Sruoru ScnRnow s-a ndscut in 1962 in Nigeria gi 9i-a petrecut copilaria in

diferite !5ri, datorita carierei tatdlui sdu, funclionar de bancd, pentru ca

apoi si se stabileasc5 in Marea Britanie. Dupa absolvirea universitilii a

lucrat doi ani ca funclionar la Fiscul britanic, apoi Fi-a continuat studiile

la University of East Anglia.

Cele douSsprezece romane din seria Eagle:s of the Empire, care a fostlansati in anul 2000 cu Under the Eagle, cel mai recent volum, lnvictus,

aparSnd in2O16, s-au bucuratde un succes remarcabil. lncep6nd cu Cen-

turion, publicat in 2007 (Centurionul- Nemira, 2010), a renunlat la nu-

mele Eagle din titluri, continu6nd cu The Gladiatof publicat in 2009(Gtadiatorul* Nemira, 2012,2018) si lhe Legion, in 2010, urinEtorul

volum intitul6ndu-se Praetorian, 2011 (Pretorianul- Nemira, 2014). Per-

sonajele principale ale seriei, centurionii Cato ;i Macro, i;i continuE aven-

turile 9i evolueazi sub ochii cititorului, care astfel este iniliat treptat ?n

istoria militari a Romei antice. Volumele sunt foarte bine documentate

din punctul de vedere al tacticii militare folosite de romani, autorul de-

clar6nd cd pentru fiecare roman face cercetare luni intregi.

SttrztON SCARFTOW

GLADIATORI"JL

Edilia a II-a

Traducere din limba englezd

GasREr SromN

NEMIRA

F.F.l&U

zrJa&

Uz\&

1

- Ar trebui si ajungem la Matala, la volta urmitoare' a anun-

gat cipitanul, ducAnd o mAni streagini la ochi gi uitAndu-se con-

centrat la linia de coasti a Cretei, aflatlla travers tribord, care

strllucea in razele tirzii ale soarelui. Pe punte, alituri de el, se

aflau cAgiva dintre pasagerii lui, un senator roman' fiica acestuia

qi doi centurioni, care mergeau la Roma. Cei patru se tmbarca-

seri la Caesarea, tmpreuni cu servitoarea fetei, o dniri de ori-

gine iudaici. Cipitanul se mAndrea cu vasul l:ui. Horus erao navl

veche din Alexandria, retrasl din flota care transPorta grAne

peste Medit erana, pdnd,laRoma. tn ciuda vArstei, rlmisese o

corabie rezistenti 9i in buni stare de navigabilitate, iar clpitanul

era suficient de experimentat gi de increzdtor ca,la nevoie, si o

scoati pe mare. Astfel, Horus pirlsise portul Caesarea, sosind,

trei zile mai tArziu, in dreptul coastelor Cretei'

- Vom ajunge la Matala inainte de cdderea noPtiil a intre-

bat senatorul.

- Mi tem ce nu, domnule, a rispuns cipitanul, schilAnd un

zAmbet. $i nu doresc sl lncerc si md apropii de uscat pe tntune-

ric. Harus are hambarul plin gi este destul de cufundati in apd"

Nu vreau si risc o ciocnire de stAnci.

- $i ce facem la noapte?

Cipitanul gi-a guguiat buzele cAteva clipe.

10 SIMON SCARROV'

- PIi, va trebui sd stlm departe de coast5, cu Prova pe val

pAnn in zori. Voi pierde o zi, dar nu am ce face. Mai bine ne-am

ruga lui Poseidon si ne ajute sd recuperim timpul pierdut duplce pleclm de la Matala.

Centurionul mai vArstnic a scdpat un suspin de nemulgumire.

- Picltoasd cllitorie pe mare! Niciodatl nu mergi direct. Tre-

buia si urmlm drumul pe uscat.

Celalalt ofiger, un birbat inalt gi zvelt, ctr un smoc de plr ne-

gru gi cArlio nt^t, a izbucnit in rAs, betAndul amical pe umrr pe

camaradul s6u.

- $i credeam cd eu sunt cel neribdetor! IJgurel, Macro, o si

ajungem la Roma mult mai devreme Pe mare decAt dacd am fimers Pe uscat.

- Vad cI acum gi-ai schimbat ptirerea. Parcd tu erai acela

care ura marea.

- Nu md dau in vAnt dupd ea, dar am motivele mele Pentrucare vreau sd ajung la Roma cAt mai curAnd posibil.

- Neindoielnic. Centuriontrl Macro a clipit in glumd, facind

un semn discret cu capul spre fiica senatorului. O sd fiu incAn-

tat si primesc o noui nurnire la post. Str mtr intorc la legiune 9i

si rimAn acolo. Zeii mi-s martori cI am ficut destule ca si

merit asta, prietene Cato. Doi ani am slujit la granila de rislrit'M-am sdturat de arqili, nisip 9i sete. Ag vrea si fiu dislocat in-

tr-un post plecut gi tihnit, pe undeva prin Galia. Unde si mipot odihni o vreme.

- Ata zici acum, a spus Cato rdzind. Dar te cunosc eu'

Macro. irrtr-.rn asemenea post o sd te plictisegti de moarte in mai

putrin de o luni.- Nu gtiu ce sd spun. Ag vrea si mi intorclaviaia de soldat.

Nu mai vreau si descAlcesc treburile murdare ale palatului im-

perial. Cato adat din cap inlelegrtor. tnci de cAnd igi executa-

seri prima misiune incredingati de Narcissus, secretarul privat

GLADIATORUL 11

al implratului 9i qeful repelei imperiale de spionaj, Macro qi Cato

infruntaseri primejdii venite din toate pd4ile, lacare se adxuga-

serd cele ale vielii de soldat. Expresia de pe faga lui Cato s-a

inlsprit. Regret, dar asta nu depinde de noi. Cu cAt rezolvlm

mai multe caz:uri, ct atdt cresc aansele de a fi trimigi din nou inastfel de misiuni.

- Mare adevdr ai rostit, a murmurat Macro. La naiba...

Apoi, amintindu-gi de prezenga senatorului gi a fiicei lui, s-a

intors spre ei cu o fagd spdsiti gi, dregAndu-9i glasul, a spus:

- i*i p"re riu, domnigoarl. Scuze pentru limbajul galic.

Senatorul azimbit.- tn ultimele luni am auzit;i vorbe mai urAte, Centurion

Macro. De fapt, cred cd ne-am obignuit cu purtarea mai necio-

pliti a soldaflor. Altfel nu cred ci aq mai fi tolerat atentia Pe care

Cato o acorddfiicei mele, nu?

Fataazhmbit.

- Ntr-1i face griji, tatd, il voi imblAnzi eu, cu siguranli.

Cato a suris cAnd ea l-a luat de brap, strAngAndu-l afectuos.

Cipitanul ti privea, sc[rpinAndu-;i berbia.

- Agadar, te ctrsitoreEti, domnigoard IulialEa a confirmat cu o migcare din cap.

- Imediat ce ajungem la Roma.

- Picat, speram qi eu sI-1i cer mAna, a spus cipitanul in glumd,

apoi l-a mlsurat scurt pe Cato. Trisdturile centurionului nu erau

presirate de cicatricele care brdzdau de obicei felele soldagilor

experimentagi. Pe de altd parte, era cel mai tAnir centurion pe

care cdpitanul grec tl vlzuse vreodatd; cum Cato nu avea nici

pe departe treizeci de ani, s-a intrebat, fer5 se vrea, daci nu

cumva un soldat atit detAnir fusese prornovat la acel grad doar

prin protecaia vreunui prieten influent. tnse medalioaneie de pe

armura centurionului vorbeau despre rzbinztmari, oblinute cu

greu. Era limpede cd centurionul Cato avea mai multe virtuii

12 SIMON SCARROW

decAt igi tnchipuise crpitanui la prima vedere. Prin contrast,

centurionul Macro ardta din cap ;i pAni in picioare a luptdtor.

Mai scund cu un cap decAt Cato, dar cu o constitulie ca de taur,

cu membre musculoase, acoperite de numeroase cicatrice perfect

vizibile. Cam cu cincisprezece ani mai in vArstd decAt camaradul

siu, el avea pirul negru tuns scurt gi ochi cdprui sfredelitori, insd

ridurile de pe faln l:,;idau un simg al umorului bine dezvoltat'

Cu un vag sentiment de invidie, cipitanul gia indreptat din

nou atenlia cdtre ofilerul mai tAnir. Daci se cdsdtorea cu o fe-

meie dintr-o familie de senator, centurionul Cato era asigurat

pentru toate via1a. Banii, pozigia sociale ;i succesul in carieri

aveau si-i stea la dispozilie. Cu toate acestea, clpitanului ii era

limpede ci afecliunea dintre tAnirul centurion gi fiica senatoru-

lui era adevirat5. La sfArqitul fiecirei zile, cu bralele petrecute

unul in jurui celuilalt, cei doi apireau pe Punte ca sd urmdreasci

ap,usul soarelui, oglindit in valurile sclipitoare.

La ldsarea serii, I{orus naviga paralel cu coasta, trecAnd prindreptul unui golf familiar cdpitanului dupd nenumdraqii ani

petreculi la bordui cordbiilor comerciale care stribdteau in lung

qi-n lat Mediterana. trr rrr"-" ce soarele scrpita dincolo de linia

orizontului, pr:leind culmile munlilor gi ale dealurilor ce se

inil1au pe insule, oarnenii de pe punte priveau sPre !arm.Aproape de mare se afla o proprietate agricol5 intinsS, iar ininserarea tot mai pronun[ate se zdreau giruri de sclavi care se

lntorceau de la munca pe cimpuri, tn livezi 9i vii. TArAndu-qi

osteniqi picioarele, ace$tia erau mAnali tnapoi in tabire de paz'

nici inarmali cu bice 9i bAte. Cato a simlit-o pe Iulia infiorAn-

du-se aleturi de el gi s-a tntors spre ea.

- Ji-e frig?

- Nu. E vorba de ceea ce vId" A ardtat cu mAna spre ultimiisclavi care intrau in tabdre, in urma cirora po4ile au fost inchise

gi zdvorite. Cumplit[ existengl pentru orice blrbat sau femeie.

GLADIATORT]L 13

- Dar qi tu ai sclavi la Roma.

- Sigur, tnsd la Roma ei sunt bine tngrijigi qi se bucuri de

suficientd libertate. Nu ca acele suflete nenorocite. Trudesc

din zori gi pAnd la ciderea tntunericului. $i sunt tratagi mai riudecAt animalele.

Cato a stat un rnornent pe gAnduri inainte de a rispunde.

- Asta este soarta obignuitl a sclavilor" Fie ci muncesc pe

astfel de proprietitri, in mine sau pe $antiere de construc{i. Doar

putini dintre ei au norocul sI locuiasci tn case ca a ta sau chiar

si ajungi in taberele pentru gladiatori.

- Gladiatori?! a exclamat Iulia, ridicAnd din sprincene. Noro-

cogi? Curn poji socoti fericit pe cineva cu o asemenea soartd?

Cato a ridicat din umeri.

- Instrucgia este grea, dar, dupi ce o termini, gladiatorii nu o

duc prea rnu. StipAnii lor ii tngrijesc bine, iar cei mai buni lupti-tori reugesc si strAngl mici averi gi se bucuri de o viatd frumoasS"

-Dacd supravieguiesc in arend.

- Adevdrat, tnsi nu risci mai mult decAt orice luptdtor tntr-o

legiune gi, in plus, duc o viaqd mai confortabile decAt cei mai

mulgi soldali. DacI trdiesc indeajuns de mult, gladiatorii pr:t sa-gi

cAgtige liber-tatea gi sI se retragdbogali. Doar o mAni de soldaji

reu$esc asta.

- Foarte adevirat, a morrniit Macro. Mi intreb dacl nu cumva

e prea t6Lrziut sd devin gladiator.

Iulia l-a privit miratS.

- Sunt convinsi ci nu vorbegti serios.

- De ce nu? Daci ar trebui sX ucid oarneni, atunci ag putea fipletit cu drrnicie pentru asta.

Senatorul Sempronius a chicotit vdzhndexpresia scArbita de

pe chipul fiicei lui.

T4 SIMON SCARRO\(

- NuJ lua in seami, copila mea. Centurionul Macro glumegte.

El luptl pentru gloria Romei, nu pentru o pungtr de sclav, indi-

ferent clt de plini de aur ar fr ea.

- Acum cine mai glumeqte? a spus Macro, ridicAnd repede

o sprAncean[.

Cato a zimbit, apoi qi-a intors din nou privirea spre term"Tabera sclavilor era o patd urlti pe povArnigul dealului care

domina golful. Totul rrmisese neclintit, cu exceptia flecerii tre-

mur0nde a unei to4e de deasupra po4ii qi a siluetei intunecate

a santinelei din apropiere care ii veghea pe sclavii aflagi iniuntru.Aceasta eralatura industriald a sclaviei, care rirnAnea nevdzutd,

pentru mai toli romanii, mai ales pentru cei de obArgie nobih,

precum senatorul sempronius gi fiica lui. Sclavii parfurnali, trn-

brtrcati in uniformi fntr-o casi bogati, se deosebeau enorm de

oamenii zdrenlirogi care trudeau in taberele de munci, mereu

ostenigi, flemAnzi qi supravegheati atent spre a se descoperi din

vreme orice semn de revolti, pentru care erau pedepsili pe loc

gi cu o severitate brutald.

{Jn asemenea regim era aspru, dar imperiul gi orice natiune

civtlizatd, de care Cato auzise depindea de sclavie ca sd obtind

bogdgie qi si hrdneasci populalia din aglomeririle urbane. Asta

ii arnintea cu brutalitate deosebirile ingrozitoare dintre destinele

rezeryateoamenilor. Cele rnai cutremurdtoare excese atre sclaviei

erau o n?ipastS pentru lurne, s-a gAndit el, chiar daci instituiia res-

pectivi rcprezenta o necesitate.

Pe neagteptate a simpit sub tdlpi un tremur slab al puniii gi a

coborlt privirea.

- Ce e asta? a morrniit Macro. Ai simlit qi tu?

Iulia l-a strins pe Cato de bral"

- Ce este? Ce se intAmpl#Deodatr au rlsunat gipetele de uimire gi spaimi ale membri-

lor echipajului. Ceilalqi pasageri s-au uitat spre punte.

GLADIATORUL 15

- Corabia a atins fundul mirii, a spus Sempronius, prinzin-du-se de copastie.

- Imposibil! a exclamat cipitanul, cletinAnd din cap. Suntem

prea departe de 1irm. Cunosc bine aceste ape. AdAncimea e mare

pe zecide mile. Jur! in once caz. Uitaqi-vl acolo! Spre mare.

Cipitanul a intins bralul, iar ceilalli au privit intr-acolo gi au

vdzut suprafaga rnilrti liclrind slab. Prel de o clipd, care li s-a

perut tuturor mult mai lungd, vibrapia surda a puntii gi strilu-cirea de la suprafala apei au continuat. CAgiva dintre cei aflagi la

bord au cdzurtin genunchi gi au inceput sd ridice rugi fierbingi

cdtre zei. Cato a prins-o pe Iulia in brage qi s-a uitat, peste capul

ei, citre prietenul lui. Cu bralele pe lAngn corp gi pumnii strAngi,

Macro l-a privit concentrat, scrAgnind din dinli. Era probabil

pentnr prima oard cXnd Cato avea impresia ci percepe o umbride teami in ochii lui Macro, cu toate cd gi el se tntreba mirat ce

se petrecea.

- tln monstru rnarin, a spus Macro incet.

- Monstru?

- Asta trebuie si fie. La naibal De ce am fost de acord sI cili-toresc pe mare?

Apoi, la fel de brusc precum incepuse, vibralia a incetat qi, o

clipd rnai t\rzir, suprafala mdrti a redevenit Ia starea de hule

slaba de mai devreme, cind Horu.s se indltra gi cobora pe valurile

mici. CAteva momente, nimeni de pe corabie nu s-a migcat qi nici

nu a vorbit, ca gi cum toli ar fi agteptat declangarea unui fenomen

straniu. Iulia qia dres glasul.

- Crezi ci s-a terminat?

- Nu gtiu, i-a rispuns Cato cu glas qoptit.

Scurtul schimb de cuvinte nrpsese vraja. Macro qi-a umflatobrajii gi a rfuuflat puternic, iar cipitanul s-a tntors spre cirmaci,

privindu-l cu asprime. Acesta daduse drumul la echea padelei

mari de la pupa corabiei gi se chircise sub decoraliunea tn formi

16 SIMON SCARROW

de evantai care atarna deasupra etamboului. Corabia se rotea

deja incet in betaia vAntului.

- Pentru numele lui Hades, ce faci acolo? s-a ristit crpi-tanul la cirmaci. irrronr..-t. la locul tiu gi repune corabia pe

cursul normal"

tn timp ce berbatul se grlbea si apuce echea, cdpitanul s-a rd-

sucit, strifulgerindu-i cu privirea pe ceilalgi marinari.

- tn"poi la treabe! Migcali-vtr!

Ferl nicio tragere de inimd, oarnenii s-au tntors la tndatoririle

lor gi au potrivit p|nzacare incepuse si fluture, pentru cilHorus

navigase un moment cu vAnt strAns, dupl care cirmaciul a aclio-

nat echea, iar corabia a revenit pe cursul original"

Macro gi-a umezit buzele, inci agitat.

- Chiar s-a terminat?

- Aqa se pare, Lrispuns Cato, acum ci nu mai percepea nicio

migcare sub tilpi gi dupd ce a aruncat o privire spre mare, care

ardtala fel ca tnainte de aparigia vibraliilor.

- Slavi zeilor!

Iulia a incuviinlat din cap, apoi ochii i s-au dilatat clnd qi-a

adus aminte de menajera care se odihnea pe covora$ul din mi-

cup cabind pe care o impd4ea cu $ipana ei gi senatorul.

- Md duc sI v1d ce face Jesmiah. Slrmana fati o fi ingrozita.

Cato i-a dat drumul din bra1e, iar Iulia a traversat in graba

puntea, indreptAndu-se spre scara tngustl care ducea la cabinele

celor care tgi permiteau sd plitea.sci. Restul pasagerilor locuiau

gi dormeau pe puntea corabiei.

Dupi plecarea fetei, dinspre firm au rdzbdtutjipete slabe, iar

Cato, Macro gi Sempronius s-au intors citre uscat. Degi lumina

era slabe, se vedeau iimpede mai multe siluete indepirtAndu-se

cu repeziciune de tabera sclavilor. Mai curAnd, de ceea ce mai rd-

mlsese din ea. Zidurtle se niruiserd, lesAnd la vedere baricile in

GLADIATORUL 17

care locuiau sclavii. Doar doud mai rimdseseri in picioare. Res-

tul se surpaseri.

- O, iadule! a exclamat Macro, privind ruinele. Ce o fi pututproduce atdteapagubel

- L.In cutremur, a spus Sernpronius. Altceva nu poate fi.Am trecut prin aga ceva demuit, c6nd eram tribun in Bitinial.Pdmintul s-a zguduit gi s-a auzit un muget surd. A fnut citevamomente, dar a fecut ca unele clediri si se prlbugeascd. Ceisurprinpi iniuntru au fost strivigi 5i ingropaji sub dirAmeturi.Amintindu-gi asta, s-a simlit stribdtut de un fior. Au muritsute de oameni...

-Dar, dacdafost un cutremur de pimAnt, noi de ce nu sun-

tern afectagi deloc pe mare?

- Nu gtiu, Macro. Lucrarea zeilor dep5gegte capacitatea de

inlelegere a oamenilor.

- Tot ce se poate, a rernarcat Cato. Dar, daci migcarea usca-

tului este suficient de puternicd, ea ar trebui si se transmite pAne

aici, prin apI, nu?

- S-ar putea, a recunoscut Semproni.rs. tn orice caz,suntem

norocogi, clci cei de pe pdmAnt au simlit puterea deplini a mA-

niei zeilor.

Prep de o clipd, cei trei b;rbagi au privit atent spre ruinele

taberei de sclavi, care rimAnea in urmi, in timp ce Horusinainta

constant de-a lungul coastei. totr-,rrm clintre ruine izbucnise unincendiu, cel rnai probabil de ia bucdtiriile in care se pregitea

mAncarea de seari, a socotit Cato. Fhcirile se ridicau spre cerul

intunecat, iluminAnd siluetele supravieguitorilor aflagi in stare de

goc. Unii dintre ei indepirtau cu miqcdri disperate derAmeturile,

1 Provincie romand din Asia Mici,nord-vestul Turciei (n. tr).

pe coastele Merii Marmara, rn