1
Revistă de literatură și artă editată de elevii și cadrele didactice
ale Școlii Gimnaziale Nicolae Bălcescu, Comuna Călmățuiu, județul Teleorman
ISSN 2501-4781 ISSN–L 2501-4781
NR. 1, AN 3, MARTIE 2016
2
CUPRINS
Gânduri la început de primăvară
Personalități din județ - Pe urmele lui Gala Galaction
Însemnări pe marginea cărților
Primăvara în literatură
Primăvara în sufletele copiilor
Sărbătorile lunii martie
În așteptarea Învierii
Să ne cunoaştem ţara
Sfaturi practice – mâini îndemânatice
Amuzaţi-vă cu noi!
Coperta 1 : Desen de Enuș Irina Nicoleta, clasa a VI-a
3
GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ
Vă invităm să vă delectaţi mintea şi sufletul cu un nou
număr al aceastei creaţii a copiilor de la Şcoala Gimnazială Nicolae Bălcescu, revista „Metamorfoze”, prin care arătăm lumii cine suntem, ce suntem, cum gândim, cum simţim şi ce idealuri avem în viaţă.
În paginile acestei reviste sunt cuprinse spiritul şi inocenţa copilăriei, aspecte ale vieţii pe care vrem să le păstrăm intacte cât mai mult timp. Vrem să arătăm lumii întregi că aici sunt aceiaşi copii ca pretutindeni. Imaginaţia şi creativitatea acestora sunt la înălţimea vârstei, trăirilor emoţionale şi experienţei lor de viaţă.
Elevii şcolii noastre au muncit cu plăcere la realizarea acestei reviste, cu dorinţa de a se face remarcaţi prin talentul şi puterea lor de muncă. Lucrările literare, plastice, articolele sunt alese în aşa fel încât să devină un subiect interesant de lectură pentru colegii lor de toate vârstele, cadrele didactice, dar şi pentru oamenii din comunitate, rudele şi vecinii lor.
Gândurile lor curate, visele pe care vi le împărtăşesc nu pot să treacă neobservate. Să-i încurajăm împreună să şi le ducă mai departe, deoarece ei sunt viitorul nostru, viitorul comunei.
Sperăm că veţi descoperi între aceste pagini articole care să vă stârnească interesul şi plăcerea lecturii.
Prof. Gabriela Mihalache
4
PERSONALITĂȚI DIN JUDEȚ
PE URMELE LUI GALA GALACTION
Gala Galaction (1879-1961), pe numele său adevărat Grigore Pişculescu, s-a născut la 16/29 aprilie
1879, în comuna Dideşti, judeţul Teleorman, ca fiu al arendaşului Nicolae Pişculescu şi al Chiriachiei,
născută Ostreanu, fiică de preot.
A urmat şcoala elementară în satul natal (1886-1888) şi la Roşiorii de Vede (1888-1890), iar studiile
liceale la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti (1890-1898).
Ca elev, editează revista poligrafiată Zig-Zag (1896). În 1898 se înscrie la Facultatea de Filozofie şi
Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, dar în 1900 se transferă la Facultatea de Teologie (1899-1903).
Doctoratul îl susţine la Cernăuţi, în anul 1909, îndeplinind în această perioadă funcţia de defensor
(avocat) ecleziast. În 1922 se hirotoniseşte şi predă teologia la Cernăuţi şi Bucureşti.
În 1955 suferă o congestie cerebrală şi îşi petrece ultimii şase ani în inactivitate şi suferinţă atroce,
până în ziua de 8 martie 1961 când se stinge din viaţă, la Bucureşti. Este înmormântat conform dorinţei sale,
la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti.
Debutul literar al lui Gala Galaction are loc în 7 octombrie 1896 cu povestirea Pe terasă publicată în
Adevărul ilustrat. Din această perioadă datează şi prietenia de-o viaţă cu Tudor Arghezi. Primul volum al
prozatorului, intitulat Bisericuţa din răzoare, apare abia în 1914. Pe deplin afirmat ca scriitor încă din
primul deceniu al secolului, Gala Galaction colaborează la mai toate revistele de audienţă ale epocii,
conducând el însuşi Cronica (1915-1916 împreună cu Tudor Arghezi) şi Spicul (1918).
În 1914, Editura Viaţa Românească îi publică primul volum Bisericuţa din răzoare, premiat de
Academia Română (1915). Gala Galaction are o activitate publicistică prodigioasă până la Primul Război
Mondial la: Viaţa Românească, Rampa, Flacăra, Cronica, Facla, iar în perioada interbelică îşi extinde
colaborarea şi la alte publicaţii- Adevărul literar şi artistic, Revista Fundaţiilor Regale, Dimineaţa.
După 1944 se angajează activ în viaţa literară şi politică, mai întâi vicepreşedinte al S.S.R. (1947),
apoi academician (1947), deputat M.A.N. (1948). În 1954 i se conferă Ordinul Muncii clasa I. Deşi a
continuat să scrie până după Al Doilea Război Mondial, Gala Galaction aparţine, ca scriitor, epocii dinaintea
5
Primului Război Mondial. Piesele de rezistenţă ale operei sale, cele care îi asigură şi-i definesc locul în
literatura română, sunt nuvelele şi povestirile scrise în intervalul 1902-1910.
Gala Galaction este, cronologic vorbind, primul scriitor al triadei interbelice care a cultivat magia,
miraculosul și fantasticul. În nuvelistica lui Galaction facem cunoștință cu o lume suspendată între mit și
existența dramatică cuprinsă între sfârșitul de ev mediu și perioada imediat următoare.
Gala Galaction ni se înfățișează drept un poet al nostalgiei, majoritatea nuvelelor și povestirilor sale
bazându-se pe un conflict declanșat de sentimentul profund al iubirii, care fie că este depășit cu mari
sacrificii în numele unor principii morale inflexibile, fie că provoacă adevărate drame atunci când eroii se
lasă purtați de valul dragostei mistuitoare. În majoritatea nuvelelor, hotarul dintre vis și realitate este extrem
de ambiguu. De asemenea, tentația scufundării în vis se confundă cu dorința de-a plasa existența în zonele
incerte ale începutului. Iată de ce vraja și supranaturalul apar de regulă în apropierea pădurilor seculare. Aici
se generează misterul și tot aici se adăpostesc hoții, vrăjitorii, schimnicii. O mențiune specială merită
povestirea Moara lui Călifar, nu doar pentru farmecul și simplitatea acțiunii, ori pentru aromele de parfum și
legendă cu care o înzestrează autorul, cât mai ales pentru visul încărcat de fericire și prosperitate pe care-l
trăiește Stoicea după ce se spală cu apă din iazul morii bătrânului Călifar.
La Vulturi! este un nume simbolic al unei nuvele simbolice. Vulturii reprezintă cele trei imperii —
turc, rus şi austro-ungar - care sfâşiau poporul român, aşa cum vulturii din nuvelă l-au sfâşiat pe Păunaş. În
acest context simbolic, aşa cum satul a fost atacat de turci, tot aşa ţara a fost jefuită sistematic de tâlharii
organizaţi în hoarde: turci, tătari, unguri, austrieci, greci, cazaci, poloni, ruşi, evrei, germani. Aşa cum
Agripina se ascunde pe poteca de munte şi-şi salvează copiii, tot aşa ţara şi-a ascuns în munţi fiii, adică
poporul român, şi l-a ajutat să supravieţuiască. Aşa cum Agripina face eforturi disperate pentru a supravieţui,
tot aşa Ţara Românească va face un efort disperat pentru a scăpa de lipitorile fanariote, de tâlharii turci, de
grecii conduşi de Ipsilanti, de ruşi, de unguri sau de austrieci.
Gala Galaction a publicat patru romane, din 1930 până în 1935: Roxana (1930), Papucii lui
Mahmud (1932), Doctorul Taifun (1933), La răspântie de veacuri (1935).
Teolog prin formație spirituală, romanele pe care le scrie au fost profund influențate de credința
ortodoxă, care le-a conferit un puternic aer tezist, astfel încât exegetul său, D. Caracostea, îl invita: Întoarce-
te la literatură!... Întoarce-te la Gloria Constantini! Mai puțin moralism, mai puțină predică în ceea ce
scrii!. Roxana, primul din serie, e un roman epistolar adresat de erou, Aba Pavel, duhovnicului său. Scris la
persoana întâi, Roxana e confesiunea unui tânăr preot celibatar, pus de viaţă într-o situaţie similară celei din
nuvela De la noi, la Cladova.
6
Doctorul Taifun, romanul din 1933, reflectă, pe de o parte, viziunea specifică a scriitorului din
aceasta perioadă, iar pe de alta, realitățile socio-umane caracteristice societății românești din vremea
respectivă, în aspectele lor particulare.
Cel mai reușit roman este Papucii lui Mahmud. După cum mărturisea autorul într-un interviu
publicat în Adevărul literar și artistic din 19 iulie 1931, romanul pornește de la o întâmplare reală,
petrecută pe locurile mele de naștere, pe vremea războiului de la 1877; copil, am auzit-o de la toți, am
cunoscut-o de la câțiva care trăiseră cot la cot cu eroul întâmplărilor, am înțeles-o prin mine însumi și prin
viață. Transfigurată artistic, prin viziunea specifică lui Gala Galaction, această întâmplare a căpătat valoarea
și proporțiile unui adevărat proces de conștiință. Pseudoromanul La răspântie de veacuri e o amplă scriere
cu caracter memorialistic, care reconstituie subiectiv ambianţa şcolară, universitară, literară şi jurnalistică de
la întretăierea secolelor XIX-XX.
Gala Galaction, plasat în ipostaza clericului, a fost acuzat de contaminarea scrierilor literare cu idei
teologice. O sensibilitate ca a lui, generoasă prin definiţie, includea şi deschiderea spre lumea
dezmoşteniţilor, receptivitatea faţă de suferinţele semenilor. Farmecul scrierilor lui Gala Galaction este
asigurat și de numeroasele pasaje descriptive. Descrierile de natură reprezintă o condiție esențială a
preocupărilor și artei sale scriitoricești. Înzestrat cu un remarcabil simț plastic, cu o viziune de un bogat
cromatism, realizează descrieri de o rară expresivitate, de o excepțională putere de a comunica cu
afectivitatea cititorilor.
Gala Galaction a înțeles, de la primele pagini pe care le -a redactat, importanța limbii folosite și
importanța pe care o avea, pentru societate, limbajul de care dispuneau scriitorii vremii. Dezvoltarea limbii
literare și evoluția culturală au fost o sarcină destul de apăsătoare pentru artiștii cuvântului.
Personalitatea scriitorului teleormănean este uriaşă întrucat a reuşit să slujească intr-un mod
admirabil şi fidel trei altare: cel sfânt al bisericii, cel al şcolii şi, nu în ultimul rând, cel al culturii ramâneşti.
Prin moştenirea culturală lăsată spiritualităţii, Gala Galaction a împlinit o veche cugetare latină NON
OMNIS MORIAR.
ARTICOL REALIZAT DE ECHIPAJUL JUDEŢULUI TELEORMAN – PARTICIPANT LA FAZA
NAȚIONALĂ A OLIMPIADEI ”UNIVERSUL CUNOAȘTERII PRIN LECTURĂ”, GALAȚI 2015
Badea A. Alexandra-Maria- clasa a V-a, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Orbeasca de Sus, (prof. coord. Matei Corina-
Manuela); Gherghe L. Isabela-Ştefania-clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială Nr. 2 Orbeasca de Jos; (prof. coord. Popa
Diana-Crenguţa); Dică P. Anamaria-Irina - clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Segarcea-Vale (prof. coord. Paraschiv
Marinela) și Ion M. Alina-Cornelia- clasa a VIII-a, Şcoala Gimnazială Nicolae Bălcescu (prof. coord. Mihalache
Gabriela).
7
ÎNSEMNĂRI PE MARGINEA CĂRȚILOR
INVITAȚIE LA LECTURĂ:
Baltagul de Mihail Sadoveanu Baltagul este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum
în noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din București. Romanul prezintă
călătoria Vitoriei Lipan pe urmele soțului ei, oierul Nechifor Lipan, pentru a afla ce s-a
întâmplat cu acesta și pentru a-i pedepsi după o lege nescrisă pe cei doi tovarăși ce l-au ucis și
jefuit.
Sursa principală de inspirație a romancierului a fost balada populară „Miorița” din care
a preluat simbolul, structura epică, conflictul între cei trei ciobani și perseverența femeii
care pornește în căutarea ciobanului ucis. Autorul s-a inspirat și din alte două balade populare
culese de Vasile Alecsandri pe la mijlocul secolului al XIX-lea: „Șalga” - din care a preluat
exemplul unei curajoase ciobănițe ce pornește în căutarea unei cete de hoți și se răzbună
într-un mod năpraznic pe cei care au prădat-o - și „Dolca” - de unde a preluat legătura dintre
om și animalul credincios.
Baltagul este considerat ca fiind o monografie a satului prezentând aspecte ale firii
omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez, nuntă, și înmormântare. Datele
din roman sunt un prilej pentru autor pentru a zugrăvi atmosfera epocii și tradițiile populare
românești.
Romanul Baltagul este împărțit în 16 capitole, care nu au titluri. Mihail Sadoveanu nu
precizează anul în care se petrece acțiunea, ci doar zilele și lunile calendaristice, vrând să
sugereze că timpul acțiunii este un timp mitic, valabil pentru orice epocă în care se respectă
credințele și datinile străvechi. Există totuși unele repere temporale care încadrează acțiunea
în anii '20 ai secolului al XX-lea. Autor: Simion Teodor Alexandru, clasa a VIII-a.
8
PRIMĂVARA ÎN LITERATURĂ
Tu, inimă cuminte, blând miel prior în soare
De Zaharia Stancu
Tu, inimă cuminte, blând miel prior în soare,
Pe pajişte, sprinţar, în primăvara nouă
Nu cauta să sorbi lumină din izvoare,
Ci potoleşte-ţi setea cu boabe mici, de rouă.
Tu, gând, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui să sfâşii înaltul cu vultanii,
Ci zborul jucăuş ţi-l despleteşte-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecură anii.
Tu, glas, nu mai cerca să plângi în limbi de clopot,
Ci, gureş ca pârâul când şerpui printre flori,
Culege-le mireasma şi spune-le în şopot
Poveşti cu stele care s-aprind şi mor în zori...
Tianu Gabriel – cls. A VI-a
Zi de primavara la scoala
Gavrila Mihaela – cls. A VI-a
Primavara in livada
Oaspeţii primăverii
de Vasile Alecsandri
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!‖
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.
Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!
9
Primăvara
de Vasile Alecsandri
A trecut iarna geroasă,
Câmpul iar a înverzit
Rândunica cea voioasă
La noi iarăşi a sosit.
Dintr-o creangă-n alta
zboară
Sturzul galben, aurit
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
Turturelele se îngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Şi pe harnica albină
Din flori miere adunând.
Cântă cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit,
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
Concertul primăverii
De George Coșbuc
Chiar acum din crâng venii
- Şi c-o veste bună!
Iarăşi e concert, copii;
Merg şi eu, şi tu să vii,
Mergem împreună.
Vrei programă, lămurit?
Stai puţin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte ţări venit
Va cânta din flaut.
Cântăreaţa dulce-n grai,
Cea numită „perla
Cântăreţilor din mai―
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.
Va-ntona apoi un psalt
„Imnul veseliei―
Corul dintr-u fag înalt.
Vor cânta-n sopran şi-n alt
Graurii câmpiei
Turturelele-n tenor,
Şi-alte voci măiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,
Voci de gaiţe cari fac
Să scoboare ploaia,
Şi-ntr-o scoarţă de copac
O să bată tica-tac
Tactul gheunoaia.
Iar naţionale-apoi,
Cobze şi-alte hanguri,
Glas de fluier şi cimpoi
Pitpalaci şi cintezoi
Şi-un taraf de granguri.
Se vor pune-apoi pe joc
Până chiar şi surzii,
Când vor prinde dintr-un
loc
Să ne cânte hori cu foc
Din tilincă sturzii.
Vom cânte şi noi ce-om şti,
Cântece din carte.
Şi, de va putea veni
Vântul, şi el va doini,
Că e dus departe.
Cine-i contra, să-l vedem,
Ca să-l ştie soţii!
De-aveţi chef, tovarăşi,
blem -
Ura-n cer! Cu toţii-avem,
Mergem dar cu toţii!
Nitu Adina Valentina, cls. a V-a - Padure primavara
10
Primăvara
de Panait Cerna
Cu făptura ei de floare
Şi cu daruri noi,
Veşnica biruitoare
A sosit la noi.
Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Văl de argint ea are norii
Albi şi subţirei.
Naltă, mândră, stă-n
picioare
În rădvan domnesc...
Gingaş chip de fată are
Braţul voinicesc.
Viu struneşte-n aer zâna
Roibi hrăniţi cu jar;
Cai de vânt, scăpaţi din
mâna
Cruntului Ghenar.
Bubuind înaintează
Pe un pod de nori,
Până iese-n drum de rază
Străjuit de flori...
La rădvanul ei, în soare,
Să priveşti nu poţi!
Ard la osii pietre rare
Fulgere la roţi.
Ferecaţi de caru-i de-aur
Vin, în pas zorit,
Crivăţ cel nebun şi Faur
Cel neisprăvit.
Ea-şi priveşte cu mândrie
Prinşii de război
Chiuie de bucurie
Roibilor apoi...
Şi rădvanul de lumină
Trece scăpărând
Brazi şi palteni i se-nchină,
Freamătă pe rând;
Apele i-aruncă perle,
Când o simt trecând;
Grauri se rotesc, şi mierle
O petrec cântând.
Fulgeră din zbor...
Sub roate Ia ce-i slab sau
mort:
Sfarmă crengile uscate,
Rupe-al iernii tort.
Năruie pe unde trece
Cuiburile vechi
Şi cu sufletul petrece
Tinere perechi.
Peste ochii lor adie
Văluri de colori;
De la sânul ei, zglobie,
Le aruncă flori...
Flori de rug, flori de zăpadă,
Zboară-n lunci mereu
Ah, şi una fu să cadă
Drept la pieptul meu!
Semn zeiţa face-n pripă
Roibilor să stea
Ah, şi ei opresc o clipă
Drept la poarta mea!
Fii la noi binevenită
Tu, regina mea!
Mâi, de-acu, la noi, iubită,
Nu te depărta!
Ea mă mângâie, c-o mână...
Ţineţi-o, voi, sorţi!
Mult nu poate să rămână:
Sunt şi alte porţi!
Dus cu sufletul aiure,
O petrec în văi,
Peste vârfuri de pădure,
Pe cotite căi...
Dintr-un timp se-nalţă tare,
Urcă în tării...
După ea se iau în zare
Stol de ciocârlii.
Dar şi zborul lor se curmă,
Şi cântarea lor
Codrii verzi rămân în urmă,
Flori jelesc de dor...
Printre raze mii, nebuna
Se topeşte-n zbor
Păru-i fâlfâie totuna
Cu mătasea lor.
Focuri de primăvară
De Lucian Blaga
Îngînînd prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de
muguri.
Prinşi de duhul înverzirii
prin grădini ne-nsufleţim.
Pe măsura-naltă-a firii
gîndul ni-l dezmărginim.
Ce-am uitat aprindem iară.
Sub veşminte ne ghicim.
Căutăm în primăvară
un tărîm ce-l bănuim.
Căutăm pămîntul unde
mitic să ne-alcătuim,
ochi ca oameni să
deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.
11
Maxime despre primăvară
Ziua în care Domnul a creat speranța a fost probabil și cea în care a zămislit
primăvara. - Bern Williams
Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă. - Charles
Dickens
Primăvara este prima dată recunoscută de plante și apoi de oameni. - proverb
chinezesc
Hei vântule, dacă iarna a venit, înseamnă că primăvara nu este departe ! - Percy
Bysshe Shelley
Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor.-
Khalil Gibran
Totul înflorește fără nicio opreliște; dacă în locul culorilor ar fi voci, o incredibilă
vânzoleală s-ar naște în inima nopții. - Rainer Maria Rilke
Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara ! - Pablo Neruda
La fiecare strănut al primăverii, apare o nouă floare. - Victor Hugo
Primăvara s-a întors. Pământul este precum un copil care ştie poezii. - Rainer Maria
Rilke
Dinca Amalia, cls. a V-a - Primavara in padure
12
PRIMĂVARA ÎN SUFLETUL COPIILOR
CEARTA FLORILOR
Trandafirul și zambila
S-au trezit de dimineață
Să învăluie grădina
Cu mireasma lor frumoasă.
Însă începură să se certe-n zare
Dintre flori acuma care e mai tare.
Zambila spune foarte bucuroasă:
-Eu sunt frumoasă, grațioasă!
Auzind acestea, iată,
Trandafirul vine-ndată
Și era mai bucuros
Fiindcă el e mai frumos.
Ghiocelul le-a-nvățat
O lecție de neuitat
Să nu se certe niciodată,
Căci toate sunt un dar ceresc. Eleva FILIP IONELA SABINA, clasa a VIII-a
PRIMĂVRA
Primăvara a venit
Și pe toți ne-a-nveselit.
Ne-a adus un strop de viață
Și ne-a luminat la față.
A venit cu flori, o mie
Și cu multă bucurie,
Venit cu sărbătoare
În a noatră țară mare.
Draga, zâna primăvară,
A adus parfum în țară,
A adus doar armonie,
Bucurie, gingășie. Elva ENUȘ IRINA NICOLETA, clasa a VI-a
FLORICICA
Floricică, floricea, tu ai răsărit
Din pământul aurit.
Floricică, floricea, eu acum te-aș întreba
Unde duci tu iarna grea.
Floricică, floricea, cum ești tu numită?
Trandafirul minunat, floarea renumită.
Eu am ghimpi, dar am și flori
Și vestesc în vii culori
Zile dragi de sărbători.
Nuanțe am, îmbietoare
Și mirosul cel mai tare.
Printre sutele de flori,
Eu mă mândresc, adeseori! Eleva IANCU IULIANA, clasa a VII-a
PRIMĂVARA!
Ghioceii și zambile
Înflorit-au ne-ncetat
Să anunțe c-o să vină
Primăvara imediat!
Noi acum cu toți, voioși,
O așteptăm îndată;
Îmbrăcați în straie lungi,
Mai fericiți ca niciodată.
Copacii au înflorit,
Flutură batiste,
Peste câmpul înverzit,
Luminos și însorit.
Păsărelele ce zboară
Fericite așa cum sunt
C-a venit acum, îndată,
Primăvara pe pământ. Eleva IANCU IULIANA, clasa a VII-a
13
PRIMĂVARA A VENIT
Florile au răsărit
Și pământul a-nverzit.
Azi, natura ne-a vestit:
Primăvara a venit!
O albină muncitoare
Strânge polen dintr-o floare.
Un bondar stă la soare
Privind natura în mișcare.
O furnică mică, mică,
Dar înfiptă și voinică
Strânge harnică mâncare,
De-acum, pentru iarna mare.
Ziua s-a mărit,
Căldura a revenit,
Pomii toți au înflorit.
Primăvara a venit!
GHIOCELUL
Din zăpadă el răsare,
Gingaș ghiocel, clopoțelul mititel.
El anunță primăvara, florile ce vor răsări,
Privighetorile care vor veni.
Mititel cum este el,
Renumitul ghiocel
Vă aduce primăvara
Și vestește toată țara.
Este micuț și fumușel
Și îl cheamă ghiocel.
El alungă iarna din țară
Și vestește dulcea primăvară. Eleva RAICU IRINA, clasa a VII-a
Gavrila Mihaela, cls. a VI-a In livada
14
SĂRBĂTORILE LUNII MARTIE
BUNAVESTIRE
Sărbătoarea Bunei Vestiri, denumită popular
Blagoveştenie (după termenul slavon), este rânduită
pentru amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil
a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui
Dumnezeu. Ea a fost aşezată în ziua de 25 martie, cu
nouă luni înainte de Naşterea Domnului, pentru că
acum are loc zămislirea dumnezeiescului Prunc în
pântecele Fecioarei Maria. Temeiul scripturistic al
sărbătorii îl găsim în primul capitol al Sfintei
Evanghelii după Luca: „Iar în a şasea lună a fost trimis
îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din
Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară
logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui
David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând
îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta
în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi
îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la
Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi
vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul
Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va
da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi
peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea
sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de
vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-
a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea
Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care
Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi
iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la
bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea
numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu
neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie
după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.―
Buna Vestire este cea dintâi sărbătoare
închinată Maicii Domnului, confirmată în documente,
iar prima mărturie o reprezintă biserica zidită în
Nazaret (în secolele IV sau V), pe locul unde avusese
loc episodul consemnat în Biblie. Data acestei sărbători
a variat la început: unii o prăznuiau în ajunul Bobotezei
(pe 5 ianuarie), iar alţii pe 18 decembrie (dată păstrată
până astăzi în ritul galican şi în cel mozarab tot pentru
o sărbătoare închinată Maicii Domnului). În Răsărit,
data de 25 martie a fost acceptată, cel mai probabil,
după stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a
Naşterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea). La
Roma, sărbătoarea a fost introdusă de papa Leon al II-
lea, iar în secolul al IX-lea, data de 25 martie s-a
generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni
Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu
Crăciunul pe care ei îl celebrează la 6 ianuarie.
Buna Vestire este o sărbătoare foarte
aşteptată, datorită evlaviei pe care credincioşii o au
către Maica Domnului. De asemenea, ea vine ca o oază
de întărire trupească şi sufletească pentru vremea
Postului Mare, pentru că în această zi avem aşa numita
„dezlegare la peşte―. Ea este o sărbătoare a bucuriei,
care anunţă începutul mântuirii.
„Fără Buna Vestire nu avem nici Crăciun, nici
Paşte―, spunea un cunoscut părinte. Bucuria anunţată
de Înger cuprinde astăzi comunităţile credincioşilor şi
se adresează fiecăruia dintre noi, dându-ne făgăduinţă
şi speranţă: „Cele ce nu sunt cu putinţă oamenilor sunt
cu putinţă la Dumnezeu―.
Rubrică realizată de preot Mihalache
Adrian, Parohia Nicolae Bălcescu, com. Călmățuiu,
jud. Teleorman
15
ÎN AȘTEPTAREA ÎNVIERII
Contează să crezi în minunea învierii
În fiecare an, o dată cu sărbătoarea de Sfintele Paște, Dumnezeu coboară în sufletul fiecăruia dintre noi și ne aduce pace, bucurie, iertare.
Dar pentru a putea să ne bucurăm de această mare sărbătoare este nevoie să ne pregătim înainte duhovnicește și trupește. Cele șapte săptămâni de post trebuie să le petrecem în înfrânare de la unele bucate și în înfrânare de la tot ce este rău.
Săptămâna Patimilor este o perioadă de rugăciune, meditație și spovedanie, o perioadă de purificare sufletească. Fără aceste pregătiri, Sărbătoarea Învierii nu va avea nimic deosebit. Vineri și sâmbătă ținem post negru, iar seara ne pregătim hainele cu care ne vom îmbrăca în Noaptea Învierii. De când țin minte, tot omul are măcar ceva nou de îmbrăcat, dacă nu toate hainele de Paște.
La noi, slujba Învierii începe la miezul nopții. Niciodată în an nu răsună clopotele așa frumos ca în noaptea de Sfintele Paște. La biserică așteptăm în liniște să iasă preotul cu lumânarea aprinsă și să ne cheme: ”Veniți de luați lumină!”.
După aceasta, începe să bată toaca și clopotele, ieșim din biserică și o înconjurăm cântând ”Hristos a înviat” și ”Învierea ta, Hristoase Dumnezeule, îngerii o laudă în ceruri!”.
Toată lumea are lumânarea aprinsă, sute de lumini sclipesc în noapte ca stelele pe cer. Atâta emoție și bucurie ai în suflet, încât nu poți să uiți niciodată Noaptea de Înviere. Așa vrea Hristos, ca această noapte să fie diferită de celelalte, să simți că nu ești pe pământ, ci parcă ești în rai.
La Înviere, în fiecare dintre noi se produce o schimbare neobișnuită, pe car nu o putem trăi în nicio altă împrejurare a vieții. Atunci uităm dușmăniile și necazurile, iar grijile lumești nu-și mai găsesc loc în inima noastră. În Noaptea Învierii trebuie să ne bucurăm cu toții, să fim mai buni, să iertăm.
Să vă ajute bunul Dumnezeu să petreceți Noaptea Învierii cu pace, liniște și bucurii ăn suflete!
ÎNVĂȚĂTOR,
ILIE MIHAELA
16
SUNT CREȘTIN
Nic. Bălcescu-i satul meu,
Aici m-am născut și eu.
Bunicii m-au educat
Să fiu bun creștin în sat!
Părinții să mi-i iubesc,
Pe colegi să-i ocrotesc,
Să respect ce-i creștinesc!
Cartea sfântă s-o slujesc!
Școala, cel dintâi lăcaș,
Mi-a dat ochi de vulturaș,
Să privesc spre Dumnezeu
Să-mi păzească satul meu!
Smarandache Simona, cls. a IV-a Îndrumător, înv. Mircea Mihăilă Constanța
Cretu Alexandru Marin, cls. a III-a
Paștele in sat
Îndrumător, înv. Ilie Mihaela
Manea Andreea Maria, cls. a III-a –
Hristos a inviat - Îndrumător, înv. Ilie Mihaela
Grozea Alexandru, cls. a IV - Paște fericit Îndrumător, înv. Mircea Mihăilă Constanța
17
Naidin Florentina, cls. a III-a - Colaj - Tianu Georgiana, cls. a III-a - Iepurasul fericit
Hristos a inviat - Îndrumător, înv. Ilie Mihaela Îndrumător, înv. Ilie Mihaela
Simion Bianca Ioana, cls. a V-a - Ouă și iepuraș
18
Olteanu Daniel, cls. a IV-a - Sărbătoarea de Paști Îndrumător, înv. Mircea Mihăilă Constanța
Enus Irina, cls a VI-a – Paștele cu iepuraș
19
Enus Irina, cls a VI-a – Paștele Enus Irina, cls a VI-a – Paștele la noi
Enus Irina, cls a VI-a – Hristos a înviat Iana Bogdan, cls. a V-a - In padure
20
SĂ NE CUNOAŞTEM ŢARA – POPASURI LA LOCURI SFINTE
Mănăstirea Cozia
Mănăstirea Cozia este un complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Este o ctitorie a domnului Mircea cel Bătrân, extinsă și renovată de-a lungul istoriei sale multiseculare.
Paul de Alep, în jurnalul călătoriei sale în Țara Românească între 21 august 1656 - 13 octombrie 1658 scria despre Cozia: „În limba lor înțelesul numelui acestei mănăstiri, Cozia este „fortăreață de pământ din pricina nenumăraților munți din această țară”.
Mănăstirea a fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân, în care se spunea: „...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”Hrisovul este totodată și actul de atestare a localității Călimănești din județul Vâlcea.
Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii, prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate și moșii. De asemenea, i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani, care erau folosiți atât la exploatareasării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt și Valea lui Stan de pe Lotru.
Pisania bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele: „Întru slava sfintei și de viață făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă
biserică, de creștinul Domn al Țării Românești Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară această înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românești chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”. Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii.
La 28 martie 1415, printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, mănăstirii Cozia i s-a dăruit vama de la Genune. Lăcașul a primit ulterior donații din partea mai multor domnitori care au urmat. Astfel, până la 1500 au fost date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii întăresc posesiunile sale.
De-a lungul timpului mănăstirea a fost reparată și renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare și consolidare s-a
21
făcut între 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de către guvernul României, la intervenția patriarhului de atunci, Justinian Marina. În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna (care poartă numele domnului), iar între anii 1512 - 1521 s-a refăcut pictura. Constantin Brâncoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, în cunoscutul stil brâncovenesc. În timpul ocupației austriece a Olteniei, mănăstirea a fost o fortăreață redutabilă în calea cotropitorilor. Aici a slujit preotul Radu Șapcă, participant de seamă la revoluția burgheză de la 1848 din Țara Românească, numit curator civil prin decretul nr. 519 din 4 mai1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este de remarcat cuvântarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversării Unirii: „Știți că acest templu este zidit de prințul Mircea cel Bătrân pe la anul 1384. Acest prinț viteaz, asemenea și ceilalți Vlad al V-lea, Mihai Bravul al Valahiei, cum șiȘtefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejește pentru apărarea acestor țări, de a scăpa pe străbunii noștri de năvălirile ce veneau din alte părți.”
Mănăstirea a cunoscut și momente neplăcute. Astfel, între 1879 - 1893 autoritățile o transformă în pușcărie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu să scrie un articol virulent în ziarul Timpul din 12 septembrie 1882: „Cozia, unde e îmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Țării Românești, acela sub care țara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia unde e îmormântată familia lui Mihai vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime, cu țara - ce-a devenit aceasta? Pușcărie!” Ulterior va fi și spital, în orice caz mult mai apropiată de preocupările monahilor de aici. Un alt moment greu pentru sfântul lăcaș a fost perioada primului război mondial, când a devenit grajd de cai, lucru specificat într-un raport din 16 iunie 1916: „...piatra comemorativă cu inscripția de la marele voevod Mircea cel Bătrân, fondatorul acestui monument istoric, am găsit-o deteriorată cu desăvârșire, în biserici băgându-se cai...” Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Cozia
Autor: Prof. Mihalache Gabriela
22
SFATURI PRACTICE – PENTRU MÂINI ÎNDEMÂNATICE
Activitatea artistico-plastică oferă copilului veritabile limbaje de exprimare a trăirilor şi
impulsurilor puternice provocate de realitatea înconjurătoare. Arta reprezintă astfel un mijloc
preţios de comunicare la o vârstă la care abilităţile verbale sunt încă limitate. Educaţia artistico-
plastică în grădiniţă trebuie să înceapă de la experienţe de observare a formelor, culorilor şi
mişcării.
Urmărind acelaşi scop, acela de a-i ajuta pe copii să înţeleagă faptul că desenul, pictura,
artele plastice – în general sunt forme de comunicare a unor stări sufleteşti, am realizat diferite
proiecte tematice. Pentru tema ‖Peisaj de primăvară‖, lucrare colectivă, am ieşit cu copiii în curtea
grădiniţei şi i-am lăsat să se bucure de frumuseţile primăverii, după care le-am cerut să imortalizăm
peisajul. Copiii au ales tehnici de lucru cât mai variate folosind materiale cât mai variate. Într-o altă
activitate, copiii au primit obiecte din natură: seminţe, fructe, coajă de copac şi au realizat un colaj
în cadrul proiectului ‖Păsări mari şi mici în ogradă la bunici‖ Fiecare copil şi-a pus imaginaţia la
lucru realizând o lucrare deosebită. Autor, prof. înv. Preșcolar STELUȚA PĂUN, Grădinița Nr. 2 Călmățuiu
23
AMUZAŢI-VĂ CU NOI!
Un copil stă şi plange pe hol. O profesoară il găseşte şi il intreabă: -Ce s-a intamplat? -Un coleg mi-a doborat ştrudelul pe jos... -Şi a fost cu intenţie? -Nu, a fost cu branză....
Un student la cantina. Gaseste un loc liber langa profesor. Profesorul: - Lebada porcului nu-i este prieten. Studentul: - Bine, atunci eu am zburat. Profesorul se supara si hotari sa-l pice la examen. Ii da cele mai grele intrebari, dar studentul raspunde foarte bine. La sfarsit, profesorul ii pune o ultima intrebare: - Mergi pe drum si vezi doi saci: unul cu aur si unul cu minte. Pe care il alegi? - Pe cel cu aur. - Dar eu l-as lua pe cel cu minte. - Fiecare ia ce-i lipseste. Profesorul innebuneste si scrie pe lucrare "Magar". Studentul: - D-le profesor, ati semnat, dar nu mi-ati pus nota
- Iti pun o intrebare, ii zice profesorul elevului. - Bine domnule profesor, dar numai una ! - Unde e Austalia? - Acolo, raspunde elevul. - Unde acolo? - Asta deja e a doua intrebare... Un copil il intreaba pe tatal sau: - Tata, tu poti sa scrii cu ochii inchisi? - Nu stiu, sa incerc. - Bine, atunci sting lumina si sa imi semnezi si mie carnetul de note - Clasa voastră este aşa slabă la matematică încât 70% din voi nu vor trece clasa, spune profesorul. - Ha! Ha! Ha! izbucneşte unu' din fundu'
clasei. - Ce ai găsit de râs? - Păi, noi nici nu suntem atâţia în clasă! Elevul, despre el insusi: - Intotdeauna are dreptate... chiar daca nu i se da. - Nu copiaza niciodata... consulta. - Nu vorbeste... schimba impresii. - Nu isi distrage atentia... studiaza anatomia mustelor. - Nu chiuleste... este solicitat in alta parte. - Nu ramane corigent... este lasat corigent. - Nu fumeaza... se stimuleaza. - Nu injura... se descarca. - Nu insulta profesorii... le aminteste ceea ce sunt. - Nu citeste reviste in timpul orelor... se informeaza. - Nu distruge scoala... o redecoreza. - Nu arunca cu creta... studiaza legea gravitatiei. - Nu rade in ore... e fericit La ora de literatura: - Popescule, spune-mi, te rog, cand s-a nascut Eminescu? - In 1850, d-le profesor! - Dar in 1859 ce a fost? - A avut Eminescu 9 ani, d-le profesor. La olimpiada de vara, un elev în pragul repetentiei este întrebat de ilustrul profesor de matematica Grigore Moisil câte becuri sunt în clasã, iar elevul rãspunde 10. Profesorul zice "Te-am pãcãlit, sunt 11, cã mai am eu unul; ne vedem la toamnã." In toamnã, profesorul îl întreabã din nou câte becuri sunt în clasã, iar elevul rãspunde 11. Profesorul râde fericit si îi spune zâmbind "Te-am pãcãlit si de data asta, pentru cã sunt 10, cãci eu nu mai am becul la mine", iar elevul si mai fericit riposteazã "Da, dar am adus eu unul de la mine de acasã, asa cã sunt 11”
24
METAMORFOZE
NR. 1, AN 3
COLECTIVUL DE REDACTIE
Coordonator: Prof. Mihalache Gabriela
Redactor șef: Simion Teodor Alexandru, clasa a VIII-a
Redactori: Călin Alexandru, clasa a V-a, Dincă Amalia, clasa a V-a, Enuș Irina Nicoleta, clasa
a VI-a, Nițu Adina Valentina, clasa a V-a, Simion Bianca Ioana, clasa a V-a, Țăpurică
Andreea, clasa a V-a
Tehnoredactare: Cernica George Alexandru Valentin, clasa a V-a și prof. Mihalache Gabriela
Colaboratori: cadrele didactice și elevii Școlii Gimnaziale N. Bălcescu
Vă mulțumim că ați răsfoit paginile revistei noastre!
Revistă trimestrială în format electronic a Școlii Gimnaziale N. Bălcescu, com. Călmățuiu, jud.
Teleorman
e-mail: [email protected] , [email protected]
web: http://scoli.didactic.ro/scoala-cu-clasele-iviii-nicolae-balcescu