forme de asociere in lumea greaca

7/25/2019 Forme de Asociere in Lumea Greaca

http://slidepdf.com/reader/full/forme-de-asociere-in-lumea-greaca 1/92

Forme de asociere in lumea greaca

Pentru cea mai mare parte a istoriei lor, grecii nu au fost in stare sadepaseasca decat rareori si cu mare dicultate fragmentarea politica.Adversitatea, tendintele hegemonice au putut sa duca nu numai la rivalitati,

ci si la razboaie fratricide. Si aceasta in poda comunitatii de limba si aunitatii religioase. Aceasta nu inseamna ca in conditiile de criza (de exemplurazboaiele greco-persane sau din considerente de natura religioasa, stareade izolare nu a fost depasita, realizandu-se mai multe tipuri de aliante!

a. amphictionii sau ligi cultuale, de exemplu, pentru administrareasanctuarului de la "elphi, liga ioniana (legata de templul lui Poseidon de la#$cale%

b. symmachii (aliante militare cu sau fara organisme federale (ligadelio-attica, liga peloponeziaca, liga beotiana, liga acheeana si liga etoliana,

unele evoluand in sensul federalizarii, adica a crearii unei

c. sympoliteia, cu sau fara drept de cetatenie comuna (vezi ligaacheeana si cea etoliana.

&u toate aceste ligi sau federatii au avut o istorie identica. 'n vreme ceunele au evoluat in directia crearii de state federale, cu reprezentareegalitara a intereselor statelor membre si prin acordarea dublei cetatenii(liga acheeana, altele au alunecat in hegemonism. ste cazul primei ligidelio-attice, transformata treptat dintr-o s$mmachie intr-un imperiu atenian,fara recurgere la razboi, vizand exploatarea economica (tezaur, cleruhii a

partenerilor.

'n ciuda tendintelor izolationiste, dupa incetarea razboiuluipeloponeziac, in tot cursul secolului al ')-lea i.*r. viata politica in spatiul grecincepe sa e dominata de ligi, nu de cetati. "e altfel, o serie de voci (vezi'socrate si-au facut o misiune din a sustine ideea unitatii lumii grecestiincepand cu celebrul discurs panegiric din + i.*r.

ateva detalii in legatura cu tipologia acestor asocieri libere, inprincipiu, intre cetati avand statuat sau subinteles dreptul la autonomiepolitica!

A. Amphyctionii sau ligii cultuale organizate in /urul unui sanctuar."oua asemenea amph$ctionii pot amintite!

A 1. Liga ioniana (secolul )''' i.*r. care lega 01 cetati autonome in /urul templului lui Poseidon de la #$cale. 'n secolul ) i.*r., amphictionia aevoluat capatand unele conotatii economico-politice marcate de o emisiunemonetara proprie%



A 2. Liga de la Delphi cu o structura mai elaborata prin organizarea deintruniri bianuale, existenta unui consiliu si a unei forte militare de protectiea sanctuarului. Si aici, numarul aliatilor este de 01 (poate un numar cufunctie magica si, de asemenea, s-a a/uns la folosirea ligii ca instrumentpolitic in cazuri de arbitra/. 2iga de la "elphi, prin prestigiul pe care-l

conferea membrilor ei, a devenit un spatiu de manevre politice, mai ales incazul consiliului, transformandu-se treptat intr-o unealta de presiune infavoarea unora dintre membri 3 Sparta, 4hessalieni, 4heba, Filip ''.

A 3. Amphyctionii zonale, care reunesc sate nu orase. ste cazul ligiiarcadiene. 5riginea se a6a in solidarizarea a 7+ de sate pentru prote/areacentrului religios dedicat "espoinei de la 2$cosoura si lui 8eus 2$caios. &umaica aceasta amphictionie a evoluat spre o s$mmpolitie. 'n 79: i.*r. exista de/ao confederatie care emite o moneda proprie cu egia lui 8eus 2$caios si a"espoinei si cu legenda Ar, Arca, Arcadion si care se constituie pe acestnucleu religios initial. Aceasta liga va intra intr-un con de umbra prin

ridicarea altor ligi in Peloponez.

B. Symmachiile sau aliantele militare reprezinta forma normala deasociere in lumea greaca. Si in acest caz se pot distinge mai multe situatii!

B 1. Symmachii in care principiul autonomiei este respectat.

B 1 a. Liga peloponeziaca. Se constituie treptat incepand probabil cumi/locul secolului )'' i.*r. "e notat ca liga a mers in trepte si are ca nucleualianta dintre Sparta si 4egeea. 2a sfarsitul secolului )'' i.*r. o parte a unorcetati din estul Peloponezului (Sic$ona, #egara, pidaur au aderat la

aceasta liga. 4rebuie sa se atraga atentie asupra faptului ca nu exista untratat comun de constituire. 2iga peloponeziaca, in realitate, a rezultat dintr-o serie de tratate bilaterale incheiate intre Sparta si cetatile aliate. #odulde constituire explica si gradul mare de autonomie, faptul ca nu existaorganizare federala propriu-zisa, ca reuniunile ligii nu erau decat ocazionale.Singura conditie ma/ora o reprezinta acceptarea conducerii militare a Sparteisi dreptul Spartei de a propune declansarea unor con6icte. ;ill crede cascopul initial al ligii a fost evitarea ridicarii Argosului si a messenienilor.

B 1 b. 2iga lacedemoniana a fost creata mai tarziu, in mod sigur, dupacucerirea #esseniei si infrangerea Argos-ului. "in nou este vorba de o

structura originara careia i s-au alaturat cetati foarte importante din estulPeloponezului, dupa incetarea regimurilor tiranice (orinth si #egara.<elatia speciala dintre Sparta si aliatii ei rezulta din numele ocial al ligii (=alacedemonienilor si a aliatilor>.

"in vechea liga s-a conservat sistemul de tratate bilaterale in raport cuSparta, intarite de obligatii mutuale intre toate cetatile. "esi nu exista nici unelement de drept federal, hegemonia Spartei era recunoscuta, de asemenea



si rolul de arbitru, ca si dreptul la autonomie al aliatilor (regim politic, legi,administratie, /ustitie proprie. 'n ciuda acestei idei proclamate, Spartaincura/eaza, fara interventii directe, regimurile oligarhice. Spre deosebire deliga peloponeziaca, cea lacedemoniana are si organisme federale 3 unconsiliu ce se reunea la 'stm si era convocat ocazional in caz de situatii grave

(razboi, tratate, pace, probleme comune, reuniuni extraordinare (syllogos incazuri de exceptie (vezi adunarea initiata de orinth la 7+1 i.*r..

4endinta este ca acel consiliu originar sa e inlocuit de strategi care seconstituie intr-un consiliu de razboi. <olul Spartei s-a intarit datorita functieide arbitru, ca urmare a faptului ca acel consiliu al strategilor era prezidat deun rege spartan ca si de impre/urarea ca deciziile reuniunilor extraordinaretrebuiau conrmate de o sedinta prezidata de efori. Se adauga si practica calacedemonienii sa-si asume raspunderea pentru indeplinirea deciziilor.

B 2. Symmachii care evolueaza spre arché. azul este unic si este

ilustrat de evolutia ligii delio-attice a6ata sub hegemonia ateniana spre unimperiu predominant maritim, al Atenei. 4rebuie notat ca liga delio-attica s-astructurat pe fondul pierderii telului comun care a coalizat cea mai mareparte a statelor grecesti in perioada razboaielor greco-persane. ste vorbade diminuarea si indepartarea prime/diei persane si de prestigiul dobandit deAtena dupa victoria de la Salamina (79 i.*r.. Spre deosebire de?uasitotalitatea situatiilor, noi cunoastem si personalitatea politica carepoate considerata artizanul noii aliante 3 Aristide. &u este vorba de ostructura realizata dintr-o data. &oul sistem reunea initial o serie de insuleimportante (Samos, hios, 2esbos, poate unele cetati din 'onia si olia si osingura cetate (colonie corinthiana 3 Potideea din halcidica. @lterior alianta

s-a extins la restul 'oniei, cea mai mare parte a insulelor din geea, acetatilor din 4hracia si *ellespont. xista o serie de trasaturi care denescstructura noii ligi in viziunea lui Aristide!

0. /uramant de delitate prestat incepand cu anul 70 i.*r.%

1. recunoasterea autonomiei cetatilor aliate, al caror cuvant seexprima printr-un singur vot, in consiliu (Koiné Synodos%

+. acceptarea hegemoniei Atenei, care detine comanda militara sigestioneaza tezaurul comun constituit printr-un varsamant ( phoros, impus

ecarei cetati aliate%

7. punerea aliantei sub un patrona/ religios 3 Sanctuarul lui Apollo dininsula "elos, apoi Atena. "atorita acestui transfer, Atena devine divinitatefederala, onorata de toti aliatii la #arile Panathenee. Acest transfer alsediului si al patronului divin a avut loc in /ur de 7:77:+ i.*r. intr-un cadruceremonial aparte.



'ncepand cu aceasta data se asista la o treptata =aservire> a aliatilor,deci la treptata pierdere a autonomiei, care tinde sa devina pur nominala, cain cazul 2esbosului, hiosului, Samosului.

xpresia concreta a dependentei fata de Atena o reprezinta!

0. transferul sediului ligii de la "elos la Atena%

1. transferul din "elos la Atena (gest suplimentar in conditiile in caretrezorierii 3 hellenotames 3 erau totdeauna athenieni a tezaurului federal%

+. organizarea sistemului contributiilor si preluarea operatiilor deimpunere si percepere a phoros-ului de catre boulé si ecclessia. Functionarispeciali desemnati percepeau si tezaurizau tributul (logistai,hellenotames,listele platnicilor sau rau-platnicilor erau prezentate ecclessiei, plata avea locla data xa 3 la "ionisiile #ari (numai phoros-ul sau si dobanda pentru

intarziere% in caz de urgenta, tributul era perceput direct de catre strategi%

7. instalarea unor magistrati atenieni (episkopoi/archontes in cetatilealiate%

:. stabilirea de garnizoane ( phrourai in unele cetati aliate concomitentcu asumarea de catre Atena a controlului marilor si a stramtorilor, prin 6otaformata din cele + trireme (deci controlul drumului spre #area &eagraprin hellespontophylakes%

B. conscarea de teren (mergandu-se pana la expulzarea localnicilor si

intemeierea de cleruhii (in fapt cleruhii erau soldati-rentieri%

9. pierderea autonomiei /uridice si transferarea unor cauze (crimeantrenand pedeapsa cu moartea, exilul, atimia, nu numai a situatiilor caretrebuiau /udecate in conformitate cu principii de drept international la Atena.cclessia atheniana, sfatul si heliaia isi extind atributiile si asupra cetatiloraliate%

. presiuni politice vizand structura interna si interventii militare in cazde tentativa de parasire a ligii (vezi Samos, dar mai ales #$tilene%

C. obligatii religioase suplimentare (mai ales la Panathenee, dar si fatade divinitatile onorate la leusis%

0. aparitia unor fenomene legate de pierderea autarhiei! controlulasupra cailor de navigatie% larga folosire a monedei atheniene, incetareaunor emisiuni monetare locale.



2iga va lichidata ca urmare a victoriilor lui 2$sandru si a ocupariiAtenei in 77 i.*r.

C. Symmpolitii sau confederatii. aracterul denitoriu al acestui tip deasociere il constituie existenta unor organisme federale cu functie

permanenta, inclusiv a unei armate federale si, uneori, acordarea cetatenieiduble.

xista cateva modele interesante de s$mmpolitii.

C 1. Ligile thebane.

C 1 a. a si in alte cazuri mentionate, primul embrion al unei ligithebane se structureaza in /urul sanctuarului lui Poseidon de la 5nchestos.Aici avea loc o reuniune anuala, in vreme ce o ceremonie speciala 3Panboiotia, se organiza la oroneea. "in prima /umatate a secolului )' i.*r.

se adopta un simbol federal -scutul beotian, care este gurat pe monete. 'nsituatii speciale se constituie o armata hoplitica comuna, comandata debeotarhi. 'n cadrul aceste faze, 4heba manifesta doar tentativa de a devenicapitala acestui organism.

C 1 b. "izolvata dupa batalia de la Plateea (79C i.*r., liga thebana sereface, intr-o formula noua, intre 7BC-779 i.*r. 5 constitutie particularastabilea drepturile si obligatiile cetatilor aliate, natura si atributiile institutiilorfederale si grupa cetatile intr-o serie de districte. &atura acestei constitutiieste oligarhica, intrucat conditiona dreptul de cetatenie activa, de detinere aunei proprietati agrare suciente pentru a permite procurarea

echipamentului de hoplit. Se poate adauga corolarul acestei conditionari sianume, obtinerea bogatiei doar prin activitati agrare si interzicereapracticarii comertului pentru cetatenii activi.

4rasaturile cele mai importante raman!

0. gruparea cetatilor in 00 districte (mere ecare furnizand un numarde delegati in consiliul federal%

1. consiliul federal era divizat in patru sectiuni care isi exercitauatributiile prin rotatie%

+. reunirea celor patru sectiuni (boulai echivaleaza cu adunareafederala%

7. legile erau, in mod obligatoriu, adoptate in adunare si constituiauobiectul unui decret%



:. consiliul rezida la 4heba si membrii lui primeau o indemnizatiezilnica din tezaurul federal%

B. problemele grave legate de incalcarea pactului federal, neascultareasi con6ictele dintre cetati erau deferite unei 'nalte urti de Dustitie%

9. ecare district era reprezentat intr-un organism federal format din00 persoane (beotarhi, alese de boulai, carora le reveneau atributii militaresi de politica externa si care erau subordonate consiliului%

. armata federala este creata prin ridicarea, in ecare din cele 00districte, a 0. hopliti si 0 cavaleri%

C. tezaurul federal se constituia din contributiile ecarui district(eisphorai%

0. statutul 4hebeiin cadrul acestei structuri este marcat de faptul casediul consiliului este la admeia si de asocierea, pe emisiunile monetarefederale, a doua simboluri! simbolul federal 3 scutul beotian si legenda 4h4he4heba.

C 1 c. A treia liga beotiana este realizata dupa victoria asupraspartanilor in +9 i.*r.

&oua constitutie contine unele inovatii fata de liga anterioara!

0. se recunoaste autonomia cetatilor aliate cu acceptarea formulei de

cetatenie dubla (locala plus federala%

1. impunerea hegemoniei thebane%

+. disparitia unor districte si reducerea lor la 9%

7. hegemonia thebana este subliniata de faptul ca! a. din cei 9beotarhi, 7 sunt thebani% b. in consiliu, reprezentarea cetatilor nu mai esteproportionala cu importanta oraselor% c. consiliul are sedinte in zile xe, la 4heba si se compune, in ma/oritate, din thebani%

:. toate problemele militare si de politica externa erau rezolvate decatre beotarhi si adunare (domos%

B. o inalta curte /udeca pe magistratii federali.

2iga thebana va reusi, o vreme sa-si impuna autoritatea asupraPeloponezului ca urmare a victoriilor de la 2euctra si #antineea, in perioadamandatelor lui Pelopidas si paminonda.



C 2. Liga acheeana (ca si liga etoliana sunt adevaratele s$mmpolitii,caracterizate prin existenta unor organisme federale (strategi, consilii, altimagistrati federali, adunari, tezaur federal care functioneaza permanent sau?uasipermanent, prin alte fenomene care marcheaza tendinta de unicare(moneda comuna, sistem de masuri si greutati unitar, dreptul federal de

cetatenie suprapus dreptului de cetatenie locala.

xista unele deosebiri esentiale intre cele doua s$mmpolitii. "ar existasi unele trasaturi comune!

0. in ciuda aparentelor, in realitate, cele doua ligi oscileaza intre factoride putere externa (#acedonia, <egatul 2agid sau cel Seleucid%

1. manifesta o atitudine ostila fata de Sparta, atitudine ce va culminacu umilirea acestui stat in urma victoriei de la Sellassia (111 i.*r.%

+. acceptarea de aliante intre aceste doua ligi, aliante care au avut oecacitate temporara sau ocazionala%

7. perioada in care liga acheeana si cea etoliana au atins apogeulcoincide cu epoca elenistica.

C 2 a. Liga acheeana isi are inceputurile in secolul ) i.*r. si asocia,originar, cetati din Achaia, parti din Argolida si Arcadia, care isi aveau dreptcentru spiritual templul lui 8eus Amarios. "evine importanta abia dupa 10i.*r. si, mai ales, dupa ce este desemnat, ca strateg, o personalitate politicasi militara 3 Aratos. Structurile acestei ligi sunt!

0. o adunare federala (synkletos%

1. un consiliu (synodos%

+. un nucleu executiv format din! a. doi strategi E un hipparh Eun hippostrateg% b. un secretar% c. trezorieri%

7. tezaurul federal constituit prin contributii.

2i se adauga o serie de alte trasaturi!

l. legi federale%

1. trupe federale%

+. masuri si greutati unice%

7. moneda proprie%



:. cetatenie federala%

B. centru (capitala federala #egalopolis.

Aceasta structura este rezultatul mai multor inovatii si anume! a. in

1:: i.*r., cand puterea executiva este impartita intre un numar mai mare defunctionari federali% b. in 17+ i.*r., cand Artos este desemnat strategautocrator sau hegemon.

'n ciuda evolutiilor oscilante, liga acheeana va supravietui pana latransformarea Greciei in provincie romana.

C 3. Liga etoliana se constituie in Grecia entrala si va duce o politicadistincta manifestandu-se, cu precadere in favoarea #acedoniei si Spartei.

a si liga acheeana, liga etoliana isi are inceputurile in perioada

clasica, dar va cunoaste doua momente de reorganizare! a. in +11 i.*r. si b.in 19: i.*r., cand se adopta o constitutie democratica. Perioada de mareputere a acestei ligi se situeaza intre 19-11 i.*r. Pierderea loculuiparticular in lumea greaca este rezultatul mai multor factori! ascensiunealigii acheene sub Artos% interventia romana.

'nstitutiile ligii sunt!

l. adunarea federala (panetolica si thermica reunita de doua ori pe ansi luand decizii in legatura cu razboiul si pacea, stabilirea de aliante, primireade noi membri, alegerea magistratilor, trimiterea si primirea de ambasadori!

adoptarea de legi%

1. consiliu federal (s$nedrion%

+. curte de /ustitie constituita din delegati federali%

7. comisie permanenta de politica externa, formata din + deapoHletoi%

:. magistrati federali 3 0 strateg eligibil E 0 hipparh E 0 secretar E 0agonothet E 9 tamiai (trezorieri%

B. tezaur federal constituit prin! contributii normale si sume pretinsepentru acordarea de protectie (contra /afului asylie si contra pirateriei asphaleia%

9. armata federala%

. exista o capitala federala la 4hermi.



4oate aceste ligi au o trasatura comuna! initiativa organizarii lor estegreaca si, indiferent de inclinatiile politice de moment, hegemonia apartineunor greci. Se mai poate adauga ca, in principiu, de ecare data asociereaera intre cetati.

"oua ligi se singularizeaza prin! a. faptul ca initiativa organizarii lorvine din partea unor regi macedoneni (Filip '' si Antigon "oson% b. hegemonisunt recunoscuti regii initiatori% c. sunt ligi panhelenice si se constituie, defapt, nu din cetati, ci din ligi zonale. ste vorba de liga de la orinth (++9i.*r. si liga de la Aigion (117 i.*r., care recunostea ca hegemon pe Antigon"oson.

C 4. Liga de la Corinth (++9 i.*r. se constituie ca urmare a interventieilui Filip '' in =razboiul sacru> si dupa victoria sa de la heroneea. 2igareprezinta si incununarea politicii abile a lui Filip '' de imixtiune treptata inlumea greaca (arhonte in 4hessalia, avand, in calitate de *eraclid, loc in

amphictionia de la "elphi.

Si prin structura organizatorica se urmarea introducerea unei serii deinovatii. 5riginar, liga de la orinth cuprindea toate statele grecesti, cuexceptia Spartei, care va admisa ceva mai tarziu, dupa desintarea ligiipeloponeziace.

Principiile de organizare constau in!

0. autonomia cetatilor, inclusiv pastrarea constitutiilor proprii%

1. libertatea statelor era garantata de absenta garnizoanelormacedonene si de renuntarea la contributiile banesti in favoarea unui tezaurfederal% de asemenea, nu existau trupe federale%

+. garantarea libertatii de navigatie si a comertului%

7. liga pretindea o anume pace sociala realizabila prin! interzicereaexecutiilor%interzicerea exilului% interzicerea conscarilor de avere, aparta/ului de pamant% interzicerea abolirii datoriilor% interzicerea eliberarii, inmasa, a sclavilor%

:. in caz de con6ict, arbitra/ul revenea regelui macedonean in calitatede hegemon%

B. sediul ligii era la orinth%

9. organismele ligii erau! a. consiliul (S$nedrion hellenilor, in carenumarul si valoarea voturilor nu erau egale. onsiliul lua decizii in legaturacu problemele federale, pace si razboi, efectua controlul politic si social



asupra cetatilor% b. un tribunal special format din magistrati /udeca acelecazuri de violare a pactului federal si de tradare% c. scopul proclamat al ligiiera obtinerea libertatii grecilor din Asia.

C 5. Liga de la Aigion. <estabilirea in6uentei macedonene in Peloponez

este urmarea succeselor lui Antigon "oson, care in 117 i.*r. a/unge inregiunea istmului si ocupa orinthul. a urmare, onsiliul federal reunesteadunarea de toamna de la Aigion (septembrie 117 i.*r., care il proclama peregele macedonean hegemon.

2iga de la Aigion se particularizeaza prin!

l. reuneste nu cetati, ci ligi sau federatii (acheeana, epiroti, focideeni,beotieni, acarnanieni, locrieni, eubeeni, thessalieni. Fenomenul indicatendinta de adancire a federalizarii%

1. se recunoaste autonomia cetatilor%

+. organismul ligii era onsiliul federal (s$nedrion, convocat si prezidatde rege. onsiliul nu avea competenta decat asupra problemelor externe 3razboi si pace, admitere de noi membri. *otararile consiliului nu deveneauobligatorii decat dupa raticarea lor de catre ecare stat in parte%

7. principalele obiective ale ligii erau eliminarea lui leomenes,abolirea masurilor lui sociale, slabirea ligii etoliene si organizarea rezistenteiimpotriva expansiunii romane in Grecia. Primul obiectiv a fost atins prinvictoria de la Sellassia (111 i.*r..

STRUCTURI RETORICE« Exista oare ceva mai impresionant decat faptul de a vedea un om ridicandu-se singur in fata unei imense

multimi, inarmat numai cu aceasta facultate pe care, de altfel, fiecare a primit-o de la natura, folosind-o insa asa

cum numai el, sau aproape numai el, este in stare?Ce mai forta si aceasta care imblanzeste pasiunile poporului,

invinge scrupulele judecatorilor, clatina fermitatea senatului; ce miraculos rezultat al vocii unui singur om!Si

este oare ceva mai regesc, mai maret si mai generos decat sa-i ajuti pe cei care te implora, sa ridici pe cei cazuti

la pamant ? »

PLANUL LUCRARII

INTRODUCERE

CAPITOLUL I



RETORICA - « ARS PULCHRE LOQUENDI »

I.1. Geneza

I.2. Definitii ale retoricii formulate de-a lungul timpuluiI.3. Evolutie - de la « ars artium » la « ars inflat »

I.4. Neoretorica

CAPITOLUL II

STRUCTURI RETORICE CLASICE

CAPITOLUL III

RETORICA ROMANEASCA

STRUCTURI RETORICE LA :

III.1. Ioan Piuariu Molnar

III.2. Simeon Marcovici

III.3. Dimitrie Gusti

CONCLUZII

La inceput a fost, intr- adevar, cuvantulNumai ca nu este vora deinceputul lumii, ci de inceputul culturii!"orirea a creat opozitia dintre prezenta si

asenta, cerand inventarea mi#loacelor de transformare a idealului in real, a trairilor in idei!

$ultura incepe cu vorirea - « lima rostita, transmisa si conservata, iatainstrumentul indispensail al culturii »!%&' Numai aceasta are capacitatea de atransforma un lucru intr-un semnificant, o impre#urare intr-o e(presie, o emotienaturala intr-una culturala! E(ista o remarcaila diferenta intre o emotie spontana

http://www.scritub.com/istorie/STRUCTURI-RETORICE75597.php#_ftn1




in fata realitatii si una estetica, resimtita i )))#*+f n fata unei opere de arta, intrespaima ce se trezeste in conditiile unei amenintari reale si contemplarea ideii despaima in fata unui talou! acerea unei picturi este graitoare, deoarece estee(presia unei voriri nerostite! De asemenea, o imratisare, spune ceva, eafiind « semnificantul secund gestual al unor vore nerostite »!%.'

In momentul in care a inceput sa se desprinda de natura pentru a o stapani cu puterea ratelor si forta cugetului, omul se anga#eaza in creatia lumii culturii,constituita dintr-un univers al semnelor! /omo significans - omul creator si

eneficiar de semne, traieste mereu in doua lumi paralele si interdependente0 inlumea oiectelor si in cea a semnelor! Prin aceasta, el se deoseeste de restulvietuitoarelor planetei noastre, care nu cunosc aceasta dula apartenenta sifiliatie! Henri W!" vedea in om « singura fiinta creatoare de semnificatii,deoarece numai el a reusit sa diferentieze materia consumaila0 1rana,

imracaminte, locuinta, de materia comunicaila0 unelte, gesturi, sunete,figuri! »%2'

Mai mult decat atat, el are incrediila putere de a converti orice oiect insemn si de a da naturii o semnificatie culturala! Poetii si filosofii poarta un dialogfecund cu muntii, cu apele si campiile, pentru a le determina sa spuna cevadespre felul de a fi al poporului lor! Este ilustrativ e(emplul lui #!$, pentru careconfiguratia peisa#ului tarii noastre, spatiul mioritic, articulat prin ritmicitateasuccesiunii vailor si dealurilor, a devenit o metafora si totodata o matrice stilistica aspiritualitatii poporului roman!%3'

Pentru sofisti, cuvintele, numele, fie ca sunt create de zei, fie ca sunt unrezultat al conventiei, au un rol capital in cunoastere! 4nii au avut si au sustinutconvingerea ca ele treuie sa fie puse la aza educatiei, fiindca reflectacorespondenta cu notiunile pe care le denumesc!Er%&'% considera ca lucrurilese cunosc mai ales prin cuvinte5 cine nu are sensul clar al limii va fi in mod fatalmiop, 1alucinant si delirant in #udecatile sale asupra lucrurilor!%)'

Poporul a vazut in cuvinte ceva mai mult decat o imagine a oiectelor sau unmi#loc de comunicare5 ca liant intre spirit si materie, intre om si realitate, lima#ulnu se rezuma la un rol pasiv in procesul cunoasterii sau la o simpla functie deinregistrare a datelor intelectului! Dimpotriva, aportul acesteia este mult maicomple( - are un rol activ si modelator in procesul asimilarii de catre om a realitatiiincon#uratoare! «Dincolo de cuvant »%6' se afla natura, dincolo de el incepe cultura,caci « produsele artei si ale naturii nu au alta ratiune de a fi, alta demnitate decat dea ilustra un lima#0













realitatea nu este decat un ornament al discursului! »%+'

7orta incantatorie manifestata in descantece, in cantece de leagan, informule sacramentale, pastrate c1iar si dupa ce si-au pierdut orice rezid semantic,

lestemele, #uramintele, ca sa nu mai vorim de vra#a poeziei, au retinut atentia primilor ganditori si inainte ca sofistii sa fi cercetat cuvantul in sine ca simplavocaula, consemnand valoarea taumaturgica si stailind cateva reguli practice

pentru producerea ei !

8sadar, nici o arta nu este posiila fara tensiunea afectiv - intelectuala princare vorirea transfigureaza e(perienta in e(presie conotativ- denotativa! 8ceasta afost inventata pentru a scruta viitorul! Prezentul poate fi perceput, trecutul poate fimemorat, numai viitorul este accesiil doar voririi! Insa nostalgia este o proiectiesecreta a trecutului in viitor! 7iind principalul instrument al culturii, vorirea

indreapta toate creatiile spre viitor! $el mai omenesc moment al timpului esteviitorul! In numele lui este omul permanent nemultumit de prezent! $ultura este,mai presus de toate, un mi#loc de inaintare, evident si in functia e(ercitata delima#!

9mul a privit in #urul sau si si-a formulat o opinie despre ceea ce-lincon#oara - viata i-a oferit idei, pe care le-a analizat, le-a valorificat, le-a adus lacunostinta celorlalti, dovedind astfel ca « puterea gandirii e puterea e(primariiverale, e puterea magica a cuvantului »!%:' otul a inceput cu o idee! 9amenii aucrezut intotdeauna despre acestea ;ideile<, ca se afla undeva, depozitate intr-un loc,

conservate intr-un spatiu 0 in cap, in minte sau in cer! Materialistii au localizatoriginea ideilor in activitatea prelucratoare a creierului, pe cand idealistii au asezat-o in forta creatoare a constiintei divine sau umane, adica transcendente sautranscendentale! Spatiul este, insa, mai accesiil decat timpul - cu spatiul te potifamiliariza, cu timpul niciodata, spatiul poate fi acelasi, timpul este mereu altul! Inspatiu te poti opri, in timp niciodata! $lipa, stai = este un strigat asurd!9amenilor le-a fost intotdeauna mai frica de timp decat de spatiu! Marele« mister » se afla in timp, in trecutul originar sau in viitorul final, nu in

spatiu si in prezent! De aceea, pentru a ingradi misterul si a micsora teama,

oamenii si-au format convingerea ca ideile isi au si ele sediul lor 0 in raiul lui

Platon se plima liere, iar in cel iudeo - crestin sunt inc1ise in roadele interziseale unui pom! >iologia moleculara a zilelor noastre le plaseaza in codul genetic alomului!







Numai ca ideile nu se afla nicaieri%*'5 ele sunt produse si reproduse permanent prin actul voririi! Ideile nu sunt instalate undeva, ci iscate mereu deactivitatea lingvistica a oamenilor! De productivitatea ideologica a voririi s - aapropiat si Ti(' Mi)re%*'! Desi mai credea ca omul poseda o regiune cereralacare « este sustratul fizic al asa-numitei lumi ?ideale ?«'&@% , Maiorescu a#unsesela concluzia ca « lima este focul in care reprezentarile oiectelor isi mistuiescaproape toata materialitatea si nu lasa decat ideea lor astracta si generala! »%&&'

Aa convingerea ca ideea nu este altceva decat semnificatia unei e(presiiverale a a#uns si psi1ologul rus L. S. +$)(%,i, in perioada imediata primuluirazoi mondial!

« 8m constatat - sulinia el - ca relatia dintre gandire si cuvant este

un proces viu, de nastere a ideii in cuvant! »%&.'8u fost insa numeroase momente in care, ignorandu- se aceste realitati mai

mult decat evidente, valoarea voririi a fost negata! Estetismul si moralismulultimelor decenii au ripostat contra scientismului! Auptand sa se eliereze de acestadin urma, moralistii si artistii contemporani au inceput insa, la un moment dat, sasuspecteze orice legatura cu intelectul, ratiunea, logica, constiinta! 8firmandu- seca pacatul originar incepe cu vorirea nu cu gandirea, a deutat lupta deelierare de su dominatia lima#ului 0 fenomenologia, e(istentialismul, dadaismul,suprarealismul, vitalismul,

institutionalismul! %&2'

Intelegerea rolului pe care il are vorirea in construirea culturii nu este posiila fara intoarcerea voririi spre ea insasi, su forma gramaticii, logicii si nuin ultimul rand retoricii!

CAPITOLUL I


I.1. -ene re()ri*ii

In ultimii ani, vec1ea stiinta a argumentatiei revine tot mai frecvent inarticolele de specialitate, ample cercetari initiate in acest domeniu fiind intr-oremarcaila crestere! Pornind din directii diferite, de la studiul compozitiei operei

















pana la descrierea si analiza figurilor de stil%&3', redescoperirea retoricii preocupaastazi, intr- o masura din ce in ce mai crescuta, pe teoreticieni, dar si pe creatorii dearta!

Pana la sfarsitul secolului al BIB-lea s-a crezut ca retorica este o creatiee(clusiv greceasca! Dintre artele grecesti, retorica a detinut, inca de la inceput, unrol cu totul privilegiat! S-ar putea afirma c1iar, fara a e(agera, ca istoria culturii nu

poate fi separata de istoria, atat de zuciumata, a acestei « arte » sau « tehne »!%&)' $ercetari mai atente au dovedit insa ca, in virtutea legii unitatii de dezvoltare asocietatilor omenesti, retorica nu este straina nici vec1ii culturi c1ineze, nici celeiindice!

Istoricul retoricii incepe, potrivit principalelor tratate de specialitate, cu secolulal "-lea a!$!, moment in care retorica a aparut in Sicilia, mai ales in Siracuza, ca

disciplina de studiu pentru tineri! Se dezvolta apoi in Grecia, la 8tena, in secolul alI"-lea a!$!, un rol deoseit avandu-l Ari%()(e! cu Re()ri*, considerat cel maicomplet tratat e(pozitiv asupra artei oratorice, lasat de antic1itate%&6', urmatde Ci*er) si Q'in(i!in ;secolul I a!$! - secolul al II- lea p!$! <!

8ntic1itatea ne-a lasat date ceva mai precise in legatura cu inceputurile

retoricii ca disciplina riguroasa! Dar, in ciuda osesiei istoriografiei vec1i de

a identifica inceputurile acestei discipline, datele se contrazic, caci unele indica pe

$ora( si pe elevul acestuia, isias, drept creatori ai retoricii, altii indica peEmpedocles!

Pana la sfarsitul secolului " a!$!, numai patru « arte » erau constituite!8cestea erau 0

• nautica sau arta navigatiei 5

• mantica sau divinatoria, dupa numele pe care i l-au atriuit romanii 5

• iatropica sau medicina si

• muzica!

9 modificare a acestei structuri se produce odata cu procesul laicizariigandirii grecesti, fenomen care se grefeaza pe lupta continua a demosuluiimpotriva aristocratiei gentilice! "ictoria politica a demosului va duce la aparitia









unor arte noi, iar cele vec1i vor cunoaste o perioada de eclipsare, care le vatransforma in simple specialitati imratisate de profesionisti, in sensul, putinonorail atunci, al termenului!

4na dintre cele mai importante consecinte in domeniul culturii, a victorieidemosului a fost promovarea prozei, rostita sau scrisa! 8ceasta treuia sa aia ote1ne a ei, si aceasta va fi retorica! Dupa nascocirea geniala care estedemonstratia silogistico - matematica si cea azata pe proe materiale, menita sastaileasca adevaratul tel spre care orice om treuie sa adere, purtatorii ideologieidemotice si-au dat seama ca un imens sector, cum e acela al opiniilor, al valorilor,al proailului si al plauziilului, n-are o te1ne a sa, care sa-l reglementezerational! 8sadar, demonstratia, al carei camp de actiune este atat de limitat, treuiain mod imperios completata cu o metoda care sa e(tinda #urisdictia ratiunii si indomeniul delierarii, atat de caracteristica vietii demotice!

8sadar, perioada de constituire a retoricii ca disciplina riguroasa coincide cu perioada dominata de modificarea structurala a polisurilor, cauzata de prausireaaristrocatiei gentilice! 8ceasta transformare radicala a dat nastere la noi conceptiidespre lume, om si educatie, sustinatorii acestei noi orientari fiind %)/i%(ii! "ec1eafilosofie a naturii face loc unei filosofii a omului, individul, relatiile dintre oameni,arta si mai ales lima devin preocuparea capitala! Se produce astfel in gandireagreceasca o radicala sc1imare de principii, o iesire din folclor prin laicizareagandirii, o trecere de la mit la logos! Stravec1ea opozitie om - animal este ridicataacum pe o treapta superioara, teoretizarile imratisand si noua opozitie societate -

natura!

$eea ce deoseea pe om de animal, la inceputul gandirii grecesti, era muncamanuala, in care e(celau toate categoriile umane, de la individul oisnuit, pana laeroi si c1iar zei! Dispretul pentru munca se manifesta, insa, mai tarziu, fapt caredetermina inc1eierea epocii patriar1ale a sclavagismului! 8scensiunea demosuluimodifica aceste concepte! Principala deoseire dintre om si animal devinevorirea! I%)*r(e sustine ca nici o insusire fizica nu aseaza pe om mai presus deanimal, a c1iar, la o analiza detaliata, acesta din urma se dovedeste a fi superior,

in unele privinte, omului! Dar, gratie lima#ului, omul se ridica mai presus de orice,isi dovedeste suprematia, fiind o caracteristica ce l-a scos din salaticie, din lumeanecivilizata, determinandu-l sa se organizeze in societate, sa staileasca relatii cucei din #urul sau, sa-si fi(eze legi, sa nascoceasca

indeletniciri variate, arte care sa-i imunatateasca si infrumuseteze viata!



Ci*er) sustine aceasta idee, adaugand, in plus, ca lima#ul este un criteriude deoseire si intre oameni - detinand arta voririi, omul se ridica dintre si pesteoameni, dovedindu-si superioritatea, noletea, arta, comparativ cu ceilalti! Inaceste noi conditii, in care lima era declarata factor capital in istoria culturii, ea adevenit oiectul oservatiilor atente a ganditorilor care se straduiesc sa o analizezedin multiple puncte de vedere, sa-i e(plice originile, sa-i fi(eze reguli pentru a oface cat mai eficienta!

Noua conceptie despre om reclama cu necesitate constituirea unei te1nea voririi elegante si convingatoare! Cetorica apare, deci, ca instrument capail saopereze ridicarea lui 1omo louens pe o treapta superioara, aceea de 1omoelouens, garantand liertatea, victoria in infruntarea de interese cu ceilalti,

unastarea materiala, superioritatea sociala, gloria! Intelegerea limii si ca mi#locde distinctie sociala, in sens monden, nu va disparea niciodata din mentalitatea

europeana, profund marcata de traditia greco - latina!%&+'

I.2. De/ini(ii !e re()ri*ii /)r&'!(e "e0 !'n$'! (i&'!'i

Din punct de vedere etimologic, termenul grecesc ρηθορική - arta de aconvinge prin vorire, deriva din ρειν - a vori! De-a lungul celor douamilenii si #umatate care s-au scurs de la constituirea retoricii, s-au propus sute dedefinitii, rezultate din analiza acestei discipline din multiple puncte de vedere! Elese pot grupa insa in trei tipuri, concentrate fiecare in cate o formula mai pregnanta,care a circulat mai mult si care reflecta una dintre

cele trei faze mari ale istoriei acestei discipline!

Prima definitie este aceea de creatoare a persuasiunii

πειθους δημιουρ!ς - pe care P!()n o atriuie lui Gorgias, dar care a circulat multin antic1itate si ca fiind a luiIsocrate! P!()n, I%)*r(e, Ari%()(e!, E'")r, Her&$)r%, Ari%()n, A)!!)")r siCi*er), principalii autori de tratate, au notat, cu mici diferente, faptul ca nucleulnotiunii de retorica il constituie persuasiunea! In Gorgias , Platon definea elocintaastfel 0

« 8 fi in stare, zic eu, sa convingi prin argumente pe #udecatori intriunale, pe senatori in senat, in ecclesia pe memrii ecclesiei, precum si in oricealta adunare care ar fi o adunare cetateneasca »!%&:'







8l doilea tip de definitie, caracteristic perioadei postciceroniene simergand pana la cea scolastica, marc1eaza cresterea interesului spre comunicarea

propriu- zisa si mi#loacele ei de realizare! $ea mai pregnanta formula este aceeaformulata de Q'in(i!in0 ars sau scientia "ene dicendi, intelegandu-se prinaceasta ansamlul de reguli te1niciste, stiintifice, nu empirice, care fac ocomunicare perfecta! >ene vizeaza atat rezultatul comunicarii, cat si calitatea eiestetica, retorica devenind astfel o

arta a voririi elegante - ars pu#chre #o$uendi!

Cetorica nu mai este, sau este intr-o masura mai mica, o arta a persuasiunii5 promovand ornarea ca nota esentiala a actului retoric, teoreticienii acestei epociopereaza o evidenta deplasare a acestei discipline, din aria filosofiei in aceea a

prolematicii literare!

8 treia definitie este aceea de ars ornandi, pregnanta in evulmediu si c1iar mai tarziu! 8cum se realizeaza inc1eierea procesului deliteraturizare a retoricii, proces inceput inca din epoca postciceroniana! In liniimari, istoria acestei discipline, care si-a inceput lunga ei cariera ca disciplinafilosofica, este istoria transformarii ei in disciplina literara!

I.3. E)!'(i re()ri*ii 0 "e ! « r% r(i'& » ! « r% in/!( »

Inca de la constituire, domeniul pe care a pretins sa-l guverneze a fost

e(trem de larg0 cunoastere, logica, comunicare, lingvistica, literatura, promovandun stil de viata concentrat in idealul formativ nou, care este acela al politicianuluidemotic, opus atat razoinicului promovat de aristocratia gentilica, cat si efeuluiatras de palestra si stadion, nu de agora! 7aptul avea sa aia urmari importante nunumai pentru istoria ei ca disciplina, ci si pentru intreaga istorie a culturiieuropene! 9 consecinta imediata este aceea ca retorica a devenit « megistonmat1ema »%&*', adica ceea ce romanii vor numi ars artium, iar medievaliidisciplina disciplinarum, in terminologia actuala, stiinta umana gloala saustiinta pilot , pe aza careia se organizeaza idealul stravec1i privind unitatea

cunoasterii umane! Cecunoscuta ca principala arta lierala, adica activitate demna de

omul lier si cu situatie materiala una, ea a ocupat in mod firesc locul dominantin educatia antica si a oferit, pentru prima data in istoria culturii, posiilitateastailirii relatiilor interdisciplinare, caci termeni si categorii ale ei au trecut in mai





toate disciplinele, pana si in ar1itectura, dupa cum oservaE.R.C'r(i'%!%.@' Maimult, ei i se datoreaza si configurarea ideii de

unitate a stiintei sau circulus omnium disciplinarum si doctrinaoricularis, termen utilizat in perioada Cenasterii! Cestailind unitatea logosului,retorica a anulat discrepanta dintre vorirea in versuri si proza, pe de o parte, artasi stiinta, pe de alta! ot lui Ari%()(e!, cel care perfectionase metoda demonstratieisilogistice, i-a revenit meritul de a fi grupat si dezvoltat oservatiile mai vec1i

privind argumentatia si de a fi desavarsit arta ei, care este retorica!

Prin urmare, retorica s-a nascut ca logica a valorilor, a opinailului si a plauziilului, domenii care implica delierarea ampla menita sa duca la stailireaunui consens! Pe plan lingvistic, aceasta presupune utilizarea superior - prozaica alogosului! 8ntonimele acestei noi modalitati artistice a logosului sunt, in egala

masura, ceea ce se numea atunci poezie, adica vorirea in versuri, si ra1ilogiademonstratiei silogistico-matematice! In felul acesta se poate e(plica faptul caretorica s-a ocupat si de proleme care, mai tarziu, vor apartine gramaticii,constituita ca disciplina lingvistica si literara aia cu Dionisie racul, in ultimulsecol antecrestin!

Cetorica a e(altat meritul integral al omului, care devine orator gratieinzestrarii naturale dezvoltate de ars! 9mul este fiinta educaila, afirmaserasofistii - ca ideologi ai demosului - recunoscand ca el are lipsuri funciare, dar remediaile in mare masura gratie artelor ! Niciodata insa nu s-a e(agerat in

sulinierea slaiciunilor sale funciare si nu s-a propus un ideal de comportamentcare sa faca din el o fiinta capaila de a-si depasi conditia sau de a se mantui, cumvor sustine teologii! Non siamo angeli, se spunea in Cenastere, pentru a se

#ustifica inclinatia genului uman spre superfluu si slaiciunea sa in fata delectarii produse de arta, denuntata ca

Pacat - ars inflat - de catre numerosi teologi!

In ve1emente discutii privind prolematica retoricii, s-a suliniat ideea caomul n-are numai o dimensiune, aceea pur rationala, guvernaila gratiedemonstratiei silogistico- matematice si redusa in practica de toate zilele la docere!El are si o alta, aceea a sensiilitatii, si ca atare, nu numai ca treuie sa facem apella ea, ci treuie sa o si dezvoltam, supunand-o, pe cat posiil, rationalitatii, desiintre rationalitate si adevarul practic e(ista de foarte multe ori incompatiilitate! Deaici, constituirea actului retoric pe dula actiune, de docere si movere sau %#ectere,cu predominarea, de la caz la caz, a uneia dintre ele! endintei de limitare





specializanta, retorica i-a opus idealul relatiilor interdisciplinare, carora, pe taramformativ, le corespunde idealul dezvoltarii armonioase a tuturor facultatilor umane!

Cetorica a comatut ideea de act pur, adica numai de ratiune sau numaide sensiilitate si a promovat comple(itatea funciara, care sta la aza tuturor manifestarilor sufletesti! 9 alta geniala oservatie a retoricii este aceea ca lima,indiferent de continutul de idei pe care il comunica, poate fi si oiect de arta!4neori, voritorul vrea sa fie admirat si pentru sau numai pentru felul in care elcomunica, si mai putin sau deloc pentru ceea ce el comunica! De aici asa-zisul &enos epideicticos , atat de deoseit de cel 'udecatoresc si de cel po#itic, incare treuie identificata sursa ideii moderne de literatura!

Cetorica, insa, avea sa starneasca adversitati puternice si duraile, caci

incalca unele interese si contrazicea unele opinii adanc inradacinate in constiintacelor mai multi! In primul rand i s-a reprosat ca nu poate fi stiinta, ci doar o rutina, caci nu ar avea un domeniu propriu de cercetare si incalca pe acela aldiferitelor stiinte! Neintelegerea este evidenta0 domeniul ei este acela alcomunicarii argumentative, de care nici o alta disciplina nu se ocupa! 8cuzatia caea incalca domeniul altora cade usor, daca avem in vedere ca retorica nu este odisciplina specializata in sensul restrans al termenului, ci tinde la stailirea derelatii interdisciplinare, in sensul in care numerosi ganditori moderni fac dinlingvistica o stiinta umana gloala, iar altii, din matematica, modelul unic si eternal tuturor domeniilor care intra in componenta gandirii umane! I s-a mai reprosat ca

amoralismul ei este sursa flagranta de imoralitate, intrucat oratorul e(pert treuiesa poata pleda cu acelasi rezultat, atat pro, cat si contra unei teze date! In realitate,este vora de un amoralism te1nicist, care nu urmareste separarea eticului deestetic, ci doar impiedica confuzia dintre aceste concepte si garanteaza dreptul deaparare, oricare ar fi capetele de acuzatie care se imputa unui individ! Marii autori,incepand c1iar cu Ari%()(e!, au insistat asupra faptului ca oratorul treuie sa fie deo moralitate e(emplara, deoarece #uriul ;auditoriul< este deoseit de sensiil laaceasta calitate!

8u fost insa si reprosuri care tindeau numai la retrogradarea ei in ierar1iadisciplinelor! $ontestata ve1ement de filosofi, atacata de teologii crestini, care nus-au sfiit totusi sa imprumute ceea ce considerau demn de imprumutat din aceastadisciplina, retorica nu a mai avut un rol precis in ansamlul artelor! Dispretul

pentru domeniul opinailului, pe care filosofii si matematicienii au reusit sa-lgeneralizeze, apoi dorinta teologilor de a face din specialitatea lor o sacra



p1ilosop1ia, o disciplina riguroasa, fondata pe demonstratia rationala, audeterminat dezintersul pentru teoria argumentatiei!

Inca din epoca elenistica se oserva o regretaila confuzie intredemonstratie si argumentatie, retorica devenind o disciplina care se deoseea cugreu de gramatica! $u timpul, acest proces de literaturizare a retoricii seaccentueaza, astfel ca ceea ce odinioara fusese doar parte, a devenit tot! $and au

preluat retorica, romanii nu au mai putut sesiza vec1ea distinctie dintredemonstratie si argumentatie, fiindca nici grecii insisi nu o mai respectau! $utimpul, antiretorica traditionala va fi alimentata de rationalismul cartezian, deempirismul englez, de enciclopedism si de orientarea spre practica si rentailitate a

pedagogiei urg1eziei in ascensiune! 7etisizarea stiintelor e(acte si promovarea camodel perfect a rationamentului more mat1ematico, nu mai lasa nici o portitateoriei argumentatiei! $eea ce Fant spusese despre stiintele naturii, neoantienii

vor spune despre toate stiintele inclusiv cele sociale! $omputerul, cu performantelesale e(traordinare in unele domenii, va alimenta si mai mult, cel putin la noi, ideeaca domeniul valorilor nu are nici un specific atat de pronuntat incat sa nu fie supuscompetentei, formalizarii si calculatoarelor! In astfel de conditii, teoriaargumentarii va fi complet uitata, iar retorica nu va supravietui decat ca apendice afilosofiei clasice sau c1iar confundata cu stilistica!

I.4. Ne)re()ri*

Su atatea acuzatii care tineau sa dovedeasca inconsistenta retoricii ca

disciplina, apoi inutilitatea, a c1iar si nocivitatea pentru societate, retorica a sfarsit prin a fi neinteleasa, dispretuita si c1iar uitata! Dar, in prea#ma secolului trecutincep rasturnari care aveau sa duca la reailitarea completa a retoricii! Desirecenta, miscarea neoretorica este impresionanta ca amploare! Ea poate fi urmaritanu numai in logica si in teoria cunoasterii, ci si in filosofia dreptului, in lingvisticagenerala, in stilistica, precum si in critica literara! S-a descoperit ca propaganda

politica si religioasa, ca si reclama comerciala si mareting-ul pot deveni, dincorpusuri de oservatii empirice, discipline riguroase in sensul strict al termenului,daca pornesc de la teoria argumentatiei! 8sa stand lucrurile, nimic mai putin

surprinzator decat ampla miscare neoretorica, caracteristica pentru S!4!8!, >elgia,Germania, 7ranta, Italia, un loc de frunte detinand si Comania! Desigur, e(istadeoseiri fundamentale intre felul in care este revalorificata retorica in 9ccident sila noi! Ceintrarea acestei discipline in prolematica filosofica si literara nu s-a

produs, la noi, ca o consecinta a unei stari de criza sau la voia intamplarii, ci incadrul unui program cultural! Departe de a reprezenta o moda, acest act de culturacorespunde atitudinii noastre fata de mostenirea culturala nationala si universala,



care implica preluarea selectiva, riguros critica si revalorificarea circumspecta si #udicioasa! Spun nationala, fiindca marii nostri scriitori reprezentanti ai perioadei vec1i, precum Ne$)e #%r, cronicarii, Di&i(rie Cn(e&ir, An(i&

Iiren'! si-au redactat operele dovedind deoseit interes pentru scrisul artistic,fraza ampla, cu memre ine ec1ilirate, care amintesc de savanta perioada latina,atat de caracteristica pentru #rn'(i',O")e%*', )$!ni*en' si Mi)re%*'!

Este vora, deci, de un fir director, de o traditie literara constituita,

nicidecum moda sau copierea prolemelor altor culturi si cu atat mai putinsolutionarea unei stari de criza! Cetorica nu ofera un ideal formativ, cum seintampla in antic1itate, si nici un retetar destinat oratorilor, ca in antic1itatea tarzie,epoca medievala si rinascimentala! Dimpotriva, ea ofera un corpus de cuceriri de oalta natura, de un alt ordin, mult mai important decat s-a crezut, fapt care denota

greseala facuta prin dispretul, uitarea cu care retorica a fost invaluita, datoritaatacurilor necrutatoare la care a fost supusa din partea empirismului, iluminismuluisi romantismului!

CAPITOLUL II


Cetorica este arta si stiinta organizarii discursului, avand menirea de aconvinge un interlocutor prin anumite procedee specifice, de natura persuasiva,

#ustificativa, demonstrativa si delierativa! In general, un tratat de oratorie are treimari parti0 de arte, de arti%ice, de opere!

e arte este prima si cea mai dezvoltata parte, infatisand generalitatilenecesare privind definitia si importanta retoricii, precum si cateva date esentialelegate de istoricul ei! In continuare, urmeaza primul capitol in care este infatisatoiectul propriu-zis al retoricii, care prezinta descrierea celor trei genuri 0

- epideictic ;elogiul sau lamul pulic< 5%.&'

- de#i"erativ ;convingerea sau deconsilierea unei adunari<%..' 5

- 'udecatoresc sau 'udiciar ;apararea sau acuzarea in triunal<%.2'!

8l doilea capitol al acestei prime carti este consacrat asa-numitelor r(e%

r(i% sau r(e% )r(i)ni% care









sunt 0 inventio, dispositio, e#ocutio, memoria si pronuntiation! Planul retorictraditional, fi(at cu minutiozitate inca inainte de P!()n se va pastra, cu micivariatii, de la autor la autor! Ci*er) indica cinci parti, Q'in(i!in tot cinci, iar altiautori tarzii doar patru!

Q'in(i!in, in « 8rta oratorica », voreste despre partile unei pledoarii #udiciare 0 e(ordiul, naratiunea, proe ;confirmatie si refutatie< si peroratia! $iceroafirma, la randul sau, ca inventiunea se imparte in sase parti oratorice0 e(ordiul,naratiunea, diviziunea, confirmatia, refutatia si

concluzia!

nventio, "#$%&'( sau inventiunea presupune gasirea materialuluiargumentativ!

ispositio, )*+'( sau dispozitiunea consta in ordonarea argumentelor,organizarea compozitionala a discursului in raport de specificul cauzei,ceea ce inseamna ca uneori urmeaza asa-zisa ordo naturalis, alteoriordo artificialis! Dispozitiunea nu a fost adancita de teoreticieniiantici, fapt care a dus la neclaritatea compozitionala a celor mai multescrierile ale epocii! Partile unui discursului, analizate in dispositio »,sunt 0

• E5)r"i'& sau r)i&i)n, ce are ca scop asa-numita captatio

enevolentiae, adica de a-l face pe ascultator attentum,docilem sau enivolum! El este plasat la inceputul unuidiscurs, precum in poezie prologul si, in arta flautului, preludiul!%.3'

Q'in(i!in afirma0 «$eea ce in latineste se numeste principium sau e(ordium, grecii l-au numit proimion»!%.)'

Proimionul ;e(ordiul< are unele mi#loace specifice 0 indoiala,istoria, circumstantele, alegoria, rugaciunile, pildele, etc!

• Nr(i), naratiunea, cuprinde e(punereaintamplarilor! Q'in(i!in afirma ca a nara inseamna « a e(punefapta asupra careia #udecatorul urmeaza sa se pronunte »!%.6'

Potrivit lui $icero, naratiunea treuie sa indeplineasca unelecerinte si anume, sa fie 0









- scurta ;"revis<, fara detalii, repetitii sireveniri inutile! 8ristotel considera ridicol

preceptul ca naratiunea sa fie scurta, o cale demi#loc fiind la fel de indicata!

- clara ;aperta<, in sensul de a respectasuccesiunea logica a ideilor, evitandu-sedigresiunile care ar putea crea confuzie 5

- verosimila ; pro"a"i#is<, in sensul dea prezenta fapte presupuse ca si cum s-ar fi

petrecut in realitate!

• Ar$'&en((i), confirmatia sau dovedirea urmeaza cu toata

aparatura de proe materiale si de argumentare propriu-zise! $andeste cazul, argumentatio este dulata si deo re/'((i) sau rere6en%i) ;comaterea unei opinii din aceleasi

puncte de vedere din care este sustinuta<%.+', procedeu ciceronian,constand in respingerea prin contraargumente si prin interpretarea

proelor materiale invocate de cel care se opune! $icero aminteadoua surse ale dovezilor 0

0 e( personis ;de la persoane< 5

- e( negotiis ;din fapte si dinimpre#urari<

• 4ltima parte a oricarei opere oratorice este er)r(i) ; interminologia latina <,ei!)$'% ; in terminologia greaca <, concluzia,care cuprinde o re*i('!(i) si un apel final la unele sentimenteale auditoriului, in vederea definitivarii deciziei! Potrivit conceptieilui 8ristotel, aceasta parte finala se constituie din trei sudiviziuni0a mari sau a micsora, a pune in opera pasiunile auditoriului si areaminti faptele, cu alte cuvinte, enumerarea, reluarea si grupareafaptelor si in fine recapitularea! 4nii numesc epilogul incoronaresau concluzie ;conclusio<! Potrivit lui $icero, conclusio,inc1eierea, numita si peroratio are trei componente 0





- enumeratio ;rezumat<, constand inenumerarea succinta a ideilor importante dinfiecare parte a discursului 5

- indignatio ;indignarea<, oconcentrare a argumentelor defavoraileadversarului, avand rolul de a reinnoi sidefinitiva atitudinea de respingere a pledoarieiacestuia 5

- conuestio ; pateticul <, te1nici deatragere a compatimirii auditoriului!

Elocutio, "+'( sau elocinta cuprinde indicatii privind lima, stilul, genurile

de stil, ornarea, asadar cizelarea e(presiei si stilizarea formei, care detinrolul principal! 8cest capitol a fost mult dezvoltat in antic1itate, iar terminologia utilizata a trecut si in studiul gramaticii si al poeticii, dupa cumunele elemente din dispositio au fost ane(ate muzicii, ar1itecturii, etc! Inceea ce priveste formele stilului mentionate de dascalii acestei discipline,se disting trei tipuri 0

( simp#u ;umil< 5

( mediu ;mediocru< 5

( ina#t ;sulim<,

caracterizate prin 0 claritate, grandoare, eleganta, vioiciune, sinceritate,ailitate, etc!

emoria sau mnemonica, din ./0.1 este, de asemenea, un capitol deoseitde dezvoltat, scopul urmarit fiind acela de a urmari mi#loace de a avea laindemana cu promtitudine provizii de sinonime pentru variatia e(presiei,citate din marii autori, poeti sau istorici, anecdote, e(emple necesare

argumentarii, articole de legi, etc!

2ronuntiatio, actio, 3456$'&'( sau actiunea trateaza propriu-zis artainterpretarii discursului, vizand 0

- pronuntia5



-mimica5

- &esticu#atia!

8cestea vor constitui punctul de plecare al tratatelor moderne de arta

teatrala, te1nici utilizate de actor sau in arta declamatiei! 8cest capitoluimeste prin cantitatea de oservatii si prin rigoarea cu care ele au fostcodificate! Gestica, in general si #ocul mainilor mergeau pana la detaliicare produc perple(itate c1iar unui profesor de declamatie din vremeanoastra! Pentru greci, in special, vorirea frumoasa - HJJKLO - eraconditionata, in primul rand, de calitatea vocii! 8ceasta a dus la constituireaunei discipline au(iliare care oferea retetele necesare intretinerii vocii,tratarii diferitelor afectiuni, precum si unele indicatii referitoare laconsolidarea ei sau la ameliorarea timrului! 7iecare mare orator avea un

fonas, de oicei sclav grec, care il insotea pretutindeni, iar in timpul rostiriidiscursului ii indica si tonalitatea cu a#utorul flautului!

Memoria si pronuntarea, care vor da splendoare discursului, seinsusesc prin invatatura si e(ercitiu continuu!

e artifice este a doua diviziune traditionala a tratatelor de retorica, caree(pune insusirile naturale pe care treuie sa le aia viitorul orator, conditia samorala si cunostintele e(traretorice necesare formarii lui! ratatele ofera si sfaturi

privind punerea in evidenta a moralitatii oratorului si sinceritatii lui! riada 0

docere, movere, flectere devine, in tratatele moderne prouver, par les, arguments, plaire par les, moeurs, touc1er par les, passions! De artifice contine propriu-zis, unmic tratat de etica si psi1ologie profesionala!

e opere raspunde mai mult unei cerinte de metoda decat uneia reale, deunde faptul ca in cele mai multe tratate a fost suprimat! Daca in prima parte s- avorit despre arta, in a doua despre cel care o aplica, era logic ca in a treia parte sase infatiseze rezultatul, adica opera propriu-zisa! De fapt, prima parte a infatisat siopera ideala, ona oratio, caci toate regulile indica nu numai ce si cum treuiefacut, ci si ce si cum nu treuie facut, pe aza categoriilor virtutes orationis sivitia orationis! Cigoarea e(cesiva a tratatelor a facut imposiila e(istenta uneicritici literare propriu-zise la antici! 9pera era #udecata pe aza confruntarii curegula, criticul identificand virtutile si defectele, si dand o nota - verdict, fara dreptde apel!

8tentie deoseita pentru structurile clasice se manifesta si revirimentulneoretoric, proces care implica redescoperirea si revalorificarea creatoare a unora



dintre cuceririle retoricii ca disciplina filosofica, oferind aze noi pentru adancirearelatiilor interdisciplinare! Interesul e(ceptional pe care filosofii l-au acordat inultima vreme prolemelor limii, tendinta de promovare a lingvisticii ca stiintaumana gloala, reailitarea sofisticii, denuntarea limitelor formalismului logic sidesoperirea ca un imens sector cum este acela al opinailului a iesit din atentiafilosofilor si ca nu mai are o te1ne a sa, au dus la redescoperirea retoricii caorganizatoare a teoriei argumentatiei si la revalorificarea ei! In impre#urarileactuale, cand e(cesul de specializare aproape ca sufoca umanismul, cand te1nica

pune la dispozitie mi#loace diaolice, apte sa e(termine genul uman, reailitareafilosofica a retoricii doandeste semnificatii largi! Irationalismul si dogmatismul detoate nuantele, ca si tendinta de a minimaliza ideea de adeziune liera pe cale

persuasiva la un corpus de doctrina si la un program social pentru reailitareademnitatii umane, pentru sporirea increderii in ratiune si pentru adancirea relatiilor interdisciplinare! Si de data aceasta, destinele retoricii se impletesc cu destinele

umanismului!

CAPITOLUL III

RETORICA ROMANEASCA

Elemente de retorica pe taram romanesc pot fi identificate inca din primelescrieri in care se manifesta e(istenta unei constiinte propriu-zis artistice! Demne deanalizat sunt « e(ercitiile de retorica »%.:' ale lui Macarie%.*', alaturi de alte

letopisete in lima slavona, in care, alaturi de termenul ce denumea aceasta inaltaintelepciune, intalnim si sensul pe care il avea retorica in epoca medievala - principala ei caracteristica era aceea de ornament stilistic !

Desi neformulat in acesti termeni, dar suinteles si asimilat, sensul

argumentativ isi face simtita prezenta in diferite scrisori diplomatice sau indiscursurile pe care solii erau incredintati sa le rosteasca in numele domnitorilor romani! Elocvent in sustinerea acestei idei este documentul politic si diplomaticreprodus de Ioan amlac Paleologul, ruda a lui Stefan cel Mare, in fata Senatului

"enetiei, la : mai &3++!%2@'

4n alt discurs reprezentativ este acela al oierului Auca $ar#a, trimisul luiStefanita - "oda, in anul &).2, avand misiunea de a otine adeziunea regeluiPoloniei la un front comun contra Imperiului 9toman!%2&'











In unele cazuri, scopurile diplomatice se impletesc cu cele literare, fenomencare se petrece in « $uvantare du1ovniceasca la cununia prealuminatului panIanusz Cadziil %' cu preamarita domnita Maria, fiica preamaritului domn Io"asilie %Aupu', voievod si domn al Moldovei »%2.', rostita de Petru Movila!

De cele mai multe ori, deprinderea notiunilor elementare de arta oratorica serealiza la inaltele centre de cultura ale vremii, precum0 Scoala Patriar1iei din$onstantinopol, colegiile si universitatile de la >ar, Ao, Padova si alte centre deinvatamant remarcaile ale timpului respectiv!

Incercari de introducere a studiului retoricii au e(istat si inainte deinstaurarea domniilor fanariote! De e(emplu, la « Sc1ola latina » de la $otnari;&)6.-&)62<5 dupa apro(imativ un secol, la argoviste, Paisie Aigaridis preda, timpde cativa ani - &636-&6)@ - retorica, in limile greaca si latina!

$u ocazia unor evenimente speciale, oierii carturari sau dascalii,improvizau discursuri caracterizate prin deoseita solemnitate, pe care le dedicau,de oicei, suveranului! 8stfel, aceste cuvantari, fie ca aveau un caracter laic saureligios, devenisera traditionale in cadrul ceremonialului urcarii pe tron adomnitorilor sau la moartea acestora, fapt semnalat si de Miron $ostin!%22'

4n moment important in istoria oratoriei romanesti este marcat de activitatealui An(i& Iiren'!, cel care ilustreaza cu o deoseita maiestrie genuldemonstrativ, cupris in predicile sale, cat si pe cel #udiciar, prin

raspunsurile date acuzatiilor adversarilor si pretentiilor patriar1ului Ierusalimuluide suordonare totala a manastirilor inc1inate! 4n fapt regretail este acela caDi"6ii!e lui 8ntim Ivireanul « n-au putut avea soarta predicilor contemporanilor sai din 8pus0 >ossuet, >ourdalone, 7lQc1ier, Massilon, IlieMiniat, desi nu sunt cu nimic inferioare acestora! »%23'

$el care a utilizat pentru prima data in cultura romana termenii retoriciiclasice a fostDi&i(rie Cn(e&ir, personalitate remarcaila a culturii romanesti,caracterizat printr-o pregatire superioara! Scrierile sale elogiaza reprezentanti deseama ai oratoriei antice precum 8ristotel, Demostene, $icero! Di&i(rie

Cn(e&ir dovedeste a avea o viziune si o constiinta clara a responsailitatiioratorului, motiv pentru care condamna pledoariile fatarnice, artificiile stilistice,inselatoare!%2)'

Dupa instaurarea domniilor fanariote, in a doua #umatate a secolului alB"III-lea, retorica apare in programul de studii al gimnaziului romanesc de la











>la#! $lasa de retorica cuprindea, in &+:6, un numar de zece elevi, proveniti dindiferite parti ale tarii, apartinand categoriilor sociale diferite!%26'

In scoala de la >la#, in gimnaziile laice precum si in cele confesionale,romanesti sau straine, in institutiile superioare din Coma si "iena, tinerii romani audeprins si au inteles cum sa utilizeze acest instrument universal de comunicare sidemonstrare a ideilor! 8sa se e(plica, in mare masura, eleganta si claritateagandirii, capacitatea deoseita de ordonare a datelor, insusiri evidente in multe dincontroversele purtate cu adversarii lor in lupta pentru recunoasterea drepturilor natiunii romane din Imperiul /asurgic! Nu poate fi trecuta cu vedereaargumentarea impecaila a dovezilor de natura lingvistica sau istorica, teorii care,

prin forta convingerii, isi pastreaza valailitatea pana astazi!

In ideologia Scolii 8rdelene, necesitatea studierii retoricii a fost

enuntata deseori, aceasta fiind privita ca o continuare fireasca a gramaticii!Caportul dintre normarea limii si organizarea discursului se pastreaza in cele maimulte dintre proiectele si programele de invatamant, aparute in celelalte principatein prima #umatate a secolului al BIB-lea! Celatia aceasta se mentine, un roldeoseit avand circulatia tipariturilor, cat si actiunea directa a profesorilor veniti de

peste munti la scolile din >ucuresti, $raiova, Iasi!%2+'

Introdus in tara noastra, ca oiect de studiu, c1iar de la inceputurileinvatamantului in lima romana, mestesugul voririi a avut o situatie

privilegiata nu numai in gimnaziile nationale, ci si in seminarii ori institute particulare, contriuind astfel la educarea spirituala a generatiei de scriitori sauoameni de cultura!

$onsiderata candva ars artium sau mi#loc universal de comunicare aideilor, retorica ofera perspective si sugestii interesante cercetarilor interdisciplinare! Se remarca unitatea ei structurala, pastrata relativ intacta din celemai vec1i timpuri, fapt care vine sa confirme, inca o data, statutul de stiintaautonoma si nu de ane(a a altor discipline umaniste! Dezmemrarea celor patrusectiuni ale teoriei discursului, apoi atasarea lor la alte ramuri ale culturii reprezintauna dintre cauzele ma#ore ce au dus la anularea specificului retoricii si in cele dinurma la disparitia ei din invatamant!

In prezent, procesul de reevaluare a retoricii se desfasoara concomitent, pemai multe planuri 0 filosofie, logica, lingvistica si teoria literaturii! Cenasterearetoricii e astazi o realitate incontestaila! Sinteze erudite, articole care pun inlumina cele mai fine detalii ale te1nicii persuasiunii, editii stiintifice de te(te din







secolele trecute restailesc, treptat, contactul cu un sistem de idei ce nu pare sa- sifi epuizat energiile!


III.1. IOAN PIUARIU MOLNAR

« ata fratilor, ca pun inaintea voastra invatatura graiului frumos si a

vorbei impodobite, ce sa iveste acum intaia data in limba romaneasca, ca un

odor purtatoriu de folos partii politicesti si propoveduitorilor cuvantului lui

umnezeu, ca sa fie puternici in cuvantare7 ncat si scolasticilor invatatori le

iaste de lipsa ca prin canoanele ei trag inimile tinerilor spre indreptare;

macar de ar fi si tari la inima, o moaie si cu osardie o dumereste sa-si planga

faptele gresealilor sale ceale neincuviintate si-l desteapta sa se prefaca intr-

un om nou si bine placut lui umnezeu7 Ca ce poate sa fie mai de folos decat aceasta ?

eci, iubitilor, deprindeti-va intru invataturile ei si sporiti in mergerea

inainte spre lauda 2arintelui in ceruri si a cresterii binelui de obste. »

8etorica, adeca invatatura si intocmirea frumoasei cuvantari , lucrareafundamentala a lui I)n Pi'ri' M)!nr, %&+3*-&:&)- medic oftalmolog, profesor

la Scoala medico-c1irurgicala din $lu#, carturar progresist, initiatorul unui proiectde infiintare a « Societatii filosofice a neamului romanesc din marele Principat al8rdealului », care isi propunea0 tiparirea de carti pentru popor, popularizareastiintelor, cunoasterea istoriei nationale in vederea sustinerii unitatii spirituale aromanilor'%2:', aparuta in &+*:, la >uda, marc1eaza o epoca de renasterespirituala! Este momentul in care retorica isi modifica sustantial statutul, incetandsa mai fie privita ca o arta a ornarii, a infrumusetarii stilistice, ci o te1nica aargumentatiei! 8stfel, aceasta disciplina, supusa de-a lungul timpului la variateincercari, transformari, isi redoandeste functia sa originara! « Cetorica » aduce

numeroase e(emple care vin sa sustina, sa argumenteze ideile formulate, e(emple prin care Ioan Piuariu Molnar isi devanseaza veacul rationalist, apropiindu-se mult,ca sensiilitate, de preromanticii care ii vor urma!%2*'

8ceasta lucrare se constituie in cea dintai retorica romaneasca, studiu ceraspunde aspiratiei de cultivare si perfectionare a limii noastre literare! Este, inacelasi timp, dovada tendintei spre educare a rostirii romanesti, conform







rigorilor general europene in ceea ce priveste e(punerea si argumentarea ideilor,este si o demonstratie, un argument al posiilitatilor limii romane de la sfarsitulsecolului al B"III-lea, pusa in situatia unei confruntari desc1ise, unica in felul ei,cu dificilele te(te ale disciplinei retorice!

e(tul ne pune in fata unui scriitor cu orizont umanist larg, preocupat

sa reailiteze antic1itatea greco - latina, careia ii aduce un elogiu fara precedent, pana atunci, in literatura noastra! Ceailitarea lumii grecesti are la aza douamotive! In primul rand, ea pune in fata lumii contemporane un model ilustru deumanitate! 4manitatea intruc1ipa pentru omul luminilor aspiratia spre o lume maiec1itaila si mai pura, spre o lume in care infloreau stiintele si mestesugurile, artelesi poezia, o lume plina de armonie si caracter, de respect fata de om si adevar, dine(perienta careia se puteau invata multe! In al doilea rand, scrierea lui Molnar se

dovedeste a avea si un caracter polemic! Indirect, este un elogiu entuziast aduslumii antice, Greciei si culturii sale - amintindu-i pe 8ristotel, Platon, Demostene,Pindar, Euclid, Prometeu, ucidide, Plutar1, precum si pe marii oratori si scriitori

isericesti - o reintoarcere la izvoarele religiei orientale, de tip izantin! IoanPiuariu Molnar isi propune sa reailiteze o componenta de seama a sufletuluinostru romanesc- alcanismul, in sensul de reintoarcere la izvoarele lumii greco -

izantine!

« Cetorica » este o carte laica, dar si religioasa in acelasi timp, o cartespecific iluminista, filosofica si moralista totodata, asadar, o carte comple(a, plina

de frumuseti stilistice si literare, cu un ogat continut de idei! Ea are o ar1itectura aroca, compozita, aordand o prolematica vasta, dezatuta la mai multe nivele sieta#e, folosind te1nica conte(telor aluzive, a insinuarilor si revenirilor, a paraoleisi a sensurilor multiple!%3@'

$artea este o sutila colectie de invataturi, reguli si precepte morale, fondata pe material religios si profan, organizat in functie de principalele reguli retoricesti, pe care autorul voia sa le faca cunoscute concetatenilor sai, pentru a- i invataarmonia, placerea si puterea cuvantului!

In ceea ce priveste numele autorului, s-au facut multiple speculatii, acestanefiind mentionat in carte0 nici pe pagina de titlu, nici in dedicatia adresatatuturor de aleasa vrednicie iuitori de stiinta, semnata doar 8utorul5 nicidupa $uvant inainte si cu atat mai putin la sfarsitul cartii! $u toate acestea,atriuirea « Cetoricii » lui Ioan Piuariu Molnar s-a facut fara ma#ore rezerve!





Aucrarea, structurata in patru parti, impartite in :3 de capitole, se incadreazain seria retoricilor in care accentul cade pe argumentare, avand drept model fidel

pe Ari%()(e!, personalitate remarcaila in domeniu, al carui nume apare inca din primele pagini0

« Neam, dupa cum zice stagiritul Ari%()(e!, se zice tot orice sa intinde la maimulte lucruri»%3&'

« Neamul se talcuieste de marele filosof Ari%()(e! »%3.'

« Stagiritul filosof invata la cartea a opta »%32'

Prezenta acestor trimiteri ne conduce la ideea ca Ioan Piuariu Molnar era un un cunoscator al operei lui 8ristotel! Ele fac referire fie la « Metafizica » acestuia- prin considerarea retoricii de origine divina, fie la « Cetorica », lucrare in caredisciplina mentionata apare ca fiind arta a convingerii!

Pe langa 8ristotel sunt luate drept reper si alte personalitati ale lumii

antice, respectiv ale retoricii antice0

« Pentru ca asa au invatat inteleptul P!()n, asa au 1otarat stagiritul filosof,care dovedire iaste dinafara! »%33'

« 8semenea la sfarsit pe acest amiotevton il oisnuia adeseoriritorul I%)*r( de la carele iau si pilda! »%3)'

Numeroase similitudini se pot staili si cu « 8rta oratorica » alui Q'in(i!in!

Aa Molnar, retorica este mestesug a frumoasei cuvantari, la Ruintilian,este stiinta de a vori ine!

Aa Molnar, retorica « nu se indeletniceste la vreun lucru sau materie, ci

cuvinteaza intru cetirea stelelor dupa stele, cu fizica despre trupuri ceresti, cudoftoria despre sanatate si despre oale si cu aritmetica despre numeri si pre scurtsa zic si cuvinteaza si socoteste cite privesc si socotesc celelalte mestesuguri simaiestrii si a#unge cu una vorire la cite cuprinde mintea si cugetul omului »%36',ceea ce Ruintilian concentraza intr-o singura e(presie0 « retoricavoreste despreorice suiect »!%3+'

















Aa Molnar, tropos- ul este o sc1imare si o mutare a cuvantului de la sensulsau la altul,la Ruintilian, « tropos este mutarea iscusita a unui cuvant sau a uneie(presii prin intelesul sau propriu in alt inteles! »%3:'

Aa Molnar, antonomaza numeste lucrul, nu cu numele sau, ci cu

altul, in timp ce Ruintilian defineste acelasi procedeu « inlocuirea unui

cuvant cu altul! »%3*'

Aa Molnar, onomatopeea « sa zice cand cineva plasmueste sau inc1ipuiesteinsusi cu mintea sa vreo zicere care sa aia asemanare cu lucrul ce sainsamneaza »%)@', la Ruintilian, onomatopeea consta in « crearea unui cuvantimitativ »%)&'! Si e(emplele de felul acesta pot continua!

Pornind de la afirmatia aceluiasi 8ristotel, potrivit careia retorica nu este atat ostiinta, cat mai ales o arta, Molnar afirma ca elocinta are capacitatea de a oferiargumente, asemanandu-se, intr-o oarecare masura cu dialectica! 8ceastaconstatare determina concluzia ca retorica nu are un gen determinat 0

« Pentru aceasta nu are 1otarata si oseita materie, ci preste toate si la toate saintinde»%).'

In aceste conditii, pentru a stapani cu temeinicie suiectul tratat, oratorului i se

cer profunde si comple(e cunostinte, din vaste domenii 0« Sa cuvine ca ritorul %' sa fie procopsit in istorii si iscusit ori la ce mestesug si

maiestrie, in pildele si intru invataturile celor mai dinainte, si intru politie, pentruca cu lesnire sa poata vori ori despre ce lucru, dupa cuviinta laudand saudefaimand, indemnand sau desmantand! »%)2'

$orectitudinea, moralitatea, taria de caracter, cunoasterea filosofiei, a dreptului,a istoriei, etc!, sunt toate necesare oratorului! Dar el treuie sa dispuna, in acelasitimp, de un vocaular ogat, frecvent in figuri de stil, de o capacitate deoseita de

a inventa, de a gasi idei si metode de aordare, tratare a unei teme, de asemenea ise solicita « ailitate in dispozitiune, memorie sigura si farmec in actiune »!%)3'

4rmand modelul oferit de 8ristotel, care in capitolul "III al Cetoriciirecomanda o pregatire similara a oratorului, Ioan Piuariu Molnar se departeaza insade Ruintilian, cel care sustine o idee contrara celei afirmata anterior 0

















« Eu ma voi multumi insa ca oratorul sa cunoasca suiectul despre care

va vori5 caci el nu cunoaste toate cauzele si treuie sa poata vori despre

toate »!%))'

8lte pagini fac aluzie la alti invatatii ritori si filosofii cei vec1i, care s-au pronuntat in astfel de c1estiuni - P!()n, P!'(r6, De&)%(ene, A&7nie, P)r/irie,etc! Sursele sunt, prin urmare, grecesti, ca si terminologia, pe care autorul o da inoriginal, fara a o adapta limii noastre decat in putine cazuri! 8celasi aspect erasemnalat de Dumitru >elu, care

afirma 0

« 7ara indoiala, la elaorarea Cetoricii, Piuariu a avut in fata un modelstrain si socotim ca acest model a fost o retorica greceasca! »%)6'

Cetorica lui Ioan Piuariu Molnar are meritul deoseit de a fi introdus

pentru prima data in cultura romaneasca valori si precepte ale retoricii

perennis, reluate ulterior in lucrari similare! Inca din primul capitol se facedistictia dintre elocventa naturala si cea doandita prin studiu 0

« Impartim ritorica impreuna cu dascalii acestui mestesug in doao parti, adica infireasca si mestesugita! »%)+'

$ea fireasca i-a fost data omului la nastere, deci inca de la inceputul vietii,caci « fiestece om, macar si neinvatat si de tot prost stie a lauda pre priaten si adefaima pe vra#mas si a sfatui la ceale de folos »%):'

$ea mestesugita s-au gasit de aratii intelepti si invatati, care « ne-au scrisranduiala si dreptari ca sa nu gresim nici odata »!%)*' 8cestia au formulat si autransmis precepte, reguli, care se cer urmate si respectate, « pentru ca sa fie omul

dulce la graiu si ine intocmit la urec1ile celor ce aud si dupa aceasta au aflat toatelocurile adaugirilor ca sa nu patimeasca lima niciodata de lipsuri, ci sa aia omultotdeauna in uze Nilul cel curgatoriu de aur dintr-ale carui repe#uni de aur aunumit si pre acest mestesug ritoricesc, adeca 0 cum zic romanii elocventia, careanoi putem sa o zicem ine intocmita, dulce, frumos curgatoare cuvantare! »%6@'















Dupa prezentarea scopului retoricii, urmeaza tratarea randuielei fiinteiritoricesti, definita ca mestesug al unei cuvantari! Pentru a-i scoate inevidenta importanta, Molnar suliniaza ideea ca retorica ar fi o descoperire zeiasca,invocand in sustinerea acestei idei scena sfatului zeilor din « 9diseea » lui H)&er!Cetorica ne apare deci, ca o maiestrie, un mi#loc, cu o influenta sociala imensa,deoarece ritorul poate sa voreasca frumos si potrivit, « ca sa induplece si sa traga

pre ascultatoriu la orice voieste, la razoi sau la pace, la manie sau la mila, spreindrazneala sau spre frica, spre ucurie sau spre intristare, adormind patimile cudulceata unei cuvantari 5 desteptand cu iutimea cuvantului du1urile 5 ingrozindinimile cu glas tunator 5 potolind sufletele ceale manioase cu frumusetea limii sifara razoinicesti unelte, fara stralucitoare same, iruind patima si plecarea ceanecuvioasa a omului si pre insa stapanirea volniciei sale! »%6&'

reaa retoricii este sa indemne, sa miste si sa incredinteze pe ascultator,

sfarsitul ei este de a-l atrage, de a-l implica de a-i atrage atentia asupra celor relatate, materia fiindu-i 1otarata si oseita!

In ceea ce priveste partile componente ale discursului, care, precum niste sti1iialcatuiesc trupul cel frumos al retoricii - potrivit conceptiei lui Molnar, acestea suntcele cunoscute din toate tratatele de specialitate, prezente sila Ari%()(e!, Ci*er) si Q'in(i!in 0

• « aflarea » ;inventiunea< 5

• « intocmirea » ;dispozitia< 5

• « tilcuirea » ;elocutiunea< 5

• « tinerea aminte » ;memoria< 5

• « grairea » sau « povestirea » ;pronuntia, intonatia si gesturile<!

Dintre acestea, primele trei parti sunt cele mai importante! In unele retorici,

ultimele apar reunite su un titlu comun0 actiunea, reunind indrumari necesaredoar celui ce practica oratoria! Ioan Piuariu Molnar realizeaza aceasta clasificare incapitolul ", aratand ca « partile %' sunt cinci »%6.'! In realitate insa, in cartile cealcatuiesc « Cetorica » sunt analizate doar patru dintre acestea, elocutiunea fiindtratata in doua sectiuni!







« A/!re »8 « inen(i'ne » consta in diacia oratorului de a gasipricinile, dovedirile, adeveririle si orice este pentru a trezi interesulauditoriului! In acest scop, cel care voreste treuie sa utilizeze din plin istetimea siagerimea cu care a fost inzestrat, pentru a cauta si a alege materialul ce urmeaza afi dezvoltat! Inventiunea respecta cu strictete canoanele antice, implicit impartireain 0

• e(ordiu 5

• naratiune 5

• dovedire 5

• refutatie 5

• epilog!

« In()*&ire » consta in ordonarea, ierar1izarea, armonizarea « pricinilor »si « adeveririlor », astfel incat sa rezulte o compozitie unitara, ec1ilirata!8mestecarea « inceputului cuvantului cu povestirea, povestirea cu adeveririle,adeveririle cu dovedirile si dovedirile cu pricinile, nu inseamna cuvant ritoricesc »,ci « vora fara de una intelegere si intunecoasa »!%62'

« T!*'ire » presupune vora frumoasa, impodoita, care asiguracurgerealina, armonioasa a cuvantului, cu alte cuvinte, se constituie a fiactivitatea de prelucrare a materialului! 9ratorul treuie sa utilizeze glasul dulce,tonul moderat, pentru a a#unge la sufletul ascultatorilor si a-i determina saurmareasca cu ma(ima atentie cele relatate! 8ceasta se realizeaza « culegand toateflorile din gradinile muzelor si toate frumusetile grairii »!%63' alcuireaeste e!)*'(i amintita in tratatele antice!

8utorul are in vedere atat profunzimea cuvantului, cat si frumusetea luie(terioara, distinctie aristotelica, preluata si de $icero!

Intuind parca o tendinta, caracteristica mai ales secolului al BIB-lea, Molnar renunta la prolema calitatilor stilului si la impartirea aritrara in sulim, temperatsi simplu 5 trece repede peste calitatile voririi, oprindu-se direct la tropi!

« Tinere &in(e » cuprinde, de fapt, cele doua parti ale retoricilor clasice 0memorizarea si pronuntarea! Ea tine de capacitatea retorului de







a-si mentine viu in minte planul a ceea ce a decis sa dezata, suiectul pe care si l-a propus spre prezentare! Ioan Piuariu Molnar considera ca aceasta capacitate, ca siaceea a grairii este un mestesug, o maiestrie, deci ceva care face partedin inzestrarea naturala, originara a omului, este un dat, dar poate fi si doandita,alcatuind discursul sistematic, rational, delimitandu-l in parti distincte, logice!Memoria este foarte importanta pentru un orator, ea a#utandu-l sa nu se aata dela lucrul carele au 1otarat a-l zice si, in acelasi timp, sa nu uite ceea ce eimportant si ceea ce este mai putin important, pentru a le prezenta inainteaauditoriului ca atare!

« -rire », cea din urma parte a discursului, este rostirea, dezaterea propriu- zisa, in care oratorul treuie sa faca apel la toate ailitatile, sa povesteasca« cat se poate de frumos, nici sa cante ca sa aduca somn, iara nu ascultare, si saindrepteze glasul ca sa fuga de uraciune, sa nu tie tot un glas, ci sa-l sc1ime, dupa

cum poftesc lucrurile pe care le povesteste! »%6)' 8rta oratoriei presupune nunumai arta « zicerii », ci si iminarea, armonizarea cuvantului cu miscareamainilor, oc1ilor, orazului, adica cu miscarea intregului corp! $uvantul c1eie inacest caz este masura0 « precum mintea cu cugetul, asa si glasul cu cuvantul, simiscarea mainilor si

a tot trupul sa- si intocmeasca »!%66'

4n discurs, un cuvant se constituie din urmatoarele parti componente0

• proimion-ul

• povestirea

• adeverirea

• epilogul

8ceste diviziuni sunt prezente si la $icero 0 « Inventiunea se imparte in sase

parti oratorice 0 e(ordiul, naratiunea, diviziunea, confirmatia, refutatia siconcluzia! »%6+'

Pr)i&i)n0ul are menirea de a determina atentia ascultatorilor, de a le acaparainteresul, a le trezi curiozitatea, spre a auzi cu drag !%6:'8ceasta se va realiza

prin aratarea importantei suiectului ce urmeaza a fi comunicat, eneficiile cedecurg din insusirea lui, de ce natura este a#utorul pe care auditoriul il poate otine











transpunand in practica notiunile teoretice ce ii vor fi transmise, de asemenea printr-o atitudine corespunzatoare a voritorului, prin scurtimea te(tului, cu altecuvinte, capacitatea de a spune lucruri multe si de ma(ima importanta in cat mai

putine cuvinte! 8ceasta cerinta se impune cu necesitate, inestiind ca o comunicare prea lunga este adesea oositoare, capacitatea de concentrare a ascultatorilor scadesi e(ista riscul de a nu mai avea disponiilitatea de a recepta mesa#ul, ideeacentrala, lungimea alterand calitatea - evident ca acest fenomen nu este generalvalail!

Introducerea, « proimion-ul », trezirea interesului se poate face pornind de lao indoiala, o impre#urare anume relatata, o comparatie, o alegorie, o istorisire, realasau mai putin reala, o povestire, o rugaciune, o invocatie, o intreare retorica, orice

poate determina declansarea interesului, a mecanismului gandirii celor care asculta!8cest prim moment este de ma(ima importanta, el asigurand atentia, respectiv

neatentia ulterioara! $eea ce se cere este randuiala, deoarece « cand ritorul nu pazeste oranduiala, fie noimele inalte, de multe feluri pildele celor vec1i,frumoasele istorii, socotintele neclatite si tari ca diamantul, fie metaforele lafiestece cuvant, aligorii la fiestecare period si stropit cu toate florile unei voriri,sufle pe toata 8ravia, dupa cum zice parimia, insa cuvantul acela asa impodoit

pentru ca ii lipseste randuiala, nu are nici inceput, nici sfarsit si nu iaste cuvant ciintunecata si nepotrivita prapastie! »%6*'

2ovestirea este relatarea, vorirea propriu-zisa! Insusirile pe care aceastatreuie sa le aia sunt 0 scurtimea, claritatea, evitandu-se confuzia, indoiala! $ele

relatate treuie sa fie conforme cu realitatea, verosimile!%+@'

ovedirea sau adeverirea are rolul de a aduce e(emple, dovezi plauziile insustinerea celor e(puse! Dovezile treuie sa respecte o anumita ordine, in primulrand se cuvin aduse la cunostinta cele mai importante, mai evidente, mai folosite,mai convingatoare si poate cele care necesita dificultate in intelegere si receptare,urmand cele care deriva in mod automat din acestea, care pot fi lesne asimilate deascultatori! Aa Ioan Piuariu Molnar, dovedirilesunt 0 si#o&ismu# , entimema, soritis si protasis, epa&o&hi, pi#da si di#ema!%+&'

Epilogul este concluzia, rezumarea celor ce au fost e(puse, un fel de sc1ita, plan final, care sa ramana in mintea ascultatorului si a-l a#uta sa faca apel la detaliirelatate anterior! Citorul treuie sa acorde epilogului atentia cuvenita, sa-lconstruiasca potrivit canoanelor ritoricesti si legilor stailite de dascalii acestuimestesug! Potrivit acestora, epilogul are doua parti 0 « numararea pre rand, care sazice elineste eparitisis si anaefalcosis si









patimi! »%+.'

Din analiza partilor discursului, este evident conservatorismul lui Ioan PiuariuMolnar, acesta neaatandu-se decat rareori de la legile pe care le-au impus dascaliiacestei discipline! 8stfel, nu se admite superficialitatea sau, c1iar mai mult decatatat, nici cea mai mica greseala in practicarea oratoriei, in sustinerea discursului, indezaterea in fata unui pulic ascultator! El ridica retorul pe un soclu, de unde nu-i

permite sa cooare, printr-o eroare de orice natura ar fi ea!

Cealizarea unei eficiente cuvantari depinde si de ailitatea de a folosi asa-zisele locuri retoricesti sau izvoare pentru adeveriri si dovediri! 8cestea pot fi 0

• interne

• e(terne

In categoria celor interne se inscrie 0 oranduirea, numararea partilor prerand, etimologia,neamul, felul, asemanarea, neasemanarea,

impotrivitoare, invra#itoare, intamplari, mai intai urmatoare,pricini si fapte, asamanare! $ele e(terne, potrivit opiniei lui IoanPiuariu Molnar sunt 0 #udecata mai dintai, vestire, indreptari,#uramant,pedepse si marturie!%+2'

9randuirea « talcuieste firea si fiinta lucrului, cat ar putea mai in scurtavora »%+3'! Ruintilian o numeste « dezvoltare », prin care laudam, acuzam,amplificam, diminuam, descriem, induplecam, plangem, consolam, incura#am!%+)'

:umararea pe rand a partilor este, de fapt, tot oranduire si staileste unraport intre parte si intreg, prin descompunerea acestuia din urma in particonstitutive si recompunerea lor cu mestesug sau cu adaogire!

Intr-un discurs, retorul se va folosi de etimologie, cea care ii ofera posiilitateade a face asociatii interesante de cuvinte, deducand o caracteristici esentiale din

numele pe care il poarta! E(emplele la care face apel autorul sunt 0 "asile, ce s-ar talcui prin imparatesc 5 Grigorie, nume care inseamna privig1etor 5G1eorg1e, sinonim cu lucrator de pamant, etc!

Evstiia il va a#uta in acelasi scop, de aceasta data pornind de la radacinacuvintelor, iar neamul sau genul de la notiunile apropiate ca tematica0 pizma,mandrie, nedreptate, etie, etc! <semanarea se realizeaza punand un lucru cunoscut











langa un altul necunoscut, pe candneasemanarea, adica contradictoriile, consta infolosirea a doua notiuni indepartate ca sens, ce duc la antiteza !

8lte argumente vor fi scoase din cauze - pricini , efecte - mai intai urmatoare,comparare -asemanare!

Divizarea locurilor ritoricesti in dinlauntru si mestesugite si dinafara si nemestesugite%+6' este o caracteristica comuna retoricilor clasice! Starile impre#ur si intamplarile, traduc termenul grecesc peristasis, cu ocirculatie mai larga in epoca, precum si pe cel latinesc tircumstantii, impusulterior in lima literara!

Ioan Piuariu Molnar se opreste si asupra proelor materiale care nu apartinretoricii, proe specifice genului #udiciar! 8stfel, vestea, reprezinta legea

nescrisa, dreptul natural, pastrat in constiinta pulica, dovedire care ne edificaasupra fondului fondului vec1i de reprezentari conservate de autorii tratatelor deretorica pana in acest moment!

$1inurile , legea,marturia si #uramantul se regasesc inCetorica lui 8ristotel, e drept intr-o alta ordine, dar avand apro(imativ aceleasidenumiri0 torturile , legile ,martorii , #uramantul !

Ioan Piuariu Molnar are in permanenta constiinta faptului ca retorica

este o arta si nu se poate face la voia intamplarii, ci numai cu o deoseita iscusintain cuvant - elocutiune! Nu intamplator directiile literare ale retoricii secolului alB"II- lea si al B"III-lea se vor revendica tocmai de la aceasta importanta acordataelocutiei! El adreseaza oratorilor indemnul de a folosi nu numai cuvinte profunde,incarcate de sensuri, semnificatii, ci si cuvinte care sa se caracterizeze prinfrumusete, sonoritate deoseita, muzicalitate, etc! $aci, « de vei stropi vora cuacestea, indata o ai facut inflorita si dulce, atata cat cu infiintata dulceata si 1ar trage cu lauta aceea a lui 9rfeu nu zic pre suflet, ci si copaci si pietre! Si iaras, de ovei inarma cu s1imata, arde orice inima, mai mult decat ca cum ar fi avut vapaiaEtnii sau traznetul lui eus! »%++'

=ropii, acele figuri care constau in deturnarea semnificatiei unui singur cuvant,%+:' vor fi definiti metaforic 0

« sunt la cuvant precum sunt stelele la ceriu, florile in gradini, razele la soare sidiamanturilesadite pe aur »!%+*' In « Cetorica » din &+*:, tropii sunt 0











• metafora 5

• sinecdoca 5

•

metonimia 5• antonomasia 5

• onomatopeea 5

• cat1arsis-ul 5

• metalepsis-ul 5

• alegoria 5

• perifraza 5

• 1iperatul 5

• 1iperola!

etafora este aceea care « muta cuvantul din insemnarea sa la alta oseita,

ca sa insemneze alt lucru care are alt nume, si nu numai pentru ceva asemanarecare iaste intre amandoua lucrurile acelea »%:@', o traducere a latinesculuitranslatio - transpunerea sensului! Ea este vazuta drept podoaa cuvantarii sirasfatarea acesteia! Potrivit lui $icero, metafora muta numele unui oiect la altoiect! Ruintilian imparte metaforele in patru categorii 0 lucruri insufletite sesustituie unul altuia, se sustituie lucruri neinsufletite celor insufletite sauinsufletite celor neinsufletite si lucruri neinsufletite in locul altora, totneinsufletite!%:&' Ioan Piuariu Molnar face apro(imativ aceeasi clasificare!

<legoria « iaste o vora cu totul metaforiceasca si care are alta intelegere

oseita de insemnarea zicerilor »%:.'! Despre valoarea stilistica a acesteia, autorulafirma ca intre toate celelalte oranduiri, cea mai mare frumusete se dovedeste aavea alegoria, atunci cand, prin procedee care tin de domeniul metaforic, setalcuiesc unele notiuni, se definesc, se e(plica lucruri, oiecte, insusiri!

9nomatopeea este definita in maniera ciceroniana, adica un cuvant care ildesemneaza pe un altul, su raportul imitatiei sau al semnificatiei!









>iperbola este o e(presie care depaseste limitele adevarului, diminuand sauamplificand un lucru, trasaturile acestuia! Din acest punct devedere, O'in(i!in mentiona 0 « /iperola este e(agerarea eleganta a unui adevar5se manifesta su doua aspecte opuse 0 amplificare si diminuare! »%:2'

<ntonomasia numeste lucrul cu un alt nume decat al sau, fapt specificat side Ruintilian, adica inlocuirea unui cuvant cu altul!

Parerea lui Molnar este aceea ca tropii sau figurile de stil dau putere sinolete cuvantului, sa determine indepartarea ascultatorilor de cele rele, #osnice,nedemne si sa-i indemne spre cele une, frumoase si de folos! El se opreste siasupra s1imelor zicerilor si ale gandirii! Distinctia se gaseste atat la Ci*er), catsi la Q'in(i!in! In 8rta oratorica se gaseste urmatoarea afirmatie 0

« $aci figura de cugetare consta in conceperea ideii, iar figura de cuvinte infelul de e(primare! »%:3'

In ceea ce priveste principalele categorii incluse in sc1imele zicerii, esteevidenta fidelitatea lui Molnar fata de autorii antici 0

epanalipsis -mai multe propozitii succesive incep cu acelasi cuvant 5

epinafora -propozitii succesive incep si se termina cu acelasi cuvant;cand periodul nu numai inceape, ci de multe ori cu aceeasi zicere si

sfarseste< 5 simploca 5

anadiplosa 5

metavoli ;poliptoton, sc1imare de fraza< - reluarea aceleiasiidei in forme diverse5

sinonimia 5

polisindeton 5

clima( ;scara sau gradatia< - figura de stil prin care nu se a#unge lacuvantul urmator decat dupa ce s-a revenit la cuvantul precedent 5

paronomasia, care este prefacerea si sc1imarea de nume 5







omiopton 5

omiotelevton 5

antitesis 5

ezv(is!

7igurile gandirii constau in sc1imari de sens ale cuvintelor, e(presiilor, propozitiilor, frazelor, conte(telor, cu referire la referentul discursului!%:)' Principalele categorii mentionate de Molnar sunt 0

prosografia - prezentarea lucrurilor din e(terior 5

intrearea 5

mirarea 5

milosardia 5

nade#dea 5

1iperola 5

epifonima 5

epanort1osis ;corectitudinea< 5

paralipsis ;preteritiunea< 5

ecfonisis 5

prolepsa ; prevenirea unei oiectii< 5

antivolisis ;rugaciune< 5

dialogismos 5

ipotipoza ;descrierea vie, sugestiva, plastica< 5





sin1oreza 5

aposiopeia, numita de $icero reticenta, de altiiinterruptio sau oticentia - care semnifica o perioada

rusca de tacere in vorire5

erminia 5

merismos 5

ipomonis 5

anasevi 5

aporia ; uimirea < 5

anainosis ; cerere de sfatuire < 5

imprecatiunea 5

poftirea de ine 5

prosopopeea - figura de stil prin care o persoana asenta este prezentata ca si cum ar fi prezenta!

Cetorica lui Ioan Piuariu Molnar utilizeaza si ample e(emple e(trase din

literatura religioasa, in mod special din vietile sfintilor! 9riginea lor pare a fi foartevec1e!%:6' Naratiunile cu caracter moral- crestin, lamentatiile si apostrofele folositede autor reprezinta, uneori, elemente de discontinuitate, c1iar de ruptura fata decontinutul teoretic! 7aptele si portretele spirituale ale parintilor isericesti nu fac intoate cazurile corp comun cu preceptele si notiunile de factura clasica! 8ceasta esteo caracteristica ce deoseeste « Cetorica » din &+*: de alte retorici moderne, dinapusul si rasaritul Europei! Pildele sfintilor raspund, proail, intentiei autorului de

a inlesni patrunderea cartii in mediul scolilor confesionale romanesti, singurelecare facilitau in acele timpuri accesul conationalilor lui la marea cultura! 8utorulcauta dincolo de conceptiile religioase, realitatile morale, incearca sa le determine

propria natura si, ceea ce este de remarcat, face un deoseit efort de a le e(primaintr-un lima# rational! $1iar si in aceste conditii, afirmatia lui Dumitru >elu, celcare a vazut in retorica lui Molnar cea dintai omiletica in lima romana, esteoarecum e(agerata, fapt recunoscut c1iar de insusi autorul acestei consideratii!%:+'







$ontinutul teoretic al retoricii este de o mare importanta pentru dezvoltareaulterioara a teoriei si criticii romanesti! Aucrarea contine, pe langa un indemne(plicit spre lectura clasicilor elini si latini, numeroase reflectii asupra artei ingeneral, a mestesugului creatiei si a legilor sale! $1iar atunci cand partea teoreticaeste redusa, intelegerea mecanismului retoric se face prin ilustrarea prolemei cu omare ogatie de e(emple si termeni, in masura sa suplineasca deficitul de metoda!"aloarea retoricii este mult amplificata de noutatea si valailitatea ideilor puse incirculatie de e(emplele practice ale lecturii! Partea literara vine sa completeze, prinsfaturi si invataturi dintre cele mai percutante, scopul pe care si l-a propus« Cetorica » - acela de a fi de folos partii politicesti si propovaduitorilor cuvantului lui Dumnezeu, ca sa fie puternici in cuvantare si numai in al

doilea rand, spre a fi de lipsa scolasticilor invatatori %' prin canoanele ce traginimile tinerilor spre indreptare, ceea ce transforma Citorica intr- un veritail

manual de morala cetateneasca!

Citorica lui Ioan Piuariu Molnar este, in consecinta, un sincer si pateticelogiu adus omului si calitatilor sale native, conform conceptiei iluministe desprelegile firii si dreptul natural! Potrivit acestui conceptii filosofice de a privi sianaliza lumea, omul este cea mai desavarsita si armonioasa fiinta a pamantului,careia i se cuvine totul, pentru superioritatea naturala cu care a fost inzestrat ainitio! Ideea revine ca un laitmotiv in paginile Citoricii, omul fiind, in conceptiaautorului, intruc1iparea perfectiunii divine, intruparea desavarsita a creatiei 0

« 4ita- te la un om care sa aia oranduirea si intocmirea cea potrivita amadularelor, te intre 0 oare are firea lucru mai frumos T 9are zidit-au Dumnezeucu nemarginita Sa intelepciune vreo zidire mai cu multe 1aruri T »%::'

$a document de istorie literara, Citorica lui Ioan Piuariu Molnar ramane unsuiect desc1is inca cercetarilor viitoare, demn de toata atentia si consideratia,constituindu- se a fi prima opera completa din acest domeniu, care a introdus incirculatia ideilor un intreg univers de concepte specifice artei argumentarii sie(primarii literare! Din acest punct de vedere, ea se deoseeste, fiind intr-un raportde superioritate, atat calitativa, cat si cantitativa, fata de alte incercari similare!

III.2. SIMEON MARCO+ICI

« Cu toate ca multe greutati veti intampina la invatatura retoricii, dar ele nu

vor putea spaimanta pe aceia care, nascuti cu un suflet nobil si inalt, isi pironesc

cautarile catre slavitul sfarsit, unde ostenelile lor ii vor duce negresit7





<cest sfarsit este elocuenta7 Ce alta mai frumoasa rasplatire puteti astepta de

la indeletnicirea si ostenelile voastre? <cest talent va va face sa izbutiti la

intreprinderile si pricinile cele mai grele; printr-insul un general insufla

soldatilor infocarea si indrazneala de care insusi este insufletit ; printr-insul un

dregator dobandeste consideratia, stima si credinta obstii ; printr-insul un

ministru de stat stapaneste in sfaturi, s-un sol sprijineste interesul stapanului

sau ; intr-un cuvant, printr-acest talent omul sa face ocrotitorul dreptatii s-al

adevarului, aparatorul averii, al cinstei s-al vietii concetatenilor sai7 »

« Prin lectiile facute la Scoala filarmonica - noteaza Dumitru Popovici -/eliade se indruma catre alcatuirea unui tratat de retorica, dar nu lui, ci luiMarcovici ii fu dat sa scrie ? Cetorica ?«':*%

Aucrarea lui Si&e)n Mr*)i*i %&:@.-&:++ - carturar, profesor la $olegiul

« Sfantul Sava » din >ucuresti! In &:3+ i s-a acordat un insemnat premiu pentruefortul depus in alcatuirea diferitelor lucrari folositoare si importante pentru culturaromaneasca!'%*@' este cea de- a doua retorica romaneasca, aparuta la >ucuresti,intr- un cadru general prielnic, determinat de inscrierea retoricii ca disciplinaoligatorie in primele programe ale scolii nationale, elaorate de G1eorg1e Aazar si G1eorg1e 8sac1i! Aa >ucuresti, aceasta disciplina fusese oiect de invatamant la8cademia Domneasca!

Marcovici depaseste « Gramatica romaneasca »%*&' a lui Ion /eliadeCadulescu, aordand intr- o lucrare cu caracter normativ caile de perfectionare a

artei discursului, din perspectiva unei discipline ce a fost asimilata pana laidentificare cu doctrina clasica! Simeon Marcovici devine astfel predecesorul uneiorientari care, pe tot parcursul secolului al BIB-lea Use mentine inca foarte

puternica, disputandu- si intaietatea, pe spatii intinse ale miscarii literare, curomantismul!U%*.'

Noua retorica este deopotriva o teorie a argumentarii si o teorie a literaturii,oglindind modificarile produse in statutul acestei stiinte pe plan european! Spredeoseire de UCitoricaU lui Ioan Piuariu Molnar, care apela adesea in sustinereaideilor la e(emplul lui 8ristotel, departandu- se oarecum de Ruintilian, Marcoviciinverseaza rolurile, 8ristotel este doar amintit, Ruintilian revenind frecvent in

paginile lucrarii, luat drept reper principal!

E(punerea cursiva a lui Simeon Marcovici ilustreaza o sinteza a unui intreg proces evolutiv a formelor traditionale, reformulate conform gustului pulic siconceptiilor ideologice tipice culturii noastre din aceasta perioada!%*2'
















Structura cursului de retorica mentionat este inrudita cu aceea a retoricilor frantuzesti! In paginile manualului, insa, nu gasim indicatii precise privindadevaratele sale surse! 8utorii cei slaviti, mentionati pentru ca slu#esc demodel la tot felul de alcatuiri clasice, sunt 0 Ari%()(e!, amintit o singura data inIdei pregatitoare 5 Q'in(i!in si Ci*er), la care se revine adeseori!

Selectia regulilor retoricii, precum si succesiunea lor, e(emplele utilizate,reprezinta un stadiu evident mai avansat in evolutia retoricii! 8utorul ofera uneledetalii importante privind istoricul disciplinei, afirmand ca « retorica s- a nascut inurma elocventei, de la care a si luat toate invataturile sale! Sa afla oratori pe cindinca nimini nu gindea sa invete acest mestesug »!%*3' Aa impartirea discursurilor infeluri da pricini, nu se mai face referire la cei vec1i, asa cum procedeazaalti autori de retorici, din acest punct de vedere, Marcovici detasandu-se demodelul francez evident in paginile lucrarii 0

« ous les su#ets, dont soccupe lQlouence peuvent se rQduire V trois

classes, ue les anciens ont appellQs genres de causes 0 le dQmonstratif, le

dQliQratif et le #udiciaire! »%*)'

Se pare ca Q'in(i!in este cel care a facut aceasta clasificare5 Marcovicianalizeaza aceste trei stiluri, pe care le numeste 0

• felul doveditor ;demonstrativ< 5

• felul c1izuitor sau sfatuitor ;delierativ< 5

• felul #udecatoresc!

4nele similitudini se pot gasi inclusiv cu « Cetorica » lui I)n Pi'ri'

M)!nr, de e(emplu in primul articol, numit « Despre dovezi » 0

« 4nii retori au numit dovezile intrinsece dovezi mestesugite si cele e(trinsece

dovezi mestesugite5 dar aceste numiri sunt fara temei, pentru ca la amandouaaceste feluri de dovezi sa cere din partea oratorului o oseita patrundere de du1spre aflarea celor dintai si una alegere a celor de- al doilea! »%*6'

9prindu- se asupra argumentelor e(trinsece, Marcovici afirma 0









« 9ratorul treuie neaparat sa stie nu numai cate sa ating de elocuenta, ci inca omultime de alte lucruri care se par a nu avea un de- a dreptul raport cu dansa 5 sacunoasca religia, legile, naravurile, parerile si oiceiurile noroadelor iar mai cudeosaire ale patriii sale 5 sa dazvaluie antic1itatea inaintea oc1ilor sai si sa aia inmintea sa cate lucruri mai interesante sa cuprind in istoria imparatiilor celor mari, arigatelor s- a tuturor formelor de oladuiri, sa fie patruns de adevaratele inceputuriale filosofiei, ale moralului, ale stiintelor politicesti si diplomaticesti! »%*+'

Ideea este prezenta, intr- o alta formula, la conationalul sau de peste munti 0

« Sa cuvine ca ritorul %' sa fie procopsit in istorii si iscusit ori la ce mestesugsi maiestrie, in pildele si intru invataturile celor mai dinainte, si intru politie, pentruca cu lesnire sa poata vori ori despre ce lucru »%*:'

Ceferinta la vec1ile peristasis este prezenta si la Simeon Marcovici!8cesta nu adopta neologismul circumstante, ci prefera auto1tonul« impre#urari », asupra carora, insa, nu insista prea mult! Din intreaga teorie

a discursului, inventiunea pare a fi capitolul cel mai rezistent!

Meritul lui Marcovici este acela de a fi introdus pentru prima data intr- olucrare cu caracter descriptiv si normativ, opere ale scriitorilor romani, cu valoarede model! $el dintai maestru recomandat este I)n He!i"e R"'!e%*', urmatde Ien*6i( si In*' +*re%*', +%i!e Cr!) si -ri$)re A!e5n"re%*'!

8utorul dovedea astfel largile disponiilitati si supletea disciplinei, capaila sacuprinda noi registre afective si structuri compozitionale, demonstrand, in acelasitimp, ca a intelesc dinamica interioara a retoricii, faptul ca aceasta disciplina s- a

perpetuat de- a lungul secolelor, prin asimilarea necontenita a unor noi forme dee(primare, fie ele oratorice sau eletristice!

Prin cursul sau de retorica, Simeon Marcovici se inscrie cu succes in« generatia aceea care au prefacut lima romana in lima literara! »%**'

III. 3. DIMITRIE -USTI

« n mijlocul tau, o, tinerime, mi-am petrecut copilaria ; in mijlocul tau

junetea am vazut-o trecandu-mi pe dinainte; in mijlocul tau si pentru tine am

lucrat; cui dara mai cu dreptul pot dedica aceasta 8itorica romana decat

tie, tinerime@ frumoasa speranta a patriei!aca in inocentele tale studii vei

putea gasi vreo pagina din aceste, care sa-ti poata multumi dorinta ce te

conduce pe calea instructiunei si prin urmare a virtutei, atunci si sufletul









meu va fi mangaiet7 =u vei invata o regula, vei imita un exemplu,

rezonamantul tau se va intari de adevar, cuvantarea si scrierea ta vor straluci

de frumuseta7

ubita tinerime ! 2rimeste dara cartea aceasta cu caldura varstei ce te

caracterizeaza; caci eu din o datorie si iubire morala o dedic tie7

2une si tu manele cele curate si impleteste la cununa muzelor romane,

caci triumful lor este adevaratul tau triumf ! »

8paritia unei noi retorici, la Iasi, in &:)., marc1eaza interesul tot mai crescut pentru retorica manifestat in aceasta perioada! Ri()ri* r)&n en(r'

(ineri&e, a autorului moldoveanDi&i(rie -'%(i %&::@-&*)), sociolog, profesor la 4niversitatea din Iasi si 4niversitatea din >ucuresti, ministru al educatiei,

calitate in care a elaorat un proiect de reforma scolara!'%&@@', este o veritailaopera stiintifica! $laritatea si eleganta definitiilor, puse in tipare le(icale moderne,foarte apropiate de forma lor actuala, comentariul nuantat al claselor de concepte,

ogatia si varietatea citatelor, cu trimiteri e(acte la autor, titlu, locul si data, toateacestea confirma un evident progres al acestei discipline!

7iind un manual complet, « Citorica » avea toate sansele de a se impune in fataaltor incercari similare contemporane, fara sa le poata insa depasi intotdeauna in

privinta oservatiilor de detaliu! 8mintim in acest sens « L)$i* 9'"e*()re%*

%' (r(( "e r$'&en('ri !e$!e8 'r&( "e !)$i* *)n%(iin(ei »%&@&', a

lui A!e5n"r' A&n! Desi nu atat de amitioasa pe cat o arata titlul, lucrareareprezinta o tentativa merituoasa de analiza a catorva aspecte particulare ale arteivoririi! ot unui pulic restrans se adreseaza compendiul lui I.

#ene%*', « Pr*(i* e %*'r( in e%!i*(ii!e re()ri*e »%&@.', care se opreste numaila tratarea primelor doua sectiuni ale teoriei discursului 0 inventiunea si dispozitia!Semnificativa este aici respectarea stricta a preceptelor clasice, fara alterareavec1ilor partis orationis!

In comparatie cu aceste carti de circulatie redusa, superioritatea tratatului

lui Dimitrie Gusti este evidenta! Impreuna, insa, toate aceste lucrari ofera oimagine cat se poate de cuprinzatoare a retoricii, acoperind, in esenta, cele treigenuri cunoscute 0 demonstrativ, delierativ si #uridic!

ratatul lui Gusti, asa cum ni se prezinta el astazi, conserva atat tipulritoricei antice si contemporane, cat si urme ale unei faze intermediare, demne deretinut datorita aportului autorului in stailirea punctelor de contact intre diverse









orientari! In paginile « Citoricii » straat idei stravec1i, din timpurile cand artacuvantului se infratea cu filosofia si cu logica! $a niciodata pana acum, se facesimtita aici prezenta amiantei sociale si artistice moderne0 aparitia vietii politice sia oratoriei parlamentare, consolidarea romantismului, raspandirea tiparului - faptcare a avut efecte inclusiv asupra formei discursului! 8laturi de aceste influentee(terioare, sunt lesne de oservat evolutiile inregistrate in interiorul sistemului 0amploarea acordata e#ocutiunii, in comparatie cu celelalte sectiuni - inventiunea,dispozitia, actiunea, ca rezultat al unui indelungat proces de reductie a nivelelor logico- dialectice si performatoare care, in a doua #umatate a secolului al BIB-leaavea in 8pus consecinte mult mai serioase!

Mai receptiv la nou decat profesorii sai in arta voririi, Di&i(rie

-'%(i alcatuieste pentru prima data un vast repertoriu al valorilor spiritualeromanesti, avand drept orientare o ideologie clara si coerenta!

In ceea ce priveste structurile retorice, acestea sunt foarte clar formulate sianalizate la Dimitrie Gusti!

E!)*'(i'ne8 privita la modul general, « este espresiunea cugetarei, iara privitaca parte a elocventei, ea ne invata a infrumuseta, a inflori, a da placere, putere sifoc cuvantarei, prin care sa se aprinda inimile si sa se invingasufletele! »%&@2' Materia acestui capitol cuprinde figurile « de cugetari sau idei » si

pe cele « de cuvinte », analizate inca din antic1itate de autori precum Ruintilian,Demetrios, etc! Celuate si interpretate intr- o maniera moderna, ele se dovedesc

valaile pana in zilele noastre, fapt remarcat si de 8l! P1ilippide0

« 8rta scrisului este intemeiata pe principii permanente si pe elemente care nuse pot sc1ima! $eea ce variaza de la o epoca la alta este doar intreuintareaacestor elemente si interpretarea acestor principii! Metafora are si azi aceeasistructura ca si pe vremea grecilor celor vec1i si este azata pe acelasi principiu alasociatiei intre un oiect si o semnificatie care nu- i este proprie, dar care sta cuoiectul intr- un raport de asemanare si de analogie! $eea ce difera de la o epoca laalta, de la un scriitor la altul, este doar distanta dintre termenii comparatiei,noutatea asemanarii si a analogiei, intinderea deci si elasticitatea, mai mare sau maimica a imaginatiei metaforice! Noutatea sta numai aci! »%&@3'

9 sumara incursiune in trecutul disciplinei ne arata ca, din Cenastere si pana in pragul secolului nostru, generatii de scriitori nu contenesc sa-si arate fidelitateafata de celerele tratate din antic1itatea greco-latina, de unde imprumuta efectivma#oritatea preceptelor si clasificarilor 0







• « Cetorica » lui Ari%()(e! 5

• « De oratore »

•

« 9rator »• « De inventiune » si

• « Partiones oratoriae », ale lui Ci*er) 5

• « Institutio oratoria », avandu-l autor pe Q'in(i!in!

$ontriutiile modernilor, putine cate sunt, se intemeiaza, de asemenea, pee(emple antice! 8ntic1itatea furnizeaza ma#oritatea demonstratiilor practice!

8ceastea fi(eaza tiparul e(punerii teoretice, de la impartirea in cele patru sectiuni,cu sudiviziunile lor, pana la oservatii de amanunt! Dar, ca in orice alta stiinta,

progresul se inregistreaza si in retorica prin acumulare, prin dezvoltarea unor adevaruri indelung verificate de e(perienta! $a oiect de studiu, retoricarecomanda tinerilor principiul imitatiei, in toate etapele pregatiriidiscursului! Di&i(rie -'%(iadopta, la randul lui, aceasta atitudine, de acceptareconstienta a lectiei inaintasilor, care i se infatiseaza innoilata cu toate titlurilecucerite intr-o e(istenta milenara! In tara, difuziunea destul de larga a ideilor clasice, pregatise contactul cu teoria care da #ustificare, ceea ce e(plica, de altfel,

succesul « Citoricii » in epoca! Profesorul iesean isi asuma o mare raspundere in momentul in care pornea sascrie o retorica noua, dupa ce, in prealail, isi formase o idee clara despre felulin care aceasta urma sa fie elaorata!

« Cegulele de una sama ca sunt acele ale tuturor ritoricilor vec1i si noua0e(emplele insa aplicate la ele sunt acele ale oratorilor clasici 0 greci, romani,francezi, s!l!t!, cum si acele ale scriitorilor romani noi si vec1i! 8 treuit sa punintai pe cei streini si clasici si apoi pe ai nostri, spre a avea modelurile nainte si

totodata a vede cat de aproape sau de departe ne aflam de ele! »%&@)'Planul acestei lucrari, ca si continutul de idei, pastreaza, in general, profilul

clasic al lucrarilor de aceasta factura! Elementul de noutate adus de Di&i(rie

-'%(i consta in modul personal de apreciere a fenomenului literar! Cetorica seimogateste cu o noua coordonata - spiritul critic, aplicat in analiza operelor literare romanesti! 9servatiile critice formulate de autor sunt intemeiate e(clusiv





pe criterii de natura estetica, transpunand principiile teoretice in domeniul practic!In viziunea lui Gusti, reusita unei opere este asigurata nu numai de corectitudineagramaticala, ci si de calitatea inlantuirilor logice de idei!

« 8deseori, lima unui scriitor si cuvintele care le intreuinteaza pot fi drepte si ine inoranduite insa, cu toate aceste, stilul sau e ostenitoriu, sla, nenteles,impatimit si gresit in privinta unirei s- a legaturei ideilor! »%&@6'

eoria retoricii incepe, in mod traditional, cu definitia si descrierea sferei decuprindere a artei voririi, o sinteza a unor puncte de vedere unanim acceptate!$and voreste despre originea retoricii, Dimitrie Gusti face frecvent apel la te(telefrantuzesti 0

« ot ceea ce omul a redus in arta mai intai i s-a aratat prin instinct5 asa si

elocventa a fost mai nainte de ritorica, caci dupa ce lima voritoare a a#uns panaacolo, ca sa poata rosti mai multe idei la un loc legate, de una sama ca s-a aflat arati mai iscusiti carii sa diriguiasca organul graiului, si asa sa descopereespresiuni vii, placute si armonioase! "oltaire zice ca o pasiune puternica si un

pericol granic desteapta intr-o clipa imaginatiunea»!%&@+'

$lasificarea stilurilor particulare, realizata de Gusti, imraca uneori formeartificiale! Prelarea s-a facut din unele tratate frantuzesti! 8stfel, autorul vorestedespre trei categorii de stiluri0 simplu, figurat sau stamparat si sulim, divizate, larandul lor, in 0 naiv, familiar, elegant, fin, maret sau magnific, ve1ement!%&@:'

$onceptul de *!ri((e este analizat, semnaland cuvintele improprii,constructiile incompatiile cu firea limii, ilustrative in acest sens fiindconsiderate faulele lui G1eorg1e 8sac1i!

9 tema asupra careia se opreste Di&i(rie -'%(i, mult dezatuta de la 8ristotelincoace, este impartirea in cele trei genuri 0

• delierativ 5

• demonstrativ 5

• #udiciar!

$eea ce surprinde aici este prezenta unei vec1i oservatii privind timpulrelatarii 0









&enu# demonstrativ tine de prezent ;se refera mai de ordinariu la prezent< 5%&@*'

&enu# de#i"erativ se ocupa in mod special de viitor ;trateaza maicu deoseire despre viitoriu< 5%&&@'

&enu# 'udiciar are in vedere trecutul ;genul #udetiar se repoartala trecut<!%&&&'

8ceasta viziune este prezenta si in Cetorica%&&.' lui 8ristotel, de unde oimprumuta $icero si dupa el numerosi teoreticieni pana in secolul al BIB-lea, candaceste note diferentiale se pierd, pentru a reveni in centrul atentiei aia in zilelenoastre!%&&2'

$omparativ cu alte lucrari, la Gusti este surprinzatoare este e(tensiuneaacordata genurilor oratorice, ilustrate cu variate si ogate modele! Pentru a ilustrateoria discursului, autorul se opreste asupra unui te(t recent 0

« D! 8ndrieu(, profesor de la Scoala Polite1nica din Paris, in ?$ursul de ele-litere? zice 0 otdeauna treuie a incepe prin a a%#a aceea ce vroieste cineva sazica asupra su#etului ce are a trata5 apoi a dispune sau inorandui lucrarea sa inordinea cea mai cuviincioasa5 si in fine a zice cand e c1estiunea de un discurs rostitsi a sti#iza cand e c1estiunea de un discurs scris! »%&&3'

$omparatia cu te(te de referinta ne arata ca, din totalitatea te1nicilor persuasiunii profesorul iesean stie sa retina esentialul si ca, uneori, prezentarea luieste mai cuprinzatoare decat a fiecarui model luat in parte,

ceea ce presupune o viziune personala in privinta selectiei materiei!

nventiunea este capacitatea de a gasi toate metodele, mi#loacele, spre a a#ungela scopul propus prin sustinerea respectivei teme! « In genul #udiciar si-n aceldelierativ, scopul este de a indupleca, astfel ca, convingerea oratorului sa poata

trece in spiritul auditoriului sau cetitoriului! In genul demonstrativ, scopul principaleste de a placea si misca! 9ratorul deci pentru ca sa reuseasca are dara treuinta dea convinge dovedind su#etul sau faptul ce-l spune5 va placea atragandu-si asuprastima si simpatia auzitoriului5 va misca adresandu-se la pasiuni! Din aceste se vedeca oratorul treuie sa satisfaca si interesaze rezonul, sufletul si inima! »%&&)'

















8utorul dezate si locurile comune e(trinseci 0legea, titlurile scrise, prenumele, #uramantul, marturiile, sunt dovezi pe care oratorul nu le inventeaza5 elle gaseste in suiect, dupa cum le caracterizeaza Ci*er)%&&6', cel care urmeazamodelul lui Ari%()(e!, de unde si denumirea de nemestesugite, fara arta!Poate ca acesta este motivul pentru care unele tratate aparute in secolul trecut, fiele omit, fie le consemneaza sumar! Nici Di&i(rie -'%(i nu le acorda o importanta

prea mare, nu insista asupra lor, suliniind, in concluzie, importanta faptelor inansamlu, ca sursa de modele fluide, a caror eficacitate depinde de impre#urari,

precum si de natura suiectului aordat 0

« Prin aceste e(ercitii artificiale, spiritul inavutit si imuiet la fiecare ocaziune vasti sa se foloseasca fara de a gandi mult la locurile comune, care de sine ii vor veninainte, precum unui muzicant iscusit care cutreiera tusele pianului, fara a se maigandi la dificultatile degetelor! »%&&+'

Prezente, ca pretutindeni in carte, cu rol de ultim argument, sursele anticeevocate demonstreaza nu numai permanenta unei idei de mare notorietate, ci siosesia conservarii unor formule! "orind de cei vec1i, Gusti se refera deregula la cei doi mari mesteri - Ci*er) siQ'in(i!in! Ingradit de izvoarecontemporane, el nu putea sti ca multe dintre preceptele inventiunii isi au origineain Cetorica lui Ari%()(e!! Modelul indepartat al retoricilor din toate timpuriletranspare cu mai mare claritate tocmai in aceasta parte a teoriei discursului,inventiunea, pastrata, in esenta, asa cum o concepuse, in urma cu mai ine de douamilenii, Ari%()(e!!

$a si Si&e)n Mr*)i*i, Gusti foloseste in lucrarea sa numeroase fragmentedin discursurile oratorilor de amvon, mai ales a celor de origine franceza! Nici inaceasta privinta, autorul nu incalca traditia incetatenita de secole in lucrarile despecialitate! Ponderea consideraila pe care o ocupa aici elocventa de amvon s-ar

putea e(plica prin faptul ca, prin largirea spatiului acordat genului demonstrativ, putin cultivat in antic1itate, se urmareste stailirea unui relativ ec1iliru intre celetrei genuri! Iar panegiricele si predicile, mai ales cele rostite in a doua #umatate asecolului al B"II-lea la curtea regilor 7rantei, intrunesc multe atriute ale

perfectiunii formale0 ca structura compozitionala, dezvoltare oratorica, stil dee(punere! De asemenea, Di&i(rie -'%(i avea de acoperit un registru foarte larg decategorii si notiuni, pe care, pentru a le face mai accesiile, avea datoria sa lee(emplifice, apeland la surse capaile sa asigure o intelegere sigura! 8utorulmanifesta interes fata de panegirice, in care, considera el, « intra toata ogatia simaretia artei oratorice »!%&&:'









Pretutindeni, in Europa, predica era construita dupa o sc1ema destul de rigida0un citat din >ilie urmat de un comentariu ce includea analiza semnificatiei si oinvatatura morala, o e(egeza a parintilor isericii! Interesant este faptul ca,devenita pura conventie literara, aceasta sc1ema revine in poezia noua, la I)n

#r' de pilda 0 « 9ul dogmatic » are ca moto « Dogma » 0 « Si Du1ul Sfant se purta deasupra apelor »!

$um ma#oritatea proelor sunt din categoria celor numite e(trinseci, in spetaalte marturii culese din evag1elii sau din pildele sfintilor doctori, erau putinesanse ca auditoriul, poate strain de domeniul dogmatic, necunoscator al sutilitatilor dogmatice, in sc1im un cunoscator al regulilor elocventei, sa selase usor convins! De aceea, ministrii altarului se straduiesc sa dea cuvantarilor lor o aparenta de disputa delierativa sau #uridica, inscenand procese de constiinta,

pentru a condamna defecte omenesti precum 0 avaritia, cruzimea, trufia, intriga,

usuratatea mondenilor, etc!

Se pare ca Gusti a fost atras de fondul moral ce se desprinde din acestecuvantari, in nici un caz de normelele teologice sau controversele confesionale,foarte frecvente si dense din punct de vedere al continutului, in teologia apuseana,dar complet neinteresante pentru pulicul romanesc! Spiritul de discernamant iidicteaza profesorului iesean sa ocoleasca tot ceea ce contravenea mentalitatilor noi,contemporane, netezind asperitatile! Din e(emplele de elocventa sacra rezultacalitatea lui Gusti de a fi inteles in maniera cea mai inteleapta cursul istoriei, carene arata ca suntem departe de timpurile cand in arile Comane se redactau

raspunsuri contra catolicilor sau calvinilor, iar in apus ereziile provocau tulurarifrecvente si de amploare 5 si, de asemenea, ca sunt definitiv condamnate vremurilecand rasunau apostrofe sau invective la adresa necredinciosilor! Insc1im, Di&i(rie -'%(i ne face martorii progresului!

7ara a contrazice unitatea ansamlului, e(emplele culese din alte literaturianunta o receptivitate neintalnita in manualele contemporane, fie ele romanesti saustraine 0 alaturi de intamplari imaginare stau cele autentice, reale, alaturi de te(te

ilice stau inaltatoare versuri, portretele si descrierile de natura clasice din

Salustius, "asile cel Mare, Montaigne, sunt urmate de reprezentari moderne, dar inrudite ca stil, din scrierile lui Aamartine, etc! oate aceste referiri atesta la Gusti ote1nica specifica, care consta in aderarea constienta la un continut de idei care,trecut prin prelucrari succesive, a#unsese sa fie e(primat in termeni foarte e(acti!Stailirea inventarului de concepte, alegerea e(emplelor, aprecierile oiective laadresa scrierilor contemporane releva o atitudine delierata de supunere la oiect sinazuinta de a recompune imaginea retoricii perennis!



Desi nu a facut nimic pentru a se impune si poate nici nu si-a doritaceasta, Di&i(rie -'%(ia#unge in scurta vreme un maestru, ale carui lectii vor fi

ine aplicate sau imitate in ultimele decenii ale unui secol sarac in acte de prozelitism! Dintre discipoli, se cuvine mentionat Cri%(' Ne$)e%*'11;<, desprecare s-ar putea spune nu numai ca merge pe urmele profesorului iesean, prinsimplul fapt ca adopta e(emple si asertiuni teoretice, ci si ca se convinge tot maimult de #ustetea selectiei operate de inaintasul lui, numarul imprumuturilor crescand de la o editie la alta! Modernizarea le(icului si traducerile lui, adaugateuneori, te(telor originale, nu stiresc autoritatea maestrului!

In ceea ce-l priveste pe Cri%(' Ne$)e%*', este impresionant efortul lui de arecupera din te(tele primilor nostri retoricieni, aitat idei cu valoare perena, cat sitermeni te1nici, intuind adevarul ca le(icul de specialitate nu urmeaza soartacelorlalte neologisme introduse in epocile de e(pansiunile a influentei neogrecesti

si de dominatie a curentului latinist! 8sa cum procedase inainteI)n Pi'ri'M)!nr, Cri%(' Ne$)e%*' indica in mod curent si etimonul transcris cu grafiaoriginala si e(plica, atunci cand e cazul, sensurile derivate! Intr-o forma sintetica,sunt prezentate aici principalele calitati necesare celui ce rosteste un discurs in

pulic 0 miscarile, pronuntia si memoria! Dupa cum recunoaste insusi autorul,aceste elemente e(terioare nu mai aveau aceeasi insemnatate care le-a fost acordatain antic1itate! otusi, ele sunt deoseit de utile oratorului modern, facilitandu-ievidentierea ideilor de captare a interesului ascultatorilor! 8stfel de preocupari nusunt deloc perimate, nici macar in conte(tul actual, ele fiind reluate si continuate

pe aze moderne! Este suficienta mentionarea faptului ca recomandari de acest gense regasesc si in manuale recente de mimica si dictie, destinate formarii actorilor,iar in ultimii ani au fost editate si studii speciale consacrate comunicariinonverale!

Cri%(' Ne$)e%*' este de parere ca regulile artei oratorice, atat ale inventiunei,cat si cele ale dispozitiunii si elocutiunei nu sunt particulare numai discursului!8ceste reguli se aplica la toate felurile de compozitie literara si cunoasterea lor estenecesara pentru orice fel de suiect vrea cineva sa trateze! Pe de alta parte, potrivitmarturiei lui Q'in(i!in, elocinta n-ar fi anevoie de atins daca s-ar putea ridica

cineva la inaltimea ei, aordand o metoda sigura si urmand un drum care sa ducadrept la tinta! %&.@'

9ricate alte imprumuturi din lucrari straine, prin traditie, tot frantuzesti s-ar maiface simtita prezenta in lucrarea autorului amintit, nu e(ista indoiala ca azadocumentarii, fundamentul ramane « Citorica » lui Di&i(rie -'%(i!







8ceste marturii ale prestigiului « Citoricii » in epoca, constituie in acelasi timpsi proe ale trainiciei unui sistem incontestail de valori! E adevarat ca autorul ei seadresa unui pulic determinat, dornic sa se instruiasca si dispus a accepta precepte,definitii si reguli validate de e(perienta altor popoare a#unse pe trepte inalte decivilizatie! 4n climat favorail era intretinut si de autoritatile scolare ale timpului-silindu-se sa pastreze putinul castigat cu mari eforturi, asigurand Citoricii ocontinuitate in invatamant, vreme de apro(imativ sase decenii! Di&i(rie -'%(i isidatoreaza renumele meritelor proprii si capacitatilor de a restitui in datele eiesentiale vec1ea stiinta a argumentarii si de a gasi solutii adecvate stailirii unuiconsens cu dezideratele timpului de ordin nu numai cultural! Este, asadar, o

perspectiva atotcuprinzatoare care nu se opreste la clasici minori, ci urca pana lasursele antice, recuperand ceea ce e mai de pret in gandirea artistica a secoluluide aur francez! Printr-o astfel de grila sunt trecute creatii romanesti, vec1i si noi,invatatul iesean parand sa ocupe un loc de frunte in cadrul incercarilor actuale de

reevaluare a spiritului clasic in cultura romana!

7orta latenta a idealului formativ, promovat de arta elocventei, comple(itatea derelatii cu celelalte discipline, preocupate de logos, fac inutila orice discutie privindutilitatea editarii principalelor tratate de specialitate din trecut si studierii lor amanuntite! $ontactul direct cu te(tul Citoricii va avea poate darul de a risipimulte conceptii suiective la adresa stiintei ce-i da numele! Si proail cainvestigatii viitoare vor reusi sa aduca mai multa lumina in procesul de reailitare,de atata vreme amanat!

CONCLUZIE

Pusi la grea incercare de conditiile ingrate ale inceputului 0 necontenitamoilitate a limii literare, vocaular sarac in notiuni astracte, asenta uneiterminologii de specialitate, realizari minore in mai toate domeniile culturii, I)n

Pi'ri' M)!nr, Si&e)n Mr*)i*i si Di&i(rie -'%(i suplinesc lipsa de gratiestilistica prin efortul de a ilustra fondul de idei si sutilitatile unei discipline cumari resurse si cu o vasta ariede cuprindere!

Istoria retoricii romanesti prezinta o curioasa particularitate, anume ca intrete(tele mai importante nu e(ista nici urma de asemanare, ca rezultat al unui contactdirect, fireste, si nu in privinta organizarii de ansamlu! In cursul lui Si&e)n

Mr*)i*i, un singur pasa# referitor la denumirea dovezilor intrinseci;mestesugite< si e(trinseci ;nemestesugite<, ne trimite cu gandul laCetorica lui Molnar, coincidenta care poate fi intamplatoare, data fiindnotorietatea respectivei distinctii! Daca tinem insa neaparat sa gasim o trasatura



care sa-i uneasca pe cei trei carturari, o putem gasi in alt pla0 in vointa comuna de areprezenta stadiul cel mai inalt al stiintei, potrivit puterilor fiecaruia si ami#loacelor disponiile! Insuficient de evidenta in Cetorica luiI)n Pi'ri'

M)!nr si in $ursul lui Si&e)n Mr*)i*i, datorita constrangerilor de ordinstilistic, aceasta calitate avea sa desc1ida Citoricii lui Di&i(rie

-'%(i perspectiva de a-si depasi epoca si circumstantele concrete in care a aparut!

9ricat de framantata a fost istoria retoricii romanesti, atasamentul pentru preceptele clasice, a ramas de neclintit! Nici una din marile furtuni ale ideologieiliterare din secolul al BIB-lea nu a tulurat seninatatea acestor retoricieni! Prinlectia de masura si de claritate, cartile de retorica pot fi si astazi o lecturafolositoare, un motiv de meditatie, cum ne indeamna sa credem 8le(andruP1ilippide 0

« In literatura noastra, crescuta ca nazdravanii din poveste intr-o suta de ani catalte literaturi in trei sute, se simte tot mai mult lipsa la aza a unei traditii clasice,asenta unui izvor original de cultura si de gust, la care scriitorii sa se intoarca dincand in cand pentru o cura de ec1ilirare! %' Nu e vora de o intoarcere inapoi! $inumai de o atenta privire indarat si de o luare de e(emplu, nu de model! Inliteratura, asemenea priviri retrospective inseamna, cateodata, punctul de plecare alunei faze de dezvoltare! »%&.&'

Cetorica apare astazi nu numai ca o stiinta de viitor ci, c1iar mai mult, ca ostiinta la moda, la granitele structuralismului, noii critici si semiologiei!

Neoretorica reprezinta astazi resurectia, revalorificarea unei categorii importantede preocupari!%&..'

A =riumful elocventei este foarte mare7 Ea, in gura unui orator nu

este numai un son desert7 imosten, cand vroieste a rascula pe

atenieni asupra lui Bilip, nu este mai mult orator, dara un general

inflacarat, un rege, parinte al poporului sau, un profet al soartei

natiunei sale, un geniu scutitoriu patriei sale; el in puterea cuvantului

le imple inimile de teroarea sclaviei si face ca de departe sa se auda

vuietul lanturilor pe care tiranul acidoniei le aduce7 Cicero e mai

mult decat un roman si mai presus decat un om cand apara drepturile

8omei si ale cetatenilor ei7 eremia plange sclavia babilonica, si

cuvintele acestui profet divin, inca pana astazi, te umplu de un

simtamant dureros7 ata ce poate ritorica ! ata ce este elocventa ! »







#I#LIO-RA=IE :

I. LUCRARI DE SPECIALITATE 0

• Adamescu, Gheorghe, locventa romana. "iscursuri,ditura 2ibrariei arol #Iller, Jucuresti

• Aman, Alexandru, 2ogica /udecatoreasca sau tratatde argumenturi legale, urmata de logica constiintei, Jucuresti,0:0

• Aristotel, 5rganon, (traducere de #ircea Florian, dituraStiintica, Jucuresti, 0CB

• Aristotel, <etorica ( traducere de ". #. Pippidi , dituraAcademiei, Jucuresti, 0CB:

• >arilli, Cenato ) Poetica si Cetorica ;traducere de Niculina >engus 5 prefata si note de "asile 7lorescu<, Editura 4nivers, >ucuresti, &*+)

• >adina, 9vidiu, Dimitrie Gusti! $ontriutii la cunoasterea operei siactivitatii sale, Editura Stiintifica, >ucuresti, &*6)

•

>arlea, G1eorg1e, Peit1ous Demiourgos0 stiinta si arta convingerii inantic1itatea greco-romana, Editura >iliot1eca, argoviste, .@@3

• Jelu, "umitru , ea dintai omiletica in limba romana.<etorica de la 09C, in K #itropolia Ardealului L, M''', nr. C - 0,0CB+

• >enescu, I!, Practica pe scurt in esplicatiile retorice, >ucuresti, &:)3

• icero, 5pere alese, (ditie ingri/ita de G.Gutu ditura

@nivers, Jucuresti, 0C9+

• "ubois, D.% .deline% D.#.NlinHenberg% Ph. #inguet% F."ire% *. 4rinon, <etorica generala (traducere de Antoniaonstantinescu si 'leana 2ittera, ditura @nivers, Jucuresti, 0C97



• Florescu, )asile, <etorica si neoretorica. Geneza.volutie. Perspective, ditura Academiei, Jucuresti, 0C9+

• Genette GOrard, Figuri, ( traducere de Angela 'on si

'rina #avrodin , ditura @nivers, Jucuresti, 0C9

• Gusti, "imitrie, <itorica pentru tinerimea studioasa,ditura Stiintica si nciclopedica, Jucuresti, 0C7

• &egoescu, ristu S., <etorica, Ploiesti, 0+

• Piuariu #olnar, 'oan, <etorica, adeca invatatura siintocmirea frumoasei cuvantari.Acum intaiu izvodita pe limbaromaneasca. 'mpodobita si intemeiata cu pildele vechilor loso

si dascali bisericesti, ditura "acia, lu/ - &apoca, 0C9B

• Platon, 5pere, (ditie de Petru retia si onstantin&oica, .S.., Jucuresti, 0C9:-0C+

• Popa, #ircea, 'oan #olnar Piuariu, ditura "acia, lu/ -&apoca, 0C9B

• uintilianus, Fabius #., Arta oratorica (traducere de

#aria *etco, )olumul ', ditura #inerva, Jucuresti, 0C97

• Sasu, Aurel, <etorica literara romaneasca, ditura#inerva, Jucuresti, 0C9B

• QQQ <etorica <omaneasca. Antologie (ditie ingri/ita,prefata si note de #ircea Franculescu, ditura #inerva, Jucuresti,0C

II. LUCRARI ENERALE!

• >aru, N! I!, Istoria literaturii latine, Editura Didactica si Pedagogica,>ucuresti, &*+.

• ostin, #iron, 5pere, ditura pentru 2iteratura, Jucuresti,0C:



• urtius, . <., 2iteratura europeana si vul #ediu latin,ditura @nivers, Jucuresti, 0C9

• Eminescu, Mi1ai, 8rticole si traduceri, Editura Minerva, >ucuresti, &*+3

• vseev, 'van, uvant - simbol - mit, ditura Facla, 4imisoara,0C+

• Florescu, )asile, onceptul de literatura veche. Geneza sievolutie% rolul sau in istoria esteticii si a teoriei literaturii, dituraStiintica, Jucuresti, 0CB

• Florian, #ircea, urs de logica, Jucuresti, 0C70- 0C71

• Florian, #ircea, unoastere si existenta, dituranciclopedica, Jucuresti, 0C+C

• 'orga, &icolae, 'storia invatamantului romanesc, ditura"idactica si Pedagogica, Jucuresti, 0C90

• 'vireanul, Antim, 5pere, ditura #inerva, Jucuresti, 0C91

• #aiorescu, 4itu, 2ogica, ditura '. Jrucar, Jucuresti, 0C7

• #ihaila, G., ontributii la istoria culturii si literaturii romanevechi, ditura #inerva, Jucuresti, 0C91

• Pacurariu, D!, $lasicism si romantism! Studii de literatura romana,Editura 8latros, >ucuresti, &*+2

• P1ilippide, 8l!, $onsideratii confortaile, Editura Eminescu, >ucuresti,&*+.

• Piru, 8le(andru, Aiteratura Comana "ec1e, Editura pentru literatura,>ucuresti, &*6&

• Popescu 4eiusan, 'lie, Pedagogi si oameni de scoala din<omania (#ic dictionar, ditura "idactica si Pedagogica,Jucuresti, 0C9:



• Popovici, "umitru, 'deologia literara a lui 'on *eliade<adulescu, ditura artea <omaneasca, Jucuresti, 0C+:

• Protopopescu, 2ucia, ontributii la istoria invatamantului

din 4ransilvania, 0997 - 0:, ditura "idactica si Pedagogica,Jucuresti, 0CBB

• <adulescu, 'on *eliade, Gramatica <omaneasca, dituraminescu, Jucuresti, 0C

• Saineanu, 2azar, Studii folHlorice, ditura Socec, Jucuresti,0CB

• 4ohaneanu, Gheorghe, "incolo de cuvant, ditura Stiintica

si nciclopedica, Jucuresti, 0C9B

• )agotsHi, 2. S., 5pere pedagogice alese, ditura "idacticasi Pedagogica, Jucuresti, 0C91

• )erbina, 'oan, Studii literare, )olumul '), ditura artea<omaneasca, lu/ - &apoca, 0C7

• ;ald, *enri, Puterea vorbirii, ditura Stiintica si

nciclopedica, Jucuresti, 0C0

• ;ald, *enri, *omo signicans, ditura Stiintica sinciclopedica, Jucuresti, 0C9

• WWW $ronicile slavo-romane din secolele B"-B"I, pulicate de Ion>ogdan, Editura 8cademiei Comane, >ucuresti, &*)*

CUPRINS

PLANUL LUCRARII! pagina 3

INTRODUCERE!! ) - *

CAPITOLUL I!! &@ - .@




I.1. Geneza&@ - &2

I.2. Definitii ale retoricii formulate de-a lungul timpului!!&2 -&)

I.3. Evolutie - de la « ars artium » la « ars inflat »!&) - &*

I.4. Neoretorica!!&* - .@

CAPITOLUL II!.& - .+


CAPITOLUL III!!.: - +@

RETORICA ROMANEASCA!!.: - 2&


III.1. Ioan Piuariu Molnar2. - ).

III.2. Simeon Marcovici)2 - )+

III.3. Dimitrie Gusti): - +@

CONCLUZII!+& - +.

#I#LIO-RA=IE+2 - +6

CURRICULUM +ITAE!!++

DECLARATIE!!+:

%&' 2azar Saineanu, Studii folklorice, ditura Socec, Jucuresti, 0CB, p. 11C

http://www.scritub.com/istorie/STRUCTURI-RETORICE75597.php#_ftnref1




%.' *enri ;ald, uterea !orbirii, ditura Stiintica si nciclopedica, Jucuresti, 0C0, p. :

%2' *enri ;ald, "omo signi#cans, ditura Stiintica si nciclopedica, Jucuresti, 0C9, p. 9

%3' 'van vseev, Cu!ant $ simbol $ mit , ditura Facla, 4imisoara, 0C+, p. 9

%)' Florescu, )asile, %etorica si neoretorica& 'eneza& (!olutie& erspecti!e, ditura Academiei,Jucuresti, 0C9+, p. +:

%6' G.4ohaneanu, Dincolo de cu!ant , ditura Stiintica si nciclopedica, Jucuresti, 0C9B

%+' GOrald Genette, )igurés, Paris, Seuil, 0CBB, p. 09+

%:' #ircea Florian, Curs de logica, )olumul '', Jucuresti, 0C70- 0C71, p. B0

%*' #ircea Florian, Cunoastere si e*istenta, ditura nciclopedica, Jucuresti, 0C+C, p. 1

%&@' 4itu #aiorescu, Logica, ditura '. Jrucar, Jucuresti, 0C7, p. 0C1

%&&' 4itu #aiorescu, op& cit ., p. 0C7

%&.' 2. S. )agotsHi, +pere pedagogice alese, )olumul '', ditura "idactica si Pedagogica, Jucuresti,0C91,

p. +B

%&2' *enri ;ald, uterea&.., p. 7B

%&3' Aurel Sasu, %etorica literara romaneasca, ditura #inerva, Jucuresti, 0C9B

%&)' <enato Jarilli, oetica si %etorica (traducere de &iculina Jengus, ditura @nivers, Jucuresti, 0C9:,p. :

%&6' #aria *etco, iata si opera lui -& )abius .uintilianus (studiu introductiv, in uintilian, op& cit&, p.MMM'''

%&+' )asile Florescu, %etorica si neoretorica& 'eneza& (!olutie& erspecti!e, ditura Academiei,

Jucuresti, 0C9+ p. ++

%&:' Platon, 'orgias, (traducere, nota introductiva si note de Alexandru izeH, in +pere, (ditie dePetru retia si onstantin &oica, .S.., Jucuresti, 0C9:-0C+, p. 7:1

%&*')asile Florescu, op& cit ., p.

%.@' . <. urtius, Literatura europeana si (!ul -ediu latin, ditura @nivers, Jucuresti, 0C9

%.&' Gheorghe Jarlea, eithous Demiourgos stiinta si arta con!ingerii in antichitatea greco$romana,ditura Jibliotheca, 4argoviste, 17, p. 1C

%..' 0bidem














































%.2' 0bidem

%.3' Aristotel, %etorica, (traducere de ". #. Pippidi, ditura Academiei, Jucuresti, 0CB:, p. +70

%.)' #. Fabius uintilianus, Arta oratorica (traducere de #aria *etco, ditura, #inerva, Jucuresti,

0C97, )olumul ',p. +1:

%.6' #. Fabius uintilianus, op& cit , p. +7C

%.+' &. '. Jarbu, Cicero, in 0storia literaturii latine, ditura "idactica si Pedagogica, Jucuresti, 0C91, p.7+

%.:' Al. Piru, Literatura %omana eche, ditura pentru literatura, Jucuresti, 0CB0, p. ++

%.*' Cronicile sla!o$romane din secolele 1$10, publicate de 0on 2ogdan , ditura Academiei <omane,Jucuresti, 0C:C, pp. C - C0

%2@' G. #ihaila, Contributii la istoria culturii si literaturii romane !echi, ditura #inerva, Jucuresti, 0C91,

pp. 09B - 01

%2&' Gheorghe Adamescu, (loc!enta romana& Discursuri, ditura 2ibrariei arol #Iller, Jucuresti,

pp. 0: - 1

%2.' G. #ihaila, op& cit ., pp. 0C9-11

%22' #iron ostin, +pere, ditura pentru literatura, Jucuresti, 0C:, pp. +1-++

%23' Gabriel Strempel, 0ntroducere la Antim 'vireanul, +pere, ditura #inerva, Jucuresti, 0C91, p. M2'''

%2)' G. #ihaila, op& cit ., p. 171

%26' 2ucia Protopopescu, Contributii la istoria in!atamantului din 3ransil!ania, 4556 $ 4789, ditura"idactica si Pedagogica, Jucuresti, 0CBB, p. 1+7

%2+' &icolae 'orga, 0storia in!atamantului romanesc, ditura "idactica si Pedagogica, Jucuresti, 0C90,pp. 0+B -07:

%2:' 'lie Popescu 4eiusan, edagogi si oameni de scoala din %omania :-ic dictionar;, ditura "idactica

si Pedagogica, Jucuresti, 0C9:, p. 019

%2*' #ircea Popa, 0oan -olnar iuariu, ditura "acia, lu/ - &apoca, 0C9B, p. 0B1

%3@' #ircea Popa, op& cit&,p. 0B9

%3&''oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. :B

%3.' 0bidem











































%32' 0bidem, p. 97

%33' 0bidem

%3)' 0bidem, p. 001

%36' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 7+

%3+' #. Fabius 5uintilianus, Arta oratorica (traducere de #aria *etco, )olumul ', ditura #inerva,Jucuresti, 0C97, p. 0C0

%3:' 0bidem, )olumul '', p. +:B

%3*' 'bidem, p. +B7

%)@' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p.00+

%)&' 0bidem, p. +B:

%).' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 7+

%)2' 'bidem, p. 77

%)3' #. Fabius 5uintilianus, op& cit ., )olumul ''', p. +B0

%))''dem, )olumul ', p. 10C

%)6' "umitru Jelu, Cea dintai omiletica in limba romana& %etorica de la 45<7, in K #itropoliaArdealului L, M''', nr. C - 0, 0CB+, pp. 907-90:

%)+' 'oan Piuariu #olnar, op& cit&, p. 7

%):' 0bidem, p. 70

%)*' 0bidem

%6@' 0bidem, p. 7:

%6&' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 71

%6.' 'oan Piuariu #olnar, op& cit&, p.

%62' 0bidem, p& 00

%63' 0bidem, p. 00

%6)' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 0B

%66' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 0BC

%6+' icero, +pere alese, (ditie ingri/ita de G.Gutu ditura @nivers, Jucuresti, 0C9+, p.B





















































%6:' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. :

%6*' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 9

%+@' 0bidem, p. C9

%+&' 0bidem, p. 00

%+.' 'oan Piuariu #olnar, op& cit&, p. 0

%+2' 0bidem, p. 9

%+3' 0bidem, p. 7C

%+)' #. Fabius 5uintilianus, op& cit ., )olumul '', p. 19

%+6' 'oan Piuariu #olnar, op& cit&, p& 91

%++' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 00

%+:' Gheorghe Jarlea, eithous Demiourgos stiinta si arta con!ingerii in antichitatea greco$romana,ditura Jibliotheca, 4argoviste, 17, p. 10

%+*' 0bidem

%:@' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 001

%:&' #. Fabius 5uintilianus, op& cit ., )olumul '', p. +:

%:.' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 0+

%:2' #. Fabius 5uintilianus, op& cit ., )olumul '', p. +9B

%:3' #. Fabius 5uintilianus, op& cit ., )olumul ''', p. 0

%:)' G1eorg1e >arlea, op* cit*, p! .&@

%:6' #ircea Popa, 0oan -olnar iuariu, ditura "acia, lu/ - &apoca, 0C9B, pp. 0B - 09

%:+' "umitru Jelu, op& cit&, p. 9++

%::' 'oan Piuariu #olnar, op& cit&, p. 090

%:*' "umitru Popovici, 0deologia literara a lui 0on "eliade %adulescu, ditura artea <omaneasca,Jucuresti, 0C+:, p. 09

%*@' 'lie Popescu 4eiusan, op& cit ., pp. CB-C9

%*&' 'on *eliade <adulescu, 'ramatica %omaneasca, ditura minescu, Jucuresti, 0C



















































%*.' ". Pacurariu, Clasicism si romantism& Studii de literatura romana, ditura Albatros, Jucuresti,0C9+, pp. 0: - 0B

%*2' 'oan )erbina, Simeon -arco!ici, traducator si teoretician al problemelor sociale si literare, inRStudii literareR, )olumul '), ditura artea <omaneasca, lu/ - &apoca, 0C7, p. +0

%*3' Simeon #arcovici, Curs de retorica, 0+7, apud %etorica %omaneasca. Antologie (ditie ingri/ita,prefata si note de #ircea Franculescu, ditura #inerva, Jucuresti, 0C, p. 7C

%*)' réceptes de rhétori=ue, tirés des meilleurs auteurs anciens et modernes par l>ablé 'irard,Jruxelles,

p. 00 apud #ircea Franculescu, refata la R<etorica <omaneascaR, p. MM)''

%*6' Simeon #arcovici, op& cit ., p. :7

%*+' 0bidem, p. :9

%*:' 'oan Piuariu #olnar, op& cit ., p. 77

%**' #ihai minescu, Articole si traduceri, ditura #inerva, Jucuresti, 0C97, p. ::

%&@@' 'lie Popescu 4eiusan, op& cit ., pp. B-BC

%&@&' Alexandru Aman, Logica ?udecatoreasca sau tratat de argumenturi legale, urmata de logicaconstiintei, Jucuresti, 0:0

%&@.' I! >enescu, +ractica pe scurt in esp#icatii#e retorice, >ucuresti, &:)3

%&@2' "imitrie Gusti, %itorica pentru tinerimea studioasa (ditie ingri/ita, de #irceaFranculescu, ditura Stiintica si nciclopedica, Jucuresti, 0C7, p. 0:0

%&@3' Al. Philippide, Consideratii confortabile, ditura minescu, Jucuresti, 0C91, pp. 097 - 09:

%&@)' "imitrie Gusti, op& cit ., p. :+

%&@6' "imitrie Gusti, op& cit ., p. 0:+

%&@+' A. Filon, (léments de rhétori=ue fran@aise, "euxiOme Odition, 2ibraire classi?ue et OlOmentairede 2. *achette, 0+7, p. 1

%&@:' "imitrie Gusti, op& cit ., pp. 199-+0

%&@*' "imitrie Gusti, op& cit ., p. :C

%&&@' 0bidem, p. B0

%&&&' 0bidem, p. B1

%&&.' Aristotel, %etorica (traducere de ".#.Pippidi, ditura Academiei, Jucuresti, 0CB:, p. 7















































%&&2' )asile Florescu, Conceptul de literatura !eche& 'eneza si e!olutie rolul sau in istoria esteticii si ateoriei literaturii, ditura Stiintica, Jucuresti, 0CB, p. 9:

%&&3' "imitrie Gusti, op& cit ., pp. +BC-+9

%&&)' "imitrie Gusti, op& cit ., p. 97

%&&6' icero, De oratione, p. 00B

%&&+' "imitrie Gusti, op& cit ., pp.

%&&:' "imitrie Gusti, op&cit&, p. ++1

%&&*' ristu S. &egoescu, %etorica, Ploiesti, 0+

%&.@' ristu &egoescu, %etorica, apud %etorica romaneasca&&, p. 101

%&.&' Al. Philippide, op& cit ., pp. CC - 0

%&..' Silvian 'osifescu, 0ntroducere la D. "ubois% .deline% D.#.NlinHenberg% Ph. #inguet% F. "ire% *. 4rinon, %etorica generala (traducere de Antonia onstantinescu si 'leana 2ittera, ditura @nivers,Jucuresti, 0C97, p.

C)n*e(e "e 0 retorica , de%initii- retorica rediviva- %unctii#e retoricii- #iteratura) critica

#iterara) teorie #iterara) poetica- #o&ica- ar&umentare

-!)%r0 autor) auditor) cod) continut) discurs)

#ectura) #im"a)#in&vistica) #ocutor) idio#ect) inter#ocutor- manipu#are) meta#in&vistica) orator

.* /e%initii si de#imitari

ermenul XretoricaY se refera la evolutia si comple(itatea unui fenomen care acaracterizat timp de mai ine de doua mii de ani atat reflectiile, cat si practicile cuprinse, intr-omasura mai mica sau mai mare, in sfera conceptuala a acestei denumiri!

$aracterul multi-, inter- si transdisciplinar al retoricii marc1eaza ansamlul stiintelor umane de lafilozofie la 1ermeneutica, de la comunicarea stiintifica la teoria figurilor de stil!

8naliza catorva definitii ale termenului va arata ca nu se poate vori despre o perspectivaunitara asupra sensului acestuia si adesea asupra asupra conceptului se proiecteaza o viziune

proprie ;unei epoci, unui cercetator, unei scoli etc!<!Dictionarul E(plicativ al Aimii Comane %DEBZ*6, de aici inainte' defineste retorica prin treisensuri principale 0

&! Xarta de a vori frumosY5






























.! Xarta de a convinge un auditoriu de #ustetea ideilor e(puse printr-o argumentatie ogata,riguroasa, pusa in valoare de un stil alesY5 si,

2! Xansamlul regulilor care a#uta la insusirea acestei arteY &!

Dictionarul de stiinte ale limii.

%DSA, de aici inainte' propune urmatoarea definitie 0

X 8rta si stiinta a elaorarii discursului in general, avand functie primordiala persuasiva, dar sifunctie #ustificativa, demonstrativa sau delierativa!Y

8ristotel a realizat o iminare intre o definitia sustantiala 0Xretorica este te1nicadiscursurilorY si o definitie relationala0 Xretorica este reversul dialecticii, caci amandoua se referala c1estiuni comune tuturor oamenilor, fara sa presupuna o stiinta specialaY2 % 0etorica, I, &'!

Diderot insista asupra a trei acceptii3

fundamentale pentru articolulX 0etoricaY in 1ncic#opedie0

&!vorirea frumoasa ;"ien(dire<, arta de a vori ine!

.!mi#loace de e(primare si de convingere proprii unei persoane!

2!elocinta sau stil declamator la retorului!

Secolul al BB-lea va fi marcat de o retorica rediviva care este X$1eie de olta a culturiinoastreY), reprezentand Y mai mult decat un set de reguli[5 prin amploarea oservatiilor,

precizia definitiilor si rigoarea clasificarilor, ea se constituie ca studiu sistematic al resurselor lima#uluiY 6

$eea ce pare insa ca domina definitiile actuale propuse pentru retorica este trasaturareferitoare la implicarea profunda a acesteia in comunicare si actiune, in cotidian0 Xretorica esteintalnirea dintre oameni si lima# in prezentarea diferentelor si identitatilor lorY +

Perioada sfarsitului de mileniu pare sa favorizeze perspectiva pragmatica a termenului definitinitial ca Xarta de a vori ineY 0 XDe la prietenie la dragoste, de la politica la economie, relatiilese fac si se desfac prin e(ces sau lipsa de retoricaY : !

8naliza definitiilor de mai sus confirma faptul ca XretoricaY reprezinta un termen atriuit

unui concept comple( care este folosit cu mai multe sensuri interdependente, nu intotdeaunadelimitate cu precizie!

Incercind sa facem o medie semantica a definitiilor de mai sus putem considera ca cele maiimportante valori atriuite conceptului XretoricaY sunt0



- arta si stiinta a elaorarii discursului5

- te1nica a ornarii discursului5

- disciplina,oiect de studiu5

- practica sociala!

0etorica rediviva ocupa un loc central in cadrul procesului de comunicare actual, in caresemnificatia discursului se construieste ca rezultanta a interactiunii partenerilor;locutor\interlocutor5 autor\lector, orator\auditor<!

8ceasta perspectiva noua sustine ideea conform careia retorica nu mai este privita astazi ca oXarta a ornamentariiY discursului, ci mai degraa ca un mod firesc al producerii acestuia 0 Xfie cavrem, fie ca nu vrem, retorica s-a insinuat in cotidian cu multiplele sale forme si constructe,modificand modul nostru de gandireY * !

Din acest punct de vedere, studiul retoricii si al teoriei argumentarii este esential pentru0

- intelegerea functionarii discursului de orice tip ;politic, mediatic, pulicitar, didactic etc!<5

-facilitarea unei XlecturiY critice a te(telor politice, pulicitare, mediatice conform unei grile dedecodare care presupune instituirea unor mecanisme de aparare\imunizare in fata manipularii5

-producerea unor discursuri adecvate situatiilor de comunicare intr-o era comunicationala care adepasit stadiul X informationalY &@ !

4nii autori&& considera retorica o matrice a stiintelor umane care reflecta in fond spiritulfiecaruia si normele culturale ale timpului0 X[Cetorica a intretinut inevitail raporturi pe cat demultiple pe cat de variate cu ideologia in general, cat si cu ideologiile particulare! In masura incare in ideologie putem face sa intre orice cu putin prea putina usurinta, ingloand in ea tot ceeace nu este stiinta, nici epistemologie ;religie, morala, arta, filosofie etc!, ar fi, desigur, mai comodsa cautam ceea ce nu este ideologie in retorica< && !

Cetorica impregneaza ansamlul relatiilor sociale, transpare in procesul comunicarii, alinteractiunii umane, in cursul dezaterilor politice, al discutiilor cotidiane sau mediatice, al #ustificarilor si proatoriilor #uridice sau in demonstratii stiintifice si virtuozitati oratorice! 8sacum arata D!Coventa-7rumusani ;.@@@0&.< 0X8 argumenta nu este nicidecum un lu(, ci onecesitate! 8 nu putea argumenta este o alta cauza de inegalitate culturala care se suprapunetraditionalei inegalitati economice! 9r, sistemul democratic acorda tuturor cetatenilor dreptul dea lua cuvantul prin instituirea liertatii de e(presie ca drept constitutional de aza! De aceea, insecolul BB, dupa caderea regimurilor totalitare, istoria retoricii se va confunda cu istoria politica!Y



8ceasta e(traordinara implicare a retoricii in comunicare este motivata si de aparitia sicirculatia unor sintagme specializate 0 retorica generala&. sau generalizata, retoricarestransa &2noua retorica, microretorica, retorica lingvistica, retorica imaginii &3, retorica visului,retorica romanului, retorica titlului, retorica scriiturii, retorica poeziei, mesa# retoric, te(t retoric,retorica neagra&), retorica ala&6etc!

2* 3unctii#e retoricii

4nii autori&+ considera ca retorica are patru functii esentiale0

&!7unctia persuasiva se a(eaza pe diferite maniere&: de a convinge un auditor0

-%e"'*(i ca scop si efect al retoricii5

-"e&)n%(r(i care tine de domeniul stiintelor5

-argumentatia din perspectiva logicii&*

dar strans legata de retorica5

-&ni'!re.@ ca zona aflata la intersectia psi1ologiei cu sociologi si lingvistica

.! 7unctia 6er&ene'(i* este privita ca o interpretare continua a retoricii adversarului!

2! 7unctia e'ri%(i* se refera la faptul ca retorica propune solutii in cazul prolemelor care nu permit circumscrierea in tiparul certitudinii!

3! 7unctia e"$)$i*, e(plicativa, critica priveste retorica in calitatea sa de disciplina al careistudiu permite descifrarea si elaorarea te(telor literare sau a discursurilor! Cealizarea

acestei functii presupune o activitate in doua etape 0 prima, cea a demontarii discursului pulic;politic, pulicitar, mediatic<, a doua, a remontarii si generarii din perspectiva retorica a te(telor!

S-ar mai putea adauga si functia ree!()re i"i)!e*('!'i, precum sifunctia &e(!in$i%(i*.

)!7unctia revelatoare a idiolectului ;retorica reflecta spiritul fiecaruia dintre noi< dar si aintrepatrunderii dintre idiolecte ;modul particular de e(primare a propriilor idei nu poate fiinteles insa fara a accepta intrepatrunderea permanenta intre idiolecte<!

6! 7unctia metalingvistica ; tratand codul, lima#ul insusi se poate spune ca retorica este inainte

de toate o reflectie asupra cuvantului ;scris sau vorit<, o disciplina care studiaza conditiile uneicomunicari mai eficace in cadrul unei limi date<!

Precizia unei vore depinde inainte de toate de alegerea facuta prinntre infinitele posiilitatisutilitati ale lima#ului!

4* 5e&aturi#e retoricii cu a#te discip#ine



ransformarea retoricii intr-un fel de matrice a stiintelor umane %vezi Mic1el Ma]er,&*::, citat de D!Coventa-7rumusani , .@@@0 )' face dificila stailirea unui inventar e(1austiv alrelatiilor retoricii cu alte discipline!

9 sc1ita sumara a acestor cone(iuni, interferente, suprapuneri sau identitati intre domenii pune in

evidenta in primul rand reintrarea retoricii in prolematica filozofica!

Cetorica este strans legata de lingvistica ;stiinta-pilot<si de lima pe care se grefeaza!

Este evidenta legatura retoricii cu pragmatica.& si teoria actelor de lima# ;formulata de^!A!8ustin si dezvoltata de ^!C!Searle<

ratand continutul discursului, ea se afla in relatii stranse cu logica si argumentatia!

Cetorica este legata de psi1ologie si sociologie mai ales din perspectiva realizarii unor anumitestrategii comunicationale..!

In fine, o perspectiva istorica a retoricii a favorizat suprapuneri si identitati cu domeniulliteraturii.2, cu cel al criticii si al teoriei literare, al poeticii!

Cetorica prin partile sale de enuntare ;memoria si declamarea< are numeroase zone deinterferenta cu stiintele cognitive si oratoria.3!

#I#LIO-RA=IE SI NOTE:

&! DEBZ*6 inregistreaza, de asemenea, si sensurile cu marca distratica XpeiorativY , careilustreaza conditii particulare de uz in lima comuna ale sustantivului XretoricaY 0

YDeclamatie emfatica, elocventa ampla, afectataY<

si ale ad/ectivului retoric, -a>!

;despre stilul sau felul de a vori al cuiva< Emfatic, afectat!

.!DSA

2! Mircea 7lorian insista in 6ntroducerea la 7opica ;8ristotel, 8r&anon, volumul II, Editura ICI,>ucuresti, &**:< asupra conceptiei aristotelice referitoare la retorica0 XCetorica are trei genuri, sinumai trei genuri, dupa cum se refera la viitor, dand un sfat- genul delierativ, sau la trecut,aparand sau acuzand un invinovatit- genul #udiciar, sau la prezent, elogiind sau lamand o persoana si faptele sale _ genul epidictic! Cetorica este o XramuraY, o XsectieY a dialecticii,fiindca amandoua urmaresc sa otina prin cuvant o convingere, sa XpersuadezeY, fiecare insa cualte mi#loace!Cetorica apeleaza la pasiunile auditorului, dialectica -la silogism si inductie,independent de pasiuni, fiindca tinta ei este sa faca sa triumfe o convingere prin discutieY!



3! Sensurile sunt citate de Coert in /ictionaru# ana#o&ic si prezentate de Daniela Coventa-7rumusani in X 9r&umentarea*:ode#e si strate&ii* 1ditura 9## , >ucuresti, .@@@

)! Ceoul, 9livier, 6ntroduction ; #a rh<tori$ue, Paris, P47, &**&, p! :@

6! Guiraud, Pierre, 5a st=#isti$ue, Paris, P47, &*+., p!.39. "enitia data de #ichel #e$er (.uestions de rhétori=ue & Langage, raison et seduction, Paris,2ibrairie Générale FranTaise0CC+,p. 1+ continua din perspectiva discursului identitatar ! Uoamenii isiVarma identitatea prin limba/ pentru a se regasi, a se respinge, a gasi un moment de comunicare sau,dimpotriva, a constata ca ii desparte un zid> .

:! Mic1el Ma]er, >uestions de rh<tori$ue * 5an&a&e) raison et seduction, Paris, AirairieG<n<rale 7ran`aise&**2,p!+

*! Mic1el Me]er, >uestions de rh<tori$ue * 5an&a&e) raison et seduction, Paris, AirairieG<n<rale 7ran`aise&**2,p!&&

&@! /!Portine arata ca notiunii de comunicare i se pot asocia trei functii0 informare, e(primare siargumentare!; in 9pprendre a ar&umenter) 9na#=se de discours et didacti$ue des #an&ues, >EA$,Paris<!

&@! Mic1el Me]er, 5o&i$ue) #ana&a&e et ar&umentation) +aris) ?achette).@AB , apud Coventa-7rumusaniX 9r&umentarea*:ode#e si strate&ii* 1ditura 9## , >ucuresti, .@@@

&&! Grupul , 0etorica poeziei, Editura 4nivers, >ucuresti, &**+, p!&*)

&.!Grupul , 0etorica &enera#a, Editura 4nivers, >ucuresti, &*+3

&2! G!Genette, X 5a rh<tori$ue restreinteY, in 3i&ures 666 , Paris, Seuil, &*+.

&3!7! Edeline, ^!M!Flinenerg, P1! Minguet, 7rait< du si&ne visue# ! +our une rh<tori$ue de#Cima&e, Paris, Seuil, &**&

Coland >art1es foloseste termenul pentru a desemna strategiile manipulatoare ale discursului!

&)!In terminologia lui Coland >art1es pentru a desemna analiza critica, neutra a strategiilor discursive!

&6!"ezi si P! >reton, &**60), in D!Coventa-7rumusani, X 9r&umentarea*:ode#e si strate&ii* 1ditura 9## , >ucuresti, .@@@ , p!&2

&+! In general se poate vori de e(istenta unui set de metode folosite in influentare\coercitie0

a<e(ercitiul puterii ;care este adesea predominant fata de celelalte si include folosirea fortei, asanta#ului<



< seductia

cargumentatia (care poate in mod real sa modice punctul de vedere al unei persoane

d< manipularea

&:! reuie facuta o distinctie terminologica intre a convin&e si a persuada!

$u toate ca aceste cuvinte sunt in mod oisnuit folosite ca sinonime in vorirea cotidiana, aconvinge nu inseamna intotdeauna a persuada!

ermenul a convinge are o semnificatie mai stransa5 el semnifica Xa forta pe cineva sa accepte oconcluzie prin dezvoltarea unui argument validY!

Aogica este indispensaila in realizarea persuasiunii dar ea treuie completata in cele mai multecazuri de retorica! Deoarece Xinima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoasteY, retorica poateinfluenta acea XparteY a noastra care nu este castigata prin rationamentul pur!

Cetorica este un mi#loc de persuasiune care actioneaza atat in interdependenta cu logica, cat sidupa ce aceasta si-a terminat treaa! Dupa ce logica a convins spiritul, retorica o inlocuieste prinactiunea triadei 0 docere ;a interesa<-de#ectare ;a seduce<-movere ;a convinge<!

&*!Cetorica intervine acolo unde logica , cu instrumentele sale -dialectica, silogismul - incearcasa treaca limita intrea convinge si a persuada!

.@! Manipularea este studiata in special in cadrul psi1ologiei sociale! 7olosind cu precadere dezinformarea sipropaganda, manipularea permite modificarea comportamentului unei persoane, fara sa modifice in mod necesar si punctul sau de vedere!

Cetorica folosita in situatii cotidiane _serveste la disimularea sau la transformareaadevarului! 8ici apare latura negativa a retoricii cu o conotatie de manipulare a celuilalt si dedestailizare a unei situatii ;in general, legate de domeniul puterii<!8ceasta acceptiune a retoriciieste favorizata fata de sensul neutru potrivit caruia oiectivul retoricii este de a persuada, dar intr-un spirit logic, cu a#utorul argumentelor alese cu gri#a si inlantuite intr-un sistem, utilizandefecte diferite ;figuri<, care agrementeaza te(tul si il fac mai ogat in semnificatii!

.&! Pragmatica este o lingvistica a uzului , cu multiple implicatii interdisciplinare5 de e(emplu, inrelatia cu semantica, pragmatica are ca oiect Xmeaning minus semanticsY%S!Aevinson, +ra&matics, $amridge 4niversit] Press, &*:2'

..! Cetorica nu este o metoda de manipulare, ea serveste mai degraa la a demasca anumite principii ale acesteia, a aplica o grila de decodare pentru anumite discursuri, permitind astfel olectura mai una si\sau oXauditieY mai una! Invers, ea poate contriui la o e(primare cotidianamai una sau in cadrul profesional, la perfectionarea mi#loacelor de prezentare a anumitor idei!



.2! Cetorica literara, c1iar daca utilizeaza aceleasi principii logice integreaza un sistem de valoricare cuprinde frumusetea, ornamentatia, e(presivitatea si privilegiaza figura ; figura de cuvant,figura de stil, figura de gandire<!

Cetorica nu are totusi ca oiectiv sa repertorieze ansamlul figurilor si al #ocurilor de cuvinte

ci de a cunoaste principalele caracteristici ale acestora si a intelege forta acestora asa cum semanifesta ea azi in domeniul pulicitar, #uridic si politic!

Cetorica se face simtita in te1nica literara, intotdeauna spri#inindu-se pe figuri ;care permiteleorarea imaginilor<, c1iar daca uneori e(cesiv si e(centric ;^o]ce, romanul postmodern<!

Cetorica poate fi privita drept cunoastere a procedeelor limii caracteristice literaturii!Ea a#ungeastfel, prin decodarea stilurilor si procedeelor la o mai una interpretare a te(telor si a discursuluiin sens larg!Cetorica lasastilisticii gri#a de a regrupa metodele utilizate in scopul de a captaatentia lectorului sau a auditorului!

In sfirsit, retorica are ca tinte inele, frumosul, #ustul, principii pe care 8ristotel le considera caesentiale, ele constituind calitatile morale suiacente de care treuie sa faca dovada un orator sauscriitor!

.3!4nii autori ;$onlins, Ellis, E!, X8rator=D 7oda=Cs po#iticians have #ost the %ine art Y, in Aos8ngeles /erald E(aminer, sept! .3, &*::< care se situeaza pe o pozitie clara de aparare ami#loaceleor paralingvistice in discursul politic, considera drept o e(plicatie posiila pentru prestatiile oratorice lamentaile ale oamenilor politici ai zilelor noastre faptul ca, in general,discursurile politice nu sunt scrise de cei ce la rostesc ;ci de alte institutii de comunicare aferenteacestora<! 8stfel, audienta nu poate aprecia clar ce este intr-adevar propriu gandirii unui politician sau ceea ce este o e(presie a gandirii XstaffY-ului sau! Specialistii deplang faptul ca

politicienii ignora regulile oratoriei preferand sa acorde o importanta ma#ora doar te1nicii decomunicare ;XcanaluluiY in termenii lui McAu1an< si nu modului ;artei< in se comunica0 X1e]t1in onl] in terms of sounds itesY! 8ceasta inseamna o renuntare la conceptia antica formulatamagistral de filozoful grec Galen conform careia EFu ochii sunt o&#inda su%#etu#ui) ci voceaG *

Istoricul 8rt1ur Sc1lesinger considera ca declinul si, proail, disparitia oratoriei - privita, inmod traditional, ca o conditie sine $ua non a discursului politic - se datoreaza in special faptuluica politicienii de astazi sunt mai putin anga#ati ideologic ;vezi distinctia stan&a(dreapta<!

Din aceasta perspectiva, marii oameni politici, cei inzestrati cu convingeri si vitalitate, serecunosc, in special, dupa modul in care folosesc arta persuasiunii politice;Gardin,

>ernard, /iscours po#iti$ue et eHpressivite, in Feo#o&ie et #eHico#o&ie, Airairie Aarousse, Paris,&*+*<!

Se afirma, de oicei, ca efectul discursului politic asupra receptorului depinde in cea mai maremasura de eficacitatea discursiva si nu de predominarea conceptelor si a ideologiei e(primate!Studii si teste de evaluare a parametrilor receptarii unor mesa#e cuprinse in discursuri politicediverse au relevat importanta pe care destinatarii o acorda e(presivitatii! 8ceasta este definitaindirect prin formulari X impresionisteY care e(prima #udecati asupra XformeiY ; Xa vorit ineY5



Xce oratorY, Xstie sa se e(prime=Y< sau prin #udecati indirecte, su forma citarilor orale, in presa, aunor secvente discursive, a titlurilor si a sutitlurilor ;interte(t<!

In concluzie, renuntarea, de catre ma#oritatea actorilor politici la sutilitatile oratoriei, pare a fi ooptiune gresita deoarece studiile stiintifice releva faptul ca XimagineaY unui politician se

datoreaza doar in proportie de + b continutului mesa#ului e(primat, in timp ce *2b revine forteiopiniilor, lima#ului trupului, e(presiei fetei si calitatii vocii !

SURSE:

DSA 0 >idu-"ranceanu, 8ngela5 $alarasu, $ristina5 Ionescu-Cu(andoiu, Ailiana5 Mancas,Mi1aela5 Pana Dindelegan, Gariela5. /ictionar Ienera# de Jtiinte* Jtiinte a#e #im"ii, EdituraStiintifica, >ucuresti, &**+!

DEBZ*6 0 /ictionaru# 1Hp#icativ a# 5im"ii 0omane, editia a II-a, Editura 4nivers Enciclopedic,>ucuresti, &**6!

Daniela Coventa-7rumusani X 9r&umentarea*:ode#e si strate&ii* 1ditura 9## , >ucuresti, .@@@Y

-LOSAR:

9utor Persoana care creeaza o opera literara, artistica, stiintifica sau pulicistica!Prolemaautorului este legata de interpretarea sensului literal te(tului si de intentio auctoris!;4!Eco, 5imite#e interpretarii, p!.*<emitator!

In zilele noastre asistam la disolutia universului discursului pe care se formasera conceptelecentrale ale retoricii! 8par situatii inedite, disolutia notiunii de autor ;cele mai multe din mesa#elecomunicarii sociale nu au un autor determinat 0 e(! informatiile de la radio, tv<!

9uditor ermen care desemneaza rolul de receptor care nu intervine in conversatie dar estedestinatarul unui mesa#!

Kod

&!Sistem conventional format din semne ;inclusiv semnale si simoluri< si reguli de folosire aacestora, prin care se transmit informatii de la emitator la receptor sau se transfera o informatie

dintr-un domeniu in altul!E(emple de coduri0 limile naturale ;care sunt coduri imperfectedatorita omofoniei, polisemiei, amiguitatii, semnificantul si semnificatul nu se afla in relatie decorespondenta totala<, simoluri alfanumerice, codul Morse, alfaetul >raille etc!

;sociolingvistica<

.!7unctie a relatiilor sociale, codul reprezinta norma pentru comportamentul de rol !



2! $od restrans mod ritual de comunicare in interiorul unei comunitati restranse

Kontinut 8spectul cognitiv al semnului ;mesa#ului< lingvistic, corespunde partial cu semnificatul;si este in opozitie cu planul e(presiei<!

/iscurs

&! ;la singular< un anumit mod de intelegere a lima#ului

;sens larg< secventa continua, structurata si coerenta de propozitii\fraze5

tipologia discursurilor0

-discurs centrat asupra emitatorului ;monolog<\discurs focalizat asupra destinatarului ;dialog<5

-discurs dependent de situatia de comunicare ;conversatia, discursul pulic<\discurs independent

fata de situatia de comunicare ;discurusl stiintific<5

2! ;sens restrans< actualizare a te(tului, eveniment comunicativ, manifestat in cadrul unuicomportament lingvistic

1mitator 7actor al procesului comunicarii care prin utilizarea unui anumit cod produce un mesa#transmis prin intermediul unui canal

o"servatie0 se face o distinctie intre emitator si sursa unui enunt ;cele doua concepte nu suntidentice in cazul voririi indirecte de e(emplu<

5ectura Model relativ generalizat de decodare a te(telor ;in sens larg<! Studii recente incearca sadefineasca si sa eleoreze o Xretorica a lecturiiY!

5im"a

a<;in opozitie cu vorire\uza# in terminologia lui Saussure< cel mai important sistem de semne prin care oamenii comunica intre ei ;celelalte sisteme de comunicare se pot e(plicita cu a#utorulunei limi naturale<5

< ansamlu de sisteme ;foneme, morfeme, le(eme, cuvinte< aflate in relatie unele cu celelalte;si definite prin raportare unele la celelalte<5

c< mediator intre e(presia sonora si continutul notional

d<conventie adoptata de o comunitate umana in care indeplineste functiile de sistem de semne siinstitutie sociala



5in&vistica Stiinta care studiaza lima, lima#ul, vorirea5 se afla in relatii de interdependenta cusociolongvistica, psi1olingvistica, stilistica lingvistica, informatica lingvistica ;XindustriilelimiiY<5

5ocutor Sinonim pentru emitator ;suiectul voritor, in sens restrans<

6dio#ect 8nsamlul deprinderilor lingvistice ale unui individ specifice unei perioade a e(istenteiacestuia5 se caracterizeaza prin moilitate accentuata si printr-un puternic caracter individual

6nter#ocutor Destinatar, receptor care decodeaza mesa#ele transmise de un emitator5 in cursulinteractiunii comunicationale, interlocutorul isi va asuma si rolul de emitator

:anipu#are 7enomen de influentare insidioasa de catre o XputereY, a individului sau a grupuluisocial

:eta#in&vistica Studiul codului lingvistic folosit intr-un anume tip de comunicare

8rator persoana ;cu insusiri artistice 0 dictie, gestica <care rosteste un discurs, care voreste in pulic5 retor!

* Constantin Noica, Jurnal filozofic , Editura Humanitas, Bucuresti, 1990

WWucidide 0az"oiu# pe#oponesiac, Ed!Stiintifica, &*66, p!.): % +eric#e) /iscursu# %une"ru'



CURSUL II

C!""#c!$!% &#'()"#a*

Motto 0

X$aci au e(istat oratori elevati, ca sa spun asa, cu o stralucita profunzimea ideilor si maretie a cuvintelor, impetuosi, variati, ogati in idei simi#loace de e(primare, demni de respect, cultivati si decisi sa mistesufletele si sa le atraga _ lucru pe care unii l-au facut c1iar printr-ocuvantare severa, sumra, neprelucrata, nici perfect structurata si nicifrumos inc1eiata, altii printr-una sprintena, ordonata, finisata! Si,dimpotriva, au e(istat oratorii simpli, penetranti, care proau toate faptelesi le faceau mai limpezi, nu mai complicate, eleganti printr-un discurssimplu, oarecum, si concis5 in cadrul aceluiasi stil unii au fost ingeniosi,dar neslefuiti, si cu intentie asemanatori incultilor si nepriceputilor, altii, in pofida aceeiasi saracii a mi#loacelor de e(presie, au fost mai placuti, adicaspirituali, stralucitori, desi sla impodoiti! Dar e(ista, in plus, oratorul demi#loc, interpus intre acestia si, ca sa zic asa, moderat, care ;fiindca< nu sefoloseste nici de sutilitatea ultimilor, nici de torentul veral al celor demai inainte, care se apropie de amele stiluri, dar nu se distinge in niciunul, care este partas al unuia sau al celuilalt, daca vrem adevarul, maidegraa e(clus5 si acesta este fluent in vorire, cum se spune, desi nuaduce nimic in afara de capacitate oratorica si monotonie, sau adauga, caintr-o cununa, niste suvite, si nuanteaza fiecare cuvantare prin intermediulunor podoae modeste de cuvinte si cugetari! $icero, De 8ratore W

C)n*e(e "e 0 retorica - retorica c#asica- neoretorica

-!)%r0 discurs oratoric0

ea mai buna introducere in studiul retoricii si al teoriei argumentatiei este poate istoria insasi adomeniului, relevarea momentelor importante de la miturile fondatoare> pana la impactul sau in eracomunicationala> a secolului MM, fara a uita momentele de eclipsa sau de apoteoza.

1.-RECIA ANTICA

8ri&ini

Momentul aparitiei retoricii este fi(at in secolele al "-lea si al I"-lea i!$1r! in Sicilia!



Dupa o legenda, /ieron, tiranul Siracuzei a interzis supusilor sai folosirea lima#ului! iraniiintrodusesera in Sicilia ;colonie greaca< un regim de violenta, de deportari si de e(ilari!

$aderea tiranilor, in special cea a lui rasiul din Siracuza & in 36) i!$1r! , a fost punctul de plecare al unei insurectii generale, care a cuprins intreg teritoriul Siciliei si a fost insotita de

revendicari ;su forma de procese< ale proprietatilor private pe care le luasera prin auzconducatorii oraselor siciliene!

In acest conte(t social-politic, marcat de framantari puternice, cauzele erau pledate de partileinteresate in fata #uriilor populare! $u aceasta ocazie, unii pledanti au avut inspiratia sa recurgala anumite procedee retorice care sa le asigure victoria! Istoria ii mentionaeza pe Empedocle din8grigent2, pe $ora( si pe discipolul sau isias 3 ca cei dintai care au codificat si difuzatinvatatura retorica ;prin sistematizarea si transmiterea modului de elaorare a acestor procedee<!Ei au redactat formulare-g1id pentru uzul partilor in litigiu! 9 datare relativa plaseaza in anul 36@i!$1r!, redactarea de catre $ora( a manualului 7echnL rh<toriML4, care constituia un ansamlu

de precepte practice insotite de e(emple edificatoare! Dupa marturia lui 8ristotel reluatade $icero, discursurile oratorice ar fi e(istat si inainte de atestarile atriuite lui $ora( si isiasdar nu su forma discursului supus unor reguli stricte de elaorare!

In acel moment devenea clar faptul ca lima#ul nu este doar XlimaY, dar, de asemenea,XdiscursY!

Primii retori se mandreau cu maiestria de a transforma cel mai sla argument in argumentul celmai puternic!In acest conte(t Y$ora(Y devine un termen te1nic> , preluat si consacrat determinologia retorica, care insemna sa spui despre un lucru ca este neverosimil pentru ca intr-adevar, el este foarte posiil, cu alte cuvinte Xproducerea verosimiluluiY ca arma a persuasiunii!

Sofistul Pr)($)r% din 8dera? ;c!3:6-c!3&@ i!$1r!< autorul celerei ma(ime Xomul estemasura tuturor lucrurilorYafirma dintr-o perspectiva relativista si sceptica faptul ca orice suiect poate fi tratat dupa doua teze opuse!

4n moment important il reprezinta conte(tul istoric al disputelelor politice generate deaolirea regimurilor aristocratice! Se inregistreaza un nou imold in dezvoltarea retoricii #udiciare in Grecia continentala unde cel mai important al epocii a fost An(i6)n@ ;3:@-3&& i!$1r!< considerat

primul orator #udiciar al Greciei!

In anul 3.+ i!$1r!, retorul -)r$i% paraseste Sicilia si vine la 8tena unde rosteste undiscurs in fata adunarii poprului! 8cest moment este considerat cel al nasterii discursuluiepidictic si al prozei artistice! 8ceasta perspectiva estetica si literara va imogati proza; , panaatunci doar functionala, cu figuri de cuvant ;asonanta, rima, paronomaza, ritm, paralelisme intre partile frazei< si figuri de gandire sau semantice ;perifraze, metafore, antiteze< !



Epoca in care a trait oratorul atenian Li%i%1B ;33@\33)-26@ i!$1r!< este cea in care apar e(pertii in practicile #udiciare si se impun meserii noi ca cele de logograf si de s]negoros 11 !9pera lui Aisias reprezinta un foarte ogat izvor de informatii cu privire la perioada de lasfarsitul razoiului peloponesiac, precum si la cea imediat urmatoare infrangerii 8tenei !

Perioada de ma(ima inflorire a elocintei politice este marcata de activitatealui De&)%(ene ;2:3-2.. i!$1r<12 , Li*'r$ ;2*@-2.3 i!$1r!<, 6mpotriva

#ui 5eocrate, Hieri"e ;2*@-2.. i!$1r<, /iscursu# %une"ru ;2.) i!$1r< si de fondatorul celereiscoli de retorica din Codos -E%*6ine 13 ;2*@-2&) i!$1r!<!

Cetorica va fi asimilata de sofisti! Noile conceptii asupra discursului si a elocinteimarc1eaza inceputul unei epoci care va acorda o importanta covarsitoarecuvantului! Invatamantul sofistic se aza in principal pe retorica dulata de folosirea unor sc1eme argumentative ;in mare parte, falacioase< 14 !

P!()n ;3.:-23+ i!$1r!< in a carui viziune retorica este Xarta care produce convingeriY, ii

va condamna pe sofisti pentru dispretul la adresa adevarului si a #ustitiei si se va orienta spreanaliza prolemelor privitoare la structura propozitiilor, la legatura dintre e(presiile comple(e sicele simple si la posiilitatea negatiei si a falsului1> !

Incepand cu Ari%()(e! ;2:3-2.. i!$1r!<, retorica se prezinta ca o metoda decompunere\compozitie a discursului fi(ata in tipare clare! 8ristotel va reconsidera si va recentraintr-o viziune cuprinzatoare toate componentele retoricii, le va completa, situandu-le intredialectica si politica, dar legandu-le de poetica!

I%)*r(e I%),r(e% 1? 326-22: i!$1r!<, scriitor si orator atenian fost cel mai cunoscut siinfluent retor al epocii sale! Profesor de elocinta, Isocrate a elierat retorica de afilierea

sofistica!Cetorica reprezenta in acea epoca un mi#loc de a raspunde multiplelor provocari ale societatiigrecesti venite din partea domeniului educational, #udiciar, filozofic si artistic!DupaIsocrate pentru a deveni orator treuia sa indeplinesti trei conditii ma#ore 0 aptitudini naturale, o practica sustinuta, o invatare sistematica1@ !

2. ROMA ANTICA

C() *e! #(rn ;.23-&3* i!$1r!<, om de stat si scriitor roman s-a ridicat, in discursurilesale, cu succes, impotriva $artaginei, cerand distrugerea ei! 9pera sa cuprinde0 8ri&ines si /ea&ricu#tura , care este considerata cea mai vec1e scriere latina in proza !

Mr*'% T'!!i'% Ci*er)8 1 ;&@6-32 i!$1r!<, om politic si unul dintre cei mai mari oratoriromani a redactat numeroase lucrari despre retorica ; /espre inventiune) /espre orator <, lucrarifilozofice ; /espre natura zei#or) /espre indatoriri) /espre supremu# "ine si supremu# rau<, discursuri ;Kati#inare#e) 3i#ipice#e<! In anul 62 i!$1r!,in calitate de consul, a demascat



con#uratia lui $atilina impotriva senatului! Este considerat cel mai mare orator roman si unadintre figurile importante ale lumii antice!

In conte(tul politic al inceputului de mileniu, la Coma, Ruintilian 1; ;2@-*:<, Seneca2B ,Pliniu cel >atran21 , Pliniu cel anar 22 , vor fi continuatorii si sustinatorii sistemului retoric

ciceronian si autori ai unor tratate de oratorie devenite celere!

3. PARINTII #ISERICII

De-a lungul secolelor, retorica transmite 9ccidentului normele discursului in spatiul pulic!

Ideile cu caracter prescriptiv-normativ concepute de 8ristotel pentru democratia ateniana side $icero pentru repulica romana fusesera adaptate de Ruintilian proiectului civilizator alImperului roman!

8ceste norme vor fi preluate si adaptate apoi de Sfantul 8ugustin si de Parintii >isericiiuniversului comunitatilor crestine! In acest conte(t, discursul va lua forma predicii oisnuite siduminicale, a omeliei, a #uramantului etc! In acelasi timp, modelul oratorului a fost difuzat pe tot parcursul Cenasterii in intreaga Europa si in coloniile de peste mari !

In cadrul 9ccidentului crestin, filozofia scolastica impune conceptul de (rii'&

$r&(i*8 re()ri*8 "i!e*(i* care devine fundamentul invataturii si culturii din secolele "-"III! In aceasta epoca, arta discursului ;ars "ene dicendi in formularea lui Ruintilian< ocupaun loc important5 oratorul treuie sa stie Xsa intruiasca, sa farmece si sa convingaY ;Sfantul8ugustin<!

Dupa o lunga cantonare in traditia antic1itatii greco-romane, apoi a Cenasterii, retoricanu va rezista atacului din partea rationalismului stiintific si a carteziansmului! Evul mediu acontriuit la ruperea sa de realitate, la artificializarea si , in cele din urma, la epuizarea sa prinoficializarea statutului sau de disciplina scolastica! In cursul secolelor B"II si B"III, retoricaeste o disciplina incadrata in categoria X1umanioarelorY fiind marcata si guvernata de o puternica tendinta stilistica!

Predicile Sfantului 8mrozie ;23@-2*+<, ale Sfantului 8ugustin ;2)3-32@<, ale lui "asile celMare ;2.*-2+*<, Grigorie din Nazianz si ale lui Ioan Gura de 8ur ;223-3@+< reprezinta puncte dereper in evolutia retoricii din aceasta perioada!

4.E+UL MEDIU marcat de predicile Sfantului oma dZ8uino, de denuntarile ve1emente alelui Savonarola ;&3).-&3*:< din 7lorenta lui Pietro de Medici sau de cele ale misticuluifrancez Gerson, animatorul $onciliului de la $onstanz ;&262-&3.*<!

>.RE=ORMA SI RENASTEREA23



Spatiul englez isi aduce contriutia la imogatirea teoretizarilor prin contriutiile lui Aeonard$o( ;7he 9rte or Kra%te o% 0hethor=Me -&)2@T< si ale scriitorului 1omas ilson ;7he 9rte o%

0hetori$ue -&))2< ! In 7ranta, istoria oratoriei consemneaza predicile misticului panteist Meister Ecart ;&.6@-&2.+< si ale discipolului sau calugarul dominican ^ean auler ;&.*+-&26&<, ale luiAut1er ;&3:2-&)36<, ale aparatorului regalitatii Etienne Pasuier ;&).*- &6&)< autor

al 6ncura'arii pentru printi si domni precum si tratatele semnate de Pierre de $ourcelles si de8ndrQ de onuelin!

9 istorie a retoricii ;oratoriei< acestei perioade ar treui sa inregistreze predicilemisticului panteist Meister Ecart ;&.6@-&2.+< si ale discipolului sau ,calugarul dominican ^eanauler ;&.*+-&26&<, ale lui Aut1er ;&3:2-&)36< si ale aparatorului regalitatii Etienne Pasuier ;&).*- &6&)< autor al 6ncura'arii pentru printi si domni*

?.CLASICISMUL

lasicismul francez al secolului M)'' s-a caracterizat prin imitarea modelelor greco-romane si apromovat ordinea, claritatea, echilibrul ,obtinute prin respectarea regulilor care guverneaza diversele

genuri.5ratoria inregistreaza progrese remarcabile prin Cu!antarile funebre ale lui Jossuet (0B19-097 U anegiricul Sfantului aul, anegiricul Sfantului )rancisc din Assisi V .

7. SECOLUL al X!!!"lea

Istoria 7rantei secolului al B"III-lea este #alonata de discursurile revolutionare ale luiDanton, ale lui Coespierre %;&+):-&+*3<, /iscurs asupra #i"ertatii presei) /iscurs asupra

3iintei supreme) /iscurs asupra pedepsei cu moartea' sau ale lui Miraeau ;&+3*-&+*&<, si,incepind cu anul &+*6 de proclamatiile lui Napoleon si elocinta lui >en#amin $onstant ;&+6+-&:2@< sau a lui Aamartine ;&+*@-&:6*<!

Pe celalalt mal al $analului Manecii, istoria oratoriei consemneaza discursurile ;si

disputele politice< celere ale primilor ministri >olingroe ;tor]<, ale lui Coert alpole sau alelui illiam Pitt! 8ordarile teoretice se datoreaza prelatului scotian /ug1 >lair ; 5ectures on

0hetoric -&+:2< precum si teologului +hi#osoph= o% 0hetoric ;&++6< George $ampell; 1#ements o% 0hetoric -&:.:<!

.SECOLUL AL I0!e

Cetorica franceza inregistreaza realizarile oratorilor religiosi si universitari ;discursurile lui

7ra]ssinous si, mai ales, celerele Kon%erinte de #a Fotre(/ame de +aris ale lui Aacordaire<! Inaceeasi perioada, scriitorul Edgar Ruinet ;&:@2-&:+)< va incanta auditoriul de la $ollge de7rance cu e(punerea rafinata a conceptiilor sale filozofice si istorice!

Elocinta politica in epoca moderna este marcata de discursurile lui Giuseppe Garialdi inItalia aflata in pragul reunificarii sau ale liderului urg1eziei repulicane din 7ranta sfarsitului desecol, Aeon Gametta!



In ciuda avantului pe care il cunoaste genul oratoric, secolul al BIB-lea este careconsemneaza declinul retoricii clasice! Desi, anumite specii discursive raman fidele traditiei;discursurile de triunal, de arou de camera<, epoca romantica va promova un sistem de valoriin care aprecierea pozitiva va merge in directia simplitatii, a conciziei, si a naturaletei! 8cestrecul al retoricii va fi accentuat de adversitatea programelor romantice ;pentru a-l cita numai pe

"ictor /ugo0 X prends #Ce#o$uence et tords #ui son cou=Y sau X +a=s a #a s=ntaHeNIuerre a #arhetori$ueG<

si va urmat, in plan pedagogic, de disparitia retoricii din programele de invatamant dupa o traditie desute de ani. 4zvetan 4odorov considera ca retorica clasica isi incheie existenta la inceputul secolului al M'M-lea, ca urmare a antiretorismului epocii indreptat, in special, impotriva caracterului normativ-prescriptiv al disciplinei in sistemul pedagogic si proliferarii necontrolate a clasicarilor .

9. SECOLUL XX

Istoria framantata a secolului BB consemneaza discursurile politice ale lui$lQmenceau, âurs, Mussolini, /itler, Goeels, Gaulle, itulescu, 7!D! Coosevelt, ô1n 7!

Fenned], Martin Aut1er Fing!

In #urul anilor saizeci retorica renaste, eneficiind de progresele inregistrate in domeniullingvisticii ;Xstiinta-pilotY, in special prin lucrarile lui Coman âoson<, ale semioticii, alestilisticii, al teoriei argumentarii!

Spatiul cultural francez este cadrul in care iau inta centre de studiu care ofera o perspectivanoua asupra retorica si a relatiei directe cu producerea> textelor literare ( de exemplu, L>+ulipo$l>+u!roir de Littérature otentielle- care cuprindea, in anii 0CB-0C9+, printre membri pe <a$mondueneau, Georges Perec, 2uc tienne, FranTois 2e 2ionnais, Dac?ues Jens, si chiar pe Dean 4ardieu,#arcel "uchamp si 'talo alvino.

Scoala franceza contemporana ;! odorov, C!>art1es, G! Genette< repune in discutieretorica din perspectiva figurilor, fara a incerca constrangeri normative sau incorsetari inclasificari!

-r''! F propune prin lucrarile sale fundamentale 0 0h<tori$ue &<n<ra#e si 0h<tori$uede #a po<sie o reinterpretare a figurilor azata pe conceptia clasica a lui Ruintilian asupramodalitatilor de realizare a figurilor .)

Neoretorica, redefinita din perspectiva teoriei argumentarii, ii numara printre fondatori siteoreticieni pe $1am Perelman, zvetan odorov, Nicolas Cuet, GQrard Genette, Aauserg!

XAogicile non-formaleY

.6

au contriuit decisiv la sc1imarea perspectivei asupra retoriciisi teoriei argumentarii!

7ondatorii neoretoricii, $1aim Perelman si Aucie 9lrec1ts-]teca au corelat aspectelelogice ale teoriei lor cu Xlogicile non-formaleY si au repus in discutie termenul de XevidentaY prinreconsiderarea plauziilului, si a perec1ii consens\conflict!



$ercetarile actuale asupra argumentarii incearca sa asigure un ec1iliru si o armonizareintre

tendintele neoretoricii, ale logicii naturale si ale teoriei discursului!

C)n*!'ii :

Actualitatea retoricii>

Genul #udiciar si cel delierativ supravietuiesc, su forma declaratiei, a pledoariei, a apologiei, arec1izitoriului, a declaratiei politice,a admonestarii, a conferintei, a e(punerii etc!

Genul epidictic se regaseste in forma alocutiunii, a elogiului, a complimentului, a oratiei funere,a panegiricului, a discursului ;ca speec1<!

$eea ce pare sa caracterizeze discursul oratoric al zilelor noastre este tendinta spre simplitate,adecvare, pragmatism, improvizatie, stereotipie!

Perioada actuala redescopera si pune in valoare diverse procedee ; locuri comune, naratiune,figuri, actiune< in discursuri persuasive noi care au retorica proprie ;de e(! discursul pulicitar<!Sistemul retoric al antic1itatii se adapteaza noilor impre#urari in cadrul mai larg al pragmaticiidiscursului!

Functia pedagogica, critica a retoricii cunoaste o dezvoltare importanta prin accentul pus pe studiultextelor politice si publicitare din perspectiva formarii viitorilor specialisti in comunicare .

#I#LIO-RA=IE SI NOTE:

1. rasiul ;T-2:: i!$1r!< sau 1ras]ulos, general si om politic atenian, participant la razoiul peloponesiac, e(ilat de regimul oligar1ic instaurat la 8tena ;3@3 i!$1r!<, s- a refugiat la ea deunde a organizat o campanie victorioasa in urma careia democratia a fost restailita la8tena ;3@. i!$1r!%informatii din0 $icero, Orutus, &20Jtudium e#o$uentiae proprium 9thenarum5/erodot, "II, &))-6,Diodor, BI, 3:-3*, 6+-6:, +.-+3, :6-:+'!

2. E&e")*!e "in A$ri$en( a #ucat un rol important in politica interna a 8grigentului5 sef alfractiunii populare, a aolit senatul, a respins tirania si a adoptat o constitutie democratica!Y[7ara sa fi desc1is o scoala[, profesa invatatura sa constand din filozofie, poezie, medicina simagie c1iarY! Empedocle acorda o atentie deoseita punerii in scena si pregatirii auditoriului X[cand treuia sa ia cuvantul in agora, invesmantat intr-o 1aina de purpura, cu fruntea incununata si

cand isi facea aparitia intr-un car tras de patru catari aliY ;Diogenes Aaertios, "III, ):<! 8ristotelafirma in Jo%istu# ca Empedocle a inventat retorica, iar enon dialectica!%vezi M! Marinescu-/imu, +a&ini a#ese din oratorii &reci, Editura pentru literatura, &*6*, "III-IB'!

3. $ontriutia importanta la dezvoltarea oratoriei a lui $ora( si isias consta in faptul ca auintuit valoarea persusiunii si Xau scos in evidenta XverosimilulY sau Xto eiMosY Xcare se pare caforma partea cea mai consistenta a tratatului lor5 XverosimilulY, care a fost aspru criticat atat dePlaton, cat si de 8ristotel, consta intr-o refacere Xnoetica Y, mentala, a unor situatii la care n-am



fost martori, refacere care se produce spontan in fiecare dintre noi, dupa reguli fi(e si valaile pentru toate mintile! Cezulta de aici ca #udecatorul se va afla in ipostaza de a-si da avizul asupraunor fapte pe care nu le cunoaste decat prin datele contradictorii ale partilor si ale martorilor, iar convin&erea pe care si(o va %orma va %i determinata nu de adevar) ci de ima&inea pe care si(o

contureaza de %iecare data si pe care 6(o su&ereaza avocatu# priceput) iar in u#tima instanta

verosimi#u# !%sul!ns!5 vezi si M! Marinescu-/imu, +a&ini a#ese din oratorii &reci, Editura pentruliteratura, &*6*, BI'

9 anecdota celera pentru eficacitatea argumentarii ii are ca actori pe isias si maestrulsau! $ora( ar fi acceptat sa-l invete pe isias te1nica argumentarii in sc1imul unei retriutiidar conditia primirii unei retriutii era ca elevul sau sa a#unga sa stapaneasca artaargumentarii! Daca isias castiga primul sai proces, atunci el isi plateste maestrul5 daca il pierde,el nu plateste pentru ca nu s-a proat eficienta actului pedagogic!Aa sfarsitul studiilor, isias iiintenteaza proces lui $ora( sustinand ca nu are nici o datorie fata de acesta! Procesul ii poateaduce lui isias ori pierdere, ori castig de cauza !

Prima ipoteza 0daca are castig de cauza, prin verdictul #udecatorilor, nu datoreaza nimicmaestrului sau!

$ea de-a doua ipoteza 0 daca pierde, prin intelegerea initiala, nu-I datoreaza nimic!

In amele cazuri isias nu-I datoreaza nimic lui $ora(!

$ora( isi va construi contra-discursul reluand sc1ema de argumentare a lui isias prininversarea acesteia punct cu punct!

Prima ipoteza 0 isias cistiga procesul5 potrivit intelegerii initiale , elevul treuie sa

plateasca!$ea de-a doua ipoteza 0 isias pierde procesul, prin lege va treui sa plateasca stagiul de

invatatura!

In amele cazuri isias treuie sa-I plateasca lui $ora(!

8necdota poate eneficia de o XlecturaY multipla 0

-ca reactie a #udecatorilor in fata unei aporii5

-ca operatia ma#ora a argumentarii ; reluarea unui discurs de catre un alt discurs, facere si re-facere discursiva<5si,

-ceea ce e mai important, la stailirea ca principala sarcina a argumentarii aceea Xde a incerca sadescurce situatiile in care se aplica norme eterogeneY ;situatii contradictorii aparute dinoligatiile ce tin de contracte private si se opun deciziilor #ustitiei<%$1ristianPlantin, 5Car&umentation, Memo, Seuil, Paris, &**6'



3 $ora( si elevul sau isias au elaorat 7echne retoriMe, lucrare comuna, care cuprindea proailtrei parti 0 e(ordiu ;cu rolul de a-I flata pe #udecatori<, epilogul ;rezumatul faptelor< si agon;termen metaforic atriuit partii aflate intre e(ordiu si epilog<!

)! 8ceasta notiune de XYverosimil, posiil, plauziilY se afla in centrul retoricii! Doar

verosimilul, opinia, unul-simt pot fi puse in discutie!8devarul nu se discuta!

6! Protagoras este autorul a doua lucrari, 9nti#o&ii#e si 9rta de a discuta, in care se concentreazametoda lui dialectica!

+!9pera lui cuprindea e(ordii, peroratii, discursuri, tetralogii, astazi pierdute!

Au ramas pe un papirus fragmente din discursul pentru propria sa aparare, apreciat in termeni elogioside 4ucidide, publicate in 0C9.

7etra#o&ie este un termen te1nic care desemneaza sc1eme ce grupeaza patru discursuri0 alacuzarii, al apararii, replica acuzarii, replica apararii!

:! Gorgias ar fi compus o lucrare mentionata de Isocrate ; /espre natura<, un discurs p]t1ic, undiscurs olimpic, un discurs funeru ! I se mai atriuie de asemenea, un 1#o&iu a# 1#enei sio 9parare a #ui +a#amede!

*! Cetorica retine termenii proza &or&ianica ;simetrii, paralelisme, asonante, aliteratii, perifraze,metafore etc!< siX %i&uri#e #ui Ior&iasY 0 paromoia ;cuvinte care corespund in locuri determinatein doua fraze<, homoiote#euta;cuvinte care au finalul asemanator<, homoiorcatarcta ;cuvinte cuinceput asemanator<!

&@! 9pera sa cuprinde printre altele discursurile 6mpotriva #ui 1ratostene) 6mpotriva ne&ustori#or

de &rau) +entru apararea #ui :antitheos !

&&! #o&o&ra% 0 scriitor de meserie care redacta discursuri pe care acuzatii le invatau si le declamauin fata #udecatorilor

s=ne&oros 0 avocat care il seconda pe cel ce pleda si caruia un artificiu de procedura ii permiteasa ia cuvintul dupa el!

&.! 9rator contemporan cu Demostene Esc1ine, care nu a e(ercitat meseria de logograf! $arierasa politica si oratorica incepe in 23: i!$1r! , cand se numara printre adversarii lui 7ilip, apoidevine un oponent al lui Demostene! % 6mpotriva #ui 7imarh ;236 i!$1r!<, 9supra am"asadei

necredincioase ;232 i!$1r!<, 6mpotriva #ui Ktesi%on ;22@ i!$1r!< '!

&2! 9m politic si orator atenian, a comatut politica lui 7ilip II ! Printre principalele discursuri politice se numara 3i#ipice#e ;2)&-23& i!$1r<, 8#intice#e ;23* I!$1r<, 9supra situatiei dinKhersones, iar printre principalele pledoarii politice 6mpotriva #ui :idias) 6mpotriva #e&ii #ui

5eptines) 9supra am"asadei necredincioase si +entru coroana*



=i!ii* a devenit termen comun cu sensul ,Gdiscurs vio#ent si cu caracter acuzator)

pronuntat impotriva unei persoaneG

&3! Sofistii ;gr! sophistes Xe(pertY< e(celau in arta comunicarii pulice 0 oratorie si disputa!$onform D7A 0X[ invatamantul sofistic se rezuma cel mai adesea la retorica, cominata cu

folosirea imprudent de increzatoare a unei logici primitive si adesea falacioase- a tertipurilor argumentative ce aveau sa le aduca pentru mult timp sofistilor o proasta faimaY! ;"ezi inD7A0 %)/i%&'! !ene%8 %)/i%&'! )&'!'i *' &%*8 %)/i%&'! %)*r(i*<!

&)! In Krat=#os si Jo%istu# !

&6! Scrierile sale, pulicate, in care a sustinut unirea tuturor grecilor impotriva persilor, su oconducere unica, a lui 7ilip al II-lea, se remarca printr-un stil soru, clar, precis, sutil siarmonios, fara termeni rari, neologisme, ritmuri ostentative sau metafore stralucitoare!

Ideile sale care reflecta criza in care intrase polisul grecesc, fac din el un precursor al

elenismului! Este autorul unor discursuri celere - +ane&iricu# , in care elogiaza meritele patrieisale si /espre ser"ari#e panateene!In viziunea lui Isocrate, educatia literara si artistica in senslarg si formarea morala sunt strans legate! Cetorica este, din punctul sau de vedere, un mi#loc deorganizare a vietii care se azeaza pe invatarea legilor discursului!

Din aceasta perspectiva invatatura retorica reprezinta o scoala de stil, de gandire si de viata!otceea ce suntem datoram cuvantului 0 XDaca treuie sa vorim pe scurt despre puterea cuvantuluivom constata ca nimic din ceea ce a zamislit gandul omului n-ar putea e(ista daca n-ar ficuvantul! $uvantul este calauza tuturor faptelor si gandurilor noastre si cei care au mai multa #udecata cu atat mai mult stiu sa se foloseasca de cuvant!Y% 9supra schim"u#ui de "unuri,in +a&ini a#ese din oratorii &reci, Editura pentru literatura, >ucuresti, &*6*, p!.@2'!

&+! "ezi discursul 9supra schim"u#ui de "unuri, in +a&ini a#ese din oratorii &reci, Editura pentruliteratura, >ucuresti, &*6*, p!&**!

&:! 8tat Ci*er) 8 cat si Q'in(i!in imogatesc sistemul retoric fara sa-l modifice! 8cest sistemva supravietui pana in sec al BIB -lea!

Pentru $icero, retorica inseamna o forma ;oratio<, un suiect ;$uaestio< si o energie ;visoratoris<! $iceroinsista in /e oratore, 3, &3 , asupra rolului filosofiei in formareaoratorului 0

XSa se considere, asadar, printre cele mai importante lucruri, ceea ce se vaintelege mai ine dupa aceea, ca fara filozofie nu este posiil sa seformeze oratorul pe care-l dorim5 ;pretindem< nu sa e(iste in aceasta c1iar toate cele ce-I sunt necesare, ci sa-l a#ute asa precum il a#uta gimnastica peactor5 caci lucrurile mici sunt comparate adesea foarte direct cu celeimportante! De fapt, nimeni nu poate vori mai pe larg si cu o mai mare ogatie de idei si forme de e(primare, de spre suiecte interesante sivariate, fara filozofie!Y



&*! Ruintilian ;Marcus 7aius Ruintilianus< este autorul unui monumental tratat _&. carti-despre arta retorica ; /e institutione oratoria<!

.@! Aucius 8nnaeus Sene* ;numit si ce# Oatran sau 7ata# < ;):-c!3&<, scriitor roman estesi autorul unor culegeri de e(ercitii oratorice ; /ec#amatii pe teme 'uridice) /ec#amatii

de#i"erative<!

21.P!ini' *e! #(rn8 ;$aius Plinius Secundus<;.2-+*< autor, pe langa opera saenciclopedica 6storia natura#a, al unui tratat de oratorie ;Kei ce invata< si al unei lucrari in optcarti despre 6ncertitudini#e #im"a'u#ui!

22. P!ini' *e! Tnr ;$aius Plinius $aecilius Secundus<;6&-&&3<, om politic si scriitor roman!$ontemporan si prieten al imparatului raian! 8utor al celor noua carti de scrisori ; 1pisto#arum

#i"ri novem< si al +ane&iricu#ui imparatu#ui 7raian!

23. 6mitatia a reprezentat la inceput o metoda pedagogica in Coma antica si

in curricu#a renascentista! Studentilor li se dadeau modele de copiat la oricare din nivelurilelingvistice ;de la ortografie la elemente gramaticale, la figuri retorice, la stil, la modele deorganizare a discursului< pe care treuiau fie sa le copieze forma originala pentru un nou continut, fie continutul original sa fie prezentat intr-o noua forma!

Intentia era sa ofere un fel de suport de antrenare lingvistica pentru invatacei!

6mitatia reprezenta, de asemenea, o arena pragmatica in care suiecte de organizare si de stil eraudiscutate simultan si nu ca entitati scolastice separate in curricula!

Imitatia constituia adesea un pericol in calea desavarsirii educationale pentru ca putea conduce la

imitatia servila a stilului unui singur autor ; $icero repreznta modelul de predilectie<, sau la eroride copiere a celor mai proaste trasaturi ale unui model ;si, in acest caz, discernamantul copistilor era foarte important<! Marele sau merit ,totusi, a fost sa asigure invataceilor metode prin care sase e(prime, sa integreze informatia invatata in directii specializate ;cum ar fi gramatica siretorica< si sa-I orienteze pe studenti sa oserve in detaliu metodele lingvistice specifice care aufacut ca anumite procedee sa cunoasca un succes remarcail!

4n alt deziderat al instructiei retorice renascentiste il reprezenta copia P sau aundenta decuvinte si e(presii Q*8ceasta poate fi cel mai ine inteleasa in termenii te(tului care conferatermenului faima sa 0 /e dup#ici copia ver"orum ac rerum \ 9supra du"#ei a"undente de idei si

eHpresii ;Erasmus<!Scopul educatiei retorice renascentiste il constituia dezvoltarea

ailitatilor invataceilor de a descoperi suiecte si a transpune in formulari adecvate! In cartealui Erasmus, invataceii invatau cum sa e(prime o idee data intr-o multime de feluri si figuri;dezvoltandcopia<! 8 doua parte a acestei carti ii invata pe studenti cum sa inventeze si sadezvolte argumente, in cadrul unui sistem vast de strategii argumentative! Scopul copiei era sacreeze un XstocY de suiecte si de moduri in care acestea sa fie enuntate astfel incat oratorul sadispuna intotdeauna de materia necesara pentru orice situatie comunicativa!e(tul lui Erasmuscontine numeroase e(emple de copia, cel mai faimos fiind cel care include sute de variatiuni petema Xscrisoarea dumneavoastra m-a incantat nespusY!



.3! Sunt demne de mentionat in acest sens tratatele celere ale lui Giert, $revier, si mai tarziuale lui Dumarsais si 7ontanier!

8tentia speciala acordata retoricii in epoca este ilustrata si de numarul mare al lucrarilor specialecare i-au fost dedicate! Iata, cu titlul de e(emplu, cele mai vestite tratate franceze de retorica,

citate de G! Genette in 3i&uri, Editura 4nivers, >ucuresti, &*+:0

CenQ >ar], 5a 0h<tori$ue %ranRaise, &6)2

>ernard Aam], 5a 0h<tori$ue ou #C9rt de par#er) &6::

Dumarsais, /es 7ropes) &+2@

$revier, 0h<tori$ue %ranRaise, &+6)

/ug1 >lair, 5eRons de 0h<tori$ue et de Oe##es(5ettres) &+:2

Domairon, 0h<tori$ue %ranRaise, &:@3

7ontanier0 Kommentaire raisonn< des 7ropes de /umarsais,&:&:5 :anue# c#assi$ue pour #Cetude des7ropes, editia a doua remaniata in&:..5 /es 3i&ures du /iscours autres $ue #es 7ropes, &:.+

.)! Modalitatile de realizare a figurilor sunt 0 adaugarea, suprimarea, suprimarea-adaugarea, permutarea!

.6! Aogica sentimentelor ;CI>9<, Aogica sociala ;8CDE<,Aogica valorilor ;G9>A9<,

Aogica epistemica, logile deontice, logica normelor ;F8AIN9SFI<, Aogica actiunilor ;G!/!von CIG/<, Aogica contradictorie ;St!A4P8S$9<, Modelul matematic ;7!Gonset1<,Sistemele gramaticii XfloueY; 8DE/< etc!

Wucidide, 0az"oiu# pe#oponesiac, Ed!Stiintifica, &*66, p!.): % +eric#e) /iscursu# %une"ru'

SURSE :

D7A _ 8nton] 7le, /ictionar de %i#ozo%ie si #o&ica, Editura /umanitas, editia a II-a, >ucuresti,

&***#i!i)$r/ie %'!i&en(r:

7A9CES$4, "asile, 5a 0h<tori$ue et #a n<orh<tori$ue* IenLse) <vo#ution) perspectives, Aes>elles Aettres, &*:.!



PECEAM8N, $1am et Aucie 9lrec1ts-]teca, 7rait< de #Sar&umentation* 5a nouve##e

rh<tori$ue, hditions de l4niversitQ de >ru(elles, &*):5

CE>94A, 9livier, 5a 0h<tori$ue, P47, Rue sais-#eT, &*:3!

-LOSAR:

"iscurs oratoric! 4ext scris urmand legile si tehnicile de compozitie precise (stabilite si studiate deretorica, destinat a pronuntat in fata unui numar mare de audtori pe care incearca sa-i convinga.

Persuasiunea ;spre deoseire de demonstratie< nu apartine numai logosului ci se plaseaza su odula determinare0 pe de-o parte autoritatea morala a autorului si a cauzei sale ;ethos<, pe dealta parte sentimentele pe care le trezeste la cei care formeaza auditorul discursului ; pathos<!

De aceea, in discursul sau, pentru a-si atinge scopul, oratorul foloseste mai degraa entimemaaluziva si metafora decat silogismul sau analogia!

Normele de producere a discursului oratoric cer0 a< ca discursul sa fie adaptat la scopurile sale sila auditorul sau si, < fiecare dintre partile discursului sa contriuie la realizarea functiei sale persuasive!

Cetorica antica distingea trei genuri ale discursului oratoric in functie de situatia de enuntare side oiectivele sale0epidictic) 'uridic) de#i"erativ %vezi cursul 2'

W $icero, De 8ratore, ), .@ si 6, .&, traducere de $amelia Marinescu, in 5im"a #atina* 9na#ize

&ramatica#e si traduceri* 9ddenda #a manua#u# de c#asa a T6(a) Editura Scripta, >ucuresti,&***YW

forme de asociere in lumea greaca

Documents