etica serviciului public

7/25/2019 Etica Serviciului Public

http://slidepdf.com/reader/full/etica-serviciului-public 1/60

I. ETICA SERVICIULUI PUBLIC – TRAIECTORIE ŞI SEMNIFICAŢIE

I.1 Specificul for!rii e"icii #er$iciului pu%lic

”Funcţia publică este acea grupare de atribuţii, puteri şi competenţe stabilite prin lege, din

cadrul unui serviciu public înfiinţat în scopul satisfacerii în mod continuu şi permanent, de cătrefuncţionarii publici a intereselor generale ale societăţii”. [II.12, p.2!

"rof. "aul #egulescu arată că $funcţiunea publică este comple%ul de puteri şi

competenţe, organi&ate de lege pentru satisfacerea unui interes general, în vedere de a fi ocupată,

în c'ip temporar, de un titular (sau mai mulţi), persoană fi&ică, care, e%ercit*nd puterile în

limitele competenţei, urmăreşte reali&area scopului pentru care a fost creată.”[II.1, p.+1!

-tica se confruntă cu ce este bine şi ce este rău. ste un cod de reguli nescrise care ne

guvernea&ă în atitudinea faţă de ceilalţi” [II.2/, p.10!

altă definitie a eticii, dată de amuel 3. 3erto -tică este preocuparea noastră pentru

un comportament bun, obligaţia noastră de a lua în considerare nu numai bunăstarea noastră

personală, ci şi pe a altor oameni” [II.1/, p.04!

Funcţia e%ercitată de o persoană în domeniul public aparţine unei profesii distincte,

profesia de funcţionar public. 5stfel, profesia de funcţionar public presupune cunoaşterea şi

aplicarea principiilor şi regulilor care se transformă în atitudini şi comportamente în scopul

satisfacerii nevoilor de bine individual şi al servirii interesului public.

6eontologia funcţiei publice se referă la concepte etice fundamentale adaptate

domeniului în care lucrătorul dintr7o funcţie publică munceşte, presupun*nd identificarea,

formularea şi propunerea de reguli şi îndatoriri aferente profesiilor publice.

3erinţa îndeplinirii corecte, e%igenţe, morale, drepte a activităţii în domeniul de referinţă

al profesiei publice presupune e%ercitarea regulilor, principiilor şi atribuţiilor adecvate unei

funcţii publice pentru prevenirea riscului distrugerii prestigiului profesiei publice, profesie cu

un mare impact social.

6eontologia funcţiei publice nu se substituie legislaţiei în domeniu, ci furni&ea&ă

elementele morale specifice legate de practicarea corectă a funcţiilor din domeniu public. 6atoria

morală nu poate fi obţinută prin constr*ngere sau penalitate ca cea 8uridică. a se ba&ea&ă pe

forul interior al conştiinţei, adică pe norma morală că mobil, nu pe egoism. 6atoria morală

presupune re&istenţă în faţa ispitelor egoiste pentru a a8unge la virtute, valoare morală cu

implicaţii de substanţă şi în domeniul deontologiei funcţiei publice.

6eontologia funcţiei publice poate fi definită că fiind un ansamblu de reguli, norme şi principii

ce vi&ea&ă în principal, datoria morală, de atitudini şi comportamente motivate moral, aferente persoanelor numite într7o funcţie publică prevă&ută cu atribuţii şi responsabilităţi în temeiul legii,



în scopul servirii corecte a interesului general public şi al fiecărui cetăţean, precum şi al

menţinerii şi sporirii autorităţii, demnităţii şi prestigiului profesiei de funcţionar public. 6eosebit

de importantă pentru înţelegerea comportamentului etic sunt motivele, cu rolul lor de suport

energetic, dar şi scopurile.

9otivaţia este un concept fundamental pentru deontologie. l e%primă faptul că la ba&aconduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri (trebuinţe, tendinţe, afecte,

interese, intenţii, idealuri) care susţin reali&area anumitor acţiuni, fapte, atitudini. 5ceste

mobiluri repre&intă condiţii interne interpuse între stimulii mediului şi reacţiile organismului,

mediind, cer*nd, întreţin*nd un comportament sau altul. [II.1:, p.1!.

6eontologia funcţiei publice vine în spri8inul funcţionarilor publici şi cetăţenilor pentru

diagnosticarea, cercetarea şi prevenirea ca&urilor de corupţie şi de comportament ilicit şi imoral.

6eşi corupţia face obiectul unor pasionate sc'imburi de opinie şi poartă o încărcăturădeontologică aparte, prevenirea ei necesită o strategie foarte bine elaborată şi aplicată. ;n această

strategie, deontologia trebuie să treacă dincolo de dispută morali&atoare sau de labirintul

legislativ, care susţine că dacă cu toţii ne7am face datoria, corupţia nu ar mai e%ista, factori

precum şcoală, familia, colectivele de muncă, religia, activitatea economică, etnia, situaţia

internaţională îşi pun amprenta asupra tentaţiei corupţiei.

#u trebuie să pară bi&ar faptul că, în &ilele noastre, se vorbeşte tot mai des despre etică în

domeniul administraţiei publice. ;n numeroase situaţii s7a dovedit că ea repre&intă o necesitate şi

că respectarea principiilor eticii conduce la obţinerea unor re&ultate mult mai bune, pe toate

planurile. tica este, poate, cea mai bună reclamă pe care o institu ie şi7o poate face.ț

9ulţi specialişti < printre care "eter 6ruc=er < consideră că nu e%istă o diferenţă între

etică din viaţă de &i cu &i şi cea din domeniul afacerilor. >n om desc'is şi generos, un ambiţios,

un mincinos sau un intrigant se comportă la fel la locul de muncă şi în afară lui. ?otuşi, în

condiţiile e%ercitării responsabilităţilor profesionale, este necesară o abordare particulară a eticii.

;n primul r*nd, deci&iile şi comportamentul unui individ la locul de muncă diferă de cele

pe care acelaşi individ le ia cu prietenii sau familia. @a locul de muncă, acţiunile fiecărui individ

sunt influenţate de acţiunile altora, iar re&ultatul comportamentului său are repercursiuni at*t

asupra persoanelor din interiorul c*t şi din afară întreprinderii. 6e aceea, nimic nu poate fi

considerat bun sau rău în totalitate şi c'iar şi aprecierile -intermediare” sunt foarte greu de făcut.

;n al doilea r*nd, asigurarea unei transparen e a eticii este îngreunată de multitudineaț

canalelor de comunicaţie şi de comple%itatea relaţiilor economice din societatea contemporană.

;n conclu&ie, etică în domeniul administraţiei publice poate avea mai multe percepţiiA

etică în general, la locul de muncă, la nivelul conducerii întreprinderii, la nivelul strategiilor

adoptate, etica pieţei, dar şi altele. [II.0, p./B!

2



#o iunea de etică în procesul de administrare a treburilor ării este tratată încă din celeț ț

mai vec'i timpuri. 6e e%emplu, "laton a g*ndit etica drept o stiin ă a organi&ării rationale aț

societatii, ierar'ia valorilor morale stabilita de acesta fiindA dreptatea, în elepciunea, curajulț și

cumpătarea. @a fel că predecesorii săi, şi 5ristotel are un punct de vedere cu privire la ierar'ia

valorilor. ;n concepţia să, primordială este dreptatea, care generea&ă raporturile individului cusocietatea, în timp ce în elepciunea, curajul şi cumpătareaț determina raportul individului cu

sine.

dată cu apusul carierei politice a lui 5le%andru 9acedon, stăp*nul celui mai mare

imperiu din istorie, dar şi ucenic în ale înţelepciuni al lui 5ristotel, filosofia intră în ceea ce s7a

denumit perioada elenistică. "reocupările pentru soarta fiinţei umane, tot mai ameninţată de

desele prăbuşiri ale ordinii sociale, trec de la nivelul trăirilor autentice la nivelul filosofării, astfel

că se cristali&ea&ă două curente etice ma8ore, care vor influenţa îndeosebi filosofia clasicăAepicurianismul ('edonismul), pentru care scopul fundamental al omului este fericirea, şi

stoicismul, pentru care omul nu poate urmări alt el în viaţă, dec*t virtutea, sau practica datoriei.ț

poca modernă cunoaşte o mare varietate de interpretări ale moralei. >nele se înscriu în

continuarea concepţiilor religioase, unele îl redescoperă pe "laton, altele interpretea&ă morală de

pe po&iţii psi'ilogice sau biologice. 3ele două curente ma8ore ale epocii moderne, raţionalismul

şi empirismul se manifestă, ca atare, şi în etică, pe de o parte 6escartes şi pino&a duc*nd ideile

etice spre un raţionalism e%trem (ba&ate pe cunoaşterea adevărului, la 6escartes, respectiv pe

cunoaşterea lui 6umne&eu, la pino&a), de cealaltă parte Cume şi @oc=e, deduc*nd regulile

morale din e%perienţă şi obişnuinţă. perspectivă aparte au reali&at materialiştii france&i ai

secolului al DEIII7lea, care e%plicau morala de pe po&iţiile ştiinţelor naturii.

9eritul constituirii unei etici robuste, bine conturată în peisa8ul filosofic, aparţine

filosofiei clasice germane, repre&entate de marile repere ale filosofiei din toate timpurile,

Immanuel ant şi Georg Hil'elm Friedric' Cegel. 5ce tia s7au constituit în critici nemiloşi aiș

naturalismului, revenind la raţionalism şi pun*nd ba&ele eticii ca disciplină filosofică autentică.

Immanuel ant reali&ea&ă, în crieri moral7politice, în ;ntemeierea metafi&icii

moravurilor şi mai ales în celebra să lucrare 3ritica raţiunii practice o imagine de mare

profun&ime a eticii dominată de imperiul datoriei, e%primată sub formă imperativului categoric şi

a unităţii dintre libertatea voinţei şi @egea morală. [II.22, p. 1!

G.H.F. Cegel consideră moralitatea ca factor constitutiv al statului, la nivel individual

manifest*ndu7se doar trebuinţe. 5cestea sunt cele care determină respectul pentru lege. #ormele

morale, după Cegel, sunt impuse de specificul corporatist al societăţii civile, av*nd că scop buna

funcţionare a acesteia.



3ele două mari direcţii postclasice, neo=antianismul şi neo'egelianismul au desc'is

drumul filosofiei contemporane spre o mare diversitate de curente etice, încep*nd cu

repre&entanţii şcolii neo=antiene de la Jaden şi continu*nd cu mari curente filosoficeA

neopo&itivismul, utilitarismul şi pragmatismul, e%istenţialismul, filosofia analitică etc.

Într-una dintre cele mai simple defniţii, Peter Singer afrmă că eticaeste ceva ce ne învaţă cum trebuie să trăim. Uneori înţelegem prin etică un

„set de reguli, principii sau moduri de gndire care încearcă să g!ide"e

activitatea unui anumit grup# $Singer, %&&', pp. (-'). Sau, într-o altă

accepţiune este „încercarea sistematică *i raţională despre cum trebuie să

acţionăm# $Singer, %&&', p. '). +lţi autori, printre care *i obert . e/eorge

apelea"ă la o di0erenţiere între etică, căreia îi atribuie cel de-al doilea înţeles

utili"at de Singer *i morală care este utili"ată în sensul primei accepţiuni.+st0el spune e/eorge1 „etica este o ramură a flosofei care studia"ă

principiile *i acţiunile de natură morală#. Într-o variantă mai e2tinsă el afrmă

că etica „este o încercare sistematică *i raţională de interpretare a

e2perienţei noastre morale individuale sau sociale în a*a 0el înct să

determinăm regulile care trebuie să ne conducă#. 3tica este legată de

procesul prin care clarifcăm ce este bine *i ce este rău *i prin care ne

impunem să acţionăm în concordanţă cu ceea ce este bine sau, cu altecuvinte, etica este procesul de identifcare a standardelor morale. Pe de altă

parte, „morala sau moralitatea anali"ea"ă activităţile *i practicile umane din

perspectiva binelui sau a răului. e asemenea, morala urmăre*te valorile

re4ectate de aceste activităţi sau practici, precum *i regulile prin care sunt

promovate într-un conte2t dat. 5oralitatea unei societăţi, a unui sistem politic

sau a unei organi"aţii publice este repre"entată de ceea ce este considerat

po"itiv sau negativ în cadrul grupului respectiv. 3a re4ectă valorile pe care

membrii grupului le consideră importante *i este e2primată prin legi, reguli,

politici sau proceduri, dar în egală măsură prin norme in0ormale# $e/eorge, în

en!ardt, %&&&, pp. %%6-%%7). Singer nu îmbrăţisea"ă această opinie. 3l este de

părere, pornind *i de la etimologia celor doi termeni $grecescul ethos pentru

etică *i latinul mores pentru morală), că semnifcaţia lor este identică sau în

orice ca" sufcient de apropiată pentru a putea f consideraţi sinonime. 8ricum,

putem să menţionăm că în pofda de"baterii academice, în limba9ul comun, cele

două cuvinte sunt adeseori utili"ate ca sinonime. [II.2B, p.+:!



:ormele etice pot f împărţite în două categorii. În cea dinti pot f

incluse cele in0ormale care sunt re"ultatul interacţiunilor naturale între

membrii unei comunităţi. În cea de a doua categorie se găsesc

reglementările 0ormale care sunt produse fe de către di0erite autorităţi

publice, fe de către 0orme asociative care doresc să î*i autoreglemente"eactivitatea. 32istă autori care sunt de părere că cele cu caracter 0ormal $legi,

coduri) ar trebui e2cluse întruct normele etice ar trebui să fe produsul

spontan al di0eritelor societăţi *i în acela*i timp să î*i păstre"e un caracter

desc!is, dinamic. rans0ormarea lor în legi anulea"ă *i rolul indivi"ilor ca

agenţi morali, capabili să in4uenţe"e prin propria lor contribuţie atitudinea

generală cu privire la ceea ce este bine *i ceea ce este rău într-o comunitate.

În ceea ce prive*te originea eticii *i a normelor etice, principalele douăabordări invocă, pe de o parte, religia ca o sursă a lor, în timp ce altele

optea"ă pentru evoluţia naturală a acestora în cadrul unor grupuri umane.

Singer respinge destul de 0erm teoria privind originea religioasă ale

di0eritelor sisteme etice, admiţnd doar contribuţii *i in4uenţe la construcţii

morale mult mai comple2e. Putem f de acord că nu au e2istat societăţi care

să fe caracteri"ate de norme etice avnd o unică origine, în ca"ul acesta,

divină. ;onsiderăm totu*i că în unele situaţii rolul normelor religioase estedominant. egimurile 0undamentaliste islamice repre"intă bune e2emple în

această privinţă, dar într-o oarecare măsură putem să ne re0erim *i la unele

societăţi cre*tine $Spania în timpul inc!i"iţiei, unde a e2istat o lege a purităţii

sngelui < „limpie"a de sangre# sau în unele comunităţi protestante radicale

din coloniile engle"e din +merica). [II.2B, p.+:!

eoria evoluţionistă este *i în "ilele noastre mai potrivită pentru a

e2plica starea sistemelor de norme etice la un anumit moment. ;!iar dacăau 0ost generate de te2te religioase, în cele mai multe ca"uri au su0erit

evoluţii importante de-a lungul timpului. +cum două sute de ani, de e2emplu,

în ma9oritatea societăţilor europene 0emeilor le era re"ervat un rol casnic *i

de strictă subordonare în 0aţa bărbatului. În "ilele noastre situaţia este

0undamental di0erită.

Un alt element care in4uenţea"ă normele etice este cel politic. Un

e2emplu 0oarte apropiat de regimurile 0undamentalist islamice îl repre"intă

cele totalitare. =.+. von >a?e@ a afrmat, de alt0el, despre regimul !itlerist, că

a 0ost unul moral, deoarece a încercat să impună societăţii germane o

+



anumită morală, o anumită înţelegere a binelui *i a răului. acă acceptăm

argumentul lui >a?e@, aceea*i etic!etă se poate aplica *i regimurilor

comuniste. ;ele două e2emple de regimuri totalitare sunt ca"uri e2treme de

intervenţie a politicului în s0era eticii. 5ai trebuie să menţionăm *i in4uenţe

mai moderate, dar totu*i de multe ori importante, cum ar f personalităţilepolitice sau di0eritele ideologii.

Aaldo a considerat administraţia publică că pe un proces politic

înnăscut încă de cnd a scris BStatul +dministrativ#. În concepţia lui Cig!t

Aaldo etică în administraţia publică este o problema comple2ă *i complicată.

+cest subiect este greu de e2plicat *i înţeles avnd în vedere că în secolul

nostru codurile etice s-au sc!imbat iar sentimentul că moralitatea este

Brelativă# a crescut. ată find cre*terea în diversitate a organi"aţiilor, se0ace simţită nevoia de noi repere etice. ;u toate acestea nu se depune nici

un e0ort în direcţia creării unui nou cod etic adaptat noilor nevoi.

În teoria lui . Aaldo, 0uncţionarii publici trebuie să ţină cont de %D

obligaţii1

E obligaţii 0aţă de constituţieF

E obligaţii 0aţă de legiF

E obligaţii 0aţă de naţiune *i ţarăFE obligaţii 0aţă de democraţieF

E obligaţii 0aţă de normele de organi"are birocraticăF

E obligaţii 0aţă de pro0esie *i pro0esionalismF

E obligaţii 0aţă de 0amilie *i prieteniF

E obligaţii 0aţă de sineF

E obligaţii 0aţă de colectivităţile cu care vin în contactF

E obligaţii 0aţă de interesul public sau bunăstarea generalăFE obligaţii 0aţă de umanitate sau lumeF

E obligaţii 0aţă de umne"eu sau religie.

Aaldo afrmă despre aceste obligaţii că nu pot f ierar!i"ate în 0uncţie

de importanGă iar numărul lor poate cre*te indefnit, el 0ăcnd doar o trecere

în revista a celor mai importante reguli etice în vi"iunea lui. 3l tratea"ă

aceste obligaţii la nivelul datoriei individuale, datoria fecăruia 0aţă de

moralitatea personală *i nu datoria 0aţă de organi"aţie. Aaldo 0ace re0erinţă

la nevoia de a înţelege etica în conte2tul teoriei politice. [II.24, p.0!

:



În conclu"ie drepturile omului, interesul public, cerinţele pro0esionale

sunt norme de care 0uncGionarii publici trebuie să ţină cont în des0ă*urarea

activităţii lor *i nu trebuie să se lase in4uenţaţi de nici o 0ormă de manipulare

sau presiune e2ercitată asupra lor spre a f apţi de a lua deci"ii corecte din

punct de vedere etic.+st0el, în realiatea administraţiei publice nu tot ceea ce e legal este *i

etic. =ie că ne place sau nu, 0uncţionarii publici lucrea"ă cu anumite norme

legale care nu sunt neapărat etice în criteriu general.

B



I.& E"ic' profe#io('l! )i e"ic*e"' +( 'c"i$i"'"e' fu(c,io('rilor pu%lici

ocietăţile moderne sunt societăţi profesionale. rice persoană care îmbrăţişea&ă o

carieră îşi doreşte să fie recunoscută ca profesionistă a domeniului. ;n ma8oritatea ca&urilor,

inclusiv politicienii c*t şi funcţionarii publici au avut alte profesii înainte să devină ceea ce suntactual. i au fost de obicei economişti, medici, ingineri, profesori ş.a.

3onform 6icţionarului %plicativ al limbii rom*ne (ediţia a II7a revă&ută şi adăugită)

noţiunea de -e"ic! provine din limba france&ă < éthique şi limba latină < ethicus ceea ce

înseamnă morală, iar e%plicaţia acestui substantiv este1A

1. tudiul teoretic al principiilor i concep iilor de ba&ă din orice domeniu al g*ndirii iș ț ș

activită ii practice, şiț

2. 5nsamblu de norme în raport cu care un grup uman î i reglea&ă comportamentulș

pentru a deosebi ce este legitim i acceptabil în reali&area scopurilor.ș

tiinţa eticii are un caracter analitic < se preocupă de cau&ele acţiunilor noastre şi

normative < ne spune ceea ce avem de făcutK ea nu este însă o stiinţă descriptivă <nu ne indică

cum să facem, dar este practică, orientată spre acţiuneA se învaţă din practică. 6e aceea se

foloseşte adesea şi conceptual de e"ic' 'plic'"!, prin care înţelegem anali&a din punct de vedere

moral a unor situa ii concrete din practica socială sau profesională, în vederea luării unor deci&ii.ț

5 vorbi despre etică în domeniul politicii, economie, la nivel de organi&aţie, este astă&i lamodă, c'iar repre&intă o noutate. 3u toate acestea se manifestă o lipsă evidentă a eticii în aceste

domenii. [II.12, p.2!

9a8oritatea oamenilor se conduc în viaţă după ceea ce numim morală conveţională sau de

aparentă. Filosofia etică este aceea disciplină preocupata de ceea ce este bine şi rău, corect sau

greşit. ?oate societăţile au avut şi au reguli etice care aprobă onestitatea, respectarea

promisiunilor, a8utarea semenilor şi respectarea drepturilor celorlalţi. tica este o trăsătură umană

universală c'iar dacă codul de etică nu este acelaşi pentru to i, el pre&ent*nd particularită i pentruț ț

fiecare societate, organi&aţie sau pentru fiecare individ în parte.

tica în relaţii publice implică valori precum onestitate, desc'idere, loialitate, cinste,

respect, integritate şi comunicare desc'isă. 5ceastă definiţie a eticii în relaţiile publice implică

mai mult dec*t vec'ile înţelesuri ale acesteia legate strict de manipulare prin mesa8e persuasive

şi, de aceea, nu este unanim acceptată.

:ecesitatea eticii în administraţia publică contemporană este un 0apt

demonstratF dacă acceptăm 0aptul că nu putem trăi în !aos, 0ără anumite

1 6icţionarul %plicativ al limbii rom*ne (ediţia a II7a revă&ută şi adăugită), 5cademia Lom*nă, Institutul de@ingvistică $Ior'u Iordan”, ditura >nivers nciclopedic Gold, 2//0

4



reguli *i principii morale, atunci se înţelege că un sistem nu poate dura *i nu

poate aduce prosperitatea oamenilor dacă nu se ba"ea"ă pe o practică a

eticii.

efnirea culturii pro0esionale are la ba"ă abordarea acesteia ca un

0enomen social care e2primă trăsăturile comportamentale ale individului dinperspectiva activităţii pro0esionale a acestuia. Privită ca 0enomen social,

cultura pro0esională poate f 0ormată doar în cadrul social *i raportată la

valorile general acceptate, în cadrul comunităţii respective. :iciuna dintre

virtuţile individuale nu are valoare dacă aceasta nu este recunoscută de

mediul social. Prin urmare, individul, în procesul sociali"ării, î*i de"voltă acele

trăsături *i calităţi personale care sunt mai înalt apreciate de societate.

;alităţile individuale ale personalităţii se regăsesc doar îne2teriori"area acestora în urma unor activităţi. +ctivităţile prin care se

mani0estă calităţile individuale ale personalităţii, virtuţile acesteia sunt 0oarte

diverse *i pot ţine att de domeniul material ct *i de cel spiritual.

+ntrenarea individului în activităţi de producere a valorilor sociale pune în

0aţa acestuia e2igenţe deosebit de înalte, înti de toate, de ordin calitativ. ;u

ct cuno*tinţele, priceperile *i deprinderile acestuia sunt mai vaste, cu att

*i calitatea produselor sale este mai per0ormantă.;u toate acestea, doar cunoa*terea generală a te!nologiilor de

producere a valorilor, srguinţa *i dorinţa sinceră de a produce bunuri de o

valoare deosebită, nu sunt sufciente. Un adevărat me*ter, în domeniul său

de activitate, poate f considerat doar acela care, pe lngă 0aptul că va

reproduce cu mare e2actitate operele create de alţii, va introduce în propria

operă elementul care o va deosebi de acestea, îi va imprima un caracter

unic.in această perspectivă revenim la noţiunea de cultură pro0esională

care, în vi"iunea noastră, constituie o e2presie concentrată a cuno*tinţelor în

domeniul unei activităţi pro0esionale, elaborate *i acumulate prin reali"ările

teoretice *i practice ale speciali*tilor în domeniu, 0ortifcată prin cultura

generală a individului. ;ultura pro0esională constituie o valoare deosebită

att pentru individ ct *i pentru societate.

:oţiunea de „culturăHetică pro0esională# a 0ost pusă în circuitul *tiinţifc

de savantul rus I. Podmar@ov, care a inclus ca *i componente ale acesteia1

a) cuno*tinţele speciale privind conţinutul activităţii pro0esionaleF

0



b) cuno*tinţele privind situaţia din domeniul activităţii de producţie,

privind raporturile organi"aţionale *i e2ecutanţii.

+ceastă caracteristică a culturii pro0esionale este importantă prin

0aptul că autorul vine cu abordarea „te!nologică# a noţiunii, specifcnd

parametrii pe care urmea"ă să-i întrunească individul pentru a f „promovat# în tagma titularilor unei pro0esiuni.JKKK.', p.%DL

aniela atiana ;orduneanu consideră că Bla ba"a eticii în instituGii

stau următoarele principii1

a) ;redibilitatea $onestitatea, integritatea, fabilitatea *i loialitatea)

b) espectul $politeţe, etic!eta, demnitate, toleranţă *i acceptare)

c) esponsabilitatea $a răspunde pentru proporţiile acţiunii, a dadovadă de o anumită moderaţie, urmărirea e2celenţei *i motivarea prin

e2emplul personal, perseverenţă, anga9area într-un e0ort de per0ecţionare

continuă)

d) 3c!itatea $egalitatea, imparţialitatea, proporţionalitatea,

sinceritatea, riguro"itatea cuvenită)

e) 3mpatia $a f sincer preocupat de bunăstarea celorlalţi, altruism,

bunăvoinţa)0) Spiritual civic $respectarea legilor, a contribui la bună 0uncţionare a

societăţii, activităţi precum votarea, e2ecutarea datoriei de 9urat, prote9area

resurselor mediului)# JKK.M, p.'7L.

+ceastă practică poate f sugerată prin următoarele principii ale eticii1

%. espectarea confdenţialităţii in0ormaţiilor1

E de către salariat 0aţă de întreprindereF

E de către 0urni"or 0aţă de clienţiFE de către negociator 0aţă de e2terior etc.

D. Sensibilitate 0aţă de con4ictele de interese1

E detectarea lor *i, dacă este posibil, evitarea lorF

E transparenţăF

E apelarea la arbitri neutri pentru re"olvarea lorF

(. espect 0aţă de regulile de drept1

E c!iar dacă este vorba de legi considerate necorespun"ătoare, de

către oamenii de a0aceri din a0arăF

E pot f e2ceptate unele situaţii e2tremeF

1/



'. ;on*tiinţa pro0esionalăF pro0esionalism1

E e2ercitarea pro0esiunii cu con*tiinţa *i prudenţăF

E cultivarea competenţei pro0esionaleF

E limitarea deci"iilor *i acţiunilor la competenţă pro0esionalăF

M. Noialitate *i bună credinţă1E a nu în*elaF

E a-*i ţine cuvntulF

E a f ec!itabilF

6. Simţul responsabilităţii1

E a avea în vedere consecinţele practice ale deci"iilorF

E asumarea propriei responsabilităţiF

7. espectarea drepturilor *i libertăţilor celorlalţi1E libertate în comportament, de opinieF

E evitarea discriminărilor de orice 0elF

O. espectarea finţei umane1

E a nu aduce pre9udicii intenţionate celorlalţiF

E a respectă personalitatea umană, cu necesităţile *i e2primările sale.

JKK.M, p.'& L

+ceste principii pot g!ida orice membru al unei organi"aţii, fe că estemanager sau simplu anga9at.

3tică în instituGie, presupune următoarele dimensiuni1

E etica personalăF

E etica indivi"ilor ca membri ai instituţiei $atingerea scopurilor

respectnd regulile interne)F

E etica instituţiei $reguli, obceiuri, norme în atingerea scopurilor)

E etica instituGiei în relaţiile sale cu mediul e2terior $superiori, clienţi,mass-media, societatea în ansamblu). [II.B, p.2!

+ceste dimensiuni sunt se in4uenţea"ă reciproc find interdependenteF

pentru că o organi"aţie să fe etică *i membri săi trebuie să aibă un

comportament care poate f ast0el califcat. 8 organi"aţie care promovea"ă

principiile morale, prin instituţionali"area unui set de reguli de conduită, nu

poate tolera ca anga9aţii săi să încalce aceste reguli sau valorile morale. Se

poate observă cu u*urinţă că respectarea unor principii morale în interiorul

instituGiei îmbunătăţe*te relaţiile acesteia cu mediul e2tern.

11



3tica se opune proftului in9ust obţinut ilegal *iHsau imoral. ;alitatea

etică a instituGiei publice *i a personalului său depinde de re"ultatul calităţilor

*i capacităţilor de conducere a managerilor săi. 8rice conducător are o

responsabilitate morală deosebită1 el trebuie să fe un e2emplu de

pro0esionalism, să conducă oamenii spre atingerea obiectivelor instituGiei, săfe un e2emplu prin conduita sa pentru colaboratoriF mai mult, el trebuie să

contribuie la instituţionali"area eticii în cadrul instituGiei.

3tica stă la ba"a întregului proces de luare a deci"iei, în toate etapele

sale. 8ctave /elinier, cunoscut teoretician al managementului, propune

implementarea unui Btest de etică#, cu trei întrebări1

%. 3ste legal +ceastă deci"ie va încalcă legea sau regulile interne ale

frmeiD. +ceastă deci"ie este ec!itabilă pentru toate părţile interesate, att

pe termen scurt, ct *i pe termen lung

(. 5ă voi simţi mndru de această deci"ie ar dacă 0amilia mea ar

cunoa*te deci"ia ar dacă s-ar publică JKK.M. p.MQL

3tica pro0esională este ansamblul principiilor morale privind credinţele,

valorile, normele *i concepţiile însu*ite de oamenii cu privire la de"voltarea

istorică a instituţiei în care lucrea"ă.8 altă defniţie este cea dată de /arr? Ro!ns „o re4ecţie sistematică

asupra consecinţelor morale ale deci"iilor $potenţiale daune pentru

personalul din interiorul organi"aţiei ct *i pentru persoanele din e2terorul

acesteia)#. JKK.&, p. 'Q7L

;omportamentul corect presupune că acţiunile să fe concordante cu

valorile morale general acceptate că norme într-o societate sau cultură. În

di0erite pro0esii, aplicarea valorilor morale în practică este cunoscută subdenumirea de etică aplicată.

Pro0esiile consacrate transpun ideile recunoscute privind

comportamentul corect în coduri ofciale de etică *i comportament

pro0esional. +ceste declaraţii de etică aplicată, devin un g!id al practicii

pro0esionale *i repre"intă ba"a pentru impunerea regulilor *i sancţiunilor. ;a

urmare, comportamentul pro0esional se ba"ea"ă pe ceea ce se consideră a f

motive virtuoase, moni-tori"ate *i evaluate con0orm codurilor de comportare

stabilite *i impuse, prin interpretare concretă, celor ce se abat de la

standardele de practică acceptate.

12



Principiul care stă la ba"a eticii pro0esionale este că acţiunile cuiva

trebuie să producă ma2imum de bine att pentru client, ct *i pentru

comunitate în întregul sau *i să nu întărească po"iţia *i puterea să că

practicant al pro0esiei.

Preocuparea pentru etică *i impunerea codurilor de comportare are celpuţin două argumente1 prote9area celor care î*i încredinţea"ă bunăstarea

pro0esioni*tilor *i protecţia pro0esiei însă*i, respectiv, privilegiile, statutul *i

colegialitatea pro0esională.

Statul a înfinţat, în toate unităţile administrativ-teritoriale, autorităţi

publice centrali"ate *i descentrali"ate, care să-l repre"inte *i să acţione"e

prin acestea pentru reali"area intereselor sale, dar *i ale populaţiei.

Una din problemele cu care ne con0runtăm, la etapa actuală, orepre"intă responsabilitatea morală pe care trebuie să *i-o asume autorităţile

*i instituţiile statului în raport cu comunităţile implicate sau a0ectate de

deci"iile lor.

3tica în cadrul autorităţilor sau a instituţiilor nu înseamnă numai

respectarea legii, ea presupune un set de instrumente de deci"ie 0olositoare

în stabilirea strategiei autorităţilor sau instituţiilor, în re"olvarea problemelor

cetăGenilor și prosperitatea societăGii în ansamblu. 3tica în administraţiapublică presupune o mai bună gestionare, mult umani"ată, a raporturilor

dintre cei implicaţi pe piaţă de bunuri *i servicii, *i anume găsirea unui

ec!ilibru între interesele grupurilor de a0aceri implicate.

Pro0esioni*tii sunt guvernaţi în principiu de legi *i reglementări

specifce. 32istă multe ca"uri în care, pe lngă normele legale, sunt necesare

norme etice. În general aceste norme vi"ea"ă, într-o societate democratică,

următoarele tipuri de probleme1 autoritatea pro0esională, practicilepaternaliste, drepturile clienţilor. Unii speciali*ti neagă e2istenţa unei etici

pro0esionale ca atare *i susţin că nu e2istă dect etici aplicate di0eritelor

pro0esii.

3tica pro0esională este o disciplină re4e2ivă *i critică. 3a se a4ă la

intersecţia flosofei moralei cu eticile particulare ale di0eritelor categorii de

pro0esii. Problema centrală a introducerii eticii în pro0esii, de*i e2istă de9a

legi, se datorea"ă 0aptului că legea acţionea"ă de obicei după ce s-a produs

încălcarea ei. Practicile etice sunt de graniţă *i se presupune că ar trebui să

acţione"e preventiv. 3tica pro0esională preci"ea"ă practicile, drepturile *i

1



datoriile membrilor unui grup pro0esional, critică *i sancţionea"ă

malpracticile pro0esionale.

6eosebim două tipuri de eticiA

a) tici pentru situaţii încurcate (MuandarN et'ics în original).

unt cele care nu se referă la coduri, fiindcă acestea din urmă sunt documenteîncărcate de o do&ă mare de idealism (sunt declaraţii oficiale, adesea de faţadă, sub care se pot

ascunde practici foarte diferite). tica pentru situaţii încurcate descoperă arii mai dramatice,

cazuri negative. lăbiciunea acestei abordări este aceea că, accentu*nd pe ca&ul negativ, poate

arunca o umbră generală asupra unei profesii. 6e e%emplu, în politică accentuea&ă pe cinism şi

compromitere, în administraţie pe corupţie, în medicină pe negli8area pacienţilor, în educaţie pe

abu& de autoritate şi încredere, ş.a.) "artea bună a concentrării pe ca&uri negative re&idă din

virtuţile pe care le confer critica practicilor unui domeniu. 5cest demers spri8ină corecţiile caretrebuie făcute. Lolul eticii este mai degrabă cel de a orienta po&itiv, dar nu orb şi nereflectiv,

acţiunea. Etica pentru situaţii încurcate este preferată de mass7media, aceasta căut*nd mai

degrabă sen&aţionalul şi scandalosul, pe care îl consideră mai gustat de public.

b) 5bordarea standard

5bordarea standard nu se concentrea&ă pe ca&uri dramatice, ci pe trăsăturile unei practici

profesionale, trăsături cărora le aplică anali&e prin intermediul conceptelor de drepturi şi datorii.

6e e%emplu, doctorii au datorii mai mari dec*t alţi oameni să îşi a8ute semenii, asistenţii sociali

la fel. "rofesorii au mai multe drepturi să evalue&e oamenii ca elevi şi studenţi şi să le oriente&e

succesul. i au şi dreptul să pedepsească aşa cum, în alt registru, poliţiştii au dreptul să u&e&e de

violenţă, parlamentarii să stabilească după ce legi trăim. JKK.D7, p.M7L

rice profesie este o relaţie între profesionist şi client. "rofesioniştilor li se cere să facă

ceea ce este normal şi plătit ca atare de către client (direct sau indirect), adică să7şi facă datoria,

după cum uneori li se pot cere şi acte supererogatorii (dincolo de datorie). "rofesioniştii îşi

urmăresc propriul succes ca prestigiu profesional şi succesul financiar. rientarea pe succes este

una de tip utilitarist, profesioniştii consideră că succesul lor se certifică prin ma%imi&area binelui

public.

>neori termenii contractului sunt e%cesiv stabiliţi de către profesionişti. 5cest gen de

impunere este una coercitivă şi invalidă în calitate de contract, mai ales atunci c*nd profesia este

monopoli&ată de aşa manieră înc*t toţi cei care nu sunt acceptaţi ca membri de drept ai ei, trec

drept şarlatani sau impostori şi clienţii nu au alternative. "rin urmare, c'iar e%istenţa serviciilor

alternative, nemonopoli&ate de către un grup profesional, este o condiţie de posibilitate a

intervenţiei clientului în calitate de subiect al contractului.

1



%istă contradicţii clasice între perspectiva profesioniştilor şi cea a clienţilor.

"rofesioniştii susţin că prestaţia lor este bună şi îşi merită succesul. 3lienţii se aşteptă ca

profesioniştii să dea curs şi ideologiei potrivit căreia aceştia sunt în serviciul public. 3lienţii

insistă pe o abordare deontologistă, pe ideea de datorie, de obligaţie profesională. "rofesioniştii

nu sunt obligaţi să preste&e servicii supererogatorii, dec*t din considerente morale, deşi clienţiise aşteaptă să o facă din datorie pur profesională.

;n acest conte%t, principiile etice ce guvernea&ă activitatea funcţionarilor publici sunt

relevate de caracterul activităţii pe care această categorie socioprofesională îl desfăşoară,

reali&area serviciului public şi punerea în slu8ba intereselor cetăţenilor ca principali beneficiari ai

activităţii administraţiei. #oţiunea de administraţie îşi are originea etimologică în limba latină ad

minister - servitor supus, iar administraţia publică repre&intă servitor al intereselor publice.

"rincipalul instrument prin care acţionea&ă administraţia publică sunt funcţionarii publici caresursă umană fundamentală a aparatului administrativ.

"rincipiile etice ce guvernea&ă funcţia publică şi modul de e%ercitarea a acesteia sunt

structurate pe trei mari categorii în aproape toate sistemele administrative din lume, c'iar şi fără

ca această împărţirea să fie e%pres reali&ată în te'nica legislativă de reglementarea a conduitei

etice a funcţionarilor publici. 3lasificarea categoriilor de principii ţine seama de specificul şi

raţiunile funcţiei publice şi a e%ercitării acesteia.

I.V'lori e"ice r'por"'"e l' e/erci"'re' 'u"ori"!,ii pu%lice0

egalitatea este principiul conform căruia e%ercitarea funcţiei publice şi reali&area

tuturor actelor de competenţă trebuie să se facă cu respectarea 3onstituţiei şi a tuturor legilor în

spirutul şi litera lor. 6e asemenea principiul legalităţii presupune şi aplicarea legilor în interesul

cetăţenilor şi pentru atingerea interesului general pentru care au fost elaborate. 5stfel dacă

procedurile administrative sau normele metodologice ale unor acte normetive diferite sunt în

conflict, funcţionarul public trebuie să facă aplicabilă norma care priveşte drepturile cetăţeanului.

5ltfel spus în practica eticii funcţionarilor publici s7a consacrat principiul că legea sau norme ale

ei nu pot fi piedici pentru reali&area unor drepturi dacă substanţa legii presupune conferirea

acelui drept. ;n toate statele europene acestă discuţie teoretică, care îşi are resortul în problemele

practice, se de&voltă pe marginea principiilor deontologice care guvernea&ă administraţia.

!esponsa"ilitatea este principiul conform căruia funcţionarul public trebuie să poarte

responsabilitatea pentru actele sale. ;n acest sens e%istă şi protecţia, reglementată în toate

sistemele de drept, pentru funcţionarii publici prin facultatea de a discerne toate c'estiunile care

îi sunt supuse atenţiei de problemetica specifică reali&ării competenţilor funcţiei publice pe care

o e%ercită.

1+



#iscernăm$ntul este principiul conform căruia fiecare funcţionar public este dator să

acţione&e legal, moral în reali&area atribuţiilor sale conform propriei convingeri, în acest sens

fiind responsabil de deci&ia luată. "rincipiul discernăm*ntului, înt*lnit şi la magistraţi, e%clude

orice influenţe sau presiuni care ar denatura actul deci&ional şi reali&area atribuţii lor de către

funcţionarii publici. ?rebuie evitată confu&ia între discernăm*ntul ca principiu etic alfuncţionarilor publici şi discernăm*ntul ca element subiectiv al codului penal privind capacitatea

persoanei de a sta în procesul penal ori discenăm*ntul ca element al capacităţii 8uridice de

dispo&iţie în materie civilă.

Eficienţa este principiul care presupune respectul pentru bani publici şi pentru mi8loacele

materiale pe care funcţionarul le are la îndem*nă în reali&area atribuţiilor sale. ficienţa impune

abţinerea de la risipă şi responsabili&area în efectuarea c'eltuielilor materiale. ;n autorităţile şi

instituţiile publice răspunderea pentru modul de c'eltuirea a fondurilor nu este reţinută numai pentru funcţionarii care lucrea&ă în direcţiile economice dar şi pentru cei din cadrul

compartimentelor de specialitate ale autorităţii, prin asumarea referatelor ne necesar şi investiţii

pe care le întocmesc. Lăspunderea în acest ca& este evaluată mai puţin din perspectiva legali&ăţii

anga8ării c'eltuielilor publice sau a procedurilor de ac'i&iţie ci mai accentuat pe caracterul de

oportunitatea. Instituţia abilitată să facă aceste verificări este 3urtea de 3onturi a Lepublicii

9oldova în plan e%tern iar din interiorul autorităţii abilitat este compartimentul de audit intern.

%onfidenţialitatea este principiul care impune funcţionarilor publici să nu facă u& de

informaţiile aflate în e%ercitarea funcţiei pentru a obţine foloase din de&văluirea lor, or să nu

de&văluie acele informaţii care sunt clasificate confidenţial sau secret, şi în al treilea r*nd să nu

de&vălue informaţii ce ar aduce pre8udicii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară

activitatea.

!ealizarea competenţelor în interesul pu"lic ceea ce înseamnă că funcţionarii publici

îndeplinesc o funcţie publică de importanţă socială în interesul cetăţenilor, e%clu&*nd orice alte

interese propriiK

%redi"ilitatea pu"lică este principiul în ba&a căruia funcţionarii publici sunt obligaţi să

respecte şi să sporească prestigiul instituţiei în care lucrea&ă şi să fie re&ervaţi şi discreţi prentru

a nu compromite acţiunile respectivei autorităţiK

&rofesionalismul este principiul care le impune funcţionarilor publici să7şi îndeplinească

e%emplar atribuţiile şi sarcinile de servici. 3orelativ acestui principiu sistemele administrative şi7

au de&voltat un sistem de perfecţionare şi pregătire continuă, at*t în interiorul autorităţilor c*t şi

prin instituţii speciali&ate din cadrul ministerelor de resort sau din afara administraţiei dar în

raport contractual cu instituţiile beneficiare. ;n Lepublica 9oldova, s7au instituit sisteme de

de&voltare profesională continuă atît în interiorul autorităţilor sau al unor instituţii speciali&ate

1:



din subordinea autorităţilor, cît şi în afara entităţilor publice. >n e%emplu în acest sens îl serveşte

5cademia de 5dministrare "ublică de pe lîngă "reşedintele Lepublicii 9oldova, înfiinţată în

100.

II. V'lori e"ice r'por"'"e l' %e(efici'rii #er$iciului pu%lic0

!espectul repre&intă principiul care obligă funcţionarul public la o atitudinereverenţioasă faţă de cetăţeni, de asemenea, obligaţia de ai da cetăţeanului petiţionar toate

lămuririle necesare şi nu în ultimul r*nd obligaţia de a răspunde la petiţii c'iar şi atunci c*nd

re&olvarea petiţiei nu intră în competenţa autorităţii sau instituţiei la care lucrea&ă funcţionarul

public.

!apiditatea este principiul care obligă funcţionarul puplic să7şi îndeplinească atribuţiile

în cel mai scurt timp în raport de problemetaica ce ia fost înaintată, şi să formule&e răspunsul în

termenul stabilit de lege sau dacă este posibil în cel solicitat de petent.%onfidenţialitatea este obligaţia funcţionarilor publici de a nu face publice problemele

petenţilor cu care au fost însărcinaţi să le re&olve, sau să nu facă publice actele sau anc'etele de

la dosar. pre e%emplu obligaţia asistenţilor sociali de a nu face cunoscut situaţia situaţia unei

anumite persoane sau familii dec*t celor în drept a re&olva ca&ul social respectiv.

'ntegritatea principiul care le inter&ice funcţionarilor publici să solicite sau să accepte

cadouri sau alte beneficii de la cetăţeni pentru îndeplinirea unor atribuţii care le revin prin statul

de funcţiuni sau prin natura funcţiei publice ce o ocupă, cre*nd astfel un climat de încredere în

funcţionari şi în administraţia publică.

'mparţialitatea conform căreia funcţionarii publici trebuie să fie imparţiali în acţiunile,

8udecăţile şi opiniile lor, să respecte egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi să fie absolut

neutri faţă de interesele politice, economice şi religioase.

III. V'lori e"ice r'por"'"e l' '%li',iile 2e co(2ui"! )i i'i(e' per#o'(ei c're

e/erci"! fu(c,i' pu%lic!0

%redi"ilitatea este cel mai important aspect al valorilor pe care funcţionarul public

trebuie să le respecte şi repre&inte. 3redibilitatea presupune ca funcţionarul public să se bucure

de încrederea cetăţenilor în faţa cărora stă şi a căror probleme trebuie să le re&olve. 6e

credibilitatea funcţionarilor publici depinde în mod direct imaginea autorităţilor publice în care

îşi desfăşoară activitatea.

'ntegritatea ca valoarea etică a funcţionarului public presupune obligaţia acestuia de a nu

primii sau pretinde cadouri sau alte foloase de la petenţi, pentru a păstra încrederea publică în

ec'idistanţa, corectitudinea şi profesionalismul funcţionarilor publici.

1B



(inuta este mai mult o obligaţie de serviciu, însă în literatura de specialitate ea a fost

introdusă în r*ndul valorilor etica ca element al conduitei. Oinuta trebuie să fie decentă în sensul

unei vestimentaţii sobre dar care să nu poată fi considerată negli8entă sau o etalare a opolenţei.

#emnitatea ca valoare presupune respectul faţă de sine pe care funcţionarul public

trebuie să7l aibă şi are la ba&ă transferul de statut de la instituţia publică la funcţionar camandatar în ba&a unui raport de funcţie publică a atributelor statului.

)utoritatea valoarea etică ce defineşte conduita funcţionarului public se referă la

autoritatea epistemică, cea deontică fiind un atribut al instituţiei administrateive, şi repre&intă un

summum de calităţi care fac ca funcţionarul public să impună prin atitudinea sa. 5ceste valori

care contribuie la creşterea autorităţii personale sunt profesionalismul, respectul, ţinuta şi

atitudine.

*eriozitatea. ;n unele ţări codurile etice prescriu şi o conduită pe care funcţionarul publictrebuie să o respecte şi în viaţa privată. Funcţionarul public este obligat să ducă o viaţă decentă,

să aibă un comportament civili&at faţă de celalţi şi de asemenea are şi anumite interdicţii. pre

e%emplu funcţionarii publici nu au dreptul să participe la manifestări indecente, nu au dreptul (în

ma8oritatea statelor americane) să 8oace în ca&inouri, sau să participe la alte 8ocuri de noroc etc.

JKKK.%, p.DOL

;n culegerea lui 6Pig't Haldo 5dministraţia "ublică şi tică autorul tinde să trase&e

terenul dificil şi complicat al relaţiei dintre administraţia publică şi etică. 3um Haldo afirmă că

la început comportamentul moral sau etic din administraţia publică este o problema complicată,

într7adevăr 'aotică.

Haldo înaintea&ă astfel mai multe perspective privind pre&entul, numite o 'arta de

şorţuri sau o linie de surse şi tipuri de obligaţii etice la care se aşteaptă să răspundă

funcţionarul public. coate în evidenţă o du&ină de obligaţii etice oscil*nd de la bligaţii

pentru 3onstituţie şi pre Leligie şi 6umne&eu p*nă la bligaţii spre sine, pre familie şi

"rieteni. l îşi apară acest proiect în capitolele următoare din #ecesitatea planurilor şi

#ecesitatea unor Instrumente de #avigaţie pentru că dacă vom vorbi despre etică din viaţă

publică ar fi necesar de ştiut despre ce vorbim.

;n final Haldo nu oferă răspunsuri uşoare şi conclu&ionea&ă cu şase observaţii şi

reflecţii despre această tema privind unele dintre problemele care ar merită mai mare atenţie

într7un mod mai serios şi mai sistematic.

1.ecolul DD poate fi greu identificat fie după atenţia acordată codului moralei, sau după

concentrarea asupra cercetării eticii. 6impotrivă, el poate fi observat după decăderea codurilor

morale tradiţionale, după un sentiment răsp*ndit că moralitatea e relativă, dacă nu fără

însemnătate, şi o înclinaţie spre a privi cercetarea eticii că frivolă, irelevantă. 5ceste curente de

14



g*ndire au fost asociate cu o despărţire de credinţă religioasă şi o ridicare concomitentă a

credinţei în ştiinţă şi în aura să filosofică.

5ceastă de&voltare a coincis cu revoluţia organi&aţionalăA o creştere fără precedent în

varietate, număr, mărime şi forţă a organi&aţiilor, în centru a ceea ce înseamnă actul guvernării,

adică în administraţia publică. 5 coincis, de asemenea, cu apariţia autodefinirii administraţiei, cuun nou tip de interes ştiinţific în studiul administraţiei, şi o creştere a te'nologiei administrative.

5stfel ne confruntăm cu această situaţie istoricăA tocmai în momentul în care lumea

organi&aţională îşi însuşeşte nevoia cresc*ndă de repere etice, nu doar vec'ile moralităţi se

erodea&ă, dar nu se face nici un efort pentru a se crea un nou cod al conduitei potrivit noilor

realităţiA iar mentalitatea ştiinţifică, care este principala vinovată pentru revoluţia organi&aţională,

face că simultan să fie dificil să se ia în serios problemele etice.

2. ;n nici o ţară nivelul conştiinţei etice în conduită guvernării nu atinge nivelul realităţiicomple%e, doar tatele >nite au problema aparte. 5 fost deseori observat că americanii au

intenţia de a vedea moralitatea în cea mai mare parte, dacă nu e%clusiv, în termeni se%uali sau

financiari.

6upă cum văd eu, o preocupare pentru moralitatea publică trebuie, într7adevăr, să includă

o preocupare faţă de varietatea bine cunoscută a comportamentelor greşite din punct de vedere

social sau pecuniar, în interiorul sau afect*nd viaţă publicăK ar trebui să ignorăm istoria şi viaţă

politică actuală pentru a putea g*ndi în alt fel. ricum, după cum arată c'iar şi probele mele

puţin documentate, problema conduitei etice corecte se întinde mult dincolo de imaginea publică

a banilor şi legăturilor se%uale. "re&intă probleme de conduită pentru care moralitatea

tradiţională, de&voltată şi apărută în timpuri mai puţin comple%e ne indică puţine puncte de reper

sau nu indică deloc.

. >nele din cele mai bune scrieri ce se ocupă de subiectul nostru sublinia&ă prevalenţa,

poate c'iar şi necesitatea ambiguităţii morale în viaţă organi&aţională. tep'en JaileN, în

lucrarea să tica şi erviciul "ublicK subliniem conte%tualitatea binelui şi a răului. 9elville

6alton înA mul care administrea&ă conclude că persoanele ce provin din clasa de mi8loc este

mai posibil să devină manageri de succes dec*t persoanele ce se trag din clasa inferioară primei,

nu datorită abilităţii superioare sau îndem*nării te'nice, ci datorită unei sociali&ări care îi

pregăteşte mai bine pentru a face faţă ambiguităţilor morale.

6acă nu putem clarifica etică şi lumea organi&aţională, poate va fi de folos dacă vom

putea avansa în a înţelege, ieşind din confu&ie şi comple%itate. 6acă ambiguitatea nu poate fi

eliminată, atunci o toleranţă pentru ambiguitate devine absolut necesară.

. >rmătorul lucru pare adevărat, aproape a%iomaticA comple%itatea problemelor morale

creşte odată cu sporirea numărului membrilor în organi&aţieA persoanele din organi&aţiile formale

10



în completarea celor din organi&aţiile tradiţionale se confruntă cu probleme morale mult mai

mari dec*t acelea de pe '*rtie, cei din organi&aţiile publice formale înt*lnesc mai multe probleme

morale comple%e că cei din organi&aţiile non7publice, iar comple%itatea morală creşte că şi

responsabilităţile odată cu creşterea ierar'iei administrative. [II.24, p.1/!

6acă aceasta este o vi&iune corectă, atunci funcţionarul din v*rful ierar'iei organi&aţiilor publice (manageri, directori) sunt în centrul comple%ităţii etice. Funcţiile sunt, desigur, larg şi

corect vă&ute. 6ar se poate discuta asupra interesului generaţiei trecute că această discuţie a

moralităţii a fost ignorată în general.

Jernard crede că creativitatea morală a fost o funcţie e%ecutivă esenţială. 3um indică

fra&ă citată, el crede de asemenea că sarcina asumată poate conduce la o decădere morală. ;ntr7un

mod similar 7 tep'en JaileN 7 în eseul citat în a treia observaţie, foloseşte metaforă deasupra

liniei periculoase arăt*nd prin această climatul moral dificil în care înalţii oficiali trebuie sălucre&e şi pericolul la care ei se e%pun. JKK.DO, p.%%L

+. 5m vă&ut recent, şi vedem şi acum, lărgirea unei &one cenuşii în care orice distingere

clară între categoriileA public şi privat, dispar în noi modele organi&aţionale şi aran8amente

legale. ;n această &ona gri, ierar'ia e diminuată, dar nu dispare, noi relaţii pe diagonală şi pe

laterală se de&voltă, făc*nd tot mai dificil de dat răspuns la întrebareaA cine conduce aici+

6upă părerea mea, problemele noastre etice se amestecă în această cresc*ndă &onă gri.

%ine va fi responsa"il+ &entru ce+ n faţă cui+ n ce va constă datoria şi cum poate fi judecată

onestitatea+ >n punct de vedere e acela că cu o ierar'ie rela%ată şi o libertate mărită, drumul e

desc'is de&voltării moralităţii personale, autentice. C. 3leveland caută o soluţie în speranţa că

managerii din lumea ori&ontală se vor consideră manageri publici pentru că în fapt ei vor fi

aşa.

:. >n număr de factori, care au de a face fie cu problemele societăţii, fie cu climatul

general al vieţii noastre intelectuale, sugerea&ă că se poate sc'imbă situaţia, că vom începe să

aplicăm în mod serios dimensiunile etice lumii noastre organi&aţionale. 5ceastă poate fi mai bine

făcută încep*nd de la ba&ele empirice legitimate în ştiinţele sociale recente.

;n &ilele noastre, constatăm cum sunt compromise valori morale de o semnificaţie şi

frumuseţe special. 5ceasta deoarece opinia publică este indusă în eroare de ponderea numerică a

celor care persistă în rău, şi începe să considere că aşa este firesc şi normal. au, c'iar dacă se

conştienti&ea&ă că nu aşa trebuie să stea lucrurile, luarea unei atitudini ar fi, oricum, lipsită de

eficienţă, dat fiind faptul că, din punct de vedere cantitativ, cei care greşesc sunt mulţi şi uniţi şi

prin acţiunea lor comună, oficiali&ea&ă, într7un fel, ilegalitatea şi imoralitatea.

Me"o2e 2e pre$e(ire ' +(c!lc!rii (orelor 2e co(2ui"! profe#io('l!

2/



Funcţionarii publici trebuie să respecte normele prevă&ute de codul de conduită şi atunci

c*nd se găsesc în anumite situaţii în care este posibilă încălcarea acestor norme, ei pot adopta

diferite atitudini şi măsuri în vederea păstrării propriei integrităţi profesionale. 5ceştia trebuie să

aibă un asemenea comportament nu din teama de a nu fi sancţionaţi conform prevederilor

legislative în vigoare, ci să aibă un comportament spontan, care să decurgă dintr7o conduită profesionistă conştienti&ată, interiori&ată şi însuşită. 5cest fapt poate să se înt*mple în mod

spontan doar atunci c*nd normele de conduită profesionale sunt bine cunoscute de către

funcţionarii publici, sunt respectate mai înt*i din convingere, iar abia după aceea din dorinţa de a

nu cădea sub incidenţa legii şi de a nu fi sancţionaţi.

5stfel, primul pas în acest sens este ca funcţionarii publici să cunoască prevederile legale şi

să înţeleagă corect sensul pe care l7a g*ndit legiuitorul atunci c*nd a prevă&ut anumite situaţii

enunţate în te%tul legii.>rmătorul pas constă în instruirea funcţionarului public cu privire la normele pe care

trebuie să le aplice şi e%emplificarea acestora cu anumite situaţii relevante şi studii de ca&. ;n

final, funcţionarii publici trebuie să aplice prevederile legale în mod natural, ca fiind ceva de8a

asumat de către fiecare funcţionar public. JKK.DQ, p.D%L

;n vederea creşterii profesionalismului corpului de funcţionari publici, ma8oritatea

statelor, inclusiv Lepublica 9oldova, şi7au instituit sisteme de de&voltare profesională continuă

atît în interiorul autorităţilor sau al unor instituţii speciali&ate din subordinea autorităţilor, cît şi în

afara entităţilor publice. >n e%emplu în acest sens îl serveşte 5cademia de 5dministrare "ublică

de pe lîngă "reşedintele Lepublicii 9oldova, înfiinţată în 100.

"e parcursul acestui capitol am să elucidat noţiunile de etică a funcţiei publice, principiile

şi valorile ei.. 5stfel, conclu&ionăm, că pentru a avea o comunicare eficientă între funcGionarii

publici i cetăș Geni, ba&ată pe încredere i respect, po&iș Gia funcGionarilor publici ar trebui sa fie

următoareaA slujind "inele ăriiț ne slujim de fapt pe fiecare dintre noi, fiindcă lucrăm pentru un

o"iectiv comun-"unăstarea ării, în general.ț

21



II. CERINŢELE ETICE 3E BA45 FAŢ5 3E FUNCŢIONARUL PUBLIC6N VI4ORUL LE7ISLAŢIEI 6N VI7OARE

II.1. Co2ul 2e co(2ui"! 'l fu(c,io('rului pu%lic )i ceri(,ele e"ice f',! 2efu(c,io('rii pu%lici

tica în domeniul funcţiei publice a fost şi este un subiect7c'eie de pe agenda din ultimele

decenii a >niunii uropene, gestionarea conflictelor de interese, a corupţiei şi a altor forme de

conduită necorespun&ătoare fiind considerată esenţială pentru asigurarea unei guvernări eficiente

şi pentru a menţine nivelul de încredere în procesul de luare a deci&iilor. r, nu se va putea vorbi

de eficacitate instituţională atîta timp, cît nu sunt luate în calcul elementele esenţiale ce

fundamentea&ă buna funcţionare a oricărei autorităţi publice < etica şi integritatea la nivel

instituţional. Qi asta, întrucît încălcarea normelor în sfera dată afectea&ă mecanismele de

funcţionare, relaţiile şi procedurile în interiorul autorităţii, relaţiile entităţii cu mediul e%tern,

calitatea serviciilor şi relaţia cu cetăţenii, imaginea şi prestigiul instituţional.

;n conte%tual parcursului european al Lepublicii 9oldova, a ignora de&voltarea pe

coordonate etice a administraţiei publice din Lepublica 9oldova, sub prete%tul că este de a8uns

aplicarea legii este tot una cu a ignora faptul că funcţionarii publici sunt personae, nu simpli

e%ecutanţi, că ei au propriile valori, vin din medii diferite iar dorinţa lor de afirmare ca

profesionişti ai administraţiei nu se reduce la conformism, datorie pe sarcină, salariu, sancţiune,

premiere, ci ca identitatea profesională devine o componentă a identităţii personale. ;mplinirea

profesională este o parte a împlinirii omeneşti şi o condiţie a stimei de sine.

3onsiliul uropei a fost întotdeauna interesat de lupta împotriva corupţiei, or, în vi&iunea

acestui for respectabil, $(...) corupţia repre&intă o ameninţare directă asupra principiilor de ba&ă

pe care organi&aţia le promovea&ăA statul de drept, stabilitatea instituţiilor democratice,

respectarea drepturilor omului, progresul economic şi social”.

5stfel, la 3onferinţa miniştrilor Rustiţiei, desfăşurată în 9alta în 100, 3onsiliul uropei a

lansat iniţiativa împotriva corupţiei. >rmare a acestei iniţiative, în septembrie 100, a fostînfiinţat Grupul 9ultidisciplinar împotriva 3orupţiei, sub responsabilitatea comună a

3omitetului uropean pentru "robleme 3riminale şi a 3omitetului uropean de 3ooperare

Ruridică, acestea fiind mandatate să identifice măsurile potrivite pentru un program de acţiune la

nivel internaţional împotriva corupţiei, să stabilească priorităţile şi să e%amine&e posibilitatea de

a elabora şi propune 3omitetului de 9iniştri acte cu caracter normativ.

;n continuare, la esiunea a 1/17a din : noiembrie 100B, 3omitetul de 9iniştri a adoptat

Le&oluţia (0B)2 $"rivind cele 2/ de principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei”."rincipiul nr. 1/ indică faptul că statele trebuie să asigure respectarea drepturilor şi obligaţiilor

22



funcţionarilor publici, ţinînd cont de cerinţele luptei cu corupţia, respectiv să prevadă măsuri

adecvate de ordin disciplinar pentru cei vinovaţi, precum şi să promove&e, în continuare,

comportamentul aşteptat de la funcţionarii publici prin intermediul unor mi8loace adecvate, cum

ar fi codurile de conduită.

6e menţionat că, iniţial, se discuta despre elaborarea unui cod de conduită european pentrufuncţionarii publici. ;nsă, în procesul de lucru, termenul $european” a fost omis, cu scopul de a

putea recomanda preluarea şi implementarea reglementărilor 3odului7model şi de către statele ce

nu sunt membre ale 3onsiliului uropei.2

;n anii 100B71000, întru definitivarea proiectului recomandării 3onsiliului uropei, Grupul

9ultidisciplinar împotriva 3orupţiei s7a întrunit de şase ori. @a 11 mai 2///, 3omitetul de

9iniştri al 3onsiliului uropei, întrunit în cadrul celei de7a 1/:7a sesiuni, a adoptat

Lecomandarea #r. L (2///) 1/ $"rivind codurile de conduită pentru funcţionarii publici”. 6erînd cu aceasta, s7a dispus publicarea recomandării şi a 9emoriului e%plicativ, sugerîndu7se

totodată statelor7membre ca, ţinînd cont de specificul normelor constituţionale ale fiecărei ţări, să

adopte codurile naţionale de conduită pentru funcţionarii publici, ba&ate pe 3odul7model de

conduită pentru funcţionarii publici. (ane%ă)

6in punct de vedere structural, 3odul7model de conduită pentru funcţionarii conţine un

preambul, în care este descrisă importanţa documentului şi paşii care au precedat adoptarea lui,

precum şi partea dispo&itivă, constituită din 24 de articole.

"artea dispo&itivă începe cu obiectul de reglementare şi cu un set de reguli referitoare la

interpretarea şi aplicarea 3odului7model. ;n continuare, sunt enumerate principiile generale ale

deontologiei funcţionarilor publici. >lterior, sînt reglementate aspectele ce ţin de raportarea

încălcărilor 3odului, conflictul de interese, declaraţia de interese, regimul incompatibilităţilor,

activitatea politică sau publică, protecţia vieţii private, cadourile ca reacţie la ofertele improprii,

susceptibilitatea în raport cu influenţele din e%terior, abu&ul de po&iţie oficială, confidenţialitatea

informaţiilor deţinute de autorităţile publice, resursele publice, controlul integrităţii, responsabilii

de supraveg'ere şi, în final, respectarea 3odului şi sancţiunile.

6e menţionat că, reieşind din dispo&iţiile articolului 1, prevederile 3odului7model se aplică

funcţionarilor publici, altor anga8aţi din autorităţile publice şi celor care activea&ă în instituţii

private, dar prestea&ă servicii publice. ;nsă 3odul7model nu se aplică demnitarilor aleşi,

membrilor Guvernului şi celor aflaţi în funcţii 8udecătoreşti, considerînduse, astfel, necesar să se

facă o distincţie clară între funcţionarii publici, pe de o parte, şi miniştrii şi demnitarii aleşi, pe

de altă parte, cei din urmă fiind figuri politice pentru care nu se va putea aplica principiul

neutralităţii politice statuat la articolul paragraful 2.

2 3odul7model de conduită pentru funcţionarii publici este pre&entat ca ane%ă la Lecomandarea #r. L (2///) 1/ din 11 mai 2///.

2



;n Lepublica 9oldova despre necesitatea adoptării unui cod de conduită a funcţionarilor

publici pentru prima dată s7a vorbit în 2//. 5tunci, în punctul 1 din "lanul de acţiuni pentru

reali&area trategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei, aprobat prin Cotărîrea

"arlamentului nr. 217DE din 1: decembrie 2//, a fost prevă&ută elaborarea şi înaintarea spre

aprobare a $3odului etic al funcţionarului public şi a unor astfel de coduri pentru fiecarecategorie de funcţionari publici (poliţie, vamă, procuratură, 8ustiţie etc.)”. ;n calitate de

responsabil a fost desemnat 9inisterul Rustiţiei, iar ca termen7limită de reali&are a acţiunii era

stabilit anul 2//+. JKKK.%L

5cţiunea a fost preluată şi inclusă la punctul 14 al "lanului de activitate a Guvernului pe

trimestrul IE al anului 2//+, aprobat prin Cotărîrea Guvernului nr. 1/11 din / septembrie 2//+,

stabilindu7se, totodată, şi un termen e%act pentru definitivarea proiectului 3odului < 1+

noiembrie 2//+.3ătre 1+ noiembrie 2//+, documentul elaborat de 9inisterul Rustiţiei a fost remis spre

e%aminare Guvernului. ;nsă ulterior, luînd în consideraţie recomandările e%perţilor europeni, la

1/ mai 2//: proiectul a fost remis 9inisterului Rustiţiei pentru definitivare.

5poi, reali&area acţiunii a fost transferată pentru anul 2//:, în acest sens fiind aprobată

Cotărîrea "arlamentului nr. B7DEI din 20 decembrie 2//+.

@a 11 iulie 2//:, fiind anali&at mersul implementării trategiei naţionale de prevenire şi

combatere a corupţiei în primul semestru al anului, Guvernul, prin Cotărîrea nr. 412, a pus în

sarcina 9inisterului Rustiţiei de a urgenta definitivarea proiectului legii cu privire la 3odul de

conduită a funcţionarului public şi de a o pre&enta, în termenele stabilite anterior, spre e%aminare

3abinetului de 9iniştri.

"rin Cotărîrea Guvernului nr. 112 din 1/ octombrie 2//:, %ecutivul a aprobat şi

pre&entat "arlamentului spre e%aminare proiectul legii cu privire la 3odul de conduit a

funcţionarului public. 6e menţionat că varianta finală a proiectului a fost definitivată cu

contribuţia substanţială a organi&aţiilor non7guvernamentale din domeniu, în special remarcîndu7

se $?ransparencN International 9oldova”.

6e menţionat că @egea nr. 2+7DEI din 22 februarie 2//4 privind 3odul de conduită a

funcţionarului public nu a intrat în vigoare la data publicării, ci, în conformitate cu articolul 1

din aceasta, la 1 ianuarie 2//0. Laţionamentele care au stat la ba&a deci&iei respective se refereau

la necesitatea intrării în vigoare a 3odului de conduită a funcţionarului public $la pac'et” cu o

nouă lege în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, devenită ulterior @egea nr.

1+47DEI din iulie 2//4 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

copurile 3odului de conduită sunt redate la aliniatul (2) al codului și anumeA

2



1. stabilirea unor norme de conduită în serviciul public şi informarea cetăţenilor cu privire

la conduita pe care trebuie să o adopte funcţionarul public în vederea oferirii unor servicii

publice de calitateK

2. asigurarea unei administrări mai bune întru reali&area interesului publicK

. contribuirea la prevenirea şi eliminarea corupţiei din administraţia publică şi creareaunui climat de încredere între cetăţeni şi autorităţile publice. JK.DL

Leferitor la alineatul (), în afară de faptul că prevede obligativitatea respectării normelor

de conduită de către funcţionarii publici, acesta vine să sugere&e că respectivul 3od de conduită

este aplicabil tuturor funcţionarilor publici. 5stfel, sintagma $tuturor funcţionarilor publici” de la

alineatul () se referă atît la funcţionarii publici cu statut general, cît şi la funcţionarii publici cu

statut special. ;n ca&ul celor din urmă este necesară o preci&areA 3odul de conduită se va aplica

funcţionarilor publici cu statut special în măsura în care prevederile acestuia nu vin încontradicţie cu anumite norme deontologice statuate în legile speciale şiSsau dacă nu e%istă

prevederi contrare în codurile de conduită sectoriale.

prevedere care merită aten ie din partea func ionarilor publici este alineatul (2), conformț ț

căruia funcţionarul public care consideră că i se cere sau că este forţat să acţione&e ilegal sau în

contradicţie cu normele de conduită va comunica acest fapt conducătorilor săi. 5ceastă

reglementare urmea&ă a fi privită din cel puţin două ung'iuri diferite, în funcţie de subiecţii care

$îi cer sau îl forţea&ă pe funcţionar să acţione&e ilegal sau în contradicţie cu normele de

conduită”.

;n primul ca&, o cerinţă de genul celei menţionate ar putea să parvină din partea

conducătorului funcţionarului public. ;ntr7o astfel de situa ie, norma specificată la alineatul (2) alț

articolului urmea&ă a fi anali&ată prin raportare la dispo&iţiile articolului 2 al @egii nr. 1+47

DEI care, deşi are drept scop $legali&area” principiului subordonării ierar'ice a titularului

funcţiei publice, conţine reglementări importante în material contracarării dispo&iţiilor ilegale ale

conducătorilor.

5stfel, dacă funcţionarului public i se cere, din partea conducătorului, îndeplinirea unor

dispo&iţii pe care el le consideră ilegale, fie că acestea sunt scrise sau verbale, el are dreptul să

refu&e, în scris şi motivat, îndeplinirea lor. ;ntru evitarea unor abu&uri din partea funcţionarului

public, care, la rîndul său, ar putea pretinde că orice dispo&iţie este ilegală, legea preci&ea&ă şi

limitele ilegalităţii unei dispo&iţii.

5stfel, dispo&iţia se consideră ilegală dacă aceastaA

• este în contradicţie cu actele legislative şi normative în vigoareK

• depăşeşte competenţa autorităţii publiceK

• necesită acţiuni pe care destinatarul dispo&iţiei nu are dreptul să le îndeplinească.

2+



6acă funcţionarul public are dubii cu privire la legalitatea unei dispo&iţii, acesta este

obligat să comunice în scris autorului dispo&iţiei dubiile sale, precum şi să aducă la cunoştinţa

conducătorului ierar'ic superior al acestuia astfel de situaţii. 6e menţionat că necomunicarea

autorului dispo&iţiei a dubiilor sale, neaducerea situaţiei respective la cunoştinţa conducătorului

ierar'ic superior al celui ce a formulat dispo&iţii sau e%ecutarea de către funcţionarul public adispo&iţiei ilegale constituie, prin raportarea prevederilor articolului +B litera 8) din @egea nr.

1+47DEI la articolul 2 alineatul () din acelaşi act legislativ, o abatere disciplinară pentru care

survine, pe cale de consecinţă, răspunderea disciplinară.

3el de7al doilea ca& se referă la situaţia în care o solicitare vi&înd încălcarea legii sau a

normelor de conduită vine din partea persoanelor fi&ice sau 8uridice, inclusiv colegilor de

serviciu, cu care funcţionarul public nu se află în raporturi de subordonare. 5ici, conform

alineatului (2) al articolului din 3odul de conduită, dar şi articolului 12 din 3odul7model deconduită, mai ales aşa cum este acesta e%plicat prin 9emoriul e%plicativ, funcţionarul public

urmea&ă să informe&e conducătorii săi, precum şi organele competente. JKKK.%L

;n aceste circumstan e, conclu&ionăm căAț

• principiul legalităţii presupune că funcţionarul public este obligat, pe de o parte, să

respecte prevederile 3onstituţiei Lepublicii 9oldova, ale legislaţiei în vigoare şi ale tratatelor

internaţionale la care Lepublica 9oldova este parte, iar pe de alta < să contribuie la punerea lor

în aplicareK

• în situaţia în care conducătorul îi cere funcţionarului public să îndeplinească o

dispo&iţie pe care acesta o consideră ilegală, funcţionarul public are dreptul să refu&e, în scris şi

motivat, îndeplinirea acesteiaK

• dacă funcţionarul public nu este sigur de legalitatea unei dispo&iţii, acesta urmea&ă

să comunice în scris autorului dispo&iţiei dubiile sale, precum şi să aducă la cunoştinţa

conducătorului ierar'ic superior al acestuia astfel de situaţiiK

•

dacă funcţionarului public i se cere să acţione&e ilegal din partea celor faţă de carenu are raporturi de subordonare, el este obligat să informe&e conducătorii săi şi organele

competenteK

• funcţionarul public este pasibil de răspundere disciplinară, dacă a e%ecutat

dispo&iţia ilegală, nu a comunicat autorului dispo&iţiei dubiile sale sau nu a adus situaţia

respectivă la cunoştinţa conducătorului ierar'ic superior al celui ce a formulat dispo&iţia.

@a modul ideal, trebuie să e%iste un respect reciprocK însă, c'iar și atunci cînd funcţionarul

public urmea&ă să intre în contact cu personae ce au un nivel scă&ut de cultură sau educaţie, eltrebuie să rămînă la fel de civili&at şi respectuos şi să nu ia în seamă eventualele e%presii

licenţioase sau in8urii, aduse de astfel de persoane, continuînd să dea dovadă de profesionalism.

2:



;n general, cu referire la modul de adresare, acesta trebuie să fie moderat şi efectuat cu prudenţă

şi politeţe. ;n ceea ce priveşte conduita cetăţenilor în raporturile pe care le stabilesc cu

autorităţile publice sau cu funcţionarii publici, în societate e%istă o idee stereotip precum că

cetăţenii au doar drepturi, ei fiind contribuabili care7i plătesc pe funcţionarii publici din propriile

resurse. #u trebuie de uitat însă că şi funcţionarii publici sunt, mai întîi de toate, cetăţeni aiaceleiaşi societăţi şi au şi ei aceleaşi drepturi. "rin urmare, cel mai important drept este acela de a

beneficia de un tratament civili&at. "rin regula reciprocităţii, atît cetăţenii, cît şi funcţionarii

publici au dreptul de a fi trataţi în mod civili&at şi în limitele bunului7simţ. ?otodată, la fel ca

într7un contract înc'eiat între două părţi, respective cetăţenii şi funcţionarii publici, aceste părţi

au şi obligaţii pe lîngă drepturi.

>n alt aspect 7 deşi nereglementat în mod e%pres de 3odul de conduită, dar care este un

derivat al respectului faţă de public şi colegi 7 ţine de stilul vestimentar al funcţionarului publicîn timpul orelor de serviciu. 5cesta trebuie să fie decent și adecvat < de dorit, în culori neutre, să

nu cuprindă articole în stil sport, elemente transparente sau care e%pun într7o formă e%agerată

unele părţi ale corpului. Femeilor nu li se recomandă să utili&e&e 'aine de mai mult de trei culori,

precum şi să facă e%ces de produse cosmetice, parfum şi bi8uterii. 6e asemenea, nu sînt

binevenite sarafanele, blu&ele prea desc'ise, roc'iile cu decolteuri e%cesive sau cu umerii goi,

fustele mini (mai scurte de mi8locul genunc'iului), pantalonii scurţi, tricourile şi alte 'aine de

acest gen. "entru bărbaţi sînt recomandate costumele, dar este admisă şi purtarea unui sacou de

culoare diferită de cea a pantalonilor. 3ămaşa şi cravata ar trebui să se asorte&e cu culoarea

6incolo de aspectul fi&ic, în activitatea func ionarului public, esential este profesionalismul,ț

principiul care îi determină pe funcţionarii publici să7şi îndeplinească e%emplar sarcinile şi

atribuţiile de serviciu. "entru aceasta, funcţionarii publici trebuie să aibă abilităţi profesionale

substanţiale, dobîndite, menţinute şi de&voltate cu regularitate prin cursuri şi stagii de instruire,

pe care au în egală măsură dreptul şi obligaţia de a le urma. ;ndeplinirea atribuţiilor de serviciu

cu competenţă repre&intă obligaţia funcţionarului de a dispune de capacităţi profesionale în

termeni de cunoştinţe şi abilităţi profesionale necesare pentru a reali&a cele statuate în fişa

postului. 6e asemenea, funcţionarul public trebuie să posede şi atitudinileScomportamentele

necesare pentru e%ercitarea eficientă a funcţiei publice.

ficienţa presupune respectul pentru banul public şi pentru mi8loacele materiale pe care

funcţionarul le are la îndemînă întru reali&area atribuţiilor sale, ceea ce înseamnă abţinerea de la

risipă şi responsabilitatea în efectuarea c'eltuielilor publice. ;n autorităţile publice răspunderea

pentru modul de c'eltuire a fondurilor nu trebuie să fie pusă pe umerii doar a subdivi&iunilor

economico7financiare, aşa cum acest fapt este deseori perceput, ci şi pe subdivi&iunile de

specialitate, care trebuie să7şi asume re&ultatele pentru $investiţiile” pe care le propun. 6e fapt,

2B



eficienţa, ca atribut al principiului profesionalismului, se referă mai puţin la legalitatea c'eltuirii

banilor publici sau a procedurilor de ac'i&iţie, accentul punîndu7se pe oportunitatea unor

c'eltuieli efectuate în raport cu re&ultatele obţinute.

5vînd în vedere specificul lucrului în administraţie, evident că deseori funcţionarul public

va trebui să îndeplinească atribuţiile de serviciu cu promptitudine, adică în mod rapid, operativ,dar şi punctual, totodată.

?rebuie de men ionatț și despre corectitudine, atribut al principiului profesionalismului

conform căruia, în e%ercitarea funcţiei publice şi în indeplinirea atribuţiilor de serviciu,

funcţionarul public trebuie să fie de bună7credinţă.

>n principiu foarte important în activitatea profesională este loialitatea, care, conform

articolului B al 3odului de etică, presupune că -funcţionarul public este obligat să servească cu

bună7credinţă autoritatea publică în care activea&ă, precum şi interesele legitime ale cetăţenilor.Funcţionarul public are obligaţia să se abţină de la orice act sau faptă ce poate pre8udicia

imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorităţii publice.” JK.DL

6eşi formularea $servirea cu bună7credinţă a autorităţii publice în care activea&ă”, din

alineatul (1), induce o dimensiune vădit subiectivă unei conduite obligatorii prin lege pentru

funcţionarii publici, verbul $a servi” avînd nu numai înţelesul de $a îndeplini ceva” sau $a

susţine”, ci şi pe acela de $a slu8i” şi c'iar $a slugărnici”, o asemenea obligaţie de fidelitate, de

devoţiune etc. este în de&acord c'iar cu una dintre principalele obligaţii ale funcţionarului public,

statuată la articolul 22 alineatul (1) litera d) al @egii nr. 1+47DEI, şi anume, cea de îndeplinire cu

responsabilitate, obiectivitate şi promptitudine, în spirit de iniţiativă şi colegialitate, a tuturor

atribuţiilor de serviciu. ;n consecinţă, principiul loialităţii trebuie înţeles doar prin raportare la

celelalte principii ale conduitei funcţionarului public. JKKK.%L

senţa principiului loialităţii presupune că funcţionarul public trebuie să fie ataşat de

entitatea în care îşi desfăşoară activitatea şi unde este remunerat. Qi acest ataşament nu vi&ea&ă

persoanele ce repre&intă sau conduc acea autoritate, fiind vorba de instituţia în sine. ;n foarte

multe ca&uri funcţionarii publici acumulea&ă destule nemulţumiri la locul de muncă, însă, de

regulă, acestea sunt legate de persoane, nicidecum de instituţie. Lespectarea principiului

loialităţii presupune că funcţionarul public nu trebuie să împărtăşească oricui nemulţumirile

acumulate, care uneori sunt întemeiate, alteori nu. 5cesta nu trebuie să denigre&e entitatea, să îi

sabote&e activitatea ori c'iar să îi ştirbească imaginea prin defăimarea persoanelor care se află în

fruntea acesteia, decît dacă sînt ca&uri vădit ilegale care trebuie făcute cunoscute publicului larg.

"rincipiul loialităţii presupune că funcţionarul public trebuie să fie ataşat de autoritatea în

care activea&ă, aceasta însemnînd că el nu trebuie să întreprindă acţiuni ce ar denigra, sabota sau

ştirbi imaginea entităţii, sau să defăime&e persoanele care se află în fruntea ei. "rincipiul

24



loialităţii se raportea&ă strict la autoritatea publică, nu la conducătorii ei, nefiind ec'ivalentul

devoţiunii faţă de conducere.

;n sus inerea principiului loialită ii vine articolul 4 al 3odului de etic'etă, care prevedeț ț

accesul la informa ie.ț "otrivit alineatului (1) litera a), funcţionarul public este obligat să asigure

informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra c'estiunilor de interes public.9isiunea ce ine de asigurarea informării active îi vi&ea&ă, în special, $pe acei funcţionariț

publici care sunt obligaţi, din oficiu, să publice informaţia cu privire la denumirea şi adresa

8uridică a autorităţii, actele normative în ba&a cărora activea&ă, descrierea funcţiilor, a serviciilor

prestate, a structurii, competenţelor, programului de lucru, a orelor de audienţă a cetăţenilor etc”.

?ot la compartimentul informării active se include informaţia care poate preîntîmpina sau

diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, poate preîntîmpina sau diminua pericolul

producerii unor pre8udicii de orice natură, poate opri răspîndirea informaţiei neveridice saudiminua consecinţele negative ale răspîndirii acesteia şi care comportă o deosebită importanţă

socială.

Funcţionarii publici responsabili de pre&entarea informaţiei active trebuie să se asigure că

aceasta este corectă, adică nu conţine date eronate şi false, şi e pre&entată la timp, or, în ca&

contrar, informaţia ar putea să nu mai fie relevantă.

"entru a asigura accesul liber la informaţie, potrivit articolului 11 alineatul (2) din @egea

nr. 0427DIE din 11 mai 2/// privind accesul la informaţie, furni&orul de informaţiiA

T va asigura un spaţiu amena8at pentru documentare, accesibil solicitanţilorK

T va numi şi va instrui funcţionarii responsabili pentru efectuarea procedurilor de furni&are

a informaţiilor oficialeK

T va elabora, în conformitate cu pre&enta lege, regulamente cu privire la drepturile şi

obligaţiile funcţionarilor în procesul de furni&are a documentelor, informaţiilor oficialeK

T va acorda asistenţa şi spri8inul necesar solicitanţilor pentru căutarea şi identificarea

informaţiilorK

Tva asigura accesul efectiv la registrele furni&orilor de informaţii, care vor fi completate în

conformitate cu legislaţia cu privire la registreK

T va desfăşura întrunirile şi şedinţele sale în mod public, în conformitate cu legislaţia. JK.6L

;n ceea ce priveşte obligaţia funcţionarului public de a respecta limitările accesului la

informaţie, potrivit articolului 1B alineatul (2) din @egea nr. 0427DIE din 11 mai 2/// privind

accesul la informaţie, aceasta vi&ea&ăA

T informaţiile atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a căror divulgare

neautori&ată sau pierdere poate aduce atingere intereselor şiSsau securităţii Lepublicii 9oldovaK

20



T informaţiile confidenţiale din domeniul afacerilor, pre&entate instituţiilor publice cu titlu

de confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind secretul comercial, şi care ţin de producţie,

te'nologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare

(transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprin&ătorilorK

T informaţiile cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept imi%tiune înviaţa privată a persoanei, prote8ată de legislaţia privind protecţia datelor cu c'aracter personalK

T informaţiile ce ţin de activitatea operativă şi de urmărirea penală efectuată de organele de

resort, dar numai în ca&urile în care divulgarea acestor informaţii ar putea pre8udicia urmărirea

penală, interveni în desfăşurarea unui proces de 8udecată, lipsi persoana de dreptul la o 8udecare

corectă şi imparţială a ca&ului său ori ar pune în pericol viaţa sau securitatea fi&ică a oricărei

persoane 7 aspecte reglementate de legislaţieK

T informaţiile ce reflectă re&ultatele finale sau intermediare ale unor investigaţii ştiinţificeşi te'nice şi a căror divulgare privea&ă autorii investigaţiilor de prioritatea de publicare sau

influenţea&ă negativ e%ercitarea altor drepturi prote8ate prin lege. JK.6L

6e asemenea, funcţionarul public este obligat să asigure protecţia informaţiei pe care o

deţine faţă de accesul, modificarea sau distrugerea nesancţionată a acesteia.

"otrivit alineatului () al articolului 4, comunicarea cu mi8loacele de informare în masă în

numele autorităţii publice este reali&ată numai de către funcţionarul public abilitat cu acest drept.

6e menţionat că reglementarea în cau&ă a generat, pe timpuri, de&bateri şi polemici aprinse

atît în societate, cît şi în "arlament.

senţa alineatului respectiv se referă e%clusiv la e%primarea po&iţiei oficiale a autorităţii,

iar scopul unei astfel de prevederi fireşti este de a asigura faptul că po&iţia oficială a autorităţii

publice este e%primată $cu o singură voce”.

5ceastă prevedere nicidecum nu poate fi calificată ca o îngrădire a dreptului funcţionarului

public la opinie sau la libertatea e%primării, drepturi fundamentale asigurate în mod e%pres

inclusiv de dispo&iţiile articolului 1+ alineatul () din @egea nr. 1+47DEI cu privire la funcţia

publică şi statutul funcţionarului public. . JKKK.%L

5 adar, în ca&ul în care un funcţionar public nu are mandat de repre&entare a autorităţii, elș

poate participa la activităţi sau de&bateri publice, avînd obligaţia de a face cunoscut faptul că

opinia e%primată nu repre&intă punctul de vedere oficial al autorităţii publiceK aceeaşi abordare

este valabilă în situaţia în care funcţionarului public i se solicită e%punerea po&iţiei autorităţii

într7un domeniu sau pe un subiect ce depăşeşte limitele mandatului acordat de conducător.

;n conformitate cu articolul 0 al 3odului de conduită, funcţionarul public este obligat să

apere proprietatea publică i să utili&e&e orele din programul său de activitate e%clusiv în scopulș

e%ercitării atribuţiilor de serviciu. Funcţionarul public trebuie să se limite&e la folosirea

/



ec'ipamentelor din dotare doar în scopul desfăşurării activităţilor de serviciu, nu în interes

personal.

;n situaţia în care un funcţionar public îşi repre&intă ţara şiSsau autoritatea publică în cadrul

unui eveniment public în afara ţării, unde participă în calitatea oficială de funcţionar public,

acesta este obligat să respecte toate normele de curtoa&ie şi cele 8uridice ale statului7ga&dă. 6easemenea, funcţionarul public trebuie să evite un comportament ce ar putea aduce ofense grave

ga&delor sau altor participanţi la evenimentul respectiv. ;n situaţia în care sunt puse în discuţie,

fie şi secundar, anumite aspecte ale politicii ţării7ga&dă sau anumite conflicte sau dispute de talie

regională sau internaţională, mai ales dacă acestea sunt sensibile şi admit diverse aprecieri şi

interpretări, funcţionarului public îi este inter&is să e%prime c'iar şi po&iţia sa personală.

>n aspect foarte discutat, în ultima perioadă, este cel privitor la cadouri i avanta8e,ș

prevă&ut în articolul 11 al 3odului de conduită, care stipule&ă că -funcţionarului public îi esteinter&is să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avanta8,

destinate personal acestuia sau familiei sale”. Iar aliniatul (2) concreti&ea&ă că -interdicţia

specificată la alin.(1) nu se aplică în privinţa cadourilor simbolice, celor oferite din politeţe sau

primite cu prile8ul anumitor acţiuni de protocol şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite

de Guvern.” 5celași articol, aliniatul () stipulea&ă că -acele cadouri a căror valoare depăşeşte

limitele stabilite se transmit în gestiunea autorităţii publice respective şi se înscriu într7un

registru special, ţinut de fiecare autoritate publică, informaţia din acesta fiind publică. ;n ca&ul în

care funcţionarul public ac'ită contravaloarea bunului primit în calitate de cadou, acesta îl poate

păstra, cu menţiunea despre acest fapt în registru contra semnătură.”

?rebuie de men ionat că acest articol a suferit modificări.ț Ledacţia actuală a articolului 11

din 3odul de conduită a fost introdusă prin @egea nr. 2/ din 2+ noiembrie 2/11 pentru

modificarea şi completarea unor acte legislative şi este în vigoare din 2 mai 2/12. pre

deosebire de redacţia anterioară a alineatului (1) 7 care inter&icea solicitarea sau acceptarea doar

a acelor cadouri, servicii, favoruri sau altor avanta8e care îi pot influenţa corectitudinea în

e%ercitarea funcţiei publice deţinute sau pot fi considerate drept recompensă în raport cu

atribuţiile sale de serviciu 7, noua redacţie inter&ice solicitarea sau acceptarea tuturor cadourilor,

serviciilor, favorurilor, invitaţiilor sau oricăror altor avanta8e, indiferent dacă acestea sînt sau nu

în măsură să influenţe&e corectitudinea în e%ercitarea funcţiei publice deţinute sau sînt

considerate drept recompensă în raport cu atribuţiile sale de serviciu. >rmînd logica

reglementării, un funcţionar public nu va putea să accepte nici cadourile oferite de către soţie,

rude, prieteni cu oca&ia, de e%emplu, &ilei de naştere, or, calitatea de funcţionar public îl însoţeşte

pe acesta permanent, el neputînd să se detaşe&e de ea pe parcursul serii şi să o revigore&e la

începutul &ilei de muncă.

1



;n plus, noua redacţie vine în contradicţie cu prevederile 3odului7model de conduită care,

prin articolul 14 paragraful 1, preci&ea&ă că interdicţia vi&ea&ă acele cadouri $ce pot influenţa

imparţialitatea cu care el sau ea îşi e%ercită funcţiile sau pot constitui sau par să constituie o

recompensă în raport cu funcţiile sale”. JKKK.%L

"roblema enunţată mai sus este soluţionată de alte acte legislative, şi anume, de 3odulcontravenţional şi cel penal, care prevăd răspundere doar în situaţia în care cadourile, bunurile,

serviciile, avanta8ele acceptate sau solicitate au vreo legătură, fie şi tangenţială, cu funcţia

publică. 5stfel, în ca&ul solicitării sau acceptării cadourilor, serviciilor, favorurilor sau altor

avanta8e care nu au tangenţă cu funcţia sa publică, ţinînd de calitatea privată a funcţionarului,

acesta nu este pasibil de răspundere 8uridică.

altfel de situaţie, dar care la fel poate fi calificată ca fiind lipsită de preci&ie şi claritate, o

regăsim la alineatul (2). 5ceasta vi&ea&ă identificarea $părinţilor” sintagmei $şi a căror valoarenu depăşeşte limitele stabilite de Guvern” care, din interpretarea te%tuală, pot fi, în egală măsură,

atît cadourile simbolice, oferite din politeţe sau cu prile8ul anumitor acţiuni de protocol (adică

cele specificate în prima parte a alineatului (2)), cît şi cadourile, serviciile, favorurile, invitaţiile

sau orice alte avanta8e la general (adică cele specificate la alineatul (1)). 6acă admitem că

sintagma $şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de Guvern” se referă la alineatul (2),

ar re&ulta că funcţionarul public nu poate să accepte cadourile simbolice, cele oferite din politeţe

sau cu prile8ul anumitor acţiuni de protocol dacă valoarea acestora depăşeşte limita stabilită de

Guvern. 6ar cum se racordea&ă, în acest ca&, conţinutul alineatului (2), care inter&ice acceptarea

cadourilor simbolice, oferite din politeţe sau cu prile8ul anumitor acţiuni de protocol, a căror

valoare nu depăşeşte limita stabilită, cu prevederile alineatului (), care admite acceptarea

acestor cadouri cu condiţia transmiterii lor în gestiunea autorităţiiU "ractic, sunt două alineate

care se contra&icA în timp ce alineatul (2) inter&ice acceptarea unor cadouri, prin alineatul ()

aceleaşi cadouri pot fi acceptate, doar că ulterior vor trebui transmise în gestiunea autorităţii

publice.

6in fericire, abordarea de mai sus este combătută c'iar de conţinutul articolului şi

paragrafului prenotat al 3odului7model de conduită, care lasă să se înţeleagă că interdicţiile

referitoare la neacceptarea cadourilor nu se referă la cele oferite $din ospitalitate convenţională şi

nici la cadourile minore”, fapt care, per a contrario, presupune posibilitatea acceptării lor.

"rin urmare, apartenenţa sintagmei $şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de

Guvern” la cadourile simbolice, cele oferite din politeţe sau cu prile8ul anumitor acţiuni de

protocol (prima parte a alineatului (2)) va conduce la un conflict între te%tele alineatelor (2)7(),

ceea ce, în final, va pune funcţionarul public într7o situaţie confu&ă prin care acesta, indiferent de

acţiunile sale, va încălca una dintre prevederile menţionate.

2



;n același timp, dacă sintagma $şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de

Guvern” ar ţine de alineatul (1), între conţinutul alineatelor (2) şi () nu ar e%ista nici o

contradicţie. ;n acest ca&, toate cadourile simbolice, oferite din politeţe sau cu prile8ul anumitor

acţiuni de protocol, indiferent de valoarea lor, ar putea fi acceptate, iar dacă valoarea lor va

depăşi limita stabilită, acestea vor trebui să fie predate în gestiunea autorităţii publice. ;nsă, deaici ar re&ulta că funcţionarul public va putea solicita sau accepta cadouri, servicii, favoruri,

invitaţii sau orice alt avanta8 a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de Guvern, ceea ce este

inadmisibil din perspectiva luptei cu corupţia (care în acest ca& nu se combate, ci se stimulea&ă).

6e asemenea, posibilitatea solicitării sau acceptării cadourilor, serviciilor, favorurilor, invitaţiilor

sau altor avanta8e a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de Guvern ar veni în contradicţie

cu prevederile articolului 1+ din 3odul contravenţional şi ale articolului 2 din 3odul penal,

ceea ce, avînd în vedere faptul că ultimele sunt legi organice, ar conduce la inaplicabilitatea,respectiv lipsirea de efecte 8uridice a dispo&iţiilor 3odului de conduită.

5 suferit sc'imbări şi conţinutul alineatului (2). "e de o parte, au fost preci&ate şi

clarificate situaţiile în care interdicţiile prevă&ute la alineatul (1) nu sunt aplicabileA atunci cînd

funcţionarului îi sunt oferite cadouri simbolice, din politeţe sau primite cu prile8ul anumitor

acţiuni de protocol şi atunci cînd valoarea acestora nu depăşeşte cuantumul ma%imal stabilit

printr7o 'otărîre a Guvernului. "e de altă parte, a fost revă&ută valoarea ma%imală a cadourilor ce

pot fi acceptateA dacă anterior acest cuantum era de ma%imum un salariu minim pe ţară, la

moment acest plafon este stabilit printr7o 'otărîre a Guvernului şi constituie 1/// de lei.

#oile redacţii ale alineatelor () şi () vin să înlăture unul dintre principalele nea8unsuri ale

3odului de conduită, şi anume, lipsa mecanismelor şi procedurilor de transmitere a cadourilor, a

căror valoare depăşeşte valoarea ma%imă stabilită de lege, în gestiunea autorităţii publice. 5stfel,

potrivit alineatului (), cadourile ce depăşesc limitele stabilite se transmit în gestiunea autorităţii

publice respective şi se înscriu într7un registru special, ţinut de fiecare autoritate publică.

?otodată, dacă funcţionarul public este dispus să ac'ite contravaloarea bunului primit, acesta îl

poate păstra, cu menţionarea acestui fapt în registru.

;n vederea de&voltării acestor prevederi legale, precum şi întru e%ecutarea alineatului (), a

fost aprobată Cotărîrea Guvernului nr. 1 din 22 februarie 2/1 $"rivind stabilirea valorii

admise a cadourilor simbolice, a celor oferite din politeţe sau cu prile8ul anumitor acţiuni de

protocol şi aprobarea Legulamentului cu privire la evidenţa, evaluarea, păstrarea, utili&area şi

răscumpărarea cadourilor simbolice, a celor oferite din politeţe sau cu prile8ul anumitor acţiuni

de protocol”.

"otrivit acesteia, evaluarea cadourilor primite de funcţionarii publici urmea&ă a fi reali&ată

de o comisie de evidenţă şi evaluare a cadourilor, creată în cadrul fiecărei autorităţi publice.



3omisia respectivă urmea&ă să ţină evidenţa cadourilor, să le evalue&e, să returne&e cadoul

beneficiarului, să propună conducătorului organi&aţiei păstrarea cadoului în gestiunea

organi&aţiei publice, transmiterea cadoului către o instituţie publică de profil sau transmiterea

cadoului cu titlu gratuit în scopuri de caritate, să publice anual pe pagina Peb lista cadourilor şi

beneficiarilor acestora etc."entru aceasta, funcţionarul public are obligaţia de a declara cadourile şi de a le pre&enta

comisiei, în termen de apte &ile de la primire. ;n ca&ul în care cadoul e primit în timpul aflăriiș

beneficiarului în deplasare, acesta urmea&ă a fi declarat timp de apte &ile din momentul reveniriiș

în ţară.

valuarea va avea loc în termen de trei &ile de la depunerea de către funcţionarul public a

demersului privind predarea cadoului. 3onvocată în şedinţă, comisia evaluea&ă cadoul, avînd în

vedere preţul estimativ al acestuia, indicat în demersul funcţionarului sau documentele ane%ate lademers. ;n ca&ul absenţei informaţiilor privind costul cadoului, comisia determină valoarea

acestuia pornind de la preţul de piaţă, la data predării cadoului, pentru bunuri analogice. 5poi,

comisia ia una dintre următoarele deci&iiA returnarea cadoului beneficiarului < în ca&ul în care

valoarea lui nu depăşeşte suma de 1/// de leiK răscumpărarea cadoului < în ca&ul în care

valoarea cadoului depăşeşte suma de 1/// de leiK trecerea cadoului în gestiunea autorităţii

publice dacă (a) valoarea cadoului depăşeşte suma de 1/// de lei şi beneficiarul nu a pre&entat,

în termenul stabilit, dovada de plată a contravalorii sau (b) beneficiarul solicită în mod e%pres, în

demersul privind predarea cadoului, transmiterea acestuia în gestiunea autorităţii publice. JK.%%L

6e menţionat că sub incidenţa actului normativ prenotat nu cad medaliile, decoraţiile,

insignele, ordinele, eşarfele, colanele şi alte bunuri de acest gen, primite în e%ercitarea funcţiei,

precum şi produsele perisabile (adică bunurile care, prin natura lor, se degradea&ă repede

impunînd măsuri speciale de valorificare).

"entru a nu admite încălcarea prevederilor articolului dat, funcţionarul public trebuieA

• să refu&e avanta8ul necuvenit, or, acceptarea lui nu trebuie să se facă nici de dragul

folosirii avanta8ului în calitate de probă împotriva celui ce l7a oferitK

• să se asigure cu martori, inclusiv dintre colegii de serviciuK

• să consemne&e de îndată toate acţiunile de acest fel, în detalii, într7un registru specialK

• să raporte&e imediat această tentativă autorităţilor competente (conducătorului, organelor

de urmărire penală etc.)K

• să7şi desfăşoare activitatea de parcă nu s7a întîmplat nimic, în special, în raport cu acea

persoană care i7a propus avanta8ul necuvenit (nici să refu&e soluţionarea problemei contrar procedurilor stabilite, ba&îndu7se doar pe percepţia subiectivă precum că persoana a vrut să7l



corupă, dar nici să nu soluţione&e problema în pofida unor proceduri prestabiliteK funcţionarul

trebuie să fie în continuare imparţial, profesionist şi să ţină cont de rigorile legii). JK.%%L

3onflictul de interese este situaţia în care funcţionarul public trebuie să ia parte la luarea

unei deci&ii în raport cu care are un interes personal.

;n situaţia în care e%istă un conflict de interese, funcţionarul este obligat să se abţină de lare&olvarea cererii, luarea deci&iei sau participarea la luarea unei deci&ii şi să7l informe&e de

îndată pe şeful ierar'ic superior şiSsau pe conducătorul autorităţii publice. 3onform Cotărîrii

Guvernului nr. 1 din 22 februarie 2/1, în fiecare an, pînă la 1 martie, funcţionarul public

trebuie să depună declaraţie de interese personaleK funcţionarul nou7venit este obligat să depună

declaraţia respectivă în termen de 1+ &ile de la data numirii în funcţie.

3onstatarea nerespectării dispo&iţiilor legale privind conflictul de interese, sesi&area

organelor competente în vederea atragerii funcţionarilor publici culpabili la răspunderedisciplinară, sesi&area instanţei de 8udecată în vederea constatării nulităţii actului administrativ

sau 8uridic emisSadoptat cu încălcarea dispo&iţiilor legale privind conflictul de interese sunt

competenţe ale 3omisiei #aţionale de Integritate.

;n conformitate cu prevederile articolului 1 alineatul () şi ale articolului 1 din 3odul de

conduită, pentru încălcarea 3odului funcţionarul public este pasibil de răspundere disciplinară,

contravenţională sau, după ca&, penală.

R!#pu(2ere' 2i#cipli('r! repre&intă un ansamblu de norme ce reglementea&ă actele şi

faptele (acţiunile şi inacţiunile) savîrşite de funcţionarul public în e%ercitarea atribuţiilor sale sau

în legătură cu acestea (abateri disciplinare), sancţiunile care se aplică şi normele procedurale

aferente.

6eci, în ca&ul cînd funcţionarul public săvîrşeşte o faptă calificată de lege ca fiind abatere

disciplinară, survine răspunderea disciplinară a acestuia. "otrivit articolului +B din @egea

nr. 1+47DEI, constituie abatere disciplinarăA

$a) nerespectarea programului de muncă, inclusiv absenţa sau întîr&ierea nemotivată la

serviciu ori plecarea înainte de termenul stabilit în program, admisă în mod repetatK

c) intervenţiile în favoarea soluţionării unor cereri în afara cadrului legalK

d) nerespectarea cerinţelor privind păstrarea secretului de stat sau a confidenţialităţii

informaţiilor de care funcţionarul public ia cunoştinţă în e%erciţiul funcţieiK

e) refu&ul ne8ustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu, precum şi

dispo&iţiile conducătoruluiK

f) negli8enţa şiSsau tergiversarea, în mod repetat, a îndeplinirii sarcinilorK

g) acţiunile care aduc atingere prestigiului autorităţii publice în care activea&ăK

') încălcarea normelor de conduită a funcţionarului publicK

+



i) desfăşurarea în timpul programului de muncă a unor activităţi cu caracter politic

specificate la art.1+ alin.()K

8) încălcarea prevederilor referitoare la obligaţii, conflict de interese şi restricţii stabilite

prin legeK

=) încălcarea regulilor de organi&are şi desfăşurare a concursului, a regulilor de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publiciK

l) alte fapte considerate ca abateri disciplinare în legislaţia din domeniul funcţiei publice şi

funcţionarilor publici”. JK.(L

"entru comiterea abaterilor disciplinare, potrivit articolului +4 din @egea nr. 1+47DEI,

funcţionarului public îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinareA

V avertismentK

V mustrareKV mustrare asprăK

V suspendarea dreptului de a fi promovat în funcţie în decursul unui anK

V suspendarea dreptului de a fi avansat în trepte de salari&are pe o perioadă de la unu la 2 aniK

V destituirea din funcţia publică. JK.6L

;n afară de sancţiunile enumerate, conducătorul autorităţii publice poate utili&a, ca mi8loc

de sancţionare neoficială, deşi legea nu specifică, şi sancţiunea de atenţionare, pentru care,

evident, nu este necesară sesi&area 3omisiei de disciplină. 5tenţionarea poate fi utili&ată în

calitate de instrument managerial în vederea $apostrofării” funcţionarului public ce nu îşi

îndeplineşte întocmai sarcinile (sau, de e%emplu, aspectul vestimentar depă e te $limitele”ș ș

stabilite). 5ceastă sancţiune este făcută verbal, deci, nu se consemnea&ă în dosarul personal al

funcţionarului public.

6acă funcţionarul public atenţionat continuă să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu cu

negli8enţă și fără să respecte termenele stabilite, continuă să întîr&ie la serviciu etc., el poate

primi sancţiunea $oficială” de avertisment. 5ceastă sancţiune, care de8a se consemnea&ă în scris,

poate fi aplicată şi direct de către persoana ce are competenţa legală de numire, adică, de

asemenea, fără a fi nevoie de sesi&area comisiei de disciplină.

3omisia de disciplină este o structură deliberativă, fără personalitate 8uridică, independentă

în e%ercitarea atribuţiilor ce îi revin, iar competenţele ei sunt de a asigura, atunci cînd este

sesi&ată, cercetarea faptelor funcţionarilor publici considerate ca abateri disciplinare şi de a

propune sancţiunea disciplinară aplicabilă sau clasarea cau&ei, în func ie de situa ie. 9odul deț ț

organi&are şi de funcţionare a comisiilor de disciplină este stabilit în Legulamentul cu privire la

comisia de disciplină, ane%a nr. B la Cotărîrea Guvernului nr. 2/1 din 11 martie 2//0.

:



R!#pu(2ere' co("r'$e(,io('l! se anga8ea&ă în ca&ul în care funcţionarul public a săvîrşit

o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. 3ontravenţia, la rîndul său, este

fapta < acţiunea sau inacţiunea < ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea,

săvîrşită cu vinovăţie, care atentea&ă la valorile sociale ocrotite de lege, este prevă&ută de 3odul

contravenţional şi este pasibilă de sancţiune contravenţională. 6eşi 7 conform articolului 1alineatul (2) din 3odul de conduită şi alineatului () din legea menţionată, raportat la articolul

2+1 din @egea nr. 1:7DEI din 1+ februarie 2//4 cu privire la conflictul de interese 7 răspunderea

contravenţională survine doar în ca& de încălcare de către funcţionarul public a articolului 11

alineatul (1) şi a articolului 12 din 3odul de conduită, din anali&a dispo&iţiilor 3odului

contravenţional desprindem că şi alte încălcări ale 3odului de conduită sînt susceptibile

răspunderii contravenţionale.

"entru infracţiunile săvîrşite de funcţionarul public în timpul sau în legătură cu atribuţiilefuncţiei publice pe care o ocupă, acesta poartă răspundere penală. ?rebuiede eviden iat faptulț că,

deşi din conţinutul alineatelor prenotate re&ultă că doar încălcarea prevederilor articolului 11

alineatul (1) şi a articolului 12 din 3odul de conduită poate conduce la răspunderea penală a

funcţionarului public, din anali&a 3odului penal re&ultă cu certitudine că şi alte derogări de la

dispo&iţiile 3odului de conduită pot fi calificate ca fiind infracţiuni. JK.%DL

3odul penal al Lepublicii 9oldova nr. 04+7DE din 14 aprilie 2//2, în 3apitolul DE

$Infracţiuni contra bunei desfăşurări a activităţii în sfera publică”, prevede, pentru încălcarea

3odului de conduită, următoarele infracţiuniA

• %orupere pasivă (articolul 2) < pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau

prin mi8locitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină, de bunuri,

servicii, privilegii sau avanta8e sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă

persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a

întîr&ia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în e%ercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.

ancţiunile pentru această infracţiune depind de circumstanţele în care a fost săvîrşită, oscilînd

de la înc'isoare de la trei la şapte ani cu amendă în mărime de la 1/// la /// de unităţi

convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a e%ercita o anumită

activitate pe un termen de la doi la cinci ani, pînă la înc'isoare de la şapte la 1+ ani cu amendă în

mărime de la 1/// la /// de unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcţii sau de a e%ercita o anumită activitate pe un termen de la trei la cinci aniK

• raficul de influenţă (articolul 2:) < pretinderea, acceptarea sau primirea, personal

sau prin mi8locitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avanta8e, pentru

sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană ce are influenţă sau care susţine că are

influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane

B



publice străine, funcţionar internaţional, pentru a7l face să îndeplinească sau nu ori să întîr&ie sau

să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în e%ercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea

acţiuni au fost sau nu săvîrşite. e pedepseşte cu amendă în mărime de la +// la 1+// de unităţi

convenţionale sau cu înc'isoare de pînă la cinci ani, iar persoana 8uridică se pedepseşte cu

amendă în mărime de la 2/// la /// de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de ae%ercita o anumită activitate. "edepsele cresc pe măsură ce infracţiunea a fost comisă în

circumstanţe mai graveK

• )"uzul de putere sau a"uzul de serviciu (articolul 2B) < folosirea intenţionată, de

către o persoană publică, a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale,

dacă aceasta a cau&at daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fi&ice sau 8uridice. 5ceastă faptă se pedepseşte cu

amendă în mărime de la 1+/ la // de unităţi convenţionale sau cu înc'isoare de pînă la trei ani,în ambele ca&uri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a e%ercita o anumită

activitate pe un termen de pînă la cinci aniK

• Ecesul de putere sau depăşirea atri"uţiilor de serviciu (articolul 24) < săvîrşirea

de către o persoană publică a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi

atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cau&at daune în proporţii considerabile intereselor

publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fi&ice sau 8uridice. e

pedepse te cu amendă în mărime de la 1+/ la // de unităţi convenţionale sau cu înc'isoare deș pînă la trei ani, în ambele ca&uri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a

e%ercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani. "edepsele cresc în continuare pe

măsură ce se agravea&ă circumstanţele în care infracţiunea a fost săvîrşităK

• /eglijenţa în serviciu (articolul 20) < neîndeplinirea sau îndeplinirea

necorespun&ătoare de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu, ca urmare a unei

atitudini negli8ente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cau&at daune în proporţii mari

intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fi&ice sau

8uridice. ste sancţionată cu amendă în mărime de pînă la +// de unităţi convenţionale sau cu

înc'isoare de pînă la doi ani, în ambele ca&uri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcţii sau de a e%ercita o anumită activitate pe un termen de pînă la trei ani. 6acă

acţiunile enumerate mai sus au provocat decesul unei persoane sau alte urmări grave, sancţiunea

penală este amenda în mărime de la // la 4// de unităţi convenţionale sau înc'isoarea de la doi

la ase ani, în ambele ca&uri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a e%ercita oș

anumită activitate pe un termen de pînă la cinci aniK

• ncălcarea regimului de confidenţialitate a informaţiilor din declaraţiile cu privire

la venituri şi proprietate (articolul / ) < divulgarea sau publicarea intenţionată a informaţiilor

4



din declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate de către persoanele cărora aceste informaţii le7

au devenit cunoscute în procesul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau al e%ercitării controlului.

e pedepseşte cu amendă în mărime de la 1+/ la // de unităţi convenţionale, cu (sau fără)

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a e%ercita o anumită activitate pe un termen

de la unu la cinci aniK• 0alsul în acte pu"lice (articolul 2) < înscrierea de către o persoană publică, în

documentele oficiale, a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente,

dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite din interes material sau din alte interesepersonale. "entru

această infracţiune legea prevede, în calitate de pedeapsă penală, amendă în mărime de pînă la

+// de unităţi convenţionale sau înc'isoare de pînă la doi ani, în ambele ca&uri cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a e%ercita o anumită activitate pe un termen de pînă la

cinci ani. 6acă această faptă a fost săvîrşită de o persoană cu funcţie de demnitate publică sau îninteresul unui grup criminal organi&at ori al unei organi&aţii criminale, pedeapsa penală

constituie amendă în mărime de la +// la 1/// de unităţi convenţionale sau înc'isoare de la unu

la ase ani, în ambele ca&uri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a e%ercita oș

anumită activitate pe un termen de la doi la cinci ani. JK.%'L

"utem constata că legile nominali&ate constituie un pas sigur spre moderni&area şi

europeni&area activităţii în autorităţile publice, cu condiţia elaborării şi aplicării mecanismelor

necesare pentru reali&area prevederilor noi de gestionare a activităţii funcţionarilor publici.

;n conclu&ie, 3odul de conduită este o grupare a valorilor și a principiilor func ionale aleț

instutu iei în raport cu cerin ele de ec'itate socialăț ț și de mediu. 6e&voltarea codului de conduită

și comportament este o componentă de ba&ă a transparen ei organi&a iei, a autenticită iiț ț ț și a

responsabilită ii fa ă de cetă eni, i ară, în ansamblu, de aceea, în pofida modificărilor pe care le7ț ț ț ș ț

a suferit în ace ti ani, 3odul de conduită, a func ionarilor publici din Lepublica 9oldova, maiș ț

este nevoie să fie perfec ionat.ț

3ste bine *tiut că orice act normativ nu trebuie impus doar prin 0orţă,

pentru că atunci aplicarea acestuia nu va f de durată. Pe de altă parte, o

măsură care este mai înti e2plicată, con*tienti"ată *i însu*ită în fnal de cei

cărora li se adresea"ă, are o viaţă mai lungă.

În consecinţă, considerăm că *i aceste norme de conduită trebuie mai

înti însu*ite *i interiori"ate *i doar în ca"ul nerespectării lor să se recurgă la

sancţionarea celor în cau"ă.

0



actelor legislative şi normative, necesare pentru reali&area competenţei autorităţii publiecK

controlul şi auditul public intern şi e%ternK gestionarea resurselor umane în serviciul publicK

planificarea, gestionarea şi controlul resurselor financiare publiceK administrarea fiscală etc.”

?otodată, persoanele anga8ate în cadrul cabinetului demnitarului, cele care desfăşoară activităţi

au%iliare de secretariat, protocol şi administrative (pa&ă, întreţinere7reparaţii, gospodărire şideservire), de administrare a sistemelor informaţionale, inclusiv de introducere şi prelucrare a

informaţiei ce asigură funcţionarea autorităţii publice etc. vor activa în condiţiile legislaţiei

muncii.

inovaţie introdusă de legea 1+47DEI din /./B.2//4 a fost stabilitatea funcţiei publice,

asigurată de delimitarea funcţiilor politice de cele administrative, prin crearea cabinetului

demnitarului. #oţiunea de $cabinet al demnitarului” sau $cabinetul persoanelor ce e%ercită

funcţii de demnitate publică” este una nouă pentru autorităţile publice din Lepublica 9oldova.5cest cabinet repre&intă o subdivi&iune în cadrul autorităţii, formată din persoane de încredere

ale unor categorii de demnitari, cum ar fi "reşedintele şi vicepreşedinţii "arlamentului,

preşedinţii fracţiunilor parlamentare, "reşedintele Lepublicii 9oldova, "rimul7ministru, prim7

viceprim7ministrul, viceprim7miniştrii, miniştrii şi directorii generali ai autorităţilor

administrative. "ersoanele din cabinetele demnitarilor nu vor avea statut de funcţionari publici,

dar vor fi anga8ate în ba&ă de contract, vor veni şi vor pleca împreună cu demnitarii respectivi.

;n legislaţia statelor europene nu e%istă o definiţie standard a funcţiei publice şi a

funcţionarului public, dar au fost identificate şi anali&ate suficiente elemente similare în toate

aceste ţări pentru ca să se demonstre&e că e%istă o ba&ă unitară de raportare pre&entată printr7o

serie de standarde comune în domeniul managementului funcţiei publice. >nele aspecte esenţiale

referitoare la funcţionarul public din ţările >niunii uropene sunt următoarele [II.1, p.1!A

a) se constituie într7un corp bine definit în categoria personalului bugetarK

b) temeiul legal al încadrării se regăseşte în lege, făc*ndu7se o delimitare de personalul

contractual care se supune legislaţiei munciiK

c) numirea în funcţia publică se face în temeiul legii, prin voinţa autorităţilor publice, a

repre&entantului statului care are atribuţii în acest sens şi nu în conformitate cu acordul a două

părţiK

d) e%istă anumite condiţii speciale stipulate de lege pentru eliberarea sau destituirea din

funcţie a funcţionarilor publiciK

e) activitatea funcţionarilor publici este foarte bine reglementată, av*nd un rol

constituţional şi strategicK

f) stabilitatea în funcţia publică este o cerinţă pe care toate instituţiile publice o respectăK

g) obligativitatea funcţionarilor publici de a nu avea apartenenţă politicăK

1



') profesionalism în e%ercitarea funcţiilor publice.

5spectele privind funcţia şi funcţionarul public sus7menţionate constituie adevărate modele

pentru procesul de reformare şi moderni&are a funcţiei publice şi a funcţionarului public din

sistemul nostru. ;n acestsistem principalele măsuri de reformă în ceea ce priveşte funcţia publică

şi funcţionarul public, dar nu numai, s7au a%at în principal pe crearea cadrului legal, av*nd învedere lipsa reglementărilor, care să surprindă noile realităţi în acest domeniu, şi pe completarea

acestuia, acolo unde este ca&ul.

5stfel, aproape toate statele membre ale >niunii uropene au stabilit reglementări generale

privind raporturile în cadrul serviciului public. 5stfel, 6anemarca, Franţa, Germania, pania etc.

au prevă&ut în 3onstituţie principiile generale de organi&are a administraţiei publice, aplicabile

funcţionarilor publici, ce se referă la cadrul legislativ care reglementea&ă funcţia publică în unele

ţăriK acesta diferă de la o ţară la alta.;n ţările membre ale >niunii uropene predomină sistemul carierei, potrivit căruia un

funcţionar public va ocupa succesiv posturi în ierar'ia administrativă a funcţiei publice, în

condiţiile garantării stabilităţii titularilor de posturi şi funcţii publice. "rincipala caracteristică a

acestui sistem este că recrutarea şi selecţia funcţionarilor publici se face în acelaşi mod ca în

sectorul privat [II.1, p.1+!.

6at fiind că resursele umane sunt piatra ung'iulară a progresului serviciului public în

mileniul trei, recrutarea persoanelor menite să fie numite într7o funcţie publică trebuie să se ţină

seama at*t de necesitatea respectării principiilor care stau la ba&a e%ercitării funcţiei publice, c*t

şi de anumite condiţii ce ţin de persoană însăşi.

6intotdeauna, se arată în doctrina de drept comparat, selecţia funcţionarilor publici a

repre&entat o preocupare de prim ordin pentru $clasa politică”, respectiv pentru partidele politice

aflate la guvernare sau, după ca&, în opo&iţie. 3riteriile şi metodele de selecţie reflectă însă, în

fiecare ţară şi pentru fiecare epocă, caracteristicile fundamentale ale sistemului administrativ

statal respectiv.

5stfel, orice sistem cunoaşte o serie de formalităţi prin care delimităm funcţia publică de

diferitele po&iţii din sectorul privatK gradul de formalism diferă de la un stat la altul, astfel înc*t

se pot distinge patru modele distincte, şi anume [II.2+, p.:0!A

• un model potrivit căruia este nevoie de un set minim de formalităţi ce presupune

publicarea posturilor vacanteA landa şi 6anemarcaK

• alt model este modelul german caracteri&at prin selecţia pe etape şi recrutarea

liberă, preluat parţial şi de @u%emburg pentru selecţia funcţionarilor de rang înalt. 5cest sistem

de selectare german menţine, în practică, monopolul 8uriştilor în funcţiile publice de conducere.

2



• modelul britanic se caracteri&ea&ă prin recrutarea reali&ată de către o comisie

independentă, fiind preluat şi de IrlandaK

• modelul france& presupune recrutarea prin organi&area de concursuri şi absolvirea

unor şcoli de formare profesională.

Lecrutarea nu este posibilă dec*t pe ba&a unei descrieri a funcţiei, care preci&ea&ăcondiţiile de pregătire, de e%perienţă şi personalitatea cerută candidaţilor. elecţia va fi precedată

de o preselecţie pe ba&a unui dosarK interviurile cu candidaţii, referinţele şi informaţiile sunt

adeseori completate cu teste psi'ologice [II.21, p.12+!.

istemul de recrutare a funcţionarilor prin concurs se înt*lneşte în ma8oritatea statelor

>niunii uropene, precumA Jelgia, pania, Franţa, Italia, "ortugalia, 9area Jritanie, unde ba&a

concursului o repre&intă cunoştinţele teoretice şi testul de logică. "e c*nd în Italia, "ortugalia,

Legatul >nit sau Irlanda ba&a concursului o formea&ă partea practică. ;n Grecia se practică unsistem de recrutare pentru posturile centrale sau locale, candidaţii av*nd de completat un

formular special, iar în funcţie de re&ultatele obţinute, ţin*ndu7se seama şi de opţiunea

candidatului, se face încadrarea în funcţie [II.11, p.0+!.

3u toate riscurile şi de&avanta8ele sale, se arată în doctrina actuală, metoda concursului

tinde să se generali&e&e în ma8oritatea statelor contemporane. 6acă este aplicată cu obiectivitate

şi corectitudine, ea constituie cea mai indicată metodă de selecţie a personalului administraţiei

publice, întruc*t poate asigura acesteia un personal calificat, competent, capabil să obţinăre&ultate superioare în activitate [II.22, p.2:!.

6e preci&at că, în întreaga >niune uropeană, în legile fundamentale se regăsesc prevederi

referitoare la funcţia publică, discut*ndu7se despre $ba&ele constituţionale ale funcţiei publice”.

6acă prin $statut al funcţionarilor publici” înţelegem ansamblul de reguli referitoare la situaţia

funcţionarilor, care formea&ă $dreptul comun al funcţiei publice”, atunci se poate susţine că în

fiecare din cele două&eci şi şapte de state membre e%istă un statut, c'iar dacă formal nu găsim

peste tot un act normativ unic denumit $statut general al funcţiei publice”.

9ai mult c'iar, inclusiv la nivelul structurilor >niunii uropene, funcţionarii publici au o

situaţie 8uridică distinctă de cea a personalului contractualK ea este consacrată în plan legislativ,

instituţional, confirmată la nivelul 8urisprudenţei instanţelor 8udecătoreşti naţionale şi europene.

Laportul de funcţie, indiferent cum este privit, în final, sub aspectul naturii 8uridice, răm*ne

un raport 8uridic comple%, cu drepturi şi obligaţii reciproce, între subiecţii participanţi, printre

care şi funcţionarul. 6acă ne raportăm la dreptul comparat, cu specială privire la reglementările

din ţările >niunii uropene, vom constata peste tot o gri8ă cu totul aparte faţă de dreptul la

carieră al funcţionarilor publici, care presupune, înainte de toate, dreptul la stabilitate în funcţieK

pentru unele funcţii de administraţie este reglementat, la fel ca şi pentru magistraţi, principiul



inamovibilităţii (în special în Franţa), iar în Germania funcţionarii sunt, de regulă, numiţi pe

viaţă. [II.24, p.:0!

5stfel, doctrina france&ă determină următoarele drepturi pentru funcţionarii publiciA dreptul

la protecţieK dreptul la salari&areK dreptul de a participa, prin organismele consultative, la

organi&area serviciilor publiceK dreptul de a cunoaşte şi ataca deci&iile individuale care îl privescKdreptul de a beneficia de o perfecţionare profesională permanentăK dreptul la carieră

(posibilitatea de a avansa în grade şi funcţii)K dreptul de a se asocia în sindicate şi de a participa

la activitatea organi&aţiilor sindicale, cu e%cepţia militarilorK dreptul la grevăK dreptul la opinie

politică, sindicală, filosofică şi religioasă. [II.4, p.4B!

Leferitor la dreptul la opinie în Franţa, funcţionarilor le este recunoscută această libertate

de opinie, care este absolută, în sensul că funcţionarii nu pot fi recrutaţi, apreciaţi sau demişi în

funcţie de opiniile lor. ;n dosarul personal nu se poate face menţiune despre opiniile politice,religioase etc. ;nsă, libertatea de opinie nu poate fi confundată cu libertatea de e%primare a

opiniilor. 5ceastă din urmă libertate este limitată, deoarece formele sale de e%primare pot avea

conotaţii politice.

;n ceea ce priveşte dreptul la grevă, în Franţa, înainte de 10:, funcţionarii nu aveau

dreptul la grevă, deoarece se considera că greva duce la încălcarea necesităţii de asigurare a

continuităţii serviciilor publice, a subordonării ierar'ice, put*nd fi considerată c'iar un act de

rebeliune împotriva statului. Funcţionarul care făcea grevă comitea o greşeală profesională

gravă.

Qi în landa dreptul la grevă nu este recunoscut, dar nu este formal inter&is dec*t înalţilor

funcţionari şi personalului căilor ferate. 3u toate acestea, greve au loc, dar ele se lovesc de

reacţia negativă a opiniei publice, iar recurgerea la 8ustiţie conduce de obicei la identificarea altor

mi8loace de acţiune [II.21, p.1/!.

;n pre&ent, greva răm*ne inter&isă funcţionarilor publici, în sens strict, în 6anemarca şi

Germania. ?rebuie de men ionat, însă, că această interdicţie nu are în vedere dec*t funcţionarii înț

sens strict, care se află în minoritate în ma8oritatea serviciilor publice dane&e, precum şi într7un

număr de servicii publice germane. ;n pania, Franţa şi Italia dreptul la grevă este recunoscut

funcţionarilor, c'iar dacă anumite corpuri (precum poliţiştii) sau funcţii sunt e%cluse de la

e%ercitarea acestui drept. Leglementarea dreptului la grevă se înt*lneşte relativ frecvent.

3um de8a am menţionat mai sus, în ma8oritatea statelor este recunoscut dreptul la profesie

sau la carieră, pe care şi7o desfăşoară în cadrul e%ercitării funcţiei. Funcţionarii publici trebuie să

aibă asigurată continuitatea şi stabilitatea în funcţie şi să fie ocrotiţi împotriva eventualelor

abu&uri ale administraţiei [II.1, p.2:!.



6e&voltarea carierei funcţionarilor publici în ţările >niunii uropene implică următoarele

trei coordonateA mobilitatea pe ori&ontală, promovarea pe verticlă şi avansarea în grila de

salari&are.

bligaţiile funcţionarilor publici din Franţa sunt următoareleA obligaţia îndeplinirii

serviciuluiK obligaţia de supunere ierar'icăK obligaţia de imparţialitate (abţinerea de la oricefavoritism şi nepotism şi asigurarea egalităţii de tratament)K obligaţia de re&ervăK obligaţia de

discreţie şi de păstrare a secretului profesional.

3*t priveşte drepturile funcţionarilor, în lumea occidentală se discută mult despre ceea ce

este denumit, impropriu, drepturi colective, mai e%act < drepturi care se e%ercită în colectiv, fiind

şi una din temele de&bătute în cadrul 3ongresului de drept comparat din august 100, desfăşurat

la 5tena [II.0, p.4B!.

6e&voltarea capacităţii administraţiilor publice locale este str*ns legată, pe l*ngă alteaspecte, şi de creşterea nivelului de pregătire a funcţionarilor publici care deservesc aceste

instituţii publice. %perienţa ţărilor de&voltate demonstrea&ă că progresul socio7economic

depinde de funcţionalitatea sistemului administrativ.

5stfel, un sistem bun de instruire a funcţionarilor publici este, după părerea prof. 9i'ail

"laton, cel din Germania. 9inisterele din această ţară, cum este 9inisterul de Finanţe, dispun de

institute proprii de instruire (perfecţionare), dar totuşi cea mai importantă instituţie de instruire la

nivel federal este 5cademia Federală de 5dministrare "ublică. @a nivel de land funcţionea&ă

Qcoala "ostuniversitară de Qtiinţe 5dministrative din peNer, instituţie instructivă remarcabilă

pentru landes, dar păstrea&ă şi statutul de universitate (postuniversitară). ;n Germania obligaţia

de a face studii în mod autodidact este stipulată prin lege ca modalitate de a cunoaşte reali&ările

de ultima oră în ceea ce priveşte sarcinile unei funcţii specifice. ;nvăţăm*ntul postuniversitar este

un criteriu necesar pentru promovare şi avansare în cariera profesională [II.1B, p.22!.

>n sistem modern de instruire a funcţionarilor publici e%istă în Franţa. l este constituit în

aşa fel că satisface şi statul cu necesităţile sale, şi funcţionarul cu interesele lui. 5ici instruirea

este înfăptuită de Qcoala #aţională de 5dministrare (#5) cu ciclul său de învăţăm*nt

postuniversitar, de Qcoala "olite'nică, de şcoli regionale şi de şcoli ministeriale speciali&ate.

"aralel cu şcolile de elită, mai funcţionea&ă peste B/ de instituţii statale de învăţăm*nt de diferite

tipuri pentru pregătirea funcţionarilor de stat de orice niveluri şi specialităţi. @a fel, în această

ţară e%istă diferite tipuri de cursuri în cadrul administraţieiA la începutul carierei de muncă, în

timpul stagiului obligatoriu, ca pregătire pentru concursurile interne de promovare sau în interese

speciale profesionale sau personale [II.1B, p.22!.

+



;n 5nglia, la fel ca în tatele >nite ale 5mericii, Germania, Italia, Grecia, Franţa,

pregătirea viitorilor candidaţi la posturile din administraţia publică are un caracter de stagiere

îndelungată în diferite subdivi&iuni ale aparatului de stat cu aprecierea re&ultatelor stagierii.

;n Lom*nia, autorităţile, conform @egii nr.2+1S2//:, au c'iar obligaţia de a elabora un plan

de prfecţionare profesională a funcţionarilor publici şi de a7l comunica 5genţiei #aţionale aFuncţionarilor "ublici, împreună cu fondurile prevă&ute în bugetul anual propriu pentru

acoperirea c'eltuielilor de perfecţionare a funcţionarilor publici, organi&ată la iniţiativa ori în

interesul autorităţii sau instituţiei publice, obligaţie consacrată prin art.+ din tatut. [III.2!

6upă cum menţionea&ă prof. 5ntonie Iorgovan, în Lom*nia se regăsesc toate drepturile şi

obligaţiile funcţionarilor din statutul france&, dar, în plus, sunt prevă&ute şi altele, c'iar dacă ele

nu sunt de fiecare dată specifice numai funcţionarilor, iar în foarte multe situaţii formulările sunt

de trimitere [II.4, p. 44!.Legimul 8uridic al funcţiei publice include şi problematica răspunderii 8uridice a

funcţionarilor publici. @egislaţiile din toate statele >niunii uropene permit înlăturarea definitivă

a funcţionarilor publici. ;n toate statele, respectarea obligaţiilor de către funcţionarii publici este

asigurată prin e%istenţa sancţiunilor disciplinare, cum ar fiA votul de blam, avertismentul,

retrogradarea, diminuarea remuneraţiei, revocarea din funcţie. ;n general, în toate statele e%istă

sisteme de sancţiuni disciplinare aplicabile în ca&ul abaterilor săv*rşite, cea mai gravă fiind

eliberarea din funcţie (uneori c'iar suprimarea dreptului la pensie, în Franţa). ;n toate statele

>niunii uropene, sistemul disciplinar presupune respectarea unor principii fundamentaleA

dreptul la apărare, funcţionarul trebuind informat şi, dacă doreşte, să fie asistat de un apărător, şi

posibilitatea unui recurs în faţa unui tribunal independent şi imparţial. 5plicarea răspunderii

disciplinare presupune implicarea unui organ colegial în procedura de tragere la răspundere a

funcţionarului public.

pre e%emplu, în Franţa, 3onsiliul de tat a decis încă din anul 10+B că toate sancţiunile,

cu e%cepţia avertismentului şi a blamului (ec'ivalentul mustrării din sistemul rom*nesc), vor fi

pronunţate numai după emiterea avi&ului 3onsiliului de disciplină.

;n Germania a fost instituită o procedură disciplinară cu caracter 8urisdicţionalA cu e%cepţia

sancţiunilor minore, decise de autoritatea ierar'ică, aceasta trebuie să sesi&e&e o 8urisdicţie

disciplinară care presupune magistraţi profesionişti şi repre&entanţi ai personalului, ce va stabili

o sancţiune ca un adevărat tribunalK în egală măsură, ea poate fi sesi&ată de un procuror

disciplinar federal, care 8oacă în acest ca& acelaşi rol ca un procuror obişnuit în materie penală

[II.21, p.1!.

;n Lom*nia funcţionarii publici sunt traşi la răspundere administativ7disciplinară,

administrativ partimonială, contravenţională şi penală.

:



;n ca&ul răspunderii administrativ7disciplinare, administrativ7patrimoniale, leguitorul

stabileşte acte normative care reglementea&ă o anumită forma de răspundere, felurile de sancţiuni

şi modalitatea de aplicare a lor.

;n legătură cu răspunderea penală, adică în ca&ul săv*rşirii infracţiunii de către funcţionarul

public, leguitorul stabileşte în tatutul funcţionarilor publici şi anumite reguli pentru conducătorAacesta este obligat să dispună suspendarea funcţionarului public din funcţieK la fel, este obligat să

dispună mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei

structuri fără personalitate 8uridică a autorităţiiK dacă instanţa de 8udecată dispune încetarea

procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetea&ă, iar funcţionarul public respectiv îşi

va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior perioadei de suspendare.

6e asemenea, de menţionat că în ?itlul EI al "ărţii peciale a 3odului penal rom*n, numit

$Infracţiunile de serviciu sau în legătură de serviciu”, preci&area cu privire la subiectulinfracţiunii este foarte clară. 5stfel, deosebirea de esenţă dintre aceste două categorii de

infracţiuni este determinată de subiecţii activi. @a infracţiunile de serviciu, subiect activ nu poate

fi dec*t un funcţionar public sau un funcţionar, pe c*nd infracţiunile în legătură cu serviciul pot fi

comise de orice persoană. 5 doua deosebire constă în faptul că, la infracţiunile de serviciu,

elementul material al laturii obiective constă în încălcarea obligaţiilor de serviciu de către un

funcţionar public sau un funcţionar. @a infracţiunile în legătură cu serviciul, activitatea ilicită a

subiectului activ este distinctă de activitatea de serviciu, dar totuşi este în str*nsă legătură cu

aceasta, influenţ*nd7o negativ [II., p.2/!.

"e parcursul acestui capitol am reali&at o anali&ă a prevederilor codului de conduită în

raport cu @egea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. 5stfel, reieşind din

cele anali&ate, observăm că, în comparaţie cu statutul 8uridic al funcţionarului public din

Lepublica 9oldova, statutele funcţionarilor publici din alte state prevăd mai multe drepturi şi

obligaţii, la fel restricţii pentru funcţionarii publici stabilite prin acte normative, fiind specificate

formele răspunderii 8uridice, prin sancţiuni, şi procedura de aplicare a lor.

3a o conclu&ie generală se impune să preci&ăm faptul că funcţionarii publici trebuie să se

adapte&e şi să respecte cu înd*r8ire prevederile din @egea cu privire la funcţia publică şi statutul

funcţionarului public şi 3odul de 3oduită. Lespectarea acestora va conduce la o mai bună

organi&are şi funcţionare a administraţiei publice.

B



III COMBATEREA CORUPŢIEI 6N SERVICIUL PUBLIC 3INREPUBLICA MOL3OVA

III.1 Co%'"ere' corup iei +( r+(2ul fu(c,io('rilor pu%lici 2i( Repu%lic'ț

Mol2o$'9(ece#i"'"e #"ri(e("! 2e #upr'$ie uire ' !riiț ț

@a nivel naţional, corupţia este definită, în @egea nr. 0//7DIII din 2B iunie 100: privind

combaterea corupţiei şi protecţionismului, ca un fenomen antisocial ce repre&intă o înţelegere

ilegală între două părţi, una propunînd sau promiţînd privilegii sau beneficii nelegitime, cealaltă,

antrenată în serviciul public, consimţind sau primindu7le în sc'imbul e%ecutării sau nee%ecutării

unor anumite acţiuni funcţionale, ce conţin elemente ale infracţiunii prevă&ute în 3odul penal.

[I.1+!

Grupul multidisciplinar în problemele corupţiei al 3onsiliului uropei a definit corupţia ca

orice comportament al persoanei în a cărei sarcină a fost pusă e%ecutarea anumitor obligaţii în

sectorul public sau privat, care condiţionea&ă încălcarea acestora în calitate de persoană de stat

cu funcţie de răspundere, lucrător privat, agent independent, avînd drept scop obţinerea unui

profit ilegal pentru sine şi alte persoane. 5stfel, este e%tins cercul subiecţilor actelor de corupţie,

aceştia fiind atît funcţionari din sectorul public, cît şi funcţionari din sectorul privat.

3onform 3onvenţiei civile privind corupţia (trasbourg, noiembrie 1000), prin corupţie

se înţelege $faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct sau indirect, un

comision ilicit sau un alt avanta8 necuvenit sau promisiunea unui asemenea avanta8 necuvenit,

care afectea&ă e%ercitarea normală a unei funcţii sau comportamentul cerut beneficiarului

comisionului ilicit sau al avanta8ului necuvenit, sau al promisiunii unui asemenea avanta8

necuvenit”. [I.!

3onvenţia penală privind corupţia (trasbourg, 2B ianuarie 1000) defineşte corupţia în cele

două modalităţi de săvîrşire a ei < activă şi pasivă.

3onvenţia .#.>. împotriva corupţiei (#eP Wor=, 1 octombrie 2//) defineşte corupţia

agenţilor publici naţionali ca acţiune de a solicita sau de a accepta, direct sau indirect, un folos

necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană, cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine de la

întreprinderea unui act în e%erciţiul funcţiilor sale oficiale.[I.!

"rin urmare, legislaţia Lepublicii 9oldova urmea&ă a fi a8ustată cerinţelor şi standardelor

convenţiilor şi tratatelor internaţionale anticorupţie.

Co(#eci(,ele corup,iei

6atele statistice oficiale, precum şi cele pre&entate de organi&aţiile neguvernamentale

speciali&ate în domeniu, re&ultatele cercetărilor ştiinţifice, sociocriminologice, informaţiileorganelor de drept, datele statisticii 8udiciare, publicaţiile din mass7media impun constatarea

4



faptului că fenomenul corupţiei a afectat domeniileA politic şi instituţional, economic, 8udiciar şi

de drept, de instruire şi educaţie, de asistenţă socială şi medicală, investiţional şi de comerţ

internaţional, subminînd grav statalitatea Lepublicii 9oldova.

Impactul economic al corupţiei se manifestă în diverse moduri. ?ergiversarea birocratică

la întocmirea documentelor, incapacitatea statului de a asigura securitatea producătorilor,lobbNsmul, protecţionismul, traficul de influenţă, concurenţa neloială, reglementările şi

controalele de stat e%cesive, ce afectea&ă mecanismele economiei de piaţă şi libera concurenţă,

descura8înd potenţialii investitori şi iniţiativa de întreprin&ător, duc la creşterea costului

proiectelor publice, la diminuarea eficienţei economice, la e%tinderea eva&iunii fiscale, la

reducerea plăţilor la buget şi la de&voltarea economiei subterane.

Efectele social-politice ale corupţiei se manifestă prin degradarea funcţională, politică şi

morală a autorităţilor publice centrale şi locale, care este o re&ultantă a e%tinderii corupţiei politice, prin diminuarea competenţei politice transparente şi responsabile, prin pauperi&area

populaţiei şi creşterea tensiunii sociale.

În activitatea executivului , corupţia are drept efect calitatea diminuată a administraţiei

publiceK un sistem de deci&ii neoficialeK legături strînse între crima organi&ată, funcţionarii

publici şi politicienii corupţi etc.

fectele corupţiei se e%teriori&ea&ă şi în relaţiile internaţionale, manifestîndu7se prin

comportamentul incompetent, iresponsabil, provocator şi subiectiv7convenţional al persoanelor

cu funcţii de răspundere care, în relaţiile cu parteneri străini, promovea&ă în mod prioritar

interesele personale şi corporative în raport cu interesele naţionale, ceea ce subminea&ă

iremediabil imaginea şi credibilitatea ţării în calitatea sa de partener în relaţii internaţionale.

[II., p.1:!

5pari ia i de&voltarea unui nou sistem economic într7un stat care i7a cucerit de curîndț ș ș

independen a i suveranitatea, contradic iile i dificultă ile în sferele economică, social, spiritual,ț ș ț ș ț

în celelalte domenii ale vie ii, scăderea disciplinei i responsabilită ii au provocat, în ca&ulț ș ț

Lepublicii 9oldova, o serie de -efecte secundare” care s7au manifestat, printre altele, prin

cre terea numărului de infrac iuni i prin apari ia unor noi forme ale criminalită ii, în special aș ț ș ț ț

corup iei. 5par i noi forme de activitate ilicită, care se infiltrea&ă în sfera economiei legale,ț ș

$contaminîndu7i” pe cei care contactea&ă, îndeosebi pe unii func ionari publici ale căror serviciiț

devin necesare pentru eva&iuni fiscale, spălarea banilor i alte ac iuni ilegale, inclusiv celeș ț

privind delapidarea patrimoniului public.

@a ora actuală corupţia constituie unul dintre subiectele principale de discuţie în orice

domeniu şi la orice nivel, repre&ent*nd una dintre cele mai mari provocări ale lumii

contemporane. a este pre&entă at*t în statele sărace şi în curs de de&voltare, c*t şi în cele

0



de&voltate, iar lupta pentru combaterea ei a devenit o problemă serioasă, cu c*t aceasta se e%tinde

foarte rapid, cuprin&*nd, mai înt*i, c*teva sectoare, c*teva domenii şi apoi întreaga societate,

devenind un stil de viaţă, un labirint din care nu se mai poate ieşi, o mentalitate.

3orupţia a constituit o preocupare permanentă pe plan intern, fapt care a impus

autorităţilor publice şi diverselor grupuri sociale active promovarea proceselor şi mecanismelor de prevenire şi de combatere a fenomenului, pornind de la declaraţii generale formulate în

discursurile şi în alte intervenţii publice ale oficialilor de cel mai înalt rang, continuînd prin

campanii de educare civică şi de propagare a intoleranţei faţă de fenomenul vi&at, avînd ca

finalităţi dosare intentate, aduse în faţa 8ustiţiei.

?ematica anticorupţie s7a aflat pe agenda permanentă a relaţiilor e%terne ale Lepublicii

9oldova, fiind abordată aparte în cadrul proceselor de promovare şi de evaluare a reformelor.

Importanţa acordată domeniului a fost pusă în evidenţă prin menţiuni e%prese în acordurile bilaterale înc'eiate cu >niunea uropeană, precum şi în documentele de cooperare cu 3onsiliul

uropei, #>, #5? şi cu alte organisme internaţionale, ma8oritatea evaluărilor e%terne privind

implementarea reformelor democratice în Lepublica 9oldova conţinînd recomandări ce vi&ea&ă

necesitatea sporirii şi a eficienti&ării eforturilor anticorupţie.

?oate programele de guvernare au compartimente dedicate prevenirii şi combaterii

corupţiei, priorităţile stabilite anterior materiali&îndu7se în trategia naţională de prevenire şi

combatere a corupţiei, aprobată prin Cotărîrea "arlamentului nr. 217DE din 1: decembrie 2//.

trategia naţională de prevenire şi combatere a corupţiei a fost implementată prin

intermediul a planuri de acţiuni consecutive pentru anii 2//+, 2//:, 2//B<2//0 şi 2/1/. ;n

perioada de implementare a acestei strategii, Guvernul a beneficiat de asistenţă e%ternă

considerabilă pentru implementarea programelor anticorupţie. ;n cadrul "lanului "reliminar de

Oară, guvernul >5 a alocat 2,B milioane dolari pentru promovarea reformelor de reducere a

corupţiei în domeniileA 8ustiţie, ocrotire a sănătăţii, administraţie fiscală, administraţie vamală,

organe ale afacerilor interne, precum şi pentru optimi&area activităţii 3entrului #a ionalț

5nticorup ie.ț

>n alt proiect anticorupţie important a fost "roiectul comun al 3omisiei uropene şi

3onsiliului uropei împotriva corupţiei, spălării banilor şi finanţării terorismului în Lepublica

9oldova (9@I3), în valoare de ,+ milioane euro, o componentă a căruia a avut drept

obiectiv susţinerea implementării trategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei.

"rintre succesele implementării strategiei nominali&ate se numărăA elaborarea şi

actuali&area cadrului normativ anticorupţieK demararea procesului de e%perti&are anticorupţie a

proiectelor de acte normativeK demararea procesului de evaluare a riscurilor de corupţie în

+/



ma8oritatea autorităţilor publiceK consolidarea parteneriatului între autorităţile publice şi

societatea civilă, e%tinderea colaborării internaţionale în domeniu.[I.1B!

3u toate acestea, succesele nu au condus la reali&area corespun&ătoare a scopului şi a

obiectivelor strategiei, fiind necesar un nou document de politici în acest domeniu, ba&at pe

identificarea obiectivă a riscurilor instituţionale şi a necesităţilor.3onform datelor $Jarometrului de pinie "ublică” din anul 2/1+, reali&at de către

Institutul de "olitici "ublice, lupta împotriva corupţiei este considerată în opinia respondenţilor

principa la acţiune ce necesită a fi efectuată pentru a îmbunătăţi situaţia social7economică din

ţară.

3onform datelor studiului -3orupţia în Lepublica 9oldovaA percepţiile şi e%perienţele

proprii ale oamenilor de afaceri şi gospodăriilor casnice, reali&at în 2/1 de ?I79oldova”, gradul

de răsp*ndire a fenomenului corup iei, în administra iile publice locale,ț ț s7a ma8orat în anul 2/1fa ă de anul 2/12. "onderea responden ilor, care consideră că se recurge la bani, cadouri,ț ț

contacte personale pentru a $soluţiona” problemele în administra ia publică locală a crescut de laț

/X în anul 2/12 la 4X în 2/1.

3onclu&iile rapoartelor şi ale studiilor naţionale şi internaţionale denotă că reformele

anticorupţie aplicate nu s7au soldat cu re&ultatele aşteptate de cetăţeni, evidenţiind următoarele

probleme şi sectoare vulnerabile în faţa corupţieiA lipsa unui cadru legislativ anticorupţie stabil,

coerent şi armoni&at la standardele internaţionaleK lipsa unor mecanisme eficiente de aplicare a

legilorK utili&area redusă a instrumentelor administrative de prevenire şi de combatere a

corupţieiK credibilitatea scă&ută a populaţiei în prestaţia organelor de drept şi a celor 8udiciareK

activitatea insuficient de transparentă a autorităţilor şi instituţiilor publice, a organi&aţiilor

politiceK lipsa de transparenţă în ac'i&iţiile publiceK surse bugetare insuficiente pentru buna

activitate a organelor de drept şi a sistemului 8udiciarK educare şi instruire anticorupţie deficitară

a funcţionarilor şi a populaţieiK absenţa de cercetări sectoriale care ar releva amploarea

fenomenului corupţiei.

biectivele principale ale combaterii corup iei suntAț asigurarea unei de&voltări

democratice ec'itabile a societă ii, corectitudinii politice, îmbunătă irii procesului economic iț ț ș

cre terii bunăstării economice.ș

9i carea anticorup iei este importantă, îndeosebi dacă s7ar implementa în conte%t cuș ț

următoarele dimensiuniA

7 >manitară, deoarece corup ia înăbu ă i distorsionea&ă de&voltareaț ș ș K

7 6emocratică, deoarece corup ia constituie o barieră a constituirii democra ieiKț ț

7 tică, deoarece corup ia împiedică de&voltarea integrită ii societă iiț ț ț K

+1



7 "ractică, deoarece corup ia contribuie la distorsionarea rela iilor de pia ă i privea&ăț ț ț ș

societatea de beneficiile ei poten iale.ț

"entru a fi eficientă i pentru a se bucura de succes, lupta împotriva corup iei trebuie dusăș ț

în mai multe planuriA

1. ;n plan socio7cultaralK2. ;n plan economicK

. ;n plan 8uridicK

. ;n plan politic.

1. "lanul socio7cultural cuprinde educa ia i cultura, promovarea valorilor umane iț ș ș

culturale. 5cest plan vi&ea&ă obiective pe termen lung. ;n lipsa unei atitudini con tiente aș

publicului larg, îndreptată împotriva corup iei, acest fenomen se va bucura în continuare deț

toleran ă. pinia publică trebuie însă avi&ată despre acest segment al criminalită ii, care duce laț ț pre8udicierea gravă a procesului de trecere către o societate democratică. Fără spri8inul omului

onest, al organi&a iilor nonguvernamentale i al sindicatelor la prevenirea corup iei acestț ș ț

fenomen va continua să evolue&e asemenea unui cancer social.

5specte de educa ie, privind promovarea valorilor umane i culturale poate reclama iț ș ș

comportamentul ofocoalită ilor statului, func ionarilor publici de rang înalt.ț ț

-Fenomenul corup iei i protec ionismului prosperă în acel mediu unde are sus inere iț ș ț ț ș

complici în e aloanele de vîrf ale puterii de stat, de aceia la de&rădăcinarea acestui viciu socialș

este necesar a purcede prin a deferi 8usti iei anume persoanele în cau&ă.ț

2. ;n plan economic, în opinia profesorului în economie i sociologie de laș

universitatea din 3'icago, G.. Je=er, laureat al premiului #obel, una din solu iile privindț

moderarea corup iei este de a reduce sim itor rolul statului în economie, în primul rînd esteț ț

necesar de a anula multiplele acte normative neînsemnate, care prevăd numeroase restric ii,ț

reguli, deseori contradictorii i supărătoare, ce aduc mai multe daune decît folos i care, la rîndulș ș

lor, stimulea&ă mita i corup ia.ș ț

altă cale spre reducerea infrac iunilor de serviciu la părerea cunoscutului economistț

68ord8 ligler prevede acordarea func ionarilor publici a unui salariu mai mare decît cel alț

colegilor lor antrena i în sectorul privat. ;n a a mod mărimea salariilor ar duce la o scădere vădităț ș

a faptelor de corup ie, impunîndu7i pe mituitori să plătească pentru comportarea $coruptivă” oț

valoare economică poten ială mult mai înaltă.ț

5stfel, func ionarii învinui i de corup ie odată cu pierderea func iei, ar putea fi automatț ț ț ț

pedepsi i i prin lipsirea de avanta8ele de remunera ii.ț ș ț

. ;n plan 8uridic, instrumente punitive suficiente pentru combaterea corup iei e%istă,ț

dar, bineîn eles, că sc'imbările produse în societate i pe altă parte evolu ia calitativă a corup iei,ț ș ț ț

+2



necesitatea elaborării unor noi norme 8uridice adecvate, pentru ridicarea eficien ei combateriiț

acestui fenomen infrac ional. e impune completarea cadrului legislativ cu norme în ceea în ceț

prive te noile forme de manifestare a corup iei legate de nea8unsurile în tactica i strategiaș ț ș

promovării reformelor social economice (sfera de privati&are, comer e%ter, domeniul fiscaluluiț

etc.). 5vem nevoie de stabilirea unor restric ii normative pentru neadmiterea legali&ării (spălării)ț

mi8loacelor acumulate prin activită i ilicite i sanc ionarea faptelor în acest sens, precum iț ș ț ș

privind perfec ionarea controlului financiar, ca instrument de prevenire i combatere aț ș

infrac iunilor de corup ie.ț ț [I.1B!

9ăsurile de ordin legislativ trebuie copmletate cu altele inînd de puterea e%ecutivă i ceaț ș

8udecătorescă. ;n această direc ie este necesară mai întîi o delimitare clară a competen elor ț ț

autorită ilor abilitate cu atribu ii privind combaterea corup ieiț ț ț A poli ia economică financiară, alteț

subdivi&iuni ale ministerului de interne, ministerului securită ii na ionale, procuraturii generale,ț țdepartamentului control vamal etc., pentru a elimina paralelismul i suprapunerile care afectea&ăș

eficien a activită ilor.ț ț

?otodată este necesar ca acestor organe de stat să li se asigure personalul i dotărileș

corespun&ătoare raportate la volumul i comple%itatea activită ii ce o desfă oară i să seș ț ș ș

consolide&e cooperare între ele.

problemă ma8oră este condi ionată de a a7&isele imunită i 8uridice, instituite prin legeț ș ț

pentru unele categorii de persoane7 deputa i, 8udecători, procurori .a. i care nu permit urmărireaț ș ș

penală i tragerea la răspundere a acestora fără încuviin area organelor superioare ale puterii înș ț

stat. 3onsiderăm că aceste imunită i contreavin unui principiu de ba&ă din constitu ie7 egalitatea7ț ț

prin care se consemnea&ă egalitatea tuturor cetă enilor Lepublicii 9oldova în fa a legii (art. 1:ț ț

din 3onstitu ia Lepublicii 9oldova), înlăturarea acestor imunită i ar consolida numai eforturileț ț

celor trei puteriAe%ecutivă, legislativă i 8udecătorească, precum i tuturor celorlal i în reali&areaș ș ț

măsurilor de combatere a acriminalită ii, inclusiv a corup iei, i nu ar oferi prile8 nimănui de aț ț ș

specula sau denatura realitatea.

"e de altă parte, activitatea tuturor celor implica i în combaterea actelor de corup ie trebuieț ț

supusă unei verificări periodice.

. ;n fine, în plan politic este utilă activitarea institu iilor e%istente, care trebuie sa7 iț ș

facă datoriacu mai multă promtitudine, e%igen ă i eficien ă. rganele de control ale statului,ț ș ț

poli ie, parc'et, 8usti ie, financiar7bancare, vamale etc. dispun de pîrg'iilelegale necesare pentruț ț

a impune starea de legalitate, dar la diverse niveluri ale administra iei are loc întrepătrundere aț

interesului public cu cel privat, care favori&ea&ă rela ii adesea ambigue, deviate i constituie unț ș

teren favorabil corup iei.ț

+



;n plan politic s7a demonstrat eficien a în ceea ce priveste prevenirea i combatereaț ș

corup iei prin transparen ă i publicitate. rice problemă i deci&ie care interesea&ă societateaț ț ș ș

trebuie să7 i găsească e%plica ia în 8ustificarea completă i publică.ș ț ș

>n rol important în promovarea transparen ei i publicită ii în direc ia prevenirii iț ș ț ț ș

combaterii corup iei ar urma să revină mass7mediei, care poate să identifice i să de&văluieț ș

ca&urile de corup ie, să dinami&e&e i să diversifice de&baterile politice i cetă ene ti, pe aceastăț ș ș ț ș

temă, să cree&e curente de opinii în direc ia deliminării de faptele de corup ie i sanc ionăriiț ț ș ț

autorilor acestora.

"revenirea corup iei se reali&ea&ă prin două forme principaleț A ac iunea asupra sfereiț

e%isten ei sociale i influen a asupra sferei con tiim ei sociale. Fiecăreia dintre aceste forme îiț ș ț ș ț

corespunde o anumită totalitate de genuri de activitate preventivă, reali&ată la cîteva niveluri.

9ăsurile preventive se împart în generale i speciale, ambele se reali&ea&ă în cîteva trepte.ș1. ?reapta superioară o constituie luarea de măsuri preventive, generale i speciale laș

nivelul întregului stat, măsuri îndreptate spre crearea la popula ie a necesită ilor i intereselor ț ț ș

social utile, a posibilită ilor favorabile satisfacerii lor, precum i spre consolidarea ba&elor ț ș

morale în comportarea cetă enilor.ț

2. ?reapta următoare o formea&ă traducerea în fapt a măsurilor preventive, cu

formele lor specifice, la nivelul ora ului, satului, întreprinderii sau al unei institu ii luînd,ș ț

totodată, în seamă specificul diferitelor grupuri de vîrstă, specialitate, na ionalitate, etc. aleț

pupula iei.ț

. i, în sfîr it a treia treaptă cuprinde profila%ia e%ercitată asupra personalită iiȘ ș ț

contravenientului. "rofila%ia individuală poate influen a practic toate vergile lan uluiț ț

determinării, începînd cu crearea necesită ilor i terminînd cu comportamentul ilegal.ț ș

@a anga8area în func ie, func ionarul trebuie să accepte un ir de restric ii, conformț ț ș ț

legisla iei, pentru a nu fi comise ac iuni ce pot conduce la folosirea serviciului i autorită ii lui înț ț ș ț

interesele personale, de grup i în alte interese decît în cele de serviciu.ș

5rt. 12 din @egea serviciului public precum i art. 1/ din @egea privind prevenirea iș ș

combaterea corup iei, prevăd că la încadrarea în serviciul public i, ulterior, în fiecare anț ș

func ionarul este obligat să pre&inte o declara ie privind veniturile, averea imobiliara i mobiliarăț ț ș

de valoarea, depunerile bancare i 'îrtiile de valoare, anga8amentele financiare, inclusiv înș

străinătate. [II., p.1B!

ste foarte important, deasemenea, a ameliora statutul func ionarilor publici, de a7i pune peț

ace tia în condi ii în care luarea de mită ar fi nu numai periculoasă, ci i neconvenabilă. "recumș ț ș

se tie, cele mai răspîndite fapte de corup ie re&idă în cumulul postului administrativ cuș ț

activitatea de antreprenoriat, cumpărarea sau desfacerea proprietă ii publice la pre uri de &eci deț ț

+



ori mai mici decît pre urile de pia ă, comiterea unorț ț -gre eli” în activitatea lor, care aduc statuluiș

pre8udicii de milioane etc., în practică însă pentru astfel de încălcări vinovatul este, în cel mai

bun ca&, concediat. 5dică el trece pe po&i ii demult re&ervate pentru dînsul de antreprenoriiț

-mul umi i” pentru activitatea lui în calitate de func ionar public. "e de altă parte, la noi efulț ț ț ș

unui departament prime te un salariu mai mic decît vîn&ătorul sau oferul de microbu&. timpulș ș

să purcedem la practica acceptată în toată lumea, unde func ionarii sînt remunera i destul deț ț

bine, statul le asigură un înalt nivel de trai, le compensea&ă limitarea relativă de libertate

(inclusiv economică) prin garan ii sociale considerabile.ț

;ntr7adevăr, aceasta va fi destul de scump pentru buget, iar singurul mi8loc pentru a7i u uraș

povara în cau&ă este limitarea func iilor statului, reducerea aparatului acestuia, dar nu reducereaț

venitului func ionarului public, în ca& contrar statul va trebui să plătească mult mai scump. 6eț

altfel, la noi se crea&ă o situa ie asemănătoare cu cea din unele tări latino7americane i africane,ț șunde func ionarii sunt plăti i prost în mod special, considerînd că ei îl vor compensa prin luare deț ț

mită.

"entru prevenirea corup iei este necesar a folosi erien a altor state. ;n >ngaria, de e%emplu,ț ț

în ultimii ani au fost întreprinse un ir de măsuri eficiente în scopul prevenirii, prin lege, aș

corup iei în structurile statale i comerciale. 5stfel, se efectuea&ăun control strict asupra plă iiț ș ț

corecte a impo&itelor. Leforma asigurării sociale a fost desfă urată astfel încît pentru cetă eni săș ț

fie cît mai convenabil a legali&a veniturile, pentru calculul pensiei, a înlesnirilor i altor ș

indemni&a ii sociale.ț

3ontracararea corup iei trebuie să aibă un suport tiin ific solid, care să prevadă anali&aț ș ț

cau&elor i condi iilor ce favori&ea&ă corup ia în Lepublica 9oldova, precum istudiereaș ț ț ș

e%perien ei ărilor de&voltate.ț ț

;n sistemul de măsuri preventive anticorup ionaleț în administra ia publicăț un loc important

îl ocupă măsurile de formare a opiniei adecvate a membrilor societă ii despre corup ie, despreț ț

nivelul răspîndirii i pericolul ei social. ste e%trem de important a crea o atmosferă deș

intoleran ă fa ă de corup ie. ste, de asemenea, necesar a de&rădăcina din con tiin a popula ieiț ț ț ș ț ț

ideea posibilită ii mituirii persoanelor cu func ii de răspundere.ț ț

"entru ca implementarea elementelor7c'eie ale trategiei să fie posibilă şi eficientă este

necesară e%istenţa premiselor descrise în cele ce urmea&ă.

1oinţă politică. 3orupţia periclitea&ă stabilitatea politică, afectea&ă încrederea societăţii în

sistemul de guvernare, în 8ustiţie, aduce atingere supremaţiei legii, economiei de piaţă şi

de&voltării economice, minimali&ea&ă atractivitatea investiţiilor străine şi îndepărtea&ă

perspectivele integrării europene. 5nvergura pericolului generat de fenomenul corupţiei urmea&ă

++



a fi clar conştienti&ată, prevenirea, relevarea şi reprimarea cu succes a corupţiei depin&înd de o

voinţă politică clară, manifestată în practică.

'mplementare eficientă. "entru ca activitatea anticorupţie să producă impact, toate

autorităţile şi instituţiile publice implicate trebuie să întreprindă acţiunile de care sînt

responsabile conform documentului de politici şi să evite o atitudine formală, negli8entă. 2onitorizarea implementării. Leali&area cu succes a trategiei necesită un sistem coerent

de măsuri şi de acţiuni concrete, o distribuire clară a responsabilităţilor în implementarea acestor

acţiuni. ;nainte însă de a distribui unui cerc larg de subiecţi responsabilităţile în pregătirea şi

implementarea acţiunilor concrete din trategie şi a planurilor de acţiuni, urmea&ă a fi stabilite

organe responsabile de supraveg'erea implementării. Funcţionarea eficientă şi continuă a

organelor de monitori&are a implementării trategiei şi a planurilor de acţiuni în cadrul 3#5 şi al

autorităţilor administraţiei publice centrale este o premisă esenţială. rganele responsabile desupraveg'erea implementării trategiei vor colabora în acest proces cu publicul larg, cu

societatea civilă şi cu instituţiile independente. Ea fi asigurată transparenţa rapoartelor despre

procesul de implementare şi evaluările periodice efectuate în acest sens de 3#5.

0lei"ilitate în a"ordare. ;ntrucît fenomenul corupţiei este divers, luînd continuu noi forme

de manifestare, este necesară aplicarea unor metodologii de cercetare şi de observare a

condiţiilor în care aceste forme apar şi se de&voltă. 9etodologia de cercetare şi de observare se

va ba&a pe precepte ştiinţifice şi va asigura a8ustarea măsurilor şi acţiunilor concrete prevă&ute

de trategie şi de planurile de acţiuni la tendinţele evolutive ale manifestării corupţiei.

;ntreprinderea măsurilor de corectare necesare va eficienti&a măsurile implementate.

)sigurarea financiară. Implementarea trategiei şi reali&area planurilor de acţiuni impun

anumite implicaţii financiare. uccesul implementării trategiei şi al reali&ării planurilor de

acţiuni depinde în mare măsură de asigurarea cu mi8loace financiare suficiente, identificate şi

aprobate ca parte componentă a bugetului propriu al fiecărei instituţii, precum şi de finanţările

e%terne. [I.1B!

Or'(e '%ili"'"e cu '"ri%u,ii 2e pre$e(ire )i co%'"ere ' corup,iei0

7 "rocuratura Lepublicii 9oldova (subdivi&iunile "rocuraturii Generale, procuraturile

teritoriale şi speciali&ate)

7 3entrul #a ional 5nticorup ieț ț

7 9inisterul 5facerilor Interne

7 erviciul de Informaţii şi ecuritate

7 3onsiliul uprem de ecuritate

7 3omisia "arlamentară pentru ecuritatea #aţională, 5părare şi rdinea "ublică

7 3urtea de 3onturi

+:



@a 2 decembrie 2/1 "arlamentul Lepublicii 9oldova a adoptat @egea nr.2+ cu privire

la testarea integrităţii, publicată în 9onitorul ficial al Lepublicii 9oldova nr.+71SB din 1

februarie 2/1. ;n luna august 2/1 3entrul #aţional 5nticorupţie a demarat testarea integrităţii

profesionale a anga8aţilor statului. 9ăsura are drept scop prevenirea şi combaterea fenomenului

corupţiei în r*ndul instituţiilor publice."otrivit legii, testarea integrităţii profesionale avea ca scopA asigurărea integrităţii

profesionale, prevenirea şi combaterii corupţiei în cadrul entităţilor publiceK verificarea modului

de respectare de către agenţii publici a obligaţiilor şi atribuţiilor de serviciu, precum şi a regulilor

de conduităK identificarea, evaluarea şi înlăturarea vulnerabilităţilor şi a riscurilor care ar putea

determina sau favori&a actele de corupţie, actele cone%e corupţiei sau faptele de comportament

corupţionalK neadmiterea unor influenţe necorespun&ătoare în e%ercitarea obligaţiilor sau

atribuţiilor de serviciu ale agenţilor publici.[I.10!;n următoarele 0 luni după începerea testărilor pe teren (1./4.2/171+./.2/1+), 3#5 a

efectuat mai multe teste în diverse autorităţi, iar re&ultatul acestor teste au demonstratA 7 :+X din

toţi agenţii testaţi se implică în acte de corupţie (în unele instituţii în proporţii de 2+X, în altele <

în proporţie de 1//X)K 7 1//X din toţi agenţii testaţi nu au denunţat actele de corupţie la care au

fost e%puşi in cadrul testelor, indiferent dacă s7au pretat la un act de corupţie sau s7a opus.

"entru a sesi&a diferen a care s7a produs după implementarea @egii 2+ din 2.12.2/1,ț

în continuare sînt pre&entate datele cu privire la numărul denun urilor despre actele de corupereț

activă i de influen e necorespun&ătoare depuse la 3#5 în perioada 2/1272/1+Aș ț

T'%elul 1. #umărul denun urilor despre actele de corupere activă i de influen eț ș ț

necorespun&ătoare depuse la 3#5

Anul 2012 2013 2014 2015pînă la%'.QO

după%'.QO

pînă la %'.QD

Total denunțuri & 7 %O %MO 6(Medie lunarădenunțuri Q,7 Q,6 ( (M 'D

Sur#'0 !aport cu privire la implementarea egii nr.345 din 43.64.4763 pînă la data de68.74.4765

5vînd în vedere că no iunea de influen e necorespun&ătoare a fost introdusă odată cuț ț

intrarea în vigoare a @egii 2+S2/1, trebuie să facem preci&area că ponderea denun urilor despreț

influen e necorespun&ătoare din totalul denun urilor pentru anii 2/1 i 2/1+ constituie B74X. 3uț ț ș

toate acestea, ele oricum au fost incluse, deoarece influen ele necorespun&ătoare sunt precursoriț

ai apari iei actelor de corup ie (dacă nu sunt tratate), iar la 3#5 se denun ă doare acele influen eț ț ț țcare nu pot fi solu ionate la nivelul institu iei i creea&ă un pericol real pentru apari ia unui act deț ț ș ț

corup ie.ț

+B

http://cna.md/sites/default/files/prevenirea_coruptiei/nesecretraport_activitate_parlament-martie_2015-2.doc






Ei&ual, dinamica de cre tere a denun urilor coruperii active i a influen elor ș ț ș ț

necorespun&ătoare este redată în diagrama de mai 8os.

3i'r'' 1. *ursa9 !aport cu privire la implementarea egii nr.345 din 43.64.4763 pînă ladata de 68.74.4765

6in diagrama de mai sus putem deduce că adoptarea @egii 2+S2/1 a produs sc'imbări

remarcabile în ceea ce prive te rata denun ării coruperii active de către agen ii publici. ;nș ț ț

compara ie cu anul 2/1, în care lunar se depuneau, în mediu, /,: denun uri de corupere activă laț ț

3#5A

• în anul 2/1, pînă la intrarea în vigoare a @egii 2+S2/1 la 1 august 2/1, rata lunară a

denun urilor a crescut de + ori,ț

• în anul 2/1, după a intrat în vigoare @egea 2+S2/1, rata lunară a denun urilor a crescutț

de +4 ori,

• în anul 2/1+, pînă la 1 februarie 2/1+, rata lunară a denun urilor a crescut de B/ ori.ț

[III.!

3onc'idem că, ceea ce prive te scopurile urmărite de persoanele care oferă mităș

funcţionarilor < ace tia î i doresc încălcarea legii de către funcţionari, fie în forma neîndepliniriiș ș

obligaţiilor de serviciu ale acestora, fie în forma îndeplinirii unei acţiuni ce contravine funcţiei

lor. 3ele mai frecvente ca&uri în acest sens se referă la desfă urarea urmărirea penală, susţinereaș

e%amenelor, eliberarea certificatelor, stabilirea invalidităţii i a pensiei, esc'ivarea de laș

îndeplinirea serviciului militar, eludarea controalelor vamale i a perceperii ta%elor vamale,ș

neîndeplinirea proceselor verbale de constatare a contravenţiilor.

+4







3orespun&ător, se constată şi o creştere a numărului cau&elor penale instrumentate de

3#5 în ba&a art.2+ 3od penal (coruperea activă) de ori în compara ie cu anul 2/1, i anume,ț ș

în anul 2/1 au fost instrumentate de cau&e penale de acest fel, ceea ce constituie apro%imativ

un sfert din toate ca&urile denun ate. 9otivul principal care face imposibilă investigarea tuturor ț

ca&urilor de corupere activă este denun area lor ineficientă, adică tardivă i fără conservareaț ș

probelor. 5stfel, din 1B: de denun uri de corupere activă făcute în anul 2/1, 1// au fost depuseț

de colaboratorii vamali i ai afacerilor interne. ;n marea lor ma8oritate, informa ia este transmisăș ț

3#5 peste cîteva &ile sau c'iar săptămîni, fără ca denun ătorii < care în ca&ul de fa ă au un statutț ț

special < să fi re inut persoana în flagrant care a încercat să7i mituiască, fără a conserva corpurileț

delicte (spre e%.A banii, documentele în care au fost strecura i), fără a securi&a alte mi8loace deț

probă (spre e%.A înregistrările de pe camerele video din ma ină, de la g'i eu, din birou), după ceș ș

infractorul a părăsit locul săvîr irii infrac iunii, iar uneori c'iar i frontiera vamală a L9. ;nș ț șasemenea condi ii, 3#5 poate doar să cite&e persoana despre care s7a transmis informa ii că ar fiț ț

încercat să corupă colaboratorul vamal sau de poli ie, care neagă ac iunile care îi sunt incriminateț ț

iSsau să atragă la răspundere 8uridică denun ătorul pentru negli8en ă profesională.ș ț ț

"entru a depă i această problemă, 3#5 a avut mai multe întrevederi cu repre&entan iiș ț

institu iilor de drept i cu statut special, a celor în cadrul cărora e%istă subdivi&iuni de securitateț ș

internă i posibilitate de interven ie operativă. 3#5 a elaborat un proiect al G'idului deș ț

denun are a actelor de corupere activă, influen e necorespun&ătoare i cadourilor, care în pre&entț ț ș

este în proces de definitivare.

"entru a contracara corup ia, pentru a minimali&a oricît de pu in acest fenomen soacialț ț

negativ este nevoie deA

1) laborarea unui program de stat de contracarare a corup iei pe termen lungț K

2) @ic'idarea lacunelor în legisla ia cu privire la problema corup ieiKț ț

) laborarea unui mecanism real i viabil de implementare a actelor normative referitoareș

la fenomenul abordat, precum li traducerea în via ă a legilor de8a adoptateKț

) 3rearea unui mecanism transparent de selectare, pregătire i distribuire a funcș iț onarilor

publiciK ameliorarea statutului lor social, precum i controlul strict asupracategoriilor date deș

persoane (inclusiv asupra veniturilor), atît din partea statului prin intermediul organelor sale

competente, cît i din partea societă ii civileKș ț

+) Leducerea considerabilă a aparatului de stat birocraticK

:) Leforma organelor de drept, precum i a organelor de for ă i de controlKș ț ș

B) Informarea sistematică a popula iei despre legisla ia cu privire la corup ie despreț ț ț

contracararea acesteia, precum i despre faptul cum trebuie să ac ione&e în ca&iul e%torcării deș ț

+0



mită, populari&area cuno tin elor 8uridice i educarea 8uridică a cetă enilor, implicarea lor înș ț ș ț

combaterea corup ieiKț

4) 3rearea unui fond special e%trabugetar menit să finan e&e contracararea corup iei care ar ț ț

putea fi completat din contul valorilor confiscate în cursul e%aminării dosarelor legate de aceste

fenomene, precum i în ba&a sponsori&ăriiKș

0) fectuarea controlului financiar sporit asupra stării patrimoniului persoanelor cu func iiț

de conducere în stat, control care presupune declararea valorii patrimoniului la momentul numirii

în func ie i ulterior valoarea acestora în fiecare an următorKț ș

1/) @ipsirea persoanelor cu func ii de răspundere vinovate de corup ie de dreptul de a fi aleseț ț

sau numite în oarecare func ie pe via ă. Faptele de corup ie a deputa ilor din "arlament sau aț ț ț ț

membrilor Guvernului să fie egalate cu trădarea de patrie (după e%emplul altor state73anada

etc.).;n urma e%aminării problemelor ce in de combaterea corup iei în Lepublica 9oldova,ț ț

ae%perien ei altor sate în acest domeniu, considerăm că este necesară elaborarea unui programț

comple% de măsuri anticorup ie cu caracter social, economic, organi&a ional i 8uridic.ț ț ș

5ctivitatea anticorup ie trebuie să constituie o parte componentă a programului comple%ț

de combatere a corup iei, fiind asigurată tiin ific, financiar i cu for e umane devotate scopuluiț ș ț ș ț

propus.

etica serviciului public

Documents