea cea plină de milă a lui Dumnezeu j i , prin ajutorul salvator pe care energiile Grajiei dumnezeiejti II oferă, fiinja umană păcătoasă poate să revină pe calea cea dreaptă, întorcându-se cu ajutorul energiilor tainice ale Grajiei dumnezeieşti către Dumnezeu. Atunci când sunt atrase mai mereu In Universul fiinjei umane, energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti contribuie în mare măsură la îndumnezeirea fiinjei umane. Energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti transformă fiinja umană tntr-un mod profund ji totodată stabilesc o nouă relajie Intre Dumnezeu ji om. în felul acesta, Universul lăuntric al omului devine locul reîmpăcării j i al fedescoperirii lui Dumnezeu. Cel mai adesea, energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti influenjează, cu o mare putere, In special inima cea tainicâ a fiinţei umane. Prin intermediul energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti, omul descoperă o realitate interioară grandioasă, prin intermediul căreia va participa la viaja grandioasă a lui Dumnezeu. Cel mai adesea într-un mod nebănuit, energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti produc în Universul fiinjei umane perfecta comuniune cu împărăjia lui Dumnezeu. în cadrul fiecărei manifestări a Grajiei Sale dumnezeiejti, Dumnezeu este în întregime liber j i suveran. Este însă esenjial să reţinem că, cel mai adesea, Grajia lui Dumnezeu se revarsa în Universul fiinjei umane în strânsă legătură cu meritele pe care ea le are. Altfel spus, calităjile pe care fiinja umană le are, precum ji puritatea ji aspirajia ei sinceră de a beneficia de energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti o pot face demnă de iubirea lui Dumnezeu j i , tn felul acesta, ea va beneficia cu ujurinjă de revârsarea energiilor tainice ale Graţiei dumnezeiejti in Universul ei lăuntric.

Atât cei păcătoji, cât j i cei care nu cred în Dumnezeu se află în afara oricArui merit prealabil care le-ar putea permite să beneficieze de pe urma revărsării energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti, atâta timp cât se complac în aceasta stare j i nu I j i conjtientizează Indepărtarea de Dumnezeu sau nu se căiesc pentru păcatele pe care le-au săvârţit. Energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti se pot revărsa în fiinţa umanS chiar j i atunci când ea este scufundată în păcat, de Indată ce ea se Intoarce către Dumnezeu j i aspiră într-un mod sincer j i profund să fie ajutată, să fie iertată j i să i se ofere o posibilitate pentru a se reîmpăca din nou cu Dumnezeu. în viziunea marilor sfinji, revSrsarea energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti nu distruge niciodată, ci susjine j i completează ceea ce trebuie să se transforme j i să se purifice în natura umana. Atunci c3nd energiile Grajiei dumnezeiejti se revarsa In fiinja umană, ele acjioneaza Intr-un mod suveran, dar nu II t'orţcază niciodată pe om. Dat fiind faptul că omul a fost creat de Dumnezeu ca o fiinjă perfect liberă, ce este în permanenja tnzestrata cu liber-arbitru j i are libertatea de a alege fie binele, fie răul, după cum vrea, omul este perfect liber să refuze Grajia dumnezeiască, dar atunci când fiinja umană refuză s3 ceara ji să primească energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti, tn felul acesta ea se pierde pe sine tnsăji j i totodată se îndepărtează de Dumnezeu. în jocul interacţiunii complexe j i indescriptibile a Grajiei dumnezeiejti si a libertăjii, Dumnezeu j i fiinja umana nu reprezinta două cauzalităji concurente. Tntotdeauna, fără excepjie, Grajia dumnezeiască, precum ji energiile ei tainice, se manifestă ca o forţi ce iniţiază, ce face cu putinja ceea ce este bun, adevăra: j i dumnezeiesc ji susjine efortul de Inaljare către Dumnezeu. Intotdeauna, fără excepjie, energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti instaureaza o nouă comuniune cu Dumnezeu. Energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti vindecă j i transformă, deopotrivă, relajiile dintre oameni. Prin interrnediul energiilor

95

tainice ale Craţiei dumnezeiejti,.fiin|a umană nu se mai lasă atras3 in păcat j i în felul acesta, pentru ea devine cu putinţă o eradicare a păcatelor. Experienţa Grajiei dumnezeiejti este fntotdeauna complex3, misterioasă şi indescriptibilă.

Revărsarea energiilor tainice ale Graţiei dumnezeiejti face $3 se trezească In Universul launtric al fiinţci umane daruri divine, vocajii şi facultSji pe care Duhul Sfânt ne ajută să le conjtientiz3m şi să le asimilăm. Atunci când encrgiile tainice alc Grajiei dumnezeiejti se revar$3 tn fiinţa umană, Duhul Sf3nt intermediază înmugurirea, crejterea şi Inflorirea feluritelor daruri şi virtuţi dumnezeiejti. întotdeauna, Duhul Sfânt are un rol important atunci cdnd energiile tainice ale Graţiei dumnezeiejti se revarsă In fiinţa umană. Energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti sunt asimilate în moduri felurite de către fiinţele umane j i , tn strânsă legătură cu transformarea lăuntrică şi deschiderea fiinţei umane tn cauz3, generează In Universul ei lăuntric unele efecte distincte, cum ar fi: purificarea amplă j i profundd a fîinţei de tot ceea ce este nefast, impur, pervers j i dăunător în ea; iertarea păcatelor, care atrage după sine anihilarea sau, alttel spus, dispariţia lor pentru totdeauna (a păcatelor); transformarea iSuntrică profundă, ce este însoţită de un sui generis proces de mântuire; regenerarea psiho-mentală j i sufletească sau, altfel spus, apariţia unei stări inefabile de renajtere; conjtientizarea lucidă j i pregnantă a patimilor, a atajamentelor nefaste, ce este TnsoJitS de eliminarea tcntaţici de a mai păcătui, iar uneori face s3 apară c3in{a fa|3 de anumite pScate ce au fost s3v3rjite anterior; trezirea j i amplificarea iubirii fa{3 de Dumnezeu. Revărsarea energiilor tainice ale Graţiei divine tn Universul fiinţei umanS face s3 apar3 tn om o iubire puternică j i statomică faţd de Dumnezeu. fn plus, energiile tainice ale Graţiei dumnezeiejti trezesc ji totodati fac $3 se amplifice starea de bun3voinţ3, de compasiune, de milostenie j i de bunState.

Tn unele situajii, revărsarea In fiinţ3 a energiilor tainice ale Graţiei dumnezeiejti fac $3 se trezeasc3 tn om anumite haruri divine paranormale, care sunt supranumite .haruri ale Graţiei dumnezeiejti*. Rev3rsarea energiilortainice ale Grajiei dumnezeiejti face s3 se trezeasc3 j i s3 creasc3 tn fiinţa uman3 fermitatea, r3bdarea ji perseverenţa. TotodatS, revSrsarea Gra'iei dumnezeiejti trezejte In om o stare cu totul aparte de fervoare j i de dorfa{3 de Dumnezeu. Este important s3 reţinem c3, tn cazul rev3rs3rii energiilortainice ale Graţiei dumnezeiejti, Dumnezeu face s3 apară apoi tn Universul nostru ISuntric felurite favoruri divine. Totuji, este esenjial s3 reţinem c3 niciodată nu este cu putinj3 ca fiinţa umanS s3 li fac3 vreo favoare lui Dumnezeu. Fiinţa uman3 care gândejte c3 îi face favoruri lui Dumnezeu d3 dovadS, Tn felul acesta, de prostie j i de Tngâmfare. Profeţii au privit Tntotdeauna Tntoarcerea fiinţelor umane cStre Dumnezeu ca pe un fenomen de naturS I3untric3. Ezechiel le cerea fiinţelor umane s3 Tji transforme profund inima j i s3 acţioneze astfel încât ele s3 dobândească o inimS nou3, regenerat3 care s3 poatS fi primit3 ca un dar j i care se trezejte prin intermediul energiilor tainice a!e Grajiei dumnezeiejti. Rev3rsarea tn Universul fiinţei umane a energiilor tainice ale Graţiei dumnezeiejti face, totodat3, posibilS arderea j i iertarea p3catelor, iar această curSjire de p3cat a fost adeseori definita tn .Biblie* prin expresia .tndurarea lui Dumnezeu faj3 de cel p3c3tos". Este semnificativ faptul c3 adeseori lisus a spus c3 a venit pentru a le ajuta s3 se transforme, s3-L descopere pe Dumnezeu ji $3 se m3ntuiasc3 mai ales pe fiînţele umane aja-zis .pierdute*. Unele dintre parabolele Sale ne ofer3 fnv3|3turi pline de înţelepciune despre energiile tainice ale Graţiei dumnezeiejti. Parabola lucrătorilor 96

viei divine ne Inva|3 c3 Dumnezeu nu d3 niciodj'3 socoteal3 nim3nui pentru darurile dumnezeiejti j i pentru Graţia pe care o revars3 asupra fiinţelor umane care mcritâ aceasta. Parabola celor chemaţi la ospăţul de nunt3 arata c3 privilegiile spirituale ce ni se ofera la un moment dat nu garanteazS binccuv3ntarea finală j i c3 invitajia care ni se face la momentul potrivit este adresatS tuturor. Parabola fiului risipitor arata c3 atunci c3nd se cSiejte j i se tntoarce la Dumnezeu, fiul risipitor este totu j i iertat j i primit de Tatăl Ceresc, chiar dac3 nu meritS. lisus a pus, de asemenea, accent pe conjtientizarea j i pe regretarea sincerd a păcatelor pe care le-au s3v3rjit, ca fiind o condijie a transformSrii lăuntrice j i a mântuirii fiin'elor umane. Crejterea j i aprofundarea credinjei în Dumnezeu este râspunsul fiinjei umanc la revărsarea In Universul ei I3untric a energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti, RevSrsarea Tn Universul fiinjei umane a energiilor tainice ale Graţiei dumnezeiejti ne ajut3 s3 descoperim c3, totodată, crcdinja care crejte In noi este darul lui Dumnezeu. O credinţă puternic3, profunda j i deplinS este, am putea spune, vilală din multe puncte de vedere pentru a-L descoperi de Dumnezeu j i pentru a-L iubi. înainte de toate, credinja In Dumnezeu acjionează .prin iubire". Atunci c3nd credinja noastrS Tn Dumnezeu crejte, considerabil, datorit3 rev3rs3rii fn Universul nostru ISuntric a energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti, are totodată are loc o transformare a perspectivei noastre, at3t asupra realit3|ii, c3t j i asupra adevSrurilor divine. Respingerea unor fiinje umane de c3tre Dumnezeu este datorată necredinjei j i neascult3rii lor.

Atunci c3nd In fiinja umana se revarsa energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti, ea trebuie s3 manifeste muljumire j i recunojtinjă profunda fajă de Dumnezeu. Este important să rejinem c3, In unele cazuri, rev3rsarea energiilor tainice ale Crajiei dumnezeiejti trezejte tn fiinjele umane anumite daruri spirituale. Astfel de daruri spirituale sunt, totodată, expresii concrete ale Crajiei dumnezeiejti, care ajung s3 genereze efecte vizibile, atât prin intermediul rostirii, cit j i prin faptă. în cazul unor astfel de daruri extraordinare, întotdeauna Duhul Sfânt facilitea/3 într-un anume fel integrarea ji asimilarea acestor daruri spirituale. Trebuie s3 rejinem, Tns3, c3 unele dintre aceste daruri spirituale sunt, In realitate, manifestSri ale Duhului Sfânt. Darurile spirituale sunt receptate j i asimilate de fiinjele umane prin intermediul Duhului Sfânt. Nu există nicio limitare In ceea ce privejte aceste daruri spirituale, j i există cazuri In care o fiinjă umană poate primi unul sau chiar mai multe daruri spirituale. Scopul acestor daruri spirituale este In primul rând transformarea profunda a fiinjei umane j i descoperirea realit3|ii tainice a lui Dumnezeu. în al doilea r3nd, scopul acestor daruri spirituale este dobandirea corţvingerii c3 toate acestea sunt perfect reale j i deschiderea fiinjei celor necredincioji faj3 de realitatea tainică a lui Dumnezeu. în cazul Tn care fiinja uman3 primejte aja cum se cuvine aceste daruri spirituale j i le integreazS cu ajutorul Duhului Sfânt, comport3ndu-se cu Injelepciune, bun-sim| j i umilin|3 atunci când le manifesta, ea permanentizează în Universul s3u lăuntric aceste daruri spirituale, iar în cazul fiinjelor umane In care se trezejte orgoliul spiritual sau apare tentajia de a se folosi într-un mod nedemn, meschin sau egoist de aceste daruri spirituale, ele se esîompea/3 j i apoi dispar. în cazul fiinjelor umane care au o credinjS puternica, ferm3 j i deplin3 In Dumnezeu, trezirea unor astfel de daruri spirituale este ceva firesc. Mai mult dec3t at3t, astfel de fiinje umane au chiar puterea de a le ajuta j i pe alte fiinje umane s3 tji trezeascS aceleaji daruri spirituale pe care ele deja le-au trezit.

97

HlHi'.VHf.M»]

Este important să rejinem că astfel de daruri spirituale se trezesc numai In fiinţele umane care sunt pregătite si care le merită. Printre astfel de daruri spirituale amintim capacitatea de a deosebi cu o mare luciditate j i acurate;e duhurile, carc le permite fiinjelor umane să discearnă cu o mare acurateţe, Intr-un mod intuitiv, pe baza trezirii stirii de discernământ spiritual, a profeţilor adevăraji de cei care doar se pretind a fi profeji, prin interpretarea sau evaluarea atentă j i înţeleaptă a tcxtului profejiilor lor, difcrenjiind în felul acesta profeţiile care sunt de origine divină de falsele profejii. Aceasta permite, deci, să se facâ deosebirea între un profet autentic j i un fals profet. Spre deosebire de profet, în care se trezesc anumite daruri spirituale, fîinţa umană în care se trezesc darurile de învăţător nu este capabilă să primească importante revelaţii dumnezeiejti noi, ci doar s5 explice şi totodată să aplice invăjâturile care au fost deja revelate. fn cazul aşa-ziţilor înv5j5tori, acestia au cel mai adesea o vorbire inspirată, ce conţine anumite cunojtinje care sunt legate de înţelepciunea divină. Ele dau dovadă de o mare putere de pătrundere spirituală, unele fiinje umane primind în felul acesta chiar daruri spirituale ce le fac s5 fie înzestrate cu o anumitS putere divină. Astfel de fiinţe umane manifestă o credinjă puternică şi chiar mântuitoare. Datorită acestei credinje, astfel de fiinţe umane pot realiza anumite influenje divine speciale sau chiar minuni. în astfel de fiinje umane se trezesc daruri paranormale de vindecare divină care le sunt conferite pentru a realiza minuni de restaurare a s3n5t5|ii In cazul celor bolnavi. Tn cazul anumitor fiinţe umane, In ele se trezeste capacitatea divină de a realiza unele minuni. în unele fiinje umane se trezesc daruri dumnezeiejti de ajutorare altruistS ţi plină de bunăvoinjă. Astfel de fiinje umane sunt capabile să-i ajute chiar la distanjă pe cei slabi, iar printre astfel de daruri se află ţi trezirea puterii de a Ingriji, a compasiunii si a rSbdSrii de a fi de folos celor săraci şi neajutoraji. Printre acestea se Inscrie dămicia ce se manifestă cu multă generozitate, facerea de milostenii. în alte fiinje umane se trezesc anumite daruri paranormale ce le conferă puterea de a ghida, de a indica direcjia cea bună şi de a conduce pe căile cele drepte care fac posibilă descoperirea lui Dumnezeu. în unele cazuri, astfel de daruri spirituale implică trezirea j i dinamizarea anumitor tnzestrări divine latente sau o creştere a unor posibilităji naturale, cum ar fi darul de a-i învăţa pe ceilalji sau darul de a-i ajuta pe cei care au nevoie de ghidare ji de sfătuire. Trezirea anumitor daruri spirituale implică Insă o Inzestrare cu totul specială. Printre acestea amintinr credinja puternică, fermă j i deplină ce va face posibilă ajutorarea, prin intermediul lui Dumnezeu, a fiinţelor umane care au nevoie, darul paranormal al vindecărilor miraculoase şi trezirea puterii de a face minuni.

Atunci când este privită din punct de vedere ocult, revărsarea energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiesti evidenJiazS aparijia unui proces de rezonan'ă ocultS9 ce face să apară o comunicare cu stările superioare ale naturii intime a lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare energiile subtile tainice alc Crajiei dumnezeiejti fac cu putinţă ca fiinja umană să intre în comuniune intimă, profundă cu stările superioare, misterioase ce există în natura intimS, absoluta a lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta nu implică insă ca fiinja umană să pătrundă tn totalitate In acele stări. Pentru a vă ajuta să Injelegeji cât mai bine această afirmajie, ne putem raporta la un exemplu simplu care poate fi edificator. Dacă unei fiinje umane ii este cu putinţă să intre j i să se menjină într-o stare tainică j i profundă de comuniune cu îngerii, fără a înceta totuşi să fie ea Insăji încătuşată In condijia ei de fiinjă umană obijnuită, ca nu va fi prin aceasta mult mai avansată din punctul de 98

vedere al transformării ei ttuntrice, spin'tuale j i inijiatice. Atunci cand privim o asttel de situajie din punct de vedere spiritual, inijiatic, este esenjial să ne dăm seama că Intr-o asifel de situajie nu este totul s3 comunic3m cu anumite fiinje care se află în starea angelică, deoarece in realitate este foarte important s5 atingem j i s3 reaiizăm Intr-un mod profund JI pe deplin In Universul nostru lăuntric o anumită stare net sublimâ, supraindividualS, care va evidenjia o certă transformare I3untric3. Este, prin urmare, evident că orice transformare profund spirituală, ocultă j i inijiatică este inainte de toate In mod esenjial pură, sublimă, divină si interioarS. O astfel de stare este contrariul aparijiei unei stări de mediumnitate, care le permite unor fiinţe umane să comunice cu unele entităji din lumea de dincolo, fără ca prin aceasta s3 se transforme intr-un mod profund din punct de vedere spiritual şi inijiatic. întotdeauna, fără excepjie, revjrsarea fn Lniversul fiinjei umane a energiilor tainice ale Grajiei dumnezeiejti declanjează In felul acesta un anumit proces de rezonan\A ocultS* j i face să intervină anumite influenje supraumane, dumnezeiejti care coboară dintr-o sferă esenjială ce există In natura absolută a lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta face s3 coboare ji s3 se manifeste energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti In Universul lăuntric al acelei fiinje umane. în concluzie, se poate spune că energiile tainice ale Grajiei dumnezeiejti sunt în acelaji timp supranaturale j i necondijionate. Ele reprezintS un dar pur ce ne este oferit atunci când meritâm aceasta de către Dumnezeu Tatâl. Dat fiind faptul că aceste energii tainice ale Grajiei dumnezeiejti nu se revarsă oricând j i oriunde în Universul lăuntric al fiecărei fiinţe umane, se poate spune că atunci când aceastâ Grajie dumnezeiascS este condijionatj, ea este într-o anumitâ măsură o recompensă pe care în prealabil trebuie să o merităm. întotdeauna, fără excepjie, Grajia dumnezeiască este opusul absolut al violenjei. în cele ce urmează vom urmâri sâ definim succint care sunt formele în care Grajia dumnezeiască se manifestâ.

Grajia dumnezeiască actuală: aceasta este Grajia ce este oferită de Dumnezeu într-un mod tainic in vederea unei acţiuni singulare j i totodată extraordinare ce urmează să fie dusă la bun sfârjit. O astfel de Grajie dumnezeiascâ este opusul Grajiei dumnezeiejti obijnuite sau, altfel spus, care ne sfinjcjte. O astfel de Grajie este un dar dumnezeiesc permanent.

Grajia dumnezeiască comună: aceastâ Grajie este opusul Grajici dumnezeiejti individuale ce se adresează celor predestinaji j i care este suficientă pentru a intemeia responsabilitatea păcătosului j i pentru a păstra in umanitate o credinjă minimă.

Grajia dumnezeiască echivalentS: aceasta este Grajia ce se adecvează atât circumstanjelor, cât j i stlrii de spirit a fiinjei umane în care o astfel de energie tainică a Grajiei se revarsă.

Grajia dumnezeiascâ a stării: In învăţătura crejtină acesta este ajutorul specific individual pe care Dumnezeu îl oferă fiecărei fiinţe umane pentru a o ajuta s5 eplineascâ menirea j i funcţiile pentru care ea este predestinatâ-Grajia dumnezeiascâ efectivă: în Înv5jătura crejtină aceasta este Grajia care se nifestă intotdeauna prin intermediul acjiunilor. Grajia dumnezeiască eficace: o astfel de Graţie dumnezeiasci este opusul Grajiei

mnezeiejti suficiente. Grajia dumnezeiască eficace face intotdeauna sâ se manifeste efect adecvat j i ea Iji atinge Intotdeauna Jelul. Problema de a jt i cu exactitate ce

ume face să se manifeste eficacitatea acestei Grajii dumnezeieşti (unii susjin că 99

aceastS eflcadtatt este gencrata de ajutorul miraculos pe care Dumnezeu ni-l oferâ, iar unii susţin că aceasta se datorează unei cooperări exemplare a fiinţei umane). In epoca clasică discuţiile referitoare la aceasta au făcut să apară o mare controversă teologică. Tomiştii tnclinau să creadS că întotdeauna este vorba despre ajutorul miraculos pe care Dumnezeu ni-l oferă, iar molinijtii înclinau să creadă că această Grajie dumnezeiască evidenţiază libertatea fiinţei umane.

Gra|ia dumnezeiascS obijnuitS (acest gen de Grajie se află în legSturS cu termenul latin .habitus' care în traducere românească înseamnă .predispozijie durabilă' a unei fiinţe umane). Aceasta este Graţia dumnezeiască ce se revarsă în sufletul fiinţei umane în permanenţS ţi ea este totodatS opusul Graţiei dumnezeiejti actuale. Ea este de asemeni supranumitS Grajie dumnezeiască sfinţitoare.

Grajia dumnezeiascS originală: aceasta este Graţia dumnezeiască a stării de inocenjS perfectâ ce implică existenja §i manifestarea în fiinţa umană respectivă a unor daruri si înzestrâri supranaturale dumnezeiesti.

Grajia dumnezeiască specifică: aceasta este o altă denumire pentru Grajia dumnezeiască, comună

Graţia dumnezeiascâ prevenitoare: acesta este un dar ce este oferit de Dumnezeu înaintea aparijiei oricSrei posibilităji de a rSspunde ce poate să apară din partea creaturii (spre exemplu: Gra|ia sfinjitoare a botezului)

Grajia dumnezeiascS sfinjitoare: aceasta este o expresie ce era folosită adeseori de Sfântul Toma d'Aquino (1225-1274) pentru a indica în felul acesta participarea ontologică la Natura dumnezeiască, ce afecteazS InsSji natura fiinjei umane, consacrând-o către Dumnezeu In tnsSji fiinţa sa. Prin intermediul acestui fel de Grajie rezultS toate virtujile ce sunt infuzate.

Grajie dumnczeiască suficientS: este acea Grajie care este suficientS în sensul cel mai strict al termenului pentru a ajuta fiinja umană sS duc3 la bun sfSrjit acjiuni meritorii dar la care de fapt voinja acelei fiinje umane poate sS reziste manifestându-ji în felul acesta libertatea. Aceasta este opusul Grajiei dumnezeieşti eficiente.

Starea dumnezeiască de Grajie: tn conformitate cu învSJătura crejtinS aceasta este starea unei fiinje umane ce este profund miscată de Grajia dumnezeiască j i care fi permite sS-ji depSjeascS starea sa de păcătoasă.

Este de la sine tnjeles că toate aceste forme de Grajie dumnezeiască pe care le-am menjionat succint aici declanjeazS In Universul lăuntric al fiinjei umane procese subtile de rezonanţi ocultS* cu formele distincte de manifestare ale energiilor tainice ale Graţiei dumnezeiesti.

HAOS Conceptul de haos sau de dezordine este totodată polar opus şi intim corelat cu

acela de ordine. în general, dezordinea sau haosul tnseamnă pierderea, distrugerea armoniei şi a echilibrului unui fenomen, al unui lucru, al unei fiinje sau chiar al unei lumi, aspect care conduce la destrămare, destructurare, decădere, ruinâ. Pilduitoare în această direcjie suni catastrofele ecologice din ce în ce mai frecvente in epoca actuală, care au drept cauză ruperea sau IncSlcarea ritmurilor naturale, firejti ale mediului ambiant de către fiinjele umane asa-zis .civilizate*, care In realitate sunt din ce In ce mai barbare şi mai alienate faţă de ordinea firească a naturii. AceastS IndepSrtare de 100

legile divine }i de Dumnezeu a oamenilor gencreazS tot mai mult haos şi entropie, care caracterizeazS din plin actuala perioadS a umanitSjii. Deloc întâmplStor, aceastS perioadS este denumitS în tradijia Injelepciunii orientale Kali Yuga, sau epoca decSderii spirituale, a dezordinii 51 a ignoranjei.

Conceptul de dezordine sau de haos mai are IncS o accepjie deosebit de importantS, care derivS în speciai din anumite descoperiri ştiinjifice foarte recente. ExisfS la ora actualS teorii ştiinjifice foarte elaborate care urmSresc sS explice j i sS modeleze matcmatic acele fenomene naturale care pentru percepjia umanS obisnuitS apar ca fiind de-a dreptul haotice. Totuji, s-a demonstrat cS dacS sunt analizate la nivel microscopic, ele se descompun tn elemente generice care pot fi descrise de formule matematice foarte simple. Cu alte cuvinte, natura doar pare haoticS de ia nivelul de percepjie al fiinjei umane obijnuite, dar dintr-o perspectivS superioarS, aceastS percepjie iluzorie a unui haos aparent este InlocuitS de revelajia existenjei unei ordini fascinante, expresie a iegiior necesitSjii care exclud, deci, orice idee de tntSmplare sau de hazard.

în lumina acestor descoperiri jtiinjifice, putem intui j i înţelege cS aja-zisul haos j i starea deplorabilS de lucruri ce caracterizeazS lumea actualS nu sunt, nici ele, deloc IntSmplStoare, ele fiind doar efectul firesc, legic j i necesar al fSrSdelegilor j i al ac ţiunilor dizarmonioase ale majoritSjii oamenilor. De altfet, acesta este j i motivul pentru care fn toate aparijiile sale din ultimul secol (de la Fatima tn Portugalia, de la Garabandal tn Spania, de la Akita tn Japonia etc), fecioara Maria a transmis tntregii omeniri, de fiecare dati, un avertisment privitor la declanjarea unor evenimente apocaliptice la scarS planetarS fn cazul In care oamenii se vor menjine în actuala stare de haos, larvaritate j i decSdere spiritualS j i nu se vor Intoarce neîntSrziat la credinja In Dumnezeu j i la respectarea legilor divine.

IDEE-FORŢĂ Nojiunea de idee-for|S denumef te o idee, o expresie, o frazS sau un scurt text care

este folosit pentru a exprima fntr-un mod concis j i la obiect ideile directoare care sunt In prealabil aiese de o fiinjS umanS sau de un grup de fiinje umane pentru a exprima cel mai bine scopul pe care ele II urmSresc sau idealurile cStre care aspirS. Noţiunea de idee-for{3 reflectS propriet3jile dinamice ale ideii de a acjiona în anumite condijii ca 0 veritabilS forţS de generare a succesului, fie cS ea este folositS direct tn anumite acţiuni, fie cS este folosit3 pentru dinamizarea beneficS a subconjtientului. în sens individual, ideea-forţă se identificS cu convingerile, idealurile, principiile, deci acele idei ce stnt valori puternic ancorate emojional. La nivel social, sunt idei-forjS valorile ideologice. De IndatS ce catalizeazS, dinamizeazS j i angreneazS un numSr mare de fiinje umane, o idee puternicS devine 0 veritabild forjS uluitoare.

IGNORANŢA (AVIDYA) Tn filozofia Vedanta, ignoranja este un concept important, care se referS la privarea

de cunoajterea naturii proprii j i a realitSjii, atSt la nivel individual, cSt j i la nivel cosmic. La nivel individual, ignoranja ImpiedicS fiinja umanS $3 discearnS permanentul de efemer, realitatea de aparenje; la nivel cosmic, ea este iluzia universalS (maya). Cuvântul .avidya* (.ignoranţS') provine de la rSdScina sanscritS .v id ' (,a cunoajte* sau ,a

101

PROGRAMUl PIANETAR DE AQIUNE URGENTÂ ,NU APOCALIPSA!!!"

vedea"), la care se adaugă prefixul .a" (.non-") şi sufixul .ya". Sensul origmar al rădăcinii verbale sanscrite .vid* este ,a exista'; astfel, semnificaţia profundă a cuvântului .vidya* este .starea (sau, cu alte cuvinte, conditia) unui lucru sau a unei fiinţe aşa cum acesta ori aceasta este In realitate' sau .a cunoaşte tn profunzime*. Termenul .avidya" este astfel echivalent cu termenul .ajnana'(.necunoaştere').

Ignoranja nu rcprezint3 însă numai simpla absenja a cunoaşterii spirituale, ci şi o concepţie parţial adevărată asupra realităţii.

Ignoranţa constituie cadrul general de manifestare al tuturor aspectelor lui viparyaya (cunoajterea eronată). Starea de avidya (ignoranjă) este acea stare In care vibraţiile mcntale (ale lui manas) sunt perturbate de inferenje cu condiţionările tattva-ice existente In aura fiinţei umane In cauză şi este evident că aceste condijionări şi limitări sunt cele care produc false aparenje. lgnoran|a este totdeauna principala cauz3 a necesităjii retncarnării.

ILUMINARE DIVINĂ lluminarea divină este o experienjă spirituală esenjială care poate fi definită succint

ca fiind .trezirea fiinjei umane fajă de lumina divină'. La o analiză atentă şi Iucid3, realizăm că această experienja fundamentală (iluminarea divină) constituie obiectivul esenjial al oricârei c3i spirituale tradijionale. întreaga Tradijie a Injelepciunii este fondata pe această stare de trezire divină, sporadica la unele fiinje umane sau chiar permanentă la altele, care sunt acele rare fiinţe umane complet desăvârşite din punct de vedere spiritual.Toate textele spirituale esenjiale pe care se sprijină diferitele tradijii ale Injelepciunii planetare sunt fundamentate pe trăiri spirituale iluminatorii.

Acest fenomen de natură spirituala nu are absolut nicio legătură cu vreo experienţă optică legată de lumina, deţi una dintre principalele sale caracteristici este percepjia extatică a luminii divine interioare. Ideea de .iluminare* fiind adeseori confundată cu nojiunea de .fenomen luminos', uneori, felurite manifestări luminoase (fosfene) fiind In mod eronat considerate drept .iluminări', s-a ajuns să se prefere tn majoritatea cazurilor termenul de .trezire spintuală", care este mult mai aproape de adevăr.

Experienja iluminării divine este profund transformatoare ţi este tntotdeauna insojită de revelajii ample şi sublime referitoare la Oumnezeu, la viaţă şi la moarte, la menirea fiinţei umane, la diferite mistere ale Universului etc. Ea ne permite de asemenea să percepem fiinţele lucrurile şi fenomenele tn adev3rata lor natura. Din punct de vedere psihologic, starea de iluminare divină este considerată a fi o trăire .transpersonald', adică aflata dincolo de sfera personalitajii limitate şi a egoului.

Există fiinje umane care în anumite condijii se trezesc subit sau, cu alte cuvinte, spontan la lluminarea spirituala, uneori t'3ră niciun fel de preg3tiri, prin Grajia tainic3 a lui Dumnezeu. Cel mai adesea Ins3, este necesar un efort mai mult sau mai pujin indelungat pentru a te .tntoarce la sursa* Sinelui Suprem Nemuritor (Atman) care tn realitate este o .scânteie" veţnic3 din Dumnezeu Tatăl care exist3 tn fiecare fiinţ3 uman3.

Iat3 câteva asemenea m3rturii, mai vechi sau mai modeme: Tnjeleptul şi iluminatul indian Krishnamurti obiţnuia s3 consemneze zilnic, Tn

detaliu, asemenea experienje misterioase Tn jumalul s3u intim: .în clipa tn care m-am trezit, azi dis-de-diminea{3, am avut brusc o percepjie fulgerătoare. care mi s-a revelat sub forma unei viziuni extaftce cc părea f3r3 sfârţit. Ea nu avea pentru mine nici origine, nici direcjie, ci părea s3 fmbr3(işeze simultan şi tn totalitate toate viziunile, toate fiinţele 102

si toatc iucru'ilo, deopotriv3. ('eca ce tr3iam depaşea tn irnensitate fluviile, dealurile, munjii, p3m3ntul, orizontul }i toate creaturile. «Viziunea» aceea profund uluitoare era Str3b3tut3 de o mirifică luminS penetrant3 şi de o vibrajie a cărci rapiditate era pentru mine aproape incredibilS. Creierul meu, coplesit, parc3 nici nu putea urm3ri ceea ce sc tntâmpia, iar mentalul dilatat într-o beatificâ imensitate nu mai era capabil de o alt3 percepjie. Totul devenise pentru mine o diafană lummă pur3, care, în fiinja mea, era trâit3 ca o stare oceanic3 de senindtate irezistibila.*

în autobiografia sa faimoas3, marele yoghin Paramahansa Voganada descrie si el experienja luminii divine, care în cazul lui a fost însoţită de o intensă stare de recunoştinjă. Iat3 ce relateaz3 el: .«Doamne Dumnezeule», m-am rugat eu atunci copleşit de aceast3 Grajie, «sunt eu mort, sau încă mai trăiescN Un tulburâtor joc de lumini diafane ap3ru atunci în faja privirii melc uimite. O vibrajie asemăn3toare cu un murmur blând se transformă atunci în cuvinte: «Oare ce au de-a face viaţa şi moartea cu lumina eternă? Eu te-am crcat Tn imaginea propriei Mele ClaritSji. Relativitatea viejii şi a morţii aparjin visului, iluziei acestei lumi...»*

Mai putem cita ca fiind profund semnificativS şi revelajia Sf3ntului Pavel aflat pe drumul Damascului aja cum ne-o dezv3luie chiar el insuşi: .Mergeam, apropiindu-m3 de Damasc când, iat3 c3 dintr-o dat3, pe la amiaz3, o mare Iumin3 venitâ din cer m-a Înv3luit în întregime In str3lucirea sa orbitoare. Am c3zut atunci coplejit de uimire la p3mânt şi am auzit o voce care-mi spunea: «Saul, de ce M3 persecuji?» Am rSspuns: «Cine eşti Tu, Doamne?» Glasul cel tainic mi-a spus: «Sunt lisus Nazariteanul, cel pe care tu îl persccuji». Cei care erau atunci alături de mine au văzut deopotriv3 lumina ce m3 învăluia, dar nu au auzit niciunul vocea ce mi-a vorbit... lar cum eu nu mai vedeam deloc, datorita strălucirii orbitoare a acelei lumini, am ajuns la Damasc fiind condus de m3n3 de c3tre tovarăţii mei.* în toate cele trei zile care au urmat dup3 aceca, Saul a rămas astfel fără s3 vadă, fâră să m3nânce şi făiă s3 bea.

Mult mai recent, un c3lug3r bencdictin, pe nume Henry le Saux, dup3 ce a efectuat o lungă c3l3torie In India, unde s-a familiarizat practic cu tradijia yoghină autentică - şi ceva mai târziu, după ce a atins un înalt stadiu spiritual prin practica yoga, a fost numit Swami Abhishiktananda - a descris astfel starea de lluminare divin3 in jumalul slu: .în acele clipe am trăit ceea ce aş putea numi eternitatea şi aproape că nu am mai ştiut nimic, nici despre mine, nici despre aceasta lume, căci totul In jurul meu devenise Dumnezeu care m3 Tmbr3{işa. Coplcţit de aceast3 stare, pot doar s3 spun că nu mai cunoţteam dec3t aceast3 stranie lumină strălucitoare, f3ră raze, fără reflectori, fâră profil şi f3r3 vreo form3 oarecare pe care ochiul s3 se poat3 odihni şi astfel ea s3 poata fi măsurată Acolo totul era o paradiziacâ Iumin3, Tn faţă, Tn spate, sus, jos şi mai pot ad3uga c3 ea îmi ap3rea ca fiind o mare de gheaja f3r3 limite...*

Exista mii de astfel de m3rturii care arata c3 experienja HuminSrii divine poate fi atins3 prin intermediul a diferite căi spirituale sau religii, nefiind apanajul cxlusiv al niciuneia dintre ele. Nu Tnt3mpl3tor se spune că .înjelepţii au o lume comună', deoarece experienja directă a realităţilor spirituale este profund unificatoare şi nu Jine cont de bariere dogmatice.

Unul dintre efectele clar sesizate ale trâirilor de lluminare divin3 este impactul extrem de benefic pe care II au fiinjele trezite din punct de vedere spiritual asupra celorlalte fiinje umane cu care vin In contact. Trezirea şi amplificarea virtujilor divine precum

103

bunătatea, armonia, generozitatea, compasiunea etc. sunt de asemenea remarcate Tn cazul celor care au astfel de experienţe spirituale fundamentale. Prin urmare, ele pot constitui o sursâ de regenerare j i de transformare profundă a umanităţii. carc, printre altele, ar putea face posibilă depăjirea situaţiilor limită ale perioadei actuale ţi evitarea unor eventuale fenomene catastrofice care se prefigurează Tn viitorul apropiat.

INTENTIE Intenjia indică manifestarea de către fiinja umană a unui proces lăuntric complex,

Tn cadrul căruia se combină, Tn simultaneitate, alegerea, dorinţa j i voinţa, care atunci sunt In mod ferm focalizate j i direcţionate către atingerea unui scop. în strânsă legătură cu alegerea şi cu dorinja sa, care după aceea se combină imediat cu energia subtilă a voinjei, fiinţa umană poate astfel să manifeste felurite intenţîi, care pot să fie intenţii bune sau intenjii rele.

Chiar In clipa manifestării unei Intenjii, tn Universul lăuntric al fiinţei umane se declanjează instantaneu anumite procese de rezonan[ă ocu/tă* cu energiile subtile corespondente din Macrocosmos, care sunt atrase imediat In ea, toate acestea producându-se ?n strânsă legătură cu alegerea, dorinţa j i voinja care sunt prealabile.

în stransă legătură cu intenjia bună sau rea pe care fiinţa umană o manifestă la înccput, In Universul său lăuntric se declanjează apoi, de fiecare dată când o anumita acjiune se repetă j i uneori chiar In continuare, un anumit .ecou" tainic, subtil, care este de fiecare dată acelaji. Indiferent dacă jtim sau nu jt im ce se petrece atunci când manifestam o anumită intenţie, ne expunem totodată într-un mod inevitabil să suportăm fulgerător toate efectele corespondente sau, altfel spus, toate consecinţele specifice care apar datorită intenţiei noastre care a fost sau care este manifestată (la IncepuO.

Faptul că intenjia este o energie tainică extraordinar do puternică este ilustrat In folclor prin rostirea: .O acjiune bine începută (care este clar şi ferm intenjionată) este pe jumătate (50%) încheiată*. Merită să medităm asupra acestei revelajii ezoterice esenjiale, deoarece acest aspect este foarte important.

O intenjie este cu adevărat bună ji profund benefică pentru fiinja umană doar atunci când ea se integrează pe deplin Tn armonia divină universală ori, altfel spus, atunci când respectiva intenţie nu Incalcă legile divine care există In manifestarea macrocosmică şi face astfel să apară şi să persiste, atât In Universul nostru lăuntric, cât şi în afara noastră, binele lui Dumnezeu.

Este important să ne dăm seama că, dacă ne lipse}te inteligenja j i bunul-simj, este adeseori posibil că aja-zisele noastre intenjii bune să fie In realitate nişte intenjii rele atunci cand ele sunt privite cu atenjie, detajare j i luciditate de o fiinjă umană care a atins starea de Injelepciune. Prin urmare, o intenjie este cu adevăra: bună când ne apare astfel j i atunci când ea este privită din punctul de vedere al tnjelepciunii divine.

INTUIŢIE Intuijia este capacitatea fiinjei umane de a cunoajte direct j i aproape instantaneu

diferite aspecte ale realităjii, fără a avea nevoie de evidenja faptică, de ajutorul rajiunii j i de anumite procese mentale discursive. Intuiţia nu este un act de voinţă, ci o stare de atenjie j i de receptare inspirată. Nu Tnlâmplălor se vorbejte despre .intuijia feminină*, 1M

femeile fiind In mod natural mai receptive decât barbajii j i manfestând deseori spontan această tnzestrare. Intuijia evidenţiază Tn realitate existenja unor procese de rezonanţă ocultă între conjtiinja fiinjei umane respective şi aspectul, fenomenul sau fiinja asupra căreia aceasta se focalizează In mod spontan sau volitiv. Aceste procese de rezonan\& ocultS9 fac posibil transferul de informajii care apoi sunt .decodificate* rapid, mai mult sau mai puţin precis, In momentul In care fiinţa umană are anumite intuijii. în funcţie de înzestrările fiinjei umane ji de specificul rezonanjelor sale vibratorii, intuijia se manifestă deseori selectiv, In anumite direcjii mai mult decât în altele.

Intuijia este o calitate foarte importantă Tn anumite domenii de activitate j i mai ales acolo unde oamenii vin In contact nemijlocit cu alji oameni. Intuijia ne permite sâ vedem ,fa{a nevăzută* a lucrurilor, să anticipăm tumura evenimentelor cu care ne confruntăm, să cunoaştem fiinjele umane cu care venim In contact, să gSsim solujii armonioase si divin integrate pentru anumite probleme sau situajii diflcile, să ne dăm seama de valoarea, importanja sau adevărul anumitor informajii pe care le aflăm etc.

INVOCATIE Cuvântul .invocatie" din limba românâ este conex cu termenul invocatio din

limba latină. Vocare Inseamnă tn latină ,a chema", deci invocarea sau invocaţia are semnificajia de a chema, de a apela, de a atrage Inlăuntrul fiinjei noastre, In Universul nostru launtric, a unei energii, a unei anumite realităji tainice sau puteri superioare, ori de intrare tn comuniune telepaticâ cu o anumitâ entitate sau chiar cu o anumită realitate ce a existat cândva, fie în trecutul apropiat, fie In trecutul tndepărtat. Irrvocajia poate fi adresată unui Inger sau unui zeu, unui sfânt, unei entităji divine, sau lui Dumnezeu însuţi.

Invocajia este o rug3, o implorare pentru acordarea ajutorului şi a ghidării pline de Injelepciune Tn diferite situajii, a inspirajiei divine, a protecjiei divine, pentru acordarea iertării ţ i a Crajiei divine sau pentru a realiza o comuniune cât mai profundă In fiinţa celui care realizează invocajia cu fiinţa sau entitatea divină care este invocată. Invocajia se realizează prin adresarea unor cuvinte pline de puritate j i simplitate, prin care cel ce realizează invocajia iţi manifestă speranja şi credinja că ajutorul, ghidarea, inspirajia, protecjia, compasiunea, iubirea sau grajia fiinjei sau entităjii invocate Ti vor fi acordate. Un exemplu de invocajie II constituie chiar rugăciunea .Tatăl nostru", prin care fiinja umană se adrescază lui Dumnezeu însuji in ipostaza de Tată Cercsc. De asemenea, rugăciunea inimii constituie o invocare a harului, a milostivirii j i a puterii dumnezeieşti a Mantuitorului lisus Hristos In fiinja credinciosului.

Modalitâjile sau tehnicile de invocajie sunt o formă cu totul aparte j i totodată foarte eficientă de operare interioară. Prin intermediul unor astfel de modalit'ţi, este chemat sau atras In Universul fiinfei umane ceva anume, o anumită prezenjâ, o anumită realitate j i , Tn felul acesta, se declanjeazâ tn fiinja umana un anumit proces benefic, inefabil, de rezonantâ ocultă'. La modul esenţial vorbind, fiecare invocajie se bazează pe principiul holografic ocult. în virtutea acestui principiu, tntregul Macrocosmos se oglindejte într-un anume mod tainic tn Microcosmosul fiinţe umane, iar Microcosmosul fiinjci umane este integrat Intr-un mod perfect In realitatea macrocosmică. Acest adevăr este exprimat prin cuvintele: .Totul este oglindit In parte, iar partea este integrală In marele Tot (Macrocosmos)*.

105

4 1 PR0CRA.MUlPlANETARDEAqiUNEURGENlÂ.NUAPOCALIPSA!::* Jj>

Invocajia este, am putea spune, o modalitate distinctS de ritunle exoterice. Prin intermediul unei invocaţii divine (dumnezeieşti), fiinţa umană trezeşte şi dinamizează in Universul ei lăuntric oglindirea sau corespondenja acelei realităţi tn propriul său univers lăuntric. în felul acesta, ceea ce există în afara sa în tot, este descoperit prin oglindire şi trezit sau, altfel spus, dinamizat In propriul ei univers lâuntric. Spre exemplu, atunci când ne gândim Intr-un mod ferm ţi cu o credinţă deplină la realitatea existenţei lui lisus sau la realitatea existenţei lui Dumnezeu Tatăl, realizăm totodată o invocajie }i tn felul acesta facem ca (în virtutea acestei oglindiri a marelui Tot In parte), această oglindire a unui anumit aspect sau a unei anumite realităji tainice care deja există In noi să fie astfel tre/ită, dinamizat3, permijându-ne In felul acesta să intrăm In stare de comuniune, In propriul nostru univers lăuntric, cu realitatea tainică a aceea ce a fost atunci invocat. Este esenţial să ne d3m seama că procesul tainic al invocaţioi implică, inainte de toate, o credin|3 puternicd, profundS, deplinS c3 ceea ce chemărn şi atragem prin intermediul invocajiei există, iar In felul acesta oglindirea acelei realităţi ce este invocat3 în propriul nostru univers Iduntric este realizată }i astfel se declanţeazS un proces tainic de rezonan\i oculti' cu acel ceva care a fost invocat sau, altfel spus, chemat s3 se trezească 1n universul nostru I3untric.

lnvoca|ia este ţi r3m3ne o mare tainl. Spre exemplu, atunci c3nd rostim numele lui Dumnezeu cu o credin'3 puternic3, profundă şi deplină se poate spune c3 realizăm, în felul acesta, o invocaţie. Procesul tainic j i obiectiv al invocaţici, ca manifestare reală. este insoţit de anumite fenomene ţi efecte tainice distincte ce eviden|iaz3 c3 procesul de invocaţie a fost declanjai. Dac3 dup3 aceea, acest proces de invocaţie este menţinut, fenomenul de rezonan\i oculti' continuă ţ i , Tn felul acesta, beneficiem tn universul nostru ISuntric de pe urma acelei dinamizSri tainice care apare prin intermediul fiec3rei invoca'ii. Atunci c3nd, spre exemplu, esle invocat cu o credinja puternic3, profundă şi deplină în Universul nostru lăuntric numele lui Dumnezeu, sau c3nd ne raportăm cu o credmţă puternică, profundS, deplin3 la realitatea Sa misterioas3, în fiinţa noastr3 apare o anumită stare distinctă, ce evidenjiază c3 beneficiem în universul nostru ISuntric de int'luenţa dumnczciasc3, spiritualS ce apare în felul acesta datorită declansSrii unui anumit proces de rezonanti oculti' In universul nostru I3untric. Pentru aceasta estc, îns3, necesar sâ fim foarte atenţi la fenomenele care se declanjează la scurt timp după acea invocajie. Este, de asemenea, necesarS o anumită lucidiiate interioară ce implic3 s3 putem observa modul în care sunt atrase j i acumulate In Universul nostru I3untric cnergiile dumnezeiejti, spirituale care fac s3 apar3 influenţa dumnezeiască ce provoacă apoi o anumits stare care se instaleaz3 în noi j i ne semnaleazS în felul acesta c3 invocaţia respectiv3 este pentru noi rodnicS. Este important s3 rejinem c3 pentru a reuji fiecare invocajie sublim3, divin3 este necesar s3 avem o credin|3 putemicS, profundă }i deplină c3 ceea ce invocăm exist3 }i c3 este cu putinjă să intrăm In comuniune tainic3, net sesizabil3, cu acea realitate sau cu acel ceva ce este invocat. Trebuie s3 fim atenţi ţ i s3 manifcstSm o atenţie stSruitoare pentru a conjtientiza fenomenele ce se dedanşeaz3 atunci, trcbuie s3 fim capabili s3 simjim Intr-un mod subtil, tainic, declanjarea procesului de rczonanti ocultă' care apare uneori chiar tn timpul invocajici, iar alteori la foarte scurt timp dup3 aceea. Un alt aspect foartc important este acela c3 pentru a reuşi aproape instantaneu o invocajie divină, sublimă, dumnezeiascS este necesar s3 dispunem de energia subtil3 I3untric3 ce face cu putinjs 106

declanjarea acestui proces de rezonanti oculti' pe care invocajia II implic3. Analogic vorbind, este Intocmai precum In cazul unui.radio ce funcjioneaz3 pe baterii. Atunci c3nd acordâm aparatul de radio pe o anumit3 lungime de undS, este implicit necesar s3 existe bateriile in radioul respectiv şi trebuie ca acestea s3 furnizeze curentul electric care va face cu putin{3 acordarea aparatului nostru de radio pe lungimea de und3 pe care urm3rim $3 o recepţion3m. Această analogie ne poate ajuta s3 înjelegem procesul tainic al invocajiei sublime, divine. Atunci c3nd, prin intermediul unei invocajii reujite, rodnice, descoperim în propriul nostru univers launtric realitatea tainic3 a ceea ce a fost invocat, devine apoi pentru noi cu putin|3 s3 ne manifestăm ca nijte sui generis canale de transmisie şi oglindire a acelei realităţi sublime, divine, cu care deja ne-am familiarizat. Prin intermediul mai multor invocajii pe care le realiz3m în Ieg3tur3 cu o tainică realitate }i prin cxperienţe profunde }i intense ce sunt reluate de nenumârate ori, acea realitate ne devine în felul acesta famrliară }i dobândim m3iestria necesar3 de a o face accesibil3 altor fiinje umane, prin intermediul unor anumite exemplific3ri sublime, pure. spirituale.

• IPOSTAZĂ Acest cuv3nt provine de la termenul grecesc .hypostasis' care Înseamn3 stare,

aspect, TnfSţişare sau situajie In care se at'lă ceva sau cineva. Exemplu: .Orice existenţă se afirm3 prin multiplicitatea ipostazelor sale'. Un alt exemplu: .Dumnezeu TatSl are trei ipostaze }i o singur3 natur3*.

ISPĂŞIRE Isp3}irea are sensul de jtergere, InlSturare, r3scump3rare sau expiere a unei greseli,

a unui pScat printr-o anumit3 acjiune compensatorie. Un p3cat ce a fost ispăjit este acel pScat care a .fost luat dinaintea privirii lui Dumnezeu*. într-unul dintre psalmi şe spune: .Fericit va fi acela a c3rui fărSdelege a fost iertat3, c3t }i cel cu p3catul isp3}it." Isp3}irea implic3 }tergerea sau r3scump3rarea unor păcate ce au condus la ruperea Ieg3turii profunde, intime, a omului cu Dumnezeu.

Asa cum se poate observa cu uşurinţa, această metoda suprem3 este, totodatS, isp3}itoare. Atunci c3nd realizeazS aceast3 metoda supremS, fiinţele umane pline de credinţ3 li slujesc în felul acesta pe ceilalţi }i totodatS acţioneaz3 astfel Inc3t *3 reuşeasca o tainică răscumpărare pentru p3catele celor mulji.

Ameninţarea care apas3 asupra tuturor oamenilor de pe aceastS planetă este declansarea iminenta a unei catastrofe, este moartea, Ins3 cei care realizează această metodă supremă acţionează astfel Inc3t s3 reusească până la urrnă r3scump3rarea pacatului celor mulji }i salvarea de la o moarte ca aceasta. Ceea ce fiinjele umane indiferente }i egoiste sunt incapabile s3 facă, vor putea aceia care vor realiza aceas'3 metoria suprema, realiz3nd totodata ispăşirea In locul celor mul'i, care ar trebui s3 moara }i să sufere dac3 această catastrofS planetară s-ar dczlănţui. Acjiunea lor se va realiza prin efectuarea, zi de zi, a acestei metode supreme }i toate acestea vor fi daruri oferite lui Dumnezeu, ca prej de răscumpărare a viepîor celorlalji, ce au fost subjugate de p3cat. Prejul eliber3rii celor mulţi va fi pldtit de toji aceia care vor realiza aceasta metodă suprcmă, atât pentru această planet3, cât }i pentru pScatele celorlalji. Realizarea acestei metode supreme va fi, totodat3, efortul ce se reaiizeaz3 pentru cei mulţi, spre

107

a deveni ln felul acesta posibil3 lertarea păcatelor lor. Tocmai de aceea, este important să reţinem că realizarea acestei metode supreme va face totodată cu putin|ă ispăşirea, despre care ne vorbejte de altfel j i Fecioara Maria In profeţiile sale de la Fatima.

Prin urmare, această metodă supremă înseamnă, 7n cel mai adânc inţeles al cuvântului, o ispâţire. Dar este necesar să ne dăm seama c3 aceastâ ispăţire va implica realizarea, de călre toţi cei care vor face zi de zi această metodă suprem3, a unui efort ce este plăcut Tn faţa lui Dumnezeu. Prin urmare, această metodă supremă evocă pildeie profeţilor din vechime prin eforturile ispăjitoare pe care este nocesar să le fac3 unele fiinje umane spre a-i salva pe ceilalţi j i spre a salva, totodată, această planelă de la un cataclism care o aţteaptă. Prin intermediul realizării acestei metode supreme devine cu putinţă să se obţină o răscumpărare, de care are nevoie atât această planetă, cât şi cei mulţi care au păcătuit. Prin intermediul acestei metode supreme, păcatele celor mulţi, ce ar putea să atragă in viitorul apropiat această catastrofă planetară, vor fi, sperăm, iertate. Aceasta va fi cu putinţă deoarece, după cum ştim cu toţii, Dumnezeu nu vrea distrugerea păcătoţilor, ci îndreptarea lor, iar toţi aceia care vor realiza aceasta metodă supremă vor face cu putinţă ispăşirea acestor pScate j i In felul acesta va deveni posibilă, cu ajutorul lui Dumnezeu, iertarea lor. Prin urmare, această iertare care urmeaz3 să apară cu ajutorul ce ne vine de la Dumnezeu este strâns legată de un proces de cură|ire ce urmează se se producă la nivel planetar prin intermediul realizării acestei metode supreme. Această mijlocire ce urmeazâ să fie objinuta prin intermediul acţiunii ce va fi realizata la unison de către toţi aceia care vor realiza această metodă supremă este legată de un proces de ispăjire. Prin acest proces de ispăjire, mânia lui Dumnezeu fajă de păcătoşii de pe această planetâ va fi potolită. Prin urmare, răscumpărarea care urmează işi găseţte sensul şi Implinirea sa In această ispSjire ce trebuie să survină prin realizarea acestei metode supreme. Aceasta isp3jirc nu are numai menirea s3 reglementeze o anumită stare de fapt, ci ea urmează s3 conducă la o viaj3 nouă, ce rezultă prin comuniunea indescriptibilă cu ajutorul care ne vine de la Dumnezeu Tatăl pentru a reuşi, numai cu ajutorul Lui, această ispăşire. Indrăznim să speram că realizarea acestei metode supreme la unison va face cu putinţă ispăşirea, ştergerea, răscumpararea pâcatelor care au condus la ruperea legăturii intime, profunde cu Dumnezeu.

Pentru a înţelege cât mai bine toate acestea, v3 rugăm să citiţi cu multă atenjie definirea termenului .PĂCAT* care figurează In acest glosar. Păcatele respective sunt tot ceea ce este rău din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi ele sunt acele ac{iuni care au Incălcat legile dumnezeiejti ale firii. Aceste păcate ale oamenilor dezlănţuie felurite rele, iar prin acumulare, ele generează până la urmă o ruptură a legăturii tainice a omului cu Dumnezeu. Atunci când se află In această situaţie, omul are responsabilitatea de a purcede la o compensare a păcatelor ce existâ, înainte să sc confrunte cu pedeapsa pe care o meritS această planetă si umanitatea pentru toate pScatele sale. Toţi cei care vor realiza zi de zi această metodă supremă vor răscumpăra şi ispăji, In felul acesta, prin intermediul anumitor gesturi sau acjium ce îi sunt tn mod evident plăcute lui Dumnezeu, pâcatelc acumulate la nivel planetar. Este esenjial să reţinem că toate ofrandele sincere care se bazează pe credinţă In Dumnezeu j i pe aspira|ia de a reuji reimpăcarea cu El, vor face totodată să aparâ isp3jirea j i vor atrage până la urmă compensarea, prin intermediul binelui dumnezeiesc, a păcatelor ce au fost săvârjite j i care apoi s-au acumulat pe această planetă. DatoritS eforturilor ce vor fi Infăptuite de toji aceia care 106

vor realiza zi de zi această metodă supremă. vor beneficia atât această planetă, cât şi toate fiinţele umane, prin intermediul energiei enigmatice a Grajiei lui Dumnezeu, j i astt'el indrăznim să sperăm câ va apărea ispăjirea, prin intermediul ajutorului ce ne va veni de la Dumnezeu, de fiecare dată atunci când vom realiza zi de zi aceastâ metodă supremă. Este evident c3, dac3 vom acţiona tn felul acesta j i vom realiza zi de zi aceast3 metod3 supremă, pedeapsa ce urmeazd $3 apar3 j i care este consecinja mSniei lui Dumnezeu, pe care oamenii ar urma s3 o suporte datorită p3catelor lor, va fi Inlocuit3 printr-o raportare adecvat3, care va face sâ apar3 bucurie In Fiinja lui Dumnezeu.

Este important s3 ne d3m seama c3 aceastS ispăjire pe care urmca/3 să o realiz3m cu tojii de acum înainte, atunci c3nd vom înfăptui la unison accastă mctodă supremă, tnlocuiejte în felul acesta suferinjele (ji In cazul de fa|3 catastrofa planetard) ce ne ajteaptS In viitorul apropiat, printr-o compensajie ce este Inceput3 j i apoi dusă la bun sfârjit. Este, Ins3, evident c3 o astfel de compensajie, care va atrage apoi iertarea noastra, implică realizarea unor acjiuni isp3jitoare care totodată Ti sunt plăcute lui Dumnezeu. Ştiind aceasta, devine evident că nu ne rămâne altceva de f3cut decât s3 ne mobiliz3m zi de zi pentru a reuji prin intermediul acestei metode supreme compensarea j i chiar isp3jirea acestor păcaîe.

Dat fiind faptul că Dumnezeu nu vrea distrugerea păcătojilor, ci îndreptarea lor, îndrăznim $3 spcrăm cu anticipajie c3 aceast3 mobilizare a celor conjtienţi j i responsabili, ce se va face zi de zi la unison, va contribui până la urmă la compensarea JI la isp3jirea acestor păcatc j i In felul acesta planeta P3m3nt va fi iertatS j i catastrofa planetar3 ce se prevestejte fn viitorul apropiat nu va mai apărea. Este de la sine înjeles cd toţî cei care vor participa la aceasta acţiune planetar3 de isp3jire vor beneficia, direct proporjional cu eforturile pe care le vor face, de transform3ri spirituale divine profunde j i durabile ce vor apârea In fiin{a lor. Isp3jirea este un efort adecvat j i totodatd pl3cut lui Dumnezeu care se realizeaza astfel Inc3t păcatele oamenilor s3 fie jterse ji In cele din urm3 p3c3tojii s3 fie aduji Intr-o relajie bună cu Dumnezeu. Nevoia de ispâjire este determinat3 de trei aspecte: generalizarea p3catului, incapacitatea omului de a rezolva singur problema p3catului j i gravitatea păcatului. Primul aspect este atestat In .Biblie' Tn mai multe locuri: ,Nu există om care s3 nu păcătuiască'; ,Nu este niciun om care tn permanen{3 să fac3 numai binele. Luaţi aminte c3 nu există nici măcar unul'; ,Pe acest Pământ nu este niciun dm firi prihan3 care s3 fac3 totdeauna numai binele firi ca m3car o dat3 s3 p3c3tuiasc3*. Chiar lisus i-a spus tânărului bogat: .Nimeni Intre oameni nu este cu adevSrat bun In permanen{3, decât singur Dumnezeu*. Apostolul Pavel scria: .Pentru c3 toji oamenii au p3c3tuit, de aceea ei sunt lipsiţi de slava ce poate să se reverse Tn fiinja lor de la Dumnezeu'. Gravitatea pdcatului este expusS Tn anumite pasaje din .Biblie', care arat3 totodatS respingerea pe care Dumnezeu o are fa{3 de păcat. S3 ne amintim c3 sfântul Habacuc se roagă Tn felul acesta lui Dumnezeu: .Ochii Tai, Doamne, sunt atât de curaji, Tncât nu sunt Tncânta{i să vada rSul j i de aceea Ţie nu-Ţi place să privejti nelegiuirea'. Chiar j i când oamenii nu îji dau seama de aceasta, pacatele lor Ti despart de Dumnezeu. La un moment dat, lisus a spus despre un anumit acat: .Hula Tmpotriva Duhului Sfânt nu va fi iertata niciodatâ". Despre luda, lisus a pus la un moment dat: .Mai bine ar fi fost pentru el s3 nu se fi n3scut". înainte de a I transforma lăuntric, de a se Indumnezei j i de a fi mântuiji, oamenii sunt ,str3ini, rajmaji prin gândurile j i faptele lor rele*. Pentru toţi p3c3tojii care nu se cSiesc pentru

109

relele pe care le-au săvârjit, rămane doar ,o ajteptare înfricojată a judecăţii şi văpaia unui foc care îi va mistui pe cei răi j i răzvrătiji în iad".

Este evident că omul nu-ji poate rezolva singur această problemă a păcatului. Este, de asemenea, evident că el nu-ji poate ascunde păcatul j i nici nu îi este cu putinţă să se curăţească singur de păcate. Nicio faptă pe care omul o face fără ajutorul lui Dumnezeu nu-l va face să devină pur şi sA fie în stare să rămâna înaintea lui Dumnezeu ca un om drept j i fără prihană. Prin urmare, dacă în permanenja s-ar baza numai pe el însuji şi nu ar apela niciodaiă la ajutorul lui Dumnezeu, omul nu ar putea fi nici salvat şi nici mântuit niciodatâ. Tocmai de aceea, cea mai importanta dovadă că omului îi este cu putin|ă să fie salvat cu ajutorul lui Dumnezeu este însăji ispăţirea. Trebuie, ajadar, s5 înţelcgem că omul pacătos se Instrăinează de Dumnezeu datorită păcatului j i câtă vreme nu existi nicio speranţă de împăcare j i nicio acjiune ce pornejle din libera iniţialivă a omului, până atunci nu există nicio cale de reabilitare a sa sau de salvare.

Atunci când analizăm cu multă atenţie j i luciditate aceste aspecte, descoperim că Tnsuji Dumnezeu este acela care oferă o cale de ispăjire fiin{ei umane păcătoase. Tn .Vechiul Testament" se spune de obicei că ispăjirea este objinută prin anumite ac)iuni adecvate sau prin anumite eforturi ce Ti sunt plăcute lui Dumnezeu. Despre astfel de acjiuni, Dumnezeu spune: ,Vi le-am revelat pentru ca să le faceţi, astfel ca ele să slujească drept ispăjire pentru sufletele voastre'. Ispâjirea este objinută nu datorită valorii inerente a modalită{ii adecvate j i a eforturilor ce sunt realizate, ci pentru că aceasta a fost j i este întotdeauna calea ce a fost hotărâtă de Dumnezeu pentru objinerea răscumpărării. Anumite eforturi adecvate ce au fost realizate în trecut de oameni sfinji j i care au fost tolodată plăcute lui Dumnezeu, ne îndreaptă în felul acesta sufletele, conjtiinjele j i privirile spre anumite adevăruri referitoare la ispăjire.. Efortul ce se realizează pentru a putea objine ispăjirea trebuie să fie, înainte de toate, plăcut lui Dumnezeu j i totodată el necesită manifestarea perfecjiunii. Procesul ispSjirii implică deci un efort adecvat j i care totodată este plăcut lui Dumnezeu, iar păcatul nu trebuie niciodată să fie privit cu ujurinjă. Existt unele referiri biblice la ispăjire, care poate să fie ori efectivă (ceea ce presupune suportarea de către fiinţa umanS, până la capăt, a consecinţelor grejelilor sale), ori cauzală (atunci câncl este realizată prin mijloace meditativ-contemplative, inaccesibile omului obijnuit). Spre exemplu, Moise a încercat să realizeze ispljirea pentru păcatele poporului evreu j i în acest scop L-a implorat pe Dumnezeu să-i jteargă numele din Cartca vieţii în care numele său era scris.

Tn afara ispăjirii, în .Biblie* se arată că moartea j i suferinja sunt .plata" pentru păcat. în .Biblie" se specifică însă ideea: .Fără un efort adecval, ce este totodată plăcut în faţa lui Dumnezeu, nu este posibilă iertarea ji nici îspăjirea". Eforturile adecvate, ce sunt plăcute lui Dumnezeu, au fost j i vor rămâne metoda fundamentală pentru înlăturarea păcatelor sau, altfel spus, pentru ispăjire.

Scriitorii inspiraji ai .Noului Testament* ne prezintă o serie de faţete ale procesului ispăjirii. Atunci când analizăm cu aten|ie j i luciditate aceste aspecte, descoperim că cel mai adesea ispăjirea rezultă din dragostea pe care Dumnezeu o manifestă pentru oameni. Prin urmare, procesul ispăjirii ne arată iubirea Tatălui Ceresc. Spre exemplu, sacrificiul lui lisus Hristos nu a fost un accident, ci îji are originea într-o enigmatică necesitate divină absolută. Acest aspect se poate observa în rugăciunea lui lisus Hristos din grădina Ghetsimani, unde El a implorat ca, dacă este cu putinjă, să fie îndepărtat 110

de la El paharul suferinjelor cumplite care jtia câ urmau, iar dacă nu este cu putinjă, să se facă doar Voia Talălui Ceresc (Dumnezeu). O altA idee larg răspândita este aceea că moartea lui lisus Hristos este un sacrificiu ce s-a realizat pentru ispăjirea păcatelor oamenilor. Aceasta nu s-a datorat faptului că dujmanii Lui au conspirat, fiind plini de ură j i răulale, împotriva Lui, iar El nu li s-a putut împotrivi. Dincolo de aparcnţe, lisus ,a fost dat morţii din pricina pâcatelor j i a fărAdelegilor noastre*. Altfel spus, lisus a venit fn această lume în mod special ca sA sc sacrifice, ca să moară pentru pâcatele noaslre. Sângele Lui divin a fost vărsat .pentru cei mulji spre iertarea pAcatelor lor*. în felul acesta, lisus a făcut posibilă curăjirea umanităjii de păcate j i .a purtat apoi pAcatele noastre j i a suferit pentru ele în trupul SAu j i S-a jertfit pe lcmnul crucii*. Tocmai de aceea, se poate spune că lisus Hristos este .jertfa de ispăjire care s-a adus pentru păcatele noastre*.

Simbolul tainic al crucii lui lisus Hristos nu va putea fi înjeles decât dacă înjelegem j i intuim totodată că, fiind răstignit pe cruce, lisus Hristos Şi-a asumat tolodată păcatele ntregii omeniri de pe această planetă. în lumina acestor revelalii, ne putem da seama

că ispâjirea implică jertfă, implică sacrificiu, implică un efort adecvat j i susţinu! ce îi este plăcut lui Dumnezeu Tatăl. De fapt, o mare parte a limbajului ce este folosit de lisus cu ocazia Cinei celei de Taină este legat de jertfă j i ne îndreaptă atenţia spre jertfa Sa, care urma să fie adusă pe cruce. Prin urmare, este evident că răslignirea lui Hristos a fost un sacrificiu, a fost o jertfă carc era necesară pentru a face cu putinţă ispâjirea. Tn .Evanghelia lui loan" citim cuvintele piine de Injelepciune aie lui loan Botezătorul: .latA Mielul lui Dumnezeu care vine pentru a ridica (anihila) păcatul acestei lumi*.

Prin răstignirea Sa, lisus a realizat în felul acesta tot ceea ce este necesar sA se facă prin ntermediul sacrificiilor sau al jertfelor, ba chiar mai mult decât atât. DacA Intr-un anume 'ns, lisus a murit .pentru păcat', într-un alt sens lisus a murit .pentru noi toji'. lisus a

fost j i rămâne reprezentantul nostru, al întregii umanităji atunci când a fost răslignit pe cruce. Acest fapt este exprimat într-un mod succint în ,Noul Testament": ,Dacă unul singur a murit pentru noi toji, aceasta arată că prin El, tolodată, toţi am murit'. Moartea reprezentantului întregii umanităji este socotită ca fiind în acelaji timp moartea acelora pe care El îi reprezintâ. Atunci când se spune că lisus Hristos este .mijlocitorul nostru la Tatal Cereşc', pasajul respectiv este relevant pentru ţelul nostru, deoarece continuă ji se ocupA cu răstignirea j i cu sacrificiul Lui pentru păcaiui umanităjii.

Tn Evanghelii întâlnim ai'irmajia semnificativă despre ispăjire j i răscumpărare: .Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci dimpotrivă, El a venit ca sS slujească ji să-ji dea viaţa drept răscumpărare pentru noi, cei mulji*. Tn cazul acestui proces de ispăjire, datorită faptului că lisus Hristos a murit în locul lor, oamenii nu a mai trebuit să moară. Acest proces indicâ, totodată, substituirea care este cu putinjă în cazul unui proces de ispăjire. Acelaji adevăr este indicat j i în pasajele care vorbesc despre lisus Hristos ca fiind robul lui Dumnezeu care suferă pentru noi, oamenii, deoarece despre El s-a spus: ,EI va fi străpuns pentru păcatele noastre, El va fi zdrobit pentru fărădelegile noastre; peste El va cădea pedeapsa care ne dă nouă pacea j i prin toate rănile Lui noi vom fi tăm3dui|i... Domnul Dumnezeu va face să cadă asupra Lui (lisus Hristos) toate nelegiuirile noastre, ale tuturor*. Suferinjele teribile j i agonia lui lisus Hristos pe Golgota indică acelaji lucru. lisus Hristos a suferit moartea în locul nostru j i sufletul Său s-a cutremurat când a fosi vorba de această identificare totală cu toji păcătojii. Acesla esle în realitalc sensul plin

111

de taine al strigătului Său disperat: .Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai p3r3sit?"(Marcu 15, 34). în acele clipe, este evident câ lisus a fost lâsat singur, pentru că era necesar s3 sufere tn propria Sa fiinţă, Intr-un mod cumplit, deoarece preluase tn Universul Său lăuntric, tn totalitate, păcatele tuturor oamenilor care păcătuiseră până atunci şi care trSiserS sau trăiau pe această planetă. în felul acesta, lisus a luat asupra Sa tn totalitate sufennţele ce li se cuveneau oamenilor pentru păcatele lor }i totodată a luat asupra Sa blestemul nostru, adică prin aceasta El ni s-a substituit. Prin urmare, ideea câ lisus a luat asupra Sa, tn fîinţa Sa }i a suferit, In locul nostru, păcatul nostru tnseamnă că atunci El a acceptat s3 ni se substituie şi sâ trSiascS tn locul nostru pedeapsa pe care noi urma s3 o suportăm pentru pScatele noastre. Substituirea sau tnlocuirea care a făcut posibila ispăşirea se află la baza afirmaţiei din .Biblie" potrivit cSreia lisus Hristos S-a dat pe Sine însuşi ca .preţ de r3scump3rare pentru noi toţi'.

O idee similară se afl3 la baza sentinţei cinice }i criminale a lui Caiafa, redate de Apostolul loan: .Este tn folosul vostnj să moară un singur om pentru norod şi astfel s3 nu piară tot neamul*. Pentnj Caiafa aceasta Insemna doar o solujie politică, care tn viziunea sa era cea mai simplă, dar Apostolul loan a văzut tn cuvintele sale o profe|ie: că lisus Hristos avea să moarS In locul multor oameni. Apostolul Pavel vede tn cruce calea de ispăşire şi de izbSvire. Prin firea lor, oamenii sunt nişte robi ai pScatului, dar tn fiin|a lui Hristos oamenii sunt liberi, Oamenii erau in acea vreme supuşi mâniei lui Dumnezeu datoritâ neleguirii }i păcatelor In care se complăceau, dar lisus Hristos i-a izbăvit }i din această stare.

Procesul ispăşirii are mai multe aspecte profund benefice. Este suficient să men)ionăm pur şi simplu anumite aspecte, care sunt: rSscumpSrarea, justiflcarea, tmpăcarea, adoptarea şi jertfa. lisus Hristos a realizat extraordinar de mult şi totodatS multe pentru oameni, prin moartea Sa ispăşitoare. Prin procesul de ispăşire pe care l-a realizat la nivel planetar, lisus Hristos este, totodată, un exemplu viu şi un fnvingător tn conflictul cu fntunericul şi cu cel rău.

Dincolo de aparenţe, procesul ispăjirii este misterios, este vast JI este profund. Cuvintele sunt insuficiente atunci când căutăm să prezentăm cât de cât semnificaţia acestui act dumnezeiesc măreţ. Actul respectiv este mult mai bogat tn semnificaţii decât am putea arăta noi. Dar toate aspectele pe care le-am subliniat sunt importante şi niciunul nu trebuie să fie neglijat. Nu trebuie să trecem cu vederea nici faptul c3 procesul ispăjirii reprezintă ceva profund şi misterios. Procesul ispăţirii deschide calea spre o viajS nouS, trSitS fn comuniune cu Dumnezeu. AceastS viaţS nouS, care este rodul ispSşirii, nu trebuie sS fie consideratS a fi un detaliu banal j i nefnsemnat. Toate celelalte aspecte conduc cStre ea. Unii se vor fntreba .De ce trebuie oare sS fie ispSşite pScatele? Care sunt consecinţele dacS nu are loc ispSjirea pScatelor? Intervine oare mSnia lui Dumnezeu tn cazul acelor consecinje?". Dat fiind faptul cS pScatele afecteazS relaţia omului cu Dumnezeu, dacS Iu3m tn considerare cS relatia oamenilor cu Dumnezeu este ceva primordial, atunci este greu s3 considerdm c3 ispSşirea ar fi suficientS. Prin urmare, este evident cS aceastS metodS supremS j i eficientS poate fi, totodatS, consideratS ca fiind un efort de ispSţire. Atunci cSnd este plScut lui Dumnezeu ji totodatS este acceptat de El, efortul de ispSjire face cu putinţS abaterea mdniei lui Dumnezeu prin oferirea unor daruri care îi sunt plScute lui Dumnezeu. Profeţiile Fecioarei Maria ce au fost fScute la Fatima ne pun tn gardS cS dacS nu vom face nimic pentru a isp3ji pScatele ce existS, atunci persistă pericolul cumplit ca tot ceea ce profeţiile sale au anunţat sS se 112

petreacS de-a binclea. Autom .Vechiului Testament" au spus: .Dumnezeu se mSnie pe cei rSi tn orice vreme*. Ei nu au avut niciun fel de fndoieli c3 pScatele produc tn mod inevitabil o reacţie putemicS din partea lui Dumnezeu. Ştiind aceasta, putem spune cS Dumnezeu nu trebuie sS fie acuzat de toleran{3 tn faţa r3ut3|ii şi a fSrSdelegii. El se opune cu o mare vigoare rSului de orice fel. Chiar dac3 Dumnezeu este .incet la mSnie* (Neemia 9, 17), este totuji cert cS Dumnezeu se mSnie pSnS la urmS pentru toate pScatele noastre, care se tot adună.

într-un capitol din .Vechiul Testament* citim: .Domnul Dumnezeu este încet la mânie şi extrem de bogat fn bunState, El iartS fSrSdelegea şi rSzvrStirea dar nu îi suportă la nesfârjit pe cei vinovaţi, tratându-i şi considerându-i ca fiind mereu şi mereu nişte nevinovaţi*. Chiar într-un astfel de pasaj ce revelează îndelunga râbdare a lui Dumnezeu TatSI, descoperim cS este menjionat totodatâ refuzul SSu de a tolera la nesfSrşit vinovSţia. Ideea din .Vechiul Testament" cum cS Dumnezeu Tatăl este încet la mânie faţS de oameni nu este nicidecum o afirmaţie gratuită. Este ceva minunat şi surprinzâtor. Atunci când este privitS dintr-un anumit punct de vedere, ea inspiră admiraţie şi respect şi este ceva cu totul neaşteptat. Aşa cum autorii care au scris .Vechiul Testament' erau siguri de mânia lui Dumnezeu împotriva acumulării mereu şi mereu înnoite a pScatelor, ei erau la fel de siguri câ prin intermediul anumitor eforturi adecvate ce î) sunt plScute lui Dumnezeu, aceastS mSnie poate fi de obicei abStutS.

DacS citim cu atenţie profeţiile Fecioărei Maria, descoperim cS ea ne oferâ îndemnuri pline de în|elepciune }i sfaturi pentru a realiza acum, cSnd IncS nu este prea tSrziu, anumite eforturi adecvate şi perseverente care îi sunt plScute lui Dumnezeu }i prin intermediul cSrora mSnia Sa poate fl abStutS. în felul accsta, va deveni posibilâ isp3}irea. Isp3}irea va atrage dupS sine iertarea, care nu cste ceva ce se objine împotriva Voinjei lui Dumnezeu. lertarea care va ap3rea atunci cSnd vom merita aceasta datoritS isp3}irii, este darul milostiv al lui Dumnczeu care este plin de iubire }i de compasiune }i tocmai de aceea este capabil s3 ierte. Tocmai pentru cS â intuit acest aspect tainic, psalmistul spune: .Totu}i, în marea Sa Indurare, Dumnezeu Tatăl iartS nelegiuirea }i nu fntotdeauna nimice}te; El î}i opre}te de multe ori mSnia }i nu d3 drumul întregii urgii de care este capabil }i pe care noi, oamenii, o meritSm datoritS fSrSdelegilor }i pScatelor noastre". Prin urmare, abaterea mSniei lui Dumnezeu este Intotdeauna posibilS, pentm cS Dumnezeu nu vrea distrugerea p3c3to}ilor, ci Tndreptarea lor.

Abaterea mSniei lui Dumnezeu TatSI nu este, prin urmare, ceva produs de oameni. Aceasta se datoreazS doar lui Dumnezeu care, atunci cSnd vede semnele de îndreptare ale oamenilor, ,î}i abate mSnia* }i în felul acesta urgia care urmeazS s3 se dezlănţuie este opritS atunci cSnd, prin ispS}ire, Dumnezeu ne iartâ. în .Noul Testament* existâ unele pasaje în care apare expresia .mSnia lui Dumnezeu" dar dovezile relevante nu se limiteazS la aceste pasaje. Pretutindeni In .Noul Testament' întSlnim ideea c3 Dumnezeu se opune cu tSrie rSului, atunci când este atins3 o anumitS iimită. Nu trebuie sS pierdem niciodată din vedere că niciun pScStos nu se aflS într-o stare bun3. PScStoşii se împotrivesc lui Dumnezeu. în ultimS instanfâ, p3cSto}ii nu se pot a}tepta la altceva decSt la asprimea judecSfii dumnezeie}ti. Accasta este în realitate ceea ce ei merit3 pentru fSrSdelegile şi pScatele lor. Fie cS numim aceasta .mSnia lui Dumnezeu* fie c3 nu o numim astfel, ea este totu}i

113

prezentâ. Ea apare ca o consecmţă firească pe care noi, oamenii, o merităm datorită fărădelegilor ţi păcatelor noastre. Atunci când păcătuiesc adeseori j i pâcatele lor se acumuleazâ, până la urmă toţi oamenii sunt supuşi judecăţii lui Dumnezeu. .Mânia lui Dumnezeu se descoperă la un moment dal din cer Tmpotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor.'

Avertismentul Fecioarei Maria ne-a fost oferit spre a ne salva pe noi, oamenii, dintr-un pericol real j i nu dintr-un aja-zis .pericol" ce este fantasmagoric j i imaginar. Realizarea unor eforturi adecvate, cum ar fi această metodă supremă ji eficientă pe care o propunem aici, este menita sa fac3 posibilă izbavirea noastră şi a acestei planete de mânia lui Dumnezeu. Această izbavire este cu putin]3 daca un număr considerabil de fiinţe umane se va angrena pentru a realiza acest efort de ispăjire, ce devine cu putinţă prin efectuarea zi de zi a acestei metode supreme şi eficiente. Prin urmare, realizarea zi de zi a acestei metode supreme şi eficiente este efortul de ispăjire pentru păcatele noastre.

IUBIRE Mai ales pentru yoghini, iubirea adevărată este o energie tainică ce provine de la

DUMNEZEU şi care face s3 apară în Universul nostru lăuntric un sentiment copleşitor, divin, care face cu putinţă, pentru acela (sau aceea) care II trăiejte plenar, să resimta o inefabilă dilatare euforică a fiinţei sale şi totodată a câmpului conjtiinţei, de la finit către infinit. lubirea este resimjit3 intens de fiin|a umană sub forma unui sentiment esenţialmente unificator, profund euforic, coplejitor, nuanţat, moral-estetic. lubirea se manifestă mai ales prin aspirajia sublimă, dezinteresată, profund transfiguratoare j i pătrunsâ de abnegajie fajă de obiectul său: o fiinj3 umană de sex opus care ne atrage, o anumită persoanS asupra c3reia resimjim spontan imboldul s3 ne rev3rs3m în mod detajat afecţiunea sau chiar o colectivitate, o idee ori o valoare, o activitate.

Natura j i rolul uriaj îndeplinit permanent de iubire, atunci c3nd aceasta este intens j i cu adevarat liber manifestată în viaja oamenilor, au primit în decursul timpului interpretări variate. Una dintre cele mai străvechi interpretSri ale iubirii este cea cosmologico-mitologica, In care iubirea apare ca o nesfârjită forjă euforică, transfiguratoare, sublimă, divină, cosmică, grandioasă - generatoare a tot ceea ce este frumos j i minunat - j i infinit creatoare.

Distingând genuri diferite ale iubirii j i considerând-o pe cea profund transfiguratoare j i spirituală (pură, InSljătoare, divină) ca net superioară, numeroji gănditori i-au atribuit virtuţi cognitive fundamentale.

Yoghinii au considerat totdeauna sentimentul iubirii ca fiind extraordinar de important j i l-au caracterizat adeseori drept un sui generis criteriu valoric esenţial al gradului de umanizare j i de elevare a comportamentului natural al omului, o masura a faptului că, fn îns3ji fiinja sa microcosmică, cea mai intim individuală, cel care iubejte poate totodată s3 devină, datorită iubirii, o fiinţă dilatată în infinit, macrocosmică, unificată j i divină.

Din punct de vedere moral, iubirea este definită de către yoghini ca fiind un sentiment euforic sublim j i profund transfigurator, care este opus egoismului. înjelegând profund acest aspect prin trăirea directă, intensă, spontană j i liberă a iubirii adevărate, putem să Injelegem mult mai bine cuvintele divine, esenjiale ale lui lisus, pe care, paradoxal, 114

foarte pujini crejtini le mai pun astizi In practică: .lubejte pe aproapele tâu ca pe tine însuji'. Genialul scriitor Tolstoi spune: .Adevărata iubire are totdeauna drept bază renunjarea la propriul bine individual'.

Marii sf inji crejtini v3d în iubire iz vorul virtujii divine supreme, careeste compasiunea. Despre dragoste, Sfântul Pavel spune In .Noul Testament': . 1 . Chiar dacă aj putea vorbi In multe limbi omenejti j i totodată în cele îngerejti, j i

n-aj avea deloc iubire, aţ fi Intocmai ca o aramă sunătoare j i ca un chimval (instrument muzical folosit In vechime, compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; acesta mai era cunoscut j i sub numele de talgere - n.n.) zăngănitor.

2. Şi chiar dac3 aj avea darul proorociei j i a j cunoajte toate tainele acestei lumi j i toatS jtiinja, chiar de aj avea toată credinja, astfel încât s3 pot s3 mut j i munjii din loc, f3ră a avea deloc iubire, n-aj fi, prin aceasta, nimic.

3. Şi chiar dac3 mi-aj Imp3rji toată averea pentru a-i hr3ni pe cei s3raci, chiar dacâ mi-aj oferi cu abnegajie trupul s3 fie ars, j i nu aj avea deloc iubire, toate acestea nu-mi vor folosi aproape la nimic.

4. lubirea este fntotdeauna mult rSbdătoare; ea este mereu plină de bun3tate; lubirea nu pizmuiejte niciodată; iubirea nu se Iaud3, nu se umfl3 de mândrie; nu este suspicioasS;

5. Nu se poart3 nicioda»3 necuviincios, nu caut3 folosul s3u (deoarece iubirea trezejte Intotdeauna devotamentul j i abnegajia - n.n.); ea nu se m3nie; nu se g3ndejte la rău;

6. Nu se bucur3 de nelegiuire, ci se bucur3 f3r3 fncetare de adevăr, de bine ji de ceea ce este frumos;

7. Ea acoper3 (Îmbr3|ijeaz3) totul, crede tot ceea ce este bun, n3d3jduiejte mereu, suportă totul cu umilin{3 (smerenie).

8. lubirea este In vejnicie ceva tainic j i dumnezeiesc ji tocmai de aceea ea nu va pieri niciodat3. Proorocirile se vor sf3rji, limbile probabil c3 se vor opri, cunoajterea se va încheia, dar iubirea va r3m«1ne mereu aceeaji, f3ră tncetare.

9. C3ci, dac3 acum cunoajtem toate c3te sunt tn parte j i prorocim In partc, 10. Atunci c3nd, cu ajutorul iubirii, vom ajunge la des3v3rjire, acest «în parte» se va

rj i (pentru c3 atunci vom deveni Una cu Totul cel misterios al lui Dumnezeu - n.n.). 11. C3nd eram copil, vorbeam aja cum trebuie s3 vorbeasc3 un copil, simjeam cum trebuie să simta un copil, g3ndeam aţa cum g3ndejte un copil; atunci c3nd

-am făcut om mare, m-am lepădat (m-am detasat - n.n.) de tot ceea ce era fn mine copilăresc.

12. Acum (datorită ignoranjei noastre - n.n.) vedem totul întocmai ca într-o oglindS, Intr-un mod aburit j i întunecos; dar atunci (In momentul In care vom fi cu adevSrat uniji t u Dumnezeu - n.n.) c3nd vom cunoajte adev3rul, vom vedea totul fa{3 In fa|3. Acum eu jtiu c3-mi este cu putin{3 s3 cunosc tn parte; dar atunci c3nd voi fi des3v3rjit voi putea cunoajte totul pe deplin, fntocmai aja cum am fost eu cunoscut pe deplin din wejnicie (de Dumnezeu - n.n.).

13. Acum, pentru mine rămân doar acestea trei: credin(a In Dumnezeu, n3dejdea fcperanja) j i iubirea; dar pentru mine, cea mai mare dintre ele este j i r3m3ne Intotdeauna iubirea.'

(adaptare dup3 I Corinteni, cap. 13) 115

4 | PROCRAMULPWSnARDEAqiUNEURCENÎÂ.NU APOCAl l l ' s \ ' ffr

ÎMPÂRÂŢIA CEA TAINICÂ A LUI DUMNEZEU TATÂL în fnvă|3turile Sale, lisus vorbeşte dcspre .Împăr3|ia Tatălui Ceresc* sau .împărâjia

Cerurilor" ca despre o destinajie f inală a evolujiei şi a ascensiunii omului către Dumnezeu. în ceea ce priveşte descrierea efectivă a .împărâjiei Cerurilor* lisus este foarte criptic ţi s-a folosit tn special de parabole (parabola celor zece fecioare, a semânatorului etc), iar privitor la localiiarea acesteia, In .Biblie* este reluată de multe ori celebra afirmajie: ,împ3răjia Cerurilor se află In voi.*

împărSţia cea tainică a TalSlui Ceresc (Dumnezeu) este în realitate un misterios tarâm gigantic extrem de elevat care există, fără îndoială, clipă de clipă !n paralel cu aceasta lume şi care este tărâmul misterios escnţial al lui Dumnezeu Tatăl. Datorita faptului că împărăjia Tatălui Ceresc prezinta o frecvenţa globală de vibraţie extrcm de lnaltă, deşi este în permanenjă aproape de noi, cu toate acestea ea nu este încă accesibiia pentru marea majoritate a fiinţelor umane.

Atunci când noi descoperim, graţie unei anumite treziri lăuntrice esenţiale, focarul cel enigmatic de corespondenţă cu împărăjia cea Tainica a lui Dumnezeu Tatăl carc exista în stare latenta în fiecare dintre noi, putem apoi să avem oricând acces, numai prin intermediul acestui focar enigmatic ce face posibilă corespondenja ţi comunicarea cu acest misterios tărâm gigantic, la împărăjia cea tainică a lui Dumnezeu Tatăl. Abia atunci noi putem înjelege, prin experienja spirituala directă. realitatea uluitoare a at'irmajici pe care foarte pujini sunt cei care o înjeleg, fie chiar şi teoretic: .împărăţia cea Tainica a lui Dumnezeu Tatăl se află ascunsâ In fiecare dintre noi."

ÎNGER PĂZITOR încă de la naştere, fiecare fiinţă umană este încredinjata protecţiei unui Inger, care

are sarcina precisă de a o ajuta In fiecare moment al viejii sale. fără s-o abandoneze niciodata. Fiecare persoană are deci propriul său Inger păzitor, indiferent de rasă, cultură sau religia de care aparjine. Chiar ţi persoanele care spun că sunt atee, materialiste convinse sau cele care refuză să crcada într-o altă dimensiune decât cea terestra, au un Inger personal.

Dar ce face, mai precis, îngerul nostru păzitor? Cu tojii realizăm că nu ştim niciodată exact cât de mult veghează asupra noastră şi câte fac pentru noi propriii noţtri părinţi, pe care !i cunoaştcm şi !i percepem In mod direct, fizic, şi atunci cum am putea şti precis câte fac pentru noi Ingerii, care nu sunt vizibili ochilor noştri fizici? Totuji, dintre numeroasele lucruri pe care ei le fac, putem enumera câteva.

Astfel, îngerul nostru pazitor ne fereţte de pericolele care ne pândcsc fără ca noi măcar să le bănuim; ne îndeamnă să ne deschidem către ceea ce este bun şi să evităm răul; are sarcina de a transmite mai departe rugăciunilc noastre şi intervine neobosit pentru ca noi să primim întotdeauna dragostea divina, fjră de care nimic nu poate subzista !n aceasta lume.

în împrejurări particularc, îngerul păzitor se manifesta şi sub aparenje perceptibile nouă, iar când este absolut necesar, poate lua chiar formă umană, pentru a risipi nelncrederea, confuzia şi dezorientarea celui căruia i-a fost dat să-l vadă.

Numeroase persoane care au intrat 1n contact cu Ingerii îi descriu ca fiind creaturi inaripate, radiind de lumină şi modificându-ţi fără tncetare culoarea şi forma. Relatănle celor care spun că au Tntâlnit un înger într-un moment particular al vieţii lor sunt destul 116

de diferite. Aceste persoane vorbesc !n general despre fiinje care lor le-au apărut în carne şi oase, j i care le-au ajutat !n situajii critice, pentru ca ulterior să dispară într-un mod inexplicabil şi misterios. Nimic nu ne tmpiedică să credem că fiinjele pe care le-am întâlnit aparent întâmplător într-un moment anume al vieţii (sau chiar !n circumstanje banale) sunt Ingeri, cu atât mai mult dac3 aceste fiinţe, Inainte de a ne despărţi de ele, au rostit cuvinte potrivite pentru a ne lumina şi a ne transforma profund viaja.

INTOARCERE/REÎNTOARCERE LA REALITATEA MISTERIOASĂ A LUI DUMNEZIU în sfera eredinţei, întoarcerea sau relntoarcerea la Dumnezeu mai este numită şi

convertire religioasă şi indică o acjiune de transformare lăuntrică profundă, spirituală (In greată, metanoia) şi de regasire a lui Dumnezeu în propria fiinja. O astfel de Intoarcere sau relntoarcere către natura tainică a lui Dumnezeu indică, totodata, o metamorfoză spirituala j i puncteaza un proces interior de transformare, ce pune In acjiune o mdcscriptibila focalizare a puterilor lâuntrice ale fiinţei In direcjia unei apropieri intime de experienţa şi Injelegerea divină. Aceasta este o stare pur interioară care înglobează intreaga fiinja ţi se referă la ansamblul facultăţilor acelei fiinje umane, fiind totodată o etapă fundamentală In sânul oricărui demers spiritual. în .Biblie* se spune despre Dumnezeu c3 El îi poate Intoarce pe oameni la Sine. Pentru fiecare fiinţă umană, întoarcerea sau relntoarcerea la Dumnezeu este esenţială, mai ales după ce s-a Indepărtat de El. Motivul esenţial pentru care fiinţele umane au nevoie sâ se întoarcă sau să se rcîntoarcă la Dumnezeu este că astfel de fiinje umane fie s-au rătăcit de pe căile Sale, fie s-au îndepărtat de El.

în .Vechiui Testament* se afirmă, într-un mod clar şi categoric, că prin întoarcerea sau relntoarcerea la Dumnezeu se Injelege ceva mai mult decât o simplă exteriorizare a regretelor j i o transformare superficială a comportamentului. Adevărata întoarcere sau reîntoarcere la Dumnezeu !n orice circumstanje implicâ dobândirea unei slări profunde de umilinjă, presupune o adevărată transformare a inimii şi o căutare sinceră a realităţii tainice a lui Dumnezeu. O astfel de Intoarcere va fi insoţită de o cunoaştere reaia şi profunda a lui Dumnezeu şi a căilor Salc. Este important să reţinem că un astfel de eveniment sau, altfel spus, Intoarcerea sau relntoarcerea la Dumnezeu este ceva unic, care are loc odată pentru totdeauna şi care nu se repetă încă o dată şi Incâ o data după aceea. întoarcerea sau relntoarcerea la Dumnezeu este descrisă adesea ca o ieşjre din Intunericul raului, al ignoranjei, al păcatelor şi al domniei lui Satana şi atrage după sine închinarea şi dăruirea către Dumnezeu. O astfel de tntoarcere implică o transformare profundă tn sfera gândurilor j i a sentimentelor faţa de Dumnezeu, implică să manifestam o credinja putemica, profundă şi deplină în El. Atunci cand este privită dintr-un anumit punct de vedere, Intoarcerea sau retntoarcerea la Dumnezeu tnseamna dâruirea de sine lui Dumnezeu, care face cu putinţă să traim cu Dumnezeu, prin El şi pentru a ne manifesta la unison cu El tn tnnoirea vieţii prin puterea enigmatica a Duhului Sfânt, care se manifesta apoi In fiinja umana care se Intoarce sau se reîntoarce la Dumnezeu. întoarcerea sau retntoarcerea la Dumnezeu tn orice condijii este, atunci când va fi privita din punct de vedere psihic, o acţiune deliberata a omului, ce este aleasă tn mod liber j i tndeplinita tntr-un mod spontan. Totuşi tn .Biblie* se arată clar c i In acelaji timp fntoarcerea sau reîntoarcerea catre

117

4 | PROGRAMUL PLANETAR DE AqiUNE URGENTÂ . N U A P O C A L I P S A i r

Dumne/eu este într-un sens mai profund şi totodatS misterios, acjiunea lui Dumnezeu tn fîinţa umanS. în .Bibl ie* Tntoarcerea sau relntoarcerea necredincioţi lor la Dumnezeu este descrisS ca f i ind rezultatul unei ac'iuni divine în ei , ac|iune ln care - prin însăşi natura lor - ei nu au putut avea un rol esenţial, tntrucât aceasta reprezintă tn realitate o vindecare a neputinjei spirituale care a tmpiedicat Intoarcerea sau relntoarcerea lor la Dumnezeu până tn acel moment. Intoarcerea sau retntoarcerea către Dumnezeu face sa apară o indescriptibilă stare de renaştere lăuntrică, o profundă deschidere a inimi i , 0 deschidere şi o luminare a ochilor cunoaţterii adevărului care pănă atunci erau orbiţ i . întoarcerea sau retntoarcerea câtre Dumnezeu face totodată să apară în Universul fiinjei umane o nouS înţelegere, care îi transformă într-un mod profund viziunea asupra realităţii şi asupra sa însSşi. Anumite confesiuni arată cS cel mai adesea Dumnezeu fi atrage pe oameni la Sine prin intermediul unui sentiment foarte puternic, chiar copleşitor, de revelare şj comuniune dumnezeiască. Cazul reîntoarcerii lui Sfântului Pavel la Dumnezeu este tn această d i req ie exemplar. întoarcerea sau reîntoarcerea către Dumnezeu implică o transformare completă a orientarii, care ne aduce cu fa(a către Dumnezeu. în felul acesta, fiinţa umană face apoi paşi siguri pe drumul care duce cStre viaţa veşnica. în .Bibl ie* se spune .. . . dacâ nu vă veji tntoarce cu adevărat la Dumnezeu... să şti|i că nu veţi intra cu niciun chip în Împ3r3(ia Cerurilor.* Trebuie să amintim aici faplul c3 pânS şi omul cel mai transformat din punct de vedere spiritual ţ i care a atins un înalt grad de sfinjenie este totuşi, atunci când se află faţă în faţS cu Dumnezeu, un pacătos în a cărui fiinţă Dumnezeu vede multe pacate. În cazul renaşterii care apare, aceasta este totodatS o minunatS regenerare pe care o produce în fiinţa umană energia enigmaticS a Duhului Sfânt. Ea este resimjită înainte de toate în inima sa. Uneori întoarcerea sau reîntoarcerea la Dumnezeu este spontană şi subitS, alteori ea se produce într-un t imp ceva mai lung. Important este cS pânS la urma această întoarcere sau reîntoarcere a avut loc. întoarcerea sau retntoarcerea la Dumnezeu este un act de voinţă. Dumnezeu nu-l silejte niciodată pe om să vină la El. Toluşi prin anumite semne şi' minuni El î l invită, î l solicita prin intermediul Duhului Sfânt sa ia o anumita hotărâre, dar î i lasâ toatâ libertatea în această direcţie. Dupa învierea lui Isus Hristos şi pogorarea tn fiinţa lor a Duhului Sfânt, Apostolii au spus: .întoarceţi-vă acum la Dumnezeu pentru ca s5 vi se jteargă p5catele*. în multe întoarceri sau reîntoarceri la Dumnezeu Duhul Sfânt are un anumit rol. Aşa cum este firesc, tntoarcerea sau reîntoarcerea la Dumnezeu, precum ţi renaşterea generca/3 tn fiinja umană o transformare radicală a viziuni i . Tntoarcerea sau retntoarcerea la Dumnezeu implicâ sâ ne îndep5rt5m de r5u şi să ne întoarcem cdtre Dumnezeu, f i ind regeneraji ţ i dintr-un anumit punct de vedere chiar reînvia(i prin iertarea pScatelor. în .B ib l ie ' sunt desaise unele gesturi care puncteazS venirea sau revenirea la Dumnezeu. Astfel postul, punerea de cenuşS în cap, utilizarea unor veşminte din pSnzS de sac, lamentările, strigâtele şi lacrimile sunt gesturi şi manifestdri ale întoarcerii sau ale reîntoarcerii la Dumnezeu.

ÎNŢELECERE înţelegerea reprezintă un act sau un proces prin care fiin(a uman5 reujeşte s3

sesizeze, s5 cuprindS, s5 p3trundS şi s5 interiorizeze, mai ales cu mintea, sfera de semnificaţie a unei anumite rcalitSţi, a unui anumit lucru, fenomen, eveniment etc. 118

GLOSAR DE

în diverse l imbi, termenul .înjelegere* posedS scnsuri etimologice care descmnea/3 acjiunea de cuprindere, de realizare de legSturi sau de prindere, apucare şi sesizare. în)elegerea implicS o capacitate de a surprinde si a descoperi relaţiile esenjiale dintre obiecte şi fenomene. în timp ce în|elegerea elementarS, superficialS se bazeazS pe apropieri, asemSnSri şj asocia(ii simple de percep(ii, imagini şi idei, izvorSte din experien(a practicS imediatS, înţelegerea profundS, superioar3, deplinS presupune capacitatea de a surprinde prin identificare yoghinS perfectS semnifica(iile conceptuale, simbolice, spirituale şi In final esenţa cauzal3 a realit3(ii.

Psihologii fac deosebire între în|elegerea spontanS, ce presupune o operaţie fulgerdtoare de recunoaţtere, descoperire a semnifica(iei si integrare a acesteia şi înţelegerea discursivS, care este o activitate mentalS de duratS, cu structura specificS unui proces. Din punct de vedere psihologic, fenomenul de înjelegere se realizeazS prin integrare, interpretare şi transfer.

INŢELEPCIUNE în|elepciunea este o calitate şi tn acelaşi timp o capacitate esen|ial3 a fiin(ei umane,

rezultatS din integrarea armonioasS a unor experien|e spirituale bogate, a unei reflectSri clare, profunde şi superioare a realit3(ilor lumii, a lui Dumnezeu sub majoritatea aspectelor sale materiale şi spirituale. înţelepciunea este o expresie a cunoasterii spirituale profunde, a unei permanente călăuziri tn viaţă dupS principiile divine, universal valabile ce implicS bunul-simj $i inteligenţa creatoare. Ea se reflectS printr-o stare de deplinS cunoajtere de sine, de revelare a Spiritului Nemuritor (Atman) tn fiin(3, de concordanjS deplinS tntre g3nd ţi faptS, la care ajunge o fiinJS uman3 care are ccntrul fundamental de forţă Sahasrara perfect dinamizat. Cei înţelepţi sunt înzestra(i cu 0 putere de pStrundere mental3, cu o inteligen(5, cu o aten|ie j i cu o intui(ie care le lipsesc oamenilor obişnuiji. înţelepjii iubesc cel mai mult AdevSrul Ultim, Divin, dar totodatS ei sunt plini de compasiune şi se dovedesc capabili sS ierte greţelile.

înţelepciunea presupune o echilibrare deplinS a dorinţelor cu po$ibilit3|ile proprii. în cazul celui in(elept este exclus3 orice form3 de resemnare sau vreo modalitate de complacere In inerţie, cSci în|elepciunea presupune adoptarea unui mod net superior, eficent de cunoaştere ţi de transformare a realită(ii, în special pe baza cunoaţterii cauzelor care provoacS evenimentele ţi cfectele corelate, pe exersarea obiectivS a soluţiilor determinate de o anumitS conduitS sau alegere inspiratS de liberul-arbitru.

în]elepciunea, rod al unei cunoaţteri superioare, uitime şi generale asupra lumii, inspirate de Dumnezeu, conduce totdeauna la ac(iuni benefice, la o conduitS practicS armonioasS, divin integratS întemeiatS pe principiile divine.

înjelepciunea presupune asimilarea deplinS a valorilor spirituale de bine divin, adevSr ultim, frumuseje perfectS, puritate sufleteascS, dragoste, respect pentru sine şi pentru oameni, iubire necondi(ionat3 pentru Dumnezeu, precum şi o crcdmjS de nezdruncinat tn Dumnezeu, In acord cu aceste principii şi valori.

Înv3|3tura esen|ial3 a Injelepciunii este o ţtiinjS perfectS care nu poate fi objinutS în şcoli sau In universitSji. Ea este de.cele mai multe ori accesibil3 numai în preajma unor sfinji, a marilor yoghini sau a înjelepjilor (care pot face din fnvSjStura scrisS a tratatelor sau a scripturilor sacre o cunoastere vie, autenticd şi directâ). Pentru ca s3-i Injelegem si sS ne ridicSm la nivelul lor trebuie $3 ne apropiem de acesti Injelepji cu ; 119

iubire, dăruire, aspirajie, seriozilate j i umilinjă, să studiem j i să aplicăm apoi învăţăturile lor cu devojiune j i cu intensă aspiralie. Totodat2, una din ipostazele nebănuite ale lui Dumnezeu Tatăl este aceea de Suprem înţelept, a cărui Inţelepciune nimeni nu o egaleazS. Dumnezeu este Acela care face să se trezeascâ Tn noi Injelepciunea.

Dacă umanitatea Tn ansamblul ei nu va descoperi tât mai repede cu putinţă un nou mod profund transformator de a trâi, bazat pe îndumnezeire, pe înjelepciune, pe iubire, pe bun-simj, pe compasiune, pe bunăvoinţă, pe altruism, pe bunătate, pe umilinţă j i pe întrajutorarc, ea se va scufunda din ce Tn ce mai mult Tn starea cumplită de marasm pe care o observăm cu tojii Tn lumea In care trăim. în acest sens este necesar ca fiinţele umane care locuiesc pe această planetă s3 găsească neîntârziat înţelepciunea necesară tn semnele timpului. Unul din acestesemnea fost transmis umanităţii de către Fecioara Maria la Fatima, tn Portugalia, unde s-a produs cel mai mare fenomen supranatural care s-a declansat In ultimele sute de ani pe planeta noasiră, când Soarele a început ,s3 danseze' pe cer sub privirile uluite a 70.000 de oameni, după care a părut c3 se pr3bujejte peste tntreaga planetă. Pentru a eviia cumplita catastrofă despre care Fecioara Maria ne-a avertizat ca s-ar putea abale asupra acestei planete, este necesar ca un număr suficient de mare de fiinje umane lucide, responsabile j i intuitive s3 se mobilizeze şi s3 acjioneze la unison, într-un mod benefic, plin de în|elepciune, dumnezeiesc, dând dovadâ de perseverenţă, credin|3 In Dumnezeu ji hotărare de nezdruncinat, pentru a stopa In faza de sămânţă tot ceea ce ne aşteaplă (dac3 ne vom complace In inerţie şi In ignoranţă).

UBER-ARBITRU Expresia Jiber-arbitru* se referă la una dinlre modalităţile nojiunii de libertate,

care se aplică In sfera individualităţii umane. Liberul-arbitru desemnează, tn accepjia yoghină, capacitatea fiinţei umane de a alege liber tn cadrul destinului propriu (karma). Abia după ce a atins comuniunea cu Sinele Nemurilor [Atman), omul dobandeşte adevărata libertate, văzuta ca forţă infinită de a alege cu discernământ deplin j i de a răspunde de orice alegere făcută, indiferent de solicitări j i de exigenje exterioare. Atunci când omul îl iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice, el devine din ce tn ce mai înţelept j i rnai puternic, iar cunoasterea j i voinţa lui cresc. „Dacă omul îji uneşte mica sa libertate de voinjă cu Voinja infinită a lui Dumnezeu, este imposibil ca el să rămână un spectator mut al Voinjei Divine, ci va deveni liber, asemenea Creatorului s5u, şi va fi capabil să realizeze foarte mult, folosindu-se de liberul-arbitru pe care i l-a d3ruit Dumnezeu!" (.Marea Evanghelie a lui loan", de Jacob Lorber, vol. IV, 76.15)

Trebuie Ins3 s3 ştim c3 nicio fiinjS obisnuitS nu este cu adevSrat lîberă. Este semnificativ ce a spus Buddha In acest sens: .puierea de Tnjelegere şi de acjiune depind In mod direct de karma fiecSruia*. Astfel, cu c3t karma globală a unei fiinţe este mai bun3, cu alât num3rul posibilit3jilor sale de a alege este mai mare, ca j i puterea sa de Tnjelegere ji de acjiune. Cu c3t karma globală a fiinjei este mai pujin bună, cu atât numSrul opjiunilor la care ea are acces este mai mic pentru fiecare alegere j i adesea, prinlre variantele accesibile nu este niciuna ujoar3 j i armonioasS, care s3-i permit3 fiinjei să nu sufere. într-un astfel de caz, de asemenea, puterea de Tnjelegere ji de acjiune sunt mult diminuate.

Liberul-arbitru nu exclude cunoajterea j i interiorizarea legii divine a necesitSjii (karma) j i a legilor Macrocosmosului (dharma). Îns3 nu trebuie s3 confundSm 120

Ijberul-arbitru cu libertatea de a face totul numai dup3 bunul plac. Fiecare om este liber să acjioneze in conformitate cu propria voinjă, dar acjiunea odat3 realiza(3, el va trebui sa suporte consecinjele. Necesitatea divin3 negală Tn mod prostesc nu este In niciun caz desfiin|at3.

Este demn de rejinut faptul c3 tn aceste momente foarte dificile pentru umanitate, care se af)3 tn pragul declanjSrii unor adev3rate catastrofe la nivel planetar, anunjate, de exemplu, I n . Apocalipsă* sau prin nenumSraiele aparijii ale Fecioarei Maria, este necesar ca un număr suficient de mare de oameni s3 Iji exercite liberul-arbitru j i s3 renunje la starea de inerţie, larvaritate j i egoism în care se complac marea majorilate dintre ei j i s3 aleag3 s3 acjioneze la unison, cu toat3 fermitatea, manifest3nd o credinţ3 profundă j i de nezdruncinat tn Dumnezeu TatSI pentru a stopa, cu ajutorul metodei supreme j i eficiente expuse tn aceasl3 carte, Indeplinirea acestor profejii tnsp3im3nt3toare.

LIMITÂ La modul general vorbind, cuvantul .limită" se referâ la tot ceea ce separă fie

dou2 regiuni distincte, fie dou3 porjiuni ale spajiului, fie dou3 perioade temporale, fie douS trepte distincte, fie dou3 etape succesive. Adeseori limita este descris3 ca fiind exlremitatea a ccva anume sau, altfel spus, ea este j i r3mâne primul hotar dincolo de care - tn general vorbind - nu mai este cu putin|3 s3 tnţelegem nimic despre ceva anume care deja existS. Limita este totodată ceva indivizibil, ce ocupă un loc j i care nu se identifică niciodată cu tncepulul. Este Ins3 important s3 rejinem c3 atunci c3nd este depSjitS o anumilă limitd, totodată aceasta face s3 aparS un nou tnceput. Tocmai de aceea, cei înjelepji afirm3 c3 dep3jirea sau Irecerea efectivS a unei anumite limite face apoi s3 apar3, In mod ineluctabil, un anumit tnceput care, de la caz la caz, poate s3 fie bun sau rău.

Spre exemplu, atunci c3nd esie In mod real dep3jit2 limita cea superioar2 a umanului, fiinja uman2 tn cauz2 atinge tn felul acesta o nou2 condijie I2untric2 (în care, apoi, estecu pulin(2 s2 se fixeze) pregnant sublim2, divin2 sau, allfel spus, pentru ea începe explorarea liberă a unei stări net superioare, pe care cei Injelepji o numesc starea sublim2 a zeilor j i a zeijelor, ori altfel spus starea zeiasc2.

La cel2lat pol, atunci c2nd este In mod real dep2jit2 limita cea inferioară a umanului, fiinja uman3 tn cauz3 atinge tn felul acesta o nou3 condijie I3untric3 (în care, apoi, este cu putinţă s2 se fixeze) net inferioar2, nefast2 sau, altfel spus, pentru ea tncepe explorarea liber consim(it2 a cumplitei condijii demoniace despre care exist2 revelajii clare j i condudente ce au fost realizate de Krishna tn iextul fundamenlal „Bhagavad Cita*.

în lumina aceslor revelajii, ne putem da seama c2 trecerea sau dep2jirea unei limite superioare esle tntotdeauna de bun augur pentru fiinja umană care realizeaz2 aceasta. în schimb trecerea sau dep2 jirea unei limite inferioare este tntotdeauna de r2u augur pentru fiinja uman2 care realizeaz3 aceasta. Cu toate c3 separ2, limita unejle totodat2, schiţând tn felul acesta posibilitatea mijc2rii căire propriul s2u dincolo, aja cum de altfel o sugereaz2 paradoxul marginii. Spre exemplu, unii psihologi definesc pulsiunea ca fiind un concept limitS ce evidenJiazS manifeslarea a ceva anume la frontiera biologicului j i a psihicului.

Unii filozofi j i inţelepţi consider2 c2, tn realitate, fiinja tn devenire este ceva 121

mixt între limitat şi nelimitat. Prin metaforă, limita este un punct sau un hotar ce nu poate fi depâjit fără anumite consecinţe inevitabile atunci când este realizată fie o anumită acjiune, fie o anumită cunoaştere etc. Un exemplu simplu j i sugestiv este starea inefabilă de orgasm fără ejaculare (în cazul bărbatului) şi fără descărcare (tn cazul femeii) care este atinsă la un moment dat, de îndată ce este depăjită o anumită limitâ superioară tn urma unui proces tainic de polarizare a energiilor feminine (-) cu cele masculine (+). Referitor la conceptul de limită, se disting uneori In acest sens limitele actuale j i limitele necesare sau ultime. Referitor la ideea de limită, un gânditor spunea: .Natura este limita mijcării de descrejtere a obişnuinţei*. Pentru cei inijiaji este evident că tntotdeauna limita definejte marginea sau hotarul a ceva. Limita se poate referi fie la timp, fie la o anumită cantitate, fie la o treaptă distinctă ce poate fi ori inferioară (ji atunci marchează involuţia, regresul), ori superioară (ji atunci marchează evolujia, progresul), fie la aparijia şi la dispari|ia lucrurilor.

în viziunea înţeleptului Pitagora, limita este, împreună cu nelimitatul, unul dintre cele zece principii din care derivă toate fenomenele în cadrul Manifestării. Limita (peras) este privită prin opozi|ie la nelimitat (apeiron) şi ea este un important principiu macrocosmic ce corespunde Ordinii dumnezeiejti care este intronată asupra haosului originar. Limita este tn realitate aceea care permite $3 se distingă Finitul de Infinit. Limita este hotarul sau marginea extremă a tot ceea ce există.

Limita marchează de fiecare dată fie o treaptă supcrioară, fie o treaptă inferioară. Limita indică sfârşitul unui anumit lucru sau fenomen. Limita separă întotdeauna substanţa de esenţa lucrurilor. Esenţa este j i rămâne tntotdeauna o enigmatică limită a cunoaşterii j i a tot ceea ce existâ. Limita a ceva se referă totodată tntr-un anume fel la potenfialul său, indicând graniţa specifică dintre potenţă j i act. O altă semnificajie a limitei ce a fost definită de filozoful Aristotel permite o definire a limitei In sens gnoseologic: .Limita este ceea ce constituie j i totodată determină domeniul de referinţă a tot ceea ce se poate cunoajte*. Pentru Toma D'Aquino, tn viziunea căruia cunoajterea este deschidere către existenjă, fiecare nojiune ce exprimă esenja a ceva, sau altfel spus, ceea ce defineşte acel ceva, limitându-l - este totodată şi limita acelei cunoajteri. Metafizica ne conduce cel mai adesea la anumite limite. O astfel de limită la care ne conduce metafizica este .conceptul limită', adică noumen-ul pe care cunoaşterea omenească obijnuitâ nu tl poate depâşi fără a exista riscul ca ea să alunece în tentajia de a fantaza. Tocmai de aceea .conceptul limită circumscrie ajadar pretenjiile sensibilitSjii". Unii gânditori au numit .situajii limită" acele condijii ce sunt determinate mai ales de tot ceea ce este rău (suferinţă, culpă. etc). Situajiile limită pe care fiinţa umană le trăiejte la un moment dat evidenjiazâ, vrând-nevrând, efemeritatea, iluzoriul j i finitudinea existenjei noastre. Astfel de experienje limită ne declanşează adeseori trăiri lăuntrice extraordinare j i In anumite situajii ne determină să ne punem întrebări fundamentale, ce vor evidenjia în anumite condijii pentru noi problema transcendenjei şi a dumnezeiescului. Situajiile limită sunt numite astfel prin opozijie cu toate situajiile provizorii şi care sunt controlabile. Situajiile limită sunt cel mai adesea situajiile ieşite din comun, extrem de complexe prin problematica pe care o ridică, pe care conjtiinja fiinţei umane obişnuite le descoperă ca fiind irevocabile Şi nejustificabile de îndată ce se pune condijia de a adera la ele. în timp ce situajiile obiţnuite privesc fiinja obijnuită, situajiile limită sunt tangente cu o posibilă existenţă 122

cu totul extraordinară In Fiinja Esenţială. Fiind adeseori fundamentale j i constitutive ale existenţei umane obijnuite, situajiile limită resping existenja pură j i , la modul general vorbind, nu pot fi depăjite j i nici transformate cu ujurinjă. Cel mai adesea, situajia limită este cea care structureaza* raportarea la celălalt j i la lume. Feluritelor situajii de acest gen ce trebuie să fie, vrând-nevrând suportate, unii gânditori le opun atitudinea ce exprimă o reacjie conjtientă a fiinjei umane. Limila are adeseori j i un sens temporal. Ea marchează în felul acesta punctul de joncjiune j i punctul de separare între două durate. Fizic vorbind, clipa este definită ca fiind limita ce există între două durate.

în sens abstract, limita este un punct sau un anumit stadiu ce nu poate sau care nu trebuie să fie depăjit fie de către o fiinjă, fie de către o putere, fie de către o acjiune, fie de către o anumită influenjă. în cazul progresului spiritual, limita este aceea care tntotdeauna separă o anumită treaptă distinctă de o nouă treaptă superioară. Tot limita este aceea care, în cazul regresului spiritual separă o anumită treaptă dislinctă de pe care alunecăm j i apoi cădem, de o treaptă inferioară. în viziunea celor inijiaţi, o clară înjelegere a ceea ce este cu adevărat limita permile, prin intermediul efectului ocult de oglindă, să înjelegem că de fapt ea este natura autentică a Infinitului. Noţiunea cantitativă de limită corespunde criteriilor de stabilitate j i de soliditate sau, altfel spus, evocă permanenţa j i precizia, în timp ce domeniul ce este propriu calitativului este caracterizat printr-o perpetuă variajie, modificare j i impermanenjă. Trebuie, tnsă, să avem în vedere că atâta timp cât rămânem în domeniul variabilelor nu se poate objine acea fixitate care este proprie limitei. Limita se află de asemeni într-o strânsă legătură cu finitul. Se consideră ca fiind finit tot ceea ce este limitat, delerminai, contingent, relativ. Cuvântul .finit* este de altfel sinonim tn metafizică cu limita. Finitul este semnul unei dependenţe radicale vizavi de o determinare primară ce condijionează j i proporjionează. în finit nu poate să apară decât indefinitul sau, altfel spus, ceea ce rămâne tn limitele cantilativului j i ale măsurabilului. Caracteristica proprie a finitului este deci relativitatea j i , prin limita sa constitutivă j i funciară, aceasta evidenjiază finitul. Chiar dacă este cu putinjă să-i oferim o extesie indefinită, finitul este întotdeauna In mod riguros nul atunci când este privit din punctul de vedere al Infinitului. în cazul finitului j i al Infinitului, ne aflăm totodată în prezenja unei distanţe ce este cu adevărat de nedepăjit sau, altfel spus, ne aflăm tn faţa unui abis ce există tntre două naturi ireductibile j i tntre care nu există o măsură comună. Finitul aparjine tntotdeauna domeniului limitării j i nu poate în niciun fel să-l depăjeascâ. Natura sa este aceea care îi impune aceastS determinare j i ti dicteaza legile proprii ale fnchiderii sale în sânul unor hotare înguste, hotare care nu sunt altceva decât consecinja logică a slăbiciunii sale ontologicc originare.

Poale să pară greu de crezut, mai ales In cazul celor sceptici j i ignoranji, dar totuji, tn relajia Sa cu fiinţele umane, Oumnezeu Tatăl, care este tn realitatea Sa misterioasâ infinit j i nelimitat, manifestâ totuji, la un moment dat, o anumitâ limită în ceea ce privejte răbdarea, limită care devine evidentâ atunci când fiinjele umane fac păcate grave j i fărădelegi care sc acumulează In timp. Atunci când este atinsă aceasta limită, Dumnezeu reacjionează j i pedepsejte pe oameni după cum merită. Un exemplu clasic de astfel de limită, ce este descris In .Biblie* j i care ne permite să ne dăm seama că Dumnezeu are totuji limite în ceea ce privejte răbdarea pe care o manifestă fajS de râutatea ji păcatele

123

grave ale oamenilor, este Potopul. Un alt exemplu semnificativ de acest gen care este desais !n .Biblie* este cazul binecunoscut al celor două cetăţi, Sodoma şi Gomora, care datoritS râutăţii j i pervertirii la care ajunseserS locuitorii lor au fost pedepsite fntr-un mod înfricojâtor. în cazul lui lisus Hristos, supremul exemplu divin pe care îl cunoajtem cu toţii, s-a consemnat în .Biblie* c5 ji El a dat la un moment dovadă câ rSbdarea, bunălatea ţi puterea Sa de a ierta au o limită, iar acest moment este descris fn .Noul Testament', atunci cand lisus i-a alungat din Templu pe to|i negustorii j i cSmStarii, iar manifcstarea Sa a fost exemplară, deoarece atunci El i-a alungat de acolo pe toţi folosind un bici. Episodul respectiv este plin de inv3|3minte j i ilustrează cât se poate de clar faptul că la un moment dat atât rSbdarea si puterea de a ierta, cat j i toleran|a lui Hsus Hristos au atins, totuşi, o limită. Este, însS, evident cS în toate situaţiile de acest gen care sunt descrise în «Biblie', pScatele şi fărădelegile oamenilor se îndesesc, se acumulează ji la un moment dat dezlănjuie din partea lui Dumnezeu o reacţie pe măsură, care este cunoscutS cel mai adesea sub numele de .mânia lui Dumnezeu'. Atunci cSnd este privită dintr-un anumit punct de vedere, Apocalipsa ne apare ca fiind totalitatea avertismentelor care ni s-au transmis tocmai pentru a ne atrage aten|ia sau, altfel spus, pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la ceea ce urmează s3 se petreacă în vremurile apocaliptice (pe care deja le trăim, chiar dacă unii dintre noi nu-şi dau seama de aceasta). Dincolo de aparen|e, textul ,Apoc«îlipsei" ne dezvăluie, atunci cand este citit într-un anume fel, câ dacS umanitatea nu se va îndrepta şi nu se va orienta cStre Dumnezeu, apSrSnd astfel Impăcarea ce este necesarS cu El, atunci atSt asupra planetei, cât şi asupra umanităţii în general se vor dezlănţui pedepsele binemeritate, deoarece va fi atinsă o anumitS limită, ce va atrage apo.i, la un moment dat, inevitabila pedeapsS dumnezeiascS pe care o meritâm pentru fSrSdelegile j i păcatele mari ce se vor acumula în decursul timpului. Chiar si în foiclor este prefiguratS, într-un anume mod, existenţa unei limite a lui Dumnezeu în relajia Sa cu oamenii, iar aceastS limită este într-un mod foarte plastic exprimatS în binecunosculul proverb: .ATUNCI CÂND OMUL MAI MEREU GREŞEŞTE, DUMNEZEU ÎL TOT FEREŞTE Şl IARĂŞIÎL FEREŞTE, PÂNÂ CE LA UN MOMENT DATÎL NIMEREŞTEI*. Prin urmare, nu este cazul să ne imaginăm, într-un mod prostesc ţi tembel, 13 în nesfSrjita Sa bunătate şi rSbdare Dumnezeu va ierta, mereu şi mereu, toate pScatele j i fârădelegile noastre, tolerând ca noi să facem, iarSji j i iarăşi, alte păcate grave j i fel de fel de fărădelegi, fără ca El să îţ i manifeste la un moment dal mânia, dupS cum meritSm aceasta.

în cazul situaţiei descrise în .Biblie" j i care se referă la cetatea Ninive şi la locuitorii acesteia, care prin manifestările, răutatea şi fărădelegile lor se indepărtaseră de Dumnezeu, se jtie că Dumnezeu le-a trimis un avertisment prin intermediul proorocului lona, iar locuitorii cetSţii au luat în serios acel avertisment j i s-au întors neîntarziat cStre Dumnezeu. Ei au început s3 se roage, au început s3 posteascS, s-au cSit sincer pentru greşeliie şi păcatele lor şi în felul acesta, cu toate că cetatea Ninive urma să fie nimicită printr-un cutremur cumplit, vSzând că locuitorii acelei cetăţi au dat semne de îndreptare, Dumnezeu s-a milostivit de ei j i de aceea, acel cutremur devastator nu a mai avut loc. în cazul cu pricina, se poate spune c5 în .Biblie* ni se descrie prefigurarea unei anumite limite a răbdării dumnezeiesti ce fusese atinsă j i a cărei depSjire ar fi fost urmată de o cumplitS pedcapsă, pe care Dumnezeu o hoiărâsc pentru acea cetate j i pentru locuitorii ei. Cu toate acjjMea, datorită căinţei de care locuitorii acelei cetăţi au dat dovadS, cât ţi datorită fapterw lor plăcute Tn faja lui Dumnezeu pe care le-au făcut 124

după ce au afiat ce-i aşteaptă, ei au reujit să ispSjeascS acea pedeaps3 j i iată câ acea pedeapsS divină ce se prefigura a fost în telul acesta suspendatS, oamenii Indreptându-se Tnainte ca limita răbdării sâ fie depăsită. DatoritS căinjei lor sincere, Dumnezeu i-a iertat pe locuitorii acelei cetăţi j i acel termen-limitS, ce fusese stabilit chiar de cStre Dumnezeu, a fost apoi suspendal.

Atunci când privim dinlr-un anumit punct de vedere profeţiile Fecioarei Maria care au fost revelate la Fatima, ne putem da seama cu ujurinţs că Fecioara a pus întreaga umanitate în gardă cu privire la existen{a unei limite care Ifi va avea scadenţa în viitor, dacS fiinţcle umane nu se vor cSi pentru faptele lor rele, pentru perversitatea lor, pentru păcatele lor grave şi pentru fSrSdelegile pe care le-au fâptuit. Numai în felul acesta, Dumnezeu se va milostivi de noi toţi şi de această planetă pe care trăim, suspendand cumplita pedeapsă care urmează să apară în viitor în cazul în care noi, oamenii, nu vom face nimic pentru a ispăşi această pedeapsâ pe care o merităm. datorită faptului că suntem pe cale să atingem o anumită limită, ce va atrage apoi atât asupra acestei planete, cât şi asupra oamenilor, mânia îndrcptăţită a lui Dumnezeu. Ştiind aceasta, este necesar sâ reflectăm la aceste aspecte si să ne dâm neîntărziat seama că, dat fiind faptul că această cumplită catastrofă nu s-a dezlănfuit, cu toate că mai este extrem de pu|in până la atingerea limitei, este tocmai de aceea necesar să ne unim eforturile de acum Inainte şi să facem fapte ce sunt plăcute în faţa lui Dumnezeu, să ne căim sincer pentru pâcatele j i fărădelegile noastre j i să acţionăm astfel încât să putem ispăji această Tnfricojătoare pedeapsS care ne ajteaptS j i despre care Fecioara Maria ne-a oferit deja o terifiantS viziune colectivS, la care au asistat atunci la Fatima peste 70.000 de fiinje umane. Este semnificativ cS, în loc sS dezvSluie omenirii acele profe|ii ce au fost fScute la Fatima, papalitatea a dat dovadS de o cutremurStoare j i , am putea spune, chiar criminalS inconjtienjS, ascunzSnd aproape fn totalitate con|inutul acelor profe|ii. Dat fiind acest mod viclean de a ac'iona al papalitStii, Fecioara Maria s-a mai arStat de cdteva ori dupS aceea j i a repetat profeţiile respective, pentru ca umanitatea sS ia act de existenţa acestei limite datoritS cSreia atSt noi oamenii, cSt j i aceastS planetS am putea fi pedepsiţi Tntr-un mod înfricosStor fn viitoml apropiat, depSjirea acestei limite put3ndu-L determina pe Dumnezeu TatSi sS îji reverse Tn mod binemeritat asupra noastrS mSnia Sa.

Tn fond, aceastS catastrofa despre care Fecioara Maria ne-a avertizat este ceea ce noi, oamenii, meritSm cu prisosinţS, datoritâ pScatelor j i fSrSdelegilor noastre ce s-au acumuiat Tn decursul timpului j i au fScut s3 se profileze aceastS limitS. Prin urmare, am putea spune cS aceastS situa|ie este oarecum asemSndtoare cu ceea ce s-a petrecut Tn cazul locuitorilor cetSţii Ninive. Dar dacS în cazul acela era vorba doar de o cetate j i de locuitorii ei, In cazul profeţiilor Fecioarei Maria este evident c3 avem de-a face cu o catastrofS planetarS binemeritatS, dacS un numSr considerabii de fiinje umane nu se va mobiliza pentru a acţiona la unison Intr-un mod ce îi va fi plScut lui Dumnezeu, spre a putea fi ispSjitS aceastS acumulare de pScate j i de fSrSdelegi ce este pe cale sS atingS o anumitS limitS, j i tocmai datoritS faptului c3 aceastS limitS este cunoscutS de Fecioara Maria, ea ne-a revelat prin tnfricojStoarea viziune ce a Tnso'it sumbra profeţie tocmai ceea ce ar urma sS se petreacS In viitor, atSt cu planeta noastrS, cSt j i cu locuitorii acestei planete. AvSnd In vedere aceste aspecte, se poate spune c3 In cazul Tn care vom rămSne letargici, cu mdinile Tn sSn, j i vom spune cS toate acestea sunt nijte aberaţii, atunci avem toate jansele sS ne ajtept3m la dezlanţuirea Intr-o anumit3 zi a acestei

125

-*f| PROCRAMUlPlAMURDEAqiUNEURCESTÂ.NUAPOCALIPSA!!!' £ -

cumplite catastrofe planetare despre care Fecioara Maria ne-a avertizat pnn mtermediul acelei cutremurătoare viziuni colective. Ştiind aceasta, nu este cazul s3 dăm dovadă de imbecilitate j i s3 spunem: ,la s3 vedem, ce se va petrece dac3 nu o s3 facem nimic!* Tn cazul unei astfel de alegeri în mod evident cretine, nu trebuie să ne surprindă că ceea ce Fecioara Maria ne-a arătat prin intermediul acelei cumplite viziuni de la Fatima chiar se va înfăptui întru totul.

în cazul în care privim dintr-un anumit punct de vedere situaţia cumplită în care se află planeta Pământ j i întreaga umanitate, am putea spune că pcricolul este imens, deoarece papalitatea a ales să pună la index respectivele profcjii ale Fecioarei Maria, şi tocmai de aceca impactul lor a fost minim, deoarece există actualmente o mulţimc de controvcrse referitoare la con|inutul real al acestor profeţii, ce sunt păstrate în mare secret, deoarece papalitatea a decis într-un mod iresponsabil că nu trebuie s3 fie dezvaluit conjinutul lor. Nu stim ce anume a determinat papalitatea să ia o astfel de hotărâre, dar este evident c3 aceastS hotărâre este complet lipsită de Inţelepciune, j i mai mult decât atât, ea este contrară voinţei Fecioarei Maria. Datorită faptului că adevărul este ascuns intr-un mod paradoxal chiar de către cei care ar trebui să-l dezvăluie, acestc profeţii de la Fatima ale Fecioarei Maria, ce sunt confirmate de previziunile sumbre alc oamenilor de jtiinţa şi ale unor savanţi reputa|i, prefigurează In viitorul apropiat dezlănjuirea (ce pare a fi inevitabilă) a unei catastrofe planetare care ne ajteaptă în cazul In care vom trata cu indiferen'ă si iresponsabilitate toate aceste aspecte.

MACROCOSMOS/MICROCOSMOS Perechea de termeni Macrocosmos-Microcosmos provine din compunerea

cuvintelor grecejti „macro" (mare) j i respectiv ^micro" (mic) cu cuvântul ^cosmos" (ordine sau lume ordonată).

Microcosmosul reprezintS omul cu toate vehiculele sale invizibile. Macrocosmosul reprezintă Universul fizic impreună cu toate planurile sale invizibile. Această definiţie a hermetismului se regăseţte sub o altă formă j i în jtiinjâ: fizica de ultimă oră face destul de clar distincjie între Macrocosmos şi Microcosmos; dar aici Macrocosmosul devine lumea omului, iar Microcosmosul este lumea mtraatomică. Oe altfcl, în ci'ida acestei difcrcnje, fizica, aidoma ezoterismului, are drcpt principiu fundamental unitatea obiectului său.

Termenii Microcosmos j i Macrocosmos nu acoperă, în cele două sisleme, aceleasi realităji. Ştiinja Incearcă să stabilcască pretutindeni raporturi de cauzalitate, ocultismul si yoga stabilesc adeseori analogii.

Atât pentru hermetism, cât j i pentru sistemul yoga, analogia reprezintă relajia privilegiată cu Universul (Macrocosmosul). în textul fundamental al ocultismului .Tabla de smarald* a lui Hermes Trismegistos este redată In mod sintetic analogia j i corespondenţa între Macrocosmos şi Microcosmos:

,Este perfect adevărat si dincolo de orice indoială, sigur j i cât se poate de real că tot ceea ce se află jos este (In mod analogic aranjat) precum tot ceea ce se află sus; şi este important s3 se ştie că tot ceea ce se află sus este (In mod analogic aranjat) precum tot ceea ce se află jos; prin această dispunere unitară sunt înfăptuite toate miracolele unicului (Oumnezeu) şi astfel apar j i subzistă toate lucrurile, forjcle tainice j i fiinţele care există. Şi, întocmai precum toate lucrurile, forţele şi fiinjele sunt (există) j i provin 126

din Marele Tot (Unul), prin medicrea Umcului Dumnezeu, tot astfel toate lucrurile, fbrjele si fiinjele sunt, la rândul lor, născule din Fiinja accstui Unic (Dumnezeu) care este singura realitate etemă j i infinită, printr-un anumit fel (gen) de aranjare j i adaptare.*

în Facerea biblică ni se revelează că In realitate omul a fost creat la începuturi după chipul j i asemănarea lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta indică existen'a fiecărui om ca fiind un veritabil Microcosmos în miniatură carc nu este altceva decât o sui generis copie în miniatură a Intregului Macrocosmos. Fiinţa fiecărui om este prin urmare o fidelă copie a întregului Macrocosmos. Acest adevăr fundamental este exprimat de Inţelcpciunea ezotencă orientală prin dictonul: .Ceea ce există aici tn fiinja noastră (Tn Microcosmosul tainic al fiinţei noastre) se află totodată pretutindeni (în întregul Macrocosmos, care In realitate este trupul cel tainic al lui Dumnezeu). Ceea ce nu există în fiinţa noastră (Tn microcosmosul fiinţei noastre) nu există nicâieri (în Intregul Macrocosmos).'

Aceasta este Taina oglindirii enigmatice şi a corespondenţei inefabile care există tntre Microcosmosul fiecărei fiinţe umane şi Macrocosmos care ne permite sâ descoperim, prin experienţă lăuntrică directă, că fiinţa noastră este o Parte care este integrată j i fără Tncetare îmbrăjijată de marele Tot, iar Totul se reflectă în Universul nostru lăuntric (ln Parte). Descoperim astfel, cu uimire, că absolut Totul se reflectă în Partea care suntem, fiecare dintre noi.

Acest adevăr esenjial ne dezvăluie, totodată, că de fapt întregul Macrocosmos este (am putea spune) o gigantică hologramă, iar Microcosmosul fiecărci fiinţe umane este de asemenea o hologramă minusculă care în realitate este o parte componentS din gigantica hologramă în care el (Microcosmosul) se află inclus ca parte constitutivă a acestei holograme gigantice. Acest aspect misterios este cunoscut în Intelepciunea tantrică de mii de ani, iar în cadrul revelajiilor jcolii noastre de yoga acest adevăr este definit sub numele de principiul holografic ocult.

METAFORÂ Metafora (în greacă, metapherin) este o figură de stil prin care se dă unui cuvânt sau

unei expresii o semnificajie nouă, printr-o comparajie subînjcleasă. Această semnif icaţie nouă, adesea neajteptatâ, surprinzStoare prin bogăjia de sensuri noi care se adaugă sensului obijnuit al cuvântului sau expresiei inijiale, se realizează în virtutea unor analogii, fără unificarea totală de sens. Transferul de semnificajie conduce la imagini artistice inedite j i implică, adesea, termeni dislincţi ca înţeles ori chiar aflaji In opozijie: concret-abstract. In procesul de realizare a metaforei, adesea se substituie un cuvânt-obiect de comparajie cu un cuvânt-imagine, ca In exemplele: leu pentru .viteaz*; în .floarea viejii" pentru .tânăr'; .cicoarea ochilor* pentru .albastru*. Valoarea metaforei constă în aceea câ ea întrunejte două reprezentări, ce sunt In aparenjă străine una de cealaltă, Intr-o singură semnificajie. .

METODA Cuvăntul mctodă este conex cu termenul grecesc .meihodos' (care a rezultat prin

Combinarea tcrmenului .meta', care înseamnă în traducere româneasc3 dup3 j i a termenului grecesc .hodos", care Înseamn3 cale sau direcjie). Astfel, la modul general vorbind, metoda este o cale, o direcjie de urmat, un procedeu adecvat a c3rui punere

127

in practică ne conduce la atingerea unui anumit |el. Prin urmare, este evident că există o mulţime de metode adecvate ce corespund, fiecare, Implinirii anumitor scopuri. Metodele adecvate sunt foarte importante, mai ales atunci când ele au ca obiectiv cunoaşterea realităjii. Fiecare metodă adecvată şi eficienti ne indică ce cale trebuie să urmâm pentru a atinge un anumit ţel. Metoda eficientă este o modalitate fie de a spune, fie de a face ceva tn conformitate cu anumite principii }i urmând o anumita succesiune ordonata. ce ne permite $ă ajungem la un anumit ţel predefmit. O metodă eficientâ indică atât maniera obişnuită de a acjiona, cât j i totalitatea procedurilor sau a pajilor ce trebuie repetaţi. Fiecare metodă adecvată şi eficientă ascunde In ea o sui generis Tnaintare plină de Injelepciune practicâ al cărei scop ultim este certitudinea j i descoperirea adevărului. Cel mai adesea, metoda adecvată şi eficientă se prezintă ca un ansamblu de reguli. Este important să re|ine|i că metoda supremă ji eficienta ce este expusă in cadrul acestci brojuri este, totodată, o metodă ghidată prin experienţă.

Cel mai adesea se admite că o metodă se refera la modalităjile ce sunt puse In acţiune pentru a obţine un anumit rezultat şi ea poate să fie enunţată sub forma regulilor la care este necesar să ne conformăm (ji care, prin urmare, pot fi învăţate). întotdeauna, valoarea şi gradul de adecvare al unei metode pot fi judecate in strânsă legătură cu gradul ei de eficacitate.

Noţiunea de metodă desemnează cel mai adesea calea care este necesar să fie urmată. atât in ordinea principiiior j i a cunoajterii, cât j i In ordinea ac|iunii.

O metodă eficientă poate fi pusa la punct printr-un proces simultan al gândirii j i al experienţei, care caută, prin tatonări succesive, să descopere adevărul, deoarece în multe cazuri calea ce trebuie să fie urmată nu este trasatâ dinainte, iar adevărul la care trebuie să ajungem nu este revelat sau cunoscut dinainte. Metoda cficientă este un ansamblu de principii j i de reguli, a căror formulare elimină riscurile rătăcirii care sunt inerente unei căutări lipsite de orientare.

Este important să rejinem că metoda eficientă de căutare depinde de natura obiectului sau a jelului ce este studiat. Fiecare tip de realitate implică o anumita ordine ce este necesară pentru a avansa In cunoajtere. Este necesar sa ne dăm seama că cel mai adesea, metoda eficientă este un procedeu ce implica ac|iunea conjugată pe mai multe planuri j i o aten(ie continuă, iar nu o simplă re|et3 exterioară conjtiinjei, care poate să fie urmata mecanic în orice condijii.

METONIMIE Metonimia (In greacă, metonumia, derivat din cuvintele .meta' - „după' j i

.onom'a - .nume') este o figură de stil înrudită cu metafora, care constă din Inlocuirea unui cuvânt/termen/obiect printr-un altul cu care se aflâ In raport de continuitate logica. Aceast procedeu, utilizat atât In vorbirea curentă cât j i In exprimarea literară, conduce la substituirea cauzei prin efect, a conţinătorului prin conţinut, a abstractului prin concret, a Tntregului prin parte, a nojiunilor morale prin cele fizice, a artistului prin opera sa etc. j i invers. Ca ji metafora, metonimia este o figurâ de stil de o mare forjă plastică, evitând expresia tocită j i apelând la sintagme sau la îngemănări de cuvinte capabile să declanjeze emojii estetice. Exemple: .ji-nlănjuindu-mi gâtul cu braje de zâpadă' (M. Eminescu, Strigoii); .Luna-ji picurâ argintul / Tremurându-i pe fereastră* (O. Coga, Pace). 128

MINUNE (MIRACOL) Termenul .minune* este conex cu latinescul .mirabilia' care fnseâmnă tn traducere

românească lucruri admirabile, uimitoare, minunate. Atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere, minunea poate fi considerata ca ceva dumnezeiesc, supranatural j i inexplicabil. Minunea poate fi definită ca o excepjie fajă de legile universale ale naturii, care este atribuita intervenjici directe a lui Dumnezeu Tatăl, mai ales datorita faptului că ea este cel mai adesea inexplicabilă pentru Injelegerea omenească obijnuită. Minunca dumnezeiască este o misterioasă intervenjie divină, supranaturală, tn lumea materiala, care totodată prilejuiejte pentru fiinja uman3, ce este capabilă să discearnă, descoperirea Omniprezenjei j i a Omnipotenjei lui Dumnezeu Taiăl. Minunea dumnezeiască nu este un eveniment ce constituie rezultatul unei combinajii oarecare a forjelor tainice ale naturii, ci ea este cel mai adesea ceva uluitor care îji are originea Tntr-o misterioasS decizie dumnezeiască. în .Biblie', toate aceste minuni dumnezeiejti sunt denumite .semne', .faple măreje*, .miracole*, .puteri".

Dat fiind faptul c3 încă de la origini omul a fost creat dupâ chipul j i asemănarea lui Dumnezeu, fiecare fiinjă umană care este capabilă să înjeleaga aja cum se cuvine acest aspect îji poate da seama că atunci când ea crede cu o credinjă de nezdruncinat fn Atolputernicul Dumnezeu, ce este Creatorul Cerului j i al Pământului j i care totodată este stăpânul Macrocosmosului, admite In mod necesar că atunci când îi imploră, fiind plină de credinjă j i umilinjâ, ajutorul lui Dumnezeu Tatâl, In j i prin intermediul fiinjei sale este cu putinjă sa se tnfăptuiască multe miracole (minuni dumnezeiejti). Această posibilitate extraordinară se bazează pe legamântul suprem pe care Dumnezeu Tatăl l-a realizat cu omul. Acest legământ fundamental al lui Dumnezeu le-a fost revelai oamenilor de către lisus prin cuvinle simple j i pline de fnjelepciune: .Cere, plin de umiiinja j i credinja, tot ceea ce esie bun, j i (i se va da'. Astfei de minuni dumnezeiejti sau miracole, care se tnfăptuiesc fntotdeauna cu ajutorul lui Dumnezeu, tn j i prin fiinja omului care cere (ceea ce este bun), se tmplinesc fie prin felurite excepjii care apar tn cadrul legilor universalecare siăpâncsc ordinea naturalâ (deoarece Dumnezeu Tatăl este Cel care le-a stabilil), fie acestea (minunile) se produc într-un mod natural, prin alegerea modului j i a momentului fn care manifestarea legilor tainice ale naturii produce In mod exact efectul .miraculos" ce este tnscris Tn intenjia misterioasâ j i Tn planurile eternci tnjelepciuni a lui Dumnezeu Talăl. Aceasta posibilitate fundamentala este subliniata chiar de învăjătura lui lisus, care la un moment dat afirmă In mod semnificativ că j i alte fiinje umane vor putea ultcrior să realizeze (cu ajutorul lui Dumnezeu Tatal) chiar mai multc minuni dumnezeiejti j i miracole decât a înfăpluit El (lisus) atunci când a Irăii pe pamânt. lată cuvimele divin inspirate ale lui lisus: .Acela care crede în Mine va face j i el de asemeni faptele pe care Eu le-am făcut." {loan 14,12). O altă afirmajie semnificativă a lui lisus este următoarea: .Aproape totul esle cu putinja pentru acela care are o credinjă mare ji de nezdruncinat In Dumnezeu." (Marcu 9, 23)

Aceia care sunt capabili $3 tnjeleaga aja cum se cuvine aceaste revelajii ale Sale, fji pot da astfel seama că fiecare fiinjâ umană ,care are credinja cât un bob de mujtar", devine în felul acesla capabilă (cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl), sâ realizeze o muljime de minuni dumnezeiejti sau miracole ce vor fi făptuite tn j i prin fiinţa sa cu ajutorul [Uii Dumnezeu Tatăl. Fiind pe deplin convinji de realitatea acestor revelajii, ne putem da scama că fiecare fiinja umană care are o credinjă de nezdruncinat fn Dumnezeu

Tatăl j i care îl iubejte poate astfel să se transforme In mod gradat JI să devină un Fiu al Său. O astfel de fiinţă umană poate apoi să realizeze cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl felurite minuni dumnezeiejti sau miracole. Dat fiind faptul că acum fiecare dintre noi ne aflâm pe calea ce conduce la revelarea Adevărului Ultim, Divin, reamintirea acestei promisiuni fundamentale pe care a făcut-o lisus are o foarte mare importanjă. De altfel, în acest context merită să ne amintim ceea ce este scris In .Biblie': .Pentru Dumnezeu, nimic nu este imposibil."

Pentru cei în|elep|i, care deja au ajuns să cunoascâ Adevărul Ultim Divin, totul este miracol In acest Macrocosmos atât de minunat alcătuit j i organizat, care nu poate să fie rezultatul unui hazard. în eternul prezent, unde se proiectează destinul tuturor fiinţclor umane şi al tuturor popoarelor, nu se poate vorbi niciodata despre un aşa-zis .hazard' care apare la un moment dat, ci se poate vorbi numai de ac|iunea Providenjei Divine, care anulează eventual - este adevărat, fără niciun fel de surpriză pentru Omniscienţa dumnezeiască - manifestarea libertăţii umane, dar (cadou) care provine şi el tot de la Dumnezeu, în cazul Tn care fiinţa umana se folosejte de acesta (libertatea ce i-a fost oferită de Dumnezeu) pentru a face rău. Dat fiind faptul că Dumnezeu Tatăl este omnipotent şi se află pretutindeni, deoarece totul există şi subzistă prin intermediul bunăvoinţei Sale, absolut totul -- fără excepjie - evoluează, se mijcă sau acţionea/ă sub controlul Său suveran. Ştiind aceasta nu trebuie să privim cu neîncredere faptul c3 unii inţelepţi sau sfinţi care au fost inspiraji au auzit de exemplu .vocea lui Dumnezeu Tatal" In bubuitul tunetului j i al apelor. Alţii însă au putut să perceapă într-un mod tainic, întocmai precum David, semnul lui Dumnezeu în freamătul vântului care se manifesta printre frunze.

în .Noul Testament", penlru a defini minunile dumnezeiejti sunt utilizate trei cuvinte distincte:

1) dynamis - acjiune extraordinara ce este înfăptuită de o fiinjă umană deţinătoare a unei mari puteri;

2) semeion - semn dumnezeiesc care adeseori poate să treacă drept neînsemnat, dar care poate să anunje cu anticipaţie ceea ce va urma s3 se petreacă în viitor sau care îl evidenjiaza într-un mod tainic, numai pentru acela care este capabil (pregătit) să discearna, pe Dumnezeu, care acjioneaza într-un anume fel In această lume.

3) teras - minune dumnezeiască care iese cu totul din cursul obijnuit al lucrurilor j i al fenomenelor. Cel mai adesea minunea dumnezeiasca pare chiar să contravina legilor naturale care sunt cunoscute de om. Minunea dumnezeiască evidenţiază amploarea cu totul extraordinară a puterii divine, într-un anume mod care ne face să ne dăm seama că Tn realitate Dumnezeu este grandios şi uluitor.

Minunile dumnezeieşti pot fi privite în mod indirect ca fiind o demonstrajie a Omnipotenjei Voinjei lui Dumnezeu, care nu implică o violare a legilor naturale. Privind într-un sens mai restrâns, putem spune că nu poate fi considerată minune divină orice fapt sau eveniment care este datorat unor cauze supranaturale sau unor potriviri cu totul extraordinare care sunt tocmai de aceea numite uneori situajii providenjiale. Atunci când privim Insă lucrurile j i fenomenele din perspectiva bîblicâ se poate spune că Tntreaga natură ţi Tntregul Univers fizic se află fără Tncetare sub controlul absolut a lui Dumnezeu j i nici nu poate fi vorba de un univers pur material ce este guvernat de nijte legi imuabile. 130

Am putea spune că esenja unei minuni dumnezeieşti nu este caracterul s3u supranatural ci faptul c3 ea constituie o dovada cât se poate de clarâ şi chiar frapanta a Atotputemiciei lui Dumnezeu şi a libertajii cu care El îşi duce intotdeauna la Tndeplinire planurile Sale misterioase. Mai alcs pentru fiinjele umane care cred cu o credinja mare j i de nezdruncinat în existenja unui Dumnezeu viu, atotputernic j i adev3rat, posibilitatea săvărşirii unor minuni dumnezeiejti nu implică nicio umbră de indoială.

Urmarind acum s3 realizam o necesară sinteză referitoare la minunile dumnezeiejti, am putea spune că o minune dumnezeiascâ este:

1. Un semn misterios care vine de la Dumnezeu; 2. Ceva cu totul nemaipomenit care stârnejte uimirea tuturor oamenilor j i tocmai

^de aceea poate fi considerat un miracol; 3 .0 dovada a Atotputerniciei dumnezeiejti, o acjiune sau un fenomen ce este plin

de o mare putere divină. Este esenjial să ne dăm fiecare dintre noi seama că j i In epoca actuală este fără

tndoiala posibilă săvârjirea unor minuni dumnezeiejti. Mai ales în cazul acelora care ajung să cunoasca Adevărul Ultim, Divin j i care acţionează la unison cu Voinja lui Dumnezeu este cu ujurinţă posibil ca ei să realizeze felurite minuni dumnezeiejti datorită ajutorului care le este oferit de Dumnezeu Tatăl. Condiţia care este esenjiaia pentru fiecare fiinja umană ce ajunge să cunoască Adevărul Ultim, Divin ca ea să poata să săvârjeasca unele' minuni dumnezeiejti cu ajutorul lui Dumnezeu este ca ea ,să aiba |o credinjă fermă j i de nezdruncinat care trebuie să fie de mărimea unei seminje de mujtar". Această credinja fermă ji de nezduncinat în Dumnezeu despre care se spune, deloc întâmplător, că trebuie să fie de mărimea unei seminje de mujtar este Intotdeauna o condiţie esenjiala pentru fiinja umană care aspira să savârjeasca minuni dumnezeiejti j i la aceasta se mai adauga cunoajterea Adev3rului Ultim Divin precum j i starea de puritate j i umilinţă. în cazul unei astfel de fiinje umane, tot ccea ce ea cere bun, având o suficient de mare credinja, puritate j i umilinja, i se va dărui cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare se poate spune că, mai ales prin astfel de fiinje umane care au o credinja de nezdruncinat In Dumnezeu, ce este dublată de o mare puritate j i umilinja, Dumnezeu Tatâl poate face o muljime de minuni dumnezeiejti.

MISTER în sens direct, misterul reprezintă ceea ce nu trebuie comunicat, ceea ce trebuie să fie

păstrat sub tăcere sau, cu alte cuvinte, ceea ce este interzis să fie dezvăluit neinijiajilor. Al doilea sens al cuvântului .mister" desemneaza ceea ce trebuie primit Intr-o stare de profundă transfigurare, reculegere j i t3cere sau, altfel spus, ceea ce nu trebuie să fie descris sau divulgat oricui. Există însă j i un al treilea sens, cel mai profund, al acestui termen: misterul desemncază de fapt inexprimabilul, care, datorită profunzimii şi complexităţii sale extraordinare, nu poate să fie contemplat decât Tn tăcere.

Intr-o străveche lucrare hermetica, .Kore kosmu", atribuita de tradijie marelui Inţelept Hermes Trismegistos, se spune cu privire la mister: .Misterul teribil al inijierii primite de la un mare Tnjelept nu trebuie niciodata să fie revelat sau divulgat oricui, pentru că el are o specificitate j i o încărcătură divină, revelându-ne In mod inefabil accesul la o energie divină."

In alchimie, prin expresia .Mysterium Magnum" se înţelege, din punct de vedere 131

1

cosmologic, Maieria Primă (prakriti sau mulaprakriti din filozofia samkhya), iar din punct de vedere cosmogonic, ea reprezintă vacuitatea sau separarea ce există, doar tn aparen|ă, între Dumnezeu şi Natură. .Acest substrat ultim al lumii este numit de Tnfelep|i Mysterium Magnum, iar sursa sa ultimă este descrisă de ei ca fiind o Vacuitate inefabilă, care se află imediat înainte de Sursa ultimă a binelui şi a răului, a luminii $i a Intunericului, a viejii şi mor|ii, a bucuriei şi durerii, a mântuirii şi a damnării; acest substrat ultim (care este scânteia din Dumnezeu, prezentă fn toate făpturile ca Spirit nemuritor, Atman) este o beatifică prezenţă, ce existS atât în sufletele umane, cât şi Tn entită|ile angelice şi In toate creaturile divine. Acest substrat fiinjează, tainic şi cel mai adesea nebănuit, chiar şi tn fiinţele şi entităjile rele ori inferioare*. (Jacob Bdhme - .Mysterium Magnum"). Sinele Suprem Nemuritor al fiinţei umane, Atman, este experienţa directă a Misterului divin, care ne iluminează sufletul. Dumnezeu este Domnul cel misterios al Intregii Creajii, Misterul coplesitor al cărui capăt este insondabil.

MOARTE Moartea desemnează la modul obijnuit Incetarea proceselor vitale la nivelul

Jesuturilor şi organelor unei fiinţe umane, stare fn care sistemul nervos central prezinta leziuni ireversibile j i reanimarea nu mai este posibil3, astfel că survine decesul, ca sfârşit al viejii pămanteţti.

Dintr-o perspectivă metafizică, Goethe scria: .Moartea este lovitura de maestru a Naturii, prin care ea reuşeşte să producă şi mai multă viajă*. în această viziune, mai profundă, îmbătrânirea şi moartea naturală nu sunt altceva decât un re/ultat ai evolujiei viejii, o achizijie utilă a acestei evolujii. Materia vie are tn ea o nemurire virtuală, legată de transmiterea mesajului ereditar de-a lungul generajiilor.

Marele ideal al fiinjei umane este de .a muri* sau, cu ale cuvinte, de a transcende iluzia egoului încă din timpul viejii, aslfel incat pentru ea moartea să vină nu ca ceva surprinzător, ci s3 fie, analogic vorbind, comparabilă cu schimbarea unor vesminte de care la un moment dat se dezbracă. Arta şi, totodată, jtiinja ezoterică a morjii conjtiente este destul de clar revelată, de exemplu, tn străvechea lucrare .Bhagavad Cita* (VHI,10,12):

.10. Acela (practicantul yoga) care In momentul plecării (cu alte cuvinte, tn clipele morţii) îşi direcjionează ferm ji cu o minte puternic focalizata energia viejii (prana) către zona (tn plan subtil) ce se află tn mijlocul frunjii, tntre sprâncene {ajna chakra), fiind cuprins (din plin însufiejit) de iubire (BHAKTI) j i beneficiind de puterea extraordinară pe care i-o dă (asigură) yoga, se Indreaptă atunci fără tndoială, fulgerStor, către Spiritul Suprem Divin (Purusha) (Dumnezeu).[...]

12. Controland pe deplin toate porjile (deschizăturile de acces tn alte lumi) ale fiinjei sale, cufundându-ji ferm mintea tn inimi, fixdnd pe deplin forja tainică a viejii tn cap (tn plan subtil) j i fiind bine focalizat în concentrarea mentală yoghină (dharana), tn timp ce emite mental AUM, mantra (sacră), semnificând Absolutul j i aducându-ji atunci aminte de Mine (cu alte cuvinte, de Dumnezeu) - cel care pleacă .astfel', abandonând trupul (prin aja-zisa moarte), merge fără indoială pe drumul suprem (care duce către suprema eliberare)*.

în contextul actualei epoci tntunecate, Kalî yuga, al cărei sfârjit se apropie, lăsând 132

să se întrevadă zorii unei epoci noi, profund luminoase j i spirituale, Satya yuga, este necesar ca oamenii s3 realizeze c3 merită sâ se gândească tncă de pe acum: ce vor câjnga In final săvârjind atâtea păcate sau grejeli. Este totodata necesar să se gândeascâ c3, în cele din urmă, toate acestea le vor lua cu ei din aceasti lume atunci cand o vor părăsi pentru totdeauna (prin aja-zisa moarte).

Chiar j i atunci când nu ne dăm seama de aceasta, mai devreme sau mai tarziu moartca este inevitabilă pentru noi toji, dar trebuie sS nu uităm că ea nu le poate face niciun rău acelora care deja au atins starea de sfinjenie. Sunt nenumărate dovezile |care confirmă existenja viejii după moarte. Nu avem, deci, de ce să ne temem de moarte, care reprezintă doar un pas către o dimensiune cu totul nouă.

NECREDINŢĂ Există doi termeni In limba greacă pe care îi folosejte 'Noul Testament* penlru

.necredinţă" j i anume: .apeilheia' j i .apistia'. Atât termenul .apeitheia', cât j i termenii

.apeitheo' j i .apeithes' pot fi traduji tn limba română prin cuvintele: .neascultare',

.recalcitranţă*, .răzvrătire*. Termenul grecesc .apistia' tnseamnă tn limba română Jipsă de credinjâ sau de tncredere', o stare bizară a minjii tn care lipsejte credinja.

Este important să rejinem c3 starea de necredinjă a fiinjei umane declanjeaz3 un proces nefast de rezonan\& ocultă' ce il Îndep3rteaz3 pe om de Dumnezeu j i tn felul acesta tl predispune s3 devin3 o victim3 a eniităţilor demoniace sau satanice, care se vor grăbi s3 profite de starea lui de necredinţ3, ca j i de Inc3p3}3narea pe care el o manifest3, pentru a-l tmpinge tn abisul pe care chiar el tnsuji II face s3 apar3 astfel In propriul sdu univers lăuntric j i , la scurt timp dupS aceea, acest abis va declanja un proces ocult de rezonanj3 malefic3 (cel mai adesea neb3nuit3) cu abisurile infernale ce exist3 în zonele inferioare ale universului astral. Necredinja In Dumnezeu a fost păcatul principal despre care a vorbit lisus atunci când a spus: ,Şi c3nd va veni Duhul Sfânt, va dovedi lumea vinovat3 tn ceea ce privejte pâcatul, dreptatea j i judecata.' iioan 16, 8).

Necredinţa tn Dumnezeu, tn toate formele ei, este un afront indirect la adresa Adev3rului divin. Acesta este j i motivul pentru care ea este considerat3 ca fiind un pâcat at3t de tngrozitor. Copiii lui Israel, se spune In .Biblie*, au lunecat In stare de necredin}3 din dou3 motive: au fost lipsiţi de credin{3 Utpistia) j i au dat dovad3 de neascultare iapeitheia). Expresia practic3 a necredinjei tn Dumnezeu este neascullarea j i înc3p3{3narea. Dup3 lunecarea j i cSderea primelor fiinţe umane tn p3cat, omenirea a devenit ,un neam necredincios, care este pomit (înclinat) c3tre r3u" (Matei 17,17).

Fiinjele umane care pun la IndoialS Cuv3ntul lui Dumnezeu sau insSji existenja Lui dau dovad3 de necredinJ3. Aceasta se petrece, îns3, nu pentru c3 fiinja uman3 ar fi ignorant3 sau incapabil3 s3 cread3 in existenja lui Dumnezeu, c3ci dincolo de aparenje, Dumnezeu îi vorbejte omului pe cele trei c3i fundamentale ale revelajiei dumnezeiejti: I. Prin graiul cel tainic al naturii;

2. Prin limbajul conjtiinjei; 3. Prin mesajele pline de înjelepciune j i divin inspirate ce exist3 tn .Biblie", In alle

scricri sacre sau Tn unele tratate de spiritualitatc autentic3. Fiinja uman3 care refuz3 s3 cread3 In existenja lui Dumnezeu, tn ciuda tuturor

dovezilor care i se ofer3, nu se poate dezvinov3ţi j i ea face cel mai adesea aceasta 133

- t f l PROGRAML'lPUSETARDEAqiUNEURCENTA.NUAPOCALIPSA B >

datorită faptului că ,iubejte mult mai mult întunericul ignoranţei în care se complace decât lumina înţelepciunii dumnezeie j l i " . Apostolul loan spune că .oricare fiinja umană care face rău arată prin aceasta că urăjte lumina divină". Necredinja în Dumnezeu nu provine niciodată din imposibilitatea de a rezolva o muljime de aja-zise probleme intelectuale. Originea necredinţei este cel mai adesea de ordin spiritual şi moral. în mândria sa adeseori cxacerbată, fiinţa umană alege în mod deliberat să rămanft într-o bizară stare de aşa-zisă .independenţă" fajă de Dumnezeu. Ea nu vrea să păraseasca fie păcatul său, fie starea de pervertire în care se complace. Atunci, fiinţa umană în cauză arată în felul acesta că nu este dispusă să-ji supună voinja ei răzvrătită Voii pline de înţelepciune a lui Dumnezeu.

După ce le-a oferit evreilor toate probele ce i-au fost solicitate privind dumnezeirea j i iubirea Lui, lisus a spus: ,Şi iată că voi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveji viaţă vejnică!". Altă dată, lisus a spus cu amărăciune: .lerusalime, lerusalime... de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi j i iată câ voi niciodată nu aji vrutl". într-una dintre parabolele pe care le-a rostit, lisus a arătat că cei poftiji la nunta fiului de rege au găsit felurite pretexte ca să nu mcargă. Ei nu s-au sinchisit de invitajia importantă care le-a fost adresată, iar unii dintre ei s-au încumetat chiar să-i batjocoreascâ j i să-i omoare pe solii regelui. Necredinja în Dumnezeu este atât de înrădăcinată în natura umană perversă, încăpăjânată, orgolioasă j i decăzută, încât ea se regăsejte, în anumite proporţii, în inima a numeroase fiinje umane.

Apostolul loan spunea că omul care nu se najte din nou ,nu primejte niciuna dintre revelajiile j i adevărurile Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, căci el consideră toate acestea ca fiind o nebunie'. Despre lisus, Apostolul loan spune: .El a venit la ai Săi, dar ai Săi nuL-au recunoscut j i nu L-au primit". lisus nu a fost onor.it în jara Sa; mai marii poporului Său L-au respins cu îndârjire j i nici chiar frajii Lui nu credeau în El; până j i unii dintre ucenicii Săi s-au arătat adeseori necredincioji fajă de El.

Prima manifestare a necredinjei are la scurt timp după aceea unele efecte nefaste: cine nu acceptă existenja lui Dumnezeu j i cuvintele Sale pline de înjelepciune se îndepărtează deja de El j i apoi merge j i cade în ispită, lunecând din păcat în păcat. Inima unei asemenea fiinte umane ajunge să fie plină de ură, pentru că mărturia lui lisus îi tulbură conjtiinţa. în cele din urmă, intervine imboldul de a-i persecuta pe cei care cred Tn Dumnezeu; această dormţă de a persecuta se manifestâ mai întâi prin insulte j i prin felurite acjiuni dujmănoase, apoi culminează cu uciderea.

Judecata j i pedepsele la care se expun toji cei care nu vor să creadă în Dumnezeu j i în revelajiile Sale divine va U cu mult mai înspăimântătoare decât ji-ar putea imagina cineva. O întreagă generajie de israeliji a pierit până la urmă în pustie deoarece toji acejtia refuzaseră să intre în Canaan .din pricina necredinţei j i a îndârjirii lor". Toţi lajii j i fricojii sau cei ce întâmpină Intotdeauna mari dificultăji în a lua o decizie, împreună cu necredinciojii, vor fi primii care vor ajunge în iad. Unii sfinji afirmă că necredinja dusă la extrem j i care este menjinuta cu îndârjire până la capăt echivalează cu păcatul împotriva Duhului Sfânt. Necredinja în Dumnezeu este prin definijie un păcat care nu se iartă, deoarece ea constă tocmai în refuzul de a implora iertarea j i ajutorul lui Dumnezeu. Astfel de sărmane fiinje umane nici măcar nu jtiu ce destin nenorocit le este rezervat tuturor acelora »a căror minte necredincioasă a orbit-o •dumnezeul» cel efemer al veacului acestuial' 134

Mulţi se vor întreba: .Exista, oare, vreun remediu pentru necredinţă?*. Fără îndoială, un asemenea remediu există! Dumnezeu cunoajte cel mai bine slăbiciunea j i neputinja fîrii noastre j i El este Tntotoeauna dispus să vină în ajutorul acelora ce aduc la cunojtinja Lui neîntârziat Indoielile, frământSrile lor dejarte j i lipsa lor de credinţă. Atunci când apostolul Petru a fost pe punctul de a se scufunda tn apele mării când a Inceput sa se tndoiască, el a strigat imediat după ajutor, iar domnul nostru lisus Hristos i-a întins imediat mâna, zicandu-i: .Pujin credinciosule, pentru ce te-ai Indoit?*. Atunci când apostolul Toma, care era supranumit j i Toma Necredinciosul, îi spune lui lisus .Dacă nu voi vedea... atunci nu voi crede', Mântuitorul li răspunde atunci: .Toma, nu fii necredincios, ci credincios!*. Apoi lisus i-a arătat ceea ce Toma Necredinciosul vroia să vadă pentru a crede, j i In felul acesta, l-a convins totodată de realitatea învierii Sale. Domnul Dumnezeu se bucură atunci cand o fiinţă umană tji exprimă cu sinceritate starea de necredinja sau de Indoială ce se trezejte In inima sa j i strigă după ajutor: ,Cred, Doamne! Ajută, te implor, necredinjei mele!*. Raiul va fi, pană la urmâ, plin cu păcătojii iertaji sau, altfel spus, cu necredinciojii de altă dată, care au fost aduji prin acjiunea energiei Duhului Sfânt la glorioasa certitudine a credinjei în Dumnezeu.

NOOSFERĂ Acest cuvânt a apărut prin combinarea a doi termeni ce provin din limba greacă

(primul dintre ei este .noos', care In traducere românească înseamnă idee, inteligenţă, intenjie, gând, iar cel de-al doilea este .sphairos', care In traducere românească înseamnă sferă). în viziunea celor inijiaji, noosfera este tnvelijul enigmatic subtil al tuturor ideilor ce au fost emise de către toate fiinjele umane încă de la începuturi. Totodata, am putea spune că In această sferă este acumulată într-un anume fel Intreaga inteligenjă planetară Impreună cu toate intenjiile j i formele-gând ce sunt încă active j i care generează anumite influenţe colective. Unele dintre aceste forme-gând extraordinar de putemice declanjează anumite fenomene colective cum ar fi aparijia anumitor mode, aparijia anumitor stiluri de gândire, aparijia anumitor orientări intelectuale colective, ce apar ca fiind .noi*. Aparijia unor astfel de tendinje ,noi" care se concretizează apoi Tn unele direcjii filozofice, literare, artistice, erotice, cognitive sau mode culturale este declanjată de astfel de gânduri j i idei extraordinar de putemice care devin o tainică forjă planetară Tn cadrul noosferei de Tndată ce captează atenjia unui număr foarte mare de fiinje umane. Tocmai de aceea, marii inijiaji au spus câ: . 0 IDEE CE ESTE MANIFESTATĂ CU O MARE PUTERE DEVINE DUPĂ ACEEA O FORŢA IMENSA, DE ÎNDATÂ CE CUPRINDE Şl ENTUZlASMEAZÂ UN NUMĂR CÂT MAIMARE DE FIINŢE UMANE*. în interiorul noosferei, toate acestea se prezintă întocmai ca nijte straturi energetice ce au frecvenje distincte de vibrajie. AceastS sferă enigmatică a gandurilor, a ideilor j i a intenjiilor exista Tn mod cert j i ea este inclusă la locul ei în câmpul subtil, Invizibil ce există Tn jurul planetei Pământ. Analogic vorbind, noosfera există Tntr-o dimensiune subtila, invizibila a planetei Pamânt, tot aja precum In Universul fizic avem «Kmosfera (compusă din straturile salc: troposfera, stratosfera, mezosfera, ionosfera j i magnctosfera).

Acest termen a fost definit pentru prima data de catre misticul Teilhard de Chardin. In viziunea sa, noosfera are un rol considerabil j i contribuie Intr-un mod tainic la •mplinirea evolujiei umanităţii la nivel planetar, tn cadrul căreia urmează să fie atins

135

punclul de culme OMECA (Q). Punctul de culminatie OMECA (Q) va permite un inefabil j i complex proces de unificare j i totalizare a energiilor spirituale ce există tncă de la tnceputuri Tn sfera cea tainică de forţă a planetei Pământ.

OCULT / OCULTARE Termenul .ocultare" are mai multe sensuri care, asa cum vom vedea, se completează

unele pe altele. Astfel, acjiunea de a oculta o învăjătură iniţiatică nu inseamnă, aja cum s-ar putea crede la o privire superficială, disimularea (ascunderea sau mascarea) acesteia, ci tnseamnă de fapt conservarea ei sau, cu alte cuvinte Investirea dimensiunii sale analogice, esenţiale, ireductibile, semnificative j i vii In vorbire, gândire si acjiune-Spre exemplu, mitul reprezintă fn cadrul jcolilor spirituale o modalitate de ocultare prin simbolism a adcvărurilor divine: .To|i aceia, atât barbari cât şi greci, care au vorbit despre Divinitate, au ocultat principiile esenţiale ale lucrurilor şi au transmis de cele mai multe ori adevărul prin intermediul unor enigme si simboluri, prin alegorii şi metafore sau prin alte asemenea modalităji*. (Sf. Clement din Alexandria - .Stromate', V.21).

Pe de altă parte, ocultarea mai poate semnifica si invizibilitatea unei organizajii spirituale (de exemplu, In această epocă a decăderii spirituale extreme, Kali Yuga, confreria alba a .Fiilor Luminii Oivine', care există In Shambala, este temporar ocultată datorită predominanjei unei frecvenţe foarte joase de vibra{ie a umanităjii. Străvechile profejii orientale arată tnsă că, după această perioadă, la momentul potrivit, Shambala va putea fi .vizibilă* (perceptibilă) atunci când umanitatea va avea un nivel spiritual suficient de elevat).

Ocult este, de asemenea, tot ceea ce încă nu este cunoscut sau acceptat de omenire tn general sau de jtiinţa oficială, rămânând deocamdată neexplicat, dar care va putea fi explicat tn viitor (de exemplu: centrii de forja" sau chakra-ele); cu alte cuvinte, aceasta reprezintă ceea ce, deocamdată, rămâne .secret* In fenomenele şi procesele universale sau lăuntrice (din Microcomosul fiinţei umane) ori care nu este deocamdată evident tn aceste aspecte, rămânând necunoscut si enigmatic, dar existând totuji tn spatele acestora. El mai desemnează, tn epoca actuală, ceea ce este spiritual şi suprasensibil (extrasenzorial), precum şi secretele inijiatice care ne conduc la cunoasterea spirituală deplină.

OMNIPREZENŢĂ Capacitatea de a fi prezent pretutindeni; In religiile monoteiste, Omniprezenja

este un atribut al lui Dumnezeu, alături de Omniscienţă, Omnipotenţă, Eternitate etc Tainicele fenomene de sincronicitate sunt o expresie evidentă, pentru cel intuitiv si atent, a Omniprezenjei divine.

Conform lui Toma din Aquino, Omniprezenţa lui Dumnezeu trebuie înţeleasă In termenii puterii divine, a atotcunoajterii divine ji ai esenţei dumnezeiejti. Astfel, el scrie în .Summa Theologica* 1,8,3: .Dumnezeu este prezent tn toate lucrurile j i fiin'ele prin intermediul puterii Sale, căci toate lucrurile j i fiinjele sunt supuse puterii Sale; prezenja Sa tn toate lucrurile înseamnă j i că toate lucrurile îi sunt cunoscute; El Se află In toate lucrurile prin esenja Sa, fiind prezent tn toate cele ce există ca j i cauză a lor.*

Filozofia orientală yoghină j i tn special Tantra afirmă c3 Dumnezeu este totodată imanent (prezent tn Creajie) j i transcendent (aflat dincolo de Intreaga Manifestare). 136

4 | GIOSARDFTHMEM £ -

Textele injcleptiunn oncntak* ne revelea/ă faptul că Dumnezeu, In calitatea sa de Creator j i Suveran al Macrocosmului, este singurul care a existat, există j i va exista Tntotdeauna, In etemitate. întreaga Manifestare, cu toate cele trei lumi (fizică, astrală j i cau/ală), toate lumile paralele, tot ceea ce există, de la scară microcosmică până la scară macrocosmică, inclusiv toate fiinjele umane, alcătuiesc Intr-un anume mod tainic trupul mistcrios al lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu este permanent prezent pretutindeni, asistand totodată ca un martor perfect detajat la jocul Crcajiei.

Atunci când ne deschidem total sufletul faţă de Dumnezeu, cu încredere j i iubire necondijionată, vom putea intui j i experimenta faptul că Dumnezeu există permanent, pretutindeni, iar noi existâm fiind mereu .îmbăiaji" în Fiinja Lui infinită, precum pejtele care înoată în ocean.

Marele yoghin Sri Aurobindo spunea Intr-un poem intitulat .Omniprezenjă": ,EI este In mine, In jurul meu, privind pretutindeni. El s-a zidit singur In temnija egoului. Dar In zadar există această închisoare a trupului meu separat j i limitat, căci prezenja Sa divină tainică arde In fiecare celulă.*

ORDINEA IMPLICITÂ Genialul fizician David Bohm a sugcrat In mai multe rânduri că ceea ce noi

considerăm a fi Universul material reprezintă, de fapt, manifestarea explicită sau, cu alte cuvinte, desfăjurarea unei ordini fundamentale, o ordine implicită a realităjii. Ordinea implicită nu constituie, totuji, un nivel transcendent al realităţii; dimpotnvă, ea sublmiază ceea ce noi privim j i Injelegem ca fiind realitatea imediată: .Această ordine implicîtă cuprinde o vaslă realitate dincolo de ceea ce noi numim, simplu, materie. Materia In sine nu este decât un simplu val ce există pe această Intindere*. Acesta este, de fapt, motivul pentru care teoria cuantică a eşuat In .explicarea* j i definirea realitajii fundamentale. Manifestarea ambigua a particulelor cuantice (In experimentele efectuate se poate stabili momentul sau pozijia unui electron, dar niciodată amândouă deodatâ) pare să corespundă naturii ambigue a fenomenelor mentale; din acest punct de vedere, mulji fizicieni au afirmat că, Intr-un anumit mod, care pentru ei este misterios, conjtiinja umană este implicită la acest nivel al materici. Ştiinja se afla la un moment dat Intr-o situajic paradoxală: pe de o parte, biologii susjineau tn mod simplist faptul că mintea este reductibila la mecanismul de funcjionare a creierului, iar pe de altă parte fizicienii au Inceput sâ afirme că, In realitate, conjtiinja este cea care se află la baza realitajii fizice: «Idealismul pur reduce materia la unul din aspectele minjii... Materialismul pur reduce In schimb mintea la unul din aspectcle materiei... De fapt, aceste concepjii se pot Imbina In mod armonios, deoarece ele sunt nijte categorii corelative ale realitajii, mereu prezente împreună, aja cum forma j i conjinutul sunt j i ele întotdeauna împreună*. în viziunea lui Bohm, totul - începând de la electron j i până la cele mai complexe organisme tn viajă - conţine un câmp informajional în jurul său (care este analog câmpului morfogenetic al lui Sheldrake) ce se afla tntr-un spajiu multidimensional. în ordinea impliată totul este intercorelat, datorita intregului indivizibil pe care tl constituie realitatea. Totul este precum o hologramâ, tn care întregul poate fi perceput In orice parte a sa. Conştiinţa normală a omului obijnuit se focalizeaza însă asupra ordinii explicite; la alte niveluri de conjtiinţă j i injelegere a realităţii, noi putem, totuji, să ajungcm la ordinea implicită, tezultatul direct al acestei stări fiind aparijia percepţiei spirituale.

137

PARANORMAL Aja cum indică j i etimologia sa, cuvântul paranormal (în greacă, .para' Inseamnă

.contra*, .Impotrivă') se referă la fenomene care sfidează norma comună, sau altfel spus, ceea ce este tn general consider.it posibil, acceptat j i Inţeles. Fenomenele paranormale suntdeci fenomene neobijnuite, psihice sau fizice, datorate unor forţe care par inteligente, sau unor aptitudini mistcrioase ale fiinjei umane. Cel mai adesea, ele nu pot fi explicate, cel puţin provizoriu, prin intermediul teoriilor ştiinfifice şi ale legilor fizice, biologice, fiziologice, etc, care sunt cunoscute j i sunt considerate .normale'.

Domeniul paranormal acoperă o gamă extrem de variată }i largă de fenomene misterioase şi evenimente de o mai mică sau mai mare anvergură, precum j i capacită(i neobijnuite, uluitoare ale fiinţei umane. Ointre acestea amintim: disparifiile j i apari|iile misterioase, materializSrile sau dematerializârile unor obiecte, proiecţiile In timp (In irecui sau In viitor), combustia spontană, comunicarea cu fiinţc care au părâsit planul fizic, telepatia j i empatia, teleportarea, levitafia, vederea la distanjă, premoni|iile, profefiile, etc. Multe fenomene paranormale sunt corelate cu dimensiunea religioasă, In domeniul cărcia credinfa fiinfelor umane face posibilă aparifia multor miracole, cum ar fi: nenumăratcle cazuri de icoane care plâng, manifestarea entităfilor angelice, aparifiile Fecioarei Maria, vindecările miraculoase, profefiile salvatoare etc. Faptul că toate acestea sunt in aparenfa fenomene stranii, inexplicabile j i uluitoare nu ie face mai pufin reale, chiar dacă ele contrazic teoriile jtiinfifice unanim acceptate j i îi pun In dificultate pe oamenii de jtiinjă rigizi j i dogmatici.

PÂCAT Cuvântul .pâcat* desemnează o Incălcare a legilor j i a poruncilor lui Dumnezeu.

Orice păcat comportă j i o parte de mister j i de transcendenjă. Existâ patru feluri de păcate: păcate realizate cu gândul; păcate realizate prin intermediul vorbirii; păcate realizate prin intermediul acfiunii j i păcate care apar prin omitere. Este important să refinem că, de fapt, opusul păcatului nu este virtutea, ci integritatea.

Pâcatul actuai este, de fapt, un păcat ce a fost săvârjit printr-un act al voinfei realizat în prezent.

Păcat al minţii, prin opozifie cu păcatul cărnii, este un păcat care are drept obiect o delectare interioară pâcătoasâ (cum ar fi, de exemplu, orgoliul sau ambijia).

Păcat mortal este păcatul actual cel mai grav, prin intermediul căruia voinja fiinjei individuale renunfă la Dumnezeu In avantajul unei creaturi, cum ar fi Satana. Consecinja unui astfel de păcat este pierderea posibilităfii de a dobândi viafa divinâ (Grafia care ne sfinfejte), iar sancfiunea sa este Infernul.

Păcatele capitale sunt cele japte vicii care sunt considerate de teologia crejtină ca fiind izvorul păcatelor celor mai numeroase j i celor mai grave: orgoliul, zgârcenia, desfrâul, invidia, lăcomia, furia j i lenea. Sunt considerate ca fiind capitale viciile sau păcatele care implică posibilitatea de a da najtere altor pâcate.

Păcatele marunte sunt păcatele actuale cele mai pufin grave care, cu toate că ne tndepărtează de Dumnezeu, nu au totuji suficienta consistenfă pentru a determina o ruptură completâ de El. Astfel de păcate declanjează o diminuare a Grajiei ce atrage sfinjenia. Pedeapsa lor consta In suferinjele sau necazurile acestei vieji j i , în concepjia catolica, In lumea de dincolo, ele atrag suferinjele Purgatoriului. 138

ISAJDETE

Este binecunoscut faptul că, pâna la urmă, păcaiele atrag moartea sutletului. ocmai de aceea, mântuirea este Inţeleasă ca o ;ămăduirc-vindccarc a fiinjei umane In

totalitatea ei. De altfel, una dintre lucrările importante ale lui lisus Hristos a fost aceea de tămăduitor, activitate ce era inseparabilâ de iertarea pâcatelor. Păcatul este, totodata, o stare de sclavie care anuleaza libertatea. lisus spunea: .Adcvăr.it, adevăral v5 spun, c3 oricine săvârjejte pacatul devine apoi un sclav*. Totodata, păcatul, atunci când se repeta, atrage dupâ sine degradarea demnitajii umane. 7n .Biblie' se spune: ,Noi toji care am pacătuit, prin aceasta suntem lipsiji de slava j i de darurile care ar fi trebuit să ne vin3 de la Dumnezeu'. Prin săvârjirea păcatelor, fiinja umană îji creează, totodată, o ambianţă nefastă, de care după aceea cu greu se mai poate debarasa: .Păcatele unor fiinje umane sunt evidente j i ele merg înaintea lor la judecatâ, iar acelea ale altora vin după ei în urma k>r.* Păcatele ce sunt savârjite Impotriva Duhului Sfânt sunt acelea care sunt îndreptate împotriva Adevărului dumnezeiesc j i a sfinjeniei lui Dumnezeu. Astfcl de păcate pun râul în locul binelui j i moartea In locul vieţii. P3catul se manifestă sub două aspecte. Prin omitere, un astfel de păcat implică neglijarea ji nepunerea în practica a ceea ce a fost poruncit de legea dumnezeiască. Mai există un alt păcat care este săvârjit prin comitere, acest pacat implicând sâvârjirea a tot ceea ce este interzis de legea dumnezeiasca. Ambele păcate sunt la fel de grave. Cea mai importanta poruncă dumnezeiască este cea referitoare la iubirea lui Dumnezeu. Ajadar, fiinja uman3 care nu-L iubejte pe Dumnezeu comite cel mai mare pacat, cea mai gravă grejeala, ce constă în a se substitui lui Dumnezeu j i a asculta doarde voinţa sa proprie, In kxul Voii lui Dumnezeu. Păcatul este tntotdeauna contrar Voii rcvclate a lui Dumnezeu.

PERSEVERENŢA Este capaci tatea unei fiinje umane de a rămâne fermă ji constantă Intr-o anumită acjiune, până la finalizarea ei. Perseverenja este conexă cu tenacitatea, stăruinja, constanja, răbdarea. .Perseverenja este rabdare concentratâ', spunea Thomas Carlyle. în orice domeniu de activitate s-ar implica fiinja uman3, de la cel material j i pâna la cel spiritual, perseverenfa este o calitate esenfiala necesară pentru finalizarea cu succes a nu conteaza cărui proiect din domeniul respectiv. Aja cum se spune că răbdarca este irtutea geniului, la fel putem afirma că genialitatea este perseverenjă divină. Victoria parjinc intotdeauna celui perseverent. ,în confruntarea dintre izvor j i stâncă, izvorul nvinge întotdeauna: nu prin putere, ci prin perseverenjă.* (H. Jackson Brovvn, Jr., soiitor american contemporan)

în practica yoga, perseverenja este esenfială In antrenamentul spiritual al spirantului care dorejtc să atinga desavârjirea spirituală. întocmai ca j i fructul re se coace Incetul cu încetul, în mod asemănător mintea noastră este coaptă j i rificată gradat prin meditafie perseverenta j i prin amplificarea discernămantului. actica sisiematică j i perseverentă a meditafiei ne poate transforma j i dilata conţtiinfa, cându-nc capabili să-i putem ajuta din plin j i cu adevarat pe ceilalfi. erseverenfa este una din cele două metode yoga fundamentale, extrem de utile

ntru aspirantul carc urmărejte să I j i suspende fluctuafiile minfii, aja dupâ cum firmă înjeleptul Patanjali In .Yoga Sutra', 1,12-14: .Oprirea (suspendarea j i nscenderea] acestor [cinci modificări ale minjiij vritti se realizcază cu ujurinja

rin constanjă în practică iabhyasa) j i prin amplificarea stârii de detajare (vairagya).

ÎW.WOIIF.V^«;«M I

Constanţa (perseverenja) în practică (abhyasa) Inseamnă de fapt efortul susjinut [continuu] realizat până când (la un moment dat) în final [conţinutul mentalj rămâne permanent în aceastâ (stare nemodificatăj. [Abia atunci conjinutul mental poate fi transcens). Totuşi se jtie că această (practică) este (totalj confirmată de realizările lăuntrice doar atunci când ea a fost realizată neîntrerupt o lungă perioadă de timp cu o dăruirc infinită (către DumnezeuJ." Astfel, un antrenament yoga sau un tapas asumat, ce este realizat de fiecare dată cu atenjie, într-un mod coerent, perseverent j i plin de entuziasm, este j i rămâne garanjia marilor succese spirituale.

Fiecare autentică inijiere pe care un Chid spiritual ne-o pune la dispozijie ne oferă un început miraculos, care ne poate propulsa pe o nouă j i net superioară treaptă de evolujie interioară, care este capabilă să ne transforme extraordinar de mult viziunea de ansamblu asupra realităjii. Depinde întotdeauna de aspirantul care tocmai a fost inijiat dacă va da dovadă de perseverenjă j i tenacitate pentru a rămâne pe nivelul superior pe care a fost impulsionat să ascensioneze prin intermediul energiei subtile, benefice, colosale şi prin puterea tainică a exemplului pe care i l-a oferit cu ocazia inijierii Chidul spiritual. Dacă aspirantul rămâne fără întrerupere pe noua treaptă pe care a fost propulsat, aceasta indică întotdeauna că inijierea sa a fost incununată de succes.

PLASMÂ Fizicienii definesc plasma ca fiind o stare a materiei distinctă de stărilc solidă,

lichidă şi gazoasă. Plasma este alcâtuită dintr-un gaz ionizat, constând din ioni pozitivi şi electroni liberi In proporjii diferite, care de regulă se află la presiuni mici (ca In cazul ionosferei sau al lămpilor fluorescente) sau la temperaturi foarte înalte (ca In stele sau în reactoarele de fuziune nueleară). S-a constatat că forţele electrice care apar Intre particulele încircate cu sarcini electrice diferite din plasmă sunt mai puternice decât orice tip de forjă mecanică sau decât forja gravitajională. Plasma este foarte sensibilâ la câmpurile electromagnetice. Atunci când este supusă unui câmp magnetic sau electric, plasma poate deveni luminoasă (ca In cazul arcurilor electrice produse în neoane etc). lonosfera Pămantului este un exemplu de plasmă care nu emite lumină vizibilă. Plasma este prezentâ In spajiul dintre Soare şi planetele care alcătuiesc sistemul nostru solar. Tn cea mai mare parte, stelele, nebuloasele, întreaga Cale Lactee, imensul spaţiu intergalactic etc, sunt constituite din plasmă. Norul de particule din care este format vântul stelar nu este altceva decât plasmă. De fapt, după cum afirmâ astrofizicienii, 99% din întregul Univers fizic este constituit din plasmă.

POST NEGRU Postul alimentar rcprezintă abjinerea voluntară, totala sau parjială, de la hrană.

Postul negru reprezintă o varianta particulara de post alimentar autoimpus, care consta în abjinerea voluntara de la consumul de hrană, pe o perioada determinată de timp, consumând în tot acest interval de timp prestabilit doar apă. în cazul realizarii postului negru se renunjă complet la hrană pe o duratâ de timp limitată şi precis stabilita, de exemplu 24 de ore, 36 de ore, 48 de ore ori 3 zile, 7 zile, 10 zile, 21 de zile ori 40 de zile, consumând In tot acest interval de timp numai apă. Postul negru presupune 140

deci abjinerea de la orice fel de hranâ (cu excepjia apei simple din care trebuir să bem aproximativ 1,5 I pe zi). In majoritatea cazurilor frecvenja optimă cu care trebuie practicat postul alimentar total (postul negru) este o zi pe săptămână. De-a lungul istoriei civilizajiei umane, postul negru a fost învestit cu valenje curative nu numai în ceea ce privejte trupul, dar j i în ceea ce privejte psihicul, mintea, sufletul, precum j i spiritul, fiind un element central al majoritajii religiilor: crejtinism, hinduism, budism, iudaism, islamism, etc. în textele antice ale omenirii se afirmă că realizarea corectă a postului negru ne învaja autocontrolul global al fiinjei, pomind de la supunerea j i educarea senzajiei de foame, favorizand apoi gradat subordonarea anumitor funcjii corporale în faja controlului conjtient j i voluntar al fiinjei. Efectele psihologice j i spirituale ale postului alimentar reprezinta Inc3 un mare mister pentru lumea jtiinjifică medicala actuala, la aceasta concurănd j i sârâcia modalităjilor actuale de cuantificare j i de monitorizare a unor procese j i transformări fiziologice j i energetice.

PRINCIPIULUI HOLOGRAFIC OCULT în conformitate cu Principiul holografic ocult, Intregul Univers, Macrocosmosul în

totalitatea sa, este, analogic vorbind, perfect asemanator cu o imensă ji misterioasă holograma. Aceasta viziune recentă în lumea jtiinţifică modernă este Intru totul similară cu străvechea viziune inijiatică asupra lumii noastre, pe care au avut-o dintotdeauna marii înjelepji yoghini. Străvechiul aforism din .Tantra Sara': .Ceea ce este aici (în Microcosmosul fiinjei tale) este pretutindeni (în întregul Macrocosmos). Ceea ce nu este aici (în Microcosmosul fiinjei tale) nu este nicăieri (în întregul Macrocosmos)* exprimâ Intr-un mod mctaforic j i foarte semnificativ aceas(ă viziune. Taina Principiului holografic ocult ne permite să constatăm, cu uimire j i tncântare, c3 Intreaga Creajie j i Manifestare a lui Dumnezeu este, analogic vorbind, o giganticâ .hologramă", tn care fiecare parte constitutivă este integrata în tot, iar marele Tot este simultan prezent sau, altfel spus, este oglindit în fiecare parte. Fiecare dintre noi suntem, deci, o parte în care se reflectă marele Tot, iar marele Tot Inglobează făra Incetare în el fîecare parte. La ora actuală, multe dintre rezultatele cercetărilor oamenilor de jtiinţă contemporani sugereaza faptul c3, în realitate, Universul nostru fizic, pe care noi II percepem în mod obijnuit ca având Irei dimensiuni spajiale, ar putea fi de fapt „proiectat* pe o suigeneris tainică suprafaja (având doar două dimensiuni) care, analogic vorbind, este asemenea unei gigantice j i misterioase holograme manifestate de către Dumnezeu Tatăl.

PROFEŢIE Termenul profejie se referă în general la dezvăluirea dintr-o sufsă divină,

supraumană, a unei cunoajteri anticipative de ordin transcendent ce anunjă anumite evenimente viitoare extreme de semnificative şi care în mod normal este inaccesibilă profetului (prin mijloace senzoriale j i rajionale obijnuite). Conceptul este prezent Tn toate religiile lumii, In crejtinismel fiind mai cunoscut prin intermediul profeţilorbiblici. Gradul de claritate al mesajelor profetice diferă însâ, astfel că putem face o clasificare In ordinea crescătoare a „consistenjei* acestora: cuvinte inspirate, revelajii prin vise simbolice, perceperea unei voci sau percepjii vizuale primite în stare de veghe, percepţii de natură vizuală însoţite de voce primite în stare de veghe. Oin punctul de vedere al tradijiei milenare yoga, puterea de a anticipa şi de a

141

prevedea ceea ce urmeaz3 s3 se petreacă In viitor ţmc de o treaptă a Tndumnezeirii fiinţei, In care yoghinul are capacitatea de acces şi de control asupra clişeelor Eterului subtil iakasha). Marele yoghin Sri Aurobindo a descris o putere paranormală numitS trikaladrishti - .cunoaşterea directS a trecutului, cunoaşterea intuitivă a prezentului şi cunoajterea profetică a viitorului'. Aceasta se referă la cunoaşterea integralâ, nemijlocită a celor trei cuante ale timpului unificat, numite trikala, care permite pătrunderea adevărului lucrurilor, adetaliilor unui eveniment, a tendmţelor acestuia aja cum se reflectă ele In trecutul, prezentul şi viitorul lumii prin recepjionarea misterioaselor clijee a/casha-ice, ceea ce Tnseamnă că puterea paranormală yoghină trikaladrishti acoperă pe deplin sfera de semnificaţie a termenului de profeţie. în .Vechiul Testament", putem citi mai multe percep|ii vizionare cu caracter profetic, precum ar fi cea din .Cartea lui Daniel', care constă dintr-un remarcabil vis simbolic. Cea mai cunoscută profejie este însă cea a .Apocalipsei* sau a .Revelajiei Sfântului loan* din .Noul Testament'. Chiar dacă astăzi cuvantul .apocalipsă' este sinonim pentru cei mai mulji cu sfârţitul lumii, trebuie să ştim c3 expresia .apocalipsis eschaton' înseamnă, de fapt, .revelaţia privitoare la sfârşitul eonului sau veacului omenirii" şi se referă la evenimentele de la sfârşitul actualului ciclu de evolujie al umanităţii. Cuvăntul .apocalipsâ" Inseamnâ Tn realitate .ridicarea vălului', .dezvăluire', .viziunedivină', saucuoexpresiearhaică, .descoperiredumnezeiascS'. O profeţie faimoasă este cea pe care Fecioara Maria a făcut-o In 1917 celor trei copii la Fatima, referitoare la viitorul planetei Pămant, In care sunt descrise evenimente apocaliptice ce s-ar putea produce dacă oamenii nu se vor reorienta către Dumnezeu.

RĂBDARE RSbdarea este o calitate care ne permite să perseverăm în nu conteazâ ce activitate

benefică sau Intr-o acjiune de mare amptoare, fără a ne descuraja. Răbdarea este o rară j i importantă virtute. Mai ales atunci cand suntem angrenaji aja cum trebuie pe calea spirituală, răbdarea este aceea care ne ajută să învăjăm s3 aţteptăm fără ca să ne grăbim, pentru a ne maturiza. Totodată, ea ne permite s3 corectSm j i s3 reluăm tot ceea ce este necesar, aceasta mai ales atunci când tindem către perfecţiune. Răbdarea ne trezejte, de asemenea, puterea de a spera.

înjelepjii afirmă că: .GENIAUTATEA ESTE, ÎNAINTE DE TOATE, O RÂBDARE STÂRUITOARE.* R3bdarea este o calitate importantă a minţii unei fiinje umane care, fără să se grăbească, jtie să aştepte, p3str3ndu-ji calmul.

Cu toate acestea, este esenjial s3 reţinem că, chiar j i în cazul unei fiinje umane pline de înţelepciune, In anumite situajii, răbdarea pe care ea 0 manifestă are anumite limite. Spre exemplu, tn situajiile Tn care, datorit' manifestărilor pline de ură şi râutate suntem pe cale $3 fim zdrobiji sau mai mereu nedreptăjiji j i persecutaji, răbdarea In exces nu ne ajută la nimic. în .Biblie', In .Noul Testament', este ilustrată foarte bine aceastS situajie, atunci când râbdarea lui iisus a manifestat o evidentă limită şi El i-a alungat, cu biciul, pe toji negujătorii care vindeau In templu. Acesta este un magistral exemplu care ne arată că, la un moment dat, chiar j i răbdarea divină are Intotdeauna o limită. Un alt exemplu foarte sugestiv de limită certâ a râbdării lui Dumnezeu este pedeapsa cumplită pe care chiar EL - Dumnezeu Tatăl - a dozlănjuit-o asupra celor 142

doua orase faimoase, Sodoma şi Gomora, în iare se aflau foarte mulji homosexuali, ce totodată nu mai credeau In Dumnezeu.

ÎN ANUMITE SITUAŢII, ATUNCI CÂND RĂUL PROUFEREAZÂ FOARTE MULT Ş| SE CENERALIZEAZĂ, LA UN MOMENT DAT, DUMNEZEU MANIFESTÂ LIMITA RÂBDĂRII SALE.

Privite în lumina acestei revelajii, toate profejiile îngrozitoare care există în „ApocalipsS* ne apar într-o alta lumină, ele prefîgurând tot ceea ce chiar urmează să se producă în curând - ÎN VIITORUL APROPIAT - alunci când RĂUL va prolifera j i se va generaliza pe aceast5 planetă, făcându-L - tocmai din aceastâ cauză - pe Dumnezeu s5 manifeste, in conformitate cu descrierile tainice ce deja există In .Apocalipsă', LIMITELE RÂBDÂRII Sale. Trebuie Îns3 să ne fie clar că, dacă nu ne vom trezi spiritual cât mai mulji dintre noi fi dacă nu vom reuji s3 oprim aceastâ proliferare §i generalizare a RĂULUI pe această planetă, toate descrierile tnfiorătoare care deja există In .Apocalipsă* se vor realiza întru totul, r3nd pe rând, cu o Infricoj3toare exactitate. De noi şi numai de noi depinde, dacă în viitorul apropiat, Dumnezeu Tatăl va manifesta sau nu va manifesta LIMITELE RÂBDÂRII Sale.

REGELE LUMII Titulatura de Rege al Lumii este atribuită Regelui Shambala-e\. Prin urmare,

deoarece Regele Lumii conduce lărârnul misterios al fiinjelor Tnjeiepte care vegheazS asupra destinului planetei noastre, el poate fi considerat astfel a reprezenta autoritatea spirituală absolută la nivel planctar.

Existenţa Regelui Lumii a fost revelată occidentalilor prin lucrările unor ocultisti sau ezotensti celcbri, printre care Ti amintim pe Saint-Yves dArveydre j i Rene Guenon j i prin relatarile unor mari exploratori, ca Ferdinand Osendowsky ji Nicolas Roerich. lată cum îl descrie acesta din urmă pe Regele Shamba/a-ei:

.Lumina din Turnul 5hambafa-ei strălucejte precum un diamant cu mii de feţe scanteietoare. El este acolo - Regele Shambala-e\ - neobosit, mereu vigilent, veghind omcnirea. Ochii săi nu se închid niciodată. în oglinda sa magică el vede toate evenimentele de pe Pământ. Puterea găndirii sale pătrunde Tn cele mai Tndepârtate locuri de pe planetă. Distanja nu există pentru el: el poate veni instantaneu Tn ajutorul celor merituoji. Lumina sa atotputemică Indepărtează tenebrele Tntunericului. Incomensurabilelc sale bogăjii spirituale sunt pregâtite permanent pentru a fi oferite celor care au ncvoic de susjinere, acelora care slujesc cauza dreptăţii. El poate modifica Tn bine chiar j i karma fiinjelor umane.* (Nicholas Roerich, .Shambala cea plină de splcndoare*)

întrupare a tuturor virtujilor umane, morale j i spirituale, Regele Shambala-ei este bun, drept, viteaz, înjelept. Prezenţa Regelui Shambala-ei j i manifestarea sa plină de grajic sunt practic nijte constante ale istoriei planetei noastre, dcji aceste aspecte au fost foarte mult ocultate In ultimele milenii. însă pentru cei care au sufietele deschise Ji intuijia spirituală treaz3, este evidcnt faptul c3 In spatele marilor mituri planetare, precum ji în profunzimea j i taina marilor noastre speranje, este mereu prezent3 realitatea taintcă a Regelui Shamba/a-ei. Printre multe altele, monarhul ascuns, eroul civilizator sau eroul salvator, marele înjelept, sunt arhetipuri fundamentale inspirate de Regele Shamba/a-ei.

143

Termenul .responsabilitate* provine de la cuvântul latinesc .respondere' care In traducere romSneascS InseamnS ,a te pune chezaf pentru cineva'. Aceasta implicâ obligajia de a răspunde într-un anume fel, fie pentru propriife noastre acjiuni pe care le făptuim fie pentru acelea ale altora, pentru care In prealabil ne punem chezaj. Responsabilitatea implică atât permanenja constiinţci de sine In t imp, cât şi libertatea pe care atunci când ne-o asumăm şi acjionăm Intr-un anume mod imediat dupS aceea devenim responsabili pentru acjiunea pe care am făptuit-o. Cunoaşterea legii fundamentale a cauzalităjii face s3 se nască în mod necesar In fiinţa umana o atitudine mai responsabila. Fiind conştient că întotdeauna fără excepjie gândurile, judecăjile, vorbele şi acjiunile generează în mod ineluctabil efecte, cel înţelept vegheaza asupra lor astfel încât să nu facă s5 apară situaţii rele ori nefaste fie pentru el, fie pentru ceilalţi, fie pentru Intreaga lume. A f i pe deplin responsabil implicS, printre altele, să dăm dovada de curaj şi sâ trăim astfel încât s3 ne asumâm consecinţele propriilor ac|iuni şi ale eventualelor erori pe care le săvârsirn. Este de la sine înţeles că responsabilitatea constă tn a ne recunoaşte, de fîecare datâ când este cazul, ca fi ind autorul acjiunilor noastre, ce a actionat în mod liber, asumându-ne după aceea toate consecinţele ce sunt previzibile.

Cele trei condiji i de bază ale responsabilit3|ii sunt: a) existenja unei legi morale sau divine; b) faptul câ suntem în deplinătatea capacităjilor noastre mentale; c) libertatea deplină de a acjiona.

REZONANŢĂ OCULTA* Cuvântul .rezonanţă* (în latină, .resonare') înseamnă repctarea unui sunet sau, altfel

spus, a unei anumite vibrajii. în limba română, existâ verbul „a rasuna', cu partJcipiul trecut .răsunet', care trimite la acelasi fenomen. în cadrul practicii yoga, orice proces de rezonantS ocukă9 este un fenomen de iniţiere sau chiar de amplificare a unor fenomene energetice, vibratorii, care sunt în mod conştient sesizate Tn fiinţă si care sunt produse prin acjiunea energiilor subtile care prezintâ anumite frecvenje de vibrajie sau care, altfel spus, au vibraţii foarte rapide, ce provin din anumite sfere gigantice, tainice, de manifestare, care există In afara noastra, In Macrocosmos. Fiinja umană este un sui generis Microcosmos, care reproduce în miniatură Macrocosmosul.

Procesul de rezonantS ocultS* are loc numai atunci când frecvenfa vibrajiilor anumitor energii este apropiată sau identică cu una dintre frecvenjele cu care Microcosmosul yoghinului este capabil să vibreze la unison j i atâta timp cât, grajie atenjiei pe care el j i -o fixează asupra procesului de rezonan'S ocultS*, acest proces este menjinut. Prin urmare, fenomenul de rezonantS ocultS* implică nijte manifestări extrem de complexe, datoritâ cărora energiile subtile sau undele, ce prezinta o anumita frecvenja de vibrajie şi care provin din Macrocosmos, sunt apoi captate, receptate, în Microcosmosul fiinjei umane. Rezonanta ocultS9 este asadar un proces extrem de complex, datorită c3ruia anumite unde sau anumite energii subtile, care prezintă frecvenţe de vibrajie specifice, indiferent care ar f i natura lor, sunt propagate de la un focar emiţător şi pot induce starea de vibrajie unui alt focar sau altor focare ori zone de corespondenjă din Microcosmosul fiinjei umane, dacă una dintre frecvenţele proprii de vibraţie ale Microcosmosului yoghinului este egală cu sau foarte apropiată de frecvenja 144

CIOSARDETERMEN

^eucare vibrea/a tocarul taimc sau sfera de cnergie care există în Macrocosmos. f Procesul de rezonan\S ocultS *apare dacă energia subtilă ce este purtată de vibrajia

sa corespondentS este suficient de mare In raport cu distanja care separS cele două sistcme în cauză. Procesele de rezonants ocultS* cu focarele gigantice de energie care există In Macrocosmos survin fulgerător sau, altfel spus, sunt instantanee, pentru că energia purtata de vibrajia respectivă este enormă şi nu se pune niciodatS problema ca acea energie să nu ajungS instantaneu in Microcosmosul fiinjei care declanşeazS tn Univcrsul său lăuntric, la un moment dat, un proces de rezonantS ocultS*.

Spre exemplu, energiile iubirii au ca punct-focar de rezonantS ocultS* plexul cardiac sau, altfel spus, anahata chakra, şi, tocmai de aceea, adeseori oamenii au identificat iubirea cu inima si chiar au urmărit să redea energia iubirii desenând simbolica inimS pe care o cunoaştem cu toji i . Deşi la prima vedere aceste fenomene de rezonan\S ocultS* par a fi banale, cu toate acestea, ele simultan reprezintS o mare tainS pentru fiinja umană care ajunge sS îşi dea seama de complexitaiea lor. Mulţ i oameni iubesc, mulji oameni chiar spun „te iubesc', dar numai cei inijiaji ştiu cS, în realitate, energia subtilă, tainică a iubirii este atrasS instantaneu în Microcosmosul fiinjei noastre dintr-un focar gigantic ce exista in Macrocosmos şi că aceasta energie este un dar pe care Dumnezeu ni-l ofcrS, pentru ca noi sS-l folosim, sS ne bucurSm şi sS fim fericiji cu toj i i : atât ceilalji, atunci cSnd le dSruim iubire, cSt şi noi însine, atunci cSnd cineva ne iubeşte j i focalizea/ă asupra noastrS energia tainicS a iubirii, pe care o capteazS instantaneu, datoritS proceselor de rezonantS ocultS* care se declanşeazS atunci in fiinja sa.

■ Unele dintre aceste procese de rezonantS ocultS* sunt fizice, cum ar f i procesele de rezonan\S ocultS* pe care le cunoastem cu tojii In cazul unui aparat de radio, pe caro i l acordSm pentru a capta un anumit post care emite, sau In cazul unui televizor care capteaza prin antenS un anumit gen de emisie ce provine de la un post emijStor de unde televizate. La fel, In cazul telefoanelor mobile, ele funcJioneazS datoritS anumitor procese de rezonantS ocultS*. Dar ceea ce se ştie mai pujin este faptul c3, In afara proceselor de rezonanţS ocultS* pe care fizica aşa-zis clasicS le cunoajte, existS şi procese tainice, subtile, de rezonantS ocultS*, pe care cei iniţiaji le-au descoperit de mii de ani.

Prin intermediul practicii yoga, atent realizate ţ i perseverent efectuate, se poate I constata într-un mod inefabil sau, altfel spus, indescriptibil, pr in experienjă directS,

multitudinea uluitoare a proceselor de rezonantS ocultS®, care sunt asimilabile cu toate fenomenele mai mult sau mai pujin complexe, unele dintre elc chiar tainice, ce sunt generate de energiile subtile, care sunt caracterizate, fiecare, de o anumitS frecvenjS distinctS de vibraţie. în anumite situajii, aceasta este extrem de finS şi acjioneazS in difcritelc sisteme sau zone ce existS în Microcosmosul fiinjei umane.

în cazul în care o fiin{3 practica, ImpreunS cu o altS fiinjS de sex opus, continenta amoroasS*, atât în Universul sSu ISuntric, cSt §i în Universul fiinjei de sex opus sau, altfel spus, în Universul iubitului sau al iubitei, se declanjeazS f3r3 încetare o mulţime de procese de rezonantS ocultS9, unele dintre ele fiind chiar simultane. Altfel spus, se declanseazS în acelaţi t imp mai multe procese de rezonan\S ocultS*. care fac sS aparS acele stSri cxtraordinare de bucurie, de încântare, de plScere, de satisfacjie. Toate acestea survin datorită faptului c3 In Microcosmosul fiecSruia dintre cei doi iubiji se produc procese de rezonantS ocultS* cu energii (subtile, benefice) corespondente din

145

Macrocosmos. Spre exemplu, starea de orgasm pe care cei doi iubiji o resimt nu este altceva decât declanjarea unui proces de rezonanti ocultX* cu energiile tainice ale orgasmului cosmic, prin care Dumnezeu Tatăl unit cu Maha Shakti sau, aitfel spus, cu iubita Sa, prin intermediul căreia El manifestă totul, face astfel să apară întreaga Creajie. Această energie este numita In tradijia crejtină .Duhul Sfânt'; cu alte cuvinte, Duhul Sfant poate fi considerat, intr-un anumit sens, ca fiind Maha Shakti a lui Dumnezeu Tatăl.

Practica yoga atent şi sistematic realizata a permis j i permite să se constate că, in timpui menjinerii stării de rezonanţS ocultS% are loc un transfer nelntrerupt de energie specifica şi totodata de informajii de la sistemul sau focarul excitator, care există tn Macrocosmos, câtre focarul sau centrul specific corespondent care exista In Universul launtric al yoghinului sau, altfel spus, tn Microcosmosul s3u. Din momentul tn care se declanşeaza procesul lăuntric de rezonan[ă ocullS*. tn fiinţa yoghinului apare ca efect specific o stare corespondentă cu energia subtilă tainică ce este receptata, iar amplitudinea energiilor, care au anumite frecvenţe de vibrajie, asa cum sunt percepute ele graţie conjtientizării sau, altfel spus, datorită focalizării ferme a atenjiei tn Universul nostru lăuntric, creşte foarte mult, prezentand un maxim caracteristic, ce se va păstra nealterat daca focalizarea şi concentrarea lăuntricâ a yoghinului va fi constantă.

în practica yoga de zi cu zi, procesele de rezonan'ă ocultS® sunt nişte fenomene constante, care sunt foarte des perceptibile. Tehnicile, procedeele j i metodele yoga, cum ar fi, spre exemplu, asana-ele sau tehnicile de meditajie, urmaresc să folosească numai într-un sens benefic, creator, echilibrant, declanjarea acestor procese de rezonan\i ocultS9, ce contribuie din plin la desăvârjirea şi la integrarea fiinţei umane care le practică in armonia universală, divină, macrocosmică. Un exemplu este iubirea şi intrarea noastră tn rezonantS ocultS* cu energia subtilă tainică a iubirii, care face ca aceasta energie s3 fie captată instantaneu tn Universul nostru lăuntric, Impreuna cu toate avantajele, bucuriile şi armoniile pe care le declanşează.

La rântlul lor, marii înjelepţi ai Orientului au exprimat acelaji adevar, dar tntr-o formă oarecum diferita, spunând: .Tot ceea ce se află aici, tn Microcosmosul fiinţei tale, se află pretutindeni, tn Intregul Macrocosmos. Tot ceea ce nu existâ aici, tn Microcosmosul fiinţei tale, nu există nicăieri tn întregul Macrocosmos." (după .Tantra Sara").

RUGĂ / RUGĂCIUNE Foarte pe scurt, se poate spune că rugâciunea este o intensă, spontană, rodnică

şi indescriptibila elevare a sufletului, a intregii noastre fiinţe şi chiar a trupului catre Dumnezeu (vezi cazul sfin|ilor ce se rugau cu mainile ridicate) ce se realizează prin intermediul energiei tainice a aspiratiei către Dumnezeu j i a iubirii pentru Dumnezeu. In felul acesta, ajungem să descoperim In mod gradat In Universul nostru lăuntric ca realitatea misterioasă a lui Dumnezeu conjine tn ea şi este alcâtuită din tot ceea ce ne este în esenţă stringent necesar. Atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere, rugăciunea este un element esenţial al pietăţii interioare, împreună cu iubirea de Dumnezeu, compasiunea ji milostenia. Rugăciunea sinccră j i umilă câtre Dumnezeu este mult mai importantă decăt ritualurile exterioare. Prin intermediul rugăciunii, atât profe(ii j i sfintii, cât j i aja-zijii ,drep|i", au fost inspiraţi intr-un mod intim ji indescriptibil de Dumnezeu şi au atras în fiinja j i tn Universul lor launtric tainice puteri dumnezeiejti. tââ

■ Am putea spune ca cea mai impresionantă, cea mai cxemplară j i cea mai importantă fogăciune a lui lisus este aceea pe care El l-a adresat-o lui Dumnezeu Tatal atunci când era răstignit pe cruce: .larta-i, Tat3 Ceresc, căci ei nu jtiu ce fac!' (Luca 23-24). lisus ţj tndemna pe Apostolii Săi In felul acesta: .Vegheaji fără Incetare j i de fiecare dată roga!i-vă ca să nu cădeţi In ispită" (Matei 26,41). încă din primele zile ale crejtinismului,

mgăciunea era ceva dc nedespărţit de via|a crejtină, atât cea personală, cât j i cea de gdip. Rugaciunea făcea cu putinţă comuniunea cu Dumnezeu .în duh j i In adevăr' (loan 4, 24). Interpretând cu multa înţclepciune tndemnul Apostolului Pavel: .Rugaji-vă neîncetat", Origene consideră întreaga viajă a celui care crede în Dumnezeu ca fiind o netntrorupta j i profundă rugăciune. De aceea el consideră că ceea ce noi numim 1n mod obijnuit .rugăciune" nu este decât o fJrâmă din ceea ce reprezintă accasta. Apostolul Pavel spunea: .Vă tndemn, înainte de toate, să faceji cereri umile către Dumnezeu, să realiz'aji rugăciuni, să fiji mijlocitori între El j i oameni, să-l oferiji cu recunojtinjă, muljumire lui Dumnezeu j i să îl rugaji sâ ofere prin voi ceea ce este bun pentru toji oamenii'. Apostolul Pavel recomandă să se practice rugaciunea tn mai multe trepte sau

moduri: - Rugăciunea de cerere, care cel mai adesca este rugăciunea începătorilor care îl

implora cu umilinjă j i credinţă pe Dumnezeu. Aceasta este o rugăciune ce se realizeaza pentru a objine ceva bun, de care avem nevoie.

- Rugăciunea de laudă, plină de muljumirc j i care exprimă o spontană ji profundă recunojtinţă. O astfel de rugăciune are, totodată, un caracter de preamărire j i ea sc face spre adorarea lui Dumnezeu. La o astfel de rugăciune Dumnezeu răspunde cel mai adesea îmediat, printr-o revărsarc de Grajie j i prin daruri tainice care uneori sunt coplejitoare. • - O altă formă de rugăciune este binecuvantarea, In care cursanţii acestei jcoli de

yoga sunt inijiaji. i' - O alta formă de rugaciune este psalmodierea (rostirea psalmilor), realizata Intr-o

stare de emojie lăuntrică, manifestând iubire j i daruire că're Dumnezeu. i - Rugăciunea de mijlocire sau de implorare este acea rugăciune In care se face

apel stăruitor j i umil la intervenjia miraculoasă a lui Dumnezeu. Un exemplu de acest gen este rugăciunea ce a fost făcută de tatăl copilului lunatic: .Doamne Dumnezeule, Te implor, ajută-i după marea milă a Ta pe fiul meu" (Matei 17, 15). în conformitate cu revelajiile Apostolului Pavel, Duhul Sfânt este acela ce mijlocejte comunicarea j i comuniunea inlimă cu Dumnezeu în timp ce noi ne rugăm. Este important să rejineji că metoda supremă ji eficientă pe care o expunem face parte din acest gen de rugaciune.

- Rugăciunca de muljumire sinceră j i profundă. Aceasta este o mărturie vie a fecunojtinţei pentru darurile j i binefacerile ce ne vin de la Dumnezeu. lată un exemplu de acest gen: ,Vă îndemn, vorbij i tntre voi în psalmi, în laude j i tn cântări sincere j i inspirate ce îi sunt plâcute lui Dumnezeu. Laudaji-L j i cântaji-l Domnului Dumnezeu imnuri de recunojtinjă în inimile voastre. Mul jumi j i totdcauna pentru toate Intru numele •ui Dumnezeu." (Efescni 5, 19-20).

Modelul nostru dumnezeiesc suprem, lisus Hristos, se ruga In felul acesta: ,Te slăvesc pe Tine, Părinte, Domn al cerului j i al pământului, căci ai ascuns toate acestea atât de cei Injelepji, cât j i de cei priccpuji j i le-ai descoperit celor care sunt puri în inima 'or intocmai aja cum sunt pruncii." (Ltica 10,21) La mormântul lui Lazăr, lisus Hristos a

147

spus: .îţi muljumcsc, Tată Ceresc, că mi-ai ascultat ruga* (loan 12,41). Tradijia monasticS de inspiraţie isihasiă cunoaşte enigmatica .rugăciune a inimii*.

Aceasta este o formS cu lotul exlraordinară de rugăciune intimâ, profundă, ce implică o stare de comuniune, sau altfel spus, de identificare ce se realizeazâ prin iubire j i dâruire Intre fiinţa umană j i Fiinja lui Oumnezeu. Accastă formă cu totul extraordinară de rugăciune devine cu pulinjă numai atunci când respectiva fiinjă umanâ se at'lă Intr-o stare profundă de intimitate, cu totul aparte, cu Dumnezeu. Analogic vorbind, este ceva asem3nător cu starea perfectă de empatie a doi iubiji în care ei se simt unul pe celălalt ca si cum ar fi o singură fiinjă. Despre această stare mărturisejte lisus atunci când spune: .Eu suni In Tatăl Ceresc, iar Tatăl Ceresc se află fâră fncetare In mine'. Această rugăciune cu totul extraordinară mai este supranumită şi rugâciunea ce se realizează direct la .urechea Impăratului'.

Rugăciunea poate să fie individuală, cum este acea rugăciune ce este f3cut3 de fiecare fiinjâ umană atunci când se roagă singură: ,tn cărnara cea tainică a inimii', sau poate fi o rugâciune colectivă (cum este aceastâ rugăciune ce este inclusă In metoda supremă care o expunem aici). Această formâ de rugăciune ce se realizează la unison estc cunoscută tn tradijia crejtină sub numele de .rugăciunea cea plină de putere a multora*.

Mai exisiă, de asemenea, rugăciunea foarte scurtă, cum ar fi: .Doamne Dumnezeule, Te implor, ajută-măl* sau rugâciunea ce este compusă.

în .Biblie" sunt redate unele exemple de rugăciune: - rugăciunea Fecioarei Maria: .Sufletul meu îl slăveţte şi îl preamăreşte pe Domnul

Dumnezeu"; - rugăciunea lui Zaharia: .Binecuvântat este fn vejnicie Domnul Dumnezeu'; - rugăciunea îngerilor: .Sfânt, sfânt, sfânt este In veşnicie Domnul Dumnezeu". Dincolo de toate acestea, pentru fiecare dintre noi, creştinii, şi pentru noi toj i , cea

mai importantă rugăciune râmâne .Tatăl Nostru', care fn viziunea unor sfinji părinţi nu estc altccva decât o .prescurtare dumnezeiască a fntregii Evanghelii". învăţătura celor 12 apostoli recomandă ,să se rostească minim de câte 3 ori pe z i , de către fiecare crejt in, rugăciunea «Tatăl Nostru«".

în concluzie, a ne ruga înlr-un mod umil şi sincer înseamnă, înainte de toate, a comunica în taină cu Dumnezeu. Creatorul întregului Macrocosmos j i împăratul Universului nu este o fiinjă impersonală, ci este j i rămăne un Dumnezeu omniprezent, ce esie dispus să-i asculte pe oameni atunci c3nd acejtia se roagă. Legile Sale dumnezeiejt i nu î l constrăng pe Dumnezeu, si tocmai de aceea El poate să le modifice sau s3 se folosească de ele şi să exercite o extraordinara influenja binefăcătoare asupra sentimentelor, asupra voinjei, asupra sănătăţii j i inteligenjei omului. Rostirea I3untric3 sau cu voce tare a rugSciunilor sincere j i umile atrage apoi, locmai prin aceasta, fmplinirea lor şi ele sunt incluse In planul lui Dumnezeu chiar de la Inceputul Creajiei, pe care Dumnezeu o susjine prin prezenja Sa permanentâ. Tocmai de aceea, cea mai importantS lege dumnezeiascâ sună astfel: .Cere j i |i se va da, cautâ şi vei gâsi, bate şi |i se va deschide".

Am putea spune c3 rugaciunea este o componentă înnăscută a inimii omencjri. Atunci când se află la strămtoare, atunci când suferă, atunci când sănătatea ti este afectată, omul simie în mod spontan nevoia s3 strige către Dumnezeu, care a stabilit 148

ţnc j de la inceputuri ca fiecare om sâ se roage el însuj i , dar trebuie s3 avem in vedere cJ Dumnezeu nu acceptâ decât rugăciunile j i cererile ce sunt binefăcătoare din punctul de vedere al lui Dumnezeu si care sunt rostite cu umilinjă şi credinţă. Rugaciunea celui f j u , a celui care s-a îndepărtat de Dumnezeu, rămâne fără răspuns, şi nu este luată în considerare atâta timp cât o astfel de fiinja umană nu se caieşte pentru relele j i pâcatele pe care le-a făcut. în cazul celor răi j i care s3v3rjesc sau au săvârşit o muljime de pScatc şi nu au hotJrâi s3 implore iertarea lui Dumnezeu spre a se fndrepta f i spre a se apropia din nou de El, rugăciunile lor rămân fără răspuns. In cazul acelora, Dumnezeu ,răspundc" printr-o totală tăcere, atâta timp câl fiinţa nu se hotărăfte d a venit momcntul să implore iertarea păcatelor şi să se reîmpace cu Dumnezeu. Tăcerea lui Dumnezeu le face pe astfel de fiinţe umane împietrite în inimă şi perverse să gândeasca In sminteala lor că, dacă Dumnezeu nu le răspunde, aceasta arată că de fapt El nici nu exista. în astfel de situajii, astfel de sărmane fiinje umane se afundă şi mai mult în răutaîe, în vicii şi In perversitate. Prin urmare, este esenjial să reţinem că numai cei care nu au făcut anumite pacate grave au dreptul să se apropie de Dumnezeu, şi reuşesc din ce în ce mai mult aceasta prin intermediul rugăciunii sincere j i pline de umilinjă ce implicâ o credinţă de nezdruncinat tn £1. Este necesar ca atiludinea de răzvrătire demoniacă sau satanică împotriva autorităjii dumnezeiejti să înccteze dacă dorim să ne apropiem de Dumnezeu. în astfel de situajii, trebuie s3 fie solicitată iertarea prealabilă a păcatelor j i a unor astfel de manifestări j i abia apoi ni se oferă semne ca ea a fost acceptata. Un astfel de semn este revarsarea Crajiei lui Dumnezeu asupra aceluia care imploră Tn mod sincer iertarea p3catelor j i a grejelilor pe care le-a savârjit. Rugăciunea este o tainic3 j i indescriptibilă comuniune a fiinţei umane în ipostaza de copil al lui Dumnezeu cu Tat3l s3u Ceresc j i ea include umilinja, iubirea, adorarea, mulţumirea, marturisirea sincer3 a grejelilor, cererea în conformitate cu legile lui Dumnezeu, ce este Tndrept3jit3. A ja s-au rugat j i au fost ascultate fiinjele umane de-a lungul veacurilor. Prin urmare, rug3ciunea sincer3 j i umil3 se realizeaz3 cu iubire j i implică o sui generis rev3rsare a inimii fnaintea Crcatorului Suprem, iar r3spunsul Lui nu întârzie s3 apara j i este tr3it printr-o tainică rev3rsare a binecuv3nt3rilor j i a darurilor Sale. Dat f i ind faptul Că este omniprezent, Dumnezeu ascultS înstantaneu, prin mijlocirea Duhului Sfânt, orice rugăciune binefăc3toare, sincer3 j i umilă. El manifestă compasiune fa{3 de toate {creaturile Sale. în .Biblie* se spune: .Mare putere are întotdeauna rugaciunea fierbinle a celui umil j i neprihanit (pur)'. Chiar j i atunci când nu ne dăm seama de aceasta, rug3ciunea are o semnificajie macrocosmic3 plinS de taine.

Rug3ciunea râmSne întotdeauna o acjiune indescriptibilS, interioar3 j i chiar secret3. Ea trebuie s3 fie tr3it3 ca o tain3, atunci c3nd se adresează lui Dumnezeu Tat3l, a c3rui realitate este misterioas3 j i care vede In permanenja tot ceea ce exist3 In fiinţa j i in Universul I3untric al fiinjei umane ce se roagd. în anumite pasaje din .B ib l ie ' ni se *eveleaz3 c3 rug3ciunea colectiv3, sau altfel spus, rug3ciunea ce se realizeaz3 la unison, are o mare putere. Ruga personalS j i interioar3 este j i răm3ne ceva esenjial. Insistenja lui lisus de a ne ruga . în secret* ascunde o mare taina. O astfel de rug3 face s3 apar3 în fiinţa uman3 o enigmatică lucrare j i totodatS o intimă comuniune cu Dumnezeu Tatăl.

Aja-zisa stare de rugS nelncetat3 implic3 o etapS net superioar3 de transformare teuntricâ, în cadrul c3reia fiinţa uman3 este capabil3 s3 îl contemple pe Dumnezeu

|*» splendoarea Sa, I3s3ndu-se îmbrăjijată de El j i trăindu-l realitatea lainicS aproape 149

PROCIUMULrWN£TARDCAqiUNEURG£NTÂ.NU APOCALIPSALT

în permanenja. Atunci, aspectele superioare ale conjtiinţei şi mai ales supramentalui {vijnanamaya kosha), trec dincolo, sau, altfel spus, transcend aspectele inferioare j i irajionale ale fiinţei, care devine capabilă sa îl contemple pe Dumnezeu, lăsându-se îmbrăţijatS 7ntr-un mod beatific de El. O astfel de rugă net superioară şi care nu mai are atunci nevoie de cuvinte, căci este o tainică comuniune cu natura lui Dumnezeu, este o contemplare veritabilă ce face sâ apară o stare de extaz divin. Privită din acest punct de vedere, oferirea anumitor revela|ii despre acest gen de rugă implicS s3 descoperim anumite modalitSji care trezesc, favorizeazS ji chiar amplifică starea indescriptibilă de contemplaţie. Pe mâsură ce această stare de' contempla;ie este aprofundatâ, fiinţa umană atinge ceea ce se numeşte în limba greacâ .apatheia' (despătimirea). Aceasta este o stare In care fiinţa umanâ este în totalitate eliberatS de patimi, de ataşamente, de vicii, de obsesii sau de orice tulburare sau zbucium pe care îl declanjeazS aspectele inferioare, irajionale ce există în Microcosmosul fiinjei sale. De îndată ce este atinsS această stare de contemplajie profundă, sufletul fiinjei umane este familiarizat cu o stare dumnezeiască j i cunoajte acea pace profundă despre care a vorbit lisus Hristos atunci când le-a spus Apostolilor Săi: ,V3 dăruiesc pacea Mea*.

Unii sfinji vorbesc despre anumite patimi sau vicii ce genereazS gânduri obsedante. în conformitate cu o anumită clasificare, aceste gSnduri obsedante ce sunt datorate anumitor patimi sunt de 8 feluri. Aceste 8 genuri de gânduri obsedante care sunt provocate de anumite patimi sunt prezentc în cele 7 pScate capitale. Astfel de patimi împiedică contempiajia j i vehiculează într-un mod insidios imagini (fie că acestea sunt vizuale, fie că ele provin de ia alte simţuri) care distrag fiinja umană de la jelul ei j i o fac incapabilS sS atingâ starea de contemplajie. Prezenja imaginilor în timpul stării de rugS indicS persistenja unei stSri de atajament fajă de această lume sensibilă din care imaginajia le extrage. Toate acestea reînsuflejesc acest aUşament pentru obiectele, stările sau fiinjele pe care le evocS. Un element important care ne permite sâ ajungem la starea de rugă purS, dumnezeiască, este dobândirea capacităjii de a manifesta gânduri pure, care nu mai au nicio Ieg3tur3 cu lumea sensibilă. Acestea sunt ceea ce am putea numi .gânduri ce sunt alcStuite doar din Vidul Beatific* ipsila noemata). Etapa finală implicS, în esenJS, s3 se treacă de la starea de contemplajie a acestor gânduri ce sunt alcătuite din Vidul Beatific la o contemplare directă a esenjei misterioase a lui Dumnezeu. Aceasta atrage dupS sine o esenjializare a privirii interioare, care este capabilS să treacă de la tot ceea ce este încă în legătură cu multiplicitatea, la simplitatea misterioasS şi absolută a esenjei dumnezeieşti. în aceastS etapă extraordinar de înalta, Dumnezeu ni se reveleazS dincolo de orice imagine ji dincolo dc orice concept. Aceasta este o tainâ teribilS care nu poate fi descrisă în cuvinte. Ea este j i rSmâne întotdeauna indescriptibilS.

Experienja comuniunii intime, profunde cu Dumnezeu este adeseori descrisă ca fiind aceea a unei viziuni alb-strSlucitoare, aproape orbitoare, a luminii misterioase, necreate, a dumnezeirii. Starea de comuniune ce apare In Universul fiinjei umane prin rugăciunc genereazS apoi o subordonare a voinjei omului fajă de Voia lui Dumnezeu. Aceasta atrage după sine o abandonare j i o ascultare rodnică de Dumnezeu. Atunci când rugSciunea fiinjei umane este însojită de un răspuns indescriptibil, copleiitor, aceasta aratS c3 astfel, cel ce se roagS se apropie, totodatS, de Dumnezeu. Rugăciunea umilă, sinceră, ce este însojită de aparijia unei st3ri indescriptibile de comuniune, face sâ apară o intimă j i copleşitoarc comunicare cu Dumnezeu. Fiinja umană descoperă 130

puterea tainici a rugăciunii numai atunci cand, într-o anumită măsură, este influenţată de rugSciune intr-un rnod profund, spiritual. Atunci când rugăciunea este însojită de un râspuns din partca lui Dumnezeu, acesta nu este un răspuns natural, ci un răspuns supranatural. Este firesc sS fie aşa deoarece, dupS cum jtim cu toţii, .ceea ce este nSscut din carne este carne" }i este prin urmare normal să ne dăm seama că numai ceea ce este nSscut din duh este duh, iar ceea ce este născut din spirit este spirit.

învăjătura lui lisus referitoare la puterea tainicS a rugSciunii ne este expusS chiar şi în anumite parabole ale Sale. în parabola cu prietenul care a împrumutat trei pâini la miezul nopjii, lisus Hristos urmărestc să ne inspire sS fim Intotdeauna insistenji în rugSciune. lar baza pe care se construiejte încrederea noastrS deplinS în puterea tainicS a rugSciunii insistente este generozitatea cea fSrS de egal a TatSlui Ceresc (Dumnezeu). Parabola judecătorului nedrept urmâreţte sS ne facS sS înjelegem cS este necesar sS fim perseverenji j i $S dSm dovadS de tenacitate în rugSciune. în felul acesta, lisus ne învaţS cS rugSciunea include insistenja, precum j i continuitatea. IntSrzierea lui Dumnezeu de a rSspunde la o rugSciune îndreptSţitS ce implicS unele semne cS ea este ascultatS, este cauzatS nu de indiferenjS, ci de iubirea Sa, care urmSrejte sS dezvolte j i sS addnceascS accastS credinjâ care trebuie sS fie menJinutS pSnS la sfârjit. în parabola cu vamejul j i fariseul, lisus Hristos insist3 asupra st3rii de umilinjS j i a poc3in|ei pe care trebuie sS o manifest3m atunci cSnd ne rugSm. TotodatS, El ne avertizeazS împotriva complacerii Intr-o atitudine de orgoliu spiritual j i de superioritate. Umilinja fiinjei noastre In momentele de rugSciune atrage dupS sine acceptarea de cStre Dumnezeu, pe c3nd semejirea propriei noastre fiinje în rugSciune ascunde pentru noi faja lui Dumnezeu. în felul acesta, cel ce se umilcjte se înalţS cStre Dumnezeu j i astfel este îmbrSţijat de El, iar cel care se semeţejte j i îji amplificS orgoliul coboarS j i se IndepSrteazS de Dumnezeu. în parabola cu slujitorul nedrept, lisus Hristos ne învajS c3 trebuie sS fim foarte umili, plini de dSruire j i generoji în rugSciune. Dumnezeu ascultS Intotdeauna rugâciunea ce este rostitS de o fiinţS umanS umil3, blSnd3, bun3 la suflet j i iertStoare. Simplitatea ji sinceritatea In rug3ciune sunt, de asemenea, esenjiale. RugSciunea trebuie sS fie curSjatS de orice fel de prefScdtorie. Ea trebuie manifestatS din simplitatea deplinS a inimii, sS fie exprimat3 din intenţii curate j i s3 fie rostită Intr-o vorbire j i cerere jimplS.

Intensitatea ce este manifestatS In rugSciune are o mare importanjS. în cazul rug3ciunii, atenjia j i credinja sunt combinate j i fac sS apar3 starea de vigilenjS. DacS un grup de fiinje umane care se gSndesc la Dumnezeu se roag3 Duhului SfSnt, rugâciunile lor vor fi ascultate j i ele vor fi eficiente. RugSciunea trebuie sS fie, totodată, plinS de speranţ3. Trebuie sS Iu3m aminte c3 rugSciunea despre care gândim c3 este un experiment va realiza întotdeauna pujin. Rug3ciunea care se situeazS In sfera In care credinja conlucreaz3 din plin cu supunerea fajS de Voia lui Dumnezeu va realiza chiar foarte mult.

în ceea ce privejte metoda în rugSciune, lisus ne învajS dduS aspecte foarte importante. în primul rând, rugSciunea trebuie sS îi fie adresatS lui Dumnezeu, Tn al doilea rând, adevSratul obiectiv al rugSciunii este de a ajunge sS realizSm Voia TatSlui Ceresc. Aceasta este caracteristica de bazS a rugăciunii: ea este o nouS cale ce ne conduce la Dumnezeu Tat3l care trebuie sS fie Tn perfectS armonie cu Voia TatSlui. în ceea ce privejte obiceiul lui lisus Hristos de a se ruga, se jtie la ora actual3 chiar foarte bine că întotdcauna El se ruga în taină. Se ruga mai ales în momentele de mare luptă

spirituală. S-a rugat chiar şi pe cruce. în rug3ciunile sale, lisus Hristos a adus mui|umire adeseori lui Dumnezeu Tatăl; a căutat călăuzire plină de înjelepciune, a mijlocit de la Dumnezeu ceea ce era bun, drept j i frumos pentru oameni j i a dovedit câ se afla în stare continuâ de comuniune cu Tatăl Ceresc.

SACRIFICIU Prinos adus lui Dumnezeu pentru compensarea karma-e) rele sau pentru ispăşirca

păcatelor credinciojilor, constând fie In ofrande spirituale (parfumuri, fructe, seminţe etc), fie în jertfe lăuntrice cum ar fi postul, rugăciunea, fapas-ul, abstinenja sau continenţa sexualS9 cu consacrarea energiei subtile sublimate lui Dumnezeu. Privind dintr-un alt punct de vedere, sacrificiul implică renunjarea voluntară la un drept sau la un bun material, implicând uneori riscul propriei vieji, în folosul lui Dumnezeu, al Intregii colectivitaji sau pentru afirmarea unei idei divine. Mărturie a dragostei uriaje j i a devotamentului pentru Dumnezeu sau a credinjei într-o valoare divină, sacrificiul presupune o dominare a înclinărilor egoiste, ajungând uneori până la anularea instinctului de conservare individuala.

Sacrificiul este o manifestare a conştiinjei divine la un om care este pătruns de Insemnătatea §i de sensul adevărat al raporturilor dintre fiinja sa individuală j i realitatea viejii divine c3reia li aparjine şi căreia ti aduce, sub o formă sau alta, ofrandă, ajungând, la'nevoie, până la jertfa de sine. Exemple de sacrificiu j i de jertfă de sine ne oferâ martirii.

SEMEION (SEMN DUMNEZEIESC) Termenul .semeion' (semn dumnezeiesc) desemnează In .Noul Testament* o

minune dumnezeiască, ce adeseori poate s3 .îmbrace* o formă In aparenţâ neînsemnată, dar care poate totodată s3 anunţe cu anticipajie ceea urmează s3 se petreac3 In viitor sau care ll revelează, Intr-un mod tainic (dar numai pentru acela care este capabil să discearnă) pe Dumnezeu, care acjionează într-un anume fel Tn această lume. .Evanghelia lui loan* folosejte, atunci când vorbeşte despre minunile dumnezeiesti pe care le-a făcut lisus la nunta din Cana sau In cazul vindecării slugii centurionului roman, doar acest cuvânt: semeion (semn dumnezeiesc). Semnul dumnezeiesc este un eveniment tainic a cărui semnificajie nu apare imediat, ci adeseori semnificajia $a ne apare după un anumit interval de timp de la aparijia semnului dumnezeiesc. Singură credinja In Dumnezeu ne permite cel mai adesea să ne dăm seama de el j i să-i discernem aja cum se cuvine sensul. Prin intermediul unor astfel de semne dumnezeieşti II descoperim pe Dumnezeu In acjiune j i ne minunăm de tot ceea ce El realizează acolo unde ceilalji oameni nu sunt capabili să-l bănuiască manifestarea directS. Este Insă semnificativ că unele semne dumnezeiejti au un efect invers asupra acelora care sunt răi sau satanici, j i tocmai astfel de semne dumnezeiejti pot sâ-i înfurie foarte tare j i chiar s3 le împietrească inimile adversarilor lucrării sau, altfel spus, ai acţiunilor lui Dumnezeu.

SFINŢENIE/SFÂNT Termenul .sfinjenie* (tn latină .sanaitas') desemnează o calitate divină căreia i

se recunoaşte valoarea absolută şi care trebuie, totodată, s3 fie obiectul unui respect necondijionat. Starea de sfinjenie supremă şi deplină ti aparjine doar lui Dumnezeu. 152

^ | CLOS-ARDErfRMFM ■ ■ ■ ■ h

t» desemn,M/« i vplendoarea şi glona perfettă a puterii Sale, şi totodată perfecjiunea deplină a fiinţei Sale intime. întotdeauna, f3r3 excepjie, numai Dumnezeu are puterea de a face sâ participe Intr-un mod tainic şi indescriptibil la sfinjenia Sa pe rarele fiinje umane pe care El le atrage şi le cheamă să trăiască In prezenţa intimităţii Sale pure, grandioase ji fără egal. Chiar j i atunci când fiinjele umane nu bănuiesc aceasta, sfinţenia fermecătoare şi fără egal a lui Dumnezeu Tatăl se ascunde fără încetare tn |umea profană j i , în anumite condifii, această stare de sfinţenie a lui Dumnezeu Tatăl se levelează sub forma splendorii, a frumusejii arhetipale, a armoniei depline etc. Pentru a reuji s3 contemplăm - la început Intr-un mod parjial j i intuitiv - sfinjenia uluitoare a lui Dumnezeu ce se ascunde fără Incetare în lumea profană, trebuie să fim capabili să privim într-un mod profund transfigurator, pur şi elevat tot ceea ce ne înconjoară, pe un fond de minunare şi de uimire lăuntrică profundă ce ne dezvăluie apoi cu uşurinjă sfinjenia j i sacralitatea creajiei lui Dumnezeu Tatăl careexistă, In simultaneitate, dincolo de aparenje, în lumea profană.

O viziune profund transfiguratoare asupra realităţii este condijia sine-qua-non pentru a reuşi să intuim la început, doar într-o mică măsură, sfinjenia şi sacrul ce există j i In lumea profană. Termenul ebraic .qadash' definejte ceea ce se poate traduce prin cuvintele .sacru' j i .sfinjenie*. în religiile vechi, acest termen exprimă mărejia lui Dumnezeu, frumusejea fără egal j i puterea eficientă a lui Dumnezeu. Atunci când este folosită în limbile semitice cu sensul de .consacrare-purificare*, ea are în primul rând valoarea pozitivă, binefăcătoare, a consacrării j i a apartenenjei j i , secundar, ea indică ceea ce este pus deoparte printr-un anumit proces de separare. Verbul ebraic .qadash' poate fi tradus în limba română prin: .a fi sfânt", ,a fi consacrat Celui Prealnalt*, ,a fi pus deopartc'. Alte forme ale acestui verb indică faptul c3 Dumnezeu .manifesta Sfinjenia Sa' j i .este recunoscut ca fiind sfânt" sau mai mult dec3t at3t, indic3 totodată c3 fiinţele umane ,se sfinjesc" pentru o acjiune ritual3 divin3. Adjectivul ebraic .qadosh' î l desemneaz3 pe Dumnezeu însuji j i caracterizeaz3 toate fiinjele j i lucrurile care se afl3 Intr-o tainică intimitatecu El.

( Sacrul este în realitate o energie misterioas3, sublimS, supremS, care izvor3jte din însăji intimitatea esenjiaia a lui Dumnezeu j i circumscrie domeniului misterios al dumnezeirii tot ceea ce se afl3 într-o tainicS Ieg3tur3 j i intimitate cu aceasta: persoane, obiecte, locuri, momente etc. Sacrul se opune profanului, care In limba ebraicd este indicat prin termenul Jwl' j i care în sens etimologic se aplic3 la tot ceea ce se afl3 In afara templului (în limba latină avem termenul .profanum' care în traducere mot-i-mof tnseamna .în faja templului"). Cuplul sacru-profan este pus întotdeauna In paralel cu cuplul puritate-impuritate. în cazul în care exista cea mai mic3 impuritate, sunt necesare anumite rituri speciale de purificare. O altă rădăcină verbal3 ebraic3, termenul .nazar", *voc3 de asemenea ideea indescriptibilS de consacrare c3tre divin. Moise m3rturisejte C3 a experimentat într-un mod profund ji coplejitor în propria sa fiinj3 (ji chiar în trup) c3 locul în care Dumnezcu Tatăl se reveleaz3 (sau altfel spus se dezv3luie) este un p3m3nt »<3nt. în ipostaza de eliberator al poporului s3u, Dumnezeu cel care se reveleaz3 în f xod .«rălucejte datorită sfinjeniei Sale" tntr-un mod f3r3 egal. în .Biblie" se menţioneaza c3 Poporul trebuia în prealabil s3 se sfinjeascS pentru a merge la Intâlnirea cu Dumnezeu Pe muntelc Sinai. Dubla afirmajie c3 Domnul Dumnezeu este sf3nt j i c3 El este Acela ^are sfinjcjte, evocS unele aspecte ale Legii sfinjeniei. Mai mull dec3t at3t, Dumnezeu

cheamă poporul să aspire j i chiar s3 atingă o stare profundă de sfinjenie: ,Fi(i sfmţi, căci şi Eu sunt sfânt*. Această stare de sfinjenie implică, dincolo de rituri, ca fiinţele umane să manifeste un comportament perfect j i profund moral ce presupune ca fiecare s3 i j i iubească aproapele ca pe sine Tnsuşi. Profetul Ezechiel denunjă impuritâjile, murd3riile j i necredinjele, at3t ale poporului, c3t j i ale conducătorilor s3i. La confluenţa tradifiilor liturgice j i juridice, el Tndeamn3 s3 fie construit un templu nou tn mijlocul unui p3mânt purificat, unde poporul sfinţit, renSscut j i retnoit prin intermediul Duhului Sfânt s3 tr3iasc3 tn prezen{a Dumnezeului s3u. Dumnezeul cel sfdnt este totodată un Dumnezeu transcendent care accept3 ca fiinţele umane s3 se apropie de El j i s3 îi cunoasc3 splendoarea, gloria j i m3re{ia atunci c3nd sunt preg3tite pentru aceasta.

A te consacra în totalitate comuniunii cu Dumnezeu implic3 Inainte de toate un angajament fidel j i hot3r3t ce presupune ca fiinţa umanS In cauz3 s3 fie pe deplin conjtientS de rupturile sau desprinderile care î i sunt necesare faţ3 de lumea profan3. Este interesant s3 remarcâm c3 In ,Noul Testament* termenii ,a sfinji*, j i .sfînjire" sunt intim legaţi de termenul .consacrare". Este binecunoscut faptul c3 ruga lui lisus se adreseaz3 ,Tat3lui Ceresc Celui Sfânt' j i totodată El le cere ucenicilor S3i s3 se roage pentru ca numele TatSlui Ceresc s3 fie sfinţit. lisus este acela pe care Tatăt Ceresc l-a sfinjit j i l-a trimis apoi In lume. lisus este .Sfântul Lui Dumnezeu Tat3l*. Mai mult decât at3t, lisus este .sfântul slujitor* al lui Dumnezeu. Tn fiinja Sa, Duhul Sfânt era fără Incetare tn acfiune, Inc3 din momentul concepfiei Sale.

Fiind tnvestit de Duhul Sf3nt cu ocazia botezului S3u, lisus se manife$t3 fără fncetare In pleniţudinea Duhului Sfânt. lisus fi Tndeamn3 pe toji credincioţii $3 participe la starea inde$criptibil3 de sfinţenie a lui Dumnezeu. Sfinjitorul (care este Dumnezeu Tat3l) j i cei sfinfifi (fiinfele umane care ating cu adev3rat aceast3 stare) au o aceeaji origine. Prin intermediul unei ofrande unice, Dumnezeu l i conduce la perfecjiune pe toj i aceia pe care El îi sfinţejte. Fiinfele umane sfinte prin vocajie pot deja s3 primeasc3 acest titlu chiar dac3 viafa lor nu este Inc3 perfect3. Realizarea total3 j i profund3 a Voii lui Dumnezeu este j i r3m3ne una dintre modalit3|ile lor de sfinfire, dar ei nu trebuie s3 piardă din vedere c3 aceasta implic3 ruptura total3 de lumea profan3. Apropierea de Duhul Sfânt este o cale care faciliteazS Intr-un anume fel atingerea stdrii de sfinjenie j i implicS necesitatea ca fiinjele umane ce aspiră s3 atingă starea de sfinjenie s3 se lase ghidate de spiritul dumnezeiesc ce locuiejte Tn fiecare dintre ele j i care intervine Tntotdeauna într-un mod favorabil In favoarea sfinfilor. Simjul coplejitor, m3reţ j i unic al grandorii j i al sfinjeniei lui Dumnezeu, Impreun3 cu asigurarea c3 Dumnezeu vrea s3 fac3 poporul S3u s3 participe la starea Sa de sfinţenie, face parte din mojtenirea vechilor evrei.

Prin d3ruirea propriei sale vieji, lisus a oferit tuturor, f3r3 nicio distincjie, participarea la starea de sfinjenie a lui Dumnezeu ce dep3jejte condi|ion3rile j i regulile aspre ale Vechii Alianje (a .Vechiului Testament'). întotdeauna, f3r3 excepfie, numai Dumnezeu Tat3l este în vejnicie sf3nt, într-un mod total j i suprem. în cazul fi injelor umane (care sunt făpturi create), starea de sfinjenie dumnezeiascS const3 In a participa Intr-un mod profund j i amplu la viaja divin3 misterioas3. Referitor la acest aspect, apostolul loan spune: , în felul acesta, noi vom fi ascmănători p3n3 la urm3 cu El pentru c3 îl vom vedea j i î l vom descoperi fn toat3 splendoarea, grandoarea j i puritatea Lui, a ja cum Dumnezeu este In vejnicie*. 154

< GIOSARDETERMEM

i Sfinjenia lui Dumnezeu nu este un concept abstract. Fnnfele umane care aspiră H ţ almga starea de sfinjcnie trebuie s3 fac3 eforturi adecvate j i , mai mult dec3t at3t,

ele trebuie s3 urm3rcasc3 s3 contemple rcalitatea misterioa$3, maiestuoasâ. sublimS şi plin3 de splendoare a lui Dumnezeu. Dumnezeu Tat3l, care totodatd este Supremul Crea.or, este sfânt ln El însuji, iar creatura (fiinja uman3 care aspird $3 ating3 aceastâ stare dc sfinjenie) este chemată la .ospSjul" acestei stăn de sfinfenie. în cazul fiinjei umane care aspir3 s3 participe la sfinjenia maiestuoasă j i totală a lui Dumnezeu, ca avansează ,din Inceput Intr-un alt Inceput, prin Tnceputuri care nu vor avea niciodat3 sfârjit'. Prin urmare, este evident c3 fiinja uman3 care crede cu putere, într-un mod profund j i deplin în Dumnezeu, trebuie să fac3 tot ceea ce îi st3 în putinjâ pentru a

E jmi ta ' natura dumnezeiascS. Numai în felul acesta, fiinja uman3 ce aspirâ s3 atingă starea de sfinjenie realizeazS totodată o stare profundă j i deplind de sinergie cu Grajia

tdumnezciasc3. Atingerea st3rii de Indumnezeire implic3, deci, s3 dob3ndim nu natura Ins3ji a lui Dumnezeu, c3ci aja ceva este imposibil, ci necesită s3 ne transform3m Intr-un mod profund pană c3nd vom atinge Indumnezeirea celor ce se afiă in stare de comuniune pertect3 cu esenja ultimS a lui Dumnezeu. Atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere, sfinjenia mai poate fi descris3 j i ca un proces tainic j i indescriptibil de transfigurare a celui care crede cu putere, Intr-un mod profund j i deplin In Dumnezeu, prin participarea directă, nemijlocit3 la viaja esenjialS, pur3 j i m3rea]3 a lui Dumnezeu Tat3l. Este semnificativ că In .Vechiul Testament', rostirea ,Sf3nt, sf3nt, sfânt" [Isaia 6, 3) este numele tainic al manifestSrilor lui Dumnezeu Cel transcendent, ce se manifest3 ca frumusefe j i 5tr3lucire a viejii dumnezeiejti ce exist3 mai presus de Intrcaga fire. Proorocul Isaia men(ioncaz3: ,A ja spune Domnul Dumnezeu, a c3rui bcuinţa este vejnicS j i a cSrui realitate absolută este sf3nt3: S3l3jluiesc în cel mai înalt toc, care este cel mai sf3nt* [Isaia 57,15). Sfinfenia făra egal a lui Dumnezeu provine din mistcrul ncsf3rjit j i insondabil al fîinjei Salo j i de aceea acca$t3 realitate coplejitoare j i teribiia declanjeaz3 team3, uluire j i cutremurare. Cu toate acestca, Dumnezeu se apropie de oameni prin intermediul legămmtelor Sale dumnezeiejti, consacrând astfel, prntru a atinge starea de sfinţenie, fiinjele umane ce aspiră într-un mod ferm j i continuu la aceasta. Starea de sfinfire (sau altfel spus, consacrarea ce se realizeazS la unison cu separarea pentru a atinge felul pe care ni-l propune Dumnezeu atunci c3nd ne îndeamnă s3 fim, la r3ndul nostru, sfinji tot aja cum El este sfânt) este întotdeauna asumală prin alegere.

I Este esenjial s3 rejinem c3 cea dintdi treaptS a sfinjeniei este eliberarea sau atingerea unei Iibert3fi totale faf3 de patimi. în cazul fiec3rei fiinje umane, patimile formeaz3 cel dint3i . z i d ' care se ridicS Intre om j i Dumnezeu j i tocmai de aceea, acest zid trebuie s3

I fie cât mai repede sf3r3mat pentru a urca pe treapta cea dintâi a sfinjeniei. L Atingerea st3rii de sfinfenie face ca în fiinfa uman3 s3 se trezească plenar capacitSfile

profetice. Omul religios esle întotdeauna acela pentru care ceva anume este j i r3m3ne ■ u i t Starea perfect3 j i profund3 de sfmjenie este Ins3ji fiinja lui Dumnezeu j i atingerea

st3rii de sfinjenie marcheaz3 caracterul anumitor fiinje umane, ce au fost alese pentru a atinge într-un mod profund j i dcplin o stare asemSnStoare cu cea a lui Dumnezeu

B a t ă l . Adeseori, sfinjenia semnific3 lotodat3 scpararea de profan j i termenul este utilizat 'atunci pentru a indica fiinje umane sau lucruri care au fost separate sau .puse de o partc* pentru Dumnezeu j i pentru slujirea Lui. Cel mai adesea, cuvântul ,sf3nt* indică

155

o consacrare deplina pentru Dumnezeu şi pentru a fi de folos 1 ui, lar in felul acesta se realizează separarea de sfera comună, profană. Dumnezeu Tatăl este acela care face să apara aceasta separare şi, prin urmare, El transferă asupra celor alcsi energia supremâ a sfinţeniei. De exemplu, cea de-a ţaptea zi a săptămanii a fost desemnată ca zi sfântă tn primul rand pentru că a fost separată de celelalte sase zile ale saptămânii şi in al doilea rând, ea a fost declarata sfântă pentru că a fost dedicală slujirii lui Dumnezeu.

Spre excmplu, lui Moise, pe muntele Horeb, In faja rugului aprins, Dumnezeu i-a dat această porunca: ....scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci acum este un pamânt sfânt'. Accl pământ era sfant deoarece in acele clipe el era locul de manifeslare a unei teribile revela|ii dumnezeiejti.

într-un mod oarecum similar, Dumnezeu urmareţte să sfinjească poporul român, separăndu-l intr-un mod numai de El şliut de celelalte najiuni ale globului şi pentru aceasla urmează să realizeze un tainic şi fundamental legamânt. Aceasta va implica, printre allele, ca aceslui popor să i se ofere de catre Dumnezeu o cunoaştere clara, deplina si profundă a anumitor legi dumnezeieşti, cunoaşterea anumilor principii morale dumnezeiejti şi cunoaşierea anumitor precepte ceremoniale ce vor ajuta poporul român sa iţi înjeleaga apoi, aţa cum se cuvine, aceasta alegere ţi aceasta separare de care el va trebui să devină în mod gradat conşlient.

Aceste aspecte ale stării de sfinţenie sunt in general prezente de îndată ce s-a înjeles că a fi sfânt nu inseamnâ doar a trăi o viaţă cu totul extraordinară, pură }i separata, ci totodată aceasta implica sa se trezeascâ în universul lăunlric al fiinţei umane respective anumite alribule dumnczeieşli ce se afla în stare latentâ în cazul oamenilor obisnuiji. în accst fel, nojiunea de sfmjenie dezvăluie }i o implicaţie etică foarte clară }i distinctă.

Profeţiile care există pănă Tn prezent indică fapiul c3 poporul roman a fost ales de Dumnezeu spre a fi sfinjit, în strănsă legăturâ cu elapele pe care le-am schiţat aici. Starea de sfinţenie este, prin urmare, recunoscută ca ţinând de ceea ce a fost deja ales }i urmeaza să fie .pus de o parte* de către Dumnezeu, iar acelei fiinţe umane sau acelui popor ce urmează să fie sfinjit i se vor trezi !n mod gradat anumile calită|i, pentru ca el sa ajungă să se conformeze inten|iilor misterioase şi legilor lui Dumnezeu. în lumina acestor revela|ii, se poate spune că sfinjenia nu reprezintă doar o legăturâ a creaturii cu Creatorul (Dumnezeu), ci ea reprezintă în primul rând o legătură misterioasa, profunda si complexă a Creatorului (Dumnezeu) cu creatura (omul). Cu alte cuvinte, sfinţenia perfeclă, profunda }i fără egal a lui Dumnezeu este cea care face să apară acea tainica .separare" sau acea natura distinctă ce se trezeşrc la majoritatea fiinţelor umane $i care evidenjiază o anumită calitate ce este necesar sa se trezească până la urmă }i într-un popor ce a fost ales de Dumnezeu. Acesl aspect accentueaza distincţia pe care am cvidenţial-o mai sus, cum că sfinjeniei perfecle }i fără egal a lui Dumnezeu, precum }i sfinjeniei poporului ce a fost ales de El, li se aplică termeni diferiji.

Intrucat sfinjenia lui Dumnezeu cuprinde in lotalitate }i in simultaneitale toaic atribuiele distinctc ale dumnezeirii, ea nu poate fi concepulă ca strălucind mai puternic decat toi ceea ce se află in realitaiea Sa misterioasa. întocmai cum razele soarelui imbină toate culorile curcubeului }i se întalnesc apoi în mod firesc în stralucirea exlraordinara a soarelui, combinându-se în ceea ce numim iuminâ, tot asa, In cazul auto-manifestării lui Dumnezeu, toate atribulele Sale dumnezeiesti se îniâlnesc }i se combină făcând sa apară }i sa se manifeste fară încelare sfinţenia Sa. Tocmai din acest motiv, sfinţenia lui 156

pumnezeu a fost adeseori numitâ .un atnbut al atributelor esenţiale*. Sfinjenia este eeca ce conferă unitate tuturor atribulelor lui Dumnezeu. A concepe fiinţa, realitatea ţliistcrioasă }i caraclerul insondabil al lui Dumnezeu ca fiind doar o sinteză a unor [perfecjiuni abstracte, inseamnă a-L priva pe Dumnezeu de întreaga Sa realitate. în Pumnezeul despre care se vorbe}te in .Biblie', toate acesle perfecjiuni depline, totale d fără egal trăiesc }i se manifestă in starea perfectă de sfinjenie a lui Dumnezeu. Duhul Sfint este cel care manifestă intr-un anume fel (}i totodata comunica) sfinjenia perfectă }i deplină a lui Dumnezeu tuturor făpiurilor Lui. Unii prooroci au mSrturisil că Dumnezeu Tatăl intenjionează să le comunice creaturilor Lui care sunt deschise }i pregătile sa o primeasâ, sfinţenia Sa, }i ca la rândul Lui, El pretinde de la ele sfinjenie, pentru a fi cu putinţă să reverse în universul lor lăuntric sfinjenia Sa care le va face numai în felul acesta |$ă participe }i ele, prin comuniune, la slarea de sfinjenie fără egal a lui Dumnezeu Talăl. Dacă . Eu, Dumnezeul vostru sunt sfânl* - aceasta fiind afirmajia dumnezeiască cea categorică despre Sine, ce îl ridică pe Dumnezeu Intr-un mod incomensurabil deasupra creaturilor Lui - atunci ,Fiji şi voi sfinţil" - aceasta este chemarea dumnezeiască pe care o adreseazâ Dumnezeu făpturilor Lui, spre a fi si ele .panase la sfinjenia Lui*. Trebuie sâ nu picrdem din vedere că tocmai acest imperaliv de a fi .pana}i la sfinjenia dumnezeiască* este procesul ce se declansează în universul lăuntric al fiinjei umane atunci când apare un profund }i complex proces de regenerare lăuntrica }i astfel aceasta devinc izvorul misterios }i temelia caracterului sfânt. Dumnezeu Talăl esle exemplul suprem ai sfinjeniei dumnezeie}ti. Alingerea stării de sfinjenie airage intoldeauna după sjne injelepciunea, elevarea, detaşarea, revelarea tainelor dumnezeie}li, bunăstarea, in timp ce păcalul atrage după sine boala, suferinja, condamnarea. i Sfinţenia profundă, perfectă }i fără egal a lui Dumnezeu se manifestă atât prin

intermediul dreptăjii, cât }i prin inlermediul iubirii Lui. Dreptalea Sa II determina pană la urmă pe Dumnezeu să îi pedepsească după cum meritâ pe cei păcăto}i, dar lotodală, ■ceastă dreptate a Sa este inseparabilă de iubirea Sa imensă şi r'ără măsură, ce aspiră totodaiă să-i ajute să se indrepte }i să se mântuiască. Este semnificaliv că un anumit pasaj ttti aparţinc proorocului Osea, spune: ,Nu voi acjiona acum după mania mea aprinsa. Tocmai de aceea, nu II voi mai nimici pe Efraim; căci eu sunt Domnul Dumnezeu, IHJ un om. Eu sunt Sfântul cel fără egal ce se manifeslă fără Incetare In mijlocul tău". (Osea 11, 9) Acest text al proorocului Osea ne permile sâ Injelegem că o dreplate dumnezeiască lipsită de iubire nu este sfâniă (deciziile reci, mecanice }i implacabiie ale unui judecător sunt un exemplu semnificativ de acest gen), dar cu toate acestea, o iubire complet lipsită de dreptate esie cu aiat mai pujin sfănta (un exemplu de acest gen poate h iubirea complet lipsită de rigoare }i severitate a unei mame ce esle cuprinsă de slâbiciuni seniimenlale Tn faja greselilor grave ale copiilor ei).

SHAMBALA Shambala esic un lărâm vasl, tainic, misierios }i binecuvântat, care exislă Inlr-o

dimensiune subtilă paralelâ. Deoarece conducătorul său poartă în mod tradiţional titJul de Regc, acest jinul de o neasemuita frumuseje este deseori denumit }i Regaiul Shambala-ei.

Shambala are pentru noi, fiinjele umane care trăim pe Pămani, o semnificajie cu totul specială, deoarece principala sa menire constă Tn integrarea subtilâ a destinului

157

PROGRAMULr*LANETARDEACTIUNEURGENTÂ.NU APOCALIPS V:

planctci noastre: atât destinul spirilual, cât şi evoluţia concrctă a evcnimcntelor care se desfăşoară pe Pămânl. Din acest motiv, Regele Shambala-ei este, în sensul cel mai direct, Regele Planetei noastre.

în mod tainic. lumea 5/iamba/a-ei a inspirat de-a lungul timpului spiritualitatea planetară. fn anumite situajii, conform Voinjei Divine, a intervenit activ In rezolvarea unor situaţii dificile pe Pâmânt, fiind astfel bine cunosculă de către inijiaţii planetei noastrc. Mitul existen|ei unui preafericit tărâm al Tn|elep|ilor, care guvernează In mod nebănuit Pămantul, se regăseşte In toate tradijiile populare, deşi cu nume diferite: Tula, Insula Albă, Tărâmul Preatericiţilor, Pământul Sfânt, Pământul Zeilor Vii. în tradijia orientala, acest tărâm este denumit Shambala, nume care înscamnă, In limba sanscrită .Izvorul fericirii divine* sau, mai precis, .Ceea ce ne oferă accesul la izvorul de fericire pură şi de bucurie nesfârţita*.

Datorită rolului său. Shambala mai este supranumită şi Centrul Spiritual al Planetei. Acest centru sacru nu este totuşi localizat Tn planul fizic, deci propriu-zis pe Pământ, ci într-o dimensiune subtilă paralelă, mai precis tn planul eteric, care coexistă In simultaneitate cu Universul fizic. Acest aşa-numit plan eteric este dimensiunea cea mai apropiată ca frecvenţă de vibrajie de planul fizic şi astfel se explică faptul că fiinţele din Shambala pot acjiona instantaneu cu o mare înjelepciune şi un foarte mare impact în planul fizic. Planul eteric poate fi considerat ca aflându-se la limita inferioara (ca frecvenjă de vibrajie) a Universului astral şi este acea dimensiune intcrmediară care face legătura dintre planul fizic şi Universul astral.

SOARELE Soarele, astrul zilei, cel care dăruieşte lumină şi căldură, ocupă un loc central In tradiţiilc spirituale ale planetei. Este imposibil să ne imaginăm viaja pc Pământ fără existenja Soarelui. în majoritatea tradi'iilor Tnţelepciunii, Soareleeste privit ca fiind izvorul luminii, al căldurii si al viejii. Datorită rolului s3u central In existen|a vie|ii pe această planetâ, în majoritatea culturilor tradijionale, Soarele se înfăţişează ca fiind o manifestare a lui Dumnezeu Tatăl şi simbolul generozitajii divine. Din aceasta perspectiva, manifestarea unor cataclisme prin intermediul Soarelui, aşa cum, spre exemplu, ne avertizează cea de-a treia profeţie de la Fatima, simbolizeaza extrem de sugestiv pedeapsa divină. Pentru multe popoare, Soarele este el tnsuşi un zeu. Pentru cei inijiaji, Soarele este prezentat ca fiind ochiul lui Dumnezeu Tatăl. Alji inijiaji II consiclcră ca fiind Fiul Creatorului şi, de asemenea, ei cred că Soarele este o manifestare divină, profund favorabilă omului.

Simbolismul Soarelui este foarte bogat. Cel mai adesea, Soarele este privit ca fiind simbolul viejii, al căldurii, al zilei, al luminii, al divinitajii, al autoritajii. al energiei masculine şi In general a tot ceea ce răspândcste raze. Soarele mai este de asemenea unanim considerat ca fiind un principiu fecundator. Soarele mai este privit ca fiind întruparea forţelor divine tainice creatoare, el este de asemenea considerat izvorul vital de lumina şi căldură; adeseori el este simbolul Talâlui. Adeseori simbolismul Soarelui este corelat şi cu imaginen superioară, sublimâ despre sine la înăljimea căreia fiinţa umana aspiră să se ridice.

Energiile tainice solare faciliteaza sublimarea, fac cu putinja cele mai înalte sintezc şi permit fiinjei umane să se ridice la nivelul celor mai Inalte exigenje. Energia solara este motorul aspirajiilor celor mai elevate, căci energia tainică a Soarelui face să 158

apară In fiinjă manifestarea autorităţii, a puterii sublime, divine şi totodata ti confera fiinjei umane suprema solarizare si o face sa intuiască prezenja călauzei spirituale şi 1i conferă puterea de a conduce, eroismul făcând-o să devină suverană şi divină. Energiilc rjinice ale Soarelui hrănesc intelectul şi li permit fiinjei umane să aibă acces la starea jopramenMia Energiile sublime celc mai înalte ale Soarelui îi facilitează fiinjei umane starea de iluminare spirituală. Tot anumite energii solare li confcră fiinjei umane trezirea j i amplificarea eroismului. Ca simbolism spiritual universal, Soarele reprezinta Spiritul Suprem Memuritor {Atman).

SPAŢIU / TIMP Spajiul j i timpul sunt categorii care In yoga definesc de fapt anumite energii subtile esenjialc ce desemnează formele de baz3 ale oricărei existenje. Spajiul reflectă raporturile de coexistenjă dintre obiecte, fiinje sau fenomene sau dintre părţile lor, respectiv întinderea (delimitarea, distanja, pozijia) lor. Timpul reflectă durata specifică de existenţă a obiectelor, fiinjelor j i fenomenelor, simultaneitatea sau succesiunea lor. La nivelul existenjei fizice obijnuite, spajiul este tridimensional j i reversibil, In sensul că se poate rcvcni la o po/ijic ocupată anterior şi părăsită la un moment dat, iar timpul este unidimensional, momentele sale succedându-se liniar j i ireversibil, tn sensul că aparent nu nc putem tntoarce la momentele depăjite. La alte niveluri de existenja însă, atât tridimensionalitatea spajiului, cât j i ireversibilitatea limpului pot fi anulate j i infirmate. Astfel, yoghinii şi lnjelepjii au arătat uneori, demonstrand efectiv, prin fenomenele uluitoare j i aparenl miraculoase pe care le pot realiza, că, pe de o parte, spajiul poate prezenta mai multe dimensiuni, descrise de altfel j i matematic în geometriile neeuclidiene j i în fizica teoretică, iar, pe de alta parte, timpul poate fi reversibil, fapt confirmat şi susjinut de altfel chiar de mecanica cuantică. Pc de altă parte, yoghinii foartc avansaji au arâtat că atât energiile subtile ale spajiului, cât j i energiile subtile ale timpului pot fi controlate şi chiar transcense prin trezirea ţomplctă a nivelurilor superioare ale conjtiinjei.

' Spajiul j i timpul, manifestate ca energii subtile distincte, sunt percepute conform nivelului mdividual de conjtiinja. Unitatea Spaţiu-Timp constituie totuşi o realitatc obiectivă pentru conjtiinja care Incă nu şi-a transcens condiţionările. Teoria relativităjii a lui Einstein evidenţiază faptul că spajiul j i timpul sunt indisolubil legate atât Tntre ele, cât şi cu materia ce se află permanent în mişcare.

SPERANŢĂ Cuvântul .speranja* (în latină sperare), este strâns legat de verbul din limba latină

Sfiirare care înseamnă ,a sufla', .a respira* si .a aspira". în acest sens, analogic vorbind, "peranja estc rcspirajia sufletulyi. Deloc întâmplător, latinii aveau dictonul .Dum spiro, "Pero* (Cât respir, sper).

I Speranja divină cstc starea prcgnantă, benefica, pe care o manifestăm atunci când •ntenţionăm ji dorim ceva benefic care este posibil sau care urmează să se tmplineasca. O'ke spcranja divină implică să ajteptăm tntr-un mod activ, hrănind fără tncetare o "Hjmită intcnjie 51 aspirajie şi să avem tncredere dcplină că exact ceea ce sperăm se va ^aliza. Altfel spus, o speranja putemică corespunde unei intenjii clare §i ferme pe care Oitianifestăm chiar tn ascuns. Orice speranjă divină puternică se bazează pe faptul de a

159

PROGW.MIL PIANFIAR DE AQIbNE URCENTA .NU APOCALIPSAH'

crede cu tăne că ceva anume, care este benefic şi profitabil pentru noi, se va produce. A crede, a crede cu putere j i In mod constant In avantajele unei speranţe divine putemice, este ceva important într-o lume care, deocamdată, este tncă inconjtientă şi in care noi nu suntem pregătiţi să manifestăm o Incredere totală In tot ceea ce Macrocosmosul, In spatele căruia se află Dumnezeu Tatăl, poate să ne ofere.

Speranţa este una dintre cele trei virtuţi care sunt adeseori menţionate în teologia crejtină, alături de iubire şi de credinţă. Speranţa este o importantâ virtute, prin intermediul căreia crejtinul se ajteaptă să primească de la Dumnezeu, cu o Incredere de nezdruncinat j i fără rezervfl, Craţia Sa în această lume şi Gloria eternă în cealaltă lume.

La modul general vorbind, se poate spune că speranţele sunt de două feluri: 1. Speranje divine, universal valabile, binefăcătoare, întemeiate, adevărate, care nu

ne înjală niciodată şi nici nu ne dezamăgesc. 2. Speranje dejarte, prosteşti, înşelătoare, nerealiste, iluzorii care, mai devreme sau

mai târziu, fac să apară, în Universul nostru lăuntric, stări de disperare, de regret, de suferinjă, de regres, de prăbuşire, de involujie, de haos, de anarhie, de boală.

Tn .Noul Testament", fundamentul speranţei în Dumnezeu este legământul solemn al Tatălui Ceresc şi făgăduinja Lui: .Cere, fiind plin de umilinţă, j i ţi se va dărui, bate, fiind plin de umilinţă, j i ţi se va deschide, caută şi vei găsi.*

lisus Hristos îi învăja pe ucenicii Săi să nu se teamă niciodată cu privire la viitor, deoarece, atunci când oamenii îl iubesc pe Dumnezeu j i l i cer ajutorul, acel viitor se modelează apoi în strânsă legătură cu speranţele lor, deoarece el se află In mâinile unui Tată bun j i iubitor. lisus îi îndemna, de asemenea, pe ucenicii Săi să spere cu putere j i să ajtepte primirea de la Dumnezeu a unei puteri spirituale reînnoite, care le va da posibilitatea să facă o mulţime de minuni, chiar mai mari decât acelea pe care El le-a făcut. Pentru fiinja umană care crede cu tărie In El, Dumnezeu este Speranja sa, atât pentru acum, căt j i pentru eternitate.

SUCCES Reujita,realizare,performanJăsaurecunoajteredetiprecompensatorauneiacJiuni

individuale sau colective. în plan lâuntric, orice reujită (succes) implică o mobilizare energetică sau creatoare din partea individului, fiind tn acelaji timp stimulatoare tn realizarea de noi performanje. Anticiparea fermă j i cu putere a succesului ca mod de gândire predominantă va determina o stare aproape continuă de rezonanţă cu energn subtile, benefice, divine, pozitive, corespondente din Macrocosmos, care vor face să apară serii nesfârjite de succese.

în cazul In care un mare număr de oameni se angrenează cu credinjă j i perseverenţă în realizarea unei acjiuni benefice, succesul va fi atras mult mai ujor, prin intermediul fenomenului extrem de putemic de rezonanjâ" ocultS' generat de acţiunea la unison a tuturor.

SUFIET Cuvântul .suflet" este, tn mod semnificativ, conex cu termenul .suflu*, legătura lor trimijând la aspectul subtil, superior, divin, ce dă viajă trupului. Astfel, tn mttul Facerii (2, 7) din tradijia crejtină, Dumnezeu tl creează pe om după chipul j i 160

[gsemănarea Lul: .Atunci, luând Domnul Dumnezeu Jărână din pământ, a făcut pe om ţj a suflat în faja lui suflare de viajă j i s-a făcut omul fiinjă vie.* Şi tn tradijia yoghinâ [inultimilciiari, termenul .jivatman', care desemnează sufletul uman tncamat, provine de la rădăcina verbală sanscritS .jiv', care, în traducere românească, înseamnă .a Ifespira*. Cuvintele .suflet* j i .spirit', care se referă la esenja cea vie a fiinjei umane, trimit tn mod implicit la nojiunea de respirajie j i la suflu. în tradijiile spirituale ale omenirii, trezirea sufletului este o condijie j i o etapă esenjială 'pe calea desăvârjirii lăuntrice, toate eforturile aspiranjilor fiind orientate In această direcjie.

Nojiunea de suflet este foarte complexă j i se cuvine să precizăm că, în această târec|ie,jcolileinijiaticechinezedistingpede-oparteunaja-numitsufletsuperior,care s-ar părea că este foarte apropiat de vibrajia foarte elevată j i pură a supramentalului, iar pe de altă parte, ele disting un aja-numit suflet inferior, care reprezintă aspectele instinctive şi schimbătoare ale fiinjei umane. în crejtinismul ortodox, structura fiinjei umanc este văzută ca un binom: trup muritor-suflet nemuritor, iar sufletul, la răndul lui, are un aspect inferior, numit .parte pătimitoare', ce este supus suferinjei j i robiei Simjurilor, j i un aspect superior, numit .parte nepătimitoare', care se află dincolo de influenja grosieră a instinctualităjii. în doctrina catolică, sufletul ocupă o pozijie mediană în structura fiinjei umane, care este ternară: corpus, anima et spiritus. în tradijia yoghină, sufletul este în intimă legătură cu învelijul supramental vijnana \maya kosha j i cu intelectul superior buddhi. în psihologia occidentală, sufletul este asimilat în mod eronat .inconjtientului" (prelungirea inferioară a subconjtientului), deji el este un aspect ce Jine de supraconjtient, care corespunde Eului superior al şcolilor inijiatice din Antichitate.

. SUPREM Cuvântul .suprem* (în latinâ .supremus' înseamnă .cel mai sus", .care este mai

toresus de toate", .care este cel mai bun* ,care este cel mai important", .care este cel faln urmă', .ultim") indică ceea ce este deasupra a toate j i a tot. Supremul indicâ" ceva |ee nu poate fi depăjit, indicându-ne astfel ceva ce este deasupra a toate care sunt. în felul acesta ni se semnalează că ceva este cel mai elevat j i chiar divin. în felul acesta se Indică ceva care este cel mai înalt, chiar extrem, j i care este în cel mai înalt grad.

TAOISM Termenul .taoism" se referă la o tradijie religioasă j i filozofică care, de două milenii

Incoace, a exercitat o influenjă foarte mare asupra Asiei de Est j i a Inceput să fie mai cunoscută în Occident mai ales în secolul al XlX-lea. Taoismul constituie calea ezoterică, Kalizatoare a tradijiei extrem orientale, prin opozijie cu confucianismul, care reprezintă doctrina exoterică, ce guverna ritualurile j i organizarea societăţii chineze.

Una dintre figurile remarcabile ale taoismului a fost lnjeleptul chinez Lao Tse fconsiderat de către unii drept fondatorul acestei tradijii). El a redat în cartea sa, .Tao Te Ching" principiile spiritualităjii taoiste. în limba chineză .Tao' tnseamnă .cale" sau •arum* (al viejii), ,Te* (sau .De') Inseamnă .virtute', iar .Ching' Inseamnă .canon*, •"tere carte". La fel ca j i tradijia yoghină, taoismul oferă o concepjie sintetică j i profundă **Upra legilor care guvernează Tntregul Univers. în concepjia acestei tradiţii spirituale.

fiinja umană nu trăieşte niciodată separată de restul Universului, ci într-o relaţie armonioasă cu el. Prin urmare, de la fenomenele ce caracterizează Macrocosmosul j i până la cele specifice Microcosmosulur, existâ două principii, doua forţe polare fundamentale (yin şi yang, feminin j i masculin, - j i +) care guvernează viaja în orice ipostază a sa, exprimând totodată, în mod implicit sau explicit, Principiul Uitim (Tao), care subzistă în tot şi în toate.

în spiritualitatea extremului Orient, se consideră că Tao, Principiul Suprem Divin, precede creaţia lumii. El este descris de catre marii în|elep|i ai acestei tradiţii milenare în termenii următori: .El este Fiinţa a cărei origine nu este cunoscută, care a existat înaintea Cerului ţi a Pămantului, imperceptibilâ j i nedefinită, unică j i imuabiiă, omniprezentă j i inalterabilă, una cu tot ceea ce există. Nu îi cunosc niciun nume, aşa că am numit-o Tao.* (Lao Tse)

într-adevăr, înţelepţii taoijti consideră că în reatitate Principiul Divin Suprem nu poate purta niciun nume şi nu poate fi definit în niciun fel: .Deasupra tuturor se află Tao, comun tuturor. Singurul atribut care îl caracterizează este infinitatea, câci El nu are niciun nume." (Chuang Tse)

Pentru a avea o imagine căt mai completă asupratradijiei şi spiritualităţii taoiste, iată cum este schijal portretul moral si spiritual al adevăratului înţelept taoist: .înjelepjii din Antichitate erau subtili, abstracji şi profunzi, într-o măsură atât de mare încât cuvintele nu o pot exprima". (Lao Tse) Ei erau atenji, rezervaţi, detaşaţi, austeri .precum un trunchi de copac', .lipsiji de atribute precum o valc", adaptabili .ca j i apa curgătoare", menjinand permanent o stare de puritate j i de calm interior chiar j i în mijlocul durerii, fără să sufere niciodată în mod prostesc si inutil din cauza impurităţii j i ignoran|ei lumii. .Pacea se objine în mijlocul mijcâni (acestei lumi), de către cel care ştie să ia parte la această mijcare, fără să se tulbure j i fără sa opreascS curgerea ei", afirma Lao Tse.

TEOFANIE Teofania (în greaca, .theophaneia' înseamnă ,apari(ie a divinităjii') este un termen

care desemnează o aparijie sau o manifestare a divinităjii sub formă" perceptibilă (personală sau impersonala) de către anumite fiinje înzestrate spiritual. Uneori, teofaniile Domnului sunt anunjate de aparijia unui înger, numit .îngerul Domnului*. în angelologia crejtina, Metatron este îngerul Fejei lui Dumnezeu, mijlocitorul teofaniilor.

Termenul .teofanie* a fost utilizat în vechea Grecie j i în religiile Orientului Apropiat cu referire la aparijiile zeilor. Dacă .lliada" lui Homer poate fi considerată cea mai veche sursă a tradijiei clasice grecejti în care sunt descrise teofanii, cea mai străveche reprezentare a unei teofanii o găsim în .Epopeea lui Ghilgamej*.

.Teofania' are pentru creştini un înjeles specific, de aparijie sau revelare a luî Dumnezeu în faja omului. în .Biblie* apar mai multe forme de teofanie: Infăţişări antropomorfice, înfăţijări ne-antropomorfice, vorbirea directă făra o înfăjiţare vizibilă, înfăjişări ale .îngerului Domnului', întrupare. Existâ pujine referiri la stările pe care personajele biblice le-au avut în timpul acestor teofanii. Dumnezeu le vorbejte lui Adam j i Eva în Grâdina Edenului, lui Cain, lui Noe j i fiilor săi, lui Avraam. Prima revelajie pc care Moise a primit-o de la Dumnezeu a fost pe muntele Horeb, unde . i s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; j i a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.' (lesirea 3, 2). Alte aparijii ale lui Dumnezeu s-au manifestat în faţa lu> 162

Samuel, Isaia, leremia, Ezechiel, Zaharia. [» Teofania de pe Muntele Sinai este relatată în cuvinte simple în leşirea (19, 16-25).

I l a r Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el în foc; si se ridica de Re el fum, ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se cutremura puternic. De asemenea ■ sunetul trâmbijei se auzea din ce în ce mai lare". Atunci a zis Domnul c3tre Moise: tPogoară-te j i oprejte poporul, ca să nu năvălească spre Domnul, să vadă slava Lui, |câ vor cădea mulji dintre ei. lar preojii care se apropie de Domnul Dumnezeu, să se

sfinţcasca, ca nu cumva să-i lovească Domnul*. în secolul al IV-lea, episcopul Eusebiu al Cezareei a scris un tratat numit .Peri

iheophaneias" (.Asupra manifestărilor divine"), cu referire la întruparea lui lisus. în hinduism sunt bine cunoscute aparijiile lui Krishna în faţa lui Arjuna, descrise

^mBhagavad Cita'. De asemenea, Vishnu, una dintre cele trei divinităji esenjiale ale hinduismului, manifestare a lui Dumnezeu în aspectul de pâstrâtor sau menjinător al Creajiei, a avut numeroase aparijii, dintre care sunt faimoase cele 9 mari încarnări alc sale (a zecea urmând să se producă), numite avatar-uri.

' Există multe marturii ţ i referiri la teofanii care s-au produs chiar şi în epoca noastră. |i|h Occident, cele mai cunoscute sunt aparijiile Fecioarei Maria de la Fatima, Lourdes, La Salette, Medjugorjie. Prin multe dintre aceste aparijii, manifestări, viziuni ale Sale, numite jteofanii, Dumnezeu ne avertizează cu privire la posibile evenimente cataclismice, care isunt consecinja nemijlocită a fărădelegilor omenirii, pentru a ne ajuta să ne întoarcem l b El şi să ne îndreptăm cu toată fiinja către Inima Sa DivinS Suprema.

TRANSCENDENŢÂ Transcendenja divină este Realitatea Divină Supremă Ultimă, dumnezeiască. Ea este

Bincolo de orice posibilitate de reprezentare, de conceptualizare sau de .aproximare" ittr-o formă sau într-un simbol. Totodată, transcendenja divină este Izvorul Suprem al Bn'cărei energii, Centrul esenjial din care emană şi în care se resorb toate puterile şi piergiile divine. 1 Dumnezeu este atât transcendent, câl j i imanent. .Transcendent* Inseamnă .care estc dincolo"; .imanent* înseamnă .care esle în* iar transcenderea este procesul de pătrunderc în transcendenja divină. Dumnezeu este j i dincolo de lume, dar j i în lume. pacă nu ar fi prezent j i în lume, ar însemna c l lumea este în afara lui Dumnezeu, or, pfi cum afirmă tradijiile spirituale autenlice, Dumnezeu este în mod misterios prezent fh lume, chiar j i în cele mai tainice j i mai .îndepărtate* coljuri ale Creajiei, în centrul fesenja) fiecărui atom, în Inima fiecarei fiinje umane. j Niciodată transcendenja divină nu poate constitui un obiect al experienjei, ea

(transcendenja) fiind proprie întotdeauna Supremului Subiect Conjlient - Dumnezeu. Transcendcnja poate fi cunoscută prin fuziunea inlegratoare, beatifică dintre conjtiinja Jjoghinului j i Conjtiinja lui Dumnezeu, stare de conjtiinjă specifică yoghinului eliberat de condijionările ignoranjei (avidya), numilă în yoga samadhi.

Sentimentul sau măcar intuijia transcendenjei nu aparjine însă numai fiinjelor •Hocrate. Kcputatul psiholog Abraham Maslow, fondatorul psihologiei umaniste, este * u l dintre pujinii psihologi care au recunoscut, studiat j i descris cu obiectivitate **^rienţa umană a transcendenjei. Această experienjă poate să îmbrace multiple ,0rme. Ea se poate manifesta, de exemplu, ca o pierdere a senzajiei de individualitale, In

163

4 | PROGRAWUl PLANEÎAR OE ACTIUNE URCENTÂ .NU APOCALIPSAB'

care egoul lumtator estB transccns; ca sen/ajie de tejire din timp, trăirea sentimentului eternităjii etc.

Alteori, poatc să survină o transcendere a unor preocupări mărunte, nespirituale, definibilă ca o stare sublimă de ,a fi deasupra acestor lucruri sau aspecte*. Transcendenja corespunde sentimentului fiinţârii j i al eternitajii, iar nu sentimentului devenirii şi temporalilăţii.

Toate aceste tipuri de transcendenţă j i multe altele au fost studiate de Maslow care precizează Tn plus că, desi pot fi induse prin meditaţie, ele survin de multe ori spontan, cristalizandu-se In ceea ce el a numit .Experienţe de vârf*. Pentru toji cei care au trăit asemenea .experienje de vârf", ele reprezintă cel mai important lucru din viaja lor j i sunt privite ca fiind cele mai prejioase aspecte, care dau cu adevărat valoare viejii. Acejti oameni tind aproape Intotdcauna să caute un mod de a trăi care să uşureze j i să Indesească reaparijia acestor stări. .Iranscendenţa", spune Maslow, ,se referă la cele mai Inalte, cele mai cuprinzatoare şi mai ample niveluri ale conştiinjei umane, manifestându-se ca un scop în sine şi nu ca un mijloc şi integrând armonios fiinja cu ceilalji oameni, cu Intreaga umanitate, cu celelalte specii, cu întreaga natură, cu Universul şi cu Dumnezeu".

UBICUITATE Cuvântul .ubicuitate' (Tn latină .ubique' - ,(a fi prczent) pretutindeni") are Tn

limbajul actual două accepjiuni, cea de .omniprezenja* şi cea de .prezenjă simultana In mai multe locuri*. Prin urmare, In cazul lui Dumnezeu, ubicuitatea este sinonimă cu atotprezenja sau, altfel spus, cu Omniprezenja absoluta şi neîncetata a lui Dumnezeu Tatăl.

Chiar dacă penlru inteligenja obijnuită aşa ceva este de neconceput (şi tocmai de aceea este pentru mulji de necrezut), ubicuitatea este, totuşi, una dintre caracteristicile arhanghelilor. în cazul lor, ubicuitatea face cu putinjă ca ei să fie prezenji şi activi in mod simultan într-o muljime de locuri In acelaşi timp.

Dincolo de toate acestea, există o muljime de dovezi că j i anumite fiinje umane care ating un înalt grad de realizare spirituaia sunt inzestrate cu darul ubicuităţii. Acest termen se mai foloseşte In mod curent atunci când se vorbejte despre ubicuitatea gravitajiei.

UNISON în muzica termenul .unison' (in latină unisonus, de la uni - .unic' şi sonus -

.sunet') desemneaza efectul objinut prin producerea simultană a unui sunet clc aceeaşi înăljime de către două sau mai multe voci sau mai multe voci şi instrumente. Prin extensie, la modul figurat unisonul exprimă acordul deplin, comuniunea de idei, de sentimente, de interese Intre două fiinje umane sau Intre toji membrii care aparjin unui grup de fiinje umane.

Prin unire, atunci când toate fiinjele umane dintr-un grup spiritual acjionează la unison, se manifeslă ţi totodată se afirmă, tn felul acesta, puterea tainică a acelor fiinţe umane, care atunci câncl acjionează singure au o putere redusâ j i tocmai de aceea eficienja lor este mult diminuata.

Tot ceea ce vor bun, cu fermitate j i cu putere cei mulji (oamenii), care acjioneaza cu tojii la unison, mai ales atunci când ei sunt uniji, are după aceea sanse imense 164

P$â se Tmplinească. Puterea benetica a unui om singur poate fi insuficentă, dar atunci când aceasta se uneste cu puterea benefică a celorlalji oameni, ea devine cu siguranjă imensa. Tocmai de aceea, se spune că unde sunt mulji care acţionează la unison, puterca creşte. într-o asemenea situajie nu apare o simplă însumare a puterilor f iecăruia,

\\b o misterioasă înmulţire a tuturor puterilor, care se unesc ca prin minune, devenind în felul acesta colosale, mai ales atunci când se acjioneaza la unison.

Mai mulji oameni care, fiind uniji, acţionează cu tojii Intr-un mod benefic, la unison, devin în felul acesta o îorţă invincibilâ, ce poate să-i tnfrângă cu uşurinjă pe cei răi. Starea tainică de unanimitate, care apare In cadrul unui grup spiritual, atunci când cei care II alcătuiesc acţionează intr-un mod benefic la unison, este cea mai bună apărare tmpotriva celor râi, care vor să distrugă un asemenea grup.

Atunci când un grup suficient de mare de fiinje umane acjioneaza împreună la unison, de îndată ce este necesar, fiind strâns unite, jansele lor de reujită devin în felul acesta uriaje. Atunci devine cu usurinţă cu putinţă ca unele miracole să fie realizate de acel grup unit j i fratem de fiinje umane care acjioneaza de fiecare dată intr-un mod benefic, la unison.

VÂNT SOLAR Termenul de vânt solar definejte un flux de particule tncărcate electric care

sunt expulzate de pe suprafaja Soarelui. El constâ, tn cea mai mare parte, din electroni si protoni cu o energie variind tntre 10 }i 100 eV. Acest flux de particule prezinta o temperatura şi o viteza variabile tn timp. Particule constitutive ale vântului solar ies de sub incidenja gravitajiei solare datorită energiei cinetice foarte mari [fi a temperaturii foarte ridicatc a coroanei solare. Vântul solar creează heliosfera, o vastă Intindere sferică din mediul interstelar care înconjoară sistemul solar. Alte fenomene produse de vântul solar sunt furtunile geomagnetice, care pot să afecteze

rampul electromagnetic al Pământului. în conformitate cu teoriile jtiinjifice actuale, ■ aurorele produse la Polul Nord si la Polul Sud au legătură cu vânturile solare. Câmpul magnetic al Pamântului este o barieră de protecjie tmpotriva fluxului permanent de particule aduse dinspre Soare de vântul solar.

VIAŢĂ La modul general vorbind, viaţa este ansamblul fenomenelor vitale, complexe

(primre care amintim asimilarea, nutrijia, crejterea, reproducerea) care sunt comune fiinjelor vii j i care se desfăjoară de la nastere j i pânâ la moarte.

în toate tradijiile spirituale ale omenirii, viaja este tn mod unanim considerată ca filnd un dar al Creatorului divin (Dumnezeu), care le este oferit tuturor făpturilor pe care H le creează ji le manifesta prin intermediul suflului dumnezeiesc, care totodatâ se fnanifestă prin ritm j i respirajie (inspir j i expir).

Doctrina fundamentală crejtina consideră pe drept cuvânt Duhul Sfânt, cel datător |jfc viaţă, ca fiind cea de a treia Persoană a Dumnezeului treimic. în conformitate cu tadijia milenară yoga, fiecare fiinţă primejte pentru durata viejii sale o sui generis **stre ce este alcătuita dintr-un număr specific de sufluri, care este In mod fundamental jtecesar pentru implinirea menirii sale sau, altfel spus, a rostului său tainic. Creajia se •**ează pe atotputemicul suflu divin (svara), care emană din Principiul unic al Creajiei,

165

Fiinţa divina. Inspirul j i expirul acesteia sunt cele care cmană j i resorb toate lumile, toate fiinjele j i toate lucrurile.

Pentru cei inij iaji, este evident că viaja îmbracă în mod succesiv trei aparenje distincte. Prima este cea materială j i implică o conjti injă ce este învăluita şi ascunsă In propria ei manifestare superficială.

A doua aparenjă pe care o îmbracă viaţa este cea vitală j i ea reprezinlâ o misterioasă conjti injă emergentă, care este pe jumătate manifestă. Ea se manifestă ca o subtilă putere a viejii j i este de asemenea prezentă în cadrul procesului crejterii, al activităţii şi al declinului formei.

Cea de a treia aparenţâ pe care o imbracă viaja este cea mentală, ce coexistă cu cea supramentală. Această aparenjă se manifestă atât ca simţ mental j i sim| supramental, cât j i ca percepjie mcntaiă j i percepjie supramentală. Totodată, ea se manifestă şi ca idee, ce adeseori apare ca o reacjie.

Chiar j i atunci când nu ne dâm seama de aceasta, viaţa este în mod tainic prezenta Tn pamant, în pietre, In gaze, în atomi, In electroni şi în alte i'orje tainice j i elemente mai subtile, ce nu au fost Incă decelate (descoperite) şi care totodată constituie energia ocultă a formelor materiale.

Pretutindeni unde apare şi există viajă, de orice gen ar f i ea, trebuie totodată sa existe o anumită energie subtilă prana-ică şi o substanjă specif ici asupra câreia ea poate sâ sc exercite. Via|a, a ja cum o cunoajtem, se mijcă între cei do i poli ai existenjei noastre normale, care sunt constituiji, pe de o parte, de mental (împreună cu supramentalul) j i pe de altă parte, de trup. Tn realitate, viaja reprezintă întotdeauna lcgătura între mental j i materie, constituind substanja misterioasa ce impregnează mentalul... Ea acjioneaza ca intermediar, ea leaga j i susjine mentalul j i materia In raporturile lor mutuale.

Este esenjial să rejinem că intotdeauna, fără excepţie, 0 viajă inutilă, în care iubirea nu existâ, este deja o moarte anticipată. Se poate spune câ Intotdeauna modul Inţelept tn care ne folosim viaja este esenjial, j i nu durata ei. în cazul celui Inţelept şi care iubejte fără măsură, viaja cântă în inima sa.

Pentru unele fi inje umane, întreaga cxistenjă este o luptă, dar, dincolo de toatc acestea, o viaţă fericitâ este j i rămâne o victorie care durcază. în anumite situajii, trebuie să facem eforturi susjinute j i perseverente pentru a reuj i sâ objinem o fragilă tnflorire a vieţii. Trebuie ca, cel mai adesea, să savurăm viaja j i nu să o de\'orăm.

Atunci când părasim definitiv această lume prin aja-zisa moarte, întrebarea esenţială pe care ne-o pune ingerul de lumină este: .Ce ai făcut cu viaja ta?!'.

Ştiind aceasta, fiecare dintre noi ar trebui să ne punem, măcar o dată pe săptamână, această Intrebare: .Ce am făcut cu viaja mea tn cele japte zile care tocmai au trecut?'

VIZIUNE MISTICĂ Termenul viziune descmnează în religie aparijiile unor aspecte divine, manifestatc

prin fiinja unor profeji sau a unor credincioji plini de puritate. Viziunea este conexă cu simţul văzului, cel mai adesea misticii realizând tn fiinja lor o sui generis transfigurare spirituală a acestuia. Oificultatea acestei transformări (ine de faptul natural ca omul trupesc percepe tn mod predominant lumea prin intermediul celor cinci simjuri. Se jt ie chiar c<1 mai mult de 90% din informajia senzorială este recepjionată prin interrnediul văzului şi al ochilor. Tocmai de aceea, transcenderea simjului vederii are o importanja 166

cu totul deosebilă şi este privilegiată dm pcrspcctiva celor care doresc să trăiască o viajâ jpirituala, dincolo de aparenje.

în accst sens, cca mai cunoscută, dar nu neapărat j i cea mai accesibilă abordare jine de trezirea celui de-al treilea ochi, Shiva netra, sau aţa-numitul .ochi al viziunii divinc' Astfel, prin transpunere In domeniul spiritual, vederea devine viziune mistică j i ţţi extinde aria de cuprindere j i semnificajie la aspectele j i realităţile subtile de dincolo de lurnea senzorială.

în conformitate cu datele tradijiilor spirituale, vederea este conexă cu Elementul subtil Foc {tejas tatlva), care este asociat cu lumina şi cunoaşterea divină. Deloc Intâmplător, cuvântul .veda', provenind din rădăcma sanscrită .vid' {.a cunoajte", ,a vedea 'Jn spirit), desemnează tezaurul cunoajterii spirituale objinute prin revelaţie divină. înţeleptul timpurilor străvechi irishi) nu era o fiinţă individuală care compunea imnuri, ci cra acel clarvăzâtor, vizionar şi mistic (drashla) inspirat de Dumnezeu care

Ipercepea în mod nemijlocil Adevărul etern. Rostirea Vedelor tn sine nu corespunde unui ritm compus de mintea umana, ci este shrvti, un Cuvânt divin a cărui vibrajie vine din Infinilul necreat, adresându-se auzului ţ i văzului interior al celui care esle un vas pur ţ i polrivit pentru accastă cunoaftere transpersonală. Cuvintele drishti şi shruti, vedere j i auz, sunt expresii care desemnează tn terminologia esoterică a imnurilor vedice chiar cunoaţterea revelatoare şi insuşi conjinutul inspirajiei divine primite. Ideea vedică a revelajiei nu are nimic miraculos, capacităjile inţelcpjilor vizionari (tishi), precum şi cunoaţterea lor divină erau atinse prinlr-o lungă călătorie interioară pe calea spre Adevăr.

Viziunea mistică este asociată, prin urmare, unor coplejitoare experienţe interioare sau percepjii inspiratoare provenind de la o sursă divină, care sunt greu acccsibile oamenilor obişnuiji, fiind legate de dezvoltarea unor facultăji şi capacităji spintualc abia întrezărite la majoritatea oamenilor din zilele noastre. Un astfel de exemplu este cel al viziunii Mamei Divine pe care a avut-o marele maestru şi eliberat Ramakrishna. După o perioadă îndelungâ de ascezâ, meditaţie ţ i rugă plină de râvnă, nu atinsese rezultatul dorit ţ i ajunsese la un punct critic, aproape imposibil de suportat al aspirajiei sale ncstăvilite către Divin. lată cum descrieel însuji ceea ce s-a petrecut: .La gândul că ar fi posibil să nu trăiesc această viziune divină [a Mamei Divine Kaii], Imi părea că viaja nu mai merită sa fie trăită. Am văzut, Intr-o strâfulgerare, sabia care atama în sanctuar. M-am gândit să închei cu o aslfel de viajă [lipsita de mângâierea Mamei Divine]. Am sănt să apuc sabia j i atunci, dintr-o dat.1, Mama Divină mi s-a revelat, tn sfârjit. Clădirile din jurul meu, templul j i toate cele care mai erau acolo au dispârut fără urmâ din ochii mei. Am văzut, fn schimb, In locul lor un ocean de conjti inja fără iimite, infinit, orbitor de luminos. Cât cuprindeam cu privirea, vedeam doar valuri străluciloare, care apâreau de pestc toi j i se prăvăleau asupra mea cu un vuiet teribil, ca j i cum ar fi fost gata să mă foghită.' (Swami Mikilananda, .învăţaturile lui Ramakrishna', 1942).

în termenii tehnici ai psihologiei, viziunea cste consideralâ a fi o manifestare bruscă S' spontană, fajă de o pcrsoana sau un grup, a unui obiect sau a unei fiinje care nu arc o realitate pcrceptibilă prin simjurile comune. De exemplu, viziunea profetului Isaia a ţronului lui YHWH (Isaia 6, 1-13), pe care v-o oferim mai jos, este clasificatâ de către PsiholoRic ca fiind simbolică: t . în anul morţi i regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun tnalt j i

167

« t | PROGRAMUL PLANETAR DE AQIUNE URGENîA . N U APOCALIPSA!!!" ' • - ţ t '

mărej şi poalele hamelor Lui umpleau templul. Serafimi MăU'au înaintea Lui, fiecare având câte ţase aripi: cu două îsi acopereau fetele, cu două picioarele, iar cu două zburau. Ei strigau unul către altul, zicănd: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot. plin este tot pământul de slava Lui!» D in pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâjânele lor, iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: «Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc In mij locul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!» Atunci, unul dintre serafimi a zburat spre mine, având In mâna sa un cărbune, pe care II luase cu cfeştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: «lată, s-a atins de buzele tale j i va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi». Şi am auzit glasul Domnului care zicea: «Pe cine II voi trimite si cine va merge pentru Noi?» Şi am răspuns: «lată-mă, trimite-mă pe mine!» Şi El a zis: «Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veji auzi şi nu veji înjelege j i , uitându-vă, vă veji uita, dar nu veji vedea. Că s-a Invârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochi i săi i-a tnchis, ca nu cumva să vadă cu ochii j i cu urechile să audă şi cu inima să tnţeleagă şi să se Intoarcă la Mine şi să-l vindec». Şi am zis: «Până când, Doamne?» Atunci, El mi-a răspuns: ■Până când cetăjile vor fi pustiite şi vor rămâne fără locuitori, şi casele fărS oameni j i Pământul pustiu; Până când Domnul va izgoni pe oameni si pustiirea va f i mare In mij locul acestei ţări. Şi dacă va rămâne tncă unul din zece, şi acela va f i hărăzit focului, ca şi terebintul j i stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiţă sfântă».*

în schimb, viziunile pe care le-a avut mistica Anna Katharina Emmerich (1774-1824) despre patimile Mântuitorului sunt clasificate ca fi ind realiste. Deloc înlâmplător, ea l-a recunoscut pe Clemens Brentano - cel care avea să ti publice Intr-o formă tipărită viziunile Tn cartea editată de el j i numită .Dureroasele patimi ale Domnului nbstru lisus Hristos In conformitate cu meditajiile Annei Katharina Emmerich* - chiar pe baza unei viziuni divine pe care o avusese înainte de a-l cunoajte. De altfel, tot din pricina realismului zguduitor al viziunilor, actorul Mel Gibson a produs fn 2003 fi lmul .Patimile Mântuitorului ' , recurgând la datele oferite In această carte a lui Brentano. Viziunea mistică mai este clasificată ca aparijie divină, epifanie, hierofanie sau teofanie.

Este cunoscută celebrarea In Antichitate a misterelor. Aceste ritualuri secrete presupuneau o pregătire purificatoare, care putea să dureze chiar şi 5-7 ani, până când adeptul, care era ales după nij te criterii spirituale stricte, atingea experienţa vizionară finală, numită epopte/a, In care avea acces la Adevărul divin. în dialogul Phaidros, anticul Platon t j i descrie propriile experienţe vizionare: , lar noi devenim astfel martorit unor viziuni cuprinzătoare, simple, neschimbate j i binecuvântate. care constau din manifestarea unui pure lumini divine.*

în secolul al V-lea, filosoful neoplatonic Proclus notează c3: .Zei i manifestă numeroase forme j i apar oamenilor In aspecte variate, uneori oferind vederii interioare doar o Intindere de lumină fără limite sau contururi.*

Viziunea mistică este asociată în tradijiile spirituale cu fenomenul clarvederii, Intr-un canon taoist fiind consemnată fraza: .închizând ochii, avem viziunea interioară a celor cinci organe interne (plămâni, inimă, splină, ficat, rinichi), le distingem clar j i cunoajtem pozi|ia lor exactă*.

Fenomenele conexe cu viziunea mistică, aja cum au fost ele trăite de sfinţi precum 168

^ GLOSARDETERMEM £ .

Ţetc/a dc Avild sau loan al Crucn, pot implica J I senzajii trupejti inexplicabile, percepute prin atingerea unor fiinje, ca j i senzajii somatice, olfactive, kinestezice... Misticul .aude* <j ,vede* ca printr-o ureche sau ca printr-un ochi inlerior. | Astfel, In cartea .Urcu ju l Carmelului ' , loan al Crucii are grijă să stabilească o

Jelimitare între trei tipuri de comunicare, tn funcjie de valoarea sau fiabilitatea care le poate fi ncordată In plan spiritual. El II previne pe contemplativ cu privire la percepjia interioară a ceea ce el numejte .cuvinte formale*: în termeni psihiatrici, automatismul mental, monologul interior. .Când un spirit intră tn el Insuji j i Incepe să contemple un adevar anume, fi ind absorbit de acesta', notează el , .atunci el vorbejte despre el tnsuji, cu sine Insuji, j i î j i răspunde aja cum un om dialoghează cu alt om.* Tot sfântul loan al Crucii declară că .Pentru a ajunge la comuniune perfectă cu Dumnezeu, sufletul Irebuie să vegheze j i să nu se atajeze deloc de viziuni imaginare, forme, reprezentâri sau cunojtin|e particulare, deoarece ele nu pot să îi servească drepl mijloc potrivit j i adecvat pentru a atinge un astfel de scop. Ele îi sunt mai degrabă un obstacol. lată de ce sufletul trebuie să se detajeze de acestea j i să caute să se elibereze de ele. Astfel, cu cât sufletul urmărejte să rămână în «noapte» j i «neant» tn raport cu toate lucrurile exterioare j i interioare care pot să îi apară în viziune, cu atât mai mult el crejte în credinjâ j i , In consecinjă, In speranjă j i compasiune.'

De o calitate superioară, deoarece au toate jansele să fie supranaturale, sunt viziunile j i .cuvintele* intelectuale, asimilabile unor acte pure ce transcend gândirea obijnuită, deoarece ele sunt dezgolite de orice element sensibil; prin ele, sufletul comunică în mod inefabil cu misterul divin, intr-o manieră clară, dar j i misterioasă. Paradoxal, aceste acte de .gândire pură', adică de contemplaţie, lasă o amintire puternică celui care le-a experimentat, astfel că sfânta Tereza de Avila se mira (Castelul sufletului, VI , cap. IV): „Cum putem să ne amintim aceste lucruri, de vreme ce ele nu conjin vreo jrnagine concretă care să le reprezinte pentru minte j i , In plus, facultăjile sufletului nu ie pot cuprindeî* în cartea Viaja mea, ea precizează cu privirea la viziunile ei mistice COntemplative, In care depăjise nivelul concretului j i trecuse cu percepjia dincolo de

:<Jomeniul formei: ,M i s-a spus că toate lucrurile se văd în Dumnezeu j i , cu loate astea, IHi pot afirma că am văzut ceva concret în sensul obijnuit al cuvântului... Poate nu sunt t u Incă destul de conjtientă de aceste viziuni, care tmi par a fi lipsite de imagini. Poate c i unele dintre acestea au tn mod real o imagine, dar facultăjile sufletului meu sunt depăjite j i nu pot să reconstituie ceea ce Domnul le-a arătat.*

VIZIUNEA Î N CONSENS ASUPRA REALITĂŢII (REALITATEA CONSENSUALĂ) P A recunoajte ceeâ ce noi numim realitate nu semnifică altceva pentru fi inja umană

comună decât o viziune în consens asupra realităjii. I Cu alte cuvinte, aceasta indică .punctul nostru de vedere* asupra a ceea ce noi

însirc acceptăm să considerăm că este realitatea. Pe scurt, se poate afirma că aproape «otdeauna noi putem percepe (prin declanjarea anumitor procese subtile de rezonanţă °cu't«}* care se manifestă spontan) doar ceea ce suntem deja capabili să sesizăm, să tyeleRom j i să concepem.

De exemplu, corabia câpitanului Cook a rămas complet .invizibilă* populajiei •initienc p j r j i simplu din cauza faptului că respectiva populajie nu putea concepe ^ ţ l se putea gândi că ar putea exista o asemenea realitate. De multe ori , până j i

169

PR0CRAMUlPlANETAIDEAqiUNEURCENTĂ.NUAPOCALIPSA!!!' >

cele mai mari descoperiri stiinţifice modeme au reprezentant la început doar nijte simple specula{ii mentale, cu mult timp inainte ca ele sS fie dovedite ca .reale* tn lumea exterioară .obiectivă*. In aceastS dirccjie, lucrurile stau cam aja cum a afirmat cândva I. C. Pearce: .Mintea fiinjei umane oglindejte (prin declanjarea instantanee a anumitor procese specifice de tezonan\i oculli') un Univers infinit care, la rSndul său, oglindeşte fulgerător mintea omului. Dacă la un moment dat sSmSnja unei anumite idei sau a manifestării unui anumit proces de imagina|ie creatoare poate fi saditâ în mod corespunzător tn Universul fiinjei umane, la momentul potrivit, chiar dacă ea este contrară evidcnjei existenjiale, sămânja va crejte totuşi (prin declanjarea anumitor procese de rezonanţi oculti' care o vor face să intre în legâturâ cu energii subtile corespondente) j i se va dezvolta, aducând mai devreme sau mai târziu confirmarea. Dorinja care apare în noi pentru a sprijini o anumită idee sau o convingere poate najte clupă aceea multe argumente, idei şi fapte semnificative care vor fi susţinătoare pentru noi In acest sens.*

Filozoful Alfred North Whitehead a atras la rândul său atenjia asupra faptului ca practic este aproape imposibil de apreciat, cu anticipa|ie, la nivelul uman obijnuit, modul în care gSndirea noastră condi|ionată ne afectează (în mod nebSnuit) propria noastră viziune asupra realitajii. în aceastS direcjie el afirmă: .Există unele păreri fundamentale care sunt susjinute 1n mod subconjtient de adepjii tuturor sistemelor de gândire sau de cercetare care deja sunt cunoscute j i utilizate în epoca modernă. Astfel de credinje apar cel mai adesea ca fiind atât de evidente, încât atunci oamenii practic nu mai jtiu ce anume presupun ei, deoarece, in viziunea lor asupra realitSJii, nu a existat vreodatS o altS modalitate sau cale prin care lucrurile s3 se petreacă altfel'.

Propria noastră limbă vorbită este adeseori responsabilS, In mare parte, pentru .cristalizarea' multora dintre aceste pSreri sau concepjii. Multe dintre aceste prejudecăji care ne înlSnţuie în mod insidios sunt masiv .absorbite* de noi Înc3 din copilărie, astfel încat - ceva mai târziu, ca adulji - noi interacjionăm de fapt cu o .realitate mediată* de grilele psihomentale care au fost acumulate de noi din fragedă pruncie şi, fără să bănuim nimic, considerăm rezultatul artificial care existS ca fiind o condijie naturală.

într-o măsură foarte mare, viziunea în consens asupra realităjii este o convenjie insidioasS: ea este însă practică pentru faptul că ne permite s3 supravieţuim relativ uşor (complăcându-ne într-o stare de lene j i de inerjie). în acelaji timp, ea reprezintă însă o convenjie falsă j i putem spune că este un simptom al lenei şi inerjiei mentale. în general, noi ştim cu tojii că dacă niciodată nu te astepji la ceva anume, In existenţa ta nu se va petrece nimic extraordinar. în acest sens se constată că atunci chiar există o împotrivire stranie j i conslantS faţă de tot ceea ce este deocamdată de neaşteptat, cum ar fi spre exemplu miracolele în prezenja unei muljimi de oameni care este nepreg3tita j i aproape complet nedoritoare ca acestea (miracolele) să aibă loc. Prin urmare, viziunea în consens asupra realitSJii reprezintă cel mai adesea doar un infim fragment de realitate obiectivS, care de cele mai multe ori poate fi considerabil deformat.

VOIA LUI DUMNEZEU SAU VOINŢA IUI DUMNEZEU Expresia .Voia lui Dumnezeu* se aplică Voinjei suverane a lui Dumnezeu ce se

manifestS fajă de oameni. Este esenjial să rejinem că Voinja lui Dumnezeu este o energie tainică ce se manifestS în universul finjei umane j i face astfel să fie cunoscută 170

CLOSAR DE TERMENI

îumai Voia cea tainicS a lui Dumnezeu care se manifestS prin intermediul unei ii subtile specifice, ci j i intenjiile enigmatice ale lui Dumnezeu Tatăl. Este dificil prima etapă s3 putem discerne, de tndată ce invocăm în Universul nostru

I Uuntric aceastâ energie tainicS, manifestarea simultanS a intenjiilor misterioase ale lui Dumnezeu Tatăl. Totuj i , este important $3 rejinem c3 această Voinţă a lui Dumnezeu este, totodat5, o energie subtilă care ne ghidează, ne orientează cu înţelepciune j i ne ajută să ne apropiem într-un mod indescriptibil de realitatea misterioasă a prezenjei |ui Dumnezeu Tatăl, care ni se revelează j i ne îmbrăjijează clipă de clipă, pe mSsurS ce invocăm în fiinţa noastrS prezenja tainică a energiei Voinjei lui Dumnezeu. Atunci când ne deschidem j i ne dSruim Intr-un mod total j i necondijionat, urmând doar Voia lui Dumnezeu, consimjim totodată s3 ne lăsăm ghidaji pentru a face doar ceea ce Dumnezeu vrea j i tn felul acesta ne tndreptăm spre o cale a tnjelepciunii dumnezeiejt i . Nu este cu putinjă să ne imaginăm vreodată că aceastS VoinjS a lui Dumnezeu ar putea sS ne vrea rSul, ar putea sS ne tndrepte spre ceva care ne-ar putea pScSli sau ne-ar conduce la suferinjS, la tulburare sau la o IndepSrtare de Dumnezeu. DimpotrivS, energia (ainicS a Voinjei lui Dumnezeu ne ghideazS cu înţelepciune, ne orienteazS cStre binele divin, ne IndeamnS sS mergem pe cSile numai de Dumnezeu jt iute, ne protejeazS j i în felul acesta, realizSnd Voia lui Dumnezeu, de fapt evitSm sS realizSm numai ceea ce vrem noi, lunecSnd în felul acesta implicit sub influenţa egoului, a aspectelor inferioare ale fi injei, aspect care ne va face sS cSdem tn ispitS sau sS facem alegeri nefaste, lipsite de tnjelepciune, care ulterior se vor dovedi a fi contrare binelui, armoniei j i înjelepciunii divine.

L Atunci cSnd urmSrim sS realizSm Voia lui Dumnezeu, acceptSm ca tn locul voinţei noastre s3 se manifeste Voinja tainic3, suveran3 a lui Dumnezeu. Se spune c3 o fiinţ3 umanS face Voia lui Dumnezeu atunci când ea urmSrejte cu tot dinadinsul s3 (acS mai mereu Voia lui Dumnezeu sau atunci cSnd acceptS cu mult3 bucurie Voia lui Dumnezeu. Dumnezeu ajteaptS de la noi, oamenii , s3 facem doar Voia Sa tainic3, profund binef3c3toare j i plină de înjelepciune. în .Vechiul Testament* se afirmS c3 Dumnezcu î j i exercitS f3r3 încetare Voinja j i ne poate ajuta j i inspira s3 facem Voia Sa, atunci cSnd acceptSm sS realiz5m aceasta. Dumnezeu încheie un tainic legSmSnt cu oamenii pentru c3 le dorej te binele, sSnStatea, armonia j i fericirea. Unul dintre psalmi spune: .Domnu l Dumnezeu face tot ceea ce vrea, deoarece este plin de înjelepciune, atSt în Ceruri, c3t j i pe P3m3nt, atSt în m3ri, cSt j i în toate adSncurile a c3ror existenjS omul nici m3car nu o b3nuiejte*. Dat f i ind faptul c3 Dumnezeu a creat înc3 de la începuturi Universul, El a luat totodatS inijiativa ghid3rii pline de înjelepciune j i a mSntuirii neamului omenesc. O m u l cu care Dumnezeu va realiza acest legământ tacit cste chemat sS tr3iasc3 în permanenj3 în conformitate cu Voia Sa, p3z ad j i respectSnd f3r3 încetare legile Sale dumnezeiejt i . A descoperi bucuria Ppl3ccr iM în împlinirea neîncetat3 a Voii lui Dumnezeu echivaleazS cu oglindirea •fcgilor Lui dumnezeicj t i tn Universul nostru iSuntric, j i mai ales tn adSncul inimii noastrc.

'n -Biblie* se spune, deloc IntSmplStor, cS numai nebunii j i cei care sunt demonizaji jCtntotdeauna doar ceea ce vor ei . Este esenjial s3 rejinem cS atunci c3nd realiz3m

^ c t u l Dumnezeiesc ocult de Paratr3snet, în fiinja noastr3 se reveleazS într-un mod Pdat energia tainic3 j i copleji loare a Voinjei lui Dumnezeu. în felul acesta, dcscoperim

171

PROGRAWUL PLANETAR DE AQIUNE URCENTÂ ,NU APOCALIPSA!!!' Wf

c3 aceastS Voinj5 a lui Dumnezeu se manifestă pnn intermediul unei energii subtile tainice, care este o enigmatică realilate ce ne inspiră, ne elevează frecvenţa dominantă de vibrajie, ne deschide fiinţa către preainalt, ne trezejte intuiţia j i totodată ne face să resimţim ImbrSjijarca indcscriptibilS, enigmaticS a lui Dumnezeu Tatăl. Realizarea Voii lui Dumnezeu este una dintre temele fundamentale ale inv3|3turii pline de înţelepciune a lui lisus Hristos. Mantuitorul a fost El însuji prcocupat dintoideauna să fac3 nu voia Sa, ci numai Voia Tatălui Ceresc. Este evident c3 unul dintre ţelurile Sale fundamentale era să facă Voia Celui care L-a trimis, sau altfel spus, să facă Voia cea enigmatică a lui Dumnezeu Tatăl. Apostolul Luca a confirmat aceasta, redând cuvintele ce au fost rostite de lisus Hristos atunci când se afla în Crădina Ghetsimani: .Tată Ceresc, dacă este cu putinţă j i dacS Tu voiejti aceasta, îndepărteaza de la Mine acest pahar! Toluji, dacă Tu nu voiejti aceasta, facă-se nu voia Mea, ci doar Voia Tal* în epistolele sale, Apostolul Pavel se prezinta de mai multe ori ca fiind totodată un mesager şi un apostol al lui lisus Hristos .prin Voia cea tainică a lui Dumnezeu*. El a făcut această afirma|ie pentru că Iji considera toate activit3|ile ca fiind o continuare a activitSjii dumnezeiejti a lui lisus. Pe de alt3 parte, Apostolul Pavel dorea s3 vesteasc3 planul dumnezeiesc, sau, altfel spus, dorea s5 facS neîntârziat cunoscut3 ţi altora Voia lui Dumnezeu. Toţi cei care au fost r5scump3ra|i prin intermediul ajutorului ce a venit de la Dumnezeu au fost predestinaji de lisus Hristos sS fie .Tnfiaji dup3 buna pldcere a Voii lui Dumnezeu'. Ei erau în felul acesta n3scuţi din nou (sau, altfel spus, erau renSscuji din punct de vedere spiritual) datoritS Voii cclei tainice a lui Dumnezeu, iar aceastS renajtere este prezentatS ca fiind în contrast cu voia cea comun3 a fiec3rui om. La un moment dat, lisus a spus: .Luaţi aminte c5 nu estc Voia TatSlui nostru cel din ceruri s5 piar3 mScar unul dintre acejti vl3stari*.

A tr3i în conformitate cu Voia cea tăinicS a lui Dumnezeu InseamnS pentru fiinja umanS s3 îşi ofere trupul întocmai ca pe o jertf3 vie j i s3 se lase în pcrmanen J3 transformat de energia tainic3 a Voii lui Dumnezeu, pentru a face astfel cu putinjă Innoirea minjii sale, deschiz3ndu-se totodatS unei acjiuni pregnante şi profunde de sfinjire. Atunci c3nd fiinja uman3 face Voia lui Dumnezeu, ea trebuie s5 nu fie desfr3nat5 j i , tn plus, trebuie s5 se fereascS de curvie. Ea trebuie s3 fac3 Binele dumnezeiesc în permanen(3, trebuie s3 aducS întotdeauna muljumiri sincere lui Dumnezeu pentru tot ceea ce Ti ofer3. Orice rugSciune care este f3cut3 atunci când fiinja umanS realizeaz3 totodatS doar Voia lui Dumnezeu va fi Tmplinită cu siguran|3. Fiinjele umane care îji dau seama de importanja acestei revelajii .fac din toată inima doar Voia lui Dumnezeu* j i persevereazS, fiind convinse c5 dup3 ce Implinesc Voia lui Dumnezeu vor c5p5ta ceea ce li s-a fSgSduit j i vor rSmdne întotdeauna într-o tainic5 stare de comuniune cu Dumnezeu TatSl. La rSndul lor, fiinjele umane .ce suferS, dup3 cum este Voia lui Dumnezeu* pot fi sigure de protccjia Creatorului lor suprem j i vor primi întotdeauna ghidare şi protecţie de la Credinciosul lor Ziditor. Este important s3 rejinem c5 aceastd Voie tainic5 a lu< Dumnezeu este adcscori contrarS .voii firii noastre comune, p3m3ntejti* sau, altfel spus, ea este in v5dit5 opozijie cu vechea noastr3 naturS coruptS, care cel mai adesea face voia diavolului. în cazul fiinjelor umane demonizate, care aproape în permanenţă fac voia diavolului, starea de Inc5p3|3nare, starea de revoltS, rSutatea şi anarhia sunt evidente.

Pentru a face aşa cum se cuvine Voia lui Dumnezeu, trebuie mai Înt3i s3 invocSm 172

energia tainicS a Voii Sale în fiinja noastrS j i s5 ne I3s5m apoi inspiraji, ghidaji j i transformaţi de ea, c5ci numai în felul acesta putem s5 o cunoajtem. Pentru a reuji aceasta, ne este de un real folos s5 punem în practic5 zi de zi inijierea special3 secretS tn Efectul Dumnezeiesc ocult de ParatrSsnet al Voinjei atotputernice ji determinatoare a

Iftji Dumnezeu TatSl. Prin intermediul acestei inijieri, Voia cea tainic3 a lui Dumnezeu,

Ke cra descoperit3 odinioar5 israelijilor, este adus3 acum la cunojtin|3 tuturor fiinjelor J umanc carc au acccs la aceastS inijiere. Pe m5sur5 ce In fiinja noastr3 se revars3 energia fsubtil3 tainic3 a Voii lui Dumnezeu, ajungem astfel s5 devenim plini de cunoajterea [IndescriptibilS a Voii lui Dumnezeu, pentru a ne putea manifesta in felul acesta într-un chip inspirat, ce este plin de înjelepciune. în felul acesta, facem cu totul altfcl binele în

* aceast5 lume j i ne I3s3m ghidaji spre a face ceea ce injelepciunca dumnezeiasc5 ne impulsione.175 j i ne inspiră s5 realiz5m. Dac5 totodatS ne I5s3m umpluji de energia coplc5ito.irc, enigmatică a Duhului SfSnt putem înjelege din ce în ce mai bine .care anume este Voia cea plină de înjelepciune a lui Dumnezeu". Atunci c3nd realiz3m într-un mod atent j i perseverent metoda suprem3 j i eficientS, dat fiind faptul c5 ea face cu putinjd manifestarea în fiinja noastrS at5t a realit5(ii tainice a Atotputerniciei lui Dumnezeu, c3t j i a energiei enigmatice a Graţiei divine ce este invocat5 împreund cu energia Voii lui Dumnezeu, toatc acestea acJioneazS sinergic j i ne permit s3 tr3im din ce în ce mai intens j i mai profund manifcstarea acestor aspecte dumnezeiejti, cu care ne vom familiariza din ce în ce mai mult, pe mSsur5 cc vom realiza metoda supremS j i eficientă. Este Îns5 esenjial s3 rejinem c3, în aceastS direcjie, gramul necesar de practicS va valora întotdeauna c3t tone de teorie.

VOINŢA Voinţa reprezintS capacitatea de a transpune dorinjele j i intenjiile In fapt3, puterea

care permite angrenarea forţelor fizice j i psihice necesare j i mobilizarea fiinjei umane pentru a acţiona în direcţia atingerii scopului urmSrit. Voinja este cea care permite fiinjei umanc s3-ji angreneze liberul arbitru, s3 ia decizii j i s3 acjioneze în conformitate cu jelul ales.

Manifestarea voinţei individuale este în str3ns3 Ieg3tur5 cu activitatea centrului subtil de forţ3 manipura chakra, care poate fi considerat j i sediu al voinţei individuale j i totodatS al dorinjelor care sunt fructificate, sunt finalizate grajie acjiunii voinjei. Marele yoghin Swami Shivananda spunea, referitor la fiinţa uman3 care ji-a activat suficient de

/ mult, în mod armonios, manipura chakra, c3 .voinja j i puterea sa sunt uluitoare*. DacS voinţa noastrâ este îndeajuns de dinamizatS, atunci ea poate concretiza orice dorinje sau aspiraţii pe care le avem. ExistS, deci, o anumit3 for}3 pe care o putem chiar numi magic3, o forţă spiritualS, la acest nivel, prin care noi ne putem realiza Jelurile, dorinţele, aspiraţiile. De accea se spune în tantrism c3 manipura chakra, deji nu este un centru de forj5 superior, este un centru foarte important din punctul de vedere al practicii propriu-'ise, al mobilizSrii noastre c3tre practica spiritual5, c5tre transformarea spiritualS, c5tre alchimizarea întregii noastre fSpturi j i a întregii noastre conjtiinje individuale.

Dumnezeu Tat5l îji manifestS In eternitate Voinja Sa atotputernic3, determinatoare, "nisterioasS, extraordinarS j i irezistibilS. Energia Voinjei atotputernice a lui Dumnezeu Ikcha ihakti, în termenii jivaismului cajmirian) este o energie purS, nediferenjial3, fnanifestatS ca elan impetuos, de nestSvilit, ca purS intenjie care transcendc gSndirea

173

PROGRAMUl Pl A\ETAR DE AQIUNE URGEKTÂ .NU APOCALIPSA!!!'

discursivă. Aspertul Voinţei divine este csenţial penlru a putea înjelege mai bine procesul Creajiei şi intenjiile divine în manifestarea acestuia. Caracterul de autorevelare a lui Dumnezeu Tatăl - Acela prin a cărui Voînjă omnipotentă totul se manifestă - se află Intr-o dircctă legătură cu fluxul neincetat al conştiinţei divine, care imprimă voinja de a fi, de a exista. Pâtrunzând mai adânc fn misterul actului Voinţei divine, realizăm faptul c3 voinja este, tn realitate, corelată cu intenjia conştientă de realizarc a ceva anumc. Pentru fiinja umană cste extrem de important sa I$i purifice voinja individuală, astfel ca aceasta să devină o oglindă perfectă pentru Voinja atotputernică a lui Dumnezeu Tatăl. Efectul dumnezeiesc ocult de .Paratrăsnet' al Voinjei atotputemice ţi determinatoare a lui Dumnezeu pennite fiinjei umane să resimtă in mod inefabil, Intr-o profundă stare de uimire, manifestarea in Universul său lăuntric a Voinţei omnipotente a lui Dumnezeu TataT, percepută mai ales la nivelul înveliţului subtil vijnana maya kosha. Fiind mai mereu la unison cu Voinfa lui Dumnezeu, urmărind să realizeze doar Voia Sa, fiinja umană reuţeşte să iasa gradat de sub incidenja karma-ei individuale. Cine are credinjă cât un bob de muştar şi voinjă la fel de putermca, poate muta chiar şi munţii din loc. De aceea nu trebuie să cedăm niciodată iluziei, nu trebuie să ne lăsăm niciodată deprimaji sau descurajaji. Trebuie să avem întotdeauna o credinjă de nezdruncinat şi o voinjă

. puternică. Numai astfel vom putea face chiar şi miracole.

!74

CUPRINS

Ani-x.i D O SEMNIFICATIVĂ TRECERE DE LA ENIGMATICUL D U H ŞFÂNT, CE ÎL ASISTĂ Î N PERMANENŢĂ PE D U M N E Z E U TATĂL, i A TAINELE SUFLULUI SUBTIL CARE, PRIN INTERMEDIUL RESPIRAŢIEI, FACE ÎNTOTDEAUNA SĂ APARA O INEFABILĂ fTRECERE CĂTRE MINTE Şl CÂTRE CONŞTI INŢĂ 5

Anexa E PROFEŢII ULUITOARE DESPRE ROMÂNIA, CE SUNT REVELATE DE C O D U L MISTERIOS (DUMNEZEIESQ AL „ B I B I I F I " 11

GLOSAR DE TERMENI 22

ABNECAJIE 22 ABSOLUTUL SUPREM 22 ACŢIUNE 23 ADEVÂR 23 ALIENARE (INSTRAINAREA FIINŢEI

[UMANE DE DUMNEZEU) 25 ARHANCHELI 25 ARHAT 27

JASCEZÂ 27

ASPIRAŢIE 29 | ATOTPUTERNICIA DUMNE2EIASCĂ... 30 AURĂ (CÂMP ENERCETIC SUBTIL) 35 AURORĂ (BOREALÂ Şl AUSTRALA) 36 AUTORITATE SPIRITUALA 37

['BINE 37 BUN-SIMŢ 42 CREDINJ-Â 42 CREDINJA DEPLINÂ ÎN DUMNEZEU . 44 CREDINŢA PUTERNICA, PROFUNDA Şl

l'DE NEZDRUNCINAT ÎN DUMNEZEU . 45 CHAKRA - CENTRII SUBTILI DE FORŢA

JKl FIINJEI UMANE 50

CHARISMA 51 CHI UNIVERSAL 51 CHINTAMANI 51 CLARVIZIUNE 52 CONSACRARE 52 CONSECVENŢA 53 CONŞTIINŢA 53 CRIZA 55 CURAJ 56 DISCERNAMÂNT SPIRITUAL (VIVEKA) 56 DUHUL SFÂNT (SFÂNTUL DUH) 57 DUMNEZEU 82 EFORT CREATOR Şl EFICIENT [TAPAS). 83 ENERCIE 86 ETERNITATE 86 EVOLUŢIE 87 EXTAZ DUMNEZEIESC 88 FERICIRE DIVINA NEPIERITOARE Şl FARA OBIECT 88 FIDELITATE DUMNEZEIASCA 89 FURTUNA SOLARA 90

CRAŢIE DUMNEZEIASCA SAU HARURI DUMNEZEIEŞTI 91 HAOS 100 IDEE-FORŢÂ 101 IGNORANŢĂ (AVIDYA) 101 ILUMINARE DIVINĂ 102 INTENŢIE 104 INTUIŢIE 104 INVOCAŢIE 105

IPOSTAZÂ 107 ISPÂŞIRE 107 IUBIRE 114 IMPĂRÂŢIA CEA TAINICÂ A LUI DUMNEZEU TATÂL 116 iNGER PÂZITOR 116 ÎNTOARCERE/REÎNTOARCERE LA REALITATEA MISTERIOASA A LUI DUMNEZEU 117 ÎNŢELECERE 118 ÎNTELEPCIUNE 119 LIBER-ARBITRU 120 LIMITA 121 MACROCOSMOS/MICROCOSMOS.... 126 METAFORÂ 127 METODÂ 127 METONIMIE 128 MINUNE (MIRACOL) 129 MISTER 131 MOARTE 132 NECREDINTA 133 NOOSFERA 135 OCULT/OCULTARE 136 OMNIPREZENŢA 136 ORDINEA IMPLICITA 137 PARANORMAL 138

PACAT 138 PERSEVERENŢA 139 PLASMA 140 POST NEGRU ..: 140 PRINCIPIULUI HOLOGRAFICOCULT 141 PROFEŢIE 141 RABDARE 142 REGELE LUMII 143 RESPONSABILITATE 144 R E Z O N A N T A O C U L T A * 144

RUGA / RUGACIUNE 146

SACRIFICIU 152 SEMEION (SEMN DUMNEZEIESQ 152 SFINŢENIE/SFANT 152 SHAMBALA 157 SOARELE 158 SPATIU /TIMP 159 SPERANŢA ,159

SUCCES 160 SUFLET 160 SUPREM 161 TAOISM 161 TEOFANIE IC2 TRANSCENDENŢA 163 UBICUITATE 164 UNISON 164 VÂNTSOLAR 165 VIAŢA 165 VIZIUNE MISTICA 166 VIZIUNEAÎNCONSENS ASUPRA REALITAŢII (REALITATEA CONSENSUALA) 169 : VOIA LUI DUMNEZEU SAU VOINŢA LUI DUMNEZEU 170j VOINŢA 173

m

Prin intermediul acestei METODE şilPREME Sl EFICIENTE pe care o vorn putea pune (fiecare dintre noi) in practică. îndrâznim deja să sperâm că va fi cu putinţă (ca datorită ajutorului miraculos pe care îl vom primi (de fiecare dată) de la Dumnezeu Tatăl) sâ ispăşim. prin intermediul acestor sacrificii şi eforturi individuale susţinute şi adecvate (ce ii sunt plăcute lui Dumnezeu), dezlănţuirea unei astfel de catastrof e.

Este. totodată. stringent necesar să sperăm cu toţii că pânâ la urmă vom reuşi aceasta. chiar dacă la prima vedere o astfel de reuşită pare a fi de domeniul imposibilului. in realitate. nu trebuie să pierdem nicio clipă din vedere că profeţiile deja faimoase ale Fecioarei Maria care au fost făcute la Fatima au avut şi au. fărâ indoială. un tâlc ascuns. Este esenţial să ne dâm seama câ aceste profeţii infricoşătoare nu au fost un .act gratuit" şi inutil ce a fost realizat pur şi simplu .întămplâtor" la vremea respectivă de către Fecioara Maria. Am da dovadă de o imensâ prostie să ne imaginâm. cumva. câ în cadrul acelei apariţii miraculoase şi cu totul extraordinare, Fecioara Maria a dezvăluit pentru o mulţrme de peste 70.000 de fiinţe umane o cumplită viziune (ce anticipează. în vremurile pe care le trâim. o îngrozitoare catastrofă ce ne aşteaptă în viitor). fâcând aceasta numai ca să ne sperie. Este. de asemenea. evident că acea viziune infricoşătoare nu ne-a fost revelată doar ca să ne anunte că. de fapt. totul este iremediabil pierdut şi că. DATÂ FHND ACEASTĂ FATALITATE . nu ne rămâne nimic altceva de fâcut decât sâ stăm cu .măinile în sân" şi să aşteptâm complet paralizaţi ca inevitabilul să se producă (în viitorul apropiat). Este. de asemenea. evident câ declanşarea unei astfel de catastrofe planetare ne va putea afecta pe noi toţi şi. totodată, pe fiecare în parte.

Un aspect ocult şi cel mai adesea nebănuit (de câtre marea majoritate a fiintelor umane) este acela că în cazul realizării zilnice a METODEI SUPREME $1 EFICIENTE ce este expusă aici (în cadrul acestei broşuri), fiecare fiinţă umană ce o va face intrun mod corect şi perseverent va atrage (de fiecare dată) in ambianţa subtilă tainică a planetei Pâmânt. prin intermediul Duhului Sfânt. atât energiile tainice dumnezeieşti ale Graţiei lui Oumnezeu. cât şi energia enigmaticâ a ypi! (Voinţei) lui Dumnezeu. Totodată. prin intermediul METOOEISUPREME Şl EFICIENTE va " atrasă. şi apoj canalizată in sfera subtiiâ a acestei planete. manifestarea enigmatică a realitâţii

IPJPUTERNICIEj (Omnipotenţei) lui Dumnezeu. Atunci toate acestea se vor produce de fiecare ata la umson prin intermediul tuturor fiinţelor umane ce vor realiza aceasta. Cu acea ocazie.

"«care dintre cei care vor realiza METOOA SUPREMĂ Şl EFICIENTĂ vor deveni. totodată. 'S'e swgeneris canale tainice. în şi prin care va fi dm plin invocat şi apoi manifestat ajutorul şi

""ţmerea miraculoasă ce ne va veni de fiecare datâ de la Oumnezeu Tatăl. profesor yoga Gregorian Brvolarv

Studnnd cu multâ atentie şi neîntâfziat I continutul acestei bcoşuri. vom descopen IŞI este posibil ca unii dintre noi sâ ne cutremurâm) că unii cercetăton şi oameni / de ştiintâ prestigioşi ne-au avernzat deja anul acesta 12010) câ planeta Pământ are toate şansele sâ se confrunte cu

'dezlântuirea unei inspăimântătoare catastrofe. ce ar provoca la scurt timp dupâ aceea moartea a zeci de milioane de fiinte umane. Devenind conştienti de toate acestea. va fi uşor sâ ne dâm seama câ. fâră indoială. acesia este şi va râmâne

sensul profeţiilor şi revelatiilor pe care Fecioara Maria ni le-a făcut la Fatima. in plus. devine labia acum) cu putintă sâ intuim care este talcul ascuns al acelei viziuni inf ricoşâtoare la care au asistat la un moment dai - deloc intâmplător - peste 70.000 de fiinţe umane care au fost martore la aparitia ei miraculoasă. in timpul acelei viziuni, toti cei prezenţi au văzut cum Soarele se desprinde de pe cer şi se indreaptă câtre Pâmânt cu o mare vitezâ In acele clipe. toti cei prezenţi au trâit momente de groază cumplită. deoarece au fost fulgerâtor convinşi câ globul solar chiar se va prâbuşi pe Pământ. Cu toate că acea cumplită viziune colectivâ (ce continuâ să rămânâ o mare enigmâ) s-a produs cam acum un secol. în anul 1917. iatâ câ în zilele noastre (in anul 2010). unii cercetăton şi oameni de ştiintă prestigioşi trag actualmente semnalul de alarmă şi ne avertizează că un astfel de fenomen (exact aşa cum a fost acela ce i a fost infătişat prin intermediul unei viziuni terifiante mulţimii de oameni prezenţi la Faiima) poate să se producă oricând in realitate. dezlânţuind la scurt timp după aceea o cumplită catastrofâ planetarâ. ce ne-ar putea afecta in viitorul apropiai chiar şi pe noi. cei care citim acum aceste rânduri. Zeci de milioane de fiinţe umane (iar aceasta este o estimare minimă) ar putea muri datontă efectelor distrugâtoare neobişnuite, de lunga durată. ce ar putea să apară in urma dezlănţuirii unei astfel de catastrofe. . - . J

' La ora actualâ. este cvasi evident pentru noi toţi că intreaga ştimţă ce există pe aceastâ planetâ este (deocamdată) complet neputincioasă. şi tocmai de aceea. ea este. prin urmare. incapabilâ să facă fată unei astfel de catastrofe planetare sau chiar sâ o evite. Corelând într-un mod inteligem profeţiile Fecioarei Maria cu actualele previziuni sumbre ale oamenilor de ştiinţă. ne putem da seama cu uşurinţă câ o astfel de catasirofă planetarâ s-ar putea dezlânţui oricând in viitorul apropiat. de indatâ ce ar apare anumite condiţii favorizante. Având in vedere acest adevâr evident (că ştiinta acestei planete este complet neputincioasă). vă oferim in premierâ o eficientă şi supremă altemativă ce ne va permite (sperâm'1!) să evitâm. numai cu ajutorul lui Oumnezeu. această cumplitâ catastrofâ planetară care se profilează pentru noi toţi şi pentru planeta Pământ in viitorul apropiat. Este necesar sâ avem în vedere că această alternativă dumnezeiască pe care o expunem in cadrul acestei broşuri va opera (atât spre binele nostru individual. cât şi spre binele tuluror) dacă mulţi dinire noi vom actiona de acum incolo lla anumite ore| NUMAI LA UNIS0N. ■

onlinu.ire |>o (opcrl.i 1

ISBN 978-973-8279.67-4