EFECTE ŞI FENOMENE REZULTATE EFECTE ŞI FENOMENE REZULTATE ÎÎN URMA N URMA POLUPOLUÃÃRIIRII

PProf. MARINELA rof. MARINELA MUNTEANUMUNTEANU – Colegiul Tehnic “Petru Poni” Oneşti – Colegiul Tehnic “Petru Poni” Oneşti

Identifică surse de poluare şi agenţi poluanţi

Precizează efecte ale agenţilor poluanţi asupra mediului

Recunoaşterea efectelor globale ale agenţilor poluanţi asupra mediului

COMPETENCOMPETENŢEŢE

MODUL: PROTECŢIA MEDIULUI CALIFICARE : TEHNICIAN CHIMIST DE LABORATOR

Clasa a XII-a

CONCONŢŢINUT TEMATIC:INUT TEMATIC:

• Ploaia acidã Ploaia acidã

• Distrugerea ozonuluiDistrugerea ozonului

• Efectul de serãEfectul de serã

OBIECTIVE:OBIECTIVE:

• Indicarea agenţilor poluanţi funcţie Indicarea agenţilor poluanţi funcţie de sursăde sursă

• Precizarea modului de dispersie a Precizarea modului de dispersie a agenţilor poluanţiagenţilor poluanţi

• Caracterizarea unor agenţi poluanţiCaracterizarea unor agenţi poluanţi

• Identificarea efectelor impactului Identificarea efectelor impactului unor agenţi poluanţi asupra omuluiunor agenţi poluanţi asupra omului

Dioxidul de carbon contribuie cu 65% la producerea efectului de serã.

Ozonul troposferic rezultã din procesele fotochimice ale oxizilor de azot rezultaţi din industrie şi din traficul rutier cu

hidrocarburile din atmosfera de joasã altitudine.

Efectul de sera este procesul prin care atmosfera capteazã o parte din energia solarã, încãlzind

Pãmântul şi moderând clima.

Prognozele pânã la sfârşitul secolului al XX- lea estimau cã trei erau factorii antropici care vor modifica

clima:

În ultimii 140 de ani, determinãrile din toatã lumea au indicat o încãlzire medie globalã din cauze naturale.

creşterea producţiei industriale şi de energie produsã pe bazã de combustibili fosili (cãrbune, ţiţei), generatori

de CO2, SO2;

creşterea concentraţiei gazelor de serã şi a vaporilor de apã din atmosferã;

scãderea concentraţiei aerosolilor din atmosferã.

Experţii în domeniul climatic sunt de pãrere cã o creştere a nivelului "gazelor cu efect de serã", creştere provocatã de activitãţile umane,

accentueazã în mod artificial efectul de serã, ducând la creşterea temperaturilor globale şi deregland clima în mod dezastruos.

Natura ne pune la dispoziţie o varietate de alternative pentru producerea energiei.

“Voi controlaţi schimbãrile climatice!“

este mesajul multor campanii europene.

“Voi controlaţi schimbãrile climatice!“

este mesajul multor campanii europene.

Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât şi a apei în care acizii din aer, produşi de uzine de producere a energiei electrice şi alte surse, cad pe pământ în

diferite regiuni.

Acţiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului înconjurător.

Dioxidul de sulf şi oxizii de azot reacţionează cu apa, şi alte substanţe chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul

azotat şi alţi poluanţi.

Aceşti acizi poluanţi ajung până în atmosferă, unde călătoresc sute de kilometri, şi, în cele din urmă, se întorc pe pământ sub formă de

ploaie, zăpadă sau ceaţă.

Precipitaţiile (ploaia şi zãpada) cu un caracter pronunţat de acid, cu pH-ul mai mic

de 5,5 sunt ploi acide.

Se emit în atmosferã oxizi de sulf, de carbon şi de azot precum şi reziduuri cu un conţinut ridicat de alte elemente chimice.

Combinarea acestor oxizi cu vaporii de apa duce la formarea moleculelor de acid sulfuric, acid carbonic şi acid azotic iar ploaia

rezultatã va avea un caracter puternic acid.

Ploile acide sunt fenomene locale ce au loc în special în zonele puternic industrializate.

Când aceşti acizi „uscaţi” sunt spălaţi de ploaie, combinându-se cu aceasta, formează o soluţie cu

acţiune mult mai corozivă.

Combinaţia dintre ploaie acidă şi acizi uscaţi este cunoscută sub numele de depunere de acid.

Uneori acizii poluanţi apar ca particule uscate şi ca gaze care pot atinge solul fără ajutorul apei.

În oraş existã zile când nivelul poluãrii este mic şi când nivelul este mare, chiar dacã toate întreprinderile şi sursele emit poluanţii cu o

vitezã constantã.

La acumularea poluanţilor atmosferici într-un oraş contribuie douã condiţii

atmosferice:

Cu cât mai puternice sunt vânturile în oraş, cu atât mai joase vor fi nivelele de poluare;

Structura verticalã a atmosferei - în majoritatea cazurilor, în majoritatea locurilor, atmosfera se

rãceşte la înãlţime.

Chiar când vântul este perfect constant în direcţia sa de deplasare, masele poluante noroase se rãspândesc orizontal şi vertical din

cauza difuziei şi turbulenţei atmosferice.

Masa de poluanţi ce se deplaseazã, de la descãrcãrile mai

mici constante de la o întreprindere formeazã nori de

poluanţi.

Viteza cu care particulele izolate de poluanţi cad din atmosferã

depinde de dimensiunile particulelor şi greutatea lor.

Efecte ale ploii acide

Ploaia acidă cade, de asemenea, şi în râuri, lacuri şi mlaştini.

Prin îndepărtarea substanţelor nutritive din sol, ploaia acidă

încetineşte creşterea plantelor, dar mai ales a copacilor.

Ploaia acidă şi depoziţia de acid „uscat” strică clădiri, statui, automobile şi alte structuri

obţinute din piatră sau orice alt material expus pentru o perioadă îndelungată de timp la capriciile

vremii.

Emisiile industriale au fost învinuite ca fiind cauza majorã a formãrii ploii acide.

Aceşti poluanti, sunt transportaţi pe distanţe mari faţã de sursa

impurificatoare, unde în contact cu lumina solarã şi vaporii de apã

formeazã compuşi acizi.

Prin acidifiere suprafaţa pãmântului suferã continuu o creştere a aciditãţii (sau o scãdere a pH-ului), ducând la degradarea solului, apelor precum şi la deteriorarea

ecosistemelor aferente.

DISTRUGEREA OZONULUI

Ozonul se formeazã prin acţiunea razelor solare asupra oxigenului.

În straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol distrugãtor, el

atacã celulele plantelor prin inhibiţia fotosintezei.

Misiunea principalã a ozonului în straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele ultravilolete

ale soarelui.

Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 pânã la 48 km altitudine.

Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca şi oxizii de azot din îngrãşãminte , pot de asemenea ataca stratul de ozon.

O cauzã majorã a dispariţiei ozonului conform pãrerii multor specialişti se

considerã rachetele cosmice

Un aport deosebit în nimicirea ozonului o are şi aviaţia supersonicã . Gazele avioanelor conţin oxizi ai azotului.

EFECTUL DE SERÃ

Efectul de seră este procesul de încălzire a unei planete din cauza radiaţiei reflectate de aceasta, care, în condiţiile prezenţei unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiaţiei va fi

reflectată înapoi spre suprafaţă.

Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824.

Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenţia contribuţia unor anumite gaze

emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre.

De ce emite omenirea de mai bine de 100 de ani mai multe gaze de seră decât înainte?

În decursul industrializării şi, implicit, al creşterii populaţiei la nivel mondial, precum şi al creşterii circulaţiei, necesarul de energie a

crescut.

Cum mai poate fi evitată o catastrofă climatică?

Concentrarea de gaze de seră din atmosferă nu mai trebuie să crească. Acest lucru nu

poate fi realizat decât printr-o reducere drastică a emisiilor.

Ce consecinţe are încălzirea globală?

Posibile distrugeri masive ale stratului de ozon: se bănuieşte că încălzirea Pământului va duce la o răcire a stratosferei care va

accelera procesul de distrugere al stratului de ozon.

Obiectivul “Protocolului de la Kyoto”(2005) este de a reduce treptat volumul de emisii

de gaze cu efect de seră, care sunt considerate responsabile pentru încălzirea

globală şi schimbările climatice.

„Este evident că eforturile depuse pentru combaterea schimbărilor climatice sunt mai mult decât o simplă luptă. Este un

război la scară mondială care va dura timp de mulţi ani”,

a declarat Comisarul European pentru Mediu.

Diferite ţãri au impus standarde în legislaţie cu privire la nivelele de concentraţie ce se cred a fi suficient de scãzute pentru a

proteja sãnãtatea publicã.

Oamenii nu pot fi separaţi de mediul lor de viatã, iar deteriorarea calitãtii acestuia are efecte negative

asupra sãnãtãtii, dar şi asupra drepturilor lor.

Natura “solicitã” implementarea tratatelor internaţionale ale mediului, şi pânã în acest moment 49 de ţãri au aprobat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire

la stratul de ozon.

Dacã omul nu va fi în stare sã descifreze corect mesajul tragediilor ecologice recente pe care le-a provocat el însusi,

dacã el nu va întelege nimic din experimentele ecologice acute din Golf şi de la Cernobîl, va merita soarta de a fi exclus din

"Paradisul terestru", pe care, altfel, i-ar face plãcere sã-l creeze.

BIBLIOGRAFIE:BIBLIOGRAFIE:

1. 1. Bleahu, M. (2002), Priveşte înapoi cu mânie... Priveşte înainte cu Bleahu, M. (2002), Priveşte înapoi cu mânie... Priveşte înainte cu spaimă, Bucureşti, Editura Economicăspaimă, Bucureşti, Editura Economică

2. 2. OECD (1994), Commision of Environmental CooperationOECD (1994), Commision of Environmental Cooperation

3. 3. Bran, Florina, Ioan, Ildiko (2002), Ecosferă şi politici ecologice, Bran, Florina, Ioan, Ildiko (2002), Ecosferă şi politici ecologice, Bucureşti, Editura ASEBucureşti, Editura ASE

4. 4. Brown, L. (2001), Eco-economia, Bucureşti, EdituraTehnicăBrown, L. (2001), Eco-economia, Bucureşti, EdituraTehnică

5. 5. Pârvu, C. (1999), Ecologie generală, Bucureşti, Editura TehnicăPârvu, C. (1999), Ecologie generală, Bucureşti, Editura Tehnică