drept comercial spete marci

8/16/2019 Drept Comercial Spete Marci

http://slidepdf.com/reader/full/drept-comercial-spete-marci 1/23

Universitatea “Alexandru Ian Cuza” din Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Master Contabilitate, Expertiză și Audit

Referat la disciplina

DREPT COMERCIAL

Societatea comercială – persoană juridică de

naționalitate română; forme ale societăților

comerciale. Identificarea societății comerciale: firmă,

emblemă, sediu, alte atribute de identificare

- IAȘI, 2016 -



2

Formele societăților comerciale

Societatea comercială – persoană juridică de naționalitate română

Născută din ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători animaţi de intenţia de a

realiza împreună activităţi economice de amploare, societatea comercială a apărut ca urmare a

unor cauze economice și sociale, pe măsură ce acţiunile individuale nu au mai corespuns

necesităţii de a îndeplini activităţi economice de amploare. Ideea cooperării între mai mulţi

întreprinzători care să pună în comun resursele individuale, ca urmare a dezvoltării societăţii

omeneşti, precum şi pe fondul creşterii nevoilor economice și sociale şi-a găsit expresia în

conceptul de societate comercială. Dacă la început societăţile comerciale erau formate doar din

câteva persoane care puneau în comun bunurile şi abilităţile specifice în vederea realizării unor

afaceri, evoluţia tehnicii juridice a contribuit la apariţia unor societăţi alcătuite din colectivităţi

mult mai mari care, prin capitalurile lor, au făcut posibilă realizarea unor mari afaceri în toate

domeniile de activitate.

Societăţile comerciale au avut şi au consecinţe importante asupra civilizaţiei moderne,

determinând extinderea pieţelor, canalizând energiile umane şi financiare în sensul realizării unor

scopuri economice și sociale, dar şi pentru satisfacerea intereselor personale ale

întreprinzătorilor . Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe

baza unui contract de societate și benef iciind de personalitate juridică, în care asociații se înțeleg

să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț în scopul realizării și

împărțirii beneficiilor rezultate. Din definiţia dată, concluzionăm că principalele trăsături

specifice ale societăţii comerciale sunt:

1.

Societatea comercială în calitate de persoană juridică are o organizare de sine stătătoare; 2. Societatea comercială îşi constituie un capital necesar obiectului său de activitate, în

funcţie de mărimea acesteia şi condiţiile impuse de lege, capital ce se obţine prin aportul

persoanelor asociate;

3. Societatea urmăreşte satisfacerea intereselor economice-sociale ale membrilor asociaţi;



3

4. Societatea comercială are un scop lucrativ, al realizării acelor activităţi specifice

prevăzute în obiectul lor de activitate, cum sunt: activităţi de producţie, de aprovizionare

și desfacere, prestări servicii şi executări de lucrăr i.

Societatea comercială poate fi privită din cel puțin două sensuri:

ca o instituție juridică în sine, considerată a fi un organism constituit de regulă pe baze

asociative, cu scopul obținerii unui anumit profit de către cei care s-au asociat și în

vederea realizării unei activități comerciale;

ca un contract, cu caracteristici proprii determinate de specificul scopului pentru care s-a

realizat acordul de voință.

Formele societății comerciale

1. Societățile de persoane

În societatea de persoane, ceea ce interesează e calitatea asociaților, și nu capitalul aportat de

aceștia în societate. La baza înființării unei societăți de persoane există încrederea între asociați,

fapt ce determină ca relația care duce la constituirea unei societăți de persoane să fie „intuitu

personae”. Sunt societăți de persoane:

societățile în nume colectiv;

societățile în comandită simplă.

Societatea în nume colectiv și în comandită simplă se constituie prin contract de societate

(art. 5 pct. l din Legea nr. 31/1990, republicată).

Trăsăturile societăților în nume colectiv

Societățile de persoane, în general, sunt societăți cu număr mic de asociați (minimum 2

asociați) și sunt considerate în doctrină „societăți închise”. Au caracter închis datorită relației

„intuitu personae”, constituindu-se de regulă în familie, sau între persoane ale căror relații se

bazează pe încredere. În același timp, caracterul „închis” al societăților este demonstrat și prin



4

faptul că un asociat nu poate fi înlocuit cu o altă persoană prin cesionarea tuturor părților sociale

de care dispune, decât dacă toți ceilalți asociați sunt de acord.

Capitalul social

În societățile de persoane, legea nu prevede un minimum de capital social, dar firesc

acesta trebuie să existe chiar din momentul constituirii societății, pentru că altfel nu ar putea

dobândi personalitate juridică. Orice persoană juridică trebuie să aibă un patrimoniu.

Aporturile la capitalul social

În societățile de persoane se admite a se aporta orice fel de bunuri: numerar, în natură

(bunuri corporale sau necorporale) și creanțe. Cu privire la aportul în muncă sau în industrie, deșieste admis în societățile de persoane, acesta nu reprezintă un aport la capitalul social.

Părțile sociale

Capitalul social este divizat în părți sociale, numite în doctrina „părți de interese”, de

valoare egală, care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile și, în principiu, sunt

netransmisibile. Cesiunea părților sociale sau transmiterea lor în caz de deces al unui asociat

operează numai dacă în actul constitutiv al societății s-a prevăzut în mod expres continuitateaactivității cu moștenitorii celui decedat.

Răspunderea asociaților - este solidar ă și nelimitată

Conducerea, administrarea și controlul - revine adunării generale a asociaților. Hotărârile în

adunările generale se adoptă, de regulă, cu unanimitate de vot. Administrarea și reprezentarea

societăților în relațiile cu terții se face de către unul sau doi administratori (garanți) care, de

regulă, sunt asociați, dar pot fi și terțe persoane.

Dizolvarea - se produce pentru cauze generale, comune tuturor formelor de societăți comerciale,

dar și pentru unele cauze specifice, respectiv: moartea, incapacitatea, falimentul, retragerea sau

excluderea unui asociat, în condițiile prevăzute de art. 227 din Legea 31/1990, republicată. Cu

privire la cauzele specifice de dizolvare se impune o precizare legată de falimentul unui asociat.



5

2. Societățile pe acț iuni

Constituire

Societățile pe acțiuni se constituie în baza unui act constitutiv, ce trebuie să cuprindăobligatoriu atât elemente specifice ale contractului de societate, cât și cele ale statutului de

funcționare. Specific societăților pe acțiuni este faptul că ele se pot constitui atât prin subscripție

instantanee, la fel ca oricare altă societate comercială, membrii fondatori aportând la capital

sumele subscrise, cât și prin subscripție publică, în baza unui prospect de emisiune.

Acționarii

Societățile pe acțiuni sunt societăți mari, ce presupun un număr mare de acționari laconstituire. Ele au existență valabilă în măsura în care există minim 2 acționari.

Capitalul social

Capitalul social obligatoriu la constituire este stabilit, prin lege, de minim 90.000 mii lei.

Capitalul social se poate constitui numai în bani și în natură. Este posibil să nu fie vărsat întreg

capitalul la constituire. Legea impune ca la constituire să fie vărsat minim 30% din aportul

fiecărui acționar la capitalul social subscris, urmând ca diferența să fie achitată în termen de 12luni (în cazul constituirii societății pe acțiuni prin subscripție simultană).

Acțiunile

Capitalul social este impăr țit în acțiuni, reprezentate prin titluri negociabile și

transmisibile atât pe piețe financiare organizate (cum sunt bursele de valori), cât și pe piețe

neorganizate, mai cu seamă când acțiunile nu sunt cotate la bursă. Acțiunile sunt transmisibile

atât prin acte juridice „inter vivos” (vânzar e, donație), cât și prin acte juridice (mortis cauza,testament). În principal, acțiunile sunt nominative (atunci când în conținutul lor este înscris

titularul dreptului) sau la purtător (simpla deținere a acestora dând titlu de proprietate). O

societate de capital poate emite ca titluri de valoare atât acțiuni, cât și obligațiuni.



6

Răspunderea acționarilor - limitată la valoarea acțiunilor pe care le deține fiecare acționar

Conducerea, administrarea și controlul - se face pe principiul majorității voturilor acționarilor, și

nu al unanimității. Organul de conducere este adunarea generală a acționarilor, care poate fi

ordinară și extraordinară. Administrarea societății se realizează, de regulă, de către un consiliu deadministratie și, eventual, un comitet de direcție.

Este posibil ca administrar ea societății să poată fi efectuată și numai de un singur

administrator (conform art. 137 alin.1 din Legea nr. 31/1991, republicată). Controlul activității

societății se realizează, în mod obligatoriu, de o comisie de cenzori formată din minim 3 cenzori

și tot atația supleanți, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate

cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar (conform art. 159 alin.1 din Legea nr. 31/1990,

republicată).

Dizolvarea

Dizolvarea societăților de capital se produce pentru cauze generale, comune tuturor

societăților comerciale, dar și pentru cauze speciale, în situația în care nu mai sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege la constituire, respectiv:

-

dacă numărul minim de acționari a scăzut sub limita prevăzută de lege; - dacă limita minimă a capitalului social s-a redus și nu s-a dispus completarea lui în

termenul prevăzut de lege.

Societățile în comandită pe acțiuni

Societatea în comandită pe acțiuni este reglementată de dispozițiile referitoare la

societățile pe acțiuni. Societățile în comandită pe acțiuni presupun împărțirea acționarilor în două

categorii: comanditari și comanditați. Comanditații au o răspundere solidară și nelimitată pentrudebitele societății, în timp ce comanditarii au o răspundere limitată doar la aportul lor la capitalul

social. Administrarea societății este încredințată unuia sau mai multor asociați comanditați. În

societatea în comandită pe acțiuni, administratorii vor putea fi revocați de Adunarea generală a

acționarilor, printr -o hotărâre luată cu majoritatea stabilită pentru adunările extraordinare.

Asociații comanditați, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberările adunărilor



7

generale pentru alegerea cenzorilor , chiar dacă posedă acțiuni ale societății. În rest, toate celelalte

trăsături specifice societăților pe acțiuni se regăsesc și în cazul societăților în comandită pe

acțiuni.

Avantajele societăților de capital:

răspunderea acționarilor este limitată la valoarea acțiunilor subscrise;

acțiunile sunt titluri negociabile și transmisibile.

Societățile de capital prezintă următoarele dezavantaje principale:

existența unui număr minim de acționari, respectiv cinci;

existența unui capital social minim prevăzut de lege.

3. Societatea cu răspundere limitată

Particularități

Societatea cu răspundere limitată este o formă intermediară de societate comercială între

societățile de persoane și societățile de capitaluri. Este forma intermediară deoarece, în unele

privințe, se aseamănă cu societățile de persoane, iar sub alte aspecte cu cele de capitaluri,

prezentând însă și particularități proprii care îi justifică autonomia.

Trăsăturile societății cu răspundere limitată

Societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o societate constituită, pe baza

deplinei încrederi, de două sau mai multe persoane care pun în comun anumite bunuri, pentru a

desfășura o activitate comercială, în vederea împărțirii beneficiilor, și care răspund pentru

obligațiile sociale în limita aportului lor. Societatea cu răspundere limitată se constituie în baza

unui act constitutiv care cuprinde elemente specifice contractului de societate, dar și cele

specifice statutului de funcționare. În cazul societăților cu unic asociat, actul constitutiv va

presupune, în mod evident, numai statutul de funcționare.



8

Asociați

Societatea cu răspundere limitată se bazează pe încrederea asociaților , ca și în cazul

societății în nume colectiv. Datorită acestui fapt, numărul asociaților este limitat, iar părțile

sociale nu sunt liber accesibile. Societatea cu răspundere limitată este o structură juridicădestinată unui număr mic de asociați, legea impunând ca numărul de asociați să nu fie mai mare

de 50.

Capitalul social

În cazul societăților cu răspundere limitată, legea stabilește un capital minim pentru

constituire, respectiv 200 lei. Capitalul social se constituie din aporturile aduse de asociați la

constituire, aporturi care pot consta în bani sau în natură, legea neadmițând în cazul societățilorcu răspundere limitată și aportul de creanțe, conform art. 16 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

republicată.

Părțile sociale

Capitalul social, în cazul societăților cu răspundere limitată, este impărțit în părți sociale,

considerate a fi titluri de valoare nenegociabile, care nu sunt liber transmisibile, operând, în cazul

cesiunii acestora, reguli specifice stabilite de art.202 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Conducerea, administrarea și controlul

Conducerea societăților cu răspundere limitată este asigurată de Adunarea generală a

asociaților, aceasta având atribuții esențiale cu privire la funcționarea societății. În Adunarea

generală, hotărârile se adoptă de regulă la majoritatea absolută de voturi, în afara cazurilor expres

prevăzute de lege când se cere o majoritate calificată. Adunarea generală a asociaților este

organul societății care formează voința socială, ceea ce înseamnă că actul juridic de tipcontractual pe care îl reprezintă hotărârea Adunării generale a asociaților de a numi

administratorul și care încorporează voința socială, unit cu acceptarea de către administrator a

funcției încredințate, se încadrează în tiparul mandatului comercial.



9

Administrarea societății se realizează prin intermediul unuia sau mai multor

administratori, numiți prin actul constitutiv sau aleți de Adunarea generală din rândul asociaților

sau ca persoane din afara societății. Controlul este asigurat fie prin intermediul cenzorilor

(numirea acestora fiind obligatorie în cazul în care numărul asociaților este mai mare de 15,

conform art.199 alin.3 din Legea nr. 31/1990, republicată), fie direct de către asociații care nu au

și calitatea de administrator.

Ră spundere

După cum rezultă și din denumire, în societatea cu răspundere limitată, răspunderea

asociaților este limitată. La fel ca în cazul societății pe acțiuni, aceștia răspund pentru obligațiile

sociale numai în limita aportului lor.

Dizolvare - atât pentru cauze generale, comune tuturor societăților comerciale, cât și pentru

cauze specifice, multe dintre acestea regăsindu-se insă și în cazul societăților de persoane:

moartea, incapacitatea, interdicția, retragerea, excluderea unui asociat, dacă nu există în actul

constitutiv clauza de continuare a activității cu moștenitorii celui decedat sau dacă, rămânând un

singur asociat, nu se hotărăște transformarea societății în societate cu răspundere limitată cu unic

asociat.

Indiferent de forma în care sunt constituite, societăţile comerciale prezintă anumite

trăsături comune:

toate au personalitate juridică (înfiinţarea lor dă naştere unui subiect de drept nou, cu

drepturi și obligaţii proprii, distincte de cele ale asociaților);

pentru toate, personalitatea juridică se dobândeşte din momentul înmatriculării în

Registrul Comerţului;

procedura de constituire este relativ aceeaşi (cu unele particularităţi care vor fi evidenţiate pe parcurs);

la toate formele de societate, asociaţii pot fi persoane fizice sau juridice, române sau

străine, fără nici o îngrădire;

indiferent de forma de societate aleasă, prin înfiinţarea acesteia, asociaţii persoane fizice

nu dobândesc calitatea de comerciant;



10

la toate formele de societate, capitalul social poate fi format prin aporturi în numerar sau

bunuri (la unele dintre ele sunt permise şi aporturile în muncă sau în creanţe ).

Din numărul total de firme active în România, peste 64% sunt societăți cu răspundere

limitată (SRL), iar acestea au, în medie, un asociat (cel mai frecvent, bărbat cu vârsta cuprinsă

între 40 și 49 ani) și desfașoară, în principal, activități de comerț, construcții și transporturi, după

cum relevă datele oferite de Oficiul Național al Registrului Comerțului. În ma rea lor majoritate

(91,6%), societățile cu răspundere limitată fac parte din categoria microîntreprinderilor, având în

medie 2 salariati, un capital social mediu de 49.718 lei și realizând o cifră de afaceri medie de

212.617 lei. Cele mai multe societăți cu răspundere limitată (SRL) au sediul social în

municipiul Bucuresti și judetul Cluj.

Patronii români au, în marea lor majoritate, aspirații occidentale. Dovadă o fac

denumirile cel puțin originale, cu tendințe de business ca în filme, în care investitorii subliniază

ca sunt "Owneri" sau CEO, iar afacerile lor au denumiri pompoase, cu pretenții de

multinațională. Cel puțin așa reiese dintr-un studiu realizat de analiștii de la KeysFin, care au

studiat denumirile firmelor active din România. Potrivit acelorași statistici, cele mai multe firme

active, 11.595, poartă denumirea de "Consulting", iar alte 9700 includ numele "Invest".

Denumiri foarte populare la români sunt și "Construct" (8.856), "Trans" (8.272), "Company"

(6.851), "Design" (6.212) și, bineînțeles, "International" (6.122). Aceste denumiri, cele mai desîntâlnite, dovedesc faptul că investitorii români, indiferent că au un PFA, un SRL sau un SA,

încearcă să-și asigure un capital de imagine cât mai solid, să probeze, în primul rând prin

denumire, stabilitate și seriozitate.

Un fenomen tot mai întâlnit în economie il reprezintă, din acest punct de vedere, și

înființarea unor companii în afara țării, în Londra, Paris, în SUA sau în paradisurile exotice,

tocmai pentru a sugera potențialilor parteneri faptul că au de-a face cu firme serioase, nu cu

"business-uri de buzunar”.



11

Spețe de drept comercial

Universal Online Promotion SRL, compania care administrează elefant.ro (unul dintre

cele mai mari magazine online locale, cu afaceri de 11 mil. euro în 2014) şi-a schimbat în

februarie forma de organizare juridică, trecând de la o societate cu răspundere limitată la una peacţiuni şi a adoptat şi un nou nume - Elefant Online SA, conform unui document publicat în

Monitorul Oficial.

Elef antul este o ființă socială, înteligentă și un simbol al unei bune memorii. Este de

asemenea longeviv, puternic și masiv, dar în acelasi timp prietenos și simpatic. Numele a fost

ales pentru a include toate aceste semnificații, fiindcă este atractiv și suficient de surprinzător

pentru a deveni memorabil.

Elefant.ro a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 6,5 milioane de euro, în creștere

cu 80% față de anul precedent. În prezent, elefant.ro are în ofertă peste 200.000 de produse și

mai mult de 2 milioane de utilizatori lunari.

CME Media Enterprises (PRO TV) și-a schimbat forma juridică din societate pe acțiuni

(S.A.) în societate cu răspundere limitată (S.R.L.), datorită unor motive ce țin de administrarea

internă. Autoritățile și partenerii de afaceri au fost informați de această schimbare, care nu

afectează în niciun fel relațiile contractuale sau activitatea organizației.



12

Atributele de identificare ale societăților comerciale

Principalele atribute prin care o societate comercială (în nume colectiv, în comandităsimplă, pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată) le dobândește odată cu

înființarea, respectiv înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului, sunt firma, sediul și

naționalitatea. Elementele de identificare ale societăților comerciale sunt drepturi subiective

nepatrimoniale ale acestora, utilizate în vederea individualizării față de celelalte persoane fizice

și juridice.

Conform Legii nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind Registrul comerțului, firma este

numele sau “denumirea sub care un comerciant își exercită comerțul și sub care semnează”, iar

emblema este “semnul sau denumirea care deosebește un comerciant de un altul de același gen”.

În timp ce firma este o bligatorie, emblema este facultativă, ca atribut de identificare pentru o

societate comercială. Înainte de întocmirea actelor constitutive sau de modificare a firmei sau a

emblemei, Oficiul Registrului Comerțului va verifica disponibilitatea firmei, respectiv a

emblemei, deoarece firma se consemnează obligatoriu în actele constitutive.

Firmele sunt compuse astfel:

- pentru S.N.C., din numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea "societate în

nume colectiv" scrisă în întregime;

- pentru S.C.S., din numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea

"societate în comandită" scrisă în întregime;

- pentru S.A., dintr-o denumire proprie (de natură a o deosebi de firma altor societăţi), cu

menţiunea "societate pe acţiuni" sau "S.A.";

-

pentru S.C.A., dintr-o denumire proprie (de natură a o deosebi de firma altor societăţi),cu menţiunea scrisă în întregime "societate în comandită pe acţiuni";

- pentru S.R.L., dintr-o denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau al mai

multor asociaţi, cu menţiunea "societate cu răspundere limitată" sau "S.R.L.".



13

Se remarcă din reglementările care prevăd regulile de compunere a firmei societăților

comerciale că, dacă numele unei persoane din afara societății în nume colectiv sau din afara

societății în comandită simplă figurează in firmă, cu consimțământul său, acea persoană va

răspunde la fel ca și asociații comanditați, solidar și nelimitat pentru toate obligațiile societății.

Dreptul de folosință exclusivă asupra firmei se dobândește prin înscrierea acesteia în registrul

comerțului. Asociații (în cazul societăților de persoane), Adunarea asociaților (în cazul

societăților cu răspundere limitată) sau Adunarea generală extraordinară (în cazul societăților de

capitaluri) dețin competența schimbării denumirii, cu respectarea condițiilor de cvorum și

majoritate.

Dacă pentru comercianții persoane fizice, firma se referă la numele acestora, în cazul

societăților comerciale ea este denumirea formată dintr -un grup de cuvinte ce trebuie să fiedisponibilă (să nu aparțină altui comerciant), distinctivă (să fie specifică, iar nu uzuală), licită (să

nu încalce legea, inclusiv limitele concurenței loiale) și scrisă. Primele 3 condiții impuse

denumirii comerciale sau numelui comercial sunt de fond, iar ultima este de formă. Ordinul

Ministerului Justiției nr. 2594/C din 10 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice

privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a

informațiilor stipulează că nu reprezintă el emente de distinctivitate în denumirea societăților,

următoarele:

- articularea cuvintelor;

- inversarea ordinii cuvintelor care au intrat în componenţa unei firme înregistrate sau

rezervate;

- dublarea uneia sau mai multora dintre literele ori cifrele care au intrat în componenţa unei

firme înregistrate sau rezervate;

- adăugarea sau eliminarea adverbelor, prepoziţiilor, conjuncţiilor, numerelor, semnelor de

punctuaţie şi a altor particularităţi similare, având o semnificaţie vagă, precum şi a

abrevierilor care nu sunt de natură să schimbe înţelesul denumirii;

- utilizarea unor cuvinte diferite din punct de vedere semantic, dar identice fonetic;

- folosirea unor prescurtări ale cuvintelor care intră în componenţa unei firme înregistrate

sau rezervate;

- utilizarea simbolurilor echivalente literelor şi cuvintelor, de exemplu, @, #, % etc.;



14

- utilizarea/neutilizarea diacriticelor;

- adăugarea, eliminarea sau înlocuirea unei părţi din denumirea înregistrată sau rezervată,

dacă adăugarea, eliminarea sau înlocuirea nu schimbă înţe lesul firmei sau utilizarea

cuvintelor "grup", "holding", "company", "trust", "com", "trans" ori altele asemenea;

- adăugarea cuvântului "România" indiferent de limba în care este redat.

Se interzice înscrierea unei firme care conţine cuvintele: "ştiinţific", "academie",

"academic", "universitate", "universitar", "şcoală", "şcolar" sau derivatele acestora. Înscrierea

unei firme care conţine cuvintele: "naţional", "român", "institut" sau derivatele acestora ori

cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizează

numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. Nici o firmă nu va putea cuprinde o

denumire întrebuinţată de comercianţii din sectorul public. Firmele şi emblemele radiate dinregistrul comerţului sunt indisponibile pentru o perioadă de 2 ani de la data radierii, cu anumite

excepții prevăzute de reglementările în vigoare. În timp ce firma nu poate fi înstrăinată separat de

fondul de comerţ la care este întrebuinţată, transmiterea dreptului de folosinţă exclusivă asupra

emblemei se poate face separat de fondul de comerţ.

Emblemele pot fi reprezentate prin cuvinte, prin figuri sau prin combinarea cuvintelor cu

elementele figurative, și pot fi folosite “pe panouri de reclamă, pe afişe, în publicaţii, pe

prospecte, pe facturi, pe note de comandă, pe corespondenţa comercială şi în orice alt mod” doardacă sunt însoțite în mod vizibil de firma comerciantului, de aici reieșind rolul important al

emblemelor în atragerea clienților și fidelizarea lor. De asemenea, fără autorizarea organelor

competente, ele nu pot fi înregistrate dacă reproduc sau imită “steme, drapele, embleme de stat,

sigilii oficiale, blazoane ori altele asemenea”.

Comerciantul va solicita verificarea disponibilității și distinctivității emblemei, făcând în

cererea de rezervare adresată Oficiului Registrului Comerțului, o scurtă descriere a elementelor

ei (conținut, formă, culoare și altele) și anexând în 3 exemplare macheta aferentă. Dacă emblema

nu conține elemente care să o diferențieze de altele înregistrate sau rezervate, ORC va refuza

rezervarea acesteia. De asemenea, dacă se acceptă înregistrarea ei, se vor atașa 3 exemplare ale

emblemei. Societățile pot avea mai multe embleme, dar denumirea lor trebuie scrisă prima dată

în limba română. La fel ca și firma, emblema trebuie să îndeplinească, cumulativ, cele 4 condiții



15

amintite mai sus, comune tuturor societăților comerciale. Tot ca în cazul denumirii, rezervarea

emblemei presupune că nici o altă societate nu se va putea înregistra sub aceeași emblemă,

respectiv firmă, timp de 3 luni, cu posibilitatea prelungirii termenului, cu achitarea taxelor și

tarifelor corespunzătoare.

Marca, ca atribut facultativ de identificare a societăților comerciale, diferă de firmă și de

emblemă, deși le include pe acestea, reprezentânt proprietatea intelectuală sub forma unui nume,

a unui cuvânt sau a unei fraze, ori sub forma unui logo, a unui simbol sau a unei imagini, în

general fiind folosite combinații ale acestor elemente. Din punct de vedere legal, marca este “un

semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei

persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane”. Mărci distincte pot fi constituite

din “cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, formetridimensionale și în special forma produsului sau ambalajului sau, combinații de culori, precum

și or ice combinație a acestor semne”.

În timp ce firma și emblema au ca solicitanți societățile comerciale, solicitanții unei mărci

pot fi persoanele fizice, persoanele fizice autorizate și persoanele juridice de orice fel. Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul în a cărei rază teritorială se află stabilit sediul

societății este autoritatea competentă ce se ocupă de înregistrarea firmei și a emblemei, în timp

ce, de mărci se ocupă OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci din România) la niv elnațional, OHIM (Office of Harmonization for the Internal Market) la nivel comunitar și WIPO

(World Intellectual Property Organization) la nivel internațional. Firma este reglementată de

Legea 26/1990 și Legea 31/1990, emblema este reglementată de Legea 26/1990, iar marca este

reglementată de Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Sediul social identifică în spațiu societățile comerciale, acest atribut fiind, de asemenea,

obligatoriu de consemnat în actele constitutive. Importanța acestuia derivă din stabilirea

naționalității societății pe baza adresei la care este amplasat sediul, păstrarea principalelor

evidențe financiar -contabile, executarea controalelor fiscale și comunicarea actelor procedurale

(precum citații, somații, sentințe, notificări) la sediul respectiv. De obicei, administratorii sau

asociații societăților comerciale aleg sediul social în funcție de locația unde poate fi găsită

conducerea sau unde își desfășoară principala activitate. Dacă există și sedii secundare



16

(sucursale, agenții, reprezentanțe, puncte de lucru) pe lângă cel principal, ele trebuie înregistrate

la Oficiul Registrului Comerțului.

Legea permite ca la același sediu să funcționeze mai multe societăți, dacă cel puțin una

dintre următoarele condiții este îndeplinită:

- imobilul, prin structura lui, permite funcționarea mai multor societăți în încăperi diferite;

- cel puțin o persoană este asociat în fiecare dintre societăți;

- cel puțin unul dintre asociați este proprietar al imobilului ce urmează a fi sediul societății.

În condițiile prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, sediul social poate fi mutat,

competența aparținând Adunării generale extraordinare (sau Consiliului de administrație ori

Directoratului), Adunării asociaților sau asociaților care iau decizia, cu respectarea condițiilor decvorum și majoritate prevăzute de Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societățile

comerciale. De reținut este faptul că, utilitatea identificării sediul social are finalitate comercială

și fiscală, el fiind cunoscut și sub denumirea de domiciliu fiscal.

Naționalitatea societăților comerciale este proprie acestora și se distinge de

naționalitatea persoanelor fizice sau juridice care au constituit-o, ea fiind dată de sediul social.

Astfel, firmele care și-au stabilit sediul pe teritoriul României, au naționalitate română și se

supun reglementărilor din țară. Societatea comercială dobândește naționalitate de la data

atribuirii personalității juridice în condițiile legii.

Naționalitatea exprimă legătura dintre o persoană juridică și un stat, fiind cel mai

important efect al stabilirii sediului pe teritoriul acelui stat și stabilind sistemul de drept aplicabil

tuturor aspectelor (în principal constituirea, funcționarea, modificarea sau încetarea) ce țin de

existența juridică a societății respective. Schimbarea naționalității unei societăți comerciale

române se poate realiza prin mutarea sediului principal pe teritoriul altui stat, iar ca urmare se

vor modifica actul constituiv și reglementările aplicabile.

Alte atribute obligatorii prin care individualizarea unei societăți comerciale este asigurată

sunt codul de identificare fiscală (sau codul unic de identificare), numărul de înregistrare în

registrul comerțului și numărul de înregistrare în registre speciale. Pe lângă emblemă, alte



17

elemente facultative care susțin individualizarea acestei categorii de personae juridice în calitatea

lor de participanți la circuitul juridic general, sunt numărul de telefon, fax-ul, adresa de e-mail,

contul bancar sau pagina web. Toate atributele au caracter individualizator de la data dobândirii

statutului de persoană juridică sau de la data ulterioară la care societatea optează pentru acestea,

în cazul celor neobligatorii, și sunt importante atât pentru societatea comercială respectivă, cât și

pentru participanții aflați în raporturi juridice cu aceasta.

Codul unic de înregistrare fiscală asigură identificarea societății comerciale în calitatea

sa de subiect de drept material și procedural fiscal, oricărui contribuabil atribuindu-se un număr

de identificare propriu de către Ministerul Finanțelor Publice, cu ocazia înmatriculării, în maxim

8 ore de la solicitarea înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului. Codul unic de identificare,

format dintr-un cod numeric, are o importanță deosebită, întrucât bazele de date publice ale MFPoferă informații cu privire la datele de contact ale plătitorului, starea societății, data înregistrăr ii

ultimei declarații și taxele, impozitele și contribuțiile la care aceasta este supusă, printre altele.

Codul de identificare fiscală se va menționa în încheierea judecătorului delegat de

autorizare a înregistrării societăţii comerciale, în certificatul de înmatriculare eliberat societăţii,

precum şi pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente întrebuinţate în

comerţ. Dacă acest cod conține prefixul “RO”, contribuabilul persoană juridică este plătitor de

TVA (taxa pe valoarea adăugată).

Numărul de înregistrare în registrul comerțului este atribuit societăților comerciale tot

cu ocazia înmatriculării acestora, legea impunând menționarea lui pe actele emise de către

respectivele societăți, pe tot parcursul desfășurării activității. În primul rând, el va fi precizat în

certificatul de înregistrare eliberat societății de către autoritățile competente și în actele de

înființare ale acesteia. Rolul numărului de înregistrare în registrul comerțului este de a

individualiza societatea comercială în rândul celorlalte înregistrate în registrul comerțului, din

același județ și pentru același an calendaristic. Structura sa este formată dintr -un ansamblu de

litere și cifre, după următoarea formulă: J – codul statistic al județului – numărul de ordine în

registru – anul înregistrării.



18

Numărul de înregistrare în registre speciale contribuie la identificarea suplimentară,

specializată a societăților comerciale constituite în anumite domenii de activitate, asigurând

implicit o evidență pe categorii. Exemple de astfel de atribute de identificare sunt reprezentate de

codul unic alocat în Registrul asiguratorilor, reasiguratorilor și intermediarilor în asigurări și/sau

în reasigurări (pentru societățile comerciale de asigurare și/sau reasigurare autorizate conform

legii, pe care acestea au obligația să îl includă în toate documentele emise) și de numărul de

înscriere în Registrul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (pentru societățile comerciale de

pe piața de capital). De asemenea, societățile comerciale de tipul instituțiilor financiare

nebancare dispun de numere de înregistrare specifice, stabilite după formulele prevăzute de

normele în vigoare și care le conferă caracter de unicitate.

Contul bancar este obligatoriu a fi deținut de către orice societate comercială, însăatributul de identificare de tipul contului bancar are caracter opțional. Acesta delimitează

societatea în raporturile de încasări și plăți prin intermediul instituțiilor bancare, iar

obligativitatea deschiderii lui apare odată cu înmatricularea societății comerciale, când aceasta

trebuie să facă dovada efectuării vărsămintelor aporturilor subscrise și vărsate de către asociați

pentru formarea capitalului social. Contul bancar este blocat până la momentul dobândirii

personalității juridice, urmând ca după prezentarea dovezii înregistrării în registrul comerțului a

societății comerciale, banca să deblocheze contul și să vireze sumele în contul curent. Societățile

comerciale, rezidente sau nerezidente ale statului român, pot să-și deschidă conturi atât în lei, cât

și în valută, la instituțiile de credit autorizate din România dar și din străinătate. Contul bancar se

deschide prin intermediul unui contract de cont curent pe care societatea comercială îl semnează

cu banca, iar astfel vor fi evidențiate disponibilitățle bănești și operațiunile de încasări și plăți

efectuate prin decontare fără numerar.

Numărul de telefon, fax-ul, adresa de email sau pagina web nu fac obiectul unor

atribute de identificare în legislația curentă, însă tot mai multe societăți comerciale apelează la

ele în scopul unei mai bune promovări a afacerii pe care o desfășoară. Aceste elemente de

identificare mai sunt cunoscute și sub denumirea de date de contact, puse la dispoziția

persoanelor interesate (clienți, furnizori, potențiali investitori și alte persoane) să intre în legătură

cu societatea respectivă. În cazul paginii de internet (website), aceasta trebuie să conțină în mod

obligatoriu denumirea, forma juridică, sediul social, numărul din registrul comerțului, codul unic



19

de înregistrare și capitalul social al societății comerciale pe care o reprezintă virtual în fața

utilizatorilor de internet. Numele de domeniu pe internet este unic, iar la fel ca în cazul mărcii,

este aplicat principiul “primul venit, primul servit”. Acesta nu conferă drepturi legale sau de

proprietate intelectuală, ci doar dreptul de folosință asupra denumirii, în urma efectuării plății

către Registrul Român de Domenii și acceptării cererii de înscriere. Societățile comerciale de

capitaluri sunt obligate să posteze pe pagina de internet și:

- ordinea de zi stabilită de adunarea generală;

- orice introducere de noi puncte pe ordinea de zi de către acționari, ulterior publicării

convocării;

- rezultatele votului pentru hotărârile luate de adunarea generală;

-

situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administraţie, respectivraportul directoratului şi cel al consiliului de supraveghere, precum ș i propunerea cu

privire la distribuirea de dividende.

Spețe de drept comercial

1. Schimbarea destinaţiei locuinţei. Stabilire sediu social. Acceptul proprietarilor direct

afectaţi. Limitele exercitării dreptului de proprietate

Prin cererea, formulată sub nr.47311/3/2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta

S.C. K.V.I. S.R.L. a chemat în judecată pârâta E.V., solicitând în contradictoriu cu aceasta să se

constate dreptul reclamantei de a menţiona sediul social, la adresa imobilului pe care îl deţine în

proprietate, cu posibilitatea de a înregistra această menţiune la Oficiul Registrului Comerţului;

pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de semnătura pârâtei. Administratorul societăţii, în

calitate de persoană fizică a achiziţionat imobilul situat în Bucureşti, B-dul I.C.Brătianu nr.35,

sector 3, în numele societăţii comerciale solicitând pârâtei acordul pentru stabilirea sediului

social la această adresă, precum şi al celorlalţi vecini care au dat curs solicitării. Asociaţia de proprietari a condiţionat acordul de obţinerea semnăturii pârâtei. Comportamentul pârâtei a fost

socotit abuziv, aceasta nejustificând refuzul său. refuzul pârâtei de a îşi exprima acordul creează

un real prejudiciu societăţii, nevoită a închiria un alt sediu social; pârâta nu a probat refuzul său,

nu a dovedit că ar putea fi afectată de stabilirea sediului social fără activitate, situaţie de natură a

http://legeaz.net/legea-230-2007

http://legeaz.net/legea-230-2007



20

restrânge dreptul de proprietate în circumstanţe nejustificate. Pârâta a solicitat respingerea ca

neîntemeiată a cererii, învederând că numai un temei de drept nu justifică renunţarea la liniştea şi

securitatea pe care rezervă locuinţa, în scopul de a crea un beneficiu societăţii comerciale.

Instanța a apreciat refuzul pârâtei, exprimat în limitele legii, neconstituind un comportament

abuziv, întrucât nu a fost exercitat cu rea credinţă, ci cu scopul respectării intimităţii pârâtei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, invocând motive de nelegalitate şi

netemeinicie. Numita C.B. a cumpărat, în calitate de persoană fizică, apartamentul nr.14 situat în

Bucureşti, B-dul I.C Brătianu nr.35, sc.1, etaj 3, sector 3 conform contractului de vânzare

cumpărare autentificat sub nr.2784/4.07.2007. Ulterior cumpărătoarea a hotărât stabilirea

sediului social al societăţii K.V.I. S.RL., la care îndeplineşte funcţia de administrator, la adresa

menţionată. schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă destinaţie decât cea

de locuinţă faţă de destinaţia iniţială, conform proiectului iniţial al clădirii cu locuinţe se poateface numai cu avizul Comitetului executiv şi cu acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se

învecinează pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării. Exercitarea dreptului de

proprietate în limitele normale, presupune r espectarea îngrădirilor care se impun, fie în privinţa

obiectului dreptului, fie în privinţa unor atribute ale acestuia în considerarea în cauză a

intereselor private ale altei persoane, deopotrivă îndreptăţită la respectarea propriului drept de

proprietate. Legiuitorul nu impune probarea cauzării unui prejudiciu prin schimbarea destinaţiei,

acesta fiind socotit implicit. Instanța apreciază ca irelevante şi nesusţinute probator afirmaţiile

reclamantei referitor la faptul că societatea comercială nu va desfăşura activitate la sediul ales.

Apelul a fost respins ca nefondat, iar sentința atacată a fost apreciată legală și temeinică.

2. Nemajorare de capital. Schimbare formă juridică. Consecinţe

Schimbarea formei juridice din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată,

după pronunţarea unei hotărâri de dizolvare datorită nemajorării capitalului social, este motiv

întemeiat de admitere a recursului şi revenire asupra deciziei de dizolvare. Prin sentinţa civilă nr.

347/PI din 31 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a admis cererea formulată de

reclamantul ONRC prin ORC, de pe lângă Tribunalul Timiş în contradictoriu cu pârâta SC L.T.

SA, s-a dispus dizolvarea pârâtei şi înregistrarea hotărârii în registrul comerţului, comunicarea

către DGFP T. şi publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a pe cheltuiala

reclamantei. Prima instanţă a constatat că, reclamantul ONRC a solicitat, în contradictoriu cu



21

pârâta SC L.U. SA, să se dispună dizolvarea judiciară a acesteia. In susţinerea acţiunii

reclamantul a arătat că din evidenţele registrului comerţului rezultă că pârâta nu şi -a îndeplinit

obligaţia de majorare a capitalului social, obligaţie sancţionată. Instanţa de fond a reţinut că, se

va putea pronunţa dizolvarea judiciară a societăţii, în cazul în care societatea nu şi -a completat

capitalul social, în condiţiile legii. Capitalul social al societăţii pe acţiuni nu poate fi mai mic de

90.000 lei; societăţile pe acţiuni la care nivelul capitalului social este inferior valorii prevăzute au

obligaţia majorării capitalului social la o valoare de minimum 25.000 de Euro, în echivalent lei,

calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data subscrierii.

Societatea pârâtă, deşi a învederat intenţia de schimbare a formei juridice, din societate pe acţiuni

în societate cu răspundere limitată, nu a dovedit o situaţie de fapt distinctă de cea expusă prin

acţiune, astfel că Tribunalul a dispus dizolvarea societăţii comerciale pârâte. împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta SC L.T. SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţeirecurată şi în principal să se respingă cererea ORC de pe lângă Tribunalul Timiş sau, în subsidiar

să se dispună suspendarea procedurilor de suspendarea societăţii până la finalizarea formelor de

transformare a societăţii din Societate de Acţiuni în SRL. Recurenta arată că doreşte să continue

activitatea în cadrul societăţii, că are o situaţie economică rentabilă, că doreşte să diversifice

activitatea şi prin urmare dizolvarea societăţii ar fi în fond contra-socială, condiţii în care

nedepunerea capitalului social pentru nivelul unei societăţi pe acţiuni nu se face cu rea-credinţă.

Reclamantul intimat ONRC reprezentat prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă

Tribunalul Timiş a depus întâmpinare, prin care arată că în ceea ce priveşte susţinerile recurentei

referitor la intenţia de transformare a formei juridice a societăţii din societate pe acţiuni în

societate cu răspundere limitată, pârâta a depus cererea cu nr. 25924 din 10 iunie 2008 având ca

obiect schimbarea formei juridice a societăţii, cerere a cărei soluţionare a fost amânată în

repetate rânduri, judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Timiş dispunând

completarea dosarului cu o serie de documente. întrucât pârâta recurentă nu s-a conformat

cerinţelor legale dispuse prin încheiere, manifestând pasivitate deşi avea cunoştinţă de termenele

de amânare, la data de 6 noiembrie 2008 a fost soluţionată cererea nr. 25924 din 10 iunie 2008

având ca obiect schimbarea formei juridice a societăţii, în sensul că aceasta a fost respinsă prin

încheierea nr. 17.920.

http://legeaz.net/legea-312-din-2004-statutul-bnr/





22

3. Marca. Lipsa caracterului distinctiv. Analiza elementului verbal dominant. Caracter

descriptiv. Proba dobândirii caracterului distinctiv. Proprietate intelectuală

Marca în litigiu, intitulata "DIABETIKER VITAMINE", este compusa din doua cuvinte

în limba germana, întelesul în limba româna al expresiei fiind de "vitamine pentru diabetici."Prinurmare, protectia este solicitata pentru o marca destinata a fi folosita alaturi de un produs

constând în vitamine pentru diabetici. Nici un dubiu nu exista din acest punct de vedere cu

privire la caracterul descriptiv al marcii. Desi denumirea este construita în limba germana,

cuvintele care o formeaza au o forma similara si în limba româna, fiind neologisme, astfel încât

este lipsita de relevanta împrejurarea ca limba germana nu este cunoscuta de majoritatea

consumatorilor medii din România. Prin Hotarârea Comisiei de Reexaminare Marci a OSIM nr.

363/20.11.2007 s-a admis, cu majoritate de voturi, contestatia formulata de W,P, GmbH & CoReprezentanta România, în contradictoriu cu Q,P, GMBH & Co KG; s-a desfiintat Decizia CEO

nr.1974/25.04.2007 si pe cale de consecinta, s-a mentinut Decizia nr.22340/15.03.2006, de

admitere la înregistrare a marcii combinate DIABETIKER VITAMINE cu element figurativ

nr.M 2005 04620, pentru produsele /serviciile solicitate din clasele 05 s 35, cu aplicarea Regulii

17(4) din HG 833/1998 pentru elementul verbal VITAMINE. Solicitantul a declarat ca nu invoca

un drept exclusiv asupra elementului "VITAMINE" din continutul marcii dar, referitor la

limitarea solicitata, arata ca întrucât produsul se recomanda tuturor categoriilor de oameni care

nu reusesc sa asigure necesarul de vitamine, inclusiv persoanelor cu diabet zaharat, nu poate

limita marca la produse pentru diabetici. Marca DIABETIKER VITAMINE nu este o marca

descriptiva a unui anumit produs sau o denumire generica, care se adreseaza exclusiv bolnavilor

de diabet si chiar în cazul vitaminelor pentru diabetici marca este sugestiva, dar nu este exclusiv

descriptiva pentru "specie" sau "destinatie". Apelanta arata de asemenea ca atât produsele sale

cât si produsele intimatei, comercializate cu denumirea DIABETIKER VITAMINE, se identifica

prin aceste elemente care sunt lipsite de caracter distinctiv, fiind descriptive în raport cu produsul

comercializat, iar ca urmare a descriptivitatii, elementele verbale sunt de natura sa identifice doar produsul la care se refera, nu si producatorul, neputând îndeplini functia de marca. Constructia

verbala în discutie trebuie sa ramâna în domeniul public, neputând fi apropriata de un singur

comerciant, fata de faptul ca nu poate îndeplini functia unei marci, iar argumentul retinut de

Comisie, în sensul ca produsul nu este limitat la diabetici, desi se numeste vitamine pentru



23

diabetici, nu este întemeiat si nici de natura sa înlature descriptivitatea produsului. în mod gresit

s-a retinut de catre Comisie ca marca a dobândit caracter distinctiv prin folosire, întrucât simpla

folosire a unui semn nu face dovada caracterului distinctiv. Intimatul Oficiul de Stat pentru

Inventii si Marci a depus la dosar punct de vedere privind respingerea apelului ca nefondat,

depunând dosarul Hotarârii CRM apelate si dovada comunicarii acestei hotarâri catre apelanta.

Prin decizia civila nr.85A/27.01.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a respins ca

neîntemeiata exceptia inadmisibilitatii apelului, invocata de intimata, a respins apelul formulat de

apelanta Q.P. GMBH & CO. KG, împotriva hotarârii nr. 363/20.11.2007 pronuntata de Comisia

de Reexaminare Marci din cadrul OSIM, în contradictoriu cu intimatii W.P. GMBH & CO si

Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci ca nefondat, obligând apelanta la 2100 lei cheltuieli de

judecata catre intimata. Tribunalul retine caracterul distinctiv al marcii, justificându-l prin

existenta modului de scriere deosebit si a culorii revendicate. Apreciaza recurenta ca aceastaretinere este eronata atâta vreme cât modul de scriere al elementului verbal si culoarea

revendicata sunt elemente adiacente ale elementului verbal ce apare ca element principal si

dominant al marcii. Atâta vreme cât modul de scriere si culoarea revendicata sunt percepute de

consumator tot raportat la elementul verbal, nu se poate retine ca acestea pot conferi caracter

distinctive marcii. Din moment ce "DIABETIKER VITAMINE" trimite consumatorul, fara o

reflexie suplimentara, cu gândul la "vitamine pentru diabetici" iar produsul ce se comercializeaza

sub aceasta denumire este chiar "vitamine pentru diabetici" este evidenta lipsa caracterului

distinctiv. În mod gresit tribunalul a considerat neîntemeiat apelul formulat de recurenta

apelanta, împrejurare în care va proceda, în temeiul art.304 pct. 9 si art.312 Cod Proc.Civ., la

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul ca va admite apelul, va

schimba în tot Hotarârea nr.363/20.11.2007 a Comisiei de Reexaminare Marci din cadrul OSIM,

în sensul de a respinge contestatia formulata de W.P. GmbH & Co Reprezentanta România

împotriva deciziei CEO nr.1974/25.04.2007.

În ceea ce privește paginile web, practica dreptului comercial oferă numeroase exemplede soluționare a litigiilor, în cadrul instanțelor de drept comun (airfrance.ro, coca -cola.ro,

asirom.ro) sau de către Centrul de Arbitraj și Mediere din cadrul Organizației Mondiale pentru

Proprietatea Intelectuală – WIPO (philips.ro, swissair.ro, billa.ro, att.ro, pizzahut.ro, kfc.ro,

paradox.ro, praktiker.ro).

drept comercial spete marci

Documents