... si FONETICA

Ghi-o-cel [ g’i-o-čel ] 7 litere / 6 sunete

Chi-ciu-ră [ k’i-ču-ră ] 8 litere / 6 sunete

Gheor-ghi-ţă [ G’or-g’i-ţă ] 10 litere / 7 sunete

Un-ghi-e [ un-g’i-e ] 6 litere / 5 sunete

Ghi-ci-toa-re [ g’i-či-toa-re ] 10 litere / 9 sunete

Chiu-lan-gioai-ca [ k’u-lan-ğoai-ca ] 14 litere / 11 sunete

Gher-ghef [ g’er-g’ef ] 8 litere / 6 sunete

Cio-rap [ čo-rap ] 6 litere / 5 sunete

Xe-rox [ cse-rocs ] 5 litere / 7 sunete

Ciu-ciu-le-te [ ču-ču-le-te ] 10 litere / 8 sunete

Ciu-perci [ ču-perč ] 8 litere / 6 sunete

Unghi [ ung’ ] 5 litere / 3 sunete

CUVINTE CARE CONTIN nn

A se innoraA se innoiA se innodaA se innamoliA se innegriA se innoptaA se innadiA innebuniInnascutinnoroit

Verbele copulative sunt acelea care formează predicat nominal împreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. În limba română din categoria verbelor copulative fac parte:

1. a fi (când nu are sensul de a se afla, a se găsi, a exista)2. a deveni (este întotdeauna copulativ)3. a ieşi (când are sensul de a deveni)4. a se face (când are sensul de a deveni)5. a ajunge (când are sensul de a deveni)6. a rămâne7. a însemna8. a (se) părea9. a reprezenta10. a se numi11. a se chema12. a se naşte13. a constitui

1. a ieşi - verb predicativ: El a ieşit din clasă. - verb copulativ: El a ieşit doctor.

a ajunge - verb predicativ: A ajuns imediat în gară.

- verb copulativ: Diaconescu va ajunge ministru.

a se face - verb predicativ: Acolo se face o biserică. - verb copulativ: Ana se va face asistentă. a însemna – verb predicativ: El a însemnat exerciţiul dat temă.

- verb copulativ: Învăţătura înseamnă şcoală.

a se părea – verb predicativ: Mi se părea că va ploua. - verb copulativ: El pare bolnav.

a rămâne – verb predicativ: El a rămas acasă. - verb copulativ: Tu ai rămas acelaşi. a se naşte – verb predicativ: El s-a născut în luna mai.

- verb copulativ: Românul s-a născut poet.

2. a fi - verb predicativ: Eşti acasă? - verb auxiliar: Să fi mers şi tu acolo.

a avea – verb predicativ: Eu am o carte nouă. - verb auxiliar: Eu am citit cartea.

a vrea – verb predicativ:Vreau să merg la şcoală. (a voi) – verb auxiliar: Nu voi veni la tine.

Forme verbale impersonale

Formele verbale impersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferenţe fundamentale în de natură semantică, morfologică şi sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale impersonale.Acestea nu au rol de predicat.

Infinitiv

Ţi-am dat-o pentru a te ghida. A se păstra în loc răcoros şi uscat.

A învăţa bine o limbă străină poate dura ani. Au luat-o fără a şti ce să facă cu ea.

Participiu

Pariul a fost mărit. Căsătoria ne va fi binecuvîntată. Hoţii erau înconjuraţi. Cămăşile au fost şifonate.

Gerunziu

M-am încălţat în grabă, uitînd să mă leg la şireturi. I-a enervat pe toţi, netăcînd din gură. M-am trezit, nemaiputînd dormi. Ne-am dus la piaţă gîndindu-ne la ce să cumpărăm.

Supinul este o formă impersonală şi nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale:

Mersul pe jos este sănătos. Nu mă deranjează lătratul cîinilor. A răcit după atîta aşteptat în ploaie. Frigul nu mai este de suportat.

• Verb predicativ/copulativ - Nu trebuie confundată noţiunea de verb predicativ (faţă de copulativ şi auxiliar) cu noţiunea de mod predicativ (indicativ, conjunctiv etc). Astfel, un verb predicativ, de pildă, a citi, poate fi la un mod predicativ (citesc) sau nepredicatîv (citind),.aşa după cum şi un verb copulativ, « deveni, spre exemplu, poate fi la un mod predicativ (devin) sau nepredicativ (devenind). - Pentru a recunoaşte verbele copulative trebuie memorată lista celor 13 verbe considerate de manuale verbe copulative. De asemenea, trebuie ştiut că aceste verbe nu sînt, de obicei, copulative în toate contextele în care apar, deci trebuie cunoscute criteriile de diferenţiere. - A fi - verb predicativ (cînd se poate înlocui cu ie află, există şi altele, deci are un sens lexical); verb auxiliar (ajută la formarea unui mod, timp compus sau a diatezei pasive); verb copulativ (nu are sens lexical, este doar element de legătură între SB şi NP). Pentru a nu greşi se vor verifica pe rînd, în ordinea dată aici, toate cele trei posibilităţi de interpretare. - A deveni - este întotdeauna verb copulativ. - A se face - este verb copulativ cînd este sinonim cu a deveni; predicativ cînd este sinonim cu a se preface, a se transforma sau predicativ impersonal (Se făcea că mergeam pe o pajişte). - A ajunge - este copulativ cînd este sinonim cu a deveni; esic predicativ cînd este verb de

mişcare. - A ieşi - este copulativ cînd este sinonim cu a deveni, este predicativ cînd este verb de mişcare. - A rămîne - este predicativ cînd este sinonim cu a sta pe loc; copulativ, în contexte de tipul A rămas uimită. - A părea - este verb copulativ cînd are SB (deci cînd este personal: Ea pare atentă), iar predicativ cînd nu are SB (deci este impersonal: Se pare că a reuşit) - A însemna - este verb predicativ cînd este sinonim cu a nota, iar copulativ în contexte de lipul Asta înseamnă neatenţie). - A se numi, a se chema - sînt verbe copulative in contexte de tipul Asta se numeşte/se cheamă neatenţie, faţă de L-au numit director, L-au chemat antrenor, unde cele două verbe sînt predicative urmate de un element predicativ suplimentar.

• Verb personal/impersonal - Sînt considerate verbe personale verbele care acceptă SB persoana. - Trebuie făcută distincţia între verb impersonal (a trebui, a ploua) şi mod neper-sonal al acestor verbe (trebuind, plouînd) sau al altor verbe (citind, devenind etc).

• Verbe tranzitive/intranzitive Sînt verbe tranzitive verbele care acceptă complement direct. - Există verbe dublu tranzitive (cu două complemente directe, unul al obiectului, celălalt al persoanei: El mă întreabă ceva). - Verbele tranzitive devin intranzitive prin trecere la diateza pasivă. - Verbele tranzitive pot fi folosite absolut (complementul direct nu este exprimat)

VERBE IMPERSONALE

    Se spuneau multe.Se vorbea de o greva a tuturor muncitorilor

    A traznit undeva, despicându-se cerul spre rasarit.

    Tot fulgera de dincolo de moarte/ Însângerata spada-a lui Mihai.

    A tras hangerul de la brâu si l-a fulgerat sub coasta stânga a batrânului.

    Pe-un mal strain/ L-a fulgerat un brat hain.

    El astazi aproba influenta morala în alegeri, influenta în contra careia tuna si fulgera când era practicata de ceilalti.

    Socotim ca acum se poate planui prigoana împotriva salbaticiunilor.

    Când s-a înnoptat, au deslusit glasul mamii lor chemându-i din capul miristii.

    Ma doare ca nu întelegi ca lucrurile nu mai puteau continua asa.

    Îmi convine sa plecam mai târziu.

    Ma mira ca n-ai mai încercat o data. 

    De ce te miri  ca n-a mai putut sa vina?

    Din urma mea se auzea iar cântecul lautarilor.

    Colea pe la cina începu a ploua de gândeai ca o sa iara lumea; fulgera si bubuia de se clatinau oalele-n cui.

    Parea ca printre noi s-a strecurat fantoma vremurilor trecute.

    Mi s-a parut ca te-ai suparat, dar nu cred ca aveai de ce.

    Nu cred ca se cuvenea sa-l înfrunti.

    Este stiut ca orice încercare de a-l contrazice se va solda cu un esec.

    Este cunoscut de toata lumea ca lui nu i se poate nimeni împotrivi.

    I-a fost sortit sa fie el purtatorul durerilor noastre.

    I-a fost menita o soarta cruda.

    Ce va fi va fi. N-are cine sa ti se mai puna împotriva.

    Ce tie nu-ti place altuia nu face.

    Îti ajunge cât ai suferit. A venit timpul sa mai sufere si el.

    Rata începuse sa macaie si gainile cotcodaceau asa de tare, încât mi s-a facut frica sa nu vina cineva sa vada ce s-a întâmplat. Îmi venea s-o iau la fuga, dar am asteptat sa vad ce se petrece pâna la urma.

    Du-te si vezi de ce grohaie porcul ala si de ce muge vaca aia!

LOCUŢIUNI VERBALE

    A luat loc pe rândul al doilea încercând sa-si aduca aminte daca mai participase la o conferinta pe aceeasi tema. Nu mai tinea minte decât ca la conferinta trecuta un tânar gasise cu cale sa vorbeasca tot timpul si ca îsi batuse joc de el când îl atentionase.

    Îi parea bine ca gasise timp sa vina si avea de gând ca de acum încolo sa nu mai piarda un asemenea prilej.

    Este adevarat ca sotia lui îl lua la rost si ca facea pe dracul ghem ca sa nu plece. O ducea capul la tot felul de stratageme.Totusi, el îsi lua inima-n dinti si spala putina chiar înainte ca ea sa-si dea seama.

    Se daduse jos si o luase la fuga pâna în vârful dealului de unde se daduse de-a rostogolul pâna jos.

    Când o facea lata, o scotea din fire pe nevasta-sa. 

Ciu-buc ( iu ) – diftong

Do-vle-cei ( ei ) – diftong

Co-ră-bi-oa-ră ( oa ) – diftong

Mun-ci-toa-re ( oa ) – diftong

La-lea ( ea ) – diftong

Ti-groai-că ( oai ) – triftong

Le-oai-că ( oai ) – triftong

Tră-iau ( iau ) – triftong

Leoar-că ( eoa ) – triftong

Lă-cri-mioa-re ( ioa ) – triftong

mi-i-me i-i hiat

fi-ind-ca i-i hiat

a-le-e e-e hiat

li-ce-e e-e hiat

bo-re-al e-a hiata-ici a-i hiat

a-er a-er hiat

a ă î sunt totdeauna vocale indiferent de pozitia lor in cuvant

e i o u pot fi vocale cand formeaza singure o silaba si semivocale atunci cand intra in structura unui diftong.Ex. Nor ( o este vocala ) Noapte ( o este semivocala )

Semnele de punctuaţie nepereche (punctul, virgula, două puncte, punctul şi virgula, semnul exclamării, semnul întrebării şi punctele de suspensie) stau lipite de cuvântul anterior şi separate cu un spaţiu de cuvântul următor:[1]

Newton a fost un om de ştiinţă englez. Alături de Leibniz, Newton este considerat părintele analizei matematice.

Contribuţiile sale cele mai numeroase au fost în domeniile: matematică, fizică şi astronomie.

De ce cade mărul din pom? Pentru că e atras de Pământ! Lui Newton îi datorăm înţelegerea gravitaţiei.

Semnele de punctuaţie care se folosesc în perechi (ghilimelele, parantezele etc.) stau lipite de cuvintele pe care le includ şi separate cu un spaţiu de cuvintele din exterior:

Pentru a explica refracţia, Newton a postulat existenţa unui „mediu eteric” în care se propagă lumina.

Prima lege a lui Newton (numită şi legea inerţiei) spune că în absenţa acţiunii unei forţe un corp rămâne în repaus sau mişcare rectilinie şi uniformă.

Dacă după ghilimelele închise sau paranteza închisă urmează un alt semn de punctuaţie nepereche (punct, virgulă etc.), acesta nu se mai separă prin spaţiu:

Newton stabileşte cele trei legi universale ale mişcării (legile lui Newton). Fizica, în vremea lui Newton, se numea „filozofie naturală”.

Ghilimele

Se recomandă folosirea ghilimelelor româneşti corecte: „exemplu” (în formă de 99 jos şi 99 sus). Atunci când într-un citat intervine un alt citat, acesta din urmă va fi marcat cu ghilimele unghiulare: „un alt «exemplu»”.

Majuscule

Titlurile de articole şi de secţiuni se scriu numai cu iniţiala primului cuvânt majusculă. În rest, cu excepţia numelor proprii, cuvintele încep cu minusculă.

Nu se folosesc majusculele pentru a scoate în evidenţă un cuvânt sau un fragment. Pentru acest scop se scrie cu caractere cursive.

Paragrafe

Stilul de paragrafe este cel fără alineat şi cu un spaţiu alb între paragrafe.

15 reguli de ortografie și punctuație

Așa că am decis să compilez aici, câteva reguli de care țin cont atunci când redactez un text. Nu am pretenția să le fi menționat pe toate, nefiind un savant în acest domeniu, nici nu am intenționat (neapărat) o ordine a importanței prin așezarea lor. Sunt doar câteva recomandări de bun simț, aș zice, revenind fiecărui cititor decizia respectării lor. Multe dintre ele au fost menționate încă din ciclul primar sau din gimnaziu.

Se pune spațiu după orice semn de punctuație; semnele „-“ și „/“ sunt încadrate de spații, pentru claritate: este bine să fie textul cât mai degajat, să se poată citi ușor; se pune spațiu înainte de a începe un bloc de cuvinte cuprins între paranteze;

Nu se pun mai multe spații între cuvinte decât este nevoie (unul singur adică);

Propoziția începe cu litera mare (chiar și într-o enumerație, nefiind totuși o regulă) și se termină cu punct;

Nu pune virgulă înainte de etc.; de fapt, sunt multe alte cazuri în care trebuie evitată folosirea virgulei, de exemplu, înainte de o propoziție atributivă (vezi sintaxa frazei);

Nu omite semne de punctuație în situațiile în care acestea sunt alăturate (cum a fost sus, punctul după etc. și apoi „;“ care încheia ideea);

Nu abunda în prescurtări (în general, acestea nu se folosesc în textele literare), dar dacă le folosești, nu uita să le succezi cu „.“;

Nu folosi scrierea cu cifre pentru numeralele de la unu la zece, o sută, o mie ș.a.m.d.; la fel, al treilea și nu al 3-lea;

Când ai o prescurtare cum este ș.a.m.d., nu uita ultimul punct (de exemplu, foarte întâlnit în CV-uri, este să scrii, S.R.L - ce, dupa L, nu trebuie punct, daca ai pus la celelalte?);

Nu uita că semnul de punctuație „puncte de suspensie“ are trei astfel de puncte, nu două sau mai multe (să scrii .. sau ……….. este urât, neglijent); evident, după semnele de suspensie se pune spațiu (vezi prima regulă);

Când ai o enumerație, se pune „;“ după fiecare element al listei și „.“ după ultimul element al listei;

Dacă folosești numele unui brand, folosește ortografierea proprie a brand-ului (de exemplu, eMAG și nu Emag sau EMAG);

Dacă ai un link, este ideal ca linia subliniată să fie doar sub cuvintele care formează link-ul și „ nu a ș a “ (este neglijență);

Dacă ai un cuvânt împrumutat din alta limbă care nu este încă suficient de bine sudat în limba română, articularea se face cu cratimă, de exemplu, site-ul și nu siteul; la fel, când ai substantive proprii, articolul hotărât este antepus: lui Alicia și nu Aliciei;

Folosește noile reguli impuse de DOOM, de exemplu, nicio în loc de nici o (nici eu nu le știu pe toate astea, era vorba la un moment dat ca Academia Română să publice un fel de diff-patch);

Poți folosi diacritice