expertiza judiciara

Download expertiza judiciara

Post on 27-Sep-2015

20 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

despre xpertiza judiciara

TRANSCRIPT

CAP.I. NOTIUNI GENERALE ALE MEDICINEILEGALEI.1. INTRODUCERE,,Medicina legala se aseaza langa judecatori si imparte cu ei neplacutul privilegiu de a cantarii in balanta justitiei, interesele cele mai scumpe ale cetatenilor,afirma Roger Collard. Medicina legala, trebuie zilnic sa lumineza justitia prin intermediul medicului legist, rezolvand unui mare numar de fapte penale sau civile in care legea decide sentinta finala.Ea s-a nascut dintr-o mare nevoie sociala, care se gaseste la granita dintre stiintele social-juridice si cele medico-biologice. Ea reprezinta o stiinta complexa inter- si multi-disciplinara, ce presupune cunostinte limitrofe dreptului si medicinei, si care obliga la o exigenta deosebita, in interpretarea faptelor medicale necesare dreptului, exigenta bazata pe unitatea dintre competenta si cunostinta profesionala.Preocuparea majora a acestei discipline este reprezentata de rezolvarea, cu ajutorul medicinii, a problemelor sociale legate de viata si sanatatea omului, ce vin in fata justitiei Dezvoltarea sa s-a facut progresiv, in raport cu nevoile societatii si ale justitiei. In acelasi timp, medicina legala trebuie sa coreleze, in mod obigatoriu, gandirea concreta medicobiologica, cazul in speta, cu gandirea abstracta, social-juridica a princiipiilor normative. Ea preia toate cuceririle stintifice din cadrul diferitelor ramuri medicale pe care le interpreteaza, avizeaza si elaboreaza dupa criterii specifice la nevoile judiciare, contribuind din plin la evolutia dreptului, prin actualizarea stiintifica a cunoastintelor medicale si adaptarea lor la cerintele justitiei. Rolului expertizei medico-legale este foarte important in fata organelor judiciare. Ea isi aduce aportul prin constatarea leziunilor de violenta corporala, prin stabilirea filiatiei biologice pe cale genetica, prin aprecierea discernamantului unei persoane in raport cu o fapta imputabila.Acest obiect de studiu, obliga la exigenta deosebita, bazata pe raportul dintre competenta si cunostinta profesionala, in interpretarea faptelor medicale necesare dreptului. Acest fapt, este confirmat de ponderea pe care actul medico-legal o are in rezolvarea unor probleme judiciare, cum ar fi de exemplu stabilirea raspunderii fata de o fapta antisociala, stabilirea unor infractiuni ce atenteaza la viata si sanatatea omului, aprecierea periculozitatii unor leziuni sau conduite, predicatia riscului reintegrarii unui comportament antisocial.Exista trei preocupari majore in ceea ce priveste activitatile practicii medicolegale:1.Expertiza medicolegala pe cadavre, ce include: studiul mortilor violente prin agenti mecanici, fizici, chimici si biologici studiul mortilor suspecte ce se refera mai frecvent la mortile subite.Acest domeniu de preocupare predominant morfologic a facut ca in trecut, medicina-legala sa fie considerata, aproape exclusiv, fiica anatomiei patologice. Medicina legala se ocupa in mod exclusiv cu studiul mortilor violente si al mortilor suspecte, la limita dintre mortile violente si neviolente, in scopul de a oferi justitiei, solutii de incadrare si rezolvare a unor astfel de cazuri. Ea are indatorirea de a stabili cauza mortii, etiologia leziunilor, mecanismul de producere al leziunilor, descoperirea agentului vulnerant si traumatizant a agresorului.2.Expertiza persoanei (medicina-legala clinica) include studiul violentelor sexuale, a capacitatii si potentei sexuale, a determinarii sexului, a leziunilor corporale nemortale, a simularii sau disimularii starilor morbide, bolilor traumatice.3. Deontologia medicala si dreptul medical, aprofundeaza implicatia etico-judiciara ale actului medical si stabileste limita dintre raspunderea etica si raspunderea juridica in practica medicala.

CAP I.2. NOTIUNI GENERALE ASUPRA IDENTIFICARII PERSOANELOROrganele judiciare si instantele de judecata, poate cere identificarea persoanelor si a obiectelor, pentru descoperirea unor persoane disparute, a infractorilor, in identificarea persoanelor care isi ascund identitatea sau pentru probarea unor fapte penale si pentru stabilirea vinovatiei sau a paternitatii. Medicina legale impreuna cu criminalistica formeaza, prin introducerea de metode proprii de lucru, un nou capitol al criminalisticii: biocriminalistica. Identificarea (bio)criminalistica, consta din izolarea prin metode tehnico-stiintific a unui sistem, care are legatura cu fapta incriminata dintr-un ansamblu de sisteme. Ea este constituita dintr-un complex de notiuni, reguli si metode, pe baza carora se stabileste identitatea sau neidentitatea obiectului expertizat, fiind considerate ca metoda universala de stabilirea a adevarului in procesul cunoasterii judiciare.(S.M.Potapov).Biocriminalistica are, deci, drept misiune, studiul unor probe si al urmelor biologice (sange, sperma, saliva, fire de par, sudoare, grasime, urina), identificarea de persoane (victima sau agresor), contribuind astfel la stabilirea felului infractiunii, al imprejurarilor si al circumstantelor in care s-a produs fapta. O alta ramura este constituita de biotraseologie, care cerceteaza si identifica urmele biologice gasite la faptei pe imbracaminte, agenti traumatici si persoane.

Pentru o stabilire exacta a faptei si a faptuitorului este important lamurirea urmatorilor termeni: termenul de individualizarea precizeaza trasaturilor pe care le are o unitate taxonomica (in cazul apartenentei la gen si specie) sau pe care le are un obiect sau fiinta (identificarea individuala). termenul de identitate care care exprima concordanta sau calitatea unui obiect, a unui fenomen sau organism cu sine insusi si cuprinde toate caractere fizice, chimice si biologice si insusirile prin care se deosebeste de orice alte obiecte fenomene, organisme. Doua obiecte, fenomene sau organisme nu sunt niciodata identice, ele prezentand atat diferente cat si asemanari fata de partenerii lor din aceeasi unitate taxonomica. termenul de identic (lat.=acelasi lucru) se refera la ceea ce este unic (o persoana este aceeasi adica identica cu ea insasi in diferite momente ale existentei sale, indiferent de schimbarile de varsta, patologie pe care ea le poate prezenta termenul de caracteristica- reprezinta elementul specific prin care un sistem se diferentiaza de altele. Pentru identificare este necesara stabilirea caracteristicilor, dupa care se face clasificarea, adica includerea obiectului intr-o anumita unitate taxonomica care, cu cat este mai ingusta cu atat apropie mai mult obiectul de individual.Caracteristicile se pot clasifica in: caracteristici functionale- care rezulta din legatura cu mediul extern caracteristici structurale sau exterioare- care se refera morfologia persoanei sau obiectului examinat; caracteristici identificatoare- ajuta la identificarea obiectului, a organismului, a fenomenului, adica a caracterelor dupa care acestea sunt recunoscute si diferentiate de altele de acelasi fel.Acest tip de caracteristici trebuie sa fie constante si neschimbatoare caracteristici substantiale- care se referea la compozitia chimica;Identificarea criminalista este posibila datorita urmatoarelor proprietati ale sistemelor: Identitatea concreta- include doua notiuni:deosebirea si diferenta.Identitatea concreta este evidentiata printr-o serie de contradictii a lucrurilor si proceselor constituite. Aceste contradictii sunt cu atat mai numeroase cu cat sistemul este mai complex organizat. La randul lor, contrariile se caracterizeaza prin inseparabilitate, interpatrundere si posibilitatea trecerii dintr-una in alta.Termenul de deosebire se exprima prin doua sensuri:deosebirea ca grupare, prin care sistemele se diferentiaza intre ele (deci nu sunt identice );deosebirea ca particularitate caracteristica, prin care un subsistem din aceleasi sistem taxonomic se deosebeste de congenerii sai.Termenul de asemanare se refera la propietatile comune pe care le au doua sau mai multe obiecte. Aceasta poate duce la confundarea lor, expertului revenindu-i rolul sa arate ca obiecte sunt asemanatoare, dar nu si identice.Daca asemanarea intre doua sisteme poate fi mai mare sau mai mica, (in schimb identitatea fiind proprie unui obiect, in cursul intregii sale existente,nu poate fi confundata). Reflectivitatea este competenta unui sistem, de a se reflecta si de a fi reflectat. In acest proces, sunt implicate numai unele dintre caracteristicele sistemului, incat reflectivitatea nu prezinta totalitatea caracterelor complexe si reale ale lui. Factorii implicati in reflectivitate sunt:1. Conditiile in care are loc interactiunea celor doua obiecte (intensitatea si durata unei lovituri).2. caracteristicile obiectului creator, adica a obiectului care va fi analizat si care a actionat in producerea unor urme; ele pot apare ca ca rezultat al actiunii sale (leziunea produsa de un agent traumatic) sau sub forma configuratiei exterioare a obiectului (amprenta digitala) 3. Obiectul care-l reflecta pe precedentul. Stabilitatea relativa- sugereaza ideea ca, pentru o perioada de timp, sistemul isi mentine o serie de trasaturi care il fac sa fie ceea ce este de fapt (instabilitate calitativa temporara a sistemului);de asemenea in cuprinsul acestei notiuni, repaosul este prezentat ca fiind o stare de echilibru dinamic; Individualitatea- constituie proprietatile specifice ale unui obiect; mai exact ele exprima calitatea si unicitatea acestuia, in raport cu alte obiecte din aceeasi clasa. Datorita individualitatii, fiecare sistem poate fi determinat si deosebit ca fiind unic in specia sa; individualitatea este in stransa unitate cu generalul, generalul manifestandu-se prin individual, iar individualul continand in sine generalul. Factorii naturali- in raport cu care sistemele expertizate pot fi:1. nemodificate (desenele papilare) 2. relative modificate (scrisul de mana) 3. modificabile (cadavrele supuse modificarilor cadaverice distructive); Factori artificiali determinati de diverse actiuni ale unor persoane, in scopul disimularii unei infractiuni sunt repr

Recommended

View more >