EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 187 • ANUL XXII • MARTIE - APRILIE 2018 • 8 PAGINI • 3 lei

http://www.lmmm.ro • E-mail: lmmm1990@yahoo.com

Funda ancora... în rada Bucovinei!Deși metaforic, titlul acestei scurte informații ne trimite către perioada 19-22 februarie a.c., când s-a desfă-

șurat cea mai mare campanie de promovare a profesiei militare, organizată vreodată de Forțele Navale Române într-un județ din România. Pe parcursul celor patru zile, peste 1.100 de elevi din județul Suceava au interacționat cu scafandri de luptă, cu infanteriști marini, cu militari din echipajele navelor maritime și fluviale, precum și cu studenți și elevi de la instituțiile de învățământ ale acestei categorii de forțe. Spre mândria noastră, a celor care dăm valoare numerică L.M.M.M., printre cei care au reprezentat Forțele Navale s-au aflat și trei membri ai acestei asociații socio-profesionale, camarazi aflați în activitate profesională în unitățile marinei. Cine au fost ei, dar și alte amănunte specifice acelor zile de stat la ancoră în Bucovina, aflați din pagina 4.

La 6 mai 2018, Corpul Maiștrilor Militari de Marină, entitate profesională care și-a confirmat de-a lungul timpului locul și

rolul în organigrama armei prin devotament, profesionalism și responsabilitate, va împlini 109 ani de existență!

Legați profesional, dar mai ales sufletește de nobila și frumoasa meserie de marinar, fiecare eveniment pe care Marina Română îl sărbătorește repre-zintă pentru noi, cei care am purtat sau purtăm gradul militar de maistru, un moment de bucurie și satisfacție. Deși e încă devreme, amintim de pe acum că începutul lunii mai vine cu o primă asemenea bucurie: La 6 mai este onomastica tehnicienilor marinari, anul acesta segmentul profesional la care ne referim sărbătorindu-și cei 109 ani de de apariție în structura armei – Marină! Iată, așadar, un moment al bilanțului, un moment în care membrii acestei enti-tăți profesionale cunoscută și apreciată nu numai la nivelul Forțelor Navale Române se pot felicita reciproc pentru stăruința, abnegația și modul bărbă-tesc în care și-au îndeplinit misiunile de-a lungul unui impresionant segment temporar… Ziua de „naștere” a periodi-cului „Timona”, un alt prilej de bucurie și deplină satisfacție, consemnat de istoria

asociației noastre tot la începutul lunii mai! La 4 mai 1996 ieșea de sub tipar primul număr al acestei publicații care, așa cum și-a propus de la bun început, a devenit vectorul principal de imagine al L.M.M.M.

Iubirea manifestată față de întinde-rile de ape, dorința de a avea o profesie onorabilă și în totalitate dedicată țării, anii petrecuți în slujba lui „Neptun” de către maiștrii militari de marină oferă pentru tânăra generație un izvor nesecat de experiență și înțelepciune, aspect sprijinit cu dărnicie și de tablo-idul TIMONA, gazetă ce, așa cum a fost adesea calificată, a atins formula unei maturități despre care se poate vorbi cu respect și încredere. Să-i felicităm pe sărbătoriții începutului de mai, împărtă-șindu-le încrederea pe care o dovedesc în valorile pe care le cultivă: curajul, onoarea, abnegația pentru atingerea obiectivelor.

La mulți ani!M.m.p.(rtr.) Dumitru MIHĂILESCU

Adunarea Generală, aspect de pe timpul derulării Ordinei de zi.

La final de mandatConform art. 40 lit. A din Statutul

L.M.M.M., cel care precizează că președintele ligii nu poate îndeplini decât maximum două mandate a patru ani fiecare, maistrul militar principal (rz.) Alexandru Baciu, președintele Filialei Mangalia a L.M.M.M. și-a încetat activitatea în calitate de preșe-dinte în exercițiu. Adunarea Gene-

rală a membrilor asociați, desfășurată duminică, 18 februarie, i-a mulțumit domnului Baciu pentru eforturile depuse în cei opt ani. Nedorind însă să se despartă de un om cu vastă experiență organizatorică, membrii asociați l-au ales prin vot pentru a ocupa funcția de prim-vicepreședinte. Cine este noul președinte și care este componența actuală a Consiliului Director, aflați din pag. 5.

Sala de sport a Liceului teoretic din RădăuțiA fost ziua de 8 martie!

Firav început de primăvară ce ne-a amintit nouă, bărbaților, că în sufletul femeilor de pretutindeni au înflorit magnoliile! Ne vom minuna privind cât mai repede posibil frumusețea zarzărilor și cireșilor înzăpeziți de petale albe, dar să nu uităm nici o clipă să arătăm iubire și tandrețe femeii - bunică, femeii - mamă, femeii - logodnică sau prie-tenă, femeii camaradă de armă,

femeii - soră, femeii - vecină și bine ar fi să facem acest lucru nu numai de ziua lor…

La mulți ani, doamnelor și domnișoarelor!

Ministrul apărării naționale, domnul Mihai-Viorel Fifor, însoțit de către șeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae-Ionel Ciucă, a efectuat o vizită de lucru, în perioada 2-3 februarie, în garni-zoanele Constanța, Mangalia și Tuzla. Cei doi oficiali au fost întâmpinați vineri, 2 februarie, în portul militar Constanța de către viceamiralul Alexandru Mîrșu, șeful Statului Major al Forțelor Navale, după care au vizitat navele militare și Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. Sâmbătă, 3 februarie, factorii decidenți de la nivelul Armatei Române au vizitat Centrul 39 Scafandri, Grupul de Elicoptere de la Tuzla și navele militare din portul Mangalia.

Precizăm că achiziția celor patru corvete pentru F.N.R. despre care a vorbit domnul ministru al apărării a mai făcut un pas, ziua de 1 martie însemnând demararea procedurii specifice de achiziţie

pentru atribuirea acordului-cadru de furnizare a produsului „Corvetă multi-funcțională”.Adunarea Generală a membrilor asociați

Întrunită anual, așa cum reglementează acest lucru normele specifice asociațiilor neguverna-mentale, apolitice și nelucrative, Adunarea Generală a membrilor L.M.M.M. și-a desfășurat lucră-rile, sâmbătă, 24 februarie, analizând cu responsabilitate activitatea desfășurată de către asociație pe durata anului 2017. Privită cu maturitate și interes de către o bună parte dintre cei care dețin

calitatea de membri, întrunirea ce a avut loc în Clubul ligii, a cunoscut o prezență relativ bună, cei care au răspuns chemării, în mare parte ieșiți din activitatea profesională prin pensionare, participând efectiv la dezba-terile asupra documentelor prezentate de către președintele ligii, maistrul militar principal (rz.) Emil Olteanu. Pentru o mai bună percepție a celor lor discutate și aprobate, puteți studia în pagina 3 atât Planul activităților anului 2018, cât și Hotărârea Adunării Generale.

PAG. A 2-A T I MO N A

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL LA DUNĂREUn secol de la evenimente

În anul 1916, când ambele grupări beligerante europene presau pentru atragerea României în război, Comandamentul Marinei Militare, cu sediul la Galaţi, condus de contraamiralul Eustaţiu Sebastian, a pus navele NFR în totalitate la dispoziția armatei. Flota de operaţiuni – subordonată direct comandantului capului de pod, general C. Teodorescu, apăra Sectorul 4 Dunărea (km 423 – 448), din cele șase sectoare. Flota, condusă de cam. Nicolae Negrescu, avea misiunea de a completa dispozitivul de apărare a capului de pod Turtucaia, de a împiedica apropierea și trecerea forţelor navale inamice spre aval, de a ataca flota austriacă, dar și de a suprave-ghea securitatea navigaţiei proprii, având la dispoziţie următoarele forţe:

- Escadra de Dunăre (comandant - cdor. Nicolae Negru) cu 4 monitoare: I.C. Brătianu, Lascăr Catargiu, Alexandru Lahovari și M. Kogălniceanu; 8 vedete fluviale: Maior Ene, Căpitan Bogdan, Căpitan Romano, Maior Giurescu, Maior Şonţu, Maior Gr. N. Ioan, Lt. Călinescu și Căpitan V. Mărăcineanu; Corpul de cano-niere (comandant cdor. M. Gavrilescu) cu navele: Griviţa, Siretul, Oltul, Bistriţa.

- Grupul de mine-dragaj (comandant lt.cdor. C. Munteanu) cu șlepuri, atelier naval mobil, navă spital etc., amplast amonte de ostrovul Calimac, protejat de estacadă și baraje de mine.

- Gruparea de artilerie marină cu bateriile: „Mircea” (4 x 75 mm), „Elisabeta” (4 x 120 mm) și 4 cupole de 53 mm pe malul stâng (km 436,5) – comandată de lt.cdor. N. Puricescu, bateriile „Pr. Nicolae” (4 x 75 mm), „Rahova” (4 x 105 mm), „Regele Ferdinand (4 x 150 mm), „Regina Maria” (4 x 120 mm - obuziere luate de pe monitoare), „Griviţa” (4 x 105 mm) și 2 cupole de 37 mm pe malul drept (km 435-440) – comandate de lt.cdor. M. Vasilescu.

- Artileria apărării fixe cu 19 piese de 37 și 53 mm în cupole mobile dispuse în ostroavele Calimac, Cinghi-neaua și Cârneciu.

- Grupul port-mine (pontoane, șlepuri), baraje de mine și obstrucţii constând dintr-o estacadă fixă pe piloţi barând Dunărea pe 850 m, trei linii de mine în spatele estacadei la km. 439, un câmp de mine avansat în canalul Vâjâetoarea, trei stăvilare contra minelor de curent și două staţii lanstorpile la km. 434 și 444.

- Grupul 3 transport – Convoiul de aprovizionare, comandat de cdor. Angelo Teodorescu, format din: 37 șlepuri, 8 remorchere, un tanc și Grupul „S” format din 24 șlepuri.

- Spitalul naval „Principele Carol” și 10 șalupe.- Şantierul naval mobil cu 2 docuri plutitoare,

remorchere, șlepuri-atelier.Apărările sub Apă, conduse de cdor Niculescu Rizea,

cu misiunea de apărare a graniţei de apă de la Tr. Severin la Sulina, prin montarea barajelor de mine, atacuri de torpile, dragarea barajelor, curăţirea fluviului de mine, erau formate din:

1. Grupul port-mine, cu drăgi, șalupele cu torpilă: Rândunica, Poterașul, Cătina și Santinela.

2. Remorcherele: Maria, Gherdap, Brâncoveanu, navele Ungheni și Călărași, bărci.

3. Grupul de torpiloare și staţiuni de lansare cu torpi-loare: Năluca, Sborul, cu baze la Tr. Severin, Turtucaia și Sulina.

Marile unităţi erau deservite de Detașa-mentul de transport, cu 3 remorchere (NFR), șalupa „Smârdan”, 2 ceamuri și 6 șlepuri.

După înfrângerea Serbiei, Flota austro-un-gară începe infiltrările, securitatea fronti-erei fluviale devine problemă de prim ordin, raportul de forţe între cele două flote este sensibil egal.

Inamicul:- Trupele germano-bulgare, comandate de mare-

șalul Mackensen.- Flota austro-ungară care avea baza principală la

Orșova - Flota austriacă – comandată de comandorul

Lukich, staţiona pe canalul Belene (amonte de Şiștov), cu 9 monitoare, 6 nave de patrulare, 5 nave armate, canoniere, navă spital germană, șlepuri și șalupe.

Situația politică:În 4/17 august I. Brătianu încheie cu reprezen-

tanţii Rusiei, Franţei, Angliei și Italiei tratatele prin care România se obliga să declare război și să atace Austro-Ungaria, tratatul având avantaj politic prin garantarea intereselor României, mai concret, dreptul de a dobândi Transilvania, Banatul, Bucovina, Crișana și Maramureșul (N.R: datele folosite de autor aparțin atât stilului vechi <Calendarul Iulian> cât și stilului nou <Calendarul Gregorian> introdus spre folosire prin Decretul-lege din 5/18 martie 1919 emis de guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, moment la care data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919). Prin convenţia militară se ţinea cont de greutăţile existente dar și de obligaţiile aliaţilor în special cu Divizia navală rusă.

Germania declară război României în 7/30 august, urmată la două zile de Bulgaria și Turcia, trupele inamice declanșând în noaptea următoare atacuri în lungul malului drept al Dunării. Pe 14 august, are loc la Palatul Cotroceni Consiliul de Coroană, condus de regele Ferdinand, unde se cere aprobarea pentru intrarea în război, iar la ora 19.00, ambasadorul român la Viena, prezenta la palatul Ballplatz, Declaraţia de război.

EvenimenteleMisiunea începerii războiului și onoarea de a

acţiona primii în Planul de război o are Marina, prin acţiunea șalupelor „Rândunica” (nava-erou de la 1877, reconstruită în anul 1902), „Cătina” și „Bujorescu”, comandate de lt.cdor Negulescu Aurel, cpt. Bărbuneanu Petre și lt. Gheorghiu Alexandru. Aceste șalupe au fost înzestrate cu instalaţii lans-torpile, câte 2 tuburi pe schelete de lemn ce se lăsau în borduri. Atacul asupra Flotilei austriece (monitoarele: Bosna, Sava, Bodrog, Szamos și Leitha și 4 vedete) are loc în portul bulgăresc Rusciuc pe 14/27 august, orele 21.30, prin lansarea a 5 torpile și mine de curent. Necazul a fost că o parte din tehnica folosită, fiind improvizată (tuburile lans-tor-pile) sau veche, a făcut ca aparatele de aprindere a torpi-lelor lansate să nu funcţioneze, astfel este lovit doar un șlep. În dimineaţa de 15 august navele austriece bombardează instalaţiile portului Giurgiu, rezervoarele de combustibil, pontoane, șlepuri, șalupa „Bujorăscu” se scufundă, iar șalupa „Rândunica” este salvată de serg. Brânzilă și mecanicul Patrichi. Flota austriacă, având pagube minore, se retrage pe canalul Belene – km 575 (amonte 130 km de Turtucaia), luând și toate navele comerciale austriece și germane din portul Rusciuk, lăsând în zonă doar 2 monitoare și 2 vedete. Vasul inamic „Almos” forţează trecerea de la Porţile de Fier și bombardează instalaţiile militare și șantierul naval din Tr. Severin. Pentru eficienţă, navele românești au fost grupate în două diviziuni a câte 2 monitoare și 4 vedete fluviale, cu misiunea de apărare a flancurilor de vest și est ale capului de pod, grupul A.S.A. instalând la 12 km amonte de Turtucaia un sistem de estacade-stăvilare, baraje de mine și plase metalice.

După doi ani de neutralitate și negocieri, cât și în urma Tratatului de alianţă și Convenţiei militare semnate în 17 august 1916 de România, Franţa, Italia, M. Britanie, Rusia declară și ea război Austro-Ungariei. Lupta pe fluviu este declanșată, se capturează nave din ambele tabere, se minează, se bombardează.

(va urma)

Portul Silistra Pagină realizată de M.m.p.(rz.) Petre MARAVELA, Brăila

Am aderat la Uniunea Europeană, deci, suntem cetăţeni europeni… Discutăm, frecvent, despre globalizare (fără a înțelege, de fapt, fenomenul) și visăm să devenim cetăţeni ai planetei. În schimb, uităm sau ignorăm, din ce în ce mai mult, să ne gândim la locul și rolul limbii și istoriei noastre în noul tablou european și internaţional, de parcă dizolvarea identităţii românești în cadrul Uniunii Europene ar reprezenta un proces firesc. Cum am ajuns aici? Avem un trecut, o limbă, o istorie, o conștiinţă a identităţii românești datând încă din vremea cronicarilor și continuând cu Şcoala Ardeleană, un specific naţional, suntem înconjuraţi de mormintele celor care s-au jertfit pentru ca noi să fim astăzi aici și cărora le suntem datori, la fel cum le suntem datori și celor care vor veni după noi. Suntem susţinuţi ca naţie de piloni puternici, adânc înrădăcinaţi în istorie și, totuși, afișăm o formă de renunţare la conștiinţa de neam, parcă dorind îngenunchierea și, ulterior, dispariţia… Ar trebui să ne trezim și să înţelegem că reperul reprezentat de

patrie trebuie să rămână o constantă, deoarece înainte de a fi europeni sau cetăţeni ai mapamondului, suntem români, iar schimbările vremurilor și, implicit, adaptarea la ele trebuie realizate cu chibzuinţă și înţelepciune, în interesul ţării și cetăţenilor ei…

Cel puţin așa ar proceda un popor demn. Bogdan C. Simionescu

Să ne aducem aminte...În anul Centenarului Marii Uniri, să reme-

morăm telegrafic evenimentele istorice care au precedat Unirea Principatelor din 1859. În martie 1857, N. Vogoride a fost învestit de turci în demnitatea de caimacan (locţiitor de domnitor) al Moldovei. La acea vreme, Vogoride era căsătorit cu Cocuța, fiica importan-tului poet premodern, Costache Conachi. Imediat după învestire, au început certuri cumplite între cei doi soţi, Vogoride fiind cunoscut ca un înverșunat antiunionist. Cocuţa s-a retras la Ţigănești (lângă Tecuci). Revenea în Iași doar când obligaţii protocolare îi impuneau acest fapt.

La conferința de pace de la Paris, ce a urmat războiului Crimeii (1856), cele șapte Puteri garante, divizate în privința organizării viitoare a Princi-patelor Moldova și Țara Românească, a unirii lor și a modernizării prin revizuirea Regulamentelor organice au decis consultarea populației prin alegerea unor divanuri ad-hoc. Deciziile adunărilor ad-hoc privind unirea Principatelor urmau să fie examinate de Puterile garante într-o nouă confe-rință la Paris și consemnate într-o Convenție. În fiecare dintre cele două Principate se înfruntau partizanii unirii lor cu separatiștii. Nicolae Vogo-ride, caimacamul Moldovei, a falsificat în mod brutal rezultatul testului din 19 iulie 1857. Victoria separatiștilor în Moldova anula astfel șansele ca Pute-rile garante să decidă unirea Principatelor. De aceea, unioniștii moldoveni s-au străduit să demaște falsurile, să obțină anularea alegerilor și desfășu-rarea unor alegeri corecte. Demersurile insistente ale unioniștilor au rămas însă fără rezultat. Lipseau dovezile certe. Asta până când, cu prilejul unei descinderi la Iași, Cocuţa găsește în seiful soţului său niște scrisori compro-miţătoare, venite de la Înalta Poartă și de la ambasadorul Turciei la Londra. În primele mesaje, Vogoride era sfătuit cum să-i obstrucţioneze pe unio-niști; în următoarele, era felicitat pentru „performanţele” obţinute. Dovezile de imixtiune și trădare erau incontestabile. Cocuţa nu a ezitat nicio clipă. Nu o interesa demnitatea de primă doamnă a Moldovei, care o aștepta. Chemarea țării era mai puternică. Prin C.Negri, fratele vitreg al Cocuţei, și Dimitrie Rallet, scrisorile au ajuns la ambasadorul Franţei la București și apoi la revista „Steaua Dunării” de la Bruxelles. Europa a luat foc. Înalta Poartă a fost nevoită, în cele din urmă, să accepte repetarea scrutinului, sub stricta supraveghere a Puterilor garante. Rezultatele au marcat victoria unioniștilor. Drumul spre marele vis al unirii s-a netezit instantaneu și a devenit realitate pe 24 Ianuarie 1859. Cocuța a suportat represaliile soțului. A rămas cu trei copii minori și cu averea drastic dijmuită de soţul ei. Din păcate, în entuziasmul lor fără margini, unioniștii nu s-au grăbit să-i adre-seze eroinei prea multe elogii, deși le merita cu prisosinţă. E drept că, în acel moment, sustragerea documentelor soțului nu era o faptă ce putea fi făcută publică, fiind cunoscută de puțini inițiați.Trecerea timpului schimbă datele problemei și permite repunerea eroinei în drepturile ce i se cuvin la recunoștința publică.

Gândind contrafactual: ce se alegea, oare, de Principatele române, dacă gestul ei salvator, generos nu ar fi avut loc? Unirea s-ar fi amânat sine die. Ne-ar fi lipsit din istorie Momentul Cuza și, poate, după regula domino-ului, Monarhia, Independenţa, Marea Unire etc. Nimeni nu mai poate să nege acum meritele istorice ale Cocuţei, fără să se acopere de ridicol. Termenul Mica Unire este eronat. De fapt, acolo au fost germenii Marii Uniri. Ce ar mai fi de făcut? Să o ajutăm pe Cocuța Vogoride, fostă Conachi, să intre în conștiinţa poporului român. Spre regretul nostru, ingratitudinea unor isto-rici și dezinteresul instituţiilor cu importante atribuţii în domeniu (școală, media, cultură etc.) sunt de neînţeles. Iată și o rază de lumină. Cu un an în urmă, am trimis la Ministerul Educaţiei și Cercetării Ştiinţifice un pliant despre Cocuţa, realizat împreună cu Fundaţia Pelin. (Eroina s-a născut și a trăit o parte din viaţă la Ţigănești, la 3 km. de Tecuci.) Spre cinstea dirigui-torilor acestei instituţii, textul a fost trimis celor 7500 de școli gimnaziale și liceale din ţară, cu recomandarea de a fi dezbătut cu elevii. Mai mult, la soli-citarea noastră, S.C. Gifarm (patroni Gina și Pintilie Bute) a achitat suma necesară realizării unui bust. Cunoscutul sculptor Dan Mateescu și-a făcut treaba bine și repede. Ne-am împotmolit deocamdată în hăţișul birocratic (avize, schiţe, contracte, hotărâri de consiliu etc). Evident, nu vom renunţa. Cocuţa trebuie să fie înălţată pe soclul recunoștinţei naţionale. Acum când sentimentul patriotic a fost eliminat sau chiar ridiculizat, cu efectele catas-trofale cunoscute, lecţia ei ne poate determina să înţelegem mesajul Imnului Naţional, „acum ori niciodată.” Popoarele care nu-și respectă trecutul nu au niciun viitor.

Vasile GHICA, Tecuci

Anul Centenarului Marii Uniri...

PAG. A 3-AT I MO N A

HOTĂRÂREA ADUNĂRII GENERALEÎntrunită sâmbătă, 24 februarie, conform prevederilor Statutului Ligii

Maiștrilor Militari de Marină, Adunarea Generală a membrilor asociaţi din Constanța, la care au fost prezenți un numar de 63 de membri din totalul de 395, a hotărât prin vot deschis următoarele:

1. Se apreciază ca pozitivă activitatea Consiliului Director, desfășurată în perioada februarie 2017 - februarie 2018, considerând că nu același lucru se poate afirma și despre un număr însemnat dintre reperezentanţii membrilor asociaţi aleși în acest organ de coordonare și control.

2. Aprobă Planul de activităţi pentru anul 2018, precum și susţinerea finan-ciară solicitată funcţie de dimensiunea și împortanţa proiectelor sau acţiunilor precizate la punctele 1-20 din respectivul document. Sumele alocate nu se fac publice, decât prin conţinutul documentelor de uz intern.

3. Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli așa cum sunt prezentați în anexa 1 a prezentei hotărîri indicatorii privind cheltuielile și modul de asigurare a sumelor prevăzute a fi folosite.

4. Aprobă descărcarea de gestiune pentru anul 2017 a Consiliului Director cu suma de 252.852,00 lei.

5. Acordă dreptul președintelui LMMM de a semna contracte de sponsori-zare cu potențiali sponsori în vederea bunei desfașurări activităților ce urmează a se materializa pe parcursul anului 2018, dar numai după o consultare preala-bilă cu persoanele care au fost alese pe funcțiile stabilite de către organigrama Consiliului Director.

6. Aprobă continuarea acţiunii în judecată ce vizează retrocedarea de către Primăria Constanţa a imobilului situat în str. Mihai Eminescu nr.20 (Casa căsă-toriilor), imobil revendicat de L.M.M.M. încă din anul 1996.

7. Pentru a se discuta și stabili unele modificări ce se impun a fi aduse Regulamentului de funcționare a Sistemului de Întrajutorare Camaraderească (S.F.I.C.), Consiliul Director va convoca în prima parte a lunii iunie Adunarea Generală a membrilor asociați cotizanți la acest sistem, cu această ocazie discu-tându-se și cuantumul sumelor ce se vor acorda drept ajutor financiar în semes-trul II al anului curent.

Conţinutul celor 7 (șapte) puncte din prezenta Hotărâre a Adunării Generale intră în vigoare începând cu data de 25 februarie a.c.

Președinte L.M.M.M. Mm.p.(rz. ) Emil OLTEANU

Opinii, opinii, opinii...Nu credeți că e timpul să mai

gândim și altfel?!Bombăn cam des, este adevărat, mai ales

atunci când vine vorba despre vremurile actuale, dar și despre noile generații. Tocmai de aceea îmi e teamă să nu fiu interpretat ca făcând parte din corul acelor bătrâni care cred că totul se termină cu ei! Nu, sigur nu mă regăsesc în acel cor, însă e posibil ca vârsta să mă determine totuși să am un discurs de bunic, unul din acela care îi exas-perează pe nepoți. Nu am ce face! Asta este schema vieții: debutezi revoluționar și mili-tant și sfârșești dezabuzat și nostalgic. Mă consolez cu faptul că există și mutații isto-rice de anvergură, fracturi ale timpului prin care comportamentul meu capătă un oare-care coeficient de obiectivitate… Bombăn și atunci când, gândindu-mă la Liga Maiștrilor Militari de Marină, constat – și din cele auzite și din cele trăite - că se tot caută „vino-vați” de existența și funcționalitatea acestei asociații, nevoie (sau dorință, cum vreți să o luați) manifestată îndeosebi de către acei camarazii de profesie aflați în activitate. Nu exclud nici pasivitatea cu care o anumită parte a membrilor Consiliului Director înțe-lege să-și îndeplinească misiunea încredin-țată prin votul Adunării Generale – aspect

care, din nefericire, vine să susțină diversele scenarii malițioase aflate în derulare. Îngri-jorarea lor însă are ca bază mai mult îndă-rătnicia cu care demonstrează că au nevoie de „vinovați” ca de aer, vinovăția altora fiind, pentru dumnealor, metoda de conso-lare a minții și a sufletului, metoda de a-i ține departe de această asociație și realiză-rile sale. Chiar de neînțeles de ce să fie alții vinovați pentru furia lor, pentru neliniștea arătată, pentru orgoliile mărunte, dar mărite, pentru iritabilitatea provocată de prezența respectivei asociații în propriile gânduri?!? Căutarea vinovaților în alt loc decât în noi înșine perpetuează „efortul” de a aduna energii din cele mai grele, acestea explicân-du-se prin faptul că ceea ce nu vedem și nu acceptăm că facem noi înșine proiectăm asupra altora. Nu vreau, pur și simplu, să indispun pe careva, dar liga asta nu este a nu știu cui și nici nu aparține bătrânilor, așa cum total aiurea se comentează! Asemenea năroade spuse nu sunt decât impulsuri ipohondrice care nu face bine nimănui, niște atacuri flancate de dispreț, stări psihice absolut neconstructive. Cred că e timpul să începem, dragi camarazi, prin a practica deliberat înțelegerea în toate relațiile noastre de viață. Acesta este cel mai puternic trata-ment capabil a ne vindeca bolile sufletești, dar – mai ales – inconsistența!

M.m.p (rtr.) Dumitru MIHĂILESCU

Deontologia maistrului militarDin punct de vedere etimo-

logic, deontologie provine din cuvintele grecești „deon”, „deontos” (ceea ce trebuie făcut; ceea ce se cade; datorie; obligație) și „logos” (cuvânt; discurs). În prezent, termenul desemnează teoria (studiul) obligației în domeniul moralei (teoria dato-riei), totalitatea regulilor privind relațiile morale dintre membrii unei colectivități profesionale. Mai simplu spus, deontologia este doctrina cu privire la normele de conduită și obligațiile etice ale unei profesiuni. Dacă în dome-niul teoriei obligațiilor morale, principalele doctrine etice oferă analize profunde și importante, nu același lucru se poate spune despre deontologiile de ramură, unde teore-tizările și elaborarea unor coduri morale fie

că lipsesc, fie că sunt empirice.Punându-ne întrebarea „De ce

o deontologie a maistrului militar?”, am putea răspunde foarte simplu: din orgoliu... Să fie oare așa de simplă problema? Nici-decum, deoarece un asemenea răspuns nu face decât să localizeze ideea la nivelul de „corp” și este greșit a ne considera un grup inițiatic, închis, al cărui scop este numai de a promova profesia la nivel de excelență. Armata este o instituție națională organizată de stat, cuprin-zând întreaga forță de luptă a națiunii. Nu este un „corp”. Militarii, prin specificul situației și obiectul activității lor, dezvoltă un sentiment de apartenență la armată și unități, cu structuri formale, cultivând însă relații informale speci-fice. Toți militarii depun un jurământ solemn față de țară, angajându-se la practicarea unei conduite și devoțiuni. Acesta nu este un jură-mânt de corp. Când vorbim despre maistrul militar, persoană modelată de o școală care nu a fost reformată, ci revoluționată, admitem

din start că acesta trebuie să fie o personali-tate cu caracter pozitiv, atașat eticii, profesiei și deontologiei militare, un bun partener în cadrul echipei de luptători. El trebuie să stabi-lească corelații optime între interesele perso-nale, normele organismului militar și datoria apărării țării. Un astfel de proces, nobil și ambițios, presupune, mai mult decât evident, existența unei deontologii, corespunzătoare actualelor condiții socio-profesionale. Tocmai pentru că virtutea nu este înăscută, ci trebuie învățată, nevoia unei „didactici etice” și a unui cod moral al maistrului militar se impun, de el având neapărată nevoie firile cu mai puțină vocație etică. Când talentul nu te ajută să găsești expresia optimală a conduitei într-o situație dată, trebuie oferit rețetarul ei, însoțit de obligativitatea de a-l respecta. Căutând o formă inițiatică a acestui ansamblu de reguli privitoare la conduita morală a maistrului

militar marinar, Consiliul Director al L.M.M.M. a luat în calcul acest aspect, elaborând un cod-angaja-ment denumit Crezul maistrului militar, al cărui conținut îl redăm integral: „Cred în misiunea ce-mi revine în calitate de maistru militar

și sunt mândru că aparțin unui corp de cadre cu responsabilități deosebite în Marina Mili-tară. Credincios devizei: Onoare – Demnitate – Sacrificiu, oriunde mă voi afla, indiferent de situație, nu voi uita că sunt român. Cu credință, dăruire și abnegație servesc România – patria mea. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

Întreb: Nu ar fi bine ca la absolvire fiecare purtător al gradului de maistru militar să rostească acest crez profesional, el devenind un cod-angajament? Eu, unul, cred că da, așa cum cred că un cod deontologic, cu referire la maistrul militar ar impune într-un anume fel renunțarea la rutină, conservatorism și chiar ignoranță, așezând la temelie valorile morale actuale coroborate cu elementele de certă valoare tradițională.

M.m.p (rz) Constantin CĂLIN

ÎN ATENȚIA CITITORILOR TIMONEIConform hotărârii Adunării Generale, susținerea financiară pentru editarea gazetei

„Timona” (aprox. 1.500 lei/număr) va fi asigurată pe parcursul anului 2018 doar pentru patru apariții, ieșirea de sub tipar a acestora fiind eșalonată astfel: martie - aprilie; iunie – iulie; septembrie – octombrie și noiembrie - decembrie. Cine dorește să comunice diverse știri sau informații din activitatea tehnicienilor marinari, dar nu numai, o poate face trimițând mate-rialele în format electronic pe adresa de email: mihăilescu.mitică@gmail.com. Așteptăm!

PLAN ACTIVITATE L.M.M.M. PE DURATA ANULUI 2018Datele prezentate în tabelul de mai jos au fost discutate și aprobate de către Adunarea Generală a

membrilor asociați din 24 februarie 2018.Nr. crt. Activitatea Coordonator prin-

cipal Perioada Locul

1 Acordarea bursei semestriale „M.m. Cătălin Rădoi”

Președinte ligă și președinte filială ligă Mangalia

15 februarie Aula S.M.M.M.

2 Balul mărțișorului Prim-vicepreședinte 8 martie Restaurant Diplomatic

3 Dialog ligă - elevii anului I SMMM Vicepreședinte I Martie Sediul ligii4 Concurs table Vicepreședinte III Aprilie Club ligă

5 Expoziție cu tema „Maistrul militar de marină între profesie și pasiune” Vicepreședinte II 2 – 12 mai Muzeul Marinei

6 Balul maistrului militar de marină Președinte ligă 6 mai Loc stabilit ulterior

7 Întâlniri ale maiștrilor militari activi sau pensionari cu elevii S.M.M.M. Vicepreședinte I 10 mai Club ligă

8 Depuneri de coroane din flori Prim-vicepreședinte Comemorări Garnizoană

9 Acțiuni specific momentului Ziua apelor Președinte ligă Iunie Loc stabilit

ulterior

10 Participare la Ziua veteranilor Prim-vicepreședinte Iulie Loc stabilit ulterior

11 Decernarea premiului „M.m.Stan Dumitru”

Președinte ligă și președinte filiala Mangalia

Iulie Loc stabilit ulterior

12 Expoziție-concurs de modelism „Cupa Tomis” ediția a IV-a

Vicepreședinții I, II și III 5-16 august Muzeul Marinei

13 Organizarea întâlnirii anuale a reprezentanților presei de marină

Redactor-șef gazeta „Timona” Iulie sau august Club ligă

14Participarea la momentul „Ziua porților deschise”, organizat de S.M.F.N.

Președinte ligă 5 august Loc stabilit de organizator

15 Trofeul ligii maeștrilor la șah U8, U 10/U 14

Liga împreună cu Club Şah Fiancheto Octombrie Club ligă

16

Acordarea unui premiu la finalul concursului literar „Fascinația mării”, organizat de către Cercul Militar Constanța

Președinte de onoare ligă Octombrie C.M.C.

17

Decernarea premiului „Miron Domnaru”, sărbătorirea celor 28 de ani de existență ai ligii, a celor care au împlinit 25 de ani de căsătorie, precum și a celor care dețin calitatea de membri ai ligii de peste 25 de ani

Președinte ligă 16 octombrie Clubul ligii

18 Sărbătoarea Pomului de Crăciun Vicepreședinte II Decembrie Loc stabilit ulterior

19

Întrunirea festivă la final de an și oferirea de daruri veteranilor ligii (cei care au depășit vârsta de 75 de ani)

Prim-vicepreședinte Decembrie Club ligă

20 Organizarea revelionului Președinte ligă Decembrie Loc stabilit ulte-rior

PAG. A 4-A T I MO N A

(urmare din pag.1)Elevii au aflat pașii pe care trebuie să-i facă pentru a urma cursurile uneia

dintre cele trei instituții de învățământ militar de marină, în vederea alegerii profe-siei de soldat voluntar, de maistru militar sau a celei de ofițer de marină, precum și faptul că învățământul este gratuit asigurând, tot gratuit, cazare, echipare și hrănire, iar la absolvire asigurând tuturor repartiția pe o funcție la bordul navelor militare sau în alte unități ale Forțelor Navale. Campania s-a bazat pe activități interactive cu elevii suceveni, aceștia având ocazia, în premieră, să îmbrace echi-pamente ale scafandrilor de luptă și echipamente de la bordul navelor militare. Nu au lipsit mini-expozițiile de machete de nave și de faruri, de hărți și de instru-mente de navigație, precum și elementele de echipament specifice ale infanteriș-tilor marini. În plus, la Centrul social de servicii multifuncționale din Fălticeni, marinarii le-au oferit elevilor instituționalizați dulciuri, produse lactate, jucării și rechizite, adresându-le și invitația de a alege profesia de marinar militar, o profesie stabilă pe piața muncii din România, ce le poate asigura susținerea financiară și suportul pentru întemeierea unei familii. De asemenea, concomitent cu activi-tățile de promovare din liceele sucevene, reprezentanții Forțelor Navale au avut întâlniri oficiale cu primarii din municipiile Vatra Dornei, Câmpulung Moldove-nesc și Suceava, cu președintele Consiliului Județean Suceava și cu prefectul jude-țului, întâlniri înscrise în sfera acțiunilor tip CIMIC (cooperare civili-militar), în cadrul cărora au fost stabilite punți de legătură interinstituționale între Forțele Navale Române și autoritățile publice locale din județul Suceava.

Spre bucuria noastră, așa cum am afirmat la începutul acestei succinte infor-mații, printre cei care au reprezentat Forțele Navale s-au aflat și trei membri ai ligii, camarazi aflați în activitate profesională în unitățile marinei. Ei sunt, maiș-trii militari: Eremia Gabriel, maistru de comandă la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”; Andrei Pap, membru al echi-pajului fregatei „Mărășești” și Costel Crăciun, Comandamentul Naval.

Alături de militarii din Forțele Navale, pe toată perioada campaniei, s-au aflat studenți și cadre didactice de la Depar-tamentul de Comunicare Strategică, Publică și Interculturală al Universității Naționale de Apărare „Carol I” din București, precum și reprezentanți de la Biroul Informare – Recrutare al Centrului Militar.

M.m.p. Gabriel EREMIA

M.m.p Andrei Pap le vorbește elevilor Colegiului Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți despre viața marinarului militar la bordul navelor, dar și despre frumusețea mese-riei de maistru militar.

Este premiat Constantin Costache

ŞCOALA MILITARĂ DE MAIŞTRI MILITARI A FORŢELOR NAVALE

„AMIRAL ION MURGESCU” INFORMEAZĂ:Specialitățile militare și locurile scoase la concurs pentru

noul an de învățământ, sunt:1. Artilerie navală și antiaeriană: 7 locuri pentru alte

structuri din sistemul de apărare, ordine publică și securitate naţională;2. Rachete navale și antiaeriene: 16 locuri MApN;3. Timonier și tehnică de navigație navală: 16 pentru MApN și 11 pentru

alte structuri din sistemul de apărare, ordine publică și securitate naţională;4. Comunicaţii navale și observare-semnalizare: 20 pentru MApN și 8

pentru alte structuri din sistemul de apărare, ordine publică și securitate naţională;

5. Radiolocație navală:16 pentru MApN;6. Motoare și mașini navale: 21pentru MApN și 12 pentru alte structuri

din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională;7. Motoare și instalații electrice navale: 21 pentru MApN și 28 pentru

alte structuri din sistemul de apărare, ordine publică și securitate naţională.

Maistrul militar principal Aurel Lăzăroiu și Cenaclul literar Mihail Sadoveanu…

Cunoscut și apreciat în Dobrogea, Cenaclul literar „Mihail Sadoveanu”, un adevărat for de cultură, funcționează pe lângă Cercul Militar Constanța începând din anul 1976… Spre mândria noastră, a membrilor L.M.M.M., la timona acestui nesecat izvor de talente se află, începând cu anul 2007, maistrul militar principal (rz.) Aurel Lăzăroiu, un camarad talentat, dar și profund implicat în destinele acestui grup de oameni cu har literar, mulți dintre Domniile lor fiind prezenți de ieri, de azi și cu siguranță și de mâine pe piața cărții.

Respectându-se munca creativă a membrilor Cenaclului, la fiecare nou început de an se acordă diverse premii literare pentru anul precedent. Exact așa s-au petrecut lucrurile și joi, 15 februarie. Cine a primit aceste valoroase premii și pentru ce, iată răspunsul:

- Premiul de Excelență pentru întreaga activitate de creație literară: Mihaela Meravei și Constantin Costache;

- Premiul „Ştefan Cucu”, pentru roman-document: Vasilica Mitrea, romanul „Detenție și iertare”;

- Premiul „Gheorghe Dumitrașcu”, pentru exegeză isto-rică: Iulius Predușel, volumul „Istoria Dobrogei - Dobrogea - Dobrogea Preistorică”;

- Premiul „Victor Corcheș”, pentru monografii-antologii: Olga Duțu, volumul „Constanța culturală – 2017”;

- Premiul „Sorin Beiu”, pentru creație umoristică: Clubul Umoriștilor Constănțeni, volumul „Vaporul cu umor”;

- Premiul „Geo Vlad”, pentru debut-proză: Florin Alexandru, volumul „Arua”; - Premiul „Geo Vlad”, pentru debut-poezie: Dumitru Iftime (fără lucrare publicată);- Premiul „Arthur Porumboiu”, pentru poezie: Aurel Lăzăroiu, volumul „Castele de nisip”.- Premiul „Eugen Lumezianu”, pentru proză: Diana Dobrița Bîlea, volumul „Omul dintre două lumi”;Interesanta și atractiva întrunire festivă a fost onorată și de către doamna Marga Maria Petre, Domnia

sa oferind celor prezenți un superb premiu muzical. La fel de atractive s-au dovedit a fi și dedicațiile citite de către Mihaela Meravei, Liliana Stoica, Aurel Lăzăroiu, Dumitru Iftime, Coca Elena Gheorghiu și Dan Norea… Un spectacol superb, moderat cu spontaneitate și talent de către însuși președintele Cenaclului,

maistrul militar principal (rz.) Aurel Lăzăroiu.M.m.p. (rz.) Nicolae RADU

M.m.p Gabriel Eremia, răspunde la întrebarea elevilor de la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” din Suceava, aceștia arătându-se curioși cum sunt trasate pe hartă drumurile marinarilor pe nesfârșitele cărări de ape...

Aspect din sală

Vasilica Mitrea, pri-mește premiul pentru romanul „Detenție și iertare”;

Aurel Lăzăroiu, un profesio-nist în specialitatea sa militară, un profesionist al mișcării culturale resimțite în orașul Constanța.

Funda ancora... în rada Bucovinei!

PAG. A 5-AT I MO N A

Schimbări în cadrul echipei de conducere a Filialei MangaliaLA FINAL DE MANDAT...

(urmare din pag.1)În urmă cu 22 de ani, în cea de a șasea zi a lunii martie, maiștrii militari marinari care activau

profesional în garnizoana Mangalia, au hotărât atât înfiinţarea filialei L.M.M.M. cât și cine va avea misiunea de a-i asigura plecatul pe drumul asociativ. Ei au fost maiștrii militari: Ion Doicaru - preșe-dinte; Irimia Corneliu – vicepreședinte, Nelu Chiruc – secretar și Ion Stanciu – casier. Pe parcursul anilor, schimbările în componența echipelor coordonatoare au fost uneori impuse, alteori dictate de normele statutare. Din lipsă de spațiu tipografic, vom aminti doar pe cei care au ocupat funcția de președinte, după Ion Doicaru: M.m.p Gabriel Banu, martie 1998-ianuarie 2001; M.m.p. Irimia Corneliu, ianuarie 2001- martie 2010; M.m.p Alexandru Baciu, martie 2010 – februarie 2018, moment în care, domnul Baciu, aflat la finalul celui de al doilea mandat, a cedat locul domnului M.m.p (rz.) Mircea Barbu, în echipa care îl secondează aflându-se: M.m.p (rz.) Alexandru Baciu - prim-vicepreședinte: Vicepreședinții I, II și III: M.m.p (rz.) Mihail Dima, Plt.adj.pr. Liana Naum și M.m.p (rz.) Vasile Berevoianu; Secretar, M.m.p. (rz) Stan Corneliu.

Să-i cunoaștem pe noii veniți în echipa de conducere a filialei

De la stânga la dreapta:Plt. adj. pr. NAUM LIANA- vicepreșe-dinte IIAbsolventă a Institutului de construcții București - promoția 1984 Deputat în Parlamentul României - legisla-tura 2000 - 2004Activitate recentă: Şef Cercul Militar MangaliaMembru LMMM din 2010.M.m.p.(r) BREHOIANU VASILICĂ – vicepreședinte IIIAbsolvent SMMM promoția 1980 spec. RadioUltima activitate: Dn. Scafandri.Pensionat: 2006

Membru LMMM din 2001M.m.p (r) BARBU MIRCEA – PREȘE-DINTE (al patrulea de la stânga la dreapta)Absolvent SMMM promoția 1988 spec. Rd.Lc.”Ultima activitate: NMH „Cpt. cdor Alexandru Cătuneanu”Pensionat: 2016Membru LMMM din 1996M.m.p (r) DIMA MIHAIL - vicepreșe-dinte I (ultimul din dreapta)Absolvent SMMM promoția 1991 spec. Timonier AENUltima activitate: TMM-531.Pensionat: 2017Membru LMMM din 2000

La balul de sâmbătă seara…Respectându-și atât experiența cât și vrednicia, deși componența Consiliului Director

a cunoscut relativ recent însemnate modificări, acest organ de conducere al ligii - filiala Mangalia s-a întrecut pe sine, organizând lăudabil momentul de destindere și voie bună generic numit: Balul Mărțișorului... În seara zilei de sâmbătă, 3 martie, cei 125 partici-panți la această frumoasă agapă camaraderească au descins în elegantul salon al restauran-tului „Crama Murfatlar” din stațiunea Neptun, aducând cu ei dorința intimă de a petrece o noapte cu adevărat generatoare de frumoase amintiri. Se sărbătoreau cei 22 de ani pe care această structură a L.M.M.M., Filiala Mangalia, îi încrustase pe răbojul timpului, iar pentru așa ceva s-au oferit diplome și diverse distincții unor membrii asociați aflați de ani și ani în efectivul acestui destoinic „echipaj”, printre Domniile lor aflându-se M.m.p (r) Ion Doicaru, primul președinte al respectivei structuri... S-au oferit daruri simbolice fami-liilor care și-au sărbătorit recent 25 de ani de căsnicie, aici regăsindu-se familiile Pănescu și Dima, maiștri militari principali în rezervă, dar și familiei Vlad, maistrul miliar principal (r) Gheorghe Vlad sărbătorind nunta de argint, cea impusă spiritual de către 50 de ani de stat alături de aleasa inimi sale... Frumos, foarte frumos, mai ales că întregul desfășurător al acestei minunate seri de sâmbătă, 3 martie, a avut ca fundal muzica, dansul, precum și diverse surprize artistice, totul contribuind la întreținerea unei atmosfere absolut indicată ca antidot împotriva stresului provocat de cotidienele griji ale vieții.

Am fost alături de acești camarazi în acea seară plină de farmec și, vă spun cu mâna pe inimă, m-am simțit minunat...

M.m.p. Gabriel EREMIA

Venerabila familie Vlad, a împlinit 50 de ani de căsnicie! În fotografie, camaradul nostru, M.m.p.(rtr.) Gheorghe Vlad, având alături pe doamna inimii sale, este onorat de către președin-tele ligii - Filiala Mangalia cu o Diplomă de excelență – un prețios document prin care se apre-ciază longevitatea familială a acestui atât de îndrăgit cuplu.

„MĂRĂȘEȘTI” – o familie unităPrietenia adevărată nu se poate măsura în cuvinte, ea însemnând pur și simplu fapte

și mai puțin vorbe. Camaraderia, acest spirit al frăției și colegialității trebuie să primeze oricând și-n orice împrejurare, exact așa petrecându-se lucrurile în cazul celor care au activat sau activează profesional în cadrul fregatei „Mărășești”, cu respect numită Nava amiral a Forțelor Navale Române.

Admirabilul spirit al familiei Mărășești a încolțit, crescut și rodit la bordul „Bătrânei Doamne”, fiind sădit și ajutat să crească de către generațiile de dinaintea anilor 1998, precum și de generațiile următoare. Fără coeziunea echipajului, profesionalismul acestor minunați oameni de la bordul D111/F111, nava, oricât ar fi ea de dotată tehnic, devenea doar un corp plutitor prin negura timpului... Spiritul familiei „Mărășești” trebuie dus mai departe cu orice sacrificiu și asta deoarece oamenii vin, trec, se uită, dar această stare sufletească dăinuie...

M.m.p (r) Cristian CIȘMAȘU

Un obiect heraldic foarte atractiv, al cărui design a fost gândit de oameni caracterizați de o înaltă noblețe sufletească! Fie că ești persoană fizică, fie că ești persoană juridică, să ți se ofere un asemenea Drapel, chiar că este o certă recunoaștere a valorii tale profesionale și camaraderești...

Un moment inedit consumat la finele Adunării Generale a membrilor L.M.M.M... Reprezentanții familiei „Mărășești”, prin maistrul militar principal (rz.) Gheorghe Marica, caris-maticul purtător de cuvânt al acestei respectabile comu-niuni camaraderești, a donat asociației Drapelul simbol, obiect spiritual demn a-i reprezenta pe acești atât de încercați oameni ai mării.

PAG. A 6-A T I MO N A

Ce este armindenul?Răspunsul este simplu: Un moment al

lunii mai, cunoscut în popor drept ziua peli-nului. Este o sărbătoare populară, cu dată fixă și anume ziua de 1 Mai. Această dată era considerată începutul primăverii, iar sărbă-toarea se ținea pentru roadele pământului și pentru a evita dezastrele naturale, precum grindina sau seceta. Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în această zi să se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușă sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia). În tradiția rurală, armindenul era un copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu:

Cum s-a ajuns de la Armindeni la Ziua oamenilor muncii?

În urma mișcărilor muncitorești ce vizau, printre altele, obținerea zilei de muncă de 8 ore, în octombrie 1884, la Chicago, „Federa-tion and Labor Unions of the U.S. & Canada” hotărăște ca până la 1 mai 1886 să le impună patronilor toate revendicările… A venit și

ziua limită. În toată țara muncitorii orga-nizează manifestații, suspendând lucrul, la Chicago, între poliție și manifestanți, declan-șându-se un eveniment sângeros. Rezul-tatul: 500.000 de muncitori obțin regimul de muncă de 8 ore, iar în memoria martirilor, 1 mai a devenit ziua celor ce muncesc. Acesta a fost momentul ce a precedat perceperea acestei zile și în altfel decât ca arminden, așa cum popular era cunoscută în calendarul creștin ortodox. Periodicitatea sărbătoririi zilei a fost stabilită definitiv la Congresul al II-lea al Interna-ționalei Socialiste (Bruxelles – august 1891) și reînoită în 1893 la Congresul de la Zurich. În România, primul 1 Mai muncito-resc a fost sărbătorit în anul 1890, organizator fiind Clubul socialist al lui Ioan Nădejde și Constantin Mille.

M.m.p (rz.) Petre MARAVELA

Neuroplasticitatea creierului uman – o descoperire științifică miraculoasă!

Neuroplasticitatea creierului uman sau plasticitatea neuronală sunt termeni generici, care denumesc miraculoasa putere de trans-formare, de regenerare, autovindecare și auto-perfecţionare care se ascunde în creier, organul cel mai fascinant, dar și cel mai derutant, mai puţin cunoscut, ale cărui mistere se lasă greu descifrate, în pofida progreselor în cercetarea

știinţifică și a experi-enţelor de tot felul prin care trecem fiecare dintre noi. Mintea umană este concepută ca pe măsură ce acumulăm experienţă, gândurile noastre, atitu-dinile, comportamen-tele repetabile să poată schimba structura și func-ţiile creierului, să avem puterea de a ne învăţa să fim sănătoși și fericiţi, schimbându-ne în bine viaţa noastră și pe a celor din jur. Creierul uman – un organ cu o potenţiali-tate excepţională de auto-perfecționare, cântărește doar cât aproximativ 2% din greutatea corpului, dar consumă peste 20% din energia organismului. Conţine în jur de 73% apă și, după o deshidratare de doar 2%, funcţionarea sa

este afectată. Este organul cel mai „gras” din corp (60% grăsimi), iar dacă s-ar măsura lungimea fibrelor nervoase dintr-un singur creier, s-ar putea înconjura Terra de cinci ori. Într-un singur creier există aproximativ 100 de mili-arde de celule nervoase și fiecare

neuron este conectat la peste 40 de mii de sinapse. Creierul uman ajunge la maturitate în jurul vârstei de 25 de ani, în fiecare secundă, în cortexul cerebral, au loc peste 100 de mii de reacţii chimice, peste 50 de mii de gânduri ne trec zilnic prin minte și, paradoxal, în jur de 70% dintre acestea sunt negative, după cum arată diverse statistici. Cercetări recente au demonstrat că neuroplasticitatea creierului uman face posibil ca zonele corticale specia-lizate pentru anumite funcţii senzoriale (auz, văz, miros etc.) sau motrice să se înlocuiască între ele, atunci când este nevoie. Cu ajutorul unor aparate specializate, s-a constatat, de exemplu, că unii nevăzători au putut să „vadă” cu limba sau cu pielea, stimulându-se zona din creier destinată percepţiilor tactile. Mai mult, antrenamentul, obișnuinţa, repetabili-

tatea sunt forme comportamentale, mentale, care cuprind neuroplasticitatea ca unul dintre fenomenele de interfaţă comportament – creier (ca suport organic). Norman Doidge, specialist în psihiatrie și psihologie, în cartea sa „The Brain That Changes Itself ”, explică neuroplasticitatea creierului uman printr-o comparaţie foarte sugestivă. Să ne imaginăm creierul uman, spune el, precum un mare oraș – neuronii sunt casele, sinapsele (N.R: punctul de contact între doi neuroni, la nivelul căruia se face transmiterea influxului nervos de la o celulă nervoasă la alta) sunt porţile de intrare și axonii (N.R: prelungiri ale neuronilor) sunt căile de comunicare dintre case. Pe măsură ce trece timpul, casele vechi sunt distruse, dispar. În mod similar, și în creierul nostru, neuronii îmbătrânesc, mor, „porţile de intrare”, adică sinapsele, dispar și ele. În fiecare zi, fiecare om pierde între 10 mii și 50 de mii de neuroni, o cifră care ar putea fi neliniștitoare, deoarece ar însemna că, îmbătrânind, omul se devitali-zează, devine mai apatic, uită mai mult și mai repede, se concentrează din ce în ce mai greu. Această pierdere neuronală era considerată în știinţa tradiţională ca ireversibilă. Cercetă-rile recente au demonstrat însă că, pe măsură ce mor neuroni, apar alţii (în număr mai mic, este adevărat) și, ceea ce este esenţial, aceștia, ca și neuronii care rămân, dezvoltă noi “căi” de comunicare, alte conexiuni, cu alţi neuroni funcţionali. Neuronii nu mor neapărat din pricina stresului, a bătrâneţii sau a bolilor, ci din cauză că nu sunt utilizaţi, valorificaţi la adevărata lor capacitate. Cu fiecare experienţă fizică, emoţională sau mentală, reţeaua neuro-nală se remodelează. Excepţional este faptul că oamenii de știinţă au descoperit că apariţia unor noi conexiuni între neuroni este stimu-lată, în mare măsură, de dorinţa individului de a progresa, de a desfășura activităţi diverse, de a crea, de curiozitatea lui, de disponibilităţile afective, de voinţă și gândire.

Marea descoperire a epocii moderne arată că procesul de neurogeneză se manifestă pe tot parcursul vieții. Neurogeneza se produce când celulele sușă, un tip special de celule care se găsesc în biocâmp și, probabil, spun specia-liștii, în cortexul prefrontal, se divizează într-o altă celulă sușă și o a doua celulă care conver-tește într-un neuron total „echipat” cu axoni și dentrite. Acești neuroni migrează către diferite zone ale creierului, acolo, unde este nevoie de ei, permițând creierului să-și mențină capacia-tățile neuronale. Moartea subită a neuronilor, din pricina unor afecțiuni, este un adevărat detonator pentru neurogeneză, ceea ce confirmă că, structural, corpul uman este făcut pentru a se regenera, a se recupera.

Sursa: Internet, „Deștepții.ro”

Soldații din Garda Reginei Marii Britanii

Aflaţi la datorie, soldaţii din Garda Reginei Marii Britanii au devenit celebri în toată lumea, pentru faptul că rămân neclintiți indiferent ce s-ar întâmpla în preajma lor. Comportamentul soldaților este rezultatul a mii de ore de antrenament. Există voci care spun că acești soldați, deși își schimbă turele la fiecare două ore, sunt instruiți până și în a-și face nevoile pe ei, mai ales că vara sunt obligați să bea cantităţi foarte mari de apă înainte de a intra în post, prevenind astfel insolaţia și deshidratarea. Pantalonii, groși și de lână, sunt suficient de întunecaţi ca nuanţă pentru a le acoperi jena. Ce se întâmplă însă când sunt puși în alte situații? Pentru a-și pune sângele în mișcare, la cel puțin zece minute se

mișcă regulat în jurul postului. Dacă cumva un soldat începe să se simtă ameţit ajungând chiar în faza de leșin, acesta este instruit să leșine menținându-și poziția de „drepți”. Se întâmplă uneori ca turiștii să spună glume pentru a-i face pe gardieni să râdă. Dacă soldații cad în plasă, aceștia riscă să fie sancțio-nați cu tăierea din salariu ori chiar cu excluderea din Garda Reginei. În caz de pericol, dacă se simte amenințat, are dreptul de a întoarce arma către cel care amenință, încercând astfel îndepărtarea lui.

Comunicată de Mircea BALȘ

Monumentul Martirilor de la Haymarkt, aflat în cimitirul Forest Home din Chicago

ROBOR… pe înțelesul tuturor!Pentru că nu toată lumea știe ce înseamnă ROBOR, precizăm că în limbajul bancar

este un indicator de referinţă pentru dobânzile la creditele în lei. O bancă utilizează ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) pentru a calcula dobânzile la ratele pe care cei ce s-au împrumutat le plătesc lunar, acesta fiind stabilit pe baza informaţiilor furnizate de

primele 10 bănci din piaţă.Sunt situații în care unele bănci au un surplus de lichidități,

altele au nevoie de bani și astfel acestea se împrumută reciproc. Cu cât banii din piaţă sunt mai puţini, cu atât ei devin mai valoroși, astfel că dobânzile la ei vor crește cu rapiditate.

Redacția

De ții neapărat să te arăți cunoscător în ale picturii, iată zece șmecherii la care

se poate apela:1. Dacă decorul este sumbru și personajele au figurile de

torturați, atunci este de Tiziano.2. Dacă toate personajele feminine au fese

proeminente și sânii mici, atunci este de Rubens.3. Dacă toți bărbații au ochi mari ca de bou și

aer homo, atunci este de Caravaggio.4. Dacă sunt pictate multe personaje, atunci

este de Pieter Bruegel.5. Dacă toată lumea arată ca niște cerșetori

iluminați de un felinar public, atunci este de Rembrandt.

6. Dacă tabloul prezintă cupidoni sau miei (sau considerați că aceștia ar trebui să facă parte din peisaj), atunci este de Boucher.

7. Dacă toate personajele sunt frumoase, nud și înghesuite unul într-altul, atunci este de Miche-langelo.

8. Dacă apar multe dansatoare, atunci este de Degas.

9. Dacă contrastul este puternic și bărbații poartă o barbă stufoasă pe un chip descarnat, atunci este de El Greco.

10. Dacă toate personajele seamănă cu Vladimir Putin, atunci este de Van Eyck.

Iar dacă, spunem noi, cele scrise au fost înțelese, priviți fotografia din stânga și spuneți cine este pictorul?

Sfaturi date de un cardiolog japonez

Este cunoscut faptul că japonezii sunt longevivi, secretul longevității fiind legat direct de modul de

viață și de obiceiuri. Iată ce ne sfătu-iește un cardiolog japonez, pentru a evita problemele de sănătate:

1. Când vorbiți la telefonul mobil, țineți-l la urechea stângă.

2. Reduceți consumul de cafea la o dată pe zi.

3. Ultima masă a zilei trebuie luată nu mai târziu de ora 17.00.

4. Luați întotdeauna medicamentele cu apă călduță.

5. Consumați mai puțină mâncare grasă.6. Beți apă neapărat, dar țineți minte că cel

mai bine e să hidratați organismul dimineața. Nu consumați lichide înainte de somn.

7. Încercați să țineți cât mai departe de dvs. acele dispozitive care încarcă.

8. Culcați-vă până la orele 22.00 și treziți-vă nu mai târziu de 06.00.

9. Dacă ați administrat medicamente înainte de somn, plimbați-vă puțin.

10. Nu folosiți telefonul mobil dacă bateria este încărcată la nivel minim. În acel moment nivelul de radiație este de o mie de ori mai mare decât de obicei.

Redacția

Slot machines sau, pe românește „păcănele”

Inventate în Statele Unite ale Americii, aparatele din cazi-nouri, denumite „slot machines” atrag în toată lumea milioane de fani și produc bani pe bandă rulantă. Mii, dacă nu zeci de mii de români bagă bani mulți în aceste aparate, deși pe termen lung își vor goli cu siguranță portofelul, câștigul, fiind totuși un joc de noroc, lăsându-se adesea așteptat. Ce trebuie știut e că în România legislația cu privire la jocurile de noroc prevede ca procentul de câștig (payout) trebuie să fie mai mare de 70%. În SUA, de exemplu, payout-urile stabilite prin lege în Nevada sunt de minimum 75%, în New Jersey de minimum 83%, iar în Mississippi de minimum 80%.

În majoritatea cazurilor, un jucător din România poate câștiga între 92% și 96% din suma aflată în acel moment în aparat. Cu alte cuvinte, dacă payout-ul este 90%, atunci pentru fiecare 1000 de lei jucați la „păcănele”, mașina respectivă are grijă ca 900 de lei să fie câștigați de jucători. Algoritmul de calcul din spatele jocurilor este setat odată cu asamblarea aparatelor. Acesta nu poate fi schimbat ulterior. Astfel, aparatul respectă algoritmii și returnează banii jucătorului conform procentajului presta-bilit, dar e problema acestuia dacă alege să riște în jocul de gamble/ dublaj sau alege să se oprească și să îi adauge la câștig.

Marin COSTESCU

SPORTORIZONTAL:1) Practică mai multe sporturi cu succes. 2) Concu-

rentă la disc și suliță. 3) Apți pentru sport - Primele la cros! 4) Articol în limba latină – Ambarcațiune spor-tivă cu padele. 5) Finale la oină! – Vâslă folosită în spor-turile nautice. 6) O parte din joc - Leziune - Articol nehotărât. 7) Echipament sportiv - Perioadă sportivă competițională. 8) Scor alb - E în plus - Gheb în spate! 9) Sunt o forță - Joc de noroc cu banul. 10) A o lua pe căi greșite - Dafin. 11) Etapă neterminată! - Au trecut testul - Finalul oricărei curse!

VERTICAL1) Practică un sport pe gheață (fem.). 2) Ne dă de

ales - Gimnast sub cupolă. 3) Fost portar de fotbal la "U. Craiova" - Debut în tenis! - Echipa de fotbal din Banat (siglă). 4) Aparat în gimnastică masculină - Orificiu

nazal. 5) A pune pe hârtie (var.) - A evolua la haltere. 6) Susținător la bob - Categorie la box - În tripou! 7) Finale la înot! - Campion la sărituri în Australia. 8) Mișcare dublă la jocul de șah - A forța. 9) Forță musculară - Piesă la călărie. 10) Perie! - Pistă naturală pentru patinaj și săniuțe. 11) Compozitor român - Aparate pentru gimnastică, sau stâlpi ai porții la fotbal sau handbal.

Dictionar: GLI, VESCAN.Titus CHEPTROȘU, Oltenița

PAG. A 7-AT I MO N A

În prag de zi sau chiar de seară oferim, la început de primăvară, câteva „mărțișoare” literare care să vă aducă zâmbetul pe față, iar în case... pace, sănătate, soare!

Doamne, fii bun și dă-ne nouă un like…

Pe stradă, în tramvai, în troleibuz, în restaurante, în săli de ședinţă, în clasa de la școală, în piaţă, în biserică, ba chiar și în cimitir, adicătelea cam peste tot „rumânul” sau „rumânca” poartă tele-mobilul ca pe un talisman! E o „ţopenie” răspândită cu mare repeziciune, un pojar care se ia chiar dacă ești vaccinat… Așa că dacă n-ai telemobil… apăi nimic nu ai!

Îi vezi pe unii cum își dau aere de afaceriști sau mari șefi, ținând în fiecare mână câte un telemobil! Vorbesc încruntat, când la unul când la altul,

cu pauze foarte mici… Pe holurile unor instituţii administrative funcţionarii „superiori”, pitiţi prin spatele stâlpilor, vorbesc cu colegii aflaţi în celălalt capăt al holului, făcând cu ei „spirite de glumă!”… În biserică, în timp ce preotul își ţine slujba, se aude ţârâitul drăcoveniei, iar posesorul – cu abonament sau cu cartelă, începe să converseze, evident, tot „chestii de afaceri!”… În cimitir, în timp ce dece-datul este transportat către groapă, se aude ţârâitul băzdâganiei… Şi pe la spita-lele de glumeţi există pacienţi care au tele-mobil! E drept, de jucărie, dar imitaţia este perfectă, iar ei vorbesc de zor cu Sfântul Petre, cu Napoleon, sau cine mai știe cu cine, că doar nu poți intra în „agenda” minţii acestor nefericiţi… Pe pajiște (nici

aici nu ai s c ă p a r e ) , câte un c i o b a n r e f o r m i s t v o r b e ș t e la afurisita mașinărie, dar caută și pe facebook, în timp ce oile îl privesc cu nedisimulată mirare!

Că oricine poate avea telemobil, e clar, nu se există: „Ei vorbește, ei plătește”, cum ne spunea odată un politician bucu-reștean pușcăriabil… Așa că, să vă dea Dumnezeu like și dumneavoastră, celor care pentru puțin timp lăsați telefonul pentru a citi umilele mele rânduri…

Nea Mitică

Anunțuri...Compania Nicu &

Pămătufu brevetează un aparat de ras automat. Este o cutie neagră care are o deschizătură ovală, în care îţi bagi faţa, înăuntru fiind un complex de lame ce te rade impecabil! De reținut, nu contează forma feței… Asta prima dată!

Mărțișoare, mărți-șoare...

Negoţ nerentabilDe s-ar preţui umorulAș putea să vând... cu sacul,Vindem mai ușor amorul,Că umor... nu ia nici dracul!

Mariana DobrinDestinRomânii - de-obicei isteţi -Sunt urmăriţi de o năpastă:Deși în piept au șapte vieţi,Ei o trăiesc pe cea mai proastă.

Nicolae IvanFolclor la discotecăAu consumat rachiu vreo orăŞi-n tensiunea stând să crească, Flăcăii nu s-or prinde-n horă,Ci-ntr-o… bătută românească! Hora unirii la IașiCu cocardă tricoloră,Politicieni sadea, Mai întâi sunt prinși în horăŞi apoi de DNA...

Nichi Ursei

Să trăiți bineComisia ce s-a format,Din membri, toţi cu conturi pline,Cu grea stupoare-a constatatCă mai trăim... suspect de bine.

Ioan FârteUnui intelectualA strâns diplome-ntr-o viaţăDe-a acoperit pereţii,Dar n-a prins un loc în faţă,Că n-avea și... școala vieţii!

Gavril MoisaSoacra idealăSoacra mea e tare bună, Are calităţi, un șir,Nici o vorbă rea să-mi spună,Locuiește-n cimitir.

Al.-Saşa ŞtefanReclamăÎmi spunea un beţivan,Rezemat contra perete:"Fetele din Popa NanE frumoase, dar nu-i fete!"

La restaurantul "La Dobrică"I se dă (cum se zvonește)Pământ celui ce-l muncește!De ce oare nu s-ar daVia celui... care-o bea?!

Celui care beaUnul bea că-i băutorAltul bea că-i bestie,Numai eu, că am umor,Beau așa, de chestie.

Păstorel Teodoreanu

Nevastă-mea gătește... din ce în ce mai bine!- Domne, eu nu mai pot. De

când cu emisiunile astea cu gătit, nevastă-mea o luat-o razna! Ieri o făcut ciorbă de fasole cu smochine. Smochine mă, înțelegi?!

- Mie-mi zici? A mea o pus piersici în tocăniţa de cartofi, cică să-i dea un fleivăr modern...

- Auzi! Ce mai, zău dacă nu-mi e și frică să mă duc acasă, că cine știe ce drăcovenie pune pe masă.

- Eu am început să mănânc pe ascuns, că nu vreau s-o jignesc... Auzi tu, a făcut de Paști sarmale umplute cu creveţi! Am așteptat să adoarmă ca să mănânc niște parizer...

- A mea i-a pus copilului la școală pâine cu untură și cu rucola...

- Asta nu-i nimic! Uite, acum două săptămâni i-am făcut pomană soacră-mii de șase luni și nevastă-mea a făcut colivă cu mascarpone și sirop de arţar... flambată!

- Hai, că am vorbit atât de mult de mâncare încât…

- Ni s-a făcut sete, este?- Da, așa e…- Atunci hai la bodega asta de

lângă parc să bem niște shot-uri de Jagermeister!

Învățăturile cârciumarului Gogu, către clienții săi:Băi, beți voi beți, dar fiți atenți

aicișea la mine, că nu vă zic de rău. Eu sunt om cu experiență de viață și totdeauna când m-a urmărit inteli-gența, mandea a fost mai rapid. Iată ce vreu să vă zic:

- Alcoolul omoară încet-încet, așa că nu contează. Păi ce, voi vă grăbiți?

- Nu vă cumpărați nimic care are coadă sau toartă, că odată și odată o să trebuiască să le folosiți.

- Fugiți de tentații, dar încet, ca să vă poată ajunge!

- Omul bețiv, vă spun eu, nu este complet inutil! El cel puțin servește de exemplu negativ pentru alții.

- În viață nu vă comportați precum peștele care luptă contra curentului, pentru că aveți șansa de a muri

electrocutați! - Dacă greșiți cumva, nicio

problemă, e omenește! A da vina pe altul e și mai omenește...

- Dacă v-a înșelat femeia pe care o iubiți și vă trece prin cap să vă aruncați de la balcon, aduceți-vă aminte că aveți doar coarne, nu și aripi!

- Dacă aveți ceva obiective și vreți să le realizați, trebuie să visați mă, să fiți visători... Așa că nu mai pierdeți vremea pe aici, că deja v-ați îmbătat! Mergeți acasă și culcați-vă...

Ce se mai vorbește prin târg….Ştiut de frică în tot județul, și asta nu că aplica

legea, ci pentru că pe cine i se punea pata îl termină pur și simplu, procurorul șef Nilă Mătreață s-a gândit să organizeze el întâlnirea de 10 ani de când a terminat facultatea, iar pentru așa ceva a început să-și sune colegii… Şoțul meu, povestea o doamnă vecinei sale, a fost sunat de Nilă, ăla de la DNA! Am răspuns eu, pentru că bărbată-miu era sub duș. Când i-am spus soțului că l-a sunat colegul său Nilă, acesta s-a albit! Tremura, avea convulsii, ce mai, părea mai mult decât speriat… Am chemat salvarea, iar medicul a constatat că făcuse un preinfract provocat de frică, nu că ar fi avut ceva la inimă! Spunându-i așa ceva celui care l-a sunat, acesta, după câte am auzit, s-a decis să nu mai sune, ci să le dea colegilor săi câte un SMS. Așa că a scris: „Vino la DNA să discutăm cum facem cu cei 10 ani”. De venit au venit doar 10 persoane și când colegul lor Nilă Mătreață i-a întrebat ce mai știu despre ceilalți, aceștia… au și început să-i toarne!

Hai, că-i tare!*Tatăl și fiul culeg prune.- Tată, ce facem cu ele?- Dacă e mă-ta acasă,

facem compot. Dacă nu, facem pălincă.

*- Cine este la poartă? îl întreabă un scoţian pe fiul lui.

- Sunt niște oameni care strâng donaţii pentru ștrandul orașului.

- Daa?! atunci dă-le și tu o găleată cu apă.

*- Logodnicul meu continuă să se laude tuturor că se va însura cu cea mai frumoasă fată din lume!

- Auzi la el, nesimţitul! Şi pe tine, dragă, de ce te mai ţine-ncurcată?

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

187

T I MO N A

I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

T I MO N APAG. A 8-A

„Timona”, publicația ajunsă la „vârsta” de 22 de ani a atins formula unei maturități despre care se poate vorbi cu respect și încredere. Tuturor celor

care îi dau viață să le urăm sănătate și... la cât mai multe numere!

Dialog în prag de sărbătoareProtagoniști: Maistrul militar principal Ovidiu Oprea

(foto dr.) și redactorul responsabil al sărbătoritei tipărituri, maistrul militar principal (rtr.) Dumitru Mihăilescu (foto stg. sus)

O.O: Dumneavoastră, domnule Mihăilescu, la fel ca și mine, faceți parte din segmentul profesional care anul acesta, la 6 mai, își va sărbători cei 109 ani de existență. Ne separă într-un anume fel vârsta, dar și faptul că dețineți onoranta funcție de preşedinte onorific al Ligii Maiştrilor Militari de Marină. Oricum, nu sunt elemente care să conturbe nicidecum camaraderia ce ne leagă. Sunteți, domnule Mihăilescu, pe lângă cele arătate, omul cu o carieră militară echivalată la 37 de ani, în care ați cunoscut atât bucuria realizărilor, cât și necazul neîmplinirilor. Sunteți scriitor, autor a șase cărți, ba chiar șapte, având în vedere că foarte curând va avea loc lansarea lucrării umoristice „Maestrul și pensionarii”, dar sunteți și redactorul responsabil al gazetei „Timona”, organul de presă al L.M.M.M. Spuneți-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră.

D.M.: După o asemenea prezentare ce s-ar mai putea spune! Doar așa, să fac o scurtă precizare în privința deținerii calității de președinte de onoare al ligii. Onorabila distincție mi-a fost acordată de către Adunarea Generală a membrilor asociați în anul 2006, după ce am dus la bun sfârșit două mandate a câte patru ani, atât cât permite Statutul L.M.M.M. pentru persoana aleasă prin vot să îndeplinească funcția de președinte în exercițiu…

O.O.: Dacă cititorii „Timonei” ar fi interesați să afle ceva mai mult depre portretul dvs. uman, ce credeți că ar trebui să cunoască?

M.D. Aș spune, în primul rând, ceva referitor la „coor-donatele” exacte ale venirii mele pe lume, nu?! Ei, bine, acestea definesc poziția geografică a orașului Călărași – localitate situată pe malul Borcei, un braț al Dunării mai puțin băgat în seamă de studioșii apelor. Momentul, asta așa, pentru a servi oricui la aflarea vârstei mele actuale, fiind ziua de 24 septembrie, anul 1942. La școala militară de marină am ancorat în toamna anului 1960, iar după trei ani de pregătire am intrat în flotă ca absolvent al promoției 1963, specialitatea aparatură și instalații de navigație. În privința absolvirii, nu o luați ca o laudă, ci pur și simplu ca pe un adevăr, am fost declarat șef de promoție. În privința vieții profesionale active, aceasta a cunoscut două etape distincte: prima, septembrie 1963 – iulie 1980, când, aflat în echipajul vedetei purtătoare de rachete 196 din Brigada 29 Vedete Mangalia, am îndeplint funcția de comandant grup A.E.N., iar cea de a doua, iulie 1980 – octombrie 1997, unde, la uscat, am îndeplinit funcția de specialist în cadrul secției A.E.N. din structura Direcției Hidrografice Maritime Constanța. La 1 octombrie 1997, am fost „debarcat” din marină de către calculator, acesta informând „factorii deci-

denți” că împlinisem vârsta de 55 de ani, ceea ce impunea pensionarea, adică a treia cizmă, așa cum o caracterizau pe vremuri pensionarii.

O.O. Pentru că subiectul principal al discuției noastre este publicația „Timona” - această apreciată gazetă împli-nind anul acesta, la data de 4 mai, 22 de ani de apariție neîntreruptă și la cârma căreia v-ați aflat în permanență, vorbiți-ne puțin despre începuturi...

M.D.: Ideea ca liga să-şi editeze propria sursă media a apărut pe la începutul anului 1994, fiind lansată de către regretatul Miron Domnaru, maistru militar marinar veteran de război aflat în echipa de conducere a ligii în calitate de președinte. Împărtășită de către toți membrii acelei echipe, ușor-ușor s-a trecut la materializarea ei, chiar dacă era tare greu și asta din două motive: Primul, lipsa totală a unui trecut publicistic - istoria formei noastre asociative, chiar dacă începuse să se scrie încă din 1924, nu consemna absolut nimic în acest sens.

O.O. Era acesta principalul impedi-ment?

M.D.: Hai să spunem că nu, cu toate că avea și el un rol în toată povestea asta! Că nu exista tradiție, nu exista, asta era realitatea. Important însă era că la acel moment, 1994, noi nu aveam la dispoziție pentru o asemenea încercare nici pic de experiență jurnalis-tică. Eram animați doar de curajul şi ambiția realizării acelui proiect şi atât! Misiunea punerii primelor pietre la temelia construirii colectivului redacțional mi-a revenit mie, unul dintre membrii fondatori ai L.M.M.M.. De ce mie? Pentru că am fost „pârât” că din când în când aveam obiceiul de a mai lăsa creionul să zburde pe albul hârtiei... Și uite așa, o mașină de scris procurată în regim second-hand, un coleg de serviciu, și el aflat în echipa de conducere al ligii, este vorba de maistrul militar Nicolae Oașe, o doamnă dacti-lografă ce s-a oferit să ne ajute, dar și alți membri ai ligii, am plecat la drum cu convingerea că totul este posibil atunci când era vorba de a pune în practică o idee în care se credea cu adevărat. Ca să mă exprim ceva mai metaforic, Neptun încerca să ne pună penițele în mână cu tridentul său fermecat, aruncându-ne astfel în valurile de cerneală ultra-marină cu îndemnul realizării de isprăvi gazetăreşti…

O.O. Postură onorantă, într-adevăr, dar până la isprăvi gazetărești era sigur cale lungă, mai ales că profesia de tehnician marinar nu avea și nici nu prea are ceva în comun cu așa ceva?!?

D.M.: Exact, aici a fost marea încercare! După ce am reușit să ne punem de acord cu denumirea publicației, greul pentru mine a însemnat nu numai organizarea colectivului redacțional, dar și anevoioasa învățare a scrisului la mașină, „confratele” Oaşe considerând că e mai bine să nu contri-buim amândoi la stricarea anticului instrument de dactilo-grafiat. Nu mai spun de tehnica redactării de materiale, de

plantarea fotografiilor, de paginare și de atâtea alte aspecte pe care le impunea pregătirea ziarului pentru tipar. Ajutor neprecupețit am primit însă de la regretatul poet constăn-țean Geo Vlad, precum și de la toți cei care încadrau la acea vreme redacția revistei „Marina Română”, dar și de la mulți alți oameni cu suflet mare pe care, din lipsă de spațiu tipo-grafic nu din altceva, nu–i pot consemna.

O.O. Și uite așa, încet-încet, a ieșit de sub tipar primul număr... Când a fost consemnat acest eveniment?

M.D: Momentul primei apariții a fost data de 4 mai 1996, pentru început publicația având patru pagini alb-negru, menținându-se așa până la numărul 74, când s-a trecut la opt pagini, patru color și patru alb-negru, exact cum apare acum.

O.O.: În privința pregătirii materia-lelor pentru redactare ați menținut legă-tura cu doamna dactilografă?

D.M.: Nu! La respectabila doamnă, pe numele său Marieta Iancu, soția regre-tatului nostru camarad maistrul militar Marin Iancu, am apelat doar pentru numele 1- 5, după care redactarea s-a făcut de fiecare dată de către mine, nume-

rele 6-73 fiind pregătite la mașina de scris, iar după aceia, învățând lucrul pe calculator, redactarea textelor am făcut-o și le-am predat tipografiei pe suport electronic. Nevoia de a pregăti materialele în regim de lucru propriu s-a impus destul de repede și asta pentru că numai așa exista posibi-litatea ca pe parcursul elaborării să se poată interveni, acest lucru nefiind posibil atunci când altcineva dactilografia materialul plecat deja din redacție.

O.O: Fiind un cititor frecvent al „Timonei”, apreciez, pe lângă multe altele, corectitudinea semantică și gramaticală a materialelor care văd lumina tiparului. Cum realizați așa ceva, pentru că am văzut la unele publicații existente pe piața media că se strecoară o sumedenie de greșeli?

D.M. Toate materialele publicate în aceşti 22 ani au fost trecute, în respect pentru cuvântul scris, prin filtrul unei corecturi profesioniste, asigurate pentru numerele 1-28 de către doamna Maria Carp, profesoară de limba română, numerele 28-49 de către Georgiana Drăgan, jurnalist la coti-dianul constănțean „Replica”, iar începând cu numărul 50 şi până la 166 de către profesorul și poetul constănțean Geo Vlad, cel care a fost alături de echipajul ligii până pe data de 14 mai 2014, când o boală necruțătoare i-a curmat viața. Începând cu numărul 167 şi până în prezent, corectura este asigurată de unul dintre valoroşii membri ai echipajului, maistrul militar principal Ovidiu Badiu.

O.O.: Folosiți, domnule Mihăilescu, și un însemnat număr de fotografii, acestea dovedindu-se a fi un element de atracție, dar și de susținere a textelor. Ce colaboratori ați avut în această privință? Vă întreb acest lucru pentru că și eu sunt un îndrăgostit al aparatului de fotografiat și...

D.M. Și, de ceva timp, cel care alimentează „Timona” cu fotografii făcute de un profesionist remarcabil... De-a lungul acestor 22 de ani, numărul mare de fotografii prezente în paginile „Timonei” a fost asigurat de către: M.m.p (r) Mihai Costel, M.m.p (r) Nicolae Oașe, P.c.c. Dinu Bogdan, M.m.p (r) Alexandru Grecu, M.m.p (r) Viorel Ciurumelea, M.m.p Marian Boza, Junona Olteanu, M.m.p (r) Dan Cojocaru, M.m.p Viorel Duțu, Muzeul Marinei. Remarcabil este că începând cu numărul 164, sursa principală a devenit M.m.p Ovidiu Oprea, cel care îmi este acum partener de discuție...

O.O.: Gazeta „Timona”, în fapt o operă colectivă cerută de un anume public, a răspuns în acești 22 de ani multor necesități în materie de gust, a răspuns anumitor preocu-pări spirituale comune unui grup social bine determinat şi conturat în spațiul profesional. Sunteți de acord cu mine?

D.M. Așa este, chiar dacă acest grup nu totdeauna s-a dovedit a fi omogen, fiecare individ având exigențe şi preferințe proprii, în acord sau în dezacord cu ale altora. S-a înțeles totuși că această gazetă este a noastră, a tuturor celor care iubim profesia de marinar, iar contextul social în care a apărut şi evoluat în aceşti 22 de ani, producând valuri sau liniştind agitata mare de cerneală, a condiționat-o integral.

O.O.: Care este, după considerația dvs., principalul atuu al acestei publicații?

D.M.: Am opinat întotdeauna că atuul principal al „Timonei”, este faptul că pe lângă aspectul devenirii sale ca o veritabilă punte de legătură între cei aflați la timona asociației şi ceilalți membri, a asigurat și asigură dorința de a fi prezenți în spațiul public, arătând astfel la cât mai mulți semeni de-ai noştri cine suntem, care ne este scopul, ce am realizat, ce ne dorim să facem în viitor. Citită și online, dar și trimisă pe suport de hârtie prin diferite localități din țară, dar nu numai, aprecierile nu au întârziat să apară, iar așa ceva nu poate decât să ne bucure. Universul moral al celor care au dat, dau şi sperăm că vor da viață acestei publicații, cultura şi conştiința estetică care îi caracterizează pe aceşti oameni, formează un grup de elemente determinante pentru noi, cei care acum, la sărbătoarea celor 22 de ani de apariție a periodicului „Timona”, ne bucurăm de prezența publicației ligii în cotidianul spiritual.

O.O.: Vă mulțumesc pentru cele spuse, domnule maistru militar principal (rtr.) Dumitru Mihă-ilescu, iar în finalul discuției noastre dați-mi voie să rostesc o vorbă pe care am auzit-o spusă de cititori de fiecare dată când această gazetă împlinea un număr de ani: La mulți ani „Timona!”. Cinste cui te-a făurit!