duminica după Înălţarea sf. cruci (luarea crucii şi urmarea lui hristos)

8/4/2019 Duminica după Înălţarea Sf. Cruci (Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos)

http://slidepdf.com/reader/full/duminica-dupa-inaltarea-sf-cruci-luarea-crucii-si-urmarea-lui-hristos 1/259

Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos)

Index

Evan!elia şi "postolul #ilei$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$%"catistul Sfintei Cruci$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$&Comentarii patristice ' Evan!elia despre luarea crucii i urmarea lui Hristosș *ărintele Cleopa Ilie ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci ' Despre deose+ircrucilor ,n viaţa celor ce se m-ntuiesc$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$.Sf-ntul Ioan /ură de "ur despre lepădarea de sine0 luarea Crucii şi urmarea lui Hristos 1Sf-ntul 2eofan 3ăvor-tul ' 2-lcuiri$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$4.Sf-ntul Luca al Crimeei ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci5 Ce ,nseamnluarea crucii şi urmarea lui Hristos6$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$47

Calea cea str-mtă a Crucii5 pocăinţa şi neca#urile$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$%7Sf-ntul Inatie 8riancianinov ' Învăţătura Sfinţilor *ărinţi despre calea cea str-mtă %7

Extrase din scrierile Sf-ntului 9acarie cel mare$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$%:Extras din scrierile Sf-ntului 9arcu "scetul$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$.;

Sf-ntul Isaac Sirul5<Calea lui Dumne#eu e Crucea de fiecare #i0 căci nimenea nu s'a suit la ccu răsfăţul=$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$.%9itropolitul "uustin de >lorina ? *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci .7

9itropolitul "uustin de >lorina ? *redică la "postolul din Duminica după Înălţarea SfintCruci ? Hristos trăieşte şi ,mpărăţeşte$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$&;



Cuviosul @ustin *opovici ' Amilie la Duminica Sfintei Cruci (;:.&) ' Luarea crucii ca deveni,ntru Hristos$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$&4Cuviosul Sofronie Sa!arov ' Creştinul neapărat tre+uie să fie un nevoitor$ <De pe Cruce nu poori0 alţii te iau=$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$&7Sf-ntul Bectarie de E!ina ' Despre inviola+ilitatea li+ertăţii$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$71

Sf-ntul Bectarie de E!ina ' Despre adevărata li+ertate şi despre fals'numita li+ertate 77Sf-ntul Bectarie de E!ina ' Despre modul ,n care putem răm-ne li+eri din punct de vede

moral$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$:1"r!im$ Ioil onstantaros ' Cuv-nt la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci::Sf-ntul asile al inesmei5 Calea lepădării de sine şi a supunerii$$$$$$$$$$$$$$$$$;*ărintele Simeon raiopoulos despre lepădarea de sine0 de omul cel vec!i şi asumarea stărilde uscăciune sufletească$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;;%*ărintele *etroniu 2ănase ? Despre purtarea crucii$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;;:*ărintele "rsenie 8oca ? Lepădarea de sine$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;

*ărintele "rsenie 8oca ? Condiţiile uceniciei$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;4Sf-ntul Ioan Iaco+ ' Sf-nta Cruce0 semnul Sfintei Cruci0 crucea vieţii$$$$$$$$$$;.

Despre Sf-nta Cruce$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;.

Sf-nta Cruce ,n *ersia$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;:"ltă minune cu semnul Sfintei Cruci$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;:Crucea vieţii omeneşti$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;1;Semnul Sfintei Cruci$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;14*e drumul crucii mele$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;1%*ărintele Iac!int al *utnei ' rmarea lui Hristos$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;44

*ărintele Constantin /aleriu ' *redică la Duminica de după Înălţarea Sfintei Cruci ' LuarCrucii şi urmarea lui Hristos$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;47*rof$ Constantin Becula ' Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci ' Împărăţia lui Dumne#e

venind cu putere$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;%%*r$ Dr$ Dorin Actavian *icioruș ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Cruci F;Gț ;.Ierodiacon isarion Iuulescu ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci ;.%*ărintele Ion C-rciuleanu ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Cruciț ;&%*ărintele Iosif 2rifa ' Calea Crucii lui Hristos$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;7

*reot Iosif 2rifa ' @ertfa Crucii 9-ntuitorului$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;742raian Dor# ' Dacă voieşte cineva să vină după 9ine$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;77

2raian Dor# ' "cceptarea crucii lui Hristos ? sinurul miloc de sfinţire şi de slavă ;:2raian Dor# ' Bevoiţi'vă să mereţi$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;:.2raian Dor# ' Dumne#eu ne cere$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;:7

2raian Dor# ' "pleacă'mă0 Iisuse$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$2raian Dor# ' Spre Dumne#eu arată Crucea$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;

De'ai lua pe umăr crucea$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$1>ratele 2itus Beculcea ' Semnul lui Dumne#eu pe frunte$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$4>ratele Ioan Apriş Cu crucea după 9ine0 fiuleJ<$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$.*ărintele Constantin Coman ' Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos5 Loica omenească vers<Loica= lui Dumne#eu$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$7*ărintele Dumitru Stăniloae ' Crucea care odi!neşte$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$;:*ărintele Ciprian Bereanu ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci (;)

*ărintele Ciprian Bereanu ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci (;;)



*ărintele Damasc!in de la Si!ăstria *utnei ' *redică la pra#nicul Înălţării Sfintei Cruci (;$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$4*ărintele Hrisostom Kădăşanu ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci ' <Cuadică0 pentru mine s'a ,nt-mplat asta6 E c!iar at-t de rav6=$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$4%Ierom$ Calinic 8erer5 Sacrific-ndu'ne lui Dumne#eu$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$%;Ierom$ Lavrentie Carp ' >ormalismul şi compromisul cu lumea sau Artodoxia fără Cruce %rmarea lui Hristos p-nă la răstinire$ Cuv-nt la Duminica după Înălţarea Crucii al un

preot american convertit5 <Domnul a venit să fie cu noi ,n fiecare #i0 Domnul t-neşte să fie cnoi şi ,n cele mai ad-nci ,ntristări ale noastre0 c!iar p-nă la moarte să fie cu noi= %&*r$ Constantin Stur#u ' Îm+răţişarea de pe Cruce$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$.tefan *opa ' Sim+olistica crucii ,n ortodoxie$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$.4Imnuri vii pentru crucea purtată$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$.&2rei cuvinte importante despre lepădarea lumescului şi a iu+irii de sine$$$$$$7.*r$ asile /ordon ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Cruciț $$$$$$$$$:;*reot *rof$ Sorin Cosma - Lepădarea de sine ca urmare a lui Hristos$$$$$$$$$$:%*reot Conf$ niv$ Dr$ Actavian *op ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Crucț

crucea vie ii noastreț $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$14

"r!im$ *lacide Deseille ' 9-ntuirea prin Cruce$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$17I*S Irineu *op'8istriţeanul ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Cruciț 1;1*reafericitul *ărinte *atriar! Daniel ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci 1;*uterea Sfintei Cruci ' Istorioară$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$14Costac!e Ioanid ' Bu tăia din cruce$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$1.Cuetări du!ovniceşti ale Sfinţilor *ărinţi$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$11;



Evan!elia şi "postolul #ilei

Evan!elia

Marcu 8, 34-38; 9, 1

34. Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis !ricine "#ie$%e să "ină dupMine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie.



3&. 'ăci cine "a "#i să-$i scape su(le%ul îl "a pierde, iar cine "a pierde su(le%ul Său pen%ru Minepen%ru )"an*helie, acela îl "a scăpa.3+. 'ăci ce-i (#l#se$%e #mului să câ$%i*e lumea în%rea*ă, dacă-$i pierde su(le%ul3. Sau ce ar pu%ea să dea #mul, în schim, pen%ru su(le%ul său38. 'ăci de cel ce se "a ru$ina de Mine $i de cu"in%ele Mele, în neamul aces%a des(râna% păcă%#s, $i /iul !mului Se "a ru$ina de el, când "a "eni în%ru sla"a 0a%ălui său cu s(inţii în*eri.

1. Şi le zicea l#r de"ăra% *răiesc "#uă că sun% unii, din cei ce s%au aici, care nu "#r *usm#ar%ea, până ce nu "#r "edea împărăţia lui 2umnezeu, "enind în%ru pu%ere.

"postol

Epistola către Evrei a Sf-ntului "postol *avel

Evr$ 40 ;4';. ' %0 ;'.

14. 2rep% aceea, a"ând rhiereu mare, 'are a s%răă%u% cerurile, pe isus, /iul lui 2umnezeu, sţinem cu %ărie măr%urisirea.1&. 'ă nu a"em rhiereu care să nu p#a%ă su(eri cu n#i în slăiciunile n#as%re, ci ispi%i% în%r%#a%e după asemănarea n#as%ră, a(ară de păca%.1+. Să ne apr#piem, deci, cu încredere de %r#nul harului, ca să luăm milă $i să a(lăm har, spau%#r, la %imp p#%ri"i%.

1. 'ăci #rice arhiereu, (iind lua% din%re #ameni, es%e pus pen%ru #ameni, spre cele că%r2umnezeu, ca să aducă daruri $i er%(e pen%ru păca%e;5. )l p#a%e să (ie în*ădui%#r cu cei ne$%iu%#ri $i ră%ăciţi, de "reme ce $i el es%e cuprins dslăiciune.3. 2in aceas%ă pricină da%#r es%e, precum pen%ru p#p#r, a$a $i pen%ru sine să er%(ească pen%rpăca%e.4. Şi nimeni nu-$i ia sin*ur cins%ea aceas%a, ci dacă es%e chema% de 2umnezeu după cum ar#n.&. $a $i 6ris%#s nu S-a preaslă"i% pe Sine însu$i, ca să Se (acă arhiereu, ci 'el ce a *răi% că%)l 7/iul Meu e$%i 0u, )u as%ăzi 0e-am născu%7.

+. n al% l#c se zice 70u e$%i re#% în "eac după rânduiala lui Melchisedec7.



"catistul Sfintei Cruci



Kuăciunile ,ncepătoare

n numele 0a%ălui, $i al /iului $i al S(ân%ului 2uh. min.

Sla"ă :ie, 2umnezeul n#s%ru, Sla"ă :ie Sla"ă :ie, 2umnezeul n#s%ru, Sla"ă :ie Sla"ă :ie, 2umnezeul n#s%ru, Sla"ă :ie

mpăra%e ceresc, Mân*âie%#rule, 2uhul de"ărului, care pre%u%indenea e$%i, $i %#a%e le impline$

<is%ierul ună%ăţil#r $i 2ă%ă%#rule de "iaţă, "in# $i %e sălă$luie$%e în%ru n#i, $i ne curăţe$%e pe nde %#a%ă in%inăciunea, $i mân%uie$%e, =unule, su(le%ele n#as%re.

S(in%e 2umnezeule, S(in%e 0are, S(in%e (ără de m#ar%e, miluie$%e-ne pe n#i. S(in%e 2umnezeule, S(in%e 0are, S(in%e (ără de m#ar%e, miluie$%e-ne pe n#i. S(in%e 2umnezeule, S(in%e 0are, S(in%e (ără de m#ar%e, miluie$%e-ne pe n#i.

Sla"ă 0a%ălui $i /iului $i S(ân%ului 2uh. Şi acum $i pururea $i în "ecii "ecil#r. min.

reas(ân%ă 0reime, miluie$%e-ne pe n#i;

2#amne, curăţe$%e păca%ele n#as%re;S%ăpâne, iar%ă (ărădele*ile n#as%re;S(in%e, cerce%ează $i "indecă nepu%inţele n#as%re, pen%ru numele 0ău.

2#amne, miluie$%e 2#amne, miluie$%e 2#amne, miluie$%e

Sla"ă 0a%ălui $i /iului $i S(ân%ului 2uh. Şi acum $i pururea $i în "ecii "ecil#r. min.



Icosul ;n!erii din cer în chip nevăzut încon"oară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi văzând-o cuîmparte acum cu strălucire credincioşilor har de lumină dătător, se înspăimântează şi-i stau înainzicând către dânsa unele ca acestea:#ucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a lumii$#ucură-te, slava #isericii$#ucură-te, căci izvorăşti tămăduiri cu îndestulare$

#ucură-te, căci luminezi mar!inile lumii$#ucură-te, %emn de viaţă mirositor şi vistieria minunilor$#ucură-te, prea fericită şi de daruri dătătoare$#ucură-te, căci eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor$#ucură-te, căci te-ai aşezat spre închinarea tuturor$#ucură-te, pahar plin de curată băutură$#ucură-te, luminător al strălucirii celei de sus$#ucură-te, cea prin care se binecuvântează zidirea$#ucură-te, cea prin care este închinat &iditorul$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al 'lea'ăzându-se (lena pe sineşi întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: lucrul cel prea dosufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele$ căutând însă arma cea biruitoare pentru tinprecum zici, cântă: liluia

Icosul al 'leaCunoştinţa cea necunoscută mai înainte, împărăteasa, cunoscând-o, a stri!at către cei ce slu"ea)*in sânurile pământului siliţi-vă în !rabă a afla şi Crucea a mi-o da+, către care privind cu frică

zis, cântând aşa:#ucură-te, semnul adevăratei bucurii$#ucură-te, izbăvirea vechiului blestem$#ucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă$#ucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită$#ucură-te, cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului$#ucură-te, scară pe înălţime rezemată, mai înainte oarecând arătată$#ucură-te, lumina în!erilor cea cu alinare închipuită$#ucură-te, rana demonilor cea mult suspinată$#ucură-te, odor veselitor al Cuvântului$

#ucură-te, stin!ătoarea focului rătăcirii$#ucură-te, cinstită Cruce, apărătoare a deznădă"duiţilor$#ucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al 1'leauterea %emnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredinţare a tuturor şi pe cea fără de !las moartă, spre viaţă a sculat-o şi iată înfricoşătoarea privire a celor ce vor a cule!e mântuire, câncântă: liluia



Icosul al 1'leavând (lena arma cea nebiruită, a aler!at către fiul său, iar el, tare săltând îndată, Crucea cea prmare cunoscând-o, se bucura şi cu săltările ca şi cu nişte cântări, zicea către dânsa unele ca acestea#ucură-te, cinstită Cruce, vasul %uminii$#ucură-te, cinstită Cruce, vistieria 'ieţii$#ucură-te, dătătoarea darurilor *uhului$#ucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare$

#ucură-te, masă care ţii ca pe o /ertfă pe 0ristos$#ucură-te, viţă care porţi 1tru!urele cel copt care dă vinul cel tainic:#ucură-te, căci păzeşti sceptrurile împăraţilor$#ucură-te, căci zdrobeşti capetele balaurilor$#ucură-te, strălucită cunoştinţă a credinţei$#ucură-te, păzitoarea a toată lumea.#ucură-te, binecuvântarea lui *umnezeu către muritori$#ucură-te, mi"locirea către *umnezeu a celor muritori$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al 4'lea*umnezeiasca râvnă întru sineşi luând (lena, cu osârdie a căutat şi a aflat Crucea care în pământ eascunsă şi pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: liluia

Icosul al 4'lean chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume şi toţi de luminare umplându-se şi ca şi către o stealer!ând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăţi, în mâinile cele sfinte înălţată, pe calăudând-o au zis:#ucură-te, raza 1oarelui Celui !ândit$

#ucură-te, izvorul 2irului Celui nedeşertat$#ucură-te, chemarea lui dam şi a (vei$#ucura te, omorârea stăpânitorilor iadului$#ucură-te, căci înălţându-te, împreună acum şi pe noi ne înalţi$#ucură-te, căci închinându-te pe suflete le sfinţeşti$#ucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită$#ucură-te, tăria nevoitorilor cea prea iubită$#ucură-te, cinstita Cruce, mustrarea evreilor$#ucură-te, lauda credincioşilor$#ucură-te, cea prin care s-a surpat iadul$

#ucură-te, cea prin care a răsărit *arul$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al %'lea%emnul cel de *umnezeu dăruit, privindu-l noi toţi, la acoperământul lui acum să aler!ăm şi ca pearmă ţinându-l, printr-însul să biruim taberele vră"maşilor şi pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie cântăm %ui: liluia

Icosul al %'lea



'ăzut-a lumina din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care şi biruimulţimea vră"maşilor, s-a sâr!uit de a descoperit lemnul Crucii şi a zis către dânsul unele ca aceste#ucură-te, mar!inea sfatului celui ne!răit$#ucură-te, tăria poporului celui binecuvântat$#ucură-te, cel ce înfrân!i taberele vră"maşilor$#ucura te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni$#ucură-te, sceptrul ceresc al împărăteştii oşti$

#ucură-te, arma nebiruită a iubitoarei de 0ristos oşti$#ucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor$#ucură-te, ceea ce ocârmuieşti sufletele oamenilor$#ucură-te, izbăvitoarea multor răutăţi$#ucură-te, dăruitoarea multor bunătăţi$#ucură-te, cea prin care saltă purtătorii de 0ristos$#ucură-te, cea prin care iudeii se tân!uiesc$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al .'lea

1cară până la cer s-a făcut Crucea *omnului, pe toţi suindu-i de la pământ către înălţimea ceruluca să locuiască împreună şi totdeauna cu cetele în!erilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele nu sunt şi ştiind ei a cânta: liluia

Icosul al .'lea%umină, 2ântuitorule, strălucind peste toţi cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau "os$ iar portaiadului, nesuferind raza 3a, ca nişte morţi au căzut şi cei ce s-au izbăvit de dânşii, acum, văzâCrucea, cântă aşa:#ucură-te, învierea celor omorâţi$

#ucură-te, izbăvirea celor ce se tân!uiesc$#ucură-te, deşertarea vistieriilor iadului$#ucură-te, câşti!area desfătării 4aiului$#ucură-te, toia! care ai afundat oastea e!ipteană$#ucură-te, căci iarăşi pe poporul israelit l-ai adăpat$#ucură-te, lemn însufleţit, a tâlharului mântuire$#ucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioşilor mirosire$#ucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru *uhul$#ucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o$#ucură-te, cinstită Cruce, uşa tainelor$

#ucură-te, cea prin care se revarsă râuri dumnezeieşti$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al &'lea%ui 2oise te-ai dat ca un toia!, vrând a mântui prea mult truditul neam din stricăciune, dar te-cunoscut lui şi semn dumnezeiesc. entru aceea s-a înspăimântat de tăria ta, Cruce cinstită, cântânliluia

Icosul al &'lea



Cel ce de demult a dat le!e văzătorului de *umnezeu în 1inai, de voie pe Cruce s-a pironit pentcei fără de le!e, de bărbaţii cei fără de le!e şi blestemul cel vechi al le!ii l-a dezle!at, ca puterCrucii văzând-o toţi acum să cânte:#ucură-te, ridicarea celor căzuţi$#ucură-te, îndreptarea celor robiţi de patimile lumeşti$#ucură-te, înnoirea învierii lui 0ristos$#ucură-te, dumnezeiasca desfătare a monahilor$

#ucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioşii$#ucură-te, %emn de prooroci !răit a fi pe pământ sădit$#ucură-te, a"utorul mpărăţiei împotriva vră"maşilor$#ucură-te, apărare tare a cetăţii$#ucură-te, a *reptului /udecător arătare$#ucură-te, a !reşiţilor osândire$#ucură-te, cinstită Cruce, spri"inirea sărmanilor$#ucură-te, cinstită Cruce, îmbo!ăţirea săracilor$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al 7'lea1trăină minune văzând, străină viaţă să vieţuim, mintea la cer înălţând-o$ că pentru aceasta 0ristpe Cruce s-a pironit şi cu trupul a pătimit, vrând a-i tra!e la 1ine pe cei ce cântă %ui: liluia

Icosul al 7'leantre! a venit din înălţime, avându-şi cu 1ine *umnezeirea, sin!ur Cuvântul cel mai înainte veacuri şi născându-1e din 5ecioara 2aică şi lumii arătându-1e om smerit şi Crucea primindfăcut vii pe cei ce cântă %ui:#ucură-te, cinstită Cruce, arma păcii$

#ucura te, semnul călătorilor$#ucură-te, înţelepciunea şi întărirea celor ce se mântuiesc$#ucură-te, nebunia şi sfărâmarea celor ce dosădesc$#ucură-te, răsad bine rodit, nemuritor şi de viaţă purtător$#ucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră$#ucură-te, căci împreunezi pe cele de pe pământ cu cele de sus$#ucură-te, căci luminezi inimile celor de "os$#ucură-te, cea prin care stricăciunea s-a stricat$#ucură-te, cea prin care mâhnirea s-a pierdut$#ucură-te, bo!ăţia bunătăţilor celor înmiite$

#ucură-te, lauda credincioşilor cea de mii de ori numită$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al :'lea căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de să!eţi întrarmată şi neamul evreilor s-a ruşinat, văzânei că de către toţi cu dor Crucea este închinată şi că de-a pururea izvorăşte tămăduiri celor ce cântliluia

Icosul al :'lea



4âurile cu!etelor celor de rea credinţă s-au oprit, fiind pironit pe lemn 3u, 0ristoase, căci, cadevărat nu se pricep cum şi cruce ai suferit şi de stricăciune ai scăpat, iar noi, nvierea slăvind-cântăm:#ucură-te, înălţimea înţelepciunii lui *umnezeu$#ucură-te, adâncimea roniei %ui$#ucură-te, necunoştinţa necuvântătorilor bârfitori$#ucura te, pierderea nebunilor de stele vră"itori$

#ucura te, câci arăţi învierea lui 0ristos$#ucură-te, câci pătimirile %ui le înnoieşti$#ucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiţi ai dezle!at-o$#ucură-te, ceea ce intrările 4aiului le-ai deschis$#ucură-te, cinstită Cruce, cea de toţi cei dreptcredincioşi cinstită$#ucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică$#ucură-te, cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc$#ucură-te, de-a pururea a"utătoare a celor ce se roa!ă ţie$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al ;'lea%umea vrând a o mântui, împodobitorul lumii la dânsa 1-a po!orât în chip de ne!răit şi întrupfiind, Crucea a suferit şi pentru noi pe toate ca noi le primeşte$ pentru aceea şi izbăvindu-ne pe node la toţi aude: liluia

Icosul al ;'lea&id nebiruit şi dumnezeiesc al lumii te înţele!em, o, purtătoare de viaţă Cruce, că 5ăcătorul cerulşi al pământului pe tine !ătindu-te, şi întinde mâinile 6 străină auzire 6 şi pe toţi învaţă a cânta:#ucură-te, temeiul dreptei credinţe$

#ucură-te, biruinţa creştinilor$#ucură-te, căci pe malec cel !ândit l-ai înfrânt$#ucură-te, căci de mâinile lui 7acov mai înainte te-ai închipuit$#ucură-te, căci tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit$#ucură-te, căci tu !lasurile cele de prooroci !răite le-ai împlinit$#ucură-te, căci ai purtat pe 2ântuitorul tuturor$#ucură-te, căci ai stricat pe stricătorul sufletelor$#ucură-te, cea prin care cu în!erii ne-am unit$#ucură-te, cea prin care cu lumina ne-am strălucit$#ucură-te, căci cinstindu-te, ţie ne închinăm$

#ucură-te, căci stri!ând, ţie !lăsuim$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al ;;'leaCântarea toată se micşorează, vrând a urma mulţimii minunilor tale, fiindcă de-ţi vom aduce ţie, prea cinstită Cruce, mulţime de laude, nimic vrednic nu împlinim, faţă de cele ce ne-ai dat nouă, dcântăm: liluia

Icosul al ;;'lea



1trălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruieşte Crucea aceasta de viadătătoare, căci lumina cea nematerialnică a primit-o şi spre dumnezeiasca cunoştinţă pe topovăţuieşte şi înălţându-se acum, pe mintea noastră o înalţă a cânta acestea:#ucură-te, luminătorul cel ce te arăţi celor ce sunt întru întuneric$#ucură-te, stea, care străluceşti lumea$#ucură-te, ful!er, care orbeşti pe uci!aşii lui 0ristos$#ucură-te, trăznet, care slăbăno!eşti pe cei necredincioşi$

#ucură-te, căci ai strălucit cetele dreptmăritorilor$#ucură-te, căci ai risipit capiştele idolilor$#ucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat$#ucură-te, cea al cărei dar pe vicleşu!uri le-a !onit$#ucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului$#ucura te, ceea ce omori pornirea patimilor$#ucură-te, pe care 0ristos s-a răsti!nit$#ucură-te, prin care toată lumea s-a mântuit$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al ;'lea0ar voind 0ristos a da oamenilor, mâinile pe lemn îşi întinde şi neamurile toate împreună le cheamşi mpărăţia Cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie şi cu credinţă cântă cântarea: liluia

Icosul al ;'leaCântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine %emnul *omnului ca pe un însufleţit$ căci pironindse cu trupul pe tine, Cel ce stăpâneşte peste puterile cele de sus ne-a sfinţit, ne-a mărit şi ne-a învăa zice acestea:#ucură-te, cinstită Cruce, arma cea înţele!ătoare$

#ucură-te, sfânta privire a 1finţilor$#ucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor şi a drepţilor$#ucură-te, purtătoare de lumină, meşteşu!ire a lui 0ristos$#ucură-te, frumuseţea şi cununa dreptcredincioşilor ocârmuitori$#ucură-te, stăpânirea şi întărirea cuvioşilor preoţi$#ucură-te, podoaba cea prea lăudată a adevărului$#ucură-te, începutul cel prea bun al mântuirii$#ucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor$#ucură-te, iz!onirea a!arenilor$#ucură-te, făclie a luminii celei nestricate$

#ucură-te, veselia sufletului meu$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul al ;1'lea 8de trei ori9O, întru tot cântat %emn, pe care a fost răsti!nit 0ristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toţi 1finţprimind ru!ăciunile noastre, de toată prime"dia pe toţi izbăveşte-ne şi de chinurile veşnice scapă cei ce cântă lui *umnezeu: liluia

poi se zice iarăşi:



Icosul ;n!erii din cer în chip nevăzut încon"oară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi văzând-o cuîmparte acum cu strălucire credincioşilor har de lumină dătător, se înspăimântează şi-i stau înainzicând către dânsa unele ca acestea:#ucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a lumii$#ucură-te, slava #isericii$#ucură-te, căci izvorăşti tămăduiri cu îndestulare$

#ucură-te, căci luminezi mar!inile lumii$#ucură-te, %emn de viaţă mirositor şi vistieria minunilor$#ucură-te, prea fericită şi de daruri dătătoare$#ucură-te, căci eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor$#ucură-te, căci te-ai aşezat spre închinarea tuturor$#ucură-te, pahar plin de curată băutură$#ucură-te, luminător al strălucirii celei de sus$#ucură-te, cea prin care se binecuvântează zidirea$#ucură-te, cea prin care este închinat &iditorul$=ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

Condacul ;O, de trei ori fericită şi prea cinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne dumnezeiasca ta înălţare. Ca o pavază şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău pe cei cântă: =ucură-%e, cins%i%ă 'ruce, păzi%#are a cre$%inil#r

iar la urmă se citeşte această ru!ăciune:

Kuăciune

*oamne 7isuse 0ristoase, dulce 2ântuitorul sufletului meu, mărturisesc înaintea 3a, întru aceastăa răsti!nirii 3ale, în care ai pătimit şi ai luat moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt c



ce 3e-am răsti!nit cu păcatele mele cele multe şi cu fărădele!ile mele cele rele. *e aceea mă robunătăţii 3ale celei nemăr!inite, ca să mă faci şi pe mine părtaş sfintelor 3ale atimi, cinstitelor răşi morţii 3ale celei de viaţă făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc, prin darul 3ău, să câşti! şi asemenea ie, pentru dra!ostea 3a, precum 3u cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea meîntărindu-mă pururea cu aceeaşi putere şi răbdare ce ai avut când 3e-au răsti!nit nemulţumitoevrei.

*e aceea întăreşte-mă, *oamne, ca să pot ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea 3a cu deplinpocăinţă, întristarea morţii 3ale să o simt, precum au simţit-o reasfânta 3a 2aică, ucenicii 3ăi mironosiţele femei. ;i-mi înviază simţirile mele cele sufleteşti, ca să cunoască moartea 3a, precuai făcut de 3e-au cunoscut şi zidirile cele neînsufleţite, care s-au mişcat la răsti!nirea 3a, precum 3a cunoscut tâlharul cel credincios pe care, ru!ându-se ie, l-ai primit în 4ai. *ă-mi, *oamne şi mtâlharului celui rău, darul 3ău, precum ai dat atunci aceluia şi iartă păcatele mele pentru sfintele 3aatimi şi mă primeşte prin pocăinţă împreună cu el în 4ai, ca un *umnezeu şi ziditor ce-mi eşti.

semenea fă cu toţi creştinii, vii şi morţi, precum se roa!ă ie în toate zilele 1fânta #iserică şi lasă lor toate păcatele şi-i învredniceşte pe ei de împărăţia 3a şi să vadă lumina 3a şi să măreas

slava 3a.

2ă închin Crucii 3ale, 0ristoase şi zic către dânsa: 1lavă ei pentru dra!ostea 3a+#ucură-te, prea cinstită Cruce a lui 0ristos, căci prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta 7isus ţintuit.#ucură-te, pom prea mărit, pentru că 3u ai ţinut rodul vieţii ce ne-a mântuit din moartea păcatului.#ucură-te, toia!ul cel tare ce ai sfărâmat uşile iadului.#ucură-te, cheia împărătească ce ai deschis uşa 4aiului.

2ă bucur şi eu, pentru că văd pe vră"maşii 3ăi surpaţi, iar pe prietenii 3ăi că împărăţesc în ceruri, vră"maşii 3ăi biruiţi de puterea 3a, iar pe creştinii ce i se închină, înarmaţi cu puterea 3a.

O, 0ristoase, 4ăsti!nitul meu, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte bat"ocuri şi necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare+ *e acecum pot eu să fu! de Cruce, văzând pe 0ristos că este ridicat pe ea< Cum să-mi pară !rele chinurivăzând pe 1tăpânul meu că le iubeşte, le cere şi le socoteşte %ui de mare cinste<

4uşine-mi este, cu adevărat, de mă voi întrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau de ispitele cmi aduc diavolii sau de trupul şi !ândurile mele cele rele sau pentru sărăcia şi bolile ce-mi vin d

voia lui *umnezeu pentru păcatele mele, deoarece acestea toate mi le trimite pentru ca să mapropie mai mult de (l, pentru ca să-% slăvesc şi să mă pedepsesc în această viaţă pentru binemeu, pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru mpărăţia %ui cea veşnică.

;i de vreme ce este aşa, înmulţeşte-mi *oamne ostenelile, ispitele şi durerile, dar să-mi înmulţeîmpreună şi să-mi prisoseşti şi răbdarea şi puterea, ca să pot răbda toate câte mi s-ar întâmplentru că recunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, le!at de nu mvei dezle!a, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, rău de nu mă vei preface în bun, pierdut de nu mvei ierta, rob de nu mă vei răscumpăra cu bo!ata şi dumnezeiasca 3a putere şi cu darul 1fintei 3a

Cruci, căreia mă închin şi o măresc acum şi pururea şi în vecii vecilor. min.



Comentarii patristice ' Evan!elia despre luarea crucii i urmarea lui Hristosș



AMc. 8, 34B Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis !ricine "#ie$%e s"ină după Mine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie.

Cât de !reu i de dureros pare aceasta+ *omnul a cerut ca oricine vine la (l să se lepede de sine. *ș

ceea ce porunce te nu este nici !reu, nici dureros când (l însu i ne a"ută, în a a fel încât ceea ce ș ș ș

cere să poată fi îndeplinit. *eoarece orice pare dificil în ceea ce este plăcut, dra!ostea îl face u or.ș

A/erici%ul u*us%in, !milii la ?#ul 0es%amen% 4+, 1, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an@ucian DaduB


Ceea ce porunce te nu e dificil, din moment ce (l a"ută la înfăptuirea poruncii. a cum sunteș ș

pierdu i prin iubirea de sine, a a suntem re!ăsi i prin lepădarea de sine. 7ubirea de sine a însemnț ș ț

distru!erea primului om. *acă nu s-ar fi iubit pe sine într-un mod !re it, el ar fi dorit să fie supus ș

*umnezeu, preferându-% pe (l în locul sinelui său.A'ezar de rles, !milia 1&9, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduB


Crucea ta înseamnă propriile tale an=ietă i i suferin e din trup, trup care el însu i este formț ș ț ș

semănând cu o cruce.

A0er%ulian, 2espre id#la%rie 15, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduB




Ce înseamnă a- i lua crucea< nseamnă că acela o va purta, chiar dacă este împovărătoare i, prț ș

actul acesta, mi va urma 2ie. Când el a început să urmeze potrivit învă ăturilor i preceptelor meț ș

el va !ăsi mul i oameni care să-l contrazică i să-i stea în cale i mul i care nu numai că-l vor lua ț ș ș ț

derâdere, ci îl vor i persecuta 82atei >, ??9. 2ai mult, acest lucru e adevărat nu doar pentru pă!ânș

care sunt în afara #isericii, ci i pentru cei care par a fi în interiorul ei în mod văzut, dar sunt în afaș

ei din cauza perversită ii faptelor lor.ț

adar, dacă voie ti să-l urmezi pe 0ristos, nu întârzia să iei crucea %ui+ 3olerează-i pe păcăto i, dș ș ș

nu te alătura lor. @u lăsa falsa fericire a celui viclean să te compromită. ( bine să dispre uie ti toaț ș

lucrurile, de dra!ul lui 0ristos, pentru a fi potrivit pentru prietenia 1a.

A'ezar de rles, !milia 1&9, &, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduB


2ai de!rabă întoarce-te către aceste învă ături$ ridică- i crucea i urmează-i *omnului, deoarecț ț șatunci când am observat că erai încetinit din scopul tău divin de preocuparea cu cele casnice, asim it că tu erai cel purtat i tras de crucea ta, în loc să o duci tu pe ea. Ce altceva înseamnă cruceț ș

decât mortificarea trupului< ceasta e propria noastră cruce, pe care *omnul porunce te să o purtăș

pentru a putea fi cât se poate de bine înarma i în urmarea %ui. @oi suferim pe moment, până câț

moartea e în!hi ită de biruin ă 87saia A>, B9. tunci, chiar această cruce va fi răsti!nită. Crucea vaț ț

pironită, de frica *omnului. @u este altă cale de a-7 urma *omnului, decât prin purtarea ei, căci cupo i să-7 urmezi, dacă tu nu e ti al %ui<ț ș

A/erici%ul u*us%in, Scris#area 543, că%re @ae%us, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@uciaDaduB

AMc. 8, 3&B 'ăci cine "a "#i să-$i scape su(le%ul îl "a pierde, iar cine "a pierde su(le%ul Săpen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie, acela îl "a scăpa.

cest precept, prin care suntem îndemna i să ne pierdem via a, nu înseamnă că cineva ar trebui să ț ț

sinucidă, ceea ce ar fi o crimă de neiertat, ci înseamnă că omul trebuie să omoare în el însu i ceea ș

este profund ata at de cele pământe ti, care îl face pe om să caute plăcerea nemăsurată în aceasș ș

via ă, până la ne!li"area vie ii viitoare.ț ț

cesta este în elesul e=presiei î i va urî via a i i-o va pierde. n acest conte=t, a a cum vezi, ț ș ț ș ș ș

vorbe te mult mai deschis despre avanta"ul câ ti!ării vie ii, când spune: Cel ce îşi iubeşte sufletulș ș ț

va pierde$ iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică 87oan ?A>9.

A/erici%ul u*us%in, Scris#area 543, că%re @ae%us, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@uciaDaduB



AMc. 8, 3&B 'ăci cine "a "#i să-$i scape su(le%ul îl "a pierde, iar cine "a pierde su(le%ul Săpen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie, acela îl "a scăpa.

Când *omnul ne spune în (van!helie că oricine vrea să-7 urmeze, să se lepede de sine, aceascerin ă pare dură, putând crede că ne impune o povară. *ar porunca nu este o povară atunci câț

este dată de cel care te i a"ută să o împline ti. n ce loc îl urmăm pe 7isus, dacă nu acolo unde (ș ș

fost de"a< tim că a înviat i că 1-a înăl at la ceruri$ a adar, acolo trebuie să-% urmăm. @u este nȘ ș ț ș

un motiv de disperare$ sin!uri, nu putem face nimic, dar avem promisiunea lui 0ristosD Cinpretinde că rămâne în 0ristos trebuie să mear!ă a a cum a mers (l.ș

l vei urma pe 0ristos< tunci fii smerit, a a cum i (l a fost smerit. ăcatul omului a făcut calș ș

plină de obstacole. nvierea lui 0ristos a făcut calea netedă. 2er!ând (l însu i pe ea, a transformș

i cea mai strâmtă potecă într-un drum re!al. (ste nevoie de două picioare pentru a aler!a pe aceș

drum i acestea sunt smerenie i milostenia. 5iecare vrea să a"un!ă în vârf, iar prima treaptă ș ș

trebuie urcată este smerenia. *e ce vrei să faci pa i prea mari pentru tine< 'rei să cazi, în loc ș

urci< ncepe cu primul pas, care este smerenia, i de"a vei începe să urci.ș

A'ezar de rles, redici 149.1.4-+, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduB

AMc. 8, 3+B 'ăci ce-i (#l#se$%e #mului să câ$%i*e lumea în%rea*ă, dacă-$i pierde su(le%ul

Cei care ne!li"ează faptele bune pot să nu în elea!ă fapta bună a lui *umnezeu, de care au foț

beneficiari. ceasta deoarece ei sunt mai pu in capabili să se roa!e a a cum trebuie i să primeasț ș ș

lucrurile bune de la *umnezeu. i chiar dacă le primesc, este foarte probabil să nu fie con tien i Ș ș ț

ceea ce li s-a dat. i chiar dacă se vor bucura de ele, nu se vor bucura cu adevărat pentru ceea ce Ș

au în eles. *eoarece, din cauza lipsei lor de în ele!ere, nu vor în ele!e cum să folosească lucrurț ț ț

bune ce li s-au dat. i, din impulsivitatea lor, vor rămâne necunoscători i nu vor ti să se foloseasȘ ș șde darurile divine oferite.

A'lemen% leCandrinul, S%r#ma%e, +.14, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduB


ceastă lume vorbe te de adulter i de corup ie i de iubire de bani i de în elare, dar cealaltă lumș ș ț ș ș ș

8când este văzută din perspectiva credin ei9 le spune adio acestor lucruri. @u putem fi prietenț

amândurora, ci trebuie să spunem adio acestora pentru a ne bucura de celelalte. Credem că este m

bine să le dispre uim pe cele de "os, căci sunt mici i trecătoare i pieritoare, i să iubim pe cele ț ș ș șsunt cu adevărat acolo, lucruri bune i nepieritoare.ș

AScris#area a d#ua a lui 'lemen% +, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduB


(=istând multe motive pentru a iubi lumea, ea poate fi iubită cel mai bine în le!ătură cu Creatorei. %umea este frumoasă, dar mult mai frumos este Cel care a îmbrăcat-o. %umea este încântătoar

dar mult mai plăcut este Cel prin care ea a fost întemeiată. adar, iubi ilor, să muncim cât de muș ț



putem, ca dra!ostea de lume să nu ne cople ească i să nu iubim creatura mai mult decât pe Creatș ș

*umnezeu ne-a dat posesiuni pământe ti pentru ca noi să-% iubim din tot sufletul i din toată inimș ș

8*eut. ?E, ?A$ 2t. AA, FG9. *ar uneori, l nemul umim pe *omnul atunci când îi iubim darurile mț

mult decât pe (l nsu i. cela i lucru se întâmplă i în rela iile umane. 1ă presupunem că cinevaș ș ș ț

dă un dar special prote"atului său. *ar prote"atul începe să-l dispre uiască pe dăruitor i să iubeasț ș

darul mai mult decât pe cel care i l-a dat. 1ă presupunem că începe să nu-l mai vadă pe dăruitor prieten, ci ca du man. (=act a a este i în rela ia noastră cu *umnezeu. @oi îi iubim mai mult pe cș ș ș ț

care ne iubesc a a cum suntem i nu pentru cadourile noastre. stfel, se tie că *umnezeu îi iubeș ș ș

mai mult pe cei care l iubesc mai mult pe (l decât darurile pământe ti pe care le oferă.ș

A'ezar de rles, redici 1&9, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduB

AMc. 8, 38B 'ăci de cel ce se "a ru$ina de Mine $i de cu"in%ele Mele, în neamul aces%a des(rân$i păcă%#s, $i /iul !mului Se "a ru$ina de el, când "a "eni în%ru sla"a 0a%ălui său cu s(inţîn*eri.

Cei credincio i nu se ru inează de faptul că 5iul lui *umnezeu a fost răsti!nit. adar, ei sunt făș ș ș

ru ine, într-un sens bun, prin dispre ul fa ă de ru ine, i nebuni, într-un mod fericit. ntr-adevș ț ț ș șrăsti!nirea, privită omene te, a fost un eveniment ru inos. *a, 5iul lui *umnezeu a murit. 5iul a foș ș

în!ropat. *ar (l a înviat din mor i. cest fapt este cu atât mai evident, cu cât este mai absurd. *ț

cum ar putea fi adevărate toate acestea dacă (l nu ar fi fost cu adevărat Cel care 1-a făcut cunoscufi<

A0er%ulian, 2espre %rupul lui 6ris%#s &, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduB

AMc. 8, 38B 'ăci de cel ce se "a ru$ina de Mine $i de cu"in%ele Mele, în neamul aces%a des(rân

$i păcă%#s, $i /iul !mului Se "a ru$ina de el, când "a "eni în%ru sla"a 0a%ălui său cu s(inţîn*eri.*acă evit suferin a, îmi este ru ine să mărturisesc: 5erici i sunt cei pri!oni i pentru numele 2eț ș ț ț

82t. >, ?E-??9. adar, neferici i sunt cei care fu!ind, refuză să sufere precum *umnezeu atunș ț

când le este cerut. Cine va răbda până la sfâr it se va mântui 82t. ?E, AA9. tunci când tu îmi cș

să fu!, cum voi răbda până la sfâr it<ș

A0er%ulian, /u*a în %impul persecu iei, , %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduBț

AMc. 8, 38B 'ăci de cel ce se "a ru$ina de Mine $i de cu"in%ele Mele, în neamul aces%a des(rân

$i păcă%#s, $i /iul !mului Se "a ru$ina de el, când "a "eni în%ru sla"a 0a%ălui său cu s(inţîn*eri.

1e nume te pe sine cre tin cel care este fie ru inat, fie se teme să fie cre tin< Cum poate fi ș ș ș ș

0ristos cel care ro e te sau se teme să-i apar ină lui 0ristos<ș ș ț

AS(ân%ul 'iprian al 'ar%a*inei, 2espre cei căzu i, 58, %raducere pen%ru 2#C#l#*ia.r# de #aț

@ucian DaduB



AMc. 8, 38B 'ăci de cel ce se "a ru$ina de Mine $i de cu"in%ele Mele, în neamul aces%a des(rân$i păcă%#s, $i /iul !mului Se "a ru$ina de el, când "a "eni în%ru sla"a 0a%ălui său cu s(inţîn*eri.

Cel care ca *umnezeu era deasupra suferin ei a suferit în propriul trup cu suferin ă umană. Cândț ț

devenit trup, fiind *umnezeu, (l nu a încetat în nici un fel să fie *umnezeu. Chiar i atunci cândș

intrat în lumea creată, (l a rămas deasupra crea iei. (l a rămas ca dătător al %e!ii când a venit ț

slu"ească sub %e!e 8Hal. I, I9. (l a păstrat demnitatea divină intan!ibilă chiar i atunci când a luș

chip de rob 85il. A, G9.

3ocmai pentru că era Jnul născut, (l a devenit întâiul născut dintre mul i fra i 84om,. B, Fț ț

rămânând încă Jnul născut. *eci, de ce pare a a de ciudat ca (l să sufere în trupul 1ău, potrivit fiș

1ale umane, chiar i atunci când depă ea suferin a, potrivit firii 1ale dumnezeie ti. stfel, avel cș ș ț ș

a!er la minte spune că însu i Cuvântul, Care este *umnezeu în chip i e!al cu *umnezeu 3atăș ș

devenit ascultător până la moarte, i încă moarte pe cruce.ș

AS(ân%ul 'hiril al leCandriei, Scris#area && că%re nas%asie i călu*ări, %raducere pen% ș

2#C#l#*ia.r# de #an-@ucian DaduB

*ărintele Cleopa Ilie ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci ' Despre deose+irecrucilor ,n viaţa celor ce se m-ntuiesc

'u"ân%ul 'rucii, pen%ru cei pieri%#ri, neunie es%e. ar n#uă cel#r ce ne mân%uim,pu%erea l2umnezeu es%e (I Corinteni 1, 18)



7ubiţi credincioşi, 2ântuitorul nostru 7isus 0ristos zice în 1fânta (van!helie: 2acă "rea cine"a "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie 82atei ?K, AI9. stăvom vorbi despre deosebirea crucilor prin care ne putem mântui pe pământ. 'ă amintim că ncre$%inii cins%im înd#i% 'rucea lui 6ris%#s crucea ma%erială, "ăzu%ă, pe care # cins%im, # săru%ă$i # pur%ăm $i crucea spiri%uală care es%e su(erinţa pen%ru (ap%a ună.

*acă citim cu atenţie ,n Sf-nta şi dumne#eiasca Scriptură vedem că semnul Crucii materiale

a arătat ,n c!ip sim+olic din cele mai vec!i timpuri$ Astfel vedem că patriarhul Iacov a binecuvântat pe fii lui Iosif cu mâinile sale în semnCrucii (Facere 8, 1!"1#)$%emnul Crucii vă&ute a fost prefi'urat de inerea mâinilor lui oise la ru'ăciune în chipcrucii, în timpul luptei cu Amalec (Ie*ire 1+, 11" 1)$Crucea vă&ută, materială, a fost închipuită tainic în -e'ea .eche *i prin semnul /, care apăra de moarte pe cei ce îl aveau pe fruntea lor (Ie&echiel 0, "#)$Crucea este simboli&ată *i prin pecetea lui umne&eu care păstrea&ă nevătămai pe cei ceau pe fruntea lor (Apocalipsă +, "2 0, )$

În leea Harului 3nsu*i omnul *i ântuitorul nostru Iisus 4ristos a binecuvântat în chip vă&ut cu mâini%ale pe copii5 Şi luându-i în raţe i-a inecu"ân%a% punându-Şi mâinile pes%e ei (arcu 11#)$

Iar despre binecuvântarea Apostolilor, la înălarea %a la cer, ne spune5 p#i i-a dus a(aspre =e%ania $i, ridicându-Şi mâinile Sale, i-a inecu"ân%a% (-uca , 76)$

Apostolii, la fel, au hirotonit prin binecuvântarea în semnul crucii diaconi, preoi *i episcop prin ru'ăciune *i punerea mâinilor (Fapte #, #2 1, !2 I /imotei !, )$ entru acest fa

/aina reoiei este numită 9punerea mâinilor preoiei9$/ot prin ru'ăciune *i punerea mâinilor în chipul crucii împărtă*eau Apostolii taina un'ercu %fântul ir, numită 9 ece%ea 2arului S(ân%ului 2uh9 (Fapte 8, 1+2 10, #2 II Corinteni 17)$

'â% pri"e$%e 'rucea ne"ăzu%ă, spiri%uală $i %ainică pe care %reuie s-# pur%ăm cu %#ţii, aceas%a essu(erinţa $i #s%eneala n#as%ră la lucrarea (ap%el#r une.

9-ntuitorul nostru Iisus Hristos care a purtat crucea vă#ută pe /olota0 c-t şi pe cnevă#ută a suferinţelor pentru a noastră m-ntuire0 ne'a ,nvăţat şi pe noi să ră+dăm cruce

vieţii0 #ic-nd5 'ine radă până la s(âr$i% acela se "a mân%ui 82atei ?E, AA$ AI, ?F$ 2arcu ?F, ?F1atana urăşte foarte mult semnul 1fintei Cruci, căci Crucea este arma cea nebiruită cu care 0ristosa biruit şi a !olit iadul. *e aceea satana îndeamnă pe cei rătăciţi de la adevăr, adică pe sectanţii caîi slu"esc lui, să hulească şi să urască Crucea lui 0ristos. Căci precum câinele fu!e de băţul cu carefost lovit, tot aşa şi diavolul fu!e de Crucea lui 0ristos care îi aminteşte că prin ea a fost lovit biruit.

"devăratul creştin ortodox cinsteşte Crucea care s'a sfinţit cu m-inile lui Hristos pe /olotase ,nc!ină ei cu toată evlavia şi smerenia$ La fel cinsteşte şi crucea cea nevă#ută a suferinţel

vieţii ,n Hristos pe care a ră+dat'o şi 9-ntuitorul p-nă la moarte0 şi încă m#ar%e pe cru



85ilipeni A,B9. *ar şi aceasta să cunoască creştinul ortodo= că crucea nevăzută a suferinţelor 1aeste de multe feluri şi fericit este acel creştin care cu credinţă în *umnezeu şi cu multă răbdare duce crucea suferinţelor pe pământ în dra!ostea lui 0ristos, spre mântuirea sufletului său.

şa, de e=emplu:• unul este or+ şi ra+dă toată viaţa cu mulţumire această suferinţă$ "ltul este surd0 alt

nu poate vor+i0 iar altul este şc!iop şi lipsit de oarecare mădulare ale trupului său$

dacă suferă cu bărbăţie această neputinţă şi mulţumeşte lui *umnezeu cu ru!ăciuni dinimă, unul ca acela cu mucenicii se va număra. @umai să se ferească de orice păcate, cădincolo îl aşteaptă bucuria cea fără de mar!ini.

• lţii duc cu multă răbdare crucea căsătoriei care nu este uşoară, deoarece multe şi madatorii au creştinii cei căsătoriţi. *e a creşte pe fiii lor în frică de *umnezeu, de a nu-şi ucicopiii, de a iubi #iserica, mama noastră care ne-a născut prin apă şi prin *uh 87oan F, >9$ da posti toate sfintele sărbători de peste an, precum şi 2iercurea şi 'inerea şi lunea, spre

prisosi dreptatea lor mai mult decât a fariseilor care se laudă că postesc de două ori săptămână.poi de a duce viaţă în curăţenie, în posturi, în *uminici şi în 1fintele sărbătode a face milostenie, de a mer!e re!ulat la biserică, de a face în toată vremea ru!ăciuni şi da citi cât mai des 1fânta 1criptură şi învăţăturile sfinţilor lui *umnezeu. ncă de a se feri dorice păcat care depărtează de la ei pe *uhul 1fânt şi multe alte îndatoriri pe care îi înva

preoţii în toate *uminicile şi sfintele sărbători, numai de ar asculta cu frică de *umnezeu.• @u este uşoară nici crucea văduviei şi a fecioriei, a celor ce se silesc pentru dra!ostea

*umnezeu să ducă viaţă în curăţenie şi cinste pe pământ, între care se numără şi călu!ărJnii dintre aceştia, dacă vor face precum au fă!ăduit înaintea *omnului, dacă vor trăi ascultare, în sărăcie, în feciorie, nu numai cu trupul ci şi cu mintea şi cu inima lor de se v

părăsi de a pofti cele stricăcioase şi înşelătoare, de mare plată se vor bucura în veacul viittât călu!ării care au fă!ăduit să-şi păzească fecioria până la moarte, cât şi creştinii ca

voiesc să trăiască în feciorie şi curăţenie, au nevoie de post, de înfrânare la mâncări alesevin şi de trezvia minţii, unită cu ru!ăciunea şi cu!etarea la moarte şi la "udecata de apoi. trebuie să aibă pururea frica lui *umnezeu înaintea ochilor minţii, spre a-şi păzi mintea cele cinci simţiri de ispite, de !ânduri rele şi de prietenia cu feţe care pot pricinui sminteaşi păcat.

• Hrea este crucea şi celor săraci şi necăiţi care trăiesc în lipsuri şi sărăcie şi se luptă multe nevoi ale vieţii pământeşti. ;i aceştia de îşi vor duce crucea suferinţei cu smerenie, crăbdare şi cu mulţumire, mare plată îi aşteaptă pe ei la *umnezeu, care este readreptotştiutor şi cunoaşte răbdarea, necazul şi suferinţa fiecăruia şi va răsplăti tuturor du

faptele lor.*reptul 7ov zice: ! lup%ă es%e "iaţa #mului pe pămân% 87ov G, ?9. 1fântul postol avel zice: L aceas%ă lup%ă mare, a"eţi ne"#ie de rădareL 8(vrei ?A, A-G9. 7ar 2ântuitorul nostru 7isus 0ristozice: n%ru rădarea "#as%ră "eţi d#ândi su(le%ele "#as%re 8%uca A?, ?M9. 2e aceea sun%em da%#pururea de a ne ru*a la reamil#s%i"ul 2umnezeu să ne dea rădare în necazurile $i su(erinţen#as%re, spre a ne duce 'rucea până la s(âr$i%, căci (ără de )l nu am pu%ea (ace nimic 87oan ?I9. *ar să fim încredinţaţi că *umnezeu, din a 1a nemăr!inită milă, nu lasă pe #m să (ie ispi%i% mpresus de pu%erile lui 87 Corinteni ?E, ?F9.



7ubiţi credincioşi, acum, către sfârşitul acestei predici, vom aminti o istorioară adevărată pentru ubolnav. cesta a zăcut mai mulţi ani şi pierzându-şi răbdarea în boală, cerea de la *umnezeu moară, iar reabunul *umnezeu l-a salvat printr-o minune, spre a nu-şi pierde sufletul său.

>n călu*ăr cu "iaţă aleasă din S(ân%ul Mun%e %h#s, (iind paraliza% de mulţi ani, începuse a ru*a lui 2umnezeu, #ri să m#ară, #ri să se (acă sănă%#s, nemaipu%ând su(eri acea #achinui%#are. $a ru*ându-se, a "eni% la el un în*er al 2#mnului $i i-a zis 72umnezeu "#ie$%e s

%e curăţe pe %ine de păca%ele %ale ca (ierul prin (#c, spre a %e duce pe %ine în raiul des(ă%ării, că nes%e al%ă cale spre Mân%ui%#rul decâ% calea 'rucii care se (ace prin su(erinţe. 2eci dacă "rei să cureţi de *re$elile %ale %reuie să mai zaci un an pe pămân% sau să s%ai %rei ceasuri în iad7.

'ălu*ărul #lna" a începu% a cu*e%a. ncă un an de su(erinţă pe pămân% Mai ine să s%au %rceasuri în *heenă %unci în*erul, cu iuţeala (ul*erului îi duse su(le%ul său în chinurile iadul$i plecă, zicând aces%e cu"in%e mân*âie%#are 72upă %rei #re "#i "eni la %ine să %e cau%n%unecimea aceea cumpli%ă, suspinările s(â$ie%#are ale păcă%#$il#r care se chinuiau în *heenă (eţele în(ric#$a%e ale dia"#lil#r au adus asupra călu*ărului ur*isi% # *r#ază $i # durere nespusre%u%indeni nu "edea $i nu auzea decâ% su(erinţe, lacrimi $i "aie%e în*r#zi%#are 2#ar #ch

arză%#ri ai dia"#lil#r luceau în în%unericul (ără mar*ini al iadului.

%unci chinui%ul călu*ăr a începu% a plân*e $i a s%ri*a, însă nimeni nu răspundea la s%ri*ă%esale. @ui i se părea că de când a s#si% ac#l# %recuseră su%e de ani de su(erinţă $i a$%ep%a cnerădare să apară în*erul 2#mnului să-l sc#a%ă. nsă în*erul nu "enea. 0#ţi păcă%#$ii închi$i *heenă nu erau #cupaţi decâ% de m#ar%ea l#r prea amară $i *r#aznică $i de pr#pria l#r munciar *r#za"ii dia"#li, în ucuria l#r in(ernală, î$i ă%eau #c de su(erinţele păcă%#$il#r.n s(âr$i%, în*erul cu un zâme% de lumină, se apr#pie de chinui%ul călu*ăr $i-l în%reaă 7'um a(li, (ra%e7 7?ici#da%ă nu a$ (i crezu% că *ura unui în*er p#a%e minţi !are nu mi-ai spus că

să mă sc#ţi de aici după %rei #re Şi ia%ă, au %recu% su%e de ani în aces%e su(erinţe *r#aznice 'zici %u7 răspuns în*erul cu (aţa lumina%ă 7! #ră a %recu%, de când %e-am părăsi% $i mai încă d#uă #re de s%a% aici7 72#uă #re s%ri*ă călu*ărul chinui%, cu mare *r#ază. )s%e #are cpu%inţă să (i %recu% # #ră 2ar nu mai p#% sup#r%a aces%e munci cumpli%e 2e se p#a%e (ace "#reamil#s%i"ului 2umnezeu, %e r#* sc#a%e-mă de aici. <#iesc mai ine să su(ăr pe pămân% ansec#le chiar până la a d#ua "enire a 2#mnului, dar scapă-mă de aici /ie-ţi milă de mine7

Eise în*erul 72umnezeu, (iind ărin%ele îndurăril#r $i a %#a%ă mân*âierea, ara%ă ună%a%ea Sasupra %a. 2ar %u %reuie să-ţi aduci amin%e de acum înain%e câ% de *rele $i de mari sun% munci*heenei; iar chinurile de pe pămân%, #ricâ% de *r#aznice ar (i, sun% numai umră (aţă de ce

"e$nice ale iaduluiF A<iaţa repausaţil#r, =ucure$%i, 1899, p. 454-45+B.

7ubiţi credincioşi, din această istorioară adevărată şi din cele de mai înainte să înţele!em că nu esmântuire fără Cruce şi fără suferinţă în această viaţă. 2ântuitorul nostru 7isus 0ristos ne-a spus L prin mul%e scâre ni se cade a in%ra în%ru mpărăţia 'eruril#r L.

3ot creştinul care doreşte mântuirea sufletului său este dator să fie !ata a suferi cu dra!oste şi răbdare toate necazurile, scârbele şi durerile vieţii în!ăduite de *umnezeu asupra omului pentmântuirea lui. Eice S(ân%ul saac Sirul 7recum (#cul curăţă arama de ru*ină, a$a #ala cură

păca%ul #mului7. *e aceea este bine ca în toată suferinţa şi întristarea să ne ru!ăm reaînduratul



*umnezeu să ne ierte de păcate şi să ne dea răbdare în necazuri şi supărări, aducându-ne aminte c7?ecazul rădare lucrează, iar rădarea curăţire de păca%e7.

@iciodată în viaţă nu putem răbda cât suntem datori pentru păcatele noastre, pentru a împădreptatea lui *umnezeu. ;i nici a răbda nu putem fără mila şi a"utorul reaînduratului *umneze*e aceea 2ântuitorul nostru 7isus 0ristos a zis: Dămâneţi în Mine $i )u în "#i. recum mlădiţa np#a%e să aducă r#adă de la sine, dacă nu rămâne în "iaţă, %#% a$a nici "#i, dacă nu rămâneţi

Mine 87oan ?>, I9. Bumai cu mila şi cu autorul Lui putem ,n viaţă toate$ "cest adevăr narată Sf-ntul "postol *avel care #ice5 0#a%e le p#% în%ru 6ris%#s, 'el 'are mă în%ăre$%e 85ilipeI, ?F9.

Cu adevărat toate în 0ristos le putem, iar fără (l, nimic. *e aceea suntem datori în toată vremea locul să cerem mila şi a"utorul lui *umnezeu şi cu credinţă şi năde"de, să aşteptăm aducându-aminte de cuvântul care zice: Mân%ui-"a 2#mnul su(le%ele r#il#r Săi $i nu "#r *re$i %#ţi cei nădăduiesc în )l 8salm FF, A?9. min.



Sf-ntul Ioan /ură de "ur despre lepădarea de sine0 luarea Crucii şi urmarea lui Hristos

4edăm încă o omilie a 1f. 7oan Hură de ur, 2arele şi ine!alabilul nostru *ascăl şi ărinte, de lacărui plecare la ceruri s-au împlinit zilele trecute, 8tocmai de ziua nălţării Crucii9 ?KEE de ani+ (so omilie care ne aduce mai aproape înţelesurile duhovniceşti ale pericopei evan!helice d*uminica de ieri, cea de după nălţarea 1fintei Cruci.

4eţinem din ea întâi de toate că Mân%ui%#rul isus 6ris%#s nu #li*ă, nu c#ns%rân*e pe nimeni

i urmeze, luând 'rucea. *ar, odată ce vom accepta, în deplină libertate, că putem trăi această viapentru 0ristos, atunci când vom accepta că cea mai mare răsplată este să suferi pentru 0ristoatunci vom şi deveni liberi cu adevărat. %iberi intru şi prin Crucea lui 0ristos. @umai cine espre!ătit de moarte şi numai cine se leapădă de sine va fi liber întru 0ristos. 1fântul 7oan ne aratăcum putem a"un!e aici, propunându-ne chiar nouă, celor din lume, ca model, vieţuirea monasticviz celor care cred că în lume nu poţi să fii altfel decât )lumesc şi că numai în mănăstire trebuiepoţi să fii )sfântD

!milia @<



: %unci isus a spus ucenicil#r Săi G2acă cine"a "#ie$%e să "ină după Mine, să se lepede sine, să-$i ia crucea lui $i să-Mi urmeze Mie; (atei, 1#, )<

- 'ând ,F%unciF

- Când etru a spus: Mil#s%i" (ii :ie Să nu-:i (ie :ie aceas%a 82atei, ?K, AA9 şi când a auz Mer*i înap#ia Mea, sa%an# 82atei, ?K, AF9.

*omnul nu 1-a mulţumit numai să-l mustre pe etru, ci, voind să arate cu prisosinţă nechibzuincuvintelor sale şi câşti!ul patimii %ui, a spus: H0u, e%re, îmi spui GMil#s%i" (ii :ie Să nu-:i (:ie aceas%aI )u însă îţi spun ?u numai că îţi es%e "ă%ămă%#r $i pierză%#r să împiedici $i s#pre$%i pa%imile Mele, dar nici %u nu "ei pu%ea să %e mân%ui dacă nu e$%i pre*ă%i% %#%deauna dm#ar%eF. 0ristos îi învaţă pe ucenici câşti!ul mare al patimilor 1ale, nu numai prin cuvintele spumai înainte, ci şi prin cele de mai târziu, ca nu cumva să socotească ei că patimile 1ale sunevrednice de (l.

n (van!helia după 7oan, spune: : 2acă #ul de *râu, care cade în pămân%, nu m#are, rămânsin*ur; dar dacă m#are, mul%ă r#adă aduce (Ioan 1, )<. rin aceste cuvinte vrea să arate cu mmultă putere de e=presie acelaşi lucru$ nu spune numai despre (l că trebuie să moară, ci şi despapostoli. H%â% de mare câ$%i* are lucrul aces%a, le spune 6ris%#s ucenicil#r Săi, încâ% $i pen%"#i es%e cumpli% lucru dacă nu "reţi să muriţi $i un lucru, dacă sun%eţi *a%a de m#ar%eF $ 3oaacestea însă le va spune mai târziu$ deocamdată îi pre!ăteşte de moarte numai într-o sin!uprivinţă. ită'te c-t de neconstr,nător este cuv-ntul LuiJ @-a spus:*e vreţi sau de nu vreţi, trebuie să pătimiţi asta+

-2ar ce a spus

- H2acă "rea cine"a să "ină după MineF. @u silesc, nu constrân!, ci las pe fiecare să fie stăpân voinţa sa. *e aceea şi spun: H2acă "rea cine"aJ. J'hem la ine, nu la rău $i la *reu; nu pedeapsă sau #sândă, ca să c#ns%rân*. nsă$i na%ura lucrului spre care "ă chem es%e în s%are s"ă a%ra*ăJ. Hrăindu-le acestea, 0ristos îi atră!ea la (l şi mai mult. 'el care în%reuinţează silă mul%e #ri îndepăr%ează; dar cel care-l lasă pe ascul%ă%#r să (ie el s%ăpân pe el însu$i, îl a%ra*e mmul%.

Cuvântul bun e mai puternic decât constrân!erea. *e aceea şi 0ristos spunea: H2acă "rea cine"aHMari sun% ună%ăţile pe care "i le dau, le spune 6ris%#s. Sun% a%â% de mari încâ% "#i, de un"#as%ră "#ie, "eţi aler*a spre eleF *acă cineva ţi-ar da aur, dacă ţi-ar oferi comori, n-ar avnevoie să întrebuinţeze sila ca să te cheme. *acă pentru ca să te cheme la aur şi la comori nunevoie de silă, apoi cu mult mai mult atunci când 0ristos te cheamă la bunătăţile cele din ceru2acă na%ura lucrului nu %e sile$%e să aler*i după el, a%unci nici nu e$%i "rednic să-l prime$%i; idacă l-ai primi%, a%unci nici nu-ţi dai seama ine ce-ai primi%. 2e aceea nu ne sile$%e 6ris%#s, ne îndeamnă, a"ând *riă de n#i.



*eoarece cuvintele lui 0ristos despre patimile 1ale păreau că pricinuiseră multă frământaretulburare în sufletele apostolilor, 0ristos le spune: H?u-i ne"#ie să "ă (rămân%aţi $i să "ă %ulura2acă s#c#%iţi că spusele Mele nu sun% pricinui%#are de nenumăra%e ună%ăţi, dacă s#c#%iţi că n"eţi a"ea par%e de ine de "eţi su(eri $i "#i, nu "ă silesc, nici nu "ă c#ns%rân*; ci, dacă cine"a "resă Mă urmeze, pe acela îl chem. Să nu s#c#%iţi că a Mă urma înseamnă a (ace numai ceea (aceţi "#i acum ?u 0reuie să "ă #s%eniţi mul%, să în(run%aţi primedii dacă "#iţi să mer*edupă Mine ?u, e%re Să nu %e a$%epţi să meriţi cununi numai pen%ru că ai măr%urisi% că su

/iul lui 2umnezeu $i să s#c#%e$%i că îţi es%e de auns aceas%a pen%ru mân%uire Să nu s#c#%e$%i cp#ţi să %e #dihne$%i, ca $i cum ai (i (ăcu% %#%ul #%, pen%ru că sun% /iul lui 2umnezeu, să (ac nu "ină pes%e %ine nici necaz $i nici su(erinţă; dar pen%ru %ine nu "reau; "reau ca $i %u să iei parcu ce"a $i să aun*i mai încerca%F . Jn or!anizator de "ocuri atletice publice, dacă ar avea un prietprintre atleţi, n-ar voi să-l încununeze numai pentru că este prieten cu el, ci şi pentru ostenelile sapentru vrednicia lui$ şi aceasta mai cu seamă pentru că îl iubeşte. 3ot aşa şi 0ristos$ pe aceia care-i iubeşte, pe aceia mai ales vrea săi vadă biruitori şi prin propriile lor puteri, nu numai pra"utorul %ui.

'ezi cât de uşor de suportat îşi face 0ristos cuvântul %ui+ @u-i împresoară pe ucenicii 1ăi numai cnecazuri şi suferinţe, ci dă între!ii lumi do!mă de obşte, spunând: Dacă vrea cinevaJ= 5ie femefie bărbat, fie conducător, fie supus, să mear!ă pe această cale+

Cele spuse de 7isus par a cuprinde o sin!ură idee. *ar ele cuprind , întâi - să se lepede de sine, apîn al doilea rând - să î$i ia crucea şi al treilea 6 să mi urmeze Mie.

Dar să vedem mai ,nt-i ce ,nseamnă5 a %e lepăda de %ine$ 2ai întâi însă să vedem ce înseamnă alepăda de altul, şi atunci vom şti ce înseamnă a te lepăda de tine.

- 'e înseamnă, dar, a %e lepăda de al%ul

- Cel care se leapădă de altul se îns%răinează c#mple% de acela2 nu-l a"ută, nu-l spri"ină, n-are minu suferă de-l vede biciuit, le!at, întemniţat, chinuit pe cel de care s-a lepădat, de i-ar fi fratprieten sau orice. $a de s%răini "rea 2#mnul să (im (aţă de %rupul n#s%ru; să nu ne (ie milă de de es%e iciui%, sur*hiuni%, ars sau în al% (el chinui% *acă ne purtăm aşa cu el, atunci avem milă el. Că şi părinţii atunci au milă de copiii lor când poruncesc dascălilor, cărora îi încredinţează, să aibă milă de ei.

3ot aşa şi 0ristos n-a spus numai: 1ă n-ai milă de tine însuţi+, ci ceva mai mult: 1ă te lepezi tine însuţi+, adică: : Să n-ai nimic c#mun cu %ine însuţi, ci să %e dai primediil#r, muncil#r; asu(le% să ai, ca $i cum n-ai su(eri %u aces%ea, ci al%ulF $ ;i n-a spus: 1ă se tă!ăduiască, ci: HSă lepedeF. ar a %e lepăda e mai mul% decâ% a %e %ă*ădui.

i să'şi ia crucea lui<$

%uarea crucii este o urmare a lepădării de sine. ;i ca să nu socoteşti că a te lepăda de tine înseamnumai a suferi cuvintele rele, ocările şi insultele, 6ris%#s spune până unde %reuie să mear*



lepădarea de sine; adică până la m#ar%e, chiar m#ar%ea ru$in#asă $ *e aceea n-a spus: 1ă lepede de sine până la moarte, ci: 1ă-şi ia crucea lui, arătând moartea cea ruşinoasă$ şi către+uie făcută această o dată0 nici de două ori0 ci %#a%ă "iaţa.

HSă ai nec#n%eni%, spune 6ris%#s, înain%ea #chil#r m#ar%ea aceas%a $i să (ii pre*ă%i%, în (iecare de un*hiere Mulţi au dispreţui% a"erile, des(ă%area, sla"a, dar n-au pu%u% dispreţui m#ar%ea, ci au %emu% de primedii. 2e aceea )u "reau ca lup%ă%#rul Meu să lup%e până la sân*e, să s%ea

arenă până la un*hiere. 2e-ar %reui să su(ere m#ar%ea, # m#ar%e ru$in#asă, # m#arles%ema%ă, # m#ar%e cu pr#as%ă (aimă, pe %#a%e să le su(ere cu cura $i, mai mul%, să se ucure daceas%ă m#ar%eJ.

i să'mi urme#i 9ieJ=$

entru că se poate să suferi chinuri şi să nu-% urmezi lui 0ristos, când nu le suferi pentru =l 6 cătâlharii, "efuitorii de morminte, înşelătorii suferă o mulţime de chinuri -, de aceea, ca să nu socotecă sunt de a"uns numai suferinţele, 0ristos a adău!at şi pricina pentru care să înduri suferinţele.

- 'are es%e pricina aceas%a

" Să urmezi lui 6ris%#s (ăcând $i su(erind aces%ea2 să su(eri %#a%e pen%ru 6ris%#s şi să ai celelalte virtuţi$ că şi aceasta vor să spună cuvintele: %ă"mi urme&e ie<2 nu trebuie să arbărbăţie numai în suferinţe ci să arăţi şi castitate şi blândeţe şi toată filozofia. s%a înseamnă aurma cum %reuie; înseamnă a să"âr$i $i celelal%e "ir%uţi $i a su(eri %#a%e pen%ru 6ris%#s. 1uoameni care urmează diavolului şi suferă chinuri şi-şi dau pentru el sufletele lor$ noi însă suferipentru 0ristos$ dar, mai bine spus, pentru noi înşine$ aceia, ca să se vatăme pe ei, şi aici şi dincolnoi însă, ca să câşti!ăm şi viaţa aceasta şi pe cealaltă. ?u-i, #are, cea mai mare %icăl#$ie ca n#i

nu ară%ăm acela$i cura ca $i cei care su(eră chinuri spre pieirea l#r, când a"em să cule*ea%â%ea cununi Şi d#ar în au%#rul n#s%ru s%ă 6ris%#s, pe când în au%#rul acel#ra nimeni

orunca aceasta a mai dat-o 0ristos apostolilor 1ăi 82atei,?E, FB9 când i-a trimis la propovăduirzicându-le: :în calea pă*ânil#r să nu mer*eţi 82atei, ?E, >9K$ şi: :<ă %rimi% ca #ile în mil#clupil#r 82atei ?E, ?K9$ şi: @a dre*ă%#ri $i împăraţi "eţi (i du$i 82atei ?E, ?B9$ acum însă este mtare şi mai aspru. %unci le "#rise numai de m#ar%e; acum însă le "#re$%e $i de cruce, $i decruce c#n%inuă$ Că spune: :%ă"*i ia crucea lui<, adică să o ia *i să o poarte mereu. şa obişnuiesă facă totdeauna 0ristos. oruncile cele mari nu le dă la început, ci treptat, încetul cu încetul, ca

nu descura"eze pe ascultătorii 1ăi.

poi, pentru că spusele 1ale păreau !reu de îndeplinit, vezi cum uşurează !reutatea lor prcuvintele ce le spune în urmă. *ă răsplăţi care depăşesc cu mult mai mult sudorile$ şi nu numrăsplăţi, ci şi pedepse celor ce săvârşesc răul. Şi s%ăruie mai mul% asupra pedepsel#r decâ% asuprăsplăţil#r, pen%ru că de #icei pe #ameni îi înţelepţe$%e nu a%â% darea ună%ăţil#r, cameninţarea cu pedepse. >i%ă-%e că $i acum începe cu pedepsele $i %#% cu pedepsele s(âr$e$%e



H'el care "rea să-$i mân%uie su(le%ul îl "a pierde; iar cel care-$i "a pierde su(le%ul pen%ru Mine"a a(la. 'ăci ce "a (#l#si #mul dacă "a d#ândi lumea %#a%ă, dar î$i "a pierde su(le%ul său Sau "a da #mul în schim pen%ru su(le%ul său AMa%ei 1+, 5&-5+B F

Ceea ce spune 0ristos are acest înţeles: H?u "ă dau aceas%ă p#runcă pen%ru că nu "reau să cruţ, ci pen%ru că "reau (#ar%e mul% să "ă cruţF. 0a%ăl care cruţă pe c#pilul lui îl pierde; dar danu-l cruţă îl scapă. @ucrul aces%a îl spunea $i un ăra% înţelep% H2acă-l "ei a%e cu nuiaua p

(iul %ău nu "a muri; "ei iză"i su(le%ul lui de m#ar%e (rov !, 1!)<2 şi iarăşi: H'el ce es%e m#acu (iul lui "a le*a rănile lui (3n$ %ir !6, +)<$ şa se întâmpla şi cu ostaşii. *acă !eneralul îşi cruostaşii şi-i lasă să stea mereu în cetate, îi pierde şi pe ei şi pe cei din cetate.

H'a să nu "i se în%âmple $i "#uă lucrul aces%a, spune 6ris%#s, %reuie să (iţi pre*ă%iţi nec#n%ende m#ar%e. 'a $i acum are să izucnească un cumpli% răz#i. ?u s%a, dar, înăun%ru, ci ie$i a(arălup%ă; a%unci %răie$%i, când cazi pe câmpul de ă%aieF *acă în războaiele acestea de pe pămâostaşul, care este pre!ătit totdeauna să fie ucis, caută să fie mai viteaz şi mai de neînvins, caută fie înfricoşător pentru duşmani, deşi, dacă moare împăratul lui, pentru care a pus mâna pe armă, are putere să-l învie, cu mult mai mult în războaiele acestea duhovniceşti, unde sunt atâtea năde"de înviere, cel care-şi va da sufletul său spre moarte îl va !ăsi. n primul rând, pentru că nu va biruit iute$ în al doilea rând, pentru că dacă moare va fi călăuzit spre o viaţă mai bună.

poi 0ristos a spus: 'el care "rea să-$i mân%uie su(le%ul îl "a pierde, iar cel care-$i "a pierdsu(le%ul îl "a a(la<$

;i într-un caz e vorba de mântuire şi de pierdere şi în celălalt caz e vorba tot de mântuire şi dpierdere. !răit aşa ca să nu socoteşti că e vorba de aceeaşi pierdere şi de aceeaşi mântuire

primul caz ca în al doilea caz, ci ca să cunoşti bine că este tot atât de mare deosebire întremântuire şi alta câtă deosebire este între pierdere şi mântuire. 0ristos ar!umentează prin contrarii. continuă: H'e "a (#l#si #mul dacă "a d#ândi lumea %#a%ă, dar î$i "a pierde su(le%ul săuF

i "ăzu% că # mân%uire d#ândi%ă cum nu %reuie es%e # pierdere mai rea decâ% #rice pierderpen%ru că nu se mai p#a%e răscumpăra cu nici un chip

HSă nu-Mi spui, ne *răie$%e 2#mnul, că cel care (u*e de as%(el de primedii $i-a mân%ui% su(le%săuF @u şi l-a mântuit+ 6ris%#s pune pe (iecare (aţă în (aţă cu su(le%ul lui. Ce folos va avea de-dobândi toată lumea, dar şi-ar pierde sufletul<

1pune-mi, ce ai câşti!a din faptul că eşti stăpân, dar ai vedea pe slu!ile tale desfătându-se, iar suferind cumplit< @imic+ celaşi lucru !ândeşte-l şi de sufletul tău+ 'ând %rupul se des(ă%ează $i îm#*ăţe$%e, su(le%ul î$i a$%eap%ă pieirea.

H'e "a da #mul în schim pen%ru su(le%ul săuF 0ristos stăruie iarăşi asupra aceluiaşi lucru. H#are, al% su(le%, îţi spune 2#mnul, ca să-l dai în schimul su(le%ului %ăuF Bu aiJ *acă pierzi bapa!uba o poţi repara tot cu bani$ aşa e şi dacă pierzi case, robi sau orice altceva din averile tale$ ddacă-ţi pierzi sufletul, nu mai poţi da în schimbul lui alt suflet. *e-ai avea lumea toată, de-ai



împăratul lumii, n-ai putea să cumperi un sin!ur suflet, chiar de-ai da pentru el toate bo!ăţiile lumcu lumea la un loc+ Şi ce e de mirare dacă se în%âmplă aceas%a cu su(le%ul, când $i cu %rupul în%âmplă la (el 2e-ai pur%a nenumăra%e c#r#ane pe cap, dar dacă îţi es%e #lna" %rupul de #ală de ne"indeca%, nu-ţi "ei pu%ea însănă%#$i %rupul de-ai da %#a%ă împărăţia %a, de-ai adău*nenumăra%e %rupuri, #ra$e $i ani cela$i lucru *ânde$%e-l $i despre su(le%; dar, mai ine spuchiar cu mul% mai mul% despre su(le%. @asă, dar, %#%ul la # par%e $i chel%uie$%e-ţi %#a%ă râ"na numpen%ru su(le%

?u %e în*rii de lucruri s%răine n*rie$%e-%e de %ine $i de cele ale %ale @oi cei de astăzi asemănăm, în ceea ce facem, cu muncitorii din mine. *e pe urma muncii lor n-au nici folos şi ninu se îmbo!ăţesc, ci se vatămă mult, că-şi pun viaţa în prime"die pentru alţii, se prime"duiesc zadar şi nu câşti!ă nimic de pe urma sudorii şi morţii lor. ;i astăzi sunt mulţi care imită pe aceşticare robesc în mine pentru îmbo!ăţirea altora$ dar, mai bine spus, sunt chiar mai nenorociţi decaceştia, cu atât mai mult cu cât pe noi ne aşteaptă şi iadul după aceste munci. 1udorilor muncitorildin mine le pune capăt moartea$ pen%ru n#i însă m#ar%ea es%e începu% de nenumăra%e munci.

7ar dacă ai spune că îmbo!ăţindu-te te desfătezi de ostenelile tale, arată-mi că îţi este fericit sufletşi atunci te voi crede+ Că sufletul este bunul cel mai de seamă pe care îl avem. *acă trupul în!raşă, iar sufletul se ofileşte nu îţi este de vreun folos buna stare a trupului, după cum cânslu"nica e veselă, bunăstarea slu"nicei nu-i de nici un folos stăpânei ei pe moarte şi nici frumuseţîmbrăcămintei, de vreun folos pentru un trup bolnav. *ar 0ristos îţi va spune iarăşi: H'e "a da #mîn schim pen%ru su(le%ul luiF Mereu $i mereu îţi p#runce$%e să %e #cupi numai de su(le% numai de el să %e în*rie$%i.

*upă ce i-a înfricoşat pe ucenici cu aceste cuvinte, 0ristos îi mân!âie cu bunătăţile %ui.

H'ă are să "ină /iul !mului în%ru sla"a 0a%ălui Său cu s(inţii Săi în*eri $i a%unci "a răsplă(iecăruia după (ap%ele lui AMa%ei 1+, 5BF.

i "ăzu% că sla"a 0a%ălui $i a /iului es%e una 7ar dacă slava este una, atunci e clar că şi fiinţa %ouna. *acă în cele de o sin!ură fiinţă este cu putinţă să fie deosebire de slavă, că spune avel: ) le sla"a s#arelui $i al%a sla"a lunii $i al%a sla"a s%elel#r, că s%ea de s%ea se de#see$%e în sla"ă 87 C?>, I?9, deşi toate sunt de o sin!ură fiinţă, cum ar putea să se creadă că sunt de fiinţe diferite acecare au o sin!ură slavă< 0ristos n-a spus că va veni cu o slavă asemănătoare slavei 3atălui, ca să npresupui iarăşi deosebire între 3atăl şi 5iul, ci a arătat precis că va veni întru slava /atălui %ău), să credem că au una şi aceeaşi fiinţă.

Hen%ru ce %e %emi, dar, e%re, îi spune 6ris%#s, când auzi de m#ar%e %unci Mă "ei "edea în%rsla"a 0a%ălui. ar dacă )u sun% în sla"ă, "eţi (i $i "#i. 'ele ale "#as%re nu se măr*inesc la "iaaceas%a de pe pămân%, ci "ă a$%eap%ă # al%ă s#ar%ă mai unăF

Când 0ristos a vorbit de bunătăţi, nu s-a oprit la ele, ci a amestecat cu ele şi pedepsele ceînfricoşătoare: a "#ri% de scaunul acela de udeca%ă, de răspunderile de care nu "#m pu%ea scăp



de h#%ărârea cea dreap%ă a lui 2umnezeu, de udeca%a cea neîn$ela%ă. Cu toate acestea n'a lăssă fie ,mpovărător cuv-ntul Său0 ci a strecurat ,n el şi +une nădedi$ Că n-a spus: Atunci pedepsi pe cei păcăto*i), ci: <a răsplă%i (iecăruia după (ap%ele lui ). spus aceste cuvinte numai ca să amintească păcătoşilor de pedeapsă, ci să amintească şi celor buni de premii şi cununi

e aici începe partea morală5 espre monahi, că sunt vrednici de laudă, dacă socotesc timpul dacum timp de >ale5

0ristos a spus aceste cuvinte ca să dea cura" bărbaţilor virtuoşi$ eu însă %#%deauna mă cu%remcând aud aces%e cu"in%e, pen%ru că nu sun% prin%re cei încununaţi. 1ocot că şi alţii împărtăşeîmpreună cu mine teama *i nelini*tea$ e care #m, care-$i cerce%ează c#n$%iinţa, nu-l pînspăimân%a cu"in%ele aces%ea, nu-l p#% (ace să se cu%remure $i să-l c#n"in*ă că a"em ne"#ie dsac $i de un p#s% mai aspru decâ% nini"i%enii 'ă nu e "#ra acum de dis%ru*erea #ra$ului $i dpieirea %u%ur#ra, ci de pedeapsa cea "e$nică $i de (#cul cel nes%ins.

*e aceea îi laud şi îi admir pe monahii care locuiesc în pustie, în afară de alte pricini şi pentru acescuvinte. ceia, după masa de la amiază, dar, mai bine spus, după masa de seară 6 ei nu ştiu nicicâ

de masa de la amiază, că ştiu că timpul de acum este timp de "ale şi de post -, deci după masa seară înalţă lui *umnezeu imne de mulţumire şi-şi amintesc şi de aceste cuvinte ale lui 0ristos. dacă vreţi să auziţi aceste imne ca să le rostiţi şi voi mereu, vă voi spune ru!ăciunea aceea sfântCuvintele acestei ru!ăciuni sunt aşa:

=inecu"ân%a% e$%i, 2umnezeule, 'el 'e mă hrăne$%i din %inereţile mele, 'el 'e dai hrană la %%rupul. >mple de ucurie $i de "eselie inimile n#as%re, ca a"ând %#%deauna %#a%ă îndes%ularea, pris#sim spre %#% lucrul un, în%ru 6ris%#s isus, 2#mnul n#s%ru, cu 'are :ie sla"ă, cins%e pu%ere, împreună cu S(ân%ul 2uh, în "ecii "ecil#r, min.

Sla"ă :ie, 2#amne; sla"ă :ie, S(in%e; sla"ă :ie, împăra%e, că ne-ai da% n#uă mâncare spucurie. >mple-ne pe n#i de 2uhul S(ân%, ca să (im *ăsiţi ineplăcînd înain%ea 0a, $i nu ru$inacând "ei răsplă%i (iecăruia după (ap%ele lui <$

2erită laudă tot imnul acesta, dar mai ales cuvintele de la sfârşit. /iindcă de #icei masa mâncarea lene"esc $i în*reuiază, m#nahii pun cu"in%ele aces%ea ca un (râu su(le%ului, aducândi amin%e în %impul #dihnei de %impul udecăţii.

u aflat ce a păţit poporul lui 7srael din pricina unei mese lu=oase şi îmbelşu!ate. H mânca

spune Scrip%ura, $i s-a în*ră$a% $i a az"ârli% din pici#are cel iui% 8*eut FA, ?>9. *e aceea2oise spunea: H'ând mănânci, când ei $i %e sa%uri adu-ţi amin%e de 2#mnul 2umnezeu %8*eut K, ??-?A9. Că poporul lui 7srael, după ce a mâncat, a îndrăznit acele fapte nele!iuite. Caudar, şi tu să nu păţeşti la fel. @u "ertfeşti acum oi şi viţei idolilor de piatră şi de aur, dar caută să n"ertfeşti sufletul tău mâniei, să nu "ertfeşti mântuirea ta desfrânării şi nici celorlalte patimi+

2e aceea $i m#nahii, %emându-se de aces%e prăpăs%ii de păca%e, după masă, dar, mai ine spudupă p#s%, că p#s% es%e masa l#r, (ac p#menire de în(ric#$ă%#area udeca%ă $i de ziua cea durmă. *acă monahii aceia, care îşi pun în bună rânduială trupul şi sufletul lor prin posturi, pr

culcatul pe pământ !ol, prin prive!heri, prin îmbrăcatul cu sac şi prin alte nevoinţe călu!ăreşti,



nevoie încă să-şi aducă aminte de ziua când *omnul va răsplăti fiecăruia după faptele sale, cânvom putea spune, oare, noi că trăim cum trebuie când întindem mese care aduc asupra noastră miimii de naufra!ii, când nu ne ru!ăm deloc nici la începutul, nici la sfârşitul mesei<

2e aceea, ca să scăpăm de aces%e nau(ra*ii, "#i eCplica ru*ăciunea de care am "#ri%, pen%ru c"ăzând câ$%i*ul ei, s-# spunem %#%deauna la masă, ca să p#%#lim săl%ările pân%ecelui $i să aduceîn casele n#as%re (elul de "ieţuire $i le*ile în*eril#r acel#ra care l#cuiesc pus%ia. r trebui să

duceţi acolo, printre monahi, ca să cule!eţi de la ei aceste roade$ dar, pentru că nu voiţi, ascultaţi cpuţin din !ura mea melodia aceasta duhovnicească şi fiecare după ce mănâncă să spună acescuvinte, începând aşa:

=inecu"ân%a% e$%i, 2umnezeule<$ Cu acest început de ru!ăciune monahii împlinesc îndată le!apostolică, ce porunceşte: H!rice (acem cu cu"ân%ul $i cu (ap%a să # (acem în numele 2#mnuln#s%ru isus 6ris%#s, mulţumind lui 2umnezeu $i 0a%ălui prin )l 8Col F, ?G9.

2ulţumirea pe care o aduc monahii aceia lui *umnezeu nu este numai pentru acea sin!ură zi, pentru toată viaţa, că spun:

Cel Ce mă !răneşti din tinereţile mele<$ nvăţătură plină de filozofie. !da%ă ce 2umnezeu nhrăne$%e, nu %reuie să ne în*riim de hrană. 2acă împăra%ul cel de pe pămân% ţi-ar (ă*ădui cădă din "is%ieriile sale hrana cea de %#a%e zilele, n-ai mai a"ea nici # *riă; cu mul% mai mul% a%reui să (ii (ără de *riă când îţi dă 2umnezeu, 'are-ţi "arsă de %#a%e ca din%r-# (ân%ânM#nahii aceia r#s%esc aces%e cu"in%e ca să se c#n"in*ă $i ei $i să c#n"in*ă $i pe ucenicii l#r lepede #rice *riă lumească.

poi, ca să nu socoteşti că înalţă mulţumirea aceasta numai pentru ei, adau!ă zicând: H'el 'e dhrană la %#% %rupulJ , mulţumind pentru ,ntreaa lume$ Ca şi cum ar fi părinţii ,ntreii lum

aşa ,nalţă laudă lui Dumne#eu pentru toţi oamenii şi se ,ntăresc prin aceasta spre o draoscurată de fraţi$ @ici nu pot să urască pe aceia pentru care mulţumesc lui *umnezeu că sunt hrănii "ăzu% că $i în cu"in%ele de mai înain%e $i în cu"in%ele de acum, prin mulţumirea adusă l2umnezeu, sp#resc dra*#s%ea $i aruncă #rice *riă lumească

*acă *umnezeu dă hrană la tot trupul, apoi cu mult mai mult celor care şi-au închinat %ui viaţdacă dă hrană celor le!aţi cu !ri"ile lumeşti, apoi cu mult mai mult celor ce au lepădat aceste !ri"0ristos dând aceeaşi învăţătură spunea: HSun%eţi mai de preţ decâ% păsările 8%uca, ?A, G9+. 1punacestea ca să ne în"eţe să nu ne încredem în #*ăţie, în pămân% $i în seminţe. 'ă nu ne hrăneaces%ea, ci cu"ân%ul lui 2umnezeu$ Cu aceste cuvinte ale ru!ăciunii monahii aceia închid !umaniheilor, valentinienilor N.alentinienii, adepii 'nositcului .alentin$ Acesta era eretic 'nostic dsec$ II născut probabil în Ale?andria$ A răspândit învăătura sa în ='ipt *i în Asia, iar între anii 1*i 1#7 în @oma$ escoperit aici ca eretic, a fost i&'onit din iserică *i a fu'it în Cipru. şi tuturcelor care bolesc de ereziile lor. Că nu poate să fie rău *umnezeul cela Care dă tuturora bunătăţ%ui şi chiar celor ce-% hulesc pe (l.

Jrmează apoi cererea: mple de +ucurie şi de veselie inimile noastre<$

- 2ar de care ucurie e "#ra ?u cum"a de ucuria cea pămân%ească



- 2#amne (ere$%e 2acă m#nahii aceia ar "#i-# pe aceas%a, n-ar p#pula culmile munţil#r pus%ia, nu s-ar îmrăca în sac; ei "#resc de ucuria aceea care n-are nimic c#mun cu "iaaceas%a, de ucuria în*eril#r, de ucuria cea de sus. ;i n-o cer aşa de mântuială, ci cu mustăruinţă. @u spun: ă), ci: Bmple). ;i apoi nu spun: e noi), ci: Inimile noastre). =ucuraceas%a es%e ucuria inimii, că r#ada 2uhului es%e dra*#s%ea, ucuria, pacea 8Hal. >, AAentru că păca%ul aduce în%ris%are, de aceea cer ca prin ucurie să se sădească în su(le%ele l

drep%a%ea; al%(el nici nu p#a%e (i ucurie.Ca av-nd totdeauna toată ,ndestularea0 să prisosim spre tot lucrul +un=$ 7ată că împlinecuvintele acelea evan!helice care spun: Hâinea n#as%ră cea de %#a%e zilele dă-ne-# n#uă as%ă(atei #, 11)). ;i aceasta o cer tot pentru cele duhovniceşti: ca să prisosim spre tot lucrul bunspun ei.

@-au spus: Ca să facem numai ceea ce ni s"a poruncit ), ci: Ca să facem mai mult decât ni sporuncit ). cest înţeles îl au cuvintele: :Ca să prisosimD$ i cere lui *umnezeu să-i îndestuleze cele de neapărată trebuinţă$ dar ei nu vor să 7 se supună %ui numai cu îndestulare, ci cu mul

prisosinţă şi în toate. ceasta e faptă de robi recunoscători şi de bărbaţi filozofi, care fac totdeauşi în toate cu prisosinţă. poi, pentru ca să-şi aducă loruşi aminte de propria lor neputinţă, că nu pface nici o faptă bună fără a"utorul cel de sus, după ce au spus: Ca să prisosim spre tot lucrul bunadau!ă: ,ntru Hristos Domnul nostru0 cu Care Mie slavă0 cinste şi putere0 ,n veci0 "minncepuseră ru*ăciunea cu # d#C#l#*ie $i # %ermină %#% cu # d#C#l#*ie.poi par că încep o altă ru!ăciune$ dar nu, căci continuă aceeaşi ru!ăciune. şa face şi avel începutul (pistolei către Halateni$ termină cu do=olo!ie, spunând: 2upă "#inţa lui 2umnezeu 0a%ăl, 'ăruia sla"ă în "eci, min 8Hal. ?, I->9, dar continuă să vorbească de subiectul despre cascria. 7ar în altă epistolă, după ce a spus: Hu cins%i% $i au slui% (ăp%urii în l#cul /ăcă%#rului, 'a

es%e inecu"ân%a% în "eci, min 84om ?, A>9, nu-şi termină cuvântul, ci continuă. 1ă nu învinuimdar, nici noi pe aceşti în!eri că fac ceva nepotrivit când, după ce termină cu o do=olo!ie, continsfintele lor cântări. Jrmează unor le*i ap#s%#lice încep cu d#C#l#*ie $i s(âr$esc cu d#C#l#*ie. după acest sfârşit continuă, făcând iarăşi început.

*e aceea spun: Sla"ă :ie, 2#amne; Sla"ă :ie, S(in%e; Sla"ă :ie, împăra%e, că ne-ai da% n#umâncare spre ucurie<$ @u trebuie să mulţumim lui *umnezeu pentru binefacerile %ui cele mari,şi pentru cele mici. 2onahii mulţumesc deci lui *umnezeu şi pentru hrană făcând de ruşine erezmaniheilor şi pe toţi care spun că viaţa aceasta pământească e rea. ;i pentru ca nu cumva, dpricina înaltei lor filozofii şi a dispreţului stomacului, să bănuieşti despre ei că socotesc spurca

mâncărurile, de pildă acelea de la care se abţin, prin ru*ăciunea aceas%a %e în"aţă că ei se aţin dla (#ar%e mul%e nu pen%ru că s#c#%esc spurca%e (ăp%urile lui 2umnezeu, ci pen%ru că pun îprac%ică (il#z#(ia l#r.

;i iată că după ce au mulţumit pentru cele primite, cer daruri şi mai mari$ nu rămân la cele lumeşci se urcă mai presus de ceruri şi spun: mple'ne pe noi de Du!ul Sf-nt<$ 'ăci nici nu es%e cpu%inţă să %răie$%i cum %reuie dacă nu e$%i plin de harul S(ân%ului 2uh, după cum nu es%e pu%inţă să (aci # (ap%ă ună sau mare dacă nu %e ucuri de au%#rul lui 6ris%#s.



*upă cum atunci când au spus: Ca să prisosim spre tot lucrul bun), au adău!at: întru 4ristIisus), tot aşa şi acum spun: mple'ne pe noi de Du!ul Sf-nt0 ca să fim ăsiţi +ineplăc,n,naintea 2a<$ i "ăzu% că pen%ru cele lume$%i nu se r#a*ă, ci numai mulţumesc; dar pen%ru ceduh#"nice$%i $i mulţumesc $i se r#a*ă 0ristos spusese: 'ău%aţi împărăţia ceruril#r, $i %#aaces%ea se "#r adău*a "#uă 82atei K, FF9. Jită-mi-te şi la o altă filozofie a acestor monahi+ Cspun: Ca să fim ăsiţi +ineplăc,nd ,naintea 2a0 şi nu ruşinaţi<$

H?u ne pasă că sun%em luaţi în râs, că mulţimea ne a%#c#re$%e; nu ne "#m în%#arce de pe calece-am apuca%, #rice ar spune #amenii despre n#i, a%#c#rindu-ne $i #cărându-ne; %#a%ă lupn#as%ră es%e să nu (im ru$inaţi a%unci, în ziua cea mare a udecăţiiF Când monahii spun acesteaduc înaintea ochilor lor şi râul cel de foc, dar şi răsplăţile şi premiile. @u spun: Ca să nu fpedepsii), ci: Ca să nu fim ru*inai). Hen%ru n#i, spun m#nahii, a supăra pe S%ăpân e m*r#aznic decâ% a (i aruncaţi în iadJ. *ar pentru că pe ma"oritatea oamenilor nu-i înfricoşeaaceasta, fiind le!aţi de pământ, monahii au adău!at în ru!ăciunea lor: H'ând "ei răsplă%i (iecărudupă (ap%ele lui J.

i văzut de cât de mare folos ne-au fost aceşti oameni străini de lume şi călători pe pământ, aceş

locuitori ai pustiei, dar, mai bine spus, aceşti locuitori ai cerului< ?#i, s%răini ai cerului $i l#cui%#ai pămân%ului $ ei, dimpotrivă.

*upă ru!ăciunea aceasta, monahii, cu inima zdrobită şi cu ochii plini de multe lacrimi, se duc culcare, dormind atât cât să se odihnească puţin. ;i iarăşi fac din noapte zi, petrecând noaptea ru!ăciuni de mulţumire şi cântări de psalmi. ?u numai ăraţii, ci $i (emeile pun în prac%iaceas%ă (il#z#(ie, în"in*ând slăiciunea (irii cu pris#sul "#inţei l#r. Să ne ru$inăm, dar, năraţii, de %ăria aces%#r (emei $i să înce%ăm de a ne mai da în "ân% după lucrurile din lumeaceas%a, după umră, după "isuri, după (um. 'ea mai mare par%e a "ieţii n#as%re # ducem

nesimţire; copilăria ne este plină de i!noranţă$ bătrâneţea iarăşi ne veşte"eşte simţirea$ vârsta de mi"loc, puţină câtă este, este sin!ura care mai poate să ne bucure în chip conştient de bucuria detrăi$ dar, mai bine spus, nici aceasta nu ne bucură curat de viaţă, că e pân*ări%ă de nenumăra%e *r$i de #s%eneli. 2e aceea, "ă r#* să cău%ăm ună%ăţile cele "e$nice $i nemuri%#are, să cău%ăm "iacare nu îmă%râne$%e nici#da%ă.

#ţi %răi $i în #ra$ $i să duci "iaţa pe care # duc m#nahii în pus%ie, să pui în prac%ică (il#z#(ia l#p#ţi a"ea $i s#ţie, p#ţi l#cui în casă $i în lume $i să %e r#*i, să p#"es%e$%i, să (ii cu inima zdr#i%'ei de la începu%, care au (#s% în"ăţaţi de ap#s%#li în"ăţă%ura cre$%ină, l#cuiau în #ra$e, dar a"eaaceea$i e"la"ie ca $i cei care l#cuiesc pus%ia; alţii au a"u% a%eliere, ca riscila $i c"ila; %#

pr#(eţii au a"u% (emei $i case, ca saia, ca ezechiel, ca M#ise; $i aceas%a cu nimic nu le"ă%ăma% "ir%u%ea.

1ă-i imităm şi noi pe aceştia, să mulţumim necontenit lui *umnezeu, să-7 înălţăm necontenit cântăsă trăim în curăţenie sufletească şi trupească şi să ne în!ri"im şi de celelalte virtuţi$ să aducem #ra$e (il#z#(ia pus%iei, ca să fim bineplăcuţi înaintea lui *umnezeu şi preţuiţi de oameni şi să aveparte şi de bunătăţile cele viitoare, cu !arul şi cu iu+irea de oameni a Domnului nostru lisHristos0 prin Care şi cu Care 2atălui slavă0 cinste şi putere0 ,mpreună cu Sf-ntul şi de viafăcătorul Du!0 acum şi pururea şi ,n vecii vecilor0

"min



AS(ân%ul #an Kură de ur, !milii la Ma%ei, )di%ura ns%i%u%ului =ili



Sf-ntul 2eofan 3ăvor-tul ' 2-lcuiri

N(vr. I, ?I-?K - >, ?-K$ 2c. B, FI-FB$ M, ?

!ricine "#ie$%e să "ină după Mine să se lepede de sine, să-$i ia crucea sa $i să-mi urmeze Mi82c. B, FI9.

@u poţi mer!e fără cruce în urma *omnului urtător de cruce$ şi toţi cei care mer! în urma %mer!, ne!reşit, cu crucea.

'e e aceas%ă cruce ?ecazurile, s%râm%#rările $i în%ris%ările de %#% (elul, care "in dinlăun%ru $i da(ară asupra celui ce împline$%e cu c#n$%iinţă dreap%ă p#runcile 2#mnului, %răind în duhrânduielil#r $i cerinţel#r @ui.



ceastă cruce se întrepătrunde până-ntr-atâta cu modul de vieţuire al creştinului, încât acolo uneste creştinul este şi ea, iar acolo unde nu e această cruce nu poate fi vreun creştin, înlesnirile toate felurile şi viaţa în dezmierdări nu sunt pentru un creştin adevărat.

Sarcina cre$%inului ade"ăra% e să se curăţească $i să se îndrep%eze. (l e ca un bolnav care trebu

să fie cauterizat pe ici, tăiat pe dincolo, iar asta nu poate avea loc fără durere. (l vrea să se smul!din robia unui vră"maş puternic$ poate face asta fără să lupte şi fără să fie rănit<

(l trebuie să mear!ă împotriva tuturor rânduielilor 8lumeşti9 care îl încon"oară, iar asta cum o poaface fără neplăceri şi strâmtorări<

#ucură-te, deci, când simţi că te apasă crucea, fiindcă acesta este semnul că mer!i în urm

*omnului, pe calea mântuirii, în rai. 4abdă puţin. cuma cum vine sfârşitul, însoţit de cununi+



Sf-ntul Luca al Crimeei ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci5 Ce ,nseamnăluarea crucii şi urmarea lui Hristos6



a-ţi crucea $i mer*i după 6ris%#s!ricine "#ie$%e să "ină după Mine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie. 'ăcine "a "#i să-$i scape su(le%ul, îl "a pierde; iar cine "a pierde su(le%ul său pen%ru Mine $i pen%r)"an*helie, acela îl "a scăpa. (arcu 8, !7)

ceste cuvinte ale lui 0ristos, cuvinte de o mare profunzime, pot trezi la mulţi dintre vnedumerire. 'um spune 2#mnul că dacă "rei să-ţi mân%uie$%i su(le%ul %reuie să-l pierzi 'u"ine as%a *oar noi tindem să ne mântuim sufletul, iar *omnul spune că dacă vom dori aceastavom pierde. rin urmare ca să-ţi mân%uie$%i su(le%ul, %reuie să-l pierzi, să-l pierzi de dra*

2#mnului isus 6ris%#s însu$i $i pen%ru )"an*helie. 'e înseamnă aceas%a 'um să înţele*eaceas%a

*esi!ur, nu poate fi nimic contradictoriu în cuvintele lui 0ristos. 3rebuie să le înţele!em corect. 7ace răspuns ne dă *omnul la această nedumerire:

!ricine "rea să "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie.



*acă vom împlini aceasta, atunci ne vom mântui sufletul.

'e ne %reuie ca să pu%em împlini aces%e cu"in%e ale lui 6ris%#s 0reuie să ne lepădăm de nîn$ine, să ne luăm crucea $i să mer*em după 2#mnul isus 6ris%#s.

2eci %reuie să ne *ândim cum să împlinim aces%e %rei c#ndiţii puse de 2#mnul.

'e înseamnă să %e lepezi de sine

@epădarea de sine înseamnă să renunţăm la pr#pria înţele*ere a căil#r "ieţii, să renunţăm ceea ce râ"nim, după "#ia inimii n#as%re. nseamnă să lepădăm c#mple% acea cale a "ieţii pe cane-am %rasa%-# sin*uri, înseamnă să renunţăm în în%re*ime la "#ia pr#prie, la raţiunea pr#pr(ste ceva străin aceasta, irealizabil< 1i!ur că nu+ 'oi ştiţi că atunci când ucenicul învaţă meserie, trebuie să se conducă în între!ime după îndrumările meşterului, trebuie să se supună întocmmeşterului$ să împlinească toate îndrumările lui şi să lucreze aşa cum spune meşterul. Jcenicul nîndrăzneşte să înveţe ceva sin!ur, să se abată de la îndrumările meşterului. Când omul ia hotărârsă mear'ă pe calea monahismului *i vine în mănăstire, prima cerină care se impune este deplintăiere a voii proprii$ -ui i se dă un învăător bătrân din rândul monahilor, destul de e?perimentat viaa duhovnicească, *i ucenicul trebuie să îndeplinească întocmai tot ce"i va cere bătrânul$ =l nva îndră&ni să facă nici un pas, să săvâr*ească nici o faptă fără binecuvântarea bătrânului$ Eu vîndră&ni să 'ândească altfel decât 'ânde*te bătrânul$ /rebuie să"*i respin'ă în între'ime voia să

să trăiască după voia îndrumătorului său$ oar a*a va deveni un monah adevărat$

%a război, voi ştiţi că orice soldat este obli!at să se supună întocmai ordinelor conducesuperioare, dar şi conducătorului inferior. (l nu îndrăzneşte să "udece şi să critice dispoziţiiacelora, ci trebuie să îndeplinească e=act aceste ordine, trebuie să fPe !ata de orice, chiar şi dmoarte, şi să nu îndrăznească să riposteze. 7ată ce înseamnă în viaţa obişnuită, în viaţa lumeasclepădarea de voia proprie+

O astfel de lepădare ne cere *omnul 7isus 0ristos, o deplină lepădare: tot ce ni se pare de dorcorect şi raţional, lepădare de toate căile inventate, trasate de noi, ale vieţii şi activităţii noastr



3rebuie să lepădăm necondiţionat tot ceea ce !ândim, ce ne dorim. 3rebuie să devenim ascultătode *omnul 7isus 0ristos, ascultători până la capăt, ascultători până la moarte.

3rebuie să ne urăm sufletul nostru, fPindca *omnul 7isus 0ristos, după cum citim în (van!helia l%uca, a spus:

2acă "ine cine"a la Mine $i nu ură$%e chiar $i su(le%ul său însu$i, nu p#a%e să (Le ucenicul M

8%uca ?I, AK9'um "ine aceas%a, de ce %reuie să ne urăm su(le%ul ( foarte simplu. 3rebuie doar să ne uităbine în el, să căutăm în abisurile sufletului nostru. ;i atunci vom vedea ce se petrece în acescolo, pe întuneric, mişună şerpii 6 şerpii minciunii, desfrâului, lăcomiei pântecelui, hoţiei, chiarai uciderii. 3oţi aceşti şerpi mişună şi sunt nenumăraţi. Oare noi nu urăm şerpii, nu-i distru!em, oanu ne ferim de ei< ;i atunci, vom iubi şerpii care se cuibăresc în inima noastră< @oi trebuie săurăm, trebuie să ne urăm sufletul nostru dacă în el mişună şerpii. ;i sunt puţine calităţi pentru camerităm dra!oste şi multe pentru care merităm ura. *acă veţi vedea că pe umerii voştri stă o cămaurât mirositoare, murdară, oare n-o veţi călca cu picioarele< *acă omul păcătos se va uita în suflet

său, atunci va vedea că îmbrăcămintea sufletului lui este asemănătoare cămăşii lui urât mirositoar;i lui îi va fi dez!ustător şi neplăcut, va urî aceasta cămaşă, va urî sufletul său, care este îmbrăcatât de ruşinos.

'edeţi că nu este nimic straniu în această cerinţă a lui 0ristos, ca cel ce vrea să mear!ă după *ânssă-şi urască sufletul.

3rebuie să-ţi urăşti mândria şi îndoiala care ne poruncesc să construim viaţa noastră, să ne punepropriile scopuri ale vieţii în prim plan.

3rebuie să îndepărtăm aceasta, să rupem acest păien"eniş prăfuit, pe care l-am împletit, construindne planurile vieţii noastre. 3rebuie să rupem toate acestea, să ne luăm rămas bun de la toate. 0reusă urâm su(le%ul n#s%ru, să lepădăm "#ia n#as%ră, planurile n#as%re de "iaţă, raţiunea n#as%ră, smeri% să plecăm "#ia su u*ul u$#r al lui 6ris%#s.

Să- în%indem 2#mnului isus 6ris%#s mâna care (reamă%ă $i l cheamă

J2#amne ?u "#i mer*e pe calea pr#prie, "#i mer*e după 0ine, c#ndu-mă 0uF



@umai atunci va fi posibilă pentru noi urmarea lui 0ristos. ;i atunci nu va mai părea nimic stranîn aceste cuvinte ale lui 0ristos. *acă *omnul ne duce unde nsuşi a mers, dacă *omnul cere de noi să ne luăm crucea, şi să mer!em după (l, unde vom mer!e oare<

2acă ne es%e încredinţa%ă crucea a%unci si*ur nu "#m mer*e la "eselie, nu la sără%#are, ci "#mer*e ac#l# unde %reuie să mear*ă cei care î$i duc crucea. 0reuie să mer*em pe K#l*#%

urmându-l pe isus 6ris%#s până la capă%, %reuie să mer*em după )l chiar $i până la m#ar%e.'e (el de m#ar%e cere de la n#i 2#mnul isus 6ris%#s !are m#ar%e (izică, pe cruce, pe care )sin*ur a răda%-# @u, nu această moarte o cere (l de la noi. (l cere altceva. 'ere ca n#i să (iascul%ă%#ri , smeriţi cu desă"âr$ire, ca să-l urmăm pe )l, 'are s-a mic$#ra% pe Sine nsu$i

'are, 2umnezeu (iind în chip n-a s#c#%i% # $%irire a (i )l în%#cmai cu 2umnezeu, ci Sde$er%a% pe Sine, chip de r# luând, (ăcându-Se asemenea #amenil#r, $i la în(ăţi$are a(lându-Sca un #m, S-a smeri% pe Sine, ascul%ă%#r (ăcându-Se până la m#ar%e $i încă m#ar%e pe cruc(Filipeni, #"8)$

Cum (l a fost ascultător 3atălui 1ău, aşa şi noi trebuie să-7 fim ascultători până la capăt. (l ne dula moarte, însă nu la una de care ar trebui să ne temem. (l cere de la noi să îndeplinim cuvintele lavel:

ar cei ce sun% ai lui 6ris%#s isus $i-au răs%i*ni% %rupul împreună cu pa%imile $i cu p#(%e8Halateni >, AI9.

• =l cere ca trupul nostru, păcatele noastre să le răsti'nim pe cruce *i să le omorâm$

• Cere să răsti'nim pe cruce păcatele noastre, a*a cum =l a pironit păcatele între'ii lumi pCrucea %a$• Cere ca noi să răsti'nim pe omul cel vechi, care nu trăie*te după poruncile -ui$• Cere ca pe omul vechi, care se află în stăpânirea diavolului, să"l dispreuim, să"l aruncăm

o haină veche *i murdară *i să începem o viaă nouă, viaa unui om renăscut, care mer'e pcalea cea dreaptă$

cest lucru îl cere de la noi 0ristos. ceasta trebuie să îndeplinim, fPindcă altfel, dacă nu vom da o parte toată necurăţia sufletului nostru, nu vom urî această necurăţie, nu se poate vorbi ca inim

noastră să fPe curată, ca în ea să strălucească lumina lui 0ristos.Ca să strălucească soarele, trebuie să se împrăştie întunericul nopţii. entru a fi proaspăt aerul locuinţa noastră, trebuie să fPe curat.

%a fel şi cu sufletul nostru 6 dacă nu ne "#m lepăda de %#a%ă necurăţia, dacă nu "#m răs%i*ni pcruce %rupul n#s%ru, care pu%reze$%e în păca%e, cum "#m pu%ea mer*e după 6ris%#s

*ar trebuie să ştim că, dacă vom face această faptă mare, vom avea de dat o luptă !rea şi lun!fiindcă omul cel vechi pe care l-am lepădat, pe care l-am răsti!nit pe cruce, este o fiară cumplită.



cu cât mai mult îl vom bate, cu cât mai mult îl vom răsti!ni, cu atât mai mânios el se va împotriv@u ne va lăsa niciodată în pace. ;i noi vom lupta cu această fPara până la sfârşitul vieţii noastre.

;tim din 'ieţile 1finţilor că toţi au dus până la capătul vieţii o luptă neostenită cu acest om vechi, care l-au răsti!nit pe cruce. Ş%im că mulţi ani a su(eri% cumpli% 'u"i#asa Maria )*ip%eanca, dupce $i-a părăsi% "iaţa cea des(râna%ă, plină de luC, *#liciune $i mân*âieri $i a pleca% în pus%ie. Ş%icum # chinuiau permanen% ima*inile "ieţii de mai înain%e. se ară%au uca%e dulci $i *us%#ase, ccare era #i$nui%ă, înse%a după "inurile scumpe pe care le a"ea înain%e, înse%a după mân*âieridra*#s%ei $i după s%rălucirea "ieţii în leCandria. Se chinuia cu aces%e ademeniri pe care i cerea %rupul, #mul "echi, care nu "#ia s-# lase în pace. -au %reui% mulţi ani de lup%ă, ca ls(âr$i%ul "ieţii să p#a%ă d#ândi lini$%ea su(le%ului pe care # d#rea.

O astfel de luptă au dus toţi sfPnţii şi # asemenea lup%ă îi re"ine (iecăruia din%re cei care ah#%ărâ% să urmeze cu"in%ele lui 6ris%#s - să se lepede de sine până la dispreţuirea su(le%ulpr#priu, să-l răs%i*nească pe cruce pe #mul "echi $i să mear*ă după 6ris%#s. )l "a %reui parcur*ă un drum lun*, spin#s. Şi nu %reuie să se #prească nici#da%ă pe aceas%ă cale, (iindcă%e #pri în "iaţa duh#"nicească înseamnă să %e în%#rci înap#i, înseamnă să pierzi %#% ce acumula%, un $i s(ân%. 0reuie să %e *răe$%i, %reuie să mer*i neclă%ina%, să mer*i ne##sînain%e, înain%e $i %#% înain%e.

Cine a fost mai mare ca 1fântul postol avel, care a fost ridicat până la al treilea cer şi a văz

fericirea drepţilor< Cine se poate compara cu el în hotărârea de a-şi răsti!ni trupul< Cine îndrăzneşsă spună ca şi dânsul:

cum nu mai %răiesc eu, ci 6ris%#s %răie$%e în mine, pen%ru mine %#a%ă lumea es%e răs%i*ni%ă pcruce

;i iată acest om mare priviţi ce spune: /raţil#r, eu încă nu s#c#%esc să (i cuceri% Aîndrep%areaB, duna (ac ui%ând cele ce sun% în urma mea $i %inzând că%re cele dinain%e, aler* la ţin%ă 85ilipeni?F9. (l tinde înainte, fiindcă tinţa pusă în faţa lui este mare, sfântă şi e=trem de !reu de atins. (l



!răbeşte, fu!e. ;i noi, oare, să nu ne !răbim, să nu fu!im, dacă vom mer!e pe calea pe care a mepostolul avel şi care ne-a fost arătată de *omnul 7isus 0ristos<

7ată ce înseamnă să te lepezi de sine şi să mer!i în urma lui 0ristos+

2ar ce înseamnă să-ţi iei crucea

*omnul spune că fiecare dintre noi trebuie să-şi ia crucea. Ce înseamnă aceasta< Ce fel de cruavem noi< Crucile sunt diferite de la om la om, fiindcă *umnezeu a pre!ătit pentru fiecare o crucesa. )s%e (#ar%e imp#r%an% să înţele*em care es%e crucea n#as%ră, pe care ne-a #(eri%-# 2umneze( periculos să ne inventăm noi sin!uri cruci, cu toate că acest lucru se întâmplă foarte des. 'ruc"ieţii pămân%e$%i es%e pre*ă%i%ă de 2umnezeu pen%ru (Lecare din%re n#i cea a "ieţii de (amilie,celei s#ciale. ;i omul, chiar luând hotărârea să mear!ă după 0ristos şi să-şi ducă crucea, chilepădându-se de sine, nu va putea face nimic dacă îşi va inventa sieşi o cruce care i se pare mpotrivită. *e e=emplu, când cineva a hotărât de unul sin!ur că trebuie să mear!ă în mănăstire sau pustie şi acolo să se mântuiască.

ceastă cale, această cruce este pre!ătită de *umnezeu nu pentru mulţi, iar pentru cea mai maparte a oamenilor sunt pre!ătite alte cruci, pe care oamenii nu sunt înclinaţi să le numească cruci.

'e (el de cruci sun% pre*ă%i%e pen%ru ma#ri%a%ea din%re n#i Cruci simple nu la fel cum purtmucenicii, nu la fel ca cele pe care le duceau asceţii în pustie până la sfârşitul vieţii. @ouă ne supre!ătite alte cruci. <iaţa n#as%ră, "iaţa %u%ur#r #amenil#r es%e plină de amar, de %ris%eţe su(erinţă $i %#a%e aces%e amărăciuni, în%ris%ări $i su(erinţe su(le%e$%i s#ciale $i de (amiliec#ns%i%uie crucea n#as%ră. O căsătorie nereuşită, o ale!ere nereuşită a profesiei, oare provoapuţine suferinţe< uţin trebuie să rabde omul care a avut un mare necaz< #oli !rele, umili

necinste, ruinarea averii, !elozia dintre soţi, defăimarea 6 tot ce-i rău, nu este oare această crucnoastră<

nume aceasta este crucea noastră, crucea ma"orităţii oamenilor. semenea suferinţe indură şi suobli!aţi să ducă toţi oamenii, deşi ei nu vor asta. Oamenii care l urăsc pe 0ristos, oamenii care respins calea lui 0ristos oricum îşi duc crucea suferinţelor lor.

n ce c#ns%ă di(erenţa din%re ei $i cre$%inii care î$i duc crucea 2i(erenţa s%ă în (ap%ul că cei durmă # p#ar%ă cu supunere, prin aceea că nu-@ hulesc pe 2umnezeu, ci smeri%, plecându-capul, p#ar%ă până la s(âr$i%ul "ieţii crucea *rea, urmându-@ pe 2#mnul isus 6ris%#s, # p#ar

de dra*ul @ui $i a )"an*heliei, # p#ar%ă din dra*#s%e (ierin%e (aţă de 6ris%#s, pen%ru că min%e$i %#a%e d#rinţele l#r sun% supuse în"ăţă%uril#r )"an*heliei.



entru ca omul să îndeplinească învăţătura (van!heliei, pentru a mer!e pe calea lui 0ristos, trebusă-şi ducă crucea supus şi neobosit, fără s-o blesteme ci binecuvântând-o. Şi a%unci "a îndeplip#runca lui 6ris%#s, (iindcă s-a lepăda% de sine, $i-a lua% crucea $i a mers după 6ris%#s, a mers p# cale lun*ă, acea cale despre care 2#mnul isus 6ris%#s a spus că es%e în*us%ă, plină de spin

dar care duce în mpărăţia ceruril#r.

7ar noi toţi vrem ca şi calea vieţii acesteia să fie lar!ă, netedă, fără spini, mizerie, pietre şi înţepătuca ea să fie presărată cu flori. *omnul ne arată o altă cale 6 calea suferinţelor. 0reuie să $%im că pe aceas%a, #ricâ% de *rea ar (i, dacă ne "#m îndrep%a din %#a%ă inima spre )l, )l nsu$i ne "a auminuna%. ?e "a susţine a%unci când "#m cădea. ?e "a în%ări, ne "a încuraa $i ne "a mân*âia. atunci vom înţele!e cuvintele postolului avel despre faptul că necazul nostru de acum, uşortrecător, ne aduce mai presus de orice măsură, slava veşnică covârşitoare 877 Corinteni I, ?G9. tunaceste suferinţe ale vieţii noastre scurte vor părea uşoare.

'ând "#m parcur*e aceas%ă cale, care pare cumpli%ă $i *rea d#ar la începu%, când "#m simharul lui 2umnezeu care ne în%ăre$%e pe aceas%ă cale, a%unci cu ucurie $i cu smerenie ne "#duce crucea $i, mer*ând, "#m $%i că prin aceas%a ni se deschide in%rarea în mpărăţia ceruril#r.

7ată ce înseamnă să-ţi urăşti sufletul, să urăşti necurăţia lui, să lepezi pe omul cel vechi pentru amântui pe el, nemuritorul, care este destinat uniunii cu *umnezeu.

'ine î$i "a pierde as%(el su(le%ul, îl "a mân%ui $i acela "a (i cu 6ris%#s.

1ă vă învrednicească pe voi pe toţi *omnul nostru 7isus 0ristos de veşnica, slăvita şi nesfârşită (l, cu 3atăl %ui Cel 1fânt şi cu toate cetele sfinţilor în!eri+

!6 septembrie 10

A2in S(ân%ul @uca al 'rimeei, redici, )d. S#phia, =ucure$%i, 5NN



Calea cea str-mtă a Crucii5 pocăinţa şi neca#urile

Sf-ntul Inatie 8riancianinov ' Învăţătura Sfinţilor *ărinţi despre calea cea str-mtă



Ca ilustrare a (van!heliei luării Crucii şi urmării lui 0ristos0 care se citeşte astăzi, am ales astăzi fra!ment dintr-un capitol al cărţii S(ân%ul *na%ie =riancianin#", J/ărâmi%urile #spăţuluiin%i%ula% Jn"ăţă%ura S(inţil#r ărinţi despre calea cea s%râm%ăF

)Învăţătura despre calea cea str-mtă pe care o !ăsim în 1fânta 1criptură este reluată de căt1finţii ărinţi care o e=pun cu putere, clar şi profund, într-un chip convin!ător şi adânc: este o hracare la masa cuvintelor duhovniceşti "oacă un rol important. D 2acă %u "rei 0 #ice Sf-ntul 9ar

"scetul0 să dai câ%e"a cu"in%e de în"ăţă%ură celui ce d#re$%e să în"eţe, în"aţă-l ru*ăciunecredinţa ade"ăra%ă $i rădarea în su(erinţe. rin aces%e %rei aspec%e parţiale ale inelui, se p#ad#ândi inele în%re* <$

nvăţătura despre rădarea în su(erinţe a fost întotdeauna una dintre tradiţiile morale acreştinismului, în vremea noastră când, prin purtarea de !ri"ă a lui *umnezeu, formarea şi mântuircălu!ărilor se realizează în mod deosebit prin încercări şi ispite de tot felul, învăţătura desprăbdarea în suferinţă îmbracă o însemnătate aparte. @oi vom prezenta un număr apreciabil de te=consacrate acestui subiect, şi culese de la 1finţii ărinţi, cu scopul de a acorda călu!ărilor de astă

un spri"in duhovnicesc în mi"locul suferinţelor ce-i încon"oară, şi să-i pre!ătim în aşa fel, printrdreaptă înţele!ere a încercărilor, încât să facă faţă celor ce încă n-au venit dar care, poate, în!rămădesc la orizont ca nişte nori ne!ri prevestitori de furtună. e cei luaţi prin surprindernepre*ă%iţi $i dezarmaţi, ispi%ele îi uimăcesc $i adesea, îi d##ară. "'ţi duce crucea0 a suporcu ră+dare suferinţele0 ,nseamnă a te lepăda de tineN fără această lepădare de tine nu'i cputinţă0 ,ţi porţi crucea ,n măsura ,n care te lepe#i de tine$ @epădarea de %ine es%e în%emeia%ă pcredinţa în 6ris%#s )l es%e cel ce a (#rmula% aceas%ă le*e duh#"nicească 82atei ?K, AI9.

Extrase din scrierile Sf-ntului 9acarie cel mare



Cel ce vrea să-% urmeze pe 0ristos pentru a deveni fiu al lui *umnezeu, născându-se din *uh, mîntâi de toate trebuie să suporte cu bună voie şi cu răbdare toate relele ce-l încearcă, ca de pildbolile trupeşti, înfruntările şi umilirile ce-i vin de la oameni, calomniile nevăzuţilor vră"maşi. nadevăr rovidenţa divină, care rânduieşte toate lucrurile cu înţelepciune şi în vederea bineluîn!ăduie asemenea încercări, provocate de diverse nenorociri, să atin!ă sufletele pentru ca să

vădească cele ce-% iubesc sincer pe *umnezeu. *e la începuturi, pentru patriarhi, profeţi, apostolimucenici, semnul ale*erii era călă%#ria pe calea cea s%râm%ă $i cu scâre $i su(erinţe, prin aces%ei a"eau d#"ada că sun% plăcuţi lui 2umnezeu. </iule, zice Scrip%ura, când "rei să %e apr#pii slue$%i 2#mnului 2umnezeu, *ă%e$%e-ţi su(le%ul %ău spre ispi%ă, înc#rdează inima %a $i (ii %are să nu %e %uluri în %impul încercării = 81ir. A, ?-A9. ;i într-alt loc: <0#% ce ţi se "a în%âmpla prime$cu plăcere= 81ir. A, I9, ştiind că nimic nu se întâmplă fără voia lui *umnezeu. (ste motivul pentcare su(le%ul ce d#re$%e să-i placă lui 2umnezeu mai în%âi de %#a%e să se în%rarmeze cu rădareacu nădedea$ >na din%re "icleniile dia"#lului c#ns%ă, la #ra încercăril#r, în a ne împin*e

%ris%eţe pen%ru a ne de%urna nădedea pe care ne-am pus-# în 2umnezeu.

n acelaşi timp, *umnezeu nu în!ăduie niciodată ispitelor să-i necă"ească în aşa măsură, pe cei ce au pus năde"dea în (l, încât să-i ducă la disperare. <'redinci#s es%e 2umnezeu, zice p#s%#lul, nu "a în*ădui ca să (iţi ispi%iţi mai mul% decâ% pu%eţi, ci # da%ă cu ispi%a "a aduce $i scăparea dea, ca să pu%eţi răda= 8l Cor. ?E, ?F9. *iavolul nu chinuieşte sufletul atât cât ar vrea el, ci doar atcât îi în!ăduie *umnezeu. *acă omul nu i!noră ce povară poate purta un catâr, un mă!ar, sau

cămilă, şi le pune în spate doar atât cât pot duce$ dacă olarul ştie cât timp trebuie să lase în cuptvasele de ar!ilă, puţin ca ele să nu se ardă dacă stau prea mult, sau, dimpotrivă, să nu finutilizabile dacă stau prea puţin$ dacă deci omul este în stare să facă asemenea calcule, cu cât mmult înţelepciunea lui 2umnezeu "a $%i ce sarcină %reuie pusă asupra (iecărui su(le%, pen%ru cîncerca% prin ispi%e să de"ină ap% pen%ru mpărăţia 'eruril#r.

!amenii lui 2umnezeu %reuie să se pre*ă%ească de lup%ă. 0ânărul răz#inic sup#r%ă cu %

su(le%ul rănile pe care le prime$%e $i respin*e ără%e$%e pe "răma$i; la (el $i cre$%inii %reuie sup#r%e cu cura ispi%ele $i lup%ele, a%â% cele de dina(ară câ% $i cele de dinăun%ru. Creştinul lovit încercări trebuie să pro!reseze prin răbdare. ceasta-i calea unui creştin adevărat. recum s#arepr#iec%ează umre, la (el $i 2uhul S(ân%, prezen% (iind, (ace să apară persecuţii $i lup%e. 7ată-i proorocii în care a strălucit *uhul 1fânt: la câte persecuţii n-au fost supuşi de neamul lor+ 7ată-% *omnul 0ristos, care este 'alea, de"ărul $i <iaţa 87oan ?I, K9$ (l a suportat persecuţii, nu numde la neamurile străine, ci şi de la propriul 1ău popor, de la 7srael+ (i l-au bat"ocorit pe 2ântuitorcu frenezie şi %-au răsti!nit. postolii au suferit o pri!oană asemănătoare. *upă ce 0ristos a fo



răsti!nit pe Cruce, *uhul 1fânt, 2ân!âietorul, i-a abandonat pe iudei şi s-a odihnit peste creştin're$%inii nu %reuie să se %ulure când au necazuri persecuţiile p#rnesc în%#%deauna împ#%riade"ărului. 'u"ân%ul lui 2umnezeu lucrează în (iecare pe măsura respec%i"ului. "tunci c-nomul reţine Cuv-ntul0 şi Cuv-ntul ,l reţine pe elN c-nd ,l păstrea#ă0 este păstrat de căt"cesta . *in acest motiv, toate inimile sfinţilor, profeţilor, apostolilor şi martirilor au păstCuvântul în inima lor$ nu se în*ri#rau de cele %recă%#are $i le lăsau pe cele pămân%e$%i, pe%recânîn p#runca 2uhului S(ân%, căci mai ună decâ% #rice es%e dra*#s%ea lui 2umnezeu $i "ir%u%e%ucrul acesta-l dovedeau nu atât cu vorba, sau cu câteva cunoştinţe superficiale, ci cu vorba unită fapta. n l#cul #*ăţiei, ei ale*eau sărăcia; în l#cul sla"ei, dez#n#rarea; în l#cul ucuriesu(erinţa. )i cău%au dra*#s%ea în l#cul urii urând ucuriile aces%ei "ieţi, îi iueau pe cei cepri"au de aces%ea, s#c#%indu-i c#la#ra%#ri pe calea mân%uirii. (vitau să mănânce din pomcunoştinţei binelui şi răului 85acere A, M9: îi iubeau pe oamenii evlavioşi şi bine intenţionaţi, dar nu"udecau nici pe cei răi, văzând atât în unii cât şi în alţii pe trimişii învăţătorului$ faţă de toţi arătauadevărată dra!oste. uzind porunca 2ântuitorului: Dier%aţi $i "eţi (i ier%aţi 8%uca K, FG9,considerau pe cei ce-i necă"eau ca binefăcători, căci ei deveneau un mi"loc prin care dobânde

iertarea păcatelor. 8D9

Extras din scrierile Sf-ntului 9arcu "scetul

rive'herea, ru'ăciunea *i răbdarea în încercări îi dau inimii o duioşie dulce şi nepericuloasă, condiţia ca o intensificare disproporţionată a nevoinţei ascetice să n-o lipsească de calităţile saesenţiale. Cel ce ne!li"ează aceste trei aspecte ale activităţii duhovniceşti, sau care le practică fărâvnă, va fi cuprins în momentul morţii de chinurile !roaznice 8%e!ea duhovnicească, ?M9.

(O)

%e!ea libertăţii spirituale ne învaţă adevărul, şi mulţi îl cunosc doar superficial, iar cei puţi

îl cun#sc în măsura în care împlinesc p#runcile 87bid. FE9.

*erfecţiunea leii du!ovniceşti este ascunsă ,n Crucea lui Hristos 87bid F?9.

'el ce se r#a*ă pen%ru cei ce-l "a%ămă, îi zdr#e$%e pe dem#ni; dar cei ce-$i permi% să

lup%e cu #amenii care-i "a%ăma, "#r (i ei în$i$i în"in$i de dem#ni 87bid I>9.



2acă (iecare su(erinţă, "eni%ă (ără "#ia %a, %e în"aţă să-ţi aduci amin%e de 2umnezea%unci nu-ţi "#r lipsi #caziile de p#căinţă 87bid. >G9.

'ezi-ţi propriile tale păcate, şi nu pe cele ale aproapelui, şi asceza ta duhovnicească nu va

în deşert 87bid. KF9.

Să nu-ţi închipui că p#ţi d#ândi "ir%u%ea (ără su(erinţă cel ce %răie$%e în des(ă%ă

rămâne depar%e de eCperienţa duh#"nicească 87bid., KK9.

2acă cel ce lucrează c#n(#rm p#runcil#r se a$%eap%ă ca încercările să apară ca urmare

lucrării sale draostea pentru Hristos se pro+ea#ă prin ,mpotriviri 87bid., BB9.

?umer#$i sun% cei ce au lup%a% mul% împ#%ri"a su(erinţel#r ned#ri%e, dar nimeni n-a scăp

de ele decâ% prin ru*ăciune $i p#căinţă 87bid., MA9.

(u cred că pocăinţa ia naştere din trei virtuţi: curăţirea *ânduril#r 0 ru*ăciunea neînce%a%ă rădarea în su(erinţe$ ceste trei virtuţi nu numai că trebuie practicate în mod văzut, ci şi practivitatea duhovnicească interioară. sceţii care printr-o practică îndelun!ată le-au deprins, datorlor, a"un! la nepătimire$J@uând crucea "in# $i urmează Mie (arcu 16, 1), a zis 2#mnuCrucea este ră+darea ,n suferinţe$ $ $ 5ără aceste trei virtuţi, nu se poate împlini lucrarea pocăinţ

)u cred că p#căinţa es%e necesară %u%ur#r, păcă%#$il#r $i drepţil#r care d#resc să se mân%uiasc

căci s%area de desă"âr$ire n-are # limi%ă la care #da%ă aun$i cei care d#resc sa se mân%uiască, snu mai %reuiască împlinirea "ir%uţil#r p#meni%e. (le îi duc pe începători la evlavie$ ele îi fac ceilalţi să pro!reseze$ ele îi confirmă pe cei desăvârşiţi în desăvârşirea lor. *ar aceste virtuţi nu pfi lucrate în chip prisositor, nici printr-o practică îndelun!ată, nici prin conştiinţa propriei tadreptăţiD

@oi toţi suntem urmaşii lui dam: toţi ne naştem în păcatul său şi, din acest motiv, sunte

condamnaţi de "udecata lui *umnezeu la moartea veşnică$ nu putem fi salvaţi fără de 0ristos. 3ochiar cei drepţi dintre oameni, nu scăpăm de moartea veşnică decât prin mi"locirea lui 0ristos crăsti!nit pentru toţi$ noi toţi suntem răscumpăraţi prin sân!ele %ui. 2e aceea, însu$i Mân%ui%#rul la pr#pus %u%ur#r o sinură lucrare , care-i îmrăţi$ează pe %#ţi ceilalţi, $i le-a p#runci% ap#s%#lilca %u%ur#r să le spună un sin*ur lucru J#căiţi-"ă, căci s-a apr#pia% împărăţia ceruril#r < 82aI, ?G9. n acelaşi timp, 2ântuitorul a dat numeroase porunci concrete, a căror împlinire duce desăvârşirea pocăinţei$ (l ne porunceşte împlinirea acesteia până la moarte, zicând: <'ine "a piersu(le%ul său pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie, acela îl "a scăpa= 82arcu B, F>9. ;i adau!

poruncind renunţarea la tot: Jchiar $i la su(le%ul său însu$i = 8%uca ?I, AK9. entru a confirm



importanţa mare a poruncilor, zice: < 2eci, cel ce "a s%rica una din aces%e p#runci, (#ar%e mici, "a în"ăţa a$a pe #ameni, (#ar%e mic se "a chema în împărăţia ceruril#r = 82atei >, ?M9. 2acă, acum am spus, 6ris%#s ne-a p#runci% să s%ăruim în p#căinţă până la m#ar%e, rezul%ă că cel ce crecă pocăinţa poate fi ,mplinită ,naintea morţii leapădă porunca0 refu#-nd să'şi piardă suflet,nainte de a muriN el se ara%ă ca încălcă%#r al %u%ur#r p#runcil#r lui 6ris%#s. ână ce murip#căinţa nu se %ermină, nici pen%ru mici, nici pen%ru mari. 2e (ap%, nimeni n-a pu%u% (acep#căinţă per(ec%ă, pen%ru că # p#căinţă per(ec%ă n-ar mai cere c#n%inuarea ei. 7ată pentru ce, chdacă nu ne simţim în stare să facem o pocăinţă aşa cum spune porunca şi cum ar trebui, să averâvna să o facem, spre a nu fi număraţi între cei ce nu vor să se pocăiască, pentru a nu fi "udecaţi dpricina acestui refuz.

'erce%ează "iaţa %u%ur#r cel#r care, de la începu%ul lumii, au s(âr$i% cu ine călă%#rpămân%ească $i "ei "edea că în %#ţi cei ce au plăcu% lui 2umnezeu %aina e"la"iei s-a împlini% pr

p#căinţă. (#s% cine"a c#ndamna% 2acă a (#s%, a (#s% pen%ru că nu s-a p#căi%. (#s% cineier%a% 2acă a (#s%, a (#s% pen%ru că s-a p#căi%. *acă pocăinţa stă în a cere milă, cel ce se pocăieştrebuie să aibă !ri"ă să nu i se spună: < a%ă, sun%eţi să%ui = 8? Cor. I, B9. 0reuie (ără #s%eneală c#n%inue a cere ca $i cel ce n-are nici#da%ă des%ul <că #ricine cere ia< 82atei G, B9. *acă numcel milostiv va fi miluit, atunci lumea întrea!ă este păstrată prin pocăinţă, şi datorită rovidenţdivine, oamenii conlucrează unii cu alţii pe calea pocăinţei. 8D9

'oi încheia sfaturile ărinţilor aducându-ne modesta noastră contribuţie întemeiate pe e=perienutile şi binefăcătoare. %unci când ne încearcă necazurile, es%e ine să repe%ăm urmă%#areru*ăciuni scur%e, să le repe%ăm cu %#a%ă a%enţia $i cu %#% su(le%ul, să le repe%ăm până ce inimn#as%ră se umple de pace, de mân*âiere $i de lândeţe

;$ < )u am primi% ceea ce meri% pen%ru (ap%ele mele 2#amne, p#mene$%e-mă pe mine în%împărăţia 0a<$

$ < 2#amne, "#ia 0a cea s(ân%ă să se împlinească în%ru mine păcă%#sul, acum $i-n "ecii "ecil#r <

1$ < 2#amne, eu sun% zidirea 0a $i r#ul 0ău. /ie că "reau, (ie că nu "reau, eu sun% în pu%erea 0(ă cu (ăp%ura 0a cea s(ân%ă după mila 0a cea mare<$

4. J Sla"ă :ie, 2#amne, pen%ru %#% ce ai (ăcu% să "ină pes%e n#i, Sla"ă :ie 2reap%ă preamil#s%i"ă es%e udeca%a 0a (aţă de mine, care meri% chinurile în lumea aceas%a $i-n ce"ii%#areJ.



&. J ţi mulţumesc $i 0e preamăresc, 2#mnul meu $i 2umnezeul meu, pen%ru aces%e su(erinmici pe care mi le-ai %rimis în%ru preaînţeleap%a 0a r#nie prin ele 0u îmi dez"ălui pa%imile meascunse, prin ele 0u îmi u$urezi răspunsul la udeca%a 0a cea dreap%ă, prin ele 0u mă scapi dchinurile "e$nice în iadF .

)s%e u$#r de #ser"a% că aces%e ru*ăciuni sun% eC%rase din S(ân%a Scrip%ură $i din ărinţi. 'ânsun% repe%a%e cu a%enţie $i (ără *raă, nu "#r în%ârzia să acţi#neze cu pu%ere pen%ru mân%uiren#as%răF.



Sf-ntul Isaac Sirul5<Calea lui Dumne#eu e Crucea de fiecare #i0 căci nimenea nu s'a suit la ccu răsfăţul=

2espre p#(%irea lumii

)devărat este cuvântul *omnului, pe care l-a spus, că nu p#a%e cine"a d#ândi dra*#s%ea 2umnezeu #da%ă cu p#(%irea lumii, nici nu e cu pu%inţă să d#ândească păr%ă$ia de 2umnezeAc#muniune cu )lB împreună cu păr%ă$ia de lume, nici să aiă *ria lui 2umnezeu împreună c*ria lumii Căci când părăsim cele ale lui *umnezeu pentru slava deşartă, sau de multe ori pent

trebuinţa trupului, mulţi dintre noi se apleacă spre celelalte. ce$%ia declară că lucrează pen%împărăţia ceruril#r, dar nu-$i aduc amin%e de p#runca 2#mnului pe care a spus-o: G2e "eţi a"%#a%ă *ria pen%ru împărăţia ceruril#r, nu "ă "#i lipsi de cele %reui%#are (irii celei "ăzu%e, ci ""#r "eni "#uă %#a%e împreună cu celelal%eI. G!are se în*rie$%e )l de păsările cerului cele (ără su(le%, zidi%e pen%ru "#i, $i nu are *riă de "#iI. @icidecum. Celui ce se în!ri"eşte de ceduhovniceşti, sau de vreuna dintre ele, cele trupeşti i se dăruiesc fără să se în!ri"ească de ele, cândlipsesc şi când vine vremea. ar cel ce se în*rie$%e pes%e %reuinţă de cele %rupe$%i cade de un"#ie $i de la 2umnezeu. 2eci de ne "#m s%rădui să ne în*riim de cele ce %reuie (ăcu%e pen%rnumele 2#mnului, Se "a în*rii )l însu$i de amând#uă (elurile, după măsura ne"#inţei n#as%re

*rept aceea, să căutăm trăirea cu *umnezeu nu în cele trupeşti, uitând de lucrurile sufletelnoastre, ci să ne în%#arcem %#a%e (ap%ele n#as%re spre nădedea cel#r "ii%#are. Căci cel ce s-a predodată pe sine lucrării virtuţii, din dra!ostea sufletului său, şi doreşte să desăvârşească lucrarea ei, nse în!ri"eşte iarăşi de cele trupeşti, fie că le are, fie că nu le are. /ără înd#ială, 2umnezeu în*ăduadese#ri ca cei "ir%u#$i să (ie ispi%iţi de aces%ea $i lasă ca ispi%ele să se ridice împ#%ri"a l#r în #ril#c. Căci îi loveşte în trupul lor, ca pe 7ov, şi-i aduce la sărăcie şi la depărtarea oamenilor de ei şloveşte în cele ce le-au dobândit. *ar de sufletul lor nu se apropie vătămarea. ?u e cu pu%inţă a%unci când umlăm în calea drep%ăţii să nu ne în%âmpine mâhnirea $i ca %rupul să nu su(ere d#li, de dureri $i să rămână neclin%i%, dacă d#rim să "ieţuim în "ir%u%e.



Omul care vieţuieşte după voia sa, sau cu pizmă, sau în cele spre pierzarea sufletului, sau în altcevdin cele ce-l vatămă, are osândă. *ar când umblă în calea dreptăţii şi-şi face drumul căt*umnezeu şi câşti!ă pe mulţi făcându-i asemenea lui, dacă îl întâmpină vreun lucru din acestea nse cuvine să se abată de la ea, ci trebuie să-l primească cu bucurie, fără iscodire, şi să mulţumeaslui *umnezeu că i-a trimis lui harul acesta, şi că s-a învrednicit să cadă pentru (l într-o încercare să se facă părtaş pătimirilor proorocilor, apostolilor şi celorlalţi sfinţi. Că şi aceştia au răbdat d

dra!ul acestei căi necazuri, fie de la oameni, fie de la draci, fie de la trup. Că nu se întâmplă să vinacestea fără încuviinţarea şi fără în!ăduinţa lui *umnezeu, ci-i vin ca să i se facă prile"uri spdreptate. en%ru că nu e cu pu%inţă ca 2umnezeu să (acă pe cel ce d#re$%e să (ie cu )l, să lucrecele une, decâ% dacă îi aduce încercări pen%ru ade"ăr $ ;i nu e cu putinţă ca acesta să se favrednic de mărirea lui *umnezeu, dacă nu intră la ea prin ispite$ şi nu se bucură de ea, fără darul l0ristos. ceasta o mărturiseşte 1fântul avel, arătând că lucrul acesta este aşa de mare, încât socoteşte dar 8harismă9. 'ăci e mare lucru să (ie cine"a pre*ă%i% să pă%imească pen%ru nădedea 2umnezeu 85il., ?, ?M9. Căci zice: Q ceas%a ni s-a da% n#uă de la 2umnezeu, ca nu numai credem în 6ris%#s, ci $i să pă%imim pen%ru )l R. 3ot aşa a scris sfântul etru în (pistola lui 87 t., ?I9: Q'ând pă%imiţi pen%ru drep%a%e, sun%eţi (ericiţi că "ă (aceţi păr%a$i pă%imiril#r lui 6ris%#s

*rept aceea, când %e a(li la lăr*ime să nu %e ucuri, iar când %e a(li în necazuri, să nu %e în%ris%ez$i să nu le s#c#%e$%i pe aces%ea ca s%răine de calea lui 2umnezeu. 'ăci pe calea @ui se umlă d"eac $i din neam în neam prin cruce $i m#ar%e. ;i de ce vin acestea< Ca să afli că eşti în afara clui *umnezeu şi ai părăsit-o pe ea. Şi %u nu "#ie$%i să umli pe calea s(inţil#r, ci "#ie$%i săpre*ă%e$%i ţie al%ă cale, ca să umli pe ea (ără pă%imire

'alea lui 2umnezeu e crucea de (iecare zi, căci nimenea nu s-a sui% la cer cu răs(ăţ Acu %ihnăCalea tihnei ştim unde sfârşeşte, iar pe cel ce se scufundă pe sine în *umnezeu nu-l vrea *umnezsă fie niciodată fără !ri"ă, însă el trebuie să fie cu !ri"ă pentru adevăr. *ar $i din aceas%a se cun#a$

că es%e su *ria lui 2umnezeu, că-i %rimi%e pururea su(erinţe.2ar cei ce pe%rec în încercări nu sun% lăsaţi nici#da%ă de pur%area de *riă a lui 2umnezeu aun*ă în mâna dracil#r. Mai ales dacă săru%ă pici#arele (raţil#r $i ac#peră "in#"ăţiile l#r, $i ascund pe ele ca pe ale l#r pr#prii. 'el ce "#ie$%e să (ie în lumea aceas%a (ără *riă $i # d#re$aceas%a, dar "#ie$%e să "ieţuiască %#%#da%ă în "ir%u%e, e s%răin de calea aceas%a. Căci drepţii numai că se nevoiesc în faptele cele bune, ci se şi află de bună voie într-o mare nevoinţă pentbiruirea ispitelor, pentru cercarea răbdării lor. *ar su(le%ul care are (rică de 2umnezeu nu se %emde ce"a care-l "a%ămă %rupe$%e. Căci nădă"duieşte în (l de acum şi în vecii vecilor. min.

A2in "#lumul /il#calia AOB, S(ân%ul saac Sirul, 'u"in%ele despre s(in%ele ne"#inţe, %rad. $i n#de pr. 2umi%ru S%ănil#ae, )2=M=!D, =ucure$%i 1981B



9itropolitul "uustin de >lorina ? *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

,, Eis-a 2#mnul 'ine "#ie$%e să "ină după MinePSS 82arcu B, FI9

1ă luăm aminte, iubiţilor, să luăm aminte la începutul (van!heliei de astăzi. ,,Cine vrea să vină du2ineD. şa începe. Cine vrea să mă urmezeD Cine este cel care zice aceste cuvinte< (s*omnul nostru 7isus 0ristos. (ste Cel care a creat din nimic lumea. (ste Cel care a pus le!i în toanatura şi în toate fiinţele, plante, copaci, păsări, animale, soare, lună şi stele, de la cele mai m



până la cele mai mari, toate acţionează potrivit le!ilor fizice, toate urmează cu fidelitate itinerarpe care (l l-a stabilit pentru fiecare. 3oate se supun poruncii %ui. (l stăpâneşte toată lumea fizisau naturală. (l este 5ăcătorul tuturor, (l se numeşte şi este mpăratul împăraţilor şi *omndomnilor.

nsu$i 2#mnul n#s%ru isus 6ris%#s l-a (ăcu% $i pe #m. 'a $i 'rea%#r ar (i pu%u% să-l înda%#reze p#m să i se supună as#lu%, să împlinească "#ia @ui, ca $i celelal%e crea%uri. 2ar nu a (ăcu%-#.

su(la% în el su(le% nemuri%#r. -a da% d#uă însu$iri de#sei%e $i unice. -a da% raţiune $i lier%a%e.

rin raţiune omul poate să deosebească binele de rău, adevărul de minciună, virtutea

răutate$

rin lier%a%e poate să alea'ă drumul pe care"l voie*te, drumul pe care"l arată ca dre

raiunea$

;i 0ristos, Care l-a creat pe om raţional şi liber, i se adresează şi-i spune: ,,'ine "#ie$%e să "indupă MineP 82arcu B, FI9. @ici o constrân!ere, nici o presiune. 0ristos, spre folosul omuluavea toată puterea să-l obli!e pe om să asculte. *ar dacă ar fi făcut asta, atunci binele, pe care l-arfăcut omul, n-ar mai fi avut nici o valoare, pentru că l-ar fi făcut forţat, şi omul s-ar fi transformîntr-un dispozitiv, într-un robot, care se mişcă conform voinţei mecanicului. cum, binele pe careface omul are valoare, pentru că poate să nu-l facă şi să facă ceea ce-i contrar, să facă răul. 1ă dăun e=emplu.

'ine"a se plimă pe drum. 2e#da%ă a(lă # mare sumă de ani. ?u-l "ede nimeni. Se apleacă $i

ia. 2ar imedia% încep *ândurile HSă # predau #liţiei ca să se *ăsească p#ses#rul ei sau săpăs%rezF. 'el care a *ăsi%-# es%e sărac, (#ar%e sărac. ia î$i a*#nise$%e pâinea lui $i a (amilie'e ucurie "a simţi sărmana lui (emeie, dacă se "a duce $i îi "a spune, că a *ăsi% 1NN de lire daur 'â% de mul% s-ar u$ura (amilia lui 2ar în el se aude *lasul lui 2umnezeu H?u es%e c#rec%zice, Hsă păs%rezi ani s%răini. 0reuie să-i predaiF. Şi aces% *las, *lasul da%#riei, iruie$%e celăla*las p#%ri"nic, *lasul in%eresului. Şi săracul predă anii #liţiei.ces%a es%e #mul. @ier păs%reze anii, dar $i lier să-i în%#arcă.

n timp ce animalul nu poate să facă nici o deosebire$ sare !ardurile, intră pe o!oare şi în vii distru!e totul. @u are conceptul de pa!ubă, furt, tâlhărie şi omor. Orice face o face din instinctcare îl împin!e să facă asta sau cealaltă fără să e=amineze şi să cerceteze.

PPP

Omul este liber. ;i către acest om liber 0ristos se întoarce şi îi spune: 'ine "#ie$%e să "ină dupMineP 82arcu B, FI9. 4e!ii pământului, ca să ţină popoarele în supunere, folosesc forţa. Cei camer! împotriva poruncilor lor, a dispoziţiilor lor, a voinţei lor, şi îndrăznesc să-i incite pe alţii

răscoală şi revoluţie împotriva stăpânirii lor, imediat sunt arestaţi şi aruncaţi în temniţă. 5ără for



fără arme, fără tribunale şi închisori, care stat din lume poate să se menţină< @iciunul. 3oate stateşi cele care sunt considerate mult mai liberale şi democratice, se spri"ină pe puterea armelor.

tiu ,nsă un stat0 ştiu un reat deose+it0 ,n care reele de acolo nu are arme0 nu foloseşte forţnu ,i constr-ne pe oameni să se supună$ "cest reat deose+it este 8iserica$ Kee este DomnCel Kăstinit$ *riviţi'L0 iu+iţii mei creştiniJ *reacuratele Lui m-ini0 ,ntinse0 arată că primeşte pe toţi oamenii0 toată omenirea vrea să o ,m+răţişe#e$ Iu+irea Lui vrea să m-ntuias

,ntreaa lume$ Iu+irea Lui vrea să'i atraă pe toţi păcătoşii$ Iu+irea Lui este nesf-rşită$

*ar oamenii, răi şi stricaţi, nu vor să asculte de !lasul %ui, nu vor să preţuiască dra!ostea %ui. Caprimii răsti!nitori stau şi ei sub Crucea %ui, îşi bat "oc de (l, iar acum, pentru neputinţa %ui, scuipă şi-% hulesc, şi unii atei de azi zic: 0ristoase, ai eşuat în misiunea 3a. %umea nu este conduprin dra!oste, ci prin forţă. 0ristos însă, de pe cruce, continuă să se adreseze între!ii lumi fiecăruia îndeosebi şi să spună: 'ine "#ie$%e să "ină după MineP 82arcu B, FI9.

1ă dispreţuiască lumea, lumea forţei sălbatice şi a neomeniei, lumea tiranilor şi ateilor, dispreţuiască !lasul lui 0ristos. u e=istat, e=istă şi vor e=ista până la sfârşitul veacurilor suflealese, care vor asculta !lasul lui 0ristos şi l vor urma pe drumul pocăinţei. 'reun tâlhar va stri!a astăzi: #mene$%e-mă, 2#amne 8%uca AF, IA9. 'reun sutaş se va smeri şi va mărturisi slava %u'u ade"ăra%, /iul lui 2umnezeu a (#s% ces%a 82atei AG, >I9.

PPP

'ine "#ie$%e să "ină după MineP. Amule0 două drumuri sunt ,naintea ta$ Jn drum este lar!

spaţios. 2ii şi milioane îl urmează. (ste odihnitor la început. *ar, la sfârşit, acest drum estedistru!ere şi moarte. Celălalt drum este str-mt0 este ,n urcuş reu0 este plin cu pietre şi spiniEste un drum plin de piedici$ Este drumul /olotei$ rimul drum, cel lar! şi spaţios este drum

răutăţii, este drumul rătăcirii şi al stricăciunii, este drumul satanei. Celălalt drum este drumulvirtuţii$ Este drumul onoarei şi al datoriei$ Este drumul lui Hristos$ La ,nceput e reu0 plin d

piedici0 dar la sf-rşit slavă şi cinste0 ,nviere0 viaţă veşnică şi ,mpărăţie$

H'ine "#ie$%e să "ină după MinePF 82arcu B, FI9.

Amule0 te striă Hristos$ rmea#ă'L şi niciodată nu vei reretaJ

ASursa HQRriaiF, %ena, 199



9itropolitul "uustin de >lorina ? *redică la "postolul din Duminica după Înălţarea SfinteCruci ? Hristos trăieşte şi ,mpărăţeşte

JMă răs%i*nesc împreună cu 6ris%#s; iar de-acum nu mai %răiesc eu, ci 6ris%#s %răie$%e mineFAKala%eni 5, 5NB.

3răim, iubiţii mei, trăim într-o epocă de !roaznică neevlavie, necredinţă şi decădere morală. 'r

dovezi< ltădată, dacă într-un sat se ducea un străin şi în"ura de cele dumnezeieşti, nici o casă nudeschidea uşa să-i ofere ospitalitate. *ar acum lucrurile s-au schimbat. @u numai că străinii, cavizitează satele, în"ură liber cele dumnezeieşti, dar şi cei care locuiesc la sate consideră că nunimic dacă în"ură şi blasfemiază cele dumnezeieşti. ;i nu este doar blasfemia sin!urul semn rău caarată neevlavia oamenilor faţă de *umnezeul cel reaînalt. (=istă şi alte semne, care arată că lumnu este numai neevlavioasă, ci este şi atee şi nereli!ioasă.

Jn tânăr, de pildă, care a plecat din satul său şi s-a dus la universitate şi a studiat, întorcându-se sat, este foarte diferit. Când era mic se ducea la biserică, ţinea lumânarea şi cădelniţa şi-l a"uta p

preot şi pe cântăreţ. tunci era un copil minunat, ce părea ca un în!er. *ar acum s-a schimbat desăvârşire. 1-a făcut necredincios. 1-a făcut un diavol. Ceva mai rău decât un diavol. entru diavolul, cu toată răutatea şi decăderea lui morală, crede că e=istă *umnezeu. şa cum zi1criptura: Şi dem#nii cred $i se cu%remură 87acov A, ?M9. *ar tânărul, care s-a dus la şcoli şi universităţi şi a învăţat câteva lucruri din ştiinţă şi creierii lui au prins aere, stă acum la cafeneaspune locuitorilor din sat, că ştiinţa a demonstrat că nu e=istă *umnezeu, nu e=istă 0ristos, ne=istă rai şi iad, ci e=istă doar materia. *esi!ur acestea, pe care le zice el, nu le zice ştiinţa. ;tiinţadevărata ştiinţă, crede. Crede în *umnezeu. Crede în 0ristos.



2arii oameni de ştiinţă, care au un renume mondial, 8astronomi, fizicieni, matematicieni, chimişmedici, oameni de ştiinţă din toate ramurile9, îşi mărturisesc credinţa, cred în 0ristos. *ar tânărul,care ne-am referit, nici n-a deschis vreodată cărţile marilor oameni de ştiinţă, ca să citească ce craceştia. Chipurile, el e mai înţelept decât aceia care şi-au cheltuit viaţa în ştiinţă, şi are nesimţirea obrăznicia să zică: 3oate câte propovăduieşte reli!ia creştină sunt toate minciuni$ minciuni sunt cele despre însuşi ntemeietorul reli!iei noastre, *omnul nostru 7isus 0ristos. @u e=istă nim*umnezeu, zice, *umnezeu a murit şi trebuie să-% înmormântămD

PPP

cest tânăr răspândeşte prin vorbele lui putoarea necredinţei consătenilor săi. ;i consătenii ce facând aud un necredincios că l nea!ă pe *umnezeu< 1e mânie şi se revoltă, cum s-ar fi mâniat şi ar fi revoltat, dacă i-ar fi în"urat cineva pe vreuna din rudele lor< @u. scultă cuvintenecredinciosului fără nici un protest. Ce înseamnă asta< nseamnă că credinţa în 0ristos se stin!încet-încet şi numele lui 0ristos, care este mai presus de toate numele în!erilor şi oamenilor, nume

%ui nu-i mai mişcă. 2ai e puţin şi vor accepta tot ce zice necredinţa contemporană prin !uoamenilor ticăloşi, care nu au învăţat nici litera a din abecedarul ştiinţei. 7ar necredincioşvăzând această răceală şi indiferenţă pe care o arată cei mai mulţi creştini, zic şi scriu că 0ristosmurit, şi că aşa mort cum este nu mai provoacă nici o emoţie. O nouă credinţă, o credinţă în matercredinţă în bunurile materiale se întinde şi ocupă lumea. Ce nenorocire, ce catastrofă+

&ic: murit 0ristos. *ar se înşeală. Cu toată marea amploare, pe care a luat-o în zilele noastateismul şi necredinţa, cu toate acestea e=istă oameni care cred şi-% iubesc pe 0ristos şi sunt !apentru sfânt numele %ui să-şi verse şi sân!ele. 'reţi e=emple<

cel c#pila$, care în (iecare seară î$i încruci$ează mânuţele $i-$i (ace ru*ăciunea înain

de a ad#rmi;

acel %ânăr care nu urmează curen%ul c#n%emp#ran al necredinţei $i al s%ricăciunii, ci

duce împ#%ri"a aces%uia;

acea (emeie săracă, care se duce la iserică $i s%ă în (aţa ic#anel#r $i cu lacrimi în #chi î (ace ru*ăciunea înain%ea lui 2umnezeu;

acel ci#an care-$i pa$%e #ile $i, când aude cl#p#%ul ă%ând, cu e"la"ie î$i (ace cruce;

acel #m de $%iinţă, care ca să rez#l"e marile pr#leme ale $%iinţei se r#a*ă cu inim

(ierin%e;

acei as%r#nauţi care z#ară pe lună $i p#ar%ă cu ei ca pe # merinde indispensailă S(ân

Scrip%ură, pe care # ci%esc spre însu(leţire în călă%#riile l#r a"en%uriere $i pericul#ase;



%#ţi ace$%ia "in să-i c#n%razică pe necredinci#$ii care zic că 6ris%#s a muri%.

@u, necredincioşilor, Hristos n'a muritJ Hristos trăieşte şi ,mpărăţeşte$ 2răieşte şi ,mpărăţeş,n mica lui turmă0 ,ntr'un mic număr de oameni credincioşi0 trăieşte şi ,mpărăţeşte ,n inimoamenilor care cred ,n El$ 0ristos continuă şi-n veacul al TT-lea să aibă fierbinţi următori, caoricât ar fi de puţini, chiar dacă ar rămâne doar zece, aceştia sunt în stare să demonstreze dra!ostea lui 0ristos nu s-a stins, că (van!helia %ui nu este o carte pe care trebuie să o în!roape

biblioteci, ca pe celelalte cărţi. (van!helia e aplicabilă şi astăzi.

PPP

7ubiţii mei, dar cel care mai mult decât toţi creştinii din toate veacurile a demonstrat că 0ristos nmurit, este unul sin!ur. (ste postolul avel. !, a"el n *ândul lui era 6ris%#s, în simţămin%elui, 6ris%#s. n cu"in%ele lui, 6ris%#s. n scrierile lui, 6ris%#s. n (ap%ele lui, 6ris%#s. re%u%inden6ris%#s. a"el se a(la în%r-# c#n%inuă c#municare cu 6ris%#s. nlăun%rul lui %#a%e lucruripăcă%#ase muriseră. nlăun%rul lui %răia 6ris%#s. Şi el, care părea cel mai nen#r#ci%, era cel m(erici% #m. *entru că cine are ,n inima lui pe Hristos0 are raiul$ Cine nu-% are în inimă pe 0ristare iadul. ;i ar fi mai bine să nu se fi născut. 1ă credem asta, să înţele!em asta. 'iaţa este 0ristomoartea este păcatul, care desparte pe om de 0ristos. avel, care l trăia pe 0ristos, pe drept a z 2e acum nu mai %răiesc eu 6 cu răutăţile şi patimile mele 6 ci 6ris%#s %răie$%e în%ru min8Halateni A, AE9.

Adin car%ea Hp#s%#l#sF, %ena, 5NN

Cuviosul @ustin *opovici ' Amilie la Duminica Sfintei Cruci (;:.&) ' Luarea crucii ca deveni ,ntru Hristos



='ine "rea să "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea sa $i să-Mi urmeze Mie82arcu B:FI9.

%uându-ne crucea, bineplăcem *omnului 7isus 0ristos, l urmăm. 2acă ne urmăm pe n#i în$innu pu%em să-@ urmăm pe )l. 'ine nu se leapădă de el însu$i, nu p#a%e să "ină după Mine $i sMi urmeze 82atei ?E:FB9.

2acă-ţi urmezi min%ea %a $i nu min%ea lui 6ris%#s, dacă-ţi urmezi "#inţa %a $i nu "#inţa l6ris%#s, după cum se menţi#nează în S(ân%a )"an*helie, su(le%ul %ău nu es%e cura%, nu ess(inţi%, es%e pierdu% în un*la ră%ăciril#r s%rică%#are de su(le% $i în(i#ră%#are. entru că păcatrăul, a reuşit să zidească înăuntrul nostru, alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-aprimit de la *umnezeu, propriul lui suflet. *acă păcatul nostru devine urmare, creează înăuntrnostru propriul lui suflet. *acă înfăptuim păcatul, acesta, etapizat, ia chip în sufletul nostru. lătu

de acel suflet cu chip dumnezeiesc, pe care *umnezeu ţi l-a dat, %u aduci un s%răin care %e r#e$%e

cesta stăpâneşte, pe când tot ceea ce este dumnezeiesc înăuntrul tău este ca *i adormit, ca înepenit$ @-ai dipreţui%, $i acela nu mai %răie$%e în %ine, m#are.

ăca%ul creează în n#i lumea lui pr#prie, creează înăun%rul n#s%ru pr#pria lui (il#s#(ie, pr#prlui c#ncepţie despre lume. ăca%ul urmăre$%e să ia l#cul lui 2umnezeu în su(le%ul %ău, l#c



ers#anei A/eţeiB lui 2umnezeu. ceasta vrea să o facă păcatul. ăcatul, în realitate, vrea sălipsească pe om de acele frumuseţi dumnezeieşti pe care le are în sufletul său. *ar însuşi diavolul luptă prin intermediul păcatului să făurească înăuntrul tău şi înăuntrul meu propria lui icoană. entcă păcatul întotdeauna se aseamănă cu diavolul. n%#%deauna, a%unci când îl îmrăţi$ămîn%ipăre$%e înce%-îne% în su(le%ul n#s%ru pr#priul lui chip în%uneca%. stfel, prin păcat, prin urmarpăcatului, ia chip înăuntrul nostru un alt eu, un alt suflet, un alt sine , acel sine de care *omnul cesă ne lepădăm: )'ăci nu (ac inele pe care "#iesc, ci răul pe care nu-l "#iesc, pe acela să"âr$esc)84omani K:?M9.

4ăul l-am creat noi înşine, pe când binele este de la *umnezeu, zice apostolul avel 87 3imotei I:I)u "reau să %răiesc c#rec%, dar nu am pu%erea să # (ac. ?u *ăsesc pu%ere pen%ru aceas%a, n*ăsesc pu%ere înăun%rul meu.

7ată, (van!helia de azi ne descoperă modul pentru a realiza în viaţa noatră binele pe care-l dorimcesta este lepădarea de tine însuţi, de păcatul tău, de acest suflet păcătos care s-a creat, s-a zidit,luat chip înăuntrul tău. rin post, în realitate îndepărtăm păcătoşenia care este înăuntrul nostrnlocuim treptat sinele nostru cu 0ristos, până când a"un!em la desăvârşirea la care a a"uapostolul avel, care zice: ) 2e acum nu mai %răiesc eu, ci 6ris%#s %răe$%e în mine 8Halateni A:A7ată ce înseamnă )să se lepede de sine însu$i )5 înseamnă să iz*#nim %#a%e d#rinţele n#as%re Arele%#% ce es%e #menesc, %#% ce induce la păca%, $i să le înl#cuim cu 6ris%#s. Să se schime, %#a%e s

de"ină 6ris%#s.

'ăci dacă "a "rea cine"a să-$i mân%uiască su(le%ul său, îl "a pierde pe el; iar cine î$i "a pierdsu(le%ul său pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie, îl "a mân%ui pe el <82arcu B:F>9. *acă, desi!lepădăm orice păcat al nostru, orice patimă a noastră$ $i dacă $%im, dacă simţim $i dacă "rem 6ris%#s să de"ină su(le% în su(le%ul n#s%ru, inimă în inima n#as%ră, să înl#cuiască sinele n#s%re*#-ul n#s%ru cu Sinele Său$ ceasta este calea unică ca să păzim, eu şi tu şi orice om, suflet

nostru de iad, de distru!ere, de diavol, de orice rău, de veşnicele chinuri, să !ăsim înăuntrul nostacel suflet cu chip dumnezeiesc, acel suflet dumnezeiesc pe care *umnezeu ni l-a dat.

1uflet cu chip dumnezeiesc+ 6 Jnde este oare< -%a 0ristos. Hristos S'a făcut om ca să ne spuna%ă, a$a %reuie să (ie #mul. (l, *umnezeu, 1-a făcut om. (l, *umnezeu, a arătat în 1inele 1ersoana 85aţa9 lui *umnezeu. @oi suntem creaţi după Chipul 87coana9 lui *umnezeu. Sun%eda%#ri să %răim c#n(#rm cu ces%a.



'e es%e min%ea n#as%ră 7coana minţii lui 0ristos, a minţii lui *umnezeu. !li*aţia n#as%ră es%e (acem min%ea n#as%ră asemănă%#are cu min%ea lui 6ris%#s, adică să hris%i(icăm min%ea n#as%în%rea*ă $i să pu%em spune cu ap#s%#lul a"el J?#i a"em min%ea lui 6ris%#sF 8? Corinteni A:?*ar până să identificăm voinţa noastră cu voinţa lui 0ristos, a lui *umnezeu, propria noastră voinmereu rătăceşte, este mereu neputincioasă, mereu se împiedică şi se adânceşte în păcat. 2acă a"em pe 2#mnul n#s%ru isus 6ris%#s, ca pe veşnicul nostru model0 veşnicul nostru vis0 a%unne iden%i(icăm sinele n#s%ru cu pr#pria lui "#inţă. tunci spunem: nu "reau să se (acă "#ia meci a 0a A2#amneB. 0a%ăl n#s%ru care e$%i în ceruri, (acă-se "#ia 0a, precum în cer a$a $i ppămân%.

tunci când noi păzim poruncile lui *umnezeu, "rem să "indecăm "#inţa n#as%ră de %#anepu%inţele ei, de %#a%e #lile ei, de %#a%ă m#ar%ea ei, în realitate ne vindecăm sinele nostru de oripăcat şi sur!hiunim din sinele nostru tot ceea ce induce la păcat. *a+ Cu cât omul între! l iubeşte *umnezeu, cu cât întru adevăr se nevoieşte să se lepede de sinele său şi să-% urmeze pe 0ristos, ridice Crucea lui 0ristos, atunci într-adevăr prime$%e de la 2#mnul isus 6ris%#s pu%e

dumnezeiască. entru că, după cum s-a spus, Crucea )n#uă, cel#r ce ne mân%uim, es%e pu%erea l2umnezeu)8? Corinteni ?:?B9. @ouă, pentru mine şi pentru tine şi pentru orice om, când te hotărăsă-ţi sileşti sinele tău, să ridici crucea ta, iată+ /u în aceea$i clipă prime$%i pu%ere dumnezeiascceas%ă pu%ere # dă 2#mnul, ca să p#ţi să în"in*i #rice păca% înăun%rul %ău, #rice rău, #rice re#i$nuinţă, să p#ţi să-ţi educi lima să nu spună cu"in%e necu"iinci#ase, să-ţi educi #chiul să npri"ească cele care nu se cu"ine a (i pri"i%e. n%rea*ă "iaţa %a să de"ină hris%#(#rmă Acu chipul l6ris%#sB. entru cine< entru 0ristos. en%ru a-@ sălă$lui pe 6ris%#s înăun%rul %ău. a%ă, aceses%e sc#pul n#s%ru, aces%a es%e "isul n#s%ru, aces%a es%e #dihna $i pacea $i Daiul cel "e$nic

su(le%ului n#s%ru, al #ricărui su(le% #menesc. /ără 6ris%#s, su(le%ul n#s%ru nu d#ânde$%e paceP

ropria noastră cale, calea 1finţilor şi a postului este străduinţa 8zorul9 asupra sinelui nostru defăptui orice bun, continua străduinţă a sinelui nostru către orice lucru bun. entru că (irea n#as%nu "rea inele. Ea ,nclină spre rău$ 0u, însă, z#re$%e-ţi sinele %ău ca să-ţi înnău$i #rice rău caeCis%ă înăun%rul %ău. 2#mnul îţi "a da pu%erea n"ierii ca să în(ăp%uie$%i inele$ %ă ne ridicăcrucea noastră, să hristificăm sufletul nostru$

1ă fim atenţi că postul nu este altceva decât a înlocui sinele nostru cu 0ristos, cu *umnezeul nostr

rin #rice "ir%u%e, #mul %reuie să înl#cuiască sinele său cu 2umnezeu, cu 2#mnul n#s%ru is6ris%#s. en%ru că J Dumne#eu este virtuteaJ, după cum zice S(ân%ul MaCim. ;i această putedumnezeiască este mai puternică decât această lume de aici. ceas%ă pu%ere ne-a (#s% dărui%ă ca în"in*em #rice rău, #rice păca%, #rice pu%ere dia"#lească. E#re$%e-ţi sinele la %#% lucrul un, i2#mnul cel =un ţi "a da pu%erea n"ierii. şa încât să mer!i de la necazul mai mare la cel mmic şi de la cea mai mică bucurie la cea mai mare bucurie. 1ă păşim toţi spre mpărăţia cerurilpână când vom putea să spunem şi noi prin harul lui *umnezeu: 2#amne isuse 6ris%#ase, acum nu mai %răiesc eu. 0u %răie$%i în mine, prin S(in%ele 0aine $i prin s(in%ele "ir%uţi. :ie

cu"ine sla"a $i mulţumirea, acum $i pururea $i în "ecii "ecil#r.



mi

A0raducere din *rece$%e @e#n%ie m#nahu

Cuviosul Sofronie Sa!arov ' Creştinul neapărat tre+uie să fie un nevoitor$ <De pe Cruce nu poori0 alţii te iau=$



ărintele %ofronie %aharov (pe atunci ierodiacon), scriind în 10!, din %fântul unte, prietenulsău avid alfour5

iaţa creştină este nevoinţă

)'re$%inul nici#da%ă nu "a pu%ea a%in*e nici dra*#s%ea pen%ru 2umnezeu, nici ade"ăra%a dra*#spen%ru #m, de nu "a %răi (#ar%e mul%e $i *rele dureri. 6arul "ine numai în su(le%ul care a su(er

până la capă%.1ituaţia tra!ică în care te afli acum nu îmi este necunoscută. (u însumi până astăzi îmi amintesc acea luptă, nespus de !rea, pe care am avut-o cu vră"maşul în lume, mai ales la aris. n parte îţi vpovesti.

Se în%âmpla că mă în%#rceam de la iserică acasă $i simţeam # d#rinţă a%â% de mare să mă duc "ăd pe "reun cun#scu%, să "#rim, să ne dis%răm, încâ% parcă nu a"eam pu%ere să mă în%#rc aca$i să rămân ac#l# sin*ur. 2ar %#%u$i, în%r-# eC%remă înc#rdare a "#inţei, aun*eam la mine #daie $i apr#ape cădeam la pămân% în nepu%inţă, din pricina zuciumului $i a urâ%ului, *a%a s

z*ârii pămân%ul cu un*hiile, *a%a să plân* din durerea inimii, $i chiar plân*eam. Şi numru*ăciunea mă ridica $i rea$eza pacea în inimă. 2ar # pace pe care înain%e nici nu mi-a$ (i pu%u# închipui cu pu%inţă, care până a%unci nici nu "enise în inima mea.

u fost multe alte împre"urări. <eneam acasă de pe unde"a. <reau să in%ru în%r-un 'a(T, dar mlup% cu d#rinţa. Şi ce crezi 2in%r-# da%ă, în%r-un chip de neînţeles mie însumi, mă sim% ca $i cumi-am pierdu% "#inţa $i, li%eral, ca un d#i%#c pe care cine"a ne"ăzu% îl %ra*e că%re "reun 'a(#arecare. *evenea înfricoşător. @umai *omnul ştie, ba şi cei ce au suferit astfel de ispite, de câdurere, de câtă trudă de neînchipuit era nevoie ca să biruiesc aceste dorinţe dobitoceşti. Sau, îm

amin%esc, mă a%ră*ea cu a%â%a pu%ere unde"a, la "reun cinema%#*ra(, sau mai $%iu eu pe unde, îas%(el de l#curi că%re care în reali%a%e eu nici#da%ă nu %ră*eam. 2ar în schim, aun*ând acasdacă nu cedasem, ru*ăciunea mi-era ca un (#c.

Ceea ce-mi scrii, o înţele! atât de bine. ş fi făcut orişice, numai să nu mă ro!. tunci am înţelputerea cuvântului ărinţilor, că nu este lucrare mai !rea decât ru!ăciunea . 2ar când #mul iruie$ispi%a, însă prin ru*ăciune, ru*ăciunea de"ine a%â% de dulce, ca nimic al%ce"a pe lume. ar caleaceas%a es%e cu ade"ăra% durer#asă, s%râm%ă, $i puţini sun%, după cu"ân%ul 2#mnului, care # a(lă

Credinţa mea adâncă este că dacă mata 8şi este adevărat pentru tot omul9 nu vei trăi astfel de scârb

de sărăcii, de în"osiri, poate şi foame, părăsire desăvârşită de către toţi- şi de către oameni, şi chide către *umnezeu - *umnezeul meu, *umnezeul meu, Nde ce m-ai părăsit<- niciodată nu vcunoaşte dra!ostea *umnezeiască. nima ce nu s-a zdr#i% de că%re l#"i%urile dureril#r $i nu ssmeri% până în s(âr$i% de sărăcii de %#% (elul A$i duh#"nice$%i, $i %rupe$%iB, nu es%e în s%are a primharul lui 2umnezeu. )l se cumpără cu un preţ de#sei% de scump.

Căci vră"maşul ne luptă folosindu-se de cele mai fireşti dorinţe ale iubirii omeneşti, sufleteşti, iuneori şi ale celei pur şi simplu animalice, trupeşti, atunci, asemenea 2ariei (!ipteanca, vom cădla pământ şi vom ru!a pe *umnezeu ca, pentru milosârdia 1a, să ne dea a 1a *umnezeias

dra!oste în schimb pentru cea trupească şi omenească, pe care pentru (l am lepădat-o. n



ru!ându-te astfel, trebuie să te ro!i numai până când se va stin!e toată dorirea dra!ostei trupeştiva sălăşlui pace în suflet şi în trup. 2ai mult nu trebuie să cauţi, spre a nu cădea în ispită, )înşelare.

*acă se poate, răbda, dra!ul meu. Ocărăşte-mă, pe vinovatul năpastelor matale, dar rabdă. Oare mcrezi că îndrăznesc să-ţi vorbesc astfel numai pentru că 8D9 şi eu am cunoscut dureri asemănătoar*acă vrei să împărăteşti cu 0ristos, atunci biruieşte patimile. ltă cale nu este- la drept vorbin

patimile nu sunt decât o )ispită. (u niciodată nu voi crede că ceva din lumea aceasta te va putmulţumi. 3eatrul, cinemato!raful, CafU-urile şi altele asemenea nu sunt decât pentru copii, cei inima neînţele!ătoareD

<iaţa după p#runcile lui 6ris%#s es%e cu ade"ăra% # K#l*#%ă. ar calea aceas%a es%e as%(el încâ% cce pă$e$%e pe ea, de nu "a irui prin ru*ăciune *reu%ăţile ce nu (ac decâ% să crească, ci se "aa%e de la ea $i se "a în%#arce înap#i, el nici ac#l# unde se "a în%#arce, adică în lume Ala "iaţdupă pa%imiB nu "a a(la acea ucurie pe care # au #amenii aces%ei lumi care nu au cun#scu% p2umnezeu.

n 4ăzboiul trecut, cel 2are, adesea când trimiteau vreun soldat la atac, mai-marii aşezau mitralieîndărătul celui ce atacă, sau ofiţerul îi urma cu două pistoale în mâini, ca tot cel ce se înfricoşa şi întorcea, să fie împuşcat. stfel, situaţia celor ce se aruncau în atac făcea că mântuirea şi viaţa lera doar înainte, dacă aveau să biruiască pe vră"maş. Cu noi, monahii, situaţia este asemănătoar2ântuirea noastră, în toate sensurile cuvântului, este doar înainte.

Când durerile tot crescânde ale sufletului meu a"unseseră, precum părea, la culmea lor, atunci nprin "udecăţi abstracte, filosofice, ci printr-un simţământ al inimii viu şi adânc am cunoscut valoarsufletului omenesc, am cunoscut că este mai de preţ decât lumea întrea!ă. 1uferinţele aduc un r

atât de măreţ, încât, dacă am fi noi ceva mai înţele!ători, nu am dori nicicum a ne )po!ori de pcruce.

>nui ier#m#nah de la n#i i s-a ară%a% 2#mnul în "is, răs%i*ni% pe 'ruce, $i i-a zis J2e pe 'rucnu %e p#*#ri, alţii %e iauJ. ar aces%e cu"in%e 2#mnul le-a repe%a% de %rei #ri. Şi ap#i "edenia ss(âr$i%.

i-aş mai povesti încă ceva, dar mă tem să nu preîntâmpin e=perienţa vieţii tale. Jna cer *omnulusă nu te înfricoşezi de norii ce se adună.

mi pare rău că atât de rar îi scrii 1tareţului tău. 'ezi la sfârşitul celui de-al )3reizeci şi doilcuvânt al Cuviosului 1imeon @oul 3heolo!, cum el îşi sfătuieşte ucenicul să-i scrie mai des, căastfel el 8Cuv. 1imeon9 are să se roa!e pentru dânsul cu mai multă căldură. ;i aşa este, pentru cdintr-o îndelun!ă tăcere, cele care te încon"oară îţi slăbesc ru!ăciunea pentru cel ce este mai depar*e "ur împre"ur, oriunde priveşti, dureri. 7ar ceea ce îţi cade sub ochi, aceea îţi atra!e cu mai mulputere simpatia. *oar atunci când vei dobândi în lume măcar o relativă bună-aşezare, atunci pscrie mai rar, dar câtă vreme necazurile şi lupta sunt puternice, nu trebuie să zăboveşti, scrpărintelui 1iluan, şi cred lui *umnezeu că vei primi a"utor. oziţia ta este deosebit de !rea, deoarete afli în luptă piept la piept cu vră"maşul.



7ar aceasta înainte de a te fi învăţat a te lupta cu patimile. *ar şi cei ce s-au învăţat 8relatibineînţeles9, le biruiesc cu nevoinţă şi cu trudă. S(. #an Kură de ur nume$%e pa%ima cur"călăul n#s%ru neîndupleca%, care apr#ape până la adânci ă%râneţe ne s(â$ie. 3rebuie să a"un!i iubeşti starea dureroasă a trupului, pentru a afla o relativă odihnă de la această patimă cumplit7artă-mă pentru că-mi voi în!ădui a vorbi despre sinemi.

Cu binecuvântarea duhovnicului, eu însumi într-o vreme, la orice întărâtare a trupului mă bătea

până la vânătăi însân!erate, până când în sfârşit durerea, pătrunzând în inimă, stin!ea şi îmblânzmişcările trupului. cum însă am părăsit acel mi"loc, din două pricini: mai întâi, într-o stadureroasă a trupului şi în absenţa, aici la thos, a smintelilor şi patima curvească atacă mai puţin, iapoi acest mi"loc, dacă se foloseşte adesea şi pentru vreme îndelun!ată, tulbură tare între! sistemnervos. stfel încât este cazul să preferăm sin!ura ru!ăciunea.

Odată aproape că mi-am pricinuit moartea. Cu colţul unei bucăţi de lemn pe care o aveam în mâim-am lovit între coaste, pe lân!ă inimă. *ouă săptămâni cu !reu m-am mişcat, braţul stân! aproaîmi paralizase. mi era !reu în poziţia culcat, tot !reu îmi era şi să respir. *ar, slavă *omnului, mam revenit. Jneori trupul se învolbura puternic, este aproape cu neputinţă a nu recur!e la ace

mi"loc. ;i ce lucru curios: patima curvească cumva astfel lucrează în trup, încât când se întăreşînfierbântarea ei, până şi loviturile puternice care lasă în urma lor vânătăi dureroase sau urme sân!e multă vreme, încât îţi este şi !reu să mer!i, în acele clipe aproape că nici nu se simt, înctrebuie să te loveşti neînduplecat, de multe ori, până să a"un!ă durerea la inimă spre a linişti trupul

)Hreu este cuvântul acesta, dar ce să-i faci< 2ai bine, după cu"ân%ul 'u"i#sului saac Sirul, esn#uă a muri în ne"#inţă, decâ%, predându-ne pa%imil#r, să pierdem chipul #menesc, să nschimăm de la 6ris%#s.

Creştinul neapărat trebuie să fie un nevoitor. Cu atât mai mult monahul, preotul. Jrându-te pe sineîncepând prin a te chinui, nu numai cu înfrânarea de la patimi, dar şi împotrivindu-te lor, adităbărând asupra lor, şi dintr-o dată simţi uşurare: că o lumină oarecare se iveşte în suflet. S(. <asicel Mare $i #an Scărarul spun că mai plăcu%ă es%e su(erinţa de ună"#ie decâ% ucurnecu"ân%ă%#are (ără "#ie.

n le!ătură cu felul cum trăieşte omul se rânduiesc şi împre"urările e=terioare ale vieţii lui. Jneodin pricina !reşalelor sau, dimpotriva, îndreptărilor noastre lăuntrice, şi împre"urările e=terioare avieţii se schimbă spre mai rău sau spre mai bine.

(O)

1lavă lui *umnezeu pentru toate. 'om face răbdare. 7ată calea noastră. 3e poticneşti, indreptează-i căzut, ridică-te. 7ar a deznădă"dui, niciodată nu este nevoie. Jneori este atât de !reu, încât omeste !ata să se lepede de viaţa vecinică, dacă ea se dobândeşte astfel. n schimb, când aceşti notrec, atunci soarele, cumva, într-un chip deosebit străluceşte, iar omul se bucură atunci că a trecprin dureri: J<eseli%u-ne-am pen%ru zilele în carile ne-ai smeri%, anii in%ru carii am "ăzu% releF.

Arhimandri%ul S#(r#nie - ?e"#inţa cun#a$%erii lui 2umnezeu, )di%ura Deîn%re*irea, lă uli5NN+B



Sf-ntul Bectarie de E!ina ' Despre inviola+ilitatea li+ertăţii



2acă cine"a "#ie$%e să "ină după Mine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze M82t. ?K:AI9.

%ibertatea omului este cu neputinţă de înrâurit. *in cuvântul anterior se arată temeiul însuşi libertăţii morale a omului. 2ântuitorul nostru cheamă pe om să vină după (l şi îl lasă liber hotărască cu privire la cea mai importantă căutare a lui, să urmeze %ui sau să se abată din cale."eni% pen%ru mân%uirea #mului $i %#%u$i nu %rece pes%e lier%a%ea lui. îl cheamă pe #m să ia par

ac%i"ă la mân%uire $i %#%u$i nu $%ire$%e cu nimic lier%a%ea lui. *acă omul nu ar fi o fiinţă liberăindependentă, nu ar fi nicidecum învrednicit de asemenea respect, nici nu i s-ar acorda atâta cinsaceea de a conlucra cu 2ântuitorul pentru propria lui mântuire, nici nu ar fi lăsat în propria ldispoziţie, ci ar fi tras la mântuire întocmai ca o fiinţă pasivă şi inactivă şi astfel ar primi înrâuriredumnezeiescului har, care sin!ur ar lucra izbăvirea lui. şadar, cu adevărat, cât de respectată neştirbită rămâne libertatea omului+ Cât de autarhică este libertatea lui+

Medi%ând la is%#ria mân%uirii, "edem pe /iul lui 2umnezeu (ăcu% #m pen%ru mân%uirea #mulu

îndrep%ându-Se că%re pa%ima cea de "#ie, ca să ridice păca%ul lumii $i să p#ar%e nepu%inţen#as%re $i să plinească marea %aină a c#n#miei $i să îl împace pe #m cu 2umnezeu, dar în %#aaces%ea nu a călca% nici#da%ă lier%a%ea #mului. 7ată, acum, poarta cea închisă a !rădinii 4aiului deschide şi sabia cea de foc care păzea intrarea în ea se îndepărtează şi !lasul 1tăpânului îl cheampe omul închis afară să intre prin ea la loc de odihnă, dar omul este lăsat liber să intre sau n%ibertatea lui de a lucra potrivit ale!erii sale şi de a urma propriilor principii, fără să fie constrâns *umnezeu, arată caracterul absolut al libertăţii omului, care decur!e din libertatea lui morală marea lui vrednicie şi înalta preţuire ce i se acordă, pe care le-a căpătat la creaţie. Ce mare cinstîntr-adevăr, îi este dată omului prin caracterul neştirbit al libertăţii lui+ *ar, în acelaşi timp, cât limpede suntem învăţaţi datoriile noastre+ Cât de limpede învăţăm că suntem şi noi datori să ficinstitori ai acesteia şi fierbinţi râvnitori ai ei, nerăbdând cu nici un chip supunerea libertăţii noastşi atârnarea libertăţii morale de cele mai umilitoare patimi+

%ibertatea noastră morală ne obli!ă să ne !ândim mai dinainte, să fim prevăzători când e vorbdespre mântuirea noastră, fiindcă altfel ne pierdem. S#lemna recun#a$%ere de că%re Mân%ui%#rullier%ăţii n#as%re m#rale ne în"aţă că mân%uirea n#as%ră nu es%e lucra%ă numai de as#luener*ie a harului lui 2umnezeu, ci $i de în"#irea $i sRner*ia #mului. Cu privire la aceas

necesitate, iată ce spun înţelepţii ărinţi ai #isericii.

2umnezeiescul Kură de ur zice HŞi harul, #ricâ% ar (i el de har, îi mân%uie$%e numai pe cei "#r să se mân%uiască7U S(. #an Kură de ur, 0ălcuire la )pis%#la că%re D#mani, 1,4, K, +&9.V.

Şi S(ân%ul Kri*#rie 0e#l#*ul zice H0reuie ca mân%uirea să (ie $i de la n#i, $i de la 2umnezeuar 'lemen% al leCandriei zice H2umnezeu insu(lă su(le%ele cel#r ce "#r, dar dacă "#r cădea drâ"nă, "#r împuţina $i 2uhul cel dărui% de la 2umnezeu7. 2ar $i S(ân%ul us%in zic



H2umnezeu, 'el ce 1-a (ăcu% pe #m (ără #m, nu p#a%e să îl mân%uiască pe #m (ară "#inaces%uia7. Suntem ,nvăţaţi aşadar ,n mod special şi limpede că doi sunt factorii care adm-ntuirea5 voinţa cea adevărată a omului şi !arul lui Dumne#eu$

;i, într-adevăr, harul lui 2umnezeu primează în lucrarea mân%uirii, (iindcă Mân%ui%#rul a "enlumină cel#r din în%uneric $i a re"ărsa% lumina harului pes%e cei ce s%au în în%uneric $i în umrm#rţii $i a cău%a% #aia cea pierdu%ă $i pe cea ră%ăci%ă iară$i a chema%-# la Sine $i %ainic "#re$

în inimă U'(. Kal. 4+.V $i calea mân%uirii a ară%a%-#, iar dumnezeiescul har desă"âr$e$%e mân%uie$%e. *ar nu mai puţin importantă este voinţa omului, trebuind a fi privită ca început capitolul mântuirii, fiindcă aceasta este pâr!hia care desprinde cu!etul nelucrător al păcatuluceasta mişcă paşii spre urmarea 2ântuitorului, aceasta întăreşte inima pentru a ne putea lepăda sine, aceasta poartă crucea pe umeri, fiindcă cheamă harul, risipeşte întunericul, luminează pe ceîntunecate, dar libertatea, prin nepăsare şi ne!hiobie, prin trândăvie şi acedie, prin cu!etul trupulpoate să nu asculte şi să închidă ochii, neprimind lumina, poate să rămână în întuneric şi să umbcu totul pe calea potrivnică, aceea care duce la pieire, să voiască şi să facă cele potrivnice.

2e unde e necesar să d#rim mân%uirea n#as%ră, să # cău%ăm.

• = necesar să voim, să ascultăm, ca să fim ateni la 'lasul care ne cheamă$

• = necesar să vrem să vedem, ca să ne deschidem pentru strălucirea luminii simple$

• = necesar să voim să fim mi*cai pentru a putea urma ântuitorului$

• =ste necesar să voim să lepădăm omul cel vechi împreună cu patimile *i poftele lui, ca ridicăm crucea pe umeri$

• =ste necesar să voim a umbla pe calea cea strâmtă *i în'ustă, ca să intrăm pe poarta c

strâmtă în @ai$

'oinţa noastră trebuie să preceadă, fiindcă acest lucru este impus de termenii în care 2ântuitorcheamă pe cei ce vor să îl urmeze pe (l. 5ără voinţă, împlinirea acestor principii prezentate de nva fi cu neputinţă şi cu neputinţă va fi şi mântuirea. 'ăci harul se dăruie$%e, dar se cere "#in#mului $i în"#irea lui pen%ru a-1 primi. 1e cere mai cu seamă lepădare de sine, spirit de "ertcu!et neabătut, care să nu încline spre nimic altceva decât spre !lasul 2ântuitorului care îl cheamspre cuvântul harului şi al adevărului. *acă harul lui *umnezeu i-ar mântui de la sine pe oamenatunci chemarea ar fi cu totul de prisos, şi de prisos ar fi şi poruncile şi le!ămintele. 2ar harul l2umnezeu, de$i es%e nes(âr$i%, nu p#a%e mân%ui sin*ur, (iindcă nu p#a%e %rece pes%e lier%a%#mului.



*acă învoirea omului în mântuirea lui nu ar fi cea mai importantă condiţie, cu si!uranţă că atun*umnezeu, în nemăr!inita %ui iubire de oameni, i-ar mântui pe toţi, dar nu ar mai chema pe nimen*ar *umnezeu ?-a chemat pe om, aflat sub robia celor mai !rele limitări, din pricina părţii sensibşi a păcatului, i-a pus înainte mântuirea şi i-a cerut să 7i urmeze %ui, tocmai fiindcă aceasreprezintă o condiţie mare şi importantă, condiţia reînnoirii şi restaurării în 0ristos 7isus 2ântuitornostru, fiindcă în împărăţia %ui nu putea intra omul vechi, cu patimile şi poftele lui, omul cel stricde păcat. /iindcă se cu"enea să (ie dezrăca% #mul cel "echi cu %#% cu pa%imile $i p#(%ele lui $i s(ie îmrăca% cel n#u, cel înn#i% în%ru cun#$%inţa cea după chip a 'rea%#rului lui (Cf$ Col$ !50"16

3otuşi, pentru ca omul vechi să fie dezbrăcat, trebuie mai întâi ca el să vrea asta. '#nlucrar#mului es%e de cea mai mare necesi%a%e pen%ru desă"âr$irea lui.

2ântuitorul ne-a descoperit nouă că în casa 3atălui %ui sunt multe locuri şi în acestea vor şedea ccare au trăit pe pământ o viaţă corespunzătoare poruncilor %ui. stfel încât viaţa noastră pe pămâhotărăşte şi locul nostru în 4ai. en%ru aceas%a zice $i S(ân%ul Kri*#rie din ?azianz H2upă cusun% (eluri%e ale*eri ale (eluril#r de "iaţă, la (el sun% $i mul%e l#curi la 2umnezeu, împărţi(iecăruia după "rednicie unul să se îndrep%eze în%r-# sin*ură "ir%u%e, al%ul în %#a%e, ca unul cacălă%#re$%e $i %inde numai înain%e $i urmează pa$il#r celui ce ine călăuze$%e $i îndreap%ă pa$ii pcalea cea s%râm%ă care duce la l#cul cel (#ar%e lar* al (ericirii de ac#l#7.U S(. Kri*#rie 0e#l#*u'u"ân%ul al 14-lea, 2espre iuirea de săraci, &, K, 3&, 8+4=. <.V

*e aceea omul este dator să se în!ri"ească şi să lucreze pentru mântuirea lui, fiindcă altfel ris

pericolul cel mai de pe urmă, al nimicirii lui, fiindcă nu este nimic comun între lumină şi întunerîntre bine şi rău. ăcatul, care ?-a omorât pe om, este întuneric şi cel mai mare rău, ca unul ce lupîmpotriva voinţei lui *umnezeu.

-ibertatea morală recunoa*te orice abatere ca păcat, iar păcatul îl îndepărtea&ă pe om

umne&eu$

-ibertatea morală, pe cât este un mare bine, pe atât impune mari nevoine$

-ibertatea morală trebuie să fie sfântă$

*e aceea şi *umnezeu, atât în 'echiul 3estament, cât şi în cel @ou, porunceşte zicând: /iţi s(inprecum $i )u sun% s(ân% , căci cum ar putea cel blestemat să se apropie de *umnezeu< 2ântuitorul porunceşte acelaşi lucru zicând: /iţi deci desă"âr$iţi, precum $i 0a%ăl "#s%ru cel dceruri desă"âr$i% es%e %f$ Ioan amaschin, %acra arallela, II, 1, G, 07, 1#A$H, fiindcă aşa cueste Cel pe care noi îl numim 3ată, aşa trebuie să fie şi fiii.



2umnezeu "#ie$%e ca n#i să (im s(inţi $i desă"âr$iţi, (iindcă s(inţi $i desă"âr$iţi sun% (iii 0a%ălcelui din ceruri $i numai ace$%ia sun% îndrep%ăţiţi să cheme cu (iască dra*#s%e harurile @ui ace$%ia numai "#r m#$%eni împărăţia ceruril#r. *e aceea şi 1fântul postol avel a scris în (pistocătre Corinteni: Sau nu $%iţi că nedrepţii nu "#r m#$%eni împărăţia lui 2umnezeu ?u "ă amă*inici des(rânaţii, nici închină%#rii la id#li, nici adul%erii, nici malahienii, nici s#d#miţii, nici (urnici lac#mii, nici eţi"ii, nici a%#c#ri%#rii, nici răpi%#rii nu "#r m#$%eni împărăţia lui 2umneze1Cor$ #50$H

entru aceasta ne cheamă 2ântuitorul nostru să ne lepădăm de noi înşine şi să luăm crucea noastşi să îi urmăm %ui. 2acă "#ie$%e cine"a să "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea lsă-Mi urmeze Mie NA 2t. ?K:AI.

*ar ne recunoaşte în acelaşi timp libertatea noastră morală şi independenţa şi lasă la voia noastliberă mântuirea noastră. stfel încât cel ce voieşte mântuirea lui trebuie să se ostenească pentru adobândi. ltminteri va fi lipsit.şi de aceasta şi îşi va !ăti luişi pierderea vieţii veşnice prin nepăsa

şi trândăvie şi va moşteni veşnica osândă, de care mă ro! ca *umnezeu să ne izbăvească pe toţi.

m



Sf-ntul Bectarie de E!ina ' Despre adevărata li+ertate şi despre fals'numita li+ertate

'ăci nu (ac inele pe care îl "#iesc, ci răul pe care nu îl "#iesc, pe acela îl să"âr$esc (@om$ +510)

7n om, ca într-o fiinţă duhovnicească, se arată două voinţe sub aceeaşi formă, ca descriere lăuntricăunicei persoane a celui ce voieşte bucurarea de un anumit lucru, dar care, deşi sunt nediferenţiadin punctul de vedere al formei, se deosebesc totuşi mult între ele printr-o distincţie de naturăipostazelor lor, de la care îşi primesc începutul sau temeiul. 5iindcă duhul d#re$%e cele ale duhuluiar %rupul pe cele ale %rupului. 8Cf.4om. B:>$ Hal. >:?G.9 *e aceea una e=primă cu!etul duhului, i

cealaltă vădeşte cu!etul trupului. n%i%eza cu*e%el#r na$%e # #p#ziţie recipr#că $i un c#n(lipu%ernic, în care (iecare din%re cele d#uă cau%ă să d#mine $i să î$i impună pu%erea asupceleilal%e. în aceas%ă lup%ă, #mul lăun%ric Cf$ @om$ +52 II Cor$ 51#2 =f$ !51#$H d#re$%e iruinduhului, (iindcă prin (ire se a%a$ează cu*e%ului duhului $i în%rucâ% cu*e%ul duhului es%e "iaţă pace. Omul e=terior însă, superficial, doreşte biruinţa cu!etului trupesc, care este moarte. *e aceşi 1fântul postol avel zice: 'u*e%ul %rupului es%e m#ar%e, iar cu*e%ul duhului es%e "iaţă $i pacII Cor$ 51# . 5iindcă trup şi duh se luptă unul cu altul. *e aceea şi 1fântul avel zice: 'ăci %rupp#(%e$%e împ#%ri"a duhului, iar duhul împ#%ri"a %rupului NGal$ 751+ .. 7ar cu!etul trupului es

vră"măşie faţă de *umnezeu, căci nu se supune le!ii lui *umnezeu, fiindcă nici nu poate N @om$ 85+$. 7ar cu!etul duhului este după *umnezeu pentru sfinţi N @om$ 85+$.

Cu privire la coe=istenţa celor două cu!ete şi ataşamentul firesc al omului pentru cu!etduhovnicesc, iată ce spune 1fântul postol avel: 'ăci după #mul cel lăun%ric mă ucur de le*lui 2umnezeu. 2ar "ăd în mădularele mele # al%ă le*e, lup%ându-se împ#%ri"a le*ii minţii mele (acându-mă r# le*ii păca%ului, care es%e în mădularele mele .N @om$ +5"!. rin fire deci, omprimeşte le!ea lui *umnezeu, fiindcă se bucură potrivit le!ii după omul lăuntric, ca de propria le!ca de le!ea proprie cu!etului lui. *ar voinţa cea care ilustrează cu!etul duhovnicesc este adevăra



voinţă a omului, ca una care este în acord cu le!ea cu!etului său şi totodată de aceeaşi formă cle!ea lui *umnezeu întru care se bucură omul lăuntric. entru aceasta şi S(ân%ul #an 2amaschzice H=inele es%e prin (ire iui% $i d#ri%, spre care se %inde în m#d na%ural pururi. ar răul es%endinţa împ#%ri"a (irii, a%unci când n#i %indem spre al%ce"a râ"ni% împ#%ri"a (irii7 US(. #a2amaschin, împ#%ri"a Maniheil#r, +4, K, 94, 1&+N=.V.

*ar, deşi adevărata voinţă este voinţa duhului, adică dorinţa binelui, râvnit prin fire, de multe ori,

poate totuşi să se impună în faţa voinţei contrare, a trupului, la care face referire cuvântul 1fântupostol avel, le!ea trupului, cea din mădularele trupului nostru, adică cea supusă le!ii păcatulu*in pricina acestei înrâuriri a le!ii trupului zice postolul: 'ăci a "#i se a(lă în mine, dar a (ainele nu a(lu. 'ăci nu (ac inele pe care îl "#iesc, ci răul pe care nu îl "#iesc, pe acela să"âr$esc N @om$ +518"10.. /iindcă #mul lăun%ric "#ie$%e $i d#re$%e inele ca pe ce"a pr#prrâ"ni%, ca pe ce"a de aceea$i (ire cu sine, ca pr#pria le*e; dar le*ea %rupului, le*ea păca%ululup%ă împ#%ri"a ener*iil#r ade"ăra%ei n#as%re (iri $i împiedică inele să se mani(es%e $i nîndeamnă pe n#i la să"âr$irea răului. entru aceasta iarăşi zice postolul: 2ar acum nu eu (

aces%ea, ci păca%ul care l#cuie$%e în mineL. încât, într-adevăr, binele este le!ea de aceeaşi fire omul şi adevărata voinţă a omului, iar răul este o le!e de altă natură, este ceva necreat şi contradevăratei voinţe a omului. *e aici rezultă că a%unci când #mul lucrează inele, îl lucrează lierîn ac#rd cu "#inţa #mului lăun%ric $i es%e cu ade"ăra% lier. 7ar când lucrează răul, îl lucreaneliber, fiindcă este supus le!ii păcatului, şi este prin urmare neliber şi rob păcatului. otrivacestora, lier es%e cel ce (ace inele, iar r# cel ce (ace răul. Iar adevărata li+ertate escov-rşirea ,n noi a cuetului du!ului0 care lucrea#ă +inele0 iar falsa li+ertate este ,nstăp-nircuetului trupului0 care lucrea#ă cele rele$

*eosebirea caracterelor fals-numitei libertăţi este pe atât de necesară, pe cât este de importandiferenţa dintre ele, fiindcă diferenţa caracterului atra!e după sine şi diferenţa stărilor morale, diferenţa moravurilor şi a modurilor şi a vieţuirii şi a faptelor şi ener!iilor şi, în !eneral, toate suformate potrivit cu caracterul fiecăreia, chiar şi vederile, concepţiile, dorinţele, voinţele şi simţiri7ar faptele omului cu adevărat libere, conforme cu caracterele adevăratei libertăţi, sunt libere independente şi bune, iar cele conforme cu caracterul falsei libertăţi sunt fapte nelibere, robiterele. *ar, fiindcă faptele bune sunt în acord cu le!ea dumnezeiască, cu voinţa lui *umnezeu, şi cerele luptă împotriva %ui, urmează că cei cu adevărat liberi, cei care lucrează inele, se apr#pie

2umnezeu, 'are es%e cel mai înal% ine, cel mai d#ri%, prin (ericire $i mulţumire , iar cei fals libecei care lucrează cele rele, sunt lipsiţi de *umnezeu, de cel mai înalt bine, de Cel cu adevărat râvnde fericire şi de mulţumire şi sfârşesc nenorociţi şi vrednici de milă şi asemenea răilor demoni. *fiindcă lumina, şi viaţa, şi adevărul sunt *umnezeu 8Cf. 7n B:?A$ ?I:K.9, urmează că aceia care află departe de *umnezeu sunt în întuneric, în moarte şi în minciună, adică în puterea diavolulutată al întunericului, al morţii şi al minciunii. *e aici rezultă că aceia cu ade"ăra% lieri se a(lă împărăţia lui 2umnezeu, iar cei fals liberi, în împărăţia diavolului.



7ar faptele cele libere duc la îndumnezeire, cele nelibere la abrutizare. ;i aceasta o caută demonneputând suferi slava omului. şadar una duce la cea mai înaltă vedere a slavei şi la cinste, icealaltă în"oseşte pe om la cea mai mare necinste şi lipsă de slavă. Jna duce la viaţa veşniccealaltă, la moartea cea veşnică. Jna duce la lumina veşnică a adevărului, iar cealaltă, la întunericcel veşnic al minciunii. şadar este necesară deosebirea lor şi distanţarea uneia de cealaltă, fiindidentificarea şi amestecarea unor voinţe atât de neasemănătoare este foarte periculoasă, într-atât, smai de!rabă întrucât falsa voie liberă poate să înşele şi să rătăcească pe mulţi căutători superficiaşi să ducă la pierzanie, convin!ându-i de multe ori pe aceştia să primească îndemnurile şi poftele ecare decur! din feluritele ei patimi şi dorinţe, ca şi când ar fi îndemnurile voinţei lor celei adevărat libere şi ca şi cum ar fi e=presii ale omului lăuntric, adică ale firii duhovniceş

stfel de înşelări ale oamenilor din pricina ataşamentului lor faţă de materie şi a slăbirii puterilor lsufleteşti sau din pricina păcatului sunt foarte dese, fiindcă acest ataşament îi face pe oameni muşor de convins pentru îndemnurile falsei lor voinţe şi mai uşor de prins în capcană, iar slăbirputerilor lor sufleteşti îi face nevrednici de a recunoaşte cu precizie adevăratul caracter al lucruril

şi însemnătatea lor, ca să iubească cu toată simţirea binele şi pentru lucrarea lui să "ertfească totul să voiască să devină următori ai !lasului adevăratei voinţe, împotrivindu-se la tot ceea ce nu essfătuit de aceasta şi să trăiască întocmai ca o fiinţă cu adevărat liberă şi independentă.

'arac%erul ade"ăra%ei lier%ăţi, al "#inţei n#as%re celei cu ade"ăra% liere, es%e iuirea inelui,(rum#sului, a ade"ărului $i s%ăruinţa în dra*#s%ea l#r. *ra!ostea pentru bine este ilustrarea omulăuntric, a omului duhovnicesc, şi e=teriorizarea simţirii care îl umple pe el. 2ra*#s%ea aceas%a na$%e din iden%i(icarea s(ă%uiril#r inimii cu le*ea dumnezeiască înscrisă în inima lui. ceasta

dezvăluie şi Sf-nta Scriptură când #ice că leea dumne#eiască a fost scrisă ,n inima omulufiindcă Dumne#eu a plăsmuit inima omului ca temei al iu+irii faţă de +ine$ *e aceea şi iubeprin fire, însetează şi caută binele. ;i cum ar fi cu putinţă să fie altfel, cât timp prima întipărire pcare a primit-o în inimă a fost vederea binelui< *a, şi este cu neputinţă să fie altfel, fiindcă binelelăsat în inimă cele dintâi întipăriri care se imprimă acolo cel mai adânc şi de aceea sunt veşnicen%ru dra*#s%ea, pen%ru înse%area $i pen%ru cău%area le*ii dumnezeie$%i, S(ân%ul p#s%#l a"nume$%e le*ea cea înscrisă în inimă le*ea minţii lui $i # iden%i(ică pe aceas%a cu însă$i le*ea l2umnezeu.

ceastă cunoaştere a caracterului adevăratei noastre voinţe ne face pe noi vrednici să păzineabătut libertatea noastră morală şi să trăim cu adevărat liberi, fiindcă numai acela care este adevărat liber moral este cu adevărat liber. ;i este moralmente liber acela care face toate potrivit csu!estiile voinţei lui celei cu adevărat libere.

otrivit cu aceasta, libertatea morală este a face şi a căuta totdeauna binele, fiindcă acesta este lucrcel mai râvnit, cel mai dorit şi mai căutat de către omul lăuntric, voinţa lui adevărată, care ese=presia le!ii morale celei înscrise în inimile noast



@ier%a%ea m#rală es%e ade"ăra%a lier%a%e, (iindcă es%e neclă%i%ă $i nea%ârna%ă. 'el cu ade"ărlier cu*e%ă, "#ie$%e $i acţi#nează în m#d lier.

'arac%erul lier%ăţii m#rale es%e independenţa m#rală, ună%a%ea, curăţia, cu"i#$ia, "#inţa lier'el lier m#ral es%e împ#d#i% cu %#a%e "ir%uţile. 2reap%a credinţă, drep%a%ea, ade"ărul c#n$%iinţa încununează (run%ea lui cu cununi împle%i%e, cu (l#area cea ne"e$%ei%ă. 0răind ppămân% în%ruchipează ic#ana dumnezeiescului lui 'rea%#r, a cărei (rumuseţe # p#ar%ă în%ipări

înlăun%rul lui. 'ăile lui sun% drep%e, pe%recerea lui e în cer $i, când se înalţă, de"ine ne%rupesc sui%#r la cer $i ac#l#, uni% cu c#rul în*eril#r, laudă pe 2umnezeu, /ăcă%#rul $i Eidi%#rul lui.

Caracterul falsei libertăţi este iubirea le!ii păcatului, dependenţa morală, sub"u!area morarăutatea, boala, orbirea, mândria, neruşinarea, frica, îndrăzneala, nebărbăţia, cele de "os, umilinnecuvioşia, nedreptatea, minciuna, lipsa de conştiinţă şi toate celelalte rele care îl spurcă pe om şireduc la nimic.

• Cel ce nu este liber din punct de vedere moral întinea&ă chipul lui umne&eu *i omul,

cinste fiind, se aseamănă d#i%#acel#r cel#r (ără de min%e (s$ 851!"1$) este lipsit cinste, este umilit *i se nimice*te$

• Cel liber moral este cu adevărat liber, fiindcă, dacă libertatea morală este voina noastr

liberă cu adevărat, *i voina noastră liberă este libertatea, atunci numai cel moral liber escu adevărat liber$

• Cel ce este neliber moral este neliber *i în faptă$ Căci, dacă dependena morală este rob

morală, *i robia morală este starea de nelibertate, urmea&ă că cel ce este neliber moral es *i în faptă neliber *i rob le'ii păcatului, neputând să fie atras spre ceva bun, fiind sfătuit dvoina lui$

*in pricina acestei robii, zice şi S(ân%ul p#s%#l a"el : u nu $%iţi că sun%eţi r#i acelui căruia supuneţi, iar S(ân%ul #an Kură de ur zice H/ap%ul de a cădea $i de a ceda pa%imil#r es%e cmai de pe urmă r#ie, iar acela Ucare cedeazăV i*n#ră (ap%ul că numai lier%a%ea le p#a%e s%ăpânpe aces%ea7 Apud S(. #an 2amaschin, )is %a hiera parallela, 4N,4, K, 9+, 1&N=.B.

O, ce mare diferenţă este între ele+ Ce mare este frumuseţea libertăţii adevărate+ ;i ce mare esruşinea celei false+ %a ce înălţime se ridică una şi la ce "osnicie coboară alta+ Câte bunătăţi dăruieşuna şi câte rele atra!e după sine din nou cealaltă+ Ce slavă are una, şi ce necinste şi ce nevrednicare cealaltă+ Cât de mult una seamănă cu *umnezeu şi cât de mult cealaltă strică frumuseţarhetipală a chipului dumnezeiesc+ Cât de mult una apropie de *umnezeu şi cât de mult cealaltă îndepărtează de (l+



entru aceasta, aşadar, #ricine "#ie$%e să se păs%reze pe sine lier, să-$i cerce%eze ine (ap%esu*era%e de "#inţele lui, să cerce%eze adânc im#ldurile, să a(le impulsurile care îl mi$că, să î(iCeze a%enţia asupra carac%erului l#r, să în%ree pe #mul lăun%ric, să-$i în%ree su(le%ul c#n$%iinţa $i, dacă #mul lăun%ric se în"#ie$%e, a%unci "#inţa es%e lieră, iar dacă nu se pleaca%unci "#inţa es%e r#aă pa%imil#r.

7n noi se află aşadar fie libertatea, fie robia, focul şi apa, viaţa şi moartea. *ar, cu privire

dependenţa voinţei noastre libere şi cu privire la robirea ei, zice S(ân%ul Kri*#rie 0e#l#*ul Ş%iincă a "#i $i a aler*a es%e în n#i în$ine. Şi prin (ap%ul de a "#i, $i prin (ap%ul de a aler*a a%ra*epe 2umnezeu spre au%#rul n#s%ru. 2ar a%ră*ându-@ pe )l, sun%em chemaţi la să"âr$ir(ap%el#r. Să ne ridicăm, (raţil#r, $i să ară%ăm în%rea*a #s%eneală pen%ru mân%uirea su(le%uln#s%ru, pen%ru ca, %rudindu-ne aici pen%ru scur%ă "reme, să ne ucurăm de ună%ăţile ce"e$nice7Aidem, 8, K, 9&, 115=. @#cul es%e ci%a% din S(. #an 6ris#s%#m.B

Sf-ntul Bectarie de E!ina ' Despre modul ,n care putem răm-ne li+eri din punct de veder

moral

?umai dacă /iul "ă "a (ace lieri, lieri "eţi (i în%r-ade"ăr. (In 85!#)

2odul în care putem să ne păzim pe noi liberi din punct de vedere moral, însuşi 2ântuitorul nostni ?-a arătat, zicând: 'el ce "#ie$%e să-$i mân%uiască su(le%ul său îl "a pierde, iar cel ce-$i "pierde su(le%ul său pen%ru Mine, acela îl "a mân%ui

arătat adică faptul că numai prin lepădarea de sine putem fi mântuiţi. ;i, cu adevărat, pen%rude"eni lieri din punc% de "edere m#ral es%e necesar să ne lepădăm pr#pria n#as%ră "#ie $i pe nîn$ine $i să ne luăm crucea pe umeri $i să urmăm /iului lui 2umnezeu, 'elui ce ne cheamă c



să ne sl##zească pe n#i ?umai dacă /iul "ă "a (ace lieri, lieri "eţi (i în%r-ade"ăr .87n B:FK.9 iarăşi: 2acă "eţi rămâne în cu"ân%ul Meu, sun%eţi cu ade"ăra% ucenici ai Mei N In 85!1"!..

4ămânem liberi, aşadar, dacă vom asculta propovăduirea 2ântuitorului nostru 0ristos, rămânânîntru (l, ridicând crucea pe umeri şi urmându-7 %ui. 1ă ne lepădăm aşadar pe noi înşine despărţindne de le!ea trupului, împreună cu patimile lui şi poftele lui, şi să ne luăm pe umeri crucea, răbdânpentru le!ea lui *umnezeu orice rea pătimire. şadar încetarea voinţei trupului este punerea

lucrare a voinţei duhului şi supunerea voinţei inferioare celei superioare este modul în care puterămâne liberi. rin urmare es%e necesar să aler*ăm să- urmăm 2#mnului, (iindcă, dacă /iul l2umnezeu ne "a sl##zi pe n#i, cu ade"ăra% "#m (i lieri. *a, într-adevăr numai 5iul *umnezeu poate să ne elibereze pe noi, fiindcă (l este libertatea, *omnul este duhul libertăţii$ căac#l# unde es%e 2uhul 2#mnului, ac#l# es%e lier%a%ea N II Cor$ !51+$, zice 1fantul postol avel

@umai urmând 2ântuitorului putem rămâne liberi şi să ne izbăvim din robia păcătuim. Căci cel se supune păcatului rob este păcatului N In 85!. *acă, aşadar, voim să fim liberi, suntem datori

urmăm 2ântuitorului 0ristos.

'um urmăm Mân%ui%#rului 6ris%#s

2ântuitorului 0ristos îi urmăm dacă păzim poruncile %ui şi îl iubim, fiindcă (l însuşi ne facunoscut aceasta zicând: 2acă M-aţi iui, aţi păzi p#runcile Mele. Şi iară$i 2acă Mă iue$cine"a, cu"ân%ul Meu îl păze$%e ... dacă nu Mă iue$%e, cu"in%ele Mele nu le păze$%e N In 15$H$ 7ar 1fantul (van!helist 7oan în (pistolele lui zice: Şi în aceas%a $%im că @-am cun#scu% pe )dacă păzim p#runcile @ui. 'el ce zice că @-a cun#scu% pe )l, dar p#runcile @ui nu le păze$%

mincin#s es%e $i în el ade"ăr nu se a(lă. 2ar cine păze$%e cu"ân%ul @ui, cu ade"ăra% în%ru acesdra*#s%ea lui 2umnezeu es%e desă"âr$i%ă. rin aceas%a cun#a$%em că sun%em în%ru )l. 'el spune că pe%rece în%ru )l da%#r es%e, precum cela, $i el a$a să umle NCf$ I In 5!"#$.

întru aceasta să urmăm lui 0ristos identificând voinţa noastră cu voinţa %ui, astfel încât lucrătofiind, să lucreze întru noi nu voia noastră, ci voia lui *umnezeu, să trăim nu pentru noi, ci trăiască întru noi 0ristos, aşa cum spune şi avel despre el însuşi: ?u eu %răiesc, ci 6ris%#s %răie$în%ru mine NGal$ 56.. ;i iarăşi: ?imeni din%re n#i nu %răie$%e pen%ru sine însu$i $i nimeni nm#are pen%ru sine, căci dacă %răim, 2#mnului %răim, iar dacă murim, 2#mnului murim. Şi dacmurim, $i dacă %răim, ai 2#mnului sun%em N @om$ 15+"8.. ceastă urmare este adevărata urmaşi numai aceasta ne păstrează pe noi cu adevărat liberi şi aceasta ne face pe noi fiinţe raţionalelibere moral. (ste necesar aşadar ca duhul nostru să urmeze duhului *omnului, inima n#as%ră să (lipi%ă de )l NCf$ s$ #58., iar voinţa noastră să se identifice cu voinţa *omnului.

şa făcând, vom fi adevăraţii %ui ucenici şi vom umbla neabătut pe calea adevărului şi vom rămâliberi din punct de vedere moral. @umai aşa făcând ne lepădăm de noi înşine, fiindcă nu este mmare lepădare de sine decât supunerea voinţei trupului voinţei duhului. 5iindcă cu adevărat aceas



este adevărata răsti!nire a trupului, care cade neputincios la cea mai mică mişcare a voinţei lproprii. întru aceasta trupul biruieşte orice întristare. ceasta este urmarea pe care o cere de la n*omnul şi întru aceasta petrecem cu adevărat liberi. Orice altă urmare este înşelare. Se în$ală cei cu*e%ă că sun% cre$%ini, adică urmă%#ri ai lui 6ris%#s, d#ar (iindcă îi p#ar%ă numele sau (iindcăaud p#runcile $i le în"aţă, dar sun% depar%e de a se c#n(#rma dumnezeie$%ii "#inţe, lepădânpăca%ul $i supunându-se dumnezeie$%ii "#inţe, câ% %imp nu se în*riesc să se împ#d#ească pe în$i$i cu "ir%uţile cre$%ine, câ% %imp se r#esc pa%imil#r $i p#(%el#r $i se supun le*ii păca%ului U'D#m. ++.V, câ% %imp î$i în%inează "iaţa cu spurcăciunea păca%ului, câ% %imp nu es%e nimcre$%inesc în "iaţa, în pe%recerea, în (ap%ele $i în #s%enelile l#r, pe uzele $i în inima l#r, în min%e$i "#inţa l#r, ci %#a%e sun% pă*âne, %#a%e s%răine, %#a%e depar%e de duhul cre$%in.

e cre$%in îl p#"ăţuie$%e dumnezeiescul Kură de ur H?imic nu-i "a (#l#si d#*mele drep%e, de nse "a în*rii de pe%recerea cea spre "iaţă7 U S(. #an Kură de ur, 0ălcuire la Keneză, 13,4, K&3, 11N.V. Şi S(ân%ul p#s%#l a"el 'ăci nu cei ce aud cele ale le*ii sun% drepţi înain%2#mnului, ci cei ce (ac cele ale le*ii se "#r îndrep%a UD#m. 513.V.

@a (el $i ruda 2#mnului, ac#", ne îndeamnă zicând /aceţi-"ă dar împlini%#ri ai cu"ân%ului nu numai ascul%ă%#ri ai lui, amă*indu-"ă pe "#i în$i"ă. 'ăci dacă cine"a es%e ascul%ă%#r cu"ân%ului, iar nu $i împlini%#r, el seamănă cu #mul care pri"e$%e în #*lindă (aţa (irii sale; spri"i% pe sine $i s-a dus $i înda%ă a ui%a% ce (el era. 'ine s-a ui%a% însă de apr#ape în le*ea cdesă"âr$i%ă a lier%ăţii $i a s%ărui%, (acându-se nu ascul%ă%#r care ui%ă, ci împlini%#r al lucruluacela (erici% "a (i în lucrarea sa. 2acă cine"a s#c#%e$%e că e cucernic, dar nu î$i ţine lima (râu, ci î$i amă*e$%e inima, cucernicia aces%uia es%e zadarnică. 'ucernicia cura%ă $i neîn%inaînain%ea lui 2umnezeu $i 0a%ălui aceas%a es%e să cerce%ăm pe #r(ani $i pe "ădu"e în necazuril#r $i să ne păzim pe n#i (ără de pa%ă din par%ea lumii Uac. 155-5.V.

şadar cunoştinţa după faptă, mai precis, cunoştinţa le!ii şi păzirea ei, aceasta este urmarea l0ristos, aceasta înseamnă creştinismul, aceasta este le!ea libertăţii. Cunoştinţa fără o petrecevirtuoasă şi creştinească nu foloseşte la nimic, fiindcă nu este nimic comun între 0ristos şi 'eli?u pu%eţi să eţi paharul 2#mnului $i paharul dem#nil#r; nu pu%eţi să "ă împăr%ă$iţi din malui 2umnezeu $i din masa dem#nil#r. !are "rem să mâniem pe 2#mnul ?u cum"a sun%em m%ari decâ% )l N 1Cor$ 1651".

Şi Domnul nostru Iisus Hristos ne în"aţă, zicând ?imeni nu p#a%e slui la d#i d#mni căci sape unul îl "a urî $i pe celălal% îl "a iui - sau de unul se "a lipi $i pe celălal% îl "a dispreţui; npu%eţi să sluiţi $i lui 2umnezeu, $i lui mam#na N t$ #5$. en%ru aceas%a în"aţă dumnezeiescul Kură de ur, zicând H'ăci $i dacă ar crede cine"a drep% în 0a%ăl, /iul $i 2uhS(ân%, dar (ără să aiă "iaţă dreap%ă, nici un câ$%i* nu "a a"ea din credinţa în mân%uire, a$ada$i când spune căci aceas%a es%e "iaţa "e$nică, să 0e cun#ască pe 0ine, sin*urul 2umnezeade"ăra% Un 13V, să nu s#c#%im că simpla "#ră es%e de auns spre mân%uire. 'ăci a"em ne"#$i de # "iaţă pe măsură, $i de cea mai aspră pe%recere. /iindcă $i de aici a zis cel ce crede în /i



are "iaţă "e$nică Un 33+.V. Şi aceas%a # a(irmă cu $i mai mul%ă %ărie în cele ce urmează căci nnumai din cele une, ci $i din cele p#%ri"nice se ţese cu"ân%ul. Şi ia%ă cum 'el ce nu crede /iul, nu "a "edea "iaţa, ci mânia lui 2umnezeu rămâne pes%e el Uidem.V. Şi %#%u$i, de aici nspunem că es%e de auns numai credinţa pen%ru mân%uire. Şi # ara%ă aceas%a cele spuspre%u%indeni în )"an*helii cu pri"ire la "ieţuire. en%ru aceas%a nu a zis, numai aceas%a es%e "ia"e$nică, nici numai cel ce crede în /iul are "iaţă "e$nică, ci în (iecare din%re aces%ea d#uă ara%ă că "iaţă are (ăp%uirea. 2acă, a$adar, nu urmează cele ale pe%recerii, mul%ă #sândă îl ardŞi nu zice că rămâne pe el, ci pes%e el, (iindcă nici#da%ă nu "a (i depăr%a%ă de la el. 'a să ns#c#%e$%i că (ap%ul de a nu "edea "iaţa es%e m#ar%e "remelnică, ci să crezi că pedeapsa esneînce%a%ă, a pus aces% cu"ân% ară%ând că pedeapsa "a rămâne pes%e el nec#n%eni%. 2ar a (ăcaceas%a ca prin aces%e cu"in%e să îi aducă la 6ris%#s.7U S(. #an Kură de ur, '#men%ariu S(ân%ul p#s%#l $i )"an*helis% l#an, 31, K, &9,1+.V

7ar cu privire la cei care sunt creştini cu numele şi care lucrează fapte rele şi drăceşti, zice Hnu es%e aces%#ra de nici un (#l#s să (ie numiţi cre$%ini. 'ăci a$a cum # c#pilă (eci#ară es%e numi%ă p

ună drep%a%e (eci#ară, a%â% %imp câ% păze$%e (eci#ria ei, dar de înda%ă ce es%e în$ela%ă de cine"a es%e s%rica%ă $i î$i pierde (eci#ria, nu mai es%e încă (eci#ară, la (el $i cel numi% cre$%in, dacă "călca le*ămin%ele $i "a călca p#runcile $i "a lepăda cu"ân%ul )"an*heliei $i "a (ace cele apă*ânil#r, nu es%e nici un (#l#s ca unul ca aces%a să (ie numi% cre$%in7U dem, 'u"ân% desp(al$ii pr#(eţi $i (al$ii în"ăţă%#ri, $i despre ere%icii (ără 2umnezeu, $i despre semnele s(âr$i%ul"eacului aces%uia, K, &9, &+1-&+5.V.

ar că%re cel ce "#ie$%e să (ie cre$%in ade"ăra% zice marele <asile H%reuie să aiă cun#$%inS(in%el#r Scrip%uri, să (ie s%a%#rnic, neiui%#r de ar*inţi, lini$%i%, iui%#r de 2umnezeu, iui%#r dsăraci, nemâni#s, care nu ţine min%e răul, râ"ni%#r spre zidirea cel#r apr#piaţi lui, (ără sla"de$ar%ă, (ără mândrie, nelin*u$i%#r, simplu, nimic pre(erând lui 2umnezeu7U S(. <asile cel Mar'u"ân% asce%ic $i îndemn la lepădarea "ieţii $i desă"âr$irea duh#"nicească, 5, K, 31,+35=.V.

Şi S(ân%ul 'hiril spune H?ici un (#l#s nu ne es%e n#uă să (im numiţi cu numele de cre$%ina(ară numai dacă nu "#r urma $i (ap%ele, căci es%e scris 2acă aţi (i (iii lui "raam, aţi (a(ap%ele lui "raam7.U '(. n 839.V @ici un folos nu vine din numire, nici din cunoştinţa 1cripturildacă nu urmează la acestea şi faptele.

're$%inismul nu es%e un sis%em (il#s#(ic, nici nu es%e în%emeia% numai pe cun#$%inţa #mului, ci pe "#inţa lui $i pe simţire, de#arece cre$%inismul nu are ca începu% simpla (#rmare a duhului, $i m#delarea inimii. *e aceea nici nu cere de la adepţii lui numai cunoaşterea preceptelor lui, cipotrivirea cu ele. Cere de asemenea şi conlucrarea voinţei şi ca să primească principiile contemplaţiile lui ca dumnezeieşti, ca mântuitoare şi să le armonizeze pe acestea cu viaţa. Cere asemenea şi concursul simţirii, pentru ca să se dedice faptei cu dorire şi cu dra!oste, şi să consacre cu sufletul şi cu inima lucrării Creştinismului. într-un cuvânt,



're$%inismul es%e # reli*ie care cere nu numai cun#a$%erea principiil#r ei, ci $i p#%ri"irl#r cu "iaţa. 2ar, de "reme ce c#nţinu%ul reli*iei cre$%ine es%e desc#perirea lui 2umnezeu lume, cere ca adepţii ei să (ie s(inţi $i desă"âr$iţi, pen%ru ca %#ţi să alcă%uiască un sin*u%rup, =iserica, a"ând cap pe 2#mnul n#s%ru isus 6ris%#s, pe 2umnezeu desc#peri%.

're$%inismul cere #mul în%re*, (iindcă î$i pr#pune să îl renască $i să îl rezidească în%r-u#m n#u, să-i insu(le # n#uă "iaţă m#rală $i reli*i#asă.

're$%inismul es%e un a$ezămân% (il#s#(ic $i %#%#da%ă reli*i#s $i m#ral, pre%inzând să în"ecele mai înal%e ade"ăruri (il#s#(ice, să îndrep%e pa$ii #mului pe calea mân%uirii $i să s(inţească "iaţa lui pe pămân%.

're$%inismul (ă*ăduie$%e să îl împrie%enească pe #m cu 2umnezeu, să îl ara%e ade"ărchip $i asemănare a @ui, să îl înalţe la cer $i să îi dăruiască "e$nicia $i nemurirea.

're$%inismul cau%ă să aducă împărăţia pe pămân%, să dăruiască pace lumii, să în(răţeasc p#p#arele $i să le dăruiască (ericirea.

"cestea sunt principiile Creştinismului şi acesta este Creştinismul$ entru caracterul lui înapentru marea lui misiune, pretinde cu austeritate sfinţenia şi desăvârşirea adepţilor lui. entaceasta adevăraţii următori nu sunt cei care prin cuvânt primesc şi cu fapta contrazic principiiCreştinismului, ci cei care atât prin cuvânt, cât şi cu fapta le îmbrăţişează, cei care îşi armonizeazăviaţa, şi moravurile şi obiceiurile cu dumnezeieştile porunci ale Creştinismului. cest adevărconfirmă şi cuvintele 9-ntuitorului, Care zice: ?u cel ce îmi zice Mie 2#amne, 2#amne, in%ra în împărăţia lui 2umnezeu, ci cel ce (ace "#ia 0a%ălui Meu celui din ceruri N t$ +51semenea şi S(ân%ul a"el )i măr%urisesc că îl cun#sc pe 2umnezeu, dar cu (ap%ele l#r %ă*ăduiesc, urâci#$i (iind, nesupu$i $i la #rice lucru un ne%renici U0i% 11+.V.

're$%inismul a$adar nu es%e numai cun#$%inţă, ci $i simţire $i cau%ă să în"eţe mai în%âi #mulcun#$%inţa ade"ăra%ului 2umnezeu $i ap#i să ara%e inima lui c#r% s(ân% spre l#ca$ @ui. /iind(ă*ăduie$%e că Se "a sălă$lui în ea $i "a umla prin ea.N Cf$ -ev$ #511"1$ entru acest mare sccere de la el să îl urmeze prin lepădare de sine, prin care numai omul... este liber moral şi

desăvârşeşte pe sine şi se pre!ăteşte dinainte şi sfârşeşte pe calea cea bună a marelui ţel al misiuncreştinismului.

2ai cu seamă, iubiţi creştini, prin libertatea morală îndoită datorie împlinim: mai întâi, rămânâliberi moral, ne desăvârşim şi ne sfinţim şi în al doilea rând, conlucrăm la împlinirea marii opere2ântuitorului nostru 7isus 0ristos.

1ă lucrăm, aşadar, fraţilor, pentru libertatea noastră morală+ *umnezeu vrea să ne întărească pe npentru faptă. Căci *umnezeu cu cel ce se osteneşte devine împreună-ostenitor. *ar, ca să



încununăm cuvântul cu învăţăturile apostoliceşti, să încheiem prin cu"ân%ul p#s%#lului a"el , care l-am auzit toţi: Şi aceas%a (iindcă $%iţi în ce %imp ne *ăsim, căci es%e chiar ceasul să "ă %rezdin s#mn; căci acum mân%uirea es%e mai apr#ape de n#i decâ% a%unci când am crezu%. ?#ap%eape s(âr$i%e; ziua es%e apr#ape, să lepădăm, dar, lucrurile în%unericului $i să ne îmrăcăm carmele luminii. Să umlăm cu"iinci#s ca ziua nu în #speţe $i în eţii, nu în des(rânări $i (ap%e dru$ine, nu în cear%ă $i în pizmă. 'i îmrăcaţi-"ă în 2#mnul isus 6ris%#s $i *ria de %rup să nu (aceţi spre p#(%e AD#m. 1311-14.B.

A(ra*men%e din car%ea 7n*riirea Su(le%ului - S(.?ec%arie de )*hina

"r!im$ Ioil onstantaros ' Cuv-nt la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

82arcu B: FI - M:?9

*upă sărbătoarea nălţării 1fintei Cruci, pe care ca pe un stea! luminos o ridică #iserica noastră, pericopa evan!helică din această duminică, l auzim pe nsuşi *omnul nostru vorbindu-ne despCruce şi despre însemnătatea ei în viaţa noastră.

1fântul (van!helist 2arcu, într-un mod foarte delicat, dar şi dinamic, ne prezintă punctul centralvieţii duhovniceşti, punct în "urul căruia ar trebui să se concentreze toată încercarea şi strădannoastră.

(ste foarte caracteristic că 0ristos nu forţează cu desăvârşire pe nimeni ca să-% urmeze. !mul es

lier, însă c#n(#rm le*ii "a sup#r%a $i c#nsecinţele aces%ei ale*eri liere a sa. *e aceea



accentuează: 'ine "rea să "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea sa $i să-Murmeze MieL 82arcu, B:FI9.

Drumul lui Hristos este Crucea$ *ar în sfârşit, ce nu es%e cruce în "iaţa #mului Chiar şi acepăcat costă atât de mult 8şi în bani şi în devastarea sufletească9, acest păcat care îl face pe om în!enuncheze, să-şi distru!ă moralitatea şi să se de!radeze... rin urmare, văzând lucrurile obiectdin acest punct, va folosiL, pentru ca sufletul nostru să se mântuiască, să-l pierdem pentru 0rist

şi pentru (van!helia 1aL.

dică se merită să mer!em împotriva sinelui nostru rău, cu chemările sale rele şi cu poftele saruşinoase, numai pentru a câşti!a acel Ceva după care însetează omul în realitate, pentru Casuntem creaţi. 1ă-% dobândim pe nsuşi *omnul nostru 7isus 0ristos şi mpărăţia 1a cereascveşnică şi nesfârşită.

ntr-adevăr: 'ăci ce ar (#l#si #mului dacă "a câ$%i*a lumea în%rea*ă $i $i-ar pierde su(le%ul săuSau ce "a da #mul în schim pen%ru su(le%ul săuL 82arcu B: FK-FG9.

ici, însă, în acest punct, sunt unii care se încurcă pentru că vor să se încurce...

(i cred că se poate să-şi ridice şi crucea lor, dar în acelaşi timp să rămână într-o atmosferăL tăcere, fără a-i cunoaşte lumea ca purtători de cruceL.

;i ca să spunem lucrurilor pe nume, aceşti oameni sunt credincioşii 8<9 care au inventat următormecanism incredibilL pentru a-şi acoperi laşitatea cu o manta a prudenţei, păstrând tăcermieilorL şi promovând ca mod de viaţă echilibrulL între viaţa lor lumească şi cea duhovnicească

*esi!ur, faptul că în cele din urmă aceste lucruri sunt cu totul dezechilibrate, se vede şi din cuvânciudat al unui astfel de creştin cu numele, care spunea sărmanul: @u mă deran"ează să-mi ridcrucea, însă am dificultăţi inima!inabile să-mi mărturisesc public credinţa meaL... &ici că este ulucru diferit crucea de mărturisirea curată.

n sfârşit, iubiţii mei, aceşti oameni sleiţi 8morţi9, mai de!rabă aceste personalităţi divizate să spunem mai bine, fac 8omeneşte9 cel mai mare rău în sânul #isericii. ;i foarte multe bătălii se pie

pe planul luptei sau nevoinţei #isericii noastre %uptătoare, tocmai pentru faptul că nu aconştientizat sau nu vrem să acceptăm că Crucea şi autentica Credinţă Ortodo=ă se identifică printaltele şi cu cura"ul şi cu mărturisirea curată. ;i, din păcate, trebuie s-o recunoaştem: acest lucruvalabil şi pentru mulţi clerici. n principal, am spune că este valabil pentru cei cărora li se impudin partea lucrurilor să fie în frunte şi să dea tonul bătăliei.

*esi!ur, omul poate "udecând ca un avocatL să se neliniştească şi să încerce să !ăsească diferi"ustificări ca să corecteze (van!helia.... 7isus este, însă, cate!oric pe tema aceasta şi îi demască şi cei care sunt chinuiţi de acest înfricoşat demon al laşităţii. 1ă luăm aminte direct la cuvintele 1a



'ăci cine se "a ru$ina de Mine $i de cu"in%ele Mele în aces% neam des(râna% $i păcă%#s, $i /i!mului Se "a ru$ina de el când "a "eni în sla"a 0a%ălui Său, cu s(inţii în*eri L 82arcu B:FB9.

şadar, lucrurile sunt atât de evidente şi mai luminoase chiar decât soarele. *acă acum cinestăruie în concepţiile sale !reşite, dacă cineva tremură de lumea cea îndepărtată de *umnezeu, pofida credinţei pe care poate o simte în interiorul său, să-şi deschidă urechile inimii şi să ascuclopotele cărţii pocalipsei, care bat şi trezesc la prive!here duhovnicească şi, în consecinţă,

cuvânt şi la faptă 8la împletirea dintre cuvânt şi faptă9. 1ă deschidem aşadar ultima carte a @ou3estament, unde vedem pe 2ielul care ca în"un!hiatL îl biruieşte pe diavol şi or!anele sale lumeşCe spune< ar cel#r (ric#$i $i necredinci#$i A%rădă%#ri ai lup%ei cre$%ineB $i păcă%#$i $i spurcaţiuci*a$i $i spurcaţi $i (ermecă%#ri $i închină%#ri de id#li $i %u%ur#r cel#r mincin#$i, par%ea l#r iezerul cel ce arde cu (#c $i cu pia%ră puci#asă; care es%e m#ar%ea cea a d#uaL 8pocalipsă A?:B9

*impotrivă, %#ţi cei care se lup%ă, care-$i p#ar%ă cu rădare $i cu s%ăruinţă crucea l#r $i nu sru$inează să măr%urisească cu cura cre$%in aceas%ă 'redinţă !r%#d#Că a n#as%ră, a%â% în d#*m

câ% $i în m#rală, ace$%ia *us%ă de pe acum mpărăţia lui 2umnezeu, prin S(in%ele 0aine care a(lă în sânul =isericii.

5raţii mei, =iserica de pe pămân% se nume$%e @up%ă%#are $i are ne"#ie de lup%ă%#ri "i%ei. =isericdin cer se nume$%e =irui%#are $i îi prime$%e d#ar pe irui%#ri. %aşii nu au loc nici în #iserica de "onici în cea de sus, ci în iad. ;i ce poate fi mai !roaznic decât a ne teme aici şi a nu ne teme de iadcel veşnic<Arhim. #il Q#ns%an%ar#s, redica%#r al S(in%ei Mi%r#p#lii de 2riin#up#lis, #*#niani $i Q#niţaB



Sf-ntul asile al inesmei5 Calea lepădării de sine şi a supunerii

(=van'helia după arcu, Capitolul 8, versetele +"!

Continuând cu răbdare şi multă dra!oste educarea ucenicilor 1ăi, *omnul începe, puţin câte puţisă le descopere adevărul despre (l nsuşi, despre scopul misiunii 1ale şi despre mi"loacele înfăptuire a ei. 'enise vremea când trebuia şi putea să le încredinţeze ucenicilor această taină şi mîntâi de toate să le descopere limpede şi precis Cine era nvăţătorul lor.

%a fel ca cei mai mulţi dintre compatrioţii lor, ei şi-l închipuiau pe 2esia care avea să vină ca pe u

!lorios împărat-cuceritor, care avea să refacă re!atul pământesc al lui 7srael şi poate, să-i supunîntrea!a lume. Hândul acesta le mă!ulea mândria naţională şi fără s-o spună pe faţă, dar crezând inima lor că în persoana iubitului lor învăţător %-au !ăsit pe 2esia, ucenicii, cu bucurie şi mândrascunsă, se pre!ăteau să ia parte la !loria %ui lumească. ceastă pre"udecată trebuia dezrădăcinaneapărat, altfel îi aştepta o !ravă dezamă!ire, ce ar fi clătinat şi stricat în mod inevitabil credinţa lîn *omnul. 3rebuia să li se arate chipul adevărat al 4ăscumpărătorului-2esia, smerenia %uîn"osirea %ui, ca în primul rând, să fie feriţi de aceste dezamă!iri amare, în al doilea rând să li arate în ce constă adevărata măreţie, putere şi frumuseţe morală a mpărăţiei lui *umnezeu şi cât ddeparte este aceasta de înţele!erea lor, iar în al treilea rând să li se lămurească ce se cere de la ei

următori ai lui 2esia şi continuatori ai lucrării %ui.

*omnul abordează cu prudenţă această sarcină. re"udecata era îndărătnică şi avea de purtat cu ealuptă stăruitoare şi îndelun!ă.

Cine zic oamenii că sunt< - întreabă (l. Jnii spun că eşti 7oan #otezătorul, alţii că eşti 7lie, iar alcă eşti unul dintre roroci. (l i-a întrebat iarăşi: *ar voi cine ziceţi că sunt< ;i rostind pentru primdată !ândul ascuns pe care îl nutrea tot micul cerc al postolilor, etru răspunde în numele tuturo3u eşti 0ristosul.



Cuvântul a fost rostit. *omnul nu nea!ă, însă le interzice să vorbească despre aceasta, pentru a trezi năde"di mincinoase în mulţimea poporului şi folosindu-1e de prile", începe să le e=pliucenicilor care trebuie să fie soarta pământească a lui 2esia - a 0ristosului. Ce cuvinte+

Cât de puţin seamănă ceea ce spune (l cu năde"dea ascunsă a ucenicilor, pe care aceştia o nutreauadâncul inimii+ ătimiri, ruşine şi moarte+ Cine ar fi putut să creadă+ 2esia să nu fie un împărbiruitor şi triumfător, ci un pătimitor ostracizat, nerecunoscut de nimeni, osândit la moarte+ *

pentru ce< ;i oare nu stă în puterea lui 2esia să schimbe această soartă tristă< *oar atotputernic%ui este fără mar!ini+ ;i atunci, de ce să nu alea!ă calea luminoasă de împărat triumfător< *e ce nu 1e folosească de puterea 1a pentru a scăpa de pătimiri şi de amărăciune<

asionat, temperamental, postolul etru nu rezistă. l ia deoparte pe *omnul şi începe să contrazică cu (l: 5ie-i milă de 3ine, să nu i se întâmple aceasta 82t. ?K,AA9. *omnul a fost ispinu o dată în acest fel. Chiar la începutul slu"irii 1ale, pe când postea în munţii tăcuţi din pustHalileii, satana %-a ispitit, străduindu-se să-% abată de pe calea pătimirilor şi necazurilor propunându-7 alte mi"loace spre înfăptuirea misiunii %ui, mai confortabile şi plăcute, care nu cerenevoinţa "ertfei. ;tim de"a că *omnul a respins viclenele propuneri ale amă!itorului - şi iată că au

chiar din !ura ucenicului iubit acel !las ispititor demult cunoscut şi cuvinte care, deşi ieşind dintrinimă simplă şi iubitoare, erau la fel de viclene ca noimă, mizând pe slăbiciunea omenească. @u esde mirare că răspunsul 2ântuitorului este aspru.

2er!i înapoia 2ea, satano, căci tu nu cu!eţi cele ale lui *umnezeu, ci cele ale oamenilor 8v. Fsta înseamnă: Cuvintele tale sunt insuflate de către demon+ 3u îmi propui să fu! de pătimiri şi dmoarte, căci de acestea se teme slăbiciunea omenească+ @u te !ândeşti decât la trup şi la bunăstarlui pământească şi de aceea îţi este milă de 2ine+ *ar tu nu te !ândeşti că lucrarea 2ea eslucrarea lui *umnezeu şi că dacă la acest scop se a"un!e pe calea pătimirilor şi a crucii trebuie

mer! tocmai pe această cale, fiindcă lucrarea lui *umnezeu este mai presus de orice altceva făcând voia lui *umnezeu, care-l îndreaptă pe om spre scopurile sale, trebuie să uiţi de tine însufiindcă a te !ândi atunci la confortul tău e o fărădele!e+L

3onul dur al răspunsului arată, poate, cât de des şi cât de profund l necă"ea această ispită p*omnul şi ce încordare a puterilor duhovniceşti i trebuia ca să se împotrivească acestei ispisubtile şi prime"dioase.

7Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis H!ricine "#ie$%e să "ină dupMine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie, căci cine "a "#i să-$i scap

su(le%ul îl "a pierde, iar cine "a pierde su(le%ul Său pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie, acela îl "scăpa. 'ăci ce-i (#l#se$%e #mului să câ$%i*e lumea în%rea*ă, dacă-$i pierde su(le%ul Sau ce apu%ea să dea #mul, în schim, pen%ru su(le%ul său7 A54-3B.

*omnul a venit pe pământ nu ca să aibă parte de confort şi de bucuriile vieţii pământeşti, ci ca sământuiască pe om. 2i"locul era unul sin!ur: să devină "ertfă răscumpărătoare pentru păcatul omulsă pătimească şi să moară. 3rebuia ca (l să poarte păcatele noastre, în trupul 1ău, pe lemn, pentcă noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii şi să ne vindecăm cu rănile %ui 87 t. A, AIceasta a fost voia lui *umnezeu-3atăl, Care pe nsuşi 5iul 1ău nu %-a cruţat, ci %-a dat morţ

pentru noi toţi 84om. B, FA9. @u 2ântuitorul nostru, ca om, a născocit şi a ales această cale, ci



fost dată de către voia 3atălui. 3ocmai de aceea spune *omnul că 5iul Omului trebuie să pătimeasmulte 8F?9. şa s-a hotărât în 1fatul Cel reaînalt şi de 5iul Omului depindea nu ale!erea personaa căii, ci doar supunerea de bunăvoie în faţa hotărârii dinainte de veci a lui *umnezeu.

;i (l a luat asupra 1a această cruce a supunerii de bunăvoie. M-am c##râ% din cer, zice )l, nu csă (ac "#ia Mea, ci ca să (ac "#ia 'elui ce M-a %rimis pe Mine An +,38B.

%a acelaşi lucru îi cheamă acum pe următorii 1ăi: îi cheamă să ia de bunăvoie, renunţând la proprilor dorinţe, crucea pusă de *umnezeu asupra fiecăruia dintre noi şi să mear!ă pe aceeaşi cadureroasă a răbdării şi a "ertfei de sine pe care a mers (l, 2ântuitorul nostru.

n această supunere de bunăvoie constă şi chezăşia mântuirii noastre, fiindcă cel ce, lepădându-se sine, se încredinţează cu totul călăuzirii *omnului nostru 7isus 0ristos şi a (van!heliei %ui nu se vrătăci în labirintul vieţii, ci va a"un!e cu bine la înfloritoarele maluri ale veşnicelor locaşuri, pe câcel care se cruţă, care încearcă să se mena"eze şi să afle calea prin propriile puteri, ne!reşit că îşi vschilodi sufletul său îl va pierde cu desăvârşire. (!oismul şi ale!erea propriei voi tra! omul, în minevitabil, pe calea plăcerilor lumeşti, în aceasta se ascunde o mare prime"die, fiindcă nici un fel

foloase ale vieţii lumeşti nu pot compensa pierderea sufletului. 'iaţa, cu terenul ei instabil, cnecontenită prime"die a eşecurilor morale, cu tentaţiile şi cu viciile ei, care te tra! în adâncul loseamănă cu o mlaştină.

7ată că v-aţi apropiat de această mlaştină, care vă taie calea. ntr-un fel sau altul, trebuie să o trece*ar cum< 1ă o ocoliţi e cu neputinţă, fiindcă se întinde cât vezi cu ochii, în toate părţile. 3rebuie mer!i de-a dreptul. Cărări nu se văd: peste tot doar moviliţe, stuf, muşchi de un verde viu, pe alocusclipeşte apă, avertizând asupra prime"diei. ncotro trebuie să mer!em, nu ştim. ;tim numai că fiecare pas ne pândeşte pierzarea: este uşor să te împotmoleşti în noroi, ori să cazi într-un ochi

mlaştină care te momeşte prin acoperământul catifelat de verdeaţă proaspătă, !in!aşă, însă din canu mai ieşi. "un!e să nimereşti acolo ca mlaştina să te soarbă, să te tra!ă în adâncul ei rece nemilos.

şa este viaţa.

Oamenii uşuratici sau imprudenţi, care alcătuiesc imensa ma"oritate, mer! prin această mlaştină făsă stea pe !ânduri: de pe o moviliţă pe alta, unde e mai uscat, mai comod şi unde pare a fi cărare nu stau să chibzuiască unde duce cărarea aceasta... *e obicei a"un! la o mlaştină fără ieşire...

Oamenii ce nutresc o sete neostoită de plăceri fu! după luminiţele rătăcitoare din mlaştină, carestârnesc dănţuind în văzduh şi fu!ind tot mai departe, tot mai departe, ca nişte fluturi strălucitoademenindu-i pe nefericiţi în adâncul mlaştinii şi se fac nevăzute chiar în clipa când mâna întinsă lăcomie este de"a !ata să înhaţe năluca amă!itoare. şa este !oana pătimaşă după fericirpământească, după bucuriile şi plăcerile acestei vieţi...

lţii încearcă să afle calea prin propriile puteri. ceştia intră în mlaştina cu încredere în sine, cnădă"duire în sine. O să cucerim viaţa, zic ei, o să ne construim fericirea cu mâinile noastre+ O !ăsim sau o să croim sin!uri cale spre viitorul strălucitor, minunat+ @-avem nevoie de călăuze şi

avem nevoie de îndrumări+ Omul e făurarul propriei fericiri: pentru aceasta are minte mândr



iscoditoare+L ;i păşesc cutezători prin mlaştină, chemându-i şi pe alţii să îi urmeze şi făcându-se ştiu drumul spre ţărmuri de năde"de şi liniştite. ceşti oameni înfumuraţi, cu în!âmfarea lîndărătnică, sfârşesc de obicei prin a nimeri, împreună cu turma celor care-i urmează, în adâncul cmai lipsit de ieşire, unde îşi şi !ăsesc pieirea.

n viaţă nimeni nu ştie însă căile sorţii, nu poate spune ce-i va aduce ziua de mâine... *e aceea, omînţelept caută neapărat îndrumare. Cel mai simplu, cel mai firesc şi mai raţional calcul este aici un

sin!ur: @u cunosc mlaştina. @u ştiu cărările. 3rebuie să mer!, dar să mer! la nimereală înseamnpieire si!ură. Cu orice preţ, trebuie să !ăsesc un om care ştie calea, altminteri sunt pierdut...L

cesta este calculul pe care şi-l face orice om raţional în viaţă. 3emându-se că se va rătăci făsperanţă în încâlcitul labirint al cărărilor vieţii, care se pierd în ne!ura tainică a viitorului, el simtotdeauna nevoia de călăuzire încercată - şi unde poate !ăsi o călăuzire mai si!ură, mai de năde"demai plină de bunătate decât la *omnul, Cel care ştie toate, înaintea Căruia toate sunt descoperitelimpezi<

!da%ă, 0#ma @-a în%rea% pe 2#mnul 2#amne, cum pu%em $%i calea isus i-a zis )u sun% cale

ade"ărul $i "iaţa. ?imeni nu "ine la 0a%ăl Meu decâ% prin Mine An 14, &-+B.

ltminteri nici nu pot sta lucrurile. Omul, fiinţă slabă şi măr!inită, cu mintea întunecată de patimnu va !ăsi niciodată drumul adevărat în viaţă.

@u-i mai rămâne decât un sin!ur lucru de făcut: să îşi ia crucea şi să urmeze cu supunere *omnulualtfel, în mod inevitabil, se va rătăci şi va pieri duhovniceşte.

Ce-i drept şi drumul pe care *omnul îl duce pe om prin mlaştina vieţii este !reu şi pare uneo

prime"dios. deseori smârcul este adânc, ţi se pare că acum-acum o să te împotmoleşti în mlaştişi adâncul rece o să te în!hită, închizându-se deasupra capului tău - însă nici atunci să nu laşi mâ*omnului, care te îndrumă şi te spri"ină şi (l te va scoate iarăşi la loc uscat. Oricum ar fi, aceaseste sin!ura posibilitate de a străbate cu bine mlaştina vieţii, fiindcă numai (l ştie calea.

(u sunt calea... nimeni nu vine la 3atăl 2eu decât prin 2ine.

ltă cale nu-i.

Oricât ar fi de !rele încercările care ne aşteaptă pe această cale, putem fi pe deplin încredinţaţi

*omnul nu ne va da ispite mai presus de puterile noastre, ci odată cu ispitele ne va trimite mân!âiere, ca să ne îmbărbăteze, să ne întărească şi să ne dea puterea de a îndura calea cea !reavieţii.

entru aceasta însă trebuie să ne dăruim pe deplin lui *umnezeu, să ne supunem călăuzirii %ui şi renunţăm la propria noastră voie. 7spitele sunt întotdeauna mai serioase şi mai !rele atunci cântrebuie frântă încăpăţânarea noastră şi înăbuşită nesupunerea noastră, ce se răscoală şi cârteşîmpotriva crucii pe care *omnul a pus-o pe umerii noştri. 7ar dacă *omnul întâmpină supunedeplină din partea omului şi dacă acesta primeşte toate încercările cu un simţământ de recunoştin

sinceră, crezând cu tărie că ele sunt trimise spre folosul lui, încercările se îmblânzesc şi *omnul



îndrumă pe om cu o mână atât de delicată, iubitoare, plină de bunătate, încât !reutatea crucaproape că nu se mai ba!ă de seamă: atât de e=actă e potrivirea între dificultatea nevoinţei daomului şi puterile lui şi atât de treptat, pe nebă!ate de seamă, în chip înţelept, este sporită aceasdificultate pe măsura dezvoltării puterilor duhovniceşti ale omului.

1e poate spune că crucea fiecărui om este făcută e=act pe măsura lui şi că !rea o fac numnerăbdarea, nesupunerea şi împătimirea noastră.

Oricum ar fi, în orice situaţie s-ar afla omul şi orice încercări ar trebui să îndure, se poate spune cconvin!ere că toate aceste încercări sunt absolut necesare omului spre îmbunătăţirea duhovnicească şi că *omnul îi trimite întotdeauna ceea ce e mai bun, mai folositor, de care anevoie neapărată, potrivit condiţiilor dezvoltării lui interioare şi creşterii lui duhovniceşti. @u e=issuferinţe fără folos, fără scop, de prisos, fiindcă nu cruzimea, ci dra!ostea determină încercărtrimise de *omnul omului.

e cine iue$%e 2#mnul îl cear%ă $i iciuie$%e pe %#% (iul pe care îl prime$%e - $i cear%ă spre (#l#sn#s%ru, ca să ne împăr%ă$im de s(inţenia @ui A)"r. 15, +, 1NB.

$adar, dacă am a"u% pe părinţii n#$%ri după %rup care să ne cer%e $i ne s(iam de ei, #are nu n"#m supune cu a%â% mai "âr%#s 0a%ălui duhuril#r, ca să a"em "iaţa A)"r. 15, 9B.

'ine ia de ună"#ie asupra sa u*ul lui 6ris%#s î$i "a da seama repede câ% de un es%e aces% u* "a simţi câ% de u$#ară es%e p#"ara lui A". M%. 11, 3NB.

ână şi Nispitele sunt uneori indispensabile omului şi sunt trimise în scopuri educative.

5iindcă adeseori, zice 1fântul (frem 1irul, se întâmplă aceasta ca tu să nu te mândreşti, ci să smerit-cu!etător. Jită-te la acest stâlp al postolilor, cum, spre folosul lui, i-a fost dat un !himpe trup, un în!er al satanei, ca să îl bată peste obraz 8v. 77 Cor. ?A, G9. *e ce< Ca să nu se mândreasc*e vreme ce unui asemenea bărbat i s-a trimis aceasta spre învăţătură, ca să nu se în!âmfe, cu atmai mult noi, cei neputincioşi, care socotim că suntem ceva 8v. Hal. K, F9, trebuie să răbdăm, ca nu ne în!âmfăm, necazuri.

şi"derea, dacă s-a abătut asupra ta vreun necaz sau vreo strâmtorare, să nu ceri să fii neapărizbăvit de ele, fiindcă şi aceasta este adesea de folos. ncă ceva: dacă ceri să primeşti ceva, să nu csă primeşti neapărat, fiindcă tu, ca om, adeseori socoti că ţi-e de folos ceea ce de fapt nu ţi-e d

folos. *ar dacă vei lăsa voia ta şi vei hotărî să umbli după voia lui *umnezeu, vei fi în afaprime"diei. 2ulţi, dobândind ceea ce doreau, după aceea s-au căit, iar adeseori au căzut şi în mnecazuri. scultă ce zice postolul: ?u $%im să ne ru*ăm cum %reuie AD#m. 8, 5+B. şad*umnezeu ştie ce este de folos şi ziditor pentru fiecare din noi$ aşadar, lasă împlinirea cererii tale seama %ui. @u spun acestea ca să te împiedic să aduci înaintea lui *umnezeu cererile taldimpotrivă, te ro!, de la (l să ceri toate 6 şi mari şi mici. ;i iată ce îţi zic: când te ro!i şi descopeînaintea %ui ceea ce ai pe inimă, să spui: ?u "#ia mea, ci "#ia 0a să se (acă A@c. 55,45B. *escope*omnului calea ta şi nădă"duieşte în (l şi (l va împlini. 8s. FK, >9. şadar, dacă ceri ceva de *umnezeu, să stărui în cererea ta, însă, descoperind înaintea %ui nevoile tale, să zici: Q*e este vo



3a, 1tăpâne, să se facă aceasta, săvârşeşte şi dă izbândă, iar de nu este voia 3a, nu în!ădui să se faaceasta, *umnezeul meu, ci doar întăreşte şi păzeşte sufletul meu, ca să fie în stare să rabde+R

Creştinul poate să se încreadă total şi necondiţionat în *umnezeu, fiindcă *umnezeu este cea mînaltă dra!oste şi bunătatea cea mai înaltă.

*in păcate însă, adeseori suntem bănuitori şi neîncrezători şi !ândul că *omnul lucrează toate sp

binele nostru ne scapă adeseori: ori uităm de asta şi nu simţim deloc călăuzirea lui *umnezeu viaţa noastră, ori amestecul roniei în planurile noastre ni se pare răuvoitor şi atunci ne străduim îl evităm şi să ne facem voia noastră, crezând că ştim mai bine ce ne e de folos. Când i-a ispitit pstrămoşii dam şi (va, diavolul a reuşit să arunce în ochii lor această umbră a bănuielilor nedrepasupra voiei 5ăcătorului. orunca ce oprea de la !ustarea din roadele pomului cunoaşterii bineluirăului îi fusese dată omului spre folosul lui. 'icleanul ispititor i-a dat ca e=plicaţie invid*umnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca *umnezecunoscând binele şi răul 85ac. F, >9 - şi închipuindu-şi că ispititorul le-a deschis adevărata calefericirii, pe care invidioasa reavoinţă a roniei le-o ascunsese, cei dintâi oameni s-au răzvrăîmpotriva voii lui *umnezeu, care le în!rădea dorinţele e!oiste. Ce rezultat nenorocit a avut aceas

preferare a voii proprii, aţâţate de către diavol, în faţa voii lui *umnezeu ştim şi aflăm pe pielnoastră toată viaţa 6 şi totuşi, adeseori uităm aceasta cumplită lecţie. *e obicei şi acum credem felul în care înţele!em noi viaţa şi propriile interese este corect şi fără !reş şi nu vrem să ne smerisub mâna tare a, lui *umnezeu 87 t. >,K9. 'inovate de toate sunt mândria şi înfumurarea noastră.

nsă dorinţele cârmuite de înfumurare şi e!oism sunt întotdeauna iraţionale şi adeseori pierzătoare

!da%ă, demul%, spune # %radiţie cre$%ină, în%r-# pus%ie a Dăsări%ului %răia un drep% un ne"#i%ă%rân, pe numele său 2aniil. )l era "izi%a% câ%e#da%ă de l#cui%#rii sa%ului din apr#piere, care

aduceau mâncare $i din%re ace$%ia îl iuea cu de#seire pe pie%rarul )"l#*hie. ces%a era un #de mare ună%a%e, ne#i$nui% de harnic, de # credinţă sinceră $i adâncă. ces%a muncea ziîn%re*i în%ru sud#area (runţii în carierele de pia%ră, %ăind $i (as#nând ucăţi uria$e din pia%ră era %#%deauna "esel, lini$%i% $i ucur#s. ?imeni nu auzea din par%ea lui nici plân*eri, nirepr#$uri. n%#rcându-se acasă, el îi p#(%ea neapăra% la masă pe "ecinii mai ne"#ia$i sau psăracii pes%e care dădea pe drum $i casa lui era în%#%deauna plină de sărmani $i de schil#zi. )împărţea ne"#ia$il#r apr#ape %#% câ$%i*ul lui m#des%, lăsând pen%ru sine numai puţin, câ% să nm#ară de (#ame. 0#ţi îl $%iau $i %#ţi îl iueau pe )"l#*hie.

uzind câ%e#da%ă is%#risiri despre el, ă%rânul 2aniil se *ândea câ%e#da%ă H>i%e un #m care (a

a%â% de mul% ine, de$i are a%â% de puţină a"ere 'â% ine ar (ace, pe câţi i-ar (ace (ericiţi, dacă (i #*a%J

Şi s-a ru*a% lui 2umnezeu ca 2#mnul să-i %rimi%ă lui )"l#*hie #*ăţie.

!da%ă, după ru*ăciune, i S-a ară%a% în "is 2#mnul. HDu*ăciunea %a "a (i împlini%ă, a zis )l, dac%e pui cheza$ pen%ru su(le%ul aces%ui #m, că a%unci când "a de"eni #*a% nu "a pieri, nu se "s%rica $i nu "a ui%a de 2umnezeu.F



2aniil a cheză$ui%, (iindcă i se părea cu nepu%inţă ca #*ăţia să s%rice "iaţa îmună%ăţi%ăpie%rarului $i să cla%ine a$ezarea cre$%ină a su(le%ului aces%uia.%unci când )"l#*hie, în ziua urmă%#are, a pleca% la lucru, cu el s-a în%âmpla% ce"a ne#i$nui%.

'um a l#"i% cu %ârnăc#pul în pia%ră, a simţi% după sune% că s%ânca es%e *#ală pe dinăun%ru. ml#"i% # da%ă, de d#uă #ri $i a (ăcu% # *aură mică.

>i%ându-se prin ea, a înlemni% de mirare.n s%âncă era # sc#i%ură mare $i %#a%ă sc#i%ura era plină cu aur

Să lăr*ească *aura $i să sc#a%ă aurul a (#s% %reaă de câ%e"a minu%e.

ncărca% din *reu, )"l#*hie s-a în%#rs acasă $i s-a închis în #daia sa. en%ru prima da%ă dupmulţi ani nu a p#(%i% pe nimeni la masă, (iindcă nu "#ia să mear*ă "es%ea despre c#m#ara pe ca# *ăsise.

)"l#*hie s-a îm#*ăţi%. înce%a% să mai mear*ă la muncă nu mai a"ea ne"#ie să %rudeaspen%ru a câ$%i*a câţi"a ănuţi de pâine.

n scur%ă "reme, a începu% să i se pară plic%ic#asă "iaţa din sa%. 'u #*ăţia apr#ape că nu a"ea să (acă ac#l#. S-a mu%a% în =izanţ, în capi%ală.

en%ru #menirea s%rica%ă, #*ăţia are în%#%deauna # (#rţă ma*ică de a%racţie. 'ine-i #*a% aîn%#%deauna mulţi prie%eni, în capi%ala s%răluci%#are $i z*#m#%#asă, )"l#*hie $i-a (ăcu% sumedenie de prie%eni în scur%ă "reme. ce$%ia l-au au%a% să-$i cumpere # casă luC#asă, l-a

in%r#dus în înal%a s#cie%a%e izan%ină, l-au prezen%a% la cur%ea împără%ească $i în scur% %im)"l#*hie a de"eni% dre*ă%#r de "ază, cu(undându-se până pes%e cap în "iaţa de$ar%ă pe careducea aris%#craţia înal%ă $i a"u%ă din =izanţ, "iaţă plină de s%rălucire de paradă $i de sla"de$ar%ă.

2e ine(aceri nici nu mai pu%ea (i "#ra. 'hel%uia ani cu nemilui%a pe capricii de$ar%e, isăracii $i ne"#ia$ii în zadar se s%răduiau să cape%e in%rare la dre*ă%#rul cel n#u pen%ru a-i cerau%#rul. ?umer#asele slu*i în c#s%ume p#mp#ase, cusu%e cu (ir de aur, îi alun*au cu %#ie*ele dla p#ar%a pala%ului luC#s din marmură.

=ă%rânul 2aniil a a(la% cu *r#ază $i cu în%ris%are de schimarea care se pe%recuse cu )"l#*hie.pricepu% prea %ârziu câ% de nechizui%ă (usese ru*ăciunea lui $i cu câ% mai ună $i mai (#l#si%#a(usese pen%ru nen#r#ci%ul pie%rar "iaţa sărăcăci#asă de %rudă căreia îl menise 2umnezeu ună%a%ea $i înţelepciunea Sa. e lân*ă as%a, simţea cu spaimă că pe c#n$%iinţa lui a%ârnă upăca% *reu $i că-l ameninţa # pedeapsă *rea, (iindcă se pusese cheza$ pen%ru acel su(le% răspundea pen%ru el înain%ea lui 2umnezeu.

Dăspunderea aceas%a i se părea acum cumpli%ă. ?u mai pu%ea să aiă %ihnă în chilia sa. 'su(le%ul apăsa%, a părăsi% pus%ia $i s-a dus la =izanţ, cu nădedea %ulure că p#a%e "a reu$i cum"

să-i a*e minţile în cap lui )"l#*hie $i să-l mân%uiască.



'u )"l#*hie n-a reu$i% însă să s%ea de "#ră. Slu*ile #*a% îmrăca%e $i în*âm(a%e nu l-au lăspe sărmanul pus%nic nici măcar să in%re în cur%e. S%areţul a pe%recu% câ%e"a zile la p#arpala%ului, (lămând, #s%eni%, r#s de mâhnirea inimii $i d#ar # da%ă l-a "ăzu% pe (#s%ul pie%raa%unci când aces%a, (riza% $i par(uma%, în haine luC#ase de cur%ean, s-a a$eza% în%r-un palanchipe care îl pur%au #p% r#i ne*ri "ân#$i. 2aniil s-a arunca% spre el. >n arap înal%, la% în spe%e, ida% rânci cu *r#s#lănie. 'u *las %are, pus%nicul l-a s%ri*a% pe )"l#*hie pe nume, în%inzându-

că%re el mâinile %remură%#are de ă%râneţe. )"l#*hie i-a arunca% # pri"ire plic%isi%ă, nepăsă%#a$i a %recu% pe lân*ă el (ără să se #prească. ?u l-a recun#scu% pe ă%rân sau nu a "ru% sărecun#ască sau p#a%e că nu i-a auzi% s%ri*ă%ele ru*ă%#are es%e *reu de spus, însă 2aniil a simţcă nu "a reu$i să-l smul*ă pe )"l#*hie din aceas%ă "iaţă de pa%imi $i de des(râu $i că nu-l p#ascăpa de la pierzare.

'u inima zdr#i%ă, s-a în%#rs în pus%ia sa $i cu mâhnire (ără mar*ini, scălda% în lacrimi, a căzla pămân% înain%ea 2#mnului, ru*ându-@ să-i ier%e marele păca% $i să-l în%#arcă pe )"l#*hie "iaţa de sărăcie $i #s%eneală.

Şi 2#mnul, în mila @ui, a lua% amin%e la lacrimile de p#căinţă ale ă%rânului $i i-a ier%a% păca%upăca%ul în*âm(ării, căci î$i închipuise că $%ie mai ine ca 2umnezeu cum e mai de (#l#s în%#cmească s#ar%a apr#apelui $i as%(el apr#ape că l-a s#r%i% pe aces%a pierzării.

Du*ăciunea ă%rânului a (#s% ascul%a%ă iară$i.

n %ru(ia sa de par"eni% ce $i-a lua% nasul la pur%are, (#s%ul pie%rar a (ăcu% mul%e *a(e la cur%e $i a cer%a% cu câţi"a apr#piaţi ai împăra%ului, a%ră*ându-$i mânia împără%ească. 0#a%ă a"erea lui(#s% c#n(isca%ă $i el a (#s% iz*#ni% din capi%ală. rie%enii aia l-au scăpa% de închis#are. ceas

ca%as%r#(ă l-a înrâuri% ine(ăcă%#r. ierzând %#%ul, )"l#*hie $i-a "eni% în (ire, a înţeles c2umnezeu l-a pedepsi% pen%ru mândrie $i pen%ru lipsa de inimă, s-a pleca% cu supunere în (as#rţii, s-a în%#rs la el în sa% $i s-a apuca% iară$i de meserie. de"eni% din n#u prie%en al săracil#$i năpăs%uiţil#r $i a începu% din n#u să împar%ă cu ne"#ia$ii puţinul său câ$%i*, a*#nisi% prmunca *rea.

7ată ce !rosolan se înşală omul atunci când, bazându-se pe a!erimea raţiunii sale, încearcă stabilească folosul condiţiilor de viaţă în care se !ăseşte. 1ensul şi cauzele evenimentelor ce au losunt de obicei ascunse de ochii noştri şi de aceea "udecăţile noastre sunt atât de mioape şi de !reşi@umai apoi, când evenimentele cu pricina ţin de"a de domeniul trecutului, privind în urmă, începe

să înţele!em rostul, raţionalitatea şi folosul lor.

*acă aceste evenimente sunt dureroase pentru noi şi aduc un şir de amărăciuni şi de suferinţe, enostru suferind se răzvrăteşte împotriva lor, !ăsindu-le inutile şi e=cesiv de crude. şteptaţi însrăbdaţi şi când vor trece le veţi !ăsi aproape întotdeauna "ustificarea. deseori ele sunt numaidoctorie amară, de care este neapărată nevoie pentru sănătatea noastră duhovnicească. Chinina esamară şi neplăcută la !ust, însă de neînlocuit ca mi"loc împotriva malariei. ;i suferinţele noastsunt în mâinile lui *umnezeu mi"loace de tratament al patimilor şi viciilor noastre 6 cel mai adesal trufiei noastre, ce trebuie neapărat smerită. ndeobşte, ele duc întotdeauna la mai bine. 5ier

trebuie bătut cât este cald: şi omul trebuie să treacă prin cuptorul suferinţelor, ca sufletul lui



devină moale şi receptiv faţă de ciocanul încercărilor prin care trece, care îl prelucrează în vedervieţii veşnice. *in păcate, întotdeauna înţele!em târziu acest adevăr. *e aici vine nemulţumirnoastră, descura"area noastră, cârtirea noastră.

Ceea ce fac (u tu nu ştii acum, i-a zis *omnul postolului etru, dar vei înţele!e după aceasta 8?F, G9. Cuvintele acestea sunt pe deplin valabile şi în privinţa noastră. *e obicei, nu înţele!em face cu noi *omnul şi nu aflăm decât după aceea.

tunci când omul se străduie să trăiască după voia sa Nproprie, aceasta îi aduce o mulţime amărăciuni, de dezamă!iri şi de nelinişte.

Jitaţi-vă prin câte tulburări trece tânărul atunci când trebuie să-şi alea!ă o carieră ori să-stabilească drumul pe care va porni în viaţă. *acă în rezolvarea acestei probleme criteriul luireprezintă confortul şi câşti!ul material, suferinţele sufleteşti produse de nehotărâre sau de lipsa informaţie sunt nesfârşite. Ori încotro îşi îndreaptă atenţia, peste tot se teme că va pierde. ici i pare prea mică leafa, dincolo nu are şanse de promovare, în altă parte îl ameninţă o viaplictisitoare într-o fundătură din provincie şi tot aşa la nesfârşit. Omul se a!ită şi se aruncă în toa

părţile, se apucă de toate şi nu !ăseşte nicăieri linişte sufletească. 7 se tot pare că a ales cel mnenorocit loc sau cea mai nenorocită meserie şi apreciază cu ochi invidios avanta"ele poziţiei celde o vârstă cu el sau concurenţilor. #ine este acolo unde nu suntem noi): această zicală a fofăcută tocmai pentru asemenea invidioşi zbuciumaţi. @ici nu mai trebuie să spunem că dezamă!irdatorate calculelor !reşite sunt foarte multe şi că ele provoacă întotdeauna părere de rău şi ciudă propria persoană pentru propriile !reşeli.

#izuiţi-vă însă în toate pe voia lui *umnezeu, renunţaţi la calculele interesate şi în suflet veţi avlinişte şi seninătate. 'eţi crede că locul şi meseria de care aveţi parte sunt cele mai bune pentru vo

fiindcă v-au fost date de *umnezeu, Care ştie mai bine decât voi de ce sunteţi în stare. 'eţi înţeleşi vă veţi convin!e că nu trebuie să mai căutaţi altceva şi că nu va rămâne decât să vă vedeţi liniştde treaba voastră, străduindu-vă să o împliniţi cât mai conştiincios. 'eţi crede că în #iserică ne=istă poziţii proaste şi ocupaţii dezavanta"oase şi că toate ocupaţiile sunt deopotrivă de importanşi necesare, dacă sunt făcute numai cu năzuinţa de a împlini voia lui *umnezeu.

'eţi aprecia preţioasa re!ulă pe care o dă 1fântul postol avel în (pistola către 4omani: recuîn%r-un sin*ur %rup a"em mul%e mădulare $i mădularele nu au %#a%e aceea$i lucrare, a$a $i n#cei mulţi, un %rup sun%em în 6ris%#s $i (iecare sun%em mădulare unii al%#ra; dar a"em (eluridaruri, după harul ce ni s-a da%. 2acă a"em pr#r#cie, să pr#r#cim după măsura credinţei; dac

a"em sluă, să s%ăruim în sluă; dacă unul în"aţă, să sâr*uiască în în"ăţă%ură; dacă îndeamnsă (ie la îndemnare; dacă împar%e al%#ra, să împar%ă cu (irească ne"in#"ăţie; dacă s%ă în (run%să (ie cu %ra*ere de inimă; dacă miluie$%e, să miluiască cu "#ie ună 2ra*#s%ea să (ne(ăţarnică AD#m. 15, 4-9B.

;i această conştiinţă a faptului că toate ocupaţiile şi poziţiile sunt deopotrivă de preţioase iconomia mpărăţiei lui *umnezeu şi că toţi cei ce lucrează în via *omnului sunt deopotrivă preţioşi în ochii %ui o să vă împace cu ocupaţia voastră, oricât de umilă sau dezavanta"oasă ar părea din punct de vedere lumesc şi calea vieţii voastre va deveni plină de rost şi de bucurie.



şadar, nu vă a!itaţi, nu vă năpustiţi încoace şi încolo, nu căutaţi ceea ce vi se pare mai avanta"oci, încrezându-vă în *umnezeu, lucraţi %ui cu frică şi bucuraţi-vă %ui cu cutremur. 'eţi simţi că viaţa voastră e=istă un reazem nezdruncinat, de care vă puteţi spri"ini cu bucurie şi linişte.2ai mult decât atât: în scurtă vreme veţi simţi că această cale a supunerii depline şi lipsite de cârtifaţă de *umnezeu este pentru suflet sin!ura cale corectă şi firească, ce corespunde pe de-a-ntre!naturii lui. *oar pe această cale toate puterile şi capacităţile sufletului se dezvoltă deplin şi firecolo unde omul încearcă să-şi diri"eze sin!ur soarta îşi va dăuna sin!ur, în mod inevitabil şi îşi

mutila sufletul, aşa cum copilul nechibzuit şi încăpăţânat dă neapărat de necaz şi se schilodeşte oîşi pierde viaţa din nesocotinţă.

'ăci cine "a "#i să-$i scape su(le%ul îl "a pierde, iar cine "a pierde su(le%ul său pen%ru Mine pen%ru )"an*helie, acela îl "a scăpa AMc. 8, 3&B.

Adin S(ân%ul <asile al Qinesmei, )"an*helia pen%ru #mul m#dern. n"ăţă%uri din )"an*heldupă Marcu "#lumul 1, )di%ura S#phia, 5N13B

*ărintele Simeon raiopoulos despre lepădarea de sine0 de omul cel vec!i şi asumarea stărilde uscăciune sufletească



'el care se leapădă de sine însu$i are speranţă la mân%uireCel care va rămâne credincios în clipa acediei, acela va spori duhovniceşteD

N... *e-acum încolo vom ţine şi prive!herile şi veţi participa şi dumneavoastră, atât cât vreţi şi cputeţi. nsă trebuie să vă atenţionez asupra faptului că aici în !eneral cea care este cea mpericuloasă este oboseala. Omul, atunci când îl a"un!e oboseala din urmă, simte că vrea să le labaltă pe toate. 1pun asta pentru că am început să observ acest lucru. 3rebuie să aveţi în vedere cea mai mare !reutate pe care o întâmpină monahul, când a a"uns la acest punct, este oboseaOboseşte şi apoi vine şi acedia, vine şi lenevirea şi nu mai e tra!ere de inimă. cestea toate

afectează pe monah. ntâi de toate cei care au în străfundul lor tendinţa melancoliei, câteodată simcu atât mai mult acest lucru şi cad chiar şi în deznăde"de.

Jmila mea părere este că e=act aceia care vor îndura aceste simptome, sunt cei care vor spoduhovniceşte. Ceilalţi care nu vor răzbi, se vor da bătuţi. ;i de ce anume se întâmplă asta< entru omul la baza lui, în străfundul sufletului său, este e!oist, este iubitor de sine - la care se adau!ă mapoi şi celelalte patimi şi neputinţe ale sale. 3oate le face pentru sine însuşi: ca să se îndulcească psine însuşi, ca să se mulţumească pe sine însuşi, astfel încât să se simtă bun şi frumos. *e aceepreferă oamenii petrecerile şi distracţiile 6 şi alte lucruri de felul acesta. #ineînţeles, nu contea

atunci când ne odihnim aşa puţin, omeneşte. *ar atunci când omul se dă pe sine însuşi acestobiceiuri, se duce cu totul în derivă. @u mai are nici o le!ătură cu 0ristos.

Când începe omul să nu se mai simtă bine şi nu înţele!e toate aceste senzaţii pe care i le creeaomul cel vechi din el, atunci este copleşit de plictiseală şi de epuizare şi în final a"un!e să deînapoi, părăsind lupta cea duhovnicească. oate chiar să zică tâţia ani m-am chinuit, m-am luptm-am dus şi la biserică, m-am şi spovedit, m-am şi împărtăşit, dar nimic nu mi-a folosit.

roblema, însă, este următoarea: Ce te aşteptai să se întâmple< Ce căutai< 1puneam că omul cvechi caută să se mulţumească pe sine însuşi. ;i fiecare din noi este şi om vechi, fiecare dintre n



are în el iubire de sine. @e-am botezat şi ne aflăm acum în #iserică, dar din multe şi diferite motivmai viu în noi tot omul cel vechi a rămas. ;i dacă ne dorim să-% urmăm pe 0ristos, ca (l să poată ne vindece şi să ne conducă acolo unde vrea să ne conducă 6 adică în împărăţia %ui 6 atunci aşa vrândui să ni se întâmple lucrurile, ca iubirea noastră de sine să rămână fără hrană. ltfel nu va mu;i tocmai ca să moară cu adevărat omul cel vechi din noi, întotdeauna prin mila şi cu harul l*umnezeu, va avea omul câte o perioadă de timp în care va începe să simtă înlăuntrul săuuscăciune, o ariditate, că nu !ăseşte ceea ce vrea, că nu se simte aşa cum şi-ar dori să se simtă, că

are nici o mulţumire, nici o mân!âiere, nimic bun şi aşa mai departe.Cine are un pic de minte, ca să spun aşa şi înţele!e lucrurile aşa cum trebuie şi tocmai pentru trece prin asta, rămâne credincios, acolo va spori duhovniceşte, pentru că se va desprinde de omcel vechi. ltfel, omul nu poate să devină creştin adevărat. ;i poţi să fii creştin o viaţă întrea!ă şi nu !uşti aproape niciodată viaţa creştinească cea adevărată şi toate pe care le trăieşti şi le simţi să cu totul e=terioare.

;i o!orul îl arăm uscat, nu cu pământ umed

duceţi-vă aminte de cele pe care le discutam mai demult despre ţăranul care vrea să cureţe o!orsău de buruieni, de ierburi şi de bălării şi care îl ară uscat, nu umed. 3rebuie să fie uscat, foaruscat. Hrea muncă, foarte !rea, dar o face. ntoarce astfel pământul şi încă o dată vara, iar razeputernice ale soarelui ard şi rădăcinile buruienilor şi tot. cest sărman ţăran, care nu ştie în rest prmulte, ştie cu toate acestea ce trebuie să facă cu o!orul său. Jn altul care nu cunoaşte aceste lucrus-ar duce la el şi văzând ce face, i-ar spune i înnebunit< Ce faci<. entru că pământul uscat esfoarte !reu de arat. ăranul însă ştie. şa-l va ara, iar atunci când va veni ploaia va fi cel mai bulucru pe care l-ar fi putut face cu o!orul său.

şa şi creştinul trebuie să primească, să suporte şi să îndure toate pe care i le rânduieşte *umnezşi să le ducă pe toate cu răbdare. ltfel nu ar fi spus 0ristos: Hrin rădarea "#as%ră "eţi d#ânsu(le%ele "#as%reF şi Hcel ce "a răda până la urmă, acela se "a mân%uiF şi Hcăci a"eţi ne"#ie rădare ca, (ăcând "#ia lui 2umnezeu, să d#ândiţi (ă*ăduinţa.F 1pune asta tocmai din acemotiv.

rin urmare, vă ro! mult să ne străduim să nu ne lăsăm influenţaţi de astfel de trăiri chinuitoare, dplictiseală, de oboseală sau de supărări, atunci când vin. 1imţim aceste lucruri tocmai pentru omul cel vechi din noi s-a obişnuit cu dulceaţa. tunci, însă, când prin puţina înţelepciune ne dăseama - şi putem să ne dăm seama+ - că aceste lucruri trebuie să se întâmple, că ele reprezintă

ocazie de a-% !ăsi pe 0ristos şi începem să credem în (l ca să nu mai dăm mulţumire omului cvechi, ne vom depăşi pe noi înşine şi vom trece într-o altă stare, îl vom !ăsi pe 0ristos. *acă vreţi vă spun tot adevărul, după cum l-am înţeles eu din e=perienţă - şi asta poate fi observat şi la un oşi la altul şi la mai mulţi - noi putem să credem teoretic în 0ristos, în adevărul creştin, putem să numim creştini şi chiar să fim entuziasmaţi de asta, să arătăm multă deschidere şi să fim pre!ătiţi facem mult efort, dar în străfundul sufletului nostru lucrurile să stea altfel, tocmai pentru că într-ufel sau altul, omul cel vechi tot !ăseşte o cale de a se hrăni. (ste foarte !reu, foarte, foarte !reudeşi noi ne străduim totuşi să facem aşa 6 ca cineva să îşi dorească cu adevărat să nu-l mhrănească pe omul cel vechi din el însuşi, să vrea cu adevărat să nu-şi mai hrănească e!oismul, ci



spună: *oamne, dă-mi să îndur tot ce trebuie să îndur+ *ar vreau să 3e !ăsesc şi să simt în mibucuria, harul 3ău, toate pe care e!oismul nu mi le poate oferi, ci numai 3u.

*e aceea spune 0ristos: H2acă "rea cine"a să "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i crucea $i să-Mi urmeze Mie.F

Continuu, continuu să te lepezi de tine, însuţi, până când îl vei simţi cu totul mort. *in aceas

perspectivă nu mai are importantă câţi suntem şi câţi vom rămâne. Creştinismul nu stă într-un numfie el mic sau mare. roblema este de fapt cine va !ăsi acel drum şi cine va reuşi să păşească pe aşa cum vrea 0ristos. ;i asta, bineînţeles nu înseamnă că (l ne face intenţionat lucrurile dificile, un tiran. Ci pur şi simplu altfel nu mer!e şi asta pentru că omul este periculos.Odată *omnul a făcut lucrurile astfel încât omul nu avea nici !ri"ă, nici o problemă. ;i tocmai acel moment în care nu avea nici o problemă acolo în 4ai, atunci s-a apucat să asculte minciunidiavolului. ceia dintre noi care vor înţele!e, aşadar, aşa vor zice: @u se poate altfel, trebuie pătimesc. %asă să pătimesc, să mă lipsesc, să sufăr şi să simt că le pierd pe toate, afară numai 0ristos să-% câşti!.

;i dacă %-ai !ăsit pe 0ristos, vei vedea că altfel stau lucrurile decât crezi tu, vei înţele!e *umnezeu nici nu te duşmăneşte, nici nu te nedreptăţeşte, nici nu te împiedică şi nici nu te lipseşde ceva. @imic, nimic. 3oate sunt de la *umnezeu şi sunt pentru fiecare dintre noi.

1$1$66 milia de uminică după"ma

1e poate că, atunci când se va ivi ispita sau o oarecare provocare a vră"maşului - sau orice altcemai rânduieşte *umnezeu - să fie catastrofă şi înlăuntrul şi în afara sufletului tău. nsă dacă a învăomul să tacă şi pe dinăuntru şi pe dinafară, înseamnă că a !ăsit un mod tainic, un drum tainic, p

care păşind are certitudinea că va a"un!e în comuniune cu *umnezeu.Adin rhim. Sime#n Qrai#p#ul#s, Jn pus%iul lumiiF, )di%ura =izan%ină, 5N14B



*ărintele *etroniu 2ănase ? Despre purtarea crucii

H'ine "#ie$%e să "ină după Mine să se lepede de sine, să î$i ia crucea $i să-Mi urmeze7 AMarcu 34B.

3ânărului bo!at 2ântuitorul îi spune: *acă vrei să fii desăvârşit....L 82atei ?M, A?9, iar (van!helia de mai sus: *acă cineva voieşte...L *e unde se vede că 2ântuitorul nu constrân!e, obli!ă pe nimeni să l urmeze, respectă libertatea omului, ci numai invită: *acă voieşti...L

'edem însă că (l vorbeşte şi altfel: oruncă nouă vă dau... ceasta vă poruncesc...L, spuucenicilor învăţându-i porunca dra!ostei 87oan ?>9$ 2er!i şi fă asemeneaL 8%uca ?E, FG9,porunceşte învăţătorului de le!e, îndemnându-l să urmeze samarineanului milostiv$ tot aporunceşte el ucenicilor: ăziţi-vă de aluatul fariseilor L 82atei ?K, K9.

ces% dacă, pe care îl (#l#se$%e Mân%ui%#rul când es%e "#ra de urmarea sa, nu cum"a ara%ă aceas%ă urmare nu-i necesară, nu-i #li*a%#rie $i că ne pu%em lipsi de ea 'u ade"ăra% 2#mnnu sile$%e pe nimeni să-l urmeze; H?u %e silesc să "ii după mine, dar cine se "a ru$ina de minacum, în aces% "eac, $i )u mă "#i ru$ina de el când "#i "eni în%ru sla"a Mea; $i dacă mă "ru$ina de %ine a%unci, nu ai par%e cu Mine, nu "ei in%ra cu Mine în "iaţă; ţi-ai pierdu% su(le%ul. dacă l-ai pierdu% mai ine era să nu %e (i născu%, nici %#a%ă lumea de-ai a"ea-# nu # p#ţi da schim pen%ru el.7 2eci sun% lier să-@ urmez sau nu, dar dacă nu # (ac îmi pierd su(le%ul nimic nu am mai de preţ decâ% el. 2eci urmarea lui 6ris%#s es%e #li*a%#rie, din punc%ul n#s%ru d"edere $i în in%eresul n#s%ru cel mai mare.



Cum să o facem, ne spune 2ântuitorul mai departe.

⇒ 3n primul rând să te lepe&i de sine$ ar ce este acest sineJ mul este creat după chipul l umne&eu, icoană vie a lui$ :Ai vă&ut pe fratele tăuJ Ai vă&ut pe umne&eu9, a*a &icea ărinii$ mul nu e creat pentru sine, ci pentru umne&eu$ /ot ce ne face neasemănători umne&eu acesta"i sinele de care trebuie să ne lepădăm$ %inele este omul de păcat, hainmurdară a păcatului, hainele de piele pe care le"a îmbrăcat omul după cădere$ entru

urma omnului, trebuie lepădat acest sine, trebuie să fi 'ol ca Adam înainte de cădere$⇒ 3n al doilea rând, să"i iei crucea ta$ Crucea are multe înelesuri$ Bnul din ele re&ultă d

întrebuinarea ei de altădată ca unealtă de tortură *i moarte$ 3nacest îneles crucea înseamnă suferină, chin, durere, moarte$ e ce urmarea omnului nu

poate fără cruceJ %inele de mai sus e mai mult decât o haină pe care o poi de&brăca2 este buboi, o putre&iciune înfiptă în fiina noastră2 deci nu o putem lepăda ca pe o haină, trebuie tăietură, operaie, pentru a putea fi înlăturat$ Ki orice tăietură doare, este o suferinKi fiindcă stricăciunea nu"i la toi aceea*i, nici crucea nu"i la fel pentru toi, ci fiecare î*i acrucea sa$

poi, să-2i urmeze 2ie. @enumărate sunt trăsăturile icoanei celei dumnezeieşti. 2ântuitorul însăstăruit asupra câtorva, pe care trebuie să le urmăm: nvăţaţi-vă de la 2ine că sunt blând şi smecu inima+L$ 5iţi sfinţi ca şi 3atăl vostru cel ceresc+L$ 7ubiţi-vă unii pe alţii aşa cum şi (u v-am iubpe voi+...

ceas%a-i urmarea lui 6ris%#s #s%eneală, ne"#inţă pen%ru a înlă%ura din "iaţa n#as%ră %#% ceea ne despar%e de )l $i a urma ic#ana s(inţeniei @ui pen%ru a a*#nisi asemănarea cu )l.

*eci Crucea este inevitabilă, nu o putem ocoli. Omul în necaz şi în suferinţă, ştiind aceasta, zice c

un fel de resemnare: Ce să faci< sta-i crucea mea, n-am încotro+ Jn fel de pacoste de care nputem scăpa. Oare aşa să fie< 1unt suferinţe pe care omul le primeşte bucuros, pentru a scăpa de rău mai mare, pentru a obţine un bun dorit. Câte nu rabdă omul pentru sănătatea lui+ Crucea esinevitabilă, dar purtarea ei ne este de mare folos, este în interesul nostru cel mai vital să o ducepentru că ne curăţă de păcate şi ne sfinţeşte, o merităm pentru a ne ispăşi păcatele făcute şi deschide porţile 4aiului, ca tâlharului.

@umai purtând crucea putem intra în 4ai: crucea este cheia 4aiului. inându-ne strâns în urm*omnului cu Crucea vom fi mereu împreună cu (l, Jnde sunt (u acolo va fi şi slu!a meaL, zi(l.

?umai pen%ru 6ris%#s 'rucea a (#s% nemăsura% de *rea, )l era ne"in#"a% $i 'rucea eîmp#"ăra%ă cu %#a%e păca%ele lumii $i )l a su(eri% pen%ru %#ţi. 'rucea n#as%ră însă es%e da%#rpen%ru păca%, dar $i cale de (ericire "e$nică $i deci nu mai es%e # spaimă, ci un un d#ri% $i mare %reuinţă $i (#l#s.

poi crucea noastră este şi uşoară. *e când 0ristos 1-a răsti!nit pe Cruce, Crucea mea nu mai es!rea, căci 0ristos a dăruit Crucii toată puterea 1a. ;i prin aceasta, Crucea pe care o port msfinţeşte, mă întăreşte, mă preface. *e aceea ne minunăm zicând: 2are este *oamne, puter



Crucii 3ale+ (a a făcut din pescari apostoli şi din pă!âni mucenici... L ;i mai mult: Crucea este armasupra diavolului, care se în!rozeşte şi se cutremură, nesuferind puterea ei$ Crucea zădărniceşte nimiceşte toată lucrarea celui potrivnic. *e aceea, să ne bucurăm de Cruce+

7ar eu nu am cu ce mă lăuda mai mult, decât cu Crucea *omnuluiL, zice marele avel. ;i nlăudăm cu ea primind şi răbdând cu bucurie toate încercările ce vin peste noi, ştiind că prin ele na!onisim bucuria cea ne!răită a vieţii veşnice.

1ă ne însemnăm cu Crucea în toate împre"urările vieţii. n!rădeşte-te cu 1fânta Cruce ca precum scut, ne îndeamnă 1fântul (frem 1irul, pecetluieşte-ţi cu ea mădularele şi inima. ;i nu numai cmâna să te însemnezi cu semnul crucii, ci şi cu mintea pecetluieşte-ţi cu ea orice îndeletnicire a ta,intrarea şi ieşirea din orice vreme, şi şederea şi scularea şi patul şi orice slu"ire ai face, pecetluieştemai întâi cu semnul crucii.L

;i să o purtăm cu multă bucurie şi recunoştinţă faţă de 2ântuitorul iubit, care a purtat-o pentpăcatele noastre şi ne-a lăsat-o ca pe cel mai de preţ dar făcut prietenilor săi. ;i te îmbărbătează suferinţele vieţii: 0ristos a suferit atâta pentru mine şi eu să nu rabd cât de puţin<L ;i cân

vră"maşul năvăleşte cu ispitele, priveşte 1fânta Cruce şi zi: *oamne să nu fiu nepăsător văzânCrucea 3a+L

Crucea 3a, *oamne, viaţă şi înviere este pentru poporul tău...L

ărin%ele e%r#niu de la r#dr#mu, )di%ura =izan%in

*ărintele "rsenie 8oca ? Lepădarea de sine

(ste în noi o mică - uneori chiar mare - contrazicere.



(ste duhul iubirii de sine care "ertfeşte oamenii şi duhul "ertfirii de sine pentru iubirea de oameni.

mândouă vor să ne menţină în viaţă$ decât că duhul iubirii de sine vrea să ne menţină în viaaceasta pământească, de cele mai multe ori prea stricată şi plină de păcat$ pe când duhul "ertfirii sine caută să ne câşti!e viaţa cea fără de sfârşit şi cu desăvârşire sfântă. ( o mică vra"bă în noi: întvremelnicie şi veşnicie, între sfinţenie şi păcat, între *umnezeu şi diavol.

Sun% d#uă c#n$%iinţe în n#i, care, (iecare cau%ă să câ$%i*e s%ăpânire asupra celeilal%e Hc#n$%iineului7 $i Hc#n$%iinţa reli*i#asă7 pr#priu-zisă. O conştiinţă că totul eşti tu şi faci ce vrei tu, natârni de nimeni, şi conştiinţa că atârni de *umnezeu. cestei situaţii de vra"bă îi zice *umneze'ela ce "#ie$%e să "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea sa în (iecare zi $i să-Murmeze Mi

@u poţi urma pe *umnezeu urmându-ţi ţie. 0reuie să ale*i în%re %ine $i 2umnezeu. ( o ale!ecare te poate pierde$ dar tocmai această pierdere pentru *umnezeu te câşti!ă . le*erea aceasHdacă "rei7 e darul lier%ăţii cu care a cins%i% 2umnezeu pe #m, (ăcând $i de el a%ârnă%#amân%uirea sa. rimul care a adus ştirea, i-a făcut conştienţi pe oameni de libertatea lor, escreştinismul.

%ibertatea este un e=cepţional de mare dar, însă, pentru cine se iubeşte numai pe sine, e tot aşa mare prime"die. 7ubitorul de sine îşi înclină libertatea spre fărădele!i, la care a"un!e rob şi din oneom.

@ier%a%ea î$i câ$%i*ă însă "al#area de mân%uire numai dacă %rece prin er%(ă. Wer%(a acelei iude sine e "ama ei de "eri(icare. %iber a"un!e numai cel ce se leapădă de toate şi în primul rând sine. Jcenicii lui 7isus sunt oameni liberi.

%ibertatea aceasta presupune o austeritate a vieţii.

7n împărăţia reli!iei, libertatea nu e un concept abstract, ca în câmpul cunoaşterii în !eneral, aci eao structură a omului devenit spiritual, străbătut de adevăr, încă din veacul acesta. Jnul ca acestchiar de-ar tăcea, mărturiseşte înaintea oamenilor pe 7isus, Cel ce ?-a făcut liber.

ceasta e ceea ce urmăreşte 7isus, când ne cheamă să-7 fim ucenici, începând de la libertate +



*ărintele "rsenie 8oca ? Condiţiile uceniciei

Sunt multe c!ipuri de a intra ,n ,mpărăţia lui Dumne#eu0 dar numai o uşă5 Iisu

(i ucenicul lui isus, ucenicul de"ărului, înseamnă să-ţi (aci in"en%arul lier%ăţ

de"ărul "ă "a (ace lieri L. @ier%a%ea Ae aB (iil#r lui 2umnezeuL. 'ine nu se "a lepăda de sin

A- nu "a (i lier $i de sineB, nu "a pu%ea (i ucenicul MeuL

3otuşi iniţiativa porneşte din amândouă părţile: şi de la *umnezeu şi de la om. *ar şi iniţiativomului spre devăr tot *umnezeu o trezeşte. *e aci începe faza conştientă a deciziei. *e acuucenicul trebuie să ştie cât costă decizia sa: liber de mamă, tată, nevastă, copii.

7isus confiscă total$ rupe lanţurile firii$ dezlea!ă omul.



(i ucenicul lui isus însă nu însemnează a %e #pri la mil#cul uceniciei. (i ucenicul lui isînsemnează a pre"edea un răz#i $i a-ţi zidi # ce%a%e. nu-ţi face socoteala aceasta însemneazărisca să te faci de râs. 7ar a nu te face de râs însemnează a urma pe 7isus toată calea vieţii 1apământeşti, chiar dacă ultimul pas al căii îl vei avea de făcut de pe-o cruce.

H2umnezeu p#ar%ă pa$ii #mului7; iar ace$%ia sun% marile h#%ărâri spre )

ces%ea sun% $i (azele în%re*ii 're$%ină%ăţi spre împărăţia lui 2umnezeu.

Sf-ntul Ioan Iaco+ ' Sf-nta Cruce0 semnul Sfintei Cruci0 crucea vieţii



Despre Sf-nta Cruce2#mnul n#s%ru isus 6ris%#s ne-a dărui% n#uă cel#r credinci#$i Semnul S(in%ei 'ruci, ca să ne (ca armă neirui%ă împ#%ri"a a %#% răul, dar mai ales împ#%ri"a ne"ăzuţil#r "răma$i. @imeni dincreştini nu se îndoieşte despre asta.

nsă mai minunat este că 1emnul 1fintei Cruci lucrează şi celor necredincioşi, când vrea *umnezca să iconomisească mântuirea lor. entru asta voi aduce oarecari pilde din istorie şi din 'ieţi1finţilor.

mpăra%ul ulian ara"a%ul Aadică lepăda%ul de le*e, ap#s%a%ulB era nep#%ul S(ân%ului '#ns%an%cel Mare. )l a (#s% crescu% de mic în le*ea cre$%inească $i a în"ăţa% mai în%âi car%e prmânăs%irile 'apad#chiei, unde a îmrăca% $i haina călu*ărească.

Mai %ârziu a (#s% dăscăli% de (il#s#(ii pă*âni, cari du$măneau de m#ar%e cre$%inismul. /ermecde (il#s#(ia pă*ânească, %ânărul prinţ a începu% să urască credinţa cre$%ină $i a (ă*ădupă*ânil#r că dacă aun*e împăra%, ridică iară$i închinarea la id#li Acare era #pri%ă de S'#ns%an%inB. mpins de amiţia măririi s-a împrie%eni% cu cei mai apri*i du$mani

cre$%inismului $i mai ales cu "răi%#ri, cari l-au au%a%. 2ar din%re %#ţi s-a ară%a% mai iscusi% în$elăciune un "răi%#r e"reu. ces%a i-a (ă*ădui% că îl "a au%a la sc#pul lui, dar i-a pus c#ndiţsă se lepede de 6ris%#s. Wid#"ul Aca un "rednic urma$ al lui udaB l-a îndemna% pe %ânărul uliaca să (acă lepădarea în scris pe hâr%ie $i să mear*ă el sin*ur în capi$%ea id#lească ca s-încredinţeze dem#nil#r.

-a pus în "edere ca a%unci când aruncă scris#area în "ăzduh să cheme pe dem#ni, dar nu cum"să (acă Semnul 'rucii.



2ar în clipa când a arunca% scris#area în capi$%e, s-a ară%a% # %aără în%rea*ă de dem#nSpăimân%ându-se de chipul l#r, ulian a (ăcu% semnul crucii Adin #i$nuinţăB $i a%unci dem#nau (u*i% în adâncul iadului, neprimindu-i scris#area. #$%a sa%anei n-a su(eri% semnul crucii, ecerea al% %imru pen%ru scris#area lepădării.

%unci s-a dus neunul %ânăr iară$i la id#"ul "răi%#r ca să în%ree care es%e pricina neizu%irar acela i-a %âlcui% că semnul crucii a s%rica% %reaa.

en%ru că are #iceiul să (acă cruce a%unci când se sperie, l-a în"ăţa% a(urisi%ul ca să un*hie uprunc #%eza% $i să aducă la dânsul inima pruncului. %unci să (ie si*ur că semnul crucii nu mîmpiedică %reaa. /ăcând după s(a%ul id#"ului, nu s-au mai speria% p#$%a$ii iadului când learunca% scris#area, ci au primi%-#, căci mâinile celui lepăda% erau acum mâni%e de sân*ne"in#"a%.

rin lucrarea vră"ilor şi prin tot felul de uneltiri viclene, 7ulian aravatul a a"uns împărat Constantinopol după moartea feciorilor 1fântului Constantin.

n vremea împărăţiei lui credinţa creştinească a fost pri!onită în chip ascuns, întocmai cum fastăpânirea comunistă în ziua de azi. @-a închis #isericile, dar a încura"at închinarea la idoli. ver#isericii a fost sechestrată de stat pentru întreţinerea spitalelor şi a capiştilor pă!âneşti. Creştinii fost scoşi din funcţiile statului şi din şcoli. (reticii cari erau afurisiţi de 1oborul #isericii au fost puiarăşi în drepturi ca să pricinuiască împerechere şi sminteală în norodul pravoslavnic.

*upă ce a slăbit #iserica şi a vătămat-o mai rău decât împăraţii pă!âni, vipera aceasta vicleană 8cu

îi zicea 1fântul 'asile lui 7ulian9 le-a dat a"utor "idovilor ca să zidească din nou 3emplul d7erusalim.

rin asta căuta să arate că sunt mincinoase cuvintele *omnului, cari au fost rostite pentru risipirtemplului.

*ar când au început să facă şanţuri pentru temelie, atunci s-a cutremurat pământul şi a ieşit dadânc pară de foc şi pucioasă. entru asta n-au mai îndrăznit să lucreze.

n "remea aceea a (#s% închis $i s(ân%ul %anasie cel Mare, căci el era s#c#%i% ca cel mai madu$man al lui ulian. Şi cău%a în %#% chipul să-l #m#are pe S(ân%, dar 2umnezeu i-a scur%a% zile%iranului. 'ăci în "remea când era în răz#i cu ararii, S(ân%ul Mucenic Mercurie l-a să*e%a% inimă. %unci ulian cun#scând de unde "ine pedeapsa a s%ri*a% JM-ai în"ins KalileanuleF "remea aceea S(. <asile se a(la în =iserică, ru*ându-se S(ân%ului Mercurie ca să au%e pe n#r#dpra"#sla"nic $i să (acă izândă asupra %iranului. 2e#da%ă "ede că chipul S(ân%ului Mercuriepieri% de pe ic#ană. Du*ându-se cu mai mul%e lacrămi, s-a ară%a% iară$i chipul S(. Mucenic ca mai înain%e $i a *răi% că%re S(. <asile JSă mă ierţi căci n-am (#s% aici, ci am mers ca să pierd p%iranul ulianF



n felul acesta s-a izbăvit creştinătatea de cel mai prime"dios vră"maş, care se arăta în faţă că escreştin, iar cu lucrul era pă!ân. (l a dat foc la multe moaşte de-ale 1finţilor din vechime şi a distrmulte cărţi sfinte. tunci au fost arse şi Cinstitele 2oaşte ale 1f. rooroc 7oan #otezătorul, ale 1rooroc (lisei şi ale altor sfinţi.

3actica lui 7ulian aravatul 8adică metoda lui ascunsă9 o folosesc astăzi tovarăşii comunişti, care prefac că spri"ină #iserica, dar lasă slobodă toată oastea ateilor şi o spri"ină în tot chipul ca

dezrădăcineze orice urmă de credinţă din sufletul tinerimii.

u văzut că nu reuşesc cu pri!oana, pentru asta au luat învăţătură de la afurisitul 7ulian, ca să priceapă lumea de unde vine vătămarea.

u%erea S(in%ei 'ruci es%e să*ea%a care "a zdr#i capul alaurului r#$u, cu darul 2#mnului Mân%ui%#rului n#s%ru isus 6ris%#s.

mi

Sf-nta Cruce ,n *ersia*upă şase sute de ani de la @aşterea *omnului, creştinismul a fost strâmtorat de către pă!ânii percari se închinau focului şi soarelui.

e la anul K?I barbarii aceştia au cucerit alestina, 1iria, (!iptul. u prefăcut în ruină toate cetăţşi 1fintele %ăcaşuri din ământul 1fânt, iar norodul creştinesc a fost luat în robie. 1fintele Odoare fost "efuite şi #iserica 1fântului 2ormânt a fost arsă.

n "remea aceea au lua% pă*ânii $i S(ân%ul @emn al 'rucii $i l-au dus în ersia împreună că%rânul a%riarh Eaharia al erusalimului.

%a pustiirea care au făcut-o perşii în 7erusalim, au fost a"utaţi de către evrei, cari căutau răzbunaîmpotriva creştinilor. ceşti vră"maşi neîmpăcaţi ai Crucii au răscumpărat nouăzeci de mii creştini de la perşi şi pe toţi i-au ucis fără milă.

@orodul creştinesc care a fost în robie 8în ersia9 a aflat multă mân!âiere de la %emnul 1finCruci, care era acolo.



@enumăratele minuni cari s-au săvârşit atuncea cu 1fântul %emn, au făcut să se vestească şi să proslăvească numele *omnului în ţara persească aşa de mult, încât pă!ânii ziceau că )*umnezecreştinilor a venit în ersia+

2ulţi dintre ei văzând prea slăvitele minuni, erau cuprinşi de frică şi mer!ând la creştini, ascultînvăţătura lor şi se botezau.

"ltă minune cu semnul Sfintei Cruci

n al cincisprezecelea "eac s%ăpânea în )*ip% sul%anul %urcesc Melec Mina. ces%a a"ea ca s(e%nal său de %aină A"izirB pe un e"reu %urci% cu numele Musa, care a"ea mare ură împ#%ri"cre$%inil#r, pen%ru râ"na $i e"la"ia l#r.

>râciunea e"reului se îndrep%a mai ales împ#%ri"a S(ân%ului a%riarh #achim al leCandriei.

en%ru înţelepciunea $i s(inţenia "ieţii lui a%riarhul era cun#scu% $i cins%i% de sul%an. 2

pizma$ul de e"reu nu pu%ea "edea cu #chi uni cins%ea cea mare care se da ierarhului cre$%in dcă%re sul%an $i pen%ru aceas%a cău%a să-l piardă. Ea"is%ia udei nu-l lăsa ca să se lini$%ească.

îndemna% deci pe sul%an ca să-l p#(%ească la cur%e pe #achim pen%ru a discu%a cu el despcredinţă.

/ăcându-se discuţie în%re ei în (aţa sul%anului pen%ru dreap%a credinţă e"reul a rămas ru$ina% %#a%e în%reările. Măr%uriile aduse de înţelep%ul ierarh au as%upa% *ura "icleanului "izir.

en%ru ru$inea as%a se *ândea că de acum î$i "a pierde încrederea cea mare pe care # a"ea sul%an $i cău%a %#% %impul să prindă în cursă pe S(ân%ul erarh.

2upă ce s-a %ermina% discuţia, e"reul a zis că%re pa%riarh J6ris%#s "ă spune la )"an*helie ccine are credinţă câ% un # de mu$%ar, p#a%e să urnească $i munţii din l#c. 2eci dacă "ei mu%a%u mun%ele acela, care se "ede în (aţa n#as%ră Adepar%e în zareB, a%unci am să cred $i eu în le*"#as%răF

a%riarhul a primi% pr#punerea, dar a ceru% să-i dea ră*az 3 zile ca să se pre*ă%ească.

2upă 3 zile a "eni% iar la pala%. c#l# (iind de (aţă sul%anul $i "izirul e"reu, S(ân%ul erarh %ămâia% de %rei #ri mun%ele din zare, ap#i a (ăcu% semnul S(in%ei 'ruci, chemând prea s(ânumele 2#mnului.

n clipa aceea, la "ederea %u%ur#r, s-a des(ăcu% mun%ele în %rei părţi $i a începu% să se mi$%e că%ce%a%ea leCandriei.



/iind cuprins de spaimă, sul%anul a s%ri*a% Ja%riarhule, iză"e$%e-ne, p#runce$%e mun%elui s%ea, căci al%(el ne pierdemF

%unci S(. #achim a r#s%i%

J n%ru numele 2#mnului n#s%ru isus 6ris%#s, s%aiF $i s-a #pri% a%unci pe l#c mun%ele, care a%unci se cheamă J2ur 2a*F pe lima %urcească, iar pe r#mâne$%e se %âlcuie$%e JS%ai Mun%eF

Crucea vieţii omeneşti

Jn creştin odinioară

3ot se căina mereu:Hrea mai este Crucea astaCe mi-a dat-o *umnezeu.

Cum o dau nu-mi iese bine*e necazuri nu mai scap;i muncesc din !reu ca boulână cad lân!ă proţap+

7aca alţii sunt mai leneşi şi



trăiesc mai în belşu!@umai mie 8vorba ceea9 )boiinu-mi mai tra! la "u!.

;i ofta creştinul nostru şimereu era cârtind@imeni nu putea odată să-l

audă mulţumind.nsă Cel de sus ărinte, carea"ută pe mişelCăutând din cele sfinte,cercetatu-l-au pe el:

trimis la el un în!er @oaptea când dormea trudit;i luând pe om de mână

%-a urcat pe deal la 1chit.

1e făcea că este ziuă;i erau numai ei dointre nişte Cruci frumoase5elurite după soi.

Jnele erau de aur,ltele de fier şi lemn,

*e ar!int şi de aramă,5iecare cu un semn.

&ice în!erul atuncea:)7a-ţi o Cruce care vrei@umai potriveşte-o bineşi te-ntoarce la bordei.

%acom el apucă-n !rabă, ceade aur mai întâi

ncercând s-o tăbârcească pevoinici umerii săi.

*ar nu-i chip ca s-o urneascăşi privind la ea cu "ind1e po!oară mai la vale,la o Cruce de ar!int.

*e prea multă strălucire

@u te poţi uita la ea,



*ar voind el s-o ridice'ede că-i !rozav de !rea.

1e mai uită, iar încearcăână ce îşi ia de seamă1ă-şi alea!ă altă Cruce,3ot frumoasă, de aramă.

*ar în ciuda lui şi aceeapentru dânsul este !reaCea de marmoră mai tare,cea de fier cam tot aşa.

%ân!ă ele, mai la vale,vede sub un copăcel,Cruce de ste"ar uşoară,numai bună pentru el.

O ridică deci şi pleacă,7ară în!erul pe druml întreabă pentru Cruce,dacă-i mulţumit acum.

1lavă *omnului, răspunde,3are-s mulţumit cu ea,Căci din toate numai asta

(ste după vla!a mea+n!erul atunci îi zice:Omule nemulţumit,entru Crucea vieţii tale3otdeauna ai cârtit+

stăzi te-am adus anumeCa să-ţi fie ţie semnCă nici una nu poţi duce

*ecât Crucea cea de lemn.

sta este )Crucea vieţii datăţie de când eşti*eci lui *umnezeu dă slavăşi de-acum să nu cârteşti.

Cele de metaluri scumpesunt a oamenilor sfinţi

Care sufăr pânSla sân!e,



întru !rele nevoinţi.

7ară tu cu sărăcia lesnete vei mântui,*acă vei păzi credinţaşi răbdând vei mulţumi+

Semnul Sfintei Cruci

1emnul crucii este nouă1cutul cel mântuitor Care depărtează răul

;i ne dă la toate spor.*eci să facem cum se cadeCreştinescul nostru semn,Căci vră"maşii fu! atunciaCa de prea cinstitul lemn.

7ar acei ce bat în cobză;i pe cruce o în!ânău sămânţa necredinţii

;i pecete rea la mână+@-au evlavie în suflet@ici ruşine la obrazlecăciune nu pot faceCă-i boierul pe !rumaz+

*omnul cerurile pleacăentru neamul omenesc7ar la (l să-şi plece capul

2ulţi creştini nu se silesc.



(l întinde sus pe cruce2âinile dumnezeieşti3u măcar a face semnulOmule nu te sileşti.

(l ne mântuie creştine

1ăvârşindu-se pe lemn7ară tu socoţi ruşineCa să faci al crucii semn+

*e drumul crucii mele

"ută-mă, 1tăpâne *oamne1ă mer! şi eu pe-al Crucii drumCăci lar!ă mi-a fost calea vieţiie care mers-am pân-acum.Când sub a Crucii !reutatemi va slăbi !rumazul meu3rimite-mi a"utor atunceaCa oarecând pe Chirineu.

proape de sfârşit 1tăpâne,Când chinul este mai amar,1-aud şi eu fă!ăduinţa4ostită către cel tâlhar+

1ă am atunci o mân!âiere1ă fiu părtaş la cina 3arecum erai la 4ăsti!nireCu 3atăl întru 1lava 1a.



recum vedea atunci pe 2aicaproape, lân!ă Cruce stând,1ă văd şi eu pe lân!ă minee păzitorul meu cel sfânt+

%a despărţirea pământească,rimeşte-mi pe sărmanul duh

Ca nu cumva să aibă silă%a vameşii cei din văzduh+

poi mer!ând la "udecată3u fii preamilostiv atunci1ă nu mă osândeşti, 1tăpânen focul veşnicelor munci.

*ărintele Iac!int al *utnei ' Cuv-nt la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci



J'el ce "#ie$%e să "ină după Mine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze MieAMarcu 8, 34B

7ubiţi credincioşi, 2are este taina şi puterea 1fintei Cruci+ *e la facerea omului şi până la întrupar*omnului nostru 7isus 0ristos, nu a fost cunoscut semnul 1fintei Cruci, nu se ştia că prin ea se vmântui tot neamul omenesc. #a, din contră, crucea era socotită ca un semn de ocară. Cu toaacestea, crucea şi atunci făcea minuni. (a şi atunci lucra în lume, dar nu direct, ci prin închipuir

prin simboluri.1imbolurile cele mai obişnuite ale 1fintei Cruci din 'echiul 3estament sunt:

− pomul cuno*tinei binelui *i răului, din mi>locul @aiului,− toia'ul lui oise, care prin întruchiparea crucii a despărit în două apele ării @o*ii2− lemnul care a îndulcit apele cele amare ale mării din pustiul Arabiei2− *arpele cel de aramă, care a fost înălat pe stâlp înalt în mi>locul poporului,− toia'ul lui Aaron care odrăslise etc$

1emnul 1fintei Cruci a mai fost închipuit de 7saac, care a binecuvântat pe fiul său 7acov cu mâinîncrucişate şi de 2oise, care a stat cu mâinile întinse la ru!ăciune, în formă crucii, până ce evreii abiruit pe amaleciţi 87eşire9.*ar taina crucii este ascunsă de la început în toată zidirea, căci toate sunt făcute în chipul cructoate se mişcă în forma crucii. ;i pentru ce toate acestea< en%ru că %aina mân%uirii lumii pe crucprin pa%imă, prin su(erinţă, a (#s% de la începu% rândui%ă de 2umnezeu $i ascunsă în (ieca(ăp%ură.

Ce este altceva o pasăre care &boară, dacă nu o cruce care înfruntă vânturile *i biruie*înălimile vă&duhuluiJCe este un fir de iarbă sau o floare cu petalele desfăcute, dacă nu o cruce împodobită în mde culoriJCe este un copac cu cren'i *i frun&e, dacă nu un turn înalt cu multe *i nenumărate cruciJCe este cerul înstelat, dacă nu un covor minunat cusut cu cruci de stele de mâna nevă&utul

umne&eu, stele care se mi*că *i răspândesc ra&e de lumină numai în forma cruciiJ

*ar cel mai puternic simbol al crucii este însuşi omul. *eci, până la întruparea *omnului, cruclucra în lume numai prin umbre şi închipuiri, iar la înălţarea *omnului pe Cruce ea s-a sfinţit,primit puteri dumnezeieşti, s-a umplut de daruri, a devenit scară către cer şi stea! de biruinţă

creştinătăţii. 2in clipa când crucea ca # mamă @-a pur%a% pe 6ris%#s pe raţele ei $i @-a ară%în*eril#r $i #amenil#r, din clipa aceea crucea înseamnă Jlun*imea, lăţimea $i înălţimea dra*#s%lui 2umnezeuF (aţă de n#i, #amenii A S(ân%ul Kri*#rie de ?RssaB.

7ar după alţi tâlcuitori, crucea se poate înţele!e şi altfel. =raţul "er%ical al crucii înseamnă pu%ere2umnezeirii, care "e$nic rămâne neschima%ă $i s%ăpâne$%e %#a%e cele de sus $i cele de #s, iraţul #riz#n%al al crucii înseamnă %#a%ă lumea cea zidi%ă, care a%ârnă de pur%area de *riă a l2umnezeu. Şi ac#l# unde se în%âlnesc raţele crucii, ac#l# se în%âlne$%e 2umnezeu cu #muac#l# se împrie%ene$%e cerul cu pămân%ul, ac#l# es%e al%arul inimii #mene$%i, ac#l# se înal

=iserica dra*#s%ei cre$%ine, ac#l# arde "e$nic (#cul dumnezeie$%ii iuiri.



*upă patima cea de bunăvoie, umbrele au dispărut, tainele s-au descoperit, blestemul s-a schimbîn binecuvântare, moartea în izvor de apă nouă, mormântul s-a transformat în biserica creştină, toia!ul lui 2oise s-a înlocuit cu toia!ul Crucii lui 0ristos. 7ată roadele dra!ostei lui 0ristos. 7aisprăvile crucii de două mii de ani+ ;i primul care ne-a iubit atât de mult a fost Cel care ne-a zidit,fost Cel care a dus întâi crucea pentru noi, adică 7isus 0ristos, 2ântuitorul lumii.

2ar pen%ru mân%uirea n#as%ră nu a (#s% numai a%â%, ⇒ ca 4ristos să stea pe cruce *i noi pe scaune, =l sus *i noi >os,⇒ =l să sufere pentru noi *i noi să ne desfătăm sub crucea -ui,⇒ =l să bea oet *i fiere iar noi să ne îmbătăm de vin,⇒ =l să rabde spini *i sulia pentru noi, iar noi să primim cununi de biruină,⇒ =l să prive'he&e, iar noi să dormim,⇒ =l să"*i dea viaa pentru noi, iar noi să luăm viaa *i cinstea semenilor no*tri$

− acă 4ristos &ide*te, iar noi dărâmăm, în &adar mai trăim$

− acă 4ristos adună, iar noi risipim, spre osândă ne"am născut$− acă 4ristos suferă, iar noi ne veselim, fără folos trăim, căci nu ne mântuim$

'e %reuie dar să (acem ca să ne mân%uim 1ă facem ce a făcut şi 7isus 0ristos. dică să ducecrucea vieţii noastre asemenea %ui, aşa cum ne vorbeşte (van!helia de astăzi. uziţi ce zi*omnul: J'el ce "#ie$%e să "ină după Mine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i Să-Mi urmezMieF AMarcu 8, 34B. @u zice ca tot omul să-şi ia crucea, ci numai )cel ce voieşte să vină dup2ine. <edeţi câ% de mare es%e "#inţa $i lier%a%ea #mului ?ici nsu$i 6ris%#s nu i-# răpe$%e. p#i Jsă se lepede de sineF . 'um dică să se lepede de p#(%ele sale, de plăcerile %rupului să

de lăc#mie, de z*ârcenie sau de haine scumpe, de "#ile sale, de %ru(ia "ieţii aces%ea $i de %păca%ul.

Şi după aceea ce să mai (acă JSă-$i ia crucea saF. @u spune să ia crucea lui 0ristos, ci fiecare a sa cruce şi s-o poarte. Căci 0ristos sin!ur şi poartă crucea %ui.

dică cei căsătoriţi să-şi ducă crucea vieţii de familie, văduvele 6 crucea văduviei, fecioarelecrucea fecioriei, călu!ării 6 crucea pustniciei, bolnavii 6 crucea suferinţei.

ar după ridicarea crucii, ce %reuie să mai (acă cre$%inul JSă-Mi urmeze MieF - zice *omn

Jnde< e 3abor, unde este atâta bucurie şi lumină< @u+ 1au la malul 3iberiadei, să se îndestuleze peşte< @u+ 1au în pustie, să se sature din pâinile cele înmulţite< @u+ *ar unde să-7 urmeze 0ristos< colo unde a mers şi (l, adică acolo, pe Hol!ota sau în văzul lumii şi al în!erilor. ;i ce facă acolo< 1ă se odihnească de cale< @u+ 1ă facă ce a făcut şi *omnul. 1ă se răsti!neasîmpreună cu (l şi alături de (l, acolo, afară de tabără, ca să şi învieze o dată cu (l. dică să sufeocările oamenilor, să sufere necazurile vieţii, să biruiască ispitele trupului, să primească palme spini pe frunte de la rude, de la prieteni şi chiar de la copiii săi, apoi să moară ru!ându-se pentru ecesta este drumul, aceasta este calea mântuirii şi acesta este paharul lui 0ristos.



2ar p#a%e cine"a mă "a în%rea 'ând pes%e %#% cresc a%â%ea (l#ri, când pămân%ul es%e plin da%â%ea r#ade, de s#are $i iz"#are, de lumină $i a%â%ea des(ă%ări, pen%ru ce mă sile$%i să p#r% îspa%e # cruce a%â% de *rea, să su(ăr spini $i cuie în %#a%ă "iaţa mea !are eu nu am acela$i drepla "iaţă, la (ericire pe pămân% ca $i ceilalţi #ameni !mule, nu-ţi (ac ţie s%râmă%a%e ces%ea nsun% cu"in%ele mele, ci ale lui isus 6ris%#s. Şi nici )l nu %e sile$%e pe %ine să su(eri împreună c)l $i să %e răs%i*ne$%i ală%uri de )l. 'ăci l auzi ce zice numai Jcela ce "#ie$%e să "ină dupMineF. )l nu-l sile$%e pe #m, ci numai îl cheamă. ?u-l %ra*e de mână, dar # "iaţă în%rea*ă

a$%eap%ă să "ină la p#căinţă. 2acă "#ie$%i "iaţa, "in#. 2acă iue$%i m#ar%ea $i lumea, rămâi pl#c. 2acă crezi că nu "ei muri $i că "ei (i (erici% (ără 6ris%#s, mer*i pe calea cea la%ă a pierzăriar dacă Jiue$%i-"iaţa $i d#re$%i să "ezi zile uneF As. 33B, sile$%e-%e să mer*i pe calea ceîn*us%ă a p#căinţei.

l%ul p#a%e iară$i "a în%rea 2ar pen%ru ce a%â%a chin, su(erinţă, cuie, spini $i cruce pen%6ris%#s în %#a%ă "iaţa aceas%a entru mântuirea sufletelor noastre, căci auzi ce zice mai depar1fânta (van!helie: J'ine "a "rea să-$i mân%uiască su(le%ul său prin des(ă%ări pierde-l-"a eiar cine î$i "a pierde su(le%ul său prin necazuri pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie, acela se "mân%ui pe el. 'ăci ce "a (#l#si #mului de ar d#ândi lumea $i-$i "a pierde su(le%ul său Sau ce "

da #mul în schim pen%ru su(le%ul săuF AMarcu 8, 3&-3B.

2eci %#a%ă #s%eneala cre$%inului pe pămân% es%e spre a-$i mân%ui su(le%ul său $i a d#ândi "ia"e$nică. Su(le%ul es%e scân%eia lui 2umnezeu în %rupul #mului, es%e c#m#ara ascunsă în ţarinaces%ei "ieţi. Şi cine reu$e$%e să a(le aceas%ă c#m#ară, acela a a(la% %#%ul. 'ine reu$e$%e să a(le p6ris%#s în su(le%ul său, prin credinţă $i (ap%e une, acela a d#ândi% su(le%ul său $i se (am#$%eni%#r al "ieţii de "eci. Su(le%ul se prime$%e de la 2umnezeu prin zămislire. Se curăţă păca%ul s%răm#$esc prin aia #%ezului, se păs%rează cura% prin p#căinţă $i (ap%e une.

5ericit cel ce ştie cum să-şi mântuiască sufletul său. 5ericit cel ce-şi duce cu răbdare crucea viesale. 5ericit cel ce voieşte şi se sileşte să mear!ă pe calea cea strâmtă, care duce la 0ristos+

7ubiţi credincioşi, am auzit că *omnul nostru 7isus 0ristos ne-a poruncit celor ce voim să-% urmăca fiecare să-şi poarte crucea sa.Şi care sun% cele mai #i$nui%e cruci pe care le p#ar%ă #amenii

⇒ Crucea căsniciei,⇒ crucea cre*terii copiilor,⇒ crucea fecioarelor,⇒ crucea văduvelor,⇒ a bătrânilor,⇒ a bolnavilor,⇒ a pustnicilor *i⇒ a tuturor necă>iilor$

Căci fiecare om îşi are pe pământ crucea sa de dus, îşi are partea sa de suferinţă. 7ar de felul cum î

duce crucea sa depinde însăşi mântuirea sufletului său.



;i pentru că văd înaintea dvs atâţia copilaşi care stau lân!ă icoana 2aicii *omnului, ca un buchet crini, voi căuta să vorbesc întâi de crucea celor căsătoriţi. Cu adevărat, !rea şi nu uşoară este cruccăsniciei. Că cei în"u!aţi cu taina nunţii sunt datori să-şi ducă cu multă răbdare, până la moartcrucea familiei. Cei căsătoriţi sunt datori să-şi păzească cinstea casei lor, sunt datori să nască copiisă-i crească în frica lui *umnezeu. 1unt datori să rabde atâtea necazuri, dureri, lipsuri, sărăcie, bofrică, prime"die pentru viaţa şi viitorul copiilor lor, ba uneori să-şi dea şi viaţa pentru salvarea lor.

@u uşoară este şi crucea celor ce şi-au ales să trăiască în feciorie. ceştia toată viaţa trebuie săpăzească simţurile lor, să se lupte cu !ândurile rele, să-şi încin!ă trupul cu crucea postului şi să roa!e neîncetat.

2ai !rea este crucea călu!ărilor. ceştia trebuie să se lupte direct cu diavolii. (i şi-au ales trăiască o viaţă străină de a tuturor. (i trebuie să se lupte împotriva lor, să răstoarne le!ile firii, urmeze în!erilor, să imite pe 0ristos, să-i a"un!ă din urmă pe 1finţi. (i au datoria să se roaneîncetat, să-şi facă buzele biserică şi inimile tron dumnezeiesc. (i au datoria să-şi înfrâneze trupumintea şi toate simţurile de la tot păcatul$ adică să-şi îmblânzească simţurile, să-şi stăpâneas

săltările trupului şi să-şi robească pe trup duhului. 1ă fie cu plânsul înlăuntru, cu lacrimile în ochcu !ândul la moarte, cu mintea în cer şi cu inima la *umnezeu.

Hreu de dus este şi crucea bătrâneţii, când omul este părăsit de toate: şi de puteri şi de sănătate, şi prieteni şi de bucuria vieţii. tunci, )când vor pieri toate !ândurile lui, el trebuie să se lupte frica morţii, cu mustrarea conştiinţei şi cu duhurile răutăţii care l-au robit în viaţă.

*ar crucea suferinţei, a bolilor, cine o va putea purta< Că cei ce zac pe patul suferinţei nu mdoresc nimic în viaţă, decât câte un pahar cu apă să-şi răcorească arşiţa bolii. (i nu mai năluce

avere, nu mai vor case frumoase, nici cinste de la oameni. @u mai vor să se certe cu nimeni, nici se "udece, nici să se desfăteze, nici să se veselească. (i nu pot să mai !uste din dulceaţa acestei vieCi uscaţi de suferinţă, arşi de focul durerii, deznădă"duiţi de deşertăciunea acestei vieţi, zac părăsde toţi pe patul suferinţei, aşteptând o zi mai senină pentru ei. ;i aşa dorm puţin, cu năde"dvindecării, dar de multe ori soarele nu mai răsare pentru ei niciodată.

Hrea este şi crucea văduviei, a sărmanilor şi orfanilor, că toţi aceştia nu mai aud cuvânt bun şi !lde mân!âiere în casa lor. @u mai au pâine caldă pe masa lor, nu lemne la vreme în vatra lor, nu bde prisos în mâna lor, nu haină !roasă în cuierul lor. *e peste tot aud cuvinte de ocară, de râs şi necinste. ;i aşa, cu durere îşi mănâncă pâinea lor, cu lacrimi îşi udă perna lor şi cu suspinuri îşi tr

zilele lor. @umai *umnezeu îi mân!âie şi-i întăreşte în drumul vieţii lor.Şi a$a, (raţil#r, (iecare cre$%in î$i are de dus # cruce în "iaţa aceas%a. ar cine spune că nu sim*reu%a%ea crucii sale, acela mincin#s es%e $i r# al "eacului aces%uia. ar cine nu "rea să-$i crucea $i să urmeze lui 6ris%#s, acela s%răin es%e de 6ris%#s $i nu "a "edea (aţa @ui în "eac.

7ubiţi credincioşi, sus să avem inimile. *aca viaţa noastră este o cruce şi dacă numai prin cruputem a"un!e la *umnezeu, ne putem mântui, apoi avem datoria să ne purtăm fiecare crucea viepe care ne-a rânduit-o bunul nostru 2ântuitor. 7ar cine vrea să-şi uşureze crucea sau chiar să şilepede pe cale, acela trădător este şi va fi "udecat cu 7uda, vânzătorul.



ărinţii care vor să-şi uşureze crucea căsniciei omorându-şi pruncii lor, aceia nu sunt creştini, uci!aşi şi cu aceştia vor fi "udecaţi.

5ecioarele şi văduvele care îşi pierd răbdarea în focul ispitelor şi-şi leapădă crucea, făcând-se casădezmierdărilor mai înainte de le!iuita nuntă, acelea roabe sunt ale lumii, iar nu mirese ale l0ristos.

#olnavii şi bătrânii care se deznădă"duiesc de viaţa lor, care cârtesc în suferinţa lor, care blesteamă în aşternutul lor, care îşi doresc moartea şi nu se lasă în voia *omnului, aceia cu !rmoarte se sfârşesc şi nu vor scăpa de osândă.ăstorii şi pustnicii care nu-şi păzesc dre!ătoria lor, care îşi calcă "urământul lor, care dorm toie!ele lor, care beau şi se veselesc, în timp ce turma lor este sfâşiată de lup, aceia mai !rea osândecât toţi oamenii vor lua. Căci )slu!a care cunoaşte mult, mai mult se va bate.

7ar dacă vrem să scăpăm de toate acestea, să ne ducem cu răbdare şi credinţă crucea vieţii. 3ăcusmeriţi, liniştiţi, cu ru!ăciunea în minte şi cu privirile spre cer, să mer!em pe urmele *omnulu@imeni să nu se împuţineze, nimeni să nu cârtească. uţin mai avem de urcat şi vom a"un!e su

colo ne vom odihni.

*umneavoastră, părinţilor, trudiţi-vă ziua şi noaptea pentru hrana şi buna creşte a copiilor$ marăsplata veţi lua dacă veţi face din ei creştini buni şi fii credincioşi #isericii şi societăţii. %ăsacopiii, cât sunt mici, să se "oace, să se bucure, să slăvească pe *umnezeu, căci ei imită pe în!eri. @le spuneţi necazurile pe care le aveţi. scundeţi-vă lacrimile de ochii lor. ;i aşa, fiecare să urme*omnului nostru 7isus 0ristos. Cei bolnavi să ceară răbdare, bătrânii mân!âiere, săracii hranvăduvele adăpost şi cu toţii mântuire. @imeni să nu fu!ă de lân!ă *omnul, nimeni să nu se ruşinede crucea şi ranele %ui. Căci mântuirea noastră şi a lumii numai prin cruce şi prin rane se va săvâr

min.Adin ărin%ele achin% al u%nei, )di%ura =izan%ină, 5NN



*ărintele Iac!int al *utnei ' rmarea lui Hristos

1ărbătoarea nălţării 1fintei Cruci este una dintre marile sărbători creştine. 'ins%im 'ruc2#mnului $i prin ea cins%im Wer%(a mân%ui%#are a /iului lui 2umnezeu.

'rucea rămâne pen%ru %#ţi cre$%inii un sim#l s(ân%, al%arul pe care s-a er%(i% 6ris%#s, semnceresc al mân%uirii $i al rena$%erii umani%ăţii.

(ste o sărbătoare importantă pentru creştini. *e aceea ea este anunţată cu o săptămână mai devrem8*uminica dinaintea înălţării 1fintei Cruci9, pentru a ne pre!ăti sufleteşte. *upă acestă sărbătoaca un ecou al binecuvântării acestei zile sfinte, duminica următoare este închinată tot Cruc*omnului 8*uminica după înălţarea 1fintei Cruci9.

2ema Evan!eliei #ilei este una cu totul deose+ită5 urmarea lui Hristos şi valoarea sufletulomenesc$

*acă în (van!heliile anterioare 6 din *uminica dinaintea nălţării 1fintei Cruci şi cea a nălţă

1fintei Cruci 6 ni se pune înainte modelul suprem al lui 7isus 0ristos, arătându-ne cum ;i-a purcrucea, în (van!helia de azi, ni se arată e=plicit ce trebuie să facem noi ca să fim următori ai l0ristos.

5iecare om îşi pune, măcar o dată în viaţa sa, întrebarea capitală: care es%e r#s%ul eCis%enţei n#as%re 'are es%e sc#pul en%ru ce %răim @u se poate să nu ne punem aceasîntrebare+ @u trăim la întâmplare sau pentru că s-a nimerit să fim şi noi pe lumea asta.



'a (iinţă *ândi%#are, înzes%ra%ă de 'rea%#r cu %#a%e darurile spiri%uale pen%ru a pu%ea înţele*#mul %reuie să cau%e sensul ade"ăra% al eCis%enţei sale. (larea răspunsului c#rec% aduîmplinire, dă sens (iecărui lucru $i (iecărei e%ape din "iaţa #mului.

Oricât de multe căutări va întreprinde omul pe plan spiritual de-a lun!ul vieţii, atunci când află caladevărului, mulţumirea sufletească nu se poate descrie. 3otul devine mult mai limpede, totul capăsens, totul are un rost.

Mân%ui%#rul n#s%ru isus 6ris%#s a cău%a%, prin %#% ceea ce a (ăcu%, să ne dăruiască răspunsuri în%reările eCis%enţiale care i-a (rămân%a% pe #amenii din %#a%e %impurile.

Hn"ăţă%#rule, ce să (ac ca să m#$%enesc "iaţa de "eciF AMarcu 1N,1B 6 o întrebare care a răsunde multe ori în pere!rinările *omnului. *e fiecare dată, 2arele nvăţător a dat răspunsuri care nrăsună în suflete peste timp, mereu actuale, mereu valabile, mereu autentice.

H!ricine "#ie$%e să "ină după Mine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze MiAMarcu 8,34B 6 iată unul dintre răspunsuri la întrebarea ce să fac<. Jn răspuns plin de sensu

profunde.

n primul rând 2#mnul isus suliniază darul lier%ăţii #mului H#ricine "#ie$%eF sau Hde "#ie$cine"aF. Sun%em (iinţe liere. )s%e marele pri"ile*iu cu care am (#s% înzes%raţi la creaţie. 2ar marele punc% de p#%icnire al #amenil#r, care nu au $%iu% să (#l#sească ine lier%a%ea.

ceastă libertate, această autonomie ne-a fost dată tocmai pentru ca deciziile importante să le luăsin!uri, nesiliţi de nimeni, conştienţi de importanţa şi responsabilitatea fiecărei hotărâri.

=De voieşte cineva= arată faptul că *umnezeu ne-a dat inclusiv libertatea de a-%urma sau de a nu-% urma+ (ste numai decizia noastră. Cu toate consecinţele ce decur! de aici.

"'L urma pe Dumne#eu0 pe Hristos0 tre+uie să fie neapărat un act li+er şi conştient al fiecăromJ @imic nu se poate face bine cu forţa, cu sila, fără libertate. %ucrurile impuse, silite, îl umilepe om, îi anulează statutul său de fiinţă creată după Hchipul $i asemănarea lui 2umnezeuA/acerea 1,5B.

2e "#ie$%e cine"a să "ină după Mine= ? es%e # in"i%aţie la un ac% lier, resp#nsail, c#n$%ien%.

Să se lepede de sine= 6 spune 2ântuitorul mai departe. Jn cuvânt !reu, pe caremulţi nu l-au înţeles şi l-au răstălmăcit. 'orbim mai întâi de libertate, de acest dar care încununează pe om, pentru ca apoi să auzim cerându-ni-se să ne lepădăm de noi+

'e înseamnă #are aceas%ă lepădare *esi!ur, 2ântuitorul nu a vrut să spună cătrebuie să ne lepădăm de personalitatea noastră, de identitatea noastră. Să ne lepădăm de e*#ismaces%a es%e ade"ăra%ul sens al lepădării despre care ne "#re$%e 2#mnul. 1ă lăsăm deoparte tceea ce ne face să ne socotim centrul lumii, buricul pământului, să fim plini de sine. (steinvitaţie la smerenie. O coborâre din acea mândrie care i-a adus omului pierzania. nchipuindu-



cum ar putea fi ca *umnezeu 8dar fără *umnezeu+9, primii oameni au decăzut din fericiraradisului, fericire care îşi avea izvorul numai în prezenţa lui *umnezeu+

Iisus ne dă c!eia spre reăsirea *aradisului pierdut5 să'L urmămJ *ar pentru aceasta trebumai întâi, să ne lepădăm de mândrie, de or!oliul pierzător. *e ceea ce ne face să ne !ândim numainoi, nu şi la ceilalţi. *e aici şi îndemnul 2ântuitorului de a ne iui apr#apele ca pe n#i în$inA@uca 1N,5B.

)s%e # lepădare care aduce reîn%#arcerea în%ru sine, re*ăsirea n#as%ră dinc#l# de închipuiri#r*#li#ase. ?e c##râm de pe s#clul mândriei $i-@ lăsăm ac#l# d#ar pe 2umnezeu )l esSin*urul de"ăr pe care %reuie să-@ urmăm.

Să'şi ia crucea şi să'9i urme#e 9ie= 6 este pasul cel mai important. =ste urmarea lui 4ristos suferină, în moarte *i în 3nviere, în umilină *i în slavă$ =ste asumarea adevăratului destin al vienoastre, destinul cel ve*nic *i nu doar vremelnicia acestei viei atât de trecătoare$

%a fericirea veşnică nu putem a"un!e decât prin Cruce+ Crucea încercărilor, a suferinţelor,

!reutăţilor pe care fiecare le are în viaţă. (le sunt pietre de hotar spre mântuire. 3rebuie să purtăm.

Crucea are multe sensuri, înţelesuri duhovniceşti. *incolo de toate, 'rucea "a (i în%r-ade"sis%emul de c##rd#na%e al "ieţii n#as%re; aCa în care se în%âlnesc cerul $i pămân%ul pen%ru (iecasu(le% în par%e.

"'ţi lua Crucea= înseamnă %#cmai a-ţi accep%a $i asuma des%inul ceresc, acela al c#muniunii c2umnezeu. 'rucea es%e pun%ea care ne duce la )l.

entru că o alternativă viabilă nu e=istă. sta ne-o spune *omnul foarte clar: Hcăci ce- (#l#se$#mului să câ$%i*e lumea în%rea*ă, dacă-$i pierde su(le%ulF. 3ot zbuciumul nostru pe acest pămâar fi în zadar.

Su(le%ul n#s%ru es%e nepreţui%. )s%e darul cel mai de preţ pe care ni l-a da% 'rea%#rul ar menirn#as%ră nu es%e al%a decâ% de a (i ală%uri de 2umnezeu. >rmându-@ pe 6ris%#s câ$%i*ăm "e$nicie

Cântările bisericeşti e=primă aceste adevăruri în cuvinte pline de sensibilitate prin care cinsti

Crucea *omnului:

H'a un s#are luminezi cu razele %ale pe cei din în%uneric $i pe dem#ni îi alun*i, prea împ#d#i'ruceF (Cântarea a "a, Canonul 0)

HSă pur%ăm 'rucea lui 6ris%#s $i să ne împ#d#im cu ea ca $i cu # cunună de sla"ă. )a espece%ea $i plină%a%ea pu%eril#r mân%uirii. )a es%e iz"#rul $i semnul iruinţei n#as%re. S-# ţinem casele n#as%re $i de-a pururea să # pur%ăm în inimă $i pe piep%urile n#as%reF A S(ân%ul #an Kude urB



Aărin%ele achin% al u%nei, )d. =izan%ină, =ucure$%i, 5NN

*ărintele Constantin /aleriu ' Predică la Duminica de după Înălţarea SfnteCruci - Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos

n numele 0a%ălui $i al /iului $i al S(ân%ului 2uh. min.

*reptmăritori şi vrednici de dra!oste creştini în 1fânta #iserică a *omnului nostru 7isus 0ristos.

recum #iserica preamăreşte şi învaţă: ) Mare es%e pu%erea 'rucii 0ale, că s-a în(ip% în mil#c lucrează în lume. nfipt în mi"loc este şi praznicul împărătesc al 1fintei Cruci, ca şi celelalt@aşterea *omnului, nvierea - praznicul central. tât duminica de dinainte cât şi cea de după 1fânCruce cinstesc cuvinte ale (van!heliei privind Crucea.

stfel, cu o săptămână în urmă, din (van!helia după 1fântul 7oan, am auzit: ) Şi nimeni nu s-a suîn cer, decâ% 'el ce S-a c##râ% din cer, /iul !mului, 'are es%e în cer. Şi după cum M#ise înălţa% $arpele în pus%ie, a$a %reuie să se înalţe /iul !mului 8pe cruce9 87oan F,?F - ?Idescoperindu-ni-se taina Crucii, înainte de prăznuirea ei, la ?I septembrie. 1fânta (van!helie



astăzi tot despre Cruce ne învaţă. Şi ne ru*ăm =unului 2umnezeu, 0a%ăl prin /iul în 2uhS(ân%, să înţele*em %aina 'rucii. 82arcu B,FI - M,?9

J Şi chemând la sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis !ricine "#ie$%e să "ină dupMine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie. 'ăci cine "a "#i să-$i scapsu(le%ul îl "a pierde, iar cine "a pierde su(le%ul său pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie, acela îl "scăpa.

'ăci ce-i (#l#se$%e #mului să câ$%i*e lumea in%rea*ă, dacă-$i pierde su(le%ul Sau ce ar pu%ea dea #mul în schim pen%ru su(le%ul său 'ăci de cel ce se "a ru$ina de Mine $i de cu"in%ele Melîn neamul aces%a des(râna% $i păcă%#s, $i /iul !mului Se "a ru$ina de el când "a "eni în%ru sla"0a%ălui Său cu s(inţii în*eri.

Şi le zicea l#r Aucenicil#r $i cel#r de (aţă, $i n#uăB de"ăra% *răiesc "#uă că sun% unii, din cei s%au aici A$i acumB, care nu "#r *us%a m#ar%ea până ce nu "#r "edea împărăţia lui 2umneze"enind in%ru pu%ere.F

7ubiţilor, să ne ruăm toţi să lumine#e +unul Dumne#eu ,n Du!ul Sf-nt inimile noastre ,nţeleem nerăitele taine din aceste cuvinte$ m prăznuit acum două zile, în ?I septembrie, aflarea 1fintei Cruci, în pământ, unde fusearuncată şi în!ropată. 'ăci a %rimis împăra%ul '#ns%an%in - căruia i se ară%ase pe cer S(ân'ruce, "es%indu-i-se Jrin aces% semn "ei în"in*eF - pe s(ân%a sa mamă la erusalim, $i, cru*ăciune $i cău%are AJ 'ău%aţi $i "eţi a(laF, spusese Mân%ui%#rulB au a(la% S(ân%a 'ruce. a%riarhul Macarie a ridica%-#, ca s-# p#a%ă "edea %#a%ă mulţimea. Şi s-a ru*a% S(ân%a )lena $isăru%a%-#; la (el %#ţi cei de (aţă. Şi au s%ri*a% 2#amne miluie$%e.

*e atunci mereu, la ?I septembrie se înalţă şi noi toţi o sărutăm şi zicem, cu moşii şi strămoşnoştri, cu creştinii de atunci, de acum ?GEE de ani: Doamne0 miluieşte poporul şi ,ntreaa lum2a$ i Crucea 2a0 Doamne0 să o simţim unindu'se0 identific-ndu'se cu noi ,nşine0 căci ,n c!ipcrucii ne'ai #idit$

Şi /iul lui 2umnezeu, 2#mnul $i Mân%ui%#rul n#s%ru, cum spune S(ân%ul %anasie cel Mare,ales să m#ară pe 'ruce pen%ru aces% (el unic de a muri cu raţele deschise, îmrăţi$ând lume'rucea ne îmrăţi$ează. n (iinţa ei adâncă ea es%e iuire. ) însă$i desc#perirea 2umnezeirii 'reaţie $i în mân%uirea lumii. n %#a%e se desc#peră iuirea $i crucea 2umnezeului 'el "e$ni'el nezidi%, pen%ru n#i, zidirea lui.

1untem creaţi după chipul lui *umnezeu şi în perspectiva infinitei asemănări cu (l. ceasta esdefiniţia a tot omul. ;i deşi omul, prin păcat, a căzut, chipul lui *umnezeu a rămas întipărit$ e dneşters, de nedistrus. m lepăda%, cum spun S(inţii ărinţi, asemănarea; dar chipul nu l-apierdu%. 'hipul lui 2umnezeu (iind în%ipări% în n#i, sun%em deci păr%a$i eCis%enţei lui 2umneze$i, a%unci, nemuri%#ri. 'ăci 2umnezeu nu-$i ia înap#i nici darul nici chemarea. Dămâne în n%aina chipului lui 2umnezeu - chipul 'rucii. n el $i prin el lucrăm asemănarea - luând cruc@ui.

*e aceea aşa începe 2ântuitorul acest cuvânt: )'el ce "#ie$%e să "ină după Mine 6 să se uneas



real cu 2ine, intru asemănarea 2ea$ şi aceasta cu voinţă. Spune dumnezeiescul MaCiMăr%urisi%#rul 'hipul din n#i e de ne$%ers, de nedis%rus Animic nu se dis%ru*e din ce a zid2umnezeuB, iar înţelepciunea $i ună%a%ea lui 2umnezeu - adică lucrarea asemănării - ţin d"#inţa n#as%ră, de lier%a%ea n#as%ră.

Doamne0 ,nvaţă'ne să ne lucrăm li+ertatea0 s'o trăim ca să ne facă li+eri cu adevărat$ Căadevărul ne face liberi. ;i, *oamne, 3u eşti devărul$ în voinţa noastră şi în libertatea noastră: )'

ce "#ie$%e să "ină după Mine - şi aici vine un cuvânt parcă mai !reu decât celelalte - să se lepede sine.%a acest cuvânt, de atâtea ori rostit şi tâlcuit în felurite chpiuri, îndrăznim a cu!eta şi noi astăîmpreună. 'e înseamnă Jsă se lepede de sineF, să %e lepezi de sinea %a 1-a zis de atâtea ori: păcat. *ar în ce constă păcatul în lucrarea lui, în arătarea lui. ăca%ul, cum Scrip%ura îl desc#perpunându-l în "ăzul c#n$%iinţei %u%ur#r, es%e insu(la% Anu inspira% numai 2umnezeu ne inspirde dem#n, su chipul $arpelui, că%re )"a )<-a zis 2umnezeu că de "eţi *us%a din p#mcun#$%inţei inelui $i răului "eţi muri ?u "eţi muri, ci "eţi (i ca ni$%e dumnezei, cun#scâninele $i răul . ici este arătarea şi un fel de început al păcatului: 'eţi fi ca nişte dumnezei$ veţivoi dumnezei 8e la plural scris în 1criptură$ de aceea au şi apărut idolii9, cunoscând binele şi răul

decizând voi ce este bine şi rău. 1ă luăm aminte o clipă: )ca nişte dumnezei. 3u să-ţi devdumnezeuD n locul lui *umnezeu eşti ispitit să pui un nou început, aşadar. 3âlcuiam şi altă danoi: or!oliul, mândria. Când %ucifer a voit să-şi pună tronul alături de Cel preaînalt. (l, %ucifepurtătorul de lumină, alături de Cel reaînalt. ;i, spune roorocul: )!, cum ai căzu%, @ucea(ăr 72ântuitorul l-a văzut căzând, cum citim după sfântul (van!helist %uca: )<ăzu%-am pe Sa%ana un (ul*er căzând din cer . 'ăderea în #r*#liu, cum ne-a lumina% 2umnezeu să # %âlcuimîncercând să pui în %ine începu%ul. 2ar înţele*i de#da%ă că %u nu-ţi e$%i începu% )ra un %imp cân%u nu erai.

m folosit acest cuvânt pe care l-a insuflat demonul lui rie, la 1inodul de la @iceea, care spundespre 2ântuitorul, 5iul lui *umnezeu şi 5iul Omului: )(ra un timp când nu era. Şi S(ân%%anasie a spus J'um ne-ar pu%ea mân%ui cine"a dacă nu e 2umnezeu însu$i, deci d"e$nicieF ;i numai demonul a insuflat acest cuvânt, pentru că el însuşi, fiind adus de la nefiinţă fiinţă, căzând în această mândrie nemăsurată, a vrut să fie în locul lui *umnezeu. 7ar ispita lasupra omului aceasta a fost: )'eţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând binele şi răul şi )nu veţi mur%unci, dam $i )"a au "ăzu% că sun% *#i. S-au deschis #chii l#r $i au "ăzu% că sun% *#i de har, lumină di"ină, că sun% în %imp "eniţi. Ochii demonului s-au deschis întâi. (l a văzut că e adus de nefiinţă la fiinţă şi, căzând, l-a ispitit şi pe om, să-l întoarcă înapoi, spre nefiinţă. *e aceea, dnefericire, când moare cineva, mulţi spun că a trecut în nefiinţă. *oamne păzeşte+ *umnezeu nu m

trece în nefiinţă ce a adus la fiinţă, ci trece în nemurire.

'ăci pr#%#părin%ele dam cu"ân% adânc al S(ân%ului MaCim Măr%urisi%#rul -, călcând p#rundumnezeiască, a da% (irii al%ă #âr$ie decâ% cea din%âi, c#ns%a%a%#are din plăcere. lăcerea, caîma%ă, a%â%a p#(%ă #menească, s(âr$ind în m#ar%e, prin durere. S(ân%ul MaCim mereu indiaces% drum în%re plăcere $i durere ăca%ul in%ră prin plăcere $i s(âr$e$%e în durere; din durecau%ă al%ă plăcere $i iar aun*e la durere. Şi a$a, pendulând în%re plăcere $i durere, în cele diurmă m#ar%ea îi pune capă%. dam, la sfatul şarpelui, a născocit o plăcere ce nu era urmarea undureri de mai înainte, dar care ducea la durere. rin aceasta i-a dus, cu dreptate, pe toţi cei născu

din el după trup, împreună cu sine, la sfârşitul morţii prin durere datorită obârşiei lor nedrepte d



plăcere. *e aceea a venit 5iul lui *umnezeu în lume şi 1-a făcut Om, dând firii altă obârşie, prindoua naştere, din *uhul 1fânt, obârşie pe care o duce, prin osteneală şi durere, prin Cruce, prmoartea atotcuvenită a lui dam 8căci îşi avea obârşia în neascultare9, la înviere, desfiinţânmoartea.

2e aceeea spune Mân%ui%#rul Jsă se lepede de sineF cel ce "rea să "ină după Mine să lepedaceas%ă %ra*edie a căderii. @epădarea a%â% a #r*#liului, a mândriei începu%ul a %#% păca%ul, câ%

a s%ării de în%uneric în care %e s#c#%e$%i simplu (ăp%ură, ne(iinţă. n s%area %a limi%a%ă, măr*ini%ă,simţi că %emeiul eCis%enţei %ale e 'el "e$nic 3u eşti zidit, dar adus de la nefiinţă la fiinţă de Cveşnic. Să simţi ,n tine0 acel "min al lui Dumne#eu5 Să fieJ

)Să se lepede de sine0 să'şi ia crucea. 'rucea care a răs%i*ni%, a #m#râ% păca%ul. 'ăci er%(a num#ar%e; es%e %aină a iuirii; es%e a (i cu (aţa că%re 2umnezeu, 0a%ăl, /iul $i 2uhul S(ân%. ?umîn despărţirea de )l eu cad în m#ar%e. ;i dacă dam, prin păcat, a schimbat starea de "ertfă, iubire către *umnezeu, în stare de moarte, 0ristos, prin Cruce, a transformat moartea în "ertfă.

2oate cuvintele Lui de pe Cruce au fost acest luminos drum de la moarte la viaţă0 d

transfiurare a morţii ,n ertfă5

• )*ărinte0 iartă'le că nu ştiu ce fac 6 cuvânt al iubrii$• către mama %ui şi 7oan, ucenicul: )9amă0 iată fiul tău. %ui: )Iată mama ta.• 1au răsti!nitului: )"stă#i vei fi cu mine ,n rai.• 1au: )Dumne#eul 9eu0 Dumne#eul 9eu0 pentru ce 9'ai părăsit6 - rostind cuvinţe

psalmistului 8s AE, ?9, adică părăsirea noastră şi căderea lui dam, transfi!urand-o.• 4ostind )9i'e sete 6 2i-e sete de toată umanitatea.• )Săv-rşitu's'a 6 în Cruce săvârşind taina mântuirii.• ;i )*ărinte0 ,n m-inile 2ale ,ncredinţe# du!ul 9eu.

Şi m#ar%ea n#as%ră însă$i se %rans(i*urează în er%(ă dacă în chipul aces%a luăm crucea c6ris%#s $i r#s%im cu"in%ele @ui de pe cruce, %răindu-le.

)D Să-$i ia crucea $i a$a să-Mi urmeze. n%rea*a "iaţă a n#as%ră e un sui$ al crucii, pur%ând n#i $i %rans(i*urând mereu în n#i cu"in%ele de pe cruce ale Mân%ui%#rului. Şi a$a înain%ăm splumină, iuiţil#r. 'rucea se desc#peră în%#cmai în lumină.

;i continuă 7isus: )'ăci cine "a "#i să-$i scape su(le%ul său îl "a pierde, iar cine "a pierde su(le%său pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie acela îl "a scăpa. Cine va voi să-şi scape sufletul 6 adică te salvezi prin tine, conform acelui cuvânt demonic 6 )veţi fi ca nişte dumnezei$ tu îţi eşti propridumnezeu.

) ar cine î$i "a pune su(le%ul său pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie îl "a câ$%i*a. dică în numelui 7isus. @u te poţi mântui prin tine$ tu eşti venit de la nefiinţă la fiinţă. entru care spune, mdeparte, atât de puternic şi adânc cuvânt: )'e-i (#l#se$%e #mului să câ$%i*e lumea în%rea*ă dacă-pierde su(le%ul său, sau ce ar pu%ea #mul să dea în schim pen%ru su(le%ul său.



- lt cuvânt de adâncime ne!răită+ 1ufletul, împreună cu trupul în care trăim, ca un fel de locaş sufletului. 1ufletul e unit cu trupul, dar nu e tot una cu el. ( şi unit şi deosebit. O taină a sufletulu;i port mereu în mine această durere, pe care o mărturisesc: @u trăim îndea"uns taina sufletulnostru, de aceea nici nu-i simţim în adânc adevărul, realitatea lui. @oi trăim prea mult cu faţa căttrup, către cele trupeşti. ;i toate cele trupeşti, materiale, atât de adânc s-au întipărit în noi, încât amers până a spune că materia e totul. ;i spun aceasta fără să !ândească nefericiţii oameni că nimnu s-ar fi construit fără suflet, fără !ândire. *e aceea, a"un!em atât de !rav îndobitociţi 8

dobitoacele9, pentru că desconsiderăm sufletul. @imic nu se zideşte fără suflet, fără !ândire, caeste fructul sufletului. 3otul e !ândire. Orice făptură este o operă, este o !ândire a &iditorului.

;i aşa de frumos şi adânc spune dumnezeiscul MaCim Măr%urisi%#rul JSu(le%ul es%e ec#îndepăr%a% al "#cii 'u"ân%ului. 2ar de$i l#cuie$%e su(le%ul în %rup, e al%ce"a, esenţial al%ce"a1pusese nţeleptul biblic: ) Şi se "a p#*#rî %rupul în pămân%ul din care a (#s% lua%, iar su(le%ul 2umnezeu, cel ce @-a da% . Şi %âlcuind a$a, dumnezeiescul MaCim dă %rei carac%ere su(le%ulurimul es%e simplu $i indi"iziil, în%r-un %rup împărţi%, dispersa% Aîn miliarde de celuleB. Cumspus marele ăulescu: sufletul este a'entul finalităii, factorul, con*tiina acestui trup, pe carecălău&e*te$ Conştiinţă pe care a suflat-o *umnezeu şi o suflă în fiecare dinte noi atunci când

unesc cele două celule 6 paternă şi maternă. tunci &iditorul suflă în fiecare un suflet unic,conştiinţă unică, un factor activ, luminos, nemuritor, care călăuzeşte trupul şi-l insuflă spdesăvârşire 8pentru care câte un trup se sfinţeşte9.l d#ilea carac%er su(le%ul es%e nemăr*ini%, în%r-un %rup aduna%, măr*ini%. Cu toţii suntem într-anumit loc. *ar nu simţim că sufletul nostru nu e măr!init în acest loc în care ne aflăm< *eşi în timzidit, eu pot !ândi la începutul meu şi la începutul lumii însăşi, dincolo de mar!inile universului, acest suflet chemat de Cel veşnic să e=iste. *eşi în trup, e altceva, depăşind trupul.Şi mai dă încă un %âlc dumnezeiescul MaCim, zicând el care e mi$ca%, $i se schimă. 3rupnumai aparent se schimbă, îmbătrâneşte, mai curând. *ar sufletul se mişcă. (l cade, dar se şi înalţ

7ar când se înalţă cu !ândirea şi transfi!urează materia aceasta, o face vie, o face luminoasă 8sîntunecată9. ;i nu din el, ci din Cel care dă şi lumină şi strălucire şi înălţare, Care te înalţă cătnemurire. 2e aceea, $i ru*ăciunea, "iaţa duh#"nicească, %e în"aţă să %e lepezi de sine să %e lepede %#% ceea ce %e lipe$%e numai de lumea aceas%a, care-i %recă%#are. %unci su(le%ul se înalţă cum spune dumnezeiescul 'alis%, în mi$carea lui e nemăr*ini%. ?umai su(le%ul se inalţă că%re 'nemăr*ini%. *e aceea nu e vrednicia ta să rămâi numai la cele trecătoare. ;i, în tra!edia aceasta care am contemplat-o, când acele minţi bolnave, sărmanele, demonice, au aruncat moartea, mi-azis: *oamne, acestea, parcă odată mai mult îţi descoperă cum demonul distru!e. *ar mă ru!apentru sufletele acelea care erau în chinurile morţi, şi ale celor din "urul lor, care au supravieţuDă'ne lumina 2a0 Doamne0 şi să ,nţeleem că0 peste toate0 taina luminii 2ale0 a nemuririi0

veşniciei0 ,nalţă sufletele noastre$

m înţeles, deci, din cuvântul 2ântuitorului: )'e-ar (#l#si #mului de ar câ$%i*a lumea în%rea*dar $i-ar pierde su(le%ul $i ce ar da #mul în schim pen%ru su(le%ul său, atât de limpede acum, lumea întrea!ă nu poate avea ca preţ sufletul. Că sufletul pe toată o cuprinde şi lumea întrea!ă poate măcina, se poate ruina, se poate trece, ca şi trupurile noastre prin moarte, dar sufletuldeasupra tuturor$ pe toate le învăluie. @imic din lume nu-l poate într-un fel măsura sau contrapun'um #ser"ă un scrii%#r credinci#s, /ranc#is Mauriac, dând măr%uria aceas%a, a%â% de sensiipenru #rice c#n$%iinţă a%ă-mă a$a cum am (#s% mereu, de când am (ăcu% cun#$%inţă cu lumea.



Când ne cunoaştem şi ne privim dinlăuntru nu ne vom deosebi cu nimic în ceasul sfârşitului nostde ceea ce am fost de-a lun!ul anilor noştri. *acă eu trăiesc viu taina sufletului meu, cu aceeaprivire strălucitoare, chiar cu mesa care mi-ar fi pusă pe frunte ca o umbră. Căci vechiul om înlănţuie dintr-o certitudine şi o permanentă continuitate a sufletului. O identitate a mea cu minînsumi din tot timpul şi mereu+ ceeaşi identitate, de când eram copilaş, băieţel, adolescenînvăţând în cămăruţa pe care mi-o dăduse mămica. poi, tânăr student, bărbat, cu sarcinile mele lume, s-a schimbat trupul mereu$ dar sufletul, în memoria mea sfântă e acelaşi. ;i va rămâne mere

tot mai luminos strălucind în lumina 2ântuitorului. ;i înţele! atunci, cum ai spus 3u, *oamne: ) 2cel ce se "a ru$ina de Mine $i de cu"in%ele Mele în aces% neam des(râna% $i păcă%#s $i /i!mului se "a ru$ina când "a "eni în%ru sla"a 0a%ălui Său cu s(inţii în*eri . 'u"ân%ul @ui ?imnu p#ţi da în schim pen%ru su(le%ul %ău - păs%rează-l cura% $i el se luminează neînce%a%. Să nu umrească în slăiciunile $i căderile lumii, ci în (aţa lui 6ris%#s 'el în"ia% să s%rălucească mere@ucrează aceas%a, (ă-# "ie în su(le%ul %ău, mai ales prin ul%imul cu"ân% al )"an*heliei.

Căci zicea: ) de"ăr "ă spun "#uă, sun% unii din cei ce s%au aici care nu "#r *us%a m#ar%ea pânce nu "#r "edea împărăţia lui 2umnezeu "enind in%ru pu%ere. *eci, ca să nu te înspăimânţi moarte îţi dă *umnezeu o arvună din împărăţia %ui, aşa cum dăduse 2ântuitorul pe 3abor celor t

ucenici 6 etru, 7acob şi 7oan 6 strălucirea învierii %ui, ca o arvună.

@i%ur*hia n#as%ră, ru*ăciunea, )"an*helia, măr%urisirea $i mpăr%ă$ania n#as%ră, %#a%ă a$ezaren#as%ră în credinţă, în lumină, înalţă su(le%ul . ;i simţim, dacă lucrăm acestea, în noi nemurireîmpărăţia lui *umnezeu venind intru putere. ;i atunci, înţele!em: ?u p#ţi da nimic în schimpen%ru su(le%ul %ău în care luminează 0a%ăl, /iul $i 2uhul S(ân%, cu Maica 2#mnului $i cu %#s(inţii. n chipul $i în pu%erea 'rucii 0ale ne închinăm, 6ris%#ase, s(ân%a în"ierea 0a # lăudăm # mărim.

mi

*rof$ Constantin Becula ' Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci ' Împărăţia lui Dumne#euvenind cu putere



(arcu 8, !"!82 0,

Citim an după an, în lo!ica dată de ărinţii #isericii, (van!heliarul. Construcţia lui ne descoperitmul unei lecturi duhovniceşti a 1cripturii, acordat la ritmul litur!ic al #isericii şi acordânfundament biblic ritmului litur!ic al Ortodo=iei. *uminica aceasta se numeşte după nălţarea 1finCruci. n fond, Ortodo=ia respiră 3ainele mpărăţiei, numai după Cruce, după ce ceasta s-a umplde %umină, asemeni unui 4ai redobândit. 0ristos *omnul este Cel care dăruie din viaţa 1a via

Crucii, o aduce în conştiinţa noastră ca pe o fiinţă vie. *e aici şi cântarea ce i-o adresăm, ru!ăciunea şi răspunsul ce-l primim. #ucură-te, Cruce+) este parola ce schimbă în noi !ardsufletului, le!ând inima noastră de nviere.

re!ătiţi să purtăm Crucea<

Când ucenicul cel de taină, @icodim, caută lămuriri asupra tainelor prezenţei lui *umnezeu în lum2ântuitorul, care folosise de"a e=emple din viaţa pământească pentru a limpezi înălţimile cereşpune întrebarea fundamentală fiecărei vocaţii: cum veţi crede când vă voi spune despre lucrurcereşti< 87oan F:?A9. *e ani de zile asist, uneori neputincios, alteori revoltat, dar niciodată indifere

la atacurile asupra Crucii ca semn de închinare. Cei care îmbrăţişează 1criptura pe post dumnezeu împăiat, bun doar să le servească intereselor şi vorbirilor lor despre *umnezeu, nu c*umnezeu, par că sunt orbiţi tocmai de duşmanul Crucii.

(van!helia din *uminica dinaintea nălţării 1fintei Cruci face amintire de un moment !reu neamului lui 7srael. Când evreii au fost salvaţi privind spre un şarpe de aramă ridicat în mi"locul lola vreme de pustiire veninoasă 8@umeri A?9. n acord cu acea amintire a minunii lui *umneze0ristos *umnezeu spune: ;i, după cum 2oise a înălţat şarpele în pustiu, la fel trebuie să fie înălţ5iul Omului, ca oricine crede în (l să aibă viaţă veşnică) 87oan F, ?I-?>9. Oare să fie 0rist

idolatru şi închinător la chip cioplit, sau oare, insistând pe simbol, uităm de realismul intervenţiei *umnezeu în planul vieţii poporului lui 7srael< @u. *umnezeu nu a vindecat simbolic pe cei atinde muşcătura morţii. 5iul Omului, înălţându-se pe muchia de blestem a Crucii, pe noi ne-a izbăvdin moarte, real şi veşnic. *e aici prima provocare a Crucii în viaţa creştinului: să vadă Crucea vşi dătătoare de 'iaţă.

ărintele rsenie #oca spunea că cine face semnul Crucii trebuie să fie pre!ătit să poarte CruceaCrucea este provocarea cea mai mare a vocaţiei noastre umane, ne aduce dinaintea ochilor mernvierea *omnului, început învierii noastre. celaşi avva rsenie consemna %ecţia 2ântuitorului Cruce: Oamenii veacului acestuia vă vor face şi vouă ce 2i-au făcut 2ie. *e 2-au pri!onit p

2ine, şi pe voi vă vor pri!oni. *acă pe 2ine 2-au denunţat 1tăpânirii veacului acestuia, şi pe vvor pune mâna şi vă vor da în "udecăţi şi vă vor duce înaintea re!ilor şi stăpânitorilor lor şi vă varunca în temniţe pentru vinovăţia numelui 2eu+ *eci păziţi-vă de oameni)+ *e ce atâta pri!oan5iindcă creştinii au ieşit din complicitatea cu păcatul. ;i-au schimbat cetăţenia. (i s-au declarcetăţenii mpăratului Cerurilor) 8vol. 7coane pentru suflet, AE?I, p. ?I9.

(ste limpede că omului de astăzi îi este mai !reu să caute şi să împlinească ri!orile le!ate de adevdra!oste, credinţă şi năde"de. @u contezi dacă nu accezi în straturile de mediocritate absurdă omercantilism superficial prin care lumea de azi se susţine. @u pare că respiri dacă nu te înalţi p



culmile unui peisa" uman apropiat de iad, de prăpastia nesmeririi, neiubirii şi necredinţei. *inaintunor atare provocări, sin!ura cu valoare, definitorie, rămâne chemarea Crucii.

voi să voieşti voia *omnului

*uminica după nălţarea 1fintei Cruci lea!ă e=i!enţele chemării de cea mai de preţ e=i!enţă umanurmarea Chemării. @u este prima dată în (van!helie când *omnul cheamă. #iserica prăznuieş

aceste chemări ca nişte noduri de iubire prin care se constituie #iserica. e construcţia aceasminunată, de încredere desăvârşită, se lea!ă de cer toată misiunea #isericii: chemare - răspunstrimitere. *e aceea a te împlini în planul mântuirii înseamnă a primi şi împlini chemarea l*umnezeu în #iserică. 3rebuie mereu să ne reamintim, dinaintea multora dintre cei cărora li se paprea !rea orice misiune pe pământ, ca deznăde"dile care ne cuprind, an=ietăţile care cotrobăsufletele copiilor şi tinerilor ori deznăde"dile bătrânilor, ţin toate de pierderea credinţei în nvieraltfel spus, de refuzul de a asuma Crucea.

ici este cheia de boltă a (van!heliei acesteia. voi să voieşti voia *omnului. te pune îndemâna %ui fără ifose şi false fasoane culturale, a te smul!e din ritualism şi a asuma apostol

ridicării Crucii pe umerii tăi. entru aceea în te=tul acesta evan!helic ărinţii #isericii reuşemereu să identifice treptele pocăinţei: a voi - a te lepăda de tine - a lua Crucea - a urma. 7ar aceasvoinţă ţine de darul lui 0ristos de a împreună-voi cu omul de fiecare dată, întru mântuirea luentru (l, *omnul care face din Cruce semn de biruinţă, mântuirea noastră este o chestiune de viaşi de moarte. entru noi uneori e o chestiune de opţiune, pentru (l e totul să fie rimitorul nostru 4ai. *e aceea apropie mpărăţia mereu de noi, ne-o face apropiată, în zilele o!orârii *uhului 1fâru!ându-ne: propie-te de noi, *oamne, apropie-te...)

Crucea şi simbolurile false ale bunăstării

Cât de lucid vedea 2ircea 'ulcănescu răsturnarea voinţei omului dinspre *umnezeu spre lumdinspre Cruce spre simbolurile false ale bunăstării mediocre. (l arată cum tabla valorilor umane srupt de *umnezeu, iar 5ericirile - trepte ale Crucii mântuirii, s-au transformat în coordonate aiadului pe care suntem îndemnaţi să-l trăim: 5ericiţi cei îndestulaţi - răspunde veacul acesta l0ristos, că a acelora este împărăţia acestei lumi, şi alta nu e. 5ericiţi cei tari, că aceia vor stăpâpământul. 5ericiţi cei cumpliţi şi neîndurători, că aceia nu se vor teme de nimeni. 5ericiţi cei ce rşi se bucură, că aceia de nimic nu au nevoie. 5ericiţi cei îndrăzneţi, că aceia vor avea parte dpraznic. 5ericiţi semănătorii de vânt, că aceia se vor chema fiii furtunii. 5ericiţi cei iscusiţi, că acevor afla taina multor lucruri. 5ericiţi veţi fi, când vă vor slăvi şi vă vor tămâia, minţind pentru vo

că v-aţi aflat plata acum, pe pământ, şi mâine de voi cine o să-şi mai aducă aminte+) 8vol. Creştinîn lumea modernă. 4ăul veacului şi criza #isericii, AE?F, pp. KB-KM9.

Care din fericirile acestea nefericite nu le auzim astăzi, căreia dintre nenorocirile propuse că rod ni-a căzut omul victimă< *oar atârnaţi) de Crucea 2ântuitorului supravieţuim provocării furtunilde astăzi, oceanului de indiferentism şi ateism, de neopă!ânism spilcuit în luciri de vedetism ieftin

#ucuria autentică vine din asumarea Crucii



entru aceasta 2ântuitorul propune lecţia purtării Crucii ca fiind e=erciţiu de împreună-lucrare favoarea omului. vedea mpărăţia venind cu putere este fundamentul vieţii noastre în #isericeste 3aina %itur!hiei, viaţa Ortodo=iei noastre. 1cânteierea de 0ar a otirului care ne cheamă, frică de *umnezeu, cu credinţă şi cu dra!oste), este opusul nefericirilor lumii în care întepenim, poartă cu sine amintirea şarpelui celui de aramă şi a Crucii 2ântuitorului 0ristos. entru aceslu"itorul %itur!hiei rosteşte, îndată după mpărtăşire, minunata ru!ăciune nvierea lui 0ristvăzând...), al cărei te=t spune ...că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea). ărtăşia acest

bucurii nu poate să vină decât din purtarea Crucii lui 0ristos cu 0ristos. @u absurdizarea propriilcruci ori mediocrelor noastre provocări pe care le hiperbolizam prin lipsa de discernământ. @strecurarea noastră pe sub braţele Crucii în colţuri ale obscurantismului, pietismului sterp orisincretismului erodant. lua Crucea înseamnă a identifica corect, e=i!ent, crucea pe care trebuie o porţi. dărui acestei purtări toată ener!ia ta umană, dospită fundamental în focul *uhului 1fânt.taina care ne ţine în viaţă, care ne este 'iaţă. *omnul 0ristos nu ne cheamă la o simplă demonstrade forţă. 3ocmai fra!ilitatea firii umane o cunoaşte *omnul, pentru împlinirea ei în iubire (l poarCrucea. *uminica aceasta, după nălţarea 1fintei Cruci, face din toate zilele vieţii noastre *uminide înălţare a firii umane prin Cruce. Jn praznic prelun!it, dar nu unul al binelui consumist osecularizat prin publicitatea ieftină a lumii, ci un bine fundamental le!at de Cruce şi, prin ea,

*umnezeu - #inele bsolut.

n 4ai nu se poate intra decât purtând Crucea 2ântuitorului

1untem chemaţi să spunem, sufletelor noastre mai întâi şi apoi celor care vor să ne asculte, 2ântuitorul ne vrea întru mpărăţia 1a. Jcenici, tâlhari pocăiţi, păcătoşi întorşi la viaduhovnicească, duşmani întorşi întru dra!oste... entru toţi este loc în 4ai, dar în 4ai nu se poaintra decât purtând Crucea 2ântuitorului. (a face ca mpărăţia să se apropie, să vină cu putere. (smodul în care #iserica vede mântuirea, nu ca pe o tensiune apocaliptică sterp comunicată, ci ca

realitate eshatolo!ică prezentă în permanenţă. Crucea, miezul de mântuire al #isericii.nainte de a fi înălţată în mi"locul poporului, Crucea a fost purtată pe calea Hol!otei, înfiptă miezul culmii Căpăţânii şi în inima iadului, deopotrivă. ( semnul biruirii morţii şi a unui noînceput al lumii. 1ă nu uităm nimic din toate acestea şi să începem nevoinţa pentru mântuire. fiecare zi, pentru ziua cea neînserată a mpărăţiei. Care vine cu putere+



*r$ Dr$ Dorin Actavian *icioru ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Cruci F;Gș ț

7ubi ii mei, (van!helia de azi N2c. B, FI-FB$ M, ? ne subliniază faptul că via a ortodo=ă nu esteț ț

victorie le"eră ci o pierdereV o omorâre a sufletului pentru 0ristos i (van!helia 1a 8v. F>9.ș

%ucru care, la prima vedere, pare ne!ativist la culme.



1au pur i simplu absurdDdacă ne !ândim la faptul că sufletul e spiritual i nemuritorDiar aiș ș

prin verbul apollimi se vorbe te despre distru!ere, pierdere, ruinare, omorâre aDsufletului.ș

2ai pe scurt: cum să î i omori sufletulDsau să îl pierzi pentru 0ristos i pentru (van!helia %uț ș

Cum să fie pierderea un câ ti!D i nu victoria fără drept de apel<ș ș

nsă lucrurile sunt uluitor de frumoase în acest caz.

entru că aici *omnul ne cere nu să ne sinucidemDci să omorâm sau să pierdem sau să distru!edin noi orice păcat i patimă care omoară în noiDvia a duhovnicească. dică dra!ostea de (l i ș ț ș

(van!helia mântuirii.

i astfel un suflet i un trup ascetizateV pline de nevoin ă duhovnicească sunt tocmai împlinirȘ ș ț

cerin ei *omnului: renun ăm la via ă pentru noiDpentru via a cu i pentru (l.ț ț ț ț ș

adar scopul vie ii ortodo=e e acela de a-% face pe *umnezeu centrul vie ii noastre. Ca în "urul %ș ț ț

i cu (l i pentru (l să trăim toate ac iunile, !ândurile i sentimentele noastre.ș ș ț ș

*ar până acoloDtrebuie să ne descentrăm din iubirea de sine.

3rebuie să ie im din buna impresie pe care o avem despre noi în ine.ș ș

dică să renun ăm la faptul de a mai !ândi lucrurile pur uman, e!oist, măr!init ci, mereu, divinț

uman, lăsându-% pe *umnezeu, prin harul 1ău, să ne inunde fiin a, să ne cură ească, să ne îndrepț ț

să ne lumineze spre tot lucrul bun.

entru că asta e pierdereaV omorârea de sine pe care ne-o cere *omnul: renun area la modul nostțde a !ândi, de a sim i, de a ac iona, care e bădăran i necizelatDpentru un mod parado=al ț ț ș

e=isten ă, duhovnicesc, care e plin de profunzime mistică.ț

Căci fără această renun are la tot ce e urât, plictisitor, obscen, diform, !re os, păcătos, neconform ț ț

*umnezeu din !ândurile, sentimentele i via a noastrăDnu putem trăi, cu adevărat, nici o staș ț

reală, adică duhovnicească.

entru că omul e chemat la via a în har, la via a cu *umnezeuD i tot ce nu e din via a cu (l eț ț ș ț

non-via ă.ț

cesta e motivul pentru care *omnul ne pune în prim-plan renun areaV ne!area sinelui fals, caț

înseamnă asumarea Crucii, adică a nevoin elor duhovnice ti, ce ne creează un nou sine, sineț ș

duhovnicesc, pentru a putea să i urmăm %ui 8v. FI9. 1au să trăim o via ă proprie %ui.ț

entru că via a divino-umană pe care noi o trăim în #iserică, adică cea plină de har, e via ă nouț ț

via ă de la zeroDadică răsărităV zidităV fundamentată pe po!orârea harului 3reimii în noi la #otez.ț



#otezul e na terea noastră de sus, dumnezeiascăD i de aici încolo începe via a bisericească, divinș ș ț

umană, misticăV tainică, în care *umnezeu e în noi prin harul 1ău ridicându-ne continuu comuniunea cu 1ine.

i orice ie ire din voia lui *umnezeu e păcatD i pe el îl spovedim i pentru el ne nevoim.Ș ș ș ș

entru că nevoin a noastră e tocmai pentru a păstra i a intensifica lucrarea harului lui *umnezeuț ș

noi în ine, prin toată fapta cea bună i frumoasă, plină de har, pe care o facem în via a noastș ș ț

bisericească.Dnsă în v. FK, în cutremurătoarea întrebare a *omnului, avem un verb la infinitiv, zimioo, cavorbe te despre pierderea sufletuluiDatunci când vrem să câ ti!ămV să ob inem ton cosmon oloș ș ț

Nlumea întrea!ă, cf. H@3.

i cu toate că e vorba tot despre o pierdere a sufletuluiDaici, la v. FK, avem vorbire despre pierderȘ

dureroasă a sufletuluiDîn compara ie cu pierderea evan!helică a sufletului din v. F>, unde pierderț

înseamnă cură irea de patimi.ț

entru că în v. FK, omul care vrea să câ ti!eV să atra!ă de partea sa întrea!a lume, care vrea să șiubit i apreciat de to iDse comportă în a a fel încât să placă tuturorDdar nu i sie i.ș ț ș ș ș

*e aceea, pe cât e un iconV un chip reperabil pentru mul i, un starDpe atât se îndepărtează de scopț

lui: despătimirea i umplerea de slava lui *umnezeu.ș

sta nu înseamnă că dacă suntem persoane notoriiV cunoscute de foarte mul iDne periclităț

mântuirea. Ci aici se pune problema omului care face un scop din faptul de a fi cunoscut i aprecș

potrivit unei ima!ini retu ate despre el însu i.ș ș

i, după cum se observă, *omnul ne-a aten ionat cu peste AEEE de ani mai înainte asupra inutilităȘ ț

ima!inii artificiale de sine.

Că orice am face noi, oricum ne-am cosmetiza trupul sau orice limba" am folosi în e=punerea vienoastre interioareDnoi, cei adevăra i, suntem cei care iradiem prin faptele, !ândurile, sentimenteț

noastre.

a că nu putem min i pe nimeni lucid la minte, împodobit cu în elepciune duhovnicească i o viaș ț ț ș

sfântăDasupra interiorită ii noastre.ț

*acă avem un sine netransfi!urat, un interior lipsit masiv de adevăr i de harDaler!ăm duș

himereDdupă o împlinire iluzorieDpentru că împlinirea reală e înăuntrul nostru, e în rela ia ț

prezen a ener!eticăV harică a lui *umnezeu în noi în ine.ț ș

7ar rolul absolut al ărintelui duhovnicesc, al omului harismaticV plin de e=perien e mistice i ț ș

teolo!ie în via a noastră constă în aceea de a ne a"uta să distru!em falsul sine i, totodată, de a ț ș

a"uta să ne rezidimV să ne creămV să ne construim ca oameni duhovnice tiDîn conta!iuneV ș

iradiere cu via a i e=perien a lui.ț ș ț



Căci ărintele duhovnicesc nu e, în primul rând, un demolator al omului celui vechiDci uîmpreună-ziditor cu noi a omului celui nou, duhovnicescDel a"utându-ne i purtând cel mai adesș

sarcinile neîn ele!erilor, ale nedumeririlor i ale ispitelor de tot felulDprin care noi trecem alătuț ș

de el.

n lipsa unui astfel de om, de înaintemer!ător al vie ii duhovnice tiDcuvintele 1cripturii i aț ș ș

ărin ilor sunt u i închise.ț ș

entru că via a bisericeascăV ortodo=ăV mistică e un nou mod de a trăi e=isten a de aici i pe cea dț ț ș

ve nicieD i pentru ea ai nevoie să vezi, să sim i, să auziDpe cineva care o întrupează de"a.ș ș ț

Jltimul verset al (van!heliei ne vorbe te tocmai despre noul mod de a trăi, adică despre trăirș

mpără iei lui *umnezeu, care vine în noi in dinami Nîn putere 8M, ?, cf. H@39.ț

n i prin puterea harului dumnezeiesc.ș

i tot ceea ce nu facem în i prin puterea lui *umnezeu 6 după cum subliniam anterior 6 înseamnăȘ ș

vânare de vânt, o non-posesiune.

Căci tot binele făcut cu harul lui *umnezeu înseamnă cre tere duhovnicească, personalizaș

duhovniceascăDpe când tot ce e îndrăzneală păcătoasă, vicle u!, ipocrizie, dezordine, e=tremisș

înseamnă ruinare de sine, urâ ire a sufletului.ț

*e aceea, fiecare dintre noi suntem chema i la a nu !usta moarteaDpână ce nu vedem mpără ia lț ț

*umnezeu venind în putereDîn putere dumnezeiască în noi în ine.ș

i vederea mpără iei înseamnă, de fapt, vederea lui *umnezeu, a slavei lui *umnezeu.Ș ț

Căci suntem chema i la a ne despătimi, la a ne simplifica interior i la a ne umple de harDpentru ț ș

să l vedem, încă de aici, pe mpăratul slavei, pe *umnezeul nostru treimic.3ocmai de aceea a aler!a după ima!ine, după func ii, după onoruri, după ocuparea între!ii lumi e ț

e ecDpentru că adevăratul eroism e să te învin!i pe tine însu i.ș ț

i pentru ca să te învin!iDtrebuie să î i omori patimile, să î i modelezi caracterul, să î i schimȘ ț ț ț

purtările.

7ar asta înseamnă să i urmezi lui 0ristos întru înnoirea vie ii, a vie ii duhovnice ti, care nu aț ț șsfâr it. min.ș



Ierodiacon isarion Iuulescu ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

Eis-a 2#mnul !ricine "#ie$%e să "ină după Mine să se lepede de sine să-$i ia crucea $i să-Murmeze Mie 82arcu '777, FI9

Frai cre*tini, *omnul nostru 7isus 0ristos este nvăţătorul universal, la şcoala %ui sunt chemadeopotrivă toate neamurile pământului, toate clasele sociale şi toate !eneraţiile ca să primească suflet învăţătura %ui şi, mai ales, să-% urmeze. 3oţi sunt chemaţi, dar nici unul nu este constrâns nici o formă ca să primească învăţătura împotriva voinţei sale sau să facă din ordinul cuiva vrfaptă creştinească. ceasta, pentru că în cre$%inism accen%ul principal se pune pe lier%a%ea "#inţă $i pe lier%a%ea de c#n$%iinţă.



*e aceea, 7isus zice: L'el ce "#ie$%e să "ină după MineL$ este foarte clar, foarte precis$ numai acecare voieşte, deci numai omul care vrea să urmeze de bună voie lui 7isus şi să-şi mântuiască suflet'en%rul )"an*heliei de as%ăzi es%e #mul chema% să se mân%uiască prin 'rucea 2#mnului care ad#uă (eţe una "ăzu%ă, 'rucea pr#priu-zisă $i al%a ne"ăzu%ă ,'rucea su(erinţel#r. 2ai întâi toate e bine să ştim că nimeni nu "a pu%ea lua spre mân%uire aceas%ă 'ruce până nu "a îndeplincea din%âi c#ndiţie pe care # pune 2#mnul 6ris%#s #mului c#ndiţia lepădării de sine.

Cea mai mare parte a lumii nu cunoaşte însemnătatea pentru mântuire pe care o are lepădarea dsine. n cursul veacurilor, mulţi s-au întrebat şi s-au frământat ca să !ăsească drumul spre lepădarde sine. Jnii au fost de o părere, alţii de alta. Jnii au întrebuinţat o metodă, alţii alta, pornindu-chiar cu duşmănie împotriva trupului, a pro!resului şi a descoperirilor, e=perienţelor omeneşti, dadevărul n-a fost acesta, căci *umnezeu nu este împotriva fericirii omului în lumea aceasta. (l vrsă ne facă fericiţi şi vremelnic şi veşnic.

*ar, atunci, ce %reuie să înţele*em n#i prin cu"ân%ul lepădare de sine 're$%inul ade"ăra% %reusă înţelea*ă în primul rând că lepădarea de sine înseamnă dezrăcarea #mului de haina ce"eche $i murdară a păca%ului. 0reuie să înţelea*ă că nu "a pu%ea urma lui 6ris%#s până nu "

e"ada din cle$%ele %u%ur#r pa%imil#r, până nu "a dărâma pe #mul cel "echi plin de rău%a%e, de*#ism, de amiţii de$ar%e, des(i*ura% de mulţimea (ărădele*il#r să"âr$i%e. /ără aceas%ă lepădade sine, (ără aceas%ă rena$%ere nu p#a%e (i un #m n#u al lui 6ris%#s.

Oricare ar fi starea lui socială, oricare ar fi talentele lui, cultura lui lumească, el se aseamănă cufloare frumoasă de trandafir, dar peste care sunt o mulţime de omizi murdare care o pasc cu lăcomJn astfel de om se mai poate asemăna cu un pom la a cărui rădăcină rod milioane de vierm%epădarea de sine înseamnă scuturarea omizilor, stârpirea filo=erei din sufletul nostru, omorârviermilor şi eliberarea noastră din cătuşele întunericului şi ale morţii. @epădarea de sine es%e %răir

în (rum#asele "ir%uţi cre$%ine$%i, es%e "ieţuirea minuna%ă în p#runcile 2#mnului $i %răirea c6ris%#s.

u fost mulţi care au chemat lumea la fericire vremelnică şi veşnică, făurind astfel multe reli!ii. *numai *omnul 0ristos ne-a spus adevărul şi ne-a arătat calea cea mai dreaptă care ne duce fericirea cea adevărată. (l ne spune şi astăzi: L 2acă "reţi să aun*eţi la ade"ăra%a pace $i lini$%e, d#ândiţi (ericirea neîn$elă%#are, a%unci lepădaţi-"ă de "#i în$i"ă, luaţi crucea $i urmaţi Mie+L

Ca să putem urma lui 0ristos trebuie neapărat să împlinim aceste două condiţii: prima lepădarea n#i în$ine$ a doua să ne luăm 'rucea n#as%ră. 2#mnul ne spune de 'rucea n#as%ră, (iind

(iecare #m are 'rucea lui.

Cuvintele 1fintei (van!helii de astăzi sunt atât de le!ate între ele că nu putem sări peste nici unupentru că fiecare cuvânt îşi are valoarea lui. *e aceea, zice *omnul mai departe: L'ă cine "a "#i s$i mân%uiască su(le%ul îl "a pierde, iar cine "a pierde su(le%ul său pen%ru Mine $i )"an*heliacela îl "a mân%ui L.

Cum trebuie înţelese aceste cuvinte< Cum adică, *omnul nu vrea să ne mântuim sufletul. *opentru aceasta a venit+ 2#mnul 6ris%#s care cun#a$%e (iinţa su(le%ului n#s%ru a "ru% să ne spun

prin aces%e cu"in%e $i să ne (acă să înţele*em ca să dezrădăcinăm din su(le% #rice iuire de sin



iuire de slaă de$ar%ă, iuire de #rice pa%imă $i (ăţărnicie, care ne p#a%e duce la pierderesu(le%ului pe "eci. 'u aces%e cu"in%e "rea să ne mai spună să nu cău%ăm n#i să ne sal"ăm su(le%care es%e le*a% de %rupul păca%el#r în lumea aceas%a, ci mai ine să (im *a%a #ricând de a er%%#%ul pen%ru împărăţia cerului, pen%ru )"an*helie $i pen%ru ade"ăr.

Cine nu iubeşte pe *umnezeu din tot sufletul său şi mai presus de orice, acela nu a a"uns lepădarea de sine, ci este iubitor de sine şi, astfel, sufletul lui este în pericol în tot momentul ca să

piardă. Ce ar fi însemnat dacă sfinţii mucenici n-ar fi avut lepădarea de sine< *esi!ur că s-arlepădat de *umnezeu în acele !rele suferinţe pe care le-au îndurat. (ste cu neputinţă a ne mântsufletul dacă nu avem lepădare de sine . Contra lepădării de sine şi a mântuirii sufletului cea mblestemată patimă este iubirea de sine. Cu această patimă avem de luptat în tot momentul vienoastre şi, de aici, pleacă tot răul în lume.

7ubirea de sine cheamă lân!ă ea toate poftele lumeşti, pofta de averi şi de bani, poftele beţieidesfrânării, pofta mândriei şi lăudăroşeniei, pofta înşelătoriei, pofta înşelătoriei şi a nedreptăţilortoate poftele păcătoase care stăpânesc inima şi sufletul omului ducându-l până la crimă. *in cauiubirii de sine, a iubirii acestui trup păcătos, se pierde sufletul cel nemuritor a cărui valoare nu

poate compara cu nimic de pe pământ. *e aceea, zice *omnul 0ristos mai departe în (van!helia astăzi: L'e (#l#se$%e #mul să câ$%i*e lumea în%rea*ă dacă-$i pierde su(le%ul Sau ce-ar pu%ea dea #mul în schim pen%ru su(le%ul săuL

1alvarea sufletului o vom putea obţine numai dacă vom înţele!e să lepădăm toate viciile şi păcatesă ne lepădăm de eul nostru, de or!oliul nostru, de omul acesta vechi întinat de păcate. 1ă nimicitoate patimile din noi, să mortificăm toate mădularele din noi care ne duc spre păcat şi să luăCrucea suferinţei.

Fiecare din noi avem o suferină în lumea aceasta5 unul boală, altul neca&uri, altul nu se împabine cu copiii sau unii soi nu se împacă între ei, ori un du*man sau servici 'reu *i a*a diferisuferine în lumea aceasta, care sunt crucile noastre$ ricât am căuta să scăpăm de ele, nu voreu*i, căci în lumea aceasta oriunde te"ai uita ve&i numai suferină$ o'ai *i săraci, împărai cer*etori, copii *i bătrâni, toi au avut parte pe lumea aceasta de suferină, toi au 'ustat din potirsuferinei$

>n re*e care a su(eri% mul%e necazuri în "iaţă a ura% lân*ă lea*ănul c#pilului său că "a (ace %#ce-i s%ă în pu%inţă ca să-l (erească de su(erinţă $i să-i asi*ure # (ericire desă"âr$i%ă. en%raceas%a a chema% pe %#ţi înţelepţii să precizeze în ce c#ns%ă (ericirea ade"ăra%ă. >nii au zis

plăceri, alţii în "ir%uţi, iar alţii au răspuns scur% nu es%e (ericire în%rea*ă pe pămân%.

De*ele zise a%unci 7c#pile, (ericirea nu es%e cu pu%inţă în aces%e c#ndiţii; îţi "#i (ace un cas%el $ţi "#i aduce ac#l# %#a%e (rumuseţile pămân%ului ca să (ii (eri% de %ris%eţi $i necazuri. s%(el num%u "ei (i (erici%.7

2upă ce zidi pala%ul încân%ă%#r, re*ele îl a$eză pe prinţul m#$%eni%#r $i-i aduse ac#l# %#aucăriile din ţara sa. a%ă că în%r-# zi c#pilul rupse una din ucării drep% în d#uă. ncercă repeds-# (acă, dar în zadar $i începu as%(el %ris%eţea $i mânia. 2e*eaa îi aduseră al%e ucării, pen%ru c

el plân*ea după ucăria s%rica%ă, (iindcă inima lui (usese le*a%ă de ea.



=ie%ul c#pil, zise re*ele, aia (ăcu câţi"a pa$i în "iaţă $i, ia%ă, a $i începu% să su(ere. 2e aici înc#dădu p#runcă re*ele să duleze paza în urul lui. 2ar su(le%ul c#pilului era nelini$%i% că nu $%ie se a(lă dinc#l# de acele ziduri unde era el închis.

n%r-# n#ap%e, după ce se (ăcu mai mare, ie$i pe (uri$ din cas%el $i plecă în lume să cun#ască p#a%e să (ie. @a prima casă în%âlne$%e ni$%e ă%râni săraci, nepu%inci#$i. ână a%unci prinţul n

$%iuse ce es%e ă%râneţea $i nici sărăcia. 0ris% $i %ăcu%, plecă mai depar%e, unde *ăsi un (el de spi%în care su(erea # mulţime de #ameni cu (el de (el de #li urâ%e. )l închise #chii să nu le mai "ad$i merse mai depar%e $i în%âlni un c#$ciu* cu # mulţime de lume în urul lui îmrăca%ă în ne*r!ameni %ri$%i $i plân$i $i c#r#ane de (l#ri.

2ar aceas%a ce-# mai (i Se în%reă el. Mer*e după ei $i aun*e la cimi%ir. 'ând "ede că #mul esarunca% cu c#$ciu* cu %#% în *r#apă $i mai pun deasupra $i pămân%, rămâne încremeni%, că ninu auzise despre m#ar%e până a%unci. ?elini$%ea îi c#ple$i inima $i-i în%ris%ă su(le%ul.

Ca acest fiu de re!e suntem şi noi toţi pământenii muritori, pentru că nu este om care să nu cunoas

suferinţa. Când se naşte omul, se naşte în dureri, toată viaţa se luptă în durere. retutindestăpâneşte ru!ina suferinţei. n calea tuturor oamenilor apare mizeria, durerea, tristeţea şi moarte1uferinţele sunt pretutindeni şi ea este recunoscută de reli!ie. 3oate reli!iile o au, într-o măsură mmare sau mai mică şi toate predică mântuirea prin suferinţă.

#lestemul durerii îl întâlnim de la început din cartea 5acerii, când dam lucrează pământul necazuri şi sudoarea frunţii sale. e (va o întâlnim încovoiată de !reutatea durerilor: L n dureri "na$%e (ii , a zis *umnezeu , a%rasă "ei (i că%re ăra%ul %ău, iar el %e "a s%ăpâni L.

'ine n-a auzi% de "iaţa $i de durerea %ânărului #si( cel "ându% de (raţii săi'ine n-a ci%i% despre su(erinţele lui #", ale pr#(eţil#r $i ap#s%#lil#r2ar cine nu-$i aduce amin%e din )"an*helii de "iaţa Mân%ui%#rului n#s%ru isus 6ris%#s $i %#a%e su(erinţele @ui Se na$%e sărac în%r-un *rad. 0#a%ă "iaţa @ui a (#s% numai su(erinţă, schim )l a mân*âia% pe %#ţi cu cu"in%ele %ămăduirii $i mân%uirii. 2e asemeni, )l a plâns pprie%enul @azăr, a plâns ce%a%ea erusalimului, a plâns în *rădina Khe%simani. 0radiţia spune c#chii @ui %#%deauna plân*eau. Mer*ea pe drumuri $i plân*ea pen%ru necredinţa $i ră%ăcirep#p#rului Său, plân*ea pen%ru n#i păcă%#$ii $i pen%ru mân%uirea n#as%ră.

*acă citim istoriile, tra!ediile şi memoriile împăraţilor şi re!ilor de pretutindeni, ne vom cutremu

căci şi aceşti oameni au suferit în rând cu toţi muritorii şi unii mai mult decât ei. 93n anii durerspune o mare re'ină , am învăat să mă ro' *i am învăat să recunosc pe umne&eu /atăl nostrutât de mare este suferinţa şi atât de nefericiţi sunt oamenii, încât toate cărţile din lume ar trebui fie cărţi de consolare, de mân!âiere şi întărire sufletească.

Jn mare savant al lumii a spus că în G> de ani nu s-a simţit bine pe pământ nici patru săptămânşa este. 'iaţa noastră trece mai mult cu nori ne!ri decât cu cer senin. *acă trecem în lumplantelor şi le privim cum cresc, cum se ofilesc şi mor, întâlnim şi aici durere, fără ca ele să poată ne spună care este chinul sau durerea ce le omoară. 3oate lucrurile îşi au lacrimile lor$ pretutinde



e=istă suferinţă, pretutindeni dureri şi lacrimi, pretutindeni acelaşi cântec şi aceeaşi tân!uire. 3oaplân!, toate suferă şi suspină, aşteptând mântuirea şi eliberarea din mizerie şi moarte.

rin toate se adevereşte cuvântul 1f. p. avel care zice: L rin mul%e su(erinţe ni se cade n#uă in%răm în mpărăţia lui 2umnezeuL. 3oată cultura, toată civilizaţia şi pro!resul nu sunt altcedecât o luptă cu suferinţa, o strădanie pentru înlocuirea suferinţei. *ar suferinţa este izvorperfecţiunii şi al sfinţeniei. 5aptele mari se nasc în suferinţă, aşa cum florile cele mai frumoase

nasc din spini.1uferinţa este izvorul sublimului, este lea!ănul vieţii şi hrana sufletului. @umai prin suferincâşti!ăm viaţa viitoare. *upă cum pământul nu dă roade decât fiind muncit, tot astfel sufletul nostare nevoie de durere spre a fi îmboldit la lucru. 1uferinţa e bărbatul, iar fericirea e femeia. *unirea lor se nasc !ândurile cele înalte către patria cerească, se nasc copiii virtuţilor. Copiii nu simt bine dacă rămân cu unul din părinţi. (i se simt bine atunci când sunt lân!ă amândoi părinţii. *aceea, suferinţa cu fericirea trebuie la un loc. cestea ne duc la curăţia şi sfinţenia sufletului. @vine apoi îndemnul şi ener!ia de a lucra cele drepte şi sfinte şi de a ne bucura pentru întoarcerfiilor rătăciţi la 3atăl.

1uferinţa este o şcoală care ne arată rătăcirile drumului mers şi ne descoperă căi noi. 1uferinţa esteotravă care întăreşte or!anismul. Cui pe cui se scoate. 1uferinţa este ca un dascăl ener!ic, în timp plăcerea moleşeşte. #iserica a slăbit întotdeauna în timp de linişte şi pace. (a a făcut roade şi sîntărit în pri!oane şi în suferinţă. #ucuria, dacă este mai lun!ă, ne istoveşte şi ne oboseşte.

1fântul postol avel zice că *umnezeu mustră şi ceartă pe fiii pe care-i iubeşte. L 2umnezeu p#ar%ă cu "#i, zice )l mai depar%e, ca %a%ăl cu (iii săi, căci #are care (iu es%e pe care nu-l cear%a%ăl său 2acă rămâneţi (ără de cer%are, a%unci sun%eţi (ii din des(rânare, nu (ii ade"ăraţi

0a%ălui cerescL. Su(erinţa es%e # le*e uni"ersal, ea ne curăţe$%e su(le%ul ca un (el de pra( curăţa% $i ne deschide u$ile împărăţiei lui 2umnezeu. 2urerea sau su(erinţa e 'rucea n#as%ră.

Crucea este puterea lui *umnezeu, căci Crucea e nebunie pentru cei pieritori, iar pentru noi cei ne mântuim este puterea lui *umnezeu. *umnezeu răsplăteşte cu bucurie şi binecuvântare pe tofiii care se apropie de (l cu inimă înfrântă şi smerită. cesta este înţelesul suferinţei mântuitoarSu(erinţa es%e mama "ir%uţil#r, căci durerile ne în"aţă să (im credinci#$i, să (im mai uni, să niuim unii pe alţii, să (im împăciui%#ri, în*ădui%#ri $i ier%ă%#ri. ?umai #chiul care plân*e ""edea mai ine pe 2umnezeu.

n felul acesta suferinţa nu are numai o înfăţişare de monstru cu trăsături satanice, ci o altă famântuitoare divină. cest înţeles al suferinţei nu-l cunosc decât creştinii adevăraţi.Creştinii cacaută să-şi mântuiască sufletul. @u întâlnim acest lucru decât în creştinism. @ici o filosofie, nicireli!ie nu i-a descoperit acest sens până la *omnul 7isus 0ristos.

3oate reli!iile aduc remedii contra suferinţei, dar nici una nu se aseamănă cu învăţătura *omnul0ristos, învăţătură care e venită de sus de la 3atăl, nu de "os de pe pământ. 1pre e=emplu: budismuînvaţă că pentru nimicirea suferinţei omul trebuie să-şi ucidă dorinţa de viaţă şi să se cufunde @irvana, în nefiinţă. cestea sunt de-a dreptul crime împotriva vieţii. Ce !reşeală mare. Cum

stin!i şi să omori dorul de viaţă când el e atât de util şi universal pentru om<+



Creştinismul după #iblie a învăţat că suferinţa e urmarea păcatului şi mi"locul purificării. Suferineste m-ntuitoare c-nd stă pe temelia ,ncrederii ,n Dumne#eu$ 7ată, deci, că suferinţa este un rcare poate servi binelui. n inima creştinului stă Crucea 2ântuitorului şi cultul ei. Crucea essteaul de luptă şi semnul de +iruinţă al creştinului$ Cea mai mare cruce de suferinţă a purtat2ântuitorul. (l ne-a învăţat şi pe noi să fim răbdători în dureri şi fericiţi în suferinţă. (l ne-a învăţun lucru mare: ce atitudine să ia omul în faţa durerii.

'ând "ine durerea, ce %reuie să (aci %u, cre$%ine1unt oameni care în faţa durerii şi a necazurilor se revoltă, plân!, în"ură deznădă"duiţi şi se întreabmânioşi pentru ce atâta suferinţă< #a unii chiar se iau la ceartă, l în"ură pe *umnezeu şi zic: L*e *umnezeu, dacă e bun, mă lasă să sufăr atât<L Jnii au !ânduri ne!re de moarte, alţii a"un! chiarsinucidere.

'rucea su(erinţei lui isus ne în"aţă să îndurăm durerea, adică să # su(erim ca să se c#nsumcăci ea %#% "ine. r#(e%ul saia nume$%e pe isus ca un #m al su(erinţei care $%ie să rade durerepen%ru că )l # prime$%e $i # su(eră ca pe # inecu"ân%are. nsă *umnezeu nu în!ăduie suferin

pentru puterile noastre. (l ştie cât putem noi să suferim. *e câte ori nu zice omul: Lh, nu mai pnu mai pot+L ;i poate mereu.

$a era un cre$%in, care de ani de zile se ru*a lui 2umnezeu ca să-i schime 'rucea su(erinţcăci zicea el 72#amne, nu mai p#%, "reau $i eu # cruce mai mică7. a%ă că în%r-# n#ap%e "iseazel # *rămadă de cruci $i pe 2#mnul 6ris%#s lân*ă ele care îi zise 7a%ă (iule, ţi-am auzru*ăciunile %ale $i îţi dau "#ie să îţi ale*i crucea pe care # "rei %u7. Se ui%ă el, puse mâna încearcă câ%e"a cruci din *rămadă. 2ar %#a%e erau mari $i *rele. 'ând pri"i mai ine, "ăzu unmai mică în%r-# mar*ine $i se repezi la ea, # ridică $i zise 2#mnului 7 ceas%a, 2#amne,

"reau7=ine, (iule, dar %e-ai ui%a% să "ezi ce scrie pe d#sul ei 'ând se ui%ă #mul pe spa%ele crucii escris numele lui; era chiar crucea lui pe care # pur%ase până a%unci $i de care "#ia să scape.

ri"ind 2#mnul spre el cu lândeţe îi zise 7<ezi, (iule, că )u nu în*ădui su(erinţa mai presus dpu%erile %ale; aceas%a ţi-am da%-# $i %e-ai supăra% că e prea *rea. 2u-# cu ărăţie, (iule, până s(âr$i% că a$a "ei primi cununa "ieţii "e$nice. %unci el î$i plecă capul în #s de ru$ine $i se %redin "isul cel minuna% $i plin de ade"ăr.7 1ă fim încredinţaţi, deci, că *umnezeu nu ne dă mai mult decât putem noi să ducem. @i se pa

nouă că suferinţele noastre sunt prea !rele. Dintre toţi fii oamenilor nimeni n'a suferit mai mudec-t Iisus$ ildă de suferinţă mai avem pe prooroci, pe apostoli, pe mucenici şi toţi sfinţii. *pildele lor putem şi noi să învăţăm ce poziţie trebuie să luăm în faţa suferinţelor. *umnezconduce lumea aceasta după le!ile lui eterne. ici noi nu le putem pătrunde, dar vedem cu tomâna lui mân!âietoare în suferinţele noastre. *umnezeu transformă suferinţa în izvor de sfinţeniebucurie.

*e multe ori, după suferinţă ne vin mari bucurii dacă, mai ales, am ştiut să suferim cu răbdare. Cinrăzbună, cine răsplăteşte sân!ele şi suferinţele nevinovaţilor< @umai prin puterea 1a dumnezeiasc

7isus 0ristos cel omorât de oameni, are biserici şi apostoli în toată lumea. roorocii, apostolii şi to



sfinţii martirizaţi îşi au cultul lor şi numele lor scris pe vecie în Cartea 'ieţii în ceruri şi calendarul creştinătăţii pe pământ. *ar vră"maşii lor unde sunt< Cine mai pomeneşte cu bucurdespre ei<

7ată, deci, că *umnezeu lucrează în lume. 2âna %ui mân!âietoare o putem simţi la tot pasul cutransformă şi cele mai mari dureri în bucurii creştineşti şi cereşti. *ar, bineînţeles, aceasta numacolo unde se află credinţa adevărată, unde sunt oameni care vor fi binecuvântaţi de pe urm

suferinţei. Cine suferă nu este sin!ur. Cu el suferă cetele sfinţilor şi ale martirilor. Jn creştadevărat nu fu!e de suferinţă, nu o blestemă, ci luptă cu ea, rabdă şi o primeşte ca pe un dar de *umnezeu.

ceasta este cea mai mare lecţie pe care o învăţăm înaintea Crucii lui 0ristos. Căci (lbinecuvântat Crucea şi (l a primit-o cu bucurie. Crucea hrăneşte cura"ul, stăpâneşte firea şi întăreşnăde"dea de izbândă. 2orala creştină ne învaţă că viaţa aceasta, fiind scurtă, şi durerile ei sunt prmici în raport cu viaţa care ne aşteaptă. 1ă suportăm, deci, suferinţa cu bărbăţie creştinească, căprin suferinţă se curăţă sufletul de ru!ina păcatelor şi aşa vom intra în mpărăţia lui *umnezeu cuau intrat toţi sfinţii %ui.

'rucea aceas%a a su(erinţei es%e cea mai *rea de dus. e aceas%ă cruce se p#%icnesc mulţi, naun* s-# ducă până la capă%, pen%ru că n-au pus la %emelie mai în%âi ceea ce ne-a rec#mand2#mnul 6ris%#s, as%ăzi lepădarea de sine. 2e aceea, 2#mnul 6ris%#s ne-a spus mai în%âi lepădarea de sine, ap#i să ne luăm 'rucea $i, după aceea, să-@ urmăm $i să-@ a"em înain%e#chil#r n#$%ri în%#%deauna $i să în"ăţăm de la )l cum să (acem $i cum să rădăm în %#a%e zile"ieţii n#as%re.Cruciuliţa cea vizibilă, fie că o purtăm la !ât sau că o avem în casă mai mare sau mai mică, de asau de ar!int, e uşor de purtat şi ne mândrim cu ea şi ne este ocrotitoare şi folositoare dacă ştim s

respectăm cum trebuie, adică să n-o ducem prin locuri nepermise, să nu o afumăm cu tutun, că vacelora şi în lumea aceasta şi dincolo.

*ar creştinii care se vor folosi cel mai mult şi care vor avea cu adevărat folosul cel mai mare voraceia care vor purta această cruce cu două feţe pe care a purtat-o şi 7isus, adică crucea văzută chipul lui 7isus răsti!nit pe ea, iar pe cealaltă parte chipul suferinţelor pe care să le întâmpinăm toate zilele. Ca să ne întărească şi mai mult în credinţă şi ca să ne facă să înţele!e şi mai bine, spucă trebuie să-% mărturisim fără ruşine înaintea lumii necredincioase. 7ată de ce zice mai departe 1(van!helie: L'ă #ricine se "a ru$ina de Mine $i de cu"in%ele Mele în neamul aces%a des(râna% păcă%#s, $i /iul !mului se "a ru$ina de el când "a "eni în mărirea 0a%ălui Său cu s(inţii în*eri L

*omnul 0ristos a numit neamul acesta omenesc de pe pământ, desfrânat şi păcătos, căci precufemeia care-şi lasă bărbatul şi se duce cu altul este o desfrânată şi păcătoasă, tot aşa este desfrânatpăcătos omul care părăseşte pe *umnezeu prin fapte rele şi se leapădă de (l, împreunându-se satana şi cu faptele lui.

Ce chinuri !rozave au luat sfinţii mucenici numai să nu se lepede de credinţa în 0ristos, căci ei ştisi!ur că lepădându-se, vor fi şi ei lepădaţi la ziua "udecăţii. %epădându-se înaintea tiranilor, el ştică vor fi şterşi din Cartea 'ieţii, vor pierde #otezul şi toate tainele mântuitoare prin aceas



lepădare. ceastă ispită i-a urmărit pe creştini în toate veacurile ca să-i facă să se lepede *umnezeu în vreun chip oarecare.

1ă fie atent creştinul nostru+ Chiar dacă nu mărturiseşte, căci poate n-are cum să-% mărturisească p0ristos oriunde şi oricum şi, poate, nu merită chiar toate persoanele să primească învăţătura, dar cpuţin să fie atent să nu se lepede şi să nu se clatine în credinţa lui. mar va fi la ziua "udecăţii pentacei creştini care se vor lepăda şi cărora *reptul /udecător le va spune: 72uceţi-"ă de la Min

les%emaţil#r, că nu "ă cun#sc; "#i nu M-aţi măr%urisi%, "#i "-aţi lepăda%.7@oi creştinii suntem datori, dacă vrem să ne mântuim sufletul, să mărturisim cu !ura ceea credem, chiar cu preţul vieţii noastre ca să ştie oricine de ce suntem creştini, de ce suntem botezacununaţi şi încreştinaţi. 1ă nu ne fie ruşine de numele de creştin, căci mare este numele acesînaintea lui *umnezeu şi al în!erilor. Mul% mai de preţ sun%em n#i înain%ea lui 2umnezeu dec#rice de pe (aţa pămân%ului, pen%ru su(le%ul aces%a nemuri%#r pe care-l pur%ăm, căci su(le%ul esscân%eie nemuri%#are din el $i "rea ca să-l ducem ac#l# în mpărăţia cerului lân*ă el, 2umnezeu care ni l-a da%.

1ă stăm bine şi să stăm cu frică să luăm aminte în toate zilele vieţii noastre la toate ispitele, la toacursele care ne vin şi să fim !ata a răspunde cu răbdare, cu credinţă, cu dra!oste şi cu semnul sfincruci, căci noi creştinii ortodocşi numai prin facerea semnului sfintei cruci mărturisim *umnezeu. *e aceea, este lăsat de sfinţii părinţi ca noi creştinii ortodocşi să facem semnul sfintcruci pe frunţile noastre şi pe piept, pentru ca să mărturisim pe *umnezeu, să mărturisim că sunteucenici ai %ui, să mărturisim suferinţa, moartea şi învierea %ui.

*e sfânta Cruce se cutremură puterile iadului, voievodul întunericului fu!e, nu suferă semnul acesaşa cum nu îl suferă sectanţii care au fost înşelaţi de el. 1ă păstrăm bine credinţa noastră ortodo=

să punem la suflet toate învăţăturile ei şi nu numai să le !ustăm, ci să mâncăm zdravăn aceashrană duhovnicească, cuvântul lui *umnezeu, care este viu şi lucrător şi care va lucra în sufletnostru, în viaţa noastră, în casele noastre, în copiii noştri şi aşa ne vom mântui.

4u!ăciune

O, prea 2ilostive şi mult ndurate+ Cela ce ne-ai arătat calea cea adevărată, vino în a"utorul nostşi, cu 0arul 3ău, a"ută-ne să ne lepădăm de toate ticăloşiile vieţii acesteia, să ne lepădăm uşor omul cel vechi al păcatului. 1ă ne luăm Crucea cea mântuitoare, să ne luăm suferinţele oricare vor veni asupra noastră ca să 3e putem urma blânzi şi liniştiţi, să putem mer!e totdeauna după 3in

ca să ne mântuim şi noi din întunericul lumii acesteia şi să fim fii 3ăi, în vecii vecilor. min.



*ărintele Ion C-rciuleanu ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Cruciț

semenea tuturor pericopelor evan!helice care se citesc la 1fintele %itur!hii din celelalte *uminde peste an şi pericopa evan!helică citită la 1fânta %itur!hie din *uminica de astăzi este încărcacu multe şi folositoare învăţături şi chemări.

1e pare însă că în nici o pericopă evan!helică nu se vorbeşte într-un te=t atât de scurt, atât de mude atâtea ori despre suflet, ca în pericopa evan!helică de astăzi. m reţinut acest lucru şi dcuvintele 2ântuitorului 7isus 0ristos aşezate în fruntea acestor învăţături şi aflate în (van!helia

astăzi: H'e "a (#l#si #mului de ar d#ândi lumea %#a%ă $i î$i "a pierde su(le%ul Sau ce "a da #mîn schim pen%ru su(le%ul săuF AMarcu 8, 3+-3B.

Jn prim lucru pe care 1fânta (van!helie de astăzi ni-l reaminteşte şi ni-l pune în faţă este acela omul este alcătuit din două părţi bine distincte: din trupul material văzut şi muritor şi din sufleadică partea nevăzută din fiinţă, nemuritor.

*upă învăţătura creştină, sufletul este o realitate deosebită de trup şi constituie însăşi principivieţii omeneşti. (l este cea mai scumpă comoară a noastră pe care ne-a dat-o *umnezeu.

3rupul se duce în pământ, din care a fost luat, iar sufletul supravieţuieşte în veac şi se întoarce *umnezeu care l-a dat 8(cles. ?A, G9. 1ufletul e o substanţă simplă, imaterială sau spirituală, întrucel este de natură dumnezeiască, deci e spirit creat, dovedit prin faptul că 1fânta 1criptură vorbindespre suflet adesea îl numeşte pe acesta spirit, ca şi pe *umnezeu, arătând în numeroase locuri el nu poate fi distrus sau ucis deoarece este nemuritor.

1ufletul este înzestrat cu libertate, deci are posibilitatea să se hotărască de la sine şi prin sine, să fasau să nu facă ceea ce voieşte. *e asemenea el este nemuritor, ceea ce înseamnă că are o însuşire pcare numai fiinţele spirituale 8în!erii9 le au în comun cu *umnezeu.



ceasta înseamnă că el vieţuieşte şi după despărţirea de trup, iar după venirea lui în trup la a douvenire a *omnului şi după "udecata obştească va trăi în veci, fiind părtaş împreună cu trupul fericire sau la osândă veşnică.

pierde sufletul înseamnă a pierde totul. Cu puterea sufletului putem orice, cu a trupului niciodat1ufletul priveşte spre infinit şi veşnicie. 7ată de ce sufletul preţuieşte atât de mult.

(l este principiul de viaţă care însufleţeşte sau face viu trupul, este scânteia dumnezeiască prin case imprimă omului, chipul lui *umnezeu. (l este izvorul vieţii trupeşti, fără de care orice trup esterămâne materie moartă 87ac. A, AK9.

Ca şi izvorul vieţii veşnice la care omul poate a"un!e numai fiindcă posedă 8are9 suflet nemuritor.

rin sfântă lumina aceasta putem înţele!e mai uşor de ce învăţătura creştină înainte de orice al!ri"ă şi preocupare, cere fiecărui creştin !ri"a şi preocuparea faţă de propriul său suflet, iar întrebar2ântuitorului: Ce va folosi omului de-ar dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul<- rămânepiatră de hotar pentru viaţa fiecăruia din noi.

şadar, ceea ce aş dori să reţinem acum, în chip deosebit e aceasta: Cel ce voieşte să vină dup2ine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-2i urmeze 2ie, adică ne dă libertatea a-% urmsau nu.

fi liber nu înseamnă a fi o "ucărie mecanică în faţa dorinţelor "osnice, a patimilor care duc pe ospre cădere. Omul are suflet, minte şi libertate şi e capabil de cele mai in!enioase şi neaşteptainiţiative, reacţii, simţiri, care îi fac viaţa frumoasă, interesantă, iubită, preţuită.

n perspectiva scopului se oferă omului ale!erea de bună voie în destinul ultim. 5orţa 8sila9 întuneca viaţa, l-ar umili pe om, l-ar coborî din starea sa de om.

4ăsplata vine deci întotdeauna după un act personal, liber şi respectabil. 3oată 1fânta 1cripturăplină de îndemnuri la credinţă şi la fapte bune. *umnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele sal84om. ?I, ?A9. 'edem că la sfârşitul sfârşitului 0ristos va spune: 'eniţi la 2ine binecuvântaărintelui 2eu.

3oate acestea înseamnă că e=istă o responsabilitate, că e=istă o libertate de a face ori de a nu fafaptele bune. Ceea ce înseamnă că-% îndreptăţeşte pe *umnezeu să ne ceară socoteală, adică să

facă responsabili pentru faptele noastre.

*umnezeu ne deschide ochii sufletului spre fapta cea bună, spre a înţele!e lumea, spre a ne înţeledestinul, spre a înţele!e moartea, spre a înţele!e rostul şi valoarea noastră pe acest pământ, dsuntem liberi să-% ascultăm sau nu.

ceasta este măreţia omului pe care *umnezeu i-a dat-o: libertatea. *umnezeu i-a dat omulraţiune şi i-a spus: foloseşte-ţi raţiunea aşa cum trebuie. 0otărăşte-te să ale!i între bine şi rădevărul e mereu prezent. us-am înaintea voastră: binecuvântarea şi blestemul 8*eut. ??, AG



viaţa şi moarte, binele şi răul, calea vieţii şi calea morţii 87rim. A?, B9, foc şi apă şi la oricare vvrea vei întinde mâna.

'e rezul%ă de aici 'ă de$i sun%em lieri 2umnezeu ne cheamă, ne inspiră $i ne au%ă să (aceinele. Şi a%â% câ% ne es%e da%. /iecare după pu%erea $i chemarea lui. ?u ne "a cere s#c#%ea2umnezeu că n-am (#s% prea in%eli*enţi, dar ne "a cere s#c#%eală dacă n-am (ăcu% inele pe ca%reuia să-l (acem.

0ristos primeşte la 1ine numai în libertatea voinţei împotriva dorinţelor rele, condiţie de mare prefără de care nu-l putem urma.

ceste cuvinte: *acă voieşte cineva să vină după 2ine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi mă urmeze sunt cuvinte pe care *omnul 7isus 0ristos le-a spus pentru toţi oamenii şi pentru toatimpurile pentru că ele ascund taina mântuirii noastre.

;i 2ântuitorul ca să pecetluiască şi mai mult adevărul acestor cuvinte, lămurindu-le pe depliadau!ă: Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde, dar cine-şi pierde sufletul s

pentru mine şi pentru (van!helie, acela îl va mântui 82arcu FB, F>9.Ce cuvinte adânci. ceste sunt poate cele mai adânci cuvinte din toată (van!helia. ntr-însele o!lindeşte, să spunem aşa, taina mântuirii noastre. ;i mulţi oameni care s-au îndepărtat 2ântuitorul, s-au îndepărtat pentru că n-au vrut să priceapă înţelesul acestor cuvinte dumnezeieşti

Cu adevărat să poţi lua crucea şi să-%urmezi pe 0ristos trebuie să te lepezi de tine. cest tinenostru este acela pe care 1fântul postol avel îl numeşte omul cel vechi şi trup al păcatului.

rin lepădarea de sine 0ristos şi #iserica sa înţele! dezbrăcarea omului de haina cea veche

întinată a păcatului, descătuşarea lui din lanţurile !rele ale patimilor, curăţirea lui de patima răutăţa fărădele!ii şi ambiţiilor deşarte, în!roparea omului vechi, a omului întunecat de păcat şi înălţarunui om nou.

%epădarea de sine este tocmai această ieşire a omului din întunericul necurăţiei duhovniceşti pătrunderea lui în marea de lumină a trăirii în slobozenie, în bucurie, în pace şi în neîntinare.3răirea duhovnicească a virtuţilor creştine, adică strădania de a transpune în faptă modul de !ândşi de vieţuire pe care ni l-a lăsat 2ântuitorul 7isus 0ristos în chip văzut şi trăit între noi oamennseamnă strădania de a pune mereu de acord voinţa şi trăirea noastră cu voia lui *umnezeu, ceea e=primă 1fântul postol avel: @u mai trăiesc eu, ci 0ristos trăieşte în mine.

%epădarea de sine nu înseamnă desfiinţarea personalităţii, ci întărirea ei. @u înseamnă fu!a de viaci slu"irea vieţii, dăruindu-ne pentru alţii. 0ristos ne cere să ne depărtăm de răul ce s-a depus saupătruns în fiinţa noastră şi pe care îl iubim ca pe noi înşine. cest rău 8păcatul9 care pătrunde fiinţa noastră şi pe care îl iubim ca pe noi înşine. cest rău care pătrunde în fiinţa noastră ndenaturează făptura şi ne face să pierdem adevărata demnitate de creştin.

*omnul 7isus 0ristos ne cere prin pilda 1a de pe cruce să lepădăm pe acest om vechi al păcatulşi urmând pilda %ui de dăruire să devenim oameni noi ai dra!ostei, ai păcii şi bunei înţele!eri.



Jneori noi îndră!im păcatul atât de mult şi ne pare că nu putem trăi fără de el, îl iubim ca pe ucopil mai mult decât pe noi înşine.

*umnezeu vrea însă să ne lepădăm de păcat şi să fim ca nişte adevăraţi fii ai lui *umnezeu aşa cune-a creat. Jrmarea lui 0ristos este drum peste Hol!ota cu pătimiri, cu răsti!niri şi moartpăcatului dar şi străful!erările de lumină ale nvierii întru bucuriile duhovniceşti ale vieţii pururveşnice.

Că de vei muri împreună cu 0ristos vei învia împreună cu (l. *e te vei împărtăşi de patimile %te vei împărtăşi şi de slava %ui cea veşnică. Hpur%a cruceaF mai înseamnă a %e pur%a în %#aîmpreurările *rele ale "ieţii după m#delul $i în"ăţă%ura pe care ne-a da%-# 2#mnul isus 6ris%#

Căci necazul produce răbdare, răbdarea năde"de, năde"dea credinţă şi dra!oste care ne apropie *umnezeu. @i se cuvine să vedem în încercările şi !reutăţile vieţii chemări ale lui *umnezeu deieşi biruitori cu a"utorul %ui asupra păcatului.

Certând ne-a iertat *omnul, dar morţii nu ne-a dat. Cel ce voieşte să se lepede de sine, să-şi

crucea şi să urmeze lui 0ristos, acela să nu uite că harul lui 0ristos îl va însoţi neîncetat pe calizbăvirii sale, precum în!erul l-a însoţit odinioară pe dreptul 3obie căci zice *omnul: 5ără de minu puteţi face nimic.

"ută-ne *oamne 7isus 0ristoase să purtăm crucea 3a cu vrednicie, spre a ne bucura împreună 3ine, de slava învierii şi a vieţii fără de sfârşit întru lumina pururea veşnică a Jnirii Celei în trstrăluciri. min.

*ărintele Iosif 2rifa ' Calea Crucii lui Hristos



7ată cât de frumoasă este şi această (van!helie+ (a cuprinde tot ce trebuie să primim pentmântuirea sufletului nostru.

1ă luăm pe rând învăţăturile din ea:Cel ce voieşte să vină după 2ine să se lepede de sineD) 6 zice (van!helia. sta înseamnă cdacă vrei să pleci după 0ristos, trebuie să te hotărăşti pentru (l, trebuie să intri în slu"ba %ui şi asculţi de (l şi de voia %ui. 'oile tale, de cele mai multe ori, sunt voile trupului şi ale !ândurilo8(fes. A, F9, adică voile lui satan şi ale păcatului şi de aceea trebuie să te lepezi de ele şi să-primeşti pe 0ristos de 1tăpân, oruncitor şi mpărat în casa sufletului tău. u nu ştiţi că voi sunteţi ai voştri<), zice apostolul avel 87 Cor. K, ?M9, ci sunteţi ai lui 7isus 0ristos, Care v

răscumpărat cu preţ). %epădarea de sine asta înseamnă: să-ţi dai mâinile tale, picioarele tale, inimta, vorbele şi !ândurile tale, să-ţi dai tot ce ai lui 7isus 0ristos, să le pui în slu"ba %ui şi în ascultade (l.

*ar lucrul acesta nu e uşor. *e aceea, zice mai departe (van!helia că tot cel ce vrea să se lepede sine trebuie: 1ă-şi ia crucea sa), adică să porţi luptă cu patimile, cu plăcerile, cu ispitele ce ţi scoate lumea aceasta în calea ta de mer!ere înainte după 0ristos. *ar, în această luptă, noi am cădneputincioşi la cel dintâi pas dacă înaintea noastră n-am avea Crucea lui 0ristos, adică /ertfa cmare a răsti!nirii lui 0ristos pentru păcatele noastre.

Cititorule+ riveşte icoana de alături şi-ţi dă seama că pentru tine suie 0ristos Hol!ota. entpăcatele tale şi ale mele, şi ale tuturor. Crucea pe care o duce 0ristos pe umerii 1ăi, ca să moară ea, este darul prin care ne-a venit iertare şi mântuire de pieirea cea veşnică. *acă tu ai înţeles acedar al mântuirii tale prin /ertfa lui 0ristos, apoi acest dar al Crucii îţi dă şi ţie putere şi tărie să merînainte după 0ristos, ducându-ţi crucea ta. cest dar al Crucii îţi dă puterea să birui păcatul şi sporeşti în fapte bune.

Cititorule+ i înţeles tu acest dar şi, înţele!ându l, te-ai răsti!nit şi tu faţă de lume)< 8Hal. >, AI91au, făcând voile trupului şi ale !ândurilor, răsti!neşti din nou pe 5iul lui *umnezeu)< 8(vrei K, D



7ar cine îşi va pierde sufletul său pentru 2ine şi pentru (van!helie, acela îl va mântui pe el). sînseamnă că pentru 0ristos trebuie să fim !ata oricând să "ertfim orice, chiar şi viaţa noastră. @inecazul, nici strâmtorarea, nici !oana, foametea, !olătatea, nevoia sau sabia nu-i iertat să despartă pe noi de dra!ostea lui 0ristos) 84om. B, F>-FM9.

Că ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său< 1au ce va da omul schimb pentru sufletul său<), zice mai departe (van!helia. 1crieţi aceste vorbe cu slove de aur

pereţii casei voastre şi, mai ales, în mintea şi inima voastră, pentru ca să nu uitaţi niciodată sufletul este ceea ce avem noi mai scump şi mai de preţ în această lume.

stăzi însă se pare că sufletul a a"uns cel mai lesne ne!oţ. Câţi nu-şi dau sufletul pentru o plăcerpentru o frumuseţe trecătoare, câţi nu şi-l vând pentru lăcomia unui câşti!, a unui blid de linte<

Cititorule+ Calea crucii este calea sufletului tău, este !ri"a şi în!ri"irea de sufletul tău. Calea cruceste calea cea strâmtă ce duce la viaţă). 2er!i tu pe această cale sau ai apucat pe cea lar!ă) duce la pieire< 82atei G, ?F9

Că 3u cu mine eşti, *oamne+)D 8s. AA, I9

n saltire sunt aceste dulci şi plăcute vorbe. *ar mulţi citesc în saltire aşa, de-a aler!area, cacând te slobozi la fu!ă pe drum$ şi de aceea nu-şi dau seama despre înţelesul cel adânc al vorbelde acolo. şa citeam odată şi eu în saltire, dar de când trăiesc o viaţă hotărâtă pentru *omnul, atunci altcum citesc şi altcum înţele!. *e atunci vorbele: *omnul este cu mine) îmi dauîncredere şi o tărie pe care toţi banii şi toţi oamenii pământului nu mi le pot da. *e s-ar ridiîmpotriva mea munţi între!i de prime"dii şi necazuri, eu nu mă tem, căci !lasul %ui îl aud: @u teme, căci (u cu tine sunt ca să te scap şi să te mântui) 87eremia ?, B9.

*ar vorbele *omnul este cu mine) îmi dau nu numai tărie şi încredere în vreme de necaz, ci îmdau şi o datorie. *acă *omnul este cu mine), trebuie să-mi dau seama că *omnul vede ce faascultă ce vorbesc şi ştie ce !ândesc. *acă *omnul este cu mine) şi vreau să rămână cu mintrebuie să mă duc numai acolo unde şi *omnul poate mer!e cu mine şi trebuie să stau numai acounde şi *omnul poate sta cu mine.

Când cineva mă cheamă la crâşmă duminica, eu mă întreb: Oare *omnul poate mer!e cu miacolo< #a+ tunci nici eu nu mer!. Oare poate *omnul sta cu mine acolo unde se vorbesc vorbmurdare< #a+ tunci nici eu nu stau. Oare rămâne *omnul cu mine când înşel, când sudui, cân

mint, când păcătuiesc< #a+ tunci mă las de păcat şi mă ţin de *omnul).

Odată, un mire l-a chemat la ospăţ pe un prieten de-al lui.

6 3e ascult, dra!ă prietene, a zis chematul, dar numai cu condiţia să mă laşi să-% aduc cu mine şi un prieten al meu.6 Cu tot dra!ul, a răspuns mirele.n vremea ospăţului, după ce s-a !ătit slu"ba cununiei şi masa 8adică înainte de a se începîmbătările şi vorbele uşoare9, chematul s-a ridicat să plece.

6 Cum se poate să pleci aşa curând< a întrebat mirele.



6 @u pot să rămân mai departe, a răspuns cel chemat. rietenul despre care ţi-am spus când minvitat este *omnul, şi acest prieten nu vrea să rămână mai departe, iar eu ascult de (l, mă ţin de (şi mă duc cu (lD

cesta este, iubite cititorule, înţelesul cel adevărat al vorbelor *omnul este cu mine). O, cum s-schimba faţa acestei lumi când tot omul ar putea zice: *omnul este cu mineD) 3u cu mine eş*oamne)+

Crucea înseamnă iertareD

Jn împărat al 5ranţei 8%udovic al T77-lea9, după ce şi-a ocupat tronul, a făcut o listă a tuturvră"maşilor pe care ştia că-i are în ţara lui. naintea numelui fiecăruia a pus câte o cruce. uzinduşmanii despre aceasta, au fu!it şi s-au ascuns, în credinţa că semnul crucii dinaintea numelui lînseamnă că vor fi toţi omorâţi. *ar împăratul le-a trimis vorbă să stea liniştiţi în ţară, căci crucea care a pus-o lân!ă numele lor înseamnă iertarea lor.Cititorule+ (şti şi tu un păcătos< 3e-a pus şi pe tine păcatul în vră"măşie cu mpăratul 0ristos acum te temi de pedeapsa %ui< @u te teme+ riveşte sus, la Crucea lui 7isus. Crucea %ui înseam

iertarea ta şi a păcatelor tale. Oricât de păcătos ai fi, mpăratul 0ristos vrea să te ierte şi te cheamînapoi, în ţara) %ui, dacă te ai hotărât pentru căinţă, pentru îndreptare, pentru mpărăţia %ui.

ărin%ele #si( 0ri(a, 0âlcuirea )"an*heliil#r duminicil#r de pes%e a



*reot Iosif 2rifa ' @ertfa Crucii 9-ntuitorului

lân!ând la picioarele Crucii: aici este începutul şi sfârşitul mântuirii noastre

*espre împăratul Constantin cel mare spune istoria că, plecând cu oştire împotriva lui 2a=enţicare persecuta pe creştini, era foarte în!ândurat şi abătut. 2a=enţiu avea o armată de patru ori mmare decât el. e drum, Constantin cel mare se ru!a lui *umnezeu să-l a"ute. tunci s-a ivit pe cercruce minunată, împletită cu raze de soare, având în "urul ei cuvintele: n acest semn vei învin!empăratul şi-a însemnat atunci toate stea!urile cu semul Crucii şi, pornind împotriva lui 2a=enţiu,a biruit.

;i Oastea *omnului este o armată strânsă la luptă împotriva vră"maşului diavol. 3aina biruinţ

noastre este semnul ce i s-a arătat oarecând lui Constantin împăratul: Crucea. 2edalia noastrăstea!urile noastre poartă semnul Crucii, arătând prin aceasta că lupta noastră se reazemă pe puterCrucii.

in însă îndată să spun cu apăs că semnul !ol al Crucii încă nu înseamnă o putere. ţi poţi încărpieptul, hainele şi casa cu semnul Crucii, dacă n-ai o înţele!ere adevărată pentru Cruc2ântuitorului, dacă n-ai primit cu adevărat /ertfa Crucii şi darurile ei, la nici o izbândă nu poa"un!e.



O carte întrea!ă mi-ar trebui să spun tot ceea ce ar fi de spus despre /ertfa Crucii. 'oi spune aici, scurt, numai următoarele:

1atana a fost definitiv înfrânt şi bătut prin /ertfa Crucii de pe Hol!ota. (l are frică numai de aceasînfrân!ere, iar noi îl putem înfrân!e numai cu darurile Crucii de pe Hol!ota. *omnul a murit Cruce, ca să ne câşti!e nouă darul biruinţei. (l ne pune la îndemână tot câşti!ul %ui şi toată biruin%ui cea strălucitoare asupra 1atanei. Jrmează ca noi să primim acest câşti!. 5ără primirea lui,

putem câşti!a biruinţă asupra ispitelor şi păcatelor.1atana nu se sperie de hotărârile noastre contra păcatelor, dar tremură şi fu!e în!rozit cânîn!enunchem cu hotărârile noastre sub braţele Crucii 2ântuitorului şi le si!ilăm cu scump 1ân!e%ui.

2ulţi mă întreabă despre rosturile Oastei *omnului şi despre tainele mântuirii sufleteşti. 3uturor răspund: n!enuncheaţi la picioarele Crucii, căci acolo le puteţi afla+ n!enuncheat la picioareCrucii ţi se deschid ochii şi înţele!erea cea sufletească, să te afli pe tine însuţi şi rosturile vieţii ta%a picioarele Crucii ţi se deschid ochii cei sufleteşti, să afli starea !rozavă şi nenorocită în care te

adus păcatul.

%a picioarele Crucii afli cât de !rozav a fost păcatul tău, că a trebuit nsuşi 7isus, 5iul lui *umnezesă moară pentru tine, pentru iertarea ta şi împăcarea ta cu 3atăl Ceresc.

%a picioarele Crucii afli cu ce fel de dra!oste te-a iubit *umnezeu 3atăl, că pe nsuşi 5iul 1ău %"ertfit pentru tine.

%a picioarele Crucii auzi cea mai minunată veste ce s-a auzit cândva în această lume: că 7isus es

un 2ântuitor al tău, că (l a murit pentru tine, pentru iertarea ta şi, dintr-un fiu al ur!iei, te-a făcut fiu al lui *umnezeu.

*ar la picioarele Crucii nu ţi se deschid numai ochii înţele!erii, ci capeţi de 1us şi un dar, o puterun a"utor să-ţi schimbi viaţa. 1tând la picioarele Crucii, o putere de 1us îţi schimbă viaţa, îţi schimvorbele, !ândurile, umblările şi toate faptele. /ertfa Crucii te face dintr-un om vechi), un om noudintr-un om lumesc) un om duhovnicesc).

2inunea cea mare a schimbării unei vieţi păcătoase, minunea cea mare a învierii păcătoşilor laviaţă nouă, se petrece şi se poate petrece numai la picioarele Crucii.

%a picioarele Crucii este şi puterea Oastei *omnului şi a ostaşilor ei.

*ra!ă suflete, care ai intrat în Oastea *omnului şi care vrei să intri, lasă-te atras cu totul picioarele Crucii 2ântuitorului, căci fără darurile Crucii nu poţi face nimic+ 3oată îndreptarea toate silinţele tale sunt scântei ce se stin! suflate de vântul ispitelor, dacă nu trăieşti o viaîn!enuncheată la picioarele Crucii, dacă nu sorbi clipă de clipă dar şi putere din /ertfa Cruc2ântuitorului.



0otărârea noastră contra păcatelor n-a"un!e nimic dacă n-am în!enuncheat la picioarele Crucii şi stăm mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din /ertfa Crucii.

%asă-te, dra!ă suflete, lasă-te cu totul atras la picioarele Crucii, căci Crucea lea!ă cerul cu pământşi pe om cu *umnezeu+ rin ea respirăm, prin ea vorbim, prin ea trăim, prin ea biruim+

*ra!ă cititorule+ 0otărârea ta împotriva păcatelor n-a"un!e nimic dacă n-ai în!enuncheat cu ea m

întâi la picioarele Crucii, dacă nu stai mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din /ertfa cea sfântăCrucii.

*iavolul e şiret mare. (l nu se sperie, când te hotărăşti contra păcatelor. @u se sperie nici când p"urământ să ieşi din rele 8şi pe urmă mai adânc te afunzi în ele9, dar se în!rozeşte satana şi tremucând aler!i sub braţele Crucii, ca să întăreşti hotărârea ta cu scump 1ân!ele *omnului. 0otărârnoastră fără acest si!iliu n-are nici o putere.

(u sunt Jşa. *e va intra cineva prin 2ine, se va mântui) 87oan ?E, M9, a zis 7isus. ceastă JşăCrucea şi /ertfa %ui cea sfântă. @umai cine intră prin această Jşă capătă dar şi putere de 1us, ca

înainteze tot mai sus, mai sus spre culmile 7erusalimului sufletesc, spre culmile mântuirii sufleteşti

intra în Oastea *omnului nu înseamnă a-ţi pune !ând bun) să te laşi de răutăţi, ci înseamnă să doborât cu păcatele şi cu răutăţile la picioarele CruciiD nseamnă să cazi la picioarele Crudoborât de !reutatea păcatelorD , să cazi plân!ând la picioarele Crucii, aşa cum eşti, plin de răutăCarul mântuirii tale sufleteşti atunci începe a porni la drum, când simţi că te înăbuşă răutăţile cauţi o scăpare$ când simţi o pieire şi cauţi o mântuire, când te simţi într-o prăpastie şi cauţi o ieşircând te simţi în întuneric şi doreşti o lumină$ când simţi că te-a schilodit păcatul, când simţi că teorbit patima, când simţi că nu mai poţi sta şi umbla pe picioarele tale şi stri!i cu lacrimi, din adânc

sufletului: 7isuse, 2ântuitorule, mântuieşte-mă şi mă tămăduieşte+) 1ă cauţi mai întâi să te faci bşi apoi să pleci la *omnul, ar însemna ca şi când ai în"u!a boii înapoia carului.

nceputul mântuirii tale se face atunci când păcatele tale te pleacă şi te apleacă la picioarele Crucii

7isuse, 1cumpul nostru 2ântuitor+ 0otărârea noastră împotriva păcatelor n-a"un!e nimic, dacă n-aîn!enuncheat cu ea la picioarele Crucii 3ale.

1tea!ul sub care ne strân!em trebuie să fie Crucea 3a şi noi numai stând sub acest stea! 6 din capicură mereu 1ân!ele iertării şi puterii 6 putem fi ostaşi biruitori.

@e aplecăm, 7isuse 2ântuitorule, cu hotărârea noastră sub Crucea 4ăsti!nirii 3ale, ca s-o întăreşti scump 1ân!ele 3ău, căci, fără de acest si!iliu, hotărârea noastră n-are nici un preţ şi n-are niciputere.

n faţa Crucii 3ale ne aplecăm, 7isuse *oamne, cu hotărârile noastre. 1i!ilează-le, întăreşte-le scump 1ân!ele 3ău, cu /ertfa 3a cea mare şi sfântă. *ă-ne, *oamne, dar şi putere, căci noi suntenişte fiinţe slabe şi neputincioase+ 5ără de 3ine şi fără de /ertfa 3a cea sfântă noi nu putem fanimic.



re#% #si( 0ri(a, din G'e es%e !as%ea 2#mnulu

2raian Dor# ' Dacă voieşte cineva să vină după 9ine

2ântuitorul a spus: *acă voieşte cineva să vină după 2ine, aceluia îi spun ce trebuie să facă. C

dintâi lucru este să se lepede de sine, să-şi ia crucea lui în fiecare zi şi să 2ă urmeze. ;i unde voi (u, acolo va fi şi ucenicul 2eu.

*eci, cel dintâi lucru pe care îl cere *omnul este lepădarea de sine, adică naşterea din nou. Omcel vechi trebuie să se prăbuşească la picioarele *omnului. Omul cel orb în păcate, cel surd neascultare, cel în!heţat şi mort în felul deşert de fărădele!e în care se trăieşte obişnuit în păcatlumesc, acela trebuie să moară şi să se nască un om nou, care v-a fi vrednic pentru mpărăţia l*umnezeu.



ceste lucruri sunt aşa de cunoscute+ 1fânta noastră #iserică, printre 3ainele sale, are 3ainocăinţei. 3aina ocăinţei asta este: naşterea din nou, lepădarea de sine, întoarcerea la *umnezeuînceputul unei vieţi noi.

@oi i mulţumim lui *umnezeu că acest cuvânt se spune răspicat acum. ;i dovada că au fost suflecare au ascultat de acest cuvânt şi au trecut prin această minunată transformare este şi faptul că nsuntem aici adunaţi acum în număr aşa de frumos, mărturisind acest lucru şi prin dra!ostea faţă

*umnezeu, şi prin adorarea faţă de 2ântuitorul nostru, şi prin ardoarea cu care sufletele noastascultă Cuvântul lui *umnezeu.rin lacrimile care ne umezesc ochii noi dovedim că această minune s-a făcut în viaţa noastră şi am trecut prin această minune a naşterii din nou, care ne-a deschis ochii să vedem o altă realitalumea cea nouă şi minunată a mpărăţiei lui *umnezeu, care îl transformă pe om şi îl face un onou, un om vrednic, un om destoinic, un om harnic, un om cinstit, un om respectuos, un om demun om superior, un om vrednic de cinste, de respect, de demnitate în faţa tuturor, care prin viaţa ldovedeşte că este cu adevărat nou şi cu adevărat superior. sta o face 0ristos în viaţa noastră clipa când ne întoarcem la (l. ;i numai cine a a"uns în felul acesta dovedeşte că a trecut prnaşterea din nou, adică prin acea lepădare de sine care înseamnă moartea păcatului şi învier

credinţei.

*omnul *umnezeul nostru să ne binecuvânteze pe noi toţi cu împlinirea acestui lucru, pentru aceasta este, pentru noi, cel dintâi pas şi !aranţia că într-adevăr facem parte din #iserica cea 'ielui 0ristos, care, în clipa venirii %ui, v-a fi luată cu (l ca o mireasă cu mirele ei.

Ce taină este nunta şi căsnicia+ Jn mire binecuvântat îşi ale!e o fiinţă asupra căreia îşi revarsă toadra!ostea lui. i dă numele lui, o duce în casa lui, îi face tot ceea ce este necesar şi face ca toată viaei să fie binecuvântată printr-o înnobilare sufletească şi printr-o nouă viaţă şi denumire.

ceasta este taina şi minunea pe care le face 0ristos în viaţa tuturor celor care se unesc cu (l prino taină asemănătoare cu 3aina Cununiei. *omnul ne-a chemat să ne unim cu (l, prin credinţă, întrastfel de taină. ;i oricine s-a unit simte transformarea minunată, capătă un nume nou, capătă o fiinnouă, capătă o vedere nouă, capătă o moştenire nouă, capătă o năde"de strălucită, care nu pieredată cu lumea, cu trupul, ci trece prin moarte la viaţa veşnică, aşa cum spune Cuvântul l*umnezeu. @imic nu piere, totul se transformă. *in e=istenţa aceasta, noi nu murim când se închenumărul zilelor noastre. @oi trecem în e=istenţa cealaltă, pentru care ne-am pre!ătit în acease=istenţă. 2oartea nu este o nimicire$ moartea este numai un pra! peste care noi trecem în e=istencealaltă, pe care o continuăm în felul în care am sfârşit-o pe aceasta.

*e-a *omnul ca să dorim din toată inima ceea ce ne-au învăţat părinţii noştri şi ne-a lăsat şi nînvaţă credinţa noastră: să-% aşteptăm pe *omnul 7isus ca pe mirele #isericii 1ale şi să credem moartea nu este un sfârşit. 2oartea este numai un pra! peste care, trecând, noi a"un!em în e=istenveşnică, în care vom înainta pentru totdeauna lân!ă *omnul, pe Care %-am iubit.

rin 1fântul 1ău Cuvânt şi prin fă!ăduinţa 1a, *omnul 7isus a fost tot timpul prezent aici în mi"locnostru. @oi ne bucurăm din toată inima, căci prin credinţă ştim şi vedem că (l este aici. 1oarele espe cer în fiecare zi, şi când este acoperit de nori şi ochii noştri nu-l văd. rin lucrarea puterii pe ca

o are, el dă viaţă tuturor celor pe care le alimentează chiar şi atunci când ele nu văd razele lui.



când ochii noştri cei trupeşti sunt întunecaţi şi chiar când ochii noştri cei sufleteşti nu văd destul clar, *omnul este totdeauna în mi"locul nostru şi (l ne aude şi ne cunoaşte pe fiecare dintre noriviţi-%, prin credinţă, în mi"locul nostru+ scultaţi, prin credinţă, toate aceste cuvinte ca rostite buzele %ui sfinte. ;i primiţi-% în inimă ca pe Cuvântul lui *umnezeu, care este sămânţa care lumii viaţa.

2ântuitorul a spus: Oricine crede în 2ine nu va vedea moartea. entru că sămânţa lui *umneze

rămâne în el şi nu va muri. ;tiţi că *umnezeu a pus în fiecare sămânţă un punct care este nemuritoCând ne uităm la un bob de !râu, vedem acolo ima!ini asemănătoare cu chipul 2ântuitorului. coeste acel bob, acel strop nemuritor pe care *umnezeu l-a pus. *upă mii de ani de păstrare, cânacest bob a"un!e în condiţiile de fertilitate, acest bob înfrunzeşte. ;i ceea ce răsare din el nu esaltceva decât o formă nouă a vieţii care era acolo în el.

;i noi purtăm în noi sămânţa lui 0ristos. rin credinţă, această sămânţă este. @oi suntem nemurito@u e=istă moarte în înţeles de nimicire. @oi suntem nemuritori+ 1ămânţa lui *umnezeu, care esviaţa pusă în noi, aceasta stă în noi. ;i, dacă noi am ascultat de Cuvântul lui *umnezeu şi am crezîn cela care a spus acest cuvânt, noi vom muri, la rândul nostru, trupeşte$ vom fi înmormântaţi

noi în pământul sfânt în care sunt înmormântaţi morţii noştri pentru care ne ru!ăm lui *umnezeula mormintele cărora mer!em cu lacrimi şi cu flori. 'om fi adău!aţi şi noi acolo. *ar în marea strălucita &i a nvierii, când 2ântuitorul va rosti un cuvânt: 7eşiţi afară+, şi când se va austri!area în!erilor: 'ine 2irele+ 7eşiţi în întâmpinarea %ui+, noi vom ieşi, prin lucrarea puterii l*umnezeu, din mormântul în care vom fi. *in materia transformată, în care va fi atunci trupnostru, noi ne vom reface iarăşi, într-o formă nouă, cum iese acelaşi bob de !râu în!ropat şi moastă toamnă în pământ, sub o formă nouă, la o viaţă tânără şi eternă. şa vom ieşi din mormânt.

5ericiţi vor fi acei care au avut sămânţa lui 0ristos în ei+ tunci când se vor trezi şi vor ieşi d

morminte la priveliştea strălucită şi măreaţă a venirii lui 0ristos cu miile de mii de în!eri, cu sfinşi înaintaşii noştri 6 după cum scrie Cuvântul şi mărturiseşte credinţa noastră 6 noi l vom vedea p*omnul 7isus venind ca pe 2irele dra! al sufletului nostru, căci am murit !ândind la (l, privind(l, dorindu-%, cântând pentru (l şi ru!ându-ne: 'ino, *oamne 7isuse+. tunci l vom vedea bucurie şi vom fi luaţi împreună cu (l, după cum scrie Cuvântul, să moştenim în veac nunta fericcare va avea loc atunci în ceruriD şi în veci.

*ar ce se vor face cei care au murit necredincioşi< Cei care n-au crezut în credinţa părinţilor noşmărturisită de mii de ani şi în mii de !raiuri şi de feluri< Ce se vor face cei care n-au crezut, cânvor vedea că ceea ce n-au crezut ei este adevărat şi veşnic< Jnde se vor duce cei care vor vedea 5a

%ui, Na celuia pe care %-au străpuns, când vor recunoaşte pe trupul %ui loviturile lor şi pe faţa %scuipările lor, şi pe toată înfăţişarea %ui bat"ocurile celor care nu %-au crezut<

3oţi avem un suflet. *incolo de haina pe care o purtăm, dincolo de numele pe care îl purtămdincolo de calitatea pe care o avem, noi avem un suflet cu care va trebui să stăm, în &iua /udecăţiivenirii *omnului, în faţa %ui. Hândiţi-vă din timp. nţelept e cel care !ândeşte din timp. entru înapoi, după ce a trecut vremea, toţi văd, când e prea târziu. *ar în zadar vezi după ce a trecvremea şi în zadar te căieşti după ce nu se mai poate avea un lucru că nu l-ai primit şi că nu l-căutat când se putea dobândi.



/ra*men% din "#rirea (ra%elui 0raian 2#rla nun%a de la 0#rce$%i 59 iulie 19

2raian Dor# ' "cceptarea crucii lui Hristos ? sinurul miloc de sfinţire şi de slavă

/raian or&, Istoria unei >ertfe (fra'ment)

e calea lui 0ristos sunt numai trei mi"loace prin care (l ;i-i face asemenea %ui pe acei careurmează pe (l acum din suferinţele trecătoare ale sfinţeniei la slava veşnică a 4aiului 1ău.

Cele trei mi"loace şi semne ale părtăşiei şi colaborării noastre cu 0ristos sunt:



/JHJ% 6 fiindcă *omnul 7isus a zis: %uaţi "u!ul 2eu asupra voastrăD căci "u!ul 2eu este bu82at. ??, FE9.14C7@ 6 fiindcă *omnul 7isus a zis: 1arcina 2ea este uşoară 82at. ??, FE9.C4JC( 6 fiindcă *omnul 7isus a zis: Cine vrea să vină după 2ineD să-şi ia crucea în fiecare şi să 2ă urmeze 8%uca M, AF9.

3oate acestea trei par la prima vedere numai suferinţă. *ar ele nu sunt numai aşa.

/u!) are două înţelesuri: întâi muncă, apoi unire.1arcină) are două înfăţişări: întâi răspundere, apoi rodire.Cruce) are două părţi: întâi suferinţă, apoi sfinţenie.

Cei mai mulţi privesc doar la primul înţeles al "u!ului lui 0ristos, la munca !rea şi la canonul amal unei vieţi de neprihănire, şi fu! de "u!ul %ui. *ar cei puţini privesc la minunata unire cu 0ristprin părtăşia cu (l, la munca cea fericită în o!orul (van!heliei 1ale. tra!e în "u!ul %ui, alăturea (l, este ceva ce îţi dă o atât de mare bucurie, încât, după ce ai !ustat-o, n-ai mai dori s-o schimpentru nimic şi cu nimeni din lume.

purta sarcina %ui este a te împreuna cu 0ristos atât de profund şi de înalt, încât ceea ce este în (mai fericit să pătrundă în ceea ce ai tu mai intim. ;i să facă să se nască în tine o viaţă nespus nouă, de dra!ă, de dulce şi de scumpăD

7ar acceptarea crucii lui 0ristos, primirea de bunăvoie a suferinţei pentru (l şi alături de (l, este fapt sin!urul mi"loc de sfinţire şi de slavă.

Când 2ântuitorul nostru 1fânt zicea: 2ă sfinţesc (u nsumi pentru ei 87oan ?G, ?M9, (l voia să spună: (u am acceptat Crucea şi suferinţa 2ea pentru că acesta era sin!urul mi"loc prin care voi v

putea fi cu adevărat sfinţiţi.%a prima vedere, toate aceste trei mi"loace pe care *omnul anume le-a ales par a fi ceva neputinţă de ales şi de purtat cu bucurie şi de către noi. *ar îndată ce, în noi, dra!ostea de (l a a"uputernică şi adevărată, !ăsim în ele nu numai sin!urele mi"loace prin care ne putem uni desăvârcu (l, dar şi sin!ura bucurie şi sin!urul scop al vieţii noastre.

ntâi este vorba de "u! ca de o căsătorie cu 0ristos, pentru că despre căsătorie se vorbeşte ca despun "u! pe care îl iei de bună voie, alături de o fiinţă pe care o iubeşti şi ţi-o ale!i ca să te împreuni ea în totul şi pe totdeauna.

1in!ura condiţie care te poate face să-ţi iei acest "u! este dra!ostea.1in!ura putere care te poate face să porţi cu bucurie sau cu răbdare acest "u! este numai dra!osteCâtă vreme ai în tine o dra!oste fierbinte faţă de 0ristos, 1oţul tău cel dra!, atâta vreme tra!i lân(l şi pentru (l, oricâte sudori şi lacrimi ar trebui să semeni pe brazda %ui. ;i nu simţi în "u!ul cu nici un fel de !reutate, ci numai o tot mai profundă şi fericită bucurie. Hreul începi să-l simţi abatunci când dra!ostea de 0ristos se răceşte în inima ta.

*espre sarcina lui 0ristos este vorba ca de o împărtăşire atât de intimă şi de dulce între mine şi (încât eu devin acelaşi trup şi duh cu al %ui 6 (l trecându-;i şi petrecându-;i peste mine şi în min

7ubirea 1a prefăcută într un rod nou, divin şi etern.



rin aceasta, "u!ul căsniciei a devenit sarcină-rod. stfel eu devin una şi unul cu (l şi în (l. devine una şi unul cu mine şi în mine.Cam aşa am înţeles şi înţele! eu cuvântul care zice: eu în 0ristos sau 0ristos în mine 85ilip I, ?Hal. A, AE9.

;i, dacă Crucea a fost aleasă drept mi"loc de sfinţenie şi pentru 0ristos, înseamnă că ea este sin!ur

mi"loc de sfinţire şi pentru noi. Că drumul a"un!erii la slavă trebuie să treacă neapărat prin cruce. cel al a"un!erii la sfinţirea fără de care nimeni nu va vedea pe *umnezeu trebuie să treacă neapărprin suferinţă.

*acă în ce-l priveşte pe fiecare credincios în parte aceste condiţii, şi mi"loace, şi semne suneapărat şi nedezlipit le!ate de mântuirea şi slu"ba sa cu 0ristos, apoi de %ucrarea *omnuluacestea sunt şi mai mult le!ate, ca între! al ei. @u noi, ostaşii *omnului, fiecare în parte, am intrcei mai dintâi în cuptorul încercării, ci %ucrarea Oastei însăşi. 7deea şi solia ei a trebuit să fie trecuprin foc, spre a se adeveri dacă este în ea un material rezistent la foc sau nu. *acă este în ea un fildivin sau numai o plămădeală omenească.

O înlănţuire tainică e=istă între aceste trei înţelesuri ale vieţii şi vieţuirii noastre cu 0ristos, în (lprin (%:întâi vine cunoaşterea %ui prin Cuvânt,apoi dra!ostea de (l şi cu (l prin *uh,iar acestea două ne duc la unirea cu (l prin "u!ul şi lucrul %ui./u!ul ne duce la sarcina şi la însărcinarea %ui, pentru continuarea seminţei şi seminţiei duhovniceş1arcina %ui fericită ne duce la cea mai înaltă treaptă a identificării noastre cu *umnezeu: suferinca mi"loc al sfinţirii şi al învrednicirii de slavă.

nainte de a deveni lucrători ai lui 0ristos, noi suntem mai întâi o lucrare a %ui. n acest înţeles esscris: @oi suntem lucrarea %ui)D

;i numai după ce se face în noi lucrarea lui *umnezeu, apoi devenim şi noi cu adevărat nişlucrători împreună cu (l.

cei care se în!hesuie în rândul împreună-lucrătorilor cu *umnezeu, fără să fi fost mai întâi înşişi lucraţi şi prelucraţi de *umnezeu, nu numai că nu vor putea produce niciodată nimic budurabil şi curat, dar tot ce vor produce va fi rău, uşuratic şi păcătos.

le!erea între aceste două feluri de lucrări şi de lucrători o poate face numai Cuptorul. @um4u!ul. @umai 1uferinţa.*e aceea a fost nevoie să vină 6 întâi peste %ucrarea Oastei însăşi, în între!imea ei, apoi pesfiecare ostaş în parte 6 încercarea focului. Ca să se dovedească ce este aur, ar!int şi piatră scumpsau ce este lemn, fân sau trestie. n noi şi între noi.



2raian Dor# ' Bevoiţi'vă să mereţi



@evoiţi-vă să mer!eţipe cărarea strâmtăcum a mers 0ristos cu Cruceaspre Hol!ota sfântă,căci e lar!ă calea carela pierzare duce,dar în!ustă-i şi spinoasăcalea către Cruce$6 *oamne-a"ută-ne să mer!emcalea 3a cea dulce.

;i intraţi pe uşa strâmtăcătre #iruinţăcum 0ristos a mers în slavădoar prin suferinţă.%ar!ă-i uşa, lată-i caleacare duc la moarte,vai de cei ce-ale! aceastăblestemată soarte$

6 *oamne, nu lăsa s-ale!emcalea către moarte.Ce puţini sunt cei ce aflăcalea Crucii strâmtă,dar şi mai puţini mer! pânăla răsplata sfântă.5ericiţi cei care suiecalea Crucii toată,ei la *omnul au în ceruriveşnica răsplată$



6 *oamne, dă-ne 1us la 3ineveşnica răsplată.

2raian Dor# ' Dumne#eu ne cere



*umnezeu ne cere nouă, celor care-% ascultăm,nu numa-nchinarea noastră, ci viaţa să 7-o dăm$că-nchinarea fără viaţă este searbădă şi !rea,viaţa fără de-nchinare este, iarăşi, tot aşa

Dşi ne cere-o viaţă plină de-devărul %ui frumos:nici 0ristosul fără Cruce, nici Crucea fără 0ristos,căci 0ristosul fără Cruce e-un 0ristos străin de 0ar,Crucea fără (l, asemeni, este !oală şi-n zadar

Dşi ne cere şi credinţă, dar şi fapte să avem,căci credinţa fără fapte moartă-i şi-n zadar o vrem$faptele fără credinţă sunt şi moarte, şi pustii,numai când sunt împreună ele-s rodnice şi vii

Dşi ne cere şi-devărul, şi 7ubirea s-o trăim,c-devăr fără 7ubire în zadar mărturisim$iar iubirea ne-nţeleaptă, fără adevăr, e-un foc

nestatornic şi nevrednic, fără nici un rost deloc.*umnezeu ne cere nouă echilibru sănătosîntre vorbă şi trăire, după pilda lui 0ristos,căci uşor zici mântuire, dar a o avea e !reuşi-o au numai cei ce-ascultă ce ne cere *umnezeu.



2raian Dor# ' "pleacă'mă0 Iisuse



pleacă-mă, 7isuse, sub sfântă Crucea 3a,căci eu numai prin 3ine iertare pot afla.

pleacă-mă, 7isuse, eu Crucea să-i sărut,să-mi plân! cu-amare lacrimi păcatul din trecut.

pleacă-mă, 7isuse, la 1fântă /ertfa 3a,ca 1ân!ele Hol!otei să spele vina mea.

pleacă-mă, 7isuse, sub pocăinţă-acum,să mer! cu biruinţă pe-al mântuirii drum.

pleacă-mă, 7isuse, ca treaz să fiu oricând,să birui pe satana, în /ertfa 3a crezând.

pleacă-mă, 7isuse 6 iar când vei "udeca,aşază-mă, 1tăpâne, cu cei de-a dreapta 3a.

2raian Dor# ' Spre Dumne#eu arată Crucea



1pre *umnezeu arată Crucea,oricine va privi-o-n suspe *umnezeu l va cunoaştesub chipul 5iului 7isus$în /ertfa 5iului zdrobit,vedem cât 3atăl ne-a iubit.

1pre *umnezeu ne duce Crucea,oricine-o va purta supus

la *umnezeu o să a"un!ă,aşa cum a a"uns 7isus$prin /ertfa 5iului primita"un!i la 3atăl cel 1lăvit.

1pre *umnezeu înalţă Crucea,oricine-% va slu"i prin eacu *umnezeu va fi-n mărireşi 5aţa %ui o va vedea$

prin /ertfa 5iului-nnoit,a"un!i la 3atăl răsplătit.1pre *umnezeu sfinţeşte Cruceaoricine taina i-a pătrunsîn *umnezeu se-nvredniceştede harul cel din veci ascuns$unit cu 5iul prea slăvit,eşti 3atălui pe veci iubit.



De'ai lua pe umăr crucea

*e-ai lua pe umăr crucea, după *omnul de-ai porni,fericire, fericire nici nu ştii câtă-ai !ăsi+



n aS vieţii clipe !rele, când din !reu ai suspina,mân!âiere, mân!âiere nici nu ştii câtă-ai afla+

*e-ai zăcea zdrobit în chinuri, te-ar scula şi spri"ini,alinare, alinare ne-ncetat ţi-ar dărui.

7ar de-ai fi stăpân pe lume şi pe aurul din ea,bucuria, bucuria ce-ţi dă crucea n-ai avea.

'ino, ia-ţi pe umăr crucea şi-% urmează pe 7isus,veşnicia, veşnicia îţi va fi lumină 1us.

>ratele 2itus Beculcea ' Semnul lui Dumne#eu pe frunte

;tim că 1criptura este plină de semne arătătoare. Chiar şi pământul, şi lucrurile din "urul nostrtoate sunt nişte semne care ne vorbesc despre *umnezeu. 3oate l arată.



;tiţi ce a spus în!erul când le-a vorbit păstorilor, la @aşterea *omnului 7isus: 2er!eţi în cetate iată semnul: veţi vedea un runc înfăşat, în iesle. 7ată semnulD.

*ar nu vorbim prea mult despre acestea. 3recem la un semn prin care ne putem verifica. (l essemnul 1fintei Cruci, aşa cum îl facem noi. *eşi unii ne învinuiesc că îl facem, noi rămânemfăcându-l mai departe, pentru că este un semn arătat şi proorocit chiar în 1fintele 1cripturi. 1pune

7saia ?F: Dpe un munte înalt, pleşuv, faceţi semn cu mâna, ca să vină la porţile asupritorilor2untele înalt e Hol!ota, semnul e Ncrucea de pe el 8D9. N*ar !ol, semnul crucii încă nmântuieşte, dacă nu este primită şi /ertfa de pe el. mpreună cu /ertfa, semnul Crucii are putere. *dacă ai înlăturat şi ai ne!at, ai tă!ăduit "ertfa şi ascultarea de 0ristos, semnul acesta rămâne un sem!ol, fără putere şi fără să te a"ute la ceva.cesta este semnul pe care în facem noi şi cu care ne însemnăm totdeauna când facem ru!ăciuninoastre şi când vorbim în @umele *omnului. 8D9

*ar aici în (zechiel arată despre un alt semn. 1emnul credinţei, pe care ţi-l pune *umnezeu în inimatunci când ai primit Cuvântul lui *umnezeu, atunci când ţi-a venit în inimă căinţa şi dorinţa,

scârba de păcat. tunci când te-ai hotărât să te întorci la *umnezeu. tunci când ai avut sentimentremuşcării de tot ce ai făcut în viaţa ta, când ţi s-a luminat mintea şi ai început să vezi lucrurialtcumva, nu aşa cum le vedeai până când ai a"uns la (van!helie. n momentul în care ai primputerea credinţei şi te-ai hotărât să nu mai mer!i la păcat şi să nu-l mai faci, să-ţi fie scârbă urâciunile ce se fac în cetate, aşa cum am citit aici: Dfă un semn pe fruntea oamenilor care suspinşi !em din pricina tuturor urâciunilor care se fac acolo. Căci numai aceştia sunt însemnaţi: ca!em şi suspină de ceea ce văd zilnic că se face în cetate. ;i când ţi-a venit în suflet ura împotribeţiei, împotriva fumatului, împotriva desfrânării, împotriva celorlalte pofte, împotriva a tot ce-i rşi păcătos, când te-ai scârbit de toate acestea, atunci, fratele meu, te-a însemnat *umnezeu. *uh

lui *umnezeu te-a însemnat cu pecetea %ui minunată. 8D98D9 ;i atunci privirile tuturor se îndreaptă spre tine, să vadă ce vrei tu prin aceasta. Ce vrei prfaptul că nu mai iei parte şi urăşti toate lucrurile acestea. Ce urmăreşti<;i atunci, imediat, când te-a însemnat *umnezeu, nsuşi *umnezeu te arată la lume că eînsemnat. 8D9 Cutare nu mai fumeazăD Cutare nu mai mer!e la distracţie, nu mai mer!e petreceri şi aşa mai departe, ci s-a pocăit. cesta este semnul pe care ţi l-a făcut *umnezeu. cese un cuvânt profeţit, care corespunde fiecăruia dintre frăţiile voastre. 8D9 NCând ieşeam dcârciumă şi ne dădeam pe "os de-a berbeleaca, nimeni nu zicea prea multe despre noi. *ar dmoment ce eşti însemnat de *umnezeu, numai într-un conflict cât de mic dacă te-ai prins, îndată t

au văzut toţi şi te poartă în !ură: 7ată ce-a făcut cutare+D 7ată ce-a făcut cutare+. entru că tu eînsemnat. 3u nu mai ai voie să faci lucruri de felul acesta.

7ată, fraţilor, tâlcuirea din (zechiel, capitolul M. cesta este semnulD *e aceea am ţinut cu toatăria să desluşim puţin taina din acest mesa" biblic, pentru ca să ne verificăm fiecare în parte, vedem dacă avem acest semn. *acă într-adevăr viaţa noastră, lupta noastră, dorinţa noastră este acum Nvrea *umnezeu. 8D9

in %trân'ei firimiturile, vol$



cu crucea după tine, după capul tău, ai târât-o şi ai dus-o numai aşa cum îşi duce o oaie o blaplină de râieD ;i-o duce, că n-are ce face, că ea nu se poate dezbrăca de ea şi şi-o duce. şa îţi duşi tu, fratele meu sau sora mea, crucea. *acă ţi se pare povară, să ştii că şi este povară. ;i te vzdrobi într-o zi această povară, dacă o duci fără *omnul.

%a 2atei capitolul ??, versetul A> zice aşa: 3e laud, 3ată al cerului şi al pământului, că ai ascuaceste lucruri de cei învăţaţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. *a, 3ată, că aşa a fo

bunăvoinţa 3a. *acă în planul lui *umnezeu Na fost şi dacă *umnezeu a vrut să ne descopenouă, unor oameni fără carte sau cu carte destul de puţinică, să ne descopere taina şi planmântuirii 1ale, noi nu suntem în stare nicicând să-7 mulţumim şi să-7 aducem osanale şi laude, cinste pentru harul că 1-a îndurat de noi şi ne-a făcut părtaşi acestui plan de mântuire şi acestei căşi acestui drum binecuvântat şi măreţ. 'ia *olorosa, calea durerii, e calea noastră. @oi pe aceasne-am ales-o şi pe aceasta să cădem de oboseală. *ar să nu cădem de oboseală, cum zice 1fântCuvânt al lui *umnezeu: 1ă nu cădeţi de oboseală în inimile voastre. 1ă vă întăriţi inimivoastre.

;i acolo zice: 3e laud, 3ată al cerului şi al pământului, că ai ascuns aceste lucruriD. @oi ştim

mama, când ascunde ceva de copii 6 fie bani, fie un lucru de preţ 6 ascunde să nu umble copiii cu 5ie că-l poate spar!e, fie că-l poate pierde, fie că cine ştie ce s-ar ale!e de el. @oi ştim că atunmama sau tata, părinţii, ascundD 1au sunt şi soţi care ascund unul de altul ceva, aceia care ntrăiesc în fidelitate sau în destulă curăţenie unul faţă de altul şi ascund. *ar noi ştim că ceea ce ascunde de aceea se pune undeva dosit, ca să nu-l !ăseşti. *oar de-aia îl ascunzi, să nu-l !ăseasc(i, *omnul 7isus zice: 3u ai ascuns aceste lucruri. ceste lucruriD: harul mpărăţiei l*umnezeu, harul măreţ al (van!heliei milei şi iertării lui *umnezeu le-ai ascuns de cei învăţaţide cei pricepuţi.

/ra*men% din "#rirea (ra%elui #an !pr la # adunare de re"eli#n 19

*ărintele Constantin Coman ' Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos5 Loica omenească vers<Loica= lui Dumne#eu

%uarea Crucii şi urmarea lui 0ristos: Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis !ricine "#ie$%e să "ină dupMine să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie. 'ăci cine "a "#i să-$i scap



su(le%ul îl "a pierde, iar cine "a pierde su(le%ul Său pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie, acela îl "scăpa. 'ăci ce-i (#l#se$%e #mului să câ$%i*e lumea în%rea*ă, dacă-$i pierde su(le%ul Sau ce apu%ea să dea #mul, în schim, pen%ru su(le%ul său 'ăci de cel ce se "a ru$ina de Mine $i dcu"in%ele Mele, în neamul aces%a des(râna% $i păcă%#s,$i /iul !mului Se "a ru$ina de el, când ""eni în%ru sla"a 0a%ălui său cu s(inţii în*eri. (arcu 8,!"!8, uminica după 3nălarea %fintCruci)

PPP

ntr-o lume ca cea de astăzi, inclusiv bisericească, în care (van!helia este abandonată la nivel vorbă în vânt şi în care domnesc tot mai sufocant confuzia, duhul lumesc, amestecul răvăşitor concepţii şi de valoriD$

D în vremea în care toţi cei vicleni şi cinici care au Vrâvnesc să aibă puţină 8sau mai multă9 puterde orice natură, se întrec în a ne e=ploata la sân!e, în a ne specula naivităţile, slăbiciunile, nevoilederuta şi în a face toate tipurile posibile de )teste şi )e=perimente pe noi 8desi!ur intotdeana )spbinele nostru9D$

D când abundă falşii învăţători şi profeţii mincinoşi, când suntem năpădiţi din toate părţile pă!ânisme, de erezii, de ideolo!ii, dar şi de lupi răpitori în piele de )apărători şi )demascatori celor dintâiD$

D în zilele în care se întâmplă la tot pasul să se împlinească tristul cuvânt al psalmistului - )a%uncând se ridică sus #amenii de nimic, nele*iuiţii mi$ună pre%u%indeni - sau tra!edia întrezărită rhimandri%ul S#(r#nie că J#ameni duh#"nice$%e i*n#ranţi, %răind # "iaţă c#n%rară duhului l6ris%#s cel răs%i*ni% din dra*#s%e, se a(lă la aza curen%el#r de idei iserice$%iFP;

D când recursul la )mi"loace precum: necinstea, oportunismul fără scrupule, intri!a murdarcalomnia ticăloasă, pla!iatul fără ruşine, bat"ocura şi săparea !ropii altuia a a"uns să fie scuzat în!ăduit, de nu chiar privit cu simpatie de către creştini, în numele )scopurilor pretins înalte şiintenţiilor )bune$ de aceea, dacă pentru mulţi creştini ortodocşi, ba chiar lideri de opinie, minciunhoţia, !robianismul şi viclenia au devenit moneda curentă, prizate şi aplaudate de mase, ce obr



mai avem să mai aşteptăm ca *umnezeu să-şi mai facă îndurare cu un neam pervertit, plin pretenţii, dar căzut în aceeaşi )preacurvie cu cea a )poporului ales ..$

D în această lume în care sunt foarte admirate îndâr"irea de oţel a voii proprii, ambiţia nelimitatăsuccesului, iscusinţa în )tehnicile socializării, comunicării şi marWetin!ului, în care sunt la cel mmare preţ vorba sucită şi meşteşu!ită, impresia aplombului şi a si!uranţei de sine, mint)descurcăreaţă, deşteptăciunea rece şi lăudăroasă, suspiciunea !eneralizată, punerea întotdeauna

!ândului rău, iar )forţa proprie, )virtutea, talentele şi orice altă )avuţie sunt etalate obscentrâmbiţate ostentativD$

D când le!ea o fac, peste tot, aro!anţa !rosolană, şmecheria parşivă, fanfaronada neruşinată, ochiiscoditor şi limba ascuţită, !ura cât mai mare şi cotul împins în faţă, unde obrăznicia nelimitatămer!ând până la cruzime, până la sfidarea evidenţelor, prostirea în faţă şi laD nesimţirea crasădezumanizării - şi )de=teritatea în stăpânirea şi aplicarea tehnicilor de manipulare a semenilor su)cărţile câşti!ătoare ale tuturor )oamenilor de succes, ale )liderilor 8inclusiv informali9 care câtuşi de mică putere şi influenţă în spaţiul acestei lumi, fie ea şi )virtuală, fie ea şi )ortodo=ăD

D în această lume avem mare nevoie să ne întoarcem şi să reînvăţăm, din cuvinte limpezi şi ta)lo!ica duhovnicească, mai presus de lume, în care suntem O#%7H7 să intrăm şi să rămânepentru a ne mântui+

PPPJ!mul nu c#ncepe să se lepede de amiţiiPF

)K$ Kădulescu5 ărinte profesor, un mesa" evan!helic în *uminica de după nălţarea 1fintei Cru!reu di!erabil aş spune eu. 'orbeşte 0ristos despre lepădarea de sine, despre luarea crucii. 2

!ândesc imediat că, pentru o relaţie autentică cu *umnezeu, este nevoie să mă lepăd de minSinele meu, lăun%rul meu îmi p#a%e (i #s%ac#l în apr#pierea de 2umnezeu 2e ce %reuie să mlepăd de el

*r$ Coman5 2esa"ul între!ii (van!helii este !reu de acceptat, !reu di!erabil, cum aţi spdumneavoastră, nu numai al (van!heliei de astăzi. Se c#n(run%ă l#*ica dumnezeiască $i caldumnezeiască cu l#*ica #menească $i calea #menească, care sun% nu numai di(eri%e, ci chic#n%rare. (=emplul (van!heliei de astăzi este !răitor: în concepţia şi în mentalitatea noastomenească 6 inclusiv a omului de astăzi 6 lo!ic este ca cineva să se conserve pe sine, să se asi!u

pe sine, să se în!ri"ească de sine, să se promoveze pe sine, să facă totul pentru sine. S(ân



)"an*helie ne cere c#n%rariul să ne lepădăm de n#i în$ine. ?e spune $i că aceas%a ar (i caleîmplinirii. @ucrul aces%a es%e ilus%ra% de (ap%ul că sim#lul, prin eCcelenţă, al cre$%inismului es'rucea, iar 'rucea es%e semnul sacri(iciului suprem.

entru a înţele!e discursul 2ântuitorului 0ristos din (van!helia de astăzi, trebuie să-l aşezăm conte=t. Conte=tul este acela al primei vestiri a atimilor. entru prima dată, 2ântuitorul 0ristos spune ucenicilor 1ăi că va pătimi, că va fi dat în mâinile bătrânilor, al fariseilor şi al cărturarilor, vfi torturat şi în cele din urmă răsti!nit. %a auzul acestor vestiri, postolii, prin 1fântul postol etrreacţionează foarte omeneşte:

Şi luându-@ e%ru de-# par%e, a începu% să-@ d#enească), ne spune 1fântul 2arcu 8B,FA9.

4eacţia 2ântuitorului 0ristos este foarte aspră şi sancţionează tocmai percepţia omenească lumească a lucrurilor. @ouă ni se pare firesc că, atunci când cineva prinde de veste că riscă pătimească, să sufere sau să moară, să facă tot posibilul să evite pericolul. (i bine, 2ântuitor0ristos caracterizează această lo!ică omenească drept satanică.

2ar )l, în%#rcându-Se $i ui%ându-Se la ucenicii Săi, a cer%a% pe e%ru $i i-a zis Mer*i înap#mea, sa%an# G'ăci %u nu cu*eţi cele ale lui 2umnezeu, ci cele ale #amenil#r 82arcu B,FF9.

ercepţia %a, înţele*erea în urma căreia %u ai reacţi#na% la "es%irea pa%imil#r, nu es%e un

dumnezeiască.n continuarea acestei apostrofări avem te=tul (van!heliei de astăzi, în care 2ântuitorul 0ristspune:

!ricine "#ie$%e să "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie

'a să înţele*em lucrul aces%a %reuie să ie$im din au%#n#mia eCis%enţei n#as%re #mene$%i, luăm în calcul prezenţa $i eCis%enţa lui 2umnezeu $i, în plus, ce reprezin%ă 2umnezeu înain%e daceas%ă lume sau după aceas%ă lume $i ce reprezin%ă eCis%enţa dinc#l# de limi%ele care ne su



n#uă accesiile; dinc#l# de lumea as%a (rum#asă, de %rupul n#s%ru (rum#s, de su(le%ul n#s%ru, lumea din urul n#s%ru, etc.

K$ Kădulescu5 1ă mă lepăd de mine înseamnă să mă lepăd de ideea că eu sunt pe primul loc, sunt în centrul lumii, că eu sunt buricul pământului, cum se zice+

*r$ Coman5 Că eu sunt sensul propriei mele e=istenţe. Că eu îmi sunt suficient mie-mi+ (u

bucuriile mele, cu plăcerile mele, cu preocupările mele, cu proiectele mele, îmi sunt propriul senOamenii sunt foarte trişti când nu reuşesc în proiectele lor, în pro!ramele lor. (i bine, această tristevine tocmai pentru că omul nu concepe să se lepede de ambiţii. Chemarea 2ântuitorului 0risteste una într-adevăr e=traordinar de provocatoare. O putem observa, dacă ne aruncăm privirea mănăstiri. 2onahii, mai mult decât noi cei din lume, urmează această cale a 2ântuitorului 0ristola modul foarte propriu: se leapădă de ei, se leapădă de lumea în care s-au născut, de părinţi, drudenii, de perspectivele unei cariere, de traiul asemenea nouă, şi urmează lui 0ristos. @u mai anici o altă preocupare sau, mai corect spus, îşi subsumează orice preocupare urmării lui 0ristos.urma lui 6ris%#s înseamnă a urma calea despre care "#rea $i care nu i-a plăcu% S(ân%ulup#s%#l e%ru, calea su(erinţel#r, calea pă%imirii, a sacri(iciului de sine, a crucii. Si*ur, nu

dra*ul de a su(eri $i de a pă%imi, ci pen%ru că aceas%a es%e calea care-l (ace pe #m păr%a$ m#$%eni%#r al "ieţii celei ade"ăra%e, care es%e "iaţa împreună cu 2umnezeu. ceas%a es%e marpr#"#care

2ar es%e #mul pre#cupa% de pr#"#carea de a %răi cu 2umnezeu Ş%ie #mul ce înseamnă a %răi c2umnezeu sau $%ie numai ce înseamnă să %răiască cu sine $i cu semenii săi 2ântuitorul 0ristspune clar că sensul ultim nu este a trăi cu tine şi cu semenii tăi, ci sensul ultim, plenar, bo!at

împlinitor este a trăi cu *umnezeu. *e ce< entru că aşa a făcut *umnezeu lumea şi pe oamenaşezând în ei acest rost. Celor care nu se mulţumesc cu acest răspuns le aduc aminte un cuvânt 1fântului postol avel:

2ar, #mule, %u cine e$%i care răspunzi împ#%ri"a lui 2umnezeu !are (ăp%ura "a zice 'elui ca (ăcu%-# 2e ce m-ai (ăcu% a$a 84om. M,AE9.

K$ Kădulescu5 Mesaul es%e adresa% #ricărui cre$%in sau numai m#nahil#r 'um să înţele*emesaul pe care-l %ransmi%e 6ris%#s în )"an*helie



*r$ Coman5 2esa"ul este adresat, fără doar şi poate, tuturor oamenilor. )"an*helia Mân%ui%#rul6ris%#s es%e # chemare $i # pr#"#care la sens, adresa%ă %u%ur#r #amenil#r.

K$ Kădulescu5 ărinte profesor, mă !ândesc acum la un lucru: în sinea mea stă personalitatea mestă felul meu de a fi om, care contează în relaţiile cu ceilalţi. 2i se cere să renunţ la personalitatmea, să-mi fie indiferent caracterul meu, identitatea mea. 'um să înţele* aceas%ă lepădare

*r$ Coman5 'ă înţele! frământările şi neliniştea în faţa acestei provocări. Cred că ar trebui distin!em între o personalitate le!itimată social, cu vizibilitate, şi o personalitate nele!itimată socifără vizibilitate publică. ână la urmă es%e (#ar%e imp#r%an% ca #mul să $%ie ce "rea "rle*i%imarea în (aţa #amenil#r sau în (aţa lui 2umnezeu @e*i%imarea în (aţa #amenil#r sup#rriscuri nenumăra%e, în%re care cel mai *ra" es%e ip#crizia, dedularea. ! ima*ine s#cială ună nechi"alează în%#%deauna cu # pers#nali%a%e in%e*ră, c#eren%ă, sănă%#asă. ersonalitatea monahueste în primul rând e=trem de unitară, pentru că cel care e=clude criteriul vizibilităţii, odată cu e=clude şi riscul dedublării. n al doilea rând, monahul care s-a lepădat de puterile şi performanţele firii sale create, s-a racordat la resursele dumnezeieşti, infinit mai puternice. n treilea rând, eliberat de nevoia de ima!ine, monahul investeşte e=clusiv în edificarea sa lăuntric

duhovnicească, potenţându-şi funcţiile duhovniceşti: capacitatea de iertare, de înţele!ere, de iubetc. '##rd#na%ele speci(ice ale unei pers#nali%ăţi lume$%i "#r (i de#sei%e de cele ale unpers#nali%ăţi re%rase din lume. rimul in"es%e$%e în HamalaF ier%aţi-mi ararismul -, al d#ilin"es%e$%e eCclusi" în c#nţinu%. Cultura noastră lumească de astăzi este o cultură a ima!inii,vizibilităţii. (=işti dacă eşti vizibil şi vinzi dacă ima!inea ta este cât mai vizibilă, dar şi cât mînfrumuseţată.

Cultura (van!heliei, întrupată într-o măsură foarte mare în spiritualitatea monahală răsăriteană, eso cultură a retra!erii din lume, o cultură a lepădării de lume, atât în postura ei e=terioară omului, cşi în cea interioară. Cine a cunoscut un monah care a reuşit lepădarea de sine, a întâlnit în acmonah o personalitate e=traordinar de puternică, mult mai împlinită, fericită. ceasta şi pentfaptul că, lepădându-se de sine, s-a eliberat de presiunile e!oiste care-l întristează pe om, care suamă!itoare şi nu duc la satisfacţie. 7ar, pe de altă parte, îl a"ută să !uste adevărul e=istenţei, caînseamnă să uite de sine şi să-i cuprindă pe ceilalţi, să-% cuprindă pe *umnezeu însuşi cu mintea cu inima.

K$ Kădulescu5 ţi cunoscut asemenea oameni<



*r$ Coman5 m cunoscut şi pot să vă dau mărturie. 2-am întors de câteva săptămâni dintr-usta!iu mai îndelun!at la 1fântul 2unte, unde am avut bucuria să cunosc foarte mulţi astfel oameni. rintre ei am cunoscut chiar un monah retras în pustnicie. @-ar trebui să spun, pentru că ma şi spus să nu vorbesc despre el, dar pentru că m-aţi provocat să dau o mărturie concretăD 3răieşde apro=imativ zece ani într-o izolare aproape totală, fără să se în!ri"ească ce va mânca şi cu ce va îmbrăca. m avut revelaţia, cu adevărat, a împlinirii celor despre care vorbeşte (van!helia astăzi. fost cea mai importantă întâlnire din viaţa mea, până acum. m >> de ani. m întâln

foarte multă lume, foarte mulţi oameni, din toate cate!oriile: profesori universitari, ierarhi, patriarhmonahiD 5ără să supăr pe nimeni, a fost cea mai importantă întâlnire din viaţa mea. m "ăzu% #chii lui, pe (aţa lui, în su(le%ul lui iradierea aces%ei împliniri dumnezeie$%i. m "ăzu% (aţa #mulcare se leapădă de sine, care nu mai %răie$%e pen%ru sine, ci arde, pur $i simplu, pen%ru ceilales%e realmen%e un #cean de dra*#s%e.

$a cum m-a îmrăţi$a% aces% #m, mai în%âi cu pri"irea, cu "#ra, $i ap#i cu raţele, nu mîmrăţi$a% nimeni în "iaţa mea. 2-a topit, pur şi simplu. Ca să a"un!ă la această măsurprive!hează opt ore pe noapte în metanie şi în ru!ăciune. @u mănâncă decât fructe şi rădăciceaiuri de cele mai multe ori. 2er!e ore între!i, noaptea, ca să a"un!ă la o chilie să împărtăşească. @u îl cunoaşte aproape nimeni. (u l-am întâlnit cu totul întâmplător, înmormântarea unui monah roman, unde se adunaseră foarte mulţi călu!ări. %-am întâlnit şi mi-a d*umnezeu !ând să-l iscodesc. @e-am retras deoparte şi acolo a avut loc descoperirea acefantastică. m întâlnit măsura avansată a unui om împlinit. !mul se "a împlini când "a (i capa

de iuire. )l %reuie să iuească, nu să (ie iui%. 'ând #mul iue$%e, sim%e ce înseamnă să lepede de sine. 'ine iue$%e, nu-i pasă de sine, nici de %rupul său, nici de su(le%ul său. Cum spune în (van!helia de astăzi: cine se în*rie$%e să-$i scape su(le%ul $i-l "a pierde, iar cine sleapădă de sine îl "a câ$%i*a.

K0 Kădulescu5 ărinte profesor, vorbiţi de oameni care nu au familie, care sunt retraşi din lum(ste posibilă lepădarea de sine în lumea noastră tumultuoasă, dinamică, cu multe responsabilităţi, multe preocupări, cu presiuni din toate părţile< (ste posibil< Cum să facem<



*r$ Coman5 @u numai că este posibil, dar este sin!ura cale care ne va duce la împlinire, care ne vface cu adevărat fericiţi. n familia mea, cu soţia, cu copiii, cu vecinii, în parohie, la serviciu, danu voi avea capacitatea să mă lepăd de mine, adică de percepţia şi de interesele mele e!oiste fiecare moment, să renunţ la propria mea dreptate, pe moment sau pe termen lun!, să renunţ propria mea plăcere în favoarea celuilalt, nu voi face e=perienţa căii crucii şi nici a împlinie=istenţiale la care ne conduce calea crucii. @u vorbim de măsura deplinătăţii, ci de cât poafiecare.

erspectiva (van!heliei, recapitulată în calea crucii vine în tensiune cu calea lumii, care esperspectiva bucuriei lumeşti şi a plăcerii lumeşti, adică a bucuriei şi a plăcerii pentru tine însuCuvintele sunt frumoase, dar numai e=perienţa ne arată dacă o cale este sau nu valabilă. 1untedatori, măcar să încercăm şi calea crucii, a lepădării de sine. Cealaltă cale nu este nevoie săîncercăm pentru că mer!em pe ea de când ne naştem. O cunoaştem, îi cunoaştem şi efectele. %ua"u!ul lui 0ristos, măcar pentru un timp, renunţaţi la propriile ambiţii, proiecte, plăceri, bucurii, favoarea celorlalţi. !mul nu-$i are sensul în sine, ci în a(ară de sine, în celălal% $i, în cele durmă, în 2umnezeu.

@umea, #menirea, nu-$i are sensul în sine, ci în a(ară de sine, iar aces% Hîn a(arăF es2umnezeu, 'rea%#rul, %#a%eţii%#rul, ză"i%#rul, Mân%ui%#rul.

1ă încerce cineva să-şi mute preocuparea centrată pe sine, spre *umnezeu şi va vedea ce întâmplă în el+ 2ăcar la nivel de e=erciţiu. *u-te cu mintea şi cu inima, dacă se poate, sp*umnezeu, ca spre un altcineva+

K Kădulescu5 ărinte profesor, schiţaţi, vă ro!, portretul omului capabil să-% urmeze pe 0ristlepădându-se de sine. Creionaţi câteva calităţi ale acestui om.

*r$ Coman5 rima cali%a%e es%e (rămân%area sau nelini$%ea eCis%enţială. oate să-% descopere 0ristos şi chemarea %ui, omul frământat de întrebarea trăiesc în adevăr sau în amă!ire< 2odul care trăiesc eu mă împlineşte sau nu mă împlineşte< 1unt mulţumit de mine<+) *acă nu e=isaceastă frământare e=istenţială, să e=iste măcar spiritul de observaţie, pentru a vedea pădurea biserici şi de cruci, de care te loveşti la tot pasul şi onestitatea de a te întreba ce rost or fi având+



d#ua cali%a%e es%e cun#a$%erea de sine $i sinceri%a%ea cu %ine însuţi. Cine a"un!e să-şi puîntrebarea de mai sus îşi va răspunde cu si!uranţă că nu este mulţumit de nivelul la care trăieşteva căuta. *e aceea îşi oferă şansa să se întrebe dacă nu cumva e=istă o cale care-i poate oferi mmultă fericire<

n fine, # #arecare %rez"ie, sau "i*ilenţă, sau a%enţie care să-ţi permi%ă să Hci%e$%iF ce se în%âmpcu %ine sau în urul %ău. *umnezeu este într-o continuă vorbire cu fiecare dintre noi şi cu lum

întrea!ă. *e obicei, vorbirea %ui este într-un re!istru e=trem de discret şi de delicat, propre=istenţelor înzestrate cu duh, un re!istru duhovnicesc. *umnezeu 1e adresează de la *uh la duh

'ăci cine din%re #ameni $%ie ale #mului, decâ% duhul #mului, care es%e în el $a $i cele ale l2umnezeu, nimeni nu le-a cun#scu%, decâ% 2uhul lui 2umnezeuP !mul (iresc nu prime$%e ceale 2uhului lui 2umnezeu, căci pen%ru el sun% neunie $i nu p#a%e să le înţelea*ă, (iindcă ele sudecă duh#"nice$%e. 2ar #mul duh#"nicesc %#a%e le udecăP (I Cor$ ,11,1"17)$

lteori, e drept, dată fiind opacitatea noastră, în!roşarea simţurilor şi împietrirea inimii, foloseştemare nevoie şi vorbirea în tunete şi ful!ere+ Onestitatea e=istenţială ne cere să dăm replică sau

răspundem atunci când chiar percepem vorbirea lui *umnezeu către noi, cea în multe rânduri şi multe feluri+. rovocarea (van!heliei este o chemare liberă, cu totul liberă, în momentul acesta, vor auzi mulţi oameni, care nu s-au !ândit niciodată la această chestiune. 2omentul acesta esmomentul în care provocarea (van!heliei a"un!e la urechile lor. @ormal ar fi, să e=iste o reacţie această provocare.

8din r. '#ns%an%in '#man, J2rep%a%ea lui 2umnezeu $i drep%a%ea #amenil#rF, )di%u=izan%ină, =ucure$%i, 5N1N9



*ărintele Dumitru Stăniloae ' Crucea care odi!neşte

)Crucea este uşa Împărăţiei Cerurilor$ 3rebuie să re!ăsim sensul Crucii ca biruinţă asupra morspirituale, biruinţă a iubirii. vem adeseori o reprezentare parţială despre Cruce şi despre taina redusă la faptul de a suporta o asceză, de ane înfrâna de la plăceri, de la tot felul de satisfacţii.

(=istă însă şi un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celălalt. Cu si!uranţă însă nu putem fatotul pentru celălalt dacă ţinem la plăcerile noastre e!oiste, dacă omul este le!at de lăcomie, pofta stăpânire, mândrie. ceasta arată însă numai aspectul ne!ativ al Crucii.

ot să mă apropii de celălalt fără să-i vorbesc despre Cruce, arătându-i însă că sunt !ata la toasacrificiile pentru el. *acă este bolnav, mă voi duce la el, voi rămâne împreună cu el.

Celălalt poate suporta el însuşi !reutăţi, persecuţii, şoma"D 7ar eu pot să port împreună cu el aceasCruce.

7nima celuilalt poate fi mişcată dacă vede că eu port o Cruce pentru el. tunci el va înţele!e sensCrucii fără ca eu să îi spun că tocmai Crucea este cea care mă împin!e să fac aceasta. O fac pursimplu.



1ă nu le predicăm doar oamenilor să-şi ia Crucea, ci să o luăm noi înşine a"utându-i pe ceilalţi. 'a"un!e astfel la convin!erea că această Cruce nu este o suferinţă pentru mine. 1ufăr pentru celăladar această suferinţă pentru el mă bucură, măodihneşte, cum spune un monah de la thos.

r. 2umi%ru S%ănil#ae - JMica 2#*ma%ică "#ri%

*ărintele Ciprian Bereanu ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci (;)



)n numele 3atălui şi al 5iului şi al 1fântului *uh. min.

n această duminică de după nălţarea 1fintei Cruci aţi auzit despre o altă măsură a Crucii, despcare se vorbeşte şi care şi ea trebuie ridicată: să-şi poarte crucea sa.

*uminica de dinainte şi duminica de după vorbesc tot despre nălţarea 1fintei Cruci. *uminica dinainte ne spune despre o parte din convorbirea 2ântuitorului cu @icodim şi îi spune că aşa cum

ridicat 2oise şarpele în pustie, aşa 1e va înălţa 5iul Omului, ca oricine crede într-nsul să nu piarci să aibă viaţa veşnică. ;i îi spune în continuare celelalte lucruri şi vorbesc tot despre o înălţardespre înălţarea Crucii în inima noastră şi despre o înălţare a semnului, aşa cum s-a înălţat atunci pustiul lui 7srael, în pustiul (!iptului, al 1inaiului, al siriei, pe unde se învârtea poporul lui 7sraîn cei IE de ani. şa cum s-a ridicat atunci Crucea pe care era ridicat atunci acel şarpe şi a fost semde mântuire din moarte a celor muşcaţi de şarpe, aşa trebuie să ridicăm în inima noastră, să înălţăCrucea.

(ra un chip al înălţării Crucii de care ne vorbea #iserica, pentru că trebuie să înălţăm neîncetat

inima noastră amintirea Crucii, amintirea /ertfei 2ântuitorului, ca să ne izbăvim de otrava şarpelcare neîncetat ne muşcă, care din noi înşine, din trupul nostru, din pornirile noastre, din apropianoştri sau chiar prin lucrarea lui directă, ne muşcă şi ne otrăveşte. ;i aşa cum aceia se tămăduiuitându-se la Cruce, uitându-se la şarpele de aramă şi se izbăveau şi noi neîncetat să ne aduceaminte de 0ristos şi de 4ăsti!nirea %ui, aşa cum avel zicea: ;i nu cunosc între voi decât pe 0ristşi pe cela răsti!nit 6 prin aceasta, cumva, spunând că orice ar fi şi orice ar afla despre ei şi orice auzi despre ei, se iartă şi se în!ăduie şi rămân în continuare uniţi şi fraţi, pentru că pe 0ristos cunoaşte în ei şi pe cela răsti!nit şi ştie că 0ristos a murit pentru ei. stfel ni se oferă o alînţele!ere a Crucii.m vorbit în mai multe dăţi, pentru că această (van!helie se mai citeşte şi în alte dăţi. n duminic

de peste an se citeşte cea după 2atei atunci, acum se citeşte cea după 2arcu, dar sună foarasemănător, aproape cu aceleaşi cuvinte: Cel ce vrea să vină după 2ine să se lepede de sine, să-şicrucea sa şi să-mi urmeze 2ie şi oricine se ruşinează de 2ine înaintea oamenilor şi (u mă vruşina de el înaintea în!erilor lui *umnezeu şi înaintea 3atălui 2eu Cel din ceruri şi oricine vmărturisi despre 2ine înaintea oamenilor şi (u voi mărturisi despre (l înaintea lui *umnezeu dceruri.ceasta este (van!helia de astăzi pe scurt. (a se mai citeşte, cea de la 2atei, o dată în cursul anulu;i aş vrea să descopăr un înţeles al purtării Crucii, pentru că despre asta era vorba în Cel ce vrea vină după 2ine să se lepede de sine, să-şi înalţe crucea sa pe umăr 6 tot despre o înălţare a Cruc

este vorba, să-şi ia crucea sa şi să-2i urmeze mie.



dică să o ridice de "os, să o ridice aşa cum 0ristos a ridicat crucea şi şi-a pus-o pe umeri şi a dCrucea.

;i despre ce cruce este vorba< m vorbit şi în alte dăţi despre crucea mărturisirii, căci în primrând despre mărturisire este vorba, pentru că, uitaţi-vă că după Cel ce vrea să vină după 2ine să lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze 2ie, imediat este pus cuvântul că oricine

ruşinează de 2ine înaintea oamenilor şi (u mă voi ruşina de el înaintea în!erilor lui *umnezeuînaintea 3atălui 2eu Cel din ceruri şi oricine va mărturisi despre 2ine înaintea oamenilor şi (u vmărturisi despre (l înaintea lui *umnezeu din ceruri.

;i atunci, de la sine este înţeles că cea mai clară e=plicaţie a crucii acesteia, pe care trebuie săpurtăm, este crucea mărturisirii lui 0ristos înaintea oamenilor şi înaintea lumii între!i fără de ruşin;i *umnezeu face cu noi astfel încât noi să ieşim într-un avanta" desăvârşit, că dacă noi, cu puţinenoastre vorbe, cu puţina noastră minte, cu puţina noastră inimă l mărturisim, cât putem noi, p*umnezeu, atunci când este cazul şi când ne pune *umnezeu în faţă, cum zice 2ântuitorul:;i când se va întâmpla, să mărturisiţi, de te va pune nu numai în faţa sinedriului sau a re!ilor sau

împăraţilor, ci a prietenilor, a apropiaţilor, când se va întâmpla, să mărturisi ți 6 adică se va vorprobabil despre *umnezeu, vei vedea lucruri de nepermis şi vei spune: )(u nu pot să fac asta+ s)@u pot să mer! mai departe aşa, pentru că eu cred în *umnezeu şi trebuie să-% ascult p*umnezeu mai mult decât pe voi+.

;i e atât de mare darul şi răsplata pentru atât de puţin cât facem noi, încât din câteva cuvinte câspunem noi despre 0ristos, despre *umnezeu, de care *umnezeu nu are nevoie - pentru că aîn!eri însutit, înmiit mai cu limbi de foc, cei care pot suna surlele la începutul celei de-a doua venca să ridice morţii din morminte, tot aşa ar putea *umnezeu, dacă ar fi voia %ui aşa, să-% vesteas

pe (l în!erii, puterile în!ereşti, miriade şi miriade de în!eri şi slu"itori ai lui, pe care noi nu nputem închipui în frumuseţea lor şi în puterea lor. *eci *umnezeu nu are nevoie de noi mărturisitori, ci nouă ne dă marea şansă să-i fim lui ca nişte )avocaţi, (l ne face marea onoare sămărturisim, nu noi i facem lui onoare şi cinste şi cine-ştie-ce folos, ci vrea să ne facă împreunmântuitori ai sufletului aproapelui nostru, participanţi la această lucrare de mântuire a celuilalt. ;i aceea ne îndeamnă să mărturisim şi ca şi prin aceasta să dovedim că-% iubim pe (l mai mult decorice în lumea aceasta şi nu ne ruşinăm de (l.

cum aş vrea să vorbim despre o altă mărturisire, cea din inima noastră. ;i mărturisirea e=terioaare ca reazem mărturisirea din inima noastră. 5ără acest reazem al mărturisirii neîncetate din inim

noastră a lui 0ristos, nici cea e=terioară nu s-ar susţine.

;i această înălţare a 1fintei Cruci şi mărturisire a lui 0ristos în inima noastră nu are numai un sin!înţeles. 1fântul postol %uca spune aceasta astfel: Cel ce vrea să vină după 2ine să se lepede sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-2i urmeze 2ie.

cest în fiecare zi deschide mintea noastră spre o înţele!ere puţin diferită 6 în ce sens< sta ne ddovadă că această cruce 6 !reutatea ei, mărimea ei 6 sunt diferite de la zi la zi. nseamnă că anumite zile este într-un fel şi în alte zile este în alt fel, înseamnă că *umnezeu în!ăduie 6 sau chi

vrea 6 ca unele zile să fie într-un fel, poate cu mai multe bucurii şi cu mai multe năde"di, cu mul



întărire şi din partea apropiaţilor noştri, întărire în toate cele bune, iar alteori poate că în!ăduie 6 nştiu dacă vrea neapărat, dar în!ăduie 6 ca unele zile să fie mai !rele, mai deznădă"duite 6 nu vrea+mai obositoare, cu mai multe încercări din partea noastră, a aproapelui nostru, a trupului, mîncercuiţi din partea ispitelor. *ar toate aceste cruci ale fiecărei zile pe care ni le în!ădu*umnezeu sunt de folos pentru noi şi trebuie să le ridicăm.

*ar, până la urmă, crucea nu este !reutatea acestei zile, ci felul în care dăm noi mărturie şi cu

folosim acea zi pe care a în!ăduit-o *umnezeu 6 pe care a în!ăduit-o, nu a voit-o şi trebuie să faceîntotdeauna distincţia aceasta, că *umnezeu vrea binele+ n chipul lui 0ristos se vede că *umnezvrea binele omului, vrea sănătatea omului$ ce om a venit vreodată la 0ristos să-7 zică )3ămăduieşmă+ cu credinţă şi să-i fi zis 0ristos: )@u, mai rămâi aşaD ( clar că 0ristos vrea ca omul să fsănătos, să fie bine, să fie netulburat, să fie în pace.

*e atâtea ori îi ceartă pe apostoli: *e ce se tulbură inimile voastre< @u s-a auzit niciodată: )#ine veste vouă să fiţi tulburaţi, bine vă este vouă să staţi în frică, bine vă este vouă să staţi cu tulburamare sau cu necazD 1au când au venit să-i ceară da"die lui etru nu i-a spus, nu l-a certat: )'ez@u te-ai în!ri"it+ @u s-a folosit de aceste prile"uri ca să z!ândărească sau să învârtoşeze sau

tulbure sufletul celuilalt+ @iciodată+ Ci s-a !răbit spre pace, spre bine, spre bucurie, spre răbdare, sensul bun al cuvântului. *eci cu si!uranţă *umnezeu vrea binele. 4ăul care mai vine pessufletele noastre este în!ăduinţa lui *umnezeu când altfel nu mai mer!e şi când atra!em răul ctoată osârdia sau chiar îl facem. şa !ustăm din fructele răului făcute de noi, udate de noi, răul sădde noi de multe ori 6 sămânţa împrumutată de la diavol o sădim în sufletele noastre, îl udăm, creştem cu anii şi apoi !ustăm roadele lui amare şi zicem: )*e ce a vrut *umnezeu aşa<) @u a vr*umnezeu aşa, a în!ăduit aşa, ca măcar, cum zicea Ori!en, ca mâncând din acele fructe amare, ne iasă pe nas şi să zicem: )@u mai vreau+ lte fructe de !enul ăsta nu voi mai hrăni, nu voi mcule!e, nu le voi mai pune în hambarul inimii mele, nu le voi trece prin teasc, nu le voi bea cu

beau vinul cel bun al lui 0ristos+ cestea nu sunt bune+);i de aceea *umnezeu în!ăduie 6 în!ăduie, nu voieşte+ 6 ca omul să a"un!ă în tot felul de necazuşi ispite pe care şi el cu osârdie şi le-a le!at de suflet, ca într-o pânză s-a le!at de acele răutăOricum, ele sunt urmări sau roade ale răului pe care tu l-ai sădit. Cum zice românul: 1emeni vâncule!i furtună. 1emeni neîncetat vânt, supărare, tulburare, necaz, ispită, vei cule!e furtună sufletul tău. ;i acest lucru se potriveşte şi la nivel spiritual, duhovnicesc, al sufletelor noastre, ndoar la nivel afectiv, e=terior, social, al vieţii între oameni.

Crucea, până la urmă, pe care trebuie s-o purtăm şi s-o ridicăm în fiecare zi şi fiecare zi e diferit

crucea nu este necazul zilei aceleia, ci crucea e cum să faci acea zi, cu bucuria ei sau cu necazuriei, cu tristeţile şi supărările ei, cu mâniile ei 6 sunt zile mai de mânie, mai de tulburare, mai neînţele!ere, în care parcă nimic nu iese 6 cum să faci ca acele zile să le întorci spre *umnezeu. 1le faci să fie de folos pentru sufletul tău şi spre mărturisirea lui *umnezeu şi înaintea sufletului tşi înaintea lui *umnezeu neîncetat şi înaintea oamenilor, până la urmă, pentru că acestea se vădeşi în e=terior. @iciodată nu vor putea rămâne numai în interior. 7ar acea întoarcere a acelei zile, acum este ea 6 şi de multe ori nouă ni se pare că cele bune le putem întoarce, iar pe cele rele nu. 2ales cei care sunt în credinţă, şi în #iserică, se învaţă să întoarcă încetul cu încetul zilele mai !remai ostenitoare, mai împovărătoare spre *umnezeu, însă uită să se înveţe să întoarcă şi zilele bun

zilele pe care *umnezeu le voieşte 6 pe acelea chiar că le voieşte 6 cu multă pace, cu multă linişt



cu multe bucurii care vin peste om, care-l adapă şi care-l odihnesc şi pe acestea să le întoarcă sp*umnezeu$ pe acestea uită să le întoarcă. ;i de multe ori nu purtăm crucea zilei.

ncă # da%ă spun crucea zilei nu es%e ziua cu *reu%ăţile sau cu ună%ăţile ei, crucea zilei es%e cureu$im s-# în%#arcem spre 2umnezeu, cum reu$im să dăm sla"ă lui 2umnezeu în %#a%e, cureu$im să dăm măr%urie despre 2umnezeu în %#a%e.

;i aici aşa aduce aminte despre învăţătura ărinţilor, foarte folositoare: n#i, în *eneral, credem că(i cre$%in înseamnă să %e #pui neînce%a% s%ăril#r su(le%e$%i care "in pes%e %ine. 2e mul%e #ri "pes%e n#i s%ări su(le%e$%i care nu înţele*em de unde "in, # anumi%ă %ris%eţe sau %ulurare sanemulţumire sau mânie sau ucurie, de neeCplica% $i nu $%im de ce sau # s%are de eCueranţă. 3felul de stări sufleteşti vin peste noi şi de multe ori, noi pierdem vreme multă din punct de vededuhovnicesc !ândindu-ne de unde vin, ca şi cum ai în curte o baltă mare şi în loc să stai s-o scorepede afară, stai să analizezi cu eprubeta şi la microscop: oare de unde vine această baltă< Oare ccur!e de la !ăini, cât cur!e de la porci, cât cur!e de la izvorul din deal< @u contează asta. Oare am zice de omul care stă să analizeze !unoiul din curtea lui şi după ce-l analizează bine se apucă sl scoată afară< 3ot aşa de nebuneşte este să tot stai să te întrebi de unde şi cum. entru că, oricum

sursele şi !olurile şi spărturile sufletului nostru prin care diavolul va arunca neîncetat !unoiul navem năde"dea prea curând să astupăm toate !ăurelele, toate locurile, să nu pătrundă cu nimic inima noastră, să fim atât de e=perimentaţi, să a"un!em la măsura desăvârşirii, aşa cum era 1fântntonie cel mare, despre care se spunea că ori de-l lăudai, ori de-l certai, orice făceai cu el, era e!cu sine însuşi, el nu se schimba. cestea sunt lucruri mari. ( o pierdere mare de vreme să tot stai analizezi: )Oare de ce m-am întristat azi< Oare de ce m-am bucurat< Oare de ce sunt într-o stare de=uberanţă< ( prea puţin important asta.Şi auziţi ce zic ărinţii nu s%a să analizezi, că pierzi "remea ?u $%ii. 2e mul%e #ri sun%em %ri$numai pen%ru că e # zi mai în%uneca%ă. )$%i %ris% $i pen%ru că inc#n$%ien% min%ea %a lea*ă $i

anumi%ă a%m#s(eră, un anumi% mir#s, un anumi% l#c de anumi%e m#men%e mai *rele din "iaţa $i %u nici nu $%ii de ce e$%i mai %ulura% în ziua aceea, dar în min%ea %a a$a pa"l#"iană le*lucrurile $i e$%i mai %ulura%. re r#s% să s%ai să s%ai să %e *ânde$%i ?-are r#s%

l doilea lucru care nu are rost este să stai cu totul şi cu totul împotriva acestor stări. e cât se poamai ales când ele sunt nocive, încearcă să le dai la o parte, dar nu într-o luptă pe viaţă şi pe moart;i aici !reşesc mulţi care se socotesc mari trăitori sau asceţi sau ostenitori pe calea lui *umnezpentru că încearcă să scoată aceste stări, dar, de fapt, noi nici nu ştim ce să punem în loc+ dică: anu e bine, asta nu e bine, asta e bine 6 dar, de multe ori, ce ni se pare nouă că a fost bine au foanumite trăiri ale noastre cu *umnezeu despre care tu nu poţi să ştii cu si!uranţă, desăvârşit,

acestea aşa trebuie să fie. @ici nu ştii bine cum trebuie să fii+ ;i, chiar dacă ai ştii bine cum trebusă fii, nu ştii dacă poţi, alun!ând de la tine întristarea, cât poţi, că n-o să poţi niciodată desăvârşit aalun!a, alun!ând de la tine deznăde"dea, alun!ând de la tine bucuria prea mare, nu ştii dacă, ce rămâne va rămâne aşa cum trebuie să fie şi vei rămâne aşa cum trebuie să fii tu, sufletul aşa cum lzidit *umnezeu. ;i atunci ărinţii ne îndeamnă şi spun că este o luptă cu morile de vânt. @u te luppeste măsură cu pornirile şi cu ceea ce vine peste tine.

%unci, până la urmă, ce să (aci )i cum (ăceau 2acă să s%udiezi ce "ine pes%e %ine nu preaine, dacă să s%ai împ#%ri"a l#r, să lupţi împ#%ri"a aces%#r p#rniri până la sân*e nu es%e in

a%unci ce es%e ine 0#a%ă în"ăţă%ura aceas%a a ărinţil#r s-ar s%rân*e în%r-un cu"ân% pe care



(#rmulez eu după capul meu $i care sună urâ% $i c#mmercial, dar e de înţeles pen%ru n#i mar(ă se aduce la ma*azin, pe aceea s-# (#l#se$%i să (aci ine cu ea.

2acă "ine în ziua aceea %ris%eţe, (ă cum (ăcea un ărin%e din a%eric a "eni% în ziua aceea %ris%epes%e el $i îi "enea să plân*ă $i nu $%ia de ce $i zicea H!are nu cum"a a în*ădui% 2umnezeaceas%ă s%are de %ris%eţe $i de plâns ca să-mi aduc amin%e de păca%ele mele, să-mi plân* păca%ecă p#a%e mâine #i muriF Şi înmulţea plânsul în ziua aceea spre 2umnezeu, ridica crucea zilei,

dădea lui 2umnezeu în (elul acela. ?u zicea J0ris%eţe, pleacă de la mine, %reuie să (iu "esel@u poţi să fii vesel când te-a luat cine ştie ce val de tristeţe şi tulburare$ nici nu ştii de unde să-l şi cum să-l apuci, cui să zici: )7eşi+), că nici nu ştii de unde să-l prinzi. ;i atunci folosea aceasta sp*umnezeu+

sta-i marea purtare a crucii interioare, înălţarea ei, cu fiecare zi pe care ţi-o dă *umnezeu+ ntr-oîţi dă *umnezeu bucurie, poart-o aşa, dă slavă lui *umnezeu, mulţumeşte-7, bucură-i şi pe alţii dapoţi în ziua aceea, acestea sunt roadele crucii din ziua aceea. ltă dată te simţi mai însin!urat, nevoie de sin!urătate 6 este vremea să te ro!i în sin!urătate$ du-te, retra!e-te, roa!ă-te, întăreşte-nu zice: )@u, voi ieşi şi voi sta cu oameniiD), bosumflat morocănos, că nu aşa trebuie să fii. *

unde ştii cum trebuie să fii< 5oloseşte-te de toate şi întoarce-te spre *umnezeu.

ână la urmă, toate aceste stări de tulburare, nemulţumire, mânie, mulţumire, toate acestea sunt nişte copaci, ca o livadă a sufletului şi toate trebuie să redevină !rădina 4aiului de care *umnezeua zis lui dam: *in toţi copacii 4aiului să mănânci+ 1fântul 7oan *amaschin zice: Ce înseamnă mănânci din toţi copacii 4aiului în sensul duhovnicesc al cuvântului decât acela că prin toţi să ridici la *umnezeu< rin tot să te ridici la *umnezeu, tot ce faci să te ridici la *umnezeu+ ;i atundacă toate aceste stări sufleteşti sunt ca nişte copaci, prin toţi să te ridici+ *acă acum este vreme te întristezi, întristează-te cu folos+ *acă acum este vreme să te însin!urezi, însin!urează-te pent

*umnezeu şi pentru aproapele tău. *acă acum este vremea să te bucuri, bucură-te cu folos+ şa cuîn unele tehnici de luptă orientale te foloseşti de puterea vră"maşului tău, de puterea celui care vrsă te lovească şi îl biruieşti cu acea putere, aşa parcă au !ăsit ărinţii în înţelepciunea aceasta madâncă să se folosească de răul şi de răutatea noastră, să se folosească de neputinţele şi dslăbiciunile noastre, să se folosească de răutatea şi urâtul pe care îl aduce asupra noastră diavolul, se folosească spre bine+ şa cum, dacă la mare vă lăsaţi duşi de val, mult mai uşor rămâneţi suprafaţă, dar, dacă staţi împotriva lui cu toată râvna, vă va lovi neîncetat şi vă va tulbura. (i, aşasă stai împotriva tuturor pornirilor care vin peste tine. 2ult mai bine e să te foloseşti de valul acelsă rămâi la suprafaţă, să te bucuri şi de marea aceea, aşa cum putem să ne bucurăm de marea viepe care ne-a dat-o *umnezeu.

ceasta ar fi una dintre învăţăturile acestei (van!helii, mai tainice puţin şi mai !reu de a"uns. sînseamnă ridicarea crucii. *e multe ori noi avem criterii false, noi credem că sunt bine şi zicem aşa este bucuria, aşa trebuie să fiu. @iciodată omul nu va putea fi într-un fel, ar fi şi plictisitor, arşi obositor să fie tot timpul într-un fel şi încearcă mereu să fie în felul acela în care crede el ctrebuie să fie şi pierde şi micile, care de fapt, sunt marile bucurii duhovniceşti pe care *umnezeule dă neîncetat, stă numai cu !ândul că el trebuie să fie în felul în care crede el, nici nu va putdecât de puţine ori în viaţa sa fie în felul acela$ e aproape o viaţă duhovnicească ratată. e cândacă te laşi după *umnezeu şi dacă azi a în!ăduit tristeţe, foloseşte-te de tristeţe, dacă mâine



în!ăduit bucurie, foloseşte-te de bucurie şi din toate acestea te vei bucura şi mai mult şi vei vedeamicile bucurii, marile bucurii duhovniceşti pe care *umnezeu ţi le dă.

2e eCemplu, în%r-# zi #i$nui%ă în care să zicem că "ine pes%e %ine mâhnire. 0u, în l#c să s%ai să *ânde$%i J!are de ce !are ce "răi mi-a (ăcu% "ecinul !are m-a de#chia% !are nu $%iu cinmi-a d#ri% răul !are 2umnezeu a în*ădui% as%a ca să mă pedepsească !areP !arePJ 0#aaces%ea sun% pierderi de "reme, că nu $%ii să spui de ce 'ă a în*ădui% 2umnezeu as%a, c

si*uranţă. 2ar %u, în l#c să s%ai să %e *ânde$%i de ce, ap#i să s%ai să %e lupţi cu s%area, să %e lupneune$%e, de mul%e #ri (ără izândă, cu mul%e sacri(icii de*eaa $i pierzi %#a%ă ziua în%r-# lupin%eri#ară în care eC%eri#rul nu mai es%e pen%ru %ine $i pierzi %#a%e micile ucurii duh#"nice$%icare ar (i aces%e mici ucurii duh#"nice$%i @umea, #amenii, "ân%ul care a%e, (l#rile, %#aaces%ea care măr%urisesc despre 2umnezeu $i care aduc măr%urie în inima %a despre 2umnezeŞi, în schim, %e-ai ucura, ai zice Jzi sun% puţin mai %ris%, dar ui%e ce (l#ri in%eresan%e arcăele sun% puţin %ris%ePF 0#a%e aces%ea îţi (#l#sesc su(le%e$%e $i %e au%ă in%eri#r $i %e în%ăre$%i $i "e$i %e hrăne$%i cu micile ucurii, care sun%, de (ap%, mari, de$i n#uă ni se par mici, dar ele sunmari $i n#i le %recem cu "ederea pen%ru că a"em, nu-i a$a, # pr#lemă mul% mai imp#r%an%ă ac#lne lup%ăm n#i, a"em %reuri, pr#leme mariP Şi, de (ap%, nici aici nu rez#l"ăm $i nici nu luă

aces%e daruri ale lui 2umnezeu, pe care ni le dă %#% %impul, le %recem cu "ederea $i ne %rezisăraci seara sau înspăimân%ă%#r, săraci la s(âr$i%ul "ieţii, ##siţi de lup%e, răz"ră%iţi împ#%ri"a l2umnezeu, împ#"ăraţi, (ără r#d. re r#s% ?u are

Ceata 1finţilor a !ăsit izvorul vieţii şi uşa 4aiului. ceşti ărinţi s-au luptat, au văzut, au !ăsit căiau ştiut să citească 1cripturile şi să înţelea!ă adevăruri adânci+ 1ă-i urmăm pe ei+ @-are rost să mîncercăm noi, încă o dată, !eneraţie după !eneraţie, zicând că poate reuşim$ nu reuşim+

n istoria monahismului e!iptean se ştia doar un ărinte care lupta direct cu !ândurile faţă către fa

cu pornirile, cu stările sufleteşti: 2acarie, e!ipteanul. ;i ărinţii din ateric îl pomeneau ca pe cee=cepţional, rar, ne mai văzut. 4estul nu încercau aşa. *ar acela era un luptător pentru 0ristopentru *umnezeu, cum nu s-a mai pomenit+ şa a ales calea aceasta şi l-a a"utat *umnezeu, dacestea sunt cazuri e=cepţionale. 4estul s-au ostenit pe calea aceasta. *acă ei au !ăsit calea vieţiiuşa 4aiului, noi să nu mer!em pe ea<

1ă mer!em pe ea. 1ă ridicăm astăzi crucea. *umnezeu să ne a"ute, să ne întărească.

*ărintele Ciprian Bereanu ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci (;;)



)n numele 3atălui şi al 5iului şi al 1fântului *uh.

n această duminică suntem încă sub lumina sărbătorii nălţării 1fintei Cruci şi această duminieste duminica de după nălţarea 1fintei Cruci, duminică în care pomenim şi amintim din nou Cruc

şi înălţarea ei, ca şi în duminica de dinaintea nălţării 1fintei Cruci. ceste două duminici dîndemn şi ne învaţă cum să ne ridicăm crucea şi care este crucea pe care trebuie s-o ridicăm.

n primul rând, (van!helia auzită, din capitolul B de la 2arcu, versetele FI-FB, acum nouă ni pare foarte firesc şi auzim foarte firesc cuvântul: 'el ce "rea să "ină după Mine să se lepede dsine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze Mie.

;i când auzim să-şi ia crucea sa, ni se pare normal, atât de mult a pătruns semnul acesta în inimnoastră, atât de mult l-am le!at de 0ristos *umnezeu nostru, atât de clar este pentru noi semn

biruinţei 5iului lui *umnezeu, încât nu mai are în inima noastră, în mintea noastră răsunetul pe cal-a avut în mintea apostolilor şi a tuturor celor care-% ascultau pe 2ântuitorul, căci zice că ichemat pe toţi care erau acolo şi le-a stri!at, le-a zis cu !las tare: Cel ce vrea să vină după 2ine se lepede de sine, să-şi ia crucea să şi să-2i urmeze 2ie.

;i această luare a crucii de care vorbeşte 2ântuitorul sună acum mult mai uşor, mai bine, mai fires*ar în urechile lor suna cu totul şi cu totul altfel.

n primul rând, era o proorocie, 2ântuitorul le spunea că va muri răsti!nit, că va duce crucea. dicum poţi să-7 urmezi lui 0ristos luându-ţi crucea, atâta timp că (l n-a luat crucea şi nu 1-a răsti!n

Cum să-ţi ceară *umnezeu să-ţi iei crucea şi să mer!i pe drumul acesta al Hol!otei dacă *umnezen-ar fi făcut asta< Jrmarea %ui nu este numai urma paşilor %ui, ci ceea ce face *omnul *umnezetău, prin ceea ce a trecut (l să treci şi tu. ;i atunci era în primul rând o proorocie, 2ântuitorproorocea şi le vestea lor că va fi răsti!nit, iar cei care-% vor urma 6 interpretarea nu era neapărat literă 6 nu neapărat vor muri răsti!niţiD Cum mulţi au murit răsti!niţi, de altfel, dintre ucenicii l0ristos, în frunte cu etru, care a fost răsti!nit cu capul în "os, cu fratele lui etru, ndrei, răsti!npe un T în atras, tot un fel de cruce răsturnată cumva şi alţii mulţi, ce să mai spunem de cei ??.Erăsti!niţi pentru 0ristos pe muntele rarat în vremea lui 3raian, la KE şi ceva de ani de la nălţar1a la cer$ cum să nu ne amintim de miile şi miile de creştini care au fost răsti!niţi la mar!in



4omei, după ce @ero a dat foc 4omei şi i-a acuzat pe creştini de aceasta< 1unt mii şi mii de creşticare 7-au urmat lui 0ristos în chipul acesta desăvârşit, până la capăt.

Cum să nu ne amintim de 1fântul olicarp al 1mirnei, care la bătrâneţi adânci, ucenic al 1fânt7oan (van!helistul, l-au căutat în (fes, la 1mirna, în apropiere de (fes, unde era episcop şi l-ridicat din casa sa, nu înainte ca acesta să-i primească pe cei care urmau să le fie călăi şi să le demasă şi să-i hrănească la masa lui. *upă aceea l-au luat şi l-au a!ăţat, l-au răsti!nit într-un fel

mi"locul unui amfiteatru şi acolo i-au dat foc. ;i sunt mulţi, mulţi alţii care 7-au urmat în chipacesta, însă înţelesul cuvântului nu este literal: nu neapărat, dacă-7 urmăm lui 0ristos, trebuie murim răsti!niţi. @u ăsta este interesul pe care *umnezeu îl dă cuvântului. ;i atunci care esînţelesul< *espre ce răsti!nire vorbea 2ântuitorul< ;i conte=tul te=tului de aici, dar şi între!ul dal (van!heliei ne vorbesc clar despre ce crucificare este vorba.

n primul rând, în 7mperiul 4oman nu erau crucificaţi decât cei care nu erau cetăţeni romani. Oriciera cetăţean roman nu putea suferi această moarte, care era socotită cea mai crudă, pentru că trăimult timp într-o suferinţă, într-o a!onie prelun!ită şi mai erau şi ruşinea şi bat"ocura la care ersupus. 5iind ţinut la înălţime, de obicei se aduna tot poporul cetăţii să vadă şi cel răsti!nit e

scuipat şi bat"ocorit şi se aruncau împotriva ta hule şi vorbe !rele. *ar cetăţenii romani aveprivile!iul de a li se tăia capul, aşa cum 1fântului postol avel, fiind cetăţean roman, i s-a tăcapul, n-a fost răsti!nit ca etru.

*ar faptul că cetăţenii romani nu erau răsti!niţi, spre deosebire de cei care nu erau cetăţeni 7mperiului, ne dă un anumit înţeles asupra te=tului acestuia. entru că 2ântuitorul ne vorbeşdespre o anumită lepădare de lume: Cel ce va lăsa casă şi fraţi şi surori pentru 2ineD

Chiar în versetele dinaintea acestei (van!helii spune: Cel ce iubeşte mai mult pe tatăl său şi

mama saD 6 nu vorbeşte despre faptul că trebuie să-ţi lepezi părinţii sau apropiaţii, ci că iubirea *umnezeu trebuie să fie mai mare decât iubirea de orice şi de oricine aici pe pământ.

;i mai sunt multe alte versete în care *umnezeu ne vorbeşte de o anumită lepădare de lume,anumită înstrăinare de lume, nu ieşind din lume, ci punându-ţi inima şi sufletul mai mult mpărăţia lui *umnezeu şi în dreptatea %ui şi în *umnezeu decât în neamul acesta, în veacul acesîn timpul acesta, despre care *umnezeu şi spune: 'el ce se "a ru$ina de Mine înain%ea aces%neam păcă%#s $i des(râna% $i )u Mă "#i ru$ina de )l înain%ea în*eril#r lui 2umnezeu, înain%e0a%ălui Meu 'are es%e în ceruri.

dică (l cumva ne încura"ează să avem această lepădare interioară de lume, nu neapărat ieşire dlume, ci că, dacă este să ale!i între *umnezeu şi orice al lumii, noi să putem să-% ale!em totdeaunpe *umnezeu. @e şi spune după aceea: );i voi, de fapt, de cine vă împătimiţi, de cine vă e ruşin*e lumea aceasta, de veacul acesta, de timpul acesta care e păcătos şi desfrânat< dică e stricăciovremelnic, duce la amăreală, la durere multă, la suferinţă. e acesta îl ale!eţi în locul lui *umnezecare vă cheamă la mpărăţia 1a<) 6 asta ne spune, de fapt, *umnezeu.

Cel ce vrea să vină după 2ine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-2i urmeze 2ie 6 cel ce vrsă facă asta trebuie, cumva, cu sufletul, să iasă din lumea aceasta. Cel ce-7 urmează lui 0ristos

face străin lumii acesteia, nu mai este, ca în vechime, cetăţean roman, al imperiului, ci trebuie



devii cetăţean al altui veac, al altei mpărăţii$ asta nu se face în mod văzut, e=terior, prin cine ştie semne pe trupul tău sau în mişcări, ci printr-un fel de a !ândi, printr-o aşezare a sufletului, printrale!ere neîncetată a inimii în ceea ce *umnezeu ne îndeamnă să ale!em.

şa cum se zice în (pistola către *io!net, noi, creştinii, ne îmbrăcăm la fel ca toţi ceilalţi Nasta denu prea mai e valabil în lumea modernă, total diferită de lumea anticăVmedievală, chiar necreştinăn.n., mâncăm la fel ca toţi ceilalţi, cu nimic nu ne deosebim în cele văzute de oameni, dar în acela

timp 6 putea s-o spună atunci, pentru că creştinii erau la măsuri mari, acum parcă ne este !reu noutotuşi creştinii sunt sufletul lumii+ 6 noi locuim în ţări pe pământ, iar patria noastră este alta. 1unteaici străini. n acelaşi timp, în orice ţară am fi, suntem acasă. este tot l !ăsim pe *umnezeu şiaflăm pe (l a"utor. atria cerească la care suntem chemaţi şi pe care părintele rsenie #ocanumeşte patria de obârşie, locul de obârşie pe care îl caută sufletul nostru cu sete şi încearcă s!ăsească face ca oriunde ne-am afla să fim străini, însă, în acelaşi timp, oriunde ne-am afla, nsuntem străini. ( un parado=.

3oate acestea se potriveau, poate, mai de!rabă altor creştini, nouă ne este mai !reu să facem acepas. arcă auzim şi acum cuvintele 1fântul 7lie: ână când veţi şchiopăta de ambele picioare< O

credeţi lui *umnezeu, ori credeţi lui #aal+

#aal era zeul pă!ân în care credea aproape tot poporul evreu, căzuse în această credinţă într-ubalaur căruia i se închinau şi îi aduceau ofrande. ână când veţi şchiopăta de ambele picioare< Ocredeţi lui *umnezeu, ori credeţi lui #aal+ ână când veţi sta cu picioarele în două bărci< ;i noi înstăm în această stare. ?e numim cre$%ini, însă (#ar%e puţini pu%em (ace aceas%ă ale*ere zi de în%re ce a p#runci% 2umnezeu $i ce ne cere )l $i ceea ce ne cere lumea aceas%a $i de ru$inea lumaces%eia $i de dra*ul lumii aces%eia $i de pa%ima pe care # a"em (aţă de lumea aceas%a $i nsun%em pu$i la aceas%ă ale*ere în%re 6ris%#s $i =araa; a$a $i n#i sun%em pu$i în%re duhul lum

aces%eia $i p#runca lui 2umnezeu $i dra*#s%ea (aţă de 2umnezeu. Şi de cele mai mul%e #ri, dacsun%em sinceri cu n#i, recun#a$%em că-l ale*em pe =araa. 2ar nu es%e deznădede în inimn#as%ră pen%ru că 2umnezeu pune iară$i $i iară$i în (aţa n#as%ră al%e $i al%e m#men%e de ale*erîn care %#%u$i nădăduie$%e că-@ "#m ale*e pe 2umnezeu, ne dă iară$i $anse, din n#u $i din n#u din n#u

cest te=t al (van!heliei sună la %uca aşa: 'el ce "rea să "ină după Mine să se lepede de sine, s$i ia crucea sa în (iecare zi $i să-mi urmeze Mie.

şa spune 1fântul postol %uca, care era întotdeauna foarte atent la detalii şi el a reţinut ace

detaliu care ne aminteşte că *umnezeu ne pune în fiecare zi în faţă altceva, e o altă cruce, o allucrare, o altă strădanie pe care *umnezeu o are cu noi. ( ca şi cum *umnezeu ne pune să secerăun lan şi avem multe zile de stat acolo ca să secerăm. ;i într-o zi *umnezeu ne pune în faţă secebune, tot ceea ce ne trebuie acolo, iar noi secerăm bine şi uşor şi repede. 7ar în altă zi secera e tocinu mer!e bine, soarele e mai arzător ca niciodată, nu ne simţim bine trupeşteD 1unt zile şi zile, i*umnezeu în!ăduie să fie şi zile bune şi zile rele şi fiecare zi are crucea ei.

2in ce pricină 2umnezeu (ace ca unele zile să (ie mai u$#are, să ne ru*ăm mai u$#r, să (acep#runcile @ui mai cu u$urinţă, mai repede decâ% al%ă da%ă, să a"em inima mai lândă $i m

înclina%ă spre ine decâ% în al%e dăţi, iar în al%e zile parcă se împie%re$%e inima n#as%ră 2e c



2umnezeu în*ăduie aces%e di(erenţe e lân!ă faptul că aceste diferenţe ţin de noi şi de vonoastră şi de strădania noastră şi de faptul că nu dăm foc sufletelor noastre prin citirea cuvântului l*umnezeu şi prin ru!ăciune şi prin atenţie, prin luciditatea minţii, atenţia la *umnezeu, deci plân!ă aceste cauze care ţin de noi, e=istă multe dăţi când aceste diferenţe nu ţine neapărat de om*umnezeu nu atât de mult vrea să ne vadă biruitori - că nu este omul Nsin!ur, prin puterile lui stare să biruiască 6 ci *umnezeu vrea să-l vadă luptător, ostenitor+ dică *umnezeu vrea să te vaşi în ziua în care ai o seceră tocită şi în ziua în care te simţi rău şi în ziua în care soarele arde m

tare ca oricând, să te vadă lucrând şi ostenindu-te şi chiar dacă nu faci nici un sfert din cât ai făcut alte zile, să rămâi în lan şi să lucrezi+ 1ă zici: *umnezeu a dat, *umnezeu a luat, ce a vo*umnezeu aceea a făcut, eu sunt dator să mă ostenesc aici+ ceasta este biruinţa pe care o vr*umnezeu+

&ilele în care ni se pare că am făcut mult mai mult şi ne-am depăşit limitele şi poate suntem şi mapropiaţi acum de cine ştie ce stări duhovniceşti, acelea stau numai în mâna lui *umnezeu, acelsunt numai daruri ale lui *umnezeu, nu sunt la măsura noastră. Cine crede că acelea sunt la măsunoastră şi că noi înşine putem să ne aducem la măsura aceea cade în pela!ianism, în erezia în cacrede că omul poate de unul sin!ur să a"un!ă la măsuri dumnezeieşti. *ar noi ştim că fără har nu

poate nimic+ 0arul este totul+, ziceau ărinţii, zicea 1fântul Ciprian al Carta!inei şi alții în alte mde feluri. Omul nu poate decât să se ostenească, să se străduiască, uneori mai puţin, alteori mai mudupă armele pe care i le va da *umnezeu în ziua aceea. *e ce *umnezeu dă unele mai bune într-oşi altele mai rele în altă zi< sta e peda!o!ia dumnezeiască, e o înţelepciune pe care *umnezeuare cu noi, că, dacă ne-ar da numai cele bune tot timpul, mândria noastră ar creşte, părerea de sine ar mai avea astâmpăr, "udecata asupra celorlalţi care n-ar putea cât noi ar fi neostoită. *e ace*umnezeu, cu înţelepciune, ne dă zile mai bune şi zile mai rele, dă zile în care putem mai mult zile în care putem mai puţin.

Jnii dintre ărinţi a"un!eau să zică că *umnezeu preţuieşte mai mult osteneala omului în zilele m!rele decât osteneala din zilele mai bune, asta neînsemnând că atunci când avem pornirea de a facele bune şi de a zice cele frumoase şi de a-i folosi pe oameni şi de a ne ru!a, atunci nu trebuie facem nimic, că atunci nu s-ar socoti. @u+ 1ă facem şi atunci cât putem face, aşa cum 2ântuitorne-a şi spus:2acă nu "a depă$i râ"na "#as%ră râ"na (ariseil#r, nu "eţi in%ra în mpărăţia lui 2umnezeu

*umnezeu vrea râvna omului, vrea osteneala omului, vrea să-l vadă că e râvnitor, că vrea. *ar, multe ori, *umnezeu preţuieşte, poate, mai mult, puţinul pe care îl face omul în zilele !rele, câcrucea parcă e mai !rea, mai ostenitoare, pentru că atunci nu mai este atât de mult a"utorul şi mila

harul lui *umnezeu, ci e mai mult osteneala omului - cât o omul, atât e, dar nu se lasă+ Cu puterlui mici, atâta face, dar face+ ( ca şi cum un om ar fi în arenă la bo= şi e lovit, dar se ridică şi ridică şi se ridică şi poate n-a lovit el nici o dată, dar se tot ridică şi te minunezi şi zici că aşa ceva ai mai văzut, neîncetat se ridică. 7ar dacă *umnezeu pe un asemenea om îl vede că se lupneîncetat, aceasta înseamnă năde"de+

Omul acela !ândeşte aşa: *umnezeu mi-a dat acestea nu spre uciderea mea, ci spre înţelepciune$ nspre moartea mea, nu spre pieirea mea, ci spre sporirea înţelepciunii şi a ştiinţei mele+ Cât va soco(l, dar eu mă voi ridica cât voi putea eu+



;i văzând *umnezeu aceasta şi năde"dea în (l 6 că asta e năde"de în (l - va ieşi !rabnic cu arma cu pavăza în a"utorul nostru şi va lupta (l cu puterile întunericului - căci (l îl biruieşte pe diavol, nomul+

Omul nu-l biruieşte pe diavol, că nu poate nici cât de!etul mic al diavolului să se opintească.

;tiţi lauda lui 2otovilov, ucenicul 1fântului 1erafim de 1arov şi băţoşenia lui, când a venit el

1fântul 1erafim şi i-a zis: (u aşa m-aş bate cu diavolul, aşa l-aş lua la trântă, aşa i-aş faceD+;i 1fântul 1erafim i-a zis: 3aci, nu mai spune aşa, pentru că diavolul este heruvim, are putere mara avut de la început+ *umnezeu îl ţine să nu-şi arate toată această putere. *eci *umnezeu îl ţine nu ne face praf şi pulbere diavolul+ *ar dacă te băţoşezi aşa şi te mândreşti, s-ar putea *umnezeu să în!ăduie să te ispitească+.

*ar el a continuat aşa să se laude că s-ar bate cu el şi a în!ăduit *umnezeu să se smereas2otovilov şi a venit peste el puterea întunericului şi a intrat necuratul în el.

n el, care era ucenicul 1fântului 1erafim de 1arov şi se ru!a neîncetat: "ută-mă, părinte, să iade la mine acest duh+, dar 1fântul 1erafim îi zicea: 'ei mai sta aşa încă mulţi ani+. ;i a mai staşa încă mulţi ani cu acest duh necurat care îl muncea din interiorul lui.;i spune 1fântul 1erafim de 1arov că, dacă *umnezeu i-ar în!ădui diavolului şi cu de!etul mic putea să răstoarne pământul. tâta putere au în!erii, duhurile, faţă de om. Omul este mic. @u nluptăm cu duhurile necurate. %upta noastră, cum spune 1fantul postol avel, nu este împotritrupului şi a sân!elui, ci este împotriva duhurilor din văzduhuri, dar nu noi luptăm cu ele, *umnezeu iese în întâmpinarea noastră+ *umnezeu vrea să vadă credinţa în (l, năde"dea în (l.

ţi văzut cât 1e bucură de credinţa omului: 2are este credinţa ta+ @ici o altă virtute n-a lăudataşa. @ici modestia, nici smerenia, nici dra!ostea, ci credinţa, care este temelia tuturor. 3oate acestcad fără credinţă, îşi pierd valoarea, dar având credinţa şi ele capătă valoare inestimabilă. Credinaceea vine din năde"de, credinţa nestrămutată. %-a lăudat *umnezeu pe sutaşul: ?-am "ăzu% a%âcredinţă nici în srael Şi s-a %ămădui% slu*a lui în ceasul acela.

7-a zis femeii canaanence: !, (emeie, mare es%e credinţa %a Şi în clipa aceea (iica ei s-a %ămădui

;i de cele mai multe ori, dacă i-a certat pe postolii 1ăi, i-a certat pentru necredinţă+ *upă nvie1-a arătat lor şi i-a certat pentru necredinţă, pentru învârtoşarea inimii lor.

*umnezeu aşteaptă de la om credinţa, dar nu o credinţă formală, ci una care arată că Naveîncredere că *umnezeu ştie ce face că, dacă au venit acestea asupra noastră, dacă *umnezeuîn!ăduit această lucrare a %ui, dacă astăzi este o cruce mai !rea sau mai uşoară, este din ştiinţa %*umnezeu şi din voia %ui şi cât va vrea *umnezeu atâta va în!ădui. ;i să ai năde"de, aşa cum îţi pnăde"dea într-un medic, iar el îţi da tot felul de medicamente şi te simţi rău, cine ştie ce efecte adar tu ai încredere şi zici: )1i!ur ştie el. Continuu, dacă aşa zice el+) şi mer!i pe încredere şi încredere, deşi parcă te simţi de zece ori mai rău ca ieri. şa să ai încredere mult mai mare *umnezeu, Care este 2edicul cel mare şi eda!o!ul cel mare şi Care, dacă aşa hotărăşte (l şi zi

că astăzi o astfel de cruce trebuie să duci, aşa trebuie să o duci şi nu altfel.



;i această credinţă şi năde"de în felul acesta este atât de mult iubită de *umnezeu. tât de multiubeşte *umnezeu pe oamenii aceştia şi 1e minunează, parcă continuă să 1e minuneze+

Când am vorbit la 5acere că *umnezeu l-a pus pe om să pună nume animalelor şi acolo conte=tulte=tul vorbesc de *umnezeu, Care parcă 1e minunează de om cum pune el nume animalelor. (bucurie plină de minunare, de mirare vizavi de ale!erea omului, de hotărârile lui. şa cum un tată

bucură de un copil care face lucruri bune, de e=emplu plantează un puieţ sau ceva şi se minuneacum i-a pus el numele, cum se străduieşte el să-l ude, aşa 1e minunează de omul care are credinaşa 1-a minunat de sutaş, cu bucurie mare i-a spus că atâta credinţă n-am văzut nici în 7srael+ 1au femeia canaaneancă sau de multe alte situații asemănătoare. şa 1e minunează şi 1e bucu*umnezeu.

Ce înseamnă să 1e bucure *umnezeu< 1ă 1e minuneze *umnezeu de om< sta înseambinecuvântare+ Când ai binecuvântare< *acă citiţi la 1fântul orfirie sau chiar la părintele aisscrie că la un moment dat vine la părintele Naisie o maică şi îi spune: )ărinte, binecuvântaţi-mdar aşa, cu tot sufletul, cu bucurie, că atunci când mă binecuvântaţi aşa, totdeauna se întâmplă+.

aşa făcea întotdeauna, dacă o binecuvânta din tot sufletul, totdeauna această binecuvântare făctoate roadele, era folositoare. (i, să ştiţi că mai cu seamă aşa e la *umnezeu+ ;i binecuvântarărintelui aceluia tot de la *umnezeu vine şi tot bucuria lui *umnezeu este când vede asemencredinţă. ;i când 1e va minuna *umnezeu de asemenea credinţă a omului că are năde"de şi încrede în *umnezeu, oare nu-l va binecuvânta *umnezeu< Oare nu va rodi tot ce face el în ziaceea< Cu uneltele lui stricate din ziua aceea, cu secera lui tocită, secerând bucăţica lui de pămânoare nu-i va da *umnezeu lui prin această binecuvântare, decât pentru cine ştie ce osteneli luate dcapul nostru, cu hotărârile noastre, forţându-ne peste măsură< ;i să ştiţi că şi aici e o taină şismerenie a omului la care trebuie cumva să a"un!ă.

*e obicei credem că *umnezeu vrea ca noi să facem tot felul de lucruri pe care noi să ni le ale!emcine ştie ce asceză, cine ştie ce lucrări mari, să facem noi ceva, să ne !ândim noi cumva. petrecem de multe ori o viaţă întrea!ă !ândindu-ne: )Oare ce trebuia să fac euD< Oare care ecalea mea să mă mântuiesc< Oare ce trebuia să fac special< ;i ne luăm câteodată pe umeri câte!reutate mare, eu ştiu, să ţinem pe cineva bolnav în casa noastră, să facem noi tot felul de efortu!ăsim noi căi şi credem că asta e voia lui *umnezeu şi încercăm s-o facem. *ar să ştiţi că prin acete=t pe care l-am citit, voia lui *umnezeu e mult mai simplă, nu trebuie să te !ândeşti o viaţă: )Oace ar trebui să mă fac eu< Oare să mă fac avocat sau medic< Oare trebuie să fac aia sau aia ca săplac lui *umnezeu şi să-% cinstesc pe *umnezeu şi să lucreze *umnezeu prin mine şi să 1e bucu

*umnezeu<). @u+ %ucrurile sunt mult mai simple+ *umnezeu ne spune prin acest te=t că în fiecazi *umnezeu ne va da o cruce, o încercare, ne va da să trecem prin ceva. e aceea pe care ne-o vda *umnezeu s-o trecem cu )foarte bine).

arcă suntem în clasa a doua şi noi tot întrebăm: )*ar când sunt inte!ralele şi derivatele< 'reanişte chestii mari, serioase+). ;i când îţi asumi asupra ta şi-ţi iei tu, care nu eşti la măsurile acelelucruri care sunt mai presus de tine, eu ştiu, cine ştie ce posturi mari, cine ştie ce osteneli pesmăsură, să presupunem, de capul tău, atunci eşti ca un copil care în clasa a doua te apuci dtri!onometrie sau ceva foarte !reu. ;i se pot întâmpla mai multe lucruri:



- ori eşti de râs în faţa tuturor după ce te lauzi la toţi că vei face şi vei dre!e şi mai ales în fadiavolului, care era un spectator ascuns, ca un intrus care totdeauna va râde de tine că te-ai dat capul de toţi pereţii şi va şti după aceea să zică: )'ezi< @u te a"ută *umnezeu+ 'ezi< @u te-a a"utcu nimic+ şi te va duce la deznăde"de$

sau

- te vei deznădă"dui şi vei zice ), eu nu sunt bun de nimic, nu sunt bun de creştin, nu voi putniciodată să fac ce fac 1finţiiD.

*eci în primul rând deznăde"de, după aceea necredinţă. 3oate aceste stări în care nu reuşeşti să faceva te fac să cazi din credinţă. Credinţa ta, puţină câtă era, începe să se destabilizeze. ;i atuncdacă nu sunt de făcut lucrurile acestea pe care ni le cere *umnezeu 6 că tu-ţi închipui că ţi cereD< i le cere, dar nu acum+ @u la măsura asta+ (ste o creştere, este un timp+

ărin%ele rsenie apaci#c a"ea înţelepciune să zică H@asă %impul să %reacă, în %imp le "ei (ape %#a%e, nu %e *răiF. 0#% %impul insis%a pe aceas%a

;i mi-am amintit de un monah, un părinte care a plecat în 2untele thos şi avea atâta râvnă, duaceea a şi căzut, a a"uns să se căsătorească. ărintele rsenie apacioc a fost sin!urul care i-a zi prea multă râvnă+ ărinte, e prea mult dintr-o dată, ia-o încet, ai timp până la GE de ani+. 1întors foarte dezamă!it băiatul acela, a zis: uzi+ ână la GE de aniD< (u vreau acum+ cutotul+. ;i aşa s-a şi împlinit cuvântul părintelui rsenie apacioc, că în această osteneală de a faprea mult şi peste puteri, a venit diavolul, a căzut în deznăde"de, a căzut în necredinţă până la urmvăzând că nu poate. (ra depăşit.

*eci *umnezeu nu vrea să ne asumăm cine ştie ce lucruri, (l vrea s-o luăm încetul cu încetul. ;i cne scoate *umnezeu în cale, în fiecare zi cu crucea ei, s-o rezolvăm. roblema aia mică, de clasadoua, a treia, s-o rezolvăm, s-o facem cât de bine posibil, cât de bine+ Cu cât vei face mai multîncât mai mult zile, le vei trece cu bine, aşa vei trece cu uşurinţă din treaptă în treaptă, din măsură măsură şi vei a"un!e la lucruri la care nici nu te !ândeai. şa cum, acum un an, ţi-era !reu să ţii podouă zile, acum poţi să ţii un post între!+ *ar atunci nu-ţi puteai ima!ina. *acă atunci te forcineva să ţii, te revoltai, te învârtoşai, ziceai că creştinismul e o forţare şi nu-ţi place. *ar aşa, luâno încetul cu încetul, ai a"uns să faci lucruri mari. ;i o să faci lucruri şi mai mari. *ar toate acestea măsurile la care le-a rânduit *umnezeu.

( o smerenie aici: să laşi cum vrea *umnezeu. )tât sunt eu acum+ *umnezeu îmi dă în fiecare prin ce să trec. zi îmi scoate în cale un om nervos, mâine îmi scoate în cale un om supărat şi oboşi să vedem cu ce-l pot eu a"uta, poimâine trebuie să fac nu ştiu ce şi să nu cârtesc atunci, în fiecazi e altceva+ ;i tu zici: )%ucruri de-astea miciD< sta-i viaţa creştinuluiD< (u trebuie să flucruri mari+). ;i te apuci tu să faci cine ştie ce lucruri sau te apuci să urci direct într-un copac preînalt şi tu nu ştii să urci şi vei cădea. ceasta este taina unei cruci a smereniei la care *umnezeu cheamă.

Jnul dintre înțelesurile 1fintei Cruci pentru (van!helia de astăzi este aceasta: înălţarea ei

smerenie asupra vieţii tale şi ce-mi va da *umnezeu aceea voi lua şi cum va socoti (l voi face. *a



(l mi-a scos asta în cale, asta voi face+ Cum se zice de samarineanul milostiv. @u se zice că el căuîn toate părţile vreun om căzut să vadă dacă-l poate a"uta. ;i dacă *umnezeu i-a scos în cale, elfăcut lucrul desăvârşit+ 1-a în!ri"it, a făcut tot ce trebuia să facă+ şa şi noi+

Cine va urma calea aceasta, aceasta este calea de mi"loc, aceasta este calea împărătească, aceaseste calea care nu are e=treme$ e=tremele sunt ale diavolului. (=tremele şi a lâncezelii şi a nepăsăşi a unei râvne fără de măsură, fără ascultare, acelea sunt în slu"ba diavolului. ceasta este calea

mi"loc, dumnezeiască. Cine mer!e pe această cale nu va cădea. 'a urca mai repede decât crede+ @toţi am încercat să urcăm şi am zis: )ăi pe scara asta cu trepte aşa de mici să urc eu< (u vreau urc direct pe funie+ ;i ne străduim de ani între!i să tot urcăm pe funie şi tot cădem şi ne frân!emâinile şi picioarele căzând de la înălţimi mari şi iarăşi încercăm pe aceeaşi funie. *ar urcaţi-vă ptreptele acelea mici şi o să vedeţi că ele cresc tot mai mult+ Cresc, cresc, la măsurile la care sufletul nostru şi picioarele noastre duhovniceşti se învaţă să facă paşi mai mari, mai mari, mai ma

*umnezeu îi dă e=act ce-i trebuie omului. Cine urmează această cale se smereşte şi l recunoaşte p*umnezeu marele eda!o!. (l ştie ce să dea şi cât să dea. @u ştie omul, ştie *umnezeu+ 1ă mer!epe această cale.

*umnezeu să ne a"ute, să ne întărească.

*ărintele Damasc!in de la Si!ăstria *utnei ' *redică la pra#nicul Înălţării Sfintei Cruci (;

8fra!ment9:

)N...

Jna dintre cele mai frumoase rânduieli de slu"bă din între! anul bisericesc 6 aş pune aceasrânduială de slu"bă chiar alături de slu"ba rohodului sau de cea a 1fintei nvieri - este slu"ba care a săvârşit la sfârşitul prive!herii pentru nălţarea 1fintei Cruci. n rândurile monahilor aceas



rânduială este una cu totul şi cu totul mişcătoare de suflet. Ce se întâmplă acolo< ceastă Crucîmpodobită pusă spre închinare, este pre!ătită în felul acesta înainte de începerea prive!herii. (a saşa cum ne învaţă rânduiala, la proscomidiar, o făclie trebuie să ardă tot timpul în faţa ei, se aduapoi şi se pune pe 1fânta 2asă, în locul 1fintei (van!helii, iar la sfârşitul slu"bei, spre sfârşitdo=olo!iei, mai precis, preotul iese îmbrăcat cu toate veşmintele, aşa cum suntem în timpul 1fin%itur!hii, deşi în timpul prive!herii nu este îmbrăcat în toate veşmintele, ci numai cu epitrahil şi felon, deci iese îmbrăcat pe uşă, purtând semnul 1fintei Cruci deasupra capului. 'ine în mi"loc

bisericii, unde este pre!ătit analo!ul şi urmează o rânduială de slu"bă foarte mişcătoare. n timp cestrană se cântă *oamne, miluieşte de patru ori câte o sută, în timpul unei sute de *oamne, miluieşcântate recitativ, preotul care poartă această Cruce pe fruntea lui se po!oară într-un ritm încet, pâncând atin!e cu această Cruce frumos împodobită pământul. ;i în acelaşi ritm foarte încet se ridică la pământ cu semnul 1fintei Cruci pus deasupra creştetului său, în cele patru colţuri ale analo!uluiapoi, iarăşi, în faţă.

ceastă slu"bă este într-un mod diferit de cum s-a întâmplat cu patriarhul &aharia şi cu patriarh2acarie, o altfel de înălţare a 1fintei Cruci, după ce mai înainte a fost po!orâtă, dacă vreţi. *e daaceastă 1fânta Cruce ne este arătată nouă i ne vorbeşte nouă pe limba"ul nostru aşa cum atunci leș

vorbit acelora pe limba"ul lor. Oamenii din acele timpuri aveau nevoie de o foarte mare întărir3rebuiau să vadă în semnul 1fintei Cruci puterea lui *umnezeu care a biruit, care a biruit asuppă!ânilor şi nu i-a lăsat pe creştini să fie pentru mult timp asupriţi. Crucea pe care 1-a răsti!n2ântuitorul 7isus 0ristos a devenit atunci stindardul, stea!ul creştinilor care n-a rămas pe vecfurat, n-a rămas pe vecie în mâinile celor care nu cred în *umnezeu.

stăzi, însă, în timpurile noastre, de folos au socotit ărinţii că ne este să ne fie prezentat semn1fintei Cruci în felul acesta, adică să ne arate că atunci când păcatul sau necazul, viaţa noastră !rne încovoiază, ne po!oară "os, ne fac una cu pământul 6 uneori păcatele ne fac mai răi dec

necuvântătoarele care se târăsc pe pământ - această po!orâre şi apoi, această ridicare a 1fintei Crude la pământ, vrea să ne spună fiecăruia dintre creştini că: iată, aşa cum eşti tu, 0ristos care 1răsti!nit pe Cruce po!oară cu tine şi nu vrea să te lase acolo, ci vrea să te ridice din starea aceasta care ai a"uns tu.

6ris%#s "rea să ne spună, a%unci când n#i ne *ândim la S(ân%a 'ruce, că pur%area 'rucii n#i n# pu%em (ace cu pr#priile n#as%re pu%eri. Sau, dacă încercăm s-# (acem azându-ne numai pceea ce pu%em n#i, pe ceea ce credem n#i, de cele mai mul%e #ri e$uăm. Şi a%unci )l "rea să nspună J)u $%iu ce înseamnă să p#rţi 'rucea $i # $%iu mai ine decâ% %ineF Şi a%unci când %u e$împ#"ăra% de aceas%ă cruce pe care # duci (iecare din%re n#i a"em # cruce a n#as%ră

călu*ăriei, a pre#ţiei, a cre$%erii c#piil#r, a unei #li, sun% cruci (#ar%e *rele de dus dar 6ris%"rea să ne spună J?u e$%i sin*ur a%unci când îţi duci crucea )u nu "reau să %e las sin*ur >sin*ur lucru cer de la %ine cheamă-Mă, ca a%unci când îţi ridici %u crucea să %e au% să ţi-# ridi)uJ

2e ce (ace 2#mnul 6ris%#s lucrul aces%a 2in%r-un sen%imen% de mare recun#$%inţă (aţă de #m?u s-a ci%i% as%ăzi din S(ân%a )"an*helie după #an, care ne-a ară%a% e"enimen%ul Dăs%i*ni2#mnului 6ris%#s, dar în al%e S(in%e )"an*helii es%e un pasa de mare sensiili%a%e pen%ru nsu2umnezeu 2#mnul 6ris%#s, când a p#rni% din pre%#riu spre K#l*#%a, ducându-Şi crucea, nu e

ine pre*ă%i% U(izicV pen%ru lucrul aces%a. ?u mâncase $i era #s%eni% de drumurile (ăcu%e, e



nemânca%, neău%, ned#rmi%, a, mai mul%, crucea aceea era una eC%rem de *rea, eC%rem de *re>n #m sănă%#s aia # pu%ea duce, darămi%e un #m a%â% de nepu%inci#s, cum era )l în acele clipŞi a căzu% de %rei #ri su p#"ara crucii. !s%a$ii @-au ă%u% prima $i a d#ua #ară ca să-Şi ducsin*ur crucea, dar ap#i $i-au da% $i ei seama că nu p#a%e să # ducă sin*ur. Şi au sili%, zic)"an*helia, pe un %recă%#r, pe Sim#n din 'irene, ca împreună cu el să ducă crucea pe K#l*#%Şi pen%ru 2umnezeu aces% semn, când un #m a pus umărul împreună cu )l, ca să ducă cruceîmpreună cu )l, 2umnezeu-!mul, pen%ru 2umnezeu aces% lucru a rămas în%ipări% în inima @u

dacă ne permi%e 2umnezeu să zicem aceas%a, pe "ecie. Şi, în semn de recun#$%inţă (aţă de un #mcăruia i-a păsa% de chinurile @ui, )l Se sim%e da%#r ca pen%ru #rice #m care cade, a$a cum a căz)l su p#"ara crucii, să "ină )l ac#l#, cu pu%erea @ui de 2umnezeu irui%#r acum $i să ridicrucea împreună cu #mul care-@ cheamă.

*e aceea ne este arătată nouă Crucea+ *e aceea a zis postolul că semnul Crucii pentru cei care peste nebunie, dar pentru noi, cei care ne mântuim, cei care credem în acest *umnezeu Care 1răsti!nit şi apoi a înviat, este puterea lui *umnezeu. *e aceea noi nu ne simţim ruşina i atunci câț

avem un *umnezeu Care, cum ni 1e prezintă de cele mai multe ori< *e cele mai multe odumneavoastră vedeţi în faţă icoana nvierii< *e cele mai multe ori noi avem în faţă icoana Cruc

*e cele mai multe ori noi l vedem pe *umnezeu răsti!nit pe 1fânta Cruce, dar aşa a biruit (l, nîntr-alt chip. ;i după chipul acesta noi suntem datori să biruim cele ale lumii. Şi îndemnul @udacă "reţi, plânsul @ui, %ânirea @ui pen%ru (iecare din%re #amenii care-$i duc crucea pe acepămân% es%e aces%a pe care îl *ăsim la )"an*helia după Ma%ei <eniţi la Mine %#ţi cei #s%eniţiîmp#"ăraţi $i )u "ă "#i #dihni pe "#i. @uaţi u*ul Meu asupra "#as%ră $i în"ăţaţi-"ă de la Mincă sun% lând $i smeri% cu inima $i "eţi *ăsi #dihna su(le%el#r "#as%re. ceasta este toată taipurtării 1fintei Cruci+

*acă noi am pune la inimă aceste cuvinte, dacă noi am pătrunde în profunzimea lor, am învăţa cu

putem să ne ducem crucea, astfel încât să o ducem cu demnitate şi s-o ducem spre mântuire, nu sppierzanie. %uaţi "u!ul 2eu asupra voastră şi vă învăţaţi de la 2ine, că (u n-am cârtit când am luCrucea asupra 2ea. 1-au lepădat de 2ine până şi cei mai apropiaţi ai 2ei, 7uda, unul din cei ?A, sîmpărtăşit cu câteva ceasuri înainte. 7-am dat 3rupul 2eu, i-am dat 1ân!ele 2eu$ era purtător *umnezeu. ;i purtând în trupul lui 3rupul 2eu şi 1ân!ele 2eu s-a dus şi 2-a vândut pe FE dar!inţi. ;i (u nu l-am lepădat de la faţa 2ea. #a spun ărinţii că atâta milă a avut *omnul 0ristde 7uda, care %-a vândut, încât a stat pe Cruce răsti!nit aşteptând ca 7uda să se întoarcă şi să viacolo, la picioarele Crucii, să-7 sărute picioarele, acum ţintuite 6 picioarele lui 7uda au fost spălade către mâinile 2ântuitorului 6 să vină 7uda să-7 sărute picioarele Celui pe Care %-a vândut, săceară iertare şi după ce avea să-l ierte pe 7uda să-;i dea *umnezeu sufletul. ;i, ne învaţă ărinţii,

0ristos şi-a dat sufletul şi a spus 1ăvârşitu-s-a de-abia după ce 7uda s-a spânzurat.

#a mai mult, etru, unul dintre cei mai înfocaţi postoli ai *omnului 0ristos şi el s-a lepădat. toţi postolii au fu!it de lân!ă (l, numai 2aica *omnului a rămas lân!ă Cruce. ;i *omnul ncârtit. ;tia că este !rea crucea, că este *umnezeu atotcunoscător şi în !rădina Hhetsimani a spu3ată, dacă este cu putinţă să treacă de la 2ine paharul acesta, că (u ştiu ce înseamnă să popăcatele între!ii lumi pe cruce+

@oi nu e=perimentăm, fraţilor şi surorilor, decât durerea pricinuită de păcatul nostru. ;i, uneo

cădem într-o deznăde"de, într-un sentiment de părăsire de nu ne putem vedea nici măcar în o!lind



*ar (l a purtat păcatele tuturor oamenilor, pe toate le-a purtat+ ;i dacă este !reu să-ţi porţi păcattău, de ne!răit este să porţi păcatele între!ii lumi. *ar a spus: @u precum voiesc (u, *oamne, precum 3u voieşti+

*eci n-a cârtit. ;tia ce-% aşteaptă şi ştia cum să-l ducă. *e aceea a zis: %uaţi "u!ul 2eu asupvoastră 6 că doar aşa vă puteţi mântui 6 dar învăţaţi-vă de la 2ine că (u sunt blând şi smerit cinima şi numai aşa veţi !ăsi odihnă sufletelor voastre. 2ulţi oameni, care au primit, prin în!ăduin

lui *umnezeu 6 că *umnezeu nu vrea chinuri pentru oameni 6 o cruce !rea de purtat, la început au răzvrătit, la început au cârtit, nu s-au simţit bine în postura aceasta. *ar, după ce s-au le!at *omnul 0ristos, după ce s-au apropiat de (l, după ce %-au chemat în viaţa lor, după ce *omnulvenit şi au ridicat împreună crucea şi-au schimbat întrea!a atitudine faţă de ceea ce aveau.

fost acum câtva timp o femeie care avea un copil de AF de ani, bolnav de distrofie musculară, canu mai putea nici măcar mâna să şi-o mişte, era în faza de final a bolii, care, în cazul lui, a evolufoarte !rav$ sunt şi cazuri mai uşoare. Coloana lui, dacă vreţi să vă închipuiţi, nu mai era dreaptă,era în partea stân!ă, pe la şold, acolo era coloana lui, deci era un chin între!. *ar femeia aceastaspus că atâta putere a primit de la *umnezeu ca să-şi în!ri"ească băiatul, cum nici nu-şi închipu

#ăiatul acesta noaptea nu se putea întoarce de pe o parte pe alta şi atunci din când în când o stripe mama sa vină. (a lucra de dimineaţa până seara şi a spus că în timpul nopţii, când o trezea, atde !reu îi era să se ridice din pat, încât i se părea că ameţeşte şi cade "os imediat. este zi ea nu odihnea şi noaptea somnul ei era fra!mentat de cerinţa băiatului să se mai întoarcă. ;i a spus că înse ru!a lui *umnezeu înainte de a se ridica din pat: )*oamne, măcar să nu cad şi eu acum, înainde a-l ridica pe băiat+) ;i a murit băiatul ei şi a spus: ărinte, este într-adevăr o uşurare faptul căplecat la *omnul, dar eu i mulţumesc lui *umnezeu că ceea ce am învăţat în timpul în care apurtat această cruce a în!ri"irii unui copil, care şi el avea crucea lui, n-aş fi învăţat oricâte daruribunătăţi aş fi avut în lumea aceasta.

Cu năde"dea în mila lui *umnezeu, Care nu ne lasă pe nici unul dintre noi, cu ochii inimii aţintasupra Crucii %ui şi asupra puterii %ui, să ne ducem şi noi, fiecare, crucea pe care o avem, muşoară sau mai !rea, aşa cum ne-a dat-o *umnezeu ştiind puterile noastre, să nu cârtim sau dacă acârtit, să ne pară rău că am făcut-o, să ne apropiem de (l şi astfel ducând-o, să avem încredere năde"de că vom intra şi în mpărăţia %ui, unde l vom slăvi împreună cu toţi 1finţii, în veci. min



*ărintele Hrisostom Kădăşanu ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci ' <Cumadică0 pentru mine s'a ,nt-mplat asta6 E c!iar at-t de rav6=

)1ă nu-ţi fie ruşine de ceea ce a crescut de-a lun!ul istoriei la umbra crucii+

*ărintele Hrisostom Kădăşanu de la 9ănăstirea Si!ăstria *utnei5 ' *redică la Duminica dupÎnălţarea Sfintei Cruci (; sept$ ;4)5

n numele 3atălui şi al 5iului şi al 1fântului *uh. min.

ărinţilor, fraţilor şi surorilor, #inecuvântat să fie *umnezeu, Care a rânduit această slu"bă ru!ăciune întru această duminică de dimineaţă, când, iată, facem pomenire sau prăznuire aducerea aminte a cinstitei i de viaţă făcătoarei Cruci. *acă v-aţi uitat în calendar, aţi văzut acoș

că duminica de dinainte i cea de după prăznuirea nălţării cinstitei Cruci sunt socotite ca doș

sărbători oarecum distincte, oarecum separate. ;i în cărţile noastre de slu"bă apar aşa. (van!heliile care se citesc în aceste duminici ies, oarecum, din irul firesc al (van!heliilor care ș



citesc în fiecare duminică în decursul anului bisericesc. ;i de ce ies în evidenţă aceste (van!helentru că ele ne propun un fel de parcurs, un fel de itinerariu duhovnicesc.

n *uminica de dinaintea nălţării 1fintei Cruci, %-am văzut pe *omnul nostru 7isus 0ristos vestinpatima 1a cea de bunăvoie şi spunând: $a de mul% a iui% 2umnezeu lumea, încâ% pe >nicul Să/iu @-a da%, ca %#% cel ce crede în%r-nsul să nu piară, ci să aiă "iaţă "e$nică.

n chiar sărbătoarea nălţării cinstitei Cruci am ascultat (van!helia care vorbeşte despre 4ăsti!nir*omnului nostru 7isus 0ristos. ;i iată, după praznicul nălţării 1fintei Cruci, descoperim un cuvâatât de puternic şi atât de frumos, redat în 1fânta (van!helie după 2arcu: 2e "#ie$%e să "ină cinedupă Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea sa $i să-Mi urmeze Mie.

1unt trei etape ale unui parcurs duhovnicesc, prezentate în aceste trei (van!helii: din duminidinaintea nălţării 1fintei Cruci, din chiar ziua nălţării 1fintei Cruci şi din duminica de dunălţarea 1fintei Cruci.

*omnul 0ristos a venit cu un scop pe pământ şi scopul acesta i l-a arătat lui @icodim, atunci cân

vorbind faţă către faţă cu el, a spus că *umnezeu a dat pe 5iul 1ău. ;i cum %-a dat< Cum a put*umnezeu să dea pe Cineva pentru noi şi Cine este cest Cineva< Că de-as%a es%e mare ziu'rucii, pen%ru că, a%unci când ne ui%ăm la cruce, nu "edem răs%i*ni% un simplu #m, ci "edem p'el 'are es%e răs%i*ni% ca pe /iul lui 2umnezeu. 2umnezeu nu dă ce"a din a(ara Sa ca să nmân%uiască pe n#i, ci dă pe 'ine"a din chiar lăun%rul iuirii Sale, dă pe 'ine"a pe care-@ iue$cu # dra*#s%e mai mare decâ% #rice iuiri ces%a es%e /iul Său.

;i apoi vedem cum se împlineşte acest lucru. @icodim nu înţele!ea, şi mulţi dintre noi nu înţele!ecum adică *umnezeu dă chiar pe 5iul 1ău ca să mă mântuiască pe mine. Ce, e chiar aşa de !ra

entru că noi ne uităm la vieţile noastre şi vedem că, de bine-de rău, ne mer!e bine. Că sunteoarecum aşezaţi, că avem un parcurs, o traiectorie pe care o putem controla, care este oarecum îndemâna noastră, de care suntem con tien i sau mai puţin conştienţi, asta-i viaţa, ni se spune.ș ț ui%e că "ine cine"a $i-ţi spune că pen%ru %ine, pen%ru "iaţa %a, pen%ru aparen%a %a a$ezare, 'ine"a muri% cu # m#ar%e %eriilă m#ar%e pe cruce. Şi că aces% 'ine"a era /iul lui 2umnezeu, Şdin%r-# da%ă, parcă nu-ţi "ine să crezi J'um adică, pen%ru mine s-a în%âmpla% as%a ) chiar a%de *ra"J.

@oi ne comportăm de cele mai multe ori ca acei bolnavi care nu ştiu că poartă într-înşii boli dincele mai !rozave. ;i, dintr-o dată, de la o răceală sau de la o durere de cap, a"un! la doctor

doctorul le spune că au cine ştie ce boală cumplită. ;i lor nu le vine să creadă: )Cum adică, dmer!eam pe cele două picioare ale mele+ Hândeam, vedeam, auzeam, mă mişcam încolo şi încoacdădeam din mâini, e=primam păreriD+ ;i medicul spune: )şa o fi, dar erai !rozav de bolnav i ș

ştiu dacă mai ai câteva săptămâni de viaţă. ;i, dintr-o dată, totul se năruieşte. entru că luăcontact cu însăşi boala noastră fundamentală, care este moartea. #oala noastră fundamentală esmoartea. *e când ne naştem începem să murim. n noi se petrece ceva care ne duce inevitabil spmoarte. (=istă chiar spuse, tâlcuiri, care spun că cel mai si!ur lucru din viaţa noastră este moartea

;i cum< 2urim< *ar nouă ni se pare că suntem veşnici. Jitaţi-vă la noi cum acţionăm zi de z

facem lucruri, mer!em la serviciu, ne comportăm în familie ca şi cum n-am muri niciodată, i apș



dintr-o dată, pac+ se schimbă ceva. ;i 0ristos a venit să se lupte cu această boală fundamentalăfiinţei omeneşti, pe care noi o ascundem i o ocultăm, încercând să ne păcălim: )(i, poate n-oi muș

chiar aziD+ oate mâineD oate poimâineD oate răspoimâineD) ;i aşa mai departe. 0ristosvenit să se lupte cu boala fundamentală a e=istenţei noastre, care este moartea. ;i noi, în *uminiaştilor, asta spunem: Cu moartea pe moarte călcând. ;i 0ristos n-e arătat cum adică poţi biruieşti moartea prin moarte: prin Cruce+ rin nviere+

@e-a arătat cum se întâmplă lucrul acesta, dar noi parcă vrem mai mult şi întrebăm: )*oamne, darviaţa de zi cu zi, cum adică< Cum vine asta, să-mi iau crucea< ;i 0ristos spune că trebuie omul se lepede de sine, să îşi ia crucea şi să-7 urmeze %ui. Că, dacă 0ristos a venit şi ne-a arătat cum biruieşte moartea şi noi nu în ele!em nimic din asta, cam de!eaba a venit 0ristos pentru noi.ț

(van!helia din duminica după nălţarea 1fintei Cruci este concluzia celorlalte după (van!hel0ristos anunţă ceva, înfăptuieşte ceva şi apoi ne arată cum să facem şi noi lucrul acela. ;i cuputem face lucrul acesta< 1ă se lepede omul de sine.

(=istă în noi un sine pe care îl considerăm foarte important. Când spun eu, de cele mai multe o

mă refer la acel sine. (ste sinele acela în care îmi adun, ca într-un fel de întăritură, toate părerimele, toate credinţele mele despre mine, despre ceilalţi, despre viaţă, în !eneral$ sunt lucrurile care le consider absolut importante i definitorii pentru e=isten a mea. n acel sine, eu sunt stăpânuș ț

sunt şeful, de acolo controlez eu totul. i acest sine îmi dictează mie ce să fac, ce să cred, cum să mȘ

comport. *e multe ori ni s-a întâmplat ca, atunci când îi spun unui om să facă cutare lucru, să spun)@u-mi spune tu mie, că ştiu eu mai bineD+ Xsta e sinele. ;i cred că ni s-a întâmplat ca, mer!ânuneori să primeşti un sfat, să ţi se spună: )Jite, aşa e bine+ şi ceva în tine să spună: )*ar ce, eu ştiu cum stă treabaD<) cesta este sinele. (ste sinele acesta cumplit care, într-un fel, ne prote"eazchipurile, de celălalt, de ce ni se poate întâmpla, de hoţi, de oameni care ne vor răul, de duşmani e

etc. Xsta este sinele.!r, 6ris%#s spune @eapădă-%e de sinele ăs%a J'um adică, 2#amne 2ar ăs%a mă apără, mpr#%eează, câ% sun% eu de %are i de aza% în a(irma iile mele, în credinţele mele, în *es%urile mel ș ț

în ac%ele meleJ Şi 6ris%#s spune @eapădă-%e de el J2e ceF en%ru că, dacă %u s%ai în%ări%urile aces%ea su(le%e$%i, crezând că ac#l# e drep%a%ea %a, ac#l# e cen%rul eCis%enţei %ale, în$eli. 0e în$eli amarnic. 'en%rul eCis%enţei %ale, ade"ărul (iinţei %ale, cerul alcă%uirii %alăun%rice nu es%e aces% sine. ces% sine apare a%unci când eu, chipurile, %reuie să mă pr#%eez dcei care îmi "#r răul . 2ar (aţă de 2umnezeu de ce %reuie să %e pr#%eezi )s%e un 2umneze'are ţi-ar "rea răul %unci de ce, când 2umnezeu zice ue$%e, %u zici J@asă, că $%iu eu m

ine, că ăla mi-a (ăcu% rău $i %reuie să-l ţin minePF 2e ce, a%unci când 2umnezeu ziceSmere$%e-%e, %u zici J'um adică )u am câ%e"a $c#li 2ar sun% $i eu cine"a în sa%ul meu (amilia meaF 'ând 2umnezeu zice D#a*ă-%e, J2ar de ce să s%au eu în *enunchi 'pr#s%iePJ

Xsta este sinele, care, în relaţia noastră cu *umnezeu, nu are ce căuta. @u are ce căuta+ entru cdacă *omnul îţi spune: 5ă asta, om bun+, nu ţi-o spune ca să te lase acolo, în sinea ta. Ci ţi-o spunca să te scoată de acolo şi să-ţi arate ceva şi mai bun+ ( ca şi cum un bolnav s-ar duce la medicacela i-ar spune: )Ca să scapi de boala aceasta !rozavă, trebuie să faci cutare şi cutare lucru. şi

spui: )*ar ce ştie elD;tiu eu mai bine+ *e ce-mi spune medicul ăsta că trebuie să ţin re!im, atun



când eu mă simt bine atunci când mănânc< Când beau<D ;i mer!em la 0ristos duminică dduminică, spovedanie de spovedanie, şi spunem: )*oamne, dă-mi vindecare+ şi *omnul spun)Jite, asta fă ca să te vindeci+ şi noi ne întoarcem acasă şi o luăm de la capăt cum ştim noi. 0ristspune: )%eapădă-te de asta. 5ă şi tu oleacă de ascultare+ Oleacă.

1ă-şi ia crucea sa, apoi.

'ezi că nu-i uşor să-ţi iei crucea, pentru că această cruce este o parte crucea lui 0ristos, apoi cructa. ( felul în care crucea lui 0ristos devine crucea ta.

'edeţi, astăzi, să te duci în oraş sau chiar în sat şi să spui că eşti creştin, eşti privit aşa: )dar ce teapucat<D 2i se întâmplă de multe ori să mer! pe stradă în hainele călu!ăreşti şi oamenii să se uciudat la mine: )Ce mai caută şi ăsta aiciD< Hăseşti articole prin ziare, te uiţi la televizor: )ăi să caute reli!ia în şcoalăD<), auziţi, de parcă şcoala ar fi făcut reli!ia, nu vice-versa. 1au e vorba se a"ute de către stat cu câţiva bănuţi o biserică ce se construieşte: )*ar de ce să dăm bani acolcând puteam să-i dăm în altă parteD< ;i spunem că aşa-i în Occident. (u aş vrea să iau dOccident lucrurile bune, dar n-aş vrea să văd biserici transformate în baruri, cum se întâmplă

Occident.%unci când #amenii înce%ează să mai respec%e ce"a, aun* să-$i piardă $i respec%ul (aţă de în$i$i. ;i sin!urele perioade din istoria umanităţii când oamenii au fost fără de reli!ie au fost perioada aceasta nenorocită, comunistă. sta este consecinţa lipsei de le!ătură cu *umnezeu. acum lucrurile acestea ies din nou la suprafaţă. ;i spun asta pentru a vă arăta un mod pur conte=tuce înseamnă să-ţi iei crucea: înseamnă să te duci la directorul şcolii unde învaţă copilul tău şi spui: )(u vreau că puiul meu să înveţe reli!ie+ @u rezolvă o oră pe săptămână mare lucru, daracolo şi rămâne acolo. nseamnă să te duci la biserică şi să nu-ţi fie ruşine să intri în biserică pentcă te văd cole!ul sau cole!a. nseamnă să te duci la o masă în timpul postului şi să zici: )7artă-m

iau de aici o roşie, dar nu mănânc i brânza, mulţumesc.ș s%a înseamnă să-ţi iei crucea %a să nţi (ie ru$ine de ceea ce a crescu% de-a lun*ul is%#riei la umra crucii.

Jită-te i tu, de-a lun!ul i de-a latul acestui pământ pe care îl numeşti ţara ta, pe care îl numeș ș

satul tău, pe care îl numeşti oraşul tău, şi vezi ce a scos acolo la iveală crucea şi o să descopenumai prile"uri de bucurie şi de mândrie, dacă e vorba pe aşa. %ucruri pe care poţi să ţi le arăţi ţie, primul rând, înainte de a le arăta străinilor, şi să spui: )Jite ce a făcut *umnezeu cu istoria mea, civilizaţia mea, cu viaţa mea de fiecare zi+ scos la iveală lucruri atât de frumoase, atât luminoase+ *e ce să-mi fie ruşine< Că zice *omnul: *acă vă veţi ruşina de 2ine, 1e va ruşina voi şi tatăl 2eu Cel din ceruri.

Şi a$ pre(era #rice, #rice a$ pre(era, decâ% să mi se spună când"a, a%unci când se "a decide $i "a separa inele de rău, să mi se spună J?u %e cun#sc, nu $%iu cine e$%iJ 'e (#l#s dacă %e $%nu $%iu care sau nu $%iu cine, că e$%i %u mare $i %are, dacă nu %e $%ie 2umnezeu Şi 2umnezeu ane $%ie, "ăzându-ne cum ne pur%ăm crucea, a$a ne "ede i a$a ne recun#a$%e, pen%ru că a$a ș

(ăcu% /iul Său. 2umnezeu ne recun#a$%e pen%ru că sun%em după chipul /iului Său 2umnezene "ede, pen%ru că ne c#mp#r%ăm a$a cum S-a c#mp#r%a% )l 'ă nu e (ap%a mea ună, nucredinţa mea eC%ra#rdinară, dacă aceas%a nu es%e în 6ris%#s isus. 'a, a%unci când mă duc 2#mnul, să spună >i%e, aces%a es%e cu /iul Meu, es%e prie%enul, es%e prie%ena /iului Meu



poi 0ristos zice: Dşi să-2i urmeze 2ie+

ţi văzut cum i urmăm noi 5iului lui *umnezeu< 5ăcând oleacă de ascultare, bucurându-ne credinţă şi înfăptuind în fiecare zi cele pe care *omnul le-a făcut. ;i punându-ne problempunându-ne întrebarea, când sunt în situaţia de a decide sau de a face ceva: Cum ar fi făcut *omnnostru 7isus 0ristos< Cum ar fi rânduit (l lucrurile în situaţia aceasta concretă, cu care mă confrueu< ;i, dacă îţi dai un răspuns, să fie unul care să-% bucure pe *umnezeu şi care să fie conform c

învăţătura şi cu (van!helia pe care (l a predicat-o. ;i să nu-ţi fie ruşine, omule+ (ste atât de mulbucurie şi atât de multă slavă în a-7 urma lui 0ristos, e ceva e=traordinar+

2ărturisea unul din fraţii părintelui 7lie Cleopa că, înainte de a muri, se spune că a avut un vis care l-a mărturisit celor mai duhovniceşti din mănăstirea 1ihăstria. 1pune că într-o câmpie marevăzut un flăcăuaş, un tinerel, cu o cruce în spate, i mulţime multă de popor care-l însoţea. şa ș

dra!ă îi era ima!inea aceasta+ văzut cum flăcăuaşul acela era urmat cu bucurie de bărbaţi şi dfemei, de copii şi de bătrâni, şi mer!eau spre un orizont luminos, spre ceva atât de frumos şi atractiv, încât a spus: )'reau i eu să vin+ 'reau să fac i eu parte din mişcarea asta din "urș ș

3inerelului+

Cred că vă daţi seama Cine era cel 3ânăr cu crucea în spate. ;i cred că vă daţi seama şi ce trebusă facem noi ca să fim şi noi cu adevărat orientaţi spre acel orizont luminos şi frumos care ncheamă, spre orizontul mpărăţiei lui *umnezeu.

*e aceea şi (van!helia duminicii după nălţarea 1fintei Cruci se termină cu cuvintele: 'ă sun% undin%re "#i care nu "#r muri până ce nu "#r "edea mpărăţia lui 2umnezeu "enind cu pu%ere.

ţi văzut ce frumos< mpărăţia lui *umnezeu vine către noi, numai noi să fim oleacă deschişi,

fim acolo, să fim )pe fază, să fim disponibili pentru această mpărăţie a lui *umnezeu. şadar, luă aminte la aceste cuvinte pe care *omnul nostru 7isus 0ristos le-a pus la inima noastră. 1ă vededacă în viaţa noastră e=istă părţi rele din acest sine, să vedem de ce au apărut acestea, să le dăoleacă la o parte şi să vedem ce spune *umnezeu îl le!ătură cu asta.

1ă vedem, după aceea, cum pot eu să-mi iau crucea în fiecare zi şi cum pot să fiu mărturisitor credinţa mea, ca să arăt că nu mi-e ruşine de ceea ce lui 0ristos nu i-a fost ruşine. ;i, după aceea, mer! pe drumul acesta spre mpărăţie, pentru că ăsta este )proiectul care ne-a adus la viaţă, esproiectul datorită căruia stăm aici, în faţa lui *umnezeu, şi este )proiectul de dra!ul căruia multe ori suferim şi bat"ocură, şi sprâncene ridicate sau încruntate, suferim şi un cuvânt rău, poate

o ironie, dar le suferim cu bucurie, că scris este: #ucuraţi-vă i vă veseliţi, că plata voastră mușeste în ceruri. min.

Ierom$ Calinic 8erer5 Sacrific-ndu'ne lui Dumne#eu



Cât de des ne luptăm să ne facem timp pentru *umnezeu< Cu toate activităţile, orarele, a!endelpe scurt, toate cerinţele vieţile noastre de azi - e !reu să ne facem timp pentru noi înşine şi mai puţpentru alţii, cel mai puţin însă pentru *umnezeu. -şi face timp pentru *umnezeu e pentcreştinii din merica o luptă aproape perpetuă şi universală.

e *umnezeu nu-% interesează însă faptul de a ne face timp pentru (l. (l ne cere mult mai mudecât atât. 1trăduinţa de a ne face timp pentru *umnezeu, de a-% inte!ra în vieţile noastre, implifaptul că nu ne-am dat vieţile noastre lui *umnezeu. 2ai de!rabă noi suntem cei care trebuie să ninte!răm pe noi înşine în viaţa lui *umnezeu. *umnezeu doreşte de la noi o dedicare totală.

H/iule, dă-mi inima %aF Ar 53,5+B.

*e aceea *omnul îi ceartă pe cei care îi iubesc mai mult pe ceilalţi 8părinţi, soţi, copii etc$ 2t ?FG-FM9 decât pe (l. *umnezeu doreşte inima - centrul acţiunii noastre motivate, al dorinţelor, viselor noastre - dar în realitate aceasta nu e=clude, ci include pe oricine altcineva, dar în chipcuvenit 82c ?E, FE9.

e scurt, suntem chemaţi să ne sacrificăm pe noi înşine lui *umnezeu. @umai că aceasta impliîntrea!a noastră viaţă şi întrea!a noastră inimă. 1untem chemaţi să ne ru!ăm: ,,*oamne, mă sacrif

pe mine însumi ie. ţi sacrific întrea!a mea viaţă. 7a-o+ şi fă cu ea ceea ce vrei.

ceastă ru!ăciune cere cura", pentru că nu ştim ce va cere de la noi *umnezeu. *in acest motmulţi oameni sunt reticenţi faţă de această ru!ăciune.

Ce înseamnă însă aceasta< 5aptul de a ne sacrifica pe noi înşine înseamnă că ni se cere să lăsălumea şi să ne facem monahi şi monahii< @u neapărat. n realitate, din afară nu se schimba mullucruri. 'om avea aceleaşi proprietăţi, aceeaşi carieră, aceeaşi familie. *ar atunci când ne sacrificăvieţile lui *umnezeu, (l ne dă o cruce şi dacă o primim, (l ne dă înapoi vieţile noastre împreună puterea 1a. uterea %ui însoţeşte atunci toate activităţile, relaţiile noastre etc. e scurt, toate cele



care am renunţat 82c ?E, FE9. %e dă o altă profunzime. %e îmbibă cu o dimensiune veşnicncetează să mai fie idoli 8scopuri în şi pentru ele însele, doar pentru folosul nostru9 şi devmi"loace 8ale prezenţei, lui *umnezeu şi scopurilor %ui9. rezenţa lui *umnezeu este întotdeaunaprezenţă de lumină, ener!ie, putere şi bucurie. 2ai mult, (l ne încorporează pe fiecare în felul spropriu, uneori fără cuvinte, în lucrarea de mărturie adusă (van!heliei %ui. *ă la tot ceea ce faceîn viaţă un scop care transcende de departe scopurile noastre şi scurta noastră viaţă. n schimb ele dau o satisfacţie şi o împlinire, mai profundă.

entru a avea această dimensiune, *umnezeu trebuie să fie centrul atotmistuitor al vieţilor noasttunci nu se mai pune problema să ne facem timp pentru *umnezeu, ci să ne facem timp pentcelelalte lucruri. @u vom mai avea suficient timp pentru a ne ru!a. 4u!ăciunea va fi cu nneîncetat. absentă de la 1fânta %itur!hie, de e=emplu, ar fi de neconceput. 'om deveni cu totdependenţi de *umnezeu pentru orice facem în vieţile noastre. n schimb (l ne va învăţa că călăuzeşte cu purtarea de !ri"ă a providenţei %ui toate activităţile şi relaţiile noastre.

5aptul de a ne sacrifica pe noi înşine lui *umnezeu implică şi sacrificarea propriei noastre înţele!ea lucrurilor în favoarea înţele!erii 1ale a acestor lucruri. nseamnă a asculta de poruncile %ui atun

când acest lucru ne este anevoios până la e=trem, în loc să spunem *umnezeu mă înţele!e şi să înşelăm noi înşine. 3rebuie să-% lăsăm pe *umnezeu să vorbească (l nsuşi şi să nu reducem tăcere !lasul %ui !ândindu-ne că ştim ce anume simte (l atunci când nu ascultăm de poruncile %ui

5ără acest sacrificiu nu putem fi creştini. *e fapt el este tocmai esenţa faptului de a fi creştinpentru că 0ristos spune: H2acă "rea cine"a să "ină după Mine, să se %ă*ăduiască pe sine, să-$i crucea $i să-Mi urmezeF AM% 1+, 54B; şi: H'ine nu-$i ia crucea sa $i nu "ine după Mine nu p#a(i ucenicul MeuF A@c 14, 5+-5B.

2ai mult, fără un astfel de sacrificiu nu putem fi cu adevărat noi înşine. @u putem deveni cei ca*umnezeu ne-a dorit să fim. @u ne putem trăi viaţa pe deplin şi nu putem avea împliniri şi le!ătude iubire în veşnicie. utem face aceasta numai dacă acestea sunt pline de *uhul încă din aceasviaţă. 5ără acest sacrificiu adus lui *umnezeu rămânem zăvorâţi în scopurile şi perspectivenoastre limitate şi în e!oismul nostru.

1acrificarea noastră înşine lui *umnezeu nu e un lucru pe care-l facem o sin!ură dată, ci unul pcare trebuie să-l facem în fiecare zi. Odată cu trecerea vieţii provocările noastre devin mai ma*umnezeu ne cheamă la o desăvârşire mai mare şi astfel la o mai mare dedicare şi renunţare de sin@e cheamă la o creştere duhovnicească neîncetată. *e aceea, să luăm hotărârea astăzi+

e noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui 0ristos *umnezeu s-o dăm.

An er#m. 'alinic, r#"#cări ale *ândirii $i "ieţii #r%#d#Ce as%ăzi, )di%ura 2eisis, 5N15B



Ierom$ Lavrentie Carp ' >ormalismul şi compromisul cu lumea sau Artodoxia fără Cruce

)Compromisul creştin în !ândire şi în vorbă, precum şi nepăsarea în faptă, au deschis calea cătizbânda puterilor absurdului, ale satanei, ale antihristului. 'eacul actual al absurdităţii este dreaprăsplată a creştinilor ce nu au reuşit să fie creştini 8Cuv. 1eraphim 4ose9.

7nstituţionalism şi Ortodo=ie

)8D9 (=istă un conflict făţiş între nevinovăţie şi formalism, între seriozitate şi uşurătate, întadevăr şi făţărnicie, între dra!oste şi prefăcătorie. cest conflict îl vedem între lucrurile e=terioaredorinţele noastre sufleteşti. (=istă o contradicţie alunecoasă între mediul social e=terior şi luminterioară a fiecăruia. ceastă contradicţie e !reu de împăcat. *orim pace, bună înţele!erânduială, dar nu sunt de !ăsit. 8D9 Cale de mi"loc nu este$ nu putem să ne mişcăm lumeşte şi să adăpăm şi cu pace duhovnicească 8D9



*ar mai e=istă o boală ce ameninţa #iserica de astăzi: formalismul, compromisul în faţa lumii8D9 roblema este că noi nici nu ne dăm seama că am pierdut suflul creştin şi am rămas doar forma. *ormim în această amorţire socialist-capitalist-bisericească lipsită de adumbrirea lui 0ristoplină de ciudăţenii lumeşti. ;i nu e bună această stare, nici fierbinte, nici rece. 1-a a"uns ca via#isericii să fie foarte ciudată: ortodo=ă, dar foarte înţesată, sufocată de practici străine. *eoarerealitatea este proastă, scrierile patristice par nerealiste, imposibile. 1unt mai la îndemână şi meficiente soluţiile înţelepciunii lumeşti. *ar nu mântuiesc$ aduc 8nu întotdeauna9 mân!âiere care n

vindecă, ci slăbăno!eşte mai tare. dică practica ortodo=ă se reduce la metode psiholo!ice, lucruri superstiţioase, la o morală bătrânească, la un fast cu chip de evlavie, la amă!iri sau politeţuri ieftine.

2onahismul nu mai este nelumesc, ascetic, curat, ci e în ton cu lumea, neroditor, împovărător. 3oaacestea pentru că a pătruns în noi duplicitatea cu lumea, cu păcatul şi NOrtodo=ia sinstituţionalizat. 3rebuie tras un semnal de alarmă, dar nu cu sirenă, ci la nivelul conştiinţmpăciuitorismul, nehotărârea nu aduc mântuire, ci chin. )Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine du2ine nu este vrednic de 2ine 82t. ?E:FB9. 'iaţa creştină fără cruce, fără necazuri, nu e bună dnimic.

Ce-i de făcut< 3rebuie să conştientizăm că, deşi scena lumii acesteia e lar!ă şi încăpătoarortodo=ia adevărată nu-şi !ăseşte loc în ea, pentru că nu-i din lumea aceasta. @u-i e=traterestră, nuparanoică, nu-i anormală, ci e normală, sănătoasă, curată şi de aceea nu se potriveşte cu lumea. de altă parte, niciodată n-a fost civilizaţia umană atât de prosperă şi de evoluată, dar nici aşa putredă. Chiar dacă e bine aran"ată, lumea de acum are în sine multă molimă. O societate atât pătrunsă de nedreptăţi, de nebunii şi prefăcătorii nu poate dăinui. utem să ne adaptăm ei, dar, davrem să ne mântuim, sin!ura soluţie ne-o dă Ortodo=ia curată, neîntinată. ( !reu de purtat, darbună, e izbăvitoare 8pentru cei care mai caută izbăvire9.

1unt multe soluţii şi credinţe prin care să supravieţuim, dar una sin!ură înviază: Ortodo=ia. ;i eadoar pentru cei care sunt !ata să o primească pe viaţă şi pe moarte, nu doar ca pe o morală trupeasşi sufletească, ci duhovnicească. ână acum nu se deosebea mult un om din lume de un creştie=istă o sănătate apreciabilă. cela se putea preface uşor că-i creştin. *oar moartea şi "udecata l*umnezeu îl vădea.

cum însă, creştinul nu mai încape, nu se mai amestecă în lumea prefăcută de azi, pentru că ori face lumesc în haine de oaie, ori calcă în picioare patimile şi se face fiu al zilei. cum e !reu să creştin, dar, după cum mer! lucrurile, vin zile când va fi aproape cu neputinţă. tunci vor rezista c

ce nu se compromit de pe acum. Compromisurile de acum sunt seminţele lepădării de mai târziu. când necazurile şi !reutăţile şi curăţia de acum vor rodi bucurie şi tărie mai târziu şi viaţă veşnică nestricăcioasă mai apoi. e scurt, credinţa drept-slăvitoare înnoieşte năravul şi din lup face oaie. *această credinţă poate fi redusă la o chestie lumească, oficială, deşartă, care nu schimbă decpărulD

A(ra*men% din%r-un ar%ic#l mai "echi apăru% în re"is%a mănăs%irii e%ru-<#dă -in%erzisă ul%eri#JKlasul m#nahil#rJB



rmarea lui Hristos p-nă la răstinire$ Cuv-nt la Duminica după Înălţarea Crucii al unuipreot american convertit5 <Domnul a venit să fie cu noi ,n fiecare #i0 Domnul t-neşte să fie c

noi şi ,n cele mai ad-nci ,ntristări ale noastre0 c!iar p-nă la moarte să fie cu noi=



bo!at îi răspunde că le-a făcut pe acelea din tinereţea lui. 7isus i-a răspuns: *acă vrei să desăvârşit, vinde tot ce ai, dă-le săracilor şi apoi vino şi-2i urmează 2ie.

şadar, mesa"ul 1fintelor 1cripturi este acelaşi şi, în mod repetat, 2ântuitorul ne spune să l urmăpe (l. 1unt multe voci în această lume care ne spun: 'eniţi la noi, faceţi ce vă spunem ca să îmbunătăţiţi viaţa+, dar atenţia şi concentrarea noastră trebuie să fie numai la a-% urma pe 0ristos.

1fântul avel, în (pistola către Halateni, spune: 2-am răsti!nit împreună cu 0ristos şi nu mtrăiesc eu, ci 0ristos trăieşte în mine.

şa că, atunci când l auzim pe *omnul spunându-ne să ne lepădăm de noi înşine, să ne luăcrucea şi să-% urmăm, noi trebuie să ne întrebăm: unde 1-a dus 0ristos după ce ;i-a luat cruce*omnul nostru 1-a dus pe Hol!ota pentru a fi răsti!nit. *acă-% urmăm pe (l, l urmăm pe Hol!opentru a ne răsti!ni împreună cu (l, ca şi noi să putem spune, cu 1fântul postol avel: 2-arăsti!nit împreună cu 0ristos şi nu mai trăiesc eu, ci 0ristos trăieşte în mine.

te răsti!ni sin!ur, a suferi de unul sin!ur, nu aduce mântuire. 1fântul rooroc 7saia, atunci când

prevestit venirea *omnului, a spus: *omnul vă va da un semn. 7ată, 5ecioara va lua în pântece i șnaşte fiu şi vor chema numele lui (manuel, care se tâlcuieşte *umnezeu este cu noi.

tunci când 1fântul postol 2atei citează aceste verset din roorocul 7saia, adau!ă: ceea înseamnă: cu noi este *umnezeu. 2#mnul a "eni% ca să (ie cu n#i în (iecare zi, în e"enimen%en#as%re de zi cu zi, când ne %rezim, când ne culcăm, când mâncăm, când p#s%im, când muncimcând ne ucăm, în (amiliile n#as%re, în mănăs%ire, 2#mnul %âne$%e să (ie cu n#i. 2ar a "eni% s(ie cu n#i nu numai în m#men%ele plăcu%e, #i$nui%e, ci chiar $i în cele mai adânci în%ris%ări an#as%re, chiar până la m#ar%e să (ie cu n#i. ?#i pu%em să ne răs%i*nim împreună cu 6ris%#

pen%ru că )l nu a "eni% numai să (ie cu n#i în %#a%e împreurările "ieţii n#as%re, ci să (ie cu npână la m#ar%ea n#as%ră. )l ni Se desc#peră n#uă nu numai pe Mun%ele 0a#rului, când Sschima% la (aţă, ci $i pe K#l*#%a, pe cruce. 'rucea nu es%e s%răină de ceea ce es%e 2umnezeu, mai de*raă # mani(es%are a iuirii, a milei, a smereniei lui 2umnezeu, a$a cum 2umnezedin%#%deauna es%e.

7isus a venit ca să ni-% descopere nouă pe 3atăl. 1fântul postol 5ilip 7-a spus:*oamne, ne este suficient dacă ni-% arăţi pe 3atăl. ;i ce a spus *omnul: *e atâta vreme sunt cu vşi nu 2-ai cunoscut, 5ilipe< Cel ce 2-a văzut pe 2ine a văzut pe 3atăl. @oi prin 2ântuitorul aaflat despre *umnezeu 3atăl că aşa de mult ne iubeşte încât a dat pe Jnicul 1ău 5iu pentru a

răsti!nit pentru noi.

ceasta este chemarea noastră: de a ne răsti!ni, dar nu de unii sin!uri, pe cont propriu, ci de a nrăsti!ni împreună cu 0ristos.

Mân%ui%#rul ne-a spus #runcă n#uă "ă dau "#uă să "ă iuiţi unul pe al%ul P.2ar nu Se #pre$%e aici, pen%ru că p#runca aceas%a era da%ă dea în <echiul 0es%amen%, în car%@e"i%ic; a ne iui unii pe alţii nu es%e # p#runcă n#uă. #runca n#uă es%e aceas%a Să "ă iuunii pe alţii a$a cum )u "-am iui%. rin cruce )l ne în"aţă ce înseamnă iuirea. <#m în"ăţ



"#m $%i ceea ce es%e iuirea cu ade"ăra% a%unci când "#m (i dispu$i să ne răs%i*nim împreună c6ris%#s.

2-am răsti!nit împreună cu 0ristos şi nu mai trăiesc eu, ci 0ristos trăieşte în mine. ;i viaţa dacum, în trup, o trăiesc în credinţa în 5iul lui *umnezeu, Care m-a iubit şi 1-a dat pe 1ine nsupentru mine.

@e trăim viaţa pur şi simplu prin credinţă, nu putem trăi de unii sin!uri, ci i cerem lui 0ristos vină şi să trăiască alături de noi. @oi nici măcar nu facem semnul crucii sau o metanie fără a încredinţaţi că 0ristos este Cel Care ne întăre te să facem aceasta. fi răsti!niţi cu 0ristos şi a ș

lua crucea şi a-% urma e uşor. @e !ândim că vieţile fiecăruia sunt separate, poruncile acestea suceva ce trebuie să facem separat unii de ceilalţi, dar nu ne mântuim de unii sin!uri. (van!helia nu adresează persoanei individual, ci este un mesa" pentru noi ca familie, ca şi comunitate, ca popcare mer!e pe calea mântuirii, face parte din trupul lui 0ristos.;i nu poate ochiul să zică mâinii: @-am trebuinţă de tine$ sau, iarăşi capul să zică picioarelor: @-atrebuinţă de voi.

%a ilde citim că: *upă cum fierul ascute fierul tot a a un om ascute pe un altul.ștunci când fierul ascute un fier, se de!a"ă căldură şi apar scântei. vem nevoie unul de celălpentru mântuire, dar nu e întotdeauna uşor să fim unul cu celălalt. cest fapt nu e numai adevărat familiile noastre, în parohiile noastre, în ţara noastră, în mănăstirea noastră, dar e adevărat şi la niv!lobal. vem nevoie unii de alţii, avem nevoie să învăţăm cum să ne iubim unii pe alţii, cum să nru!ăm unii pe alţii, să ne purtăm poverile unii altora.

;i în acest conte=t aş vrea să spun câteva cuvinte despre Ortodo=ia în merica, cum m-a ru!părintele stareţ.

1unt din merica, dar nu am crescut în credinţa ortodo=ă. 'oi spune câteva cuvinte despre istorOrtodo=iei în merica şi apoi despre situaţia ei actuală. Ortodo=ia a venit pe continentul noramerican la finalul anilor ?GME. tunci a sosit o misiune mare formată din zece călu!ări de mănăstirea 'alaam din 4usia în peninsula lasWa. u venit nu numai să slu"ească ruşilor care eracolo, ci pentru a propovădui adevărata (van!helie şi adevărata #iserică a lui 0ristos băştinaşildin lasWa. *in acest !rup de zece călu!ări se afla şi 1fântul Hherman din lasWa, pe care muamericani îl consideră sfântul ocrotitor al mericii. fost un mare nevoitor, un isihast şi un făcătde minuni care a trăit acolo, în eninsula lasWa. ;i, cu ru!ăciunile lui, Ortodo=ia încă se menţinelasWa. Ortodo=ia s-a răspândit de acolo, din lasWa, în "os, pe coasa de vest a Canadei şi a meri

dar cei mai mulţi ortodocşi din merica de acum nu provin din această evan!helizare de pe coasde vest, ci prin intermediul imi!ranţilor care au venit din est.

n secolul TT au fost câteva valuri mari de imi!ranţi din ţările ortodo=e. (i au venit şi au înfiinţbiserici, fie !receşti, româneşti, ruseşti sau sârbe. şi trăiau credinţa în merica, dar scopul lor nu eatât să evan!helizeze merica, cât era să asi!ure o continuare a credinţei lor într-un teritoriu pe cadeseori îl percepeau ca fiind ostil credinţei lor.

ână în ?MKE aveam încă foarte puţine te=te ortodo=e în limba en!leză şi doar şase mânăstiri în toa

merica de @ord. ncepând cu ?MKE a e=istat o înflorire a Ortodo=iei în merica, mai ales în rând



americanilor care nu erau imi!ranţi sau nu erau imi!ranţi recenţi. n anii ?MKE au fost înfiinţate trmănăstiri al căror scop e=plicit era să-i primească pe toţi americanii. 7ar în ultimii >E de ani numărmănăstirilor a crescut la ?EE. 2ulte sute şi mii de oameni s-au convertit la Ortodo=ie, printre camă număr şi eu. Cărţile litur!ice, cărţile 1finţilor ărinţi, învăţăturile, canoanele, au fost traduse limba noastră nativă. (=istă o mişcare puternică şi o parte mare de populaţie care se îndreaptă spOrtodo=ie acum, deşi cifrele sunt încă destul de mici, apro=imativ F milioane de ortodocşi în 1Jla o populaţie totală de FEE de milioane.

Cei mai mulţi oameni nu ştiu ce este Ortodo=ia. (u însumi n-am auzit de Ortodo=ie decât când mapropiam de IE de ani. Câteodată oamenii remarcă o biserică ce are turle ciudate şi aud sau citesc aceea este o biserică rusească sau românească sau !recească. *acă le spui că aceea este o biseriOrtodo=ă, nu înţele!, ei vor să tie că este una rusească sau românească sau sârbă. Când mer! ș

stradă sunt îmbrăcat în reverendă şi port crucea. ceasta este o ima!ine ciudată în 1J. *eşi pocrucea la vedere, nu e ceva neobişnuit să vină oameni la mine şi să mă întrebe dacă sunt musulmaChiar dacă a avut loc o înflorire a Ortodo=iei în ultimii >E de ani, încă e multă confuzie şi i!noranţ

O altă provocare pentru credinţa ortodo=ă în 1J este multitudinea "urisdicţiilor din merica. C

toţii slu"im aceeaşi %itur!hie, facem aceleaşi slu"be, dar putem avea doi sau trei episcopi d"urisdic ii diferite în acela i oraş. utem avea biserici una lân!ă alta, iar enoriaşii lor să nu ț ș

cunoască mai deloc sau chiar deloc, pentru că au aceeaşi credinţă, dar aparţin unor "urisdicdiferite, unor comunităţi diferite. %ucrurile acestea se schimbă, însă lent. *ezvoltarea mănăstirilorfost foarte benefică, pentru că oameni din toate cate!oriile sunt încântaţi să vină la mănăstiri. *ene întâlnim unii cu alţii şi descoperim că împărtăşim aceeaşi credinţă, fie !reci, fie români, fie rucesta este un mare dar pentru merica. %a Cincizecime sărbătorim inversarea turnului #abel. merica avem parte de o mare provocare, ca *uhul 1fânt să ne umple, ca #abelul să fie cu adevărinversat în ţara noastră.

2ai sunt şi multe alte provocări cu care Ortodo=ia se confruntă în merica, dar am vrut pur simplu să vă aduc la cunoştinţă atât că Ortodo=ia se dezvoltă, cât şi faptul că e încă mică şi tânărvem nevoie de ru!ăciunile şi de spri"inul vostru. 'rem să ştiţi că nu ne mântuim sin!uri, ci nmântuim împreună cu voi. 'rem ca atunci când citiţi sau auziţi sau vedeţi ceva despre merica ştiri, să vă amintiţi că aveţi fraţi şi surori în #iserica Ortodo=ă din acel teritoriu care se luptă acelaşi fel în care şi voi vă luptaţi aici. 'a veni un timp în care vom putea spune cu toţii împreun2-am răsti!nit împreună cu 0ristos şi nu mai trăiesc eu, ci 0ristos trăieşte în mine. 7ertaţi-mă.

*r$ Constantin Stur#u ' Îm+răţişarea de pe Cruce



nceputul anului bisericesc stă sub semnul a două mari sărbători: @aşterea 2aicii *omnului, de peseptembrie şi nălţarea 1fintei Cruci, de pe ?I septembrie. *eşi nu pare, la prima vedere, între cedouă sărbători e=istă o le!ătură, întrucât ele au rolul de a ne aduce aminte de momentele importandin lucrarea mântuitoare care s-a făcut pentru neamul omenesc. mândouă îl au în comun pe 7is0ristos: mai întâi, prin cea care %-a născut, 5ecioara 2aria, şi care este născută, la rându-i, dsfinţii şi drepţii părinţi 7oachim şi na 8bunicii 2ântuitorului+9$ apoi, prin cinstirea a însăşi Crucii care *omnul 1-a răsti!nit.

2er!ând mai departe pe fir, să ne amintim de căderea primilor oameni, dam şi (va, care a fomarcată de trei semne: fecioara, lemnul şi moartea. 5ecioara a fost (va 6 căci nu cunoscuse înpe bărbatul său 6 lemnul a fost pomul cunoştinţei binelui şi răului, iar moartea a fost pedeapprimită de dam şi, prin el, de toţi urmaşii săi. ceste semne ale înfrân!erii 6 5ecioara, lemn moarte au a"uns, în mod parado=al, la 0ristos, semne ale biruinţei: în locul (vei este 5ecioa2aria$ în locul pomului cunoştinţei binelui şi răului avem lemnul Crucii$ iar în locul morţii ldam avem moartea lui 0ristos, o moarte biruită, însă, prin nviere. şa cum spune 1fântul 7oaHură de ur, în felul acesta, diavolul a fost biruit chiar cu armele prin care biruise la facerea lumprin lemnul pomului l-a biruit diavolul pe dam, iar prin lemnul Crucii l-a biruit 0ristos

diavolul.

1fântul tanasie cel mare ne spune că 2ântuitorul a ales Crucea drept cale a "ertfirii 1ale, pentru acesta era sin!urul fel de moarte în care trebuie să întinzi mâinile. ltfel spus, e un mod de a sfârîmbrăţişând şi adunând pe fiii lui *umnezeu cei împrăştiaţi. 7ar ale!erea acestui fel de moartefăcut-o *omnul pentru a ne arăta cât de mare este dra!ostea 1a pentru noi.

*acă cineva străin de creştinism ar vrea să-i rezumaţi, într-o frază, care este credinţa creştinilor, esde a"uns să citaţi acest pasa" din (van!helia lui 7oan, capitolul F, versetul ?K: Căci *umnezeu aşa

iubit lumea, încât pe 5iul 1ău Cel Jnul-@ăscut %-a dat ca oricine crede în (l să nu piară, ci să aibviaţă veşnică. 2erită să repetăm zilnic acest verset şi să medităm asupra lui, căci în el vom afla tceea ne trebuie pentru a ne mântui. 1unt trei lucruri, în esenţă, care se spun aici: unul face referiretrecut, altul la ceva prezent, iar altul ne vorbeşte de viitorul nostru, acel de"a şi nu încă. Când citi*umnezeu a iubit lumea şi pe 5iul 1ău Cel Jnu-@ăscut %-a dat, înţele!em că noi suntecreaţia lui *umnezeu şi că, deşi am utilizat în mod !reşit libertatea noastră 6 acest dar divin, totu*umnezeu ne-a trimis pe 5iul 1ău pentru a ne izbăvi din umbra morţii şi pentru a ne arăta care escalea spre viaţa veşnică. poi, versetul are un verb la timpul prezent, căci ni se spune oricicrede. şadar, cel mai important lucru pentru noi este să credem în 7isus 0ristos ca 5iu al l*umnezeu şi la această credinţă este chemat oricine, fără nici un fel de e=cepţie. Oricine, adică

cel drept, şi cel păcătos, pentru că nu păcatul, ci necredinţa poate bloca definitiv drumul spmântuire. entru păcat e=istă antidotul pocăinţei, însă e nevoie de credinţă pentru a te pocăi !reşelile făcute. l treilea aspect cuprins în acest verset face referire la răsplata primită de cei cred: aceia nu vor pieri, ci vor avea viaţa veşnică. @u se spune că nu vor pieri în sensul că nu vmuri fizic, ci ni se spune că şi de vor muri trupeşte, sufletul lor va fi primit în mpărăţia l*umnezeu şi la sfârşitul lumii va fi unit din nou, de data aceasta cu un trup nestricăcios, pentru a bucura de viaţa veşnică.

0ristos nu a venit, aşadar, pe pământ, pentru a 7 se slu"i, pentru a ne stăpâni, ci pentru a ne ară

iubirea 1a "ertfelnică, pentru a ne arăta că ne iubeşte atât de mult, încât pentru noi se lasă răsti!n



Ce dovadă mai mare de iubire poate primi cineva de la o altă persoană, decât aceea de a-şi pune viaţa< 0ristos ;i-a dat viaţa, pentru ca nouă să ni se deschidă poarta vieţii veşnice.

1ă se întrebe fiecare dintre cei ce se consideră creştini, adică următori sau ucenici ai lui 0ristosmeritat să facă această "ertfă *omnul< m schimbat noi ceva în propriile noastre vieţi, dmomentul în care am conştientizat că pentru noi, pentru fiecare dintre noi, a !ustat şi primit *omnocara, ruşinea, bătăile, spinii, cuiele, moartea< (l nu ne cere să trecem şi noi prin astfel de chinuri,

doar să primim această "ertfă a 1a pentru noi. *oar mucenicii se învrednicesc de cinstea supremă, a muri pentru credinţa lor în 0ristos. trăi zi de zi cu 0ristos şi pentru 0ristos este, însă, totmucenicie, e o răsti!nire de bunăvoie a tuturor poftelor, !ândurilor sau stărilor noastre, de dra!%ui. Ca să primeşti îmbrăţişarea Celui de pe Cruce, trebuie să te sui, la rându-ţi, pe cruc*umnezeu şi omul 6 două cruci îmbrăţişate, cerul şi pământul unite de iubire fără sfârşit+

tefan *opa ' Sim+olistica crucii ,n ortodoxie

nainte de toate, pentru a pătrunde în tainele simbolisticii crucii trebuie să pornim de la definiţ

acestuia. 1imbolul este un lucru sau un obiect material a cărui vedere trezeşte în minte o idabstractă. *e e=emplu, peştele, la începuturile creştinis-mului, a fost simbolul acestora, ancosimbolizează năde"dea, ramura de măslin, pacea, drapelul ostăşesc este simbolul patriei, culoarnea!ră este simbolul doliului sau al tristeţii, şarpele este simbolul înţelepciunii, vulpea al şiretenicâinele al fidelităţii etc.

n tradiţia creştină, e=ista un fel de a vorbi prin simboluri sau simbolic, care se mai numeşte vorbire parabolică. Cel mai strălucit e=emplu de vorbire parabolică sunt pildele 2ântuitorul0ristos, în care semănătorul, stăpânul de vie, stăpânul de casă, împăratul sunt simboluri ale l*umnezeu, iar sămânţa este cuvântul 1ău, via este %e!ea lui 2oise, lucrătorii săi sunt iudeii etc.

e de o parte, scopul întrebuinţării simbolurilor în creştinism a fost acela de a face mai lesînţeleasă şi de către cei simpli ideea abstractă ce o reprezintă acestea, iar pe de altă parte, de a se fede profanarea vul!ului, ideile mai înalte şi !reu de înţeles. Cei dintâi creştini s-au servit mult simboluri, mai ales pentru cel din urmă motiv, pentru ca misterele creştine să nu fie luate în derâdede pă!âni, care nu le înţele!eau. *in acest motiv, comunicarea în creştinism, îndeosebi, aşa cum !ăseşte în catacombe, consta aproape numai din simboluri. stfel, *umnezeu 3atăl, era simbolizprintr-o mână ce iese din nori, printr-un ru! de foc, printr-un om înaripat, iar peştele indica faptul eşti creştin şi, multe altele. poi, cultul creştin ortodo= este presărat cu o multitudine de simbolu



fiecare având o semnificaţie aparte, în special, pentru cei care ale! să ducă o viaţă creştină ortodoautentică.

n concepţia tradiţiei ortodo=e, crucea are patru semnificaţii şi anume: obiect material, simboputere, "ertfă. Crucea a însemnat dintotdeauna începutul şi sfârşitul, cerul şi pământul, viaţa moartea. Crucea reprezintă cheia care deschide uşa mântuirii. *e ce aceasta< entru că timpul cruîmbrăţişează totul şi pe toate le purifică. 3atăl este dra!ostea care crucifică, 5iul este dra!ost

crucificată, 1fântul *uh este puterea de neînvins a crucii. Cheia către paradis este Crucea lui 7isune spune şi 1fântul 7oan *amaschin.

Crucea înseamnă materie şi spirit, simbol, putere, "ertfă şi mântuire. @u e=istă mântuire în afacrucii şi a suferinţei. orţi cu tine o cruce, o suferinţă, o durere, atunci să şti că ai în mână chemântuirii tale. Crucea-devoţiune este unicul răspuns: *acă nu se poate ca paharul acesta să treade la mineD fie voia 3a+.

Crucea, într-un înţeles mai lar!, simbolizează credinţa creştină, dar ea are mult mai musemnificaţii în tradiţia ortodo=iei. n primul rând, crucea are un rol determinant într-o no

restaurare a omului în planul veşnic al dumnezeirii. *e altfel, 7isus 0ristos a murit pe cruce npentru păcatele sale, căci (l a fost fără de păcat, ci (l s-a "ertfit pentru păcatele noastre, ale tuturorpentru păcatele fiecărei persoane în parte. (l ne dă o lecţie, pe viu, de răscumpărare a fiecărui sufîn parte.

n al doilea rând, crucea este cel mai mare peda!o! al omului. *e la cruce, putem desluşii taineascunse ale vieţii şi ale morţii. (a ne arată sensul vieţii care este credinţa creştină. (a ne îndrumpaşii pe calea vieţii, ferindu-ne de necazuri şi ispite. Crucea ne povăţuieşte )să omorâm săltărtrupului nostru pentru ca prin patimile lui 0ristos să ne facem şi noi părtaşi împărăţiei cereşti a l

*umnezeu. Cu alte cuvinte, aşa cum ne spune tradiţia ortodo=iei )Crucea pe umeri purtându0ristos ne-a lăsat pildă nouă, tuturor cum să putem să trăim întru (l, ca să ne putem prea mări c(l.

poi, crucea, pe lân!ă răscumpărarea sufletelor oamenilor, are un rol de re!enerare a între!ulunivers, ea căutând să aducă la rosturile ei dintru început întrea!a creaţie. (vident că sensul adevăral acestei lucrări providenţiale este de restaurare a intenţiilor ordinii divine de la început. 7aaşadar, cum patimile şi moartea pe cruce a 2ântuitorului au omorât într-adevăr păcatul şi a odrăsdin împăcarea cu *umnezeu o înnoire a omului şi a universului.

Crucea-%o!os este mişcarea spre ceruri, călăuzire care nu poate fi oprită şi cununa timpului se faprin puterea lucrării în #iserică. *umnezeu poate totul în afară de a-l constrân!e pe om săiubească. rin urmare cel care îşi asumă crucea îşi asumă cerurile râvnitoare şi însetate dupiubirea pământului. Crucea înseamnă a îmbrăca cămaşa morţii pentru 0ristos, adică cămapăcatului lumii acesteia. n acest sens, un e=emplu elocvent îl reprezintă monahii. entru ei calcrucii înseamnă multă osteneală şi uneori, strădanii eroice. 5iecare poate deveni un erou prpurtarea crucii lui 0ristos.

şadar, Crucea este semnul biruinţei vieţii asupra morţii, este e=presia dra!ostei supreme

dumnezeirii pentru întrea!a umanitate, dar şi pentru fiecare persoană în parte, în aşa fel încât, ori



fiinţă omenească, prin osteneli personale, să poată dobândi viaţa veşnică. @umai prin crucea l0ristos omul poate păşi în univers ca re!e şi împărat. min+

*oamne 7isuse 0ristoase, 5iul lui *umnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul+

*oamne a"u

Imnuri vii pentru crucea purtată



O întâmplare alarmantă

'aleriu Hafencu prezenta o stare fizică în!ri"orătoare: tuşea şi începuse să slăbească. entru a reface a fost repartizat la paza viei. aza se efectua în foişor sau cu cele două echipe mobile timpul nopţii. 5oişorul era aşezat cam la "umătatea suprafeţei cultivate, pe un mamelon mai înaaznicul contempla o privelişte admirabilă. *e o parte fiind vizibilă în zilele luminoase val2ureşului, confluenţa cu 3ârnava, în câmpia prinsă între dealuri domoale. 1pre răsărit-miazăculmile 5ă!ăraşului cu cele trei căciuli uriaşe, aruncate în cer: Omul, @e!oiul şi 2oldoveanultrinitate materială a pământului românesc, închinându-se aproape totdeauna, în haina curatei zăpe3rinităţii imateriale veşnice. %a apus-miazănoapte, zidurile crenelate ale pusenilor, fortăre

ine=pu!nabile, păstrătoare ale celei mai pure fiinţe daco-romane, umilită trupeşte dar neînvinniciodată spiritualiceşte, împrospătătoare de minte şi inimă a între!ului neam.

%a începutul lui au!ust începură să se coacă stru!urii timpurii. rin re!iune mai bântuiau bande dezertori sovietici, care fie se predau când nu mai aveau cum rezista, fie erau prinşi de populaţie.

Când 'aleriu Hafencu era de pază în foişor şi se ru!a, pe la miezul nopţii a auzit z!omote la bafoişorului: cineva încerca să deschidă uşa. 5oişorul era construit din dulapi !roşi, închis bine, avânîn interior o scară de acces la camera turnului, care se închidea cu un chepen! puternic. 'aleri

crezând că sunt paznicii mobili, a întrebat cine este, cerând parola. *ouă focuri de armă i-răspuns, !loanţele trecând pe lân!ă urechile lui. sunat alarma. 3oaca avea o rezonanţă striden*upă ce au tras alte focuri indivizii au fu!it, auzind paşii celor ce veneau în a"utor, însoţiţi d!ardienii înarmaţi.

(ram e=puşi să fim ucişi de răufăcători, neavând posibilitatea de apărare, mai ales cei an!a"aţi paza viilor sătenilor, unde nu erau foişoare. m convenit cu !ardienii să ceară administraţiei să permită folosirea armelor în timpul nopţii. n caz de refuz, nu mai răspundeam de apărarea recolşi nu mai făceam acest serviciu. dministraţia a admis cererea şi a trimis în colonie I arm2anlicher, vechi, cu cartuşe oarbe. @oaptea, din când în când, se tră!ea câte un foc pentru a sper



eventualii îndrăzneţi. &iua, armele şedeau în rastel în corpul de !ardă. *ar nu de puţine ori !ardienne dădeau armele lor să vânăm iepuri, care erau din abundenţă prin vii.

rin ?M>>->K, în anchetele în le!ătură cu reeducarea ne acuzau că, vrând să dezarmăm miliţieniisă evadăm, nu ne-am înţeles între noi şi, neînţele!ându-ne pe acest motiv, ne-am luat la bătaie închisoare. %e-am demonstrat că am fi putut evada, având şi arme asupra noastră.

nchetatorii rămâneau stupefiaţi:6 Cine v-a dat armele<

6 dministraţia închisorii+

6 ;i de ce n-aţi fu!it<

6 entru că ne-am dat cuvântul că nu vom fu!i+

6 ;i nu puteţi să vă călcaţi acest cuvânt<

6 *umneavoastră aşa aţi fi făcut< @oi nu săvârşim acte de mişelie. ntre acceptarea suferinţei pento cauză de onoare şi binele e!oist şi în!âmfat, noi acceptăm suferinţa. ici e deosebirea de idealde slu"ire. şa rămânem în devăr.

6 Ce adevăr, mă< devărul e binele meu+

6 şa a zis ilat, osândind devărul. 0ristos e mereu osândit în fiecare din cei care-% mărturiserăsti!nit de toţi pilaţii puterii pământeşti pentru a nu-şi pierde scaunele+

6 1unteţi nişte proşti+

6 ;tiţi ce spune 0ristos despre înţelepţii veacului acestuia< nţelepciunea oamenilor veacuacestuia este nebunie înaintea lui *umnezeu+

Adin <ir*il MaCim, Jmn pen%ru crucea pur%a%a

3inereţe pe Cruce



(preluat de pe blo'ul Loinoni

1atanismul cel mai aberant şi cel mai e=perimentat se năpustise cu furie să înece în minciună şi mocirlă ru!ul de credinţă care se înălţa spre cerul patriei incendiat de flamurile roşii. *e-a lun!veacurilor, răul absolut îşi diversificase metodele, constituindu-se în doctrina comunistă, codul distru!ere a lui 0omo 4eli!iosus. scultând vocea domoală a Hicăi 5. povestind cu evlavie tot ştia despre )litur!hiile satanice de la iteşti, din sursă directă 8soţul ei9, am înţeles mai clar niciodată cât de !rea este lupta cu cel rău. tât de !rea încât, pentru a-i asi!ura şansa de victoriînsuşi 5iul lui *umnezeu a coborât din cer şi 1-a făcut Om. *e la peştera cea săracă până la cruc(l a însemnat drumul ce trebuie parcurs cu "aloanele iubirii. (l a arătat că pentru izbăvirea de cel r

trebuie să lupţi. @u e=istă victorie fără luptă, nici luptă fără suferinţă şi nici luptă dreaptă în afaiubirii. 7ubirea înseamnă, însă, "ertfă, înseamnă răni, înseamnă cunună de spini, suplicii, crucificarînseamnă Hol!ota. 1ublimul constă în faptul că în lucrarea lui *umnezeu nu e=istă înfrân!ere victorie si!ură. rin Hol!ota 7isus a biruit lumea. Cine se bate pentru (l e si!ur de înviere. *e aceela iteşti, nu moartea trupului trecător era esenţială, ci moartea sufletului. 1upliciile urmăreaspar!erea conştiinţei, de!radarea spirituală până la dez!ustul de sine însuşi: 7isus trebuia !onit de altarul sufletului omenesc şi, pentru aceasta, sufletul trebuia constrâns, prin tortură fizică şi infinmai multe suplicii morale. #lasfemiile practicate acolo sunt dovada certă a scopului urmărit.

ână la urmă oribilul e=periment a fost stopat. @u pentru că 5iara 6 Om a realizat că rezultatul nduce la nimic. Ci pentru că satan a realizat că rezultatul e=perimentului nu înseamnă victoria sa. conştiinţă spartă cu metode draconice nu înseamnă o conştiinţă câşti!ată, liberul arbitru siluit asemenea hal nu însemna liberă consimţire. 1atan ştia mai bine decât 5iara 6 Om de care se slu"ică 7isus va reuşi să redea !loria pierdută schiloditului care a fost umilit prin neputinţa de a îndupână la sfârşit. @e-am ru!at în comun şi, mai ales, ne-am ru!at în parte, în taină, pentru toţi cei ce fost supuşi cruntului e=periment. ;i am mulţumit #unului 7isus că ne-a chemat la o suferinţă infinmai uşoară ca a lor. r fi trebuit să ne ru!ăm şi pentru călăi. ntr-un fel, şi aceştia erau torturaţisatanei, dar, în ce mă priveşte, mărturisesc că-mi era cu neputinţă s-o fac. *ar m-am ru!at intens, convin!ere şi, în unele cazuri, cu disperare ca să-mi ferească *umnezeu sufletul de ură. @u m-a



ru!at atât de mult pentru eliberarea mea cât m-am ru!at să fiu scutită de ură. )*umnezeule mara"ută-mă să nu-i urăsc pe hidoşii aceştia, care sunt aproapele meu şi nefericita 3a zidire+

)1alvarea noastră a fost descoperirea că numai prin culorile dra!ostei se poate supravieţui universul concentraţionar. cesta este marele miracol al supravieţuirii noastre. @u ne-a fost uşor, acăzut şi ne-am ridicat şi iar am căzut dar până la urmă am izbutit. 3oia!ul nostru a fost ru!ăciune@e-am ru!at în comun şi ne-am ru!at în parte. @e-am ru!at pentru noi şi pentru toţi ai noştri, pent

prieteni şi pentru duşmani şi ne-am ru!at mai ales să nu ne părăsească cele trei mari virtuţi: credinsperanţa şi iubirea. 2ai ales iubirea.

Adin spazia !%el-e%rescu, J2#amne s%ri*a%-am

2rei cuvinte importante despre lepădarea lumescului şi a iu+irii de sine

Artodoxia tinerilor5 <2reR să mă dau după lume0 e clarJ=

)1unt vorbele unui prieten, un băiat foarte bun, dar care e chinuit de )duhul lumesc), aşa cu

spunea ărintele aisie !hioritul. *oamne ce dreptate avea dra!ul nostru părinte şi cât de chinune lăsăm uneori de acest )duh lumesc+ Ce este de fapt acest duh lumesc sau duhul lui antihrist, cuîl numesc unii< @u ştiu să-l e=plic în termeni teolo!ici, dar pot să-l descriu aşa cum îl simt uneori mine sau la cei din "ur.

utem să ne dăm seama că ne chinuie duhul lumesc atunci când ne e ruşine să ne recunoaştefecioria în faţa cole!ilor sau atunci când încercăm prima ţi!ară pentru a fi acceptaţi într-un !rup saatunci când refuzăm conversaţia cu *umnezeu pentru a petrece timpul în faţa televizorului satunci când refuzăm să a"utăm pe cineva din lene sau mândrie sau atunci când nu ne putem ima!i



viaţa fără confort şi de fiecare dată când ne călcăm în picioare principiile şi uităm de voia *omnupentru a fi bine priviţi de societateD şi pentru ce fel de societate facem asta<

( de a"uns să ne uităm în "ur şi putem vedea că facem asta pentru o societate care nu dă doi bani pcetăţenii ei şi de multe ori le încalcă drepturile. ( incredibil cum îi întoarcem spatele *umnezeulcare 1-a răsti!nit pentru noi şi facem asta doar ca să fim pe placul lumiiD lumea care în ansamblne-a făcut mai mult rău decât bine.

;i acum mulţi ar putea zice: ;i ce e de făcut< 1ă nu ne mai dorim nimic, să nu ne pese de părercelorlalţi, să părăsim toţi lumea şi să intrăm cu toţii în viaţa monahală< @ici pe departe+ ( de înţelcă dorim să primim aprecierea unor persoane sau că avem visuri, dar nimic nu trebuie pus mpresus de *umnezeu. *acă dra!ostea unei persoane pentru noi sau realizarea unui vis sucondiţionate de schimbarea noastră într-un mod potrivnic lui *umnezeu, atunci nu sunt demne realizare. r trebui să ne străduim să-% avem pe 0ristos în centrul sufletului nostru iar iubirea care (l o radiază să se răsfrân!ă asupra persoanelor pe care le iubim şi să ne coordoneze acţiunil*acă am încerca să vedem lumea printre razele acestei iubiri, nu ne-am mai face rău sin!uri şi nicelor din "ur, n-am mai fi dezamă!iţi, n-am mai simţi ca )treSsă ne dăm după lume ca să fi

acceptaţi şi n-am mai simţi acel !ol în suflet.

m văzut cum se schimbă oamenii pentru societate, se descotorosesc de inocenţă mult prdevreme, preiau comportamente străine lor de la ceilalţi, mint şi se mint pe ei înşişi, până când a"usă privească în o!lindă un străin. ;i aici apare deruta, )!olul din suflet, mânia pe ceilalţi pe careînvinuim de pierderea identităţii noastre, depresia şi alte dureri. *upă părerea mea, asta se întâmppentru că ale!em calea cea mai uşoară. ntr-adevăr, pare mai uşor să ne dăm noi după lume ca să facceptaţi, deşi ştim că nu e bine, decât să ne apărăm credinţa şi principiile în faţa lumii.

m cunoscut şi oameni care au ales calea mai dificilă, care şi-au apărat credinţa şi-au păstrprincipiile şi chiar au reuşit să-i facă şi pe alţii să creadă, să vadă adevărul, să renunţe la omul veccel împovărat al societăţii contemporane şi să-l instaureze pe cel nouD dispus să creasduhovniceşte prin dra!ostea %ui *umnezeu şi al fratelui său care i-a făcut cunoscută dra!ostdivină. *oamne cât îi apreciez pe oamenii ăştia+ 1unt minunaţi. u mereu o privire paşnică blândă, sunt liniştiţi, împăcaţi cu ei înşişi, cu lumea şi cu *umnezeuD

8loul lui asile Calin Drăan5 *ărintele "rsenie 8oca ? Despre iu+irea de sine



)şa numeşte 1fântul 2a=im 2ărturisitorul iubirea de sine: primul pui al diavolului. ( cealaparte din piedica a doua ce ne-o stârneşte potrivnicul în noi înşine: iubirea trupească de sinîncepătura mândriei, puiul necurat. mpotriva ei ne-a cerut 2ântuitorul hotărârea lepădării de sinzicând: H!ricine "#ie$%e să "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea sa în (iecare zi

să-Mi urmeze MieF A@uca 9,53B. %epădarea aceasta însă o poate face numai cel ce s-a desfăcut dtoată dra!ostea lumească şi şi-a strămutat puterea dra!ostei sale, toată, către *umnezeu. 1au altfzis: pe cel ce l-a a"utat *umnezeu să iasă din le!ăturile dinafară ale iubirii de lume, îl a"ută să iasădin le!ăturile dinlăuntru ale iubirii de sine. Ca să treci cu bine peste piedica a doua, care eşti însuţi, iată că sporeşte *umnezeu dra!ostea 1a către tine şi sporeşte şi dra!ostea ta de *umnezepe măsura piedicii din cale.

ntr-adevăr, această iubire trupească de sine, primul pui al diavolului, numai dra!ostea aprinsă a l*umnezeu o poate arde şi desăvârşit s-o facă scrum. Obişnuit, noi nu prea putem să ştim în câ

prime"die ne ba!ă iubirea de sine, dar putem deduce după purtarea de !ri"ă a lui *umnezeu, Care, iubire, a"utând mântuirea noastră, în!ăduie încercări, ceartă şi ocări asupra noastră, ca să ne scârbide noi înşine şi să ni se tocească tot !ustul de cele de aici, că altfel nu putem muri nouă înşin8Halateni A,?M9, ca să viem lui *umnezeu. *e aceea toţi ărinţii au fu!it de laudă şi au iubit ocaratoată năpăstuirea, ca pe unele ce ucid puii de drac şi mai mult folos aduc de la *umnezeu.

Cei ce, cu darul lui *umnezeu, se izbăvesc şi de le!ăturile dinlăuntru ale iubirii de sine, mărturisesc şi sunt: străini şi călători aici pe pământ 8(vrei ??,?F9. *e aceea Hsuspinăm în ace%rup, d#rind să ne îmrăcăm cu l#cuinţa n#as%ră cea din 'eruriF A '#rin%eni &,5B. 7ată de cprin sfatul dreptei socoteli, trupul trebuie stins, veşte"ită floarea lui în lumea aceasta, iar faptele l

vicioase omorâte 84omani B,?F9. 1tau mărturie cuvintele 2ântuitorului, când zice: H'ine ţine "iaţa lui # "a pierde; iar cine-$i pierde "iaţa lui pen%ru Mine, "a *ăsi-#F AMa%ei 1N,39B. nţele!ecă-şi va pierde viaţa cel ce ţine la felul lumesc şi trupesc al vieţii.

1ub altă formă auzim acelaşi cuvânt, !răind: H'ine "a "#i să-$i mân%uiască su(le%ul îl "a pierdiar cine-$i "a pierde su(le%ul său pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie, acela îl "a mân%uiF AMarc8,3&B. 1ufletul are şi el o parte pătimaşă, care s-a nărăvit cu viaţa cea trupească, încât sufletul multoameni n-ar mai vrea să moară trupul, aşa de tare s-au învoit şi s-au le!at cu plăcerea de lumaceasta. r vrea să fie veşnică viaţa aceasta. oate că şi de aceea a lăsat *umnezeu viaţa aceasta a

de necă"ită, ca să ne mai şi săturăm de ea. *eci, mai fericiţi sunt săracii 8%uca K,AE9 ca bo!aţii. Că



zice bo!atul: cum, suflete, ai multe bunătăţi adunate pe mulţi ani: mănâncă, bea şi te veseleşte7ar pentru o atare socoteală *umnezeu i-a zis: nebun 8%uca ?A,AE9.

*eci, ca să ne mântuim, trebuie să ucidem înclinarea sufletului cea lunecoasă spre împătimirea clumea, cu trupul şi cu avuţia, care, toate, aici rămân. *acă nu ardem această înclinare a sufletulspre lume, între! sufletul se pierdeD

8loul *resa Artodoxă (de lim+a reacă)5 /!eronda Iosif ? Epistolă5 <Sinura soluţie esterespectul reciproc=

8D9

Cu cât oamenii uită sensul Crucii, cu atât mai mult acesta sporeşte şi se !eneralizează, cu felurite

constrân!eri naturale sau tehnice care pot apărea$ când va veni vremea să mear!ă pe drumul Crucatunci se vor înspăimânta, desi!ur, fără ca aceasta să le folosească la ceva. 5ericit cel ce petrece prive!here şi-n ru!ăciune, ca să se izbăvească de necazul cu care-i va încerca *umnezeu locuitorii pământului.

4ana cea adâncă a omului contemporan este pierderea credinţei, ca temelie şi început şi nici o formde terapie nu-l poate a"uta în această stare. *umnezeu ne supără cu mici atacuri formale, în!ăduadică, ispitele, pentru a ne cuminţi, dar omul, în loc să-şi vină în fire, să-şi ceară iertare, din păcablasfemiază, ceea ce are drept rezultat părăsirea lui deplină. dunaţi-vă în voi înşivă şi cu adânsmerenie, cereţi mila lui *umnezeu, pentru ca 0arul să aibă motiv să ne acopere de mânia viitoar

care va veni oricum, cu vuiet mare+ 8D9.



*r$ asile /ordon ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Cruciț

Cel ce voieşte să vină după 2ine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-2i urmeze 82arcu FI9.

%una septembrie a fiecărui an este marcată în chip deosebit de două sărbători: @aşterea 2aic*omnului 8în ziua de B9 şi nălţarea 1fintei Cruci 8în ziua de ?I9.

3rebuie să remarcăm mai întâi faptul că sărbătoarea nălţării 1fintei Cruci este încadrată litur!ideloc întâmplător, de două duminici cu acelaşi dumnezeiesc subiect: *uminica dinaintea nălţă1fintei Cruci şi *uminica după nălţarea 1fintei Cruci.

entru anul acesta cuvântul nostru se va referi la cea de-a doua duminică, care prin (van!helrânduită la 1fânta %itur!hie 82arcu, B, FI-FB9, sintetizează înţelesurile şi chemarea 1fintei Cruci.



*intre acestea, pentru cuvântul nostru ne oprim asupra chemării numite în (van!helie lepădarea sine.

*eschidem, mai întâi, atericul cel vechi la slova şi citim în capitolul entru vva afnutie: zvva imen că zicea vva afnutie: n toate zilele vieţii bătrânilor, de două ori pe lună mă duceala dânşii, având până acolo depărtare ca la ?A mile 8apro=. ?B Wm, n.n.9 şi tot cu!etul îl spuneam lşi nimic altceva nu-mi ziceau, decât aceasta: că ori în ce loc vei mer!e, nu te număra pe tine şi vei

odihnindu-te....ncercând să înţele!em ce înseamnă lepădarea de sine, credem că acest fra!ment de ateric ne vinîntr-a"utor. Căci a nu te număra pe tine înseamnă a te smeri, a te socoti la urma celorlalţi, a-l situa aproapele cu un pas înaintea ta.

Ori de câte ori zăbovim asupra acestui verset, în care 2ântuitorul arată că înaintea luării crucii esnecesară lepădarea de sine, ne !ândim imediat la e=plicaţiile binecunoscute: lepădarea de siînseamnă lepădarea de e!oism, de păcate, de averi etc. etc. #ineînţeles că aceste e=plicaţii valabilitatea lor. *ar parcă sună pea va!, prea !eneral, poate şi pentru faptul că ele sunt pea d

invocate.

e când, iată cuvântul din ateric, pe cât de simplu, pe atât este de pătrunzător: nu te număra ptine+ 1curt, direct, imposibil de i!norat sau ocolit. dică: nu fi mândru, e!oist şi lacom. 5ii smerşa cum ne-a învăţat 2ântuitorul: nvăţaţi de la 2ine, că sunt blând şi smerit cu inima+ 82ateT7, AM9.

şadar, smerenia ar fi un prim înţeles al lepădării de sine. 5rumoasă, admirabilă virtute, despe cas-au scris atâtea pa!ini minunate. (ste virtutea lăudată nu numai de 1finţii părinţi, o dată cu to

slu"itorii şi creştinii #isericii dreptmăritoare, ci, deopotrivă, de toţi înţelepţii altor reli!ii, mai masau mai mici.

7ată, bunăoară, cum îl descrie ilustrul nostru profesor teolo! 3eodor 2. opescu 8?BMF-?MGF9 pe csmerit: Omul smerit este într-adevăr modest şi sfios, nu iese din firea lui, nu stri!ă, nu cere, esfără petenţii şi fără ambiţie, blând, paşnic, răbdător, sincer, în!ăduitor, curat şi drept. Omul smerit este încrezut, nu se laudă sin!ur, nu caută nici lauda altora. 1e mulţumeşte cu puţin, nu cere şi nprimeşte ceea ce nu i se cuvine, stă la urma tuturor şi chiar nedreptăţit sau pă!ubit, îndură fără a plân!e şi răzvrăti. entru cele ce nu cere, de care se lipseşte sau de care este socotit lipsit, el aduîn sufletul său comoară de bune !ânduri şi simţăminte şi pe cât se pare de neîndemânatic sau săr

în însuşirile care arată pe oameni făloşi, isteţi şi îndrăzneţi, lăudaţi de alţii sau temuţi, pe atât poseîn sine nebănuite însuşiri frumoase şi plăcute, de om duhovnicesc 82editaţii 3eolo!ice, ?MB9.

5rumos, dar !reu de împlinit cuvânt+ 1ă încercăm, acum, a face un pas mai departe, în viaţa de zi zi a românului.

*esi!ur, orice conaţional, creştin adevărat, va recunoaşte că smerenia este o virtute aleasă, fără care nu-i posibilă luarea crucii spe a urma lui 0ristos. *ar, a vorbi pea mult de smerenie şi umilinacum, când omul de rând este umilit în atâtea privinţe, înseamnă, credem, un abuz. Căci se pu

întrebarea: care-i starea sufletească a românului de rând, astăzi<



Oricine vrea să vadă poate constata o stare depesivă, apropiată deznăde"dii, care se manifestă la unumăr crescând de semeni. Care-i modul lui de a !ândi, de a simţi< *in păcate, în mare măsură cpe care comunismul şi dictatura i le-au insuflat+ Căci mintea românului a fost alterată: să nu mpoată deosebi lumina de întuneric, adevărul de minciună, !râul de ne!hină.

Câţi au putut scăpa de acest fla!el< 2ulţi, puţini, *umnezeu ştie. 1ă nu ne înşelăm cumva că o da

cu acel controversat decembrie ?MBM, felul de a fi al românului s-a schimbat brusc. 2ai ales privinţa felului de a !ândi, unde se poate constata o lipsă acută a discernământului sau drepsocotinţe cum se spune la ateric.

%epădarea de sine înseamnă, aşadar, lepădarea din noi, din mintea şi inima noastră, a tot comunismul ateu a introdus: minciună, "umătăţi de măsură, munca de ochii şefului, acceptarmizeriei, complicităţi de tot felul ş.a.m.d.

1pus mai pe scurt: lepădarea de satana+ Ca la un al doilea botez ce ni s-ar face. Ca şi cum ni s-pune întrebarea: 3e lepezi de satana<, la care să se răspundă răspicat: 2ă lepăd+.

*ecembrie ?MBM a fost un timp al unui astfel de botez, prin care mulţi au înţeles că este un momeoptim al lepădării de satana. Jnii tineri 8şi chiar vârstnici, poate9 nefiind botezaţi până la acea dadin cauzele ştiute, au murit "ertfindu-se pentru libertatea şi demnitatea ţării.

unem o întrebare 8retorică9: pot fi consideraţi botezaţi cei care s-au "ertfit atunci, dar până la acdată nu primiseră botezul în biserică< 4ăspunsul vine de la sine: da+ entru că este un botez sân!elui+ entru că s-au lepădat de satana, din moment ce au ieşit cu piepturile !oale să-i înfrunte dictatori.

ăcat de alţii care n-au fost la înălţimea momentului, rămânând în continuare de partea minciunpână în ziua de azi.

4ezumând cele spuse până acum, socotim că prin lepădare de sine trebuie să înţele!em atât ţinusmerită, înaintea lui *umnezeu şi a oamenilor 8sau a nu ne număra pe noi, cum prea minunat spune la ateric9 şi în acelaşi timp, a ne lepăda de satana şi de toate lucrurile lui şi de toţi slu"itolui şi de toată lucrarea lui şi de toată trufia lui, cum auzim rostindu-se la 3aina 1fântului #otez.

'om reuşi oare< Credem că da, iubiţi credincioşi, atâta vreme cât vom asculta de 2aica noast

#iserica$ atâta vreme cât vom iubi 1fânta %itur!hie$ atâta vreme cât ne va fi dra!ă ru!ăciunea.

n această dorinţă sfântă, socotim potrivit să încheiem cu o ru!ăciune deosebit de frumoasă, propunouă de 1fântul 7saac 1irul 8sec. al '77-lea9, pe care o citim din volumul recent apărut la (ditunastasia, prin osteneala academicianului creştin ortodo= 'ir!il Cândea, volum intitulat Cemai frumoase ru!ăciuni ale ortodo=iei:

*umnezeul meu, care cercetezi făptura 3a, căruia îţi sunt arătate patimile mele şi neputinţa finoastre celei omeneşti şi tăria potrivnicului nostru, 3u însuţi acoperă-mă de răutatea lui, căci puter

lui este mare, iar firea noastră ticăloasă şi puterea noastră neputincioasă. 3u dar, #unule, Cel ce ş



neputinţa noastră, care şi porţi !reutatea neputinţei noastre, păzeşte-mă de tulburarea !ândurilorde potopul patimilor şi fă-mă vrednic de această 1fântă %itur!hie a 3a, ca nu cumva prin patimmele să stric dulceaţa ei şi să mă aflu obraznic şi îndrăzneţ înaintea 3a, ci, *oamne, eadulcele m7isus, miluieşte-mă şi mă mântuieşte. min.

*reot *rof$ Sorin Cosma - Lepădarea de sine ca urmare a lui Hristos

2ântuitorul ne cheamă să-% urmăm, fără a ne obli!a la aceasta, ci lăsând la libera ale!erefiecăruia. 'e înseamnă a-@ urma pe Mân%ui%#rul nseamnă, în sensul cel mai elementar cuvântului, a cău%a să realizezi în "iaţa cre$%ină de (iecare zi chipul "ieţii pe care a realiza%isus, a căuta, cu alte cuvinte, să fi ca 7isus $ aşa cum ne spun 1fintele (van!helii că a fost (*esi!ur că urmarea lui 6ris%#s prime$%e un sens spiri%ual, *ândindu-ne la s%a%ura m#ralduh#"nicească a Mân%ui%#rului, care rămâne "alailă pes%e "eacuri şi nu la diferite forme îmbrăcăminte, mâncare, sau obiceiuri, pe care le-a depăşit timpul.



'um se realizează urmarea lui 6ris%#s 2ântuitorul pune două condiţii : lepădarea de sine luarea crucii 82arcu, B, FI9.

1ă vedem ce sens are lepădarea de sine < @u vom putea înţele!e sensul lepădării de sine dacă nuvom pune-o în le!ătură cu urmarea lui 0ristos. %a aceasta ne obli!ă însăşi te=tul 1fintei (van!heli)!ricine "#ie$%e să "ină după mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-mi urmeze ) 82arc

B, FI9. *e la bun început trebuie să precizăm că ) 6ris%#s nu es%e pen%ru n#i # re*ulă seacă c#ndui%ă ca le*ea lui M#ise, un m#del rece ca s%a%uia pe care pic%#rul "rea s-# repr#ducă, niciamin%ire slaă ca a unui #m din %impul %recu% al cărui eCemplu ne a%ra*e, ci es%e un s%ăpân ca"iază, care lucrează cu n#i $i în n#i, prin harul Său $i prin duhul Său, )l nu cere decâ% să nau%e ca să se %rans(#rmăm prin )l. P se în%rupa în 6ris%#s, a %răi în 6ris%#s $i a *ăsi p6ris%#s, ia%ă pr#*ramul "ieţii cre$%ineF A W. 2uperraR, @e 'hris% dans la "ie 'hre%ienne dXaprSain% aul, aris 1958 pp. 145-143 ; 5&&-5&+B. *eci urmarea lui 0ristos se face nu independent (l, ci în (l şi prin (l. a"ea *ândul lui 6ris%#s A/il., 5, &B cum spune S(ân%ul a"el nu înseamna ela#ra # %e#rie sa"an%ă cu pri"ire la în"ăţă%ura lui 6ris%#s, ci a-@ lăsa pe 6ris%#s să *ândeasîn %ine, a %e lăsa pă%runs de iuirea, de smerenia, de puri%a%ea @ui $i în %#a%e să *ânde$%i $i să (aa$a cum ar (ace )l dacă ar (i în l#cul %ău.

Jrmarea spirituală a lui 0ristos nu se adresează numai minţii, an!a"ând-o pe aceasta în formularunor precepte savante pe un fond creştin şi nici numai voinţei, sau sentimentului, ci tuturor acestoîntre!ii fiinţe, atin!ând coardele cele mai sensibile ale intimităţii celei mai tainice şi pătrunzânpână în cele mai adânci cute ale sufletului pentru a lucra o transformare sau o renaştere în duh adevăr 87oan, F, F-?E9. ) "#ra aici de lucrarea %ainică a harului lui 6ris%#s, care pr#duce%rans(#rmare #n%ică, sau # schimare de pr#(unzime, (iinţială, sau # răs%urnare m#rală, încâ% crenăscu% în 6ris%#s î$i m#delează "iaţa c#n(#rm principiil#r lui 6ris%#s. )l nu mai *ânde$%e, n

mai "#ie$%e $i nu mai sim%e ca un #m al păca%ului, înclina% spre rău, sau înr#i% de rău, inunda% de pu%erile inelui %inde nec#n%eni% la realizarea lui. 2acă es%e cine"a în 6ris%#s, es(ăp%ură n#uă ; cele "echi au %recu%, ia%ă %#a%e s-au (ăcu% n#i 877 Cor. >, ?G9.

n felul acesta, prin unirea cu 0ristos, creştinul devine şi el un )lter Christus şi deci un următorvieţii lui 7isus 0ristos. *ar, după cum am văzut, unirea cu 6ris%#s lucrează # %rans(#rmalăun%rică. 2#rinţa de a-@ primi pe 6ris%#s în su(le%ul %ău es%e # pr#lemă de lieră ale*ere. (l )la u$ă $i a%e 8poc, F, AE9. Dămâne să decidă (iecare să deschidă sau nu u$a su(le%ului. 'ce- "a deschide u$a, $i-@ "a primi pe Mân%ui%#rul ca pe un #aspe%e iui%, se "a le*a de isu

(iindcă "a simţi din plin iuirea Mân%ui%#rului, # iuire care îl "a %rans(#rma din%r-un #păcă%#s, în%r-un #m n#u, după chipul Său. *acă urmarea lui 0ristos se realizează prin unirea cu (iar prin unirea cu (l se produce o transformare morală, o lepădare a unui om vechi şi o îmbrăcaîntr-un om nou 8(fes., I, AI9 ne apare clar sensul lepădării de sine, anume că, lepădarea de sine referă la lepădarea eului păcatului, a eului cu care se întâlneşte 0ristos şi pe care vrea să-l schimbdupă chipul 1ău, încât creştinul să devină un următor al %ui.

@epădarea de sine pri"ind pers#ana m#rală cre$%ină arm#nia din%re %rup $i su(le%



%epădarea de sine fiind un proces de induhovnicire şi de înnoire după chipul lui 7isus 0ristos prunirea cu (l, ridică o serie de probleme le!ate în primul rând de persoana care se hotăreşte săurmeze pe 7isus 0ristos.

! primă ches%iune care ni se #(eră, ne pune în si%uaţia să lămurim care es%e rap#r%ul din%re %ru$i su(le% în pr#cesul m#delării în%re*ii n#as%re (iinţe după chipul lui isus 6ris%#s.

n maniheism şi în !nosticism, promovându-se principiul luptei necontenite dintre bine şi rău, sapreciat că trupul ar fi sediul răului$ de unde tendinţa spre spiritualizare coincide cu lupta împotripăţii materiale din om, ca aceasta să fie nimicită pentru ca duhul să rămână sin!ur biruit(=a!erări de nuanţă maniheistă s-au făcut şi în creştinism. *e pildă, noi nu putem accepta concepdupă care, căderea primului om în păcat s-ar datora ispitei şarpelui, dar şi a prezenţei părţii materiaîn om, care oarecum prin creaţie ar fi înclinată spre rău. De"elaţia di"ină ne ara%ă an%r#p#m#r(ic creaţia %rupului #menesc c#ns%i%uie # par%icipare direc%ă a 'rea%#rului, spre de#seire de celelalcreaţii ma%eriale care au apăru% prin cu"ân%. 2umnezeu nu p#a%e creea nimic rău, sau înclinspre rău.rin creaţie nu se p#a%e "#ri deci decâ% numai de un echiliru psih#(izic $i nu de c#n%radicţie a aces%#ra. 4ămâne stabilit deci că iniţial s-a pervertit spiritul, care constituie pr

definiţie chipul lui *umnezeu şi apoi la comanda 1piritului, trupul a săvârşit păcatul neascultăatră!ând după sine o pervertire a între!ii fiinţe.

n%ruparea, în"ierea $i înălţarea la cer a Mân%ui%#rului cu %rupul pe care @-a lua% din S(ân/eci#ară Maria es%e un ar*umen% în plus că %rupul nu e rău. 2acă am c#nsidera că %rupul esrău, rămâne de neînţeles în%ruparea Mân%ui%#rului, (iindcă nu ne pu%em închipui cu2umnezeu ar pu%ea să îmrace # (#rmă a răului.

3otodată nu putem accepta nici unele practici de spiritualizare creştină menite să creeze

supremaţie a spiritului prin diferite metode brutale de dispreţuire a părţii materiale din fiinţa noastpe temeiul înţele!erii !reşite ca lepădarea de sine, adică lepădarea de acel eu păcătos, ar coincide lepădarea de trup.

1fântul postol avel referindu-se la unitatea dintre 0ristos şi #iserică, de prototip al unităţii dintbărbat şi femeie, conchide că Jăraţii sun% da%#ri să-$i iuească (emeile ca pe %rupurile l#rJcăci nimeni nu $i-a urâ% "re#da%ă %rupul, ci îl hrăne$%e $i-l încălze$%e precum $i 6ris%#=isericaF. 8(fes., >, AB-FE9. Observăm că 1fântul avel ridică problema armoniei dintre trup suflet, la armonia şi conlucrarea perfectă ca aceea dintre 0ristos şi #iserică, sau a unităţii dintbărbat şi femeie, care au menirea să (#rmeze un sin*ur %rup 82atei, ?M, >9.

ntr-adevăr, după învăţătura creştină, trupul este )mădular al lui 6ris%#s 87 Cor., K, ?>9, s)%emplu al 2uhului S(ân% 87 Cor., K, ?M$ 7 Cor., F, ?K9. 2ai mult chiar, 2ântuitorul arată sufletul este sediul de încolţire, de acceptare şi de formare al păcatului$ trupului nu-i rămâne decsă e=ecute sau să concretizeze un impuls de voinţă. )'urăţă mai în%âi par%ea dinăun%rupaharului, ca să (ie $i cea )dina(ară cura%ă 82atei, AF, AK9, ne îndeamnă 2ântuitorul. en%aces% m#%i", isus 6ris%#s ne desc#pere # în"ăţă%ură n#uă, anume că, se c#nsideră păca% nnumai eCerci%area mecanică a (ap%ei păcă%#ase prin %rup, ci $i m#men%ul accepţiunii păca%ului su(le%. stfel vorbind despre păcatul desfrâului, *omnul precizează : Juzi%-aţi că s-a zis cel#r



de mul% să nu des(rânezi. ar eu zic "#uă că #ricine cau%ă la (emeie spre a # p#(%i, a $i des(râncu ea în inima saF (atei, 7, +"0)$

ăcă%uind su(le%ul, %rupul "a de"eni un ins%rumen% al păca%ului. a%ă ce ne spune /erici%u*us%in în aces% sens '#rupţia %rupului care apasă asupra su(le%ului nu e cauza păca%ulprim, ci pedeapsa pen%ru el. ?u %rupul c#rup%iil a dus su(le%ul la păca%, ci in"ers, su(le%păcă%#s a (ăcu% %rupul să (ie supus păca%uluiP ar (i asurd deci, ca de păca%ele $i "iciile n#as%

să acuzăm na%ura %rupului, care în *eneral $i în (elul ei es%e unăF A2e 'i"i%a%e 2ei O< Mi*n. @. O@, c#l. 4N+ $i 2e 'i"i%a%e 2ei, O<, &, Mi*ne, =1. @. O@, c#l. 4N8B.

e lân*ă (ap%ul că păca%ul iz"#ră$%e din su(le%, S(ân%ul a"el ara%ă că ma#ri%a%ea păca%el#r nnumai că sun% r#ade ale su(le%ului, dar sun% $i e(ec%ua%e de su(le% /u*iţi de des(rânare. !rice apăca% ar (ace #mul es%e în a(ară de %rup, dar cel ce (ace des(rânare păcă%uie$%e în %rupul săuFCor., K, ?B9. *ar, putem totuşi sesiza o interdependenţă psiho-fizică în ceea ce priveşte accepţiunşi săvârşirea păcatului. e de # par%e #ser"ăm că da%#ri%ă su(le%ului, a(ec%ele $i ins%inc%eineren%e (iinţei umane, se %rans(#rmă în pa%imi. utem înţele!e mai bine acest lucru dacă !ândim că şi animalele au instincte biolo!ice, dar nefiind prezent elementul spiritual, la ele nu poate vorbi de patimi.

*e aceea, animalele îşi e=ercită instinctul încadrat în anumite le!i biolo!ice, fără a deveninecesitate şi-şi cere satisfacerea cât mai repetată cum se prezintă procesul de transformareinstinctului în patimă la fiinţele spirituale. *ar, pe de altă parte, trebuie să avem în vedere şi faptcă patimile, adică păcatul devenit obicei şi necesitate, se e=ercită în trup. *e cele mai multe ori, atla formarea cât şi la e=ercitarea păcatului, trupul îşi are partea lui de vinovăţie. n acest sens, 1fânpostol avel vorbeşte de două feluri de oameni: #ameni %rupe$%i, sau carnali 84om., G, ?I9, caau rupt le!ătură cu spiritul şi nu mai pot sesiza impulsurile pozitive ale spiritului, ci se complac în

o viaţă aproape e=clusiv biolo!ică. nsă în ultimă instanţă trebuie să remarcăm că această situaţie e=plică tot printr-o deficienţă a părţii spirituale, în sensul că şi spiritul se lasă atras şi se complace această viaţă instinctivă, chiar spiritul întreţinând-o şi alimentând-o.

(ste vorba aici de o pervertire sau de o coborâre a spiritului la nivelul unei vieţi strict biolo!ic/rupul devine în acest ca& un istrument care reacionea&ă automat la situaiile de păcat care pentsuflet au devenit o necesitate 2 trupului revenindu"i rolul de e?ecuie$ cestea pot deveni şi penttrup o necesitate, în momentul când spiritul decăzut la nivelul unei vieţi de păcat nu mai este în stasă se ridice deasupra vieţii strict biolo!ice. Cei în cauză devin carnali sau trupeşti, coborându-se d

punct de vedere moral sub nivelul vieţii animalelor, care sunt amorale. Ace*tia sunt oameni trupesau carnali, fiindcă sub aspect sufletesc sunt înrobii unor impulsuri e?clusiv biolo'ice, înctrăiesc o viaă animalică$

'ealal%ă ca%e*#rie de #ameni, cei spiri%uali Apne"ma%ic#siB se a(lă la p#lul #pus cel#r carnaAsari#siB. ceştia din urmă se ridică la o viaţă superioară, spirituală. *in punct de vedere creştipostolul arată că )cel ce se alipe$%e cu 2#mnul, es%e un duh cu )l 87 Cor., K, ?G9. ce$%ia caunec#n%eni%, prin unirea cu isus 6ris%#s să-$i %rans(#rme $i să-$i m#deleze spiri%ul ca să (asemenea 2#mnului. )i cau%ă să "#iască, să *ândească $i să sim%ă ceea ce sim%e 2#mnul, caudeci să lepede #mul cel "echi al păca%ului $i din cenu$a lui să se ridice #mul "ir%uţii în 6ris%#



Su(le%ul cre$%in nu se lasă înr#i% ins%inc%el#r animale, ci cau%ă să ridice %rupul la # arm#nie cel, încâ% să (acă din %rup 6 după e=presia aceluiaşi postol 6 )un mădular al lui 6ris%#s 87 Cor.,?>9, sau ) un %emplu al 2uhului S(ân% 87 Cor., K, ?G9.

%epădarea eului păcatului şi trăirea în 0ristos a unei vieţi în care spiritul să tindă spre realizardesăvârşită a duhului lui 0ristos, nu anulează instinctele, fiindcă nu anulează prezenţa trupului, după e=presia 1fântului postol avel: )ucăţele sun% pen%ru pân%ece $i pân%ecele pen%ru uca%

87 Cor. K, ?F9, căutând în acelaşi timp să creeze o armonie, sau un echilibru, o dominare, saustăpânire de sine asupra acestor instincte, în aşa fel încât ele să fie e=ercitate în limitele unor normbiolo!ice şi să nu de!enereze în patimi, încât, după cum scrie 1fântul avel corintenilor )#ri mâncaţi, #ri de eţi, #ri al%ce"a de (aceţi, %#a%e spre sla"a lui 2umnezeu să le (aceţi 87 Cor. ?F?9. S(ân%ul p#s%#l a"el sin%e%izând aceas%ă arm#nie din%re %rup $i su(le% în cadrul "ieţii 6ris%#s, precizează urmă%#arele ) 'ei ce sun% după %rup *ândesc cele ale %rupului, iar cei sun% după duh, cele ale duhului. en%ru că *ândul %rupului es%e m#ar%e, iar *ândul duhului "ia$i paceP Şi cei ce sun% după %rup nici nu p#% să placă lui 2umnezeu. ar "#i nu sun%eţi în %rup, în duh, dacă 2uhul lui 2umnezeu l#cuie$%e în "#i. ar de nu are cine"a 2uhul lui 6ris%#s, acenu es%e al @ui. ar dacă 6ris%#s es%e în "#i, %rupul es%e m#r% pen%ru păca%, iar duhul es%e "ia

pen%ru îndrep%ăţire. ar dacă 2uhul celui ce a în"ia% pe 6ris%#s din m#rţi l#cuie$%e în "#i, cel ceîn"ia% pe 6ris%#s din m#rţi "a (ace "ii $i %rupurile, "#as%re cele muri%#are, l#cuind în "#i 2uh@ui (@om$, 8, 7"1)$

@epădarea de sine ca relaţie cu semenii

1e pune problema: lepădarea de sine înseamnă #are lepădare de lume roblema pusă în feacesta este "ustificată pe baza necesităţii de a lămuri o înţele!ere oarecum măr!inită şi e=a!eratălepădării de sine, ca un proces de induhovnicire realizat prin dispreţuirea părţii materiale din fiin

noastră, iar ca mi"loc de realizare al acestui deziderat se procedă la retra!erea din lume pentru a nmai cădea pradă plăcerilor ei.

2ântuitorul nu cere să-7 urmăm. 1e pune problema : cerându-ne Mân%ui%#rul să- urmăm, ne cesă ne lepădăm de lume sau : lepădarea de eul păca%ului implică lepădarea de lumeF

În Boul 2estament ăsim texte ca acestea 5• 2es(rânaţil#r ?u $%iţi că prie%enia lumii es%e du$mănie (aţă de 2umnezeu X 2eci cine "

"#i să (ie prie%en cu lumea, se (ace "răma$ lui 2umnezeuF 87ac, I, I9 $•

J?u iuiţi lumea, nici cele ce sun% în lume. 2acă cine"a iue$%e lumea, iuirea 0a%ălui nes%e în el. 'ăci %#% ce es%e în lume, adică p#(%a %rupului $i p#(%a #chil#r $i %ru(ia "ieţii, nes%e de la 0a%ăl, ci sun% din lume . ..F 87 7oan, A, ?>-?G9.

• JP )u pen%ru ace$%ia mă r#* ; nu pen%ru lume mă r#* P )u le-am da% cu"ân%ul 0ău lumea i-a urâ% pen%ru că ei nu sun% din lume, precum nu sun% )u din lume. ?u mă r#* săiei din lume, ci să-i păze$%i de cel "iclean PF 87oan, ?G, M, ?I-?K9.

'e sens au aces%e %eC%e Să (ie #are "#ra despre lumea pe care a crea%-# 2umnezeu $i desprecărei creaţie a c#ns%a%a% că es%e J(#ar%e unăF sau despre lumea pe care 2umnezeu a iui%-# cpreţul "ieţii /iului Său, după însă$i cu"in%ele Mân%ui%#rului en%ru că a$a a iui% 2umneze



lumea, încâ% $i pe /iul Său, cel unul născu%, @-a da%, ca #ricine crede în )l să nu piară, ci să ai"iaţa de "eci. 'ăci n-a %rimis 2umnezeu pe /iul Său în lume ca să udece lumea, ci ca să smân%uiască lumea prin )lF 87oan, F, ?K-?B9.

2e aici ar rezul%a că în S(ân%a Scrip%ură, cu"ân%ul JlumeF ar a"ea un sens #arecuc#n%radic%#riu. lume pe care umne&eu a creat"o din iubire *i pe care a continuat s"o iubeascădupă căderea ei în păcat, cu o iubire ma?imă, echivalentă cu viaa uneia din persoanele %fint/reimi$ /ot cuvântul lui umne&eu ne îndeamnă Dsă nu iubim lumea<$

Explicaţia constă ,n sensurile diferite pe care le are cuv-ntul <lume=$ 1e ştie din referatul bibdespre creaţie că *umnezeu a creat lumea spirituală şi materială ca fiind )foarte bună, cu menirde-a o!lindi bunătatea şi perfecţiunea divină, sau ca o concretizare a frumuseţii dumnezeieş!mul, ca sin%eză a cel#r d#uă lumi, a"ea menirea să ducă la per(ecţiune ceea ce 2umnezeu i-da% ca per(ec%iil, adică să se desă"âr$ească pe sine su aspec% spiri%ual prin%r-# le*ă%ură "ie c'rea%#rul $i %#%#da%ă să desă"âr$ească lumea înc#nură%#are crea%ă ună $i supusă @ui. %ucrărs-au petrecut însă invers : o dată cu pervertirea unei părţi din lumea spirituală 8în!erii deveniţi răomul a căzut şi el pradă prin ispitire şi faptă, pervertirii în rău, care a atras după sine o contradicţcu *umnezeu, cu el însuşi şi cu lumea încon"urătoare a Celui ce este coroana creaturii. 1e observdeci, că o dată cu căderea omului în păcat, s-a produs un deran"ament atât spiritual, cât şi materialceea ce *umnezeu a creat bun,- adică o infuzare a răului în creaţie, care a atras după sinecontradicţie în lume, încât ceea ce *umnezeu a creat )foarte bun, cu direcţie spre desăvârşire, primească pecetea răului şi să apuce pe un drum opus. *ar, #ricâ% de căzu%ă ar (i lumea, ea rămân%#%u$i creaţia lui 2umnezeu $i ca a%are "rednică de-a (i #iec% al iuirii 'rea%#rului, în a$a (încâ% pen%ru reaili%a%ea ei, 2umnezeu %rimi%e pe /iul Său pen%ru a se iden%i(ica cu 'rea%urcăzu%ă, ca unul care nu are nici # %an*enţă cu răul din ea $i as%(el iruind răul să realizeze%rans(#rmare #n%ică a lumii căzu%e în perspec%i"a unei aderen%e liere a #mului spre ine $i d

iruinţă, sau de eliminare a răului. $a că, isus 6ris%#s nu se r#a*ă pen%ru lume, pen%ru lumcare (iind căzu%ă, persis%ă să rămână în rău, sau să se iden%i(ice cu răul, încâ% răul să de"inparcă # necesi%a%e de eCis%enţă a ei.

2acă Mân%ui%#rul s-ar (i ru*a% pen%ru # as%(el de lume, ar însemna că indirec% ar mai admieCis%enţa răului, #ri, Mân%ui%#rul $i-a da% "iaţa pen%ru # %#%ală puri(icare a lumii de răMân%ui%#rul î$i dă "iaţa pen%ru lumea căzu%ă, pen%ru reaili%area ei din r#ia păca%ului, pen%rdis%ru*erea răului din lume pen%ru ca reprezen%anţii inelui Ap#s%#lii care "#r c#n%inua lup%a dradiere a răului din lumeB să nu (ie luaţi din lumea căzu%ă, ci rămânând în lume, să (ie (eriţi dispi%a răului, ca dăruindu-se lumii să p#a%ă (i %#% a%âţia (ac%#ri de răspândire sau de iruinţasupra răului din lume, prin răspândirea iuirii $i a păcii, încâ% prin%r-# înţele*ere uni"ersală sse aun*ă la J?#ul erusalimF, la ce%a%ea păcii, în care #mul să (ie s%ăpân pes%e lumea ma%eria$i să în"in*ă răul din (iinţa lui.

n acest sens ne apar clare şi te=tele de mai sus, care condamnau pe cei ce sunt )prieteni cu lumea1fântul 7aeob se adresează unor păcătoşi 8desfrânaţilor+9, care au devenit robi răului din lumflându-se în această situaţie, ei nu pot fi decât duşmani ai lui *umnezeu care este principibinelui. 1fântul 7oan îndeamnă pe destinatari primei sale epistole să nu )iubească lumea + *ar tote=plică ce înţele!e prin lume : )%#% ce es%e în lume, adică p#(%a %rupului, p#(%a #chil#r $i %ru(



"ieţii, nu es%e de la 0a%ăl.. . 87 7oan, I, ?K9. ceasta înseamnă răul din lume, păcatul pe cacreştinii nu trebuie să-l iubească.

utem înţele!e mai bine sensul lepădării de sine, incadrându-l în ansamblul desăvârşipersonalităţii morale creştine, adică în pătrunderea de iubirea lui 0ristos ca relaţie cu semenLeătura0 urmarea lui Hristos se face prin iu+ire$ Dovada că ,l urme# o fac prin faptul că mdesc!id faţă de El0 sau că'L las pe El să intre ,n locaşul tainic al sufletului meu$ i aceasta

reali#ea#ă prin iu+ire$ ) 2e mă iue$%e cine"a, "a păzi cu"ân%ul Meu $i 0a%ăl meu îl "a iui "#m "eni la el $i l#ca$ la el "#m (ace 87oan, ?I, AF9. *ar această iubire nu rămâne numai întrdirecţie ascendetă ca fiind îndreptată spre 7isus 0ristos, nici numai o direcţie descendentă în senscă mă las pătruns, de iubirea lui 0ristos, ci în măsura în care această iubire ia o direcţie ascendentsau descendentă, în aceeaşi măsură ea trebuie să fie e=ercitată şi pe linie colaterală, adică îndreptaspre orice om. ) 2acă zice cine"a iuesc pe 2umnezeu, iar pe (ra%ele său îl ură$%e, mincines%e pen%ru că cel ce nu iue$%e pe (ra%ele său, pe care-l "ede, nu p#a%e să iuească p2umnezeu, pe care nu-l "ede 87 7oan, I, AE-A>9.

rin această iubire, lepădarea de sine primeşte un sens universal şi se lea!ă or!anic de cea de-a do

condiţie a urmării lui 0ristos: )luarea crucii 82arcu, B, FI9. ?u e "#ra numai de lepădarrăului din pr#pria pers#ană, ci să ia crucea, adică *reu%ăţile pe care le în%âmpină cre$%inrealiza% în ine $i deschis (aţă de #rice pers#ană, pen%ru a duce # lup%ă ne##si%ă, de a (ace d#rice #m, un #m de ine $i de a-l pune în si%uaţia de-a se dărui câ% mai deplin pen%ru inele lum7ubirea adresată celui ce-mi !reşeşte, sau faţă de cel ce refuză să intre în le!ătura de iubire cu minprimeşte sens printr-o insistenţă de iubire ce i-o adresez, ca pe o iubire care are nevoie de iubirea lsau ca pe o iubire care se revarsă în valuri de iubire pentru a trezi în orice om iubirea şi a-l obliparcă să se manifeste şi el cu iubire.

uirea %a nu mai ţine c#n% în aces% caz de *re$eala semenului, sau de anumi%e sen%imen%e ale l(aţă de %ine, ci-l iue$%e pe aces%a ca pe un (ra%e, (ără ca aceas%ă iuire să de"ină slăiciune, irui%#are a urii $i aducerea iuirii semenului la acela$i numi%#r cu iuirea %a, în perspec%i"s%a%#rniciei în ine.

cest sens universal al lepădării de sine îl putem înţele!e, dezbătând un te=t oarecucontradictoriu:. ) 2acă "ine cine"a la mine $i nu ură$%e pe %a%ăl său $i pe mamă $i pe (emeie $i pc#pii $i pe (raţi $i pe sur#ri, încă $i su(le%ul său, nu p#a%e (i ucenic al meu 8%uca, ?I, AK9. aces% %eC% e "#ra de # c#n$%iinţă m#rală %rează $i mus%ră%#are, care în neaccepţiunea (ap%ei rese mani(es%ă în smerenie, parcă luând p#ziţie #pusă (aţă de %ine însuţi. *ar aceasta nu înseamnă

dispreţuire a eului, ci o corectare a lui, fiindcă nu e vorba de o ură a persoanei care trebuie iubită, de fapta eului, sau în neaccepţiunea manifestărilor eului, care se identifică cu răul, dar nu perspectiva condamnării eului, ci a anulării faptei rele cu care s-a identificat, în aşa fel, încât, felul acesta s-ar anula între! eul rău.

ceastă anulare a eului răului în favoarea desăvârşirii binelui nu se manifestă pe un plan individuci pentru cel ce vrea să devină ucenicul lui 0ristos, trebuie să devină un imperativ de-a corecta erău, al celor din "ur 8tatălui, mamei, fratelui, surorii, copiilor, etc9, adică de-a le urî acestora epăcatului, eul neaccepţiunii binelui pentru care 0ristos s-a "ertfit şi a duce o luptă necontenită pent



ca din cenuşa omului lor vechi să răsară omul cel nou, schimbat, transformat prin har, în perspectiunei vieţi noi lipsită de păcat şi dăruită semenilor lor.

1tabilind e=act sensul lepădării de sine şi a lepădării de lume 6 după învăţătura creştină 6 remarcăcă e=istă o identificare între lepădarea de sine şi lepădarea de lume, prin faptul că în 0ristos, ambele cazuri se duce o luptă susţinută de eliminare a oricărui rău şi de cultivare a binelui$ atât pplan individual, cât şi pe plan universal. @e*ă%ura din%re lepădarea de sine $i lepădarea de lume

s%aile$%e p#rnind de la lepădarea de sine $i desă"âr$indu-se în lepădarea de lume $i în măsura care cul%i" inele în lume, reu$esc să mă desă"âr$esc pe mine însumi în ine.*reot Conf$ niv$ Dr$ Actavian *op ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Cruci 'ț

crucea vie ii noastreț

Oricine voieşte să vină după 2ine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-2i urmeze 2ie82arcu B, FI9.

Cu aceste cuvinte începe pericopa evan!helică de astăzi.

n 'echiul 3estament se vorbeşte despre umbra Crucii sau închinarea ei prin diferite obiecte, cumfost toia!ul lui 2oise, sau stâlpul pe care a fost atârnat şarpele de aramă$ prin diferite semne salucrări, cum a fost binecuvântarea fiilor lui 7osif de către bunicul lor, 7acov, braţele întinse ale l2oise în timpul luptei cu amalechiţii sau semnul care s-a pus pe fruntea celor aleşi în vedenprorocului 7ezechiil.

rin 1fânta (van!helie de astăzi, ni se dă să înţele!em că 1fânta Cruce are şi un înţelduhovnicesc. n cru!ul unui an, această evan!helie se citeşte de două ori: în duminica a treia d



ostul mare şi în duminica după înălţarea 1fintei Cruci 8duminica de astăzi9. ceasta înseamnă #iserica noastră pune o deosebită stăruinţă să ne facă să pricepem înţelesul duhovnicesc al crucii.

Care este acest înţeles duhovnicesc al crucii< nţelesul duhovnicesc al crucii este acela de a urma l7isus 0ristos. (l a fost pri!onit din fra!edă pruncie şi până la moarte, însă a purtat această pri!oacu smerenie şi cu multă dra!oste pentru neamul omenesc.

Cum să-7 urmăm< *esi!ur că firea noastră pământească se cutremură în faţa acestei întrebări.@oi suntem mereu porniţi să adunăm bo!ăţii peste bo!ăţii, de dra!ul de a le avea, şi de dra!desfătărilor pe care ni le oferă aceste bo!ăţii. 0ristos, *omnul, însă ne zice: 'ai vouă, bo!aţilor, vă luaţi pe pământ mân!âierea voastră 8%uca K, AI9.

@ouă ni se pare că, dacă trupul nostru este suprasaturat de toate plăcerile şi bunătăţile acestei vietoate sunt bune şi la locul lor, dar *omnul zice: 'ai vouă, celor ce sunteţi sătui acum, că veflămânziL. *e multe ori ni se pare că veselia este un scop al vieţii şi că râsul este o scăpare, d0ristos ne spune: 'ai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plân!e şi vă veţi tân!ui 8%uca K, A>9.

*e câte ori nu ni se pare că suntem mai sănătoşi, mai bucuroşi şi mai fericiţi, dacă cei din "urnostru ne laudă şi ne prea măresc, iar 7isus *omnul ne zice: 'ai vouă, când toţi oamenii vă vvorbi de bine. Căci tot aşa făceau prorocilor mincinoşi părinţii lor 8%uca K, AK9.

cestea toate nu sunt lucruri în faţa cărora se tulbură firea noastră pământească<@u este oare mai asi!urată mântuirea săracului, decât aceea a bo!atului, căruia tocmai bo!ăţiileplăcerile acestei lumi trecătoare îi dau mi"loace şi prile"uri pentru păcate<

@oi, oare, nu am simţit ceva deosebit în sufletul nostru, când am înlăturat cu blândeţea noastră,ceartă, sau când inima ne-am putut-o păstra curată în faţa vreunei ispite, sau când am putut împăprintr-o vorbă bună pe aproapele nostru< *esi!ur că da.

n 'ieţile 1finţilor ni se spune că mucenicii şi sfinţii simţeau, în locul durerilor şi al chinurilor,plăcere şi o dulceaţă ce nu se poate spune în cuvinte, tocmai pentru că erau chinuiţi pentru credinlor vie în 7isus 0ristos, *omnul nostru.

m suferit noi oare, vreodată, pentru dreptate< *acă dreptatea a fost într-adevăr cu noi, nu se poasă nu fi simţit ne!răita plăcere şi dulceaţă simţită de sfinţi şi de mucenici.

*e multe ori, în familie, durerea, suferinţa şi necazurile ce se ivesc fac ca toţi membrii familiei să cunoască între ei, să se le!e şi să se contopească, prin dra!ostea cea mare, dra!ostea dumnezeiasccare nu are mar!ini.

#ine, dar aceasta înseamnă că durerea, suferinţa şi necazurile nu sunt tocmai o nefericire cum ni s-părea. nseamnă că firea noastră nu are temei să se răzvrătească şi că cele nouă fericiri suadevărate şi nu închipuiri ele realizându-se şi aici pe pământ.



2ântuitorul 7isus 0ristos s-a suit în munte 82atei >, ?9, pe muntele numit al fericirilor şi acolodat fericirile ca învăţături pentru ucenicii 1ăi, zicând: 5ericiţi cei săraci cu duhul..., fericiţi cei plân!..., fericiţi cei blânzi..., fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate..., fericiţi cmilostivi..., fericiţi cei curaţi cu inima..., fericiţi făcătorii de pace..., fericiţi cei pri!oniţi pentdreptate..., fericiţi veţi fi voi când vă vor ocări şi vă vor pri!oni... 82atei >, F-??9.

'orbind despre purtarea Crucii *omnul 7isus 0ristos cuprindem toate cele nouă fericiri arătate m

sus într-una sin!ură şi anume: Oricine voieşte să vină după 2ine să se lepede de sine, să-şi crucea şi să-2i urmeze 2ie.

0ristos nu pentru 1ine a purtat Crucea, ci pentru a noastră mântuire. #iserica noastră cultivă !ândle!ăturii dintre oameni. *upă cuvintele 1fântului postol avel: noi suntem părţi, mădulare, aaceluiaşi 3rup tainic, sau cum zice însuşi 2ântuitorul: toţi una suntem. @u se poate să te doaceva şi să nu simţi durerea în tot trupul. #ucuria nu poate să fie simţită numai de o parte din n3ot aşa şi în #iserică noi suntem toţi una, luând parte şi la bucuriile şi la durerile altora.

şadar, crucea duhovnicească şi purtarea ei, urmând pe *omnul 7isus 0ristos, înseamnă: a fi una

cei din familia ta şi cu toţi cei din obştea în care trăieşti, a primi necazurile şi durerile în aşa fel, din ele să-ţi faci scară de înălţare sufletească şi a lucra pentru mântuirea altora, cum a lucr2ântuitorul, fără a aştepta lauda altora.

3oţi avem de purtat o cruce. *acă inimile ar începe o dată să vorbească, nu ar mai a"un!e niciodasă se oprească, pentru că fiecare îşi are crucea sa, care mai !rea, care mai uşoară, care mai marcare mai mică. Jnde o ducem, cum o purtăm< Crucea durerilor are atâtea drumuri în faţa sa. %espoţi rătăci şi atunci, crucea se preface în piatră şi te macină, te distru!e. *omnul ne-a arătat drumucând zice: ...să-2i urmezi 2ie.

(l pentru noi a purtat crucea, iar noi trebuie s-o purtăm şi pentru alţii. %ui să- 7 urmăm, căci (l vîndulci rănile tăiate de cruce, tuturor celor ce-% vor urma. min.



"r!im$ *lacide Deseille ' 9-ntuirea prin Cruce

redica a cincea la sărbătoarea înălţării 1fintei Cruci. 2ântuirea prin Cruce

n fiecare duminică, la Jtrenie, după citirea (van!heliei învierii, se cântă un tropar consacrdeopotrivă 1fintei Cruci şi învierii care începe cu cuvintele: nvierea lui 0ristos văzând, să nînchinăm...L. *a, vedem cu adevărat învierea lui 0ristos în timpul slu"bei de duminică ce reprezino sărbătoare de aşte săptămânală. 7mediat după aceea, se adău!ă: Crucii 3ale, ne închinăm0ristoase şi 1fântă învierea 3a o lăudăm şi o slăvimL. uţin mai încolo, în acelaşi tropar, continuă: Că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumeaL.

'edem aşadar cât de strâns le!ate sunt Crucea şi învierea, reprezentând cele două faţete ale tainmântuirii. 'um anume a de"eni% 'rucea ins%rumen%ul mân%uirii n#as%re n ce (el a de"eni% e



iz"#r de ucurie care se re"arsă pes%e %#a%ă lumea, pes%e %#ţi cei care au accep%a% să recun#ască 'ruce ins%rumen%ul mân%uirii l#r

tunci când l-a creat pe om, *umnezeu i-a dat acestuia suflare de viaţă, un suflet nemuritînzestrat cu liber arbitru, cu libertate, fiindcă *umnezeu a vrut ca omul să-% poată iubi în mod libn prima carte a #ibliei, în 5acerea, omul apare ca scop al creaţiei: *umnezeu a pre!ătit universîntre!, tot cosmosul şi apoi pământul cu toate speciile ve!etale şi animale care îl populează pent

ca omul să stăpânească peste ele, să fie cântăreţul, preotul creaţiei, să înalţe toate acestea sp*umnezeu, iubindu-şi în mod liber Creatorul. Celelalte făpturi, care nu au un suflet nemuritor, nu puteau iubi în mod liber Creatorul. *esi!ur, într-o anumită măsură, întrea!a creaţie îl iubeşte *umnezeu şi cântă slava %ui doar prin simpla sa e=istenţă şi ascultând de Creatorul ei, dar ascultâde (l în mod necesar, conformându-se fără conştiinţă sau libertatea le!ilor pe care *umnezeu leimprimat naturii. !mul însă es%e înzes%ra% cu lier%a%e, (iindcă are un su(le% spiri%ual $i nemuri%#2umnezeu i-a dărui% lier%a%ea de#arece sc#pul creaţiei era să eCis%e # (ăp%ură care să-@ p#aiui pe 2umnezeu, care să p#a%ă (i în c#muniune de iuire cu )l, $i pe care 2umnezeu să # p#a(ace păr%a$ă la pr#pria sa na%ură. ces%a es%e sc#pul creaţiei. Şi în (#nd, 6ris%#s, 'u"ân%ul l2umnezeu 'are Şi-a asuma% (irea n#as%ră #menească es%e de (ap% sc#pul creaţiei, "#m "edea cu

anume $i de ce.

*in păcate, foarte repede, omul şi-a întrebuinţat prost libertatea cu care a fost înzestrat: în loc săfolosească pentru a răspunde 3atălui ceresc cu iubire la iubirea %ui, el s-a revoltat împotriva l*umnezeu, nu a ascultat de (l, săvârşind astfel un act de mândrie. ;i cum omenirea nu estepuzderie de indivizi, deoarece omul a fost creat după chipul lui *umnezeu, după chipul reasfin3reimi 8în vreme ce o specie ve!etală sau animală este o mulţime de indivizi9, omenirea întreaeste în plan natural, datorită acestei creări a sa după chipul lui *umnezeu, un ansamblu de fiinsolidare$ omenirea întrea!ă care a e=istat de-a lun!ul timpurilor, de la ori!ini, şi care va e=ista pân

la sfârşitul lumii, nu este deci o infinitate de indivizi, fiindcă a fost creată după chipul l*umnezeu, ci alcătuieşte de"a un trup. ;i din această cauză, păcatul lui dam nu l-a privit numai pdam ca individ, fiindcă, într-o anumită măsură, el era de"a solidar cu toată omenirea care avea iasă din el şi de aceea, din vina sa, datorită despărţirii lui voite şi libere de *umnezeu, şicompromis, ca să spunem aşa, toţi urmaşii, întrea!a-i descendenţă.

1finţii ărinţi numesc omenirea întrea!ă un dam colectiv, iar 1fântul Hri!orie de @Yssa vede în sin!ura oaie rătăcită în căutarea căreia a venit 0ristos în lume.

#ineînţeles că nu toţi oamenii sunt vinovaţi de !reşeala lui dam$ însă acesta le-a transmis o fi

omenească ranită, care de îndată ce este primită de fiecare dintre noi la naştere nu mai este o fialtoită pe *umnezeu, nu mai este o fire însufleţită de ener!iile necreate ale lui *umnezeu, ci uasupra căreia satana are de"a o anumită putere. cest păcat a fost numit în Occident păcatori!inarL. 2a"oritatea 1finţilor ărinţi nu îl numesc aşa, ci doar păcatul protopărinţilor noştriL.

rin !reşeala lui dam, pe care din păcate toţi urmaşii săi au imitat-o mereu, dezbinarea şi duşmănau pus stăpânire pe omenire. Când citim primele capitole din cartea 5acerii, care rezumă, în ima!isimbolice, milenii de istorie reală, vedem că pornind de la !reşeala lui dam, toţi urmaşii lui apăcătuit până când s-a a"uns la potop, la împrăştierea acestei omeniri care ar fi trebuit să fie mer

unită ca un sin!ur popor.



*umnezeu a vrut să repare acest păcat al lui dam pe care îl cunoştea din veşnicie, deoarece vede totul într-o clipă veşnică şi pentru (l nu e=istă succesiune. cest lucru depăşeşte toaconcepţiile noastre, tot ce ne putem noi închipui, însă *umnezeu vede totul ca într-o sin!ură clipveşnică, şi (l văzuse din veşnicie păcatul lui dam, de aceea hotărâse să-l remedieze, să-l îndrepprin întruparea, moartea şi învierea %o!os-ului 1ău.

ntruparea, răsti!nirea şi învierea lui 0ristos au fost pre!ătite de *umnezeu încă din momentchemării lui vraam. cesta a fost primul pas spre mântuirea omenirii pe care *omnul a vrut săinstaureze şi pe care o prevăzuse chiar din momentul în care vedea, din veşnicie, că omul nu ecredincios planului 1ău de iubire.

stfel, la capătul lun!ii istorii pe care ne-o povesteşte 'echiul 3estament, 0ristos, Cuvântul l*umnezeu, 5iul lui *umnezeu, cea de a doua ersoană a 1fintei 3reimi, 1-a întrupat, ;i-a asumfirea noastră omenească. (l a luat suflet şi trup omenesc, însă acest suflet şi acest trup nu alcătuiaupersoană omenească: 0ristos este în mod nedespărţit *umnezeu şi om, 5iul lui *umnezeu, cea dedoua ersoană a 1fintei 3reimi şi om, însă firea 1s omenească, acest trup şi acest suflet nu au

personalitate proprie, ci au personalitatea 5iului lui *umnezeu, 5iul lui *umnezeu fiind în e!amăsură *umnezeu adevărat şi om adevărat.

sumându-şi aşadar această fire omenească aşa cum devenise ea după căderea în păcat a lui daşi după nesfârşita serie de păcate care alcătuiseră istoria omenirii, 0ristos$ a luat asupra 1a păcatomului.

#ineînţeles că (l nu era păcătos, deoarece, ca 5iu al lui *umnezeu, în calitate de om, (l nu putdecât să trăiască cu sufletul 1ău omenesc, cu inteli!enţa şi voinţa 1a omenească această condiţie d

5iu a lui *umnezeu care era condiţia 1a veşnică din sânul reasfintei 3reimi$ iar în sânul 1fint3reimi, 5iul primeşte veşnic de la 3atăl firea cea dumnezeiască. 3atăl îi dă tot ce este 5iului, precuşi 1fântului *uh. 5iul primeşte totul de la 3atăl, 5iul este întru totul orientat spre 3atăl, este înttotul 5iu în sensul cel mai profund al cuvântului, după cum 3atăl este din veşnicie izvorul oricărpaternităţi şi 3atăl nostru.

n acest trup şi în acest suflet omenesc, cu inteli!enţa şi cu voinţa 1a omenească, 0ristos ;iasumat omenirea cu toate consecinţele păcatului, care erau suferinţă şi moartea. 2ântuitorul 0ristle-a trăit pe toate, însă cu sufletul 1ău de 5iu, deoarece inteli!enţa şi voinţa 1a omenească nu putedecât să adere în mod concret la acest duh fiesc care îi era caracteristic în sânul reasfintei 3reim

;i din această cauză, asumându-;i firea noastră omenească, care repet, nu este o multitudine indivizi, 0ristos cuprindea de"a în (l întrea!a omenire. ;i în (l, omenirea întrea!ă se împărtăşea, mod virtual, din sentimentele 1ale fieşti faţă de 3atăl. n felul acesta, 0ristos a făcut din suferinţădin moarte, care erau semnul consecinţelor despărţirii omului de *umnezeu, semnul totarenunţări la sine, al renunţării totale la eu.

n calitate de om, 0ristos nu avea euL, (l era 5iul lui *umnezeu, însă folosindu-se de voinţa omenească, 5iul lui *umnezeu a făcut din suferinţa şi din moartea 1a semnul iubirii celei mdesăvârşite faţă de 3atăl, faţă de oameni, semnul unei supuneri fieşti, pline de iubire faţă de 3at

1ău, supunere şi iubire care, în firea 1a omenească, în voinţa 1a omenească de om, er



răsfrân!erea, traducerea în limba omenirii păcătoase a iubirii 1ale fieşti faţă de 3atăl, care este via1a cea veşnică din sânul 1fintei 3reimi.

(l a distrus astfel suferinţa şi moartea, deoarece devenind semnul iubirii celei mai desăvârşite 3atăl, precum şi semnul iubirii celei mai desăvârşite de oameni, suferinţa şi moartea se ne!au şi desfiinţau reciproc: 2ai mare dra!oste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pupentru prietenii săiL 87oan ?>, ?F9, le-a spus (l ucenicilor în cuvântarea de după Cină. 5ăcând

felul acesta din suferinţa şi din moartea de pe Cruce semnul iubirii 1ale fieşti desăvârşite faţă 3atăl şi al iubirii 1ale de oameni, iubire care era în acelaşi timp şi o comuniune cu iubirea 3atălpentru omenirea întrea!ă, pentru toţi oamenii, 0ristos a zdrobit din interior, a nimicit suferinţa moartea şi crucea, pentru ca ele să devină semnele învierii şi biruinţei definitive ale 'ieţii.

nvierea asta este: distru!erea tuturor consecinţelor păcatului, a suferinţei şi a morţii, deoarece 5ilui *umnezeu le-a schimbat sensul şi însemnătatea. *e aceea a venit prin Cruce bucurie la toalumeaL.

*a, pentru că datorită puterii *uhului 1fânt pe care l-a trimis peste #iserică în ziua Cincizecimii

pe care îl trimite peste fiecare dintre noi în ziua când suntem botezaţi, 0ristos ne-a dat şi noputerea de a face la rândul nostru din suferinţele şi din moartea noastră, din prezenţa Crucii stoate formele ei în viaţa noastră, semnul renunţării celei mai depline la eu, la propriul e!o, semndăruirii noastre celei mai depline faţă de 3atăl şi în acelaşi timp, faţă de fraţii noştri, oamenii.

*a, prin Cruce a fost schimbat însuşi sensul suferinţei noastre, dacă vrem şi dacă suntem de acord acceptăm acest lucru, iar 1fântul *uh, Care ne-a fost revărsat în inimi şi Care ne întipăreşte acoloatracţie pentru aceasta, ne dă sensul Crucii şi sensul condiţiei noastre de fii ai lui *umnezeu. *upcum spune 1fântul postol avel, 1fântul *uh stri!ă în inimile noastre vva, ărinte+L 8Halateni

K9. (i bine, dacă la acest imbold pe care *uhul ni-l imprimă în inimi consimţim, dacă facem cadevărat din toate crucile noastre zilnice, din toate formele prin care suferinţa îşi face loc în vianoastră şi din însăşi moartea noastră semnele renunţării la orice formă de e!ocentrism, la oriînchidere în individualitate, la voinţa de stăpânire şi de posedare a eului nostru, pentru a fi pe deplo iubire fiască faţă de 3atăl şi iubitori faţă de fraţii noştri, oamenii, atunci, suferinţa este învinsăînvierea se face de"a prezentă în chip tainic în inimile noastre, de unde va străluci în ziua arusiei a învierii de apoi, la sfârşitul veacurilor.

3aina Crucii cuprinde toate aceste aspecte şi din aceste motive, a venit prin Cruce bucurie la toalumeaL. Crucea este instrumentul mântuirii noastre şi, prin aceasta, instrumentul bucuriei şi

învierii noastre. 3atălui şi 5iului şi 1fântului *uh, Care au conceput acest minunat plan de mântuia omului şi l-au împlinit prin "ertfa lui 0ristos şi în acelaşi timp, prin puterea *uhului 1fânt, 3reim1finte 7 se cuvine toată slava în vecii vecilor. min.

'ununa inecu"ân%a%ă a anului cre$%in, redici la duminicile $i sără%#rile anului li%ur*i)di%ura 2#C#l#*ia



I*S Irineu *op'8istriţeanul ' *redică la Duminica după Înăl area Sfintei Cruciț

*reptmăritori creştini, 1fânta Cruce este altarul de "ertfă pe care s-a adus "ertfa împăcării noastre *umnezeu pentru a ne mântui sufletul. 3ocmai de aceea, prin cuvintele (van!heliei ce s-a ciastăzi, 2ântuitorul ne adresează o chemare dulce, zicând: Oricine voieşte să vină după 2ine, să lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-2i urmeze 2ie 82c. B, FI9.

e 0ristos l urmăm renunţând la sinea noastră e!oistă, suferind cu bucurie pentru (l însemnându-ne adeseori cu semnul 1fintei Cruci. Când ne închinăm recunoaştem importanţa Cru

şi în acelaşi timp, se naşte în noi conştiinţa că am fost răscumpăraţi de 5iul lui *umnezeu şi suntechemaţi să-% urmăm pe (l, oricât ne-ar costa acest lucru.

*e asemenea, când ne facem semnul Crucii mărturisim le!ătura noastră cu 0ristos şi totodată, e=primăm convin!erea că, numai predându-ne %ui viaţa noastră, putem avea parte de darurile /ert1ale răscumpărătoare.

7ubiţi credincioşi, 1fânta Cruce este un simbol preferat pentru credincioşii ortodocşi. (a apare paproape toate lucrurile folosite în slu"ba lui *umnezeu: biserici, altare, veşminte şi cărţi. n timp

1fintei %itur!hii, noi facem semnul Crucii de nenumărate ori. n pravila noastră personală,



închinăm dimineaţa şi seara, înainte şi după ru!ăciunile noastre. poi, ne închinăm în ispite, prime"diile fizice, înainte de a face o acţiune şi de a întreprinde ceva important.

Obişnuinţa de a ne face semnul Crucii am moştenit-o de la părinţi şi strămoşi. entru noi, care arămas în tradiţia creştinismului de la început, a ne închina înseamnă a ne face semnul Crucii.

ncă din primele veacuri creştine, credincioşii se însemnau cu semnul Crucii şi cu multă evlavie

puneau pe lucrurile şi locaşurile lor de cult, arătând prin aceasta că cinstita Cruce este semnul prcare se recunosc închinătorii creştini. Cu crucea în mână sau pe piept, au mers spre mormânt sutede mii de martiri ai reli!iei creştine.

1emnul Crucii se vedea în catacombe şi despre el vorbesc atât de frumos scrierile vechi creştin1criitorul bisericesc 3ertulian 8ZAAE9 arată că înainte şi în timpul treburilor, intrând şi ieşinîmbrăcându-ne şi înainte de culcare, noi ne însemnăm fruntea cu semnul Crucii.

1fânta Cruce este o puternică armă de biruinţă asupra diavolului şi asupra oricărei potrivnicS(ân%ul n%#nie cel mare AY3&+B spune un#r (il#z#(i elini H?#i, în numele lui 6ris%#s '

răs%i*ni%, *#nim pe %#ţi dia"#lii de care "#i "ă %emeţi ca de ni$%e dumnezei. >nde se (ace semn'rucii, slăesc "răi%#riile $i înce%ează (armeceleF.

! as%(el de c#n"in*ere a"ea $i S(ân%ul 'hiril al erusalimului AY38+B care zice Hrecum câine(u*e de ăţul cu care a (#s% l#"i%, %#% a$a dracul (u*e de 'rucea care îi amin%e$%e că prin ea a (#irui%F.

ar S(ân%ul #an Kură de ur AY4NB îndeamnă H/aceţi semnul 'rucii pe (aţă $i pe inim"#as%ră $i dia"#lul "a (i irui%, pen%ru că în 'ruce es%e saia care l-a s%răpuns $i pumnalul care

a răni% m#r%alF.S(ân%ul 'hiril al erusalimului îl rec#mandă chiar $i împ#%ri"a "răma$il#r Hune credinţa 'ruce ca %r#(eu c#n%ra cel#r care se împ#%ri"esc spusel#r %ale 'ând "rei să discuţi cu cnecredinci#$i despre 'rucea lui 6ris%#s, (ă-ţi mai în%âi cu mâna semnul 'rucii lui 6ris%#s $i %acel ce ţi se împ#%ri"e$%eF.

2ă întreb dacă am cu!etat vreodată cât de bo!at în înţeles este semnul Crucii, aşa cum îl facem ncreştinii ortodocşi. entru a ne face semnul Crucii, noi unim cele trei de!ete de la mâna dreaptă 8cmare, arătătorul şi cel din mi"loc9, iar celelalte două le odihnim în palma mâinii.

n primul rând, noi atin!em fruntea, apoi pieptul şi imediat umărul drept şi cel stân!, zicând: numele 3atălui şi al 5iului şi al 1fântului *uh. %a sfârşit, lăsăm mâna să cadă de o parte, în timp facem o cuviincioasă plecăciune.

Cele trei de!ete care se atin! unul pe altul la vârful lor reprezintă 1fânta 3reime: *umnezeu 3aCare ne-a creat, *umnezeu 5iul Care ne-a mântuit şi *umnezeu *uhul 1fânt Care locuieşte în no3rei ersoane în Jnul *umnezeu, 1fânta 3reime.



e urmă, lăsăm celelalte două de!ete, care reprezintă cele două firi ale lui 0ristos - omenească dumnezeiască - să cadă în palma mâinii spre a arăta că 5iul lui *umnezeu 1-a coborât din cer şidevenit Om pentru a noastră mântuire.

7ată, deci, că făcându-ne semnul Crucii, ne amintim cine este *umnezeu şi ce a făcut (l pentru no*e fiecare dată când ne închinăm, ne aducem aminte de marele preţ pe care *umnezeu l-a plăpentru a ne răscumpăra.

rin semnul S(in%ei 'ruci, n#i eCprimăm, în acela$i %imp, răspunsul n#s%ru la Wer%(a lui 6ris%#$ezând mâna la (run%e, pr#mi%em că prin au%#rul lui 2umnezeu ne "#m s%rădui să-cun#a$%em pe )l cu %#% cu*e%ul n#s%ru. $ezând mâna pe piep%, (ă*ăduim că sc#pul n#s%ru îaceas%ă "iaţă "a (i să-@ iuim pe 2umnezeu cu %#a%ă inima n#as%ră. p#i, a$ezând mâna pumărul drep% $i pe cel s%ân*, pr#mi%em să-@ sluim pe 2umnezeu din %#% su(le%ul $i cu %#apu%erea n#as%ră. n aces% (el, împlinim marea p#runcă ilică HSă iue$%i pe 2#mn2umnezeul %ău din %#% cu*e%ul %ău, din %#a%ă inima %a, din %#% su(le%ul %ău $i din %#a%ă pu%erea %aA2eu%. +, &; M%. 55, 3; Mc. 15, 59B.

n cele din urmă, ne plecăm, spre a recunoaşte că noi şi toată făptura omenească se află sustăpânirea şi îndrumarea lui *umnezeu, în Care trăim şi ne mişcăm şi suntem, cum afirmă 1fântpostol avel în reopa! 85apte ?G, AB9.

*eci, semnul 1fintei Cruci, aşa cum obişnuim să-l facem noi, e=primă în mod elocvent şi plenunele dintre cele mai esenţiale şi fundamentale învăţături ortodo=e ale #isericii noastre: 1fân3reime, ntruparea 5iului lui *umnezeu, porunca biblică a iubirii şi predarea sau supunerea noastlui 0ristos Care, prin 'ruce, cum spune S(ân%ul #an 2amaschin, Ha suu*a% m#ar%ea, a ispăpăca%ul s%răm#$il#r, a dis%rus iadul, a dărui% n"ierea $i a deschis p#rţile aradisuluiF.

1ăvârşit după rânduială, se poate afirma că semnul Crucii concentrează în el, cum s-a spus, miezcredinţei noastre şi este, oarecum, o învăţătură pe scurt a %e!ii creştine. 5ăcându-mi dimineasemnul 1fintei Cruci, spunea un credincios preotului său, simt că îmi mărturisesc ceea ce esfundamental în credinţa noastră ortodo=ă şi mă simt prins în 0ristos, în #iserica %ui, ca mlădiţa viţă.

ceasta o simte orice creştin dreptmăritor, fie făcându-şi semnul Crucii, fie când se închină în fachipului ei. 1imte le!ătura lui cu 0ristos$ simte că, prin *uhul 1fânt, se împărtăşeşte din viaţa şi dbunătatea lui *umnezeu Care, în marea-7 iubire pentru lume, ne-a dăruit pe Jnul-@ăscut 5iul 1

8cf. 7n. F, ?K9$ simte surparea distanţei, a despărţirii de *umnezeu provocată de păcat şi împăcarprin Cel ce ne-a împăcat prin Cruce 8(fes. A, ?K9$ se simte totdeauna ferit de cel rău, prin acesemn, după cum şi cântă #iserica: *oamne, armă asupra diavolului, Crucea 3a ai dat nouă+.

Cei care nu fac semnul Crucii, arată că se ruşinează de 0ristos Cel răsti!nit. *e aceştia şi 5iOmului 1e va ruşina când va veni întru slava 3atălui 1ău cu sfinţii în!eri 82c. B, FB9.

S(ân%ul #an Kură de ur îndeamnă H?u "ă ru$inaţi de 'ruce, ca nu cum"a $i 6ris%#s să Sru$ineze de "#iF. Cei care refuză semnul Crucii, nu numai că nu dau nici o importanţă sân!elui l



0ristos vărsat pentru curăţirea păcatelor noastre, ci se feresc şi să-% recunoască pe (l ca 5iul l*umnezeu şi pe *umnezeu ca 3reime.

ceştia vor fi pedepsiţi, cum arată 1fântul postol avel: 2ulţi se poartă ca duşmani ai Crucii l0ristos. 1fârşitul acestora este pieirea 85ilip. F, ?B-?M9. Cei care se ruşinează de 1fânta Cru8ereticii9, i!norând înţelesul te=telor biblice, confundă semnul Crucii sau pecetea lui *umnezeu semnul fiarei sau cu pecetea lui antihrist 8poc. ?F, ?K-?B$ ?I, M-??9.

1fântul olicarp, episcopul 1mirnei, referindu-se la aceştia, afirmă: Cel ce nu mărturiseşte mărturCrucii, este de la diavolul.

7ubiţii mei, cinstind 1fânta Cruce, noi nu cinstim lemnul, aurul, ar!intul sau materialul din carefăcută, ci l prea mărim pe 2ântuitorul lumii, Care a purtat păcatele noastre, în trupul 1ău, lemn 87 t. A, AI9 şi ne-a izbăvit din tirania iadului şi a morţii.nsemnându-ne chipul cu semnul 1fintei Cruci, primim putere fizică şi spirituală ca să biruim toaobstacolele şi ispitele vieţii, dar în acelaşi timp, ne e=primăm convin!erea că nu e=istă odihnă făosteneală şi nici biruinţă fără luptă.

*acă venerăm cum se cuvine 1fânta Cruce şi ne închinăm cu acest semn binecuvântat, înseamnă noi credem în înviere şi dacă credem în înviere avem certitudinea că dincolo de barieremormântului ne vom întâlni cu *umnezeul învierii.

*e aceea, 0ristos Cel întâi născut din morţi 8poc. ?, >9 încă de acum, în acest veac istoric, cheamă la (l şi prin !lasul (van!heliei, ne spune: Oricine voieşte să vină după 2ine, să se lepede sine, să-şi ia crucea şi să-2i urmeze 2ie 82c. B, FI9. min.



*reafericitul *ărinte *atriar! Daniel ' *redică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

n (van!helia uminicii după 3nălarea %fintei Cruci, 2ântuitorul 7isus 0ristos face referinţă cruce zicând: M !ricine "#ie$%e să "ină după Mine, să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-M

urmeze MieX 82arcu B, FI9. poi, e=plică spunând: M 'ine "#ie$%e să-$i scape "iaţa, # "a pierde, icine î$i pierde "iaţa sa pen%ru Mine $i pen%ru )"an*helie , spune 2ântuitorul 7isus 0ristos, acela"a mân%ui N 82arcu B, F>9. 7ar apoi întreabă: M 'e-i (#l#se$%e #mului să câ$%i*e lumea în%rea*ă dac$i "a pierde su(le%ul Sau ce ar pu%ea să dea #mul în schim pen%ru su(le%ul săuN 82arcu B, FFG9.

(van!helia acestei duminici conţine # mulţime de în"ăţă%uri care se re(eră la sc#pul "ieţii n#as%

pe pămân% $ 2ântuitorul 0ristos ne învaţă că *ria cea din%âi pe care %reuie să # aiă #mul "iaţa pămân%ească es%e mân%uirea su(le%ului , care este mai de preţ decât orice bun trecător dlumea aceasta.

n acest înţeles, (van!helia ne arată taina mântuirii ca fiind asumare a crucii din "iaţa pers#nallepădare de sine $i urmare a lui 6ris%#s.



2umnezeu respec%ă lier%a%ea #mului

0ristos *omnul cheamă sau invită la mântuire pe toţi oamenii, dar nu forţează pe nimeni săurmeze, deoarece respectă libertatea omului. *e aceea, (l zice: Z!ricine "#ie$%e să "ină dupMine , să se lepede de sine, să-$i ia crucea $i să-Mi urmeze MieX 82arcu B, FI9. *umnezeu doreş

ca omul să răspundă chemării la mântuire în mod liber, pentru că mân%uirea înseamnă iuire (ade 2umnezeu $i iuire (aţă de apr#apele eCprima%ă în m#d lier. rin urmare, noi putem ascultăm de *umnezeu sau să fim nepăsători, să-% căutăm sau să-% i!norăm, chiar să afirmăm că nu e=istă ori că cerul şi pământul ar fi doar rezultatul întâmplării sau al hazardului, nu creaţia l*umnezeu. Cu alte cuvinte, omul poate răspunde la iubirea lui *umnezeu sau o poate refuza, poadobândi mântuirea sau poate pierde mântuirea, se poate uni cu *umnezeu sau se poate despărţi (l.

n acest sens, 0ristos *omnul spune: Z!ricine "#ie$%e să "ină după MineX 82arcu B, FI9. *avoieşte cineva să se mântuiască, vine la 0ristos, ascultă cuvântul lui *umnezeu şi îl împlineşte fapte bune. %ibertatea omului ca persoană creată după chipul ersoanelor divine este respectată nsuşi *umnezeu, întrucât lier%a%ea es%e # c#mp#nen%ă esenţială a demni%ăţii pers#anumane. 2ântuitorul 7isus 0ristos ne arată că mântuirea omului este o lucrare bazată pe # pr#punelieră a lui 2umnezeu 'el "e$nic de a dărui #mului "iaţă "e$nică $i pe răspunsul lier al #mulla in"i%aţia lui 2umnezeu. stfel, 0ristos *omnul vrea să spună:Me voie*te cineva să vină dup

ineN, se va mântui, dar dacă nu voieşte, nu se va mântui, întrucât nu intră în mod liber întrle!ătură de viaţă eternă cu *umnezeu, izvorul vieţii veşnice.

şadar, putem spune că #mul es%e lier să %răiască duh#"nice$%e după chipul lui 2umnezeu '"e$nic $i să d#rească "e$nicia sau să trăiască doar trupeşte şi să se afirme până la mormânt, crezâcă după moartea trupului nu mai este nimic, nici o formă de e=istenţă a persoanei umane, adicăsufletului.

2e ce %reuie să urmăm lui 6ris%#s

2arul cel mai mare pe care îl p#a%e cău%a su(le%ul credinci#s es%e "iaţa "e$nică, deoarece oamesunt creaţi după chipul reasfintei 3reimi Celei veşnice 8cf. 5acere ?, AK9. ntrucât Hristos es



deodată Dumne#eu şi Am0 are ,n El viaţa veşnică0 după cum spune (l surorilor lui %azăr, 2arta2aria, zicând: M )u sun% în"ierea $i "iaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă "a muri, "a %răiX 87o??, A>9. *eci, chiar dacă va muri omul cu trupul, va fi viu cu sufletul, dacă se uneşte cu 0ristos prcredinţă, prin 1fintele 3aine şi prin fapte bune.

'ând urmăm lui 6ris%#s, nu mer*em după un #m muri%#r, ci după 2umnezeu 'el "e$nic 'are Sa (ăcu% !m pen%ru ca pe #amenii pămân%eni $i muri%#ri să-i ducă la în"iere $i la "iaţă "e$nicne%recă%#are $i nelimi%a%ă.

@epădarea de sine elierare de e*#ism pen%ru a iui (ără pa%imă

(van!helia de astăzi ne arată că pentru a urma lui 0ristos avem nevoie de lepădarea de sine$ 'înseamnă aceas%ă lepădare de sine 'e înseamnă aceas%ă ne*are de sine ?u înseamnă #aredepers#nalizare 'um să ne lepădăm de n#i în$ine când ne iuim pe n#i în$ine a%â% de muîncâ% ui%ăm de 2umnezeu $i de semenii n#$%ri

@epădarea de sine pe care Mân%ui%#rul isus 6ris%#s ne-# cere înseamnă schimarea (elului de

(i $i de a "ieţui, adică să nu mai %răim în m#d e*#is%, numai cu *ândul la n#i în$ine, ci mai în%să ne *ândim la 2umnezeu, z"#rul "ieţii n#as%re, $i la cei din urul n#s%ru, părinţi, (raţi, "ecin#ameni săraci, #lna"i, neau%#raţi $i, as%(el 0 de la iuirea de sine e*#is%ă sau pă%ima$ă, să %recela iuirea s(ân%ă de 2umnezeu $i de semenii n#$%ri.

7ubirea de *umnezeu şi de semeni ne a"ută să ieşim din închisoarea e!oistă a sufletului nostru. esenţă, lepădarea de sine ,nseamnă desc!iderea sufletului nostru pentru ca iu+irea sf-ntă a l

Dumne#eu sau !arul Lui să lumine#e viaţa noastră0 iar noi să transmitem această iu+isemenilor noştri$ ceastă lepădare de sine pentru a dobândi o iubire nepătimaşă este, de fapt,înviere din mormântul e!oismului şi o bucurie de comuniune cu *umnezeu, în ru!ăciune, şi oamenii, în fapte bune. stfel, lepădarea de sine ne au%ă să urmăm lui 6ris%#s pe calemân%uirii. Ca atare0 viaţa lui Hristos devine iaţa vieţii noastre$

6ris%#s schimă crucea n#as%ră în ucurie a în"ierii



n acest înţeles, 1fântul postol avel spune: M ?u mai %răiesc eu, ci 6ris%#s %răie$%e MineN 8Halateni A, AE9, sau M ar mie să nu-mi (ie a mă lăuda decâ% numai în 'rucea 2#mnuln#s%ru isus 6ris%#s, prin care lumea es%e răs%i*ni%ă pen%ru mine, $i eu pen%ru lume N 8Halateni?I9. Cu alte cuvinte, el vrea să spună: nu mă laud cu ceea ce (ac eu, ci cu ceea ce (ace 2umnezecu mine $i prin mine; mă laud cu harul lui 2umnezeu care l#cuie$%e $i lucrează în mine, nu c

pu%erea mea limi%a%ă, nu mă încred în *ândirea mea e*#is%ă, plină de sine, ci în înţelepciunea l2umnezeu ară%a%ă în 6ris%#s 'el răs%i*ni% $i în"ia%. dică prin puterea Crucii lui 0ristos, ca iubismerită şi "ertfelnică, se răsti!neşte ceea ce este e!oist, lumesc şi păcătos în om, ca să pătrundă sufletul lui sfinţenia lui *umnezeu. 'ând cerem ier%area păca%el#r , ne curăţim de păca%e, c#mp#r%area n#as%ră e*#is%ă, iar când cerem lui 2umnezeu să ne miluiască, mila @ui sau iuir@ui mil#s%i"ă ne s(inţe$%e $i ne (ace (iinţe iui%#are de 2umnezeu $i de semenii n#$%ri, (ăpa%imă, adică (ără d#rinţă de a"ere, de s%ăpânire $i de sla"ă lumească.

ceas%ă s(inţire prin 'ruce, ca răs%i*nire a e*#ismului din n#i $i în"iere sau ridicare la # iuicura%ă, es%e r#dul lepădării de sine $i al pur%ării 'rucii în urmarea lui 6ris%#s. @umai astputem spune împreună cu postol avel: Zn#i a"em *ândul lui 6ris%#sX 87 Corinteni A, ?K9, adi!ândim în comuniune cu 0ristos. 'edem că lumea este darul lui *umnezeu, nu produsul întâmplăriar fiecare persoană umană creată după chipul lui *umnezeu are o valoare unică şi veşnică în falui *umnezeu. ceasta înseamnă, de fapt, pre!ătirea pentru urmarea lui 0ristos sau pentru viaţa 0ristos.

0ristos *omnul mai spune că pentru a-7 urma %ui, #mul care se leapădă de sine %reuie să î$i crucea sa. Crucea materială văzută cu ochii trupeşti este un obiect format din două braţe unite: unvertical şi altul orizontal, dar crucea spiri%uală es%e # s%are din "iaţa #mului, care nu se "ede c#chii %rupe$%i, ci se sim%e (iinţial sau duh#"nice$%e. stfel, crucea, în înţeles duh#"nicesc, esc#ns%a%area că ne lipse$%e ce"a, es%e c#n$%iinţa (ini%udinii, adică aspirăm spre in(ini% $i e%ern, dac#ns%a%ăm că sun%em măr*iniţi în pu%ere $i muri%#ri. 'rucea mai înseamnă $i # su(erinprelun*i%ă, # nereu$i%ă care ne-a marca% "iaţa, un d#r neîmplini% sau un ideal nerealiza%. entcineva, crucea poate să însemne o copilărie de orfan în care nu a primit iubirea părinţilor, sautinereţe zbuciumată, sau o căsnicie nefericită. entru alt om, crucea poate să însemne o sărăcpermanentă, o boală incurabilă sau o situaţie !rea din care încearcă să scape cu osteneală mulOricum, pentru mulţi oameni crucea înseamnă o neîmplinire, cum spune poetul: MKi viaa aceastabun pierdut O e n"ai trăit cum ai fi vrutN$



n !eneral, fiecare om are o cruce a vieţii sale, mai uşoară sau mai !rea, o neputinţă de-a realiza deplin un ideal dorit. *ar 0ristos *omnul ne îndeamnă zicând: (iecare să-$i ia crucea sa $i săurmeze @ui. dică, să nu # p#ar%e sin*ur, ci să # p#ar%e cerând au%#rul Său, al lui Hristos Crăstinit şi ,nviat0 Care cu iu+irea Sa milostivă schimă crucea n#as%ră în ucurie în"ierii, transformă suferinţa ,n speranţă0 sinurătatea ,n comuniune şi neputinţa ,n +iruinţă

'ei care au %recu% prin su(erinţă înţele* mai ine crucea al%#ra

Când omul trece prin necazuri şi suferinţă, el se poate apropia sau îndepărta de *umnezeu. *acă se apropie de 0ristos mai mult, cerându-7 a"utorul, cel suferind poate cădea în deznăde"de. 1unt unoameni care, sub povara suferinţei, bolii şi necazurilor, şi-au pus capăt zilelor, deoarece au căzut deznăde"de, adică, slăbind credinţa lor, a slăbit şi răbdarea lor sau puterea lor de a îndu

suferinţa. nsă cei care $i-au pus nădedea în 2umnezeu $i au simţi% pu%erea @ui au %recu% prsu(erinţă, #ală, încercare $i au irui%. *e aceea, 2ântuitorul spune ucenicilor 1ăi: Zn lumnecazuri "eţi a"ea; dar îndrăzniţi. )u am irui% lumeaX 87oan ?K, FF9. *rin simpla sa voinţă sputere0 omul nu poate do+-ndi m-ntuirea sau viaţa veşnică0 deoarece m-ntuirea este uniromului cu Dumne#eu$ Amul are0 deci0 nevoie de autorul lui Dumne#eu ca să poată purcrucea sa0 după cuv-ntul 9-ntuitorului Iisus Hristos5 Z<eniţi la Mine %#ţi cei #s%eniţi împ#"ăraţi, $i )u "ă "#i #dihni pe "#iX 82atei ??, AB9.

De aceea0 c-nd ne ,nsemnăm cu semnul Sfintei Cruci0 spunem5 Z2#amne, au%ă-neX, Z2#amnmiluie$%e-neX, Z2#amne, mân%uie$%e-neX. s%(el, n#i ară%ăm că S(ân%a 'ruce ne duce spre 6ris%'el răs%i*ni% $i în"ia%, ne une$%e cu 6ris%#s 'el ce %rans(#rmă durerea în ucurie, su(erinţa îsperanţă $i nepu%inţa în pu%ere.

Să ne ruăm Domnului Iisus Hristos să ne dăruiască puterea de a căuta m-ntuirea sufletulmai mult dec-t orice +oăţie din lumea aceasta0 adică să do+-ndim Împărăţia iu+irii fericirii veşnice a 2atălui şi a >iului şi a Sf-ntului Du!$

1ă ne a"ute #unul *umnezeu să înţele!em că dacă trecem prin suferinţă, prin necazuri, prin ispiprin tot felul de lipsuri, 6ris%#s 2#mnul 'are cun#a$%e crucea n#as%ră nu d#re$%e ca n#i su(erim, ci ne cheamă să ne apr#piem mai mul% de )l, să simţim au%#rul @ui, să %rans(#rm



sin*ură%a%ea $i su(erinţa n#as%ră în ucuria în%âlnirii cu )l, 'el răs%i*ni% $i în"ia%. 1unt muoameni care, deşi săraci material, sunt foarte bo!aţi în credinţă, speranţă şi iubire, au feţele seninemulţumesc lui *umnezeu pentru toate. nsă întâlnim şi oameni bolnavi revoltaţi, răzvrătiţi, oarecucertându-se cu *umnezeu, pentru că nu pot da sens suferinţei lor, în timp ce alţi #lna"i se r#a*lui 2umnezeu ca să-i au%e, să le curăţească su(le%ul de păca%e $i să-i mân%uiască; să în%ărească iuirea de 2umnezeu $i de semeni. stfel, mulţi oameni care au trecut prin suferinţă devenit mai milostivi. desea, cei care au %recu% prin su(erinţă, sărăcie $i necazuri înţele* mine crucea al%#ra, dar $i cun#sc mai ine au%#rul lui 2umnezeu primi% în "reme de încercare.

Să ne au%e reamil#s%i"ul 2umnezeu să fim nu numai închină%#ri sau cins%i%#ri ai S(in%ei 'rucci $i urmă%#ri ai lui 6ris%#s 'are ne iză"e$%e de su(erinţă $i ne cheamă la ucurie $i pacsu(le%ească, la sla"a mpărăţiei lui 2umnezeu despre care se "#re$%e la s(âr$i%ul )"an*heliei dazi.

*e aceea, ne ru!ăm lui 0ristos zicând:

Z'rucii 0ale ne închinăm, S%ăpâne, $i s(ân%ă n"ierea 0a # lăudăm $i # slă"imX, av-nd credintare că Dumne#eu Zcu 'rucea Sa păze$%e pe p#p#rul SăuX.

"mi



*uterea Sfintei Cruci ' Istorioară

Jn tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus odată la o mănăstire, să-i ceară sfatunui bătrân călu!ăr:

- ărin%e, daţi-mi, "ă r#*, # car%e din care să p#% în"ăţa cel mai ine cum %reuie să (ie un cre$%icum %reuie să *ândească, ce %reuie să (acă; # car%e care să-mi eCplice %#a%e aces%e lucruri

Călu!ărul i-a spus că are o asemenea carte în chilia sa şi s-a dus să o aducă, însă,după câteva clipe, s-a întors ţinând în mână o cruce pe care i-a întins-o tânărului.

'ăzându-l mirat, i-a spus:- 5iule, crucea este cea mai de seamă ,nvăţătură pe care Dumne#eu i'a dat'oomului$



entru noi, Mân%ui%#rul S-a er%(i% pe cruce, ară%ându-ne as%(el ce înseamnă să iue$%i, (iindcă(ăcu% aces% lucru din dra*#s%e pen%ru #ameni.Crucea ,nseamnă tocmai calea pe care omul aune la iu+ire0 adică la Dumne#eu$

Cel ce ştie să-şi poarte crucea, poartă cu el, în acelaşi timp, harul şi iubirea *omnului. *e aceecrucea nu este o povară, ci o bucurie$ când te dăruieşti celui dra!, nu o faci cu tristeţe şi cu reţiner

ci cu bucurie şi entuziasm.Crucea ,nseamnă0 deci0 cura0 ră+dare0 dar0 mai ales0 draoste$

*oreai o carte pe care să o citeşti cu ochii şi a cărei învăţătură să îţi lumineze mintea.

7ată, în schimb, crucea ' o carte pe care o vei citi cu sufletul şi a cărei ,nvăţătură ,ţi va lumin,ntreaa viaţă$

Costac!e Ioanid ' Bu tăia din cruce



e-o lespede rece, din !reu răsuflând,cu umbre ciudate pe chipul său blând,stă frânt de-oboseală bătrânul creştin,dorind să mai !uste un strop de alin.

O clipă-i alear!ă privirea-napoi,cu frunzele smulse din arborii !oi.;i vede prin ceaţă, pe drum de căruţiatâtea icoane din anii trecuţiD

O viaţă de zbucium, de mari suferinţi,şi totuşi de multe şi dra!i biruinţi.*ar crucea, o clipă lăsată acum,adesea prea !rea îi păruse pe drum.

O viaţă întrea!ă să porţi pe !rumazatâtea bat"ocuri şi-atâta necaz.#etanii puţine şi spini îndea"unsDO clipă creştinul se simte pătruns.

O clipă în suflet străbat îndoieliD)Gânde*te"te bineP ar dac"a&i te"n*eliJPCe"i viaaJ Ce"i lumea " un lar' labirint$Brechea te"n*ală P ochii te mintP%ă"nduri pentru lume când lumea nu vreaJ.ai, viaa"i prea veche$$$*i crucea"i prea 'rea;i astfel, c-un umăr de cruce proptit,bătrânul se lasă de somn biruit.

;i iată, în somnul de trudă şi-amar,lumini şi ima!ini în minte-i răsarD(l vede cum în!eri, pe-un vârf de copac,l cheamă pe nume şi semn îi fac.Creştinul tresare. 1e uită mirat,şi-ndată porneşte sub cruce plecat.

e drumul de munte el urcă din nou.;i vântu-i aduce din culmi un ecouD



*ar crucea apasă mai mult, tot mai mult.n piept dă năvală un ne!ru tumult.

) rea 'rea mi"e povara acum la sfâr*it$Ki drumul prea"n'ust e *i prea povârnit$Qadarnic mă lupt, mă îndemn,mă 'răbesc,căci Cerul mereu mai departe"l &ăresc.

1e lea!ănă paşii, avântul e frânt.#ătrânul creştin e căzut la pământ.) i"e peste putere$ Aicea rămân.;i zace-n ţărână sărmanul bătrân.

) =hei, măi cre*tine, se-aude un !las ,prea mare"i povara, prea mult ai de trasPIa barda aceasta *i taie din lemnEu fi fără minte in milă te"ndemnP

Aceasta"i o cruce ce nu poi s"o duci,căci ea"i cea mai lun'ă *i 'rea dintre cruci

Creştinul ascultă îndemnul străin.pucă unealta ce-l scapă de chin.%oveşte în bârnă c-un braţ de voinic.*in cruce retează un picD înc-un pic.

O pune pe umărD încearcă un pas.%oveşte cu barda în ce-a mai rămas.*in nou mai încearcă. ;i-apoi un fior,şopteşte: ) Acuma mi"e mult mai u*or

;i-ndată porneşte pe cale voios,cu crucea scurtată urmând pe 0ristosD

e drum se-ntâlneşte cu cete de fraţişi-i lasă în urmă sub cruce plecaţi.;i astfel, de!rabă, zorind pe poteci,a"un!e la poarta cetăţii de veci.

Ce ziduri de iaspis, topaz şi iacint+Ce porţi sclipitoare de alb mar!arint+



Ce bine e crucea întrea!ă s-o porţi+Ce cântec, ce chiot s-aude-n (den+Ce lar!i mulţumiri într-un dulce refren+Ce zboruri de în!er+ Ce slăvi de lumini+

Ce lar!i curcubee de aur şi crini+Creştinul de-afară, de "ale răpus,cu !reu peste şanţ lemnul crucii şi-a pus şi-ncearcăsă treacă.

Jn pasD înc-un pasDO, cât de aproape al *omnului !las+Jn pasD încă unulD h, pra!u-i deschis+*ar crucea deodatăD se duce-n abisD;i cade bărtrânul în !olul temutD

4ăsplata-i pierdută şi sceptru-i căzut+*ar iatăD ce taină+ (l nu ştie cumDpe lespedea rece, la mar!ini de drum,acolo, c-un umăr de cruce proptit,creştinul acuma din somn s-a trezit.

*ormise o clipă. ;i visul ciudatun somn şi-o lumină din Ceruri i-a dat.#ătrânul se scoală şi simte în piepto flacără nouă şi-un dor înţelept.

Cu !rabă pe umeri povara luând,

priveşte-nainte cu chipul său blândşi crucea îi pare aripă spre zări+h, crucea-i întrea!ă şi fără scurtări+D

cum, el va spune oricui: )Către @aidin crucea credinei nimic să nu taiCu crucea întrea'ă, Iisus, către noi,veni de la /atăl cu sân'e *uvoi$Ki"acum =l din lume, ne"a*teaptă la fel,cu crucea întrea'ă să mer'em spre =l D



Cuetări du!ovniceşti ale Sfinţilor *ărinţi

H'alea lui 6ris%#s es%e 'rucea de (iecare zi. ?imeni nu s-a urca% "re#da%ă la cer prc#m#di%a%e.F (Sf-ntul Isaac Sirul)

J?u p#ţi mer*e (ără cruce în urma 2#mnului ur%ă%#r de cruce; $i %#ţi cei care mer* în urm

@ui mer*, ne*re$i%, cu crucea.F A Sf-ntul 2eofan 3ăvor-tul B7?u 2#mnul (ace pen%ru #m crucea Asu(erinţel#r curăţi%#are ale su(le%ului $i %rupuluiB. Şi #ricâ% de *rea ar (i crucea pe care unii # p#ar%ă în "iaţă, 7c#pacul7din care e (ăcu%ă cre$%e în%#%deauna în pămân%ul inimii lui.7 A Cuv "m+ro#ie de la Aptina B

H'rucea es%e pu%erea lui 6ris%#s care, asuma%ă de n#i, p#a%e %rans(#rma lumea în paradis.F A *Dumitru Stăniloae B

7'rucea, iz"#r de %ămăduire, u$a 0ainel#r, arma păcii, "eselia su(le%ului meu.7



Adin ca%is%ul S(in%ei 'ruciB

duminica după Înălţarea sf. cruci (luarea crucii şi urmarea lui hristos)

Documents