drept executional penal
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA ALMA MATER SIBIUFACULTATEA DE DREPT, ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE
SPECIALIZAREA DREPTANUL IV
PRINCIPIILE DE EXECUTARE A PEDEPSELOR
Studentă,ADAM ELENA DANIELA
1. Noţiuni generale privind dreptul execuţional penal
Dreptul execuţional penal este o ramură de drept care întruneşte o seamă de elemente şi
trăsături ce-i sunt caracteristice şi care-i justifica existenţa ca ramură autonomă de drept. Dreptul
execuţional penal are un conţinut social-politic, el exprimând necesităţi de politică penală a
statului nostru; el are, mai cu seamă, un conţinut normativ specific şi bogat cu ajutorul căruia
contribuie în mod substanţial la reglementarea adecvată a executării sancţiunilor penale, după
cum are scopuri şi sarcini proprii.1
Dreptul execuţional penal se poate defini ca o ramură de drept alcătuită dintr-o totalitate
de norme juridice prin care se reglementează relaţiile sociale privind executarea sancţiunilor de
drept penal, în scopul asigurării unei influenţări educative eficiente a celor care execută pedeapsa,
al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi al apărării ordinii de drept.
Ca şi în cazul altor ramuri de drept este vorba de un obiect propriu de reglementare, de un
grup de relaţii sociale speciale, anume relaţiile sociale care apar în cadrul activităţii de executare
a pedepselor principale, a pedepselor complimentare etc. Respectivele relaţii apar între
participanţii la executarea sancţiunilor penale. La aceste relaţii sociale participă anumite organe
de stat, cele însărcinate cu executarea sancţiunilor de drept penal, conducerea locului de deţinere
(în cazul executării închisorii) ori organe financiare (în cazul pedepsei amenzii), pe de o parte şi
persoanele condamnate penale, pe de altă parte.
Rostul normelor de drept execuţional penal constă în a identifica pe aceşti participanţi şi a
prescrie conduita fiecăruia, în raport cu poziţia pe care o au în relaţiile de executare a unor
pedepse, mai exact de a prescrie obligaţiile şi drepturile lor.
Dreptul execuţional penal este un ansamblu de norme juridice speciale, care constituie
conţinutul normativ al acestei ramuri autonome de drept.
Domeniul şi conceptele de bază
Relaţiile sociale apărute în cadrul activităţii de executare a sancţiunilor penale sunt
reglementate prin normele speciale de drept, anume prin norme de drept execuţional penal, norme
1 I. Oancea, Drept execuţional penal, ed. All Beck, pag. 26
prin care se prescrie conduita participanţilor la aceste relaţii, adică drepturile şi obligaţiile
acestora. Relaţiile sociale de executare a sancţiunilor penale devin relaţii de drept, devin raporturi
juridice, anume raporturi juridice execuţional penale. Domeniul dreptului execuţional penal
cuprinde ansamblul de norme de drept privind reglementarea relaţiilor sociale ce apar în cadrul
executării sancţiunilor de drept penal.
Domeniul dreptului execuţional penal cuprinde mai multe planuri orizontale :
1) planul executării pedepselor principale;
2) planul executării pedepselor complimentare;
3) planul executării măsurilor de siguranţă;
4) planul executării măsurilor educative;
Acestea au anumite limite temporale, fiecare plan are un început şi un sfârşit.
Începutul fiecăreia este marcat prin începutul executării fiecărei pedepse, măsuri de
siguranţă sau măsuri educative.
Executarea pedepselor principale începe îndată după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare, dar executarea unor pedepse complimentare începe mai târziu, după executarea
pedepselor principale. Terminarea executării nu este aceiaşi la toate sancţiunile penale.
Cuantumul, durata fiecărei acţiuni este oarecum diferită; închisoarea care presupune
durată mai mare (luni, ani) se execută într-o perioadă mai lungă, pe când amenda, confiscarea se
execută mai repede.
Dreptul execuţional penal, ca ramură de drept, întruneşte o seamă de trăsături
caracteristice, de caractere proprii, care, la rândul lor, dau acestei ramuri de drept o înfăţişare şi
contur propriu.
A. Sistem cuprinzător de norme de drept
Dreptul execuţional penal constituie dintr-un ansamblu de norme de drept înscrise, în
parte, în Codul penal (unele norme generale), dar în cea mai mare parte în Legea nr. 23 din 1969
şi în unele legi speciale.
În Codul penal se cuprind unele norme generale de drept execuţional penal (de ex.: în art.
52 alin. 2 – despre scopul executării pedepsei; art. 56 – regimul general al executării pedepsei;
art. 57 – regimul de deţinere; art. 58 – regimul de muncă; art. 59-62 – liberarea condiţionată şi
alte câteva.
În Legea nr. 23 din 1969, în special, se cuprind dispoziţii privind executarea fiecărui fel
de pedeapsă ori sancţiune penală. Există dispoziţii privind executarea pedepselor principale
(închisoare, amendă) a pedepselor complimentare (interzicerea unor drepturi etc.), a măsurilor de
siguranţă şi măsurilor educative.
B. Caracterul autonom
Dreptul execuţional penal este o ramură autonomă de drept, fiindcă obiectul acestei
ramuri este propriu şi este reglementat, în cea mai mare parte, de norme de drept execuţional
penal.
C. Caracter de drept public
În dreptul execuţional penal se crează raporturi de putere2, de autoritate şi întreaga
reglementare execuţional penală are un caracter autoritar, caracter de drept public. Condamnatul
se află pe o poziţie de subordonare, iar statul prin organe speciale, dispune asupra condamnatului,
impunându-i executarea pedepsei la care a fost condamnat, bineînţeles, în anumite limite
prevăzute de lege.
2. Principiile dreptului executional penal
Dreptul execuţional penal este călăuzit de o seamă de principii de drept prin care se
orientează şi se direcţionează toată activitatea de executare a sancţiunilor penale.
Principiile dreptului execuţional penal sunt de mai multe feluri, în funcţie de obiectul şi
întinderea lor de aplicare. Unele principii sunt principii generale, principii care se referă la
întregul domeniu al dreptului execuţional penal, altele sunt principii speciale, care privesc
executarea unui grup de pedepse, bunăoară, executarea pedepselor privative de libertate –
închisoare, deţinerea pe viaţă – sau numai pedeapsa închisorii ori grupa pedepselor
complimentare.
Principii generale 3
A. Prima grupă
a) Principiul legalităţii executării pedepselor, potrivit căruia executarea pedepselor se
efectuează în conformitate cu Codul penal, cu legea execuţional penală şi alte legi. In primul rând
acţionează încă din faza stabilirii şi aplicării pedepsei, iar în al doilea rând, este un principiu într-
adevăr general, în sensul că se aplică executării tuturor pedepselor, principale şi complimentare,
privative de libertate sau privative de bunuri ori drepturi etc.
2 G. S. Barbu, A. Serban, Drept execuţional penal, ed. All Beck, Bucureşti, pag. 563 I. Neagu, Tratat de procedură penală, ed. Pro Bucureşti, 1997, pag. 37-73.
b) Principiul individualizării executării pedepselor, potrivit căruia executarea pedepselor
şi a celorlalte sancţiuni penale trebuie adaptată după felul individului, după felul personalităţii
condamnatului. Principiul individualizării executării pedepselor şi a celorlalte sancţiuni penale
are o aplicare generală, el privind atât pedepsele pricipale, cît şi pedepsele complimentare şi
măsurile de siguranţă. Se individualizează atît pedepasa închisorii cât şi pedeapsa amenzii penale,
atât pedepsele complimentare, cât şi măsurile de siguranţă.
c) Principiul umanismului executării pedepsei, îndeosebi al executării pedepsei privative
de libertate, potrivit căruia executarea pedepsei nu trebuie să aducă suferinţă pentru un
condamnat. Acest principiu este unul general deoarece prin executarea oricarei pedepse sau
sancţiuni penale se pot cauza asemenea suferinţe.
A doua grupă
a) Principiul executabilităţii exprimă cerinţa că orice hotărâre a instanţei penale care
conţine o condamnare la o sancţiune penală şi care a rămas definitivă trebuie pusă în executare.
Un astfel de principiu dă o orientare fermă şi legală executării sancţiunilor penale. Bineînţeles,
punerea în aplicare a acestui principiu se face după prevederile legii procesual-penale, care
prevăd ce înseamnă fondul unei cauze penale (existenţa unei infracţiuni, vinovăţie, răspundere
penală, aplicare de pedeapsă etc), când o hotărâre de condamnare penală devine definitivă şi când
capătă forţă executorie.
b) Principiul obligativităţii constă în aceea că punerea în executare şi executarea unei
hotărâri penale, în care se cuprinde o condamnare la o sancţiune penală, devenită definitivă şi
executorie, este obligatorie pentru organele de stat competente şi pentru condamnaţi. În noul
proiect de lege pentru executarea pedepselor se prevede expres că „condamnatul este obligat să
execute pedeapsa. El este obligat să se supună regimului sau tratamentului stabilit potrivit legii,
refuzul sau opunerea lui la acestea atrăgând sancţiuni penale ori după caz, disciplinare, prevăzute
de lege.”.
c) Principiul jurisdicţionalităţii vizează organul principal de stat care are atribuţii în
materie de punerea în executare şi controlul executării sancţiunilor penale. „Executarea
pedepselor se face sub supravegherea instanţei de judecată, exercitată prin judecătorul pentru
executarea pedepselor”.
d) Principiul continuităţii este strâns legat de principiul executabilităţii. Potrivit acestui
principiu, nu este destul ca o sancţiune penală, de exemplu, pedeapsă principală ori
complimentară, să fie pusă în executare, ci se cere ca, o dată pusă în executare, această executare
să fie continuă şi dusă până la capăt, până la completa executare.
Principii speciale 4
Prin principii speciale ale dreptului execuţional penal se înţeleg principii care privesc şi se
aplică executării unui grup de pedepse sau executării unei pedepse (de ex. : a pedepsei privative
de libertate).5
a) principiul legalităţii şi garantării drepturilor condamnaţilor în timpul executării
pedepsei.
b) principiul recunoaşterii dreptului condamnatului încarcerat de a înştiinţa familia sau
pe avocatul său în cazul minorului încarcerat, de a înştiinţa părinţii, tutorele sau avocatul, iar în
cazul străinului de a lua legătura cu un post consular.
c) principiul recunoaşterii dreptului persoanei condamnate să se consulte şi să comunice
cu avocatul său, personalul penitenciarului are obligaţia să asigure realizarea acestui drept.
d) principiul recunoaşterii dreptului condamnatului la respectarea credinţei religioase, la
intrarea în legătură cu reprezentantul cultului la care aparţine, la asistarea la servicii religioase
organizate în locurile de deţinere.
e) principiul recunoaşterii dreptului condamnaţilor şi familiilor lor ori al altei persoane
de a se plânge împotriva încălcării drepturilor legale, privind executarea pedepselor, sesizând
după caz, instanţa de judecată, judecătorul pentru executarea pedepselor, Ministerul Public,
Ministerul Justiţiei.
Referinţe bibliografice: Barbu, G. S., Şerban, A., Drept execuţional penal, ed.All Beck, Bucureşti, 1999 Neagu, I., Tratat de procedură penală, ed. Pro Bucureşti, 1997 Oancea, I., Drept execuţional penal, ed. All, Bucureşti, 2007 Zolyncak. M., Drept penal,partea generală,Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi, 2005
4 C. Bulai, Drept penal partea generală, Universitatea Bucureşti, 1987, pag. 3235 Gh. Antoniu, Executarea sancţiunilor penale în Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală, ed. Academiei, 1976, pag. 290-300