Emisiunea de actiuni

Activitatea comercială presupune o activitate consacrată comerţului. Potrivit doctrinei, comerţul este o „activitate, îndeletnicire care, prin specificul ei de practică îndelungată si repetată, a dobândit caracteristicile unei profesiuni”1. Pentru tema pe care o vom dezbate în continuare ne vom folosi, în principal, de Codul comercial român adoptat în anul 1887, cu modificările ulterioare aduse prin diferite legi; codul civil, folosit pentru cazurile când codul comercial nu dispune2 şi câteva legi speciale şi alte acte normative aplicabile în comerţ, ca de exemplu Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale. Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale enumeră în mod limitativ formele în care poate lua fiinţă o societate comercială. Aceste forme sunt în număr de cinci, enumerate mai sus, adică: •Societatea în nume colectiv (S.N.C); •Societatea în comandită simplă (S.C.S); •Societatea cu răspundere limitată (S.R.L); •Societatea pe acţiuni (S.A); •Societatea in comandită pe acţiuni (S.C.A); Aceste forme de societăţi diferă între ele în funcţie de responsabilitatea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii3. În cele ce urmează vom face referire, în mod deosebit la o anumită categorie de societate de capital, şi anume societatea pe acţiuni si emisiunea de actiuni specifica acestui tip de societate.

Acţiunile emise de o societate.

1. Noţiune si caractere.

Deşi legea societăţilor comerciale nu oferă o definiţie concretă a acţiunilor, totuşi, din cuprinsul acestei legi rezultă anumite trăsături specifice acţiunilor în urma cărora se va putea enunţa o definiţie. Prin acţiune, în sensul Legii nr.31/1990, se înţelege:•o fracţiune a capitalului social, de o valoare egală cu celelalte acţiuni.Acest aspect reiese din art.91 care reglementează: „în societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate” şi din conţinutul art.94: „acţiunile trebuie să fie de o egală valoare; ele acordă posesorilor drepturi egale”;•un titlu de valoare, titlu de credit constatator al drepturilor şi obligaţiilor izvorâte din calitatea de acţionar- art. 93 alin.2: „acţiunile vor cuprinde...”;•legătura juridică/raportul juridic dintre acţionar şi societate(raportul societar)-în acest sens exemplificăm prin art.94: „ele acordă posesorilor drepturi egale”; art.101 : „orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut

1 Petru Tărchilă, Ioan Micle, Drept comercial românesc, Ed.Orizonturi Universitare, Timişoara, 2007, p.7.2 A se vedea art.1 C.com.3 Dr.Lavinia Tec, Dr.Claudia Roşu, Constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale, Ed.WorldTeach, Timişoara, 2007, p.136.

1

altfel”; art.102: „când o acţiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligată să înscrie transcrierea atât timp cât acele persoane nu vor desemna un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acţiune”. Ţinând seama de aceste aspecte, putem defini acţiunea ca fiind: „un titlu reprezentativ al contribuţiei asociatului, constituind o fracţiune a capitalului social, care conferă posesorului calitatea de acţionar”4. Capitalul social al unei societăţi pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei iar valoarea nominală a une acţiuni nu poate fi mai mică de 0,1 lei. În actul constitutiv trebuie să se prevadă numărul şi valoarea nominală a acţiunilor. Caracterele acţiunii. Din art.91, art.94 şi art.102 rezultă caracterele acţiunilor, enumărate în cele ce urmează: acţiunile reprezintă fracţiuni/părţi ale capitalului social care au o anumită valoare nominală. Fiecare acţiune reprezintă o valoare nominală care exprimă fracţiunea din capitalul social pe care înscrisul o încorporează5. Legea instituie un plafon minim privind valoarea nominală a acţiunii.Valoarea nominală a unei acţiuni nu va putea fi mai mică de 0,1 lei 6. În opinia profesorului S.D.Cărpenaru la care ne raliem, acest plafon a fost reglementat cu scopul evitării unei fracţionări excesive şi a dificultăţilor legate de constituirea şi funcţionarea societăţii. Prin fixarea valorii nominale a acţiunii se determină valoarea aportului ce trebuie efectuat pentru fiecare acţiune subscrisă. Acţiunea are şi o valoare patrimonială sau valoare de piaţă, care este mai mare sau mai mică decât valoarea nominală, în funcţie de rezultatele activităţii societăţii. În ceea ce priveşte valoarea nominală a acţiunii, aceasta se distinge de valoarea intrinsecă care reprezintă cota-parte din acţiune în activul social net.La momentul constituirii societăţii, valoarea intrinsecă este egală cu valoarea nominală a unei acţiuni. Pe durata funcţionării societăţii, valoarea intrinsecă creşte sau scade comparativ cu valoarea nominală, după cum activul net este mai mare sau mai mic decât capitalul7. Valoarea nominală şi valoarea intrinsecă se deosebesc de valoarea bursieră a unei acţiuni, când aceasta este cotată la bursă, valoare ce se stabileşte numai după legea cererii şi ofertei. acţiunile sunt fracţiuni egale ale capitalului social şi acordă posesorilor drepturi egale, cu excepţia prevăzută de art.95. În acest sens, art.94 stipulează: „acţiunile trebuie să fie de o egală valoare; ele acordă posesorilor drepturi egale”. Valoarea egală a acţiunilor asigură condiţiile necesare pentru luarea hotărârilor în adunarea generală8. Ca o derogare de la acest principiu, al egalităţii valorii acţiunilor, art.94 alin.2 din legea societăţilor comerciale prevede că „se pot emite totuşi în condiţiile actului constitutiv categorii de acţiuni care conferă titularilor drepturi diferite...”. Aici sunt avute în vedere acţiunile preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot despre care face referire art.95 al legii. Totuşi, acţiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot nu pot depăşi ¼ din capitalul social şi vor avea aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare.4 Stanciu D.Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed.Universul Juridic, Buc.,2009, p.357.5 Idem.6 A se vedea art.93 LSC.7 Dr.Lavinia Tec, Dr.Claudia Roşu, Constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale, Ed.WorldTeach, Timişoara, 2007, p.365.8 A se vedea Stanciu D.Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed.Universul Juridic, Buc., 2009, p.358.

2

Administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere , precum şi cenzorii societăţii nu pot fi titulari de acţiuni cu dividend prioritar fără drept de vot, iar acţiunile preferenţiale şi acţiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie în cealaltă prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor, în condiţiile prevăzute de lege. acţiunile sunt indivizibile. Potrivit art.102, acţiunile emise de societate au un caracter indivizibil. Consecinţele caracterului indivizibil al acţiunilor sunt următoarele9: -transmiterea către coproprietari a unei acţiuni nominative nu se înscrie în registru până când nu este desemnat un reprezentant unic- a se vedea art.102alin.2; -coproprietarii acţiunii la purtător vor desemna un reprezentant comun-a se vedea art.102 alin.3; -coproprietarii acţiunii răspund solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate-a se vedea art.102 alin.4. Acest caracter al acţiunilor este menit să asigure buna funcţionare a societăţii.Divizarea acţiunilor ar avea drept rezultat fracţionarea excesivă a capitalului social şi, implicit, creşterea numărului acţionarilor, ceea ce ar îngreuna funcţionarea societăţii10. De exemplu, în cazul transmisiunii succesorale, când o acţiune devine proprietatea mai multor persoane, legea cere coproprietarilor să îşi desemneze un reprezentant dintre ei, care va exercita drepturile şi obligaţiile aferente acţiunii.acţiunile sunt titluri negociabile. Caracterul negociabil al acţiunilor este trăsătura cea mai specifică a societăţilor pe acţiuni şi se manifestă prin11: -transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative-a se vedea art.98; -transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor la purtător prin simpla tradiţiune a acestora12; -vânzarea publică a acţiunilor de către acţionari13. Acţiunile emise de societate sunt titluri care încorporează anumite valori patrimoniale.De aceea, ele sunt considerate titluri de valoare sau titluri de credit. Aceste titluri de valoare se pot transmite altor persoane, în condiţiile arătate de lege. Acţiunile care se tranzacţionează pe pieţele reglementate poartă denumirea de valori mobiliare.14. În reglementarea dată prin legea societăţilor comerciale, societatea nu va putea subscrie propriile sale acţiuni. Art.103 reglementează anumite restricţii în ceea ce priveşte dobândirea propriilor acţiuni de către societate, restricţii care nu se aplică în cazurile expres arătate în art.104 al aceleiaşi legi. Transmiterea acţiunilor poate fi făcută în intervalul cuprins între înmatricularea societăţii în Registrul Comerţului şi radierea acesteia din acest registru. În faza constitutivă, acceptanţii, chiar dacă au vărsat cota legală de capital, nu pot vinde acţiunile mai înainte de înmatricularea societăţii, întrucât aceasta, neavând existenţă legală, nici acţiunile nu pot exista legal15.

9 A se vedea Ion Turcu, Tratat teoretic si practic de drept comercial, Vol II, Ed.CH Beck, Buc., 2008, p.594.10 A se vedea V.Pătulea, Studiu cu privire la caracterul indivizibil al acţiunilor emise de societăţile comerciale, în Dreptul nr.2/2006, p.88 şi urm.11 A se vedea Ion Turcu, Tratat teoretic si practic de drept comercial, Vol II, Ed.CH Beck, Buc., 2008, p.594-595.12 A se vedea art.99 LSC.13 A se vedea art.108 LSC.14 A se vedea Stanciu D.Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed.Universul Juridic, Buc., 2009, p.358; A se vedea art.2 alin.1 pct.33 din Legea nr.297/2004.

3

2. Natura juridică a acţiunilor.

Datorită înţelesului complex al noţiunii de „acţiune”, natura juridică a acesteia este explicată în mod diferit de către doctrinari. În general, se adminte că acţiunile fac parte din categoria titlurilor de credit. Însă, s-a observat că acţiunile nu satisfac pe deplin condiţiile titlurilor de credit; acţiunile reprezintă titluri care încorporează anumite drepturi, dar ele nu îndeplinesc condiţiile autonomiei şi literalităţii16. Acţiunea nu este un titlu autonom pentru că subdobânditorul ei dobândeşte un titlu derivat, şi nu un drept nou ca în cazul cambiei de exemplu17. Acţiunile nu sunt titluri autonome, independente faţă de actul juridic din care decurg; ele îşi au izvorul în contractul de societate18. Tot astfel, acţiunile sunt titluri lipsite de literalitate pentru că întinderea drepturilor este incomplet determinată prin titlul însuşi, motiv pentru care trebuie cercetate actele constitutive19. Numai în cazul în care acceptăm ideea că acţiunea se întregeşte în mod necesar cu actul constitutiv putem considera că ea are şi un caracter literal. Datorită faptului că acţiunile nu au toate caracterele titlurilor de credit, se consideră că ele nu sunt titluri de credit perfecte, ci titluri speciale, denumite corporative, societare sau de participaţiune. În cartea „Tratat teoretic şi practic de drept comercial”, profesorul I.Turcu enumeră trei opinii care vizează natura juridică a acţiunilor, şi anume:acţiunile pot avea natura juridică de parte a capitalului social şi totodată de titlu negociabil;acţiunile au natură juridică de obiect al unui drept de proprietate incorporală (înainte de a fi predată acţionarului).După predare devine obiect al unui drept de proprietate asupra acţiunilor nominative (art.98) şi drept de proprietate asupra acţiunilor la purtător (art.99).acţiunile au natura juridică a unui titlu de credit corporativ, care îndeplineşte însă numai condiţia existenţei titlului care încorporează dreptul, fără a mai îndeplini şi celelalte două condiţii despre care am discutat anterior, şi anume: autonomia şi literalitatea. În opinia personală, acţiunile se pot încadra, ca şi natură juridică, în oricare din cele trei categorii enumerate de profesorul I.Turcu.

3. Felurile acţiunilor.

Categoriile de acţiuni emise de societatea pe acţiuni sunt reglementate prin art.91 al Legii nr.31/1990.Alin.1 al acestui articol menţionează principala categorie de acţiuni, care după modul de transmitere pot fi nominative sau la purtător. Caracteristica unei acţiuni nominative este aceea că identifică titularul acţiunii.În titlul acestui tip de acţiune se specifică numele, prenumele şi domiciliul acţionarului sau, după caz, denumirea şi sediul acestuia. Aceleaşi elemente de identificare sunt înscrise şi în registrul de acţiuni al societăţii20. Drepturile aferente acţiunii aparţin şi pot fi exercitate numai de către titularul acţiunii.

15 Dr.Lavinia Tec, Dr.Claudia Roşu, Constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale, Ed.WorldTeach, Timişoara, 2007, p.366.16 Stanciu D.Cărpenaru, op.cit., p.358.17 A se vedea Ion Turcu, Tratat teoretic si practic de drept comercial, Vol II, Ed.CH Beck, Buc., 2008, p.590.18 A se vedea Stanciu D.Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed.Universul Juridic, Buc., 2009, p.359.19 Idem.20 A se vedea Stanciu D.Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed.Universul Juridic, Buc., 2009, p.359.

4

În cazul acţiunii la purtător, elementele de identificare a titularului acţiunii nu se menţionează în titlu. Aşadar, titular al acţiunii este posesorul ei. Drepturile aferente acţiunii aparţin şi pot fi exercitate de persoana care posedă titlul21. În cazul acţiunilor la purtător, dreptul de proprietate se transmite prin simpla tradiţiune a acestora22. Trebuie menţionat faptul că acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi invers, prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor, luată în condiţiile art.11523. Acţiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală.Acţiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna nominative24. Capitalul social nu va putea fi majorat şi nu se vor putea emite noi acţiuni până când nu au fost complet plătite cele din emisiunea precedentă. Felul acţiunilor va fi determinat prin actul constitutiv, în caz contrar ele vor fi nominative. Acţiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, caz în care se înregistrează în registrul acţionarilor-art.91 alin.2 LSC. Prin actul constitutiv trebuie să se prevadă numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător, şi numărul lor pe categorii25. Din acest alineat rezultă o a doua categorie de acţiuni, şi anume acţiuni materializate şi acţiuni dematerializate. Legea prevede că se pot emite titluri cumulative pentru mai multe acţiuni, când acestea sunt emise în formă materială.De exemplu, pe lângă titlurile care cuprind o acţiune, cu valoarea nominală de 50 lei, se emit şi titluri care cuprind un multiplu, adică 5, 10 sau 20 de acţiuni, cu valoarea de 250, 500 sau 1.000 lei26. Art.97 al legii societăţilor comerciale reglementează cazul în care societatea nu a emis/eliberat acţiuni în formă materială.În acest caz, societatea va elibera acţionarilor, din oficiu sau la cerere, câte un certificat de acţionar cuprinzând datele prevăzute la art.93 alin.2 şi 3 şi, în plus, numărul, categoria şi valoarea nominală a acţiunilor, proprietate a acţionarului, poziţia la care acesta este înscris în registrul acţionarilor şi, după caz, numărul de ordine al acţiunilor. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionari sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se transmite potrivit prevederilor legislaţiei pieţei de capital. Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acţiunilor timp de 3 ani, socotiţi de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor. Acţiunile trebuie să fie de o egală valoare; ele acordă posesorilor drepturi egale.21 Idem.22 A se vedea art.99 LSC.23 A se vedea art.92 alin.4 LSC.24 A se vedea art.92 alin.1 şi 2 LSC.25 A se vedea Stanciu D.Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed.Universul Juridic, Buc., 2009, p.360.26 Stanciu D.Cărpenaru, op.cit., p.359.

5

Se pot emite totuşi, în condiţiile actului constitutiv categorii de acţiuni care conferă titularilor drepturi diferite potrivit dispoziţiilor art.95 şi 96. Aşadar, în funcţie de drepturile conferite, egale sau diferite, acţiunile se împart în două categorii: acţiuni ordinare şi acţiuni preferenţiale. În opinia profesorului S.D.Cărpenaru acţiunile nominative şi acţiunile la purtător fac parte din categoria acţiunilor ordinare. Într-adevăr, acţiunile preferenţiale conferă titularilor lor drepturi diferite faţă de cele ale titularilor acţiunilor ordinare.Conform art.95 al legii, acţiunile preferenţiale sunt acţiunile cu dividend prioritar fără drept de vot. Acest tip de acţiuni conferă titularului27:•dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra profitului distribuibil al exerciţiului financiar, înaintea oricărei alte prelevări;•drepturile recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la adunarea generală, cu excepţia dreptului de vot. Restricţii prevăzute de lege pentru acţiunile preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot.Acest tip de acţiuni nu pot depăşi, conform legii, ¼ din capitalul social şi vor avea aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare. Apoi, nu pot fi titulari ai acţiunilor cu dividend prioritar fără drept de vot administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi cenzorii societăţii. În caz de întârziere a plăţii dividendelor, acţiunile preferenţiale vor dobândi drept de vot, începând de la data scadenţei obligaţiei de plată a dividendelor ce urmează a fi distribuite în cursul anului următor sau, dacă în anul următor adunarea generală hotărăşte că nu vor fi distribuite dividende, începând de la data publicării respectivei hotărâri a adunării generale, până la plata efectivă a dividendelor restante28. La fel ca în cazul acţiunilor nominative şi a celor la purtător, şi în acest caz al acţiunilor ordinare, respectiv al acţiunilor preferenţiale este reglementat faptul că acestea pot fi convertite dintr-o categorie în cealaltă, tot prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor, hotărâre luată în condiţiile art.115. De asemenea, legea reglementează că titularii fiecărei categorii de acţiuni se reunesc în adunări speciale, în condiţiile stabilite de actul constitutiv al societăţii. Orice titular al unor asemenea acţiuni poate participa la aceste adunări29. Felurile acţiunilor, pe care le-am enunţat mai sus, pot fi sintetizate în următorul tabel:

Acţiuni ordinare Acţiuni preferenţiale

↗materializateAcţiuni nominative ↘dematerializate

Acţiuni la purtător

Acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot

27 A se vedea art. 95 alin.1 din Legea nr.31/1990; a se vedea R.Ţicleanu, Regimul juridic al acţiunilor preferenţiale (prezent, perspectivă şi drept comparat), în RDC nr.3/2000, p.72 şi urm.28 A se vedea art. 95 alin.4 din Legea nr.31/1990.29 A se vedea art.96 LSC.

6

4. Cuprinsul acţiunii.

Cuprinsul acţiunii este reglementat în lege de art.93 alin.2 şi 3, care prevăd că acţiunea, ca înscris constatator, cuprinde:a)denumirea şi durata societăţii;b)data actului constitutiv,numărul din registrul comerţului sub care este înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare şi numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;c)capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine, valoarea nominală a acţiunilor şi vărsămintele efectuate;d)avantajele acordate fondatorilor. În cazul acţiunilor nominative, pe lângă aceste elemente, se vor mai menţiona:numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul acţionarului persoană fizică;denumirea, sediul, numărul de înmatriculare şi codul unic de înregistrare ale acţionarului persoană juridică, după caz. În toate cazurile, acţiunile trebuie să poarte semnătura a doi membrii ai consiliului de administraţie, respectiv ai directoratului, sau, după caz, semnătura administratorului unic, respectiv a directorului general unic30.

5.Condiţii pentru emiterea acţiunilor.Dobândirea de către societate a propriilor acţiuni.

Din cuprinsul legii nr.31/1990 se pot deduce anumite condiţii pentru emiterea acţiunilor şi anume:a)acţiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mică decât valoarea nominală- art.92. b)acţiunile pot fi emise numai după înmatricularea societăţii în registrul comerţului- art.93 alin.2 lit.b). Această condiţie este menită să îi protejeze pe subdobânditori, care ar putea obţine acţiunile unei societăţi a cărei constituire nu s-a realizat31.c) emiterea de acţiuni noi, pentru majorarea capitalului social, este interzisă până nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedentă-art.92 alin.3. Pentru a grăbi o nouă emisiune, consiliul de administraţie poate opta între urmărirea silită a acţionarilor pentru vărsămintele restante şi anulatea acţiunilor nominative, în locul cărora vor fi vândute noi acţiuni, purtând acelaşi număr32. Un alt procedeu uzitat este reducerea capitalului social la suma vărsată şi apoi majorarea capitalului printr-o nouă emisiune. Această condiţie este destinată ocrotirii creditului general; nu se poate proceda la emiterea de noi acţiuni câtă vreme societatea nu şi-a acoperit integral capitalul social subscris33. Nici în faza de constituire, nici în faza de majorare a capitalului social, societatea nu poate subscrie propriile acţiuni, interdicţia fiind prevăzută de art.103 LSC. Interdicţia este menită să apere creditorii societăţii împotriva reducerii pe această cale a capitalului social, ca limită a gajului lor general asupra patrimoniului societăţii.Cel ce a acţionat în nume

30 A se vedea Stanciu D.Cărpenaru, op.cit., p.361; vezi art.93 alin.4 LSC.31 Idem.32 Ion Turcu, Tratat teoretic si practic de drept comercial, Vol II, Ed.CH Beck, Buc., 2008, p.591.33 A se vedea Stanciu D.Cărpenaru, op.cit., p.361.

7

propriu, dar în contul societăţii, este considerat ca fiind subscriitor pentru sine şi va fi obligat să plătească contul subscrierii34. Fondatorii, în faza de constituire, precum şi membrii consiliului de administraţie sau ai directoratului, în cazul majorării capitalului, vor plăti costul subscrierii contrare primului alineat al art.103, şi în subsidiar, în raport cu subscriitorul, a acţiunilor subscrise în condiţiile alin.2. Prin excepţie, dobândirea propriilor acţiuni în mod nemijlocit sau prin persoană interpusă va fi permisă numai în condiţiile reglementate la lit.a)-d) din alin.1. al art.103. Restricţiile prevăzute în acest articol nu se vor aplica în cazurile prevăzute de art.104. Operaţiunea este cunoscută sub denumirea de răscumpărare a acţiunilor. Condiţiile dobândirii propriilor acţiuni de către societate se găsesc reglementate în art.1031 al Legii societăţilor comerciale. Dacă s-au dobândit acţiuni cu încălcarea prevederilor art.103 şi art.104, acestea trebuie să fie înstrăinate de societate în termen de un an de la dobândire. Aceeaşi obligaţie se referă şi la acea parte din acţiuni legal dobândite de societate care depăşeşte pragul de 10% din capitalul social subscris.În acest caz, termenul de înstrăinare este de 3 ani de la dobândire35. În cazul neîndeplinirii obligaţiei de înstrăinare în termenele menţionate, societatea are obligaţia de a anula (ca sancţiune) aceste acţiuni, deducându-şi corespunzător capitalul social subscris. Nu vor fi plătite dividende pe tot timpul cât aceste acţiuni sunt deţinute de societate, iar dreptul de vot corespunzător acestor acţiuni va fi suspendat, în aceeaşi perioadă. În evidenţa contabilă şi în activul situaţiei financiare aceste acţiuni vor fi incluse numai concomitent cu înscrierea în pasiv a unei rezerve de egală valoare interzisă la distribuire. Raportul întocmit de consiliul de administraţie, însoţit de situaţiile financiare anuale, va include informaţiile (cu privire la dobândirea sau înstrăinarea de societate a propriilor acţiuni) prevăzute de art.1051LSC. Operaţiunea de acordare a avansurilor sau împrumuturilor către terţa persoană care dobândeşte acţiunile societăţii este interzisă prin art.106. Însă, această interdicţie este inaplicabilă operaţiunilor curente ale instituţiilor de credit, şi ale altor instituţii financiare, precum şi dobândirii de acţiuni pentru salariaţi, dacă prin aceasta nu se diminuează activele nete sub valoarea cumulată a capitalului social subscris şi a rezervelor care nu pot fi distribuite conform legii sau actului constitutiv36. Conform art.107 este considerată ca dobândire de către societate a acţiunilor respective, dacă s-a constituit nemijlocit sau prin persoană interpusă o garanţie reală asupra lor. Excepţie face constituirea garanţiilor asupra opraţiunilor curente ale băncilor şi ale altor instituţii financiare. În cazul în care o societate a dobândit prin subscriere acţiuni ale altei societăţi de care este controlată, se consideră efectuată subscrierea de către societatea emitentă, inclusiv în cazul în care societatea controlată este supusă legislaţiei altui stat37.

6.Drepturile şi obligaţiile acţionarilor.

34 Idem 165.35A se vedea Ion Turcu, op.cit., Vol II, p.592.36 A se vedea Ion Turcu, op.cit., Vol II, p.593.37 Idem; a se vedea art.107 LSC.

8

Drepturile şi obligaţiile celor care deţin calitatea de acţionar într-o societate pe acţiuni, prevăzute de Legea nr.31/1990 le vom enumera în cele ce urmează:A)Drepturile acţionarilor.pot fi drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale;drepturile acţionarilor trebuie exercitate cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi interesele legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari38.a)dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor. Toţi acţionarii au dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor, chiar dacă, din anumite motive legea le interzice să participe la deliberări şi la luarea deciziilor39. Aceştia pot participa la adunare direct sau prin reprezentare, în baza unei împuterniciri acordate pentru respectiva adunare generală.40.b)dreptul de vot. Datorită acţiunilor pe care le deţin, acţionarii au drept de vot în adunarea generală a acţionarilor. Conform art.101 LSC: „orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel”. În concluzie, acţionarii exercită dreptul lor de vot proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă. Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparţinând acţionarilor care posedă mai mult de o acţiune iar exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu au efectuat vărsămintele ajunse la scadenţă41. În cazul în care acţiunile fac obiectul unui drept de uzufruct, dreptul de vot aparţine uzufructuarului, în adunările generale ordinare, şi nudului proprietar, în adunările generale extraordinare42. Dacă asupra acţiunilor sunt constituite garanţii reale mobiliare, dreptul de vot aparţine proprietarului43, iar în cazul în care acţionarii sunt deţinători ai unor acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot este clar încă din denumirea acestor acţiuni că posesorii lor nu au drept de vot44.c)dreptul la beneficii (dreptul la dividende). Dreptul de a participa la împărţirea profitului este de ordine publică şi asociaţii nu pot renunţa la aceasta. Participarea la beneficii este stabilită prin actul constitutiv sau este cea legală (proporţional cu participarea la capitalul social)45. Principalul drept patrimonial al acţionarului este dreptul de a primi dividende. Conform art.67 alin.2 „dividendele se plătesc asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede astfel”. Cuantumul şi termenul în care acestea trebuie plătite se stabilesc în adunarea generală a acţionarilor46.d)dreptul asupra părţii cuvenite din lichidarea societăţii. Acţionarii au dreptul să primească partea ce li se cuvine la încetarea existenţei societăţii, în urma lichidării acesteia. Activul rămas în urma lichidării societăţii va fi împărţit proporţional cu participarea la capitalul social47.

38 A se vedea art.1361 LSC.39 A se vedea Stanciu D.Cărpenaru, op.cit., p.361.40 A se vedea art.125 LSC.41 A se vedea art.101 alin.2 şi 3 LSC.42 Idem 169, p.362; art.124 alin.1 LSC.43 A se vedea art.124 alin.2 LSC.44 A se vedea art.95 alin.1 lit.b LSC.45 Petru Tărchilă, Ioan Micle, Drept comercial românesc, Ed.Orizonturi Universitare, Timişoara, 2007, p.241.46 A se vedea art.67 alin.2 LSC.47 Petru Tărchilă, Ioan Micle, op.cit., p.242.

9

Art. 268 al legii arată că: „După terminarea lichidării, lichidatorii întocmesc situaţia financiară finală, arătând partea ce se cuvine fiecărei acţiuni din repartizarea activului societăţii, însoţită de raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorilor financiari”.e)dreptul la informare. Acest drept aparţine tuturor acţionarilor, care au dreptul să fie informaţi asupra desfăşurării activităţii societăţii. Dreptul la informare este consacrat în art. 1172 al legii societăţilor şi dispune că situaţiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administraţie, respectiv raportul directoratului şi cel al consiliului de supraveghere, precum şi propunerea cu privire la distribuirea de dividende se pun la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii de la data convocării adunării generale. La cererea acţionarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente. Fiecare acţionar poate adresa consiliului de administraţie, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de desfăşurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării. De asemenea, administratorii sau, după caz, societăţile de registru independent au obligaţia să pună la dispoziţia acţionarilor şi a altor solicitanţi registrul acţionarilor şi să elibereze, la cerere extrase din acest registru48. Între şedinţele adunării generale, acţionarii au dreptul de a se informa asupra gestiunii societăţii, consultând documentele prevăzute în actul constitutiv şi vor putea sesiza, în scris, consiliul de administraţie despre constatările lor, la care consiliul va răspunde tot în scris. Acţionarii pot cere instanţei judecătoreşti desemnarea unor experţi pentru a analiza anumite operaţiuni din gestiunea societăţii. Raportul întocmit va fi predat consiliului de administraţie, respectiv directoratului, spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare49.B)Obligaţiile acţionarilor. Printre obligaţiile acţionarilor se enumeră: obligaţia de a efectua plata vărsămintelor datorate (de a aporta) şi obligaţia de a nu aduce atingere patrimoniului social. a)Principala obligaţie a acţionarilor este considerată cea de a efectua plata vărsămintelor datorate. Dacă o acţiune este proprietatea comună sau indiviză a mai multor persoane, acestea răspund în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate. Situaţia acţiunilor trebuie să fie cuprinsă în anexa la situaţia financiară anuală. Legea cere să se precizeze dacă acţiunile au fost integral achitate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut fără rezultat, efectuarea vărsămintelor50. În cazul neachitării la scadenţă a vărsămintelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise51, va fi folosită procedura reglementată de art.100 din Legea nr.31/1990.b)Obligaţia de a nu aduce atingere patrimoniului societăţii. Patrimoniul societăţii este disctinct de cel al asociaţilor, aşadar aceştia au obligaţia de a nu-l utiliza în interes propriu52.

7.Transmiterea acţiunilor.

48 A se vedea art.178 LSC.49 A se vedea art.135 LSC.50 A se vedea art.109 LSC.51 Această problemă se pune doar în cazul acţiunilor nominative, deoarece potrivit art.92 , acţiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna nominative.52 Petru Tărchilă, Ioan Micle, Drept comercial românesc, Ed.Orizonturi Universitare, Timişoara, 2007, p.243.

10

Transmiterea acţiunilor se face în mod diferit, în funcţie de felul lor:nominative sau la purtător.Pentru vânzarea acţiunilor de către acţionari prin ofertă publică, legea stabileşte anumite reguli speciale. Transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative este reglementată de art. 98 LSC, iar în cazul acţiunilor la purtător de art.99 LSC. Aşadar, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. În cazul acţiunilor nominative emise în formă dematerializată, dreptul de proprietate se transmite printr-o declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi cesionar sau de mandatarii lor53. Actul constitutiv poate prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. Nerespectarea condiţiilor stabilite în actul constitutiv atrage nulitatea cesiunii. Alin.2 al art.98 stipulează că dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se transmite conform prevederilor legislaţiei pieţei de capital. Dacă acţiunea nominativă este transmisă mai multor persoane, cesionarii trebuie să desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acţiune54. Atunci când acţiunile care fac obiectul transmisiunii nu au fost complet liberate, subscriitorii acţionarilor şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători pentru plata integrală a acţiunilor timp de 3 ani, de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor55. Cât priveşte cealaltă categorie de acţiuni, la purtător, dreptul de proprietate asupra acestora se transmite prin simpla lor tradiţiune56. Privitor la transmiterea acţiunilor, există însă şi anumite restricţii, stabilite prin lege sau prin actele constitutive ale societăţii, şi anume:restricţii legale. Potrivit art.103, societatea nu poate dobândi propriile sale acţiuni, decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege în articolele următoare.restricţii convenţionale. În actul constitutiv al societăţii pot fi stipulate clauze speciale privind transmiterea acţiunilor57. Principalele clauze statutare de restrângere a cesibilităţii acţiunilor sunt clauza de agrement şi clauza de preemţiune.La acestea se adaugă clauzele de inalienabilitate temporară, întrucât nu suprimă libertatea transmiterii acţiunilor, ci numai o îngrădeşte pentru o perioadă de timp limitată. Aşadar, prin clauze de agrement, asociaţii pot condiţiona transmiterea acţiunilor de avizul consiliului de administraţie sau al adunării generale privind persoana dobânditorului sau, prin clauze de preemţiune, asociaţii pot stipula dreptul acţionarilor sau al societăţii de a dobândi cu preferinţă acţiunile asociatului cedent. Interesul practic al unei clauze de agrement este acela de a prezerva colectivitatea asociaţilor, de a preveni intrarea în societate a unui terţ considerat indezirabil. Prin stipularea unei astfel de clauze, asociaţii înţeleg să imprime societăţii de capital caracterul intuitu personae58.

53 A se vedea art.98 alin.1 LSC.54 A se vedea Stanciu D.Cărpenaru, op.cit., p.364.55 A se vedea art.98 alin.3 LSC.56 A se vedea art.99 LSC.57 A se vedea art.8 lit. f2) LSC.

11

Prin stipularea clauzei de preemţiune, care reprezintă un pact de preferinţă, se recunoaşte tuturor asociaţilor sau anumitor categorii de asociaţi un drept de preemţiune sau drept de preferinţă la cumpărarea acţiunilor. În cazul clauzelor de inalienabilitate, aceasta are ca obiectiv principal asigurarea menţinerii în cadrul societăţii a unui grup de majoritari, pentru o anumită perioadă de timp.Interesul practic al clauzei este justificat prin faptul că prezenţa în societate a anumitor acţionari de referinţă poate fi determinantă pentru minoritari59. Inalienabilitatea poate fi totală(absolută), atunci când poartă asupra integralităţii titlurilor, sau parţială, când are ca obiect o parte din acţiuni. Ea este contrară principiilor de drept civil deoarece îngrădeşte în mod absolut dreptul de dispoziţie asupra acţiunilor. În jurisprudenţa noastră veche, susţinută de doctrină, pornindu-se de la teza conform căreia nu negociabilitatea, ci transmisibilitatea şi cesibilitatea sunt trăsăturile distinctive ale acţiunii, s-a statuat că sunt admisibile clauzele restrictive ale transmisibilităţii numai dacă restrâng temporar şi nu perpetuu aplicarea principiului transmisibilităţii60.

8. Constituirea unei garanţii reale mobiliare asupra acţiunilor.

Acţiunile pot fi obiectul unei garanţii reale mobiliare deoarece încorporează anumite drepturi patrimoniale. Constituirea garanţiei reale mobiliare asupra acţiunilor se poate face prin înscris sub semnătură privată, în care se vor arăta : cuantumul datoriei; valoarea şi categoria acţiunilor cu care se garantează datoria. În cazul acţiunilor emise în formă materială (nominative sau la purtător), garanţia se menţionează pe titlu şi se semnează de creditor şi debitorul acţionar sau de mandatarii acestora61. Garanţia se înregistrează în registrul acţionarilor ţinut de consiliul de administraţie, respectiv de directorat sau, după caz, de societatea independentă care ţine registrul acţionarilor. Creditorul în favoarea căruia s-a constituit garanţia reală mobiliară asupra acţiunilor i se eliberează o dovadă a înregistrării acesteia.Garanţia devine opozabilă terţilor şi dobândeşte rangul în ordinea de preferinţă a creditorilor de la data înregistrării în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare62.

9.Anumite interdicţii privind acţiunile.

Aşa cum am arătat mai sus, legea interzice societăţii încheierea anumitor acte juridice care, implicit, vizează acţiunile proprii. Potrivit art.106, „o societate nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi şi nici să constituie garanţii în vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale acţiuni de către un terţ.Această interdicţie nu se aplică în cazurile prevăzute de art.106 alin.2 al legii.

58 Dr.Lavinia Tec, Dr.Claudia Roşu, Constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale, Ed.WorldTeach, Timişoara, 2007, p.370.59Idem, p.376.60 I.L.Georgescu, Drept comercial român, vol II, Ed.All Beck, Buc., 2002, p.619.61 A se vedea art.991 alin.1 LSC; a se vedea Stanciu D.Cărpenaru, op.cit., p.366; a se vedea C.Gheorghe, Garanţiile reale purtând asupra părţilor sociale şi a acţiunilor societăţilor comerciale, în RDC nr.5/2004, p.53 şi urm.62 A se vedea art.991 alin.2 şi 3 LSC; a se vedea Stanciu D.Cărpenaru, op.cit., p.366.

12

De asemenea, legea asimilează cu dobândirea propriilor acţiuni constituirea garanţiilor reale mobiliare asupra propriilor acţiuni, fie direct, fie prin persoane care acţionează în nume propriu, dar pe seama societăţii63. Sunt exceptate operaţiunile curente ale băncilor şi ale altor instituţii financiare.

BIBLIOGRAFIE :

Surse legislative :

1. Codul comercial actualizat la 6 octombrie 2010; cuprinde modificările aduse prin O.U.G. nr.90/2010 şi Legea nr.177/2010.2. Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale (modificată prin Legea nr.441/2006).3. Legea contabilităţii nr.82/1991.4. Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital.

63 A se vedea art.107 LSC; a se vedea Stanciu D.Cărpenaru, op.cit., p.366-367.

13

Doctrină:

5.Petru Tărchilă, Ioan Micle, Drept comercial românesc, Ed.Orizonturi Universitare, Timişoara, 2007.6. Stanciu D.Cărpenaru, Drept comercial român, ediţia 5, Ed.All Beck, Buc., 2004.7. I.L.Georgescu, Drept comercial român, vol II, Ed.All Beck, Buc., 2002.8. Stanciu D.Cărpenaru,Tratat de drept comercial român, Ed.Universul Juridic, Buc., 2009.9. Ion Turcu,Tratat teoretic si practic de drept comercial, Vol II, Ed.CH Beck, Buc., 2008.10. Dr.Lavinia Tec, Dr.Claudia Roşu, Constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale, Ed.WorldTeach,Timişoara, 2007.11. St.D.Cărpenaru, S.David, Gh.Piperea, Legea societăţilor comerciale, comentariu pe articole, ediţia 3, Ed.CH.Beck, Buc., 2006.

14