GELLU NAUM , CARTEA CU APOLODOR , ED. a II.a. Editura Tineretului, 1963.

1. La circ, în Târgul Moşilor,Pe gheaţa unui răcitor,Trăia voios şi zâmbitor Un piguin din LabradorCu nume falnic şi sonor.

- Cum se numea? – Apolodor.- Şi ce făcea? – Cânta la cor.

Deci, nu era nici scamator, Nici acrobat, nici dansator;Făcea şi el ce-i mai uşor:Cânta la cor. (Era tenor.)

Grăsuţ, curat, atrăgătorÎn fracul lui strălucitor, Aşa era Apolodor...

2. Dar într-o zi, Apolodor, Spre deznădejdea tuturor, A spus aşa: - Sunt foarte trist! Îmi place viaţa de corist, Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dorDe fraţii mei din Labrador...O de-aş putea un ceas măcarSă stau cu ei pe un gheţar!...

Apoi a plâns Apolodor...

3. Când l-a văzut pisoiul Tiţ Plângând cu hohot şi sughiţ

I-a spus: - Prietene aş da Mustaţa şi codiţa mea,, Aş da o litră de caimac,

Aş da orice să te împac.Zău, nu mai plânge! Te implor...

Dar el plângea: Mi-e dor, mi-e dorDe fraţii mei din Labrador...

4. ŞI-au încercat să-l mai împaceAriciul dăruindu-i ace,Şi ursul cu un pumn de mureAtunci culese din pădure,Şi iepurele Buză-LatăCu fruncte dulci şi cu salată(Colegi de-ai lui Apolodor,maeştri-cântăreţi la cor).

Dar el plângea: Mi-e dor, mi-e dorDe fraţii mei din Labrador...

5. Colegii lui ApolodorS-au dus atunci la dirijor.

Maestrul Domilasolfa,În haina lui de catifea I-a ascultat şi, gânditor,S-a aşezat pe-o canapeaOftând – Sărmanul meu tenorSe poate prăpădi de dor!Să plece , deci, spre Labrador...

Şi a plecat Apolodor...

6. La început a fost uşor:L-a dus spre nord l-a dus în zborUn avion, un bimotor.Şi stând picior peste piciorCânta, cânta ApolodorCânta cu glasu-i de tenorPlimbându-se din nor în nor...

Dar între timp înflăcărându-lAmeţitorul peisajSări pe-o aripă cu gândulSă dea dovadă de curaj.

Apoi cu paraşuta-n spateSe zbengui ApolodorCând agăţându-se de roate,Când stând călare pe motor.

Aşa, cu zboru-i acrobatic,Ar fi ajuns în Labrador,Dar l-a izbit un nor zănatic

Şi a căzut Apolodor...

7. La Capul Nord, la Capul Nord,Adăpostit într-un fiordŞedea pe ţărm ApolodorPosomorât şi gânditor.

Şedea pe ţărm tăcut şi tristAcest tenor acest corist,Şedea cu paraşuta spartă,Fără busolă fără hartă.

În larg vuia clocotitor,Întreg potopul apelor

1

Şi se jelea Apolodor...

JELANIA LUI Apolodor la Capul Nord

8. „O, fraţii mei din Labrador,Adio vouă, tuturor!Pesemne că mi-e dat să morAici la ţărmul mărilor...Şi ce păcat! Eram tenor,Cântam frumos, cântam la cor,O, fraţii mei din Labrador,O, fraţii mei din Labrador

De-acuma, apele, de vor,Îmi vor aşterne un covorPeste nisipul de la fundLegănător şi sclipitor,La sânul lor să mă ascund,Să dorm pe veci să dorm profund,O, fraţii mei din Labrador,O, fraţii mei din Labrador!”

9. Stătea pe ţărm ApolodorPosomorât şi gânditor...Dar iată iată un vapor!E pescadorul METEORCel mai de frunte pescadorDin Baltica în Labrador.

Sirena şuieră de zor:- Heei! Cine eşti? – Un călător.- Cum te numeşti? – Apolodor.- Şi încotro? – Spre Labrador.- De ce jeleşti? – Păi simt că mor- Uitat şi fără ajutor...

10. Şi i-au strigat atunci în cor,Matrozii de pe METEOR:

„Noi te luăm, ApolodorCă vasul nostru METEORE MARE ŞI ÎNCĂPĂTOR.Ai drum ceva mai ocolitMergând cu noi spre răsărit,Dar tot ajungi în Labrador.Hai urcă-te pe pescador.. ”

Înveselit, ApolodorŞi-a luat suindu-se pe bord,Adio de la CAPUL NORD.

11. A fost un drum fermecător:În zare nici un fir de nor,

Doar culmile gheţarilorŞi pescăruşi, rotind în zbor,Şi apa unduind uşor,Şi vântul lin, ca un fior...

Plutea vaporul METEOR Încetişor, încetişor,Plutea pe-o luminoasă caleDe aurore boreale,Plutea pe unde de fosfor,Şi-l străjuia, ocrotitor,Înaltul cer multicolor.

Plutea vaporul METEOR Încetişor, încetişor,Matrozii toţi cântau în cor,Şi pe deasupra tuturor,Îşi risipea ApolodorSuperba voce de tenorSpre desfătarea focilor..

A fost un drum fermecător.

12. Dar , pân-la urmă se opriÎn port vaporul METEORŞi debarcă ApolodorLa Behring, într-o bună zi...

Apoi trecând peste strâmtoareCu luntrea unui eschimosPorni spre Labrador, pe josPorni cu mare nerăbdare...Pe unde-a fost, nu se prea ştieDar, după câte-am priceput,Se pare că a străbătutAlaska rece şi pustie...

13. Ieraţi-mă că par uituc,Dar s-au păstrat puţine file Şi-n cronica acelor zileSunt scrişi doar: munţii Tinkmerkpuk,Un râu, o vale sau un satŞi-un nume : Castorul Bursuk(De două ori subliniat)Apoi caietul e pătat...

Firesc ar fi şi necesar,Să-l întrebăm pe cronicarDe câte-a trebuit să-nfrunteŞi să ne dea, în plus, măcarO serie de amănunte:

De pildă, foarte însemnate

2

Sunt noutăţile aflatePe când vorbea la telefonÎn nu ştiu ce localitate,Pe malul fluviului Yukon.

Acestea nu pot fi uitate...

14. Ce noutăţi? Pe cât de pareI-a spus Bursuk: „În LabradorAi fost născut din întâmplare,Căci nu-i picior de pinguin;Familia ApolodorA stat şi ea forte puţin(Venise numai în plimbare).Acuma, după câte-auds-a stabilit la Polul Sudpe gheaţa Golfului Terror...”

Bursuk era convingător:Se bizuia pe vechi tratate,Pe tomurile studiate,Pe manuscrise, pe citate,Pe documente ştampilate.

Avea, în orice caz, dreptate.

Deci, l-a crezut ApolodorŞi n-a mai mers spre Labrador...

15. Cu mare caznă descifrezCe scrie , printre ştersături:„Străbat Canada , prin păduri....”„...Popas la tribul irochez...”

Apoi un rând mai înţeleg:„... Plutim pe lacul Winnipeg... ”Şi iar e manuscrisul ud,Pătat, murdar, îngrozitor...

(În orice caz ApolodorE clar că a pornit spre sud. )

16. Si iată cum, pe negândite,S-a pomenit ApolodorDe data asta călătorDe-a lungul Statelor Unite.

Iar cronica, de la-nceputNotează speriată: „Vai,Se ţine după mine scai, Tâlharul din Connecticut...

Alaltăieri, când l-am văzutUmbla cu barbă şi mascat

Şi sta ursuz şi încruntatTâlharul din Connecticut...

Iar ca să fie mai temutPurta perucă bicoloră.

Şi împuşca un om pe orăTâlharul din Connecticut...”

17. Apolodor, ştiu, n-ar fi vrut,Dar eu am cercetat şi-am scrisCe i-a făcut şi ce i-a zisTâlharul din Connecticut.

Era în tren. Cum sta tăcutŞi singur cuc ApolodorS-a mai urcat un călător:Tâlharul din Connecticut.

Lăsându-l gol, într-un minut, I-a spus apoi netam-nesam:- Aşa... Acum te-arunc pe geam...

şi cum a zis, a şi făcutTâlharul din Connecticut...

18. O, ştiu!... A fost îngrozitor...Dar n-a pierit Apolodor, Ci, iată-l, istovit şi gol,Mergând spre Sud, mergând spre Pol...

Şi-a mers aşa, ceas după ceas,Oftând la fiecare pas...

Departe fremăta uşorÎnalta boltă a pădurii:

Şi-a poposit ApolodorÎn valea râului Missouri...

19. Cu glasul lui răsunătorSe jeluia Apolodor:

„Ce mi-a făcut, ce mi-a făcutTâlharul din Connecticut...Aşa, cu vânătăi şi golNu cred să mai ajung la Pol,Nu cred să mai ajung la Pol...”Missouri clipocea, uşor,Şi el plângea, plângea de zor...

20. Iar când tăcu ApolodorI-aduse vântul la urechi

3

Un huruit asurzitor:Pocnind amarnic din motorUn camion cu fiare vechi, Mai răpănos ca o cămilă,Venea pe drum încetişor.

Şi l-a luat cu el, de milă,Şoferul binevoitor..

21. Aşa porni Apolodor,Murdar de praf şi de rugină,Sub soarele dogoritor,Urcat pe fiare, în maşină...

Şi cum se văieta de zor:Vai! N-am să pot ajunge gol, În gerurile de la Pol(Deşi aici e zăpuşeală),Văzu pe maldărul de fierO platoşă medievalăŞi-o chivără de cavalerCroite parcă, pe măsură.

Şi-a îmbrăcat ApolodorAceastă falnică armură.

22. Dar, după câteva secunde,Un uragan îngrozitorSe abătu de nu ştiu unde

Şi-atunci cumplita vijelieL-a smuls în drumul ei din zbor,

Şi l-a purtat din nor în norCa pe un fulg de păpădie.Ia el gândea: „Acuma mor...”

23. Apoi stă scris în manuscrisCă a picat plocon, de sus,Stârnind o zarvă de nespus,Pe străzile din Saint-Louis.

Întâiul care l-a zărit(Savantul Fergus Mac-Piggot)A dat de veste peste tot:- Un satelit! Un satelit!...

Dar, sfătuindu-se, de-o parte,Cu creierul automat,Savantul a rectificat:

- Nu-i satelit: e om din Marte!...

La care adunaţi în corVreo patreuzeci de gură-cască

Strigară: „Uraaa! Să trăiască!”

Şi auzind urarea lor,S-a bucurat Apolodor...

24. Şi-au început să se tocmeascăÎn jurul lui Apolodor

Cei patruzeci de gură-cască:

- Ce-ar fi să-l facem senator?..- De box nu-i bun că e firav...- Să-l punem la Academie...- Ca general ar fi grozav...- Să-l facem şef de puşcărie...

25. Şi-atunci s-a ridicar şi-a zisPrimarul Bigg, din Saint-Louis:

„Noi, care ne aflăm de faţă,Am hotărât să ni se facăDin nylon pur, cusut cu aţăÎn centrul pieţei o baracă.

În ea, pe-un soclu de granitPictat cu stele pe o parte,Va sta în lanţuri, fericit,Acest străin, picat din Marte.

Şi, după cum m-aţi cunoscut(Părinte pentru fiecare)Fireşte că am prevăzut Şi-o mică taxă la intrare...”

Iar după asta a tăcut.

Şi s-a făcut precum a zisPrimarul Bigg, din saint-Louis...

26. Cât a durat nu ştiu precis Dar nici o îndoială nu eCă în oraşul Saint-LouisApolodor a fost statuie.

Şi tot aşa e clar de tot Că după ce l-a studiat,Savantul Fergus Mac-PiggottA scris faimosul lui tratatCu titlul : „Oamenii din Marte”

(Din care dau mai jos o parte).

OAMENII DIN MARTE DE FERGUS MAC-PIGGOTT

4

Capitolul I

Toţi marţienii au pe eiO sumedenie de pieiDin care , una, minerală,Aduce , după cum s-a spus, A platoşă medievală.

(Modele noi cu preţ redus,găsiţi la „Pielea ideală”)...

Capitolul II

Din studii şi măsurători Reiese că planeta MarteE undeva foate departe ,Iar marţieni sunt tenori.Şi pomenesc de Capul NordSau de Alaska uneori.Se vede că de-acolo vin...

(La orice mare magazingăsiţi produse marca Ford.)

Capitolul III

...De-aceea mă ridic şi strigca orice bun american:Cine e dornic de câştigSă-şi facă rost de-un marţian!

(Votaţi-l pe primarul Bigg!)

capitolul Iv

Cu geniul şi ştiinţa mea...(etcetera, etcetera...)

27. De multe ori am recititVolumul până l-am închis..Dar să vedem ce-a mai păţitApolodor în Saint-Louis...

............................................

Pornise vânt dinspre apusPrin noaptea rece şi posacă,Iar el şedea în lanţuri pus,Pe soclul rece, în baracă.

Şedea cuminte şi supusŞedea în beznă şi tăcere,Când uşa a sărit în susŞi-au năvăli în încăpere

Vreo patruzeci de inşi mascaţi,Tâlhari şi ucigaşi cu leafă:Toţi câinii ăştia blestemaţiRânjeau cu gura pân` la ceafă.

Şi-n fruntea lor venea tăcut Tâlharul din Connecticut...

28. Apoi s-au năpustit vreo treiŞi l-au răpit pe- ApolodorPe când ceilalţi răcneau la ei:

- Nu staţi! Mai repede ! Daţi zor!...

Legat cu funii de bumbac,Vârât în fundul unui sac,Aşa l-au dus, pe rând, în spate,Prin uliţe întortocheate,Prin străzi cu nume deocheate.

29. Şi s-au oprit cumpliţii zbiriLa ora unu jumătate, În faţa unei vechi clădiri.

Era o casă mare, mare, Cu geamurile ferecate,Cu poarta prinsă în zăvoare,Cu sonerii automate,Şi, chiar deasupra, la intrare,Scrisese cineva, cu cretă: Amicii armei nucleare

Asociaţie secretă.

30. Şi ca un stol de lilieciÎn beznele întunecates-au risipit cei patruzeci,

Iar pragul uşii l-a trecutDoar unul, cu povara-n spate:Tâlharul din Connecticut...

31. Şi s-a trezit ApolodorCă-i scos din sac şi aruncatPe florile unui covorDin „Marea sală pentru sfat”.Erau acolo adunaţiCei mai bogaţi dintre bogaţi,Stăpânii marilor averi,

Un amiral, veo trei bancheri,Şi fabricanţi nu mai ştiu câţi,„Amicii armei nucleare”.

5

Şi îl priveau posomorâţi,Şezând cu nasul în pahare...

33. Fireşte că întreaga noapteS-au sfătuit, încet, încet,Mai mult prin semne şi prin şoapte;Iar sfatul a rămas secret.De-aceea am puţine date(Şi poate nu destul de clare)În mare parte copiateDin HOTĂRÂREA următoare:

Hotărârea Asociaţiei „Amicii armei nucleare”

Punctul unu Noi, adunaţi în Saint-LouisCu toată graba necesarăNe-am sfătuit şi am decis:

Acest străin va fi trimiss-arunce-n fiecare ţarăO mică bombă nucleară.

Punctul doi În misiunea lui secretăVa fi trimis cu o rachetă.

Punctul trei De va ieşi, cumva, război,Suntem nevinovaţi, fireşte:Străinul nu e de la noi;Ce face el, nu ne priveşte...

Punctul patru Vom da la vremea cuvenită,Anunţ că Banca împrumutăOricare ţară pustiită(Dobândă: nouăzeci la sută).

35. În zori, porniră doi sau trei(Cei mai de seamă dintre ei)Trimişi s-aducă, fiecare, Mai multe bombe nucleare.

Şi tot cu ei porni tăcutTâlharul din Connecticut...Într-o maşină violetă.

Apoi, după plecarea lor,A fost târât ApolodorÎn camera-laboratorŞi încuiat într-o rachetă.

36. Târziu, când şi-a venit în fire,Cum sta aşa ApolodorVăzu butonul de pornire(Pe care scrie: pentru zbor),Şi-l apăsă încetişor...

Ce s-a-ntâmplat, e de mirare,De-aceea m-am simţit datorSă copiez de prin ziareÎntreg pasajul următor:

Explozie la Saint-Louis

La ora cinci şi cinci , precis, Prin telegraf ni s-a transmisCă în oraşul Saint-LouisPe strda X, la 6 bis,Un marţian s-a sinucisLăsând un robinet deschis..Explozia a mai ucisTrei amirali şi opt bancheri:Aceştia, după cât se spune,Se adunaseră de ieriŞi se aflau la rugăciune.

(Acum sunt toţi în paradis.)

Pe străzile din Saint-LouisEmoţia-i de nedescris...

Savantul Fergus Mac-Piggott,La faţa locului venitA declarat: „E clar de totCă marţianul a murit...”

(Savantul are păr pe frunte)Vom reveni cu amănunte...

38. Pe Missisippi, într-un bac,De ce zâmbesc mereu şi tacŞi negrul Jim şi negru Jack?

Pluteşte bacul printre cioateDe sălcii vechi şi fărâmateŞi-i murmură şi-i cântă cuiPuhoiul apelor gălbui?

De ce zâmbesc mereu şi tacŞi negrul Jim şi negru Jack?

Au lângă ei un călător(L-au scos din apă gol şi ud;Picase nu ştiu cum, din zbor,Şi-atât spunea : „Spre sud... spre sud...”)

Acum bătrânul negru JackÎşi umple pipa cu tabac,Iar Jim întreabă zâmbitor:

- Cum te numeşti? – Apolodor...

6

Şi-i dau din prânzul lor sărac,Şi-i dau o haină de bumbac,Şi îl privesc zâmbind şi tacŞi negrul Jim şi negru Jack...

39. Şi iar lipsesc vreo şapte fileDin cronica acelor zile..

Cât o fi mers ApolodorŞi ce s-o fi ales din bac?Pe unde-i Jim? Pe unde-i Jack?Nu ştiu nimic de soarta lor...

Atâta am: un colţişorO bucăţică de hârtie,Un peticel, pe care scrie:

„Zăceam în portul New-OrleansZăceam pe un maldăr de catran,Iar căpitanul CyrusSmith,Un beţivan şi-un adormit,Beteag de şale, slut şi chiormi-a zis: - Te iau ca ajutor.Am de cărat nişte susan(Fireşte, nu-ţi dau nici un ban)...Nu te uita cât sunt de slut:Am fost un falnic căpitan,Un lup de mare cunoscut,Dar m-a pocit acum un anCu latul unui iatagan,Când navigam spre yukatanTâlharul din Connecticut...De-atunci, să ştii că-i sunt duşman”...

„Şi am plecat din New-Orleans;Acuma stau lângă cazan;E tare cald şi eu asud,Dar mergem, mergem către sud...”

40. Şi, rătăcind mai multe zileÎn largul Mărilor AntileA navigat ApolodorPrin Marea Caraibelor...

Era un cer ca de smarald,Un cer înmiresmat şi caldŞi-n valuri străveziiSclipeau meduze, mii şi mii...

Iar căpitanul Cyrus SmithDormea şi sforăia cumplit.Dormea adânc, dormea tihnit,Lăsându-l pe Apolodor

Să vadă singur de vapor....

41. Şi lunecau uşor , uşor,Pe unde moi şi străveziiDe-a lungul apelor pustii...Era frumos, era frumos!...(O cum rotea un albatrosÎn larg la sud de BarbadosŞi cum, tăind în apă vad,Treceau rechini spre Trinidad!... )

Iar căpitanul Cyrus SmithDormea şi sforăia cumplit..

42. Au dat apoi în calea lorDe un zăduf ca de cuptor :Nici pic de vânt, nici fir de nor(Pluteau, acum, pe-Ecuator...)

Şi admira ApolodorCuloarea serii, de aramă,Când a primit o telegramăAvând cuprinsul următor:

Telegramă (prin radio)„Hei, căpitane Cyrus Smith,ce naiba faci? Ai adormit?Întroarce-te spre punctul trei,Că punctul doi s-a potolit;Laşi toate armele la ei.Aici sunt eu...ai priceput?Amicul din Connecticut...”

Dar căpitanul Cyrus SmithDormea mereu, dormea tihnitDormea şi sforăia cumplit...

44. Deci, pricepând ApolodorCă e stăpân peste vaporDuşmanul lui cel mai temut, Tâlharul din Connecticut,Că vor cârmi, poate, spre nord,Că beţivanul chior şi slutE mincinos şi prefăcut,Că nu duceau cu ei pe bordNici pomeneală de susan,Ci numai pulbere şi arme,S-a dus întins la căpitanŞtia în ce cabină doarme –Şi scos din fie s-a răstit :

- Tâlhar ce eşti, m-ai păcălit!

Dar căpitanul Cyrus SmithDormea şi sforăia cumplit,

7

Dormea mereu, dormea tihnitŞi nici măcar n-a tresărit...

45. O, ce păcat, o, ce păcatCă n-a fost fotografiatAcel moment înălţătorCând, singur cuc, ApolodorA găurit cu un toporPereţii marelui vapor!..Şi iar de şapte ori păcatCă n-a fost imortalizatMunitul tragic şi solemnCând nava s-a cutremuratDin toţi pereţii ei de lemn,Apoi, domol s-a scufundatCa un rechin înjungheat.........................................

Iar căpitanul Cyrus SmithÎn clipa când a răposatSe spune că dormea ,tihnitDormea şi sforăia cumplit.

O, ce păcat, o, ce păcatCă n-a fost fotografiat!...

46. Ceva mai jos de EcuatorPlutea, plutea Apolodor,Plutea călare pe-un colacŞi-ar fi plutit aşa un veac,Dar l-au cules cu chiu cu vaiNişte pescari din Uruguai...

47. Şi iar lipsesc mai multe fileDin cronica acelor zile..Dar se găsesc în UruguaiO sumedenie de caiŞi n-ar fi lucru de mirareSă fi pornit ApolodorSpre sud, pe-un cal de soi, călare.

Că n-avem ştiri din partea lorFireşte, calul poartă vina...

48. A fost sau nu obositor?Au zăbovit în Argentina?S-au mai oprit să cercetezeCâmpiile patagoneze?Pe unde au mai făcut popas?Au sta să-şi spună bun rămasLa Capul Horn? În altă parte?A izbutit ApolodorSă mai găsească un vaporŞi să pornească mai departe?...

Atâta ştiu: era în marte...Bătea un vânt de vreme reaŞi-n lagul mării viscoleaCu fulgi de gheaţă reci şi tariCând a zărit ApolodorAntarctica printre gheţari.

Şi-a debarcat triumfător, Pe gheaţa Golfului Terror...

49. Pe gheaţa Golfului Terror...S-a adunat cu mic cu mareTot neamul lui Apolodor.

Şi l-au primit la debarcare,Bunicu Apoloririn(cel mai în vârstă pinguinŞi mama Apolodorica(o pinguină atâticaŞi tata Apolodorel(Un pinguin , mărunt şi chel)Şi unchiul ApolodoriniŞi neamurile, şi vecinii...

Şi au cântat cu toţi în cor,Iar pe deasupra tuturorŞi-a risipit ApolodorÎn triluri lungi, răsunătoare,Superba-i voce de tenor.

A fost o zi de sărbătoarePe coasta Golfului Terror...

50. Cum s-a simţit ApolodorPe gheaţa Golfului Terror ?

Era un frig îngrozitor,Mai frig ca-n orice răcitor,Un ger tăios ca un cuţitŞi-un viscol nemaipomenit,Dar el se prăpădea de dor;

Îşi amintea ApolodorDe foştii lui colegi de corŞi parcă îi vedea în faţă:Da, iepurele Buză-LatăÎl îmbia cu o salatăŞi Tiţ zâmbea pe sub mustaţă,Iar ursul adusese mureAtunci culese din pădure,Şi îi dădea Ariciul aceŞi ghemotoace să se joace...

8

Şi parcă i se năzăreaCă mai încolo, pe gheţar,Maestrul Domilasolfa,În haina lui de catifea,Cu notele în buzunar,Şedea întins pe canapea Şi îi zâmbea şi-l întreba:

- „Ţi-e dor de noi, Apolodor? ”...

51. Pe gheaţa Golfului Terror...Ofta , ofta Apolodor,Iar tata, Apolodorel,Şi unchiul, Apolodorini,Şi neamurile ,şi veciniiŞedeau grămadă lângă elŞi- l îmbiau c-un sac de peşti:

- Ia-i, dragă, dacă ne iubeşti...- Nu mai fi trist Apolodor...- Ţi-i dăm pe toţi, dacă

zâmbeşti...

Dar el ofta, ofta de zor:„Aş vrea să plec la Bucureşti...”

52. Şi-a stat de-a chibzuit puţinBunicul Apolodorin(Cel mai în vârstă pinguin)Apoi a spus: „Eu nu te ţin,

Că dorul e amar şi chin...Decât să stai şi să jeleşti Aicea, mistuit de dor,Mai bine pleci la Bucureşti...”

Şi a plecat Apolodor...

53. Pe unde a trecut şi cumA străbătut atâta drum?

O fi trecut peste ocean,Pe urmele lui Magellan,Plutind pe vechiul drum navalDin emisferul austral?Sau (după cum mai e un zvon)O fi pornit în avoinŞi-a rătăcit, apoi, un an,Prin continentul african?

Din Kamerun şi din GabonExistă două ilustrate:Doi albi cu puştile la spateŞi scrie dedesubtul lor:„Călăi şi zbiri ai negrilor”Le-o fi trimis Apolodor?...

S-o fi oprit în statul Ghana?A străbătut Mediterana?O fi trecut pe la Bosfor?...

Sunt pagini goale-n manuscrisŞi n-aş vrea să înşir poveşti.

Un singur lucru e precis:Că într-o zi, ApolodorS-a reîntors la Bucureşti.

54. Era sătul de pribegie...Şi l-au primit, cu bucurie,Maestrul DoremilasolfaÎn haina lui de catifea,Şi iepurele Buză-LatăCu fructe dulci şi cu salată,Şi Ursul, aducându-i mureAtunci culese din pădure,Şi l-a primit pisoiul TiţPlângând cu hohot şi sughiţ.Şi toţi cântau cântau în corUrările prieteneşti:„Bine-ai venit, Apolodor”

Iar el ofta , încetişor:- Ce bine e la Bucueşti!

55. De-atunci, voios şi zâmbitorStă iar la circ Apolodor Pe gheaţa unui răcitor;Dar nu în Târgul Moşilor.Pe cât se pare s-a mutat, Voi însă îl găsiţi uşor:E foarte simplu de aflatAdresa Circului de Stat.

Acolo cântă. E tenor.

Şi vreau să-mi scriţi, neapărat,Cum v-a primit Apolodor.

9

GELLU NAUM, A DOUA CARTE CU APOLODOR, ilustrată de autor, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1972.

1. Iată-l pe ApolodorFost, pe vremuri, călător.Să reţinem cel puţinFaptul că e pinguin.

Lângă el e Amedeu,Cel mai cumsecade leu,Cântăreţ la clarinetŞi, din când în când, poet.

Blondul din fotografieEste cangurul Ilie.Fiind cangur, aşadar,Are şorţ cu buzunar.

Pe toţi trei, iubindu-i foarte,Vi i-am adunat în carte.

2. Câteodată, foarte rar,Amedeu e grădinar.

Azi, pe când stropea şi elUn ghiveci cu muşeţel,Ploaia a-nceput să piceŞi, deodată, Amedeu,Încruntat ca orice leu,Tremură puţin şi zice:Vai, săracul muşeţel!Ce să-i faci, păcat de el!Ploaia asta o să-l strice...

Şi-a fugit la adăpost.

Iar sărmanul muşeţel,Părăsit şi fără rost S-a simţit destul de prostPână când ApolodorI-a sărit în ajutor.

3. Muzica e o minuneCând o faci cu pasiune.

Ce ne cântă Amedeu?Uvertura la Orfeu

Dar când stai prea mult la soare,Dacă nu-ţi pui pălărie,Chiar şi fără melodie,Capul, sigur că te doare.

Cunoscând acest simptom,Deseori văzut la om,Iată că ApolodorÎmpreună cu IlieCară umbra unui pomLângă muzicantul lor...

4. Amintim că orice mingePrin culoare se distinge.

Câte una se mai poate(Dacă are greutate)Fără vina nimănuiSă producă un cucui.

De-asta e ApolodorŞi la sport prevăzător...

5. Cum, de fapt, orice cântarTe înşală foarte rar,Am să aflu gram cu gram,Câte kilograme am...

Prea sunt greu! Sau e stricat,Sau acest automatNu-şi cunoaşte nici măcarMeseria de cântar.

Mă temusem de pomană: A avut şi el o toană...

6. Pentru că la piaţă, azi,Se aflau atâţia brazi,Până seara AmedeuŞi-a făcut un pom de leu.

Iată pomul lui Ilie:N-are nici o jucărie.Pentru canguri sunt normaleDarurile vegetale.

Mai adaug şi susţinCă, făcut din crengi de pin,Pomul pentru pinguinE frumos când este plin.

Zilele de carnavalSe sfârşesc cu „Mare Bal”.

Deci, aflând acestea toateDin afişe colorateŞi gândindu-se, cei trei,De la bal că nu se poate

10

Să lipsească tocmai ei,Şi-au făcut în graba mareToate cele necesare.

Şi acuma, când au mască,Cine să-i mai recunoască?...

8. Bulgărele mic (fireşte,Dacă se rostogoleşte)Se preface în morman,

Iar un morcov şi-un tăciuneFac din bulgăre un june,Pinguin sau pelican.

Dar un pinguin răceşte,Cât ar fi de dolofan,Chiar când este pelican(Dacă stă în frig, fireşte)Deci e foarte necesarSă-i pui şapcă şi fular.

9. Sigur că ApolodorEste cel mai bun schoir.

Îl vedeţi cum se descurcă?Unde e nevoie, urcă.

Ştie cum să ia, la pantă,Poza cea mai elegantă.

Şi porneşte mai departeChiar cu schiurile sparte...

10. – Soarele de la amiazăVăd că nu prea te bronzeazăNici pe gât şi nici pe piept,Nici pe spate, nici pe faţă.Fii şi tu băiat deştept,Vino mai de dimineaţă.

Cum e el, ascultător,A venit ApolodorPe la cinci şi jumătateŞi a stat mai mult pe spateŞi-a făcut pe îndelete,Raze ultraviolete.

Şi pe urmă a mai statPână s-a decolorat...

11. Dacă vezi că nu e chip Să faci plajă pe nisip,De căldură şi dogoare,

Te arunci frumos în mare.

Şi pluteşti, pluteşti, pluteştiPrintre alge,Printre peşti,Prin talaze, peste stânci,Pe sub apele adânci,Printre sute de catargeAle navelor pierdute,Printre scoicile tăcute,Unde unda nu se sparge,Şi înoţi, înoţi, înoţi,Până simţi că nu mai poţi.

Astfel, înotând de zorPentru plajă tocmai jos,A găsit ApolodorLocul cel mai răcoros.Şi acum doarme profundPe nisipul de la fund...

12. –Se cuvine fiecareSă aducă demâncare!

Astfel, răspicat şi greu,Îşi încheie Amedeu Înţeleapta cuvântare.

Şi cu pasul lor uşor,Au pornit la drum apoi,Gospodarii amândoi.:Leul şi ApolodorŞi Ilie a rămas.

Şi-a trecut aşa un ceas.Şi pe când şedea IlieSingur în bucătărie,Ce aduce Amedeu?Caşcaval de Penteleu...

Mai târziu, ApolodorVine cu un peştişor...

13. – După ultimele ştiri,Astăzi vom avea la masăŞi vreo câţiva musafiri.Şase ouă ai în plasă,Du-le tu frumos acasă.Fii atent să nu le spagi:Plasa are ochiuri largi...

De atent, a fost atent,n-a uitat nici un moment;Preţiosul aliment.

11

Nu i-a fost indiferentNu că-i fac un compliment,L-a purtat uşor şi lentDând dovadă de talent.L-a ferit şi de cimentŞi de zid, şi de curent.S-a purtat foarte prudent,Dar n-a fost suficient.Ghinionul, evident! Şi cum plasa n-a fost nouăAu ieşit prin accident,Şase musafiri din ouă...

14. – Ce balon ai, Amedeu!Dă-mi-l să mă joc şi eu...

Când te roagă cinevaCe-ţi rămâne de făcut?I l-a dat - cu împrumut –Se putea să nu i-l dea?

Iar acum , Apolodor,Tot el strigă: - Ajutor!Amedeu! Nu vezi că zbor?

15. Coborârea e plăcutăCu oricare paraşută,Mai ales când eşti decisSă o faci cu scop precis.

Astfel, cel care coboară,Dacă are multă sfoarăŞi mai are şi un zmeu,Chiar de-ar coborî mereu,Zmeul, e de presupusCă se va urca mai susŞi de-acolo, n-o să cadăBa, adeseori, în plus,O să dea voios din coadăMulţumit şi zâmbitor.

(Teoria de mai sus E a lui Apolodor.)

16. – Iar faci mofturi la mâncare...Spune, cum vrei tu să creşti?Să-ţi mai pun un pic de sare?Dacă nu mănânci, slăbeşti...Să-ţi aduc salată crudă?Poate vrei să-ţi fac un ceai...

Dar Ilie, să n-audă!Nu mănâncă, nici să-l tai...

Stă cu ochii în tavan,N-are chef nici de răspuns...

Şi aşa, după un an,Iată, bietul, ce-a ajuns...

17. S-a-ntâmplat ceva grozav:Azi, Ilie e bolnav, După cât se pare , grav!

Înţeleptul Amedeu(E şi doctor va să zică)Priceput ca orice leu,Îl consultă şi explică:

- Unii canguri, fac aşa:Când mănâncă, trag la fit,Ţin mâncarea la măsea Mestecă, dar nu înghit,Şi păstrând mâncarea-n gură,Fac un fel de umflăturăCare, când e uriaşă, Leii o numesc toltoaşă.DECI , Ilie are încăBoala asta. Ce să-i fac?Nu cunosc decât un leac:Să înghită ce mănâncă.

18. ... Deci găsind în almanah Nişte note, Amedeu a lăsat jocul de şah,Preferat de orice leu,Şi a spus: - Priveşte! Ah!Numai melodii de BachPentru clarinetul meu.Ţine-le , Apolodor...

Nu-i plăcut şi nici uşorDacă ţii ceva prea mult,Ba e chiar obositor.Deci a spus Apolodor:

- E un ceas de când te-ascult,Prea iubite Amedeu...Mulţumesc. Acuma, ah !Mai slăbeşte-mă cu Bach.Pentru mine e cam greu...

Dar mai cugetând un pic,Pentru bunul lui amicA găsit el o metodă –Foate simplă şi comodăCa să cânte cât vrea, ah!Melodiile de Bach.

19. Cel mai mare cititor

12

Este tot Apolodor.

Iată-l, a ajuns acumLa al treilea volumŞi ia carte după carteŞi citeşte mai departe.

Ce-o fi învăţat din toatePaginile studiateMeşterul Apolodor?

Cum se face un vapor...

20. Am notat în calendar:Azi e ziua lui Ilie.Să intrăm în florărie;Un buchet e becesar.

Vai, cu câtă bucurieO să pună la ierbarFlorile primite-n darŞi ce vesel o să fie!

Iată clipa! Am ajuns!Iar Ilie, bine tunsŞi cu şorţul din portret,

De emoţie pătruns,A mâncat încet, încet,Jumătate de buchet...

(A compus acest sonetAmedeu, leul-poet.)

21. Astăzi, Amedeu mi-a spus căNu admite nici o muscă,Ba mi-a arătat şi câteSunt murdare şi urâte.

Uite una pe covor!M-a simţit... Porneşte-n zborŞi se-aşază fără teamăDrept la Amedeu pe coamă.

Ca să fiu operativŞi s-o prind definitivTrebuie să fac un saltMai precis şi mai înalt.

...La sfârşit o constatare:Unde dai şi unde doare...

22. Ca să creşti eşti obligat,Când e ora de culcat,

Să te culci frumos în pat.

Spune-i asta lui Ilie!Nu se culcă orice-ar face.De culcat nu vrea să ştie.Parcă patul are ace...

Azi aşa, mâine la fel,Când să-l culci, fuge pe stradăIa uitaţi-vă la el:Parcă a-nceput să scadă...

Peste-un an şi jumătateCam aşa o să arate...

23. – Zgomotul e foarte răuPentru cei din jurul tău.Îl suport destul de greuChiar cu nervii mei de leu...

Astfel zice Amedeu!Şi adaugă: - În fine!A plecat.. E foarte bine...După ce-am scăpat de chinSă mă liniştesc puţin.

După care împăcat,Şade pe fotoliu-patŞi apasă pe buton.Vai, ce mare ghinion!Astăzi, la televizor,E program, Apolodor...

24. Sportul e folositorPentru toţi.

Apolodor

Boxul face muşchi de fier,Dar mănuşile de pielePentru mine sunt cam greleŞi le port numai pe ger.

Printre altele, un sportMă atrage cel mai tare:Să ridic fără efort,Greutăţile uşoare....

25. Cangurii, precum se ştie,Suferă de anemie.

Iată marele motiv,Iată pricina ciudatăPentru care niciodatăN-am putut să fiu sportiv.

13

Dar se vede din portretCă, deşi nu sunt atlet,Mi-am făcut un şorţ de sportŞi, din când în când, îl port.

26. – Mare om a fost acelaCare-a inventat umbrela.

După cum putem vedeaCel ce cugetă aşaEste leul Amadeu.

Iar după un sfert de ceas,Când îi cade-un strop pe nas.Cugetă acelaşi leu:-Orice ploaie va să zică,Până ce porneşte, pică.O să plouă. Este clar.Să deschid umbrela...

Dar,Laolaltă , trei umbreleS-ar ciocni rău între ele,De n-ar fi ApolodorŞi un pic inventator...

27. Printre alte vorbe vechiA rămas de la strămoşiVorba că pe mincinoşiÎi cunoşti după urechi.

Chiar adevărat să fie?Cam de şase ori pe lunăDupă câte ştiu, IlieSpune câte o minciună...

28. E ştiut că orice peşteÎn borcan se plictiseşte.

Deci având ApolodorPrin vecini cam de un an,Un prieten bicolor-Corcitură de biban-Şi aflând ApolodorCă amicul bicolorI se plictisea de moarte,I-a făcut cadou o carte.

De atunci acel bibanCere zilnic un roman...

29. Orice fluture se cere30. Pus înte lepidoptere.

Dar un lucru pare clar:Până-i vezi în insectarAripa de chihlimbarPoţi fi sigur, uneori,Că gonondu-l printre floriFluturele nu se lasăPână nu te vede-n plasă...

P.S. Unde-i un cuvânt mai greu(Cum ar fi lepidoptere),Întrebaţi-l pe-AmedeuVă răspunde cu plăcere.

30 . – La culcare nu-i frumosŞorţul să-l arunci pe jos.Pune-l pe un scăunel.Lui Ilie nici nu-i pasă,Parcă n-ai vorbi cu el.Şorţul , tot pe jos îl lasă.

Dimineaţa, şorţul cuiE mototolit şi şui?...

31. -Ce-o fi oare în borcan? Mere, pere, suc de hreanSau sirop de leuştean?Eu sunt vegetarian...O fi plin? Sunt curios...Ia să-l trag puţin în jos.

După cum puteţi vedea,În borcan era vopsea...

31. Pinguinii – doi la mie –Sunt pescari de meserie.Ceilalţi, ca Apolodor,Numai dacă au răbdare,Prind şi ei de ziua lor,Câte-un peşte foarte mare.De asemenea se ştieCă Apolodor din apă,Scoate câte o scrumbieAfumată sau cu ceapă.

Cel mai greu se pescuieşteUnde nu există peşte,Dar şi-acolo, deocamdată,El a pescuit o gheată.

32. Cine e acest erou?Încălţat şi cu tricou?

E nevoie să mai spun?

14

Cum de este cel mai bunŞi mai glorios portar?Cum de este lăudatChiar în „Sportul popular”?Cum de are pieptul lat?Cum a devenit atletŞi de unde i s-a trasFaima lui de mare as?

Cred că nu e un secret:Poate învăţaţi la şcoalăSau aflaţi de la părinţiCă Apolodor se spalăZilnic, de tei ori, pe dinţi...

33. Pe sub vechile cetăţiSe găsesc antichităţi.

Câte unele (nu toate)S-au păstrat pe jumătate.

Deci , săpând ApolodorA găsit o jumătateDint-un antic senatorCu veşminte colorateŞi i-a spus lui Amedeu:-Asta e pentru muzeu.Ia te uită cum îl dreg:În oglindă e întreg...

35.– Unde fugi, Apolodor?Pentru ce atâta zor?N-auzi ? – strigă Amedeu –Stai puţin că vin şi eu...

Dar îl strigă de pomană,Şi pe urmă, ţin-te goană...

Iată după ei, IlieVine ca o vijelie:

- Unde fugi, Apolodor?Pentru ce atâta zor?Ce te-oi fi grăbind aşa?Poate arde undeva...

Strigă şi el, de pomană,Şi pe urmă, ţin-te goană...

La sfârşit , e mai uşorSă expunem într-o frazăCe motiv avea la bazăGoana lui Apolodor:El savant cum altul nu e,

Vrea să vadă o statuieŞi să afle personal.Dacă e sau nu pe cal.

36. Peste piatră, peste lut,Merge un cosmonaut;Merge în necunoscut,Calcă grav, calcă tăcutŞi e foarte precaut...

Câtă cale-a străbătut Prin acest lunar ţinut!Pe deasupa cerul mutSe întinde ca un scut.

Cum spuneam, la început,Peste piatră, peste lut,Merge un cosmonaut;Şi mai merge un minutTot aşa de precaut...Dar, deodată ce-a văzut?S-a temut, nu s-a temut?Fiindcă e de necrezut:Lângă el a apărutÎncă un cosmonautFoarte, foarte cunoscut!...

37. După cum e şi normalNu oricine are parteSă primească personalTelegrame de pe Marte.

Totuşi, prin telegrafie,De la postul receptorS-a primit pentru IlieŞi pentru Apolodor , În mai multe exemplare, Telegrama următoare:„Stop. Sosim cu prima navă.Doar un ceas ne mai desparte.Zoe nu mai e bolnavă.Verişorii de pe Marte.”

Vai, ce mare bucurie!(Cred că nu mai e nevoieSă vă spun că nu se ştieCine-i marţiana ZoeŞi de ce a fost bolnavă.)

Şi-a sosit ca o săgeatăFalnica aeronavăFix la ora anunţată.

Şi acum priviţi în carte

15

Cine sunt şi cum aratăVerişorii de pe Marte...

38. A ieşit ApolodorÎn costum de vânător.Are gloanţe fel de fel,Să ne ţinem după el.

Merge crunt, merge pe josÎnarmat şi fioros.O să fie, parcă văd,Jale mare şi prăpăd...

Am greşit şi nu mă mir:În pădure pentru tir,Fiindcă-i mare ochitor,E poftit de dumnealorSă le fie profesor...

39. Vara, sus, într-un copac,Locuia un pitpalacŞi cânta fermecătorŞi-l iubea Apolodor,Îl iubea ca un copilŞi-i ducea mereu pistil, Ba în cuib, câteodată,Îi punea şi ciocolată(Aliment pe care încăpitpalacii nu-l mănâncă.)

Dar aşa a fost să fie:Toamna, păsările facMarea lor călătorieDeci, adio, pitpalac!Şi-a rămas acel copacSingur ca o coliviePărăsită şi pustie.Şi atunci, Apolodor,Trist şi copleşit de dor,A urcat foarte curând,Sus, în cuib un difuzor.Şi aşa, din când în când,Mai stătea sub el oftând.Iar dacă venea vreodatăCu pistil sau ciocolatăÎi ploua de sus în cale,Melancolic şi agaleMii de note muzicale...

40. Totul e ca într-un joc. Roşu spune: stai pe loc! Pata galbenă, rotundă, Ce poate să spună deci?Mai aşteaptă o secundă!

Dar cea verde? „Poţi să treci!”

Greu e numai prima oară.Iar când ştii pe dinafarăFiecare ce arată,Nu treci singur niciodată!...

41. Eşti puternic, Amedeu?Dar să ştii că nu e greu.Am să-ţi dovedesc din plinForţa mea de pinguin.

Şi aşteaptă AmedeuRăbdător ca orice leu.

Iată că peste o clipăS-a întors ApolodorŞi-a ieşit învingătorCu o singură aripă...

42. Aş putea să-ţi dau un sfat:Spală-te şi fii curatUite, astăzi cum te stricăPetele de pe burtică.Socotind că n-ar fi răuSă le speli într-un hârdău,Cred că leacul cel mai bunE clăbucul de săpun...

Tace leul înţeleptŞi atunci, ApolodorSpune: - Ce e drept , e drept!Spală-mă pe gât, pe piept,Vreau să fiu strălucitor.

Cu săpun şi cu leşieL-au spălat apoi, vârtos,Amedeu şi cu Ilie.Şi apoi, ce bucurieCând l-au aşezat , frumos,Printre rufe, pe frânghie...

43. Cum vedeţi ApolodorŢopăie într-un piciorGraţios ca un dulapŞi cu un butoi pe cap.

Iată, vine şi Ilie.-Ce-i cu tine?-Ce să fie?Vreau să cumpăr şi să carMere de la Aprozar.Hai să mergem amândoi.Dacă ai de gând să vii,

16

Lasă jos acest butoi.Ştii că merele sunt grele....

- Cum să-l las?- Păi văd că-l ţii...- Eu, nici gând... Stă pe

proptele...

44. Cine-i mare gospodarŞi nu rabdă nici măcarColţul unui geam murdar?Sigur că Apolodor..

Dar aşa, e foarte greu...

Iată, vine AmedeuŞi pe limba lui, fireşte,Ca un înţelept vorbeşte:

- Folosind această scară,Orice muncă e uşoară.Scara mai e bună dacăŢi se face chef de joacă...

Cum vedeţi, ApolodorA descoperit uşorO metodă foarte bună.Geamul o să iasă lună...

17