educatia intelectuala

7/18/2019 Educatia intelectuala

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-intelectuala-56970b82472ae 1/19

5.1. Esenţa şi sarcinile educaţiei intelectuale

Educaţia intelectuală este acea componentă a educaţiei care, prin intermediul valorilor ştiinţifice şi umaniste pe care le prelucrează şi vehiculează, contribuie la formarea şi dezvoltareatuturor capacităţilor intelectuale, funcţiilor cognitive şi instrumentale, schemelor asimilatorii,

structurilor operatorii, precum şi a tuturor mobilurilor care declanşează, orientează şi întreţinactivitatea obiectului educaţional îndreptat în această direcţie (7, p.8!.Educaţia intelectuală ocupă un loc important în ansamblul activităţii educative, mulţi

autori consider"nd#o ca fiind $a%ul principal& al întregului demers educativ, întruc"t, pe de o parte, integrarea activă a individului în societate nu este posibilă fără ca acesta să asimilezevalorile fundamentale acumulate în patrimoniul spiritual al omenirii, iar pe de altă parte, asigură premisele absolut necesare pentru realizarea celorlalte componente ale educaţiei. 'e poateaprecia că importanţa deosebită a acestei componente a educaţiei în formarea personalităţiiumane este sporită în conte%tul actual şi datorită creşterii ponderii elementelor de facturăintelectuală în cadrul tuturor activităţilor umane.

in definiţia de mai sus se pot desprinde două aspecte fundamentale ale educaţiei

intelectuale ) unul informativ, care vizează cantitatea şi calitatea informaţiei ştiinţifice şiumaniste ce urmează a fi transmisă şi asimilată de t"năra generaţie, celălalt formativ, care sereferă la efectele asimilării acestei informaţii asupra intelectului elevului în procesul dezvoltăriisale. *odul diferit de interpretare a celor două aspecte a dus la conturarea a două teorii pedagogice diametral opuse şi unilaterale (culturalistă şi formativistă!.

+otrivit teoriei (culturaliste! culturii materiale ) întemeiată pe tezele psihologieiasociaţioniste ) important este ca elevul să acumuleze c"t mai multe cunoştinţe care să#i ofere posibilitatea de a răspunde solicitărilor e%terne prin simple asociaţii de idei. n viziunea acesteiteorii scopul educaţiei intelectuale ar consta doar în asimilarea unui volum c"t mai mare decunoştinţe şi în formarea capacităţii de asociere între idei. -depţii teoriei culturii formale(formativiste! consideră că scopul educaţiei intelectuale constă în îndrumarea şi stimularea

dezvoltării intelectului, e%ersarea acestuia în vederea înzestrării lui cu capacităţile necesareasimilării ulterioare de cunoştinţe utile în viaţă.

-mbele teorii interpretează deformat şi unilateral relaţia dintre asimilarea de cunoştinţeşi dezvoltarea capacităţilor intelectuale. ercetările psihologiei contemporane privindmecanismele inteligenţei, ale învăţării permit o înţelegere mai adecvată a relaţiei dintreasimilarea cunoştinţelor şi dezvoltarea intelectuală. +otrivit acestor cercetări dezvoltarea esterezultatul asimilării active şi creatoare a cunoştinţelor.

in esenţa educaţiei intelectuale rezultă două sarcini fundamentale ale acesteia/informarea intelectuală şi formarea intelectuală.

5.1.1. Informarea intelectuală constă în transmiterea şi asimilarea valorilor ştiinţifice

şi umaniste prelucrate în conformitate cu anumite principii şi norme didactice sau ordonate într#un anumit fel cu scopul de a facilita înţelegerea şi însuşirea lor. -ccelerarea ritmului dedezvoltare socială specific societăţii contemporane se manifesta si prin aşa#zisa e%plozieinformaţională, rezultat al creşterii e%ponenţiale a cunoştinţelor umane. reşterea cantitativă esteînsoţită de restructurări profunde în interiorul ştiinţelor ca şi în relaţiile dintre ele. a rezultat alacestor restructurări, tradiţionala deosebire dintre ştiinţele naturii şi cele socio#umane tinde să seatenueze datorita relaţiilor dintre ele. E%plozia informaţională are efecte profunde pe plan pedagogic prin problemele pe care le ridică şi prin soluţiile pe care le reclamă.



u privire la informarea intelectuală, din punct de vedere pedagogic se ridică c"tevaîntrebări/ ce, c"t şi cum să se transmită elevilor0 Ele vizează at"t operaţia de selectare a valorilor ştiinţifice şi umaniste din ansamblul celor acumulate la nivel social, c"t şi operaţia de transmiterecare o implică şi pe cea de asimilare. +entru ca informarea intelectuala să se finalizeze eficient,cu rezultate superioare pe planul formării personalităţii umane, este necesar ca in realizarea ei să

se respecte c"teva principii cu valoare orientativă cum sunt/ 1nformarea intelectuală trebuie să fie în concordanţă cu prescripţiile idealuluieducaţional, ceea ce înseamnă că ea trebuie să fie astfel realizată înc"t să conducă la dezvoltareaarmonioasă, integrală a personalităţii umane, prin asigurarea unui echilibru între diferitelecategorii de cunoştinţe umaniste, teoretice2practice, de cultură generală3

'electarea, transmiterea#asimilarea informaţiilor trebuie să se realizeze din perspectiva posibilităţii de utilizare a acestora în etapele următoare de necesitatea de a asiguracondiţii pentru asimilarea de noi cunoştinţe, de posibilitatea optimizării relaţiilor individului culumea încon4urătoare3

'electarea şi transmiterea cunoştinţelor trebuie realizată într#o manieră integrativă,care presupune integrarea lor în sisteme de cunoştinţe ce implică relaţii intra şi interdisciplinare,

permanentă restructurare şi reorganizare, comprimarea cunoştinţelor mai puţin relevante, înfavoarea celor semnificative, esenţiale, cu mare valoare instrumentală si funcţională3 n procesul informării intelectuale trebuie să primeze calitatea informaţiilor evaluată

din punct de vedere psihopedagogic după criterii precum valoarea lor e%plicativă, instrumentalăşi operaţională, utilitatea şi actualitatea, gradul de generalitate ş.a.3

1nformarea intelectuală trebuie să se realizeze în concordanţă cu profilul psihological v"rstei, nu în ideea subordonării acţiunii particularităţilor de v"rstă, ci, mai ales, în ideea luăriiîn considerare a acestora, în vederea stimulării potenţialului de care dispune obiectul educaţiei şicreării condiţiilor pentru trecerea la un stadiu superior al dezvoltării ca urmare a implicării saleîntr#un efort susţinut pentru asimilarea de noi informaţii3

5eţinem în concluzie că informarea intelectuală presupune deopotrivă selectarea şi

transmiterea valorilor, în conformitate cu anumite principii şi norme pedagogice şi pe baza celor mai adecvate metode care să favorizeze asimilarea acestora de către elevi la parametrii deeficienţă autentică.

5.1.2. Formarea intelectuală. Educaţia intelectuală nu se rezuma la informareaintelectuală, ci vizează formarea şi dezvoltarea intelectuală, prin care înţelegem o acumularetreptată a unor modificări de funcţie a proceselor psihice cognitive datorate învăţării, care conducla transformarea intelectului uman concretizată în capacităţi de cunoaştere, creativitate,autonomie intelectuală.

6ormarea intelectuală presupune activarea potenţialităţilor copilului, prin intermediulinformaţiei, în scopul transformării şi restructurării sale psihice, în concordanţă cu legile interne

ale dezvoltării, asigur"nd astfel un sens ascendent dezvoltării intelectuale a personalităţii.nţelegerea corectă a procesului formării intelectuale presupune clarificarea în prealabila relaţiei dintre fiziologic şi psihologic în cadrul fenomenelor psihice. omponentele psihiculuiuman sunt dependente de proprietăţile funcţionale ale sistemului nervos, totuşi conţinutul ca şicalităţile prin care se e%primă sunt determinate de interacţiunea dintre subiect şi obiect, dintresubiect şi sarcină. oate componentele psihicului uman se elaborează şi se reelaborează continuuca urmare a unui proces de interiorizare, rezultat al activităţii subiectului şi al interacţiunii sale cumediul.



'pre deosebire de concepţia teoriei formale potrivit căreia dezvoltarea componentelor psihice ale individului este un rezultat al maturizării sau al e%ersării în afara unui conţinutinformaţional, concepţia ştiinţifică, bazată pe descoperirile psihologiei genetice, consideră acest proces ca rezultat al interacţiunii între factorii interni şi e%terni. oncţiunea între cele douăcategorii de factori se realizează în şi prin activitate. eci interdependenţa dintre informarea

intelectuală şi formarea intelectuală se realizează în procesul învăţării, în care subiectul participăcu întreaga personalitate.6ormarea intelectuală este o sarcină e%trem de comple%ă care, implică aspecte diverse,

diferenţiate în raport de perioadele de v"rstă la care se raportează. -bord"nd formareaintelectuală ca pe un proces comple%, de durată, evidenţiem că aceasta presupune/

elaborarea unor capacităţi intelectuale de natură instrumentală cum sunt/ însuşirealimbii materne, a scris#cititului, formarea priceperilor şi deprinderilor de calcul mintal,capacităţilor de stocare şi procesare a informaţiei3

formarea capacităţilor intelectuale operaţionale şi funcţionale care vizează toatecapacităţile intelectuale, întreg intelectul uman, cu deosebire dezvoltarea g"ndirii, a operativităţiigenerale, cultivarea capacităţii de comunicare3

stimularea şi dezvoltarea creativităţii ca dimensiune psihologică a personalităţii, carefavorizează obţinerea unor produse cu caracter original, găsirea de soluţii noi, inedite la variatelesolicitări cărora individul trebuie să le facă faţă în vederea optimei integrări socioprofesionale3

cultivarea motivaţiei învăţării, in ideea optimizării relaţiei dintre elev şi procesul deînvăţare în cadrul căreia un rol important îl au motivele care îl determină pe elev să înveţe,scopurile pentru care învaţă, stările afective pe care le trăieşte în procesul învăţării3

familiarizarea cu metodele şi tehnicile de muncă intelectuală, însuşirea diverselor strategii cognitive care să conducă la formarea stilului muncii intelectuale.

-v"nd în vedere că principalele aspecte ale formării intelectuale au fost studiate încadrul cursului de psihologie şcolară, vom prezenta, în continuare, c"teva dintre problemele privind familiarizarea cu metodele şi tehnicile de muncă intelectuală şi dezvoltarea creativităţii,

care datorită importanţei deosebite va fi mai amplu abordată.Familiarizarea elevilor cu metode şi tehnici de muncă intelectuală reprezintă o sarcinăimportantă a şcolii contemporane. Ea rezultă din caracteristicile societăţii moderne care sedistinge prin creşterea elementelor intelectuale în toate domeniile activităţii profesionale. *uncaintelectuală presupune anumite tehnici instrumental acţionale indispensabile desfăşurării ei cu unrandament ridicat. in punct de vedere pedagogic se pune problema să#i învăţăm pe elevi cum săînveţe, adică să#i familiarizăm cu principalele cerinţe privind igiena, organizarea şi metodologiamuncii intelectuale, menite să ducă la reducerea efortului şi la mărirea randamentului acesteimunci. 6ormarea priceperilor, deprinderilor şi tehnicilor de muncă intelectuală presupunetotodată dezvoltarea motivelor intrinseci, specifice acestei munci. 'tăp"nirea acestor instrumentereprezintă o condiţie importantă care asigură obţinerea unui randament superior în procesul de

învăţăm"nt.-cest obiectiv impune profesorului o nouă viziune asupra procesului educativ, în care predominantă devine pregătirea condiţiilor pentru ca individul să#şi elaboreze propriile tehnici demuncă intelectuală care să#i permită detaşarea treptată de îndrumarea e%ternă şi anga4area tot maiintensă în procesul autoeducaţiei şi autoinstruirii.

'ubliniind importanţa pregătirii elevilor pentru autoinstruire sociologul american -lvinoffler, încă cu două decenii în urmă, spunea că $-nalfabetul de m"ine nu va mai fi cel care nuştie să citească, ci cel care nu ştie să înveţe& (9:, p.:;!.



-ria tehnicilor şi metodelor de muncă intelectuală este foarte e%tinsă. ermenul demetodă sau tehnică de muncă intelectuală are o multitudine de sensuri cum ar fi $cale spre ceva&,$modalitate de a obţine ceva&, $de a asimila anumite cunoştinţe&, $de a a4unge la un rezultat&,$de a înţelege mai e%act şi mai profund o problemă&, $de efectuare#e%ecutare a unei probleme&,$de rezolvare originală a unei probleme& etc. lasificarea lor se poate face după mai multe

criterii. -stfel, după conţinutul lor distingem metode şi tehnici privitoare la igiena munciiintelectuale, la organizarea şi metodologia desfăşurării ei3 după destinaţia lor putem delimitametode şi tehnici de informare, de observare, cercetare şi creaţie3 după aria de cuprindere ele potfi metode şi tehnici generale aplicabile în toate genurile de activitate intelectuală şi la toateobiectele şi specifice, adaptate unui domeniu sau unui obiect de învăţăm"nt3 după condiţiile pedagogice se pot diferenţia în metode şi tehnici implicate în activitatea elevilor la lecţii şimetode şi procedee folosite în activităţile e%tra didactice. 5eunite într#un tot unitar în structura personalităţii elevului, aceste metode şi tehnici formează stilul muncii intelectuale al elevului.-ceasta desemnează $modalitatea particulară în care sunt utilizate şi dezvoltate metodele şitehnicile muncii intelectuale&(99, p.;:!.

iferenţiat şi progresiv în funcţie de v"rstă, se va urmări deprinderea elevului cu metode

şi tehnici de muncă intelectuale cum sunt/• deprinderea de a folosi manualul, sarcină specifică pentru clasa înt"i3• familiarizarea cu diverse modalităţi de citire (lentă, rapidă, de aprofundare, selectivă,

studiul de te%t etc.!3• iniţierea în tehnica folosirii unor instrumente au%iliare pentru îmbogăţirea şi

precizarea cunoştinţelor (dicţionare, enciclopedii, crestomaţii, antologii! şi valorificării surselor documentare prin întocmirea de rezumate, planuri de idei, conspecte, fişe3

• deprinderea de a asculta atent ce se comunică în cadrul orelor, de a identificaelementele esenţiale ale comunicării, de a lua notiţe3

• familiarizarea cu specificul tehnicii de observare şi e%perimentare, cu diferite strategiicreative în rezolvarea sarcinilor de învăţare3

• formarea obişnuinţei de a#şi propune scopuri şi a persevera în realizarea lor, adeprinderii de a învăţa constant, de a#şi rezolva ritmic sarcinile de învăţare3

• cultivarea obişnuinţei de a respecta cerinţele igienei muncii intelectuale, de a adoptaun regim raţional de muncă şi odihnă.

6ormarea metodelor şi tehnicilor muncii intelectuale nu se poate realiza independent şi paralel cu predarea#învăţarea cunoştinţelor. 6ormarea lor presupune prelucrarea informaţiilor şianga4area totală a personalităţii celui care învaţă. 1nstrumentele intelectuale şi informaţiileformează un corp comun, primele constituie latura operaţională, iar cele din urmă materialul cucare se operează. < tehnică de lucru poate fi învăţată numai aplic"nd#o la însuşirea unui conţinutinformaţional. -ceasta presupune exersarea, aplicarea procedeelor intelectuale la învăţareacunoştinţelor predate. <ricărui conţinut i se asociază o tehnică de învăţare şi oricărei tehnici deînvăţare i se asociază un conţinut (7, p.9=;#9=>!.

'e impune ca în procesul de învăţăm"nt profesorul să facă distincţia între cele douălaturi. El va insista asupra celei operaţionale, fără a o privi în sine, desprinsă de conţinutul pecare îl transmite elevilor.

5.2. Cultivarea creativităţii în procesul de învăţământ



5.2.1. Conceptul de creativitate şi dimensiunile sale. reativitatea este una din problemele centrale ale cercetărilor psihopedagogice din ultimii ani. epistarea şi stimulareacreativităţii la elevi reprezintă una din direcţiile cele mai importante de perfecţionare şimodernizare a procesului de învăţăm"nt, educaţiei şi instrucţiei în general.

ezvoltarea creativităţii la elevi reprezintă at"t o cerinţă socială, c"t şi o trebuinţă

individuală înnăscută (determinată de structurile biofiziologice ale organismului!. Ea este şi va ficerută tot mai mult de către societate spre a lichida decala4ul enorm între activităţile de creaţie şicele rutiniere şi a stimula progresul societăţii.

ar să vedem ce este creativitatea0 eşi în ultimele decenii s#au făcut numeroasecercetări teoretice şi e%perimentale în domeniul creativităţii, nu s#a a4uns la o definiţie unanimacceptată a acestui concept. in punct de vedere didactic putem defini creativitatea ca un?ansamblu unitar al factorilor subiectivi şi obiectivi care duc la realizarea de către indivizi saugrupuri, a unui produs original şi de valoare (9@, p.97!. in această definiţie rezultă şi cele treicriterii de abordare şi analiză a creativităţii/ a! produsul creaţiei3 b! procesul creativ3 c! persoanasau grupul creator. ele trei criterii reprezintă perspective diferite din care este abordatăcreativitatea. -stfel, pentru specialiştii industriei, istoriei artei, creativitatea se e%primă prin

produsul realizat . 'pecialiştii din psihoterapie şi mulţi dintre artişti abordează creativitatea ca proces, în timp ce psihologii, pedagogii, educatorii pun accentul pe personalitatea creatoare, pemodul de depistare, formare şi manifestare a creativităţii. +entru a înţelege sensul şi dimensiunilecreativităţii vom analiza cele trei faţete ale acesteia.

Creativitatea ca produs. +rivită ca produs, creativitatea poate fi abordată sub douăaspecte relativ distincte/

• produs sau capacitate dobândită prin activitate, educaţie şi e%perienţă3• produs al creaţiei concretizat în ceva material (un proiect, o invenţie, o operă de

artă etc.!, sau spiritual (o formulă, o teorie, un principiu etc.!. Ae vom opri asupra celui de#al doilea aspect ( produsul creaţiei !, urm"nd ca primul să fie

analizat pe larg în cadrul problematicii educării şi stimulării creativităţii elevilor. +rodusul

creaţiei este considerat criteriul cel mai eficient de apreciere a creativităţii omului. El se defineşte prin două însuşiri esenţiale/ originalitatea şi utilitatea socială. <riginalitatea se e%primă prinnoutate şi unicitate. Bn produs poate avea valoare de noutate şi unicitate în raport cu societateaca un tot sau în raport cu individul care l#a creat. n primul caz, creativitatea ar fi proprie numaiacelor persoane care aduc o contribuţie originală într#un domeniu sau altul al culturii materiale şispirituale a societăţii. acă un produs este considerat original în raport cu individul, atuncicreativitatea poate fi considerată o facultate general#umană. -şadar creativitatea se referă nunumai la realizarea unor produse noi şi de valoare pentru societate, ci şi la găsirea de soluţii, idei, probleme, metode etc. care nu sunt inedite pentru societate, dar la care s#a a4uns pe caleindependentă. n această viziune (pe care trebuie să o aibă în vedere educatorii în procesulinstructiv#educativ! rezolvarea unei probleme teoretice sau practice, găsirea unei soluţii

e%perimentale de către elev pot fi considerate ca fiind creatoare în cazul în care rezolvarea s#afăcut pe o cale independentă, chiar dacă modul de rezolvare nu este nou pentru ştiinţa dindomeniul respectiv.

n procesul de învăţăm"nt creativitatea ca act manifestat, finalizat într#un produs de mareoriginalitate răm"ne valabil doar pentru copiii e%cepţionali/ sub aspect educativ, formativ neinteresează formarea atitudinii elevului de a se manifesta spontan, independent, încrezător înforţele proprii. 1mportant este nu at"t produsul c"t implicarea elevului în activitate, interesul



pentru muncă, manifestarea curiozităţii, fle%ibilităţii, spontaneităţii, fanteziei în activitateadesfăşurată, ca o premisă pentru viitor.

Creativitatea ca proces. Etapele procesului creator . reativitatea este abordată şi ca proces întruc"t manifestarea ei implică desfăşurarea în timp, învingerea unor dificultăţi şiobstacole etc. Aumeroşi psihologi şi specialişti din alte domenii au căutat să surprindă actul

creator în procesualitatea sa, iar apoi să#l prindă în anumite ?modele operaţionale şi funcţionale&.Bn astfel de model elaborat de C. Dallas a rămas în circulaţie p"nă în zilele noastre. -cest modeldelimitează patru etape sau stadii ale procesului creator/ pregătirea, incubaţia, inspiraţia sauiluminarea şi verificarea (9>!.

• Pregătirea (prepararea! constă în acumularea materialului brut/ sursele dedocumentare şi a bazei materiale, elaborarea şi e%perimentarea metodologiei de cercetare.

• ncubaţia # etapa în care aparent nu se produce nimic, încărcată de mister, unde principalii actori sunt alergiile abisale din sfera inconştientului, care pregătesc soluţiile.

• luminarea (inspiraţia, intuiţia! # faza în care se găseşte soluţia (Evria! problemei,se conştientizează, fără ca problema studiată să polarizeze e%plicit atenţia creatorului.

• !eri"icarea presupune testarea soluţiilor găsite prin raportarea la mediu,

concretizarea noilor idei în fapte şi acţiuni e%plicite. Personalitatea creatoare. in punct de vedere pedagogic ne interesează mai mult

creativitatea din perspectiva personalităţii, ca atribut fundamental al acesteia. <piniilespecialiştilor converg spre ideea potrivit căreia creativitatea este o dimensiune psihologică careanga4ează întreaga personalitate. Ea este proprie, în limitele normalului, tuturor oamenilor,indiferent de v"rstă (deci şi tuturor copiilor!, manifest"ndu#se într#un grad mai mare sau mai micîn funcţie de interacţiunea factorilor care concură la apariţia şi e%primarea ei.

reativitatea ne apare astfel ca o formaţiune comple%ă a personalităţii în careinteracţionează o multitudine de variabile sau factori. 6actorii pot fi subiectivi, de natură psihică(intelectuali şi nonintelectuali! şi obiectivi, de natură socială (socio#culturali, educativi etc.! şi denatură biologică (se%, v"rstă, stare de sănătate etc.! (98, p.> # F!.

ntruc"t factorii respectivi sunt analizaţi detaliat în diferite capitole ale cursului de psihologie şi pedagogie, ne vom rezuma la enunţarea şi clasificarea lor (vezi abelul @.9. #6actorii creativităţii!.

5.2.2. Devoltarea şi stimularea creativităţii elevilor

Posibilitatea de educare a creativităţii . Potenţialul creativ al elevilor . eşi trăsăturadefinitorie a creativităţii este originalitatea, ca ceva nou şi imprevizibil care sparge şabloane,creativitatea nu este incompatibilă cu ideea de educare deliberată. Este evident că nu va e%istaniciodată un ghid al creativităţii în care să se arate ce avem de făcut sau de g"ndit într#o anumesituaţie. E%istă totuşi anumite metode şi procedee, tehnici de g"ndire, principii călăuzitoare cucaracter general ce se pot aplica în ma4oritatea problemelor legate de creativitate. ?reativitatease învaţă # precizează G. 'cHartz # chiar dacă nu se învaţă ca fizica sau t"mplăria& (cf. 9F!.'tudiile e%perimentale au evidenţiat că variabilele (factorii! creativităţii asupra cărora s#aacţionat au înregistrat îmbunătăţiri evidente, deşi nu identice, sub raportul uşurinţei (receptivităţiila influenţele educative! şi al persistenţei (durabilităţii efectelor educative!.



1. 6-<51 'BG1E1I1 CJA15E- # fluenţă, fle%ibilitate (psihici! # originalitate # caracter divergent9.9. 6-<51 1AEKEB-K1/ 1*-C1A-L1- (creatoare!

1AEK1CEAL- *E*<51-9.;. 6-<51 E +E5'<A-K1-E/ (nonintelectuali! EM1K1G5B -6E1I9.;.9. -6E1I#E*+E5-*EA-K1/ 6<A E*<L1<A-K G<C- 6<5L- EBKB1 1A5<IE5'1BAE ) EN5-IE5'1BAE EA1AL- '+5E <*1A-5E

9.;.;. -1B1A-K1#-5-E51-K1/ -1B1AE- +<O11IP 6-LP E*BAP A5EE5E- A 6<5LEKE

+5<+511 -1B1AE- -A15B1A1E5P +5E6E51AL- +EA5B A<B Q1

<*+KEN 5EO1'EAL- K- 65B'5-L1E

9.;.>. -+1B1A-K1 (aptitudini speciale!/ Q<K-5E (academice! EMA1E

-51'1E '+<51IE

9.;.. *<1I-L1<A-K1/ 5EGB1ALEKE # de e%plorare # de cunoaştere # de autorealizare # de independenţă

B51<O1-E- (epistemică! A1IEK E -'+15-L1E A-K

11. 6-<51 <G1E1I1;.9. 6-<51 '<1-K1/ 6-*1K1-

Q<-K- 16E51E <AENE '<1-KE <5C-A1O-L11 E <+11 Q1 1AE5E

;.;. 6-<51 G1<K<C11/ 'EN IJ5'P



'-5E E 'PAP-E

!a"el 5.1 F#C!$%II C%E#!I&I!'(II

6actorul intelectual (imaginaţia, g"ndirea, tehnici operaţionale! este relativ uşor educabil,

deşi persistenţa în timp a efectului unui curs sau a unei metode nu este mare. 1nteligenţa (factorulgeneral al g"ndirii! este mai greu de influenţat. Ea are o mare stabilitate în ontogenezaindividului. 6actorii de personalitate în sensul larg al noţiunii (atitudini, motivaţii, caracter,deprinderi de lucru etc.! se lasă mai greu influenţaţi în direcţia şi cu intensitatea dorită de noi, dar odată achiziţiile educative dob"ndite, persistenţa lor se măsoară în ani sau etape de v"rstă. (9F!.

Educarea creativităţii # arată profesorul 1. *oraru # îşi găseşte un suport în structurile biofiziologice (înnăscute! ale organismului şi anume/

nstinctul de explorare, prezent at"t la animale superioare c"t şi la om. Ka fiinţa umanăacest instinct reprezintă un suport fiziologic deosebit de eficient pentru activitatea de cercetare(ştiinţifică, tehnică, artistică etc.! de creaţie şi învăţare.

Curiozitate, care este o consecinţă a instinctului de e%plorare. Ka om curiozitatea

înnăscută devine, prin instrucţie, educaţie, autoeducaţie, curiozitate epistemică, centrată pe valoride cunoaştere specializată, pe creaţie. #rebuinţa de varietate şi noutate. 'etea de noutate constituie un suport puternic al

învăţării creative. Aoutatea reprezintă esenţa creativităţii (alături de originalitate, valoare etc.!.Kipsa noutăţii, a varietăţii (adică uniformitatea, monotonia, vechiul, şablonul etc.! obosesc, plictisesc şi chiar stresează fiinţa umană.

$evoia de satis"acţie, plăcere şi bucurie. <rganismele, la toate nivelurile filogeniei, tindspre căutarea plăcerii şi evitarea durerii. Elevul (ca şi creatorul! care găseşte soluţia problemeidupă efortul depus, trăieşte sentimente puternice de satisfacţie şi bucurie de natură epistemică #valorică, ce au un corespondent într#o stare generală de bine, de natură biofiziologică.

6iecare copil dispune deci de un potenţial creativ, respectiv de anumite însuşiri

favorizante actului creator. eosebirile se e%primă prin intensitatea cu care se manifestă acest potenţial şi prin domeniul în care se aplică. El reprezintă o posibilitate ce se poate întrevedea dela cea mai fragedă v"rsta. etaliind aceste însuşiri putem distinge, pe de o parte, cele care sereferă la intelectul copilului (procese de cunoaştere, aptitudini tehnice intelectuale etc.! iar pe dealtă parte, cele care se referă la "antezia sau imaginaţia sa (g"ndire intuitivă, sensibilitate faţă denou, spontaneitate etc.!.

ele două categorii de însuşiri nu evoluează în mod liniar şi în acelaşi ritm. < dezvoltaremai accentuată a g"ndirii convergente, bazată pe raţionament şi spirit critic, poate înăbuşie%primarea spontaneităţii şi intuiţiei imaginative. Bnii cercetători sunt de părere că pe măsuratrecerii elevilor de la un stadiu la altul al dezvoltării, spontaneitatea şi fantezia sunt inhibate şisubordonate instanţelor raţionale. e aici concluzia unei stagnări sau chiar regresii în e%primarea

creativităţii copiilor. -ceste fenomene sunt puse pe seama conte%tului psihosocial şi a organizării procesului instructiv#educativ.-şadar potenţialul creativ cunoaşte o dinamică specifică de#a lungul dezvoltării

ontogenetice şi îmbracă nuanţe individuale de la o persoană la alta. unoaşterea lui reprezintă ocondiţie indispensabilă pentru organizarea întregului demers educativ.

%trategia educării creativităţii . &epistarea capacităţilor creatoare la elevi . Esenţastrategiei educaţionale întreprinse în acest sens constă în centrarea ei pe dezvoltarea personalităţiicreatoare a elevilor. -ceastă strategie presupune at"t descoperirea potenţialului creativ, c"t şi



promovarea unor modalităţi care să stimuleze trecerea de la creativitatea potenţială la ceamanifestă.

1dentificarea elementelor potenţialului creativ presupune multă precauţie şi preocuparedin partea profesorului. Ka nivelul şcolii ea se realizează cu precădere prin observaţii curente lalecţii şi în afara lor, convorbiri cu elevii, analiza datelor biografice, aplicarea chestionarelor

elaborate de specialişti ş.a.+rofesorul poate apela, de asemenea, la specialişti în psihologie şi pedagogie, care pot

aplica unele teste de creativitate, de inteligenţă, de g"ndire divergentă ş.a.1ndicatorii cei mai plauzibili ai potenţialului creativ al elevilor sunt produsele creativităţii,

comportamentul adoptat în anumite situaţii, randamentul şcolar ş.a.n legătură cu randamentul şcolar, drept criteriu de apreciere a creativităţii, se impun

unele precizări. ercetările întreprinse în această direcţie evidenţiază că notele şcolare, ca măsurăa randamentului, nu reflectă pe deplin nivelul creativităţii. 5ezultatele şcolare, e%primate prinnote, se întemeiază preponderent pe memorare, reproducere, repetare, structuri algoritmice, întimp ce creativitatea, presupune intuiţie, fantezie, originalitate etc. e aceea notele şcolaretrebuie privite cu precauţie ca indicatori ai creativităţii elevilor (9:!.

ercetările întreprinse au dus la conturarea unui portret al elevului creativ. mbin"nddescrierile din literatura de specialitate cu propriile cercetări, -na 'toica consideră că elevulcreativ se caracterizează prin anumite conduite, (abelul @.;.# onduita elevului creativ!. 6ărăîndoială că acest portret are o valoare orientativă şi euristică. onstelaţia şi ponderea diverselor conduite diferă pentru fiecare caz în parte.

'odalităţi de cultivare a creativităţii în activitatea şcolară şi extraşcolară. +romovareacreativităţii elevilor vizează două direcţii principale. Bna se referă la conţinutul învăţăm"ntului şialta la tehnologia desfăşurării sale.

5eferitor la conţinutul procesului de învăţăm"nt se apreciază că e%istenţa unui echilibruîntre cultura generală şi cea de specialitate constituie un factor stimulativ pentru elementele

potenţialului creator al elevilor. e cele mai multe ori procesul creator rezultă din combinarea şirecombinarea unor informaţii din domenii diferite, uneori chiar opuse. <ri, îngustarea(restr"ngerea! c"mpului informaţional, printr#o specializare e%agerată şi timpurie, nu face dec"tsă diminueze activitatea creatoare.

+rodusele activităţii de creaţie se diferenţiază în creaţia ştiinţifică şi artistică. < serie destudii relevă e%istenţa unor asemănări a celor două categorii, sub aspectul substratului lor psihologic. +otrivit acestor studii, procesul creator incumbă anumite RconstanteS, propriiactivităţii umane în ansamblul ei. in această cauză compartimentarea conţinutului, prindelimitarea prea timpurie a educaţiei ştiinţifice de cea artistică, nu se 4ustifică din punct devedere al psihologiei creativităţii. ezvoltarea creativităţii ştiinţifice doar prin discipline realisteşi a celei artistice prin discipline umaniste nu poate avea parte de izb"ndă. in contră, educaţia

artistică se răsfr"nge şi asupra creativităţii ştiinţifice, după cum educaţia ştiinţifică şi tehnologicăva avea repercusiuni şi asupra creaţiei artistice.Bn conţinut multidisciplinar şi interdisciplinar, ştiinţific şi artistic, teoretic şi aplicativ,

cunoştinţe fundamentale şi de specialitate oferă şanse sporite apariţiei unor cone%iuni inedite şicontribuie la fortificarea potenţialului creator în ansamblul său.

Bn conţinut multidisciplinat, ştiinţific şi artistic, teoretic şi aplicativ, cunoştinţefundamentale şi de specialitate oferă şanse sporite apariţiei unor cone%iuni inedite şi contribuie lafortificarea potenţialului creator în ansamblul sau.



+rofesorul, indiferent de specialitatea sa, trebuie să depună eforturi pentru a forma şidezvolta atitudini şi comportamente creative la elevii săi at"t prin activităţile didactice (lecţii,lucrări de laborator, activităţile cu caracter practic!, c"t şi prin activităţile de pregătire pentruconcursurile profesionale, olimpiade, în cadrul cercurilor şcolare şi al altor activităţi în afară declasă şi e%traşcolare. *odalităţile şi mi4loacele pe care le poate utiliza în acest scop sunt

numeroase şi diversificate. Ae vom referi la c"teva dintre ele.a( Conduita creativă a pro"esorului . Bn profesor creativ promovează întotdeauna oatmosferă neautoritară, încura4ează procesele g"ndirii creatoare, oferă c"mp de manifestarespontaneităţii şi iniţiativei elevilor. -cest tip de profesor îşi îndeamnă elevii să caute noicone%iuni între date, să facă asociaţii de diferite tipuri, să găsească soluţii la probleme, să emităidei şi să perfecţioneze ideile altora, să combine materialele şi noţiunile în modele noi şineaşteptate.

C)$&*#+ EE!** C-E+#! A K-'P

T nţelege profund lecţiile, prelucrează mult şi se poate detaşa de informaţie e%prim"nd#o într#omanieră personală.

T 5ăspunde la întrebări $pe sărite&.T +une întrebări $sâcâitoare& profesorului sau vine cu propriile e%plicaţii (uneori aberante asupraunor fenomene!, rezolvă $altfel& unele probleme care nu presupun un algoritm.

T 5ezolvă singur probleme de tip şcolar.T -re alte preocupări în timpul lecţiilor (desenează, citeşte, visează, se agită etc.!, nu se face

agreat de profesor întruc"t îi perturbă lecţia şi#i consumă timpul cu întrebările sale.T n activităţile didactice de grup problematizate, colegii fac front comun împotriva lui, căci vine

cu soluţii $ne la locul lor&. A +-BOP

T Irea să ştie tot ce se petrece (e curios!.T Iine cu soluţii neobişnuite (este original!.T +lin de sine.

T +ovesteşte $istorii& (este imaginativ, fantezist!.T Ieşnic preocupat (activ!.T i place să organizeze 4ocuri în curtea şcolii (are iniţiativă, e dominator!.T Căseşte utilizări neobişnuite ale obiectelor.T E în stare să se amuze de lucruri simple şi în moduri ingenioase (e $neserios& şi $copilăros&!.

<51JA Q1 <51BAET +erseverent şi tenace, p"nă la încăpăţ"nare, nu abandonează uşor.T -re spirit de observaţie.T $)emulţumire creatoare& permanentă.T +ropune mereu ceva spre îmbunătăţire.T Este curios, are tendinţa de informare.T -re interese multiple (simultan sau succesiv! de tip $*o""+&.

T Este ascendent, are tendinţe de a#i domina pe ceilalţi.T -re un fond emoţional bogat, este sensibil, trăieşte intens.T -re încredere în sine şi cadrul de evaluare care#i permite să suporte minoritatea de unu vizavi

de ceilalţi.T 'e autoapreciază destul de corect.T Au#l derutează situaţiile neclare, tolerează ambiguitatea şi o valorifică.T Au se mulţumeşte cu prima formă a produsului activităţii, îl îmbunătăţeşte şi cizelează, este

$reistent la înc*idere&.



!a"el 5.2. Conduitele elevului creativ ,după -. 'toica-

+rofesorul creativ se va preocupa să ofere elevilor teme, probleme şi e%erciţii carefavorizează dezvoltarea g"ndirii divergente # factor de bază al potenţialului creativ. +rezentăm înabelul @.>. c"teva e%emple de astfel de probleme. upă cum remarcă acad. +.K. Uapiţa, nu orice

probleme contribuie la dezvoltarea g"ndirii independente, creatoare. +roblemele care solicitădoar introducerea datelor problemei în anumite formule sau alegerea corectă a formulei în care săintroducă datele nu dezvoltă g"ndirea creatoare. -cestui scop îi servesc doar problemele careoferă elevilor posibilitatea să aleagă în mod independent, din e%perienţă, datele care îi suntnecesare pentru rezolvarea problemei.

n ceea ce priveşte conducerea elevilor în procesul rezolvării problemelor se recomandăîntreţinerea unei atmosfere permisive, a unor relaţii care să nu e%agereze nici prin autoritarism şinici prin laisser#faire.

< condiţie importantă pentru dezvoltarea creativităţii la elevi se referă la instaurarea unuiclimat socio#afectiv favorabil cooperării, dar şi stimulării tendinţelor creative ale fiecărui elev în parte. -precierea pozitivă, încura4area prezintă o foarte mare importanţă pentru stimularea

creativităţii. Rreativitatea, spunea cineva, este o floare at"t de delicată, înc"t elogiul o face săînflorească, în timp ce descura4area o înăbuşă adesea chiar înainte ca ea să se poată transforma înfloareS (-. <sborn!.

Bn e%periment organizat de 5osenthal 5. şi 1acobson K. cu ;:: de elevi este deosebit deconcludent. Elevii au fost supuşi la două serii de teste de creativitate, la un interval de c"tevasăptăm"ni. naintea aplicării celei de a doua serii, @: dintre subiecţi, aleşi în mod aleatoriu, aufost informaţi că primele lor teste au fost e%cepţionale, iar celorlalţi li s#a spus că s#au prezentatla un nivel doar mediocru. 5ezultatele celui de al doilea test au arătat # în mod foarte clar # că celmai puţin rigide au fost răspunsurile din grupul lăudat (cf.9>!.

b! +titudinea pozitivă "aţă de creativitatea elevilor . 'e consideră că factorul esenţial pentru stimularea spiritului creativ îl constituie relaţia profesor elev, atitudinea profesorului în

clasă şi în afara ei. orance E.+. a demonstrat e%perimental că superioritatea înregistrată de elevi,care au avut profesori cu atitudine pozitivă faţă de creativitatea lor este uimitoare. Ea se e%plică prin tendinţa elevilor de a împrumuta de la profesori opinii şi sisteme de valori şi prin faptul că profesorul are un rol esenţial în dezvoltarea creativităţii elevilor.

Este ştiut faptul că, de regulă, conduita elevilor creativi se desfăşoară spontan,necontrolat şi aleatoriu, cu manifestările inedite şi răspunsuri originale, lăs"nd impresia unuinonconformism. 5ăspunsurile şi reacţiile sunt altele dec"t cele anticipate şi pretinse de profesor. Au înt"mplător intervenţiile profesorului sunt predominant coercitive şi inhibitive în contradicţiecu cerinţele stimulării creativităţii. 'istemul de evaluare este cel care suferă în primul r"nd, eleviicreativi fiind, de obicei, subapreciaţi de către profesori. 'e impune ca în prealabil profesorul sădelimiteze nonconformismul, ca indicator al creativităţii, de neconformism ca manifestareindisciplinară şi să procedeze diferenţiat. n spiritul pedagogiei creativităţii, relaţia profesori #elevi trebuie să fie mutuală, deschisă unui dialog permanent, să faciliteze instalarea unui climat psihic caracterizat prin loialitate afectivă pozitivă, stimulator e%primării creatoare a elevilor .

I. maginaţi/vă cât mai multe s"ârşituri ale povestirii de mai 0os/

0ăunul şi ariciul+ăunul, umfl"ndu#se în pene şi etal"ndu#şi m"ndru coada, se plimba într#o zi, plin de

importanţă prin faţa unui arici, r"z"nd de ur"ţenia pena4ului său/



• 'unt îmbrăcat ca un rege, spuse păunul ariciului, în aur şi purpură, în toate culorilecurcubeului. ar uită#te la tine, vai ce ur"te haine aiV

• Ehe...spuse ariciul.11. 1ândiţi/vă la cât mai multe consecinţe posibile, dacă ar avea loc următoarele

evenimente/

• e s#ar înt"mpla dacă c"mpul electric ar deveni independent de cel magnetic0• e s#ar înt"mpla dacă soarele nu ar mai răsări niciodată0• e s#ar înt"mpla dacă masa electronilor ar deveni egală cu cea a protonilor0 (*. 5occo,

p.7;!.• e s#ar fi înt"mplat cu statele europene dacă Mitler ieşea învingător în al 11#lea război

mondial0• e măsuri ar putea lua omenirea dacă într#o perioadă scurtă s#ar epuiza sursele de

combustibil0 e consecinţe ar avea aceasta asupra economiei naţionale0111. %ă se rezolve problemele/• 'e propune să se determine puterea necesară motorului care antrenează o pompă pentru

ca 4etul de apă să poată stinge un incendiu care a cuprins o clădire de cinci eta4e.• e dimensiuni trebuie să aibă o lentilă cu a4utorul căreia razele soarelui str"nse înfocarul ei să poată decăli o s"rmă de fier0 (K. Uapiţa, p.9;!.

• +e o suprafaţă de 9 m; (adică 9::: cm;! a unei mese aerul apasă cu circa 9:.::: de g.+uteţi e%plica de ce totuşi aceasta nu este strivită0

1I. Exerciţii de dezvoltare a creativităţii la lecţiile de religie

a! C"ndiţi#vă la c"t mai multe consecinţe posibile, dacă ar fi avut loc următoareleevenimente/

• e s#ar fi înt"mplat dacă primii oameni ar fi ascultat porunca lui umnezeu0 um s#ar fi dezvoltat neamul omenesc0

• e s#ar fi înt"mplat dacă umnezeu nu s#ar fi întrupat în persoana omnului 1isus

Mristos0• e ar face oamenii dacă nu ar e%ista biserici (locaşuri de închinare!0• e dezvoltare sau ce curs ar fi urmat Giserica reştină, dacă nu ar fi avut loc

persecuţiile s"ngeroase împotriva creştinilor, din trei veacuri ale erei creştine0 b! 1maginaţi#vă c"t mai multe sf"rşituri ale următoarelor propoziţii/

• ine pe săraci a4ută . . .• ine de părinţi ascultă . . .• el ce dă . . .• "nd plouă afară leneşul spune/ $. . . .&

c! *oş răciun este cel care aduce daruri copiilor cuminţi şi silitori. El vine în fiecare an

din împărăţia sa, în noaptea de răciun.+lec"nd de la te%tul de mai sus, scrieţi o scurtă compunere în care să descrieţi cum aratăîmpărăţia lui *oş răciun şi de unde vine el.

!a"elul 5.. !eme şi eerciţii pentru devoltarea creativităţii la elevic! Prevenirea 2 înlăturarea "actorilor de bloca0 ai creativităţii . n manifestarea

creativităţii pot apărea factori de bloca4 generaţi de cauze diverse/ Factori de bloca0 de natură cognitivă (intelectuală!.



• nerţie psihologică (seturi habituale! sunt cunoştinţe, priceperi, deprinderi bine fi%ate, pe care individul tinde să le folosească în orice situaţie.

• -igiditatea "uncţională se manifestă în tendinţa individului de a utiliza anumite date,obiecte, strategii de rezolvare numai în situaţii şi scopuri precise.

• E%istă şi multe alte bloca4e de această natură, cum ar fi/ conformism intelectual,incapacitatea de a distinge între cauză şi efect (falsa ipoteză, falsa problemă!, conformismul

comportamental, incapacitate de a formula probleme ş.a. Factori de bloca0 de natură emoţională/ descura4are, neîncredere în propriile

capacităţi, egocentrismul, individualismul, teama de a fi diferit dec"t cei din grupul său, teama deeşec, de dezaprobare socială.

Factori de natură volitivă/ lipsa voinţei şi obişnuinţei de a duce un lucru p"nă lacapăt, comoditate, descura4are ş.a.

3loca0e provocate de "actorii educativi , profesori, părinţi etc.• orientarea e%cesivă a elevilor asupra succesului, în sensul atingerii performanţelor

şcolare c"t mai înalte3• orientarea elevilor, după colegii de aceeaşi v"rstă3• sublinierea permanentă a apartenenţei la un se% sau altul3• accentul e%agerat pe competiţie sau pe cooperare3• considerarea indivizilor divergenţi ca fiind anormali3• critica prea matură a ideilor3• conduita noncreativă a profesorului etc.+reînt"mpinarea şi înlăturarea factorilor de bloca4 se poate realiza prin re#definirea

periodică a unor concepte, idei, obiecte şi fenomene, încura4area rezolvării euristice a problemelor, pe bază de imaginaţie şi fantezie, antrenarea elevilor la activităţi instructiv#

educative care stimulează dezvoltarea unei atitudini creatoare.d! Factorii stimulativi ai creativităţii . n lucrarea ?+sihologia creativităţii&, E. Kandauevidenţiază următorii factori care facilitează stimularea creativităţii elevilor/

securitatea psihică care se obţine prin > procese/ acceptarea necondiţionată a eului,crearea unei atmosfere deschise, siguranţa elevului că este înţeles şi acceptat3

libertatea psihică se referă la crearea unei ambianţe permisive, dar şi responsabilecare să#i permită elevului să se manifeste în mod spontan şi ludic3

consolidarea eului care stimulează promovarea unui comportament creator.'timularea creativităţii se realizează prin dezvoltarea curiozităţii la elevi, a sensibilităţii la

probleme cu caracter euristic, încura4area demersurilor imaginative, cultivarea bunei imagini de

sine, stimularea încrederii în sine, dezvoltarea interesului pentru situaţiile problematice.oate acestea presupun un învăţăm"nt creativ prin care elevii sunt încura4aţi să#şimanifeste spontaneitatea, curiozitatea, iniţiativa, primind spri4in în situaţii de frustrare, eşec,nesiguranţă şi ambiguitate.

'etode şi tehnici pentru stimularea creativităţii elevilor . Kiteratura de specialitateevidenţiază e%istenţa unui număr mare de metode (de ordinul zecilor!, ce pot fi folosite în scopuleducării şi stimulării creativităţii elevilor şi studenţilor. Bnele dintre ele (brainstorming#ul,sinectica etc.! sunt considerate a fi şi metode de învăţăm"nt, fiind folosite în predare#învăţare la



diferite discipline şcolare. ea mai generală clasificare a metodelor de stimulare a creativităţii leîmparte în metode de grup şi metode individuale.

'etode şi tehnici de stimulare a creativităţii de grup pot fi imaginative şi analitice.a( 'etode imaginative de creativitate

◊ 'etoda 4lichidării S (a purgatoriului!/ prin solicitări cum sunt/ RBitaţi tot ce ştiţi despre

...S/ Rimaginaţi#vă altceva care să aibă aceeaşi utilizareS se creează condiţii pentru elaborarea aceva nou. 'e parcurg două faze/ una în care toţi elevii sunt stimulaţi ca prin intervenţii scurte,imediate şi rapide să acţioneze şi să noteze ceea ce se cunoaşte despre un obiect, fenomen etc. şialta în care, uit"nd tot, se încearcă imaginarea altuia care să#l înlocuiască.

◊ +saltul de idei (brainstorming#ul! este iniţiat de psihologul american -le%. <sborn. -refuncţia de a înlesni căutarea şi găsirea celei mai adecvate soluţii a unei probleme de rezolvat printr#o intensă mobilizare a ideilor tuturor participanţilor la discuţie (elevi, studenţi, specialiştiîntr#un domeniu!. -ceastă metodă reprezintă un e%erciţiu de stimulare şi cultivare a creativităţiiîn grup, de afirmare a opiniilor personale.

'pecificul metodei constă în disocierea timpului de producere a ideilor (faza de producţie de idei!, de timpul în care se evaluează aceste idei (faza aprecierii critice a ideilor

emise!. -ceastă disociere se face în scopul stimulării g"ndirii divergente, creşterii producţiei deidei. n folosirea acestei metode se cere respectarea următoarelor reguli considerate esenţiale/

T upă enunţarea problemei se lasă fr"u liber dezlănţuirii g"ndirii şi imaginaţiei creativea subiecţilor. Ei trebuie să e%prime spontan şi deschis ideile care le vin pentru prima oară înminte. -ccentul se pune pe cantitate, pe enunţarea a c"t mai multe idei şi soluţii.

T 'e vor crea condiţii unei ambianţe stimulative creativităţii, intime, dega4ate de oriceconvenţionalism şi conformism.

T +entru a elibera subiecţii de influenţa oricăror factori de inhibiţie, de timiditate, de fricade a nu greşi, este inadmisibil ca 4udecarea, evaluarea ideilor să se facă imediat. -ceasta ar aveaurmări negative asupra creativităţii, ar produce bloca4 intelectual, ar inhiba spontaneitateag"ndirii etc.

T Ior fi ascultaţi cu atenţie toţi participanţii la discuţie, fiind încura4aţi să emită idei noi,să încerce noi asociaţii între cele e%primate de4a, să le combine şi să a4ungă pe această cale laidei superioare celor iniţiale. eea ce poate părea absurd pentru unul, poate sugera altora o ideenouă, interesantă şi utilă.

'ubiecţii vor fi încura4aţi indiferent de valoarea ideilor emise. hiar şi soluţii aparentimposibile, aberante vor fi înregistrate. uvintele de genul RridicolS, RaberantS, RabsurdS etc. sedovedesc nefavorabile procesului de creaţie.

nregistrarea discuţiei se va face pe bandă de magnetofon sau cu discreţie de către o persoană dinainte desemnată.

Evaluarea şi selecţia ideilor emise se face după o zi, două sau chiar mai multe zile. eaici denumirea de Rmetoda evaluării am"nateS.

Bneori discuţia se poate repeta p"nă la găsirea soluţiei aşteptate.6olosirea acestei metode porneşte de la ideea că o problemă abordată cu logici diferite,tratată din unghiuri diferite de vedere are mai mare şansă să#şi găsească rezolvarea cuvenită.

*etoda asaltului de idei se bazează pe funcţia asociativă a intelectului. < idee emisă deun subiect are o funcţie asociativă dublă/ a! o idee emisă de un subiect se asociază şi cheamă oaltă idee în mintea aceluiaşi subiect3 b! o idee emisă de un subiect se asociază cu o idee înmintea altui subiect. R< sc"nteie într#o minte generează o sc"nteie în altă minte şi aşa se aprindefocul sacru al creativităţii.S -cest fenomen este denumit sugestiv Rreacţie în lanţS.



n procesul de învăţăm"nt, brainstorming#ul se foloseşte mai ales în cadrul unor lecţii desinteză cu caracter aplicativ, în activităţile de cerc, soluţionarea unei situaţii problemă, elaborarea planului unei lucrări etc.

◊ %inectica (metoda Cordon!. ermenul provine din limba greacă (sinretizein! şi setraduce prin reunirea unor elemente diferite. *etoda foloseşte două operaţii de bază/ 9! a

transforma mintal un obiect (fenomen! ciudat în unul familiar şi ;! a realiza e%act reciproca. nacest scop sunt recomandate tipuri de strategii/• personală/ a te identifica cu un fenomen sau proces (să#ţi închipui, de e%emplu, că eşti

un peşte şi vrei să scapi din acvariu!3• directă/ a trece soluţiile dintr#un domeniu în altul (cum ar fi în bionică!3• simbolică/ transferul problemei de la concret la abstract (semne sau obiecte!3• "antastică/ incitarea indivizilor în a depăşi, cel puţin în plan imaginativ, limitele

controlabilului. b! 'etode analitice (raţionale! se bazează în principal pe liste şi presupun disecarea,

(făr"miţarea, RconcasareaS! problemei de rezolvat în toate componentele sale, considerarea eidin toate unghiurile posibile, înşiruirea tuturor criteriilor etc., pentru ca apoi să se abordeze, pe

r"nd, fiecare item în parte.Kistele reprezintă un instrument care orientează efortul imaginativ şi a4ută la cuprinderea

unui număr c"t mai mare de aspecte. Ele pot fi utilizate în toate etapele cercetării/ găsirea unei probleme, stimularea imaginaţiei pentru emiterea de soluţii posibile, aplicarea în practică.

E%istă un număr mare de metode bazate pe folosirea listelor. Bnele dintre ele se bazează pe folosirea unei singure liste, cum sunt/ enumerarea atributelor, metoda catalogului, liste decuvinte inductive, lista interogativă (de verificare a lui <sborn!, altele presupun folosirea a ;#>sau chiar mai multe liste.

Enumerarea atributelor (sau listarea!, spre e%emplu, presupune con#semnarea fiecăreiînsuşiri a unui obiect (mărime, formă, culoare, material etc.! cu intenţia modificării fiecăreia într#o manieră originală.

ncruciş"nd două sau trei liste, pentru ca în căsuţele rezultate din intersectarea itemilor înscrişi pe linii şi itemii înscrişi pe coloane să obţinem toate combinaţiile posibile, utilizăm de4ametodele matriciale sau combinatorii. *atricele de descoperire (euristice! pot fi, în funcţie denumărul listelor, bidimensionale sau plane şi tridimensionale sau în spaţiu (a se vedea -. 'toica #9=8>, p.;:#;:@!. *atricele cu dublă intrare pot încrucişa aceleaşi liste (at"t pe abscisă, c"t şi peordonată se înscriu aceeaşi itemi!, caz în care se numesc matrici pătrate sau două liste distincte(matrici rectangulare!. abelul periodic al elementelor lui *endeleev este o matrice rectangularăclasică (9F, p.97=#98:!.

'etode de creativitate individuală

Planul rezumativ. "nd avem de făcut un plan, un referat, o dare de seamă etc. se

recomandă să ne facem iniţial un plan sumar, not"nd ideile aşa cum ne vin în minte, fără nici oordine, fără logică. 1ntelectul uman are capacitatea de a ordona aceste idei. *ai ales noapteaideile sunt prelucrate, ordonate. ema se va contura mai bine în capul nostru şi vom realiza maiuşor un plan ordonat.

%ă scrii şi să citeşti creativ. 'e recomandă să citim cu creionul în m"nă. 'ă fimconvinşi că la fiecare problemă e%istă o multitudine de soluţii bune, şi că autorul nu le#a găsit petoate, să încercăm să facem asociaţii între idei.



'etoda pro"esorului . Esenţa acestei metode constă în aceea că, e%plic"nd altora oidee, o teorie, o problemă etc. înţelegem mai bine problema respectivă. E%perienţa arată că ideilenoi vin de multe ori tocmai în procesul de căutare a unei forme noi de e%primare a unei chestiunisau alteia.

E%plic"nd altuia (un elev mai bun unuia mai slab!, elevul îşi clarifică sieşi,

conştientizează etapele parcurse, este pus în situaţia să e%ecute un veritabil e%erciţiu defle%ibilitate intelectuală, să se transpună în modul de raţionare a celuilalt.Bnii cercetători, printre care şi . +iaget, au observat fenomenul parado%al că elevii slabi

înţeleg uneori mai mult din e%plicaţia naivă şi st"ngace a colegului, dec"t din argumentaţia clarăşi logică a adultului. n aceeaşi ordine de idei acad. Uapiţa +.K. remarcă, pe bună dreptate, că nuo dată elevii cu adevărat talentaţi 4oacă un rol mai important dec"t profesorul în instruirea propriilor colegi. -ceasta şi datorită faptului că întra4utorarea dintre elevi are loc fără vreotensiune a relaţiilor.

5.. 3nvăţarea creatoare

nvăţarea, definită ca fiind $o modificare de cunoaştere şi comportament& (7! reprezintăa%a principală a procesului instructiv#educativ, fiind o formă fundamentală a activităţii umane.n condiţiile mileniului al 111#lea caracterizat prin asaltul şi e%plozia de informaţii,

perisabilitatea din ce în ce mai rapidă a cunoştinţelor şi mai ales prin creşterea e%ponenţială ae%igenţelor vieţii şi activităţii, învăţarea nu mai poate fi înţeleasă ca în schema tradiţională rigidăcare o reduce la ?acumulare&, ?stocare&, ?asimilare?, ?achiziţionare&, ?receptare& etc., decunoştinţe, priceperi, deprinderi. n noile împre4urări învăţarea este înţeleasă şi practicată catransformare progresivă şi adaptare a comportamentului la noile cerinţe ale vieţii şi activităţii(9=!.

nvăţarea creatoare pune accentul pe învăţarea de metode şi tehnici de muncăintelectuală, de identificare şi utilizare a informaţiilor, pe învăţarea de metode şi tehnici de

creativitate. nsuşirea metodelor eficiente de învăţare îl va a4uta pe elev (student! să înveţe înmod inteligent, să#şi organizeze şi să#şi planifice eficient învăţarea, ceea ce îi va permite săasimileze un mare volum de cunoştinţe într#un timp redus şi cu efort minim.

nvăţarea creatoare presupune o atitudine prospectivă şi anticipativă spre deosebire deînvăţarea adaptativă sau de menţinerea realizată ?prin forţa împre4urărilor& în asalt, în criză detimp, sub presiunea tensională a e%amenelor, lucrărilor de control etc.3 învăţarea prospectivă şianticipativă presupune crearea de alternative, imaginarea evoluţiilor viitoare, e%plorarea posibilului.

nvăţarea anticipativă vizează două aspecte/• aspectul organizării şi perspectivei motivaţionale care presupune ca educatul#elevul,

studentul, cursantul să înveţe zi de zi, după un program dinainte stabilit, să#şi propună nu doar

obţinerea performanţelor scontate la e%amene, ci pregătirea pentru a face faţă problemelor pecare le va înt"lni în viaţă3• aspectul mecanismelor învăţării, referitor la modul de învăţare. 'ub acest aspect

învăţarea anticipativă presupune ca în loc de asimilare, memorare, stocare elevul să recurgă laînvăţarea prin e%plorare, investigare, cercetare, descoperire. Aumai în acest mod îşi va dezvoltacapacitatea de a face faţă situaţiilor noi, de a prevedea evenimentele ce se vor produce şi aaprecia consecinţele acestora pe plan social.



nvăţarea creatoare se distinge printr#o atitudine activ # participativă. -cest mod deînvăţare impune ca elevul să înveţe făc"nd ceva/

• să scoată ideile principale dint#un te%t sau un paragraf,• să conspecteze, să facă rezumate, planuri tematice, scheme, grafice,• să elaboreze referate, articole, microcomunicări, recenzii etc.,

• să aplice cunoştinţele în practică, în rezolvarea de probleme, e%erciţii sau situaţii deviaţă,

• să elaboreze diverse ipoteze de lucru, să testeze mintal variante rezolutive (F!,• să utilizeze cele învăţate în noi conte%te,• să combine într#o structură cognitivă nouă regulile învăţate anterior. nvăţarea creatoare presupune folosirea în procesul cunoaşterii a metodelor

creativităţii, prezentate anterior. +rin intermediul acestora elevul este condus dincolo de real şivizibil spre o logică a fantasticului, imaginarului, imprevizibilului şi absurdului care reprezintăsurse nelimitate de creativitate.

6olosirea metodelor creativităţii în procesul de învăţare va a4uta elevii să treacă de la o

g"ndire simplă, bivalentă, bazată pe o logică binară şi un determinism de tip cauză#efect, spre og"ndire mult mai comple%ă care se bazează pe o logică multicriterială, polivalentă, operaţionalăîn situaţii de incertitudine şi probabilitate (9F!

n concluzie, învăţarea creatoare şi cultivarea creativităţii la elevi este nu numai necesară,ci şi pe deplin posibilă. 6iinţa umană are în dotarea ei naturală predispoziţia creativităţii care, prin educaţie, poate deveni capacitate efectivă de creaţie.

ntruc"t fiecare cetăţean este un fost elev2student, numai pregătindu#l creativ înşcoală2facultate, se va manifesta creativ în societate.

5.4. Conţinutul educaţiei intelectuale

onţinutul educaţiei intelectuale îl formează cultura generală şi cultura profesională.5.4.1. Cultura enerală reprezintă cultura fundamentală necesară oricărui om. Ea

cuprinde un sistem de cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi asimilate şi formate în cadrul acţiuniieducaţionale care îi oferă individului posibilitatea elaborării unei viziuni de ansamblu asupralumii. +rin asimilarea culturii create de societatea şi constituirea pe această bază a unui orizontde viaţă în concordanţă cu e%igenţele acelei societăţi, omul se integrează în societatea din careface parte.

in perspectiva filosofică (a filosofiei culturii! se poate vorbi de cultură într#o accepţieobiectivă şi una subiectivă. n prima accepţie cultura înglobează totalitatea valorilor materiale şispirituale create de societate, e%istentă independent de voinţa şi conştiinţa omului, av"nd valoareînsă numai în raport cu el. ea de a doua accepţie vizează procesul asimilării acestor valori de

c"tre om. 'ensul pedagogic al culturii generale este o concretizare a celei de a doua accepţii careînglobează şi consecinţele procesului de asimilare pe planul restructurării şi dezvoltării psihice a personalităţii. ultura generală include deci at"t valorile culturale asimilate c"t şi efectele acesteiasimilări concretizate într#o gamă de capacităţi intelectuale, de natură instrumentală, operaţionalăşi funcţională. $Au e%istă cultură ) remarcă +. Kengrand ) dec"t dacă şi în măsura în care ea afost trăită şi e%perimentată în destinul personal al unui om care îşi duce e%istenţa, îşi făureşte oviaţă, reflectă Bniversul în conştiinţa sa şi participă la transformarea acestuia prin acţiunea sa&.



-şadar cultura generală presupune un sistem coerent de valori şi capacităţi care îl a4ută peindivid să înţeleagă realitatea şi să acţioneze creator pentru transformarea ei.

n cadrul culturii generale se pot distinge două nivele/ un nivel instrumental şi unuloperaţional . Aivelul instrumental presupune însuşirea cunoştinţelor, formarea priceperilor,deprinderilor şi capacităţilor care devin mi4loace în vederea îmbogăţirii continue a culturii

generale. -stfel cititul, scrisul, calculul, diferite reguli fundamentale specifice tuturor obiectelor de învăţăm"nt reprezintă instrumente absolut necesare pentru continuarea învăţării. Aiveluloperaţional se referă la folosirea informaţiilor, priceperilor, deprinderilor şi capacităţilor învederea rezolvării problemelor ce se ridică în activitatea subiectului, prin aplicarea lor în altecazuri, prin concretizarea lor la un domeniu oarecare de activitate.

onţinutul culturii generale s#a modificat continuu, fiind determinat de condiţiileistorico#sociale concrete. aracterul pronunţat umanist al culturii generale din epoca modernă areprezentat un factor compensator menit să contrabalanseze efectele negative ale specializăriiasupra personalităţii umane, apărut ca efect al progresului marii industrii mecanizate.

'chimbările ce se produc în epoca contemporană, concretizare în mecanizarea şiautomatizarea producţiei, dezvoltarea fără precedent a ştiinţei, mobilitatea profesiunilor impun

restructurări radicale în conţinutul culturii generale. Aoua viziune asupra culturii generaleimpune depăşirea tendinţei de restr"ngere a conţinutului său la un anumit gen de cunoştinţe privitoare la un domeniu restr"ns al e%istenţei şi includerea în sfera sa a cunoştinţelor fundamentale din diverse domenii ale cunoaşterii umane, indispensabile elaborării unei concepţiigenerale despre lume şi viaţă şi pregătirii profesionale în concordanţă cu cerinţele ştiinţei şitehnologiei profesionale (7, p.9=@!. n conţinutul culturii generale la nivelul actual se includcunoştinţele despre natură, societate şi om. Ialoarea culturii individului depinde nu at"t decantitatea cunoştinţelor, c"t mai ales de modul în care se articulează şi organizează în sistem, potrivit nivelului dezvoltării psihice a personalităţii.

5.4.2. Cultura profesională cuprinde un sistem de cunoştinţe, priceperi, deprinderi şicapacităţi necesare e%ercitării unei profesiuni sau unui grup de profesiuni înrudite. ultura

profesională permite integrarea individului în societate prin intermediul profesiunii.in punct de vedere pedagogic se impune luarea în considerare a c"torva direcţii şitendinţe privind formarea culturii profesionale.

ultura profesională se constituie pe fondul culturii generale. Ea nu se formează prinsupraadăugare la ceea ce s#a asimilat şi format p"nă la acel moment, ci prin specializarea şiadaptarea componentelor culturii generale la specificul unei profesiuni, concomitent cutransmiterea unor cunoştinţe de specialitate şi formarea unor priceperi, deprinderi şi capacităţiadecvate.

Lin"nd seama de mobilitatea profesională specifică epocii contemporane logicaformării culturii profesionale impune evitarea tendinţei de con#centrare e%clusivă asupra uneispecializări înguste. 'pecializarea se va face progresiv în cadrul culturii generale.

5olul culturii profesionale nu va fi redus la ceea ce se leagă nemi4locit de profesiune, de e%ercitarea unei meserii oarecare, ea are menirea să deschidă în acelaşi timp unorizont asupra organizării sociale a muncii şi producţiei cu toate implicaţiile ei de la celeeconomice la cele umane. ultura profesională trebuie să ofere t"nărului posibilitatea de aînţelege consecinţele rezultatelor muncii sale asupra devenirii sociale (7, p.9=F!.

ntre cultura generală şi cultura profesională e%istă o interdependenţă. ultura generalăconstituie fondul pe care se grefează cunoştinţele de specialitate sau cultura profesională. n



acelaşi timp ea generează cultura profesională, cunoştinţele de specialitate fiind incluse în celegenerale.

1nfluenţa culturii generale asupra culturii profesionale se e%ercită şi prin aceea că eacontribuie la dezvoltarea capacităţilor psihice ale personalităţii, asigur"nd prin transfer condiţii prielnice asimilării culturii profesionale. +e de altă parte, cultura profesională reprezintă

finalitatea culturii generale. n afara acestei finalităţi ea nici nu poate fi concepută. 'ferele celor două culturi se intersectează, mărimea perimetrului intersectat progres"nd pe măsura evoluţieiontogenetice a copilului.

1nfluenţa culturii generale asupra asimilării culturii profesionale iese în evidenţă mai pregnant în cazul recalificării. n acest sens 5. 5ichta spune că/ $Bn om cu o solidă culturăgenerală este mai mobil, mai elastic, mai adaptabil, mai accesibil unei recalificări sau uneicontinuări de calificare (=, p.98:!. 'pecializarea în absenţa culturii generale devine refractară procesului de perfecţionare, după cum cultura generală fără un sens profesional îngreuiază procesul integrării sociale a omului. 'epararea artificială a celor două componente generează perturbări pe planul devenirii personalităţii.

educatia intelectuala

Documents