economie politica-ionescu romeo

5/17/2018 Economie Politica-Ionescu Romeo - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/economie-politica-ionescu-romeo 1/147

UNIVERSITATEA “DUN ĂREA DE JOS” GALA ŢI

IONESCU VICTOR-ROMEO

EDITURA UNIVERSITĂŢII DUNĂREA DE JOS GALAŢI

-2008-



Prof.univ.dr. ROMEO IONESCU este

absolvent al Academiei de Studii

Economice din Bucureşti, Facultatea

de Cibernetică, Statistică şi Informatică

Economică (1983).

A urmat cursuri postuniversitare de

Programare PC (Comisia Naţională de

Statistică Bucureşti-1987), de Statistică

economică (Comisia Naţională de

Statistică Bucureşti-1988), de Micro şimacroeconomie (Universitatea Lublin, Polonia-1994).

A parcurs două programe de pregătire doctorat la: Universitatea

Dunărea de Jos Galaţi Facultatea de Ştiinţe Economice,

Specializarea: Eficienţa investiţiilor (1991-1993) şi la A.S.E.

Bucureşti, Facultatea de Cibernetică şi Statistică economică,

Specializarea: Economie regională (1993-1996).A obţinut titlul de doctor în economie în cadrul A.S.E.

Bucureşti, Facultatea de Cibernetică şi Statistică economică în anul

1997.

Este Vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Ştiinţe Regionale

(A.R.S.R), membru fondator al Asociaţiei Generale a Economiştilor

din România - filiala Br ăila; laureat al Ordinului Meritul pentru Învăţământ în grad de Cavaler, membru al Research Board of

Advisors, American Biographical Institute, S.U.A., 2005, Diploma

de Merit nr. 850/2005- C.E.C.C.A.R. , membru al European Regional

Science Association, membru al European Regional Science

International, multiplicator de informaţie europeană în cadrul

Delegaţiei Comisiei Europene în România.



I O N E S C U V I C T O R - R O M E O – E C O N O M I E P O L I T I C Ă

3

CAPITOLUL 1

ANALIZA CERERII I OFERTEI

1.1. CEREREA

Cererea reprezintă cantitatea de bunuri care este dorită şi care poatefi cumpărată pe piaţă, într-o perioadă de timp bine determinată, la un preţ unitar dat.

Pentru simplificare, s-a considerat că cererea evoluează în funcţie de preţ după o dreaptă (vezi fig.1.1).

Legea general ă a cererii evidenţiază raporturile de cauzalitate dintremodificarea preţului unui bun şi schimbarea cantităţii cerute, în condiţiilecând toate celelalte elemente r ămân neschimbate.

Legea cererii se fundamentează pe două efecte (elemente):

Fig. 1.1. Extinderea şi contracţia cererii în funcţie de preţ

Q1 Q2 Qi

P1

P2

Pi

P

Q

Contracţia cererii

Extinderea cererii

A

B




4

a. cre şterea pre ţ urilor determină oamenii să devină mai săraci. Einu vor mai putea cumpăra la fel de multe bunuri cu banii pe care îi de ţ in.

Practic, venitul lor real va scădea, acest proces purtând denumirea de efect de venit datorat cre şterii pre ţ urilor;

b. deoarece bunul analizat este, acum, mai scump, consumatorii sevor orienta către bunuri alternative sau substituibile, fenomen cunoscut caefect de substituire datorat cre şterii pre ţ urilor.

Cererea total ă pentru un anumit bun este dată de însumarea tuturor cantităţilor cerute de către toţi consumatorii individuali ai bunului respectiv:

∑=

=n

1i

i )P(cC

în care :n - numărul consumatorilor ; ci - cererea consumatorului i la preţulP.

ANALIZEAZĂ:

Dependenţa dintre cererea pentru un bun pe piaţă şi factorii ei deinfluenţă poate fi evidenţiată cu ajutorul funcţiei cererii.

Func ţ ia cererii reprezintă o ecuaţie care corelează relaţiile

matematice stabilite între cantitatea cerută dintr-un bun şi valorile celorlalţideterminanţi ai cererii.

Funcţia cererii are următoarea formă general ă:

( )C f P T P P V B Psi cj te= +, , , , , , 1

în care: C- cererea; P- preţul bunului; T- gusturile (preferinţele) în consum;Psi- preţurile bunurilor de substituire; Pcj- preţurile bunurilor

PA

A

A

Fi . 1.2. Curba cererii e ia ă




5

complementare; ( ) j m= 1, ; V - veniturile consumatorilor; B - distribuţiaveniturilor; Pt

e+1- preţul estimat pentru perioada viitoare (t + 1).

ANALIZEAZĂ:

1.2. OFERTA

Oferta pentru un bun (individuală) reprezintă cantitatea maximă dintr-un bun pe care un vânzător intenţionează să o vândă pe piaţă, la unanumit preţ, într-o perioadă dată de timp.

Oferta de pia ţă poate fi definită ca suma cantităţilor oferite, laacelaşi preţ, de către toţi vânzătorii sau preţul unitar minim acceptat devânzători, pentru o cantitate dintr-un anumit bun pe care ei intenţionează să îl vândă.

Raporturile de cauzalitate dintre nivelul ofertei şi modificarea preţului reprezintă conţinutul legii generale a ofertei .

Oferta total ă a unui bun sau serviciu, la un anumit preţ, secalculează conform relaţiei:

∑=

= n

1ii )P(oO

în care :O - oferta totală; i - numărul de producători; oi - oferta producătorului i la preţul dat P.

PA

Pn

QA Qn

P

C1

C0

C2

A

B

Fig. 1.3. Modificarea cererii




6

ANALIZEAZĂ:

Pe baza relaţiilor studiate, se poate obţine func ţ ia general ă a ofertei ,respectiv:

( ) ( )( )⎪⎩

⎪⎨⎧

=

== +

m,1 j

n,1i:undeP,Y,X, pr , pr ,CT,Pf O e

1t'

jc'is

în care : P- preţul bunului; CT - costul unitar; pr'is- rata profitului pentru

bunurile alternative (substituibile); pr' jc - rata profitului pentru bunurileconexe; X- evenimente şi şocuri neprevăzute; Y- opţiunile producătorilor;Pt

e+1 - preţul estimat la momentul t + 1.

1.3. NIVELUL OUTPUT-ULUIŞI PREŢUL

Prin combinarea analizei cererii şi ofertei, putem evidenţia modul încare sunt determinate preţul şi producţia actuală pe o pia ţă cu concuren ţă

perfect ă.Pentru aceasta, vom reprezenta, în aceeaşi diagramă, cererea şi oferta

unui bun.Preţul la care cantitatea cerută este egală cu cea oferită poartă

denumirea de pre ţ de echilibru. Echilibrul poate fi definit ca acea pozi ţ ie încare nu exist ă o tendin ţă inerent ă de modificare într-un sens sau altul .

P

P

P

BContracţia ofertei

Extinderea ofertei

Fi . 1.4. Extinderea i contrac ia ofertei în func ie de re




7

Fig. 1.5. Formarea preţului de echilibru

ANALIZEAZĂ: 1. Efectele modificării cererii asupra pre ţ ului şi a cantit ăţ ii de

echilibru , în condi ţ iile în care presupunem că oferta r ămâne nemodificat ă ,

conform figurii următoare:

P

P2

P1 A

O

C

PE

QE

Exces de ofertă

B

C D

E

0

Exces de cerere

Q

Q3 Q2Q1

P3

P1

P2

C3

C2

C1E3

E1

E2

P

Q0

Fig. 1.6. Efectele modificării cererii asupra pieţei




8

2. Modificarea ofertei în condi ţ iile în care cererea r ămâne constant ă,

1.4. ELASTICITATEA

1.4.1. EVOLUŢIA CANTITĂŢII CERUTE ÎN FUNCŢIE DE PREŢ

M ă surarea reac ţ iei unei variabile (cantitatea cerută sau cantitateaoferită) la modificarea unuia dintre determina ţ ii săi (preţul sau venitul)

poartă denumirea de elasticitate.

1.4.2. ELASTICITATEA CERERII ÎN FUNCŢIE DE PREŢ

Gradul, frac ţ iunea sau procentul modificării cererii în func ţ ie de pre ţ reprezintă coeficientul de elasticitate al cererii în func ţ ie de pre ţ

(ECPX) şi se calculează astfel:

0

0CPX C

P

P

CE ⋅

ΔΔ−

=

în care : ΔC- modificarea cererii pentru bunul x (ΔC = C1 - C0); C1 - cerereadin perioada curentă; C0- cererea din perioada de bază; ΔP - modificareasurvenită în nivelul preţului bunului x (ΔP = P1 - P0).

Fig. 1.7. Efectele modificării ofertei asupra echilibrului pieţei

Q3Q2 Q1

P3

P2

P1

O3O2 O1

E3

E1

E2

P

Q 0

C




9

În funcţie de mărimea coeficientului de elasticitate a cererii înfuncţie de preţ, se pot analiza următoarele tipuri de elasticitate a cererii :

- dacă ECPX > 1 - cerere elastică;- dacă ECPX < 1 - cerere inelastică;- dacă ECPX = 1 - cerere cu elasticitate unitar ă;- dacă ECPX → ∞ - cerere perfect elastică;- dacă ECPX = 0 - cerere perfect inelastică.

1.4.3. ELASTICITATEA CERERII ÎN FUNCŢIE DE VENIT

Modificarea cererii în func ţ ie de nivelul venitului poartă denumireade elasticitatea cererii în func ţ ie de venit . Aceasta se calculează conformurmătoarelor relaţii:

0

0CVX C

V

V

CE ⋅

ΔΔ

=

în care : ΔV - modificarea venitului (ΔV = V1 - V0).

1.4.4. ELASTICITATEA CERERII ÎN FUNCŢIE DE PREŢULBUNULUI DE ÎNLOCUIRE SAU COMPLEMENTAR

Elasticitatea cererii depinde şi de alţi factori în afar ă de nivelul preţului sau al venitului:

a. substituibilitatea bunurilor: fiind date două bunuri substituibile( A şi B ), o cre ştere a pre ţ ului bunului A va determina orientarea cererii(cre şterea ei) spre bunul B (al cărui pre ţ nu a fost modificat). Bunul A va fi

substituit în consum de către bunul B; b. complementaritatea bunurilor: fiind date două bunuri

complementare ( A şi B ), o cre ştere a pre ţ ului bunului A va determina oreducere a cererii bunului B şiinvers.

în care: a - bunul analizat; b - bunul de înlocuire sau complementar.c. propor ţ ia modificării veniturilor disponibile: o aceea şi cre ştere a

pre ţ urilor afectează în mod diferit veniturile consumatorilor în func ţ ie debunul respectiv;

d. tipul de marf ă: cererea pentru bunurile de strict ă necesitate este,în general, inelastică , în timp ce aceea pentru bunurile de lux este elastică;

a

b

C

P

P

C

E b

a

CPY 0

0

⋅Δ

Δ

−=




10

e. timpul: coeficien ţ ii de elasticitate a cererii în func ţ ie de pre ţ şi devenit prezint ă o varia ţ ie semnificativă pe o perioad ă mai lung ă de timp şi nuimediat;

f. numărul surselor separate de livrare: când, pentru un anumit produs, exist ă un număr mare de surse separate de livrare, apare posibilitatea g ă sirii de înlocuitori mai buni pentru acel produs, ceea cecaracterizează o cerere mult mai elastică.

1.4.5. ELASTICITATEA OFERTEI

Elasticitatea ofertei reprezintă gradul modificării acesteia în

func ţ ie de schimbarea condi ţ iilor ofertei .În cazul preţului, elasticitatea ofertei se determină conform relaţiilor:

EO

P

P

O

EO

P

P

O

OPX

OPX

= ⋅

= ⋅

ΔΔ

ΔΔ

0

0

0

0

%

%

în care: ΔO - variaţia ofertei ; O0- oferta din perioada de bază.În funcţie de valorile pe care le poate lua coeficientul de elasticitate

a ofertei (EOPX), delimităm următoarele tipuri de elasticitate a ofertei:- dacă EOPX > 1 - ofert ă elastică;

- dacă EOPX < 1 - ofert ă inelastică;- dacă EOPX = 1 - ofert ă cu elasticitate unitar ă;- dacă EOPX → ∞ - ofert ă perfect elastică;- dacă EOPX = 0 - ofert ă perfect inelastică.

Dacă factorul determinant îl constituie venitul, coeficientul deelasticitate a ofertei în func ţ ie de venit va fi:

0

0OVX

0

0OVX

O

V

V%

O%E

O

V

V

OE

⋅ΔΔ

=

⋅ΔΔ

=

1.5. INFLUENŢA FACTORULUI TIMP ASUPRA CERERIIŞI OFERTEI

Am afirmat că elasticitatea variază în funcţie de perioada de timpluată în considerare, deoarece producătorii şi consumatorii au nevoie de unanumit interval de timp pentru a putea r ăspunde la modificările preţului. Cu




11

cât acest interval de timp este mai mare, cu atât mai mare va fi reac ţiaagenţilor economici şi cu atât mai mare elasticitatea cererii şi ofertei, ca înfigura următoare:

1.6. PREFERINŢELE ÎN CONSUM

Orice set de bunuri de consum, supus analizei, poate fi definit cuajutorul unui vector de forma: x = (x1, x2, ..., xn) în care xi ≥ 0

Pornind de la acest vector, teoria economică impune următoarelerestricţii: Restric ţ ia 1 Fiecare bun în parte, component al setului de consum

analizat trebuie să fie perfect divizibil . Restric ţ ia 2 Orice consumator opereaz ă cu ajutorul rela ţ iei de

preferin ţă - indiferent ă fa ţă de bunurile date.: Restric ţ ia 3 Rela ţ ia de tranzitivitate: de obicei, indivizii consumatori

trebuie să opteze între o multitudine de bunuri, pe care să

le achizi ţ ioneze cu venitul lor disponibil. În acest sens, seutilizează o rela ţ ie de tranzitivitate de forma: Restric ţ ia 4 Rela ţ ia de reflexivitate: eviden ţ iază faptul că , pentru

acela şi consumator, un bun dat este preferat sau esteindiferent, în compara ţ ie cu el însu şi, deci:

xi ≥ xi Restric ţ ia 5 Principiul nesa ţ iet ăţ ii: un cumpăr ător nu poate niciodat ă

achizi ţ iona, cu venitul său disponibil, bunurile necesare satisfacerii integrale a nevoilor sale.

Q2 Q2Q1 Q1

P3

Q3 Q3

P3P2

P2P1

P1

P P

Q Q

a

0 0

b

b

O1

O2

c

C2

C1

c

acerere petermen lung

cerere petermen scurt

ofertă petermen scurt

ofertă petermen lung

a. Reac ia ofertei la cre terea cererii b. Reacţia cererii la creşterea ofertei

Fig. 1.8. Studiu de caz




12

Restric ţ ia 6 Graficul unui set de bunuri aferente curbei de indiferen ţă este o suprafa ţă continuă . Aceasta înseamnă că uncumpăr ător poate reduce cantitatea consumat ă dintr-unbun xi , concomitent cu majorarea cantit ăţ ii consumatedintr-un alt bun ( x j ), astfel încât satisfac ţ ia pe care oresimte să fie identică cu cea din situa ţ ia ini ţ ial ă.

1.7. CONCEPTUL DE UTILITATE

Deoarece veniturile disponibile ale oricărui consumator sunt limitate,acesta va fi obligat să opteze pentru achiziţionarea numai a anumitor bunurişi numai în anumite cantităţi.

Apare, astfel, noţiunea de utilitate, considerată a fi satisfacţiarezultată din consumul unei anumite doze dintr-un bun.

Cel care a introdus conceptul utilităţii - Jeremy Bentham (1748÷1832) a considerat că utilitatea poate fi măsurată.

Evoluţia ulterioar ă a teoriei economice a fundamentat două concepţiiesenţiale privind utilitatea: concepţia clasică şi concepţia neoclasică. Potrivitconcep ţ iei clasice, bunurile identice au aceeaşi utilitate, indiferent deconsumatorul lor.

ANALIZEAZĂ:

cantitate

u1 u2 ................................................................. un

utilitate

x1 x2 ................................................................... xn0

Fig. 1.9. Utilităţile totală şi individuală (concepţiaclasică)

ui - utilităţile individuale (egale întreele);xi - cantităţile (dozele) consumate din

bunul analizat




13

Dacă analiza se reduce la consumul unei singure doze (unităţi)dintr-un anumit bun, apare noţiunea de utilitate individual ă. În cazul în caresunt vizate mai multe unităţi dintr-un anumit bun, utilitatea va fi total ă.

Concep ţ ia neoclasică porneşte de la premisa că orice consumator poate aprecia exact utilitatea pe care i-o poate conferi un anumit bun. Caurmare, un bun este util, din punct de vedere economic, dacă este capabil să satisfacă nevoile unui non-posesor.

ANALIZEAZĂ:

Oricărui punct de pe curba AB îi vor corespunde o anumită cantitate x şi o anumită utilitate individuală u. Curba utilităţii individuale (AB) esteorientată NV-SE şi are panta negativă.

Utilitatea totală se calculează ca sumă a utilităţilor individuale şi vafi dată de aria poligonului 0u1AB:

∑=

=n

1iiT uu

Utilitatea totală evoluează după anumite legit ăţ i :

Legitatea 1 Cre şterea cantit ăţ ii consumate dintr-un anumit bun are drept consecin ţ e: cre şterea ini ţ ial ă a utilit ăţ ii totale, atingerea unuianumit punct de maxim şi descre şterea, ulterioar ă , a utilit ăţ ii totale.

Legitatea 2 Utilitatea total ă evoluează sub impactul legii utilit ăţ ii marginaledescrescânde.

Fi . 1.10. Curba utilită ii i aria utilită ii

utilitate

cantitate

A

B

u1

ui

x1 xi xn0




14

Consumul permanent al unui bun implică utilizarea noţiunii deutilitate marginal ă, care evidenţiază surplusul de satisfacţie resimţit princonsumarea unei cantităţi suplimentare dintr-un anumit bun, în condiţiilemenţinerii ne-schimbate a nivelului consumului din celelalte bunuri:

Q

UTUm Δ

Δ=

1.8. TEORIA UTILITĂŢII MARGINALE

Utilitatea total ă reprezintă întreaga satisfac ţ ie pe care un cumpăr ător o ob ţ ine în urma consumului tuturor unit ăţ ilor, dintr-un anumit bun, într-o

perioad ă dat ă.Utilitatea marginal ă evidenţiază sporul de utilitate ob ţ inut în urma

consumării unei unit ăţ i suplimentare dintr-un bun, într-o anumit ă perioad ă de timp.

Aprecierea utilităţii are un caracter subiectiv, utilitatea diferind de la

o persoană la alta.Utilitatea marginală scade atunci când consumul creşte. Acest proces

este cunoscut ca principiul utilit ăţ ii marginale descrescânde.a. curba utilit ăţ ii marginale (U m ) are o pant ă negativă. Acest lucru

se datorează principiului utilit ăţ ii marginale descrescânde, enun ţ at anterior;

b. curba utilit ăţ ii totale (U T ) porne şte din origine, deoarece lipsaconsumului confer ă o utilitate zero pentru cumpăr ători;

uT

cantitate

utilitate

Fig. 1.11. Evolu ia utilită ii totale




15

ANALIZEAZĂ:

c. curba utilit ăţ ii totale atinge punctul de maxim când utilitateamarginal ă este zero;

d. utilitatea marginal ă poate fi calculat ă pe baza curbei utilit ăţ iitotale. Ea reprezint ă panta dreptei care reune şte două cantit ăţ i adiacente pecurbă , conform rela ţ iei:

dQdU

QUU TT

m =ΔΔ=

e. când nevoia pentru bunul analizat a fost satisf ăcut ă , utilitateamarginal ă este zero, iar utilitatea total ă devine maximă;

f. continuarea consumului şi după atingerea acestui prag (U m=0)duce la apari ţ ia unei utilit ăţ i negative sau a unei disutilit ăţ i.

1.8.1. NIVELUL OPTIM AL CONSUMULUI ÎN CAZURILEUNUI SINGUR BUN ŞI AL DOUĂ BUNURI

Analiza preferinţelor consumatorilor în funcţie de veniturile pe care

le deţin, porneşte de la următoarele postulate

1

:a. consumatorul este o persoană ra ţ ional ă care caut ă , pe baza sumei de bani de care dispune, să ob ţ ină o satisfac ţ ie (utilitate) cât maimare în urma consumului.;

b. orice consumator are preferin ţ e stricte în leg ătur ă cu anumitebunuri şi servicii pe care le poate ob ţ ine de pe pia ţă.;

1 Mc Connell Campbell R., Brue Stanley L. , Economics, McGraw-Hill Inc., New York,1993, pp. 404 – 405.

Fig. 1.12. Evolu ia utilită ii totale şi marginale

Utilitate

UT

Um

1 i0 Q n




16

c. veniturile consumatorilor sunt limitate;d. orice bun sau serviciu are un anumit pre ţ , Apare, astfel, noţiunea de surplus al consumatorului , care poate fi

surplus marginal sau total. Surplusul marginal al consumatorului reprezintă sporul de utilitate

ob ţ inut din consumarea unei unit ăţ i suplimentare dintr-un anumit bun, pestenivelul pre ţ ului pl ătit :

PUS mmc −=

în care : Smc - surplusul marginal al consumatorului. Surplusul total al consumatorului (STc) reprezintă sporul de

utilitate total ă , ob ţ inut din consumul unui anumit bun, peste suma de banicheltuit ă în acest scop (peste venitul alocat consumului bunului):QPUS TTc ⋅−=

în care:P - preţul unitar; Q- cantitatea consumată.Pe baza celor două componente prezentate, se poate defini alegerea

consumatorului ra ţ ional , ca fiind aceea care are ca finalitate maximizarea surplusului total al consumatorului.

Procesul de maximizare a surplusului consumatorului poate fievidenţiat grafic în figura următoare:

În figura 1.13., cheltuielile totale aferente achiziţionării cantităţii Q1 din bunul analizat vor fi Q1P1 şi vor fi reprezentate de aria I.Utilitatea totală este dată de suma celor două arii (I şi II) situate sub

curba utilităţii marginale. Surplusul consumatorului este dat de diferenţadintre utilitatea totală şi aria I.

În practică, consumatorul trebuie să ajungă la un anumit compromis,astfel încât, pe baza venitului său disponibil, să atingă maximum desatisfacţie în urma consumului bunurilor achiziţionate.

II

I

Q1

P1

Um,P

P

Um

Q0

Fig. 1.13. Maximizarea surplusului consumatorului




17

În cazul unui singur bun, în momentul cheltuirii ultimei unităţimonetare disponibile pentru achiziţionarea acelui bun, trebuie să se obţină aceeaşi utilitate marginală. Aceasta este, de fapt, regula maximiz ării utilit ăţ ii în cazul unui singur bun şi se scrie ca:

y

x

my

mx

y

my

x

mx

P

P

U

U

P

U

P

U=⇔=

1.8.2. NIVELUL OPTIM AL CONSUMULUI ÎN CAZUL MAIMULTOR BUNURI

În condiţiile în care consumatorii trebuie să achiziţioneze bunurile a,

b, ..., n, ei îşi vor maximiza utilitatea totală (în funcţie de veniturile lor),dacă vor respecta principiul:

n

m

b

m

a

m

P

U

P

U

P

Un ba === K

1.9. ANALIZA CURBELOR DE INDIFERENŢĂ

Analiza curbelor de indiferenţă, care permite realizarea unei ordonări(clasificări) a diferitelor combinaţii de bunuri, în funcţie de preferinţeleconsumatorilor.

Curbele de indiferen ţă reprezintă toate combinaţiile posibile dintredouă bunuri, x şi y, care realizează acelaşi nivel de satisfacţie pentruconsumator. Din punct de vedere grafic, o curbă de indiferenţă se reprezintă astfel:

Fiecare punct de pe curba de indiferenţă reprezintă o combinaţieîntre cantităţile de bunuri x şi y, care produce o aceeaşi utilitate

Q

J

K

L

M

0 Qbun x

b u n y

Fig. 1.14. Curba de indiferenţă a unui consumator




18

consumatorului. În aceste condiţii, consumatorul devine indiferent lacombinaţia pe care o va alege (J, K , L sau M).

Din punct de vedere tehnic, panta curbei de indiferenţă măsoar ă ratamarginală de substituţie (RMS), care indică rata la nivelul căreiaconsumatorul va substitui un bun y pentru un alt bun x, menţinându-şiaceeaşi satisfacţie în consum.

Analiza economică utilizează o multitudine de curbe de indiferenţă,grupate într-o hart ă (vezi fig.1.15).

Toate combinaţiile posibile între două bunuri care pot fiachiziţionate, în funcţie de nivelul preţurilor lor şi de venitul disponibil alcumpăr ătorului, reprezintă dreapta (linia) bugetului .

bun x

b u n y

Q

Q

I5

I4

I3

I2

I1

0

Fi . 1.15. Exem lu de hartă a curbelor de indiferen ă

Fi . 1.16. Drea ta bu etului entru un consumator

Q

Qbun x

b u n y

0




19

Un pas înainte, pe calea analizei economice, îl constituie studierea,în acelaşi timp, a evolu ţ iilor hăr ţ ii curbelor de indiferen ţă şi a dreptei bugetului , conform figurii 1.17.

C

În condiţiile unui nivel dat al venitului, acea combinaţie derepartizare a cantităţilor din cele două bunuri (x şi y) care asigur ă maximumde satisfacţie consumatorului, comparativ cu oricare altă combinaţie

posibilă, reflectă echilibrul consumatorului .

REZUMAT:

Capitolul defineşte, pentru început, preferinţele consumatorului pe baza setului de bunuri de consum. Restricţiile analizei setului de consumconduc către conceptul de utilitate. Utilitatea poate fi tratată în funcţie dedouă concepţii: cea clasică şi cea neoclasică. Pe baza reprezentărilor graficesupuse analizei, se induc conceptele de utilitate individuală, totală şimarginală.

Capitolul continuă cu definirea conceptelor de surplus al

consumatorului şi nivel optim al consumului. În funcţie de harta curbelor deindiferenţă şi de bugetul consumatorului, este analizat echilibrulconsumatorului. Ultimele subcapitole studiază modificareacomportamentului consumatorului ca efect al variaţiei preţurilor sau aveniturilor.CONCLUZII: Consumul bunurilor induce o anumită satisfacţie, numită utilitate. Această utilitate poate fi măsurată cu ajutorul unor unităţiabstracte-utilii. În funcţie de dimensiunile consumului, utilitatea poate fi

V1

A

B

Qx

Qv

Q

Q

I5I4I3I2I1

0

Fi . 1.17. Echilibrul consumatorului




20

calculată: pentru toate dozele dintr-un bun, numai pentru o doză dintr-un bun sau pentru o doză adiţională dintr-un anumit bun.

Opţiunea unui consumator în legătur ă cu achiziţionarea bunurilor depinde de mărimea celor două efecte contradictorii: de venit şi desubstituire. În acest sens, se utilizează curbele de indiferenţă care, cu toatedeficienţele lor, reprezintă un instrument important pentru teoria şi practicaeconomică.

TEST DE AUTOEVALUARE ŞI CONTROL:

1). Pentru un consumator dat, utilitatea economică totală resimţită de pe urma creşterii cantităţii consumate dintr-un bun este descrescătoareatunci când:

a). Bunul respectiv este cumpărat pe credit; b). Unit ăţ ile consumate pesteun anumit nivel nu-i mai sunt necesare; c). Utilitatea marginal ă cre şte;d). Utilitatea marginal ă scade; e). Nici un r ă spuns anterior nu estecorect.

2). Venitul unui consumator este de 40 u.m., iar el consumă două categorii de bunuri (x, y), ale căror preţuri sunt Px= 8 u.m şi Py= 6 u.mconform tabelului următor:

Utilitatemarginală

Primadoză

A II-adoză

A III-a doză

A IV-a doză

A V-adoză

A VI-a doză

Umx 20 15 13 10 6 1Umy 14 9 6 3 2 1Setul de consum care confer ă satisfacţia maximă consumatorului va

fi: a) 2x+3y; b). x + y; c). x+4y; d). 3x+2y; e). Nici un r ă spuns anterior nueste corect.

3). Care este venitul consumat de o persoană care achiziţionează două bunuri x şi y în propor ţia 8x + 3y, preţurile bunurilor fiind Px = 5 u.m.şi Py = 3 u.m.

b) 28 u.m.; b): 290 u.m; c): 29 u.m.; d). 30 u.m.; e). Nici un r ă spunsanterior nu este corect.

4). Un cumpăr ător are un venit total de 12.000 u.m. şi achiziţionează bunurile x şi y conform tabelului:

Cantitatea Primadoză

A II-adoză

A III-adoză

A IV-adoză

A V-adoză

A VI-adoză

Umx 100 180 240 260 270 272Umy 200 300 370 375 376 376

O unitate de bun x sau y costă 2000 u.m. Care va fi setul optim de consum?




21

a). 2x+4y; b). 3x+3y; c). 4x+2y; d). Nu se poate calcula; e). Nici unr ă spuns anterior nu este corect .

5). Care dintre următoarele afirmaţii este corectă:a). Aprecierea utilităţii economice are un caracter eminamente subiectiv;

b). Um exprimă sporul de output obţinut prin creşterea cu o unitate avolumului capitalului; c). Utilitatea totală este produsul utilităţilor marginale; d). Um exprimă sporul suplimentar de input-uri necesar satisfacerii mai bune a consumatorilor; e). Utilitatea unui bun este dată de

preţul acestuia.6). Ce utilitate are un bun care nu mai este cerut de consumatori:

a). 0; b). Negativă; c). Pozitivă; d). Mică; e), Nici un r ăspuns anterior nueste corect.

7). Fiecare unitate care se consumă succesiv dintr-un bun economicare ca rezultat:

a). Creşterea Um; b). Descre terea Ut; c).Menţinerea constantă a utilităţiimarginale; d). Caracter unitar; e). Nici un r ăspuns anterior nu este corect.

8). Condiţia maximizării utilităţii totale când există mai multe bunurieste:

a). X

T

B

T

A

T

P

U K

P

U

P

U === ; b). 0=+++

X B A mg mg mg U K U U ;

c). X

mg

B

mg

A

mg

P

U

P

U

P

U X B A

=== ... ; d). X B A P P P === ... ; e). Nici un r ăspuns

anterior nu este corect.9). Consumatorul care achiziţionează bunurile A şi B obţine o

utilitate agregată maximă ( în condiţiile unui venit disponibil dat), atuncicând:

a). Rata creşterii Um a consumului unei doze din bunul A este superioar ă

sporului absolut al utilităţii totale; b). B

A

mg

mg

P

P

U

U

B

A = ; c). Raportul dintre

productivităţile marginale ale factorilor şi utilităţile lor marginale este

constant; d). Um se reduce, iar UT creşte; e). Um creşte, iar UT se reduce.10). Cunoscând :

Doza 0 1 2 3 4 5 6 7UT 0 80 170 190 200 208 208 190

Să se determine cantitatea consumată care maximizează satisfacţiatotală a consumatorului.

a). 4; b). 5; c). 6; d). nu se poate calcula; e). Nici un r ăspuns anterior nueste corect.




22

CAPITOLUL 2

TEORIA FIRMEI

2.1. NATURA FIRMEI

Firma reprezintă o structur ă organizatorică particular ă, care

beneficiază de un set specific de atribute ale proprietăţii.Elementul central al oricărei firme îl constituie proprietarul , patronul, antreprenorul sau întreprinzătorul. În condiţiile actuale, firmaantreprenorială a devenit forma dominantă de organizare a producţiei.Cauzele şi condiţiile care au determinat această situaţie sunt legate, în

primul rând, de evoluţia istorică a societăţii omeneşti. Orice firmă operează cu input-uri şi cu output-uri, cu elemente specifice activităţilor

promoţionale, de creştere şi de dezvoltare, urmărind optimizarea activităţiisale. Obiectivul principal al oricărei firme îl constituie maximizarea

profitului, ca surplus de venit faţă de suma tuturor costurilor de oportunitatela nivel microeconomic.

Pentru a realiza un model economic în care firma să opereze, trebuiesă se ţină seama de cel puţin două restric ţ ii fundamentale:

a. condi ţ iile pie ţ ei pe care firma operează , care influen ţ ează direct nivelul profitului care poate fi ob ţ inut;

b. nivelul tehnologiilor de produc ţ ie, care determină cantitateaefectivă şi calitatea output-ului pe care firma poate să le ob ţ ină cu input-urile de care dispune la un moment dat.

2.2. TEORIA CLASICĂA FIRMEI

Analiza comparativă a conceptului actual de firmă cu cel clasicexprimat în subcapitolul anterior, conduce la evidenţierea unei multitudinide inadvertenţe, referitoare la:

a. forma de proprietate: o firmă poate fi proprietatea unei singure persoane sau a unui grup redus de persoane. ;

b. controlul firmei: atunci când firma analizat ă se afl ă în proprietatea unui individ sau a unui grup de indivizi, întregul control al deciziilor la nivelul ei va fi de ţ inut de o singur ă persoană , care posed ă

pachetul de control al ac ţ iunilor. În cazul în care capitalul firmei este




23

divizat la o multitudine de ac ţ ionari, controlul va fi exercitat de către unconsiliu director (de administra ţ ie), format din reprezentan ţ i aiac ţ ionarilor, ai angaja ţ ilor firmei şi, eventual, din alte persoane. Dacă

firma analizat ă are ac ţ iuni care sunt achizi ţ ionate de către o alt ă firmă saude o organiza ţ ie financiar ă , reprezentan ţ ii acesteia vor face parte şi ei dinconsiliul director. În condi ţ iile în care dreptul de posesiune al firmei nu estedivizat, controlul ei va fi exercitat de către un director general executiv;

c. organizarea firmei: se realizează sub forma unei structuriierarhice capabile să transpună conexiunile care apar între angaja ţ i şiangajatori la nivelul firmei; d.sistemul informa ţ ional:. informa ţ iile trebuie să fie complete, corecte şi

pertinente, astfel încât deciziile adoptate de conducerea firmei să elimine,cât mai mult posibil, factorul risc;

e. conflictele de interese: adoptarea deciziilor privind activitateaeconomică a firmei se face, de regul ă , în cadrul unui anumit grup deindivizi. Între ace şti indivizi se pot ivi o serie de conflicte dintr-unul sauchiar din ambele motive care urmează: lipsa unei informări obiective,ordinea de preferinţă a acestor indivizi , în ceea ce prive şte rezultateledeciziei.

Teoria clasică este astfel concepută, încât să furnizeze o bază demodele ale firmei, care să ne permită să observăm corelarea dintre deciziile

privind furnizarea de output şi cererile de input, pe de o parte, şi schimbărilede parametri, ca de pildă preţurile input-urilor şi output-urilor, taxele saucoeficienţii tehnologici, pe de altă parte.

Acest lucru poate fi realizat destul de uşor, prin abordarea unuimodel de firmă abstract, de tipul black box , iar testul realităţii asupra valoriiacestei abstractizări, îl reprezintă evaluarea modului de predicţie şi luareadeciziilor.

Cele mai importante deficienţe ale teoriei clasice a firmei sunt:a. consecin ţ ele separ ării propriet ăţ ii de control;b. limitele firmei şi natura acesteia - dacă costurile tranzac ţ ionale

sunt acoperite prin activit ăţ i de integrare în cadrul firmei, de ce întreaga

economie nu se prezint ă sub forma unei mari firme?c. structura internă şi organizarea firmei - de ce exist ă ierarhie şicare este cea mai eficient ă arhitectur ă pentru structurarea procesului dedecizie în cadrul firmei ?

d. structura capitalului firmei, adică cel mai bun mix dintre obliga ţ ii şi crean ţ e;

e. piaţa internă a factorului muncă (din cadrul firmei).Teoria clasică a firmei, nu spune nimic despre aceste probleme.




24

2.3. FUNDAMENTELE TEORIEI FIRMEIRealitatea economică actuală arată că cea mai mare parte a activităţii

economice este controlată de mari corporaţii, în timp ce se accentuează separarea dintre proprietar şi cel care controlează efectiv firma.

Proprietarii firmei, sunt acţionarii, care pot fi de ordinul miilor,fiecare dintre ei având o cotă parte din totalul acţiunilor companiei. Aceştiasuportă riscurile, în sensul că fluctuaţiile profitului societăţii respectiveimplică fluctuaţiile venitului lor personal - dividendele. De asemenea, eifurnizează capitalul de risc pentru noi investiţii, fie prin achiziţionarea unor noi emisiuni de acţiuni, fie, lucrul cel mai întâlnit, prin repartizarea

profitului obţinut pentru noi investiţii. De cele mai multe ori,managerii au reţineri în urmărirea intereselor acţionarilor.

În principiu, membrii comitetului director din cadrul unei firmei aumenirea de a fi îndrumătorii acţionarilor, prin faptul că privesc în

perspectivă operaţiunile firmei de pe poziţia acţionarilor înşişi. Comitetuldirector, este în mod obişnuit, subordonat unor directori executivi, superioriîn rang, în cadrul companiei. Această structur ă, de tip muşuroi, poate fievidenţiată grafic ca în figura 2.1.

ANALIZEAZĂ:

Decizieeconomică

Decizieeconomică

Mediueconomic

Director general(manager general)

Consiliul director p furnici (p<m<n)

Acţionari importanţim furnici (m<n)

Acţionari obişnuiţi nfurnici

Fig. 2.1. Structura detip muşuroi a firmei




25

Astfel, dacă s-ar pune problema unui conflict de interese dintre sferaadministrativă şi acţionari, cel mai posibil este ca membrii comitetuluidirector să adopte interesele companiei. Astfel, directorii executivi superioriîn rang din cadrul companiei şi nu acţionarii sunt aceia care controlează efectiv activităţile de decizie din cadrul firmei (subordonându-şi interesele

problemelor organizatorice, de care ei înşişi se lovesc atunci când asigur ă implementarea efectivă a propriilor decizii).

De aceea, primele încercări de a construi modele de capitalismmanagerial (ale lui W.J. Baumol şi respectiv R. Morris şi O.E. Williamson)aveau forma unor simple probleme de maximizare impusă princonstrângere2. Obiectivele managerilor se raportează direct la o serie defactori, cum ar fi: venitul rezultat din vânzări ( Baumol ), dezvoltarea( Morris), funcţia utilităţii, definită pe bază de variabile ce reflectă direct

preferinţele manageriale, cum ar fi cheltuielile cu personalul, problemelesalariale, câştigurile suplimentare (Williamson). Interesele şi influenţaacţionarilor sunt exprimate prin constrângerea de a obţine un minim de

profit cât să se evite preluarea firmei, permiţând acesteia să obţină un profitoarecare (nu neapărat cel maxim). Modelele respective vin cu o ga-mă întreagă de predicţii în ceea ce priveşte încercările de echilibrare, predicţiiurmate de r ăspunsuri concretizate în situaţii relativ constante (neoscilante),ambele fiind diferite de cele privind maximizarea profitului şi care - cazul

modelului lui Williamson - ofer ă explicaţii interesante privindmanagementul defectuos şi ineficienţa (în terminologia lui H. Liebenstein).Totuşi, modelele în sine ridică o serie de întrebări. Principalul punct

vulnerabil îl reprezintă absenţa vreunei analize explicite a rolului pe care îl joacă informaţia şi comportamentul proprietarului sau proprietarilor firmei -simpla prezumţie că există constrângerea de a obţine un profit anumenef ăcând decât să scoată din calcul o serie de elemente esenţiale.

Deşi o firmă poate fi privită ca un complex de contracte - deangajare, furnizare de output, contracte de creditare (obţinerea de surse definanţare în scopul rambursării creditelor), ş.a.m.d. - activităţile ei suntorganizate prin intermediul unui sistem de autoritate plus control şi mai

puţin pe baza tranzacţiilor de pe piaţă. Lucr ările mai recente, care îşi auoriginea în introspectiva lui Coase, se axează pe clarificarea naturiicosturilor tranzac ţ iilor care apar în relaţiile de piaţă şi pe aplicareaconceptelor astfel dezvoltate pentru a explica de ce unele activităţi se

2 Schimalensee R., Willig R.D., The handbook of Industrial Organisation, vol.1, NorthHolland, Amsterdam, 1989.




26

integrează mai profitabil în cadrul firmei, în timp ce altele sunt lăsate lastadiul de tranzacţii de piaţă3.

Conceptele cheie sunt: situa ţ iile în care contractele sunt incomplete; specificitatea activului; comportamentul ocazional (adaptarea la diferite situa ţ ii); drepturile reziduale de decizie şi control.

a. Contractele incomplete: atunci când un contract este încheiat, se poate constata existen ţ a unei nesiguran ţ e generale în ceea ce prive şteviitoarea stare de lucruri a unei firme, în care trebuie să se materializezeclauzele contractuale;

b. Specificitatea activului: una sau ambele păr ţ i ale contractului pot aloca resurse într-o anumit ă activitate economică; dacă activitateaeconomică respectivă ar lua sfâr şit, iar resursele şi-ar schimba domeniul de utilizare, ar exista pierderi semnificative în planul valorii output-ului şiîn cel al costului asumat;

c. Comportamentul ocazional: egoismul agen ţ ilor economici îi vaconduce la preluarea oricărui avantaj ce poate fi ob ţ inut dintr-o anume

situa ţ ie de pia ţă , chiar dacă aceast ă înseamnă omiterea sau distorsionareainformării, comportament neloial sau incorect ş.a.m.d. Afacerile sunt afaceri;

d. Drepturile reziduale de decizie şi control: dacă un contract esteincomplet, atunci el nu va specifica modalit ăţ i de ac ţ iune ale păr ţ ilor îndiferitele împrejur ări care ţ in de conjunctura economică Proprietatea

confer ă dreptul de a decide în astfel de situa ţ ii neacoperite de un contract.

2.4. DEFICIENŢELE TEORIEI CLASICE A FIRMEI

Teoria tradiţională a maximizării profitului firmei este criticată,considerându-se nerealistă.

O critică vehementă a teoriei clasice microeconomice se bazează peideea că, în practică, firmele nu urmăresc egalizarea venitului marginal cucostul marginal . Cu toate acestea, în momentul în care firmele obţin profitulmaxim, automat realizează şi egalitatea Vm = Cm, chiar dacă doresc sau nuacest lucru. Dificultatea principală care apare este aceea a maximizării

profitului în condiţiile lipsei de informa ţ ii . Mai mult, firmele nu pot cunoaşte cu exactitate curbele cererii şi venitului marginal pentru fiecaredintre ele. Dar, cea mai importantă problemă este aceea de a estima evolu ţ iacurbei cererii în func ţ ie de ac ţ iunile şi reac ţ iile celorlalte firme de pe

pia ţă. Teoria jocurilor poate ajuta, la rândul ei, o firmă să-şi stabilească un

3 Grossman S., Hart O., The Costs and Benefits of Ownership: A Theory of Vertical and Lateral Integration, Journal of Political Economy, 94/1986, pp.691-719.




27

anumit preţ şi o anumită strategie, dar nu permite cuantificarea exactă areacţiilor firmelor care mai operează pe aceeaşi piaţă.

O ultimă problemă ar fi aceea legată de faptul că firmele opereaz ă într-un mediu economic aflat mereu în schimbare, în care curbele cererii şiofertei translatează permanent. O altă variantă de atac a teoriei clasice afirmei, este aceea care susţine că firmele nu urmăresc să-şi maximizeze

profiturile, chiar dacă ar putea realiza acest lucru.Teoriile alternative ale firmei afirmă că majoritatea firmelor sunt

producătoare (satisf ăcătoare) de profit. Aceasta înseamnă că manageriiurmăresc obţinerea unui nivel minim de profit, suficient pentru a-i satisface

pe acţionari, interesul lor pentru depăşirea acestui prag dispărând ulterior. Înaceastă situaţie, apar două noi categorii de teorii microeconomice:

a. prima, care sus ţ ine că firmele urmăresc alte obiective decât maximizarea profiturilor lor (în condi ţ iile în care au ob ţ inut un profit

suficient);b. cea de-a doua, care afirmă că firma se confrunt ă cu o multitudine de

interese conflictuale (în condi ţ iile ob ţ inerii unui profit suficient).

2.5. TEORIILE ALTERNATIVE ALE FIRMEI

Teoriile alternative ale firmei se refer ă la:a. Maximizarea profitului pe termen lung: managerii urmăresc

evoluţia curbelor costurilor şi veniturilor, astfel încât să obţină maximum de profit după o perioadă mai lungă de timp.

b. Maximizarea, pe termen scurt, a veniturilor ob ţ inute dinvânz ări: teorie dezvoltat ă de către W. Baumol , la sfâr şitul anilor '50. Spredeosebire de teoria anterioar ă (de la punctul a ), sunt u şor de determinat

pre ţ urile şi output-ul care permit maximizarea pe termen scurt a profitului.Volumul vânzărilor va fi maximizat, conform figurii:

ANALIZEAZĂ:

.

Q1 Q2

CT

VT

u.m.

Q0

Fig. 2.2. Determinarea output-ului care maximizează veniturileob inute din vânzări




28

Efectele restric ţ iilor profitului asupra activit ăţ ii firmei sunt ilustrateîn figura 2.3.

ANALIZEAZĂ:

c. Maximizarea creşterii venitului din vânz ări sau a valorii capitalului pe termen lung: managerii operează pe termen lung şiurmăresc, ca obiectiv principal, cre şterea dimensiunilor şi a puteriieconomice a firmei. Expansiunea firmei se poate realiza prin mijloace

interne sau prin fuziune.

2.6. TEORIILE INTERESELOR (OBIECTIVELOR)MULTIPLE

Firmele pot urmări nu unul ci mai multe obiective strategice. Deexemplu, ele pot urmări atât o creştere a veniturilor obţinute din vânzări cât şia profitului.

Acest set de obiective se poate manifesta şi atunci când valoarea

maxi-mă a unui obiectiv particular nu este cunoscută.Un progres esenţial legat de teoriile alternative ale firmei, îlconstituie dezvoltarea teoriilor comportamentului firmelor . Aceste teorii

permit anticiparea acţiunilor firmei pe baza studierii comportamentuluidiferitelor grupuri de oameni din cadrul firmei şi a interacţiunilor dintreaceştia, în condiţiile existenţei unor interese potenţial conflictuale4.

4 Cyert R.M., March J.G., A Behavioural Theory of the Firm, Prentice Hall, New York,1963.

Prtotal

VT

CT

Q3Q1Q20

Pr

u.m.

Q F i g

. 2 . 3 . M

a x

i m i z a r e a

p r o

f i t u l u i d i

n v a n z a r i

i n

c o n

d i t i i l e r e s t r

i c t i i l o r

d a

t o r a

t e




29

Modificarea obiectivelor firmei se poate produce destul de des, înfuncţie de schimbarea condiţiilor pieţei. Cu toate acestea, manageriiîncearcă să realizeze obiectivele pe care şi le-au propus iniţial. Acest faptconduce către un fenomen cunoscut sub denumirea de organizare relaxat ă (lejer ă ). Organizarea lejer ă se manifestă atunci când managerii păstrează capacităţi de rezervă, pentru a putea r ăspunde mai uşor modificărilor careapar pe piaţă.

2.7. NOŢIUNEA DE FACTOR DE PRODUCŢIE

Definirea factorilor de producţie se face pornind de la resurseleeconomice. Resursele economice reprezintă acele resurse (naturale, umanesau rezultate dintr-un proces de producţie anterior) care participă efectiv larealizarea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor oamenilor..

Indiferent de categoria din care fac parte, resursele economice secaracterizează prin următoarele tr ăsături :

a. reprezint ă obiect al tranzac ţ iilor bilaterale;b. se g ă sesc în proprietatea agen ţ ilor economici;c. pot fi transportate şi depozitate;d. sunt limitate din punct de vedere cantitativ.Ca urmare, putem defini factorii de producţie drept totalitatea

resurselor economice care sunt efectiv utilizate în cadrul activităţiieconomice a firmei.

Economistul francez J.B. Say a grupat factorii de producţie în treimari categorii: munca, pământul şi capitalul, considerând că fiecare dintreaceştia este purtător de venit.

2.8. ANALIZA CAPITALULUI

Capitalul reprezintă totalitatea bunurilor care contribuie ladesf ăşurarea activităţii productive (maşini, unelte, echipamente, spaţii dedepozitare, transport sau distribuţie)5.

Componenta esenţială a capitalului real o reprezintă capitalul tehnic,respectiv bunurile reproductibile capabile să mărească eficacitatea muncii şisă aducă un venit, un profit proprietarului său6.

După modul în care participă la activitatea economică, se consumă şise înlocuiesc, componentele capitalului tehnic se împart în: capital circulant şi capital fix.

5 McConnell & Brue, Op.cit ., 1993, p.21.6 Nechita Vasile, Economie politică, vol.I, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1991, p.81.




30

Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului care participă la un singur ciclu de producţie, transmiţându-şi valoarea şi consumându-seintegral, fiind necesar ă înlocuirea sa cu fiecare ciclu de fabricaţie.

Capitalul circulant cuprinde: materii prime, materiale, combustibili,semifabricate, energie etc. Capitalul circulant utilizat de către o firmă depinde de consumurile specifice (tehnologice) şi este influenţat de evoluţia

preţurilor pieţei.Capitalul fix participă la mai multe cicluri de producţie, se uzează

treptat şi îşi transmite valoarea asupra produselor create treptat, în funcţie de perioada de funcţionare şi de nivelul output-ului rezultat.

La nivelul firmei, capitalul fix este studiat cantitativ şi calitativ cuajutorul următorilor indicatori :

a. înzestrarea factorului muncă cu capital fix: LK F=α

în care: K F - capitalul fix total;L - număr lucr ători din firmă.

ANALIZEAZĂ:

IW

I

0

u.m.

timp

Fig. 2.4. Evoluţia indicilor dotării şi ai productivităţii muncii




31

b. structura capitalului fix:

100K

K

F

Fi ⋅=β

în care: K Fi - capital fix din categoria i; ( )n,1i = c. structura capitalului fix pe vârste:

i

ij

F

F

K

K =γ

în care: K Fij - capital fix din categoria i şi de vârstă j; ( )m,1 j =

K Fi

- capital fix din categoria i.( )

n,1i = d. perioada de înnoire a capitalului fix:

⎟⎟ ⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛ =δ

an.m.u

.m.u

C

K F

în care: C - valoarea casărilor anuale de capital fix vechi.

2.8.1. CALCULUL EFICIENŢEI CAPITALULUI FIX

Determinarea eficienţei capitalului fix permite realizarea decomparaţii în timp sau cu alte firme concurente. Eficienţa este evidenţiată cuajutorul a trei indicatori :

a. eficien ţ a brut ă a capitalului fix:

F bK K

VT Ef

F =

în care: VT - cifra de afaceri a firmei analizate.b. eficien ţ a net ă a capitalului fix:

F

ad K n K

V Ef

F =

în care: Vad - valoarea adăugată la nivelul firmei.c. rentabilitatea capitalului fix:

100K Pr R F

⋅=

în care: Pr - profitul firmei.

F F K K R I I I bn Ef Ef >>

2.8.2. UZURA CAPITALULUI FIX

Uzura capitalului fix este studiată ca uzur ă tehnică cât şi economică.




32

Uzura tehnică (studiată de disciplinele tehnice) este legată decoroziune, slă birea lagărelor, obosirea materialelor. Ea poate fi mecanică sau chimică şi se refer ă la piese, subansambluri sau chiar la întregul utilaj.

Uzura economică se datorează pierderi caracteristicilor economice aleutilajelor, ca urmare a uzurii tehnice. Uzura economică poate fi fizică şimorală.

2.8.3. AMORTIZAREA CAPITALULUI FIX

O problemă esenţială a analizei capitalului fix o constituieamortizarea. Aceasta se determină ca raport între valoarea iniţială a

capitalului fix (K F) şi durata de funcţionare a acestuia exprimată în ani (n):

n

K Am F=

în care: Am - amortizarea anuală.Firma poate opta pentru trei tipuri de politici de amortizare:a. amortizare liniar ă: se determină pe baza valorii ini ţ iale a

capitalului şi se aplică sub forma aceleia şi cote de amortizare anuale:

F j K Am ⋅ρ=

în care:ρ- cota de amortizare anuală; j- ani; ( )n,1 j = . b. amortizare regresivă: const ă în aplicarea unui coeficient fix

asupra valorii capitalului r ămas, valoarea amortizat ă crescând, în timp cevaloarea capitalului fix se reduce:

1tF j K Am−

⋅ρ=

ANALIZEAZĂ:

Fig. 2.5. Evoluţia amortizării în cadrul metodei liniare

u.m.

ani

Am +

Am + 2

Am + n

10

n

Am - amortizarea anuală;- cota anuală.




33

Fig. 2.6. Evolu ia amortizării în cadrul metodei regresive

c. amortizarea pe baza eficien ţ ei actualiz ării: permite determinareaunei sume anuale egale a amortizării conform rela ţ iei:

( )

( ) 1a1

aa1K Am

n

n

r −+

⋅+⋅=

în care :n- durata de funcţionare(în ani); a - coeficient care ia valori de la 0la 10.

2.9. ANALIZA FACTORULUI MUNCĂ Munca reprezintă totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale proprii

fiinţei umane şi la oamenii fac apel în procesul producerii bunurilor necesaresatisfacerii nevoilor lor.

În legătur ă cu factorul muncă, se analizează raţionalizarea folosiriisale, ca urmare a introducerii progresului tehnic7.

7 Ionescu Romeo Victor, Managementul industriei, Editura Evrika, Br ăila, 1996, pp.44-54.

Progres tehnic

Raţionalizarea utilizării

factorului muncă

Modificarea numărului delucrători i a calită ii lor

Potenţarea folosirii

resurselor materiale

Creştere

economică

Fi . 2.7. Ra ionalizarea folosirii factorului muncă

u.m.

ani

Am

K F

10

n




34

ANALIZEAZĂ:

Nu

Fi . 2.8. Al oritmul realizării ra ionalizării factorului muncă

Legendă:

1. Există supliment de personal ?2. Se pot lua măsuri de înlocuire cu

maşini şi utilaje ?3. Devine eficientă folosirea for ţei de

muncă ?

Delimitarea personalului

Studiul fluxurilor tehnologice

Reorganizarea folosiriisale

Eforturile şi măsurilenecesare în acest sens

1

2

3

Eficienţa procesului deraţionalizare

START

Normarea ştiinţifică afiecărui loc de muncă a

personalului

Compararea personaluluiexistent cu cel rezultat în urma

raţionalizării

Nu

STOP

Se efectuează studiile deînlocuire

Da

STOPDa

Nu

Da




35

2.9.1. PRODUCTIVITATEA MUNCII

Productivitatea muncii evidenţiază eficienţa cu care este cheltuită resursa de muncă.

Ca modalitate general ă de calcul , productivitatea se determină ca:

N

QW =

în care: N - număr de lucr ători sau număr ore-om, om-zile, om-lună.

2.10. ANALIZA FACTORULUI NATUR Ă (PĂMÂNT)

În calitate de factor de producţie, pământul reprezintă totalitatearesurselor naturale, toate darurile naturii, utilizate în procesul de producţie.Aceste resurse sunt:8 terenurile arabile, pădurile; zăcămintele de minerale şi de ţ i ţ ei, resursele de apă.

Pământul prezintă o serie de caracteristici fundamentale:a. este cadrul specific de desf ăşurare a oricărei activit ăţ i umane;b. este principalul factor de produc ţ ie din agricultur ă;c. este singura sursă de producere (ob ţ inere) a alimentelor şi a altor

materii prime naturale. În calitate de factor de producţie, pământul este strict limitat.

Limitarea pământului implică limitarea drastică a resurselor naturaleneregenerabile.

2.11. TEORIA PRODUCŢIEI PE TERMEN SCURT

Similar consumatorului raţional, producătorul trebuie să acţionezedupă principiul raţionalităţii.

Producătorul ra ţ ional se manifestă atunci când firma acţionează asupra costurilor şi beneficiilor ei prin măsuri alternative, care urmărescmaximiza-rea beneficiilor nete.

Corelaţia dintre output şi input în activitatea economică esteevidenţiată cu ajutorul unei funcţii de producţie. Func ţ ia de produc ţ ie reprezintă o relaţie matematică între nivelul producţiei unui bun şi cel alinput-urilor folosite pentru realizarea lui, prin care se evidenţiază modificarea cantităţii de output determinată de modificarea celei de input-uri.

8 Campbell R., McConnell, Stanley L. Brue, Op.cit., 1993, p.20.




36

Practic, funcţia de producţie evidenţiază relaţia dintre cantitatea defactori utilizaţi şi cantitatea de output obţinută într-o anumită perioadă detimp (zi, lună, an etc.). Expresia sa algebrică curentă este:

( )Q f Fi=

în care : Q - producţia fizică (cantitatea obţinută într-o anumită perioadă detimp, pe baza unui consum dat de input-uri); Fi- factorul de producţie i.

Cel mai simplu model al funcţiei de producţie, este acela careutilizează numai doi factori de producţie, de obicei capitalul şi factorulmuncă, sub forma:

( )Q f K L= ,

în care : K - capitalul; L - factorul muncă utilizat.Funcţiile de producţie permit analiza economică pe termen scurt sau

pe termen lung, pe baza noţiunilor de factor fix şi variabil.Factorul fix reprezintă acel input al cărui ofertă nu poate fi mărită

într-o anumită perioadă de timp (de exemplu, clădirile).Factorul variabil este acel input al cărui ofertă poate fi mărită într-o

anumită perioadă de timp.Deosebirea dintre factorul fix şi cel variabil permite realizarea

distincţiei între evoluţia pe termen scurt şi cea pe termen lung. Perioada scurt ă reprezintă acel interval de timp în care cel puţin un

factor nu se modifică (este considerat constant). Pe o perioadă scurtă,output-ul poate creşte doar prin utilizarea unei cantităţi mai mari de factorivariabili.

Perioada lung ă este acea perioadă, suficient de mare, pentru a permite variaţia tuturor factorilor (input-urilor).

Dimensiunile perioadei scurte sau ale perioadei lungi difer ă de la ofirmă la alta.

Pe termen scurt, producţia face obiectul acţiunii legii randamentelor descrescânde, potrivit căreia, atunci când unul sau mai mulţi factori suntconstanţi, va apare un punct (nivel) de la care orice creştere suplimentar ă acantităţii de input-uri variabile va determina o creştere mai mică a output-

ului. Pentru a evidenţia modul în care legea randamentelor descrescânde afectează nivelul producţiei totale, vom apela la o funcţie de producţie deforma:

Q = f(K,L)

Această funcţie poate fi evidenţiată cu ajutorul următoarei figuri:




37

ANALIZEAZĂ:

Funcţia de producţie permite introducerea şi definirea a două noinoţiuni: produc ţ ia fizică medie şi produc ţ ia fizică marginal ă.

Produc ţ ia medie ( )Q reprezintă producţia totală obţinută pe o

unitate de factor variabil:

QQ

Fv i

=

în care : Fvi - factor variabil i. Produc ţ ia marginal ă (Qm) evidenţiază sporul de output obţinut prin

creşterea cantităţii de factor variabil cu o unitate:

QQ

Fvmi

=Δ

Δ:

ANALIZEAZĂ

-15

-5

5

15

25

35

45

55

65

75

85

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Producţia fizică

Producţia medie

Producţia marginală

Fig. 2.10. Studiu de caz

a

A

Qm10 i

j

Q

Fi . 2.9. Evolu ia rafică a roduc iei i a factorului muncă




38

2.12. TEORIA PRODUCŢIEI PE TERMEN LUNGPe o perioadă lungă de timp, toţi factorii de producţie se pot

modifica. Se pune, practic, problema determinării acelei dimensiuni optimea firmei care să permită realizarea unui anumit nivel al producţiei cu costuriminime. Grafic, determinarea optimului firmei producătoare se prezintă astfel:

În figura 2.11, dreapta AB evidenţiază limita resurselor care pot ficheltuite în momentul analizei. Practic, această limită reprezintă nivelulcostului to-tal. Fiind date trei variante de producţie (Q1, Q2, Q3), nivelulmaxim care poate fi atins de firmă va fi dat de punctul M, punctul detangenţă dintre dreapta AB şi curba Q2. Odată determinată capacitateaoptimă de producţie, managerul se va preocupa de reducerea costurilor, carese realizează, în principiu, prin următoarele metode:

a. reducerea cheltuielilor materiale;b. cre şterea productivit ăţ ii;c. reducerea cheltuielilor administrative. În acţiunile lor, firmele se ghidează după legea randamentelor

marginale descrescânde.

Curba productivităţii marginale intersectează curba productivităţiimedii la nivelul maxim al acesteia din urmă.2.13. COSTURILE PE TERMEN SCURT

Noţiunea de cost este utilizată în mod diferit de către economişti şide contabili. Atunci când cuantifică costurile, economiştii utilizează conceptul de cost de oportunitate.

Costul de oportunitate reprezintă costul aferent unei activităţi,măsurat în raport cu sacrificiile f ăcute pentru realizarea ei. Ca urmare,

Q3

Q2

Q1

QM

CM

A

B

M

Cost

Q

Fi . 2.11. O timul roducătorului




39

factorii de producţie utilizaţi într-o activitate economică implică realizareaunor sacrificii, deci a unor costuri de producţie care pot fi:

a. costuri explicite: reprezint ă costurile de oportunitate legate deachizi ţ ionarea factorilor de produc ţ ie pe care firma nu îi de ţ ine şi de careare nevoie în vederea desf ăşur ării activit ăţ ii ei economice. Aceste costuri senumesc explicite, deoarece implică direct plata, de către firme, a unor sumede bani;

b. costuri implicite: sunt costurile care nu implică plata direct ă decătre firmă a unor sume de bani unei ter ţ e păr ţ i, dar care totu şi necesit ă

sacrificarea unor alternative. . Pe termen scurt, o parte din factorii de producţie prezintă o ofertă fixă. În plus, costurile lor totale nu variază odată cu output-ul ca, deexemplu, renta plătită pentru utilizarea unui teren. Această rentă nu esteinfluenţată de variaţia producţiei obţinute de pe terenul respectiv. Apare,astfel, noţiunea de cost fix (CF), care evidenţiază toate cheltuielile care suntindependente de modificarea volumului producţiei. El este asociat cuexistenţa unei capacităţi de producţie a unei firme şi, este plătit în cazul încare nivelul producţiei este zero. Elementele componente ale costului fixsunt: chiriile, amortizarea, dobânzile, asigur ările, cheltuielile de între ţ inere,

salariile personalului administrativ, rentele. Utilizarea unor factori de producţie variabili va antrena şi plata unor costuri ce vor fi influenţate de

nivelul output-ului. Costurile totale care variază în acelaşi sens cu niveluloutput-ului produs se numesc costuri variabile (CV). Aceste costuri serefer ă la: materii prime, materiale, combustibili, energie şi apă aferente

procesului de produc ţ ie, servicii de transport , salariile personalului direct productiv etc. Suma costurilor fixe şi variabile formează costul total (CT):

CT = CF + CVGrafic, evoluţia costurilor totale, fixe şi variabile va fi :

0

5

10

15

20

25

30

0 1 2 3 4 5

Q

C o s t u r i

Cost fix

Cost variabil

Cost total

Fig. 2.12. Evoluţia costurilor totale, fixe şi variabile (date ipotetice)




40

Evidenţierea costului total pe fiecare unitate de output se realizează cu ajutorul costului total mediu ( CT ), calculat ca: CT

CT

Q=

Costul total mediu reprezintă suma costului fix mediu ( CF ) şi a

costului variabil mediu ( CV ), calculate astfel:

CFCF

Q

CVCV

Q

CT CF CV

=

=

= +

O altă categorie de costuri o constituie costul marginal (Cm), careevidenţiază cheltuielile suplimentare aferente creşterii output-ului cu o

unitate: CmCT

Q=

ΔΔ

Costul marginal poate fi calculat şi ca diferenţă între costurilevariabile aferente fiecărui nivel al producţiei, deoarece singura deosebiredintre coloana costului total şi cea a costului variabil:

Q

CVCm

ΔΔ

=

Generalizând, evoluţia costurilor medii şi marginale se prezintă ca în

figura 2.13.

0

2

4

6

8

1 0

1 2

1 4

1 6

1 8

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0 11

C o s t f i x m e d i u

C o s t v a r i a b i l m e d i u

Cost to ta l mediu

C o s t m a r g i n a l

Fig. 2.13. Evoluţia costurilor medii şi marginale

Punctul de pornire al curbelor costului variabil mediu şi marginal se poate situa (în funcţie de situaţia concretă) şi sub punctul de pornire alcurbei costului fix mediu, dar, evoluţia lor ca tendinţă r ămâne aceeaşi.

Curba costului marginal intersectează curbele costului variabil mediuşi a costului marginal în punctele lor de minim, aceasta reprezentând onecesitate de ordin matematic.




41

2.14. COSTURILE PE TERMEN LUNGEvoluţia costurilor medii pe termen lung se evidenţiază cu ajutorul

curbei costurilor medii pe termen lung , respectiv a unei curbe care exprimă variaţia costurilor medii în funcţie de cea a output-ului, în condiţiile în caretoţi factorii de producţie sunt variabili.

Economiştii americani McConnell şi Brue pornesc de la următoareadiagramă, pentru a analiza evoluţia costurilor medii pe o anumită perioadă lungă de timp:9

ANALIZEAZĂ:

Din punct de vedere grafic, aceste modificări implică un număr infinit de curbe ale costului total mediu pe perioade reduse de timp:

9 Mc Connell Campbell R., Brue Stanley L., Op.cit., pp.428-429.

Fig. 2.14. Curba costurilor totale medii pe o perioadă lun ă de tim caz i otetic

Q5Q4Q3Q2Q1 Q

C o s t u r i

CT5

0

CT1

CT2

CT3

CT4

Fi . 2.15. Evolu ia costului total mediu e o erioadă mare de tim

cost

0




42

Pornind de la aceste considerente, managerul trebuie să găsească acea dimensiune a firmei sale care să asigure minimizarea costurilor de

producţie. În luarea acestei decizii, managerul face apel la următoareaevoluţie a costurilor pe termen lung:

Conform figurii 2.16, în evoluţia pe termen lung a costului mediu, seobservă parcurgerea a trei zone:

a. prima zonă: este aceea în care se realizează economii (0Q1 ) şi, seeviden ţ iază grafic prin panta descrescătoare a curbei costului mediu. Se

poate observa că , de şi capacitatea de produc ţ ie a firmei se măre şte până lanivelul Q1 , costul mediu se diminuează;

b. zona a doua: este aceea în care costurile medii pot r ămâne

constante. Aceast ă zonă este extrem de important ă pentru manager, deoareceel poate mări capacitatea de produc ţ ie a firmei (de la Q1 la Q2 ), în condi ţ iileunui cost mediu constant;

c. zona a treia: în timp, expansiunea firmei analizate va determinacre şterea costurilor medii, cu efecte directe asupra rentabilit ăţ ii ei.

2.15. VENITUL

Mărimea încasărilor pe care o firmă le obţine din vânzarea unuianumit output (Q) pe piaţă, într-o perioadă de timp, reprezintă venitul total

(VT): VT Q P= ⋅ Dacă analizăm venitul total pe unitatea de output, obţinem venitul

mediu (VT):

VTVT

QP= =

1 2

zona de o tim zona ro resivăzona de resivă

ierderi

0

e termen lun c o s t u r i

Fi . 2.16. Evolu ia costurilor medii e termen lun




43

Venitul suplimentar obţinut din vânzarea unei cantităţi suplimentarede output, într-o anumită perioadă de timp, reprezintă venitul marginal (Vm):

VmVT

Q=

ΔΔ

O firmă a cărui putere economică este mică şi care nu poateinfluenţa preţul pe piaţă va avea pante ale curbelor venitului total, mediu şimarginal diferite de cele ale unei firme cu putere economică mare (vezifig.2.17).

În figura 2.17, este analizat cazul unei firme ale cărei dimensiuni sunt prea mici în comparaţie cu mărimea pieţei pe care ea operează. O astfel de fir-mă poartă denumirea de firmă primitoare de pre ţ ( price taker ).

Firma primitoare de pre ţ , datorită puterii sale economice reduse, nueste capabilă să influenţeze nivelul preţului de pe piaţă. Pe de altă parte, ea îşi

poate vinde întreaga producţie la un preţ rezultat din intersecţia cererii cuoferta pe piaţă. Ca urmare, curba venitului mediu va fi identică cu cea acererii pentru bunul respectiv.

Dacă firma analizat ă de ţ ine o parte semnificativă din vânz ările de

pe pia ţă, curba cererii pentru produsele ei va avea o pantă negativă. Aceastaînseamnă că, pentru a-şi mări vânzările pe piaţă, firma respectivă trebuie să-şi reducă preţul.

2.16. MAXIMIZAREA PROFITULUI

Există mai multe modalităţi de diferenţiere a profitului, în funcţie decomponentele sale. O primă astfel de structurare cuprinde:

a. profitul legitim (legal): realizat în contextul respect ării legilor;

Fig. 2.17. Derivarea curbelor venitului mediu şimar inal în cazul unei firme de mici dimensiuni

QE

E

C

O

Q Q

PP

PEC = Vm =

00

VT

a. piaţa b. firma individuală




44

b. profitul nelegitim (nelegal): realizat prin încălcarea legilor (cre şterea artificial ă a costurilor, practicarea unor cote procentuale de

profit peste cele admise de lege, sustragerea de la plata impozitelor şitaxelor, duble înregistr ări etc.);

c. profitul admis: de către stat prin reglement ări referitoare laimpozitele pe profit:

IPr Pr Tadmis −=

în care :Pr T - profit total; I - impozite pe profit.O altă grupare a componentelor profitului total are la bază faptul că

acesta se obţine pe două căi:

a. prin utilizarea factorilor de produc ţ ie, de către firmă , într-oactivitate economică , ob ţ inându-se profit normal ( Pr n ). Profitul normal reprezint ă contravaloarea pl ătit ă întreprinzătorului pentru munca depusă de acesta în leg ătur ă cu organizarea şi combinarea resurselor în cadrul

procesului de produc ţ ie ; b. prin vânzarea produselor ob ţ inute de către firmă la un pre ţ mai mare decât costul total (care include şi profitul normal), diferen ţ a numindu-se profit supernormal (economic) ( Pr ec ).

Concluzionând:PrT = Prn + Prec

Din punct de vedere economic, profitul se analizează pe baza a doi

indicatori :a. masa profitului (Pr): suma total ă încasat ă sub formă de profit de

către un agent economic, o ramur ă sau economia na ţ ional ă ca diferen ţă între pre ţ ul de vânzare şi costul mediu sau între venitul total şi costul total.

Masa profitului se determină la nivel de produs:

Pr = −P CT sau la nivelul întregului output:

( )Pr = − = −VT CT Q P CT

b. rata profitului (pr'): raportul procentual între masa profitului(Pr) şi costurile f ăcute pentru ob ţ inerea acesteia (CT), volumul capitaluluiutilizat (K u ) sau cifra de afaceri (VT):

pr CT

pr K

pr VT

u

'Pr

'Pr

'Pr

= ⋅

= ⋅

= ⋅

100

100

100




45

REZUMAT: Elementul esenţial al organizării şidesf ăşur ării activităţii economice actuale este firma. În legătur ă cu natura saşi formele de organizare există mai multe teorii. Iniţial, capitolul prezintă teoria clasică a firmei, punând accent pe limitele acestei teorii. Ulterior, suntanalizate teorii alternative ale firmei, punându-se accentul pe procesul defuzionare a firmelor. Teoria economică actuală a introdus obiective multiple

pentru firmă, fapt ce este reliefat în ultimul subcapitol. Orice activitate economică necesită utilizarea unui anumit capital.

Acest capital poate fi fix şi circulant. Analiza celor două forme alecapitalului tehnic este continuată cu studierea celorlalte două categorii defactori: munca şi pământul. Se pune un mare accent pe analiza uzuriicapitalului fix şi, implicit, pe determinarea amortizării acestuia.

Analiza costurilor se .realizează diferenţiat, pe perioada scurtă şi pe perioada lungă de timp. Costurile sunt calculate şi analizate după diferitecriterii, acceptate de teoria microeconomică. În final, este analizat venitul şi,

pe baza sa, profitul firmelor.CONCLUZII: Firma este elementul nodal al activităţii economice. Bunasa funcţionare implică stabilirea şi atingerea unor obiective exacte, carevariază extrem de mult de la un manager la altul.

Factorii de producţie sunt limitaţi din punct de vedere cantitativ şicalitativ. Singura posibilitate reală de asigurare într-o mai bună măsur ă a

satisfacerii nevoilor este aceea a utilizării lor cât mai eficiente.În activitatea lor, firmele efectuează cheltuieli şi urmăresc obţinereaunor venituri care să le asigure un profit cât mai mare. Unele dintre costurilef ăcute de firme se află sub controlul firmelor şi, din acest motiv, pot fiinfluenţate într-un sens sau altul.TEST DE AUTOEVALUARE ŞI CONTROL:

1. Analizează următorul text şi evidenţiază critic avantajele şidezavantajele tipurilor de fuzionare prezentate. În practică, există trei tipuri de fuzionare:

a. fuzionare pe orizontal ă: const ă în unirea a două firme, care

ac ţ ionează în cadrul aceleia şi ramuri şi la acela şi stadiu de prelucrare a produselor;b. fuzionare pe vertical ă: se realizează atunci când se unesc două firme

care operează în aceea şi ramur ă dar la diferite stadii de produc ţ ie;c. fuzionare sub formă de conglomerat: în cazul unirii a două firme

care operează în ramuri diferite de activitate. 2. Caracterizează procesul de fuzionare, pe baza datelor din tabelul:




46

Anul 1974 1976 1978 1980 1982 1984 1986 1988 1990 1992Număr firmeachiziţionate

504 353 567 469 463 568 842 1.499 779 426

Cheltuielirealizate(mil.£)

508 448 1.140 1.475 2.206 5.475 15.363 22.740 8.329 5.850

3. În anul 1950, durata medie de viaţă era de 50 ani, din care unindivid avea cinci ani timp liber, 11 ani timp muncă, 3 ani transport, 6 anişcolarizare şi 20 ani somn, hrană, igienă, iar în anul 2000 la o durată medie avieţii de 72 de ani aceeaşi indicatori reprezentau, în ordine, 31 ani, 8 ani, 6ani, 8 ani şi 19 ani, atunci timpul de şcolarizare în anul 2000 faţă de 1950:a).A crescut ;b.) A scă zut; c). A r ămas acela şi; d). Nu se poate preciza; e).

Nici un r ă spuns anterior nu este corect.4. Capitalul fix este aceea parte a capitalului tehnic care participă la…, se consumă… şi se înlocuieşte …după… ani de utilizare:a) Mai multe procese de produc ţ ie – integral - mai mul ţ i; b). Mai multecicluri economice – treptat - mai mul ţ i; c). a + b; d). Mai multe cicluri de

produc ţ ie – treptat – mai mul ţ i; e). Nici un r ă spuns anterior nu este corect.5. Un agent economic obţine în anul t0 un output egal cu 10 buc. cu

un cost total de 100 u.m. În anul următor producţia creşte la 12 buc. iar costul total la 120 u.m. Costul marginal al firmei va fi:a). 100 u.m; b)..10 u.m.; c).1 u.m; d)..5 u.m.; e).Nici un r ă spuns anterior nueste corect.

6. Costul marginal intersectează curba costului mediu în punctul : a). de maxim; b).de echilibru; c).superior costului total; d).de minim; e).

Nici un r ă spuns anterior nu este corect.7. Costul total mediu este 1200 u.m., din care 10% constituie cost

fix unitar. Costul variabil din perioada următoare creşte de 2,8 ori, iar producţia ajunge la 600 bucăţi, sporind cu 200%. În asemenea condiţii:a). Costul marginal va fi egal cu costul mediu din perioada de bază; b):Costul total mediu se reduce; c). Costul total mediu va cre şte; d). Costul marginal cre şte; e). Costul marginal va fi de 5 ori mai mare decât costul total mediu.

8. Costul variabil deţine 75% din costul total, iar costul fix reprezintă 40.000 u.m. În condiţiile în care producţia se dublează, care va fi mărimeacostului total şi a costului variabil: a). 120.000 u.m., 40.000 u.m.; b). 280.000 u.m., 240.000 u.m.; c). 180.000

u.m., 120.000 u.m.; d). 320.000 u.m., 240.000 u.m.; e). Nu se poate calcula.

.




47

CAPITOLUL 3

3.1. FUNDAMENTELE CONCURENŢEI PE PIAŢĂ

Pe piaţă operează două categorii de agenţi economici: vânzătorii şicumpăr ătorii. Confruntarea specifică dintre agenţii economici vânzători pentru

a atrage de partea lor cumpăr ătorii, în cadrul economiei de piaţă, poartă denumirea de concuren ţă.În cadrul luptei de concurenţă, firmele utilizează o multitudine de

instrumente şi mijloace. Acestea se împart în două mari categorii :a. instrumente economice: reducerea costurilor sub cele ale

concuren ţ ilor, reducerea pre ţ ului de vânzare, cre şterea calit ăţ ii bunurilor şi serviciilor, acordarea de diferite facilit ăţ i clien ţ ilor etc.;

b. instrumente extraeconomice: furnizarea de informa ţ ii pentru to ţ iclien ţ ii, sponsorizarea unor ac ţ iuni sociale de interes local sau na ţ ional,

presiuni morale în caz de criză , r ă zboi etc.. În funcţie de instrumentele folosite în cadrul luptei de concurenţă,

aceasta este departajată în loial ă şi neloial ă.Concuren ţ a loial ă reprezintă modalitatea de desf ăşurare aconcurenţei prin utilizarea mijloacelor economice.

Concuren ţ a neloial ă reprezintă modalitatea de desf ăşurare aconcurenţei prin utilizarea mijloacelor extraeconomice. Din acest motiv, semai numeşte concuren ţă incorect ă.

Desf ăşurarea luptei de concurenţă prezintă o serie de avantaje, precum:

a. stimularea introducerii progresului tehnic (care are drept consecin ţă reducerea costului de produc ţ ie şi cre şterea calit ăţ ii);

b. reducerea pre ţ urilor de vânzare, prin diminuarea drastică a

costurilor de produc ţ ie;c. egalizarea progresivă a veniturilor şi a condi ţ iilor de via ţă ale

lucr ătorilor care- şi desf ăşoar ă activitatea în acela şi domeniu. Pe de altă parte, concurenţa prezintă drept consecinţe şi o serie de

dezavantaje:a. diminuarea calit ăţ ii produselor;

CONCUREN A PERFECTĂ IIMPERFECTĂ




48

b. poluarea mediului ambiant. Cheltuielile cu protec ţ ia mediuluireprezint ă o component ă a costului firmei. Diminuarea acestor cheltuielidetermină accentuarea poluării mediului;

c. reducerea salariilor, salariile reprezentând tot o component ă acostului;

d. cre şterea pre ţ ului de vânzare, atunci când toate modalit ăţ ile dereducere a costurilor au fost eliminate.

Teoria economică analizează patru tipuri distincte de concurenţă:Tabel 3.1:Tipuri de concurenţă pe piaţă

Tipuri de

piaţă

Nr. de

firme

Libertateade acces pe

piaţă

Natura

produselor

Implicaţii asupra curbei

cereriiconcurenţă

perfectă foartemare

f ăr ă restricţii

omogeneCurba cererii este orizontală.Firmele sunt primitoare de preţ.

concurenţă monopolistă

maref ăr ă restricţii

diferenţiate

Curbă cu pantă negativă, încondiţiile unei cereri elastice.Firma are un control minimasupra preţului.

concurenţă de oligopol

câteva cu restricţiidiferenţiatesau nu

Curbă cu pantă negativă, încondiţiile unei cereri inelastice,dar care depinde de deciziile

celorlalte firme de pe piaţă.

Concurenţă de monopol

unasingur ă

restrictivă sau complet

blocată

un singur tip de

produs

curbă cu pantă negativă maiinelastică decât la oligopol.Firmele controlează nivelul

preţului pe piaţă.

3.2. CONCURENŢA PERFECTĂ ŞI MAXIMIZAREAPROFITULUI

Concurenţa perfectă prezintă acea situaţie de piaţă caracterizată prin:a. numărul mare de firme producătoare: aceste firme sunt

independente şi ofer ă produsele lor pe o pia ţă extrem de bine organizat ă;b. standardizarea (omogenitatea) produselor: aceast ă

caracteristică îl face pe cumpăr ător să devină indiferent fa ţă de producătorul de la care va cumpăra marfa pe care o dore şte, la un pre ţ dat;

c. imposibilitatea influen ţării pre ţ ului: fiecare firmă produce o frac ţ iune atât de mică din output-ul total, încât, cre şterea sau diminuarea ei




49

nu are nici o influen ţă semnificativă asupra nivelului ofertei sau al pre ţ uluide pia ţă.;

d. intrarea şi ieşirea liber ă pe/de pe pia ţă: pe pia ţ a cu concuren ţă perfect ă , nu exist ă nici un fel de obstacol semnificativ (legal, tehnologic, financiar sau de alt gen) care să se opună intr ărilor sau ie şirilor firmelor pe/de pe pia ţă;

e. perfecta elasticitate: adaptarea f ăr ă restric ţ ii a ofertei la nivelul cererii şi invers;

f. transparen ţ a perfect ă: posibilitatea ob ţ inerii de către orice firmă a tuturor informa ţ iilor necesare în leg ătur ă cu cantitatea, calitatea sau

pre ţ ul de pe pia ţă a unui anumit bun.

3.2.1. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA CU CONCURENŢĂ PERFECTĂ PE O PERIOADĂ REDUSĂ DE TIMPOrice firmă va fi interesată să găsească acel nivel al producţiei care

să permită maximizarea profitului său. În acest scop, firma poate comparavenitul său total cu costul total de producţie sau venitul său marginal cucostul marginal.

a. Corela ţ ia venit total, cost total, profit: în condi ţ iile unui pre ţ de pia ţă dat, orice firmă producătoare trebuie să stabilească dacă va produceacel bun, în ce cantitate şi cu ce profit.

Exist ă trei situa ţ ii specifice în acest sens: a1. Maximizarea profitului în cazul în care firma produce: ANALIZEAZĂ:

0

50

100150

200

250

300

350

400

450

500

0 1 2 3 4 5

Venit total

Cost total

Fig. 3.1. Maximizarea profitului pe piaţa cu concurenţă perfectă(caz ipotetic)




50

a2. Minimizarea pierderilor în situa ţ ia în care firma produce

ANALIZEAZĂ:

0

50

10 0

15 0

20 0

25 0

30 0

35 0

40 0

0 1 2 3 4 5

Cost total

Venit total

Cost variabil

Fig. 3.2. Minimizarea pierderilor pe piaţa cu concurenţă perfectă (cazipotetic)

a3. Minimizarea pierderilor în situa ţ ia în care firma î şi înceteaz ă activitatea.

b. Corela ţ ia venit marginal, cost marginal, profit: pe parcursul activit ăţ ii oricărei firme, exist ă un singur punct pentru care venitul marginal este egal cu costul marginal, punct în care firma î şi va maximiza profitul sauî şi va minimiza pierderile.

Condi ţ ia de maximizare a profitului permite realizarea următoareireprezent ări grafice:

Firma analizat ă ob ţ ine un profit pozitiv pentru orice nivel al produc ţ iei cuprins între A şi B , deoarece, pe acest interval, venitul mediueste mai mare decât costul mediu (care include şi profitul normal).

Fig. 3.3.Maximizarea

profitului pe piaţa cuconcuren ă erfectă

A BC

D

E

F

Q

G

Cm

CT

0

V = Vm

u.m.




51

Profitul economic este reprezentat de aria dreptunghiului DEGF (ha şurat).

3.2.2. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA CU CONCURENŢĂ PERFECTĂ PE O PERIOADĂ LUNGĂ DE TIMP

Modelul de analiz ă al maximizării profitului pe o perioadă mare detimp se iniţiază pe baza următoarelor premise:

a. singura modificare, pe termen lung, este legat ă de intr ările şiie şirile de firme pe/de pe pia ţ a respectivă;

b. toate firmele din cadrul unei aceleia şi ramuri economice au curbeidentice ale costurilor;

c. intr ările sau ie şirile de firme în/din cadrul unei ramuri nuafectează pre ţ urile resurselor sau modul lor de alocare.

Intrarea şi ieşirea de firme implică faptul că, pe termen lung, profitultotal al fiecărei firme va fi egal cu profitul normal (profitul economic estezero), iar costul mediu (incluzând profitul normal) va fi egal cu venitul mediu(vezi fig.3.4).

În conformitate cu figura 3.4, apar trei condi ţ ii pentru asigurareaechilibrului pe termen lung:

a. fiecare firmă realizează produc ţ ia sa la cele mai scă zute costuri,

care sunt determinate de curba costului mediu pe termen lung ;b. fiecare firmă î şi maximizează profitul economic realizând acea produc ţ ie pentru care V m = C m ;

c. dacă profitul economic este zero, nici o firmă nu va mai dori să intre sau să iasă pe/de pe pia ţă , costul mediu va egala venitul mediu, venit egal, la rândul său, cu venitul marginal.

Conform acestor trei condiţii, realizarea echilibrului pe termen lung

necesită respectarea egalităţii : CT Cm= pentru toate firmele.

Q

(incluzând profitul normal)

CT

Cm

u.m.

QE0

V = Vm

Fig. 3.4. Obţinereaprofitului la nivel de

firmă pe piaţa cuconcurenţă perfectă (pe

o perioadă lungă detimp)




52

Costul mediu egalează nivelul costului marginal la cel mai scăzutnivel al curbei costurilor medii.

3.3. CONCURENŢA DE MONOPOLŞI MAXIMIZAREAPROFITULUIConcuren ţ a de monopol reprezintă acea situaţie de piaţă în care o

singur ă firmă deţine producţia unui anumit bun pentru care nu există înlocuitor.

Piaţa cu concurenţă de monopol este caracterizată de:a. existen ţ a unui singur vânz ător: practic, firma se confund ă

(identifică ) cu subramura sau ramura producătoare a bunului respectiv;b. lipsa înlocuitorilor pentru bunul respectiv: pentru consumator nu

exist ă alte alternative rezonabile. El trebuie să cumpere bunul de lamonopol sau să renun ţ e la consumul acestui bun;

c. influen ţ area nivelului pre ţ ului: monopolul exercit ă un control considerabil asupra pre ţ ului, prin intermediul regl ării dimensiunii ofertei

pe pia ţă.;d. blocarea accesului pe pia ţă al noilor firme: un monopol nu are

competitori direc ţ i şi indirec ţ i pe pia ţ a pe care o domină , deoarece el dispune de o multitudine de bariere care apar la intrarea pe pia ţ a bunului

respectiv. Aceste bariere pot fi de ordin economic, tehnologic, legal etc. şi, practic, blochează în totalitate accesul unei noi firme pe pia ţ a de monopol;e. tipul de activitate promo ţ ional ă: în func ţ ie de natura produsului

realizat sau a serviciului efectuat, un monopol este obligat sau nu să- şiintensifice activit ăţ ile promo ţ ionale.

3.3.1. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA DE MONOPOLPE O PERIOADĂ SCURTĂ DE TIMP

Condiţia maximizării profitului pe piaţa cu concurenţă de monopoleste tot aceea referitoare la egalitatea dintre costul marginal şi venitulmarginal.

Pe un orizont scurt de timp, această maximizare se realizează conform următoarei reprezentări grafice:

Z

V

W

X Q

Cmu.m.

Y

Vm

C

CT

0


Fig. 3.5. Maximizareaprofitului pe piaţa de

monopol pe unorizont redus de timp




53

3.3.2. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA DE MONOPOL PEUN ORIZONT LUNG DE TIMP

Maximizarea profitului de monopol, pe termen lung, se realizează conform figurii 3.6.

Nivelul output-ului care maximizează profitul este 0X, nivel pentrucare dreptele cererii actuale şi cererii posibile se intersectează în punctul Y.

Profitul economic va fi zero, deoarece costul mediu (incluzând profitul normal) egalează venitul mediu pentru o producţie de 0X unităţi.3.4. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA CU

CONCURENŢĂMONOPOLISTICĂ Concuren ţ a monopolistică reprezintă acea situaţie de piaţă, în careun număr relativ mare de mici producători sau vânzători ofer ă bunurisimilare, dar nu identice, cumpăr ătorilor.

Concurenţa monopolistică se caracterizează prin:a. fiecare firmă de ţ ine o pondere foarte mică din pia ţ a total ă şi are,

deci, o mică posibilitate de a controla pre ţ ul pe pia ţă;b. prezen ţ a unui număr relativ mare de firme împiedică activit ăţ ile

comune ale acestora având ca scop impunerea unui anumit pre ţ saurestric ţ ionarea ofertei;

c. independen ţ a firmelor : fiecare firmă adopt ă acea politică pe care

o consider ă cea mai avantajoasă pentru ea. Reac ţ iile firmelor rivale pot fiignorate, deoarece ponderea fiecărei firme pe pia ţă este redusă , eleneputând influen ţ a pre ţ ul sau oferta pe pia ţă;

d. diferen ţ ierea produselor se realizează în func ţ ie de calitate(func ţ ionalitate, materiale folosite, design), serviciile aferente bunuluicumpărat (garan ţ ie, post-garan ţ ie, consultan ţă , transport, instalare),localizarea lor în unit ăţ i (deschise non - stop, amplasate pe principaleleartere de circula ţ ie, pe şosele, în g ări, aeroporturi) şi modul de prezentare,ambalare şi împachetare a bunului cumpărat;

0

P

WX Q

Vm

Z

Y

CTCm

Cerere actuală

Cerere probabilă

VT

u.m.


Fig. 3.6. Maximizareaprofitului de monopol

pe termen lung




54

e. lipsa competi ţ iei prin pre ţ : competi ţ ia pe pia ţ a cu concuren ţă monopolistică se desf ăşoar ă pe baza calit ăţ ii produselor şi a reclamei;

f. accesul relativ uşor pe pia ţă: acest acces nu este absolut liber deoarece unele firme pot de ţ ine anumite patente de fabrica ţ ie, de vânzareetc.. Intrarea pe pia ţă a unei noi firme necesit ă efectuarea de cheltuieli decătre aceasta pentru a ob ţ ine tehnologia necesar ă ob ţ inerii unor produse

similare cu cele aflate pe pia ţă.

3.4.1. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA MONOPOLISTICĂ PE O PERIOADĂ SCURTĂ DE TIMP

Pe piaţa monopolistă, maximizarea profitului se realizează încondiţiile în care venitul marginal egalează costul marginal.

ANALIZEAZĂ:

Profitul economic obţinut de firma monopolistă este evidenţiat desuprafaţa haşurată. Mărimea acestui profit depinde de poziţia şi deelasticitatea curbei cererii (C). Cu cât curba cererii va avea o elasticitate mairedusă, cu atât mai mare va fi profitul firmei monopoliste pe termen scurt.

3.4.2. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA MONOPOLISTICĂ PE O PERIOADĂ MARE DE TIMP

În condiţiile în care firmele monopolistice obţin profit economic, noi

firme vor dori să intre pe piaţă. Intrarea pe piaţă a noilor firme va determinadiminuarea cererii pentru produsele firmelor existente anterior. Curba

acestei cereri (C VT= ) va translata către stânga atât timp cât se va obţine profit economic şi cât alte noi firme vor intra pe piaţa analizată (vezifig.3.8).

Echilibrul pe termen lung va fi atins doar în situaţia în care nu se maiobţine decât profitul normal (profitul economic este zero). Atunci noile firme

Cm

Vm

E0

P

CT

= C

u.m.

Fig. 3.7. Maximizarea profitului pe piaţa monopolistă pe o perioadă scurtă




55

nu vor mai fi interesate să intre pe piaţă. Cererea va fi tangentă la curba costuluimediu.

E

Nivelul output-ului va fi 0QE, pentru care VT CT= pe termen lung.Pentru orice alt nivel al output-ului, costul total mediu va fi mai mare decâtvenitul mediu, iar firmele nu vor mai obţine profitul normal.

În practică, în cadrul concurenţei în afara preţului, pe piaţa

monopolistă apar două categorii de probleme:a. imposibilitatea previzionării exacte de către firme a efectelor

cre şterii output-ului şi al publicit ăţ ii asupra nivelului cererii;b. efectele cre şterii produc ţ iei şi ale reclamei sunt diferite în func ţ ie

de nivelul pre ţ urilor. 3.5. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA CU

CONCURENŢĂDE OLIGOPOLOligopolul reprezintă situaţia în care pe piaţă există câteva firme de

dimensiuni mari, care produc bunuri omogene sau diferenţiate.Caracteristicile fundamentale ale oligopolului sunt:

a. barierele la intrarea pe pia ţă: aceste bariere sunt similare celor de pe pia ţ a de monopol, dimensiunile lor variind de la un domeniu la altul. Astfel, apar situa ţ ii în care intrarea pe o pia ţă este relativ u şoar ă , în timpce, în altele, accesul este aproape imposibil;

b. interdependen ţ ele dintre firme: fiecare firmă trebuie să ia înconsiderare deciziile celorlalte din cadrul oligopolului. În plus, fiecare

firmă este direct influen ţ at ă de deciziile partenerilor de oligopol.Firmele oligopoliste se confruntă, în practică, cu două situa ţ ii

diferite:

Fig. 3.8. Maximizarea profitului pe piaţa monopolistă peo erioadă lun ă de tim

Cm

CT

Vm

QE0

Q

PE

VT= C

u.m.




56

a. interdependen ţ ele dintre firme le determină pe acestea să încerce să colaboreze între ele. Dacă aceast ă colaborare este viabil ă , firmeleoligopoliste vor ac ţ iona practic, ca un monopol şi î şi vor putea maximiza

profitul;b. pe de alt ă parte, firmele sunt tentate să concureze între ele pentru a

ob ţ ine o cot ă cât mai mare de pia ţă şi profituri cât mai mari.

3.5.1. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA DE OLIGOPOLCOOPERANTOligopolul cooperant reprezintă acea situaţie de piaţă în care firmele

acceptă (formal sau informal) să limiteze concurenţa între ele. În acest sens,firmele stabilesc cote de producţie, fixează nivelul preţurilor, limitează

promovarea produselor sau dezvoltarea lor sau, pur şi simplu, decid să nu seatace reciproc pe piaţă.

Înţelegerea de cooperare între firmele oligopoliste dă naştere la uncartel .

ANALIZEAZĂ:

În alte condiţii, membrii cartelului pot decide să dividă piaţa între ei,fiecăreia revenindu-i o anumită cot ă. Suma tuturor acestor cote trebuie să fie

egală cu output-ul 0Q1. Dacă suma cotelor depăşeşte 0Q1, va r ămâne producţie nevândută (dacă preţul nu se modifică) sau se va reduce preţul devânzare pe piaţă (sub 0P1).

Modalitatea concretă de stabilire a nivelului cotelor pe fiecare membrual cartelului poate diferi. O primă cale ar fi aceea de stabilire a cotelor astfelîncât să se minimizeze costurile la nivelul întregului cartel . O altă metodă de stabilire a cotelor de producţie, în cadrul cartelului, constă în divizarea

Fig. 3.9. Maximizarea profitului în cazul unui cartel

Q1

Vm

Cm

Q

P1

VT

u.m.

= C

0




57

pieţei între firmele membre, în concordan ţă cu nivelul cotelor lor de pia ţă (de vânzări). Această metodă este cea mai des întâlnită în practică.

Pe de altă parte, firmele pot funcţiona conform condiţiilor legale, dar colaborând tacit , prin armonizarea preţurilor lor.

Apare, astfel, noţiunea de colaborare tacit ă între firmeleoligopoliste. Această colaborare are drept obiectiv principal nivelul preţului,

preţ care se stabileşte în funcţie de firma cea mai puternică, care domină piaţa respectivă. Această firmă trasează pre ţ ul director .

O altă modalitate de stabilire a firmei faţă de care se realizează raportarea preţului membrilor oligopolului este aceea legată de consideraţiade care se bucur ă acea firmă din partea celorlalţi şi de flexibilitatea şiadaptabilitatea ei la modificările condiţiilor de pe piaţă. O astfel de firmă

poartă denumirea de firmă barometru.a. În cazul în care pre ţ ul director se fixează în func ţ ie de firma

dominant ă în cadrul oligopolului, cererea total ă pe pia ţă va fi eviden ţ iat ă în figura 3.10.

În figura 3.10., ca şi în cazul concuren ţ ei perfecte, firmeleoligopoliste accept ă un anumit nivel al pre ţ ului, cu men ţ iunea că acesta nueste pre ţ ul de pia ţă , ci cel al firmei dominante.

Curba cererii firmei dominante reprezint ă cererea de pe pia ţă mai pu ţ in oferta celorlalte firme din oligopol. La pre ţ ul P 1 , întreaga cerere pe pia ţă este satisf ăcut ă de celelalte firme, cererea pentru firma dominant ă fiind zero. Dacă pre ţ ul scade la P 2 , ofertele celorlalte firme vor fi zero, întimp ce firma dominant ă va acoperi întreaga cerere pe pia ţă.

Profitul firmei dominante va fi maximizat când costul marginal egalează venitul marginal (vezi fig.3.11).

b. Dacă firmele oligopolului se orientează după o firmă barometru ,automat se vor orienta şi după pre ţ ul acesteia.

P1

P2

u.m.

0

Cpiaţă

Opiaţă

Cererea firmeidominante

Fi . 3.10. Îm ăr irea ie ei între firma dominantă i celelalte firme




58

O metodă alternativă de determinare a unui anumit lider este aceeade a stabili un set de principii (reguli) pe care fiecare firmă din cadruloligopolului trebuie să le respecte, ca de exemplu:

a. determinarea pre ţ ului de vânzare în func ţ ie de costurile medii: prin ad ăugarea unui procent fix de profit la aceste costuri.

b. stabilirea unor pre ţ uri certe care pot creşte în cote egale, prestabilite: conform unei progresii aritmetice.

3.5.2. MAXIMIZAREA PROFITULUI PE PIAŢA DE OLIGOPOLNECOOPERANT

Chiar în condiţiile existenţei unui acord de cooperare, va apare tottimpul tentaţia pentru firmele individuale, de a diminua preţul sau de a vinde

mai mult pe piaţă, depăşind cotele stabilite.Să luăm, de exemplu, cazul unei firme relativ mici din cadrulcartelului. Această firmă va fi primitoare de preţ, iar poziţia ei pe piaţă poatefi ilustrată în figura 3.12.

La preţul P1, firma individuală îşi maximizează profitul producând0q1, pentru care Cm = P1 = Vm1. Mărimea acestui profit este dată de ariahaşurată din figura 3.12.b.

Preţ

P1

Cm al firmeidominante

Cererea pieţei

O celorlaltefirme

Cdom

Vm-dom

QTQ2Q1 Q0

Fig. 3.11. Determinareapreţului şi a output-uluipe piaţa de oligopol în

funcţie de situaţiafirmei dominante

Vm1

Vm2

CT1

u.m.

CT2

u.m.

C

Vm

q12

Cm

Q Q

P1

P2

CT

VT = C

0 0

a. ramură b. firmă individuală

Fi . 3.12. Tendinţa firmei individuale de a-şi de ăşi cota de roducţie




59

Să presupunem că nivelul preţului impus de către cartel va fi P2 > P1, preţ la care Cm = Vm la nivel de ramur ă. Ca urmare, output-ul se va reduce la0q2. În condiţiile în care firma analizată de noi are alocată o cotă de

producţie 0q2, profiturile ei vor creşte către zona punctată. Acum, firma îşi poate mări profiturile chiar dacă va vinde mai mult decât 0q2, deoarece preţuleste mai mare decât costul marginal (P2 > Cm). Firma îşi va maximiza

profiturile la un output egal cu 0q3 pentru care costul marginal este egal cuvenitul marginal (Cm = Vm2).

Pericolul care apare este acela că celelalte firme, din cadrulcartelului, pot reacţiona, modificând preţurile lor şi determinând, în final,desfiinţarea cartelului.

3.6. PREŢURILE DISCRIMINATORII

Până în acest moment, am considerat că o firmă îşi vinde produselesale la un singur preţ. Uneori, însă, firmele pot practica pre ţ uri discriminatorii , vânzând acelaşi tip de produs diferiţilor consumatori la

preţuri diferite.Există trei categorii principale de pre ţ uri discriminatorii :a. pre ţ uri discriminatorii de primul rang (ordin): apar atunci când

firmele percep de la fiecare consumator pre ţ ul maxim pe care acesta este

capabil să-l pl ătească pentru fiecare unitate de bun;b. pre ţ uri discriminatorii de rang II: apar atunci când firmele cer pre ţ uri diferite consumatorilor, în func ţ ie de cantitatea pe care ace ştia ocumpăr ă;

c. pre ţ uri discriminatorii de rang III: se manifest ă atunci când firma împarte consumatorii în categorii diferite şi percepe pre ţ uri diferitede la fiecare categorie în parte. Pre ţ urile percepute sunt acelea şi pentru to ţ iconsumatorii dintr-o anumit ă categorie. Pre ţ urile discriminatorii de rang

III sunt cele mai des întâlnite în practică. În condiţiile în care firma doreşte să-şi maximizeze profiturile,

folosind preţuri discriminatorii de primul rang, poziţia sa poate fi

reprezentată în figura următoare:

0QQ1

Cm

C = Vm

u.m.

Fig. 3.13. Maximizarea profitului în condiţiile unor preţuridiscriminatorii de rim ran




60

Profitul va fi maxim la nivelul output-ului 0Q1, pentru care costulmarginal este egal cu venitul marginal şi cu preţul ultimei unităţi de output.

În cazul practicării unor preţuri discriminatorii de rang III, pe două pieţe separate (X şi Y), situaţia se va prezenta ca în figura 3.13.

Profitul total va fi maxim atunci când costul marginal va egalavenitul marginal. Deoarece acest profit este obţinut pe două pieţe (X şi Y),

maximizarea lui implică maximizarea pe fiecare piaţă, în condiţiile Cm =Vm.

REZUMAT: În condiţiile actuale ale economiei de piaţă, se manifestă o puternică

concurenţă între firme. Această concurenţă poate fi loială sau nu.Indiferent de maniera de desf ăşurare a concurenţei, firmele urmăresc

maximizarea profiturilor lor. Aceste profituri sunt analizate pe termen scurtşi lung. În funcţie de tipul de concurenţă care se manifestă pe piaţaanalizată, există mai multe modalităţi de maximizare a profitului firmelor.

Pieţele cele mai des întâlnite, în cadrul economiei actuale, sunt celecu concurenţă monopolistică şi de monopol.Capitolul analizează i caracteristicile pieţei cu concurenţă

monopolistică şi introduce criteriile de maximizare a profitului firmei pe oastfel de piaţă. În continuare, este analizată piaţa de oligopol, f ăcându-sereferiri la oligopolul cooperant şi necooperant.CONCLUZII: Modelele clasice de concurenţă difer ă între ele prinnumărul de firme participante, nivelul de standardizare sau de diferenţiere a

bunurilor, uşurinţa sau dificultatea pătrunderii de noi firme pe piaţă. În

Fig. 3.13. Maximizarea profitului în cazul practicării preţurilor discriminatoriide ran III

Qx Qy Qx+y

Cx

Cm

Cy

Vmx Vmy

Vm

0QQQ

0 0

u.m. u.m. u.m.

c. piaţa totalăb. piaţa Ya. piaţa X

P




61

funcţie de aceste modele, firmele operează cu instrumente specifice pentrua-şi maximiza profiturile.

Indiferent de tipul de piaţă pe care firmele operează sau dedimensiunile acestor firme, obiectivul fundamental pe care agenţiieconomici îl urmăresc este acela al maximizării profiturilor lor, direct, prinfor ţe proprii sau indirect, prin măsuri de alianţă şi de colaborare cu altefirme.


1). Pe piaţa concurenţială, cumpăr ătorul poate exercita influenţă asupra preţurilor în situaţia de:

a) Oligopol; b). Oligopson; c). Monopol; d). Concuren ţă perfect ă; e). Pia ţă monopolistică.

2). Concurenţa este posibilă atunci când:a). Exist ă proprietate privat ă; b). Pre ţ urile sunt libere; c). Economia estede tip centralizat; d). Infla ţ ia e sub control; e). Ofertan ţ ii sunt numero şi.

3). Piaţa de monopol se aseamănă cu piaţa de monopson prin:a). Atomicitatea ofertei; b). Număr mare de cumpăr ători; c). Număr marede vânzători; d). Un singur cumpăr ător; e). Pre ţ ul este stabilit de un singur agent economic.

4). Textul „fiecare ofertă individuală este o picătur ă de apă înoceanul ofertei generale” apar ţine economistului:a).John Galbraith; b).M.Didier; c). J.M.Keynes d). F.Perroux; e).P.Samuelson.

5). La o societate comercială costurile fixe medii sunt de 10.000u.m., iar costurile variabile medii de 20.000 u.m. Dacă producţie creşte cu100 %, iar costurile variabile totale cu 125 %, atunci cu cât va spori profitulmediu ? a). 1000 u.m.; b). 1250 u.m.; c). 2500 u.m; d). 3750 u.m.; e). 5000 u.m..

6). Dacă încasările unui producător sunt de 11000 u.m., iar rata profitului la cost este de 10 % şi costurile materiale deţin 40 % din costultotal, atunci costurile salariale şi rata profitului la cifra de afaceri vor fi:

a). 5600 u.m., 12 %; b). 6000 u.m., 9,09 %; c). 6000 u.m., 9 %; d). 5000u.m., 9,5 %; e). 4000 u.m., 15 %.7). În anul t0, un agent economic realizează o cifr ă de afaceri de 400

milioane u.m. cu o rată a profitului de 20 % la cifra de afaceri. În anul t1 ,rata profitului devine 15 % f ăr ă ca cifra de afaceri să se modifice, iar

ponderea costurilor materiale este de 80 % în costul de producţie. Tot în t1 ,amortismentul anual al capitalului fix reprezintă 10 % din costurilemateriale, iar veniturile salariale anuale pe angajat au fost de 3,4 milioaneu.m. Durata de funcţionare a capitalului fix este de 15 ani. Să se determine:




62

evoluţia profitului şi a costului de producţie (în cifre absolute); capitalul fixîn funcţiune şi productivitatea muncii pe salariat. a). Cre şte cu 20 mil.; cre şte cu 20 mil.; 308 mil.; 20 mil.; b).Scade cu 20mil.; cre şte cu 20 mil.; 408 mil.; 20 mil.; c).Scade cu 20 mil.; cre şte cu 20mil.; 408 mil.; 40 mil.; d).Cre şte cu 40 mil.; scade cu 30 mil.; 500 mil.; 20mil.; e).Nu dispunem de date suficiente pentru calcularea indicatorilor.

8). În anul t0 , volumul vânzărilor unei firme a fost de 800.000 u.m.,iar profitul obţinut de 200.000 u.m. În anul t1 , firma doreşte ca rata

profitului în funcţie de cifra de afaceri să devină 40 %, iar costul mediuvariabil să fie de 50 u.m., în condiţiile în care volumul încasărilor nu semodifică, iar costul fix este de 180.000 u.m. Să se determine cu cât se vareduce costul de producţie în t1 , faţă de t0 şi care va fi producţia fizică realizată în t1 . a). 200.000 u.m., 4000 buc.; b).120.000 u.m., 2800 buc.; c)180.000 u.m.,8000 buc.; d). 320.000 u.m,.6500 buc.;e).300.000 u.m,. 6000 buc.

9). Mâna invizibilă care direcţionează opţiunile economice îneconomia de piaţă este un concept care apar ţine lui…şi se refer ă la…:a). P.Samuelson – pre ţ uri şi proprietatea privat ă; b).M.Didier – pre ţ ul şiconcuren ţ a; c).M.Didier – pre ţ ul şi proprietatea; d). M.Didier – concuren ţ a şi proprietatea; e).P.Samuelson – pre ţ ul şi concuren ţ a.

10). Libertatea de acţiune a agenţilor economici se poate manifesta

doar în condiţiile:a. Respect ării intereselor statului; b).Respect ării suveranit ăţ ii na ţ ionale;c).Neamestecului în competi ţ ia din economia analizat ă; d).Lezăriiintereselor celorlal ţ i agen ţ i economici; e).Nici un r ă spuns anterior nu estecorect.

11). Oligopolul se deosebeşte de oligopson prin:a). Atomicitatea ofertei; b). Atomicitatea cererii; c). Func ţ ionarea pie ţ elor

de echilibru; d). Existen ţ a monopolului; e). Nu exist ă nici-o deosebire.12). Piaţa cu concurenţă monopolistică se deosebeşte, în principal,

de piaţa cu concurenţă perfectă prin:a). Atomicitatea cererii: b). Atomicitatea ofertei; c). Neomogenitatea

ofertei; d). Pre ţ uri mai mari decât costurile; e). Nu asigur ă o bună satisfacere a cererii.13). Care dintre elementele de mai jos caracterizează piaţa cu

concurenţă monopolistică:a). Diferen ţ ierea produselor; b). Un singur vânzător; c). Un singur

cumpăr ător; d). Câ ţ iva cumpăr ători; e). Un vânzător şi mai mul ţ icumpăr ători.

14). Care dintre caracteristicile de mai jos este specifică pieţei cuconcurenţă de oligopol:




63

a). Număr mare de producători; b). Fiecare producător trebuie să ţ ină seama de deciziile celorlal ţ i; c). Producătorii au posibilitatea să controleze pre ţ urile; d). Elimină concuren ţ a; e). Exist ă un singur cumpăr ător.

15). Oligopolul nu este caracterizat de:a). Atomicitatea cererii; b). Omogenitatea ofertei; c). Câ ţ iva producători-ofertan ţ i; d). Existen ţ a pre ţ urilor libere; e). Concuren ţ a.

CAPITOLUL 4

INDICATORII MACROECONOMICI ÎN

CONTEXTUL SISTEMULUI CONTURILOR NA IONALE

4.1. VENITURILE

Venitul poate fi definit ca totalitatea resurselor disponibile pe careoamenii le obţin din salarii, rente, profituri, dobânzi, transferuri, cadouri etc.

Corespondentul la nivel macroeconomic este venitul agregat, care

reprezintă cuantumul veniturilor individuale ale cetăţenilor unei ţări obţinuteîntr-o perioadă specifică de timp, de obicei un an calendaristic.Pentru comparaţiile în timp şi/sau cele internaţionale, important este

venitul mediu sau pe locuitor, calculat prin raportarea venitului agregat la populaţia statului analizat:⎯

Y = Y PT.Bunăstarea, privită ca nivel calitativ de viaţă al individului şi/sau al

societăţii la un anumit moment, este considerată a depinde direct propor ţional de nivelul veniturilor. Aceasta deoarece, în majoritateacazurilor, venituri ridicate permit achiziţionarea unor cantităţi mari de

bunuri, condiţii civilizate de viaţă, economii suplimentare şi o teamă mai

mică faţă de viitor.În realitate, pot însă apărea suficiente situaţii în care o creştere a

venitului agregat nu antrenează un nivel de trai superior pentru cetăţeni ca,de exemplu: cre şterea duratei şi intensit ăţ ii muncii depuse de fiecare individ sau

majorarea vârstei de pensionare; producerea unor bunuri care nu influen ţ ează bună starea indivizilor

(armament, de exemplu). Acest output contribuie la cre şterea venitului




64

agregat dar nu şi la îmbunăt ăţ irea nivelului de trai. Acela şi efect îl are şi producerea suplimentar ă a unor bunuri de calitate inferioar ă; cre şterea veniturilor mediu şi agregat, dublat ă de o distribu ţ ie

inechitabil ă a veniturilor; diferen ţ ele de politică guvernamental ă în leg ătur ă cu distribuirea şi

redistribuirea veniturilor; prestarea de activit ăţ i casnice, ale căror output-uri nu sunt luate în

calculul PIB; derularea tranzac ţ iilor aferente economiei subterane: tranzac ţ ii

ilegale (stupefiante, prostitu ţ ie, armament, substan ţ e radioactive) sau legale

dar neraportate pentru a nu se pl ăti taxe. Economia subterană este prezent ă în toate statele lumii, ponderea ei în PIB variind de la câteva procente, în Japonia şi Germania, la peste 15% în Suedia sau Italia. În România, potrivit ultimului studiu realizat de Centrul Român de Politici Economice(CRPE), economia subterană a de ţ inut 31% din PIB, în anul 2000 şi 18% înanul 2001 i 21% în 2006; cre şterea output-ului nu este egal ă cu cea a consumului: PIB-ul se

măre şte ca efect al cre şterii investi ţ iilor, care pot conduce la cre ştereaconsumului viitor, nu şi a celui prezent. Mai mult, PIB-ul poate cre şte şi caefect al măririi exporturilor, nu şi a importurilor, ceea ce nu induce

avantaje pentru consumatorii na ţ ionali; ignorarea externalit ăţ ilor, mai ales cele legate de degradareamediului natural.

Deoarece PIB-ul nu cuantifică exact bunăstarea, economiştii aucăutat alţi indicatori. W. Nordhause şi J. Tobin au introdus, în anul 1972,conceptul de măsură a bunăstării economice (MEW )10. Ei au pornit de laPIB şi PNN şi au adăugat la aceştia valoarea bunurilor care nu sunttranzacţionate pe piaţă, valoarea serviciilor prestate de menaje, valoareatranzacţiilor subterane şi cea a serviciilor guvernamentale.

În schimb, au fost scăzute din calculul PIB cheltuieli precum cele cuapărarea, externalităţile sau beneficiile educaţionale sub formă bănească.

Beneficiile educaţionale au fost eliminate deoarece ele au efecte de-abia peste mai mulţi ani în calificarea factorului muncă, în creşterea productivităţii lui şi a veniturilor pe care le va obţine. A include aceste beneficii şi acum ar însemna să se realizeze o dublă înregistrare contabilă.

Cuantificarea venitului se realizează, de obicei, pe baza venituluinaţional. Venitul naţional reprezintă suma veniturilor obţinute din

10 Nordhause Williams, Tobin James, Is growth obsolete?, in Economic Growth,Columbia University Press, 1972.




65

utilizarea tuturor resurselor naţionale disponibile (muncă, pământ, capital,abilitate antreprenorială), indiferent de locul geografic unde sunt utilizateaceste resurse (în ţar ă sau în str ăinătate).

M ăsurarea direct ă a venitului na ţ ional se poate realiza pe bazaraporturilor întocmite periodic de către cetăţenii unei ţări - raporturi anuale -, care vizează veniturile din anul anterior. Aceste raportări se efectuează la odată fixă (15 aprilie în S.U.A., de exemplu) în fiecare an. Totuşi, această metodă de calcul nu poate conduce la o măsurare exactă a venitului naţional,deoarece nu permite cuantificarea unor elemente precum: veniturile mici, care nu sunt raportate: indivizii încearcă să

diminueze cuantumul veniturilor care urmează a fi impozitate, orientându- se în special numai spre veniturile semnificative; veniturile din activit ăţ i ilegale: comer ţ ul cu stupefiante, armament,

substan ţ e radioactive, de şi aduce venituri foarte mari, este ilegal.; veniturile aferente activit ăţ ilor care nu se desf ăşoar ă pe pie ţ e

organizate: se refer ă , în principal, la autoconsumul menajelor din mediul rural; taxele indirecte: îmbracă forma unor transferuri de venit către stat

f ăr ă leg ătur ă cu mărimea veniturilor indivizilor. Deoarece mărimea acestor taxe indirecte încasate este cunoscut ă , ea poate fi ad ăugat ă cu exactitate laveniturile raportate de către indivizi.

4.2. OUTPUT-UL

Totalitatea bunurilor materiale şi a serviciilor produse de către oeconomie naţională poartă de numirea de produc ţ ie agregat ă sau output agregat .

Pentru macroeconomie important este calculul produsului internbrut (PIB), care evidenţiază output-ul produs pe teritoriul naţional, de cătreagenţii economici naţionali, într-o perioadă specifică de timp, indiferent de

provenienţa resurselor economice utilizate în acest scop.Pentru evitarea dublelor înregistr ări, macroeconomia operează, în

calculul indicatorilor output-ului, cu valoarea adăugată. Valoarea adăugată reprezintă sporul de valoare dat de producător bunurilor intermediare în

procesul transformării lor în bunuri finale. PIB-ul apare ca rezultatulînsumării tuturor valorilor adăugate ale agenţilor economici dintr-o ţar ă,conform relaţiei:

α−= ∑=

n

1iiVadPIB




66

în care: i - numărul agenţilor economici din ţara analizată; α - corecţiireferitoare la tranzacţiile financiare pure (tranzacţii neproductive) şi lavânzările la mâna a doua (second hand).

Tranzac ţ iile financiare pure cuprind: pl ăţ i şi transferuri legate în principal de protec ţ ia social ă. Acestea

sunt efectuate de către stat şi vizează: sporuri de venituri, pl ăţ i pentruveteranii de r ă zboi, alte pl ăţ i orientate către menaje care nu au leg ătur ă cuoutput-ul agregat curent; pl ăţ i şi transferuri private legate de: acordarea unor burse de studii,

cadouri, transferuri de fonduri între persoane private etc.; tranzac ţ ii cu active pe pia ţ a financiar ă (cu ac ţ iuni, obliga ţ iuni sau

alte înscrisuri de valoare).Vânzările la mâna a doua (second hand) se refer ă, conform legii

statistice a numerelor mari, la bunuri produse în ani anteriori celui pentrucare se realizează calculul output-ului agregat. Ca urmare, eventualeletranzacţii second hand care se refer ă la bunuri produse în cadrul anului

pentru care se realizează calculul nu reprezintă valori semnificative.ANALIZEAZĂ!

27,10%27,60%

13,40%11,40%

4,90% 4,80%

45,10% 46,60%

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%35%

40%

45%

50%

Industrie Agricultura Constructii Servicii

Anul 1999

Anul 2000

Fig. 4.1. Ponderea valorii adăugate brute în PIB (%)

Output-ul guvernamental este dificil de comensurat deoarecesectorul public este cel care prestează o gamă variată de servicii deimportanţă vitală (apărare, ordine internă etc.) dar a căror valoare de piaţă nu poate fi determinată. Ca urmare, output-ul acestor servicii va fi estimat lanivelul costurilor aferente realizării lor.




67

Determinarea practică a output-ului cu ajutorul PIB-ului se face prindouă categorii de metode: prin însumarea cheltuielilor sau prin însumareaveniturilor..

Prin metoda însumării elementelor de cheltuieli, PIB se determină conform relaţiei:

nbp p Exp Ag InvCons PIB +++=

în care: Cons p - consum menaje (personal, privat); Inv bp - investiţii brute private (ale firmelor); Ag - achiziţii guvernamentale; Expn- export net.

În cazul metodei însumării elementelor de venit, PIB se calculează ca:

β+++++= Pr DR SAPIB în care: A - alocaţii nelegate direct de venit; S - compensaţii pentru factorulmuncă; R - rente; D - dobânzi; Pr – profituri; β - diferenţa (PNB - PIB).

4.3. CONEXIUNEA OUTPUT-VENIT

Relaţia fundamentală dintre output şi venit este una de egalitate, deforma:

QY = în care: Y - venit agregat; Q - output agregat.

Pentru demonstrarea acestei egalităţi se apelează la modelul uneieconomii de tip Robinson Crusoe, în care activează un singur agenteconomic (o singur ă persoană). Output-ul produs de acest individ va fiautomat egal cu valoarea venitului obţinut în perioada de timp analizată.Adăugând, apoi valoarea output-ului realizat de Friday, conform subiectuluicăr ţii amintite, suma output-urilor celor două persoane va fi egală cu cea aveniturilor lor. Prin inducţie, valoarea totală a veniturilor obţinute într-oeconomie egalează valoarea totală a output-ului produs. Pentru a salvaviabilitatea acestui raţionament, trebuie să precizăm că economiaexemplificată este de tip închis, neexistând conexiuni cu piaţa intenţională.

Practica macroeconomică utilizează drept paleativ calculul

produsului intern net (PIN), care reprezintă volumul output-ului anual obţinut la nivel macro şi care poate fi efectiv consumat (excepţiaconstituind-o capitalul înlocuit în timpul anului pentru care s-a realizatanaliza):

AmPIBPIN −=

în care: Am - amortizarea capitalului fix.




68

În plus, inaintea efectuării acestor cheltuieli, agenţii economicitrebuie să plătească taxele indirecte (Ti), care nu sunt luate în considerare încalculul venitului naţional (VN):

iTPINVN −= Venitul naţional exprimă veniturile rezultate din utilizarea resurselor

naţionale, indiferent de locul unde se realizează această utilizare (în ţar ă sauîn str ăinătate).

Prin combinarea celor două relaţii anterioare, rezultă egalitatea:PIB=VN+Am+Ti

PIB este expresia curentă a output-ului agregat (Q), în timp ce VN, Ti

şi Am cuantifică venitul agregat (Y). Deoarece între cei doi membri aiecuaţiei există egalitate, PIB-ul poate fi utilizat pentru a măsura atât venitulcât şi output-ul.

Există mai multe posibilităţi de descompunere a output-ului şi avenitului agregat, dintre care amintim: pe sectoare producătoare de output şi pe surse de venit; în func ţ ie de apartenen ţ a na ţ ional ă a agen ţ ilor care- şi desf ăşoar ă

activitatea pe teritoriul unei ţări.Pentru a soluţiona ultima categorie de probleme, se determină

produsul naţional brut (PNB), care cuantifică valoarea output-ului obţinutde agenţii economici naţionali, care operează în ţar ă sau în str ăinătate, prin

utilizarea resurselor lor economice. PNB rezultă prin scăderea din PIB avalorii plăţilor nete efectuate cu str ăinătatea, conform relaţiei:

EPPIBPNB −= în care: PE - plăţi nete efectuate cu str ăinătatea.

Pe baza PNB, în final, se poate calcula venitul personal disponibil, respectiv venitul pe care menajele îl pot efectiv cheltui (după scădereataxelor pe venituri şi după adăugarea eventualelor beneficii):

Pr TpPrnAmTPNBY f pf d +−−−−=

în care: Yd - venitul personal disponibil; PNB pf - PNB la preţul factorilor; Tf - taxe impuse firmelor; Am - deprecierea capitalului (amortizarea

capitalului); Prn - profituri nedistribuite; Tp - taxe personale; Pr - profituri(beneficii).

4.4. CHELTUIELILE

Cheltuielile reprezintă suma totală pe care cetăţenii unei ţări o alocă achiziţionării de bunuri de orice fel, într-o perioadă specifică de timp, deobicei un an calendaristic. Aceste cheltuieli vizează achiziţiile menajelor,




69

firmelor şi ale sectorului public (achiziţiile guvernamentale). Practicaeconomică împarte cheltuielile în trei componente de bază: cheltuieli deconsum, de investiţii şi cheltuieli guvernamentale. Primele două componentevizează sectorul privat, iar ultima cel public.

Cheltuielile de consum cuantifică cheltuielile efectuate în principalde către menaje. Investiţiile se refer ă, în principal, la firme şi exprimă creşterea stocului de capital şi a inventarului. Achiziţiile guvernamentalevizează cheltuieli pentru bunuri materiale şi servicii necesare buneidesf ăşur ări a activităţii acestui sector.

4.5. CONEXIUNEA VENIT-OUTPUT-CHELTUIELI

Analiza acestei corelaţii se iniţiază pe baza unei economii închise,care nu are conexiuni comerciale cu alte ţări. Într-o economie închisă, banii

pot avea una dintre următoarele destinaţii: achizi ţ ionarea de bunuri materiale şi de servicii; formarea de depozite în bănci; modernizarea şi/sau dezvoltarea capacit ăţ ilor de produc ţ ie ale firmelor; transferarea către guvern, în scopul acoperirii cheltuielilor acestuia; plata taxelor şi impozitelor de toate felurile.

Chiar în condiţiile în care, la nivel individual, nu sunt cheltuite toate

veniturile obţinute, la nivel agregat se va realiza egalitatea dintre venituri şicheltuieli ChY = , în care: Ch - cheltuieli.Partea din venit care nu este cheltuită în prezent poartă denumirea de

economii.Opusul economiilor îl reprezintă excesul. Ca urmare, economiştii

determină economiile nete, ca diferenţă între economii şi excese în consum.Egalitatea venit-output-cheltuieli poate fi evidenţiată cu ajutorul

fluxului circular al activităţii economice. Acest procedeu evidenţiază două elemente fundamentale pentru analiza economică: fluxurile materiale (de

bunuri materiale şi de servicii) şi fluxurile monetare (de venituri şi decheltuieli).

Pe baza acestor două categorii de fluxuri, se poate realiza schemagenerală a circuitului macroeconomic.11

11 Ionescu Victor-Romeo, Lungu Ion, Lefter Chirică, Economie politică, Ed. AndreiŞaguna, Constanţa, 1996, pp.43÷45.




70

ANALIZEAZĂ!

Cheltuieli de consum72%

Cheltuieli pentru investitii1%

Cheltuieli pentru productie6%

Alte cheltuieli10%

Cheltuieli de consum

Cheltuieli pentru investitii

Cheltuieli pentru productie

Alte cheltuieli

Impozite contributii

Fig. 4.2. Structura cheltuielilor totale ale menajelor În figura 4.3., s-au utilizat următoarele notaţii: (1), (5), (7), (15) -

cheltuieli; (2), (8), (13) - resurse; (3), (14)- venituri; (4), (6), (9), (10), (16)- bunuri materiale şi servicii; (11), (12) - taxe nete.

Fig. 4.3. Fluxul circular al activităţii economice pentru o economie închisă

Acest raţionament se fundamentează pe următoarele premise şisimplificări12: tranzac ţ iile se desf ăşoar ă numai pe două pie ţ e; nu exist ă decât trei tipuri de agen ţ i economici; fluxurile de venituri, output şi de cheltuieli nu se modifică în

timp (sunt constante) de şi, în realitate acestea fluctuează mult;

12 Ionescu Victor-Romeo, Economie politică-o abordare dinamică, Ed. Evrika, Br ăila, 1998, p.13.

Sector public

Sector menaje(gospodării)

Sector afaceri(firme)

Piaţaresurselor

Piaţabunurilor

(12)

(13)

(14)

(15)

(16)

(5)

(11)(10)

(6)

(9)

(1) (4)

(2) (3)

(8)

(7)




71

modelul nu explică realizarea echilibrului pe pia ţă şi nicimodalitatea de formare a pre ţ ului specific;

modelul face abstrac ţ ie de formarea patrimoniului,considerând că menajele î şi cheltuiesc integral veniturile, în schimbul acestora achizi ţ ionând întregul output pe care ceilal ţ i agen ţ i economici îl

pot produce. Practic, nu exist ă economii şi nici stocuri de output îneconomie.

REZUMAT:

Capitolul se iniţiază prin introducerea noţiunii de venit. Se realizează analiza conexiunii venit-bunăstare.

O atenţie aparte este acordată economiei subterane,exemplificându-se ponderea ei în ţări de referinţă şi în România.

Partea a II-a a capitolului pune accent pe output şi pe indicatorii săimacro. Analiza porneşte de la PIB, f ăcându-se observaţii pertinente înlegătur ă cu valoarea adăugată. În paralel, se realizează analiza structurii PIB

pe elemente de venit şi de cheltuieli. Se atrage atenţia asupra implicaţieiinflaţiei asupra evoluţiei PIB şi se analizează deflatorul implicit. Suntintroduşi şi ceilalţi indicatori macro: PIN, VN, PNB, Yd.

O altă problemă este aceea a analizei cheltuielilor agregate şi acomponentelor lor. Un pas înainte îl constituie evidenţierea corelaţiei venit-

output-cheltuieli şi introducerea conceptului de flux circular al activităţiieconomice atât pentru economii de tip închis cât şi pentru economiile realedeschise.CONCLUZII: Indicatorii macroeconomici aferenţi veniturilor şicheltuielilor sunt extrem de importanţi pentru analiza economică. Chiar dacă, la nivel macro, se stipulează egalitatea venit-consum, realitateaeconomică trebuie studiată cu mult mai multă atenţie.


1. Bunăstarea reprezintă….al individului şi/sau al societăţii la unanumit moment:a. nivelul calitativ de via ţă; b. nivelul cantitativ de via ţă; c. nivelul venituluidisponibil; d. nivelul de confort; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

2. W. Nordhause şi J. Tobin au introdus, în anul 1972, conceptul de:a. calitatea vie ţ ii; b. produs intern brut; c. mă sur ă a bună st ării economice,d. calitatea vie ţ ii; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

3. Măsurarea directă a venitului naţional nu ia în considerare:




72

a. veniturile obţinute din activităţi care nu se desf ăşoar ă pe pieţeorganizate; b. veniturile din activităţi legale interne; c. taxele directe; d.veniturile din activităţi ilegale; e. nici-un r ăspuns anterior nu este corect.

CAPITOLUL 5

CORELAŢIA VENITURI-CHELTUIELI ŞI

ECHILIBRUL PE PIAŢA BUNURILOR

5.1. FUNDAMENTE TEORETICE

O problemă fundamentală a macroeconomiei este aceea aevidenţierii elementelor care influenţează dimensiunile cererii efective şi amodului cum poate fi menţinut un anumit nivel al cererii, în condiţiile încare economia funcţionează optimal. R ăspunsul la această problemă poate figăsit pe baza studierii modelului macroeconomic venituri-cheltuieli,

model de inspiraţie keynes-istă.Modelul se fundamentează pe ipoteza că există o relaţie biunivocă

între nivelul output-ului şi cel al cererii agregate. Modelul este construit pemai multe trepte şi se iniţiază prin analiza conexiunii dintre modelul în sineşi venitul obţinut la nivel naţional, aşa cum rezultă din utilizarea sistemuluiconturilor naţionale. Componentele cererii agregate sunt determinate şi suntcalculate în funcţie de obţinerea nivelului de echilibru al venitului agregat.Deoarece, la nivel macro, output-ul este egal cu venitul, economiştii autendinţa de a utiliza aceşti indicatori alternativ, atunci când analizează nivelul activităţii economice.

Într-o economie închisă, creşterea cererii determină o reacţie de

adaptare a firmelor naţionale, care poate îmbr ăca una dintre următoareleforme: creşterea output-ului, apelarea la stocuri sau creşterea preţurilor devânzare.

În adoptarea uneia sau alteia dintre cele trei posibilităţi de reacţie,firmele trebuie să ţină cont de tipul modificării cererii (temporar ă sau

permanentă), de posibilitatea reală de modificare a nivelului output-ului, precum şi de nivelul stocurilor existente în momentul efectuării analizei.




73

Din punct de vedere grafic, evoluţia cererii agregate poate fi reprezentată înfigura 5.1.

Creşterea cererii agregate determină mărirea nivelului output-ului (dela YE la Y’E) concomitent cu majorarea preţurilor (de la PE la P’E).

Fig. 5.1. Evoluţia cererii agregate

5.2. VENITUL AGREGATŞI MODELUL ECHILIBRULUIMACROECONOMIC

Pentru a putea r ăspunde la întrebările sugerate anterior, se utilizează

modelul de ajustare macroeconomică, care se fundamentează pe premisacă firmele acceptă să vândă output-ul lor la preţul pieţei (dat). Ca efect,curba ofertei agregate are tendinţa de aplatizare. Se ajunge astfel la un caz

particular, în care modificarea cererii agregate va influenţa numai niveluloutput-ului (preţurile fiind constante pe perioada analizei).

Modelul este utilizat la două niveluri. Iniţial, se ia în considerarecazul unei economii închise în care nu exist ă sector public. Într-o astfel deeconomie, output-ul total va fi dat de relaţia:

Cons + Inv = Y = Cons + Ec

în care: Cons- consumul; Inv - investiţiile; Y- output-ul; Ec - economiile.În cadrul acestor identităţi, Y exprimă valoarea reală a output-ului şi

a venitului, relaţiile definind practic echilibrul output-ului la nivel macroeconomic. Acest echilibru face necesar ă redefinirea conceptului decerere agregată drept cantitatea totală de bunuri cerută la nivelul uneieconomii naţionale. Deşi această cantitate depinde de nivelurile venitului şial ratei dobânzii, Keynes utilizează o condiţie suplimentar ă şi anume aceeacă cererea este independentă de venit (vezi figura 5.2).

OT

CT

YE Y'

C'PE

P'E

P

Y

E

E'

0




74

ANALIZEAZĂ!

Fig. 5.2. Echilibrul macroeconomic (CT constantă)

Al doilea nivel de utilizare a modelului este acela care pleacă de la premisa că PIB-ul poate fi exprimat (în sistemul conturilor naţionale) ca unflux de venituri sau de output.

Pentru o economie deschisă, se pot scrie următoarele identităţi:

p

*

TPTPEcPConsPPIB

PIBImpPr ExpPAgPInvPConsP

×+×+×+×=⇔

⇔=××−×+×+×+×

în care: P - nivelul general al preţurilor; Cons - volumul consumului de bunuri; Inv - volumul investiţiilor; Ag - achiziţii guvernamentale de bunurimateriale şi de servicii; Exp - volumul exporturilor; r - rata de schimb (înu.m. str ăine); P*- nivelul preţurilor internaţionale (în u.m. str ăine); Imp -volumul importurilor; Ec - economii brute ale sectorului privat; T - nivelulnet al taxelor; T p - transferuri private de plăţi către nonrezidenţi.

În cazul acestei identităţi, dacă investiţiile (Inv) sunt definite cainvestiţii brute, iar economiile (Ec) ca economii brute (inclusivamortizarea), atunci Y = PIB.

Dacă, însă, investiţiile sunt definite ca investiţii nete, iar economiileca economii nete, Y = VN (PNN).

Dacă, în plus, se face abstracţie de transferurile private de plăţi, acăror valoare nu este oricum prea mare, şi se consider ă că YPPIB ×= ,identitatea iniţială devine:

TPEcPConsP

ImpPr ExpPAgPInvPConsPYP *

×+×+×=

=××−×+×+×+×=×

Venitul agregat ( YP × ) este măsurat în preţuri curente şi exprimă,în formă monetar ă, PIB-ul. Dacă împăr ţim fiecare membru al ultimeiidentităţi cu P, obţinem:

CT

CTe

YE

CT

Y(Q)

E

45°

Inv > 0

Inv < 0

0




75

TEcConsImpPPr ExpAgInvConsY

*++=××−+++=

Această identitate evidenţiază faptul că output-ul real egalează chel-tuielile reale, care rezultă din însumarea consumului personal cu investiţiile

personale, cu cheltuielile guvernamentale şi cu exporturile nete. Dacă secon-sider ă că preţurile sunt constante pe perioada analizei, rezultă că P=P*=1. Dacă, în plus, presupunem că rata iniţială de schimb r = 1, obţinem:

ImpExpAgInvConsChY T −+++== în care: ChT - cheltuieli agregate.

Această ultimă identitate defineşte PIB-ul în preţuri constante (Y) şi

îl consider ă egal cu cheltuielile agregate (ChT). Echilibrul dintre cheltuielileagregate şi output poate fi evidenţiat pe baza diagramei următoare:

ANALIZEAZĂ!

Fig. 5.3. Echilibrulcheltuieli-output

5.3. ELEMENTELE CARE DETERMINĂ CEREREAAGREGATĂ

Factorii care influenţează nivelul cererii agregate sunt: consumulreal, investiţiile private, cheltuielile guvernamentale, exportul şi importul.

Consumul depinde, în principal, de venitul personal disponibil. Înacest sens, Keynes a enunţat legea potrivit căreia oamenii au tendinţa de a-şimări consumul, atunci când cresc veniturile lor, dar într-o propor ţie maimică decât creşterea veniturilor 13. Prin această lege, s-a urmărit evidenţiereafaptului că economiile cresc mai rapid decât veniturile. Pentru simplificarea

13 Keynes J.M., The General Theory of Employment, Interest and Money, Macmillan,London, 1936, p.96.

CT

CT0

Y0 Y1 Y

AB

ChT < Y

ChT = Y

45°

0




76

demonstraţiei, s-a considerat că consumul evoluează după o funcţie liniar ă (deşi realitatea economică este cu totul alta) de forma:

( )TYaaCons 10 −+=

în care: T - taxe totale pe venit; Y - venit agregat; a0, a1 - parametri.În această ecuaţie, a0 reprezintă consumul care evoluează

independent de evoluţia venitului, iar a1 înclinaţia marginală spre consum(0 < a1 < 1).

Taxele pe venit (T) se consider ă a avea o evoluţie în acelaşi sens cucea a venitului, deci:

Y b bT 10 ×+=

în care: b1 - înclinaţia marginală către taxe (b1< 1); b0 - taxele care evoluează independent de evoluţia venitului.Dacă înlocuim T în ecuaţia consumului obţinem:

( )

( ) ( )11010

1101101010

b1Ya baa

Y ba baYaaY b bYaaCons

−×+×−=

=××−×−×+=×+−+=

În această ultimă identitate, a1(1-b1) reprezintă înclinaţia marginală spre consum în funcţie de venitul brut (0 < a1(1-b1) < 1).

Investiţiile private evoluează invers propor ţional cu rata nominală adobânzii (i). Ele evidenţiază cererea de bunuri capital, cerere manifestată înscopul obţinerii unei cantităţi viitoare suplimentare de bunuri materiale şi de

servicii. În determinarea parametrilor cererii de investiţii, un rol important îlau previziunile privind evoluţia macroeconomică.. Din acest motiv,investitorul este obligat să compare costurile curente cu beneficiile viitoareîn preţurile aferente perioadei curente, adică să exprime aceste beneficii lavaloarea lor prezentă. Indicatorul care se utilizează în acest scop estevaloarea prezentă netă (VPN) a unui proiect de investiţii, care se calculează ca:

( ) ( ) ( )nn

T i

Vn

i

Vn

i

Vn K VPN

+++

++

++−=

1.....

11 221

0

în care: K T0 - costul iniţial al bunului capital; Vni - venitul net previzionat a

se obţine în anul i.Firmele vor fi interesate să adopte toate proiectele de investiţii pentru care VPN > 0.

Cheltuielile (cererea) sectorului guvernamental pentruachiziţionarea de bunuri materiale şi de servicii (Ag) cresc, în perioadarecesiunii şi scad, în perioada de boom. Dar, pentru simplificarea modelului,s-a introdus ipoteza că achiziţiile guvernamentale sunt determinate deguvern independent de faza dezvoltării ciclice pe care o parcurge economiaanalizată.




77

Exportul net este legat de cererea nonrezidenţilor pentru bunurile produse de ţara analizată. Această cerere, la rândul ei, este influenţată denivelul veniturilor consumatorilor nonrezidenţi precum şi de preţurile de pe

piaţa externă a tipurilor de bunuri cerute. Cu cât sunt mai mari veniturileconsumatorilor nonrezidenţi (Y*), cu atât mai mare va fi şi cererea acestora

pentru bunurile produse de economia analizată. În cazul preţurilor, trebuief ăcută o comparaţie între preţurile naţionale şi cele de pe piaţa internaţională referitoare la aceleaşi categorii de bunuri, cu ajutorul unei rate de forma:

P

Pr *n ×

,

în care: r n - rata nominală de schimb (preţul intern al valutei str ăine dereferinţă); P* - preţul de pe piaţa internaţională; P - preţul de pe piaţa internă (naţională).

REZUMAT:

Analiza se fundamentează pe un model de tip keynes-ist pentruevidenţierea evoluţiei cererii agregate.

Într-o economie închisă în care nu există sector public se determină echilibrul output-ului, pasul următor fiind acela al unei economii de tipdeschis.

Se introduc identităţile necesare calculării venitului şi cererii

agregate, consumului, investiţiilor, cheltuielilor guvernamentale, exportului,importului, economiilor şi taxelor şi, pe baza lor, se realizează diagramaechilibrului cheltuieli-output.CONCLUZII: Elementele esenţiale ale analizei macroeconomice(consumul, investiţiile, exportul net) permit analizarea conexiunii venituri-cheltuieli şi a echilibrului macroeconomic.

TEST DE AUTOEVALUARE ŞI CONTROL: 1. În figura 5.3., toate punctele situate la dreapta axeiY ChT = evidenţiază:

a. puncte de exces de cerere; b. puncte de exces de ofert ă; c. puncte de

deficit de cerere; d. puncte de deficit de ofert ă; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

2. Dacă rata dobânzii creşte, previziunile privind mediul economic seînr ăutăţesc sau creşte preţul bunurilor capital:a. valoarea prezent ă net ă a unui proiect de investi ţ ii cre şte; b. valoarea

prezent ă net ă a unui proiect de investi ţ ii nu se modifică; c. valoarea prezent ă net ă a unui proiect de investi ţ ii scade; d. cererea pentru bunuri deinvesti ţ ii cre şte, e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.




78

CAPITOLUL 6

POLITICA FISCALĂ

6.1. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE POLITICIIFISCALE

În accepţiunea sa curentă, politica fiscală urmăreşte două obiective

fundamentale: prevenirea accentuării tendin ţ elor defla ţ ioniste sau infla ţ ioniste,

care pot conduce la afectarea echilibrului fundamental din economie; atenuarea fluctua ţ iilor aferente evolu ţ iei ciclice a economiei, prin

manevrarea nivelurilor cheltuielilor guvernamentale şi al taxelor.În acest context, bugetul de stat poate fi analizat ca o unitate

cantitativă şi calitativă între veniturile şi cheltuielile bugetare. Bugetul sestat prezintă următoarele caracteristici : este o lege a finan ţ elor publice, un plan bugetar adoptat de către

organul legislativ; este o lege rectificativă a finan ţ elor publice, lege a execu ţ iei

veniturilor şi cheltuielilor; este o lege de aprobare a execu ţ iei bugetare.

La baza stabilirii, aprobării şi execuţiei bugetului de stat sunt situateurmătoarele principii : universalitatea bugetului, respectiv obligativitatea operaţiilor de

încasare şi de cheltuieli prevăzute de lege; unitatea dintre venituri şi cheltuieli: non-afectarea veniturilor de

către cheltuielile particulare; temporalitatea: anualitatea întocmirii bugetului.

Ca politică economică de ansamblu, bugetul de stat îndeplineşte

următoarele func ţ ii : finan ţ area activit ăţ ilor statului, ca expresie a unui dat fundamentalal economiei; redistribuirea veniturilor , prin influenţarea repartizării resurselor şi

creşterea înclinaţiei spre consum pentru familiile cu venituri mici; stabilizarea conjunctural ă şi restructurarea economiei, prin

atragerea de venituri suplimentare şi orientarea lor spre sectoare de interesgeneral.




79

Indiferent de doctrina de care apar ţin, economiştii trebuie să ţină cont de veniturile şi de cheltuielile bugetare. Principalele surse de venituri bugetare sunt: impozitele pe activitatea economică (impozitul pe circulaţiamărfurilor, TVA, taxele vamale), impozitele directe (pe salarii, pe profit, perente), precum şi taxele, cotizaţiile şi prelevările în contul asigur ărilor sociale (pentru pensii, şomaj, accidente).

La rândul lor, cheltuielile bugetare se refer ă la: educaţie şiinstrucţie, asigur ări sociale, funcţionarea administraţiei publice, apărare,subvenţii pentru diferite sectoare şi ramuri economice.

Cheltuielile bugetare au tendinţa de creştere (nominală sau reală)absolută cât şi relativă (ca pondere în PIB). În ţările dezvoltate, cheltuielile

bugetare deţin o pondere importantă în PIB (33% în Japonia, 66% în Suedia,40÷ 50% în ţările U.E.)14.

Principalele cauze care contribuie la creşterea cheltuielilor bugetaresunt legate de: cre şterea numerică a aparatului administrativ-poli ţ ienesc şi

înzestrarea acestuia cu mijloace moderne de ac ţ iune; dezvoltarea sectorului public prin na ţ ionalizare sau prin construirea

de noi firme pe seama bugetului, prin participarea statului la societ ăţ i mixte sau prin acordarea de subven ţ ii pentru cercetarea ştiin ţ ifică;

extinderea re ţ elei publice de învăţământ, sănătate şi cultur ă , de

asigur ări sociale, precum şi a mass-mediei; dezvoltarea elementelor de infrastructur ă; între ţ inerea şi modernizarea armatei; cre şterea obliga ţ iilor legate de serviciul datoriei publice; cre şterea cheltuielilor de participare la diferite organisme

interna ţ ionale15.În funcţie de raportul care există într-un an între veniturile şi

cheltuielile bugetare, execuţia bugetar ă poate fi: echilibrată (în caz deegalitate a veniturilor cu cheltuielile), deficitar ă (atunci când cheltuielileguvernamentale sunt superioare veniturilor obţinute) sau excedentar ă (cândveniturile sunt mai mari decât cheltuielile bugetare).

Economiştii consider ă că un buget excedentar pe termen lungascunde o risipă de resurse financiare, prin nealocarea lor din lipsă deobiective sau de factori de producţie la nivel guvernamental.

Bugetul echilibrat este o construcţie pur teoretică, în timp ce bugetuldeficitar, pe termen scurt, poate asigura stimularea cererii agregate cu

14 Nechita C. Vasile, Economie politică, Ed. Porto Franco, Galaţi, vol.II, 1991, p. 272.15 Văcărel Iulian, Finan ţ ele publice: teorie şi practică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1981, pp.26÷27.




80

ajutorul a trei multiplicatori: de cheltuială publică, fiscal şi al bugetuluiechilibrat.

Multiplicatorul cheltuielilor publice reprezintă sporul de venit şi deoutput care se obţine prin creşterea cheltuielilor publice în condiţiile în carevolumul taxelor, impozitelor etc. nu se modifică.

Multiplicatorul fiscal evidenţiază sporul de venit şi de output obţinutca urmare a diminuării impozitelor, în condiţiile în care cuantumulcheltuielilor bugetare nu se modifică.

Multiplicatorul bugetului echilibrat exprimă sporul de venit şi deoutput realizat prin creşterea simultană şi în aceeaşi propor ţie a veniturilor şia cheltuielilor bugetare.

În cazul deficitului bugetar, principala problemă care apare esteaceea referitoare la modalitatea concretă de finan ţ are a deficitului respectiv. Acest deficit poate fi acoperit prin: apelarea la împrumuturi de laBanca Naţională, emiterea unor bonuri, certificate sau titluriguvernamentale. Prin definiţie, deficitul bugetar exprimă datoriile pe careguvernul le are într-un anumit an. Dacă deficitul de perpetuează ani la rând,datoriile se vor cumula sub denumirea de datorie na ţ ional ă. Datorianaţională nu trebuie confundată cu datoria externă, deoarece ea se acoper ă

prin apelarea la împrumuturi interne, nu externe.Corelaţia dintre deficitul/excedentul bugetar şi nivelul de dezvoltare

a economiei poate fi reprezentată grafic în figura 6.1.ANALIZEAZĂ

Fig. 6.1. Venitul agregat şimărimea deficitului/excedentuluisectorului public

David Ricardo a fost cel care a remarcat faptul că alegerea întreapelarea la impunerea de taxe şi apelarea la împrumuturi de către statreprezintă, de fapt, opţiunea între două taxe ale căror valori curente suntegale. Ricardo a apreciat că două taxe care au valori curente egale trebuie să aibă şi efecte identice asupra economiei. În memoria lui Ricardo, principiul

Deficit

Excedent

T (taxe)

Ag, T

AgE

YE Y0




81

potrivit căruia taxarea şi apelarea la credite au efecte identice asupraeconomiei s-a numit principiul echivalenţei ricardiene. În conformitatecu teoria lui Ricardo, atunci când guvernul cheltuieşte o unitate monetar ă,valoarea curentă a tuturor taxelor curente şi viitoare trebuie să crească exactcu o unitate monetar ă.

6.2. ANALIZA POLITICII FISCALE

Politica fiscală poate fi definită ca o modificare voită a nivelului şistructurii cheltuielilor guvernamentale şi a taxelor cu puternice efecte asupravenitului intern (naţional) şi asupra balanţei de plăţi, în condiţiile creşteriioutput-ului naţional şi menţinerii constante a nivelului preţurilor de pe piaţainternaţională.

O metodă alternativă de stimulare a creşterii venitului şi deîmbunătăţire a balanţei comerciale o constituie devalorizarea monedei na ţ ionale.

Revenind la politica fiscală, trebuie evidenţiat faptul că există treitipuri de politică fiscală: modificarea cheltuielilor guvernamentale,modificarea taxelor pe output-ul fizic şi modificarea taxelor pe venit.

Fiecare dintre aceste metode de politică fiscală va avea un efectmultiplicator diferit la nivelul economiei analizate. Pentru determinarea

acestor multiplicatori, calculul se fundamentează pe ecuaţia echilibrului pieţii bunurilor, anume:

( )

( ) 111

*n

22*

110

n b1a1P

Pr nhYhAgigh

Y+−−

××++×++×−

=

Prin derivarea acestei ecuaţii în raport cu Ag, b0 şi b1, se vor obţinecei trei multiplicatori, după cum urmează:

( ) Ag111

k n b1a1

1

Ag

Y=

+−−=

∂∂

multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale;

( ) 0 b111

1

0

k n b1a1

a bY =

+−−−=

∂∂ multiplicatorul taxelor pe output-ul fizic;

( ) 1 b111

1

1

k n b1a1

Ya

b

Y=

+−−×−

=∂∂

multiplicatorul taxelor pe venit.




82

6.3. POLITICA FISCALĂDIN ROMÂNIA

Politica fiscală din România este în strânsă legătur ă cu situaţiaexecuţiei bugetare. Astfel, pe anul 2008, execuţia bugetar ă se va prezentatastfel:

ANALIZEAZĂ!

Tabel 6.1.: Execuţia bugetară pe anul 2008 (mld.lei)Indicatorii Venituri Cheltuieli Excedent/

DeficitBugetul de stat 174,2 186,2 -12,0

Foreign Investment Advisory Service (FIAS) a realizat un studiuasupra fiscalităţii din România, pe baza căruia a f ăcut o serie derecomandări, care au început să fie implementate în practică încă din anul2000. În prezent, actualul guvern a precizat, în cadrul negocierilor privindacordul PSAL II încheiat cu Banca Mondială, că va continua să pună în

practică recomandările FIAS, în scopul ordonării şi eficientizării sistemului

fiscal românesc.REZUMAT:

Importanţa politicii fiscale ca instrument de intervenţie macro nu poate fi minimalizată.

Pornindu-se de la bugetul de stat şi pe baza definirii şi a analizeivenitului agregat, se poate stabili o corelaţie exactă cu excedentul/ deficitulsectorului public.

Introducerea noţiunilor şi a principiilor de bază ale politicii fiscale seface concomitent cu analizarea tipurilor de politici fiscale şi a consecinţelor aplicării lor.

Obiectivul echilibr ării balanţei de plăţi externe trebuie să ţină cont derestricţiile contului curent.

O alternativă viabilă pentru politica fiscală o constituie devalorizareamonedei naţionale, cu consecinţele ei directe şi indirecte la nivelmacroeconomic.

În ultimul subcapitol, se face o prezentare succintă a politicii fiscaleromâneşti şi a cauzelor care determină menţinerea unui deficit important al

balanţei de plăţi externe.




83

CONCLUZII: Politica fiscală reprezintă o componentă esenţială a politicii macroeconomice. Bugetul de stat, la rândul său, contribuie ladinamizarea mediului macroeconomic.


1. Funcţiile bugetului de stat vizează:a. economiile statelor dezvoltate; b. economiile în tranzi ţ ie; c. ansamblul oricărei economii; d. a+b; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

2. Pe baza bugetului, guvernele îşi stabilesc anumite obiectivemacroeconomice ţinând cont şi de:

a. interesele grupurilor de presiune; b. doctrina economică de care apar ţ in;c. tendin ţ ele Uniunii Europene; d. a+c; e. nici-un r ă spuns anterior nu estecorect.

3. În concepţia liberar ă, rolul statului în economie trebuie să fie:a. minim; b. maxim; c. neutru; d. discret; e. nici-un r ă spuns anterior nu estecorect .

4. În concepţia keynes-istă, rolul statului în economie trebuie să fie:a. minim; b. maxim; c. neutru; d. activ; e. nici-un r ă spuns anterior nu estecorect.

5. În caz de egalitate a veniturilor cu cheltuielile, execuţia bugetar ă este:a. echilibrat ă; b. deficitar ă; c. excedentar ă; d. ineficient ă; e. nici-unr ă spuns anterior nu este corect.

CAPITOLUL 7

CONSUMUL

7.1. CORELAŢIA VENIT AGREGAT-CONSUM

În mod curent, consumul desemnează beneficierea de facilităţile şiavantajele pe care le poate oferi un bun, în timp ce cheltuielile de consumreprezintă cheltuielile de achiziţionare a bunurilor destinate consumului.

Conexiunea dintre consum şi venit este exprimată prin intermediulfuncţiei consumului, care are următoarea expresie algebrică:

( )Yf Cons = Din punct de vedere grafic, funcţia consumului se prezintă astfel:




84

Fig. 7.1. Funcţiaconsumului

În legătur ă cu evoluţia consumului şi a venitului, trebuie f ăcuteurmătoarele precizări: la niveluri scă zute ale venitului, consumul poate fi superior

venitului, dacă se apelează la economiile f ăcute anterior sau laîmprumuturi. La nivel macroeconomic, aceasta ar însemna apelarea lacredite externe; în punctul E , de intersec ţ ie a dreptelor venitului şi consumului,

reziden ţ ii vor consuma exact cât câ ştig ă. Punctul E este punct de echilibru. Aferent lui, nivelul consumului va fi Cons E , iar venitul cheltuit, Y E ;

în oricare alt punct situat deasupra lui E , consumul va fi inferior

venitului. Aceasta este, de fapt, situa ţ ia normal ă , deoarece reziden ţ ii maitrebuie să pl ătească taxe pe venit şi/sau să economisească. Cu cât va fi maimare venitul, cu atât mai mare va fi partea din el destinat ă taxelor şieconomiilor, în timp ce consumul se va majora mult mai lent; panta dreptei consumului este mai mică de 45° şi este influen ţ at ă de

înclina ţ ia marginal ă spre consum.Înclinaţia marginală spre consum (c’) exprimă o legătur ă funcţională

dintre variaţia cheltuielilor pentru consumul direct şi cea a venitului cu ounitate:

Y

Cons'c

Δ

Δ=

În figura 7.1., înclinaţia marginală spre consum este dată de pantadreptei consumului.

Un alt indicator important pentru analiza consumului este ratamedie a consumului (c), care reprezintă partea din venit destinată consumului raportată la venitul total, conform relaţiei:

Y

Consc = .

Cons

Cons

Y

ConsE

45°

YE0

E

Y




85

ANALIZEAZĂ!

Fig. 7.2. Ratamedie a consumului

Ceilalţi factori care determină consumul sunt împăr ţiţi de Keynes îndouă mari categorii: obiectivi şi subiectivi. Factorii obiectivi sunt: averea (bog ăţ ia) reziden ţ ilor : cu cât rezidenţii ţării analizate posedă

proprietăţi mai multe, mai multe hârtii de valoare sau economii mai mari, cuatât ei vor putea cheltui într-o măsur ă mai mare; taxele pe venit : cu cât nivelul acestor taxe va fi mai ridicat, cu atât

mai puţin vor putea consuma indivizii, deoarece nivelul consumului lor depinde de venitul lor disponibil; accesul la credite şi costul creditelor : dacă accesul la credite este

facil, iar rata dobânzii relativ mică, numărul indivizilor care vor apela la

credite pentru consum se va mări; previziunile cu privire la evolu ţ ia pre ţ urilor şi a veniturilor : dacă se

anticipează o creştere rapidă a preţurilor în perioada viitoare, indivizii vor achiziţiona acum bunuri de folosinţă îndelungată. Dacă, însă, se

previzionează o creştere viitoare a veniturilor, indivizii vor avea tendinţa să cheltuiască mai mult în prezent; distribu ţ ia veniturilor : o repartizare echitabilă a veniturilor va

determina creşterea cheltuielilor de consum.Factorii subiectivi care influenţează consumul sunt:

preferin ţ ele în consum: moda, reclama, impactul personalităţilor,snobismul sunt numai câţiva dintre factorii care pot influenţa creşterearapidă a consumului în societate; prevederea indivizilor de a avea o rezervă bănească (o economie)

pentru situaţii neprevăzute; asigurarea condi ţ iilor pentru o bătrâne ţ e lini ştit ă; atitudinea fa ţă de consum: indivizii familiarizaţi cu apelarea la

credite sau la plăţile în rate vor avea un consum mult mai ridicat încomparaţie cu ceilalţi, care se rezumă numai la venitul lor disponibil;

Cons

Cons

45°

YE

A

Y




86

dorin ţ a de a beneficia de dobânzi şi de alte câ ştiguri de pe urmadepunerilor de bani la institu ţ iile financiare specializate; natura bunurilor consumate: bunurile de folosinţă îndelungată se

înlocuiesc mult mai greu decât bunurile de uz curent; orgolii, dorin ţ a de a l ă sa avere mo ştenitorilor .

Indivizii urmăresc întotdeauna să valorifice toate oportunităţileapărute la un moment dat, în scopul obţinerii unei utilităţi maxime. Multedintre deciziile pe care aceştia le adoptă în prezent vor avea o influenţă

puternică şi asupra perioadei următoare (viitoare). Aceste decizii, numitedecizii intertemporale, sunt extrem de importante pentru înţelegereamecanismelor macroeconomice.

Veniturile indivizilor au trei mari destinaţii: consumul, economiile şi plata taxelor. Deoarece cota necesar ă plăţii taxelor este stabilită exogen, decătre stat, indivizii pot opera numai la nivelul cheltuielilor alocateconsumului şi economiilor. Pentru simplificarea analizei, economiştiiutilizează premisa potrivit căreia, în cadrul economiei analizate, nu se potface achiziţii de capital, singura cale de economisire fiind aceea a acordăriide împrumuturi. Ca urmare, menajele îşi vor diviza veniturile între consumşi economisire, indiferent de variaţia veniturilor respective în timp. Trendulnormal al evoluţiei veniturilor poate fi dublat, aşa cum am afirmat anterior,de fluctuaţii imprevizibile.

Analiza venitului se realizează în funcţie de venitul real şi ia înconsiderare toate bunurile existente în cadrul economiei analizate, pe celedouă perioade de timp (curentă şi viitoare), ca în figura 7.3.

Fig. 7.3. Evoluţia venitului (studiu de caz)Punctele de intersecţie a veniturilor curente cu cele viitoare poartă

denumirea de puncte de alocare, şi permit evidenţierea nivelului venituluiunui individ pe fiecare perioadă de timp analizată. Pentru toate punctele de

503020

40

30

10

A

B

C

0

45°

Venituri(bunuri)viitoare

Venituri (bunuri)curente




87

alocare situate deasupra axei de 45°, venitul viitor va fi mai mare decât celcurent şi invers, pentru toate punctele de alocare situate sub axa de 45°,venitul viitor va fi inferior celui curent.

Dar indivizii pot apela la credite de consum sau pot da cu împrumut o parte din veniturile lor unor ter ţe persoane. Aceste decizii devin restricţii înconsum, care afectează nivelul consumului perioadei viitoare sau, după caz, al

perioadei prezente.Dreapta care trece prin toate cele patru puncte de alocare (B, B1, B2

şi B3) se numeşte dreapta bugetului sau restric ţ ia bugetar ă, şi se reprezintă grafic în figura 7.4.

Fig. 7.4. Dreaptabugetului

Analiza restricţiei bugetare conduce la cel puţin două concluzii pertinente:

efectele, în cadrul analizei restric ţ iei bugetare, sunt identiceatunci când: cre şte consumul curent, cre şte suma luat ă cu împrumut sau

scade consumul viitor; efectele, în cazul analizei restric ţ iei bugetare, sunt identice

atunci când: scade consumul prezent, cre şte suma dat ă cu împrumut saucre şte venitul viitor.

7.2. ALEGEREA INTERTEMPORALĂ

În analiza consumului, se porneşte de la ipoteza alegeriiintertemporale, potrivit căreia consumul reprezintă finalitatea tuturor activităţilor economice. Practic, atunci când indivizii adoptă o decizie,aceasta va avea repercursiuni ulterioare. Alegerile indivizilor sematerializează sub forma unor puncte pe dreapta venitului, în funcţie deinteresele lor prezente şi viitoare. Există, însă, numai un singur punct pe

Venituri

(bunuri)viitoare

Venituri (bunuri)curente

41

20 30 40 50

30

19

8

B

B3

B1

B2

0

45°




88

dreapta bugetului care este punct de optim şi care evidenţiază un raportspecific între consumul curent şi cel viitor.

Realizarea unui model pertinent al consumului implică luarea înconsiderare a următoarelor ipoteze: cunoa şterea cu exactitate a evolu ţ iei ratei dobânzii de către agen ţ ii

economici; pia ţ a monetar ă este considerat ă a fi cu concuren ţă perfect ă. Pe

aceast ă pia ţă , menajele pot lua/acorda împrumuturi orice sume doresc la oanumit ă rat ă a dobânzii, f ăr ă a putea însă influen ţ a nivelul acestei rate adobânzii; tranzac ţ iile pe pia ţ a monetar ă se realizează cu costuri zero.

REZUMAT:

Capitolul se iniţiază pe baza studiului corelaţiei venit agregat-consum. Definirea funcţiei consumului, a ratei consumului şi a înclinaţieimarginale spre consum se face pe fundalul analizei factorilor obiectivi şisubiectivi care influenţează consumul.

Studiul consumului se realizează în contextul alegerii intertemporale,care conduce la modelul intertemporal al consumului. În cadrul acestuimodel, sunt studiate efectele modificării ratei dobânzii asupra consumului şiasupra debitorilor şi a creditorilor.

CONCLUZII: Averea (bogăţia) reală a menajelor sau bunurilelor nete reprezintă un impact semnificativ asupra funcţiei consumului. În plus, variaţia ratei dobânzii pe piaţă dimensionează nivelul consumului.


1. Cheltuielile reprezintă suma totală pe care cetăţenii unei ţări oalocă achiziţionării de….într-o perioadă specifică de timp, de obicei un ancalendaristic:a. bunuri de folosin ţă îndelungat ă; b. bunuri de uz curent; c. bunuri capital;d. bunuri de orice fel; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

2. …reprezintă beneficierea de facilităţile şi avantajele pe care le poate oferi un bun:a. investi ţ ia; b. amortizarea; c. consumul; d. func ţ ia consumului; e. nici-unr ă spuns anterior nu este corect.

3. La niveluri scăzute ale venitului, consumul poate fi superior venitului dacă:




89

a. se apelează la economii f ăcute anterior; b. se apelează la investi ţ iieficiente; c. se reduc cheltuielile de consum; d. se consumă bunuri decalitate superioar ă; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

4. În anul 0. rata consumului a fost 0,9, iar în anul 1, 0,6. Dacă, înanul 1, economiile devin 800, iar veniturile cresc cu 100%, să se determineindicii consumului şi al economiilor:a. 800%, 120%; b. 750%, 133%; c. 780%, 135%; d. 800%, 133%; e. . nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

CAPITOLUL 8

ŞOMAJUL

8.1. CONCEPTUL DE ŞOMAJ; CARACTERISTICILEŞOMAJULUI CONTEMPORAN

Şomajul poate fi definit ca diferenţă între numărul de ore pe careindivizii doresc să le muncească într-o anumită perioadă de timp şi numărulde ore pe care le lucrează efectiv în aceeaşi perioadă de timp16.

Conform celor afirmate în subcapitolul anterior, piaţa muncii se află

în echilibru atunci când cererea şi oferta de factor muncă evoluează ca înfigura 8.1.

Fig. 8.1. Piaţa munciişi şomajul

16 Craven John, Introduction to Economics, Basil Blackwell, New York, 1984, p.93.

SN

SR

A

B

SR 0

SN0

P×CL

L*L0

CL

PCons×OL

(PCons/P)×OL

L

L0

0




90

Conform acestei diagrame., piaţa muncii se află în echilibrul în punctul A, acolo unde sunt utilizaţi L0 lucr ători, care sunt plătiţi cu salariilereal SR 0 şi cu salariul nominal SN0. Aceasta nu înseamnă că, în punctul A,şomajul este zero.

Făcând presupunerea extremă că întreaga cantitate disponibilă defactor muncă ar fi angajată, curba ofertei de factor muncă (OL) ar avea o

poziţie perfect verticală, fapt evidenţiat de nivelul factorului muncă L*, dinfigura de mai sus. Distanţa (L*-L0) reprezintă şomajul voluntar . Nivelulşomajului voluntar este calculat ca procent din totalul factorului muncă şieste cunoscut sub denumirea de rata şomajului natural (de echilibru).

Şomajul natural (de echilibru ) se manifestă în condiţiile realizăriiechilibrului dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii. Determinarea niveluluişomajului natural are ca punct de plecare situaţia economiei din anul 1950, anîn care rata şomajului era de 4%17. Prin extrapolare şi ţinând cont demodificările cantitative, calitative şi structurale apărute la nivelul factoruluimuncă, cele 4% devin 6÷7% la nivelul anului 2008.

Şomajul de dezechilibru este datorat unor cauze care ţin de: acordarea unor salarii superioare salariului de echilibru; diminuarea cererii de factor muncă f ăr ă concordanţă în reducerea

nivelului salariilor; creşterea ofertei de factor muncă f ăr ă concordanţă în reducerea

nivelului salariilor.Revenind la şomajul voluntar, prezentat anterior, acesta poateconduce la manifestarea pe piaţa muncii a trei tipuri de şomaj: şomajulfricţional, cel structural şi cel sezonier.

Şomajul fricţional este rezultanta caracteristicilor pieţei muncii,caracteristici care o diferenţiază de toate celelalte pieţe din economie. Nereferim, în primul rând, la necesitatea parcurgerii unui anumit interval detimp necesar in-divizilor pentru a găsi locuri de muncă.

Teoria economică, însă, utilizează ipoteza potrivit căreia factorulmuncă este omogen şi toate locurile de muncă sunt identice. Ca urmare, toţilucr ătorii vor fi mulţumiţi, indiferent de locul de muncă pe care îl ocupă.

Dacă acest raţionament ar fi aplicabil în practică, şomajul fricţional ar deveni nul.În realitate, lucr ătorii au preferinţe şi calificări diferite, în timp ce

locurile de muncă din economie reclamă anumite abilităţi celor careurmează să le ocupe.

17 Dornbusch R., Fischer S., Macroeconomics, McGraw-Hill Inc., New York, 1990, p.558.




91

În plus, informaţiile referitoare la oportunităţile de angajare suntîntotdeauna incomplete sau imperfecte, acest fenomen fiind dublat de relativredusa mobilitate geografică a factorului muncă. Din aceste considerente,căutarea unui loc de muncă acceptabil pentru lucr ător necesită consum detimp şi eforturi deosebite, care conduc, în final, la manifestarea şomajuluifricţional.

Deoarece structura economiilor contemporane se modifică esenţial lanivel regional şi/sau naţional, se manifestă o altă formă de şomaj şi anumeşomajul structural.

Acesta apare ca urmare a existenţei unui exces de ofertă de factor muncă în ramurile şi în domeniile de activitate a căror dinamică estenegativă, exces dublat de un excedent de cerere de factor muncă în ramurileale căror dinamică este pozitivă.

Ca efect cumulat al celor două procese, factorul muncă va migra dinramurile economice aflate în declin către cele în expansiune. Acest procesdurează mult timp şi este, cel mai adesea, incomplet, chiar şi atunci cândrata salariilor variază mult.

Pentru a preîntâmpina aceste situaţii, factorul muncă este interesat înobţinerea a cât mai multor calificări, în scopul îmbunătăţirii oportunităţilor de angajare. Aceasta deoarece recalificarea nu reprezintă neapărat o soluţie

pentru şomajul structural, deoarece necesită timp, uneori chiar schimbarea

domiciliului lucr ătorilor.Progresul tehnic reprezintă un alt factor care poate contribui lacreşterea şomajului structural. Deoarece, în majoritatea cazurilor, progresultehnic are drept consecinţă creşterea productivităţii marginale a muncii, elva afecta echilibrul cerere-ofertă de factor muncă pe pieţele bunurilor.

Se pune tot mai frecvent întrebarea dacă progresul tehnic conduce ladiminuarea locurilor de muncă? La prima vedere, s-ar părea că r ăspunsuleste afirmativ, deoarece noile utilaje înlocuiesc munca depusă de oameni.

Analiza corelaţiei progres tehnic-şomaj trebuie însă realizată numai pe termen mediu şi lung, ţinându-se seama de o serie de elemente

precum:

tipul de tehnologie utilizat; organizarea (managementul) locului de muncă; caracteristicile pie ţ ei pe care este localizat ă firma care introduce

progresul tehnic18.

18 Rowe C., People and Chips: The Human Implications of Information Technology,Paradigm, London, 1986.




92

Pentru reliefarea consecinţelor pe care le poate avea introducerea progresului tehnic asupra locurilor de muncă, se poate apela la o diagramă de forma celei din figura 8.219.

Conform acesteia, introducerea progresului tehnic poate avea patrucategorii de consecinţe asupra factorului muncă: design-ul şi instalarea: conduc, ini ţ ial, la cre şterea cantit ăţ ii

utilizate de factor muncă , datorit ă angajării de designeri şi de lucr ătoricare să proiecteze, construiască şi să instaleze noile utilaje. După terminarea acestor opera ţ ii, cererea de factor muncă pentru acestecategorii de lucr ători dispare; implementarea: conduce la scăderea cererii de factor muncă , mai

ales atunci când progresul tehnic vizează îmbunăt ăţ irea proceselor existente de fabrica ţ ie şi nu crearea de noi produse; între ţ inerea şi service-ul : pot avea efecte benefice asupra cererii de

factor muncă; expansiunea pie ţ ei: reprezint ă impactul pe termen lung al

introducerii progresului tehnic asupra factorului muncă şi poate conduce lacre şterea cererii de factor muncă , dacă noile produse sunt cerute mai mult

pe pia ţă.

Fig. 8.2. Efectele progresului tehnic asupra factorului muncă

Dintr-o perspectivă optimistă, se poate afirma că, pe termen lung, progresul tehnic creează mai multe locuri de muncă decât desfiinţează.

Există, însă, şi o viziune pesimistă, care nu descoper ă nici un avantaj pentru factorul muncă potenţial obţinut din introducerea progresului tehnic.

19 Rajan A., Cooke G., The Impact of IT on Employment , National Westminster Bank Quartely Review, London, August 1986.

Scădereafactorului

muncă

Creştereafactorului

muncă1. Design şi instalare

3. Întreţinere

2. Im lementarea

4. Expansiunea pieţei




93

Această a doua opinie este susţinută de evoluţiile recente ale unor ramurieconomice, precum industriile farmaceutică, electronică, optică, a maselor

plastice, siderurgică sau a construcţiilor navale, în care creşterea productivităţii muncii a condus la scăderea numărului lucr ătorilor angajaţiîntr-o propor ţie mult mai mare decât creşterea cererii pentru bunurile produsede ramurile respective.

Deoarece introducerea progresului tehnic reprezintă principala calede creştere economică, apare întotdeauna o dilemă între efectele pozitive ale

progresului tehnic şi pierderea pe termen scurt a locurilor de muncă.Cel de-al treilea tip de şomaj, şomajul sezonier, se manifestă ca

urmare a variaţiei cererii de factor muncă, pentru anumite categorii delucr ători, în anumite perioade ale anului calendaristic. Acest tip de şomajeste caracteristic unor ramuri, precum: agricultura, construcţiile,îmbunătăţirile funciare sau turismul.

Privit în întreaga sa complexitate, şomajul poate fi analizat, înacepţiunea noastr ă, prin analogie cu un tren. Trenul şomajului apare ca unmodel pertinent, de forma:

Fig. 8.3. Trenul şomajului

Conform acestei diagrame, economia naţională este asimilată unuitren care trece, succesiv, prin mai multe gări (niveluri de dezvoltare macroîn timp). Motorul principal al acestui tren îl constituie creşterea economică (realizată, în principal, pe baza procesului investiţional). Un element pozitiv îlreprezintă creşterea numărului de lucr ători angajaţi care, în condiţiilemenţinerii sau creşterii productivităţii muncii, contribuie la creşterea output-ului naţional.

Persoanedescurajate

Persoanesubocupate Ieşiri naturale de

factor muncă

Input-uri defactor muncă

Output-uri defactor muncă

(şomeri)

Creştereeconomică




94

Viteza de deplasare a trenului macroeconomiei este atenuată de persoanele subocupate şi frânată de amploarea şomajului. Chiar dacă, la prima vedere, persoanele descurajate să mai caute un loc de muncă, nuinfluenţează viteza trenului macroeconomiei, pe termen mediu şi lung,acestea vor deveni o „povar ă” prea grea pentru orice „locomotivă”.

8.2. EVOLUŢIILE RECENTE ALE ŞOMAJULUI. ŞOMAJULÎN ROMÂNIA

Şomajul continuă să r ămână una dintre cele mai serioase probleme

macroeconomice pentru majoritatea statelor membre O.E.C.D.:Conform diagramei de mai jos, rata şomajului prezintă un trend

crescător, începând cu anul 1970, când era ceva mai mare de 2%. În timp,rata şomajului a crescut, ajungând, de exemplu, la 11%, în anul 1994,respectiv la 10% în anul 1997.

Fig. 8.4. Ratele medii ale şomajului în statele O.E.C.D. în perioada1970÷2000

Această evoluţie a şomajului poate fi caracterizată astfel: şomajul prezint ă o evolu ţ ie ciclică: el înso ţ e şte fazele de recesiune şi

de boom pe care le parcurge economia. În plus, de-a lungul fiecărui nouciclu, rata şomajului este mai mare decât cea din ciclul anterior;




95

creşterea superioar ă a şomajului în intervalul 1979÷1994: cu maimult de 6,5%; şomajul afecteaz ă mai ales persoanele f ăr ă calificare sau cu o

slabă calificare.În legătur ă cu cauzele care au determinat creşterea şomajului în ţările

O.E.C.D., se pune accent pe slaba flexibilitate a pieţei muncii, mai ales înFranţa, Germania şi Italia20.

Cu toate acestea, chiar pe pieţele mai flexibile ale muncii, din Olandasau din Regatul Unit, rata şomajului a cunoscut creşteri deosebite în anii’80÷’90.

În România, şomajul s-a manifestat cu putere după anul 1989. Lasfâr şitul anului 2000, rata şomajului a fost de 10,5%, numărul şomerilor atingând atunci 1.007.131 persoane. Dintre aceştia, 17,6% proveneau dinsectorul privat.

În anul 2001, rata oficială a şomajului a scăzut la 8,6%, numărulşomerilor înregistraţi fiind de 826.932 persoane. Din păcate, anul 2002 adebutat cu o nouă creştere a şomajului, la sfâr şitul lunii februarie, deexemplu, şomerii fiind în număr de 1.267.450 persoane, dintre care femeilereprezentau 44%.

Tabelul 8.1. Evoluţia ratei şomajului

Rata

şomajului

2003 2004 2005 2006 2007 2008*

România 7,2 6,2 7,2 7,3 5,0 4,3U.E. 8,5 8,5 8,4 7,2 7,3 7,1

*date prognozateCauzele care au condus la manifestarea acută a acestui fenomen se

refer ă, în primul rând, la restructurarea economiei şi la disponibilizările dinindustria de apărare, minier ă şi siderurgică.

O problemă mult mai gravă care se manifestă în prezent este aceea acreşterii numărului persoanelor descurajate, care renunţă să mai cautelocuri de muncă, fiind convinse că nu vor găsi. Conform anchetei asupra for ţei

de muncă în gospodării (AMIGO), efectuată de I.N.S.S.E. - Bucureşti, numărul persoanelor descurajate este în continuă creştere în România.În plus, piaţa muncii se confruntă şi cu un alt fenomen negativ,

anume acela al populaţiei subocupate. Popula ţ ia subocupat ă reprezintă acea populaţie care, din motive independente de ea, lucrează mai puţine ore decâtar dori:

20 Siebert H., Labour Market Rigidities: At the Root of Unemployment in Europe, Journalof Economic Perspectives, vol.11, 1997, pp.37÷54.




96

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

m i i p e r s o a n e

15-24 ani 25-34 ani 35-49 ani 50 ani si peste

masculin

feminin

Fig. 8.5. Populaţia subocupată pe grupe de vârstă şi pe sexeMăsurile active de combatere a şomajului din România au beneficiat

de sprijinul financiar al U.E. Astfel, numai în anul 2001, România a primitun ajutor în valoare de 1.000.000 euro, ajutor care a vizat pregătireaPlanului Naţional de Acţiune pentru Ocuparea for ţei de muncă (PNAO).

REZUMAT: Analiza economică permite introducerea conceptului de şomaj şi acaracteristicilor sale. Şomajul este analizat pe tipuri şi în corelaţie cuimplementarea progresului tehnic.

Ultima parte a capitolului vizează evidenţierrea statistică a şomajuluiîn Europa, în general, şi în România, în special.

CONCLUZII: Indiferent de nivelul asistenţei financiare externeîn domeniu, problema şomajului trebuie rezolvată în principal prin mijloace

proprii, printr-o politică economică activă care să vizeze creştereaeconomică, concomitent cu cea a protecţiei sociale.

TEST DE AUTOEVALUARE ŞI CONTROL: 1. Şomajul poate fi definit ca diferenţă între numărul de ore pe care

indivizii doresc să le muncească într-o anumită perioadă de timp şi….înaceeaşi perioadă de timp:a. salariile pe care le primesc; b. numărul de ore pl ătite; c. numărul de orelibere; d. numărul de ore de concediu; e. numărul de ore pe care lelucrează efectiv.




97

2. Şomajul natural se manifestă în condiţiile realizării……. pe piaţa muncii:a. echilibrului dintre cererea şi oferta de bunuri; b. echilibrului dintre

salarii şi costuri; c. echilibrului dintre cerea şi oferta de factor muncă; d.echilibrului între categoriile profesionale; e. nici-un r ă spuns anterior nueste corect.

3. Şomajul de dezechilibru este datorat unor cauze precum:a. cre şterea ofertei de factor muncă f ăr ă concordan ţă în reducerea nivelului

salariilor; b. acordarea unor salarii superioare salariului de echilibru; c.modificarea structurii pe ramuri a economiei; d. a+c; e. a+b.

4. ….apare ca efect al parcurgerii unui anumit interval de timpnecesar indivizilor pentru a găsi o nouă slujbă:a. şomajul natural; b. şomajul de echilibru; c. şomajul structural; d. şomajul fric ţ ional; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

5. ….apare ca urmare a existenţei unui exces de ofertă de factor muncă în ramurile şi în domeniile de activitate a căror dinamică estenegativă, exces dublat de un excedent de cerere de factor muncă în ramurilea căror dinamică este pozitivă:a. şomajul natural; b. şomajul de echilibru; c. şomajul structural; d. şomajul fric ţ ional; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect

6. Analiza corelaţiei progres tehnic-şomaj ţine cont de elemente

precum:a. tipul de tehnologie utilizat; b. nivelul salariilor, c. nivelul cererii demuncă; d. managementul locului de muncă , e. nivelul ofertei de muncă.

7. Implementarea progresului tehnic conduce la scăderea cererii defactor muncă, mai ales atunci când progresul tehnic vizează…..:a. crearea de noi produse; b. îmbunăt ăţ irea proceselor de fabrica ţ ie dejaexistente; c. investi ţ ii pe termen lung; d. investi ţ ii pe termen scurt; e. nici-unr ă spuns anterior nu este corect.

8. În anul 0, populaţia efectiv activă a fost 15 mil. persoane, iar rataşomajului 10,5%. În anul 1, populaţia ocupată creşte cu 5 milioane

persoane, iar numărul de şomeri scade cu 25%. Să se determine rata

şomajului în anul 1:a. 6,3%; b. 6,2%; c. 6,1%; d. 6,0%; e. 5,9%.9. Populaţia unei ţări este de 80 mil. persoane, din care 75% sunt

apte de muncă. Gradul de ocupare este de 70%, iar rata şomajului 10%. Să se determine numărul şomerilor:a. 4,5 mil. persoane; b. 4,4 mil. persoane; c. 4,3 mil. persoane; d. 4,2 mil.

persoane; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.




98

10. Populaţia unei ţări este de 40 mil. persoane, din care 40% inaptă de muncă. Gradul de ocupare este de 90%, iar rata şomajului 8%. Să sedetermine numărul şomerilor:a. 2,525 mil. persoane; b. 2,236 mil. persoane; c. 1,728 mil. persoane; d.1, 928 mil. persoane; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

CAPITOLUL 9

INFLAŢIA

9.1. CONCEPTE FUNDAMENTALE

Inflaţia este definită ca o tendinţă accentuată şi continuă de creştere anivelului global al preţurilor. De la început, trebuie atrasă atenţia asuprafaptului că inflaţia se manifestă ca un proces continuu, care trebuie analizatîn dinamică. Această precizare este necesar ă pentru a se putea realizadistincţia între inflaţie şi creşterile izolate sau secvenţiale ale preţurilor,conform figurii:

Fig. 9.1. Creşterea preţurilor şi fenomenul inflaţionist

În vederea studierii inflaţiei, se face apel la indicatorul nivelul

general al preţurilor. Acesta reprezintă o măsur ă a nivelului mediu al preţurilor din economie privită ca un întreg. Acest nivel se poate exprimamatematic cu ajutorul indicelui preţurilor de consum sau al deflatorului PIB.

Ca expresie cantitativă, inflaţia se măsoar ă cu rata inflaţiei,determinată pe baza relaţiei:

1001P

P1

P

P1I

1i

i

1i

iP ×⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛ −=−=−=π

−−

.

Inflaţie

Creşteri secvenţiale

ale preţurilor

P

t0




99

Rata inflaţiei se determină ca rată anuală şi reprezintă procentul decreştere a preţurilor într-un an i faţă de anul de bază 0.

Inflaţia este un fenomen cu care se confruntă toate economiilecontemporane, inclusiv cele dezvoltate, aşa cum rezultă şi din diagrama9.2.21,

Analiza acestei diagrame conduce spre următoarele concluzii: existen ţ a unei rate scă zute a infla ţ iei – sub 5% - în perioadele

ini ţ ial ă şi final ă ale orizontului analizei; manifestarea unei rate ridicate a infla ţ iei în perioadele:

1975÷1976, 1980÷1981 şi 1990÷1991, când infla ţ ia a depăşit 10%.

Fig. 9.2. Inflaţia în perioada 1968-2000 (studiu de caz: Japonia,S.U.A., Germania şi Regatul Unit)

O altă modalitate de determinare a inflaţiei o constituie „regula lui70”. Această este o metodă indirectă de determinare a inflaţiei care, de fapt,exprimă numărul de ani după care nivelul curent al preţurilor se va dubla,

conform relaţiei matematice:

r

70n = ,

în care: n - numărul de ani necesari dublării nivelului curent al preţurilor;r - rata anuală procentuală de creştere a preţurilor.

21 Pentecost Eric, Macroeconomics-an open economy approach, Macmillan Press Ltd.,

London, 2000, p.356.




100

Cauzele care conduc la apariţia şi/sau la accentuarea inflaţiei suntgrupate în două mari categorii: cele legate de cerere şi cele legate deevoluţia costurilor.

Combinarea celor două categorii de cauze conduce la analizareainflaţiei cu ajutorul curbelor Phillips. Teoria curbelor Phillips sugerează că analizarea cauzelor inflaţiei trebuie iniţiată prin studierea teoriei cantitativea banilor, care este, prin natura sa, o teorie legată direct de cerere.

Această analiză trebuie completată cu cele legate de evoluţia pieţeimuncii şi de rolul sindicatelor pe această piaţă. Nu în ultimul rând, trebuie

pus accent pe rata de creştere neinflaţionistă a şomajului.

9.2. COSTURILE INFLAŢIEI

Costurile inflaţiei trebuie analizate în legătur ă directă cu nivelulacesteia. Precizarea este necesar ă deoarece, pentru niveluri scăzute, inflaţia

poate aduce beneficii economiei naţionale.În plus, costurile inflaţiei trebuie studiate separat, la nivel de individ

şi de societate.La nivelul societăţii, costurile infla ţ iei au fost încadrate de către

Sloman în patru mari categorii22: costurile rezultate din redistribuirea veniturilor între membrii

societăţii: în timpul inflaţiei, unii agenţi economici, care deţin bunuri alecăror valoare creşte rapid sau care speculează situaţia existentă, obţin profituri ridicate. În plus, apare un proces de redistribuire a veniturilor de lacei cu venituri mici şi fixe către ceilalţi agenţi economici. De aceea, pe

perioada inflaţiei, cei mai afectaţi vor fi pensionarii şi debitorii care plătescdobânzi indexate cu rata inflaţiei; costurile rezultate din incertitudinea care planează asupra

mediului economic: rate ridicate ale inflaţiei, dublate de fluctuaţii ample,conduc la atenuarea procesului investiţional din economie. Agenţiieconomici vor fi în imposibilitatea de a mai putea aprecia exact costurile şi

preţurile produselor lor şi se vor abţine de la noi investiţii. Pe termen scurt,

acest proces afectează rata de creştere economică; deteriorarea balanţei de plăţi: se manifestă în condiţiile în care

ratele inflaţiei în ţările partenere ţării analizate sunt inferioare ratei interne ainflaţiei. Ca efect, va scădea competitivitatea exporturilor naţionale îndetrimentul importurilor, fapt ce va determina apariţia sau accentuareadeficitului balanţei de plăţi;

22 Sloman John, Economics, Prentice Hall, New York, 1994, p.545.




101

creşterea consumului de resurse: aceste resurse suplimentare suntantrenate în lupta pentru atenuarea efectelor negative ale inflaţiei.

În vederea atenuării efectelor inflaţioniste, statul poate interveni prinutilizarea a două categorii de politici : cele legate de cerere şi cele legate deofertă23: politicile antiinfla ţ ioniste legate de cerere: se refer ă la politica

fiscal ă şi la cea monetar ă. Politica fiscal ă are drept instrumente reducereacheltuielilor guvernamentale şi cre şterea taxelor impuse de guvern.

Prin reducerea cheltuielilor guvernamentale, se poate diminuanivelul cererii agregate, în timp ce, prin cre şterea nivelului taxelor impuse,

se reduce nivelul cheltuielilor de consum. În ambele situa ţ ii, guvernul influen ţ ează ÷ într-un sens sau altul ÷ mărimea masei monetare. Dacă

privim aceste opera ţ iuni la orizontul de timp i , comparativ cu perioada debază , 0, se poate scrie că guvernul trebuie să respecte egalitateamacroeconomică:

i

i

0

0

P

M

P

M= .

Cu alte cuvinte, orice modificare a masei monetare trebuie înso ţ it ă de o modificare, în acela şi sens şi în aceea şi propor ţ ie, a pre ţ urilor dineconomie. Deoarece modificarea pre ţ urilor necesit ă un anumit interval detimp, unii agen ţ i economici vor valorifica aceast ă situa ţ ie în avantajul lor.

La nivel macroeconomic, avantajele ob ţ inute de către ace şti agen ţ ieconomici vor fi compensate de pierderile celorlal ţ i agen ţ i economici dincadrul economiei analizate. Pentru a atenua aceste consecin ţ e, guvernul impune anumite taxe pe venit, taxe ale căror nivel poate fi analizat cuajutorul unei curbe Laffer de forma:

Fig. 9.3.. Curba Laffer

23 Sloman John, op.cit., 1994, pp.553÷554.

Procenttaxă

Taxa pevenit

T00 100




102

Cu ajutorul acestei curbe, pot fi analizate implica ţ iile diferitelor niveluri de impozitare asupra agen ţ ilor economici. Aceasta deoarece o taxă ,oricât de mică , determină o anumit ă pierdere pentru agentul economiccăruia i-a fost impusă , pierdere care, în economia real ă , nu este obligatoriu

să se reg ă sească sub forma unui avantaj egal pentru un alt agent economic. Nivelul redus al taxelor percepute poate cauza imposibilitatea realizării politicilor macroeconomice de protec ţ ie economică , de investi ţ ii etc., întimp ce un nivel de taxare prea ridicat poate conduce la un excedent deresurse financiare, care r ămâne neutilizat (la nivel agregat) şi laimposibilitatea agen ţ ilor economici individuali de a- şi realiza propriile lor

planuri de dezvoltare. Nici situa ţ iile extreme de taxare ÷ 0% sau 100% ÷ nuconstituie solu ţ ii viabile pentru economie. Din aceste considerente, guvernul este acela care optează pentru un anumit nivel al taxelor dineconomie. Acest nivel depinde de: perioada ciclică de dezvoltare pe care o

parcurge economia analizat ă , doctrina economică a guvernului, obiectivele socio-economice pe termen mediu şi lung etc. La rândul ei, politicamonetar ă influen ţ ează oferta monetar ă agregat ă prin manevrarea niveluluiratei dobânzii. Cre şterea ratei dobânzii conduce la diminuarea cererii decredite, la reducerea masei monetare scripturale şi, implicit, a infla ţ iei.

Diminuarea ratei dobânzii are efecte opuse celor prezentate anterior.

politicile antiinfla ţ ioniste legate de ofert ă: au ca efect diminuarearatei de cre ştere a cererii prin atenuarea influen ţ ei monopolurilor îneconomie şi prin cre şterea productivit ăţ ii. Statul poate interveni îneconomie, în vederea atenuării influen ţ ei monopolurilor , prin diferite

forme de control al pre ţ urilor şi al salariilor sau prin politici derestric ţ ionare a activit ăţ ii uniunilor monopoliste. Creşterea productivit ăţ ii are ca efect mărirea ofertei agregate şi se realizează prin introducerea

progresului tehnic în economie şi prin majorarea cheltuielilor cu cercetarea ştiin ţ ifică aferent ă activit ăţ ii economice.

9.3. INFLAŢIA ÎN ROMÂNIA

Inflaţia este un proces care a însoţit constant evoluţiamacroeconomică a României pe perioada 1990-2007.

Conform rapoartelor anuale ale B.N.R. şi datelor statistice oficiale,rata inflaţiei a cunoscut următoarea evoluţie:




103

Tabelul 9.1. Evoluţia ratei inflaţiei în România (%)Anul % Anul % Anul %1990 37,7 1996 56,9 2002 17,81991 222,8 1997 151,4 2003 14,11992 199,2 1998 40,6 2004 10,91993 295,5 1999 54,8 2005 8,01994 61,7 2000 40,7 2006 6,51995 27,8 2001 30,3 2007 4,5

2008 3,8** date prognozate

O informaţie extrem de interesantă şi aceea potrivit căreia ÷ conformaceloraşi surse ÷ puterea de cumpărare a populaţiei a scăzut foarte mult.Astfel, de exemplu, în anul 2000, puterea de cumpărare a populaţiei a scăzutcu 42% faţă de anul 1990.

REZUMAT: Definiţia inflaţiei se realizează în legătur ă cu indicele general

al preţurilor. Rata inflaţiei, ca instrument de măsur ă a fenomenuluiinflaţionist, este analizată ca modalitate de calcul şi ca evoluţie îneconomiile dezvoltate ale lumii.

În continuare, sunt estimate costurile inflaţiei la nivelmacroeconomic şi este prezentată evoluţia inflaţiei în România.CONCLUZII: Inflaţia reprezintă un flagel al tuturor economiilor

contemporane. Apariţia şi accentuarea acestui fenomen trebuie combătute prin politici macroeconomice ferme de intervenţie.


1. Inflaţia este definită ca o tendinţă accentuată şi….de creştere anivelului global al preţurilor:a. evident ă; b. trecătoare; c. perpetuă; d. liniar ă; e. continuă.

2. …..reprezintă o măsur ă a nivelului mediu al preţurilor din economie privită ca un întreg:a. rata infla ţ iei; b. cre şterea pre ţ urilor; c. pre ţ ul; d. nivelul general al

pre ţ urilor; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.3. …..este un fenomen cu care se confruntă toate economiile

contemporane, inclusiv cele dezvoltate:a. cre terea economică; b. recesiunea; c. infla ţ ia; d. expansiunea; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.




104

4. Indicele preţurilor bunurilor de consum este 200%, rata inflaţiei este200%, iar salariul nominal creşte cu 200%. Care va fi evoluţia salariuluireal:a. cre şte cu 15%; b. scade cu 50%; c. cre şte de 1,5 ori; d. scade de 1,5 ori;e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

5. Rata inflaţiei se reduce de la 200% în anul 0, la 150% în anul 1, şi la80% în anul 2. Presupunând că toate bunurile din economie sunt omogene şi

pot sintetizate de un bun etalon, al cărui preţ în anul 0 a fost 100000 u.m., să se determine preţul acestui bun în anul 2:a. 450000 u.m.; b. 500000 u.m.; c. 550000 u.m.; d. 600000 u.m; e. nici-unr ă spuns anterior nu este corect.

6. Indicele preţurilor se determină pe baza unui coş alcătuit din 5 bunuri,conform următorului tabel:Bunul Preţ unitar în anul

0Preţ unitar în anul

1Ponderea în consum

A 2 4 25%B 5 8 20%C 6 10 20%D 10 15 15%E 25 30 20%

Să se determine rata inflaţiei pe perioada 0-1:

a. 70%; b. 65,5%; c. 62,5%; d. 61,5%; e. nici-un r ă spuns anterior nu estecorect.

CAPITOLUL 10

TEORIA ECONOMIEI DESCHISE

10.1. BALANŢA DE PLĂŢI

În contextul sistemului contabil occidental, balanţa de plăţireprezintă instrumentul care înregistrează toate tranzacţiile dintre rezidenţiiunei ţări şi str ăinătatea.

Balanţa de plăţi externe poate fi definită drept totalitateamodalităţilor de înregistrare a plăţilor şi a încasărilor determinate de




105

principalele tipuri de tranzacţii efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi, îndecursul unei perioade de timp (de obicei un an)24.

Utilizarea unor astfel de conturi se bazează pe sistemul dubleiînregistr ări. Toate tranzacţiile reprezintă schimburi de valoare egală,fiecăreia trebuind să-i corespundă o altă tranzacţie, astfel încât conturile

balanţei de plăţi să se afle întotdeauna în echilibru.Creditele acestei balanţe reflectă încasările aferente exportului de

bunuri, investiţiile str ăine în ţara respectivă, depozitele monetare constituitede nerezidenţi în ţara analizată şi împrumuturile pe care nerezidenţii lecontractează în respectiva ţar ă.

Debitele provin din acoperirea importurilor, din investiţiile f ăcute derezidenţi în ter ţe ţări, din împrumuturi acordate de băncile naţionalenonrezidenţilor şi din plata unor împrumuturi contractate de rezidenţi la

bănci din ter ţe ţări.Balanţa de plăţi cuprinde două componente esenţiale: contul curent

şi contul capital. Fiecare dintre aceste două elemente se divide în mai multesubcomponente 25.

Contul curent înregistrează valoarea importurilor şi a exporturilor de bunuri materiale şi de servicii. El cuprinde două păr ţi: contabilitatea comer ţ ului real: care exprimă valoarea importurilor

şi a exporturilor bunurilor fizice. Balan ţ a rezultat ă din compararea valoriiacestor două fluxuri poart ă denumirea de balanţa comercială. Ea se poateîncheia cu un surplus (atunci când valoarea exporturilor excede valoriiimporturilor) sau cu un deficit (în caz contrar); contabilitatea comer ţ ului invizibil: cuantifică importurile şi

exporturile de servicii, precum şi unele transferuri de bani între ţări. Practic, contabilitatea comer ţ ului invizibil se refer ă la:

1. servicii: bancare, de asigurare, transport, turism;2. fluxuri monetare între ţări: dobânzi, profituri, dividende;3. transferuri de bani: ajutoare externe, contribuţii naţionale (la

bugetul U.E. sau la organizaţii internaţionale, de exemplu), transferulinternaţional de acţiuni între indivizi sau firme.

Balanţa fluxurilor aferente acestor trei elemente poartă denumirea de balanţa comer ţului invizibil. Şi această balanţă poate fi excedentar ă saudeficitar ă.

Contul capital cuantifică investiţiile şi alte fluxuri financiare şicuprinde trei secţiuni importante:

24 Mayer Thomas, Duesenbery J.S., Aliber Robert Z., Banii, activitatea bancar ă şieconomia, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p.536.25 Sloman John, op.cit., 1994, p.556.




106

contul capital pe termen lung: care eviden ţ iază intr ările de bani prininvesti ţ ii) precum şi investi ţ iile reziden ţ ilor în ter ţ e ţări; fluxurile de capital pe termen scurt; rezervele.

În general, statele urmăresc să aibă o balanţă de plăţi excedentar ă.Deficitul balanţei este necesar a fi acoperit din împrumuturi externe sau dinatragerea unor depozite monetare de la nonrezidenţi. Acest proces implică,însă, plata unor dobânzi care, în majoritatea cazurilor, sunt mari.

ANALIZEAZĂ!

Fig. 10.1. Structura balanţei de plăţi externe

Contul curent

Balanţa

comercială

Balanţa

serviciilor

Balanţatransferurilor

unilaterale

Balanţaveniturilor

Transferurileeconomiilor băneştiale nonrezidenţilor,despăgubiri, donaţii

Încasări şi plăţi pentru exportul şiimportul de mărfuri

corporale

Încasări şi plăţi cadividende, dobânzi,

profituri, rate.

Încasări şi plăţi pentru servicii inter-

naţionale de transport, turism, tranzit,

asigur ări

Contul capital

Balanţa mişcărilor de

capital pe termenscurt

B a l a n t a m i s c a r i l o r d e

c a p i t a l p e t e r m e n l u n g

Balanţa rezervelorvalutare

internaţionale

Formarea şi utilizarearezervelor valutare,

folosirea creditelor FMI

Credite primie sauacordate pe termen

până la un an,repatrierea activelor

etc.

I / E d

e c a p i t a l u r i c a

i n v e s t i t i

i d i r e c t e ,

i n v e s t i t i i d e

p o r t o f o l i u ,

c o t i

z a t i i

Balanţa de plăţiexterne




107

În plus, la scadenţă, poate apare situaţia în care nonrezidenţii vor retrage sume mari de bani (împrumuturile acordate plus dobânzile aferentelor), fapt ce poate conduce la o „derapare” a monedei naţionale.

O soluţie alternativă o constituie apelarea la rezerve. Dar şi în acestcaz, scăderea accentuată a rezervelor poate conduce către instalarea uneicrize de încredere, cu efecte negative asupra monedei naţionale. În plus,rezervele sunt limitate şi apelarea la ele se poate face numai în anumitecondiţii restrictive.

Din aceste considerente, multe state încearcă sa aibă măcar soldulcontului curent excedentar. Această situaţie conduce la beneficii pe termenscurt: creşterea consumului din import, creşterea standardului de viaţă şifinanţarea importului pe baza investiţiilor str ăine în ţara analizată.Investiţiile str ăine pot stimula creşterea output-ului naţional şi a veniturilor rezidenţilor ţării analizate.

10.2. RATELE DE SCHIMB

Rata de schimb exprimă rata (raportul) la care o monedă se schimbă pe o altă monedă, în cadrul tranzacţiilor de pe piaţa internaţională.

Necesitatea stabilirii ratelor de schimb derivă din cererea persoanelor fizice şi juridice legată de călătorii în ter ţe ţări sau de derularea operaţiunilor

de import. Ratele de schimb evidenţiază cotaţiile principalelor monede dinlume. Aceste cotaţii se modifică permanent, ca efect al realizării echilibruluidinamic dintre cerere şi ofertă la nivelul fiecărei monede naţionale.Fluctuaţiile curente ale ratelor de schimb sunt dublate de fluctuaţii petermen lung26:

Fig. 10.2. Determinarea ratei de schimb (caz ipotetic)

26 Sloman John, op. cit., 1994, p.561.

rEE

qE

Oa

Cb

0Cant. de bani a

Rata deschimb




108

În general, rata de schimb a unei monede poate să crească, încomparaţie cu unele monede naţionale, şi să scadă, în acelaşi timp, încomparaţie cu alte monede naţionale.

Pentru a avea o imagine de ansamblu a acestui proces, în practică, secalculează indicele ratei de schimb, o mărime medie, exprimată ca unindice, a cărei valoare este 100 pentru un anumit an, considerat an de bază.Ponderea fiecărei monede în cadrul indicelui depinde de amploareatranzacţiilor realizate cu ţara respectivă. O situaţie aparte a apărut în anul2002, odată cu trecerea celor douăsprezece state membre U.E. la euro. Pe

perioada "dualităţii” monetare, s-au stabilit rate de schimb fixe faţă de euro.În condiţiile unei pieţe externe libere, rata de schimb se determină în

funcţie de cererea şi oferta de monedă.Factorii care determină evoluţia cererii şi a ofertei sunt:

modificarea pre ţ urilor interne comparativ cu fluctua ţ ia pre ţ urilor externe: dacă rata infla ţ iei în ţ ara analizat ă este inferioar ă celor din ţările de destina ţ ie a exporturilor na ţ ionale, aceste exporturi vor devenimai competitive, iar cererea pentru moneda na ţ ional ă va cre şte. În acela şitimp, importurile vor fi mai mult cerute pe pia ţ a na ţ ional ă , iar oferta demoned ă na ţ ional ă va scădea;

fluctua ţ ia veniturilor relative: vacă veniturile na ţ ionale scad,cererea pentru importuri şi oferta de bani na ţ ionali vor scădea. Dacă

veniturile din ter ţ e ţări (B) cresc, cererea de bunuri provenite din ţ araanalizat ă va cre şte, la fel ca şi cererea de bani na ţ ionali a;

varia ţ ia ratelor dobânzilor: dacă , în ţ ara analizat ă (A), ratadobânzii este superioar ă ratelor dobânzilor din alte ţări (B), reziden ţ ii din ţ ara A vor fi interesa ţ i să- şi depună banii la băncile na ţ ionale. Oferta demoned ă a va scădea. În acela şi timp, nereziden ţ ii vor fi şi ei interesa ţ i să- şidepună banii tot în ţ ara A, cererea de moned ă a crescând şi mai mult;

varia ţ ia randamentelor investi ţ iilor: în condi ţ iile în carerandamentul investi ţ iilor scade în ţ ara B comparativ cu A (datorit ă acord ării unor subven ţ ii inferioare sau previziunilor pesimiste privind evolu ţ ia macroeconomică ), atunci cererea pentru bani na ţ ionali a se vamări, în timp ce oferta acestor bani se va diminua;

specula ţ iile legate de evolu ţ ia ratei de schimb: aceste specula ţ ii pot fi f ăcute de persoane fizice dar şi de firme care import ă şi/sau export ă şicare vor să beneficieze, la momentul derul ării tranzac ţ iilor lor, de cea maibună rat ă de schimb. Dacă ei anticipează o majorare viitoare a ratei de

schimb, vor cumpăra acum moned ă a pentru a o vinde, ulterior, atunci când rata de schimb pentru ea va fi favorabil ă. Ca urmare, cererea de moned ă a va cre şte. În acela şi timp, de ţ inătorii de moned ă b vor a ştepta până când




109

rata schimb va scădea, astfel că cererea şi oferta de moned ă a vor atinge unnou punct de echilibru;

modificarea pe termen lung a restric ţ iilor comer ţ uluiinterna ţ ional: tranzac ţ iile de import şi de export se modifică în func ţ ia de:evolu ţ ia preferin ţ elor consumatorilor, natura şi calitatea bunurilor care facobiectul tranzac ţ iilor interna ţ ionale şi evolu ţ ia costurilor de produc ţ ie.

Deoarece, de exemplu, mărfurile române şti sunt mai pu ţ in competitive decât cele din U.E., cererea pentru lei va scădea, în timp ce oferta acestora se vamări. Aceste modificări se fac în timp, de-a lungul a mai multor ani.

Atunci când rata de schimb, pe piaţa liber ă, creşte în favoareamonedei analizate (a), se spune că apare o apreciere a monedei (a) încomparaţie cu moneda b. În caz contrar, avem de-a face cu o depreciere amonedei (a) în comparaţie cu moneda b.

În vederea atenuării fluctua ţ iilor pe termen scurt ale ratei deschimb, guvernul poate utiliza trei procedee de interven ţ ie:

utilizarea rezervelor: vânzarea de aur sau de devize str ăine cu scopul de a achizi ţ iona moned ă na ţ ional ă. Aceast ă opera ţ ie va avea ca efect translatarea curbei cererii de bani na ţ ionali spre dreapta, prin crearea uneicereri suplimentare artificiale pentru moneda na ţ ional ă;

apelarea la împrumuturi externe: de la ter ţ e ţări sau de laorganisme interna ţ ionale ca, de exemplu, F.M.I. Guvernul poate utiliza,

ulterior, aceste împrumuturi pentru achizi ţ ionarea monedelor na ţ ionale de pe pia ţ a interna ţ ional ă , efectul fiind asemănător celui de la procedeul prezentat anterior;

majorarea ratei dobânzii: va avea ca efect cre şterea depozitelor reziden ţ ilor la institu ţ iile bancare na ţ ionale (în moned ă na ţ ional ă ). Cererea

pentru moneda na ţ ional ă se va mări, concomitent cu diminuarea oferteiacestei monede.

Pentru atingerea obiectivului unei evoluţii relativ constante a ratei deschimb pe termen lung, guvernul poate apela la:

defla ţ ie: prin intermediul politicilor fiscale şi/sau monetare. Politica fiscal ă defla ţ ionist ă implică cre şterea taxelor şi/sau reducerea

cheltuielilor guvernamentale. Politica monetar ă defla ţ ionist ă necesit ă diminuarea ofertei de bani şi cre şterea ratei dobânzii.; politici aplicate ofertei: se manifest ă atunci când guvernul

urmăre şte cre şterea pe termen lung a competitivit ăţ ii bunurilor na ţ ionale, prin diminuarea costurilor medii şi/sau prin îmbunăt ăţ irea calit ăţ iiacestora. În acest sens, guvernul acord ă subven ţ ii şi fonduri pentruimpulsionarea cercet ării-dezvolt ării la nivelul firmelor na ţ ionale, sau iamă suri pentru îmbunăt ăţ irea activit ăţ ilor educa ţ ionale şi de preg ătire

profesional ă;




110

restric ţ ionarea importurilor: apare atunci când statul limitează reziden ţ ilor săi scoaterea unor anumite sume de bani din ţ ar ă sau atuncicând folose şte tarife şi cota ţ ii restrictive la import.

Toate aceste demonstraţii prezintă importanţă în contextulevidenţierii rolului balanţei de plăţi şi al ratelor de schimb în derulareaanalizelor macroeconomice.

REZUMAT:

Conexiunile unei ţări cu str ăinătatea sunt evidenţiate în balanţa de plăţi pe baza unui raport specific între debite şi credite. Structura balanţeidefineşte nivelul de dezvoltare macro.

În continuare, se realizează o analiză a conturilor curent şi capitalinclusiv a ajustărilor statistice inerente.

Partea a II-a a capitolului studiază ratele de schimb şi fluctuaţiaacestora. Se face apel la demonstraţia matematică pentru a reflectamecanismul de determinare a ratei de schimb, ajungându-se până la flotaţiaacestor rate.

CONCLUZII: Acest capitol îşi propune să explice, iniţial,modalitatea în care tranzacţiile monetare dintre o ţar ă şi restul lumii(str ăinătatea) sunt reflectate în balanţa de plăţi.

În al doilea rând, se urmăreşte evidenţierea procesului de stabilire aratelor de schimb şi conexiunile care apar între aceste rate şi balanţa de plăţi.

În al treilea rând, vor fi examinate cauzele care conduc la fluctuaţiaratelor de schimb şi modalităţile de intervenţie, din partea statului, pentru a

preveni manifestarea acestor fluctuaţii.


1. Pe piaţa monetar ă internaţională, echilibrul se atinge prinacţiunile:a. băncilor; b. investi ţ iilor; c. statului; d. b+c; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

2. Dacă rata de schimb este superioar ă celei de echilibru:a. băncile vor cre şte rata de schimb; b. băncile vor reduce rata de schimb;c. statul va cre şte rata de schimb; d . statul va reduce rata de schimb; e.nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

3. Dacă rata de schimb este inferioar ă celei de echilibru:a. băncile vor cre şte rata de schimb; b. băncile vor reduce rata de schimb;c. statul va cre şte rata de schimb; d . statul va reduce rata de schimb; e.nici-un r ă spuns anterior nu este corect.




111

4. În practică, procesul prin care se atinge situaţia de echilibru este: a. lent; b. anevoios; c. rapid; d. în timp; e. nici-un r ă spuns anterior nu estecorect.

5. Creditul balanţei de plăţi reprezintă:a. cererea de moned ă str ăină; b. oferta de moned ă str ăină; c. oferta demoned ă na ţ ional ă; d. cererea de moned ă na ţ ional ă; e. nici-un r ă spunsanterior nu este corect.

6. O rată de schimb ridicată face:a. exporturile na ţ ionale mai scumpe; b. importurile mai ieftine; c.exporturile na ţ ionale mai ieftine; d. importurile mai scumpe; e. nici-unr ă spuns anterior nu este corect.

7. Deficitul contului capital este:a. mai mare decât deficitul contului curent; b. mai mic decât deficitul contului curent; c. independent de deficitul contului curent; d. aproximativla fel cu cel al contului curent; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

8. Modificările frecvente ale ratelor de schimb conduc la apariţia:a. unei st ări de incertitudine în mediul economic, b. unei cre şteri economicerapide; c. unei st ări de certitudine în mediul economic; d. unei cre şterieconomice lente; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

CAPITOLUL 11

PIAŢA CAPITALULUI I ACTIVELE

FINANCIARE

11.1. FUNDAMENTE TEORETICE

Pentru a obţine suplimentul necesar de capital, firmele pot reinvesti

integral profitul obţinut, pot apela la credite bancare sau pot emite acţiuni şiobligaţiuni.Pe de altă parte, persoanele fizice doresc să-şi plaseze

disponibilităţile băneşti în vederea obţinerii unor venituri viitoare. Acestedisponibilităţi băneşti sunt atrase de către firme prin intermediul procedeelor enunţate anterior.

Corelarea acestor opţiuni ale firmelor şi ale persoanelor fizice se poate asigura prin intermediul pieţei capitalului, care reprezintă un




112

plasament de resurse băneşti în scopul obţinerii unor venituri viitoare sau alcompletării finanţării activităţii (finanţare externă).

În practică, disponibilităţile băneşti existente la un moment dat îneconomie pot fi plasate în două categorii de active: active fizice (formatedin bunuri capital, bunuri constituite în stocuri sau bunuri de folosinţă îndelungată şi active financiare (constituite din bunuri sub formă dedepozite monetare sau semimonetare, inclusiv hârtii de valoare pe termenscurt şi lung). Achiziţionarea activelor financiare vizează venituri viitoare).Hârtiile de valoare care constituie componentele activelor financiare seclasifică în funcţie de două criterii, şi anume:

1. după termenul de scaden ţă: pe termen scurt (mai mic de un an) ÷efecte de comer ţ, bonuri de tezaur, certificate de depozit şi pe termen lung(mai mare de un an) ÷ acţiuni, obligaţiuni, înscrisuri care dovedescipotecarea unor terenuri sau construcţii, creditul public pe termen lung.Hârtiile de valoare pe termen lung fac obiectul pieţei capitalului;

2. după caracteristicile veniturilor viitoare generate: cu venituriviitoare fixe (obligaţiuni, acţiuni privilegiate) şi cu venituri viitoare variabile(acţiuni ordinare).

Pentru a obţine un împrumut, altul decât cel acordat de bănci,firmele pot emite obligaţiuni.

Obligaţiunea reprezintă un titlu de credit pe termen lung.

Deţinătorii de obligaţiuni (obligatarii), creditori ai firmei, ofer ă un împrumutîn schimbul promisiunii legale luate de firmă de a restitui, la un anumittermen viitor (scadenţă), suma împrumutată şi de a plăti suplimentar aanumită rată de profit aferent fiecărei obligaţiuni (cupon).

Obligaţiunile pot fi nominale (având înscrise pe ele numeledeţinătorului lor) sau la purtător. Suma înscrisă pe aceste obligaţiuni(valoarea nominală) reprezintă suma de bani cu care emitentul este creditatde către cumpăr ătorul obligaţiunii.

Spre deosebire de obligaţiuni, acţiunile reprezintă titluri de proprietate, care dovedesc participarea deţinătorilor lor la capitalul social alfirmei care a emis respectivele titluri.

Deţinătorii de acţiuni (acţionarii) îşi investesc banii disponibili încumpărarea acestor titluri pe termen lung, riscând pentru a obţine profit.Anual, acţionarii pot primi un venit variabil (dividend), în funcţie de

mărimea profitului obţinut de către firma emitentă şi de repartizareaacestuia. Acţiunile sunt şi ele nominale şi la purtător. În plus, în funcţie de




113

natura veniturilor pe care le aduc, acţiunile se împart în ordinare şi privilegiate27:

1. acţiunile ordinare (obişnuite): sunt cele care aduc un profit propor ţ ional cu numărul lor de ţ inut de către fiecare ac ţ ionar. Plata acestui profit (dividend) se face pe baza unui fond care r ămâne după achitareatuturor celorlalte datorii ale firmei. Ca urmare, dividendul ac ţ iunilor ordinare nu va fi limitat, el depinzând de rezultatele economico-financiareale firmei emitente. În plus, firma emitent ă nu este obligat ă prin lege la

plata unui anumit dividend pentru ac ţ iunile ordinare, ea putând, pe anumite perioade de timp, să reinvestească întregul profit ob ţ inut şi să nu pl ătească nici-un fel de dividend pentru ac ţ iunile ordinare. Din aceste motive,dividendele pl ătite pentru ac ţ iunile ordinare difer ă foarte mult, de la o

firmă la alta, chiar dacă ele au ob ţ inut aceea şi masă a profitului;2. acţiunile privilegiate: includ un contract prin care firma emitent ă se

oblig ă la plata unui dividend dinainte specificat, în condi ţ iile în care seconsider ă că se va ob ţ ine suficient profit pentru a se realiza acest lucru. Platadividendelor aferente ac ţ iunilor privilegiate se va face înaintea oricărei pl ăţ i adividendelor pentru ac ţ iunile ordinare.

Un acţionar, care deţine acţiuni ordinare, primeşte dividend numaidacă profitul obţinut de firma emitentă este mai mare decât sumele necesareacoperirii plăţilor aferente acoperirii cupoanelor obligaţiunilor şi

dividendelor acţiunilor privilegiate.Dar, în timp ce mărimea dividendelor pentru acţiunile privilegiateeste fixată de la început, acţiunile ordinare pot aduce un dividend superior,în condiţiile în care firma emitentă este eficientă din punct de vedereeconomic.

În plus, deţinătorii de acţiuni ordinare au drept de vot în adunareagenerală a acţionarilor, pentru numirea managerilor şi pentru stabilirea unor aspecte ale dezvoltării firmei, în timp ce deţinătorii de acţiuni privilegiate nuau acest drept.

Din punct de vedere financiar, obligaţiunile sunt superioarecelorlalte titluri. Plata cupoanelor obligaţiunilor se va face înaintea oricărei

plăţi a dividendelor pentru acţiunile privilegiate şi ordinare. Dacă firmaemitentă nu poate acoperi contravaloarea cupoanelor, obligatarii o pot for ţasă vândă din patrimoniu pentru a-şi plăti datoriile28.

27 Lipsey Richard G., Steiner Peter O., Economics, Harper Row Publischers Inc., NewYork, 1975, pp.418÷419.28 Craven John, op.cit., Basil Blackwell, New York, 1984, pp.253÷254.




114

11.2. INVESTIŢIA ÎN ACTIVE FINANCIARE ŞIINSTITUŢIILE PIEŢEI CAPITALULUI

Piaţa organizată pe care se pot tranzacţiona titluri este piaţacapitalului. Ea permite persoanelor fizice să investească, f ăr ă a-şi angajaneapărat sumele pe termen lung.

Piaţa capitalului este organizată sub două forme:- pia ţ a primar ă a capitalului : pe care se tranzac ţ ionează titluri de

valoare nou emise;- pia ţ a secundar ă a capitalului : pe care se tranzac ţ ionează titluri

de valoare emise anterior. Pia ţ a secundar ă este în mod eronat identificat ă deseori cu pia ţ a secundar ă financiar ă (bursa de valori). Bursa de valorieste doar o component ă a pie ţ ei secundare a capitalului, al ături de: comisiahârtiilor de valoare, casele de brokeraj etc. Pe pia ţ a secundar ă acapitalului, vânzarea unor active emise anterior exprimă faptul că exist ă doritori de a participa la capitalul firmei emitente, nu faptul că firmadore şte să- şi majoreze capitalul disponibil.

Participarea la capitalul unei firme sau achiziţionarea unor obligaţiuni vizează venituri viitoare. În general, orice venit realizat în viitor valorează mai puţin decât acelaşi venit obţinut în prezent. Această constatare este rezultatul dimensiunii temporale a banilor şi impuneactualizarea, respectiv estimarea valorii prezente a unui venit viitor, pe bazaunei rate de actualizare.

În condiţiile în care se face abstracţie de factorul risc, rata deactualizare va fi influenţată de rata dobânzii şi se va calcula conformrelaţiei:

( )nn

pi1

VV

+= .

în care : Vp - valoarea prezentă a unui venit ce va fi obţinut peste n aniPrin însumarea valorilor prezente ale tuturor veniturilor obţinute în

viitor, se poate calcula valoarea economică a titlului astfel:

( )∑= +

=n

1 j j

ie

i1

VV

Pentru a investi intr-un activ financiar, orice investitor trebuie să iaîn considerare următorii parametrii: pre ţ ul activului: reprezint ă suma de bani pe care o pl ăte ştecumpăr ătorul în momentul achizi ţ ionării titlului. Concluzionând, prin




115

compararea pre ţ ului cu valoarea economică a obliga ţ iunii, poate apare unadintre următoarele trei situa ţ ii:

1. P>Ve, caz în care achiziţionarea activului nu este avantajoasă;2. P<Ve, caz în care achiziţionarea activului este avantajoasă;3. P=Ve, situaţie în care decizia de achiziţionare se ia după alte

criterii. valoarea economică net ă a activului: se calculează ca diferen ţă întrevaloarea economică şi pre ţ ul activului:

PVV een −= .

În situa ţ ia în care valoarea economică net ă este strict pozitivă ,

achizi ţ ionarea activului este avantajoasă , în caz contrar, achizi ţ ionarea nueste avantajoasă. randamentul activului: se calculează prin compararea valoriieconomice cu pre ţ ul activului. Dacă randamentul este superior rateidobânzii, achizi ţ ionarea activului este avantajoasă , în caz contrar, nu.

Randamentul se calculează conform rela ţ iei:( )P

DC=η ,

în care: C(D) - cuponul sau dividendul; P- preţul activului. factorul risc: define şte situa ţ ia în care anticipările (previziunile)

agen ţ ilor economici nu sunt unice, dar pot fi apreciate probabilit ăţ ile de

realizare a fiecăreia dintre ele. Prin antiteză , starea de siguran ţă define şte situa ţ ia în care

previziunile agen ţ ilor economici sunt unice sau limitate între marje foarte strânse. În cazul obliga ţ iunilor, starea de siguran ţă poate fireprezentat ă printr-o obliga ţ iune perpetuă , garantat ă de stat pe termennelimitat, în condi ţ iile în care exist ă certitudinea absolut ă că fiecare

plat ă aferent ă obliga ţ iunii va fi efectuat ă integral şi la timp.

11.3. CEREREA ŞI OFERTA DE TITLURI FINANCIAREPE TERMEN LUNG. ECHILIBRUL PIEŢII FINANCIARE

Cererea pe pia ţ a financiar ă provine din partea sectorului afaceri, dela menaje şi de la unele instituţii financiare, precum: casele de pensii,societăţile de asigur ări etc.

Dimensiunile concrete ale cererii de titluri de pe piaţa financiar ă suntdeterminate de factori, precum: randamentul, câştigul potenţial, riscul şilichiditatea.




116

Randamentul titlurilor pe termen lung se determină pe baza premisei că mărimea cuponului obligaţiunilor nu se modifică până lascadenţă. Deoarece, la scadenţă, obligaţiunea emisă trebuie r ăscumpărată lavaloarea sa nominală, se poate scrie:

( ) ( ) ( )n32 1

VC....

1

C

1

C

1

CP

η+

+++

η++

η++

η+= ,

în care: P- preţul obligaţiunii; η - randamentul obligaţiunii; V - valoareanominală a obligaţiunii, n - numărul de ani până la scadenţă.

Pentru o perioadă mare de timp, seria de date de mai sus poate firestrânsă la:

PCCP =η⇒

η= .

în care: D - dividendul acţiunii analizate.Câştigul poten ţ ial reprezintă diferenţa de bani pe care posesorul de

titluri o poate obţine dacă preţul acestora ar creşte. În cazul unei obligaţiuni,câştigul total potenţial se determină ca:

0t P

PCC

Δ+= ,

în care: Ct - câştigul total potenţial, ΔP - diferenţa dintre preţul majorat alobligaţiunii (P1) şi cel iniţial (P0); C - cuponul obligaţiunii.

Riscul constituie un element esenţial în adoptarea deciziei deachiziţionare a titlurilor financiare. În funcţie de acest criteriu, obligaţiunilesunt superioare acţiunilor. Obligaţiunile publice sunt şi ele mai puţinriscante decât cele emise de societăţile comerciale. Valoarea economică netă a titlurilor creşte concomitent cu gradul de risc.

Lichiditatea exprimă posibilitatea vânzării negociate a titlurilor petermen lung cu scopul obţinerii banilor lichizi. Această operaţiune serealizează în timp scurt, cu costuri şi cu pierderi minime.

Oferta pe pia ţ a financiar ă provine de la firme sau de laadministraţia publică, ca urmare a dorinţei acestora de a-şi mări posibilităţilede finanţare decât cu totul întâmplător.

Echilibrul pe pia ţ a financiar ă trebuie privit din mai multe ipostaze.Mai întâi, trebuie avută în vedere realizarea echilibrului între oferta reală de

bani şi cererea reală de bani, apoi echilibrul dintre oferta reală de titluri şicererea pentru aceste titluri, precum şi echilibrul dintre cererea internă detitluri str ăine şi oferta acestor titluri.




117

Ca efect al modificării permanente a raportului cerere÷ofertă pe piaţă, cursul activelor financiare fluctuează continuu. Aceste fluctuaţii pot figrupate în patru mari categorii29: fluctua ţ ii ter ţ iare: sunt determinate de modificarea de moment a

situa ţ iei vânzărilor sau a şomajului, sau de anun ţ urile mass-medieireferitoare la anumite greve, evenimente politice, militare dintr-o anumit ă

zonă a lumii. Aceste fluctua ţ ii se manifest ă pe perioade scurte de timp, deobicei pe câteva zile; fluctua ţ ii secundare: sunt influen ţ ate de evenimente majore,

precum: dezbaterea proiectului de buget, alegerile generale sau deînr ăut ăţ irea situa ţ iei politice interna ţ ionale. În general, aceste fluctua ţ ii semanifest ă pe perioade mai lungi (luni) şi exprimă o schimbare a încrederiireziden ţ ilor ţării analizate fa ţă de situa ţ ia economică; fluctua ţ ii primare: se manifest ă pe termen lung şi au denumiri

caracteristice evolu ţ iei pie ţ ei: bullish , când evolu ţ ia este ascendent ă , saubearish , atunci când situa ţ ia este descendent ă.

În vederea stabilirii tipului de evoluţiei a pieţei financiare şi asituaţiei ei la un moment dat, sunt necesare studii şi informări extrem decomplexe.

11.4. BURSA DE VALORI ŞI MECANISMELE EI

Bursa de valori reprezintă o piaţă specifică, pe care se realizează tranzacţii cu titluri emise anterior, în funcţie de raportul dinamic dintre cerere şiofertă.

Cele mai r ăspândite burse sunt cele de acţiuni, numite stock exchange, pe care se tranzacţionează acţiuni (stocks).

Funcţionarea burselor se supune unor reguli stricte referitoare la:condiţiile de înfiinţare şi organismele de conducere, condiţiile pentru ca untitlu să fie cotat şi tranzacţionat, agenţii care au acces la tranzacţii, modul deformare a cursurilor şi natura operaţiilor:

condi ţ iile de înfiin

ţ are

şi organismele de conducere: se refer ă , în

principal, la existen ţ a unei cereri şi a unei oferte atomizate pe pia ţ acapitalului.

Bursa de valori apare ca o societate pe ac ţ iuni privat ă , publică saumixt ă. Membrii săi fondatori, în număr limitat, sunt persoane fizice şi

juridice. Majoritatea membrilor bursei sunt producători, comercian ţ i sau

29 Fota C., Măciucă M., Hamzescu I. Roşu, Politici comerciale, Ed. Arta Grafică, Bucureşti,1993, pp.171÷172.




118

intermediari de bursă. Ei sunt cei care pot încheia tranzac ţ ii, fiind intermediari profesioni şti pe pia ţ a bursier ă. Bursa nu încheie niciodat ă tranzac ţ ii în nume propriu.

Capitalul propriu func ţ ionării bursei se constituie din contribu ţ iilemembrilor şi din alte contribu ţ ii stabilite prin statutul ei de participare şi

prin regulamentul de func ţ ionare.Conducerea bursei este realizat ă de către consiliul de administra ţ ie.

Acesta este ales dintre membrii bursei şi cuprinde oameni de afaceri cuexperien ţă şi cu un standing economico-financiar deosebit. În plus, se maiconstituie administra ţ ia bursei, care se ocupă cu conducerea activit ăţ ii

curente. Administra ţ ia cuprinde un director general şi mai mul ţ i directori,care formează: Board of Directors sau Comitee (în Regatul Unit), Board of Managers (în S.U.A.) sau Commission de la Bourse (în Fran ţ a). Consiliul de administra ţ ie este asistat de comitete cu func ţ ii specifice, precumcomitetul tehnic sau cel pentru stabilirea pre ţ ului spot 30. Activitatea burseieste vegheat ă şi de autoritatea publică. Pentru serviciile pe care le

prestează agen ţ ilor economici, bursa percepe un comision; condi ţ iile de cotare şi de tranzac ţ ionare: vizează numărul minim de

titluri care pot fi tranzac ţ ionate şi mărimea capitalului propriu al firmeiemitente, urmărindu-se un anumit prag de rentabilitate. Pentru a le putea ficotate titlurile la bursă , firmele emitente trebuie să respecte anumitecondi ţ ii legate de: publicarea rezultatelor financiare ale firmei pe ultimiiani, eviden ţ ierea modului în care este condusă firma şi a gradului deimplicare a conducerii ei în afaceri proprii sau ale altei firme,

fundamentarea ştiin ţ ifică a previziunilor privind evolu ţ ia firmei, scoatereala vânzare pentru publicul larg a cel pu ţ in 30% din totalul ac ţ iunilor etc. agen ţ ii participan ţ i la tranzac ţ ii: sunt profesioni şti, jucători,

speculan ţ i, investitori sau cei care economisesc.Operatorii profesioni şti (brokeri şi jobberi) au sarcini diferite pe

pia ţ a bursier ă. Brokerul prime şte de la clien ţ i ordinele de bursă , carecuprind informa ţ ii referitoare la dolean ţ ele clientulului, referitoare la:

natura opera ţ iei (vânzare sau cumpărare), denumirea titlului, numărul detitluri, preferin ţ e de pre ţ şi de termen de tranzac ţ ionare. Pe baza acestor ordine de bursă , brokerii contactează jobberii .

Ace ştia din urmă sunt specializa ţ i pe anumite domenii şi operează labursă pe baza principiului potrivit căruia trebuie să vând ă mai scump şi să cumpere mai ieftin. Spre deosebire de jobberi, brokerii primesc un comision

30 Puiu Alexandru, Management în afacerile economice interna ţ ionale, EdituraIndependenţa economică, Bucureşti, 1992, p.221.




119

de pe urma tranzac ţ iilor mijlocite. Jucătorii la bursă ( gambleri ) operează la bursă doar din dorin ţ a de a tr ăi senza ţ ii tari, f ăr ă a neglija neapărat câ ştigul.

Speculan ţ ii intervin pe pia ţ a bursier ă cu scopul de a valorifica o situa ţ ie pe care ei o anticipează a deveni favorabil ă pe termen scurt. Ace şti speculan ţ i î şi asumă mari riscuri, dar şi eventualele lor câ ştiguri vor fi la fel de mari.

Investitorii au o privire de ansamblu, pe termen lung, asupra pie ţ ei financiare şi urmăresc sporirea capitalului lor, chiar în condi ţ iile cre şteriiratei infla ţ iei.

Cei care economisesc urmăresc ob ţ inerea unui profit rezonabil,investind veniturile lor disponibile în obliga ţ iuni, ac ţ iuni guvernamentale

sau în societ ăţ i imobiliare; formarea cursului titlurilor: se fundamentează pe trei indicatori:

numărul de ani dividend, dinamica pre ţ ului şi rata dobânzii. Numărul de ani dividend (Nad) se calculează ca raport între cursul

activului (C) şi dividendul anual (D), conform rela ţ iei:

D

C Nad = .

Achizi ţ ionarea titlului este avantajoasă atunci când numărul de anidividend este cât mai mic.

Evolu ţ ia pre ţ ului se poate deduce din analizele f ăcute de revistelede specialitate în leg ătur ă cu tendin ţ a bursei..

În vederea caracterizării situa ţ iei de moment a bursei şi a anticipăriievolu ţ iei acesteia, se calculează indici bursieri specifici, dintre care cel mairelevant este indicele Dow Jones, care apare sub diferite forme, în func ţ iede domeniul de activitate pentru care se calculează31. Dow Jones Industrial

Average este un indice bursier considerat barometru al principalei burseide pe Wall Street,New York Stock Exchange. Acest indice sugerează , pebaza unui număr, situa ţ ia de moment a bur-sei. El este calculat ca medie avalorilor de pia ţă ale titlurilor emise de un număr de 30 de companiiamericane care sunt cotate la aceast ă bursă32.

În Regatul Unit, indicele bursier cel mai utilizat este Financial Times, care se calculează la bursa de la Londra în trei forme: indiceleFinancial Times All-Share (calculat pe baza cota ţ iilor zilnice ale unuinumăr de 150 companii britanice), indicele Financial Times Industrial Ordinary Share ( care ia în considerare cota ţ iile primelor 30 companii

31 Stein Lawrence M., Investing New Strategics for Stock Market Success, New York,1988, p.47.32 Dobrotă Niţă, Economie politică, Editura Economică, Bucure ti, 1992, pp.285÷287.




120

industriale britanice) şi indicele Financial Times Actualities (cu o bază mailarg ă decât primele două ).

Evolu ţ ia ratei dobânzii conduce la diminuarea cererii pentru titluri(dacă rata dobânzii cre şte) şi a cursului acestora.

Pe baza acestor elemente, se determină cursul de schimb astfel:

100i

DC ×= ,

în care: D - dividendul sau cuponul anual; i- rata dobânzii. Bursele contemporane operează cu un sistem automat de cotare

numit Stock Automated Quotations System (SEAQ) , care este eficient în

cazul ac ţ iunilor. Datorit ă utilizării acestui sistem, jobberii tradi ţ ionali au fost înlocui ţ i de către market makers , respectiv de „creatorii de pia ţă”.SEAQ cotează ac ţ iunile pe care le grupează în trei mari categorii: grupa

ALPHA (care cuprinde cele mai comercializate ac ţ iuni), grupa BETA (care vizează ac ţ iunile dintr-un anumit domeniu, pentru care sunt mai

pu ţ ine informa ţ ii şi mai pu ţ ini market makers) şi grupa GAMMA (carecuprinde ac ţ iuni ale căror cursuri se negociază direct între brokeri şimarket makers); natura opera ţ iilor bursiere: conduce la gruparea opera ţ iunilor

bursiere în două categorii: opera ţ ii la vedere ( spot ) şi opera ţ ii la termen( futures ).

Opera ţ iile spot caracterizează tranzac ţ iile cu titluri care se finalizează imediat la cursul din momentul încheierii tranzac ţ iei.

Opera ţ iile futures sunt cele care se contractează în prezent, dar care se finalizează la o dat ă ulterioar ă , stabilit ă de comun acord între păr ţ i,numit ă scaden ţă , plata urmând a se efectua la pre ţ ul stabilit în momentul contract ării tranzac ţ iei. Din acest motiv, opera ţ iile futures sunt speculative: ala baisse (atunci când vânzătorul sper ă că la scaden ţă pre ţ ul titlurilor va

scădea, dar el va încasa pre ţ ul mai mare stabilit în prezent) sau a la hausse (atunci când cumpăr ătorul sper ă ca la scaden ţă pre ţ ul titlurilor să crească ,dar el să le pl ătească la pre ţ ul mai mic contractat în prezent).

În cadrul opera ţ iunilor futures, una dintre păr ţ i (vânzătorul saucumpăr ătorul) câ ştig ă , iar cealalt ă pierde.

REZUMAT:

Studierea pieţei capitalului se iniţiază prin introducerea conceptelor de active fizice şi financiare.




121

Sunt prezentate principalele tipuri de active financiare (obligaţiuni,acţiuni privilegiate şi acţiuni ordinare), caracteristicile lor şi facilităţile decare beneficiază deţinătorii lor.

În studierea pieţei capitalului, un rol important îi revine analizăriidimensiunii temporale a banilor şi a consecinţelor acestei dimensiuni.

Achiziţionarea activelor financiare se face în funcţie de valoarea lor economică, modul ei de determinare explicându-se extrem de atent. Învederea determinării echilibrului pe piaţa capitalului, se introduc şi secaracterizează conceptele de cerere şi de ofertă de titluri financiare.

Un pas înainte în analiza economică îl constituie studiereaconcomitentă a pieţelor monetar ă şi financiar ă şi a conexiunilor care sestabilesc între acestea.

Un subcapitol aparte este acordat bursei de valori şi rolului ei îneconomia actuală. Sunt reliefate condiţiile de înfiinţare şi de funcţionare aleunei burse, modul în care sunt listate firmele, stabilirea cursurilor titlurilor financiare şi tipurile de operaţiuni bursiere.

Nu în ultimul rând, sunt prezentaţi operatorii de pe piaţa bursier ă precum şi efectele activităţii bursiere la nivel macro.

CONCLUZII: În condiţiile contemporane, piaţa financiar ă capătă un rol tot mai important. Ea constituie un stimulent pentru activitateainvestiţională, conducând la o bună mobilizare a lichidităţilor.

Prin intermediul pieţei financiare, are loc transformarea operativă acapitalului real în capital bănesc şi invers, se asigur ă intrarea liber ă pe piaţă a capitalului şi o mai bună mobilitate a acestuia.

Piaţa financiar ă permite concentrarea puterii economice şicaracterizarea nivelului de dezvoltare economică.

Dar aceeaşi piaţă financiar ă conduce şi la sustragerea unor importante capitaluri băneşti proceselor economice reale (aşa numiţii banifierbinţi ÷ hot money).

TEST DE AUTOEVALUARE ŞI CONTROL: 1. La scadenţă, după 2 ani, la un depozit de 100000 u.m. se încasează

o sumă de 144000 u.m. Cu această sumă se achiziţionează obligaţiuni, cucondiţia de a se obţine un venit fix de 50 de ori mai mic decât dobândaîncasată anterior. Obligaţiunile care vor fi achiziţionate au valoareanominală de 10000 u.m. bucata. Să se determine cuponul şi randamentulobligaţiunii:a. 800 u.m.; 8,8%; b. 880 u.m.; 8,7%; c. 850 u.m.; 8,8%; d. 860 u.m.; 8,5%;e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.




122

2. La un profit de 72000 u.m., obţinut de o firmă, rata rentabilităţii afost 30%. Salariile plătite au fost de 3 ori mai mari decât amortizarea anuală şi egale cu profitul, în timp ce durata de amortizare a capitalului fix este de10 ani. O parte a profitului este depusă la bancă, pe 2 ani, cu o rată adobânzii de 40%, încasându-se la scadenţă 39200 u.m. Cealaltă parte a

profitului a fost transformată în obligaţiuni pe care le-a vândut la bursă cu750 u.m. fiecare, în condiţiile unei rate a dobânzii de 20%. Să se determine:capitalul fix, ponderea cheltuielilor materiale în costul de producţie, sumadepusă la bancă şi mărimea cuponului unei obligaţiuni:a. 240000 u.m., 70%, 20000 u.m., 355 um.; b. 240000 u.m., 75%, 20000u.m., 375 u.m.; c. 245000 u.m., 70%, 20000 u.m.; 375 u.m.; d. 240000 u.m.,70%, 25000 u.m., 375 u.m.; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

3. O firmă, cu o cifr ă de afaceri de 1200000 u.m., are o rată arentabilităţii de 25%. Profitul obţinut se repartizează în cote egale pentru

premii, autofinanţare şi dividende pentru cele 1000 de noi acţiuni cu valoarenominală de 250 u.m. fiecare, în condiţiile unei rate a dobânzii pe piaţamonetar ă de 30%. Să se calculeze: dividendul, randamentul şi cursul uneiacţiuni:a. 80 u.m., 32%, 266,6 u.m.; b. 80 u.m., 32%, 270 u.m.; c. 80 u.m., 30%,266,6 u.m.; d. 100 u.m., 32%, 166,6 u.m.; e. nici-un r ă spuns anterior nu estecorect.

4. O bancă are , într-un an, cheltuieli de administrate şi defuncţionare de 2000 u.m., şi realizează un profit care reprezintă 50% dincâştigul băncii. Acest profit este investit în acţiuni, a căror valoare nominală este de 100 u.m. şi care aduc un dividend de 20 u.m., în condiţiile unei rate adobânzii pe piaţa monetar ă de 10%. Să se de termine câştigul net obţinut dinvânzarea acţiunilor:a. 1000 u.m.; b. 2000 u.m.; c. 3000 u.m.; d. 4000 u.m.; e. nu realizează

profit din vânzarea ac ţ iunilor.5. În condiţiile unei rate a dobânzii de 10%, cuponul unei obligaţiuni

este 300 u.m. Creşterea cu 50% a ratei dobânzii va face ca, în mod normal,cursul obligaţiunii pe piaţa secundar ă să fie:

a. 1000 u.m.; b. 2000 u.m.; c. 500 u.m.; d. 600 u.m; e. nici-un r ă spunsanterior nu este corect. 6. Fie 1000 obligaţiuni care aduc un venit trimestrial de 500 u.m.

fiecare, în condiţiile unei rate anuale a dobânzii pe piaţa monetar ă de 50%.Care este preţul minim de ofertă la care aceste obligaţiuni pot fi lansate pe

piaţa financiar ă:a. 2000 u.m.; b. 3000 u.m.; c. 4000 u.m.; d. 1000 u.m.; e. 5000 u.m.

7. O firmă cu 20 salariaţi obţine o productivitate medie pe salariat de42000 u.m şi o rată a rentabilităţii de 20%. O parte a profitului este depusă




123

la bancă, pe 2 ani, cu o rată a dobânzii de 40%, obţinându-se la scadenţasuma de 39200 u.m. Cealaltă parte a profitului s-a folosit pentruachiziţionarea de obligaţiuni cu valoarea nominală de 1000 u.m., care aducun cupon de 600 u.m. Obligaţiunile sunt vândute pe piaţă financiar ă, încondiţiile unei rate a dobânzii de 50%. Să se determine suma încasată dinvânzarea obligaţiunilor şi profitul firmei:a. 144000 u.m., 140000 u.m.; b. 140000 u.m., 145000 u.m.; c. 144000 u.m.,145000 u.m.; d. 135000 u.m., 145000 u.m.; e. nici-un r ă spuns anterior nueste corect.

8. ….. reprezintă un plasament de resurse băneşti în scopul obţineriiunor venituri viitoare sau al completării finanţării activităţii (finanţareexternă):a. ac ţ iunea; b. obliga ţ iunea; c. pia ţ a monetar ă; d. pia ţ a capitalului; e.bursa.

9. Achiziţionarea activelor fizice vizează:a. profituri ridicate; b. venituri viitoare; c. servicii viitoare; d. acoperireainvesti ţ iilor brute; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

10. Achiziţionarea activelor financiare vizează:a. profituri ridicate; b. contracararea infla ţ iei; c. servicii viitoare; d.acoperirea investi ţ iilor brute; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

CAPITOLUL 12

POLITICA MONETAR Ă

12.1. CONCEPTE FUNDAMENTALE

Banii reprezintă o componentă esenţială a economiei contemporane.

Ei sunt un puzzle captivant, pentru care oamenii fac aproape orice. Larândul lor, banii fac aproape orice pentru oameni33.Din punct de vedere ideal, banii prezintă următoarele caracteristici:

sunt general accepta ţ i: deoarece sunt utiliza ţ i într-o multitudine detranzac ţ ii, iar indivizii au convingerea că pot cheltui ace şti bani în orice loc şi în orice moment în cadrul geografic al emitentului;

33 Federal Reserve Bank of Philadelpia, Creeping Inflation, Business Review, 1957, p.3.




124

durabilitatea: implică o durat ă de via ţă normal ă rezonabil ă , baniine-deteriorându-se atât timp cât se afl ă în posesia indivizilor; uşurin ţ a utiliz ării: banii lichizi, care trebuie să treacă dintr-o mână

în alta, trebuie să fie de dimensiuni reduse, u şor de identificat şi detransportat de la un loc în altul. În cazul banilor de cont, ace ştia trebuie să

fie u şor de transferat de către posesorul lor.; divizibilitatea perfect ă: este necesar ă deoarece banii intermediază

tranzac ţ ii de diferite valori; uniformitatea: banii care au acelea şi valori trebuie să aibă şi

aceea şi calitate ; greutatea falsific

ării: este necesar ă mai ales în cazul bancnotelor.;

stabilitatea valorii în timp: ob ţ inut ă prin ţ inerea sub control ainfla ţ iei şi a ofertei de moned ă de pe pia ţă.34

În cadrul economiei contemporane, banii prezintă următoareleparticularităţi: au un caracter obiectiv: rezultat din acceptarea lor în calitate de

instrument monetar; reprezint ă un instrument social: prin func ţ iile sociale pe care le

îndeplinesc; sunt dematerializa ţ i: permi ţ ând trecerea cu u şurin ţă de la un sistem

monetar la altul;

se bucur ă de încredere: din partea posesorilor şi a nonposesorilor lor; au un caracter nedeterminat: permi ţ ând achitarea oricărei datorii

sau tranzac ţ ionarea oricărui bun; au un caracter general: fiind accepta ţ i în orice loc şi în orice

moment în cadrul comunit ăţ ii monetare emitente, au un caracter imediat: transferarea lor permi ţ ând reglarea

instantanee şi definitivă a tranzac ţ iilor comerciale şi a datoriilor 35. Se poate afirma că societăţile umane, în evoluţiile lor, au utilizat

banii din cele mai vechi timpuri în legătur ă cu schimburile de mărfuri.Forma iniţială a schimbului a constituit-o trocul (trampa), respectiv

schimbul direct de bunuri, în conformitate cu principiile dreptului roman.Dezvoltarea producţiei de bunuri, accentuarea diviziunii muncii şi

mărirea volumului schimburilor de bunuri au condus la necesitatea apariţiei banilor. Aceştia au cunoscut mai multe etape de evoluţie, sintetizate de P.Samuelson în: vârsta banilor marf ă, vârsta banilor de hârtie şi de metal şivârsta banilor de cont :

34 Craven John, op.cit ., 1984, pp.39÷40. 35 Dobrotă Niţă, op.cit., 1992, p.46.




125

banii marf ă: erau de fapt bunuri care aveau rolul de echivalent şicare posedau utilitate intrinsecă (animale, sare, metale, tutun, scoici,bl ănuri).; metalele pre ţ ioase: aur, argint, uneori cupru, erau utilizate în calitate

de bani sub forma unor bare, drugi sau inele. Ele prezentau ca principal dezavantaj faptul că erau prelucrate într-o multitudine de forme şi de

greut ăţ i, f ăcând necesar ă cânt ărirea lor cu ocazia fiecărei tranzac ţ ii în parte; monedele din metale pre ţ ioase: au început să fie bătute, în secolul

XI î.H., în China şi în India36 . Aceste monede au fost fasonate în fise cu greut ăţ i dinainte determinate;

banii de hârtie şi moneda divizionar ă: au început să circule în secolul XVII, sub formă de bancnote care aveau convertibilitate (la cerere) în aur şiargint.Tot în aceast ă perioad ă au apărut şi primele înscrisuri sub formă dececuri.

Conferin ţ a de la Bretton Woods (1944) a marcat sfâr şitul convertibilit ăţ ii banilor de hârtie în aur. Ea a marcat trecerea la un nou

sistem valutar, aur-devize, care a func ţ ionat până în anul 1971. Conformacestui sistem monetar, dolarul a devenit valuta forte în lume, fiind convertibil în aur. Emiterea pe scar ă larg ă a noi cantit ăţ i de dolari acondus la suspendarea convertibilit ăţ ii acestora în aur. Astfel, în anul 1976,

Fondul Monetar Interna ţ ional (F.M.I.) a stipulat demonetizarea aurului. În

condi ţ iile actuale, banii na ţ ionali sunt analiza ţ i pe baza fluctua ţ iei libere araportului cerere-ofert ă pe pia ţă pentru fiecare moned ă în parte; banii de cont (moneda scriptural ă ): sunt defini ţ i pe baza unor

depozite bancare şi constau în cecuri, căr ţ i de credit, linii automate decredit, cartele magnetice etc.

În accepţiunea actuală, principalele funcţii ale banilor suntconsiderate a fi37: mijloc de schimb: banii intermediază tranzac ţ iile comerciale, fiind

imediat accepta ţ i; mijloc de măsurare a valorii: respectiv a utilit ăţ ii bunurilor

eterogene existente în economie;

mijloc de economisire: cele mai eficiente metode de stocare abanilor le constituie cumpărarea de propriet ăţ i sau de titluri de valoare; mijloc de plat ă: prin acest ă func ţ ie a lor, banii permit stingerea

instantanee a oricărei obliga ţ ii financiare; func ţ ie informa ţ ional ă în cadrul sistemului economic38.

36 del Mar Alexander, History of Monetary System, London, 1969, pp.1÷2. 37 Mc. Connell Campbell R., Brue Stanley L., op.cit., 1993, pp.243÷244.38 Craven John, op.cit ., 1984, pp. 39÷41.




126

12.2. BANII ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ. PIAŢAMONETAR Ă ŞI ELEMENTELE EI CARACTERISTICE

Teoria macroeconomică se concentrează mai ales asupra influenţelor pe care le induce oferta de monedă la nivelul mediului economic.

Oferta de monedă exprimă transformarea prin cumpărare aactivelor non-monetare (imobile, terenuri, efecte de comer ţ) în activemonetare.

Moneda începe să existe atunci când păr ăseşte depozitele băncii deemisiune sau ale altei instituţii emitente şi îşi încetează existenţa atunci când

revine în depozitele emitenţilor.Oferta de monedă este rezultatul operaţiunii de creditare, demonetizare a creanţelor bancare. Rambursarea efectelor de comer ţ sau adatoriilor în favoarea băncilor determină reducerea masei monetare.

Oferta de monedă este creată de: băncile comerciale, de trezorerie şide banca centrală: băncile comerciale: crează bani de cont, prin acordarea de credite

clien ţ ilor. Pasivele sub formă de credite figurează la băncile comerciale caactive sub formă de crean ţ e. Pentru agen ţ ii economici nonbancari, acesteaapar la pasiv (sub formă de datorii) şi la activ (sub formă de bani în cont sau

spor monetar). Deoarece orice sistem bancar cuprinde mai multe bănci

comerciale, acestea î şi corelează activitatea de emisiune cu banca central ă.Soldurile care nu se compensează permit deschiderea de conturi curente alebăncilor comerciale la banca central ă. În contul acestor solduri, băncilecomeriale solicit ă moned ă băncii centrale; trezoreria: efectuează cea mai mare parte a pl ăţ ilor sale prin

băncile comerciale şi prin banca central ă. Ea crează şi moned ă proprie, prin trecerea dintr-un cont bugetar într-un cont la vedere. Trezoreria ofer ă moned ă prin împrumuturile pe care le solicit ă şi le prime şte de la diferitebănci comerciale; banca de emisiune: suplimentează oferta de moned ă , prin emiterea

de moned ă , care alimentează nevoile de resurse financiare ale statului. Aceea şi opera ţ iune este legat ă şi de acoperirea deficitului bugetar.

Monetariştii consider ă că modificarea ofertei de monedă areconsecinţe importante asupra cererii agregate, inflaţiei şi balanţei de plăţi.Pe termen lung, însă, efectele variaţiei ofertei de monedă asupra output-uluişi factorului muncă sunt minore.

Keynes-iştii argumentează însă faptul că o modificare a ofertei demonedă are mai degrabă efecte neprevăzute asupra cererii agregate şi, din




127

acest motiv, ei susţin necesitatea intervenţiei guvernamentale (prin politicafiscală) în scopul influenţării cererii agregate.

Cererea de monedă din economie depinde de facilităţile pe care le pot asigura diferitele instrumente monetare. Cererea de monedă estedimensionată în funcţie de factori obiectivi şi subiectivi.

Factorii obiectivi care determină cererea de moned ă sunt: volumul tranzac ţ iilor mijlocite de moned ă: cu care cererea de

moned ă este direct propor ţ ional ă; viteza de rota ţ ie a monedei : reprezint ă numărul mediu de tranzac ţ ii

mijlocite de o unitate monetar ă într-un anumit interval de timp şi se calculează ca:

t

Nv = ,

în care: v - viteza de rotaţie; N - numărul de rotaţii; t - timpul. Masa monetar ă necesar ă în economie este invers propor ţ ional ă cu

viteza de rota ţ ie a monedei, conform rela ţ iei:

v

PVM

×= ,

în care: M - masa monetar ă; V - volumul fizic al bunurilor tranzacţionate pe piaţă; P - preţul mediu.

amploarea creditului din economie: influen ţ ează dimensiunile

masei monetare cerute în economie astfel:

v

SCPVM

+−×= ,

în care: C - vânzări pe credit cu scadenţa în alt an decât cel pentru care se facecalculul; S - plăţi aferente tranzacţiilor pe credit din perioade anterioare,ajunse la scadenţă în anul pentru care se face calculul.

Factorii subiectivi care influen ţ eaz ă cererea de moned ă se refer ă lamobiluri ale lichidităţii. Lichiditatea reprezintă stocul de monedă existent în

posesia indivizilor şi agenţilor economici ca şi cea folosită într-un anumitorizont de timp. Lichiditatea monetar ă se exprimă atât în mărimi absolutecât şi în mă-rimi relative, conform formulei de calcul:

VNM

LM = ,

în care: LM - lichiditate monetar ă; M - masa monetar ă; VN- venitul naţional.Lichiditatea monetar ă exprimă gradul de monetizare al unei

economii şi este inversă evoluţiei vitezei de rotaţie a monedei.Mobilurile înclinaţiei spre lichiditate sunt:

mobilul tranzac ţ iilor : banii sunt necesari în orice moment deoareceei intermediază diferite tranzac ţ ii comerciale;




128

mobilul pruden ţ ei : se fundamentează pe faptul că nici-o previziunelegat ă de evenimentele care pot apare în mediul economic nu poate fi

perfect exact ă şi complet ă.; mobilul specula ţ iei : are ca obiect achizi ţ ionarea de titluri de

valoare sau de valute str ăine în momentul considerat oportun de de ţ inătorul banilor, în scopul vinderii ulterioare a acestora în condi ţ ii financiare mult mai bune. .

În legătur ă cu raportul dintre cererea şi oferta de monedă de pe piaţă trebuie analizat multiplicatorul banilor de cont. Aceasta deoarece băncile

pot potenţa masa monetar ă prin crearea banilor de cont. În vederea explicăriifenomenului numit expansiunea depozitelor la vedere, multiplicatorul

banilor sau multiplicatorul creditului, trebuie luate în considerareurmătoarele ipoteze: rezervele obligatorii ale băncilor comerciale sunt stabilite în cot ă

unică prin lege; numerarul intrat în sistemul bancar nu este retras pe perioada

analizei; băncile efectuează toate pl ăţ ile pe baza conturilor deschise de clien ţ ii

lor.Dacă banii r ămân în sistemul bancar şi toate împrumuturile acordate

operează doar în contul clienţilor, se va manifesta un proces de multiplicare

în cont de 5 ori, dacă rata rezervelor bancare obligatorii este de 20%,conform relaţiei:r 1Mbc = ,

în care: Mbc - multiplicatorul banilor de cont; r - rata rezervelor obligatorii(în exemplul dat, r = 20%)

ANALIZEAZĂ:

Fig. 12.1. Multiplicatorul banilor de cont

8020

51,212,8

6416

4110,2

32,88,2

100 80 64 51,2 41

Banca A Banca B Banca C Banca D Banca E




129

12.3. POLITICA MONETAR Ă ŞI INSTRUMENTELE EI

Politica monetară exprimă întreaga gamă de opţiuni de intervenţiedin partea guvernului şi a altor autorităţi monetare asupra masei monetare şiasupra activelor financiare cu scopul asigur ării unei anumite orientări aeconomiei naţionale pe o perioadă specificată de timp.

Practic, politica monetar ă urmăreşte să influenţeze trei elementeesenţiale pentru mediul economic: oferta de monedă, rata dobânzii şi nivelulcreditului garantat de către bănci.

Politica monetar ă se implementează în practică cu ajutorul a treiinstrumente: manevrarea taxei rescontului: opera ţ iunea prin care o bancă

comercial ă achizi ţ ionează de la clien ţ ii săi, la vedere şi înainte de scaden ţă ,crean ţ e pe termen scurt (cambii, bilete la ordin) poart ă denumirea de

scontare. Banca va oferii clientului său contravaloarea crean ţ ei, corectat ă cu mărimea dobânzii aferente acesteia pentru perioada r ămasă până la

scaden ţă , numit ă scont. Achizi ţ ionarea de către banca na ţ ional ă a hârtiilor scontate de la băncile comerciale poart ă denumirea de rescontare. În schimbul acestei opera ţ iuni, banca na ţ ional ă percepe o taxă de rescont, stabilit ă prin lege şi determinat ă în func ţ ie de durata pentru care se acord ă respectivul credit băncii comerciale.. Ratele dobânzilor bancare vor urma,

deci, dinamica şi sensul de evolu ţ ie aferente ratei rescontului; opera ţ iuni open market: constau în tranzac ţ ionarea de titluri devaloare pe pia ţ a liber ă. Ele sunt realizate prin interven ţ ia pe pia ţă a banciicentrale, în scopul asigur ării cadrului necesar desf ăşur ării normale aactivit ăţ ii pe pia ţ a monetar ă. Practic, interven ţ ia băncii centrale seconcretizează în oferirea pe pia ţ a monetar ă a unei păr ţ i din efectele publice(obliga ţ iuni de stat), atunci când apare un exces de ofert ă de moned ă , sau înachizi ţ ionarea efectelor publice şi private de ţ inute de băncile comerciale,atunci când pe pia ţă se manifest ă un deficit de ofert ă monetar ă; varia ţ ia nivelului cotelor obligatorii de rezervă ale băncilor: cu

efect imediat asupra multiplicatorului banilor şi asupra structurii masei

monetare. În practică , se utilizează frecvent plafoanele maxime de credit , fixate de banca central ă pentru fiecare bancă comercial ă în parte. Bancacentral ă furnizează lichidit ăţ i băncilor comerciale solicitante în func ţ ie deobiectivele politicii monetare şi de credit, opera ţ iune numit ă refinan ţ arebancar ă. Refinan ţ area bancar ă poate îmbr ăca trei forme:

1. linii de credit: prin care băncile comerciale prelevează sumede bani, dintr-un cont deschis la banca centrală, până la un anumit nivel şi




130

pe un anumit interval de timp. Dobânda aferentă liniei de credit este fixată de banca centrală;

2. credit de licitaţie: al cărui dobândă se stabileşte prin licitaţieorganizată între băncile comerciale care doresc să folosească resurseledisponi-bilizate de banca centrală;

3. credit pe termen fix: acordat de banca centrală băncilor comerciale pe un termen de maximum 30 zile.

12.4. ANALIZA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA

Sistemul bancar din România cuprinde, ca elemente definitorii:B.N.R., băncile comerciale, casele de economii, casele de ajutor reciproc,cooperativele de credit, casele de pensii, societăţile de asigur ări şi trezoreria:

Banca Na ţ ional ă a României (B.N.R.): stabile şte şi conduce politica monetar ă şi de credit, în cadrul politicii economice şi financiare a statului, cu scopul de a men ţ ine stabilitatea monedei na ţ ionale39. Înconformitate cu prevederile legii 34/1991, principalele atribu ţ ii ale B.N.R.

sunt:1. emisiunea de bancnote şi monede metalice, ca unică instituţieautorizată în acest sens;

2. derularea de operaţiuni cu societăţile bancare şi nonbancare;3. stabilirea taxei oficiale a scontului, precum şi a ratelor dobânzilor derefinanţare a societăţilor bancare;4. stabilirea cotelor rezervelor minime obligatorii şi a regimului lor;5. autorizarea şi supravegherea societăţilor bancare care operează înRomânia;6. acordarea de împrumuturi de ultimă instanţă societăţilor bancareaflate în criză de lichiditate;7. ţinerea, în evidenţele sale, a contului curent al trezoreriei statului;8. acordarea de împrumuturi bugetului administraţiei centrale de stat;9. stabilirea şi conducerea politicii valutare a statului.

băncile comerciale: atrag banii de la agen ţ ii economici non-bancari prin depozite la vedere sau la termen şi acord ă împrumuturi celor interesa ţ i. Băncile comerciale de ţ in autoriza ţ ie de func ţ ionare din partea

B.N.R. şi au conturi deschise la B.N.R. ; casele de economii: sunt intermediari financiari care colectează

economiile popula ţ iei prin depuneri la vedere şi pe termen scurt, pe care ledepun, la rândul lor, la băncile comerciale, de la care încasează dobânzi;

39 Legea nr. 34/ 29.03.1991.




131

casele de ajutor reciproc: de ţ in fonduri constituite din plata ratelor lunare de către membrii aderen ţ i. Pe baza acestor fonduri, ele acord ă credite membrilor, în func ţ ie de mărimea depozitelor pe care fiecare lede ţ ine. Pentru creditele acordate, casele de ajutor reciproc percep odobând ă care, de obicei, este mai mică decât cea de pe pia ţ a bancar ă; societ ăţ ile de asigur ări: erau în număr de 65 la începutul anului

1999 şi func ţ ionau în conformitate cu prevederile Legii nr.47/1991 privind constituirea, organizarea şi func ţ ionarea societ ăţ ilor de asigurare şireasigurare. Societ ăţ ile respective încheie contracte de asigurare-reasigurare cu persoane fizice şi juridice, al căror obiect îl constituie:asigur ările de via ţă , asigur ări maritime şi de transport, asigur ări de avia ţ ie,asigur ări de bunuri, asigur ări de autovehicule etc. trezoreria: reprezint ă statul în calitate de debitor şi de creditor. Ea

colectează taxele şi impozitele şi pl ăte şte în contul cheltuielilor administra ţ iei publice.

REZUMAT: Capitolul se iniţiază pe baza introducerii conceptului de bani şi a

funcţiilor banilor.Se realizează o analiză istorică a banilor, prezentându-se

caracteristicile acestora.

Un accent deosebit este pus pe analiza corelată a cererii şi a oferteide monedă. Sunt evidenţiate modalităţile concrete de generare a monedei îneconomie precum şi factorii care contribuie la formarea cererii de monedă

pe piaţă.Politica monetar ă, care face obiectul unui subcapitol separat, este

studiată din prisma unor elemente semnificative precum: variaţia ofertei demonedă, variaţia nivelului ratei de dobânzii şi rata de schimb, cu menţiunea că rata de schimb. În ultimul subcapitol este studiat sistemul bancar românesc.Acest lucru se realizează din prisma componentelor sistemului bancar, dar şia mutaţiilor calitative care au survenit în sistemul bancar în ultimii ani.

CONCLUZII: Politica monetar ă reprezintă o componentă esenţială a politicii macroeconomice. În România, această politică sesprijină deseori pe intervenţia energică a Băncii Naţionale pe piaţamonetar ă.


1. Ce caracteristică a banilor contemporani este necesar ă deoarece banii intermediază tranzacţii de diferite valori:




132

a. u şurin ţ a utilizării; b. uniformitatea; c. divizibilitatea perfect ă; d.durabilitatea; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

2. Caracterul obiectiv al banilor rezultă din:a. func ţ iile sociale pe care le îndeplinesc; b. acceptarea lor în calitate deinstrument social; c. trecerea cu u şurin ţă de la un sistem monetar la altul;d. acceptarea lor în orice loc şi în orice moment în cadrul comunit ăţ iimonetare emitente; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

3. Primele monede din metale preţioase au fost bătute în sec. XI î.H.în:a. India şi China; b. China şi Japonia; c. Persia şi Mesopotamia; d. Grecia şi Tracia; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

4. Conferinţa de la Bretton Woods (1944) a marcat:a. trecerea la convertibilitate a monedelor occidentale; b. sfâr şitul convertibilit ăţ ii în aur a banilor de hârtie; c. începutul convertibilit ăţ ii înaur a banilor de hârtie; d. renun ţ area la convertibilitate a monedelor occidentale; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

5. Definiţia: „Banii reprezintă o convenţie socială artificială acceptată” apar ţine lui:a. John Sloman; b. Ni ţă Dobrot ă; c. Paul Samuelson; d. Andre Page; e.nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

6. Paul Samuelson ar ăta că, alături de specializare şi…., baniiconstituie un al treilea aspect al vieţii economice moderne:a. investi ţ ii; b. progres tehnic; c. factor muncă; d. capital; e. nici-unr ă spuns anterior nu este corect.

7. Manifestarea funcţiilor banilor în cadrul economiei de piaţă sefundamentează pe:a. politica macroeconomică; b. politica monetar ă; c. nivelul cererii de pe

pia ţă; d. nivelurile cererii şi ofertei de pe pia ţă; e. lichiditatea banilor.8. Sunt funcţii ale banilor contemporani:

a. mijloc de schimb şi de plat ă; b. mijloc de mă surare a valorii şi decomensurare a output-ului; c. mijloc de economisire; d. b+c; e. a+b.

9. ….exprimă transformarea prin cumpărare a activelor nonmonetareîn active monetare:a. cererea de moned ă; b. oferta de moned ă; c. moneda; d. a+b; e. nici-unr ă spuns anterior nu este corect.




133

CAPITOLUL 13

CREŞTEREA ECONOMICĂ

13.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Creşterea economică poate fi definită ca o expansiune a potenţialului productiv al unei economii pe o perioadă lungă de timp.

În majoritatea cazurilor, creşterea economică este reprezentată de ovaloare pozitivă, deşi există suficiente situaţii în care output-ul agregatdescreşte mai mulţi ani la rând, asistând la o creştere economică negativă.

Creşterea economică trebuie privită din perspectiva trenduluimacroeconomic pe termen lung. Din acest considerent, creşterea economică este asociată mai degrabă creşterii output-ului agregat pe termen lung decâtfluctuaţiilor acestui output. Aceasta deoarece, pe termen lung, toţi factorii de

producţie variază, fapt ce permite utilizarea funcţiilor de producţie înanalizarea capitalului şi factorului muncă. În plus, pe termen lung,introducerea progresului tehnic în economie conduce spre creşterea cantităţiişi a calităţii factorilor de producţie utilizaţi.

Analiza evoluţiei output-ului se confruntă cu cel puţin două categoriide probleme practice: aceast ă evolu ţ ie poate fi mă surat ă satisf ăcător doar pe o perioad ă

lung ă de timp sau între perioade în care utilizarea resurselor a fost similar ă , ca în figura:

confuzia care se creează între cre şterea economică şi cea a poten ţ ialului productiv. Poten ţ ialul productiv al unei economii depinde denivelul şi de calitatea resurselor disponibile. Ţările mari, care dispun deresurse considerabile, au tendin ţ a de a se dezvolta mai rapid, în compara ţ iecu ţările mici din acest punct de vedere. Pentru a preîntâmpina apari ţ ia

unor erori în ceea ce prive şte determinarea ratei de cre ştere economică , seutilizează indicatorul PIB/locuitor, calculat ca:

TPop

PIBlocuitor /PIB =




134

ANALIZEAZĂ!

În plus, apare ca problemă suplimentar ă , dificultatea compar ăriicre şterii produsului intern brut între ţări care au structuri şi monedena ţ ionale diferite. În acest sens, se folosesc ratele de schimb, care permit comensurarea cre şterii economice într-o moned ă comună (euro sau dolar).

Deoarece output-ul agregat este egal cu venitul agregat, iar venitulagregat este un factor de influenţă asupra bunăstării populaţiei unui stat,creşterea economică ÷ privită ca o creştere a output-ului ÷ are aceleaşiconsecinţe asupra bunăstării.

Utilizarea PIB/locuitor ca indicator al creşterii economice trebuief ăcută cu prudenţă, ţinându-se cont de aprecierea sau de depreciereamonedei naţionale respective în timp. Pentru a elimina eventualele diferenţe,în practică se calculează atât veniturile nominale cât şi cele reale.

Venitul nominal exprimă venitul măsurat în unităţi monetarecurente, în timp ce venitul real cuantifică cantitatea de bunuri care poate fiachiziţionată la un moment dat cu ajutorul venitului nominal.

Procentul de modificare a output-ului real agregat de la un an la altul poartă denumirea de rata anual ă agregat ă de creştere economică.

La nivel de locuitor, procentul de modificare a output-ului real estecunoscut sub denumirea de rata anual ă de creştere economică pe locuitor .

Ca tendinţă la nivel mondial, după al doilea r ăzboi mondial, rateleanuale de creştere economică au oscilat între 1,5% şi 3%. Excepţie au f ăcutunele state asiatice, precum Coreea de Sud şi Thailanda, care au reuşit în pe-rioada ’80, rate anuale de creştere mai mari de 10%.

În plus, există serioase diferenţe între creşterea economică din ţăriledezvoltate şi cea din ţările în dezvoltare. Dacă ţările dezvoltate nu au atinsîncă nivelul maxim de creştere economică, cele în dezvoltare încearcă să opereze la nivelul maxim al posibilităţilor lor reale de creştere.

Fig. 13.1. Măsurarearatei de creştere

economică

t10

PIBC

B

A

tti tn




135

În economiile în dezvoltare, rata de creştere economică esteinfluenţată decisiv de panta curbei transformatei, respectiv a curbei rezultatedin combinarea curbei economiilor cu dreapta capitalului r ămas. Cu cât estemai abruptă panta transformatei, cu atât mai accentuată va fi creştereaeconomică pentru aceste ţări. Deoarece curba economiilor difer ă major de lao ţar ă la alta, aceasta devine factorul hotărâtor al creşterii economice pentruţările în dezvoltare.

În ţările dezvoltate, creşterea economică este influenţată în principalnu de rata economiilor ci de cea a introducerii progresului tehnic.

13.2. POLITICI DE CREŞTERE ECONOMICĂ: AVANTAJEŞI COSTURI

Există două mari categorii de politici care vizează creştereaeconomică:

a. politici de stimulare a cererii agregate: urmăresc încurajareainvesti ţ iilor şi cre şterea output-ului poten ţ ial. Cre şterea ofertei agregate areca efect încurajarea cercet ării-dezvolt ării, inova ţ iei şi aplicării celor mainoi metode de management;

b. politici de interven ţ ie pe pia ţă: se refer ă la investi ţ ii în noi

produse şi tehnologii, planificarea şi programarea economică , preluareacontrolului anumitor ramuri economice de către stat. Avantajele creşterii economice pot fi grupate în următoarele mari

categorii:40 a. creşterea nivelului consumului : atunci când rata cre şterii

economice depăşe şte rata cre şterii popula ţ iei. Efectul va fi acela de mărirea venitului mediu real pe locuitor şi, implicit, a consumului de bunurimateriale şi de servicii;

b. rezolvarea unor probleme macroeconomice: legate, în principal,de standardul de via ţă al popula ţ iei. Aceasta deoarece lipsa cre şterii

poten ţ ialului productiv, dublat ă de majorarea veniturilor, pot conduce la

amplificarea infla ţ iei şi a deficitului balan ţ ei de pl ăţ i;c. redistribuirea veniturilor către categoriile defavorizate ale

popula ţ iei : pe fondul cre şterii generalizate a veniturilor, statul poateredistribui o parte din venit, de la cei boga ţ i către cei săraci, f ăr ă ca primii

să fie în pierdere. Aceasta prin intermediul taxelor pe venit. Un venit mai

40 Sloman John, op.cit., Prentice Hall, New York, 1994, p.528.




136

mare atrage aplicarea unei taxe mai mari şi deci, o posibilitate suplimentar ă de ajutorare a categoriilor defavorizate ale popula ţ iei;

d. alocarea unor sume importante pentru protec ţ ia mediului . Dar beneficierea de avantajele pe care la ofer ă creşterea economică

se realizează după depunerea unor eforturi susţinute, eforturi comensurate încosturile aferente creşterii economice41.

Costul curent de oportunitate al creşterii economice: în vedereaobţinerii unei dezvoltări mai rapide, firmele sunt nevoite să investească maimult. Acest lucru necesită resurse financiare superioare, a căror provenienţă oconstituie economiile sau taxele pe venit. Fiecare dintre cele două surse de

provenienţă a investiţiilor conduce la o diminuare a consumului.

13.3. CREŞTEREA ECONOMICĂ ÎN ROMÂNIA

În România, creşterea economică a cunoscut o anumită înviorareîncepând cu anul 2000, când PIB-ul a crescut cu 1,6% faţă de anul 199942.

Pentru a vedea exact unde anume se situează România şi care sunt perspectivele ei de creştere economică, vom face apel la Raportul W.I.I.W. pe anul 2002, care consider ă că România şi Bulgaria, statele cele maisărace, vor avea şi anul 2015 cele mai slabe performanţe dintre statelecandidate la aderarea la U.E.43:

Tabelul 13.1. Creşterea economică în noile state membre U.E.*

PIB/locuitor(euro)

% din media U.E.Ţara

2000 2000 2005** 2010** 2015** Cehia 12.538 59 64 71 78

Ungaria 11.245 53 59 65 72Polonia 8.779 41 45 49 54Slovacia 10.433 49 54 59 65Slovenia 15.562 73 81 89 99

Bulgaria 5.237 25 27 30 33România 5.741 27 29 32 35Estonia 8.713 41 46 51 56

41 Sloman John, Op.cit., 1994, p.529. 42 Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice (I.N.S.S.E.), Evolu ţ ia economico- social ă a României, 7.03.2001.43 Institutul de Studii Economice Comparate din Viena (W.I.I.W.), Raport pe anul 2002.




137

Letonia 6.348 30 33 36 40Lituania 6.362 30 33 36 40MedieU.E.

21.253 100 100 100 100

* - PIB-ul a fost calculat în funcţie de puterea de cumpărare;** - date prognozate.Toate aceste informaţii statistice şi prognoze evidenţiate mai sus

conduc către o singur ă concluzie: în România, creşterea economică estedeparte de cea necesar ă pentru a apropia ţara noastr ă de medie U.E.!

REZUMAT: Deşi definirea creşterii economice este relativ simplă,

măsurarea ei practică întâmpină probleme metodologice deosebite.În plus, creşterea economică trebuie studiată diferenţiat pe tipuri de

economii: dezvoltate şi în dezvoltare.La nivel macroeconomic, politicile de creştere economică prezintă

nu numai avantaje ci şi costuri, care sunt suportate atât la nivel de individcât şi de întreaga societate.

În final, se realizează o analiză a dinamicii creşterii economice înRomânia, punându-se accentul pe perspectivele de dezvoltare în

concordanţă cu obiectivul integr ării în U.E.CONCLUZII: În mod normal, realizarea unei politici de creştereeconomică trebuie să aibă în vedere atât costurile cât şi beneficiile ei,atitudinea populaţiei faţă de această problemă şi tendinţele contradictoriicare trebuie reconciliate.

TEST DE AUTOEVALUARE ŞI CONTROL: 1. Ratele de creştere economică variază……de la o perioadă

la alta chiar şi la nivelul ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic:a. foarte mult; b. nesemnificativ; c. rareori; d. o dat ă; e. nici-un r ă spunsanterior nu este corect.




138

CAPITOLUL 14

DEZVOLTAREA CICLICĂ A ECONOMIEI

NAŢIONALE

14.1. NOŢIUNI FUNDAMENTALE

Toate economiile contemporane sunt supuse unei evoluţii fluctuantea activităţii economice. Aceste fluctuaţii se manifestă, iniţial, la niveluloutput-ului şi sunt cunoscute sub denumirile de cicluri ale afacerilor sau alecomer ţului.

Clasificarea ciclurilor economice este relativ simplă şi sefundamentează pe o sinusoidă cu amplitudine şi cu periodicitate constante:

Fig. 14.1. Fazele dezvoltării ciclice

Conform diagramei 14.1., orice economie naţională parcurgeurmătoarele faze ale dezvoltării ei ciclice:

faza I: boomul economic: faza II: recesiunea; faza III: depresiunea;

faza IV: înviorarea.Cercetarea riguros ştiinţifică a acestor cicluri economice a fostiniţiată o dată cu publicarea căr ţii lui Burns şi Mitchell 44. Cei doi autori auajuns la concluzia că ciclurile economice afectează toate activităţileapar ţinând unei economii naţionale. Deoarece produsul intern brut (PIB)

44 Burns Arthur, Mitchell Wesley C., Measuring Business Cycles, National Bureau of Economic Research, New York, 1946.

IVIIIIII I0

PIB

timp




139

reprezintă consecinţa a tot ceea ce se întâmplă într-o economie naţională,acest indicator este utilizat pentru a evidenţia durata fazelor ciclului.

Există accepţiunea ca recesiunea economică să fie declarată caîncepută atunci când rata de creştere a produsului intern brut real a scăzutdouă trimestre succesiv, în timp ce înviorarea se consider ă a fi început dacă creşterea produsului brut intern a fost superioar ă aceeaşi perioadă de timp.

Orice economie naţională, indiferent de gradul de dezvoltare, parcurge oevoluţie ciclică. Economia S.U.A., de exemplu, a cunoscut, în perioada1955÷1995, următoarea evoluţie ciclică:45

ANALIZEAZĂ!

În timpul recesiunii, cele mai multe variabile agregate cantitativescad, evoluând ascendent doar în faza de expansiune. Astfel de variabileinclud: consumul, producţia industrială, investiţiile de toate felurile, factorulmuncă, achiziţiile guvernamentale sau creşterea monetar ă şi sunt cunoscutesub denumirea de variabile prociclice. Variabilele prociclice reprezintă variabilele economice care au tendinţa de creştere în timpul expansiunii şide diminuare în timpul contracţiilor.

Dintre aceste variabile, două par a fi fundamentale pentru analiza

evoluţiei ciclice: inventarul firmelor şi oferta de moned ă.Dar ciclurile economice pot fi caracterizate nu numai cu ajutorul

variabilelor cantitative ci şi cu cel al preţurilor. Variabilele cunoscute subaccepţiunea de preţuri sunt: preţurile efective ale bunurilor, rata dobânzii şisalariul.

45 Nelson C., Plosser C., Trends and Random Walks in Economic Time Series: Some Evidence and Implications, în Journal of Monetary Economics, New York, 1982.

1500200025003000350040004500500055006000

1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995

P I B r e a l

Fig. 14.2. Evolu ia ciclică a economiei




140

Evoluţia ciclică reprezintă un fenomen normal pentru oriceeconomie naţională. Mai mult, ciclicitatea poate fi anticipată şi corectată. Înanul 1986, C. Romer a prezentat o metodă ingenioasă de corectare a datelor ciclice, pe o perioadă mare de timp, cuprinsă între 1800 şi 198046.

R. Lucas jr . a aprofundat analiza evoluţiei ciclice a economiei,ajungând la concluzii şi mai pertinente47.

REZUMAT:

Capitolul se iniţiază cu definirea fazelor evoluţiei ciclice şi cuanalizarea caracteristicilor şi cauzelor acestora.

Pe baza lucr ării „General Theory…” a lui Keynes, Paul Samuelson afost acela care a pus accentul pe studierea conexiunii care se stabileşte întremultiplicator şi accelerator şi pe implicaţiile acesteia la nivelmacroeconomic.

CONCLUZII: Concluzia generală a capitolului este aceea că modelele ciclice macroeconomice sunt perfectibile, acest lucru constituind o

provocare pentru economiştii contemporani.

TEST DE AUTOEVALUARE ŞI CONTROL: 1. Ciclicitatea în economie poate fi analizată prin:

a. fluctua ţ ii; b. fluctua ţ ii în output-ul unor firme; c. fluctua ţ ii ale activit ăţ ii;d. fluctua ţ ii ale activit ăţ ii economice agregate; e. nici-un r ă spuns anterior nu este corect.

2. Expansiunea, ca fază a ciclului economic, se caracterizează prin:a. cre şterea ratei ocupării; b. cre şterea oscila ţ iilor din economie; c.cre şterea profiturilor; d. cre şterea masei monetare; e. nici-un r ă spunsanterior nu este corect.

3. Evoluţia ciclică a economiei privită în ansamblu este ocaracteristică pentru:a. economiile dezvoltate, b. economiile în dezvoltare, c. economiile caredispun de resurse limitate; d. b+c; e. nici-un r ă spuns anterior nu este

corect.4. În ansamblul fluctuaţiilor care se produc în economie, cele ciclice:

a. se produc cu o anumită neregularitate; b. se derulează de la an la an; c.sunt întâmplătoare; d. sunt determinate de modul specific de evoluţie a

46 Romer Chiristina, Is the Stabilization of The Postwar Economy a Figment of the Data?,în American Economic Review, nr.76/1986, pp.313÷334.47 Lucas Robert E. jr., Models of Business Cycles, Basil Blackwell, Boston, 1990.




141

eficienţei utilizării factorilor de producţie; e. nici-un r ăspuns anterior nu estecorect.

CHEIA EXERCIŢIILOR:

Capitolul 1: 1). b; 2). e; 3). e; 4). e; 5). a; 6). a; 7). e; 8).c; 9.b; 10).d.Capitolul 2: 3). b; 4). d; 5). e; 6). d; 7).b; 8).b.Capitolul 3: 1). b; 2). b; 3). e; 4). d; 5). c; 6).b; 7). b; 8). b; 9).b; 10).e;11).b; 12).c; 13).a; 14).b; 15).d.Capitolul 4: 1). a; 2). c; 3).a+d.Capitolul 5: 1). a; 2). c;Capitolul 6: 1). c; 2). b; 3). a; 4). d; 5).a.Capitolul 7: 1). d; 2). c; 3).a; 4). e.

Capitolul 8: 1). e; 2). c; 3). e; 4). d; 5).c; 6; a; 7). b; 8). e; 9).d.Capitolul 9: 1). e; 2). d; 3). c; 4).c; 5). a, 6). e.Capitolul 10: 1). a; 2). b; 3). a; 4).c; 5). d, 6). a+b; 7).e; 8). aCapitolul 11: 1). e; 2). e; 3). a; 4).b; 5). b, 6). c; 7).a; 8). a; 9). e; 10). e;Capitolul 12: 1). a; 2). b; 3). a; 4).b; 5). c, 6). d; 7).e; 8). a+c; 9). bCapitolul 13: 1). a;Capitolul 14: 1). d; 2). a; 3). e; 4). d..




142

BIBLIOGRAFIE

1. Burns Arthur, Mitchell Wesley C., Measuring Business Cycles, National Bureau of Economic Research, New York, 1946.2. Mc Connell Campbell R., Brue Stanley L. , Economics, McGraw-Hill Inc., New York, 1993.3. Craven John, Introduction to Economics, Basil Blackwell, New York,1984.4. Cyert R.M., March J.G., A Behavioural Theory of the Firm, PrenticeHall, New York, 1963.

5. Dobrotă Niţă, Economie politică, Editura Economică, Bucure ti, 1992.6. Dornbusch R., Fischer S., Macroeconomics, McGraw-Hill Inc., NewYork, 1990.7. Fota C., Măciucă M., Hamzescu I. Roşu, Politici comerciale, Ed. ArtaGrafică, Bucureşti, 1993.8. Grossman S., Hart O., The Costs and Benefits of Ownership: A Theoryof Vertical and Lateral Integration, Journal of Political Economy, 94/1986.9. Ionescu Romeo Victor, Managementul industriei, Editura Evrika,Br ăila, 1996.10. Ionescu Victor-Romeo, Lungu Ion, Lefter Chirică, Economie

politică, Ed. Andrei Şaguna, Constanţa, 1996.

11. Ionescu Victor-Romeo, Economie politică-o abordare dinamică, Ed.Evrika, Br ăila, 1998.12. Keynes J.M., The General Theory of Employment, Interest and Money,Macmillan, London, 1936.13. Lipsey Richard G., Steiner Peter O., Economics, Harper RowPublischers Inc., New York, 1975.14. Lucas Robert E. jr., Models of Business Cycles, Basil Blackwell,Boston, 1990.15. del Mar Alexander, History of Monetary System, London, 1969.16. Mayer Thomas, Duesenbery J.S., Aliber Robert Z., Banii, activitateabancar ă şi economia, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994.

17. Nechita Vasile, Economie politică, vol.I, Editura Porto-Franco, Galaţi,1991.18. Nechita C. Vasile, Economie politică, Ed. Porto Franco, Galaţi, vol.II,1991.19. Nelson C., Plosser C., Trends and Random Walks in Economic TimeSeries: Some Evidence and Implications, în Journal of MonetaryEconomics, New York, 1982.




143

20. Nordhause Williams, Tobin James, Is growth obsolete?, in EconomicGrowth, Columbia University Press, 1972.21. Pentecost Eric, Macroeconomics-an open economy approach,Macmillan Press Ltd., London, 2000.22. Puiu Alexandru, Management în afacerile economice interna ţ ionale,Editura Independenţa economică, Bucureşti, 1992.23. Rajan A., Cooke G., The Impact of IT on Employment , NationalWestminster Bank Quartely Review, London, August 1986.24. Romer Chiristina, Is the Stabilization of The Postwar Economy a

Figment of the Data?, în American Economic Review, nr.76/1986.25. Rowe C., People and Chips: The Human Implications of InformationTechnology, Paradigm, London, 1986.26. Schimalensee R., Willig R.D., The handbook of Industrial Organisation, vol.1, North Holland, Amsterdam, 1989.27. Siebert H., Labour Market Rigidities: At the Root of Unemployment in

Europe, Journal of Economic Perspectives, vol.11, 1997.28. Sloman John, Economics, Prentice Hall, New York, 1994.29. Stein Lawrence M., Investing New Strategics for Stock Market Success,

New York, 1988.30. Văcărel Iulian, Finan ţ ele publice: teorie şi practică, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1981.

31. C.S.O., Bulletin, London, 1993.32. Federal Reserve Bank of Philadelpia, Creeping Inflation, BusinessReview, 1957.33. Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice (I.N.S.S.E.),

Evolu ţ ia economico-social ă a României, 7.03.2001.34. Institutul de Studii Economice Comparate din Viena (W.I.I.W.),

Raport pe anul 2002.




144

CUPRINS

CAPITOLUL 1: ANALIZA CERERII IOFERTEI…………………...31.1. Cererea…………………………………………………………………..31.2. Oferta……………………………………………………………………51.3. Nivelul output-ului şi preţul………………………………………………61.4. Elasticitatea……………………………………………………………....81.5. Influenţa factorului timp asupra cererii şi ofertei…………………………101.6. Preferinţele în consum…………………………………………………..111.7. Conceptul de utilitate…………………………………………………....121.8. Teoria utilităţii marginale………………………………………………..141.9. Analiza curbelor de indiferenţă………………………………………….17CAPITOLUL 2: TEORIA FIRMEI……………………………………..222.1. Natura firmei…………………………………………………………....222.2. Teoria clasică a firmei…………………………………………………...222.3. Fundamentele teoriei firmei……………………………………………..242.4. Deficienţele teoriei clasice a firmei……………………………………....262.5. Teoriile alternative ale firmei……………………………………………272.6. Teoriile intereselor (obiectivelor) multiple……………………………….282.7. Noţiunea de factor de producţie…………………………………………29

2.8. Analiza capitalului……………………………………………………....292.9. Analiza factorului muncă………………………………………………..332.10. Analiza factorului natur ă (pământ)……………………………………....352.11. Teoria producţiei pe termen scurt………………………………………..352.12. Teoria producţiei pe termen lung………………………………………...382.13. Costurile pe termen scurt………………………………………………..382.14. Costurile pe termen lung………………………………………………...412.15. Venitul……………………………………………………………..........422.16. Maximizarea profitului…………………………………………….43




145

CAPITOLUL 3: CONCURENŢA PERFECTĂ ŞI IMPERFECTĂ….473.1. Fundamentele concurenţei pe piaţă……………………………………...473.2. Concurenţa perfectă şi maximizarea profitului…………………………..483.3. Concurenţa de monopol şi maximizarea profitului………………………523.4. Maximizarea profitului pe piaţa cu concurenţămonopolistică……………533.5. Maximizarea profitului pe piaţa cu concurenţăde oligopol………………553.6. Preţurile discriminatorii…………………………………………………59CAPITOLUL 4: INDICATORII MACROECONOMICI ÎN CONTEXTULSISTEMULUI CONTURILOR NA IONALE……………………………...634.1. Veniturile………………………………………………………………634.2. Output-ul…………………………………………………………...65




146

4.3. Conexiunea output-venit………………………………………………..674.4. Cheltuielile……………………………………………………………..684.5. Conexiunea venit-output-cheltuieli……………………………………....69CAPITOLUL 5: CORELAŢIA VENITURI-CHELTUIELI ŞIECHILIBRUL PE PIAŢA BUNURILOR…………………………………....725.1. Fundamente teoretice…………………………………………………....725.2. Venitul agregat şi modelul echilibrului macroeconomic………………..735.3. Elementele care determină cererea agregată……………………………..75CAPITOLUL 6: POLITICA FISCALĂ……………………………………...786.1. Fundamentele teoretice ale politicii fiscale………………………………786.2. Analiza politicii fiscale………………………………………………….816.3. Politica fiscală din România…………………………………………….82CAPITOLUL 7: CONSUMUL……………………………………………….837.1. Corelaţia venit agregat-consum………………………………………….837.2. Alegerea intertemporală………………………………………………....87CAPITOLUL 8: ŞOMAJUL………………………………………………….898.1. Conceptul de şomaj; caracteristicile şomajului contemporan……………..898.2. Evoluţiile recente ale şomajului. şomajul în România……………………94CAPITOLUL 9: INFLAŢIA………………………………………………….989.1. Concepte fundamentale…………………………………………………989.2. Costurile inflaţiei………………………………………………………100

9.3. Inflaţia în România…………………………………………………….102CAPITOLUL 10: TEORIA ECONOMIEI DESCHISE……………...10410.1. Balanţa de plăţi………………………………………………………..10410.2. Ratele de schimb………………………………………………………107CAPITOLUL 11: PIAŢA CAPITALULUI I ACTIVELEFINANCIARE…………………………………………………………...11111.1. Fundamente teoretice………………………………………………….11111.2. Investiţia în active financiare şi instituţiile pieţei capitalului……………..11411.3. Cererea şi oferta de titluri financiare pe termen lung. echilibrul pieţiifinanciare…………………………………………………………………………..11511.4. Bursa de valori şi mecanismele ei……………………………………....117

CAPITOLUL 12: POLITICA MONETAR Ă………………………….12312.1. Concepte fundamentale…………………………………………...12312.2. Banii în economia contemporană. piaţa monetar ă şi elementele eicaracteristice……………………………………………………………………...12612.3. Politica monetar ă şi instrumentele ei…………………………………....12912.4. Analiza sistemului bancar din România………………………………...130CAPITOLUL 13: CREŞTEREA ECONOMICĂ……………………..13313.1. Noţiuni introductive………………………………………………133




13.2. Politici de creştere economică: avantaje şi costuri………………………13513.3. Creşterea economică în România………………………………………136CAPITOLUL 14: DEZVOLTAREA CICLICĂ A ECONOMIEINAŢIONALE……………………………………………………………13814.1. Noţiuni fundamentale…………………………………………………138CHEIA EXERCI IILOR………………………………………………141BIBLIOGRAFIE……………………………………………………… 142

economie politica-ionescu romeo

Documents