ANUL XL. - No. 13 2 l e ; e x e m p l a r u l Duminică 30 Martie 1924

universul Literar — PREŢUL ABONAMENTULUI In tară: pe un an 1 0 0 l e i . tn străinătate pe un an 2 0 0 l e i . Щ£> —«

î n d r ă z n e a l ă m o d e r n ă

Un curajos aviator cinematografiază craterul vrlzanului l'ezuviu în plina a c i i u n e . X j ^

2. — Nr. 13. UNIVERSUL LITERAR Duminică 30 Martie

i N T e d r e p t â - ţ i t i i 1 Sunt scriitor', artişti sau oameni 'deştiinţă, plutitori în regiunile ab­s t ract o ale gândirii. Ei sunt neînţe^ Ieşi sau sunt nedreptăţ i ţ i când sunt imţeleşi dar ne luaţi în seamă. Unii asibutesc să se ipună atenţiunei oon-[tempo rănilor, să înlăture conspiraţia tăcerii din jurul lor, să spulbere legen-Hele menite să le întunece fa ; ma. In i tal ia c un exemplu strălucit, în a* ceastă privinţă, Sem Benelli, marele Sautor dramatic, ale cărui piese erau fluerate la început şi au trebuit să ca­dă, pentru ca, peste câţiva ani după aceia, să fie apreciate, slăvite încă. de iubitorii de teatru ai Italiei.

Criticii contribue m a t to tdeauna la înăl ţarea unui o m superior sau la scufundarea lui in întuneric.

In ce priveşte binecuvântata noas­tră ţară, ne putem lăuda că avem un talent superlativ de a ridica medio­crităţile şi de a .lua in batjocură va­lorile reale.

Uneori şi personalităţile de gândire superioară îşi fac rău singure. Astfel, nu i s'a putut ierta în viaţă; de către cei din generaţia sa, marelui nostru Macedonski o epigramă — de tr istă 'celebritate şi de inspiraţie în ceas r ă u — îndreptată. fără dreptate, 'celuilalt mare poet al nostru Emi-nescu.

[n ce priveşte artele plastice, unu tineri capricioşi, dar mu îndeajuns de pregătiţi pentru misiunea de critici de artă, au găsit de bine să ridice *n nori multe mediocrităţi în ale artei, falsificând astfel gustul public, şi să acopere cu mantia unei tăceri dispre­ţui toare străduinţele şi talentul u ' nor artişti sinceri, activi şi îndrăgos­tiţi de arta lor. ' Astfel este cazul sculptorului Filip Marin, ale cărui lucrări admîrab-uV au plăcut mult generaţiei dinaintea celei de azi şi mai ales celor de după moar tea lui l oan Georgeseu, al cărui öentinuator, ca profesor de desen şi modelaj, e«te Filip Marin.

Acest sculptor, autorul trilogiei s tatuare a lui Eminescu, nu mái poa­te supăra pe nimeni azi. pentru că amărăciunile vieţei l'au doborit în-t r ' a tâ t că nu mai poate lucra, e sufe­rind şi obosit. Se crede un învins...

Un alt caz este acela al pictorului MarineseirVâlsan, acest îndrăgostit, de muscele^ şi trivale, care nu e luat în seamă pentru că se menţine în vechea-i factură clasică, sub rapor­tul coloritului-şi al detaliilor de com­poziţie din lucrările sale.

Nu se dă însă învins. A isbutât a-cum să-şi strângă lucrările în trei sa­loane mari delà ..Maison d'Art"' şi a-colo aşteaptă pe toată lumea iubi­toare de artă, să-i dovedească că za­darnic criticii îi cântă prohodul, de .vreme ce ,.pauvre mort, vît encore!''''

Yâlsan interpretează cu multă sin­

ceritate priveliştile din fire. viaţa pa­tr iarhală şi aerul câmpenesc al sate­lor noastre. Eglogele sale colorate îţi bucură sufletul, dându-i impresii de linişte şi de recreare.

Are câteva lucrări de mari dimen­siuni, ce ar putea împodobi saloane mari. . .

Moderniştii noştri nu-1 vor putea pricepe însă şi vor u rma să-l insulte, crezând ca şi tinerii din generaţia mea, că istoria artelor se deschide cu pagina lor.

Cât priveşte literatura, bisericuţele joacă un mare rol. 'Sunt reviste din­t re cele zise mai mari şi mai preten­ţioase, care nti-ţi publică un singur rând. oricât de avântat şi în plin pro­gres ai fi, dacă ai avut nenorocul sau inspirat iun e să debutezi la reviste aşa zise mici.

In t re cei puţini de talent, cari au avut şi norocul de a fi recunoscuţi, pentru că au ştiut să-şi spânzure modestia, este şi vechiul meu prieten Victor Eftimiu. caro a debutat la o revistă, ce-j zicea ..Duminica11. sub pseudonimul Äthanes. Te pomeneşti că pseudonimul de debut i-a fost pro­fetic şi că soclul nemurire1) nu'şi aş­teaptă, decât statuia.

AsGeasfca n 'ar dovedi decât că talen­ta tu l Victor Е й и ш и şi-a priceput vremea şi a fost expresiunea contim­poranilor săi. Problema nedreptăţiţ i lor rămâne ,—

totuşi, desefaisă. ca şi aceia a arivişti ' lor, de care niri scutită nici sisprema ar tă a gândirti-

u i

'Având toate calităţile hune. curri ar zice Coana Manda, Mitică era. foarte iubii de prieteni.

— De ce nu te 'nsori. Mitică ? Toţi îi рътеаи întrebarea aceasta

în fiecare zi, şi Mitică nu putea nici odată să le dea un răspwwe precis. Ha că „ t i ' a sosit ceaml pesemne'1, ba că „se vede că nu mă place nimeni'1, ha că ..aş lua-o p'etsta. dar ft.ere zes­tre", ba că ..сеЫнПа are mamă rea de gură". în sfârşit fel de fel de obiec ţivnî eşeau d*n mintea lui Mitică, fMr ră să fie convins de ele.

In realitate. Mitică se simţea foarte Ыпе în sltuuţie flotantă, adică liber pe culcatul, plimbatul, mesele şi pe­trecerile lui şi mai ales necensurat şi neirmp'edicat în aventurile sale. Căci Mitică, se prăpădea după aventuri. De câte ori trecea repede pe Calea Victoriei, nu era în virtutea unei o" cupaţii, ci în urmărirea unu* obiectiv, simpatic. Când umbla sfios pe o uliţă,

laterală, na căuta casă de închinat. ci dibuui locuinţa •unui înger pe car ci

"pierdu*c din vedere în ajun la colţul străzii.

Mare amator de corespondenţă za­haroasă, Mitică scria şi primea zilnic un teanc de bilete colorate şî parfw mate şi nici odată nu era mai satis­făcut de cât atunci când se găsea în pursul unor peripeţii romantice, unde misterul se amestecă cu riscid şi cu-"ceririle capătă o însemnătate culmi­nantă.

Ştiîndu-'t slăbiciunea, câţiva prie­teni se unesc să~i joace o farsă şi-i trimit înlr'o zi o scrisoare prin care

O tânără încântată de farmecul lui îi dă întâlnire la o cofetărie din centru, din dorinţa de a schimba cu el câteva cuvinte. şrl previne, ca s 'o poată re­cunoaşte, că va purta, un bucheţel de micşunele la pie])i. Spre siguranţă că n'a venit întâmplător, ci în special pentru dânsa. îl ruga să aibă şi el micşunele la bulon icră.

A doua zi. la ora indicată, Mitică aştepta nerăbdător şi consuma prăji" tură după prăjitură, ca să treacă timpul.

Dar soseşte ora şi nu apare nimeni. 'Sfertid de ceas de grafie, sboară şi el. Intrigat, Mitică începe să cânte la pian pe masa de marmoră, să dea din picioare, să clipească nervos. — şi când-vede c'a trecut o oră, îşi ia mâ­nuşile şl bastonul.

Dar tocmai atunci îşi face intrarea "o femee urâtă, plină de sbâ-rcMuri şi de negi.groasă cât catedrala Sf. fo­se/, cu ghete scâlciate şi cu unghiule în doliu — dar, în schimb, cu un im­pozant buchet de micşunele prîns pe tm corsaj preistorie.

Mitică- rămâne un moment uluit, <r pm o ocoleşte, îşi scuipă în sân şi da s'o ia la fugă. •

Insă e încercuit pe trotuar de, gru­pul prietenilor, cari se prăpădesc de râs, îl primesc cu o adevărată bătaie 'de flori, micşimelele pe cari le aveau cu toţii la. chiotoare, şi nu. maî au fievoe sărj explice că ei trimiseseră la cofetărie pe spălătoreasă unuia. în-zoreonaiă şi rnßorita.

De atunci МШса s ' a lăsat de • aven-twri şi e m căutarea unei soţii, căreia îi va pune condiţie să nu poarte nici odaia micşunele, fiindcă nu, le poate suferi.

ta ЛшА

tmm

Ţi-am scris şi azi ca altă dată... Un gând prietenesc şi bun Invălue simţirea-mi toată Şi trebue să mă supun.

Ţi-am scris de toate şî 'de toţi Cite-vei poate printre rânduri Că 'nstrăinată sunt de lume... Rămas-am singură pe gândun'b

H. H.

I), ; іп ;к: 3 0 A'.artíe líi24. UNIVERSUL LITERAR Nr. la

UNEI ELE - G L O S S A

de LEONTIN ILIESCU

O r i c â t a i f i d e e l e g a n t ă , S u b l i m ă d o a m n ă c e - a i . . . a j u n s . C a z i t a t e a o r i ş i c e a m a n t ă V r â n d c a . s ă p a r i d e n e p ă t r u n s . F a d p e N i t o u c h e p r i n s a l o a n e M o r a l a p r e d i c â n d d e s u s ; V r e i d o a r s a p a r i p r i n t r e c u c o a n e G a o m i r e a s ' a t a i I s u s .

Păpuşă care Joci păpuşi Şi stai de mode şi dé rochii. Vrei s'ai în Jurul tău supuşi Ori unde ţi-ai întoarce ochii,. Dar nu 'nţelegi că 'n vagu-i Joc O soartă oarbă şi galantă Ţi-a dat n u minte ci noroc O r i c â t si f i d!e e l e g a n t a ?

in lume erei să pari Gioeandă Cu zâmbetul netălmăcit, S'alergi o cursă vagabondă Pe-un biet naiv neisprăvit, Şi vrei s'aduni un şir de fluturi S'admire harul tău ascuns Şi 'n taină să culegi săruturi, S u b l i m ă d o a m n ă c e - a ï . . . a j u n s .

Dar oricât vrei să pari silit Cărţi plimbi în Jur privirea gravă. Eu simt ce patimi te-au robit, Pricep dorinţa ta bolnavă Şi-ori cât ai vrea să pari cum nu-* Păptura-ţi prea interesantă. A tuturor şi-a nimănui, C a z i t o t c a o r i ş i c e a m a n t ă .

Eşti tare *n jocuri de cuvinte Şi 'n mici cancanuri de salon. In scenele ee tind s'alinte Ai'p&ntmt fiecare — un ton — Dar masca nu simţi cum îţi cad& Trădăndu-ţi sufletul ascuns. Şi-astfel tu crezi că bine-ţi şade V r â n d c a s ă p a r i d e n e p ă t r u n s »

Admir idilele din crâng Când, dupe-amurg, flăcăi şi feti'. Perechi d& fericiţi se strâng Şi cântă doinele... şirete... In vremea asta ce faci tu, Ce-ţi porţi urâtul după toane ? Plutind uşor sprë d a 'şi n u F a c i p e N i t o u c h e p r i n s a l o a n e . . ,

Decât minciunile uşoare Ce-ascund păcate 'ntr'un surâs. Mai bine crângurile 'n flörtre Şi-al ţărăncuţei vesel râs. Mai bine-l dai şi nu-l mai nu mert Sărutul dorului nespus Decât să joci f o x - t r o t i din un<< t M o r a l a p r e d i c â n d d e s u s .

De-abia te lămuresc din fard Şi—aproape nu-ţi mai ştiu nici faţa Ce înger negru şi bastard Te-o fi 'ndemnând să fü paiaţă Acestui sibaritic veac ? Eu vreau s ă f i u şi prin saloane Aşa cum sunt... tu, dupft plac, V r e i d o a r s ă p a r i p r i n t r e c u c o a n e . »

Din amăşjirc 'n amăgire Dar pentru ce să treci mereu ? De ce o mască pe-a ta fire Când ai putea să fii un e u ? De ce să ţi s'ascundă vina Catul poţi să stai mai liber - S T Şi cum s'apără MessaHna, C a o m i r e a s ' a l u i I s u s ? « . . ^

C a o m i r e a s ' a l u i I s u s V r â n d d o a r s ă p a r i p r i n t r e c u c o a n e , M o r a l a p r e d i c â n d d e s u s F a c i p e N i t o u c h e p r i n s a l o a n e . V r â n d c a s ă p a r i d e n e p ă t r u n s C a z i f o t c a o r i ş i c e a m a n t ă , S u b l i m ă d o s i m n ă c e - a i . . . a j u n s , O r i c â t a i f i d e e l e g a n t ă .

І

Marii яиюояф ai omenirei

Mau Sebastian Bacb . I. S. Bach în f ami l i a m a r i l o r com­pozitori ocupă un loc excep ţ iona l . P e de o parte el, fără îndo ia lă es te unul din cele mai mari genii ale v romi lo r şi ale popoarelor — pe de a l t ă pa r t e este compozitorul cel m a i puţ in cu­noscut chiar în cercur i le muzical ' -ale soeietăţei. N u m e l e lui Mozxavt. Beethowen, nu m a i vo rb im de alti composibori m o d e r n i , d e ş t e a p t ă m a i m u l t ă a t e n ţ i e şi in t e re s .decâ l . nume ie m a r e l u i c a n t o r de là Leipzig, eure are pe lângă t o a t e şi des lu i ina iméi de p r inc ip i i .

R e n u m e l e aces ta r e s t r â n s al lui B a c h şi cauzele lui îşi re ţ in atent,:.ч. noastră.jn cele ce u r m e a z ă .

Mai î n t â i de t o a t e nu t r e b u i e să se uite c ă B a c h şi în v ia ţă nu s'a Imeu" r a t de u n m a r e r e n u m e ea unii din c o n t i m p o r a n i săi H e n d e l şi al ţ i i .

D u p ă m o a r t e a lui el a fost com­plect u i t a t şi n u m a i d u p ă 1.00 de a n i î n 1829. Mende l so lm a e x e c u t a t c i r n o s c u t a Iui Mattäus Passion. Aceasil?

e x e c u t a r e i s lor ică a fost p u n c t u l de p lecare , de unde p u ţ i n c â t e p u ţ i n s"a î n c e p u t c u n o a ş t e r e a lui B a c b şi deş-

JOHAN SEBASTIAN BACH

te pi a rea in te resu lu i p e n t r u .el. D a r cu t o a t e că de a t u n c i a u t r e c u t 100 de ani şi au fost e d i t a t e lucră r i l e lui. lo ­tuş i r e n u m e l e şi i n t e r e su l p e n t r u

B a c b nu s u n t p r o p o r ţ i o n a l e c u în­s e m n ă t a t e a lui . Cauze l e a c e s t u i feno­m e n t r e b u i e c ă u t a t î n p a r t e î n par t i ­cu la r i t ă ţ i l e muz ice i lu i B a c h , p a r t e i n c u l t u r a spec ia lă m u z i c a l ă a societa­rei n o a s t r e c o n t i m p o r a n e .

I n cea ce p r iveş te m u z i c a lui B a c h ea es te foar te c o m p l i c a t ă a t â t pr in mi j loace le ei de e x p r i m a r e c â t şi prim a d â n c i m e a cup r in su lu i ei şi de acea es te p u ţ i n î n ţ e l e a s ă de l u m e a muzi ­c a l ă de azi .

Mij loacele de e x p r i m a r e a le luî B a c b . l i m b a lui m u z i c a l ă es te o poli­fonie foa r t e compl i ca t ă , c a r e es te în t o t d e a u n a g r e u p e r c e p u t ă de o ure­che n e p r e g ă t i t ă p e n t r u m u z i c ă . Chiar m u z i c a s imfon ică m o d e r n ă , în virtu­t e a polifoniei, sale, es te p u ţ i n în ţe lea­s ă de l u m e a de azi, d a r de ce să mai v o r b i m de oper i le lui B a c h . T r e b u i e s'adinifcem ca adevăr , că b 'mba litera­r ă m u z i c a l ă n u es te acces ib i lă masse i , c ea ce şi expl ică succesu l colosal al m u z i c e i re le şi o r d i n a r e şi dep l ina ne-c u n o ş t i n t ă şi l ipsă de p o p u l a r i t a t e a-celor m a i m a r i c r e a ţ i u n i m u z i c a l e .

D a r pe l â n g ă f o r m a şi s t i lu l загѵ B a c h es te foa r t e c o m p l i c a t şi adân<j p r in cup r in su l său . Melodii le şi armo7

4. — Nr, 13. UNIVERSUL LITERAR

Cer senin, albastru. Presărat cu stele. De ce*mi furi tu o a r - > Gândurile mele ?

Sau în tineri visul Visul, nemurirea. Cele cat zadarnic, Şi niCs nicăirea ? !

Ce-o fi vrând să spună floarea Ce se clatină de vânt T — Spune că 'n curând, sărmani., Va ajunge hi mormânt...

niiie lui nu sunt obic'mite şi expri­mând sentimente adânci religioase ele găsesc răsunet în adâncimile sub-conştiente ale sufletului omenesc. Oa­menii cu sufletul curat şi deschis mai curând vor înţelege pe Bach, decât oamenii vieţei de toate zilele cu pro­za ei. Aria lui Bach este un templu în care poţi intra cu smerenie lăpă-dând preocupările pământeşti şi scu­turând praful de pe tălpile picioare­lor. Pentru astfel de aleşi Bach dă izvoare nesecate de luminare sufle­tească şi de entuziasm. Muzica Im" este o stihie, care ridică sufletul ome­nesc până la o aşa înălţime care poa­te să ridice numai sentimentul sfânt al bucuriei şi extazul religios. Bar pentru ca stihia aceasta să acţioneze, trebuiesc anumite condiţiuni cultu­rale, care în societatea noastră con­temporană sau "nu există sau se gă­sesc într 'o stare embrionară.

Ori cât această ar fi de straniu pen­tru mulţi, dar trebuie să spun că Bach a fost un compozitor bisericesc prin excelenţă. Biserica, religia au fost principalii excitanţi ai. creaţh> nei lui. Operile lui principale suni 300 de c ân ta t e . pasiuni, messe con­sacrate bisericei şi scrise pe texte re­ligioase. Dacă luăm în vedere indife-rentizmul religiös al claselor culta din societatea contimporană, atunci cuprinsul textual al compoziţiilor lui Bach le vor interesa prea puţin. Mulţî cred că operile muzicale-sufleteşti pot să intereseze numai pe vizitatorii hra­muri 1er lui Dumnezeu, neînţelegând că toată muzica modernă ohiar in formele ei lumeşti este obligată mu-zicei bisericeşti şi că ultima <Üa pun­ctul de vedere al puterei creaţuneî muzicale are multe creaţiuni cari n'au putut.fi întrecute de creaţîuniîe n i uzi cei lumeşti.

Pe lângă aceste piedici culturale în răspândirea muzicei lui Bach, mai e-xistă şi o piedică curat cultural mu* zicală.

Pent ru ca să apreciezi pe Bach din punctul de vedere muzical trebuie să-1 execuţi mult şi trebuie să pătrunzi în adâncimile creaţiunilor lui. Condiţi­ile contimporane muzicale culturale

РШще eă. i-a treeat timpul Şf-o, îngraapă-al toamnei vânt, — Ctum aşa vor treee toate Câte sunt pe acest pământ...

Ce-o fi şopotind isvorul Azi, când frunza se răreşte '! — Ah ! nu ştiţi că de-o hthire Ш ş'acuma povesteşte..

Spune e'a văzut în cale Un voinic frumos şi o fată Cum s'a despărţit cu jale Şi au plâns ea nici odată...

Seb. H o r t o p a n

şi sistema educaţiei muzicale nu dau terenuri favorabile pentru aceasta. E drept că în conservatoare cântă Bach, de la preludii, fug", invenţii, dar aceasta mai mult din obligativitate şi ca un prinos adus muzicei serioase. Dar nu numai elevi dar şi profesori de muzică privesc la Bach ca la o ve-ehituTă. Bine înţeles cauza acestei o-pini despre el este dezvoltarea mică a muzicei şi pentru ca Bach în con­servatori nu este expus cu lucrările Iui principale, dar cu miniaturi pen­t ru forte'vîano. Adevăratul Bach es­te în messelc, pasiunile, cantatele hv. Dar toate aceste lucrări au fost scrise pentru forţele disciplinate ale oboru­lui şi ale orhestrei. Bach poate fi a-preciat numai dacă va fi executat bine şi dacă va fi deseori ascultat — numai atunci el va putea fi înţeles în adevărata lui mărire.

V. Bul icev

Din ruseş t e de Dr . I . D .

După lovitura de s tat care a pre­cedat plecarea împăratului Carol şi a soţiei lui, Zita, din Austria s'a gă­sit la Viena, în podurile Hof burgului o s tatue albă de ghips a unui t â n ă r ;

Piesă de teatru a lui, Hona Furtună Subiectul acestei piese de tea t ru , -^

fără s ă sa îndepărteze- de frumuseţea" alegorică a basmului unde poporul prin crearea lui Fătframos a înţelei să întrupeze într 'un om frumuseţea fizică şi morală la olaltă, — este int terpretat de autor într 'un chip cu to< tul deosebit.

Fătfrumos plecând spre Ileana, îşi ajunge idealul, însă prea târziu căoi e răni t de moarte , iar" Cosinzeana fu" sese deşteptată din somnul în care era ţ inută de smeri, de un păcătoî furişat până la dânsa pe urmele vb teazului Fătfrumos.

Fătfrumos învingător, dar în agonie moare, sfârşit natural al celor cari luptă pentru un ideal, — şi Tieana a-doarme din nou, în aşteptarea altui Fătfrumos care va trebui să vie.

înaltul altruiism filozofic care bucneşte din ultimile vorbe ale lui' Fătfrumos, ridică subiectul piesei lui F u r t u n ă cu mult deasupra obişnuite­lor basme versificare şi aranjate în piese de teatru.

Acest altruism ţesut în versuri no­bile şi simple, cu atât mai frumoase, cu cât sunt în stil popular românesc,' revine ca un ecou spus de tovarăşii lui Fătfrumos morţi pentru apărarea ta­rei dar cu visul frumnsetei, cu Ileana în ultima lor privire : Frunzuliţă verde, verde de stejar Spune-le că viaţa, viaţa nu se pierde Ci se 'ntoarce'n alte frunţi ca 'ntr'un

altar €um se 'ntoaree vara'n codru frunză

verde.

In numărul vHfeor vom publica şi câteva eeene dia Fătfrumos.

Nildta Macedonsk!

Contele Carol Lanckoronski, mareşa­lul palatului împăratului Austriaî, la identificat.

Această s ta tue a cărei reprodu.-Ha o dăm esta a fiului lui Napoleon V>>*

Uum ' i i i cS 3G M a r t i e J 9 2 4 .

* aaparte . Chipul este chiar un mu-îagitt ce а fost luat după capul lui Na­poleon ui II, pe patul morţei . Puiul de vultur, Regele Romei şi în u rmă nu­mai duce de Reichstädt doarme som­nul veşnic' în capela Capucinilor din -Viona. •'

P e cosciugul său, fotografiat numai după plecarea Suveranilor Austriei,; este gravat următoarea inscripţia :

„Fiul lui Napoleon, împăratul fran­cezilor" iar mai jos, în epitaful său este evocat titlul acelui cars a mur i t duce de Reichstädt :

,, Sa iu ta t diu leagăn cu numele da R e p e :v Romei",

P e i s a j d e i a r n ă Jhtă vântul ! Şi Шп cerurî se cern norii vieoolind întreg pământul.

Cearnă dealurilor sure. »'a elbii de tot ; »'"« împreunat eu cerul. Numai dâmbul de pădur> a rămas doar ca o dungă : iar pr'n el se umflă vântul. $uerândumşi cântul...

După deal se resfir norii şi rămâne spânzurată, luna, palidă, 'ngheţată bitre nori de ghiaţă. Din pădure-o umbră neagră, pe furiş coboară 'n vafo ; un lup. ce-a eşit la pradă... . Í 'ntâlnit un stârv în cale si-a 'nceput să-l rupă lacom.

Luna pală îl luminează bl profil fî-şi reflectează razele pe ai 'v' <••'•• м, care clănţăne şi muşcă îh grozava-i lăcomie, pe alţi lupi închipuif>'.

M. M. Z a m f i i e s c o

UX.VE.iS J - L ' T i ţ ' M ' v

Cârnatul fermecat De mult, de mult; pe vremuri, pe

oamenilor pe pământ , t răiau în bor­deiul lor doi bătrâni , moşul şi cu baba lui.

Erau aşa de săraci, că adesea nu aveau ce să mănânce

în t r 'o seară, în ajunul anului nou, s tă teau amândoi în jurul mesei, fără foc în sobă, flămâzi şi t remurând de frig. Nu aveau cu ce să cumpene mâncare şi nici o bucată de leranm măgar, pentru a o băga în sobă.

Trişiti şi amărâ ţ i de srăjnicia vre­murilor, ei vorbiau :

— ,,Ah ! zise moşu, ce bine ar fi „dacă acuma mi s'ar ară ta vre-o zână bună şi ne-ar da tot ce ne tre-,,bue.

— „Da, a s t a - a r fi minunat , răs^ „punse bătrâna, ar fi un mare noroc „pentru noi.

— „Dar ce am cere să ne facă ! ? „Avem nevoie de a tâ tea lucruri, căoi „eu, zău, nici nu aşi şti ce să-i cer „mai întâi, zise moşul.

— „Da ar oudd armn oudbmc pora — „Uite, ce prost eşti ! se repezi

î/bătrâna, nu ai şti ce să-i ceri !! Eu „aşi cere un butoiaş plin cu galbeni „de aur, frumuseţe şi t inereţe veci-nică.

se auzi o voce limpede ca sunctu» unui colopoţel de argint :

— „Nu vă mai cer ta ţ i zadarnic !" Şj dîh eoşul^bbei se cobora o s â n i frumoasă î'm bracată în haine s t răhr ci toarë. " ' " -

Bărtânii rămaseră încremeniţi . — Uite, vă dau voie să-mi spuneţi

trei dorinţi ale voastre, zise zâna şi vă promit să vi le îndeplinesc.

Moşneagul care era din cale afarăf de flămând, rosti fără să-şi dea seama :

„Vreau ca pe roasă să se ivească un cârna t gustos".

^,bia termină bătrânul şi pe masă se înfăţişă un cârnat mare şi o bu-«ată de pâine.

Când baba îşi dădu seama de do­r in ţa a t â t de nepotrivită a moşneagu­lui se înfurie şi strigă plină de m a m e :

— Băt rân prost ce şeti Aş dori ea acest cârnat să se lipească de na­sul tău.

D i n t r V dată eârnatul sări drept în sus şi se lipi de nasul moşneagului.

— „Vai ! ce mă fac eu acum ! îu-eepu să se tânguiască bătrânul . ..Nu-„mi rămâne de cât să mor ! Toţi oa 1

„menii m ă vor batjocori că am în loc „de nas, un cârnat . Nenorocit ce „sunt !

Ce pu tea acuma să facă baba ? Ea

— , , L a ce bun, frumuseţe pentru „tine, se necăji moşneagul, mai bine ,,ai cere sănăta te şi o mâncare gus­t o a s e căci a s început să-mi vie le.ş'n ,,de foame !

— „Pă t r ân laco mşi prost ce eşti „strigă baba, tu nu înţelegi că daca „am avea bani. am găsi şi de mân­care !?

Tot certându-'se ei astfel, de odată

to t îşi iubea moşneagul cu care tră> ise aproape cincizeci de ani ş mise îndura să-l iase aşa pocit pentru tot­deauna. Aşa dar iu nevoită să spună zânei şi cea de-a treia dorinţă . Oâri natul să se desfacă de nasul moşnea­gului.

Zâna îndeplini şi aoea-ră dorinţî a lor, iar cârnatul căzu îndărăt în fa* furie.

ê. ~ Nr. 13. UNIVERSUL LITERAR Duminică 30 л \ . r . i t - iul*

Z â n a apoi Ie zise cu un. hohot a r gintiu : • — „ Ia tă ira plini te cele t rei dorinii ale voastre" şi apoi dispăru, iar săr­mani bătrâni rămaseră cu gur;i căs­cată, nealegându-se de pe urma aces­tei întâmplări de e⣠cu un singu? cârnat pe care îl şi mâncară după ce ве desmeticiră bine.

П. F e a d o s i n

G Ă T E L I A

FfHiTfiite li Ca şi până acum, oferim cititorilor

Universului Literar pentru luna Mar­tie 7 loturi de mărci foarte importan­te . Fiecare dintre aceste loturi cu­prinde serii foarte frumoase şi inte­resante.

Tragerea acestor loturi se va face luna viitoare. Rugăm pe toţi acei ce .voesc să participe să ne trimită din .vreme cupoanele, astfel că în ziua de 1 0 Aprilie să putem face tragerea

P e lângă premiile filatelice lunare, Vom acorda un foarte interesant pre e

miu care va consta dintr 'un album complet cu foi schimbătoare.

I a t ă noi serii de mărci ce putem o feri cititorilor colecţionari. Ucraina I emisie 5 val. 4 lei ; Ucra­

ina 1920, 14 val. seric comp!. 0 lei ; Wiiricnbcrg, serie comun i s t ă , IO vai. corn pl. 30 lei : <)i-upa\ia. roiuánd rn Ungaria, scrie 12 val. 11 Ici ; Letonia, seric 4 val. bune 4 lei ; Ungaria, serie comp), bolşevică. 5 val. 19 lei : Ceho­slovacia, I scrie surşnrj pe mărci aus trîace, serie rară, 30 val. 50 I e i ; Ceho­slovacia, aceiaşi serie, 7 valori 8 lei*. Venezuela, serie compl. 5 valori 9 let; Turcia, serie rară, 7 valori 13 lei ; Le­vant rus, serie compl. rară. 1 0 valori 25 lei : Memmel, serie compl. 1 1 val. 1 2 lei ; Polonia, serie comemora­tivii, rară. 6 val. 30 lei ; Azerclbeidgen, serie compl. până la 25 mii ruble, 6 val. 9 lei : Creta, serie compl. 6 val. 15 lei ; Italia, serie 4 val., ocup. Aus­tria 4 lei : Honduras, serie compl. 8 val. 12 lei ; Lichtenstein, serie compl. 20-val. 12 lei ; Germania, serie doliu, compl. 19 val. 1 7 lei ; Chili. 1 0 val. serie compl. 1 1 lei.

Imormaţitmi filatelice Anul acesta F ran ţa va scoate o

nouă marcă poştală comemorativă cu ocazia tricentenarului poetului marchiz Fie-re de Ronsard.

* D. D. I. Popescu Slobozia. Peiv'ru

participarea la premiile filatelice şi abonaţii ne vor trimite cupoanele,' cât mai lepede- posibil.

C. A. OrŞşlajMi Sir. Genera l Lanova r i , 113

O a m i n t i r e d m v i a ţ a k » R u b e n s lua 29 Iunie 1 5 7 7 , în oraşul -Colog­

ne, o nobilă familie, originară din Styria. număra un membru mai mult. Marie Pipelingne dădu viaţă unui al şeaptelea copil, în casa unde o jumăta te de secol mai târziu, o re­gină a Franţei, Maria de Medicis, tre­buia să-şi dea ultima suflare.

Acest copil, al cărui nume a fost re­petat de nenumărate guri, era Pierre-Paul-Rubens.

J e a n Rubens ta tă l său, care era un catolic înfocat, se ocupă mult de e-ducaţiunea sa, . pregătindu-l pentru magistratură. De-aiba ajuna la 1 0 ani, tânărul Ru­

bens, care se remarcă repede prin progresele în studiile sale, pierdu pe sfătuitorul strălucit ai primilor săi ani. Mama sa îl duse atunci la An­vers, oraşul său natal . îşi continuă studiile cu ardoare, terminânud-şi re­torica : greaca şi latina îi deveniseră tot a tâ t de familiare ca şi propria sa limbă.

Tânărul Rubens, ocupă un loc bun, în calitate de paj pe lângă contesa Laláin : cu toate acestea însă, el era ursit pentru lucruri cu mult mai mari. Această „slugărie" înaltă, nu-i oferea nici un farmec ; rel se simţea pătruns de inspiraţiunea ce-1 ducea către artă. După ce învinse împotri­virile mamei sale, putu, în sfârşit, să se dedice studiului rvicturei.

Primul atelier la care studia, fu a-cela al lui Adam van Ort : dar bruta­litatea acestui maestru îl desgustă pe R u b e n s , determinându-1 să plece. în­drepte du-se către Ott o Yocnius, f i " ră rival în acea epocă.

Pa t ru ani i-au fost deajuns tână­rului artist să fie iniţiat în secretele artei sale : nu-i mai rămânea decât să-şi perfecţioneze talentul prin stu­dii modele. Obţinând scrisori de re-comandaţie. el plecă în Italia, vizită apoi Veneţia, unde studia pe Titian, Paul Véronèse şi Tintoret ; apoi se întoarse la Roma şi Florenţa, consa-crându-şi zile întregi pentru a pă­trunde profunzimile geniului lui Mi­chel Angelo.

La Gênes el fu admirat, sărbătorit, chemat în societatea cea mai înaltă,-când primi vestea că m a m a sa era grav bolnavă. El plecă repede, călă­torind zile întregi, dar în drum află tr ista veste a morţ-ei aceleia pe care spera s'o mai revadă ; o iubea din to t sufletul, cu cea mai sinceră afecţiu­ne.

Copleşit de această pierdere, se re­trase câtva t imp la mînăstirea Saint-Michel, în apropiere de Bruxelles, pentru a trăi împreună cu durerea sa. Aceasta, fu pentru el o tristă con­solare, făcând să i se ridice o piatră la mormântul mamei sale mult iubi­te, compunând el însus un epitaf pa

care-1 gravă în marmora . funerară . La KilO, la întoarcerea sa la An­

vers. Rubens se casatori cu Isabelle .Brand.

Din acel moment, el fn copleşit do bogăţie şi onoruri ; talentul său. s-p,i-ritul său si mai ales cunoştinţele sale profunde, il fă/-ură căutat de multe curţi regale.

Reputaţ ia sa devenind europeană, fu chemat în F r a n ţ a de către Marie do Medicis în 1620. după ce primi or­dinele reginei, supunându-i ideile sa­le, el plecă la Anvers şi termină, in t imp de 20 de luni patru eompoziţi-uni care reprezentau sub o formă a-legoriră. viaţa reginei.

Toate ţările europene. Spania, Por­tugalia. Anglia, primiră succesiv pe acest mare artist, şi îl primiră cu tot respectul de care se bucura acest geniu.

Pretut indeni Ruhens dorea să vizi­teze atelierele pici orilor contimpo­rani, cărora Io lăsa totdeauna, garan­ţia genorozitătoi sale.

Elevii remarcabili pe cari i-a for­mat el. se bucurau de acetaş glorie.

Astăzi 130 de tablouri, reproduse pe fotografi!, constitue posterităţii, operile personale ale lui Rubens. A-cest talent enciclopedic atinse toate genurile. El p icta cu acelaş succes is­toria, portretul, peisagiul. florile şi a-nimalele. Când voi să compună su­biecte religioase, -al le execută, cu o superioritate magistrală. Una dintre aceste capod'operc, păstrează legată de ea o anecdotă, pe care doresc s'o povestesc.

Rubens, devenit gloria şcoalei fla­mande, lucra de mai multe luni la compoziţia, unui tablou religios. Sar­cina era dificilă, căci trebuia să re­prezinte pe Christos pe cruce, încon­jurat de Fecioară m a m ă şt de Mag­dalena, care sta la picioarele Mân­tuitorului lumii, a învăţătorului mul t iubit, culegându-i ultimele suspine dumnezeeşti.

Tabloul era gata şi Rubens îl retu­şa de mai multe ori. El îl vizită în fiecare zi şi se felicita la vederea a-cestei frumoase lucrări, care îl costa­se atâtea eforturi ; dar nimeni însă nu fusese chemat să-l admire.

Numeroşii săi elevi, aşteptau ne­răbdători ziua când ar fi avut bucu­ria să contemple noua operă a mare­lui lor maestru. In sfârşit Rubens -era satisfăcut ; el îi făcu ultima corecta­re şi în câteva ore, uşile atelierului său fură deschise.

Unul dintre elevi cei mai tineri, ar­tist de geniu, a cărui glorie trebiua deasemenea să-l facă nemuritor, prinse de veste că Rubens nu era a-colo.

Deodată imaginaţia sa se exaltă, şi puse lă cale un îndrăsneţ plan, pără-sindu-şi. cilegii săi. Aceştia, ab­sorbiţi de copia unui măre ţ model, nu observară că unul dintre ei disnă--ruse.

Duminică, 30 Martie 1924. UNIVERSUL LITERAR Nr. 13. - 7

Tanárul elov. plin de Ы У И Г І Р îa ve­derea cajpod'operei, se iudn-ptă r« peda către uşa a te l ie ru lu i lui líubt-ns. făcu să t r e m u r e , reculegându-Se;

Deodată se nuzi un sgomot. c a r t -l însă curiozitatea îi înv inse .şi t recu pragul. Imprudentul se împied ică in urma unor pânze pe jumăta te schi­ţate, isbind un tablou de o d imen­siune mare.

O nefericire !.~ ochii săi scântee-tori dădură n sfârşit de obiectul pe care-1 esteta, dar o par ie se ştersese: era umărul şî b r a ţu l MagdaJenei. La.

• сагз maestrul lucrase <*u o jumăta te de oră înainte.

Co să facă?. . . '(> zăpăceală îns-păimantătoare tu 1 bură suflet ui vi-novatuitti.

Ce n'ar fi dat el să se liniştească, în faţa imprudenţei sale !...

Cum invidia fericirea prietenilor săi !

Dar el era singur, singur în fata tmui tablou actizaior. a capod'ope-rei mutilate. Un viitor întunecat i se desfăşură în faţa ochilor; el îşi văzu existenţa distrusă, căci Rnbens, in­dignat, îl va goni din atelierul său, în timp ce camarazii îl vor învinui He ultragiu şi familia îi va raproşa toată viaţa această greşeală.

Adio, visuri de glorie !... Acela сагз trebuia să-i deschidă cariera, nu va mai voi să-l revadă...

Aceste gânduri triste se încuibară în imaginaţia tânărului artist. In mij­locul primejdiei, privirile sale tul­bure zăriră paleta lui Rubens pe care erau întinse bogatele culori, cu care maestrul se servise.

Dacă ar îndrăsni, şi-ar repara im­prudenţa printr 'o fericită hotărîre în-drăsneaţă. Fără să mai reflecteze, el apucă cu un fel de furie sălbatecă pensulele încă umede. Cu o mână pe

care o conducea dcsnădejdea. elevul p i c t a diu nou u m ă r u l şi b r a ţ u l "Mag­dalena. . .

O oră se scurse eu greutate : dar vai î ea fu penlru el un secol...

Tânărul pictor puse toate la locul lor şi părăsi cu spaimă încă, acest loc mar to r al teribilei salo imprudenţe.

Rubens se reîntoarse ; prima sa gri ie fu să viziteze pe scumpii săi elevi, invitându-i cu dânsul în ate­lierul său.

Cu toţii aveau o mare bucuri,?; fie­care vota. să fie în prima linie; cu toate acestea, unul dintre ei. sta în umbră ; o paloare gălbuie era răspân­dită pe trăsăturile sale.

Tinerii artişti ertau pătrunşi dc ad­miraţie, mandrin du-se că aparţ in şcoalei unui astfel de maestru.

Rubens îi întrebă cu bunătate , ce îi frapează în această compoziţie (ta­bloul în cea maî mare parte ara în semi-coloraţie ; Magdalena singura, aşezată în primul plan, era luminata de raze vii).

..Este, spusa un elev. obrazul fe­cioarei, întipărit cu o vie durere şi sfântă resemnare.

- ..Este, Chris tos. spusa un alt elev. Reprezintă creaţia desăvârşita a Mântuitorului*'.

Un al treilea гешагса mai ales. fru­mosul cap al Sf. Ion.

,, Cât daspre mine. spuse Rubens, eu prefer pe Magdalena. Acest" nu-m ă r şi acest braţ sunt cu mul t mai fin lucrate, decât tot restul tabloului. Este acolo cava s t răin; când pără­sisem atelierul, nu eram atât de mul­ţumi t" .

Spunând aceste cuvinte, acel care t remura la spatele camarazilor săi, simţi că i se-umple sufletul de bucu­rie. Cuvintele lui Rubens veneau să-i

adeverească ceea ce putea ajungă ítí-tr 'o zi....

Multă vreme trebui el să păstreze se.ret.ul acestui succes în fundul ini­mii sale: dar dm acea zi nimic nu mai egala ardoarea aceiuia care tre­buia să poarte a tâ t de măre ţ numele de Antoine van Dick.

Cu drept cuvânt numai pensula lui Van.Dik a putu t să înşele ochiul exersat al unui Rubens !....

ѴІгдШи Leon t e

Z â m b e t d e i u b i r e — SOIf E T —

''Robit eu o privesc cândîmà apare Cu chipul ei de înger fermecat

' Vu sufletul întreg înamorat Şi cu privirile-i surâzătoare.

Pe fruntea ei o caldă sărutare \Eu i-am depus atunci extaziat

rŞi dorul meu pe veci mi sya legat De frumusefea ei nepieritoare

ŞLn vremi târziii, în nopţile de vară Când rătăciam prin codrii,—în izvoare Lăsase luna părul ei de raze

Şi dorul mă'mpresoară-acuma iară Prwirüe ei vin să mâ'nfioare Şi-ndurerat rămân dus în extaze...

P e t r e D. P o p o v l c t

H NOUILE PREMII FILATELICE ALE

— P e luna Martie 1924 CUPON No. 4 .

Mamă şî amantă ROMANJE L O U I S U L B A C H

Dar , d a c ă m ă t u ş a e r a de obicei n e p ă s ă t o a r e l a a c e s t e s c h i m b ă r i de în fă ţ i şa re , ac i fami­l i a r ă , a c i de u n respect exagera t , s i m ţ i în z i u a a c e i a b l â n d e ţ e a î n t r ebă re i .

— Nu, n ' a m a l t ă nevoe de cât de a m a i v o r b i си Une. , L v i z a l i t r a s e s i n g u r u l fotoliu ce se af la în o d a e şi se a ş e z ă pe u n s c ă u n e l în fa ta ai.

Acest ges t făcut în orice a l t ă odae a r fi a-ni ir t t i t d o a m n e i de Grémil ly , felul s u p u s de a e> a ş e z a pe care îl l ua F i l ip . Dar . în a-cea&tä c a m e r ă v i rg ina lă , m ă t u ş a nu m a i vă­z u drj câ t p e nepoa ta , şi îşi p l i m b ă p r i v i r e a c u î nc rede re î n p r e j u r u l ei, p e n t r u a se p ă ­t r u n d » de a c e a s t ă a t m o s f e r ă de cu rag iu , de s e n i n ă t a t e ; de aces t p a r f u m de v i r t u t e şi de sacr i f ic iu d e care a v e a a t â t a nevoe.

Lu iza , tot, pa l idă , d a r cu o l impez ime de a-laba&trn p e obraji , î n c r u c i ş a cu n a i v i t a t e m â i n i l e , ş i cu ochii r id ica ţ i , cu o p r i v i r e ru ­g ă t o a r e r ă s p â n d i t ă în a z u r u l lor, a ş t e p t ă . Mica c ica t r ice de la t â m p l ă , p e care o e x a m i ­n a s e poa t e cu câ teva m i n u t e m a i î na in t e , la og l indă , n u e r a a s c u n s ă de buclele p ă r u l u i .

D o a m n a d e G r é m i l l y o văzu şi a cea s t a îi fu ca u n î n d e m n .

— Ccpi la m e a . zise ca. a m vorbi t despre t i n e cu b ă t r â n a m e a p r i e t e n ă , d o a m n a de JLuzay. Ş t i i t u p roec tu l pe care 1 a m făcut 1 c o n t i n u a ea cu v ivac i t a t e , l-'ste că s a r p u t e a 6ă devii fica e i

Luiza , tot s p e r â n d o veste b u n ă , n u se a ş ­t ep t a la a r e a s t a .

— Oh ! m ă t u ş e , zise ea r u g ă t o a r e , ca ş i c u m i a r fi ce ru t c a aces t v is pe care î l a d u ­cea, să n u l lase s ă piai 'ă .

D o a m n a de Grémi l l y se for ţase î n u l t i m a cl ipă, că să ' i s p u e aces tea .

Şi p e n t r u că l u a s e p a h a r u l t r e b u i a să ' l bea . — I -am s p u s Genovievei , c o n t i n u ă ea, că

n u te voi cons t r ânge câ tuş i de p u ţ i n d a r da­că aceas t ă căsă to r ie ţ i -a r p lăcea .

Cu vc cea m a i încea tă , ca şi c u m i-ar fi fost. t e a m ă şă fie auz i t ă , J a n a a d ă u g ă :

— Aті cons imţ i . P u n e a u n m a r e pre ţ pe p r o m i s i u n e a ei de

a con'-inc ţi , voind ca L u i z a să o aprec ieze . F a t a îi luă mâ in i l e ; i le s ă r u t ă cu en tu -

l i a s m , r e r i n â n d u - ş i o l a c r i m ă de b u c u r i e . D o a m n a de Grémi l ly n u î n d r ă e n i să -ş i re­

t r a g ă m â i n i l e , d a r fă ră să v rea , şi-le c r i spa , s u b buze le ca re le a p ă s a şi p r i v i r e a ei l u ă o expres ie s fâş ie toare .

— Ah m ă t u ş e ! m ă t u ş e ! m u r m u r ă Luiza . — N u m a i că p e n t r u a r ea l i za aces t proect ,

t r e b i u s c l u a t e oare care p r e c a u ţ i u n i şi t re -b u e s ă m ă a s c u l ţ i î n tot ce ' ţ i voi s p u n e .

L u i z a îşi r i d i că f runtea . Gr i ja îi r evenea . î ş i a d u c e a a m i n t e de scena d i n sa lon.

— Poţ i oare să te îndoeş t i , m ă t u ş e , d e su ­p u n , rea m e a

— S u p u n e r e a t a n u ' m i a junge !... — Respec tu l m e u , p r i e t e n i a mea. . . — Vreau s ă m ă iubeş t i m u l t , m u l t , în ţe leg i

t u ? Nu p e n t r u r ă u l t ă u a ş i v r e a s ă fac a-ceas t ă căsă tor ie . . . ci d i n c o n t r a c a s a a m o fică... Ha i , c r e d e - m ă copi la m e a , m e r i t d e a i u l ca s ă fiu i u b i t ă !

L a c r i m i l e se u r c a u î n ochi i d o a m n e i de Grémi l ly . .

T u r b u r a t ă , t r a n s p o r t a t ă , s im ţ ind , f ă r ă s ă î n d r ă z n e a s c ă s ă m ă s o a r e t o a t ă a d â n c i m e a , că u n m a r e sacr i f ic iu se î n d e p l i n e a . L u i z a se r i d i c i p e n t r u a se a r u n c a de g â t u l m ă t u ş e i sa l e .

E f u z i u n e a e r a p r e a g r ă b i t ă . J a n a î n t i n se b r a ţ e l e î n a i n t e s i l ind pe Luiza. s ă se reaşeze , s p u n â n d u - i :

— Bine , b ine : s u n t s i g u r ă de t i n e ; d a r v r e a u să te fac s ă ' ţ i c u m p e r i fer ic i rea, p e n t r u ca s ă n u ' ţ i o da to rez i decâ t ţie... Oh ! fi s i g u r ă c ă n ' a i s'o p l ă t e ş t i p r e a s c u m p !... Vă iub i ţ i , s á u m a i b ine : c rede ţ i că v ă iubiţ i . . . T r e b u e a c u m ca d o a m n a de L u z a y şi eu, să f im a b s o l u t s i ­g u r e de a c e a s t ă d ragos t e ca s ă n u a v e m nic i o teamă~ p e n t r u fer ic i rea voas t r ă .

L u i z a p ă r u s u r p r i n s ă . E a îşi p u s e o m â n ă p e p iept , sp r e a j u r a de s i n c e r i t a t e a ei.

— Da, r ă s p u n s e d o a m n a de" Grémi l ly , t u 11 i u b e ş t i ! d a r el, el te iubeş te ?

— Oh ! m ă t u ş e 1 — Oameni i , s c u m p a m e a copilă, n u s u n t tot­

d e a u n a l iberi de s e n t i m e n t e l e l o r a ş a c u m cred că sun t ; a d e s e a ori v io ic iunea u n u i sen­t i m e n t nou n u es te decâ t , i r i t a ţ i u n e a , u ra , fri­ca ce o a u de u n s e n t i m e n t vechiu. . .

D o a m n a de L u z a v şi eu, v r e m să fim s i g u *

Iubire conjugală Servitoarele lor...

Ea. — Şi când te gândeşti că sunt bărbaţi care îşi ridică femeile în slava oerului...

El. — Oh, dacă aş şti că rămâi acolo !

— Na !... coniţa a făcut o ispravă ! In cutia cu bomboane delà domnu Nicu pe

care coniţa o svârlifo era un inel pe care eu Vom vândut...

* % t u vei fi a l e a s ă ş i - i u b i t ă f ă ră njci un g â n d . m u r m ă . El es te s i n c e r i t a t e a Însăş i şi tu , t u

S iubeş t i . D a r s i n c e r i t a t e a a r e s c r u p u l e «e t r e b u e s c

• s e n a j a t e , r i s i p i t e ; p e n t r u a c e a s t a t r e b u e s ă h ie r f im; a j u i ă - n e p r i n a b s o l u t a t a î n c r e d e r e i n n e i şi fii d i sc re t ă . Nu- i m i n ţ i i ; â r f i de p r i -*o&i de al tfel , n ' a i decâ t să ' i r epe ţ i că î i - i u -ke ş t i şi a s t a i i v a a j u n g e .

D a r n u ' i s p u n e n ih i i c de sp re noi , n ù t e m i r a Ae n imic , m e r g i pe d r u m u l pe c a r e te d u c e m • o i , f ă ră să ' ţ i Î n c h i p u i u n m o m e n t că v o i m «lt-сел a decâ t , fer ic i rea t a , p e ca re s u n t e m e g u r e că o vom a s i g u r a . N u t e îngr i j a , i ţ i Jur...

— Oh ! m ă t u ş e , n u j u r a . Te cred. M ă l a s i n • o i a d- ta le ! zise L u i z a e x t a z i a t ă şi ca re v e d e * l i m p e d e că, pe m ă s u r ă ce d o a m n a de GrémMïy • o r b e a , ca o i r a d i á r e a u n e i f lăcăr i a s c u n s e se r ă s p â n d e a pe ch ipu l aces te i eroice femei . •

— M u l ţ u m e s c , zise J a n a eu o s ince ră recu­n o ş t i n ţ ă , m u l ţ u m e s c , copi la m e a . • A h 1 an i nevoe de a fi i u b i t ă 1 şi voi fi a t u n c i « a n d m ă voi p u t e a iubi eu î n s v m i , c â n d te vo i ş t i fericiă în oăsn .c ia ta , în f ami l i a ta .

— S c u m p a m e a m a m ă , vei vedea f e r i c i r e* • e e a s t a care va fi ope ra ta .

— P o a t e că n ' a m s'o văd, căci ваі-s 'a f ăcu t 4 o r de c ă l ă t o r i i , ' d a r voi cunoaş t e v i a ţ a t a . T o t ceea ce'ţi cer este, s ă iubeş t i d i n t o a t e p u t e r i l e t a le pe ace la pe care noi... p e oare Cu t i ' l voi fi da t ; u i t ă - m ă d a c ă vre i p e n t r u c a t e -v « zile. Ego i smu l fer icirei t a l e v a fi r e c o m p e n ­s a şi b u c u r i a m e a m a t e r n ă .

— Ah ! d r a g ă m ă t u ş e ce b u n ă eş t i l ce m a r e • ş ţ i şi c u m te în ţe leg .

.Ce v r e a oa re s ă zică cu a s t a ? D o a m n ă d e Gremi l l y o î n t r e r u p s e :

— Mă tn ţe legi ; a s t a î m i a junge . Astfel , me-am l a ţ e l e*

Lasâ - t e s ä fi c o n d u s ă orbeş te . Ş i d a c ă i ţ i r p i p ă r e a câ te o d a t ă m a i p u ţ i q f avorab i l ă p roee-t u l u i pe c e r e l ' am făcut , n u te a l a r m a » v a fi • ş i r e t en i e d e război . A ş K v r e a s a e m m e r i t u l d e а t e 4л ; - va t r e b u i s a o m a c r u l «fi t e •edez.. .

Aces tea s u n t s t r a t eg i i de cochetă pe oare ţ i- le dcsvă luesc .

— N u te t e m e de n i m i c mă tuşe . . . E u n u «er m a i m u l t decâ t de a fi cochetă , p e n t r u că voi veţ i fi l â n g ă m i n e , voi m a m e l e me le p e n t r u a ' m i d a abso lv i rea . A m poa te c h i a r voca ţ iu -nea.. . E a r â se cu ochi i umez i ţ i .

— T u a i sp i r i t , f a ta m e a ; a r a t ă ' l căci n u ex is tă i n i m ă acolo u n d e n u e sp i r i t .

D o e u n a d e Gremi l ly n u se m a i t e m e a să ' ş i s ă r u t e n e p o a t a şi ' o a t r a s e i a d â n s a eu t o a t ă b e n ă - v o i n ţ a şi d r a g o s t e a m a t e r n ă .

A p r t a p e în ceasul î n care m ă t u ş a şi ne ­p o a t a , u n a în b r a ţ e l e a l t e ia , f o r m a u u n p l a n o c n t r a lu i F i l i p şi p e n t r u el, d -na v i con t e să de L u z a y scobora î n a i n t e a ca s t e lu lu i ei d in t r ă t u r a ca re yen ise s'o i a de i a g a r ă .

F i l i p • a ş t s p t a . Cuge tase n r e l t d u p ă pleca­r e a m a m e i sale şi se î n t r e b a s e d a c ă t n t r ' a d e -v&r că l ă to r i a a c e a s t a a v u s e s e de scop c u m p ă ­r a r e a n n e i p r o p r i e t ă ţ i . Oa re m a m a lu i i i a s -

[ w w w w v v y v w w w v v w s A

• u n d e a ceva ? P r i m i s e vre-o s c r i s o a r e , v re -« În ş t i i n ţ a r e ? .

S a u d -na d e C r e m i l l y a t r ă s e s e l a P a r t s p e ' fosta ci p r i e t e n ă d e ş coa l ă c a s'o v a d ă d a c ă

ş t ie ceva s a u ca să- i m ă r t u r i s e a s c ă tot ? Viccntesa , de ş i p u ţ i n obos i t ă de d r u m , Işt

p ă s t r a t o t u ş i ve se l i a ob i c inu i t ă . P e c â n d i s* toa g e a m a n t a n u l d i n t r ă s u r ă , e a îş i î m b r ă ţ i ş * f ie l , s p u n â n d u - i e u o vo lub i l i t a t e ca r e a r fi p u t u t s ă p a r ă s u s p e c t ă l u i F i l i p :

— A d e v ă r a t că d r u m u r i l e de fier s u n t e i n v e n ţ i e m i n u n a t ă . N u m a i că n ' a r t r e b u i s& cost ' j m a i m e l t decâ t t r a n s p o r t u l l e g u m e l e » şi f ruc te lor n o a s t r e . A t u n c i m ' a ş duce s ingur i s ă m i le v â n d o d a t ă pe s ă p t ă m â n ă l a h a l ă .

— Ai că lă to r i t b ine ? — o î n t r e b ă F i l ip . — F i a r t e b ine . A m a d u s t r u f a n d a l e . Da«

a s t a n u se c h i a m ă o că lă to r ie , că n ' a m a v u t v r r n w s ă fac m ă c a r 6 v iz i tă .

— Nici u n a ? — Nie i u n i c a — m i n ţ i ea.

Şi n ' a i Gumpărat n i m i c ? N u ; a f ace rea n u m i s 'a p ă r u t e o n v e n »

b i lă . Aş fi v r u t să- ţ i d ă r u i e s c u n m i c d o m e n i e ca zesüM ; d a r a c u m d a c ă te î n so r i c u r â n d , те t r e b u i s ă te m u l ţ u m e ş t i n u m a i cu b a n i .

( V a u r m a ) АЛ/ѴАЛ/ѴА/ѴѴАЛАЛ/ЧААА^ѴѴѴААА/І

V I Z I T A

Cinema „VbAICU" R U E , E A Z A :

F i l m e l e c e f e m a i f r u m o a s e ş i i n s t r u c t i v e ^ А А Л А А А Л Л Л Л А Л А А А А Л Л /