MEDWASTE Deliverable Action 1.2. Study report on medical waste management and treatment_MEDWASTE (RO version)
CONFIDENTIAL LIFE10ENV/RO/731
Microwaves ecofriendly alternative for a safe
treatment of medical waste
Study report on medical waste management and
treatment (Romanian version)
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
2 CONFIDENTIAL
Proiect MEDWASTE – LIFE
LIFE10ENV/RO/731
Raport - Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2.
Natura: Raport Nivel diseminare: Confidenţial
Data inceperii proiectului: 1 Septembrie, 2011 Data planificată a rezultatului: 30/11/2011
Data reală a prezentării: 29.02.2011
Rezultatul Acţiunii 1.2. a Proiectului MEDWASTE LIFE+ Project este un raport cu titlul:
“Study report on medical waste management and treatment”(Romanian version)
“Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale”
Nivelul de diseminare al acestui rezultat este Confidenţial. Mai jos este prezentat un rezumat.
Rezumat public:
IMNR şi INCDMIC au realizat un raport de studiu privind gestionarea şi tratarea deşeurilor
medicale în România, inclusiv aspectele legate de legislaţia la nivel naţional şi european.
IMNR a realizat o prezentare amplă a:
- legislaţiei naţionale şi europene în domeniul abordat
- metodelor de tratament existente şi efectul lor economic si asupra mediului
- surselor şi categoriilor de deşeuri medicale, în context european.
Ca partener al consorţiului care activează în domeniul sănătăţii publice, INCDMIC s-a axat în
principal pe:
- aspectele legate de impactul gestionării deşeurilor medicale asupra sănătăţii umane,
- aspectele tehnice ale identificarii si evaluării riscului microbiologic în cazul deşeurilor
medicale şi
- aspectele tehnice privind evaluarea eficienţei tratării deşeurilor medicale asupra inactivarii
microbiologice.
Aceste aspecte vor fi foarte utile pentru următorii paşi de implementare a proiectului şi de evaluare a
eficientei economice, tehnice şi la nivel de mediu a echipamentului inovativ de tratare dezvoltat de
consortiul proiectului European MEDWASTE.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
3 CONFIDENTIAL
MEDWASTE
Proiect LIFE10ENV/RO/731
Acronim MEDWASTE
Titlul Proiectului
Alternativă ecologică de utilizare a microundelor pentru tratarea
deşeurilor medicale
Instrument LIFE+ Politica şi Guvernare de Mediu
Titlul rezultatului si numarul actiunii
MEDWASTE ACTIUNEA 1.2.
“Study report on medical waste management and treatment”(Romanian version)
"Raportul studiului privind managementul si tratarea deseurilor medicale”
Data planificata a rezultatului 30 Noiembrie, 2011 (M3)
Data reala a rezultatului 29 Februarie, 2012 (M6)
Data inceperii proiectului 1 Septembrie, 2011
Durata 26 luni
Contractorul principal al rezultatului INCDMNR - IMNR
Revizia
Ultimele modificari
Natura Raport
Nivel de diseminare CONFIDENTIAL
Rezumat public atasat DA
Actiunea 1.2.
Numele documentului D1.2.MEDWASTE_RO
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
4 CONFIDENTIAL
Săndica Liliana Gherghe, Teodor Velea, Vasile Predica, Dumitru Stoica
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare – IMNR
Pantelimon, România
Irina Codita, Elena-Carmina Dragulescu, Lixandru Brindusa-Elena
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie ”Cantacuzino” -
INCDMIC, Bucuresti, Romania
Editat de
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare - IMNR
© MEDWASTE 2012
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
5 CONFIDENTIAL
Cuprins
1. INTRODUCERE .................................................................................................................................. 6
2. OBIECTIVE ......................................................................................................................................... 7
3. DESCRIERE ........................................................................................................................................ 7
3.1. Aspecte legislative la nivel naţional şi european privind managementul deşeurilor medicale 7
3.1.1. Acquis-ul comunitar privind mediul. ............................................................................. 7
3.1.2. Legislaţie deşeuri medicale ............................................................................................ 14
3.2.Clasificarea deşeurilor medicale. Sursele majore de provenienţă ale acestora ....................... 18
3.2.1. Definiţii UE şi OMS (Anexa III a Directivei Europene 98/2008). Clasificare, surse
majore de deşeuri medicale. ..................................................................................................... 19
3.2.2. Riscuri provenite de la deşeurile medicale (DM) ........................................................ 29
3.2.3. Definiţia pericolelor infecţioase legate de DM – cadrul legal la nivel European şi în
România .................................................................................................................................... 33
3.3. Evaluarea riscului infecţios în DM ......................................................................................... 35
3.4. Evaluarea eficienţei microbiologice a tratamentului deşeurilor medicale. ........................... 39
3.5. Metode de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel naţional şi european şi efectul lor
economic şi de mediu ....................................................................................................................... 42
3.5.1.Metode tradiţionale de tratare a deseurilor medicale la nivel European ....................... 42
3.5.2 Metode alternative de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel european .......... 52
3.5.2.1. Metode termice la temperaturi scăzute: autoclavarea, microundele, şi alte sisteme
bazate pe căldură umedă – abur................................................................................................ 56
3.5.2.2. Tratament termic la temperaturi medii ........................................................................ 79
3.5.2.3. Tratament termic la temperaturi ridicate ..................................................................... 81
3.5.2.4.Metode chimice ............................................................................................................ 84
3.5.2.5.Metode pe bază de radiaţii ............................................................................................ 86
3.5.2.6.Metode biologice .......................................................................................................... 87
3.5.2.7.Prezentarea metodelor de eliminare şi tratament adecvate pentru diferite categorii de
deşeuri 87
3.5.3.Situaţia actuală din românia privind tratarea deşeurilor medicale ............................... 88
3.6.Metode de eliminare finală a deşeurilor medicale infecţioase în România .............................. 89
4. PROBLEME ÎNTÂMPINATE .......................................................................................................... 102
5. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ................................................................................................... 102
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................... 107
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
6 CONFIDENTIAL
1. INTRODUCERE
Al 7-lea Program de Acţiune pentru Mediu (PAM) al UE este una dintre priorităţile principale ale
CE şi va înlocui PAM 6, care expiră în iulie 2012. Al saptelea PAM este necesar pentru managementul
strategic continuu al problemelor cheie de mediu din UE.
Al şaselea Program de Acţiune pentru Mediu (2002 - 2012) al UE a identificat prevenirea şi
gestionarea deşeurilor drept una dintre cele patru priorităţi de top. Obiectivul său principal este de a
asigura faptul că creşterea economică nu conduce la tot mai multe deşeuri.
În fiecare an, doar în Uniunea Europeană aruncăm 3 miliarde de tone de deşeuri – dintre care
aproximativ 90 de milioane de tone de deşeuri periculoase. Aceasta se ridică la aproximativ 6 tone de
deşeuri solide pentru fiecare bărbat, femeie şi copil, conform statisticilor Eurostat. Până în 2020, după
estimările OECD, am putea genera deşeuri cu 45% mai multe decât am făcut-o în 1995. Acest lucru a
condus la dezvoltarea unei strategii pe termen lung privind deşeurile.
Politica UE privind deşeurile a evoluat în ultimii 30 de ani printr-o serie de planuri de acţiune de mediu şi
a unui cadru legislativ, care are scopul de a reduce impactul negativ asupra mediului şi a sănătăţii şi de a
crea o economie eficientă din punct de vedere al energiei şi resurselor.
Tratarea şi eliminarea întregii cantităţi de deşeuri, fără a dăuna mediului, devine o prioritate
majoră. Strategia Tematică din 2005 privind Prevenirea şi Reciclarea Deşeurilor a determinat procesul de
revizuire a directivei-cadru privind deşeurile, piatra de temelie a politicii UE privind deşeurile.
O altă directivă recentă stabileşte limite stricte privind nivelurile de emisii de la incineratoare. Uniunea
doreşte, de asemenea să fie reduse emisiile de dioxine şi de gaze acide, cum ar fi oxizii de azot (NOx),
dioxizii de sulf (SO2) şi clorurile de hidrogen (HCl), care pot fi dăunătoare pentru sănătatea umană.
Activităţile de îngrijire a sănătăţii conduc la producerea de deşeuri care pot produce efecte adverse
asupra sănătăţii. Opţiunile privind managementul deşeurilor medicale pot da naştere ele însele la riscuri
pentru sănătate şi nu există soluţie perfectă, rapidă, uşor accesibilă de gestionare a deşeurilor medicale.
Deşeurile medicale generate în clinici mici, în mediu rural sau în unităţi mai mari pot fi gestionate dacă
există infrastructura adecvată şi utilizată corespunzător. Totuşi, deşeurile generate în unităţi mari sau în
timpul unor eforturi publice direcţionate (ex. campanii de imunizare) sunt mai greu de gestionat, în
special în ţări în curs de dezvoltare, unde resursele pot fi limitate. În aceste situaţii dificile în care
opţiunile de depozitare a deşeurilor sunt limitate, au fost utilizate incineratoare mici şi acestea sunt încă
folosite ca o soluţie ad-hoc în ţările mai puţin dezvoltate şi în tranziţie. Totuşi, incineratoarele mici
operează adesea la temperaturi sub 800 grade Celsius. Aceasta poate avea ca rezultat producerea de
dioxine, furani sau alţi poluanţi toxici sub formă de emisii şi/sau în cenuşa care se depune sau care se
împrăştie în atmosferă. Transportul deşeurilor la locurile de depozitare centralizate poate de asemenea
reprezenta un pericol pentru cei care le manipulează, dacă nu se efectuează în condiţii de siguranţă.
Cercetarea şi promovarea unor tehnologii inovative sau alternative la incineratoarele mici
constituie una dintre strategiile pe termen scurt, având ca scop reducerea impactului ecologic al deşeurilor
medicale.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
7 CONFIDENTIAL
2. OBIECTIVE
Obiectivele atinse prin realizarea acestui studiu sunt:
- prezentare amplă a legislaţiei naţionale şi europene în domeniul abordat
- analiza metodelor de tratament existente şi efectul lor economic si asupra mediului
- evidenţierea surselor şi categoriilor de deşeuri medicale, în context european.
- prezentarea aspectelor legate de impactul gestionării deşeurilor medicale asupra sănătăţii umane,
- evidenţierea aspectelor tehnice ale identificării şi evaluării riscului microbiologic în cazul
deşeurilor medicale
- prezentarea aspectelor tehnice privind evaluarea eficienţei tratării deşeurilor medicale asupra
inactivarii microbiologice.
Aceste aspecte vor fi foarte utile pentru următorii paşi de implementare a proiectului şi de evaluare a
eficientei economice, tehnice şi la nivel de mediu a echipamentului inovativ-demonstrativ de tratare,
dezvoltat de consortiul proiectului European MEDWASTE.
3. DESCRIERE
3.1. Aspecte legislative la nivel naţional şi european privind managementul deşeurilor
medicale
3.1.1. Acquis-ul comunitar privind mediul.
Protecţia Mediului reprezintă un domeniu de interes major, la nivelul Uniunii Europene punându-
se un accent deosebit pe integrarea priorităţilor acestui domeniu în toate politicile sectoarelor economiei.
Pentru a facilita abordarea unui acquis complex, cum este cel de mediu, acesta este structurat în
10 sectoare, referitoare la:
- legislaţie orizontală
- calitatea aerului
- gestiunea deşeurilor
- calitatea apei
- protecţia naturii
- poluare industrială şi managementul riscului
- substanţe chimice periculoase şi organisme modificate genetic
- zgomot
- protecţie civilă
- siguranţa nucleară şi radioprotecţie.
La nivel european, cerinţele acquis-ului sunt transpuse în directive pe care statele membre trebuie
să le preia în legislaţia naţională.
Fiecare dintre sectoarele menţionate mai sus are directive referitoare la normele de bază în
domeniul respectiv, mai puţin în cazul legislaţiei orizontale, ale cărei prevederi au implicaţii asupra
întregului domeniu.
Acţiunile comunitare în domeniul mediului au început în 1972 prin patru programe de acţiuni
succesive, bazate pe o abordare sectorială şi orizontală a problemelor domeniului mediului. În această
perioadă au fost adoptate aproximativ 200 de acte normative ce vizau limitarea poluării prin introducerea
de standarde minime, în special pentru sectoarele: managementul deşeurilor, poluarea apelor şi a
aerului.
Acţiunile comunitare de mediu s-au dezvoltat de-a lungul anilor ajungând ca prin Tratatul de
creare a Uniunii Europene să dobândească statutul de politică comunitară.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
8 CONFIDENTIAL
Pasul următor a fost făcut de Tratatul de la Amsterdam, care defineşte principiul dezvoltării
durabile ca unul dintre obiectivele comunitare şi stabileşte ca una dintre priorităţile absolute atingerea
unui grad înalt de protecţie a mediului. De asemenea, menţionează explicit necesitatea ca problematica
protecţiei mediului să fie integrată în toate politicile sectoriale ale Comunităţii.
În cadrul strategiei europene privind dezvoltarea durabilă au fost stabilite obiective pe termen lung
care privesc în mod esenţial schimbările climatice, transportul, sănătatea şi resursele naturale.
La începutul anului 2001 Comisia Europeană a adoptat al şaselea program de acţiune în domeniu,
o nouă strategie de mediu care cuprinde priorităţile pentru următorii cinci până la zece ani. Programul
„Mediu 2010: Viitorul nostru, alegerea noastră” se concentrează pe patru mari domenii de acţiune:
schimbări climatice, sănătate şi mediu, natură şi biodiversitate şi gestionarea resurselor naturale.
Pe lângă toate cele menţionate mai sus, Uniunea Europeană încearcă să promoveze politica
prevenirii active. În acest sens, acquis-ul comunitar se află într-o continuă dinamică de schimbare şi
dezvoltare care să conducă la o mai bună protecţie a mediului.
Protecţia mediului presupune intervenţii coordonate şi politici individuale corelate, atât intern cât
şi internaţional, în scopul atingerii unui obiectiv comun: satisfacerea necesităţilor generaţiilor actuale fără
a le compromite pe cele ale generaţiilor viitoare.
La data începerii negocierilor aderării la Uniunea Europeană în anul 2002, România transpusese
un volum considerabil din legislaţia protecţiei mediului.
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în conformitate cu responsabilităţile ce îi revin ca
urmare a transpunerii legislaţiei europene în domeniul gestionării deşeurilor şi conform prevederilor
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin
Legea 426/2001 a elaborat Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor. Aceasta a fost elaborată pentru
perioada 2003-2013, urmând a fi revizuită periodic în conformitate cu progresul tehnic şi cerinţele de
protecţie a mediului şi are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui
sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere ecologic şi economic.
Principiile care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt următoarele:
principiul protecţiei resurselor primare – este formulat în contextul mai larg al conceptului de
“dezvoltare durabilă” şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în
special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare.
principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC (“Cele mai bune
tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”) – stabileşte ca, pentru orice activitate (inclusiv
pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al
dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile
din punct de vedere economic.
principiul prevenirii – stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea
descrescătoare a importanţei care trebuie acordată: evitarea apariţiei, minimizarea cantităţilor, tratarea în
scopul recuperării, tratarea si eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu.
principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al
responsabilităţii utilizatorului – stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic
corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestor.
principiul substituţiei – stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii
prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor periculoase.
principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei – stabileşte ca deşeurile trebuie să fie
tratate şi eliminate cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
9 CONFIDENTIAL
posibil numai către acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile
respectării cerinţelor pentru comerţul internaţional cu deşeuri.
principiul subsidiarităţii (corelat si cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei) –
stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la
cel mai scăzut nivel administrativ faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel
regional si naţional.
principiul integrării – stabileşte ca activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă
din activităţile social-economice care le generează.
Principiile generale ale gestionării deşeurilor sunt concentrate în aşa numita „ierarhizare a
gestionării deşeurilor ” (figura nr.1). Principalele priorităţi sunt prevenirea producţiei de deşeuri şi
reducerea nocivităţii lor. Când nu se poate realiza nici una nici alta, deşeurile trebuie reutilizate, reciclate
sau folosite ca sursă de energie (prin incinerare). În ultima instanţă, deşeurile trebuie eliminate în condiţii
de siguranţă.
Figura 1 Ierarhizarea opţiunilor de gestionare a deşeurilor
Ierarhizarea deşeurilor aşa cum este prezentată în cadrul Directivei Cadru 2008/98/CE privind
deşeurile se aplică în calitate de ordine a priorităţilor, în cadrul legislaţiei şi a politicilor în materie de
prevenire a gestionării deşeurilor.
Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor (SNGD) a stabilit de asemenea obiectivele
generale pentru gestionarea deşeurilor şi obiectivele strategice specifice pe anumite fluxuri de deşeuri.
În tabelul 1 se prezintă obiectivele strategice pentru gestionare deşeurilor in special a celor
periculoase, iar în tabelul 2 obiectivele strategice specifice deşeurile rezultate din activitatea medicală şi
din instituţii de cercetare.
Tabelul 1 Obiectivele strategice privind gestionarea deşeurilor periculoase Domeniul/activitatea Obiectivele principale Obiective subsidiare
1. Politica şi cadrul
legislativ
1.1.Dezvoltarea unei politici
naţionale care să conducă la
crearea/apariţia unui sistem de
gestionare a deşeurilor periculoase
eficient din punct de vedere
ecologic, economic şi just din punct
de vedere social (Ex.:Aplicarea
principiului poluatorul plăteşte)
1.1.1.Crearea de sisteme administrative şi
mecanisme financiare care să stimuleze
deţinătorii de deşeuri periculoase de a
se conforma obligaţiilor legale de gestiune a
acestora.
1.1.2.Pregătirea transpunerii şi
implementării constante pas cu pas a
directivelor UE
Prevenire/Minimizare
generare deşeuri
Reutilizare/Reciclare
Valorificare
energetică
Eliminare
Opţiunea cu
prioritate cea mai
mare
Opţiunea cu
prioritate cea
mai mică
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
10 CONFIDENTIAL
(continuare)
Domeniul/activitatea Obiectivele principale Obiective subsidiare
2. Aspecte
instituţionale şi
organizatorice
2.1 Întărirea capacităţii
administrative a instituţiilor
guvernamentale
2.1.1. Întărirea capacităţii administrative a
instituţiilor guvernamentale cu responsabilităţi
in aplicarea legislaţiei, privind gestionarea
deşeurilor periculoase la toate nivelurile
(naţional, regional, judeţean,) 3. Resurse umane 3.1 Asigurarea resurselor umane
ca număr şi pregătire
profesională la toate nivelele.
3.1.1. Asigurarea de personal suficient si bine
pregătit profesional la toate nivelele, atât în
sectorul public, cât şi în sectorul privat :
- întărirea capacităţii personalului
APM - urilor în ceea ce priveşte aplicarea
prevederilor legale referitoare la deşeurile
periculoase.
- întărirea capacităţii generatorilor de deşeuri în
vederea gestionării ecologice raţionale a
deşeurilor periculoase.
4. Prevenirea şi
minimizarea generării
deşeurilor
4.1.Promovarea şi aplicarea
principiului prevenirii generării
deşeurilor periculoase şi pe cât
posibil, a principiului
proximităţii în
tratarea/eliminarea deşeurilor
periculoase
4.1.1. Susţinerea aplicării tehnicilor de
minimizare a deşeurilor şi tratare îmbunătăţita
specifice diferitelor deşeuri periculoase
4.2.Minimizarea impactului
deşeurilor periculoase asupra
sănătăţii şi mediului.
4.2.1. Instruirea si responsabilizarea agenţilor
economici privind întreprinderile si instalaţiile
care intră sub incidenţa legii 645/2002 pentru
aprobarea şi modificarea OU 34/2002
5. Recuperarea
materială (reciclarea)
şi recuperarea energiei
din deşeurile
periculoase
5.1. Minimizarea impactului
deşeurilor periculoase asupra
sănătăţii populaţiei şi mediului
5.1.1.Promovarea reciclării materialelor
neferoase folosind topitoriile existente
5.1.2. Promovarea valorificării termoenergetice
a deşeurilor periculoase în cuptoarele de ciment
6. Colectarea şi
transportul deşeurilor
6.1 Înfiinţarea de servicii de
colectare şi transport pentru
deşeurile periculoase
6.1.1 Înfiinţarea unui sistem de colectare şi
transport al deşeurilor periculoase care să
satisfacă necesităţile generatorilor
6.1.2 Monitorizarea transportului şi colectării
deşeurilor periculoase în conformitate cu
cerinţele UE şi dezvoltarea bazei existente.
7. Tratarea şi
eliminarea deşeurilor
7.1. Eliminarea deşeurilor
periculoase într-un mod
ecologic raţional şi eficient
economic şi
acceptabil social.
7.1.1 Încurajarea tratării deşeurilor periculoase
în vederea:
- valorificării (dacă este posibil)
- facilitării manipulării
- favorizării eliminării
- diminuării caracteristicilor periculoase
7.1.2 Asigurarea de condiţii adecvate pentru
facilităţile de tratare şi eliminare a deşeurilor
7.1.3 Crearea condiţiilor ca noile instalaţii şi
facilităţi să fie proiectate, construite şi să
opereze la nivelul cerinţelor Uniunii
Europene
7.1.4. Facilitarea exportului corespunzător al
anumitor deşeuri periculoase pentru o
gestionare ecologic raţională
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
11 CONFIDENTIAL
(continuare)
Domeniul/activitatea Obiectivele principale Obiective subsidiare
8. Gestionarea
terenurilor
contaminate
8.1 Asigurarea sănătăţii publice
prin
prevenirea/minimizarea
expunerii populaţiei la riscurile
generate de terenurile
contaminate, apa contaminată şi
contaminanţii în sine
8.1.1. Atingerea obiectivelor de calitate privind
apele de suprafaţă, apa subterană şi asigurarea
îndeplinirii obligaţiilor internaţionale ale
României în domeniul conservării
biodiversităţii şi prevenirii
accidentelor ecologice pe Fluviul Dunărea
(Convenţia Cadru a Dunării)
8.1.2.Punerea la dispoziţia publicului a
informaţiilor privind terenurile contaminate
8.2 Prevenirea apariţiei de noi
terenuri contaminate
8.2.1.Aplicarea tehnologiilor adecvate de
tratare/eliminare a deşeurilor periculoase
produse în mod current
9. Finanţarea
sistemului de
gestionare a deşeurilor
periculoase
9.1 Dezvoltarea şi utilizarea
eficienta de sisteme şi
mecanisme economico-
financiare pentru gestionarea
deşeurilor periculoase în
condiţiile respectării principiilor
generale, cu precădere a
principiului poluatorul plăteşte.
9.1.1 Dezvoltarea şi implementarea eficientă a
unor instrumente economico-financiare care să
asigure o piaţă viabilă a deşeurilor de producţie
periculoase prin aplicarea principiului
poluatorul plăteşte şi a principiului
responsabilităţii producătorului
9.2 Îmbunătăţirea accesului
industriei la finanţarea necesară
pentru investiţii eficiente şi
justificate economic in
domeniul protecţiei mediului, a
tehnologiilor de producţie curate
si modernizării instalaţiilor
9.2.1. Capacitarea băncilor comerciale pentru a
finanţa (oferi credite pentru) proiecte de mediu
in condiţii avantajoase
10. Sistem
informaţional pentru
gestionarea deşeurilor
10.1. Dezvoltarea sistemului
informatic privind deşeurile
periculoase în concordanţă cu
cerinţele internaţionale şi ale
UE
10.1.1. Îmbunătăţirea sistemului de autorizare şi
control în domeniul deşeurilor periculoase
10.1.2. Îmbunătăţirea sistemului de informare şi
prelucrare date la nivel regional şi naţional în
vederea planificării în domeniul gestionarii
deşeurilor periculoase (dezvoltarea strategiei)
10.1.3. Punerea la dispoziţia publicului a
informaţiilor referitoare la gestionare deşeurilor
periculoase
10.2. Implementarea unui sistem
de raportare a datelor privind
gestionarea deşeurilor in
concordanţă cu cerinţele UE
11. Creşterea gradului
de conştientizare
11.1. Creşterea conştientizării
publicului privind impactul
deşeurilor periculoase asupra
sănătăţii populaţiei şi a mediului
11.1.1. Creşterea conştientizării asupra
consecinţelor practicilor necorespunzătoare în
domeniul gestionării deşeurilor periculoase din
punct de vedere al protecţiei mediului
11.1.2. Creşterea conştientizării asupra
necesităţii bunelor practici în domeniul
gestionarii deşeurilor periculoase
11.2. Creşterea conştientizării
întreprinderilor privind
beneficiile aplicării practicilor şi
tehnologiilor curate
11.2.1. Creşterea conştientizării la nivelul
industriei privind producţia curată şi respectarea
prevederilor IPPC
11.2.2. Creşterea conştientizării la nivelul APM
- urilor şi administraţiei centrale privind
producţia curată şi prevederile IPPC
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
12 CONFIDENTIAL
(continuare)
Domeniul/activitatea Obiectivele principale Obiective subsidiare 11.3. Creşterea conştientizării
privind “obligaţia de asumare a
responsabilităţii producătorului” şi
“principiul poluatorului plăteşte”
11.3.1. Îmbunătăţirea performanţei industriale
prin ”asumarea responsabilităţii producătorului”
Tabelul 2 Obiective strategice specifice deşeurile rezultate din activitatea medicală şi din instituţii
de cercetare
Un rol cheie în dezvoltarea unei gestionări durabile a deşeurilor îl au planurile de gestionare a
deşeurilor şi care au rolul principal de a prezenta fluxurile de deşeuri şi opţiunile de gestionare a acestora.
Mai în detaliu, planurile de gestionare a deşeurilor prezintă cadrul de planificare pentru următoarele
aspecte:
Conformarea cu politica de deşeuri şi atingerea ţintelor propuse;
Stabilirea capacităţilor suficiente şi caracteristice pentru gestionarea deşeurilor;
Controlul măsurilor tehnologice;
Prezentarea cerinţelor economice şi de investiţie.
Complexitatea în continuă creştere a problemelor şi a standardelor în domeniul gestionării
deşeurilor conduc la creşterea cerinţelor privind instalaţiile de reciclare, tratare şi/sau eliminare. În multe
cazuri, aceasta presupune facilităţi de reciclare, tratare şi/sau eliminare a deşeurilor mai mari şi mai
complexe, ceea ce implică cooperarea mai multor unităţi regionale privind stabilirea şi operarea acestor
facilităţi.
În cazul gestionării deşeurilor medicale planul este cerut de către legislaţia naţională în vigoare
prin Ordinul nr. 219 din 01 aprilie 2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor
rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date
privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, cu modificările şi completările
ulterioare şi el ar trebui să cuprindă următoarele aspecte:
Încadrarea în legislaţia naţională;
Sub - categorii Obiective principale Obiective subsidiare
- Deşeuri infecţioase
(codurile 18.01.01;
18.0102 şi 18.01.03) din
unităţile medicale şi de
cercetare
- Deşeuri periculoase
altele decât deşeurile
infecţioase
5.1.Colectarea separata a
deşeurilor infecţioase şi
periculoase (altele decât
cele infecţioase)
5.1.1. Reducerea cantităţii de deşeuri medicale
infecţioase si periculoase de către spitale prin
colectarea separata (pe categorii de deşeuri) si
eliminarea finala a acestora într-o maniera
ecologic raţională şi eficientă economic
5.2.Colectarea separata a
deşeurilor nepericuloase
5.3.Eliminarea în
siguranţă a deşeurilor
medicale fără afectarea
sănătăţii personalului
medico-sanitar şi a
populaţiei
5.3.1 Realizarea unei depozitari temporare
ecologic sigure a deşeurilor infecţioase si
periculoase
5.3.2. Interzicerea depozitarii finale a deşeurilor
periculoase fără pretratare, in vederea inertizării
totale. In cazul deşeurilor infecţioase si
periculoase vor fi excluse metodele de pretratare
care transfera
poluanţi în alţi factori de mediu.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
13 CONFIDENTIAL
Responsabilităţi ale personalului implicat;
Definiţii/clasificarea deşeurilor medicale;
Proceduri pentru mânuirea deşeurilor medicale;
Planuri de instruire.
Procedurile ar trebui să acopere: identificarea, colectarea separată, mânuirea containerelor,
etichetarea, stocarea, tratare, transport, eliminare, monitorizare, înregistrarea datelor şi planuri pentru
situaţii de urgenţă.
Planul trebuie revizuit anual şi este cuprins în documentaţia necesară pentru autorizarea sanitară a
unităţilor în care se desfăşoară activităţi medicale (conform art. 10 din Ordinul nr. 219/2002). Planul
trebuie citit şi cunoscut de tot personalul implicat. Pentru ca un plan de gestionare a deşeurilor să
reuşească, sunt necesare determinarea foarte clară a acţiunilor ce trebuie realizate şi monitorizarea
îndeplinirii acestora. În acest sens, în tabelul nr.3 sunt enumerate acţiuni ce pot fi luate în considerare de
responsabilul pentru elaborarea unui plan strategic de gestionare a deşeurilor provenite din activitatea
medicală. De asemenea, este necesară găsirea de soluţii pentru diferite tipuri de deşeuri periculoase care
se regăsesc într-o unitate sanitară, în special pentru deşeurile chimioterapice şi antineoplazice, solvenţi pe
bază de clor şi inflamabili, formaldehidă, substanţe chimice fotografice, materiale radioactive, mercur,
deşeuri reprezentate de gaze anestezice, substanţe toxice, corozive şi miscelanee.
Tabelul 3 Acţiuni necesare pentru implementarea unui plan de gestionare a deşeurilor
provenite din activitatea medicală
Categorie Acţiune
Tipuri de
deşeuri
Analiza costurilor de eliminare pe kilogram sau volum
Verificarea conţinutului unui container
Amplasarea containerelor în locuri uşor accesibile personalului
Stabilirea unui responsabil pentru gestionarea deşeurilor
Modificarea, dacă este cazul, a contractelor pentru eliminarea deşeurilor şi a orarului de
preluare a acestora
Containere/
saci
Stabilirea dimensiunilor containerelor care sunt disponibile şi care sunt necesare
Cumpărarea de containere din materiale reciclabile
Utilizarea de saci pentru deşeuri solide banale şi pentru deşeuri reciclabile
Respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la amplasarea deşeurilor în saci şi în containere
specifice
Localizare Stabilirea locaţiei centrale pentru amplasarea unui container mare, la care accesul publicului
este interzis
Realizarea unui inventar care să conţină capacitatea containerelor, numărul acestora şi
numărul de zile pe săptămână în care aceste containere sunt utilizate pentru fiecare
departament
Studierea avantajelor şi dezavantajelor în cazul reconfigurării locaţiei containerelor
deschise
Implicarea personalului în amplasarea containerelor
Gestiunea
deşeurilor
înţepătoare -
tăietoare
Identificarea tipurilor de deşeuri înţepătoare - tăietoare eliminate
Stabilirea de contracte pentru eliminarea acestor deşeuri separat de deşeurile municipale
Hotărârea persoanei care va descărca containerele cu deşeuri înţepătoare – tăietoare
(compania contractată sau personalul angajat)
Identificarea de containere pentru aceste tipuri de deşeuri realizate din materiale reciclabile
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
14 CONFIDENTIAL
(continuare)
Categorie Acţiune
Recipientele
sub presiune
Identificarea modului de tratare
Respectarea legislaţiei în vigoare pentru eliminarea recipientelor sub presiune
Program
eficient
Verificarea dacă circuitul sau programul intern de reciclare şi/sau eliminare necesită
îmbunătăţiri sau schimbare completă
Comunicare Afişare de fişe tehnice de execuţie, semne, etichete şi simboluri universale specifice fiecărui
tip de deşeu
Educaţie Instruirea angajaţilor în managementul deşeurilor periculoase. Instruirea trebuie să includă
aspecte precum:periculozitatea substanţelor periculoase; prevenirea scurgerilor; întreţinerea
preventivă;pregătirea pentru caz de urgenţă.
Desfăşurarea, periodic, de cursuri de instruire într-un program activ
Cei trei R Continuarea monitorizării
Studierea şi învăţarea din experienţa altora (strategii de reducere ale spitalelor, industriei
sau strategii guvernamentale)
Accentuarea ideii de reutilizare
Începerea programului de reciclare pentru hârtie, metal şi sticlă, precum şi realizarea de
compost sau donarea surplusului de mâncare
Realizarea de contracte la preţul pieţei pentru materialele reciclabile
Aplicarea unei strategii coerente, precum şi îmbunătăţirea continuă a celor existente la nivelul
unităţii sanitare, conduce la minimizarea cantităţii de deşeuri generate, şi deci la diminuarea efectelor
asupra mediului.
3.1.2. Legislaţie deşeuri medicale
Cadrul legislativ relevant privind gestionarea deşeurilor:
Acquis-ul Comunitar în domeniul gestionării deşeurilor cuprinde un număr de 17 acte normative
(directive, decizii), dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legislaţia română . În continuare se
prezintă Legislaţia europeană şi cea românească privind gestionarea deşeurilor
Reglementări privind gestionarea deşeurilor
Directiva 2008/98/CE privind deşeurile abrogă de la 12 decembrie 2010 directivele - 75/439/CE ,
91/689/CE si 2006/12/CE
OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor (MO Nr. 283/ 22. 06.2000), aprobată cu modificări
prin Legea 426/2001 (MO nr.411/25.07.2001), modificată de OUG 61/2006 (MO nr. 790/19.09.2006),
aprobată prin Legea 27/2007(MO nr. 38/18.01.2007)
Hotărârea de Guvern nr. 1470/2004 (MO nr. 954 / 18.10.2004) privind aprobarea Strategiei
naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor, modificată prin HG
358/2007 (MO nr. 271/24.04.2007)
Ordinul comun nr. 1364/1499 din 2006 (MO nr. 232/04.04.2007 ) Al Ministerului Mediului şi
Gospodăririi Apelor şi al Ministerul Integrării Europene de aprobare a planurilor regionale de Gestionare
a deşeurilor
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 951/2007 (MO nr. 497/25.07.2007)
privind aprobarea Metodologiei de Elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a
deşeurilor
Decizia 2000/532/CE ( modificată de Decizia 2001/118/CE, Decizia 2001/119/CE şi Decizia
2001/573/CE ) de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri (în conformitate cu art.
1 lit. a) din Directiva 75/442/CCE şi a Deciziei 94/904/CE de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase
(în conformitate cu art. 1.alin 4) din Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deşeurile periculoase
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
15 CONFIDENTIAL
Hotărârea Guvernului 856/2002 (MO nr. 659,din 5.09.2002 ) privind evidenţa gestiunii deşeurilor
şi aprobarea Listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
Reglementări privind eliminarea deşeurilor
Depozitarea deşeurilor
Directiva 99/31/CE privind depozitarea deşeurilor Hotărârea de Guvern nr. 349/2005 (MO nr.
394/10.05.2005) privind depozitarea deşeurilor
Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr.7/2004 (MO nr. 86 bis/26.01.2005)
pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor
Decizia consiliului 2003/33/CE privind stabilirea criteriile şi procedurile pentru acceptarea
deşeurilor la depozite ca urmare a art. 16 şi anexei II la Directiva 1999/31/CE
Ordinul Ministrului şi Gospodăririi Apelor nr. 95/2005 (MO nr. 194 bis/08.03.2005) privind
stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor în fiecare clasă de
depozit.
Incinerarea deşeurilor
Directiva 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor abrogă Directivele 89/369/EEC,
89/429/EEC, privind incinerarea deşeurilor municipale şi Directiva 94/67/EC privind incinerarea
deşeurilor periculoase
Hotărârea de Guvern nr. 128/2002 (MO nr. 160/06.03.2002) privind incinerarea deşeurilor,
completată şi modificată de Hotărârea de Guvern nr. 268/2005 (MO nr. 332/20.04.2005)
Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodării Apelor nr. 756/2004 (MO nr. 86 bis/26.01.2005)
pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor
Reglementări privind transferurile deşeurilor
Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deşeuri
Regulamentul nr. 1418/2007 din 29 noiembrie 2007 privind exportul anumitor deşeuri destinate
recuperării enumerate în anexa III sau IIIA a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului în anumite ţări în care Decizia OCDE privind controlul circulaţiei
transfrontaliere a deşeurilor nu se aplică
Decret nr. 65 din 17 noiembrie 1990 pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind
controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora.
Legea 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului
peste frontiere al deşeurilor periculoase si al eliminării acestora
Ordin nr. 1371 din decembrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Regulamentului Consiliului 259/93/CEE privind supravegherea si controlul transporturilor
de deşeuri in, înspre si dinspre Comunitatea Europeana, cu modificările şi completările ulterioare, si ale
Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiera al deşeurilor periculoase si al
eliminării acestora
Hotărârea de Guvern nr. 788/2007 (MO 522/02.08.2007) privind stabilirea unor măsuri pentru
aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1013/2006
privind transferul de deşeuri
Hotărârea de guvern HG nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activităţii de
transport rutier de mărfuri periculoase în România şi Reglementările referitoare la transportul
internaţional al mărfurilor periculoase pe calea ferată (RID).
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
16 CONFIDENTIAL
Hotărârea de Guvern nr. 1453/2008 (MO 783/24.11.2008) pentru modificarea şi completarea HG
788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului European şi al Consiliului (CE)
nr. 1013/2006 privind transferul de deşeuri
Hotărârea de Guvern nr. 1061/2008 (MO nr. 672/30.09.2008) privind transportul deşeurilor
periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României.
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1108/2007 (MO nr. 629/13.09.2007)
privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se prestează de către autorităţile publice
pentru protecţia mediului în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora.
Cadrul legislativ specific privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală
Ordin nr. 219 din 01.04.2002 (MO nr. 386 partea I din 06.06.2002) pentru aprobarea
Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de
culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale,
modificat şi completat prin Ordinul nr. 997din 11.08.2004 şi Ordinul nr. 1029 din 18.08.2004. Ordinul
se află în prezent în procedura de revizuire.
Prin care se aprobă normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile
medicale, metodologia de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din
activităţile medicale, condiţiile de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile stabilite a
deşeurilor rezultate din activităţile medicale, utilizarea pictogramei „Pericol biologic”.
NORME TEHNICE din 1 aprilie 2002 (MO nr. 386 din 06.06.2002) emis de Ministerul
Sănătăţii şi Familiei, privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale, actualizat de S.C.
Centrul Teritorial de Calcul Electronic SA Piatra Neamţ până la data de 17 septembrie 2004, cu
modificările şi completările aduse de Ordinul nr. 997/2004 şi Ordinul nr.1029 /2004, norme tehnice
care reprezintă reglementarea modului în care se colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se
transportă şi se elimină aceste deşeuri, o atenţie deosebită acordându-se deşeurilor periculoase pentru a
preveni astfel contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate
METODOLOGIE din 1 aprilie 2002 (MO nr. 386 din 06.06.2004) emis de Ministerul
Sănătăţii şi Familiei privind culegerea datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din
activităţile medicale, actualizată de S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic SA Piatra Neamţ până la
data de 23 August 2004, cu modificările şi completările aduse de Ordinul nr. 997/2004. Culegerea
datelor referitoare la deşeurile rezultate din activităţile medicale se va face prin metoda investigaţiei
sondaj şi este necesară pentru completarea bazei naţionale de date privind deşeurile şi pentru evidenţa
gestiunii deşeurilor conform Hotărârii Guvernului nr. 155/1999
Ordin nr. 698 /940/2005 (MO nr.858 din 23.09.2005) al ministrului Mediului şi Gospodăririi
Apelor şi al ministrului Sănătăţii privind aprobarea Criteriilor de evaluare a echipamentelor de
neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activitatea medicală modificată cu Ordinul
nr. 1248 din 07.12.2005 şi Ordinul nr. 456 din 11.05.2006. Prin elaborarea prezentelor criterii se
urmăreşte selectarea celor mai bune echipamente de sterilizare termică a deşeurilor medicale periculoase,
ţinându-se cont de procedeul utilizat de neutralizare prin sterilizare termică, de performanţele
echipamentelor de tratare, precum şi de impactul acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului.
Ordin nr.916/2006 din 27/07/2006 (MO nr. 759 din 06/09/2006) privind aprobarea Normele
de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare Emis de ministrul
sănătăţii publice având în vedere prevederile art. 168 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii şi ale Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
17 CONFIDENTIAL
Ministerului Sănătăţii Publice, văzând Referatul de aprobare al Autorităţii de Sănătate Publică nr. E.N.
2.476 din 27 iulie 2006,
Fiecare unitate sanitara va avea în vedere:
Depistarea/identificarea, înregistrarea şi declararea/raportarea infecţiilor nosocomiale
Elaborarea unui program anual propriu de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor
nosocomiale.
Fondurile necesare îndeplinirii activităţilor din programul prevăzut se vor regăsi distinct în
structura bugetului unităţii
Costurile aferente activităţilor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale se
vor regăsi în valoarea serviciilor medicale decontate de fiecare plătitor/asigurător/finanţator aflat în relaţie
contractuală cu unităţile sanitare, pentru fiecare dintre pacienţii eligibili asistaţi.
În toate unităţile sanitare activitatea de supraveghere şi prevenire a infecţiilor nosocomiale face
parte din obligaţiile profesionale ale personalului şi va fi înscrisă în fişa postului fiecărui salariat.
Orice daună adusă pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a
normativelor profesionale privind asigurarea calităţii îngrijirilor medicale acordate pacienţilor în scopul
prevenirii infecţiilor nosocomiale atrage responsabilitatea individuală sau, după caz, instituţională, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Ordin nr. 613/2009 din 15/05/2009 (MO nr.343 din 22/05/2009 privind aprobarea
Metodologiei de evaluare a autovehicolelor utilizate pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din
activitatea medicală.
Emis de ministrul sănătăţii publice având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale de
sănătate publică, asistenţa medicală şi programe din cadrul Ministerului Sănătăţii nr. IB 4.901/2009, în
temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.061/2008 referitoare la transportul deşeurilor periculoase şi
nepericuloase pe teritoriul României şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.718/2008 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Ordinul prevede următoarele:
Utilizarea autovehiculelor pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea
medicală se realizează pe baza unui referat tehnic eliberat de unul dintre institutele de sănătate publică din
Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi sau Timisoara.
Categoriile de deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, acceptate la transportul cu
autovehicule, cu denumiri din Catalogul european al deşeurilor, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.
856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzand deşeurile, inclusiv
deşeurile periculoase, cu modificările ulterioare sunt urmatoarele:
a) deşeuri anatomopatologice şi părţi anatomice, care corespund codului 18 01 02, respectiv
fragmente şi organe umane, incluzând recipiente de sânge şi sânge conservat;
b) deşeuri infecţioase, care corespund codului 18 01 03, respectiv deşeuri ale căror colectare şi
eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor;
c) deşeuri inţepătoare-tăietoare, care corespund codului 18 01 01, respectiv obiecte ascuţite;
d) deşeuri farmaceutice, care corespund codului 18 01 09, respectiv medicamente, altele decat cele
specificate la 18 01 08 (medicamente citotoxice si citostatice).
Autovehiculul utilizat pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea
medicală trebuie să indeplineasca cerinţele prevăzute la art. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 1061/2008
privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei.
In funcţie de categoriile de deşeuri transportate, autovehiculul va fi dotat cu aer condiţionat sau
echipament frigorific.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
18 CONFIDENTIAL
Referatul tehnic are o valabilitate de 2 ani, după care se solicită un nou referat tehnic.
Orice modificare a documentaţiei ce a stat la baza elaborarii referatului tehnic anuleaza
valabilitatea acestuia.
Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin structurile de control,
verifică indeplinirea condiţiilor şi valabilităţii, stipulate in referatul tehnic pentru autovehiculele utilizate
pentru transportul deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicala, eliberat de institutele de
sanatate publica.
Legislaţii conexe activităţii medicale :
Ordin nr. 570/2007 din 29/03/2007 (MO nr. 225 din 02/04/ 2007)
al ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru
aprobarea Normelor tehnice privind implementarea, evaluarea şi finanţarea programelor naţionale de
sănătate, responsabilităţile în monitorizarea şi controlul acestora, detalierea pe subprograme şi activităţi,
indicatorii specifici, precum şi unităţile sanitare prin care se derulează acestea în anul 2007
Ordonanţa de Urgenţă OUG nr. 162/2008 din 12/11/2008 (MO nr. 808 din 03/12/2008
privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către
autorităţile administraţiei publice locale.
3.2.Clasificarea deşeurilor medicale. Sursele majore de provenienţă ale acestora
Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică, elaborează anual Sinteza
naţională „Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală” şi
actualizează baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activitatea medicală.
Baza de date privind deşeurile rezultate din activitatea medicală este realizată la nivelul INSP,
printr-un sistem de raportare trimestrială a datelor colectate de unităţile sanitare cu paturi, sub
coordonarea direcţiilor de sănătate publică locale, pe baza metodologiei de colectare a datelor.
Principalele obiective ale bazei naţionale de date sunt:
evaluarea periodică a sistemului de gestionare a deşeurilor, derulat în unităţile sanitare cu
paturi,
determinarea calitativă şi cantitativă a deşeurilor produse în unităţile sanitare cu paturi,
identificarea riscurilor ce pot fi generate de această categorie de deşeuri,
minimizarea cantităţii de deşeuri medicale generate de unităţile sanitare,
propunerea unor măsuri ce vizează îmbunătăţirea sistemului de gestionare a deşeurilor produse
în unităţile sanitare.
Din datele statistice rezultă că între:
75 - 90 % din deşeurile medicale pot fi asimilate ca deşeuri nepericuloase (menajere), fiind
transportate la depozitele de deşeuri nepericuloase şi ele provin în principal din activităţile administrative
ale instituţiilor spitaliceşti şi pot include de asemenea deşeuri generate în timpul întreţinerii
10 - 25 % din deşeurile medicale sunt considerate periculoase reprezentând riscuri asupra
sănătăţii şi mediului.
În tabelul 4 se prezintă evoluţia cantităţilor de deşeuri medicale periculoase pe perioada 2007-
2010, iar în figura 2 structura deşeurilor medicale
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
19 CONFIDENTIAL
Tabelul 4 cantităţi deşeuri medicale
Anul Valori medii
(tone/an)
2007 14.080
2008 12.918
2009 11.862
2010 10.669
Sursa: Raport anual - Starea factorilor de mediu în România, 2010 cap. 6 Managementul deşeurilor, Institutul de Sănătate
Publică Bucureşti,
Comparativ cu anul 2009, în anul 2010 se constată o scădere cu cca. 10% a cantităţi de deşeuri
periculoase provenită din activitatea unităţilor sanitare cu paturi. Colectarea, transportul şi depozitarea
temporară a deşeurilor medicale în interiorul unităţilor medicale se realizează în conformitate cu
reglementările specifice în vigoare, stabilite de autoritatea publică centrală pentru sănătate.
15% 1% 3% 1%
80%
deşeuri nepericuloase
deşeuri infecţioase şi anatomo-patologice
deşeuri înţepătoare-tăietoare
deşeuri chimice şi farmaceutice
deşeuri speciale*
Figura 2 Structura deşeurilor medicale
Sursa: Proiect Internaţional de Eliminare a POP – IPEP (Raport de referinţă – Incinerarea deşeurilor medicale iulie
2005), Institutul de Sănătate Publică Bucureşti,
* Citostatice, recipiente sub presiune, termometre sparte, baterii uzate, deşeuri rezultate din activitatea laboratoarelor
de medicină nucleară.
3.2.1. Definiţii UE şi OMS (Anexa III a Directivei Europene 98/2008). Clasificare,
surse majore de deşeuri medicale.
În acest raport s-au utilizat definiţii în conformitate cu Directiva Europeană 98/2008 şi Directiva
Europeană 2000/532/CE privind lista de deşeuri, amendată prin Decizia Europeană 2001/119 (care
înlocuieşte Directiva Europeană 94/3/CE privind lista deşeurilor şi Decizia Europeană 94/904/CE privind
deşeurile periculoase)
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
20 CONFIDENTIAL
3.2.1.1. Deşeuri
Deşeu este orice substanţă sau obiect pe care proprietarul îl aruncă, intenţionează să-l arunce sau
este solicitat să-l arunce.
Prin proprietar se înţelege producătorul deşeurilor sau persoana naturală/ legală care este în
posesia deşeurilor.
3.2.1.2. Deşeuri medicale sau rezultând din îngrijiri medicale
Potrivit documentelor OMS (Pruss, Salkin), deşeuri medicale înseamnă materiale aruncate (şi
netratate), rezultate din activităţi de îngrijire a sănătăţii la om sau animale, care au potenţial de transmitere
a agenţilor infecţioşi la om. Acestea includ materiale sau echipamente scoase din uz pentru diagnosticul,
tratamentul şi prevenirea bolilor, evaluarea stării de sănătate sau în scopuri de identificare, care au fost în
contact cu sânge şi derivatele sale, ţesuturi, fluide sau excreţii tisulare sau deşeuri de la secţiile de boli
infecţioase.
Deşeurile generate de activităţile de îngrijire a sănătăţii includ o gamă largă de materiale, de la ace
şi seringi folosite până la pansamente, fragmente anatomice, prelevate pentru diagnostic, sânge, produse
chimice, farmaceutice, dispozitive medicale şi materiale radioactive.
Slaba gestionare a deşeurilor medicale expune potenţial personalul de îngrijire a sănătăţii,
persoanele care manipulează deşeurile, pacienţii şi întreaga comunitate la infecţii, efecte toxice şi leziuni
şi la riscurile de poluare a mediului. Este esenţial ca toate materialele medicale să fie separate la punctul
de generare, tratate corespunzător şi eliminate în condiţii de siguranţă.
3.2.1.3. Deşeuri periculoase
Deşeurile periculoase sunt orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile
periculoase enumerate în anexa III a Directivei Europene 98/2008, după cum urmează:
- H 1 „Exploziv”
- H 2 „Oxidant”
- H 3-A „Foarte inflamabil”
- H 3-B „inflamabil”.
- H 4 „Iritant”
- H 5 „Nociv”
- H 6 „Toxic”
- H 7 „Carcinogen”
- H 8 „Coroziv”
- H 9 „Infecţios”:
- H 10 „Toxic pentru reproducere”
- H 11 „Mutagen”
- H 12 Deşeuri din care se degajă gaze toxice şi foarte toxice în contact cu apa, aerul sau un
acid
- H 13 (*) „Sensibilizant”
- H 14 „Ecotoxic”
- H 15 Deşeuri capabile prin orice mijloace, după eliminare să producă altă substanţă, de
exemplu levigat, care posedă oricare dintre caracteristicile enumerate mai sus.
Atribuirea caracteristicilor de pericol "toxic" (şi "foarte toxic"), "nociv", "coroziv", "iritant",
"cancerigen", "toxic pentru reproducere", "mutagen" şi "eco-toxic" se face pe baza criteriilor stabilite în
anexa VI, la Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind corelarea actelor cu putere de
lege şi a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor
periculoase.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
21 CONFIDENTIAL
Valorile limită enumerate în anexa II şi III la Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 31 mai 1999 privind corelarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale
statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea preparatelor periculoase se aplică în
cazurile relevante.
Metode de încercare
Metodele care trebuie utilizate sunt descrise în anexa V la Directiva 67/548/CEE şi în alte note
relevante CEN.
Reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau
amestecarea deşeurilor cu scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase la un nivel
sub pragurile de definire a deşeurilor periculoase.
3.2.1.4. Deşeuri infecţioase
Deşeuri infecţioase (H 9) sunt toate substanţele şi preparatele care conţin microorganisme viabile
sau toxinele acestora care sunt cunoscute sau considerate capabile să provoace boli la om sau alte
organisme vii.
În conformitate cu catalogul european al deşeurilor, deşeurile infecţioase rezultate din activităţile
de îngrijire a sănătăţii la oameni sau animale şi activităţile de cercetare conexe au primit codul 18.
Conform listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase aprobată prin Hotărârea nr.
856 din 16 august 2002 deşeurile rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament
desfăşurate în unităţile sanitare sunt următoarele: ( tabelul 5.)
Tabelul 5 Categorii de deşeuri medicale
Cod Categoria de deşeuri
18 01 01 Obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03*)
18 01 02 Fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (cu excepţia 18
01 03*)
18 01 03* Deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea
infecţiilor
18 01 04
Deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind
prevenirea infecţiilor (de ex: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrăcăminte
disponibilă, scutece)
18 01 06* Chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase
18 01 07 Chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06*
18 01 08* Medicamente citotoxice şi citostatice
18 01 09 Medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08*
18 01 10* Deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice
Deşeurile periculoase sunt marcate cu un asterisc (*)
Sursa de date: Hotărârea nr. 856/2002
Prin Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr.219/2002 din 01.04.2002 au fost aprobate
Normele Tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale, Norme care au fost
reactualizate la data de 17.09.2004.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
22 CONFIDENTIAL
La art. 4 Norme sunt prezentate sursele principale care generează deşeuri medicale (tabelul 6), iar
la art. 7 clasificarea deşeurile în funcţie de criterii practice rezultate din activitatea medicală (tabelul nr. 7
deşeuri medicale)
Tabelul 6 Surse majore de deşeuri medicale
Producători Tipuri de producători
Producători mari Spitale judeţene şi municipale
Clinici universitare
Institute de cercetare medicală şi farmaceutică
Agenţia Naţională a Medicamentului
Institute de medicină legală
Serviciile judeţene de medicină legală
Unităţile preclinice din universităţile şi facultăţile de medicină şi farmacie
Unităţile de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi a produselor
biologice
Producători medii Centrele de diagnostic şi tratament
Centrele de transfuzii
Centrele de recoltare şi conservare a sângelui
Laboratoarele
Serviciile de prosectură ale spitalelor
Spitalele de pneumologie
Cabinetele medicale de orice specialitate şi cabinetele stomatologice
Spitalele şi clinicile particulare
Producători mici Laboratoarele de tehnică dentară
Laboratoare de sănătate mentală
Spitalele de bolnavi psihici cronici
Spitalele de recuperare
Bazele de tratament balnear
Sălile de pregătire a cadavrelor din cadrul serviciilor funerare
Centrele de plasament
Centrele de îngrijire şi asistenţă
Cabinetele medicale din instituţii, întreprinderi, şcoli, licee, grădiniţe
Cabinetele pentru realizarea tatuajelor
Centrele pentru tratamente cosmetice/înfrumuseţare
Unităţile farmaceutice – farmacii, drogherii
Centrele de optică medicală
Centrele de acupunctură
Sursa de date: Ordin MSF nr.219/2002
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
23 CONFIDENTIAL
Tabelul 7 Categorii de deşeuri medicale
Categoria deşeului Exemple
Deşeuri nepericuloase
Deşeuri asimilabile cu cele
menajere
Ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au
venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul
necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu
excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase), sacii şi alte
ambalaje din material plastic, recipientele din sticlă care nu au venit
în contact cu sângele sau alte lichide biologice etc.
Deşeuri periculoase
Deşeuri anatomo-patologice şi părţi
anatomice
Părţi anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de
chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate din
laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma
activităţilor de cercetare şi experimentare.
Deşeuri infecţioase Deşeuri care conţin sau au venit în contact cu sângele ori alte fluide
biologice, precum şi cu viruşi, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele
microorganismelor de exemplu: seringi, ace, ace cu fir, catetere,
perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au sânge sau alte lichide
biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică
folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate,
membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea
urinei, materiale de laborator folosite etc.
Deşeuri înţepătoare-tăietoare Ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de
unică folosinţă pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau
nu, care au venit în contact cu material infecţios
Deşeuri chimice şi farmaceutice Deşeuri care includ serurile şi vaccinurile cu termen de valabilitate
depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe
chimioterapive, reactivii şi substanţele folosite în laboratoare,
substanţele de curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a
depozitării necorespunzătoare sau cu termen de valabilitate depăşit.
Sursa de date: Ordin MSF nr.219/2002
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
24 CONFIDENTIAL
Unităţi medicale
şi conexe
Locul de generare
a deşeurilor
Cod deşeu
Clinici /
Policlinici
Cabinete medicale
Spitale
Unităţi de
medicină legală
Laboratoare
Farmacii
Ambulatorii
Case de bătrâni
Centre de zi
Laboratoare
18 01 01 18 01 07
18 01 03* 18 01 08*
18 01 04 18 01 09
18 01 01 18 01 08*
18 01 03* 18 01 09
18 01 04
18 01 01 18 01 04
18 01 02 18 01 08*
18 01 03* 18 01 09
18 01 01 18 01 07
18 01 03* 18 01 08*
18 01 04 18 01 09
18 01 01 18 01 03*
18 01 04
18 01 06* 18 01 08*
18 01 07 18 01 09
18 01 01 18 01 03* 18
01 10*
Secţii medicale,
Inclusiv secţii
specializate
(oncologice)
Secţii chirurgicale
Patologie
Dializă
Farmacii
Cabinete
stomatologice
Principalele tipuri de deşeuri specifice activităţilor medicale în funcţie de sursa de generare
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
25 CONFIDENTIAL
Tabelul 8 Tipuri de deşeuri rezultate din activităţile medicale şi modul de gestionare al acestora
Loc de generare Componenţă Colectare, stocare temporare Tratare,eliminare
18 01 01 Obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03*)
Unităţi medicale care oferă
servicii de prevenire, de
diagnostic şi/sau de
tratament.
Ace, ace cu fir, catetere, seringi cu
ac, branule, lame de bisturiu de
unică folosinţă pipete, sticlărie de
laborator ori altă sticlărie spartă sau
nu, care au venit în contact cu
material infecţios. Aceste deşeuri se
consideră infecţioase conform
Precauţiunilor universale
Colectare la locul de producere, împreună cu obiectele
ascuţite cu caracter infecţios (18 01 03*), în cutii din
material rezistent la acţiuni mecanice, conform
prevederilor legale în vigoare;
Stocare temporară în spaţiile special amenajate,
conform prevederilor legale în vigoare.
Este interzisă mutarea acestora dintr-un recipient de
colectare în altul, sortarea şi pretratarea.
Eliminare în incineratoare de
deşeuri periculoase sau tratare
termică la temperaturi scăzute
(sterilizare termică) în vederea
eliminării în depozitele de deşeuri
nepericuloase.
Este interzisă sortarea.
18 01 02 Fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (cu excepţia 18 01 03*)
Spitale (Secţii
chirurgicale)/clinici,
institute de medicină
legală,
centre de recoltare sânge şi
transfuzii, laboratoare de
anatomie-patologică.
Părţi anatomice, material biopsic
rezultat din blocurile operatorii de
chirurgie şi obstetrică (fetuşi,
placente), părţi anatomice rezultate
din laboratoarele de autopsie,
cadavre de animale rezultate în
urma activităţilor de cercetare şi
experimentare
Recipiente cu resturi de sânge sau
cu derivaţi.
Colectare la locul de producere, împreună cu deşeurile
anatomopatologice cu caracter infecţios (18 01 03*),
în recipienţi specifici de unică folosinţă, sigilabili şi
incinerabili, conform prevederilor legale în vigoare;
Stocare temporară la temperatură corespunzătoare,
conform prevederilor legale.
Este interzisă mutarea acestora dintr-un recipient de
colectare în altul, sortarea şi pretratarea.
Eliminare în incineratoare de
deşeuri periculoase.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
26 CONFIDENTIAL
(continuare)
Loc de generare Componenţă Colectare, stocare temporare Tratare,eliminare
18 01 03* Deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor
Cabinete medicale, clinici/
policlinici, spitale (ex.
secţii chirurgie, boli
infecţioase, anatomie
patologică etc.),
laboratoare clinice, de
microbiologice sau
virologie, centre de dializă,
centre de
recoltare sânge şi
transfuzii, staţii/centre de
dializă etc. – în cursul
activităţilor medicale de
diagnostic, de tratament şi
de îngrijire a pacienţilor.
Obiecte ascuţite infecţioase de tipul
celor listate la 18 01 01, dar care au
fost utilizate pentru manevre
diagnostice sau terapeutice.
Astfel de deşeuri pot fi generate ori
de câte ori sunt trataţi pacienţi în
unităţile medicale de orice nivel
precum spitale, clinici, sanatorii
etc., publice sau private, dar şi în
cursul îngrijirilor la domiciliul
pacienţilor sau în cursul auto-
medicamentaţiei;
Deşeuri care au intrat în contact cu
sânge şi lichide biologice
(tampoane etc. ), culturi de agenţi
patogeni etc.
Resturi anatomo-patologice cu
caracter infecţios (ex. organe,
fragmente de ţesut moale sau de os,
resturi placentare, fluide biologice
şi sânge etc.).
Obiectele ascuţite se colectează împreună cu
obiectele cu caracter neinfecţios (18 01 01), în
recipienţi specifici de unică folosinţă, conform
prevederilor legale în vigoare;
Deşeurile infecţioase, altele decât cele menţionate
anterior, se colectează la locul de producere în saci de
unică folosinţă şi recipienţi specifici şi se stochează
temporar în spaţiile special amenajate, conform
prevederilor legale în vigoare. Deşeurile cu caracter
infecţios sunt stocate temporar în spaţiile special
amenajate, conform prevederilor legale în vigoare;
Deşeurile anatomo-patologice cu caracter infecţios se
colectează la locul de producere, împreună cu
deşeurile anatomo-patologice
cu caracter ne infecţios (18 01 02), în recipienţi
specifici de unică folosinţă, sigilabili şi incinerabili,
conform prevederilor legale în
vigoare. Resturile anatomo-patologice sunt stocate
temporar la temperatură corespunzătoare, conform
prevederilor legale.
Este interzisă mutarea acestor tipuri de deşeuri dintr-
un recipient de colectare în altul şi sortarea.
Deşeurile infecţioase, inclusiv
categoria obiectelor ascuţite sunt
eliminate în incineratoare de deşeuri
periculoase sau sunt tratate termic la
temperaturi scăzute (sterilizare
termică) în vederea eliminării în
depozitele de deşeuri nepericuloase.
Deşeurile anatomo-patologice pot fi
eliminate numai prin incinerare în
incineratoarele de deşeuri
periculoase sau prin înhumare în
cimitire, la solicitarea
aparţinătorului.
Este interzisă valorificarea
deşeurilor din această categorie.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
27 CONFIDENTIAL
(continuare)
Loc de generare Componenţă Colectare, stocare temporare Tratare,eliminare
18 01 04 Deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor (de ex: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie,
îmbrăcăminte disponibilă, scutece)
Orice unitate medicală. Pansamente, aparate ghipsate, lenjerie
sau îmbrăcăminte de unică folosinţă
care nu au intrat în contact cu sânge
sau fluidele biologice, produse
igienice, scutece de la pacienţii
internaţi pentru alte afecţiuni decât
cele infecţioase, precum şi flacoane
de lichide perfuzabile sau corpuri de
seringi care nu au venit în contact cu
sângele sau cu alte lichide biologice
Nu se încadrează în această categorie
deşeurile necontaminate de:hârtie,
plastic, sau sticlă.
Întrucât cantitatea acestui tip de deşeuri trebuie
raportată separat este recomandată colectarea şi
stocarea temporară a acestora diferenţiat de
deşeurile asimilabile celor menajere.
Depozite de deşeuri nepericuloase;
Incineratoare pentru deşeuri
nepericuloase.
18 01 06* Chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase
Laboratoare, aparate de
diagnoză, secţii de
anatomiepatologică
Acizi, baze, solvenţi halogenaţi, alte
tipuri de solvenţi, produse chimice
organice şi anorganice, inclusiv
produse reziduale generate în cursul
diagnosticului de laborator, soluţii
fixatoare sau de developare, produse
de dezinfecţie sau de curăţenie
concentrate, soluţii de formaldehidă
etc.
Colectare separată pe tipuri de substanţe, în
ambalajul original, în recipiente speciale cu marcaj
adecvat pericolului („inflamabil”, „corosiv”,
„toxic”, etc ).
Stocarea temporară în recipiente adecvate tipului de
substanţă, sigilabili, adecvaţi manipulării şi
transportului; ambalare şi etichetare
corespunzătoare, conform legislaţiei în vigoare.
Substanţele chimice periculoase de tipuri diferite nu
trebuie niciodată amestecate.
Incineratoare de deşeuri
periculoase
Procese de tratare fizico-chimică
adecvate tipului de deşeu chimic
periculos.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
28 CONFIDENTIAL
(continuare)
Loc de generare Componenţă Colectare, stocare temporare Tratare,eliminare
18 01 07 Chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06*
Laboratoare, aparate de
diagnoză etc.
Produse chimice organice sau
anorganice nepericuloase care nu
necesită etichetare, dezinfectanţi
(hipoclorit de sodiu slab concentrat)
şi substanţe de curăţare
Deşeurile de la aparatele de diagnoză
care din cauza concentraţiei scăzute
de substanţe chimice periculoase nu
se încadrează la 18 01 06*.
Colectare separată în ambalajul original. Valorificare şi eliminare ca deşeuri
nepericuloase.
În cazul deşeurilor de la aparatele
de diagnoză, ce conţin substanţe
chimice periculoase în concentraţii
neglijabile sunt urmate
instrucţiunile specifice
echipamentului respectiv.
18 01 08* Medicamente citotoxice şi citostatice
Secţii/cabinete de
oncologie, farmacii,
laboratoare, locurile
unde se prepară acest tip
de medicamente
Ambalajele originale, resturi de
tablete/comprimate, medicamente
expirate în ambalajul original, corpuri
de seringă folosite, sticle şi sisteme de
perfuzie, materiale moi contaminate,
echipament individual de protecţie
contaminat.
Colectare separată în ambalaje specifice de unică
folosinţă, sigilabili, incinerabili şi etichetaţi
corespunzător.
Stocare temporară în spaţii special amenajate. Dacă
sunt respectate condiţiile de stocare, timpul de
stocare temporară poate fi mai lung decât în cazul
altor tipuri de deşeuri.
Eliminare în incineratoare de
deşeuri periculoase.
18 01 09 Medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08*
Spitale, cabinete, farmacii Medicamente expirate, soluţii
radiologice, substanţe de soluţii
perfuzabile fără trăsături supra-
adăugate de periculozitate de tip
infecţios, citotoxic-citostatic,
substanţe de contrast fără conţinut
radioactiv.
Colectare separată şi stocare temporară în condiţii
de siguranţă care să împiedice reutilizarea.
Eliminare în incineratoare de
deşeuri periculoase
Returnare la distribuitor sau la
producător.
18 01 10* Deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice
Cabinete/clinici
stomatologice
Capsule sau resturi de amalgam
(mercur), dinţi extraşi care au
obturaţii de amalgam
Colectare separată în containere sigilabile Valorificare în instalaţii autorizate
pentru preluarea acestui tip de
deşeuri.
Nu este permisă incinerarea Sursa de date: Hotărârea nr. 856/2002, Ordin MSF nr.219/2002, Proiect Phare RO 2006/018-147.03.03/04.08 „Gestionarea deşeurilor medicale; Asistenţă tehnică pentru
îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase generate de unităţile sanitare, conform prevederilor standardelor europene
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
29 CONFIDENTIAL
3.2.2. Riscuri provenite de la deşeurile medicale (DM)
Agenţii microbieni incluşi în deşeurile medicale (DM), pot fi implicaţi în transmiterea şi
achiziţionarea de boli infecţioase.
În funcţie de virulenţa lor, microorganismele pot fi agenţi patogeni obligatorii, de obicei clasificaţi
în categoria de agenţi microbiologici înalt infecţioşi sau componente normale ale microflorei umane şi
animale. Cu toate acestea, aceste elemente microbiene constitutive normale pot iniţia o boală atunci când
apar schimbări la nivelul agentulului infecţios, al gazdei sau al ambelor. Mai frecvent, aceşti agenţi îşi au
habitatul în exteriorul gazdei şi trebuie să fie transmişi din aceste surse externe în interiorul gazdei, pentru
a iniţia o infecţie (Salkin, I., F. OMS, 2004).
Toate persoanele fizice expuse la DM sunt potenţial expuşi la riscul de a fi rănite sau infectate:
Personalul medical: medici, asistente medicale, personalul sanitar şi personal auxiliar de spital;
Pacienţi internaţi şi din ambulator care au primit tratamente în unităţile de asistenţă medicală,
precum şi vizitatorii lor;
Lucrătorii din serviciile suport legate de facilităţi de asistenţă medicală, cum ar fi spălătoriile,
servicii de manipulare a deşeurilor;
Lucrătorii în instalaţii de eliminare a deşeurilor, inclusiv personalul de salubrizare;
Publicul larg şi, mai ales, copiii care se joacă cu obiectele pe care le pot găsi în deşeuri în afara
instalaţiilor de asistenţă medicală atunci când sunt direct accesibile pentru ei.
3.2.2.1. Riscuri ocupaţionale şi riscuri de sănătate publică
În timpul manipulării deşeurilor, personalul medical şi auxiliar, precum şi muncitorii sanitari pot fi
răniţi în cazul în care deşeurile nu au fost ambalate în condiţii de siguranţă.
Persoanele expuse profesional includ personalul medical, pacienţii care primesc asistenţă medicală,
lucrătorii în serviciile suport, lucrătorii în instalaţii de eliminare a deşeurilor.
În această privinţă, obiectele ascuţite sunt considerate ca fiind unul dintre cele mai periculoase
categorii de deşeuri. Multe accidente se produc din cauză că acele de seringă sau alte obiecte ascuţite nu
au fost colectate în cutii de siguranţă sau pentru că acestea au fost supraîncărcate.
Există, de asemenea, pericol de contaminare respiratorie, aşa cum reiese din exemplele furnizate
cu privire la riscurile profesionale de către OMS (Salkin, 2004). Se raportează de exemplu un focar de
tuberculoză în rândul lucrătorilor de la o companie de tratare a deşeurilor medicale din Statele Unite, unde
se descrie dezvoltarea de cazuri active de tuberculoză la trei angajaţi şi seroconversia la alţi zece, fără
semne de boală.
Instalaţia de tratare a deşeurilor medicale a primit deşeuri medicale de la clinici medicale şi
stomatologice, laboratoare clinice private şi spitale. Tipurile de deşeuri prelucrate au constat în culturi şi
stocuri de agenţi infecţioşi, sânge, produse din sânge, fluide biologice, obiecte ascuţite şi o cantitate mică
de deşeuri patologice.
Pentru a înţelege modul în care aceşti lucrători ar fi putut contracta tuberculoză, se descrie pe scurt
modul de prelucrare a DM în instalaţia de tratare, în conformitate cu informaţiile furnizate de raportul de
evaluare a riscurilor pentru sănătate. Deşeurile erau transportate la locul de tratare în recipiente de plastic
reutilizabile, cu capace etanşe. La locul de tratare, capacele containerelor din plastic erau îndepărtate şi
conţinutul descărcat manual în unitatea de procesare a deşeurilor, printr-un sistem de jgheaburi de
încărcare. După introducerea în jgheab, deşeurile erau de mai multe ori mărunţite, pentru a produce piese
cu mai puţin de aproximativ 5 mm in diametru. Reziduurile rezultate în urma procesului de mărunţire
erau transferate cu ajutorul unui transportor în containere mari de plastic, apoi compactate şi stropite cu
apă pentru a obţine un conţinut cu umiditate de 10-15%.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
30 CONFIDENTIAL
Tăierea şi procesul de compactare se desfăşurau într-o zonă închisă, care era sub presiune
negativă. Containerele cu deşeuri umezite şi mărunţite erau împachetate şi apoi introduse în sistemul de
tratare efectiv, unde erau încălzite pentru 12 minute la 95oC. Pentru a se asigura că temperatura dorită a
fost atinsă, un angajat sonda fiecare recipient la ieşirea din sistemul de tratare cu un termometru. După o
perioadă de depozitare, containerele erau umezite mecanic, iar deşeurile tratate şi mărunţite se balotau în
pachete. Deşeurile tratate sunt reduse în volum cu aproximativ 80%.
Raportul a identificat următoarele deficienţe:
- Ineficienţa echipamentelor de protecţie respiratorie utilizate în zona de izolare;
- Utilizarea unui sistem respirator pentru aviaţie care nu îndeplinea standardele naţionale;
- Lipsa unei camere pentru schimbarea echipamentului angajaţilor care părăseau camera de
izolare;
- Inexistenţa unor programe de formare pentru a oferi angajaţilor informaţii suficiente privind
procedurile de decontaminare;
- Nerespectarea de către angajaţi a politicilor companiei, având ca rezultat utilizarea sistemelor de
procesare fără filtre HEPA şi curăţarea filtrelor cu aer comprimat, aceasta din urmă ducând la crearea de
aerosoli conţinând agenţi infecţioşi potenţiali.
Raportul notifică în continuare faptul că frecvent apărea un fenomen de “blowback”, adică aerul
din camera de izolare circula retrograd dinspre jgheaburile în care erau încărcate deşeuri către aria
principală a unităţii de tratare a deşeurilor, atunci când mărunţitoarele se înfundau. Când se întâmpla
aceasta, mărunţitoarele erau desfundate manual, iar lucrătorii erau expuşi direct la ace şi alte obiecte
ascuţite.
În plus, testarea cu coloranţi a probelor de aer de la staţia de alimentare a indicat potenţialul de
aerosolizare a DM. Testele de fumigare au arătat că mici cantităţi de aer ar putea depăşi viteza de captare
de la gura de alimentare a jgheabului, ceea ce putea duce la eliberarea potenţială de deşeuri netratate.
În cele din urmă, ancheta a demonstrat că umidificarea deşeurilor la nivelul jgheabului, combinată cu
circulaţia retrogradă ar putea crea particule infecţioase în aer.
Testarea sensibilităţii la antimicrobiene efectuată in vitro de către Departamentul Sănătate al
Statului Washington, au demonstrat că agenţii etiologici recuperaţi de la trei angajaţi cu tuberculoză
activă au avut profile diferite de sensibilitate. Aceste dovezi au eliminat practic posibilitatea de
transmitere prin contact direct „de la persoană la persoană” a microorganismului. Studii suplimentare
epidemiologice nu au relevat alte surse de contaminare directă „de la persoană la persoană” care ar fi
putut explica infectarea celor trei angajaţi. În cele din urmă, Departamentul de Sănătate, a declarat că
testele au confirmat că unul dintre cazuri a fost cauzat de o tulpină de M. tuberculosis, care a avut un
profil molecular identic cu cel recuperat în cultură, la una dintre unităţile sanitare care trimiteau culturi şi
stocuri la instalaţia de tratare comercială.
Deşi al doilea raport nu a putut stabili o conexiune directă între DM şi dezvoltarea bolii profesionale în
relaţie cu acestea, studiile au demonstrat că lucrătorii din interiorul şi exteriorul unităţilor de tratare a DM
sunt expuşi de rutină la stropi de sânge.
3.2.2.2. Riscuri pentru publicul general
Publicul general este expus mai ales în timpul manipulării DM sau când deşeurile infecţioase
acţionează indirect, prin contaminarea apei şi alimentelor.
Copiii şi oamenii străzii sunt cei mai expuşi, datorită comportamentului lor, care presupune jocul
cu obiecte pe care le găsesc în gunoi (pentru copii) sau căutarea în gunoi.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
31 CONFIDENTIAL
3.2.2.3. Riscuri indirecte prin acţiunea la nivelul mediului
În final, umidificarea DM în arii necontrolate poate avea un efect direct asupra mediului prin
contaminarea solurilor şi apelor subterane.
În timpul incinerării, dacă nu se efectuează o filtrare adecvată, aerul poate de asemenea să fie
poluat, cauzând îmbolnăvirea populaţiei din vecinătate.
La alegerea modalităţii de tratare, ca şi a modalităţii de depozitare a deşeurilor trebuie ţinut seama
de necesitatea efectuării unei evaluări rapide a impactului asupra mediului (EIM).
Lanţul infecţiei
Relaţia dintre agentul infecţios, gazdă şi calea de acces prin care microorganismul pătrunde în
organismul gazdei este cunoscută sub denumirea de „lanţul infecţiei” (Henderson, 1995).
Lanţul este compus din următoarele cinci elemente, care trebuie să fie prezente pentru a fi posibilă
apariţia infecţiei (Salkin, I., F. - OMS, 2004):
Prezenţa unui agent infecţios
Oamenii şi animalele sunt mereu în contact cu o gamă largă de microorganisme dintr-o varietate
de surse, cum este microflora obişnuită, precum şi microorganismele care pot fi găsite în mediul natural
în care trăiesc. Cu toate acestea, numai un număr foarte mic dintre aceste microorganisme sunt patogene.
Unul dintre factorii care determină capacitatea unui microorganism de a provoca boala este virulenţa
microorganismului. De exemplu, virusul hepatitei C (VHC) are o virulenţă relativ mare şi, în general,
determină starea de boală, dacă organismul gazdă este infectat. În schimb, Candida albicans este prezentă
de obicei la nivelul tegumentelor umane, mucoasei şi a tractului digestiv, dar nu determină, în general,
stare de boală la persoanele sănătoase. În concluzie, numai un număr mic, şi totuşi semnificativ de
microorganisme pot determina starea de infecţie la o gazdă susceptibilă.
Diverse studii au încercat să analizeze conţinutul DM, în comparaţie cu deşeurile menajere. Cele
mai multe din ele au analizat concentraţia de microorganisme, care s-a dovedit a fi comparabilă în ambele
tipuri de deşeuri. Numărul de microorganisme, fără identificarea lor, nu oferă totuşi indicaţii reale despre
patogenitarea DM. Un studiu a analizat, de asemenea, tipurile de microorganisme, şi a constatat că DM
conţineau o varietate mai mare de microorganisme faţă de deşeurile menajere, care au avut un conţinut
mai mare de microorganisme de origine fecală (Mose JR, Reinthaler, F. 1995, citat de Silkin).
O concentraţie suficientă a agentului infecţios pentru a provoca o infecţie (doza
infecţioasă)
Concentraţia de agenţi infecţioşi necesară pentru a iniţia o infecţie, adică doza infecţioasă este cel
mai important factor care contribuie la dezvoltarea unei infecţii.
Doza infecţioasă este în funcţie de calea de transmitere.
• O gazdă sensibilă la agentul infecţios
Sensibilitatea unei gazde la un agent infecţios dat este o caracteristică destul de complexă şi
depinde de o serie de factori, cum ar fi agentul microbian specific, concentraţia sau doza infecţioasă,
poarta de intrare, etc.
Principalii factori care influenţează susceptibilitatea gazdei la agenţii infecţiosi sunt:
- Soluţii de continuitate ale barierelor fizice naturale, cum sunt pielea şi membranele mucoase:
tăieturi, înţepături, zgârieturi, etc. Contactul acestor leziuni cu sângele şi fluide organice sunt implicate în
transmiterea de infecţii la personalul sanitar.
- Statusul imunologic al gazdei: poate fi afectat în diferite condiţii fiziologice şi / sau patologice ca
sarcina, nou născuţii şi / sau pacienţii de vârstă înaintată, medicaţie imunosupresoare pentru patologii
coexistente, etc.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
32 CONFIDENTIAL
- Caractere genetice ale gazdei care determină lipsa de susceptibilitate constitutivă sau
susceptibilitate crescută la un microorganism specific, etc.
O poartă de intrare prin care agentul infecţios are acces în organismul gazdei
Poarta de intrare pentru un agent infecţios poate fi pielea cu leziuni, suprafeţele mucoase ale
cavităţii bucale, nasului, ochilor, sau ale căilor respiratorii şi gastro-intestinale. Multe microorganisme
patogene au nevoie de o leziune produsă în mod deliberat sau accidental la nivelul tegumentelor, cum ar
fi tăieturile sau liniile montate pentru acces intravenos, pentru a pătrunde în organismul gazdei.
Pe de altă parte, agenţii infecţioşi, sub formă de particule sau aerosoli, pot fi inhalaţi sau transferaţi
accidental în ochi, nas sau cavitatea bucală. Dimensiunea particulelor care conţin microorganismul sau
organismul gazdei vor determina nivelul la care va fi depus agentul infecţios în arborele pulmonar.
Particulele mai mari pot să nu fie inhalate niciodată în plămâni, ci să rămână agăţate la nivelul
cililor nazali. Particulele mici, cu diametrul mai mic decât 5 microni pot în general atinge cele mai joase
zone din interiorul plămânilor, unde pot iniţia o infecţie.
Microorganismele patogene au acces deseori prin ingestia de alimente sau apă contaminată. În
plus, procedurile medicale cum sunt endoscopia, pot introduce agenţii infecţioşi în tractul gastrointestinal.
Cateterizarea gazdei, ca parte a procedurilor medicale standard poate duce la infecţii ale tractului urinar şi
ale sângelui.
Odată ce agentul infecţios a găsit o poartă de intrare în organismul gazdei, poate să colonizeze
doar poarta de intrare, fără niciun semn de infecţie. În schimb, acelaşi agent infecţios aflat în contact cu o
altă zonă anatomică poate fi capabil să cauzeze o infecţie şi dezvoltarea potenţială a stării de boală.
Modul de transmitere la organismul gazdă a agentului infecţios
Există trei moduri probabile de transmitere a agenţilor infecţioşi de la nivelul DM, fie către
persoanele susceptibile din populaţie, fie către cei care procesează deşeurile.
a. Contact fizic direct
Gazda poate avea contact fizic direct cu agentul, care permite transferul direct (transmitere
directă) a microorganismului. În cazul în care celelalte patru elemente ale lanţului infecţiei au fost
îndeplinite, astfel de contact poate duce la iniţierea unei boli infecţioase.
Transmiterea directă a microorganismelor patogene de la DM este cel mai probabil să apară în
legătură cu eliminarea culturilor netratate şi a stocurilor de microorganisme generate în laboratoarele
clinice şi de cercetare, deoarece concentraţia de agenţi patogeni potenţiali este mult mai mare decât în
mediul natural, sau prin expunerea directă la sânge sau fluide organice care conţin agenţi infecţioşi.
b. Generarea de aerosoli
Un al doilea mijloc de transmitere potenţială a microorganismelor patogene din DM este prin
generarea de aerosoli, de exemplu, particule mici de la 1-3 microni în diametru, care conţin agenţi
infectioşi. Aceste particule sau nuclee pot rămâne suspendate în aer pentru perioade lungi de timp şi pot
călători pe distanţe lungi pornind din sursa iniţială. Acest lucru poate apărea în timpul procesului de
tratare a deşeurilor (de exemplu, mărunţirea deşeurilor sau tratamentul chimic).
După cum s-a menţionat anterior, în componenţa DM intră culturi şi stocuri de la laboratoarele
clinice, ţesuturi umane şi animale, precum şi materiale utilizate pentru aşternuturile animalelor, care pot
servi ca surse de aerosoli infecţioşi.
c. Transmiterea prin vehicule
Transmiterea prin intermediul unor vehicule reprezintă al treilea mecanism posibil de transport al
agenţilor infecţioşi din DM la o gazdă susceptibilă. În această situaţie, microorganismul este transmis prin
contact cu materiale contaminate sau vehicule. Exemple de surse de tipul vehiculelor sunt acele, obiectele
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
33 CONFIDENTIAL
umectate şi saturate cu sânge, derivate de sânge sau alte lichide organice sau orice alt component
contaminat din DM care poate servi drept mijloc intermediar de introducere a agentului infecţios, printr-o
poartă de intrare, în organismul gazdei susceptibile. Agenţii infecţioşi pot fi de asemenea transferaţi pe
hainele lucrătorilor prin stropi de sânge sau fluide organice. Aceste contaminări pot să apară la jumătate
dintre lucrătorii din unităţile de tratare a deşeurilor.
3.2.3. Definiţia pericolelor infecţioase legate de DM – cadrul legal la nivel European şi
în România
Deşeurile clasificate ca infecţioase sunt cele care posedă una sau mai multe proprietăţi listate în
Anexa III a Directivei 91/689/EEC.
În acord cu definiţia UE, categoria H 9 de deşeuri periculoase include substanţe infecţioase şi
preparate care conţin microorganisme viabile sau toxinele lor care sunt cunoscute, sau despre care se
consideră întemeiat că pot să provoace boală la om sau la alte fiinţe vii.
Cadrul legal din România privind gestionarea deşeurilor a fost actualizat recent prin Legea nr.
211/15.11.2011 de punere în aplicare a Directivei CE 98/19.11.2008, la nivel naţional.
Pentru realizarea obiectivelor acestei legi, sunt întocmite planuri de gestionare a deşeurilor la nivel
naţional, regional şi judeţean, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti.
Planul naţional de gestionare a deşeurilor (PNGD) se elaborează de către autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului şi acoperă întregul teritoriu geografic al României.
Planul naţional se aprobă prin hotărâre de Guvern şi se notifică Comisiei Europene.
În baza principiilor şi obiectivelor prevăzute în PNGD şi a cadrului general stabilit prin Ordinul
ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 privind aprobarea metodologiei de elaborare a
planurilor regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor se elaborează/realizează/revizuiesc planurile
regionale de gestionare a deşeurilor (PRGD), de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului
(ARPM), împreună cu toate consiliile judeţene aparţinând regiunii respective.
PRGD se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
În baza principiilor şi obiectivelor din PNGD şi a cadrului general din Ordinul ministrului
mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 se elaborează/realizează/revizuiesc planurile judeţene de
gestionare a deşeurilor (PJGD), de către consiliul judeţean, în colaborare cu agenţia judeţeană pentru
protecţia mediului (APM), şi Planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti (PMGD), de
către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în colaborare cu autoritatea publică teritorială pentru
protecţia mediului Bucureşti.
PJGD se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, iar PMGD prin hotărâre a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, cu avizul APM sau ARPM după caz.
Realizarea studiilor, expertizelor şi proiectelor necesare pentru elaborarea planurilor de gestionare
a deşeurilor poate fi încredinţată cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice.
Elaborarea şi avizarea planurilor de gestionare a deşeurilor se fac cu respectarea procedurii de
realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.
Autorităţile publice şi operatorii economici au obligaţia furnizării datelor necesare elaborării
planurilor, potrivit prevederilor legale.
Articolul 41 - (1) prevede că planurile de gestionare a deşeurilor vor cuprinde o analiză a situaţiei
actuale în domeniul gestionării tuturor categoriilor de deşeuri, precum şi măsurile care trebuie luate
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi
eliminare, precum şi o evaluare a modului în care planurile vor ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor
şi dispoziţiilor prezentei legi.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
34 CONFIDENTIAL
Următoarele definiţii ale deşeurilor rezultate din activitãţile medicale
sunt cuprinse în Ordinul Ministrului Sãnãtãţii şi Familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice
privind gestionarea şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţionalã de date privind deşeurile
rezultate din activitãţile medicale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
a) deşeuri rezultate din activitãţi medicale sunt toate deşeurile, periculoase sau nepericuloase,
care se produc în unitãţile sanitare;
b) deşeuri nepericuloase sunt deşeurile a cãror compoziţie este asemãnãtoare cu cea a deşeurilor
menajere şi care nu prezintã risc major pentru sãnãtatea umanã şi pentru mediu;
c) deşeuri periculoase sunt deşeurile rezultate din activitãţi medicale ce constituie un risc real
pentru sãnãtatea umanã şi pentru mediu si sunt generate în unitatea sanitarã în cursul
activitãţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenire a bolilor şi recuperare medicalã,
cercetare medicalã şi producere, testare, depozitare şi distribuţie a medicamentelor şi
produselor biologice.
d) Deşeuri infecţioase sunt deşeurile lichide şi solide care conţin sau sunt contaminate cu sânge
ori cu alte fluide biologice, materialele care conţin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii,
paraziţi şi/sau cu toxinele microorganismelor.
În acord cu clasificarea comună a OMS/Naţiunilor Unite (Programul pentru Mediu), deşeurile
medicale infecţioase se clasifică în 2 subgrupe în funcţie de gradul de infecţiozitate:
a) Deşeuri infecţioase sunt toate deşeurile biomedicale sau rezultate din activităţile de îngrijiri
medicale care au potenţial de transmitere a agenţilor infecţioşi la om / animale, în mod frecvent provenind
din: săli de dializă şi sălile de tratament ale persoanelor infectate cu virusuri hepatice, sălile de operaţie,
unităţile de patologie, alte centre medicale.
Materialele şi echipamentele utilizate care sunt contaminate de sânge, derivaţi, fluide şi excreţii
ale pacienţilor / animalelor cu boli contagioase, deşeuri contaminate ale pacienţilor cu boli de sânge /
pacienţi hemodializaţi (echipamente de dializă-tuburi, filtre, lenjerie, echipamente de protecţie, mănuşi,
etc).
Exemple: sângele pacienţilor contaminaţi cu HIV, hepatite virale, febra Q, materiile fecale ale
pacienţilor infectaţi cu febră tifoidă, enterită, holeră, secreţiile respiratorii ale pacienţilor cu tuberculoză,
antrax, poliomielită, rabie.
b) Deşeurile înalt infecţioase sunt culturile microbiene în care a avut loc multiplicarea agenţilor
infecţioşi în institutele de igienă, microbiologie, virusologie, laboratoarele de analize medicale, deşeuri
de laborator (culturi, culturi stock conţinând agenţi infecţioşi viabili, realizate artificial cu scopul
multiplicării lor - produse biologice) şi materialele necesare manipulării lor.
Exemple: culturile realizate în laboratoarele TBC, sticlăria contaminată din laboratoarele de
analize medicale, culturile microbiologice din aceste laboratoare.
Persoanele expuse la risc sunt toate persoanele expuse deşeurilor medicale periculoase care sunt în
pericol de a fi rănite şi /sau infectate: corpul medical - medici, asistente, personal sanitar şi personal
auxiliar, pacienţii internaţi / ambulator , vizitatori, muncitorii din serviciile suport: spălătorie, colectare şi
transport deşeuri, muncitorii din instalaţiile de eliminare a deşeurilor, inclusiv gunoierii, populaţia
generală, mai ales copii care se pot juca cu obiecte pe care le găsesc în vecinătatea spitalelor, când ele
sunt direct accesibile.
În raport cu riscul în timpul transportului, există 4 coduri numerice care pot fi utilizate pentru
clasificarea bunurilor care conţin substanţe infecţioase sau patogeni, ca bunuri periculoase în timpul
transportului:
• UN 2814, Substanţe infecţioase (care afectează oamenii)
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
35 CONFIDENTIAL
• UN 2900, Substanţe infecţioase (care afectează animalele)
• UN 3291, Deşeuri clinice (deşeuri bio medicale sau deşeuri medicale reglementate)
• UN 3373, Probe pentru diagnostic
Substanţe infecţioase
În general, dacă se cunoaşte din punct de vedere teoretic că substanţele conţin un patogen (inclusiv
anumite bacterii, virusuri, paraziţi etc.) şi patogenul respectiv cauzează boli infecţioase la oameni, sau la
animale şi la oameni, atunci se utilizează codul UN 2814 pentru clasificarea substanţei, în afară de cazul
în care substanţele îndeplinesc criterii de încadrare într-un alt cod dintre cele listate mai sus.
Dacă patogenii sunt recunoscuţi că afectează animalele, dar nu şi oamenii, atunci poate fi utilizat
codul UN 2900. Pentru transportul sub codul UN 2814, UN 2900 şi UN 3373, trebuie să fie determinată
categoria de risc asociată cu patogenii.
Deşeuri clinice
Dacă există o probabilitate mică de prezenţă a unui patogen (adică nu se poate specifica ce
patogeni sunt şi nu există motive să presupunem că aceştia ar exista) şi materialele sunt deşeuri derivate
din activităţi de cercetare sau tratamente medicale la om sau animale, atunci materialele pot fi clasificate
ca UN 3291.
Dacă deşeurile provin de la oameni sau animale infectate, atunci codul atribuit poate fi UN 2814
sau UN 2900, după caz.
Dacă deşeurile infecţioase au fost tratate corespunzător, atunci este posibil ca ele să nu mai fie
considerate infecţioase şi pot fi transportate sub codul UN 3291.
Probe pentru diagnostic
Probele pentru diagnostic, care intră sub codul UN 3373, sunt materiale umane sau animale care
sunt transportate numai în scopul diagnosticului sau investigaţiilor. Astfel de materiale sunt: secreţii,
sânge şi derivatele sale, ca şi alte ţesuturi şi lichide organice. Probele pentru diagnostic nu includ animale
vii infectate.
Dacă sursa (pacientul) este cunoscută a suferi de o boală infecţioasă severă transmisibilă şi pentru
care nu există tratament eficient şi nu sunt disponibile măsuri de prevenţie obişnuite, atunci substanţa
trebuie să fie încadrată în codul UN 2814 sau UN 2900, după caz.
3.3. Evaluarea riscului infecţios în DM
Riscurile provenite din pericolul microbiologic reprezintă o problemă imediată şi serioasă pentru
sănătatea populaţiei.
Analiza riscului microbiologic este un proces alcătuit din 3 etape: evaluarea riscului,
managementul riscului şi comunicarea riscului.
Evaluarea riscului este un proces ştiinţific constând în următorii paşi: (i) identificarea pericolului,
(ii) caracterizarea pericolului, (iii) evaluarea expunerii şi (iv) caracterizarea riscului.
Caracterizarea riscului reprezintă procesul de estimare calitativă şi/ sau cantitativă, inclusiv
incertitudinile aşteptate, a probabilităţii de apariţie şi severitate a efectelor adverse pentru sănătate
cunoscute şi posibile, intr-o populaţie dată, pe baza identificării pericolelor, caracterizării pericolelor şi
evaluării expunerii.
Procesul de evaluare a riscului microbiologic trebuie să includă în cea mai mare parte informaţii
cantitative.
PRINCIPIILE GENERALE ALE EVALUARII RISCULUI MICROBIOLOGIC
Evaluarea riscului trebuie să aibă o bază ştiinţifică
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
36 CONFIDENTIAL
Trebuie să existe separare funcţională între evaluarea riscului si managementul riscului
Evaluarea trebuie să fie efectuată printr-o abordare structurată care să includă identificarea
pericolului, caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii şi caracterizarea riscului
Evaluarea trebuie să definească clar scopul, inclusiv forma sub care este estimat riscul
Activitatea de evaluare a riscului trebuie să fie condusă în mod transparent
Orice limitare care poate afecta evaluarea (cost, resurse, timp) trebuie identificată şi trebuie
descrise posibilele consecinţe
Estimarea riscului trebuie să descrie incertitudinea şi momentul în care aceasta poate să apară pe
parcursul procesului de evaluare
La nivel naţional şi regional trebuie elaborată o clasificare naţională (regională) pe baza grupurilor de
risc, luând în considerare infecţiile sau rapoartele clinice şi următoarele aspecte:
Patogenitatea microorganismului
Modul de transmitere şi tipul de gazdă: acestea pot fi influenţate de nivelele de imunitate
existente în populaţia locală, densitatea şi mişcarea populaţiei gazdă, prezenţa unor vectori
corespunzători şi standardele de igienă a mediului
Disponibilitatea măsurilor preventive eficiente la nivel local pot include: profilaxia prin imunizare
sau administrarea de antiseruri (imunizare pasivă), măsuri sanitare cum sunt cele de igienă a
alimentelor, apei, controlul rezervorului animal şi al artropodelor vectoare
Posibilităţile de administrare a unor tratamente eficiente: imunizare pasivă, vaccinare
postexpunere şi folosirea de antibiotic, antivirale, chimioterapice, luând în considerare
posibilitatea emergenţei unor tulpini rezistente.
Tabelul 9. Clasificarea microorganismelor infecţioase pe grupuri de risc
Grup de risc Caracteristici Agenţi patogeni
Grup de risc 1 Risc individual şi
comunitar scăzut
sau absent
Microorganisme cu probabilitate minimă de a
provoca îmbolnăvire la om sau animal.
Grup de risc 2 Risc individual
moderat,
Risc comunitar
scăzut
Agenţi patogeni care pot provoca îmbolnăvire la om
sau animale, dar este puţin probabil să reprezinte un
pericol sever pentru personalul de laborator,
comunitate, faună sau mediu. Expunerile în laborator
pot cauza infecţii severe dar pentru care există
tratament eficient şi măsuri profilactice, iar riscul de
răspândire al infecţiei este limitat.
Grup de risc 3 Risc individual
ridicat
Risc comunitar
scăzut
Agenţi patogeni care în mod obişnuit provoacă
îmbolnăvire severă la om sau animal, dar, de regulă,
nu se răspândesc de la un individ infectat la altul.
Există tratament eficace şi măsuri profilactice.
Grup de risc 4 Risc individual
şi comunitar
ridicat
Agenţi patogeni care provoacă, de regulă,
îmbolnăvire severă la om sau animal şi care se pot
transmite spontan de la un individ la altul, direct sau
indirect. Nu există, în general tratament eficient şi
măsuri profilactice.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
37 CONFIDENTIAL
Evaluarea riscului microbiologic se realizează prin metode fenotipice şi moleculare.
Metodele fenotipice sunt reprezentate de: cultivare pe medii de cultură microbiologice adecvate
fiecărui tip de microorganism sau culturi de celule, identificare pe baza caracterelor morfologice,
biochimice, serologice, lizotipie şi testarea sensibilităţii la antibiotice.
Un exemplu practic de detectare şi evaluare a pericolului biologic reprezentat de
microorganismele patogene în deşeuri medicale este furnizat de Hyeonjin Park et al. în 2009.
Cultivarea şi identificarea moleculară a agenţilor patogeni microbieni a fost efectuată pe
eşantioane de deşeuri transferate în tuburi conice de 50 ml, şi depozitate la trei temperaturi diferite (-20,
6, şi 30° C), până în momentul analizei. La intervale prestabilite (0, 15, 30, şi 40 de zile), fiecare tub a
fost eluat cu 10-100 ml apă distilată (AD), în funcţie de tipul de proba (tabelul 10). Eluantul a fost
concentrat prin filtrare prin membrană filtrantă din nitrat de celuloză cu diametrul de 2,5 de celuloză, cu
pori de 0,45 microni (Millipore Corp, Bedford, MA, Statele Unite ale Americii). Membrana filtrantă şi
filtratele au fost analizate pentru bacterii, respectiv virusuri, după ce a fost eluată cu 10 ml AD.
Tabelul 10. Tipuri de deşeuri medicale şi condiţii de stocare în studiul Hyeonjin Park
Tip de deşeu medical Temperatură de
stocare
(0
C)
Timp de stocare
(zile)
Volum de apă distilată
pentru eluţie (mL)
Deşeuri de ţesuturi
umane
- 20, 6 0, 15, 30 20
Fragmente anatomice - 20, 6 0, 15, 30 10
Deşeuri medicale
obişnuite
6, 30 0, 15, 30, 40 100
Obiecte ascuţite 6, 30 0, 15, 30, 40 30
Analiza patogenilor bacterieni din deşeuri medicale
O cantitate de 100 μL din fiecare diluţie zecimală serială, din fiecare eluant a fost inoculată pe
plăci cu agar-sânge şi agar chocolat şi au fost incubate la 37° C într-un incubator cu CO2, ţintind
patogenii respiratori. De asemenea, au fost inoculate plăci cu agar BHI (infuzie cord-creier) şi incubate la
37° C pentru 24 h, într-un incubator cu CO2, ţintind infecţiile intestinale şi cutanate. După incubare,
coloniile dezvoltate pe plăcile cu agar au fost analizate prin metode moleculare.
ADN-ul bacterian a fost extras din coloniile izolate prin metoda enzimatică, utilizând proteinaza
K. Pe scurt, complexele celulare de nucleoproteină au fost digerate utilizând SDS şi proteinază K, după
care s-a aplicat tratarea cu fenol:cloroform:alcool izoamilic (25:24:1). Suspensia rezultată a fost
centrifugată la 12.000 rpm pentru 5 minute, iar supernatantul a fost recuperat. Alcoolul izoamilic a fost
adăugat peste supernatant, după care s-a incubat timp de 5 min la temperatura camerei şi s-a centrifugat la
15.000 rpm timp de 15 minute. Supernatantul a fost decantat, iar sedimentul a fost spălat cu alcool 70%,
uscat la temperatura camerei şi resuspendat în 40 μL tampon TE (pH = 8.0). Suspensia obţinută astfel a
fost transferată în tuburi RNase-free şi utilizată pentru testări prin PCR.
Din acizii nucleici extraşi, s-a efectuat amplificarea fragmentelor ADNr 16S, folosind un
termocycler ABI 2720. Amestecul de reacţie, în volum de 25-μL a conţinut 5 μL tampon PCR Qiagen x5,
1 μL dNTP 10mM, 1 μL amestec enzimă, 50 pmol din fiecare primer, 0.5 μL apă RNase-free şi 2.5 μL
soluţie DNA template.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
38 CONFIDENTIAL
Amplificarea a fost efectuată parcurgând următoarele faze: denaturare iniţială la 94° C timp de 2
minute, 40 de cicluri de denaturare la 94° C timp de 30 s, aliniere la 50° C timp de 30 s şi extensie la 72°
C timp de 30 s. Pentru vizualizarea ampliconilor s-a efectuat electroforeza în gel de agaroză 1,2% cu
2,5% bromură de ethidiu. Banda de ADN a fost extrasă din gel şi purificată cu ajutorul unui kit QuiaexII
gel extraction (Qiagen, Inc.), pentru secvenţiere ADN ulterioară, care a fost efectuată folosind un sistem
PerkinElmer Cetus 9600.
Extracţia ADN şi amplificarea genei ARNr 16S bacteriene.
Pentru detectarea microorganismelor necultivabile şi pretenţioase, resuspensiile eluate de pe
membranele filtrante au fost utilizate pentru extracţia ADN şi amplificarea prin PCR, folosind primeri
proiectaţi pentru a ţinti genele conservate ARNr 16S şi genele rpoB, aşa cum se descrie în tabelul 11.
Ampliconul PCR a fost clonat într-un vector TA, iar secvenţierea ADN a fost efectuată folosind
un sistem Perkin Elmer Cetus 9600. Pentru identificarea bacteriilor, secvenţele ADN rezultate au fost
analizate folosind programul BLAST.
Tabelul 11. Primeri RT-PCR pentru detectarea microorganismelor în deşeuri medicale
Ţinta Secvenţa primer-ului (5’ → 3’ ) Ref.
16S rDNA
F GAG AGT TTG ATC CTG GCT CAG Eduard et all
1989
R AAG GAG GTG ATC CAG CCG CA
rpoB F CGA CCA CTT CGG CAA CCG Kim et all 1999
R TCG ATC GGG CAC ATC CGG
Norovirus
GI
F CTG CCC GAA TTY GTA AAT GA Katayama et all
2002
R CCA ACC CAR CCA TTR TAC A
Norovirus
GII
F CNT GGG AGG GCG ATC GCA A Katayama et all
2002
R CCR CCN GCA TRH CCR TTR TAC AT
Virusuri
gripale
F GGAATGATHGAYGGNTGGTATGG Phipps et all
2004
Seo et all 2002
R ATATCGTCTCGTATTAGTAGAAACAAGGGTGTTTT
Virus
Hepatită B
(Iniţial)
F CTC TGC CAA GTG TTT GCT GA
R CAA GGC ACA GCT TGG AGG CT
Virus
Hepatită B
(Nested)
F TTG CTC GCA GCC GGT CTG GA
R TGA ACA GTA GGA CAT CAA CA
Analiza virusurilor ţintă în deşeuri medicale
Filtratele obţinute după trecere prin membrană filtrantă cu pori de 0.45-μm au fost utilizate pentru
investigarea prezenţei virusurilor. Pentru extracţia acizilor nucleici virali, filtratului i s-a adăugat un
volum egal de cloroform, iar mixtura a fost vortexată viguros. Soluţia a fost centrifugată la 2000 × g
pentru 10 min, la 4° C, cu recuperarea supernatantului. Supernatantul a fost concentrat prin amestec
viguros cu polyethylene glycol 8000 (Promega) la o concentraţie finală de 8%, după care a fost incubat
peste noapte la 4° C, cu agitare ocazională.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
39 CONFIDENTIAL
Floculatul obţinut a fost colectat prin centrifugare la 12.000 × g pentru 30 min, la 4° C, iar
sedimentul a fost resuspendat în 2 mL tampon fosfat salin (TFS). ARN viral a fost extras din resuspensie,
folosind un mini kit QiaAmp viral (Qiagen, Inc.), respectînd instrucţiunile producătorului. Prezenţa a trei
virusuri majore, respectiv virusul hepatitei B (VHB), norovirusurile (NoV) şi virusul gripal, a fost
evaluată prin amplificarea ARN viral, utilizând primerii listaţi în tabelul 3.
Testul RT-PCR pentru detectarea norovirusurilor, virusului gripal şi virusului hepatitei B
Atât genogrupul GI, cât şi genogrupul GII ale NoV au fost amplificate prin RT-PCR, aşa cum s-a
descris anterior. Pe scurt, 2.5 μL din extractul total de RNA viral au fost adăugaţi la 22.5 μL amestec de
reacţie. (One-Step RT-PCR kit; Qiagen) şi au fost amplificaţi conform protocolului producătorului.
Cotroalele pozitive PCR au inclus ADN extras direct din probe de materii fecale, iar controalele negative
au constat în probe de apă distilată. Amplificarea a fost efectuată într-un termocycler ABI2330 utilizând
următoarele condiţii de reacţie: revers transcriere timp de 60 min la 42° C, urmată de denaturare timp de
15 min la 95° C şi apoi 40 cicluri de 30 s la 94° C, 30 s la 50° C, şi 30 s la 72° C, cu o extensie finală
adiţională de 10 min la 72° C.
Virusul gripal ARN a fost amplificat prin RT-PCR. Amplificarea a fost efectuată într-un
termocycler ABI2330, folosind următoarele condiţii: revers transcriere pentru 60 min la 42° C, urmată de
denaturare pentru 15 min la 95° C şi apoi 40 cicluri de 30 s la 94° C; 30 s la 55° C; şi 30 s la 72° C, cu o
extensie finală adiţională de 10 min la 72° C. Pentru fiecare probă, a fost identificat un produs PCR de
640 perechi de baze, care a fost secvenţiat pentru confirmarea prezenţei virusului gripal.
ARN-ul VHB a fost amplificat prin metoda nested PCR. ARN viral a fost extras folosind mini kit-
ul QiaAmp viral (Qiagen), s-a efectuat revers transcrierea şi s-a amplificat folosind Taq ADN polimeraza,
conform instrucţiunilor producătorului. Amplificarea PCR a fost efectuată într-un termocycler ABI2330
în următoarele condiţii: denaturare iniţială timp de 2 min la 94° C, urmată de 40 de cicluri de 30 s la 94°
C, 30 s la 58° C, şi 30 s la 72° C, cu extensie finală timp de 5 minute la 72° C. Produşii PCR au fost
stocaţi la 4° C.
Prima serie de produşi PCR a fost supusă unui nested PCR, cu amplificare după cum urmează:
denaturare iniţială timp de 2 min la 94° C, urmată de 40 de cicluri de 30 s la 94° C, 30 s la 56° C, şi 30 s
la 72° C, cu o extensie finală timp de 5 min la 72° C. Produşii PCR au fost stocaţi la 4° C. Electroforeza
în gel de agaroză s-a efectuat aşa cum s-a descris anterior, iar prezenţa unui produs PCR de 571 perechi
de baze a fost considerată ca dovadă a prezenţei VHB.
3.4. Evaluarea eficienţei microbiologice a tratamentului deşeurilor medicale.
Legislaţia din România se referă la criteriile de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin
sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Nu există încă standard la nivel naţional
sau European, pentru evaluarea neutralizării utilizând microundele.
Criterii de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor
rezultate din activitatea medicală conform Ordinului MS 698/940/07.09.2005, cu completările şi
modificările ulterioare
În scopul evaluãrii performanţelor echipamentelor de sterilizare termicã, documentaţia tehnicã trebuie
sã conţinã referiri la urmãtoarele aspecte:
a) cadrul legal;
b) capacitatea reală de procesare;
c) tipurile de deşeuri tratate;
d) eficienţa de inactivare microbiologică;
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
40 CONFIDENTIAL
e) emisiile în mediu şi produsele secundare rezultate în urma procesului;
f) cerinţele de amplasare;
g) utilităţile;
h) reducerea cantităţii de deşeuri;
i) siguranţa şi protecţia angajaţilor la locul de muncă;
j) zgomotul;
k) mirosul;
l) modul de funcţionare;
m) credibilitatea firmei;
n) costurile;
o) nivelul de acceptare de către comunitate şi personal.
Referatul tehnic de evaluare, din punct de vedere tehnic şi microbiologic, pentru echipamentele de
neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activităţi medicale se întocmeşte de către un
institut nominalizat de autoritatea administraţiei publice centrale pentru sănătate.
Sterilizarea este operaţiunea prin care sunt distruse toate microorganismele (sau aproape toate)
aflate atât în stare vegetativă, cât şi sub formă de spori, de pe obiectele inerte contaminate.
Produsul steril este un produs lipsit de microorganisme viabile sau cu o probabilitate teoretică a
existenţei unei populaţii microbiologice <10-6
germeni.
Inactivarea microbiană reprezinta acţiunea de distrugere a microorganismelor patogene de pe
obiectele inerte contaminate.
Nivelul de inactivare microbiologică reprezinta gradul de distrugere a unei categorii de populaţie
microbiană (forme vegetative sau spori) de concentraţie cunoscută, supusă unui proces de inactivare.
Sistemul de neutralizare
1. Echipamentul de neutralizare trebuie să prezinte marcaje de conformitate cu cele ale CE sau
marcajul naţional de conformitate ISCIR (Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat).
2. Solicitantul furnizează documentaţie privind:
a) descrierea echipamentului;
b) capacitatea realã de procesare a echipamentului;
c) descrierea procesului de neutralizare;
d) cerinţe de amplasare;
e) utilitãţi;
f) buletine de analizã a eficienţei microbiologice, emise de laboratoare de specialitate acreditate
sau agreate de Ministerul Sãnãtãţii;
g) documente eliberate de alte instituţii acreditate din ţarã şi din strãinãtate, ce privesc atât
evaluarea tehnicã, cât şi microbiologicã a echipamentului.
3. Echipamentul de neutralizare trebuie sa fie dotat cu dispozitive de procesare mecanicã a
deşeurilor în vederea reducerii pe cât posibil a cantitãţii de deşeuri. În scopul minimizãrii riscului de
contaminare a personalului care deserveşte echipamentul şi a mediului, cât şi din punct de vedere etic,
recomandãm achiziţionarea de echipamente ce cuprind operaţiunile de procesare mecanicã integrate.
Dacã operaţiunile de procesare mecanicã nu sunt integrate în sistemul de neutralizare, acestea se aplicã
numai dupã ce deşeul a fost decontaminat.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
41 CONFIDENTIAL
4. Echipamentul trebuie sa fie dotat cu un panou de control ce afişeazã parametrii specifici
procesului de sterilizare, precum şi cu un sistem de avertizare în situaţia apariţiei unor deficienţe în timpul
desfãşurãrii procesului.
5. Echipamentul se verificã periodic de ISCIR, dacã este cazul.
6. Deşeurile medicale neutralizate şi supuse operaţiunilor de procesare mecanicã trebuie sã fie
nepericuloase şi de nerecunoscut.
7. Personalul trebuie sa fie atestat şi format profesional, trebuie sã respecte normele de siguranţã şi
protecţie la locul de muncã şi trebuie informat asupra riscurilor legate de manipularea necorespunzãtoare
a deşeurilor.
Evaluarea eficienţei microbiologice a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termicã
a deşeurilor medicale
1. Echipamentele de neutralizare prin sterilizare termicã a deşeurilor medicale periculoase au ca scop
principal decontaminarea deşeurilor prin distrugerea agenţilor patogeni atât sub formã vegetativã, cât şi
sub formã de spori. Solicitantul trebuie sã ateste cã echipamentul respectiv îndeplineşte criteriile privind
eficienţa tratãrii deşeului medical, conform organizaţiei din Statele Unite ale Americii "Asociaţia de Stat
şi Teritorialã pentru Tehnologii Alternative de Tratament" (STAATT).
Nivelurile de inactivare microbianã (dupã STAATT) sunt urmãtoarele:
a) Nivelul I - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor şi virusurilor lipofilice printr-o
reducere de 6 log(10) sau mai mult;
b) Nivelul II - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor, virusurilor
lipofilice/hidrofilice, paraziţilor şi microbacteriilor printr-o reducere de 6 log(10) sau mai mult;
c) Nivelul III*) - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor, virusurilor
lipofilice/hidrofilice, paraziţilor şi microbacteriilor printr-o reducere de 6 log(10) sau mai mult şi
inactivarea sporilor de Geobacillus stearothermophilus şi a sporilor de Bacillus subtilis printr-o
reducere de 4 log(10) sau mai mult;
*) Nivelul III - selectat ca un criteriu minim recomandat de cãtre STAATT pentru echipamentele de
tratare a deşeurilor medicale periculoase.
d) Nivelul IV - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor, virusurilor
lipofilice/hidrofilice, paraziţilor, microbacteriilor şi sporilor de Geobacillus stearothermophilus printr-o
reducere de 6 log(10) sau mai mult.
2. O reducere de 6 log(10) (sau o distrugere de 106) este echivalentã cu o probabilitate de supravieţuire de
1/1.000.000 dintr-o populaţie microbianã sau o reducere de 99,9999% din microorganismul iniţial ca un
rezultat al procesului de tratare.
3. În validarea şi controlul eficienţei microbiologice a procesului de inactivare a deşeurilor medicale se
utilizeazã indicatori biologici certificaţi pentru specie, populaţie, valoarea-D, valoarea-Z, conform
standardelor CEN şi ISO sau oricãrui standard care prin aplicare conduce la obţinerea aceloraşi rezultate
ştiinţifice.
4. Microorganismele bioindicatoare recomandate de STAATT pentru validarea şi controlul procesului de
decontaminare cu cãldură umedã sau uscatã sunt: sporii de Geobacillus stearothermophilus, respectiv
Bacillus subtilis. Inactivarea sporilor bacterieni în urma procesului de decontaminare cu un agent termic
este suficientã pentru a demonstra distrugerea tuturor microorganismelor patogene menţionate mai sus
(bacterii, virusuri, paraziţi, microbacterii).
5. Solicitantul trebuie sã ateste faptul cã echipamentul respectiv determinã un proces sigur de tratare,
adicã îndeplineşte cel puţin nivelul III de inactivare microbiologicã a deşeului medical procesat.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
42 CONFIDENTIAL
6. Solicitantul trebuie sã monitorizeze ciclul de funcţionare al echipamentului din punct de vedere al
eficienţei microbiologice, dupã cum urmeazã:
a) în primele 6 luni de la punerea în funcţiune - sãptãmânal;
b) în urmãtoarele 3 luni – lunar;
c) dupã 9 luni de la punerea în funcţiune - la 3 luni.
Între aceste intervale, controlul eficienţei microbiologice se efectueazã în mod obligatoriu la
repunerea în funcţiune a echipamentului dupã o defecţiune, panã de curent sau reparaţie.
Evaluarea emisiilor şi produselor secundare
Solicitantul trebuie sã monitorizeze evacuãrile şi emisiile în toate mediile posibile: aerul interior
(aeromicroflorã şi suprafeţe); aerul exterior; produsele secundar rezultate în urma proceselor de
neutralizare; apã uzatã; rezultatul procesului de sterilizare si trebuie sã selecteze echipamentul cu cel mai
mic impact asupra sãnãtãţii populaţiei şi asupra mediului.
3.5. Metode de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel naţional şi european şi efectul lor
economic şi de mediu
3.5.1.Metode tradiţionale de tratare a deseurilor medicale la nivel European
Problema depozitării şi neutralizării deşeurilor medicale periculoase se pune din ce în ce mai acut
în societatea actuală. În ultimii ani, o dată cu schimbările climatice produse pe plan mondial şi a apariţiei
de noi tipuri de afecţiuni, au determinat luarea de decizii pentru minimizarea oricărei surse de poluare sau
cu impact asupra mediului. Toate activităţile umane produc deşeuri mai mult sau mai puţin periculoase. O
gestionare neconformă a deşeurilor, în general, duce la efecte negative asupra mediului şi a sănătăţii
umane. Deşeurile medicale însă sunt periculoase atât pentru oameni, cât şi pentru mediu, expunând la
riscuri infecţioase populaţia. Acestea provin din toate activităţile medicale din sistemul naţional de
sănătate publică: spitale, centre de îngrijire, case de copii, centre de sănătate, cabinete medicale umane şi
veterinare, cabinete stomatologice, centre hematologice, laboratoare de sănătate publică, centre de
cercetare în domeniu. Pentru a reduce sau pentru a elimina potenţialul periculos al deşeurilor medicale, se
utilizează diferite metode de tratare menite să schimbe caracterul biologic sau compoziţia oricărui deşeu
medical periculos. Cea mai răspândită metodă de tratare a acestor tipuri de deşeuri este incinerarea.
Incinerarea este o metodă tradiţională combustibilă de tratare, cu principiu de funcţionare simplu:
arderea deşeurilor într-un cuptor şi tratarea, în continuare a efluenţilor. Incineratoarele reduc volumul de
deşeuri până la 95-96%, aceste procente depinzând de compoziţia materialelor.
Incinerarea în instalaţii moderne
Incinerarea este o metodă de eliminare a deşeurilor medicale periculoase prin arderea lor fiind
una din metodele de tratare termică la temperaturi ridicate şi include arderea în:
Incinerator cu cuptor cu vatră fixă;
Incinerator cu cuptor cu grătare statice sau mobile;
Incinerator cu cuptor rotativ;
Incinerator cu cuptor în strat fluidizat;
Incinerator pirolitic
Potrivit EPA, 90% din deşeurile medicale sunt incinerate în incineratoare moderne şi reprezintă
arderea controlată a deşeurilor medicale în incineratoare de deşeuri medicale dedicate. În statele membre
ale Uniunii Europene, eliminarea deşeurilor medicale periculoase a fost externalizată, aceasta
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
43 CONFIDENTIAL
realizându-se în instalaţii de mare capacitate, amplasate în afara zonelor de locuit şi care, de obicei,
incinerează şi deşeuri industriale periculoase.
Incinerarea poate reprezenta o foarte bună, dar şi foarte controversată unealtă atât pentru
reducerea cantităţii de deşeuri depozitate, cât şi pentru neutralizarea acestora. Anumite organizaţii de
protecţie a mediului privesc incinerarea ca pe un transfer al poluanţilor de pe sol în atmosferă şi
împrăştierea lor necontrolată, cu efecte devastatoare asupra sănătăţii populaţiei. În condiţiile vechilor
instalaţii de incinerare, chiar aveau dreptate. Între timp, pentru asigurarea sănătăţii populaţiei şi
implementarea conceptului de „dezvoltare durabilă”, cerinţele legislative în domeniul emisiilor în aer şi
apă s-au modificat considerabil şi, odată cu ele, şi instalaţiile de incinerare, aplicarea tehnologiilor de
depoluare (tehnologii curate) devenind o necesitate. Principalul obiectiv al aplicării acestora este ca
emisiile din aer, apă şi deşeuri rezultate în urma funcţionării incineratoarelor să corespundă
reglementărilor în vigoare.
In managementul modern al deşeurilor, incinerării îi revine sarcina de a trata deşeurile care nu
mai pot fi valorificate, astfel încât să se ajungă la:
– inertizarea deşeurilor, minimizând emisiile în aer şi apă;
– distrugerea materialelor nocive organice, respectiv concentrarea materialelor anorganice;
– reducerea masei de deşeuri de depozitat, în special a volumului;
– folosirea valorii calorifice a deşeurilor în vederea protejării resurselor de energie;
– transferarea deşeurilor în materii prime secundare în vederea protejarii celorlalte resurse
materiale.
Incinerarea este singura soluţie pentru a elimina definitiv deşeuri organice cum ar fi deşeuri
spitaliceşti, deşeuri farmaceurice, deşeuri uleioase, deşeuri de origine animală, toate tipurile de deşeuri
industriale periculoase.
În figura 3 este prezentată diagrama fluxului pentru procesul tehnologic de incinerare a
deşeuroilor medicale.
Incinerarea poate fi definită ca oxidarea controlată la temperaturi ridicate a compuşilor, în marea
lor majoritate organici, pentru a produce CO2 şi apă:
Deşeuri organice →incinerare→ CO2 + H2O + produşi secundari
Incinerarea deşeurilor medicale se poate realiza fie în instalaţii dedicate, al căror scop principal îl
reprezintă distrugerea termică a deşeurilor, fie în instalaţii de coincinerare, al căror scop principal este
generarea de energie sau producţia unor materiale (ex. ciment).
În funcţie de tipul deşeurilor acceptate incineratoarele sunt proiectate special. Pentru deşeurile
periculoase incineratoarele trebuie să atingă o temperatură de ardere mult mai ridicată decât în cazul
incinerării deşeurilor nepericuloase. Structura de principiu şi modalitatea de funcţionare a unei instalaţii
de incinerare a deşeurilor este explicată în baza câtorva componente şi agregate ale instalaţiei. Acestea
sunt oferite de numeroşi producători, fiecare execuţie diferind corespunzător. Insă derularea principală a
incinerării şi fluxul materialelor diferă de la o instalaţie la alta, iar pentru deverşi producători numai în
mică măsură.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
44 CONFIDENTIAL
Figura 3 Diagrama fluxului pentru procesul de incinerare a deşeurilor medicale
O instalaţie de incinerare a deşeurilor constă din următorele domenii de funcţionare, expuse în
continuare.
- preluarea deşeurilor;
- stocarea temporară, pretratarea (dacă este necesară);
- alimentarea în unitatea de incinerare;
- eliminarea şi tratarea cenuşei reziduale;
- tratarea şi valorificarea emisiilor.
În figura 4 este prezentată schema bloc a unui proces tehnologic de incinerare a deşeuroilor
medicale.
Avantajele incinerării
- Eliminarea în siguranţă a tuturor organismelor infecţioase la temperaturi de peste 7000C;
- Flexibil astfel că se pot accepta deşeuri patologice şi în funcţie de tehnologie deşeuri chimice;
- Reziduurile nu sunt recunoscute;
- Reducerea deşeurilor cu până la 95% în volum sau 83 la 95% din masă: de obicei cenuşa
reprezintă 5-17% din masa deşeurilor;
- Tehnologie foarte bine experimentată;
- Nu necesită pre-mărunţire;
- Nu există cerinţe speciale pentru ambalarea deşurilor;
- Dezinfectare completă, (dacă temperaturile sunt menţinute ridicate), şi cantitatea de cenuşă
este adecvată. Nu este necesară monitorizarea eficienţei sterilizării.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
45 CONFIDENTIAL
Figura 4 Schema bloc pentru o instalaţie modernă de incinerare a deşeurilor medicale
Dezantajele incinerării
- În mod normal costurile de investiţii necesare pentru incineartor şi sistemul de epurare a
gazelor arse este mai ridicat, comparativ cu tehnologiile non-incinerative;
- Emisii din surse punctiforme imediat în aer (spre deosebire de emisiile atenuate de CH4 şi CO2
din depozitul de deşeuri pe o perioedă de zece ani);
- Costul ridicat al monitorizării emisiilor de gaze pentru demonstrarea conformităţii cu
standardele de emisie;
- Subprodusele solide şi lichide trebuie tratate ca potenţiale deşeuri periculoase (nu se aplică la
cenuşă în czul în care deşeurile sunt bine sortate, şi a reziduurilor de la FGC (Flue Gas
Cleaning - epurare gaze de ardere) tratate separat;
- Incinerarea este percepută negativ de multe secţiuni ale comunităţii;
- PVC din deşeuri oferă o încărcătură semnificativă de poluanţi asupra sistemului de epurare a
gazelor iar metalele grele asupra cenuşii;
Incinerarea propriu-zisă
Incinerarea este o metodă termică de eliminare a deşeurilor medicale prin oxidare completă la
temperaturi înalte. Instalaţiile de incinerare a deşeurilor medicale folosesc, de regulă, cuptoare de ardere
cu grătar sau cuptoare rotative. În urma incinerării se obţin căldură, gaze, abur şi cenuşă. Instalaţiile de
incinerare sunt cuptoare prevăzute cu grătar cu împingere inversă sau directă, cuptoare rotative, sau
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
46 CONFIDENTIAL
cuptoare verticale. Ele pot trata (arde) deşeuri cu putere calorifică mică, de doar 10 MJ/kg. Cele mai
uzuale sunt cuptoarele rotative sau cu grătare mobile prevăzute cu instalaţii de injecţie a deşeurilor lichide
sau gazeificatoarele. Alegerea tipului de cuptor se face în principal în funcţie de capacitatea necesară şi de
tipul de deşeuri ce va fi incinerat.
Procese de incinerare
Incinerator - cuptor cu grătare statice sau mobile
Cuptoarele cu grătare mobile sunt acelea în care înaintarea deşeurilor se face pe un plan mobil,
compus din grătare, lanţuri, tamburi sau bare care favorizează combustia prin amestecarea permanentă a
deşeurilor, lucru ce permite ca aerul să intre în contact cu deşeurile. Suportul de combustie combină
funcţia de avansare a deşeurilor şi de amestecare cu cea de extracţie a zgurii. Indiferent de grătarul folosit,
structura de bază a cuptorului este caracterizată de un grătar de ardere la bază, pereţii camerei de ardere şi
în partea superioară un plafon. Grătarul poate fi orizontal sau puţin înclinat.
In cazul grătarului înclinat cea mai întâlnită versiune este cea a cuptorului cu grătar cu acţiune
inversă. În ambele cazuri, barele grătarului sunt mişcate continuu pentru a asigura arderea completă a
deşeurilor şi transferul acestora în cuptor. Barele grătarului pot fi răcite cu aer cau apă. Cuptorul este
format din 5 zone de combustie:
1 uscarea: în partea superioară a grătarului deşeurile se încălzesc până la peste 1000C prin radiaţie
sau convecţiei, astfel având loc îndepărtarea umezelii;
2 degazarea: prin continuarea procesului de încălzire până la temperaturi de peste 2500C se exclud
materiile volatile. Procesul de piroliză are loc la presiune atmosferică scăzută şi la creşterea temperaturii;
3 arderea completă: în cea de-a treia parte a grătarului se atinge temperatura de ardere completă a
deşeurilor
4 gazarea: numai o mică parte din deşeurile arse sunt oxidate în procesul de piroliză, cea mai
mare parte a deşurilor se oxidează în parte superioară a camerei de incinerare la 10000C;
5 post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale rămase neincinerate şi a CO din emisii
există mereu o cameră de post-combustie. Aici se adaugă aer sau gaz rezidual desprăfuit în vederea
realizării incinerării complete. Timpul de păstrare în acestă este de minim 2 secunde la 8500C.
Alimentarea cu aer se face atât prin barele grătarului de jos în sus (alimentare primară), cât şi cu
ajutorul unor dispozitive suplimentare prevăzute în camera de ardere (alimentare secundară).
Trecerea de la o fază la alta depinde de compoziţia şi valoarea calorică a deşeurilor de incinerat. În figura
5 este prezentată o instalaţie de incinerare cu incinerator cu grătar.
Incineratorul cu cuptor rotativ
Incineratorul cu cuptor rotativ reprezintă cea mai folosită tehnologie de tratare a deşeurilor
periculoase la temperaturi înalte. Este recomandat deşeurilor cu putere calorifică redusă de compoziţie şi
stare de agregare (solidă, semisolidă şi lichidă) variabilă. Cuptoarele rotative de ciment, spre exemplu, se
pot folosi – şi se folosesc – pentru incinerarea sau coincinerarea de deşeurilor periculoase. Cuptoarele
rotative sunt construite dintr-un tambur înclinat, prevăzut cu şicane, în care sunt introduse prin partea
superioară deşeurile ce ard înaintând spre ieşire sub acţiunea rotativă a cuptorului. Această rotaţie permite
un bun contact aer-combustibil, prin bascularea continuă a deşeurilor. Cuptoarele rotative folosite pentru
distrugerea deşeurilor sunt de regulă destul de scurte (10–12 m) şi au un diametru de 3,5–5 m.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
47 CONFIDENTIAL
SURSA:( http://www.parsianmedical.com/index.htm; http://www.francegreentech.com/)
Figura 5 Vedere instalaţie de incinerare modernă cu cuptor cu grătar tip HP, funcţionează şi în România la S.C. ECO
FIRE SISTEMS SRL- CONSTANŢA
Raportul între lungime şi diametru este între 2:1 şi 10:1, viteza periferică de rotire fiind cuprinsă
între 0,3 şi 3m/min. În cazul incinerării cu cuptor rotativ temperatura atinsă în camera de ardere este mult
mai ridicată faţă de incineratoarele cu grătar.
Incineratorul cu cuptor rotativ cu cameră de post-combustie reprezintă cea mai folosită tehnologie
de tratare a deşeurilor periculoase la temperaturi înalte.
În figura 6 şi 7 este prezentată instalaţia de incinerare cu cuptor rotativ, respectiv fluxul tehnologic
al instalaţiei de incinerare cu cuptor rotativ
Principalele avantaje ale cuptorului rotativ pentru incinerarea deşeurilor periculoase sunt:
- Aplicare universală;
- Cerinţe minime cu privire la sortarea şi pregătirea deşeurilor;
- Gamă largă de deşeuri care pot fi incinerate simultan;
- Incinerare continuă;
- Temperaturi ridicate de ardere, de până la 14000C;
- Uşor de controlat timpul de retenţie a deşeurilor în camera de combustie.
Datorită rotirii continue şi înclinaţiei uşoare a cuptorului, transferul deşeurilor dintr-un capăt în
altul al cuptorului este realizat uşor. În cazul unor temperaturi de 11500C cenuşa este aglomerată, iar la
temperaturi de peste 13000C cenuşa este topită şi vitrifiată. De asemenea, cenuşa de fund şi cenuşa
recuperată din filtre poate fi reintrodusă în cuptorul rotativ penrtu aglomerare şi vitrifiere.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
48 CONFIDENTIAL
SURSA: BIC Group Belgia (http://www.bic.be/); JOSEPH EGLIAG Elveţia http://www.jeag.com/
Figura 6. Vedere instalaţie de incinerare modernă cu cuptor rotativv funcţionează şi în România la (SC PRO AIR
CLEAN SA, TIMISOARA)
SURSA: BIC Group Belgia (http://www.bic.be/); JOSEPH EGLIAG Elveţia http://www.jeag.com/
Figura 7 Diagrama fluxului tehnologic a instalaţiei de incinerare cu cuptor rotativ (funcţionează şi în România
la SC PRO AIR CLEAN SA, TIMISOARA)
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
49 CONFIDENTIAL
SURSA: JOSEPH EGLIAG Elveţia (http://www.jeag.com)
Figura 8. Vedere instalaţie de incinerare modernă cu cuptor Multizon cu grătar static, funcţionează şi în
România la (SC AVANT SRL, IAŞI)
Deoarece temperaturile de ardere în cuptorul rotativ sunt cu mult mai ridicate, instalaţiile
secundare, cum ar fi camera de post-combustie, sau echipamentele de recuperare a energiei, trebuie
proiectate pentru a rezista la astfel de temperaturi ridicate.
Indiferent de cuptorul ales pentru incinerarea deşeurilor, următoarele etape întâlnite în procesul de
incinerare a deşeurilor, cum ar fi eliminarea cenuşei, tratarea emisiilor, recuperarea energiei, etc. sunt
asemănătoare.
Caracteristicile deşeurilor medicale adecvate pentru incinerare
Valoare calorică minimă: peste 2000 kcal/kg (8370 kj/kg) pentru incineratoare cu o singură
cameră, şi peste 3500 kcalk/kg (14640 kj/kg) pentru incineratoarele pirolitice cu două camere.
Conţinut de material combustibil peste 60%.
Conţinut de solide non-combustibilă sub 5%.
Conţinut de particule non-combustibile sub 20%.
Umiditate sub 30%.
Deşeuri medicale care nu pot fi incinerate
Recipiente, containere cu gaze sub presiune;
Cantităţi mari de deşeuri chimice;
Săruri de argint şi deşeuri fotografice sau radiografice;
Deşeuri din material plastic halogenat, cum ar fi PVC;
Deşeuri cu conţinut ridicat de mercur sau cadmiu, cum ar fi termometre, baterii uzate, etc.;
Fiole sigilate sau fiole cu conţinut de metale grele;
Deşeuri radioactive.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
50 CONFIDENTIAL
Incinerarea pirolitică
Piroliza, ca şi incinerarea, reprezintă un proces termic de tratare deşeurilor medicale, prin care se obţine o
descompunere termică a produşilor chimici şi în special a produşilor organici la o temperatură ridicată şi
în absenţa oxigenului. În figura 9 se prezintă o instalaţie de incinerare pirolitică modernă cu două sisteme
de spălare umedă a gazelor.
SURSA: http://www.nikaengg.com
Figura 9. Vedere instalaţie de incinerare pirolitică modernă, cu două sisteme de spălare umedă a gazelor -
funcţionează şi în România la spitalul clinic de copii, ORADEA)
1. Cameră combustie primară (CCP) 13. Deşeuri 25. Ventilator aer diluţie
2. Cameră combustie secundară (CCS) 14. Cenuşă 26. Scruber Venturi
3. Cameră colectare cenuşă 15. grătar cu bare*
27. Vas recirculare
4. Ejector venturi 16. Sonde de temperatură 28. pompă recirculare apă
5. Arzător primar 17. Căptuşeală ignifugă turnată 29. Scruber cu umplutură**
6. Arzător secundar 18. Izolaţie termică 30. Pompă recirculare apă
7. Uşă încărcare deşeuri 19. Cărămizi refractare 31. Separator picături
8. Uşă descărcare cenuşă 20. Manta oţel 32. Conductă căptuşită cu cauciuc
9. Ventilator aer combustie 21. Clapetă by-pass 33. Vas soluţie sodă***
10. Ventilator ejector 22. Coş de avarie 34. pompă dozatoare soluţie sodă
11. Clapetă control aer combustie 23. Clapetă scruber 35. Ventilator evacuare gaze arse
12. Distribuitor aer combustie 24. Conductă de gaze arse 36. Coş gaze arse * Prevăzut numai în cazul în care există conţinut ridicat de cenuşă în deşeuri.
** Prevăzut numai în cazul în care deşeurile generează particule în suspensie în catitate mare.
*** Prevăzut numai în cazul în care gazele arse sunt acide sau conţin compuşi care formează acizi.
În practică acest procedeu este denumit şi degazare. Sub efectul temperaturii ridicate se produce o
sciziune şi o structură diferită a moleculelor organice, ceea ce face ca, după piroliză deşeurilor, acestea să
se transforme în substanţe combustibile gazoase, lichide şi solide.
Incinerarea deşeurilor medicale presupune alimentarea prin uşa de încărcare în camera de
combustie primară (CCP) (1) în care are loc încălzirea şi gazeificarea deşeurilor în absenţă de oxigen.
Gazele şi produsele volatile, care sunt formate, trec apoi în camera de ardere secundară (CCS) (2), în care
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
51 CONFIDENTIAL
acestea sunt complet arse la o temperatură foarte mare în prezenţă de aer în exces. Un rol important este
jucat de ejectorul (4) şi ventilatorul (9) de aer de combustie. Datorită ejectorului (4) şi ventilatorului (10)
conectat la ejector, gazele de ardere se răcesc înainte ca acestea să fie eliminate în mediul înconjurător.
Această răcire rapidă previne formarea de dioxine şi furani. Ejectorul (4) menţine o mică depresiune în
incinerator, permiţînd astfel încărcarea incineratorului în timp ce funcţionează. Cenuşa din camera de
combustie primară este sterilă şi poate fi îndepărtată prin uşa de descărcare a cenuşei. În camera de
combustie primară este prevăzută o cameră separată de cenuşă pentru deşeuri care au un conţinut ridicat
de cenuşă.
Caracteristicile incineratoarelor pirolitice
Incinerarea pirolitică este adecvată pentru următoarele categorii de deşeuri:
Deşeuri infecţioase (inclusiv obiecte ascuţite) şi deşeuri patologice
- tratament eficient, elimină toţi agenţii patogeni.
Reziduuri farmaceurice şi chimice
- dezintegrează aproape toate aceste reziduuri, cu toate acestea numai cantităţi mici (de exemplu, 5%
din încărcătura totală de deşeuri) din aceste reziduuri trebuie incinerate în acest proces, din cauza
valorii calorice scăzute care trebuie să depăşească 3500 kcal/kg (14650 kj/kg).
Inadecvată pentru următoarele deşeuri:
Deşeuri medicale non-risc, similare deşeurilor urbane
- incinerarea pirolitică a acestora ar irosi resursele.
Deşeuri genotoxice
- tratament neeficient.
Deşeuri radioactive
- tratamentul nu afectează proprietăţile radioactive şi pot dispersa radiaţii.
Deşeuri care nu trebuie incinerate pirolitic:
Recipiente sub presiune
- pot exploda în timpul incinerării şi provaca deteriorarea echipamentului.
Deşeuri din material plastic halogenat, cum ar fi PVC
- gazele de ardere pot conţine acid clorhidric şi dioxine.
Deşeuri cu conţinut de metale grele
- incinerarea va genera emisii de metale toxice (de exemplu, plumb, cadmiu, mercur) în atmosferă.
CONCLUZII
Introducerea treptată şi anunţată din timp a unor norme din ce în ce mai stricte a dat posibilitatea
conformării incineratoarelor existente şi a permis dimensionarea corespunzătoare a celor noi. În
momentul de faţă, instalaţiile de incinerare sunt supuse unor reglementări stricte în ceea ce priveşte
emisiile de poluanţi în aer, apă şi sol. Tehnologia actuală permite un control riguros al proceselor, datorită
apariţiei pe piaţă la preţuri accesibile a unor dispozitive avansate de comandă şi control. Tehnologiile de
tratare chimică a gazelor şi apelor de spălare (în cazul procedeelor umede) sunt mult decât capabile a
epura efluenţii, chiar şi până dincolo de limitele impuse de lege. O cenuşă de calitate se poate obţine prin
alegerea corectă a timpului de staţionare în cuptor, aer în exces şi eventual combustibil auxiliar, în situaţia
în care capacitatea calorică a deşeului este prea scăzută. De regulă, cel puţin în cazul deşeurilor
periculoase, un amestec (de deşeuri) bine realizat elimină necesitatea aportului de combustibil auxiliar.
Aparatele utilizate în procesul de incinerare şi tratare a gazelor sunt folosite şi în alte ramuri industriale,
precum industria cimentului, diversele ramuri ale industriei chimice. Aşadar, dimensionarea lor nu pune
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
52 CONFIDENTIAL
probleme deosebite, decât din punctul de vedere al estimării compoziţiei produşilor de ardere şi
comportării deşeului. Spre exemplu, deşeul poate avea din punctul de vedere al cineticii arderii un
comportament exploziv sau chiar detonant sau poate suferi transformări fizice, precum sublimarea sau
lichefierea. Oricare dintre aceste fenomene poate pune serioase probleme unei instalaţii proiectate
necorespunzător. Datorită înaltelor standarde de securitate şi protecţie a mediului pe care trebuie să le
îndeplinească, incineratoarele pot deveni o soluţie „verde” pentru tratarea deşeurilor, în mod deosebit a
celor periculoase.
Totuşi incinerarea deşeurilor solide medicale generează deopotrivă atât emisii toxice în atmosferă,
cât şi cenuşă. Emisiile de gaze în atmosferă pot afecta mediul înconjurător, dar şi starea de sănătate a
populaţiei din comunităţile aflate în vecinătatea staţiei de incinerare. Cenuşa, rezultată ca produs secundar
în urma incinerării este depusă în depozitul de deşeuri şi în acest fel poate afecta pânza freatică prin
levigare.
Principalii poluanţi care pot rezulta în urma incinerării sunt:
Particule în suspensie;
Metale grele – arsenic, beriliu, cadmiu, crom, plumb, mercur;
Gaze acide – incluzând printre altele HCl, HF, HBr, SO2, NOx, NH3;
Compuşi carbonaţi – dioxine şi furani (PCDD/F), hidrocarburi aromatice policiclice (PAH),
bifenili policloruraţi (BPC), dioxid de carbon;
În plus faţă de metalele grele enumerate mai sus, au fost detectate încă 19 alte metale ce se pot găsi
în compoziţia deşeurilor sau în gazele poluante şi în cenuşa rezultată în urma proceselor de incinerae. De
asemenea, în afară de dioxină au fost depistate şi alte substanţe chimice organice, unele rezultând din
arderea incompletă a deşeurilor. Asfel din categoria Poluanţilor Organici Persistenţi rezultă din
incinerarea deşeurilor medicale periculoase dioxinele, bifenilipolicloruraţi şi hidrocarburile aromatice
policiclice. Primele două categorii se regăsesc pe lista celor 12 categorii de substanţe reglementate de
Convenţia de la Stockholn privind Poluanţii Organici Persistenţi. Cu toate acestea incinerarea este
considerată o metodă sigură de distrugere a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.
Trebuie luat în considerare faptul că nu toate categoriile de deşeuri se pretează la incinerare, deoarece
conţinutul acestora prin ardere are un impact negativ asupra mediului şi implicit asupra sănătăţii
populaţiei.
Organizatia Mondiala a Sănătăţii recunoaşte incinerarea deşeurilor medicale ca fiind o sursă de
poluanţi foarte toxici (dioxină, mercur, compuşi chimici şi cenuşă toxică) contravenind chiar principiilor
medicinii de a ingriji sănătatea populaţiei
3.5.2 Metode alternative de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel european
De ce nu incinerarea
Diversele metode utilizate în mod frecvent pentru tratarea deşeurilor periculoase provenite din
activităţile medicale au ca scop obţinerea unui produs final prietenos mediului şi sănătăţii. Cea mai
răspândită metodă de tratare a acestor tipuri de deşeuri incinerarea, a generat numeroase discuţii şi
îngrijorări de-a lungul timpului, fiind o sursă majoră de poluanţi organici persistenţi (POP) şi alţi poluanţi,
cum ar fi metalele grele. Din experienţa statelor membre ale uniunii Europene, cenuşa rezultată de la
incinerarea deşeurilor municipale ridică probleme din cauza conţinutului ridicat de cloruri şi sulfaţi cu
mult peste valoarea limită prevăzută (Decizia 2003/33/CE) pentru a fi acceptate la depozitare. De
exemplu, Suedia a reclamat costurile ridicate pentru eliminarea acesteia fiind nevoită să o exporte. Având
în vedere impactul asupra mediului a metodei de incinerare a deşeurilor medicale, s-au dezvoltat instalaţii
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
53 CONFIDENTIAL
alternative necombustibile pentru tratarea acestor tipuri de deşeuri. Ca o alternativă la acestea, s-au
dezvoltat instalaţii care nu folosesc arderea, iar astăzi se cunosc peste 23 de metode alternative de tratare
a deşeurilor medicale, dintre care, cele mai utilizate sunt sterilizarea cu abur, microundele, tratamentul
chimic, tratamentul termic (piroliza prin plasmă). Viabilitatea instalaţiilor alternative a crescut în ultimul
timp datorită costului crescut al incinerării, dificultăţile de acceptare a populaţiei şi a emisiilor provenite
de la incineratoare. Instalaţiile de tratare alternative costă mai puţin şi degajă mai puţine emisii decât
incinerarea. Este important să recunoaştem că, deseori, este necesară mai mult de o instalaţie pentru
gestionarea tuturor componentelor din fluxul de deşeuri medicale (de exemplu incinerarea deşeurilor
patologice care nu pot fi sterilizate termic). În acest proiect se justifică necesitatea introducerii în
sistemele de gestionare a deşeurilor medicale periculoase provenite din activitatea medicală a
tehnologiilor alternative de tratare, se face o analiză a celor mai utilizate metode, se prezintă instalaţii
hibride de tratare şi se propun soluţii pentru reducerea împovărării spitalelor de costurile cu tratarea
deşeurilor periculoase generate.
În figura 10 se prezintă fluxul de tratare a deşeurilor provenite din activitatea medicală cu
menţiunea că unele tehnologii non-incinerare pot trata şi deşeuri anatomo-patologice.
Figura 10 Fluxul de tratare al deşeurilor medicale
SURSA: Baldwin, A., Kristiansen, T., Selection of HCRW Treatement Technologies for Gauteng, http://www.hjulmandweb.dk/HCRWCD/ Visual%20Presentations/D%20Baldwin.ppt,
Tehnologii alternative disponibile pentru tratarea deşeurilor medicale
Deşeurile asimilabile celor menajere provenite din spitale nu necesită tratamente speciale şi se
includ în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale.
Practicile alternative la arderea deşeurilor în incineratoare pot fi instalaţiile necombustibile
sprijinite pe următoarele metode de bază:
I- Metode termice;
II- Metode chimice;
III- Metode pe bază de radiaţii ionizante;
IV- Metode biologice.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
54 CONFIDENTIAL
O subclasificarea a acestor metode este necesară deoarece la temperaturi medii şi înalte se
produc modificări fizice şi chimice semnificative. Procesele termice la temperaturi scăzute (sterilizarea
termică) utilizează energia termică pentru decontaminarea deşeurilor periculoase fără să producă
modificări chimice, neavând loc procese de piroliză sau de combustie.
În figura 11 sunt enumerate schematic metodele de neutralizare a deşeurilor periculoase provenite
din activitatea medicală.
I. Metode termice
Metodele termice sunt bazate pe energie termică necesară distrugerii agenţilor patogeni conţinuţi
în deşeurile medicale. Această categoria se împarte în procese termice la temperaturi scăzute, medii şi
ridicate.
Figura 11 Metode principale de neutralizare a deşeurilor medicale
A. Metodele termice la temperaturi scăzute utilizează energia termică ca să decontamineze
deşeurile fără să producă modificări chimice, neavând loc procese de piroliză sau combustie. Metodele
termice la temperaturi scăzute se pot realiza în intervalul 930C – 177
0C, prin căldură umedă (abur) şi
căldură uscată (aer cald). Tratamentul termic cu abur implică utilizarea de abur pentru a dezinfecta
deşeurile şi frecvent, are loc într-o autoclavă. Tratamentul prin microunde poate fi cu căldură umedă sau
căldură uscată. Tratamentul termic cu microunde prin căldură umedă este în esenţă, un proces de
dezinfectare cu abur, deoarece se adaugă apă peste deşeuri, iar dezinfectarea are loc prin acţiunea căldurii
umede şi aburului generate de energia microundelor. Tratamentul termic cu microunde prin căldură
uscată nu utilizează abur sau apă în proces. În metodele de tratare cu aer cald nu se adaugă apă sau abur.
În schimb, deşeurile sunt încălzite de conducţie, convecţie naturală sau forţată, şi/sau radiaţia termică
folosind încălzitoare cu radiaţii infraroşii.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
55 CONFIDENTIAL
B. Metodele termice la temperaturi medii au loc la temperaturi cuprinse între 1770C şi 370
0C şi implică
defalcarea chimică a materialului organic. Acestea includ polimerizarea inversă folosind microunde cu
energie de mare intensitate şi depolimerizarea termică ce utilizează căldură şi presiune înaltă.
C. Metodele termice la temperaturi ridicate funcţionează, la temperaturi de 5400C până la 8300
0C sau
mai mult. Această căldură ridicată este furnizată de rezistenţa electrică, inducţia, gazele naturale şi/sau
energia plasmei. In plus, se produc modificări chimice şi fizice, atât materialelor organice, cât şi celor
anorganice rezultând distrugerea totală a deşeurilor, precum şi minimizarea masei şi a volumului
deşeurilor.
II. Metode chimice
Metodele chimice sunt recomandate în special pentru tratarea deşeurilor lichide. Pentru deşeurile
medicale solide se impun operaţiuni de mărunţire, tocare şi amestecare a deşeurilor înainte sau în timpul
tratării. Aceste procese folosesc dezinfectanţi ca: dioxid de clor dizolvat, varul, acidul peracetic sau
substanţe chimice anorganice cu scopul de a mări expunerea deşeurilor la agentul chimic. În cazul tratării
deşeurilor periculoase medicale există procedee de reţinere a dezinfectantului din deşeu şi reutilizarea
acestuia.
III. Metode prin iradiere
Metodele pe bază de radiaţii ionizante implică fasciculi de electroni, Cobalt-60 ori radiaţii
ultraviolete. Aceste instalaţii necesită măsuri sporite pentru protecţia personalului. Radiaţiile cu fasciculi
de electroni se realizează prin bombardarea cu electroni de înaltă energie pentru a distruge
microorganismele din deşeuri. Eficienţa metodei este dată de doza de radiaţii absorbită de deşeuri. Doza
de radiaţii depinde de densitatea deşeurilor şi energia electronilor. Radiaţiile ultraviolete cu unde scurte
(UVC) sunt utilizate ca procedeu suplimentar la diferite instalaţii de neutralizare. Se impun, de asemenea,
operaţiuni de tocare sau mărunţire pentru ca deşeurile să fie de nerecunoscut.
IV. Metode biologice
Metodele biologice folosesc enzime pentru a distrugerea materiei organice. Doar câteva instalaţii
de neutralizare se bazează pe aceste procese.
În tabelul 12 Sunt prezentate mediile de tratare folosite în neutralizarea deşeurilor periculoase medicale
pentru tehnologiile alternative.
Tabelul 12 Mediile de tratare folosite în neutralizarea deşeurilor periculoase medicale pentru
tehnologiile alternative.
Nr. crt. Metode de tratare Mediul de tratare
1 Termice Abur
Aer cald,
Ulei cald (tehnologia HDS)
2 Chimice
Hipoclorit de sodiu – NaOCl
Dioxid de clor – ClO2
Oxid de calciu – CaO
Ozon – O3
Substanţe alcaline – în special hidroxidul de sodiu
Acid paracetic
formaldehida (HCHO)
Glutaraldehidă (CHO-(CH2)3-CHO)
Oxidul de etilenă (CH2OCH2)
3 Prin iradiere Fasciculi de electroni
Cobalt-60
Radiaţii ultraviolete
4 Biologice Enzime
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
56 CONFIDENTIAL
Metode mecanice
Procesele mecanice cum ar fi mărunţire, măcinarea, amestecarea, separarea lichid-solid, de
transport (benzi transportoare, şnecuri), de compactare sunt procese suplimentare.
Distrugere mecanică poate face deşeurile de nerecunoscut şi este folosită pentru a distruge ace şi
seringi, astfel încât să reducă la minimum pericolul de leziuni sau pentru a le face inutilizabile. În cazul
unor procese termice sau chimice dispozitivele mecanice, cum ar fi tocătoarele si mixerele pot îmbunătăţi,
de asemenea, rata de transfer de căldură sau pentru a mări suprafaţa expusă dezinfectantelor chimice.
Un proces mecanic este suplimentară şi nu poate fi considerat un proces de tratament în sine şi nu
ar trebui să fie utilizat înainte ca deşeurile să fie decontaminate, cu excepţia cazului în care tocătoarele, şi
alte procese mecanice de distrugere sunt o parte integrantă a unui sistem de tratare închis. În caz
contrar, lucrătorii ar fi expuşi la agenţii patogeni eliberaţi în mediul înconjurător. Dacă procesele
mecanice sunt parte dintr-un sistem, tehnologia ar trebui să fie proiectate în aşa fel încât aerul în şi din
procesul mecanic să fie dezinfectat înainte de a fi eliminat în mediu. Acest lucru este adesea realizat cu
ajutorul unui ventilator care menţine o presiune negativă în camera de prelucrare mecanică; aerul
preluat din procesul mecanic trece prin camera de dezinfecţie sau printr-un filtru de înaltă eficienţă pentru
reţinerea particulelor din aer.
3.5.2.1. Metode termice la temperaturi scăzute: autoclavarea, microundele, şi alte sisteme bazate pe
căldură umedă – abur
AUTOCLAVE ŞI RETORTE
O autoclavă este formată dintr-un recipient de metal prevăzut cu o uşă de încărcare şi o manta
exterioară pentru aburul de încălzire. Aburul se introduce atât în manta cât şi în interiorul vasului, care
este proiectat să reziste la presiuni ridicate. Încălzirea prin mantaua exterioară reduce condensul în
interiorul autoclavei şi permite utilizarea de abur la temperaturi mai mici. Pentru că aerul este un izolator
eficient, eliminarea lui din camera de decontaminare este esenţială pentru a asigura penetrarea căldurii în
deşeuri. Acest lucru se face în două moduri: dislocuire gravitaţională, sau pre-vidarea. Prin pre-vidarea
autoclavei este nevoie de un timp mai mic pentru dezinfecţie, datorită eficienţei mai mare în scoaterea
aerului.
Retorta este similară unei autoclave cu excepţia faptului că nu are manta exterioară. Este mai ieftin
de construit, dar necesită o temperatură mai mare pentru aburul de încălzire.
Cum funcţionează
Un ciclu de funcţionare tipic pentru o autoclavă sau retortă implică următoarele:
Pre-încălzirea (pentru autoclave): Aburul este introdus prin mantaua exterioară a autoclavei;
Încărcare deşeuri: Deşeurile colectate în saci sau containere sunt încărcate în camera de
sterilizare. Periodic indicatori biologici sau chimici sunt plasaţi în interiorul încărcăturii de
deşeuri ca să monitorizeze dezinfecţia. Uşa de încărcare este închisă etanş;
Evacuarea aerului: Aerul este evacuat prin dislocare gravitaţională sau pre-vidare;
Tratarea cu abur: Aburul este introdus în camera de sterilizare până se obţine temperatura
dorită. Abur suplimentar este alimentat în camera de sterilizare pentru a menţine temperatura o
perioadă de timp stabilită;
Eliminarea aburului: Aburul este aspirat din cameră de obicei prntr-un condensator, pentru a
reduce presiunea şi temperatura. În unele sisteme este folosită post-vidarea pentru eliminarea
aburului rezidual;
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
57 CONFIDENTIAL
Descărcarea: De obicei este oferit un timp suplimentar, pentru a permite deşeurilor să se
răcească, după care deşeurile sunt eliminate iar indicatorii biologici sau chimici sunt evaluaţi;
Prelucrarea mecanică: În general deşeurile tratate sunt introduse într-un tocător sau compactor
înainte de a fi eliminate într-un depozit de deşeuri.
Tipuri de deşeuri tratate
De obicei tipurile de deşeuri tratate în autoclavă sunt: tulpini de culturi, obiecte ascuţite, materiale
contaminate cu sânge, deşeuri de la secţiile de izolare şi chirurgie, deşeuri de laborator (exclusiv deşeuri
chimice), deşeuri moi (tifon, bandaje, draperii, lenjerie de pat,etc.), de la îngrijirea pacienţilor. La un
anumit timp şi temperatură, precum şi cu sisteme mecanice de mărunţire, este posibil să se trateze şi
deşeuri anatomice umane, dar din considerente etice, juridice, culturale, este exclus tratamentul lor.
Compuşii organici volatili şi semi-volatili, deşeuri chimioterapeutice, mercur, alte deşeuri chimice
periculoase nu trebuie tratate în autoclve sau retorte. Materialele de aşternut imens voluminoase, carcasele
de animale mari, containerele sigilate rezistente la temperatură şi alte deşeuri care împiedică transferul de
căldură, trebuie evitate.
Emisiile şi reziduurile deşeurilor
Mirosurile pot fi o problemă în jurul autoclavei sau retortei dacă nu există ventilaţie suficientă.
Dacă deşeurile nu sunt bine separate, pentru a împiedica substanţele chimice periculoase să fie introduse
în camera de tratament, contaminanţi toxici vor fi eliminaţi în aer, condens, sau în deşeurile tratate. Asta
se întâmplă şi în cazul în care deşeurile sunt amestecate cu medicamente antineoplazice sau metale grele
cum ar fi mercurul. Astfel, deşeurile slab separate pot emite niveluri reduse de alcooli, fenoli, aldehide, şi
alţi compuşi organici volatili (COV) în aer. Un studiu făcut de Institutul Naţional pentru Sănătate şi
Securitatea Muncii (NIOSH) nu a găsit compuşi organici volatili (COV) în spaţiul de lucru sau depăşiri
ale limitelor de expunere stabilite de Administraţia pentru Sănătate şi Securitatea Muncii. Cel mai înalt
nivel (COV) în autoclavă a fost de 2-propanol, de 643 mg/m3. Nu au fost dubii în ceea ce priveşte
formarea de dioxină în autoclavă la niveluri mai mari decât în incineratoare aşa cum susţin unii
cercetători. Cercetătorii sunt de acord că, în general, dioxinele se formează între (250-4500C), la
temperaturi cu mult peste temperaturile de funcţionare a autoclavei. Mai mult de atât formarea de dioxină
este considerată a fi catalizată de cenuşa formată în timpul combustiei în prezenţa metalelor şi surselor de
clor. În general, atât timp cât compuşi organici şi materiale anorganice care conţin arsen, bariu, crom,
cadmiu, plumb, mercur, argint sau alte substanţe chimice anorganice sunt reţinute în deşeuri, reziduurile
de deşeuri tratate ar trebui să treacă testul Procedurii de Toxicitate Caracteristică Levigatului (TCLP -
Toxicity Characteristic Leachate Procedure).
Inactivarea microbiană
Este un proces prin care se reduce nr. de microorganisme cu un anumit factor. Autoclavarea care
realizează o inactivare microbiană (grad de sterilizare) de 6log10 reduce numărul de microorganisme cu
un factor de 106 - 99,9999% microorganisme ucise)
Autoclavele şi retortele necesită un timp de expunere minim pentru a atinge temperatura de
dezinfecţie corespunzătoare. Recomandări pentru temperatură şi timpul minim de expunere pentru diferite
condiţii se găsesc într-o serie de referinţe. Deseori timpul de expunere este de două ori timpul necesar
pentru o inactivare microbiană de 106 (6log10), spori de bacterii ucişi în condiţii ideale; ori pot fi estimaţi
timpi de expunere echivalenţi pentru diferite temperaturi. Un criteriu comun temperatură-timp expunere
pentru diferite autocleve şi retorte este de 1210 C, timp de 30 minute. Trebuie utilizaţi indicatori chimici
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
58 CONFIDENTIAL
care îşi schimbă culoarea sau biologici pentru a monitoriza inactivarea microbiană, (de exemplu pentru
Bacillus Stearothermophilu sau bacillus Subtilis), plasaţi în centrul probei de tastare şi pentru a verifica
dacă penetrarea cu abur şi timpul de expunere au fost suficiente.
Avantajele autoclavelor
Tehnologia este testată mult timp, uşor de înţeles, este acceptată uşor de spitale şi comunităţi;
Parametrii timp-temperatură necesari pentru a atige niveluri ridicate de dezinfecţie sunt bine
stabiliţi;
Autoclavele sunt disponibile într-o gamă largă de dimensiuni, capabile să trateze de la câteva
kilograme la câteva tone pe oră;
Dacă sunt luate măsuri de precauţie pentru a exclude materialele periculoase, emisiile
provenite de la autoclave sunt minime;
Costurile de capital sunt relativ scăzute în comparaţie cu alte tehnologii non-incinerative;
Dezavantajele autoclavelor
Tehnologia nu face deşeurile de nerecunoscut şi nu reduce volumul de deşeuri tratate cu
excepţia cazului în care este adăugat un tocător;
Orice obiect de metal mare şi dur poate deteriora tocătorul;
Pot genera mirosuri, dar sunt reduse la minim prin achipamente de epurare a aerului;
Dacă contaminanţi toxici, cum ar fi formaldehida, fenol, citotoxice, sau mercur sunt în deşeuri,
aceştia sunt eliminaţi în aer, apele uzate, sau rămân în deşeuri, contaminând depozitul de
deşeuri;
Obstacole în calea expunerii directe la abur (cum ar fi evacuarea incompletă a aerului, masa
excesivă a deşeurilor, materiale voluminoase cu conductivitate termică redusă, deşeuri cu
pungi multiple formându-se buzunate de aer, containere rezistente la temperatură sigilate, etc.)
pot compromite eficacitatea sistemului de a decontamina deşeurile.
Tehnologii disponibile
BONDTECH: http://www.bondtech.net/
Bondtech oferă autoclave capabile să lucreze la vid înaintat şi presiuni ridicate. Sunt capabile să
prelucreze de la 115 kg/h până la 2727 kg/h. Autoclava are sistem de încărcare a deşeurilor pentru a
minimiza costul cu forţa de muncă. Odată încărcate deşeurile medicale operatorul apsă un buton şi ciclul
de strerilizare este activat. Ciclul începe cu un proces de pre-vidare pentru a elimina aerul şi penetrarea
eficientă a aburului prin deşeuri. Ulterior deşeurile sunt supuse tratamentului cu abur la presiune ridicată
şi temperaturi până la 1500 C. Pre-vacumul, presiunea şi temperatura ridicată asigură că deşeurile
medicale sunt complet sterilizate (reducerea nr. de bacterii fiind de 6 log10 sau mai mult pentru Bacillus
Stearothermophilus). După procesul de sterilizare autoclava este ventilată şi aburul este eliminat. Un
proces de post-vidare elimină complet aburul rezidual şi umiditatea, uscând deşeurile şi prevenind
generarea de mirosuri nedorite.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
59 CONFIDENTIAL
Figura 12. Autoclave Bondtech
ENVIRONMENTAL TECTONICS CORPORATION: http://www.etcusa.com/
Environmental Tectonics Corporation (ETC), a dezvoltat autoclave pentru tratarea deşeurilor medicale
configurate pentru podea. Acestea sunt prevăzute cu uşi simple sau duble cu blocare hidraulică, sisteme
de încărcare şi descărcare. Unităţile sunt adaptabile pentru a se potrivi cu echipamente auxiliare cum ar fi
tocătoare, compactoare, şi sisteme de manipulare a materialelor. Ciclul de tratare cuprinde şi procesul de
pre-vidare pentru eliminarea aerului. Aceste autoclave tratează în general obiecte voluminiase: paturi,
lenjerie de pat, rafturi, cărucioare, lenjerie de corp, halate, şi diverse alte elemente ce pot tolera
temperatura aburului sub presiune. Limitele de temperatura la care funcţionează sunt selectabile şi sunt
cuprise între 100-1380C. Parametrii unui ciclu sunt selectabili şi pot fi modificaţi pentru anumite tipuri
deşeuri.
Figura 13 Autoclave de tip ETC
MARK-COSTELLO: http://www.mark-costello.com/
Mark Costello produce autoclave pentru tratarea deşeurilor medicale de peste două decnii. Aceste
autoclave sunt capabile să lucreze la o presiune maximă de 6 atm. (1600C). Sistemul de sterilizare
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
60 CONFIDENTIAL
funcţionează utilizând, cărucioare autoclavabile din aluminiu sau oţel inoxidabil, echipate cu role
reziatente la abur. Cărucioarele autoclavabile trebuie să fie drapate cu o folie de polipropilenă înainte de
umplere cu excepţia cazului în care decazului în care deşeurile au fost colectate în saci autoclavabili.
Odată umplute cărucioarele sunt introduse în camera de sterilizare cu ajutorul unei rampe sau lift
foarfecă. Ciclul standard este de 60 minute la 1350C. Temperaturi mai ridicate şi scurtarea timpului de
operare pot fi setate atunci când operatorul doreşte. Deşeurile sunt eliminate atunci când autoclava se
răceşte, rezultă deşeuri umede, care pot fi de recunoscut. După decontaminare deşeurile sunt tocate şi şi
transportate la locurile special amenajate.
Capacitate: 55 kg/h, 12.000 t/zi, la un cost mediu de 1 euro/kg.
Figura 14. Autoclava de tip MARK-COSTELLO
SIERRA INDUSTRIES: w w w . s i e r r a i n d u s t r i e s . c o m
Sierra indistries (anterior, RF Baker Company), fabrică retorte/autoclave, dintre care unele sunt în
funcţiune de peste zece ani. Autoclavele au uşi acţionate hidraulic cu sistem de blocare automat, rampă
internă, şi prevăzută cu control automat al parametrilor. Deşeurile colectate în saci autoclavabili, sunt
încărcate în cărucioare cu role din oţel inoxidabil. Când uşa autoclavei se deschide rampa rabatabilă este
plasată pe sol, şi cărucioarele încărcate sunt împinse pe rampă în autoclavă. Odată uşa închisă şi blocată
un buton de start porneşte ciclul de sterilizare prin injecţie de abur la 1350C (3 atm.), pentru 45 minute. La
sfârşitul ciclului, condensul este evacuat şi uşa poate fi deblocată. Rezultă deşeuri umede de recunoscut.
Deşeurile pot fi tocate şi compactate opţional pentru a reduce volumiul cu până 80%.
STERITECH: http://www.steritechss.com
Deşeurile colectate în saci roşii sunt plasate În saci permeabili, (pentru a putea penetra aburul) de mare
capacitate tip Kraft. Autoclava poate utiliza aburul de la un sistem central de abur, dar alternativ un boiler
electric intern poate fi utilizat. Se poate utiliza opţional şi un ciclu de sterilizare/topire la temperaturi mai
mari de 1320C. După tratamentul de sterilizare cu abur containerele cu obiecte ascuţite sunt supuse unui
ciclu de încălzire pantru a topi recipiente de plastic, cilindri de seringi şi alte obiecte din plastic făcându-
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
61 CONFIDENTIAL
le inutilizabile. Unitatea dispune de un sistem de tratare lichide reziduale cu buclă închisă care permite
instalarea în locaţii îndepărtate, fără apă, canalizare, sau linii de abur.
TUTTNAUER: http://www.tuttnauer.com/
Sacii cu deşeuri infecţioase sunt încărcaţi manual în coşuri pentru autoclavare plasate pe un
vagonet cu role. Când toate coşurilr sunt pline, vagonetul este împins camera de sterilizare a autoclavei.
Aerul este eliminat din camera de sterilizare cu ajutorul unei pompe de vid şi este încălzit la 1480C,
înainte de a fi eliminat la canalizare. Apoi deşeurile sunt expuse aburului pentru o perioadă stabilită
dinainte. Autoclava poate lucra până la 1370C şi 3 atm. După tratament, este realizat un vid înaintat
necesar pentru uscarea şi răcurea deşeurilor. Vagonetul cu coşuri este scos din camera de sterilizare şi
transportat la un tocător sau compactor.
Figura 15 Sistem de autoclavizare de tip Tuttnauer
Figura 16. MetodCiclul de tratare prin autoclavare TUTTNAUER
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
62 CONFIDENTIAL
ALTE SISTEME BAZATE PE CĂLDURĂ UMEDĂ - ABUR
În ultimele decenii, o a doua generaţie de sisteme bazate pe căldură umedă - abur au fost
dezvoltate cu scopul de a îmbunătăţi transferul de căldură în deşeuri, realizarea unei încălziri mai
uniforme a deşeurilor, obţinere de deşeuri de nerecunoscut, şi pentru a realiza un sistem continuu (nu
discontinuu pe şarje). Aceste sisteme noi au fost practic menţionate ca autoclave avansate, şi
practic funcţionează ca autoclave sau retorte dar acestea combină tratamentul cu abur, vidarea şi diverse
prelucrări mecanice înainte, în timpul şi/sau după decontaminare cu abur.
Aceste combinaţii includ:
1. Vacuum/Tratament cu abur/Compactare;
2. Tratament cu jet de abur-amestecare-fragmentare/Uscare/ Mărunţire;
3. Tocare/Tratament cu abur-amestecare/Uscare (şi curăţare chimică);
4. Tocare-tratament cu abur-amestecare/Uscare;
5. Tratament cu jet de abur-amestecare-fragmentare/Uscare;
6. Tratament cu abur-amestecare-fragmentare/Uscare;
7. Tocare/Tratament cu abur-emestecare compactare.
Fiecare dintre aceste sisteme funcţionează în mod diferit. Cu toate acestea, ele tratează aceleaşi tipuri de
deşeuri şi au caracteristici similare de emisie ca o autoclavă. Ele împărtăşesc de asemenea, multe dintre
avantajele şi dezavantajele autoclavelor sau retortelor.
Notă: Pre-maruntire sau pre-măcinarea nu ar trebui să fie făcute înainte de dezinfecţie pentru a proteja
lucrătorii împotriva expunerii la agenţi patogeni lansaţi în aer prin procesare
mecanică. Excepţia este atunci când mărunţirea sau măcinarea este o parte integrantă dintr-
un sistem închis conceput în aşa fel încât fluxul de aer din procesul mecanic este dezinfectat înainte de a
fi eliminat în mediul înconjurător. Exemple de astefel de sisteme "autoclave avansate" sunt prezentate
mai jos:
1. Vacuum/Tratament cu abur/Compactare;
SAN-I-PAK: http://www.sanipak.com/
La mijlocul anilor 1990, San-I-Pak a dezvoltat un sistem modular de sterilizare, cu camere de
sterilizare articulate care se pot roti în trei poziţii de bază. Poziţia de încărcare: camera este înclinată cu
uşa din faţă în sus, pentru ca operatorul şă poată încărca deşeurile. Poziţia orizontală: poziţie în care
începe ciclul de tratament: aerul este evacuat prin vidare şi aburul la o temperatură de 1520 C este
introdus în cameră. Deşeurile sunt expuse la abur timp de 30 minute din momentul în care temperatura
camerei ajunge la 1320
C şi o maximă de 1400
C. După tratament aburul şi condensul sunt evacuate.
Poziţia de descărcare: camera de sterilizare se roteşte cu capacul în jos, operatorul deschide uşa
permiţând deşeurilor să cadă într-un compactor unde un piston compactează deşeurile direct într-un
container cilindric. San-I-Pak oferă o gamă largă de modele personalizate. Mai multe unităţi pot fi aliniate
de-a lungul unei platforme comune de încărcare. Mai mult San-I-Pak oferă coşuri basculante,
transportoare, tocătoare cu una sau două etape, compactoare cu raporturi de compactare de 4 la 1 şi 6 la 1
şi sisteme de auto-cântărire.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
63 CONFIDENTIAL
Figura 17 Sistem modular de sterilizare
Din 1978, San-I-Pak a instalat 700 de unităţi în statele Unite şi o mulţime în întreaga lume. În acest sistem
Bacillus Stearothermophilus este redus cu un factor de 106 (6log10), şi Bacillus Subtilus cu un factor de
108 (8log10).
2. Tratament cu jet de abur-amestecare-fragmentare/Uscare/ Mărunţire
TEMPICO ROTOCLAVE: http://www.tempico.com/
Rotoclava este un vas sub presiune cu un tambur rotativ intern. Sacii şi cutiile cu deşeuri medicale
sunt încărcate în cuvă cu ajutorul unui coş basculant. Primul pas este pre-vidarea pentru eliminarea
aerului; aerul este amestecat cu abur şi trecut printr-un condensator şi filtru pentru a distruge agenţii
patogeni. Camera de sterilizare funcţionează la 1460 C/3 atm timp de 30 minute. Tamburul rotativ intern
fragmentează şi agită deşeurile, ajutând la eliminarea zonelor reci. După tratament, aburul este eliminat
printr-un condensator şi condensul este evacuat la canal. Aerul şi aburul rezidual este aspirat printr-un
filtru de carbon pentru a elimina mirosurile. Camera de sterilizare este astfel ventilată până ce deşeurile se
usucă şi se răcesc. Deşeurile decontaminate sunt apoi descărcate şi transportate la mărunţire unde volumul
se reduce cu aproximativ 80%. Unitatea este controlată de un microprocesor programabil.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
64 CONFIDENTIAL
Figura 18 Ciclul de tratare prin autoclavare (TEMPICO ROTOCLAVE)
Figura 19 Rotoclave TEMPICO
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
65 CONFIDENTIAL
3. Tocare/Tratament cu abur-amestecare/Uscare (şi curăţare chimică)
La mijlocul anilor 1990, Sterile technologies Industries (ISC) a introdus un sistem de tratare
Care combină aburul cu deyinfectarea cu hipoclorit de sodiu. Între anii 1995 şi 1997, o serie de teste de
inactivare microbiană au fost efectuate de trei laboratoare diferite (BBI Clinic Laboratories – Connecticut,
ViroMedLaboratories – Minnesota, şi dr. E. Jarroll de Cleveland State University) pentru diverşi agenţi
patogeni. Inactivarea microbiană este de 106 (log10) pentru Bacillus Stearothermophilus şi mai mare de
8,5 pentru Bacillus Subtilis. Testele TCLP Toxicity Characteristic Leachate Procedure) în 1996 a arătat că
reziduurile solide ar putea fi clasificate ca non-periculoase. Prima unitate a fost instalată în 1995 şi recent
ITS a fost achiziţionată de către WR2 (care dezvoltă sisteme de dezinfecţie chimică)
STI CHEM-CLAV: http://www.stichemclav.com
În unitatea Chem-Clav, deşeurile sunt încărcate în pâlnia de alimentare prin intermediul unui lift
cu coşuri basculante. În pâlnia de alimentare este menţinută o presiune negativă pentru a trge aerul printr-
un Filtru de Particule cu Eficină Ridicată (HEPA). Din pîlnia de alimentare deşeurile sunt împinse cu un
berbec în tocător. După tocare materialul intră într-un transportor cu melc rotativ unde printr-o serie de
orificii este injectat abur pentru a menţine temperatura între 96-1100 C.
Figura 20 Unitate de sterilizare continuă STI Chem-Clav
Aburul este eliminat la sfârşitul transportorului cu melc printr-un condensator pentru ca deşeurile
să se usuce. Deşeurile uscate şi decontaminate cad pe o bandă transportoare, apoi într-un compactor de
sine stătător unde sunt compactate direct în containere cilindice pentru a putea fi transportate la un
depozit de deşeuri sanitare. Un subsistem chimic injectează hipoclorit de sodiu sub formă de ceaţă pentru
curăţarea sistemului şi controlul mirosului.
4. Tocare-tratament cu abur-amestecare/Uscare
La începutul anilor 1990, un medic dentist Maryland a început şă lucreze pe o tehnologie non-
incinerare, care se numeşte acum Macerare Sterilizare cu Abur SSM-150, poreclit „WasteWacker”. Noul
sistem este vândut de grupul Antaeus Group şi combină mărunţire internă sau macerarea cu tratamentul
cu abur şi amestecarea, urmate de un proces de deshidratare. În 1996 dispozitivul a fost instalat la Şcoala
de Medicină Universitatea john Hopkins, iar mai târziu la Spitalul Franklin Square/Helix health System.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
66 CONFIDENTIAL
ANTAEUS GROUP SSM-150: http://www.redbag.com/
SSM-150 este un recipient metalic prevăzuit cu o uşă sub formă de trapă. Operatorul încarcă sacii
de culoare roşie cu deşeuri medicale în unitate prin această trapă cu diametrul de 24״ (60 cm). După
închiderea trapei operatorul apsă pe un buton şi computerul preia controlul. Apă caldă şi abur la 1480 C
sunt injectate în recipientul de procesare pentru a macera deşeurile. O pompă cu rotor cu lame la 1800
rpm macină şi recirculă deşeurile, macerându-le în apa şi aburul fierbinte. Temperatura este menţinută la
1380 C pentru o anumită perioadă de timp, după care este introdusă apă rece pentru a răci materialul.
Deşeurile sunt apoi trimise la un filtru separator, care separă solidul de lichid. Deşeul lichid trece apoi
prin alt filtru , după care este eliminat la canal. Deşeurile medicale tratate sunt captate în saci de unică
folosinţă şi eliminate ca deşeuri menajere. Volumul este redus cu până la 80% şi greutatea cu până la
15%.
Figura 21 Tratare “REDBAG”
O tehnologie introdusă recent este ECOLOTEC. Acesta este un vas de presiune care este echipat cu
un tocător intern la o turaţie de 3500 rpm. ECOLOTEC combină tartamentul cu abur cu mărunţire şi
amestecarea internă, urmate de un proces de deshidratare.
ECOLOTEC: http://www.ecolotec.com/
Deşeurile sunt încărcate în camera de sterilizare. Este injectat abur în timp ce tocătorul intern
macină deşeurile. Temperatura în cameră este menţinută la 1320 C. După perioada de tratament camera de
sterilizare este ventilată prin intermediul unui condensator şi un sistem de filtrare. Sistemul de filtrare este
alcătuit dintr-un filtru de particule de înaltă eficienţă (HEPA) şi un filtru cu carbon activ. Printr-un proces
de post-vidare este eliminată orice urmă de umiditate reziduală în timp ce deşeurile se răcesc până la
temperatura de 740 C. Camera de sterilizare este apoi deschisă şi conţinutul uscat este eliminat ca deşeu
menajer.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
67 CONFIDENTIAL
Figura 21 Autoclava de tip ECOLOTEC
5. Tratament cu abur-Amestecare-Fragmentare/Uscare
Hydroclave System a dezvoltat în Canada o serie de unităţi care combină tratamentul cu abur, (cu
excepţia faptului că aburul nu se injectează direct în camera de sterilizare ci în mantaua acesteia) cu
amestecarea şi fragmentarea deşeurilor. Testele pentru inactivarea microbiană arată o distrugere de 106
pentru Bacillus Stearothermophilus, în decurs de 30 minute la 1210 C; rezultatele pentru Compuşi
Organici Volatili (COV) sunt de asemenea disponibile de la furnizor.
HYDROCLAVE: http://www.hydroclave.com/
Hidroclava este de fapt un vas cilindric cu pereţi dubli prevăzut cu un amestecător cu palete care
asigură fragmentarea şi amestecarea deşeurilor. Deşeurile sunt încărcate prin uşa de încărcare situată în
partea de sus a vasului. După ce uşa de încărcare a fost închisă, se introduce abur la temperatură ridicată
în mantaua vasului, pentru a încălzi deşeurile prin intermediul suprafeţei interioare fierbinte (nu prin
contact direct cu aburul). În acest timp amestecătorul cu palete fragmentează deşeurile iar umezeala din
deşeuri se transformă în abur. Temperatura se menţine la 1320 C timp de 15 minute (sau 121
0 C timp de
30 minute), în timp ce amestecătorul continuă să se rotească. După tratament aburul este aspirat printr-un
condensator, menţinând în acelaşi timp încălzirea autoclavei până când deşeurile se usucă. După uscare se
opreşte încălzirea cu abur şi uşa de descărcare se deschide. Prin rotirea amestecătorului în sens invers
deşeurile sunt descărcate pe o bandă transportoare sau într-un container de deşeuri.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
68 CONFIDENTIAL
Figura 22. Hidroclava
Figura 23 Ciclul de tratare prin autoclavare (HYDROCLAVE)
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
69 CONFIDENTIAL
6. Pre-mărunţire/Tratament cu abur-Amestecare
Aegis Bio-System a dezvoltat recent un sistem de tratare mobil care combină pre-mărunţirea cu tratarea
cu abur într-o autoclavă de mare capacitate, prevăzută cu agitare internă. Sistemul este poreclit „Dog Junk
Yard” sau JYD.
EGIS BIO-SYSTEMS L.L.C (Limited Liability Company) JYD-1500: ww.jyd-1500.com
Aegis Bio-System (instalaţie portabilă pentru tratare deşeuri medicale) a dezvoltat JYD-1500, un
sistem mobil, care tratează volume mari de deşeuri medicale. Mărunţire se face în două etape: mărunţire
primară distruge cantainere, găleţi şi alte articole de dimensiuni mari, reducându-le volumul; mărunţire
secundară care reduce în continuare volumul deşeurilor, ajungându-se la o rată de 1500 pounds pe oră sau
680 kg/h. Volumul deşeurilor este redus cu până la 80% sau mai mult. Materialul tratat intră apoi în
camera de sterilizare unde este tratat cu abur la temperatura de 2500 F (121
0 C/2 atm). Sistemul mobil este
montat pe un camion şi poate funcţiona în interiorul sau în apropierea platformei de încărcare a unui
spital. YJD-1500 este o tehnologie relativ nouă cu trei unităţi finalizate.
7. Mărunţire/Tratament cu abur-Amestecare-Compactare
Proiectat de Goldner în Germania, LogMed Medical este o autoclavă bazată pe un sistem nou de
tratare a deşeurilor medicale. Deşeurile medicale sunt alimentate într-o pâlnie de alimentare cu ajutorul
unui mecanism de ridicare hidraulic, şi apoi mărunţite după ce capacul pâlniei s-a închis. Se injectează
abur. Deşeurile sunt preluate apoi de un transportor cu melc, încălzit cu ulei printr-o manta exterioară. De
la intrarea până la ieşirea transportorului cu melc deşeurile sunt atât încălzite cât şi comprimate. Se poate
seta temperatura şi timpul necesar pentru dezinfectare. LogMed-200 pot trata până la 150-200 kg/h.
Cerineţele de insatalare includ, curent electric (380V, 50 Hz), şi apă (1/2״, 6 bari).
ECODAS - France: http://www.ecodas.com/
ECODAS a dezvoltat un sistem inovator, complet închis şi automatozat pentru sterilizarea
deşeurilor medicale, rezultând deşeuri cu volum redus şi de nerecunoscut. Procesul combină mărunţirea
cu tratamentul cu abur (încălzire direct cu abur). Procesul de tratare este descris în figura 24
Costul de tratare a deşeurilor este de 0,05-0,09 euro/kg. Costurile aproximative de investiţii sunt de la
145.000 la 400.000 euro. Autoclavele ECODAS sunt instalate în mai multe locuri în Franţa, mai ales în
cabinetele medicale individuale, dar sunt exploatate, de asemenea şi ca unităţi centarle pentru spitale, de
exemplu, Santes sau Loos. Aceste sisteme sunt de asemenea operate în Cipru, Ungaria, Polonia, Rusia, şi
unele ţări non-europene precum Argentina, Brazilia, Mexic, Japonia, Egipt, Liban, Guyana şi Maroc .
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
70 CONFIDENTIAL
Figura 24 Ciclul de tratament ECODAS
Steriflash: http://www.steriflash.fr
Sterilfash este o autoclavă destinată pentru cantităţi mici de deşeuri. Aceasta poate fi instalată la
locul de producere al deşeurilor. Deşeurile sunt depozitate direct în buncărul unităţii, care are la bază un
tocător. Cănd buncărul se umple, deşeurile sunt tocate şi cad gravitaţional în camera de sterilizare.
Procesul de sterilizare începe cu injectarea de abur saturat furnizat de un generator de abur extern (în
afara camerei de sterilizare). Temperatura realizată este de 1340 C la presiunea de 2,3 bari pentru 20 de
minute. La sfârşitul ciclului, uşa din faţă se deschide în mod automat şi deşeurile solide sunt eliminate
într-un recipient – lichidele sunt evacuate la sistemul de canalizare. Gazele eliberate împreună cu aburul
antrenat sunt trecute printr-un condensator, tratate prin barbotare şi apoi filtrate (filtru 0,3 µ). Instalaţiile
Steriflash operează în Franţa, Grecia, şi Spania. Compania este de asemene prezentă pe piaţa germană,
norvegiană, poloneză şi suedeză. Ciclul de tratament Steriflash este prezentat în figura 25
Capacitate: 16 kg/h (0,38 m3)
Cost capital: 30.000 euro
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
71 CONFIDENTIAL
Figura 25 Ciclul de tratament Steriflash
METODE TERMICE LA TEMPERATURI SCĂZUTE – SISTEME PE BAZĂ DE
MICROUNDE
Dezinfecţie cu microunde este în esenţă un proces pe bază de abur, deoarece dezinfecţia are loc
prin acţiunea căldurii umede a aburului generat de energia microundelor. Microundele sunt undele cu
lungime de undă scurtă din spectrul electromagnetic. Ele se încadrează în banda de frecvenţă a undelor
radio, mai sus de ultra-înaltă frecvenţă (UHF), utilizate pentru televiziune şi sub intervalul infraroşu. Un
magnetron este folosit pentru a converti energia curentului electric de înaltă tensiune în energia
microundelor care este apoi transmisă prin nişte canale numite ghiduri de undă în camera de sterilizare.
Magnetronul transformă frecvenţa reţelei de 50 Hz în înaltă frecvenţă 2,45 GHz (2,45 miliarde de ori pe
secundă), rezultând un câmp electric de înaltă frecvenţă. Moleculele de apă din deşeuri vibrează rapid
încercând să se alinieze (ca un magnet microscopic) la liniile de câmp electromagnetic care se schimbă
rapid ca sens. Aceste vibraţii creează fricţiune între molecule, care la rândul său generează căldură,
transformând apa în abur. Căldura denaturează proteinele din interiorul celulelor microbiene, producând
astfel inactivarea agenţilor patogeni. Studiile arată că fără apă efectele letale ale microundelor asupra
probelor microbiene uscate sunt semnificativ reduse. Studiile au concluzionat de asemenea că inactivarea
microbiană nu s-a datorat câmpului de microunde ca atare ci de căldura produsă de acestea. Astfel în
camera de sterilizare se adaugă apă sau abur alături de deşeuri. Unităţile cu microunde tratează deşeuri de
obiecte ascuţit-tăietaore de rutină, cum ar fi ace şi deşeuri cu conţinut de bucîţi de metal. Este o concepţie
greşită că metalele nu pot fi tratate în sistemul de dezinfecţie cu microunde. Obiectele metalice care sunt
prea mari cum ar fi plăci de oţel sau piese protetice, nu pot fi tratate în unitate, dar numai pentru că
deteriorează tocătorul.
În general sistemele de microunde constau dintr-o zonă sau cameră de dezinfecţie în care este
focalizată energia microundelor de la un generator de microunde. De obicei sunt folosite 2 până la 6
magnetroane cu o putere de 1,2 kW fiecare. Unele procese sunt proiectate pentru procesarea pe sarje iar
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
72 CONFIDENTIAL
altele sunt cu funcţionare semi-continuă. Sistemele de tratare cu microunde care s-au consacrat pe piaţă ca
tehnologii alternative sunt: Sanitec, Sintion, Ecosteryl, Medister, Sterifant
Cum funcţionează
Funcţionarea unei unităţi cu microunde, bazată pe sistemul Sanitec este după cum urmează:
Încărcarea deşeurilor: sacii cu deşeuri infecţioase sunt încărcaţi în cărucioare pe role
autobasculante ataşate la un sistem de alimentare. Este injectat abur la temperatură ridicată în
pâlnia de alimentare. În timp ce aerul este extras printr-un filtru pentru particule cu eficienţă
ridicată (HEPA), clapeta pâlniei de alimenatare se deschide şi căruciorul cu deşeuri este
basculat în pâlnie figura 26
Figura 26 Încărcarea unităţii Sanitec cu microunde
Mărunţirea internă: După ce clapeta pâlniei de alimentare este închisă, mai întâi deşeurile sunt
fragmentate în pâlnie de către un braţ rotativ şi apoi mărunţite în bucăţi mai mici de un tocător
poziţionat la baza pâlniei;
Tratamentul cu microunde: deşeurile mărunţite sunt transportate de un transportor cu melc,
unde sunt expuse la abur prin încălzire la 95-1000 C de patru sau şase generatoare de
microunde;
Timpul de expunere: deşeurile sunt tratate timp de minim 30 minute;
Mărunţirea opţională: dweşeurile tratate pot fi trecute prin al doilea tocător pentru mărunţire
suplimentară în bucăţi mai mici. Acest lucru este utilizat când în unitatea cu microunde sunt
tratate obiecte ascuţit-tăietaore. Acesta este poziţionat la capătul transportorului cu melc;
Descărcarea: dşeurile tratate sunt descărcate direct într-un buncăr sau container cu role. Din
buncăr pot fi trimise la un compactor sau direct la un depozit de deşeuri sanitare.
Tipuri de deşeuri tratate
Tipurile de deşeuri tratate de obicei în sistemele cu microunde sunt identice cu cele tratate
în autoclave şi retorte: tulpini de culturi, obiecte ascuţite, materiale contaminate cu sânge, deşeuri de la
secţiile de izolare şi chirurgie, deşeuri de laborator (exclusiv deşeuri chimice), deşeuri moi (tifon,
bandaje, draperii, lenjerie de pat,etc.), de la îngrijirea pacienţilor. La un anumit timp şi temperatură,
precum şi cu sisteme mecanice de mărunţire, este posibil să se trateze şi deşeuri anatomice umane, dar din
considerente etice, juridice, culturale, este exclus tratamentul lor. Compuşii organici volatili şi semi-
volatili, deşeuri chimioterapeutice, mercur, alte deşeuri chimice periculoase nu trebuie tratate sisteme cu
microunde.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
73 CONFIDENTIAL
Emisiile şi reziduurile deşeurilor
Având în vedere că unitatea cu microunde complet închisă poate fi instalată într-o zonă deschisă şi
un filtru HEPA este folosit pentru eliminarea de aerosoli în timpul procesului de alimentare, problema
mirosului este oarecum redusă, cu excepţia locului din apropierea unităţii cu microunde. Studiele făcute
de un laborator din Connecticut, un laborator de cercetare din Londra, şi un Institut de cercetare din Lyon
(Franţa) a indicat că emisiile de aerosoli sunt minimizate prin însăşi proiectarea unităţii Sanitec.
Dacă deşeurile nu sunt bine separate, pentru a împiedica substanţele chimice periculoase să fie
introduse în camera de tratament, contaminanţi toxici vor fi eliminaţi în aer, condens, sau în deşeurile
tratate. Un studiu făcut de Institutul Naţional pentru Sănătate şi Securitatea Muncii (NIOSH) nu a găsit
compuşi organici volatili (COV) în spaţiul de lucru sau depăşiri ale limitelor de expunere stabilite de
Administraţia pentru Sănătate şi Securitatea Muncii. Cel mai înalt nivel (COV) în unitatea cu microunde a
fost de 2-propanol, de 2.318 mg/m3. Un alt studiu făcut pentru Compuşi Organici Volatili (COV) inclusiv
(benzen, tetraclorură de carbon, cloroform, şi alte hidrocarburi halogenate), făcut pentru şase unităţi de
tratament cu microunde a arătat că concentraţiile maxime în jurul unităţilor au fost sub limitele de detecţie
sau cu mult sub limitele admise de expunere. Testul de toxicitate al levigatului pentru reziduurile de
deşeuri, realizat de un laborator din Florida, a arătat că reziduurile ar putea fi considerat nepericulos.
Distrugerea deşeurilor în unitatea cu microunde nu numai că îmbunătăţeşte transferul de căldură, ci de
asemenea, reduce volumul de deşeuri, cu mai mult de 80%. Iniţial poate exista o uşoară creştere în masă
din cauza aburului condensat. Deşeurile tratate sunt de nerecunoscut şi pot fi eliminate într-un depozit de
deşeuri menajere.
Inactivarea microbiană
Un studiu microbiologic privind deşeurile tratate într-o unitate cu microunde nu au arătat o
creştere a numărului de microorganisme ucise de 107 (7log10) sau mai mult pentru următoarele
microorganisme: Bacillus subtilis, Pseudomonas aeruginosa, Staphlococcus aureus, Enterococcus
faecalis, Nocardia asteroides, Candida albicans, Aspergillus fumigatus, Mycobacterium bovis,
Mycobacterium fortuitum, viruşi hepatici. Alte studii arată eficacitatea de dezinfecţie cu microunde
pentru alte microorganisme, în condiţii umede (cu căldură umedă-abur)
Avantajele tratării cu microunde
Deoarece mulţi oameni au cuptoare cu microunde, este uşar pentru personalul spitalului şi
comunităţi şă înţeleagă şi să accepte tehnologia;
Este acceptată sau aprobată ca tehnologie alternativă în majoritatea statelor lumii, şi câteva zeci
de unităţi au fost puse în funcţiune de mai mulţi ani;
În cazul în care sunt luate măsuri de precauţie corespunzăroare pentru a elimina materialele
periculoase, emisiile provenite de la unităţile cu microunde sunt minime;
Nu există efluenţi lichizi de la unităţile cu microunde;
Tocătorul intern reduce volumul cu până la 80%;
Tehnologia este automatizată şi uşor de utilizat. Este nevoie de un singur operator.
Dezavantajele tratării cu microunde
În cazul în care substanţe chimice periculoase sunt în deşeuri, acestea sunt eliberate în aer sau
rămân în reziduu de deşeuri, contaminând depozitul de deşeuri;
Ar putea fi mirosuri în jurul unităţii cu microunde;
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
74 CONFIDENTIAL
Tocătorul secundar folosit pentru obiecte ascuţite este zgomotos;
Orice obiect mare din metale dure prezent în deşeuri ar putea deteriora tocătorul;
Costul de capital este relativ ridicat.
Alte considerente
Sunt enumerate câteva idei de luat în considerare la selectarea unui sistem de tratare deşeuri prin
microunde cu căldură umedă (abur)
Trebuie găsit un mod eficient de separare a deşeurilor pentru a evita tratarea substanţelor
periculoase în unităţile cu microunde;
Având în vedere că tocătorul este elementul cu cele mai mari costuri de întreţinere, este
important să ne asigurăm că în deşeuri nu există nici un obiect de metal dur care ar putea strica
tocătorul;
Spre deosebire de autoclave sau alte sisteme bazate pe abur, sistemul cu microunde operează la
sau puţin peste punctul de fierbere a apei, de aceea testele microbiologice pentru Bacillus
Stearothermophilus, şi Subtilis ar trebui să fie utilizat pentru a verifica nivelul de dezinfecţie;
SANITEC: http://www.sanitecind.com/
Sistemul Sanitec a fost pus în funcţiune în anul 1990. Anterior a fost o divizie a Asea Brown
Bovari (ABB), o importantă companie de inginerie, dar acum face parte din Sanitec Holdings
International. Există peste 70 de unităţi instalate în S.U.A şi 20 în alte şase ţări. Cele mai multe unităţi
sunt instalate în spitale, dar aproximativ 20 sunt în centrele de tratament comerciale.
Figura 27. Sistem de tratare SANITEC
CMB (Christof Group / Maschinenbau und Handels GmbH), din Austria a dezvoltat un sistem
care poate fi instalată la sau lângă punctul de generare a deşeurilor, spital sau clinică. Acesta este complet
automat şi simplu de operat. Sintion este conceput pentru cantităţi mici de deşeuri.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
75 CONFIDENTIAL
SINTION/CMB Cristof Group: http://www.christof-group.at
Deşeurile sunt plasate în saci deschişi permeabili pantru abur (nu saci închişi sau containere pentru
obiecte ascuţite închise ermetric). Operatorul deschide capacul şi introduce sacul de deşeuri în camera de
dezinfectare (un sac de deşeuri pe ciclu de tratament). Partea exterioară a deşeurilor este expusă la abur
în timp ce energia microundelor generează căldură în interiorul deşeurilor. Camera de dezinfecţie
funcţionează la 1210 C (250
0 F), dar pot merge până la 134
0 C (273
0 F), dacă este necesar. Timpul de
expunere poate fi setat, de obicei între 10 şi 30 minute. Un ciclu de tratament tipic este de 20 minute.
După tratament, deşeurile pot fi scoase şi opţional tocate şi compactate. Sintion foloseşte un program de
calculator pentru auto-control, şi are roţi pentru a putea fi mutat.
Caracteristici
- Eficienţă de dezinfectare ridicată/sterilizare combină încălzirea cu microunde cu încălzirea cu
abur saturat;
- Nu necesită pre-mărunţire;
- Randament sporit (până la 210 de litri de deşeuri pe oră);
- Uşurinţă în utilizare şi în condiţii de siguranţă
- Detectarea erorilor şi oprirea automată.
Figura 28. Instalatie de tratre SINTION
AMB Ecosteryl: http://www.ecosteryl.net
În figura 29 sunt prezentate etapele unei tehnologii de tratare a deşeurilor medicale într-un
proces cu flux continuu, cu un sistem de microunde pentru procesarea termică a deşeurilor, care nu
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
76 CONFIDENTIAL
utilizează abur sau apă şi nu emite în atmosferă radiaţii sau miros. Se produce un deşeu uscat,
decontaminat (nivel maxim de decontaminare 6log10 = 99,9999%), cu o reducere de volum de 80%.
SURSA: http://www.ecosteryl.net
Figura 29. Etapele procesului de sterilizare uscată (fără abur) prin microunde.
1. Un container (660-770l) este instalat pe sistemul de alimentare (2). Acesta ridică containerul
după cântărire pe cântarul (1) şi îl descarcă în pâlnia de alimentare (3). Toate aceste operaţuini au loc în
mod automat.
2. prin intermediul unui cilindru hidraulic, pâlnia de descărcare se deschide automat atunci când
soseşte containerul. Pâlnia de alimentare are un sistem care creează vid atunci când este deschisă. Acest
lucru împiedică împrăştierea prafului în atmosferă atunci când pâlnia este deschisă. Debitul de aer rezultat
prin crearea vidului este spălat, dezinfectat, dezodorizat, şi filtrat peste cărbune activ în vasul de tratare
aer (9), după care este evacuat în atmosferă. Debitul de aer tratat este de aprox. 250 m3/h. Pâlnia de
alimentare include de asemenea indicatori de nivel (pâlnie plină, pâlnie goală).
3. În momentul în care pâlnia de încărcare este închisă, conţinutul din pâlnie este împins treptat,
printr-un berbec hidraulic (11) şi concasorul (4) este activat. O sită este plasată sub acesta pentru a obţine
un material omogen dimensional cu diametrul de 20 mm. Mărunţirea deşeurilor se realizează cu ajutorul
concasorului cu 4 axe poz. (4). Acesta dispune de un sistem automat anti-blocare prin inversarea direcţiei
de funcţionare a celor două motoare în caz de blocaj, pentru a debloca unitatea . În figura 30 este
prezentat concasorul cu 4 axe pentru mărunţirea deşeurilor medicale
Figura 30. Concasor cu 4 axe pentru mărunţirea deşeurilor medicale
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
77 CONFIDENTIAL
4. Deşeurile mărunţite omogen cad într-o pâlnie înainte de a trece la şurubul elicoidal care le
transferă la a doua fază a procesului. Această pâlnie include de asemenea indicatori de nivel.
5. Procesarea deşeurilor în cuptor cu microunde cu şurub elicoidal. Şurubul elicoidal transferă
deşeurile prin cuptorul încălzit cu microunde până la temperetura de 1000C. Timpul necesar pentru
transferul acestora prin cuptor este de 3 minute. Sistemul de încălzire cu microunde (6) face posibilă
creşterea rapidă şi uniformă a temperaturi în toată masa deşeurilor. Un sistem de control reglează
funcţionarea echipamentului pentru a menţine temperatura dorită la ieşire din cuptor (puterea
microundelor şi viteza şurubului elicoidal sunt controlate).
6. Din cuptorul cu şurub deşeurile intră în buncărul termoizolant (7), unde temperatura este
menţinută la 1000C. Deşeurile rămân în acest buncăr timp de o oră, astfel încât decontaminarea poate fi
atinsă.
7. La sfârşitul procesului deşeurile părăsesc buncărul (7), printr-un surub elicoidal (8), într-un
container.
8. Un controler programabil (10), cu un touch-sceen permite operarea automată, monitorizarea în
timp real, controlul şi înregistrarea parametrilor de funcţionare ai echipamentului.
METEKA -Austria: http://www.meteka.com
Meteka – Austria a dezvoltat un sistem cu microunde MEDISTER V360-2 care tratează deşeurile
stocate înntr-un container refolosibil complet închis. Este folosit pentru tratarea deşeurilor extrem de
infecţioase, precum şi pentru deşeurile provenite de la laboratoarele de inginerie genetică. Pentru tratarea
deşeurilor există un program de dezinfecţie la 1100 C, şi două la 121
0 C respectiv 134
0 C. Colectarea,
transportul, şi tratarea deşeurilor medicale are loc în containere de 60 litri MEDITAINER rezistente la
căldură. Aparatul funcţionează cu apă de la robinet, care se vaporizează prin încălzire cu microunde.
MEDISTER 360-2 nu are nevoie de dispozitive suplimentare pentru producerea aburului sau de preparare
a apei. O conexiune de alimentare la reţeaua de apă curentă este suficientă.
Figura 31. Sistem cu microunde MEDISTER V360-2
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
78 CONFIDENTIAL
Avantaje
- Nu trebuie tocate deşeurile înainte de procesul de dezinfecţie;
- Procesul de dezinfecţie este simplu efectuat direct la locul de generare a deşeurilor
împiedicând răspândirea agenţilor patogeni;
- Reducerea costurilor cu până la 90% comparativ cu metodele convenţionale de eliminare;
- Deşeurile dezinfectate se elimină ca deşeuri menajere;
- Uşurinţă şi siguranţă în exploatare;
- Costuri de întreţinere reduse;
- Nu necesită alimentare externă cu abur;
- Containerele de deşeuri MEDITAINER pot fi refolosite mai mult de 500 de ori.
METODE TERMICE LA TEMPERATURI SCĂZUTE – SISTEME BAZZATE PE
CĂLDURĂ USCATĂ
Tehnologia HDS (Heat Dry Sterilization-Sterilizare cu căldură uscată)
Prin această tehnologie se pot procesa deşeurile infecţoase, înţepătoare-tăietoare, şi toate
consumabilele utilizate în procesul medical.
Descrierea fluxului tehnologic
a) Sistemul de tocare
Dupa recepţie deşeurile sunt descărcate automat în sistemul de tocare, printr-un mecanism cu lăzi
basculante. Această operaţiune reduce volumul deşeurilor, facilitează transportul în interiorul liniei şi
permite un transfer termic optim în interiorul instalaţiei. În această etapă, se realizează bariera biologică
între interiorul instalaţiei şi mediul înconjurator.
b) Unitatea de sterilizare termica (Screw-feed technology)
Deşeurile tocate sunt transportate în unitatea de sterilizare termică de un transportor spiralat,
printr-o ecluză rotativă cu aer. Unitatea de sterilizare este prevazuta cu patru spirale, în a căror carcasă
circulă un ulei fierbinte, fluid necombustibil care nu intră în contact cu deşeurile. În această fază se
realizează sterilizarea propriu-zisă a deşeurilor tocate, la temperaturi de peste 150 grade Celsius.
c) Transportorul spiralat
Dupa sterilizare, deşeurile sunt preluate de un transportor spiralat, răcit cu apă, faza a procesului
tehnologic în care se reduce temperatura deşeurilor sterilizate. Ulterior, se realizează evacuarea către
unitatea de compactare.
d) Sistemul de condensare
Sistemul de condensare preia vaporii rezultaţi în urma procesului care a avut loc în unitatea de
sterilizare termică. Condensul obţinut este colectat temporar într-un bazin colector pentru examinare şi
tratare, ulterior fiind reintrodus în unitatea de sterilizare termică
e) Sistemul de filtrare
Acest sistem asigură filtrarea aerului propagat în urma etapelor de tocare şi sterilizare a deşeurilor.
Este compus din trei baterii de filtru. Primul filtru (pre-filtrul) reţine particulele mari care ar putea bloca
etapele următoare de filtrare. Al doilea este un filtru (HEPA) de înaltă performanţă –peste 99.997%, care
reţine particulele mai mari de 0.3 microni. Al treilea nivel de filtrare este asigurat de un bio-filtru,
folosind carbon activ şi care reţine solvenţi şi compusi organici volatili.
f) Sistemul de compactare
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
79 CONFIDENTIAL
Deşeurile sterilizate şi răcite sunt compactate în container pentru facilitarea transportului la
depozitul ecologic.
În figura 32 este prezentat fluxul de tratare a deşeurilor medicale, prin sterilizare prin căldură
uscată tehnologia HDS.
Figura 32 Fluxul deşeurilor medicale, prin instalaţia HDS, de sterilizare prin căldur uscată. O instalaţie
asemănătoare funcţionează în România la S.C STERICARE Jilava
3.5.2.2. Tratament termic la temperaturi medii
Depolimerizarea şi polimerizarea inversă
Prin acest proces se pot trata deşeurile de natură medicală, în câmp controlat de microunde, şi în
mediu antioxidant (în atmosferă de azot). Procesul depolimerizării reprezintă un proces chimic care
descompune materiile organice la stadiul de simple molecule, într-un mediu cu atmosferă controlată de
azot (antioxidantă). Tratamentul cu microunde în atmosferă controlată de azot, previne formarea şi
eliminarea gazelor nocive (toxice), care se dezvoltă în procesele de piroliză sau incinerare.
Diferenţele majore între procesele de depolimerizare şi cele de incinerare sau piroliză sunt:
a. Energia microundelor este aplicată, prin radiaţie directă, deşeurilor supuse tratamentului de
depolimerizare, în atmosferă controlată de azot (sărac în oxigen), şi ca urmare, nu se produc fenomenele
de oxidare a deşeurilor;
b. Deşeurile de natură organică, prin depolimerizare, sunt reduse la stadiul de molecule;
c. procesul de incinerare este un proces de oxidare masivă, cu eliminare de gaze toxice, nocive;
d. Depolimerizarea, ca reacţie controlată, are loc la temperaturi relativ joase, în jur de 150 la
3500C, depinzând de aplicaţie;
e. În cadrul proceselor de piroliză sau de incinerare, se dezvoltau temperaturi mult mai mari, peste
10000C, care complică construcţia unor astfel de instalaţii de tratare a deşeurilor;
f. Aplicarea energiei de microunde încălzeşte uniform reziduurile supuse tratamentului, producând
o sterilizare omogenă, în toată masa produsului;
g. Piroliza şi incinerarea, sunt procese termice în cadrul cărora căldura dezvoltată în infraroşu,
încălzeşte materialele din exterior către interior, cu toate inconvenientele de rigoare;
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
80 CONFIDENTIAL
h. În cadrul procesului de depolimerizare, în câmp controlat de microunde, microundele
interacţionează direct cu obiectele, cu materialele ce trebuie tratate; Această interacţiune este legată de
proprietăţile chimice ale respectivului material, şi materialul va fi încălzit de o manieră uniformă,
omogenă, în tot volumul sau, ceea ce nu se poate obţine prin nico o altă metodă convenţională de
încălzire (convecţie, conducţie, radiaţie termică). Microundele penetrează materialul în toată masa sa, şi
transferă energia sub formă de căldură la nivelul moleculelor, care intră în vibraţie pe frecvenţa
microundelor, încercând o aliniere în câmp electromagnetic. Ca rezultat microundele încălzesc materialul
(deşeurile), volumetric, omogen, în toată masa sa.
i. Încălzirea convenţională presupune transferul energiei termice din afară către exterior, cu toate
dezavantajele acestei metode (tratament neuniform, durate mari de tratament, necesitatea obţinerii de
temperaturi ridicate, construcţii complicate ale incintelor de tratament, neobţinerea sterilizării deşeurilor,
manevrabilitate greoaie şi implicând riscul contaminării cu diverşi agenţi patogeni).
j. Prin metoda depolimerizării în câmp de microunde şi atmosferă controlată, se pot trata şi toate
tipurile de deşeuri medicale: patologice, anatomice, fluide organice, resturi organice şi anatomice,
materiale sanitare infectate şi utilizate, etc.;
k. Sistemul de depolimerizare elimină gazele nocive de ardere, obţinute în urma incinerării sau
pirolizei – ceea ce face din metoda depolimerizării în câmp de microunde un procedeu complet ecologic
de tratare a deşeurilor, de orice natură;
l. Prin depolimerizare în câmp de microunde se produce o sterilizare completă, de peste 6log10
(nivel considerat corect pentru sterilizare), a deşeurilor medicale şi a resturilor carbonizate rezultate în
urma tratamentului;
m. Reziduul rezultat în urma tratamentului cu microunde, complet sterilizat, ocupă un volum cu
peste cu peste 80% mai mic decât deşeurile înainte de tratament;
n. Condiţiile de depozitare a resturilor rămase din tratare prin depolimerizare a deşeurilor
medicale, nu mai sunt critice, acestea putând fi ambalate în saci de plastic, şi depozitaţi lângă deşeurile
municipale, în locurile special amenajate;
o. Deşeurile medicale, sunt ambalate în saci de plastic sau cutii de carton, şi introduse automatizat
în incinta de depolimerizare, în atmosferă controlată;
p. Nu este necesar un proces de mărunţire înainte de tratament, reducând astfel substanţial riscul
contaminării operatorilor;
r. După tratament, este necesară mărunţirea resturilor rămase, după răcirea acestora (în cadrul
aceleiaşi instalaţii sau în instalaţii separate);
s. Resturile astfel rămase, se ambalează în saci de plastic, şi pot fi depozitate împreună cu
deşeurile municipale;
t. Sistemul minimizează efortul de transport, nefiind necesare măsuri speciale, deoarece resturile
rămase sunt complet sterilizate;
u. Depolimerizarea în câmp energetic de microunde şi atmosferă controlată, nu trebuie
confundată cu procesele de autoclavare, piroliză sau incinerare.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
81 CONFIDENTIAL
Figura 33 Instalaţie de polimerizare inversă
Changing World Technologies (CWT) descrie tehnologia lor ca un proces care converteşte
deşeurile organice în produse reutilizabile în aplicaţii comerciale şi industriale. CTW a luat în considerare
şi tratarea deşeurilor medicale prin această tehnologie.
Tipuri de deşeuri medicale tratate:
Saci de transfuzie, deşeuri ascuţite şi tăietoare, deşeuri umane umede.
Din 100 grame deşeuri medicale rezultă:
65 grame produse petroliere
10 grame gaz
5 grame carbon şi metal solide
20 grame apă
Figura 34. Instalaţie de depolimerizare
3.5.2.3. Tratament termic la temperaturi ridicate
Piroliza prin plasmă
Conform conceptului de eliminare durabilă a deşeurilor medicale, un tratament de succes ar trebui
să fie sigur, eficient şi ecologic. Metodele existente de eliminare a deşeurilor medicale au probleme în
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
82 CONFIDENTIAL
îndeplinirea acestui obiectiv. De exemplu, incinerarea deşeurilor medicale pot genera mulţi polunţi
periculoşi în aer, inclusiv plumb, cadmiu, dioxine şi furani. Cenuşa de incinerare este un produs care
poate provoca, de asemenea, probleme majore de mediu. Există mai multe alternative pentru tratarea
deşeurilor medicale, inclusiv tratarea prin microunde şi în autoclavă. Cu toate acestea, aceste tehnologii
nu sunt potrivite pentru toate tipurile de deşeuri medicale. O altă provocare cheie pentru eliminarea
deşeurilor medicale este abilitatea de a face faţă caracteristicilor eterogene ale acestor deşeuri. Până în
prezent nu există o tehnologie disponibilă în comerţ pentru a depăşi toate aceste provocări, creând
necesitatea dezvoltării unei tehnologii noi, cu o soluţie completă.
Tehnologia GVP (GAZEIFICARE-VITRIFIERE prin PLASMĂ) ofera o alternativa superioara, atât din
punct de vedere economic cât şi ecologic, faţă de toate celelalte tehnologii de eliminare precum
depozitarea, incinerarea şi alte tratamente termice (piroliza, gazeificare etc.). Singurele produse rezultate
în urma aplicării tehnologiei GVP (GAZEIFICARE-VITRIFIERE prin PLASMĂ) sunt:
- Gazul de sinteza care, dupa desprăfuire, poate fi utilizat într-un sistem de recuperare energetică
combinat de tipul Brayton (turbina gaz/generator)- Rankine (turbina abur/generator), obţinându-se astfel o
eficienţă a recuperării energetice dublă (40-50%) faţă de singura opţiune disponibilă la incinerare şi
anume ciclu Rankine cu o eficienta de 18-20%;
- Zgura vitrificată care rezultă este inertă şi nu levighează ea putând fi utilizată în deplină siguranţă în
industria de construcţii ca agregat sau poate fi turnată în matrite fomând produse de tipul tiglelor,
carămizilor ţi altor tipuri de blocuri. Greutatea şi volumul materialului original scad dramatic. Greutatea
zgurei este aproximativ 20% din cea a materialelor iniţiale, volumul topiturii este aproximativ 5% din cel
al materialului iniţial. Topitura poate lua diverse forme în funcţie de metoda de răcire folosită. Dacă este
răcită cu aer formează pietre negre sticloase şi pot fi folosite în beton sau asfalt. Zgura topită poate fi
turnată în forme şi apoi răcită creându-se astfel materiale de construcţii prefabricate. Dacă se foloseşte o
suflantă cu aer comprimat prin fluxul de topitură la curgerea acesteia se obţine vata minerală. Acest
produs este de două ori mai eficient la izolaţii termice decât vata de sticlă. Acest material este de
asemenea mai uşor decât apa şi foarte absorbant, motiv pentru care poate fi folosit la decontaminarea apei
de produse petroliere.
- Căldura creată în proces poate fi recuperată prin încălzirea apei şi utilizarea aburului în turbine cu abur
pentru generare de energie elctrică.
Punctul forte al tehnologiei GVP îl reprezintă impactul minim asupra mediului. Deoarece prin natura lui
procesul de gazeificare şi vitrifiere prin piroliză în plasmă transformă compuşii organici în gaz de sinteză
în condiţii reducătoare (mediu sărac în oxigen), multe dintre substanţele poluante, care se formează de
obicei în metodele tradiţionale de procesare, nu mai sunt produse. Astfel, gazul de sinteza rezultat poate fi
uşor curăţat pentru a atinge calitatea necesară utilizării sale drept combustibil în sistemul combinat de
recuperare energetica. Gazul de sinteză generat de tehnologia GVP repezintă un sfert până la o treime din
volumul gazelor produse la incinerare. Acest volum mic de gaz conduce la costuri de investiţii mai mici
prin prisma faptului că sistemul de prelucrare al gazului şi amprenta instalaţiei sunt mult mai mici decât în
cazul instalaţiilor bazate pe incinerare. Mai mult, reziduurile solide (cenuşa) colectată în sistemul de
curăţare al gazului este recirculată în reactorul GVP (GAZRIFICARE-VITRIFIERE prin PLASMĂ).
GVP este, asadar, O TEHNOLOGIE CU ,,IMPACT MINIM ASUPRA MEDIULUI".
Avantajele tehnologiei GVP (GAZEIFICARE-VITRIFIERE prin PLASMĂ) se rezuma astfel:
- costuri mai mici de investiţie şi operare;
- nu este necesar tratamentul şi depozitarea cenuşii;
- se produce zgură vitrificată ce poate fi valorificată comercial;
- emisii minime în atmosferă, în special a dioxinelor şi furanilor;
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
83 CONFIDENTIAL
- energia electrică produsă în exces poate fi vândută.
Cea mai mare rată de reducere a volumului, inertizarea reziduurilor, solidificare şi stabilizare,
importante nu numai în cazul deşeurilor periculoase (deşeuri medicale şi deşeurilor cu radioactivitate
scăzută şi medie), şi recuperarea eficientă a energiei precum şi totalitatea caracteristicilor ecologice,
precum reziduurile inofensive şi cele mai mici emisii posibile în tratamentul deşeurilor medicale solide şi
altor deşeuri, repezintă calităţile unice ale TEHNOLOGIEI GVP (GAZEIFICARE-VITRIFIERE prin
PLASMĂ).
În figura 35 este prezentat cuptorul de piroliză prin plasmă, iar în figura 36 diagrama întregului
proces de piroliză prin plasmă GVP (Gazeificare şi Vitrifiere prin Plasmă), de tratare a deşeurilor
medicale.
Piroliza prin plasmă combină plasma cu piroliza. Societăţile care promovează gazeificarea prin
piroliză în plasmă, toate susţin că tehnologia nu este o tehnologie de incinerare. Deşi există diferenţe faţă
de tehnologiile tradiţionale de incinerare toate tehnologiile de piroliză implică incinerarea/arderea ca o
componentă esenţială. Toate aceste tehnologii emit dioxine şi alţi compuşi poluanţi dăunători, şi sunt
definite ca tehnologii de incinerare. Diferenţa între incinerarea tradiţională şi piroliza prin plasmă
(gazeificarea prin plasmă) este că în timp ce incineratoarele tradiţionale ard în mod direct deşeurile,
piroliza prin plasmă încălzeşte deşeurile, creând un gaz sintetic (gaz de sinteză), care apoi este ars (ardere
indirectă) pentru a produce energie. Prin urmare procesul de piroliză prin plasmă pentru prelucrarea
deşeurilor medicale, şi producere de energie electrică presupune arderea ceea ce duce la emisii de
poluanţi toxici în aer, evident în cantităţi mai mici. Aceste emisii vor include de asemenea dioxine şi
furani, substanţe chimice foarte toxice legate de o gamă largă de boli profunde, inclusiv canerul.
Figura 35 Cuptor de piroliză prin plasmă
SURSA: (www.westinghouse-plasma.com), (www.alternrg.com)
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
84 CONFIDENTIAL
Figura 36 Diagrama procesului de piroliză prin plasmă GVP (Gazeificare-Vitrifiere prin Plasmă)
3.5.2.4.Metode chimice
Metodele chimice (dezinfecţie chimică) sunt recomandate în special pentru tratarea deşeurilor lichide.
Dezinfecţia chimică, utilizată în mod curent în domeniul îngrijirii sănătăţii este o procedura de
distrugere a microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafete (echipamente medicalr,
podele, pereţi, inclusiv tegumente), utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici, extinsă în prezent şi la
tratamentul de deşeuri medicale. Produsele chimice sunt adăugate la deşeuri pentru a distruge sau inactiva
agenţii patogeni care îi conţin; acest tratament de obicei dă rezultate mai degrabă în dezinfecţie decât în
sterilizare. Dezinfecţia este cea mai potrivită metodă de tratare a deşeurilor lichide, cum ar fi sânge, urină,
scaune, sau canalizarea din spitale. Cu toate acestea deşeuri solide şi chiar extrem de periculoase, inclusiv
culturi microbiologice, obiecte ascuţite, etc. pot de asemenea, să fie dezinfectate chimic, cu următoarele
limitări:
- se impun operaţiuni de mărunţire, tocare şi amestecare a deşeurilor înainte sau în timpul tratării;
- sunt necesare dezinfectante puternice care ele însele sunt periculoase, şi ar trebui să fie utilizate
de personal bine instruit şi protejat în mod adecvat;
- eficienţa deznfecţiei depinde de condiţiile de operare;
- doar suprafaţa de contact cu substanţele chimice va fi dezinfectată.
Părţi de corp uman şi cadavre de animale în mod normal nu pot fi dezinfectate chimic. În cazul
dezinfecţiei chimice trebuie luate în considerare cerinţele pentru eventuala eliminare a reziduurilor;
eliminarea necorespunzătoare ar putea conduce la grave probleme de mediu. Rezistenţa microbiană la
dezinfectanţi a fost investigată şi se poate lista grupurile de microorganisme de la cel mai mult la cel mai
puţin rezistent, după cum urmează: spori bacteriali – microbacterii – viruşi hidrofilici - viruşi lipofilici –
ciuperci vegetative şi spori de ciuperci – bacterii vegetative. Un dezinfectant eficient împotriva unui
anumit grup de microorganisme va fi, de asemenea, eficient împotriva tuturor grupurilor care sunt mai
puţin rezistente. Cei mai mulţi paraziţi cum ar fi giardia şi cryptosporidum spp., sunt semnificativ mai
rezistenţi la dezinfecţie şi sunt, de obicei evaluaţi între microbacterii şi viruşi.
În prezent dezinfecţia chimică a deşeurilor medicale este limitată în ţările dezvoltate. Cu toate
acestea, ea este o opţiune atractivă, în special pentru tratarea fluidelor fiziologice extrem de infecţioase
cum ar fi scaunele pacienţilor în caz de epidemii de holeră. Dezinfecţia chimică, se desfăşoară de obicei
în incinta spitalului. Cu toate acestea sisteme comerciale autonome şi complet automatizate au fost
dezvoltate pentru tratarea deşeurilor medicale şi sunt în curs de operare în zone industriale. Deşeurile
medicale pot fi eliminate ca deşeuri medicale non-risc pentru sănătate, dar dezinfectantele chimice pot
crea grave probleme de mediu în caz de scurgere sau după eliminare.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
85 CONFIDENTIAL
Eficienţa dezinfecţiei depinde de condiţiile de operae:
- tipul de produse chimice utilizate;
- cantitatea de substanţe chimice utilizate;
- timpul de contact dintre dezinfectant şi deşeuri;
- gradul de contact dintre dezinfectant şi deşeuri;
- încărcarea microbiană a deşeurilor;
- temperatura de operare, umiditatea, pH-ul etc.
Tocarea deşeurilor medicale înainte de dezinfecţie
Tocarea deşeurilor înainte de dezinfecţie este esenţială din următoarele motive:
să crească gradul de contact între deşeuri şi dezinfectant prin creşterea suprafeţei de contact,
eliminând orice spaţii închise;
pentru a reduce volumul deşeurilor.
Apa este adăugată ţn timpul tocării, ea previne încălzirea excesivă şi facilitează contactul ulterior cu
dezinfectantul. Excesul de apă poate fi tratat, de exemplu prin dezinfecţie chimică. Tocătoarele cu lame
rotitoare sunt utilizate cel mai frecvent, şi constau din lame ataşate la doi cilindri care se rotesc în direcţii
opuse. Tocarea deşeurilor înainte de dezinfecţie şi compactarea ulterioară poate reduce volumul
deşeurilor cu 60-90%.
Sisteme comerciale de tratament bazate pe dezinfecţie chimică
Câteva sisteme de sine-stătătoare de tratament bazat pe dezinfecţie chimică, au fost dezvoltate şi
sunt disponibile în comerţ, (unele fiind funcţionale în câteva ţări) iar altele sunt în curs de dezvoltare. Ele
pot fi, de obicei adaptate la o gamă largă de capacităţi. Cele mai multe din aceste sisteme comerciale
toacă deşeurile medicale, şi unele funcţionează combinat, tratament chimic-tratament termic (umed sau
uscat) sau tratament chimic-încapsulare. Volumul deşeurilor este redus la 80%.
Unul din aceste sisteme de sine-stătătoare funcţionează în Australia şi conţine câteva operaţii cum ar fi:
tocarea deşeurilor
tratamentul chimic
încapsularea
După pretratare cu peroxid, deşeurile sunt tocate, oxidate alcalin cu oxid de calciu (var calcinat),
urmat de încapsulare într-o masă silicioasă. Deşeurilr medicale astfel tratate sunt adecvate pentru
eliminare în depozite de deşeuri fără a fi nevoie de măsuri speciale. Aspectul deşeurilor prelucrate, cu un
volum redus cu aproximati 80%, este prezentat în figura 37
Dezinfecţia chimică este toxică, greu de controlat (ex: dozaj), costisitoare, iar în timp,
dezinfectantul îşi piede din calităţi.
Figura 37 Reziduuri de deşeuri infecţioase rezulate de la un sistem autonom de tratament bazat pe dezinfecţie chimică.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
86 CONFIDENTIAL
Sterile Technologies Industries (STI), a introdus un sistem de tratare deşeuri medicale care
combină dezinfecţia chimică cu hipoclorit de sodiu cu cea termică. Deşeurile sunt încărcate prin
intermediul unui cărucior autobasculant într-un buncăr, unde este menţinută o presiune negativă prin
aspirarea aerului printr-un filtru de particule cu eficienţă ridicată (HEPA). În buncăr deşeurile sunt
stropite prin injectare de hipoclorit de sodiu şi apă sub formă de ceaţă, după care deşeurile intră într-un
tocător prin presare cu un berbec. Mecanismul de alimentare este controlat de un regulator integrat.
Materialul tocat intră apoi într-un melc rotativ prevăyut cu manta prin care circulă abur de joasă presiune,
pentru a menţinerea temperaturii între (96-1150C). Melcul rotativ are în aval o secţiune unde are loc
deshidratarea, temperatura fiind menţinută între (104-1150C). Deşeurile decontamionate şi uscate ies din
melcul rotativ şi intră într-un compactor de sine stătător, apoi într-un cărucior cu role pentru transportul la
un depozit de deşeuri. În figura 38 este prezentată o instalaţie care combină tratamenbtul chimic cu
hipoclorit de sodiu cu cel termic la temperaturi scăzute.
Figura 38 Vedere instalaţie pentru tratamentul chimic/termic al deşeurilor medicale
SURSA: Newster: http://www.tradecenter.sm/newster/
Într-un ciclu de 30 min. sistemul efectuează automat următorii paşi:
- Încărcare deşeuri
Temperatura în creştere, rotor turaţie mică, tocare deşeuri;
Rotor turaţie mare, temperatură creşte brusc, tocare fină;
Se menţie 96-1000C, până când toată apa s-a evaporat complet;
- Temperatura creşte brusc la 1500C;
- Este introdusă apă în sistem pentru răcire materiale până la 950C;
Ciclul de sterilizare este complet, se descarcă materialul în pubele. În timpul ciclului deşeurile de plastic
sunt transformate la temperatură înaltă în granule mici, 2-3 mm de culoare gri-maro.
Alte tehnologii chimice: CerOx Corporation (www.cerox.com) a dezvoltat o tehnologie a
dezvoltat o tehnologie de oxidare electrochimică care utilizează un catalizator pe bază de Ceriu într-o
soluţie acidă pentru a oxida deşeurile organice într-un reactor.
Tipuri de deşeuri tratate: citotoxice, farmaceutice, alcooli, solventi cloruraţi, dioxine, PCB’s,
deşeuri radioactive cu nivel scăzut, alte organice.
3.5.2.5.Metode pe bază de radiaţii
Metodele pe bază de radiaţii ionizante implică fasciculi de electroni, Cobalt-60 ori radiaţii ultraviolete.
Aceste instalaţii necesită măsuri sporite pentru protecţia personalului. Radiaţiile cu fasciculi de electroni
se realizează prin bombardarea cu electroni de înaltă energie pentru a distruge microorganismele din
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
87 CONFIDENTIAL
deşeuri. Eficienţa metodei este dată de doza de radiaţii absorbită de deşeuri. Eficienţa procedeului este
determinată de doza de radiaţii absorbită de deşeuri. Doza de radiaţii depinde de densitatea deşeurilor şi
energia electronilor. Radiaţiile ultraviolete cu unde scurte (UVC) sunt utilizate ca procedeu suplimentar la
diferite instalaţii de neutralizare. Se impun, de asemenea, operaţiuni de tocare sau mărunţire pentru ca
deşeurile să fie de nerecunoscut.
BioSterile Technology SURSA: BioSterile Technology: www.biosterile.com
Este un sistem compact care poate trata deşeuri medicale la locul de generare. Un sistem complet
automatizat, astfel este nevoie de un singur operator. Operatorul poate selecta modul de funcţionare în
funcţie de tipul de deşeuri.
Folosește puţină energie electrică în jur de 0,035 kW/h.
Capacitate: 180-225 kg/h.
Timp expunere: 2 minute
Stagiu de comercializare: demonstrativ (tehnologie în testare).
3.5.2.6.Metode biologice
Metodele biologice folosesc enzime pentru distrugerea materiei organice. Doar câteva instalaţii de
neutralizare se bazează pe aceste procese.
Bio Conversion Technologies Inc. a dezvoltat un sistem de tratare deşeuri medicale bazat pe procese
biologice. Un prototip Bio-Converter a fost testat în Virginia care utilizează un amestec de enzime pentru
tratarea deşeurilor medicale, Dar şi pentru deşeuri animale.
Tehnologia de tratare biologică a fost dezvoltată după 6 ani de muncă de cercetare-dezvoltare care a
implicat resurse de la Virginia Tech, Universitatea din Virginia, şi Colegiul Medical din Virginia.
Tehnologia necesită, reglarea temperaturii, a pH-ului, nivelul de enzime, şi alte variabile.
Stadiu de comercializare: este în curs de testare într-un centru Medical
Tehnologia se pretează la aplicaţii mari 10 t/zi
3.5.2.7.Prezentarea metodelor de eliminare şi tratament adecvate pentru diferite categorii de
deşeuri
Tabelul 13 Prezentarea metodelor de eliminare şi tratament adecvate pentru
diferite categorii de deşeuri medicale
Tehnologia
sau metoda
Deşeuri
infecţioase
18 01 03
Deşeuri
anatomice*
18 01 02
Obiecte
ascuţite
18 01 01
Deşeuri
farmaceutice
18 01 09
Deşeuri
citostatice
18 01 08
Deşeuri
chimice
18 01 09
Deşeuri
radioactive
Cuptor rotativ da da da da da da nu
Incinerator
pirolitic
da da da cantităţi mici nu cantităţi
mici
nu
Incinerator cu
vatră fixă sau
grătare
da da da nu nu nu nu
Dezinfecţie
chimică
da nu da nu nu nu nu
Tratament
termic umed
da nu da nu nu nu nu
Iradierre cu
microunde
da nu da nu nu nu nu
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
88 CONFIDENTIAL
(continuare)
Tehnologia
sau metoda
Deşeuri
infecţioase
18 01 03
Deşeuri
anatomic*
18 01 02
Obiecte
ascuţite
18 01 01
Deşeuri
farmaceutice
18 01 09
Deşeuri
citostatice
18 01 08
Deşeuri
chimice
18 01 09
Deşeuri
radioactive
Piroloza prin
plamă
da da da cantităţi mici nu cantităţi
mici
nivel scăzut
radiaţii
Încapsularea**
nu nu da da cantităţi
mici
cantităţi
mici
nu
Îngroparea în
condiţii de
siguranţă în
incinta
spitalului
da da da cantităţi mici nu cantităţi
mici
nu
Depozite
sanitare
da nu nu cantităţi mici nu nu nu
Eliminare la
canal
nu nu nu cantităţi mici nu nu deşeuri
lichide nivel
scăzut
radiaţii
Inertizare nu nu nu da da nu nu
Alte metode Întoarcere
medicamente
expirate la
furnizor
Întoarcere
medicament
e expirate la
furnizor
Întoarcere
chimicale
neutilizate
la furnizor
Depozitare
în depozit
deşeuri
* ţesuturi umane, organe, părţi corporale sânge şi fluide.
** deşeuri solide, lichide şi semi-lichide pot fi încapsulate în bidoane de metal.
3.5.3.Situaţia actuală din românia privind tratarea deşeurilor medicale
România produce anual peste 10.000 tone de deşeuri medicale periculoase, pe care este obligată,
conform angajamentelor asumate prin aderarea la Uniunea Europeana (UE), să le ardă ca să nu afecteze
sănătatea populaţiei. În România existau 346 instalaţii de tratare termică a deşeurilor, (crematorii),
amplasate în incinta unităţilor sanitare, 31 din aceste instalaţii se aflau în Bucureşti. Închiderea acestora s-
a realizat gradual, în prima etapă fiind închise crematoriile foarte mici, iar deşeurile generate au fost
transferate către cele rămase în funcţiune. Jumătate din crematorii s-au închis până în 2007, restul
trebuiau să se închidă până la 31.12.2008, dar România a cerut prelungirea termenului până în 2009. Până
la data închiderii tuturor crematoriilor – atât noile instalaţii de strerilizare termică, conforme cu legislaţia
Uniunii Europene, cât şi cele vechi au funcţionat în paralel.
Vechile crematorii nu au mai fost autorizate pentru distrugerea deşeurilor medicale. Activitatea lor
a fost preluată de incineratoarele moderne, autorizate. Pe de alta parte, s-a deschis perspectiva pentru
afacerea de sterilizare şi transport a deşeurilor, colectarea şi depozitarea temporară, precum şi pentru
livrarea de aparatură modernă în acord cu normele europene. Reprezentantii Ministerului Mediului sustin
ca "cele mai multe dintre aceste crematorii, situate în incinta spitalelor, funcţionau într-un sistem de
ardere mocnită şi aveau capacitaăţi de incinerare foarte mici". În plus, acestea nu puteau fi
retehnologizate, drept pentru care au fost închise. Conform reglementărilor actuale în domeniul protecţiei
mediului, instituţiile sanitare riscă amenzi de sute de milioane de lei vechi în cazul în care deşeurile
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
89 CONFIDENTIAL
medicale generate de acestea nu sunt arse într-un incinerator ecologic. Acestea sunt obligate să semneze
contracte cu operatorii privaţi care deţin incineratoare şi sterilizatoare conforme normelor UE.
Strategia de Gestionare a Deşeurilor elaborată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,
precum şi Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 1215/2003 pentru aprobarea "Normativului
tehnic privind incinerarea deşeurilor" prevăd excluderea de incineratoare în fiecare unitate medicală sau a
mai multor incineratoare de capacitate mică.
Activitatea de eliminare a deşeurilor medicale periculoase a fost externalizată şi are loc în
instalaţii conforme de capacitate mare, amplasate în afara zonelor rezidenţiale (minimum 500 metri
distanţă), acestea fiind prevăzute să funcţioneze la capacitate maximă.
Ţinând cont şi de experienţa Uniunii Europene, MMGA din România a prevazut în Programul
Naţional de Gospodărie a Deşeurilor incinerarea a circa 30% din deşeurile medicale periculoase în
instalaţii pentru deşeuri industriale periculoase. Prin această metodă se reduc şi investiţiile de realizare a
incineratoarelor.
În prezent în spitalele din România sunt utilizate ca şi metode de neutralizare a deşeurilor
medicale periculoase: sterilizarea termică cu căldură umedă – autoclavarea pentru deşeurile infecţioase,
deşeurile înţepătoare/tăietoare, deşeurile chimice şi farmaceutice, dar şi incineraea nu numai pentru
deşeurile anatomo-patologice şi părţile anatomice, ci şi pentru celelalte tipuri de deşeuri medicale
periculoase. Incinerarea deşeurilor medicale periculoase (deşeurile infecţioase, deşeurile
înţepătoare/tăietoare, deşeurile chimice şi farmaceutice) altele decât deşeurile anatomo-patologice şi
părţile anatomice poluează grav mediul înconjurător din cauza emisiilor de noxe periculoase de tip
dioxină şi furani.
Unele unităţi spitaliceşti neutralizează deşeurile medicale periculoase prin sterilizare termică –
autoclavare, urmată de mărunţire în mori speciale, în instalaţii proprii montate la sediul spitalelor, având
contract cu firmele de colectare numai pentru deşeurile anatomo-patologice şi părţile anatomice, care
obligatoriu trebuie incinerate. Sunt însă şi spitale ce nu au echipamente proprii pentru neutralizarea
eficientă a deşeurilor medicale periculoase, şi care au contracte cu firme de colectare. Din nefericire,
firmele ce au contracte de colectare a deşeurilor cu marile spitale deţin monopolul pe piaţă şi blochează
introducerea noilor tehnologii în domeniu.
Deci aşa cum prevedea tratatul de aderare al României în anul 2009 s-a finalizat cu succes planul
de închidere/demolare ecologizare a crematoriilor utilizate pentru tratarea deşeurilor
periculoase/nepericuloase spitaliceşti fiind asigurate şi capacităţile conforme de tratare/eliminare
necesare. Prin urmare activitatea celor 346 de crematorii, desfiinţate, este suplinită de agenţi economici
autorizaţi pentru eliminarea prin incinerare.
3.6.Metode de eliminare finală a deşeurilor medicale infecţioase în România
I) Incinerarea
II) Depozitarea în depozitul de deşeuri (înainte de depozitare trebuie supuse tratamentelor de
neutralizare).
I) INCINERAREA
În România este o metodă sigură de distrugere a deşeurilor periculoase medicale;
În tabelul 14 sunt prezentaţi operatorii economici autorizaţi perntru eliminarea prin incinerare a
deşeurilor medicale la 04 martie 2011
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
90 CONFIDENTIAL
Tabelul 14 Operatorii economici autorizaţi pentru eliminarea prin incinerare a
deşeurilor la 04 martie 2011
Nr.crt
OPERATORUL ECONOMIC
(adresa, tel., fax., e-mail, persoana de contact)
AUTORIZAŢIE DE MEDIU
(numar valabilitate)
1
S.C. AVAND S.R.L.
jud. Iasi, loc. Iasi, Str. Saulescu, nr.13
amplasament
str. Trei Fantani, Iasi, jud.Iasi
Telefon: 0332.800.888
Fax: 0332.800.777
Email: [email protected], [email protected]
AUTORIZATIE INTEGRATA DE MEDIU
25/11.12.2007, valabila pana la 11.12.2017.
2
Compania Nationala Administratia Porturilor
Maritime Constanta SA tel. 0241.611540,
0241.619512 e-mail:[email protected]
AUTORIZATIE DE MEDIU
NR.729/21.12.2006, valabila pana la
21.12.2011.
3
S.C. ECO FIRE SISTEMS SRL
comuna Lumina, parcela A 314/1/1
CONSTANTA, jud. CONSTANTA
Tel. 0241 760 576
Fax. 0241 760 575
e-mail [email protected]
AUTORIZATIE INTEGRATA DE MEDIU
2/13.02.2009,valabila pana la 12.02.2019.
4
SC GUARDIAN SRL, Craiova, Str. Drumul
industriilor , nr.7, jud.Dolj, Număr telefon:
0251/588770; 0251/461464, Fax: 0251/461464,
Ghinea Dumitru
Amplasament din comuna Işalniţa, str. Mihai
Eminescu, nr. 105 T, Platforma Industrială
Doljchim, [email protected], tel:
0744601623, fax: 0251461464
AUTORIZATIE INTEGRATA DE MEDIU
58/15.03.2010, valabila pana la 15.03.2020.
5
SC IF TEHNOLOGII SRL CLUJ
Cluj Napoca, Bulevardul Muncii, nr 16,
tel 0264-403387, fax 0264-415268, e-mail:
persoana de contact Marius Sandor
AUTORIZATIE DE MEDIU
NR.86/21.04.2010, valabila pana la 21.04.2020.
6
SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT SRL
Bucuresti, sectorul 1, Soseaua
Bucuresti/Ploiesti, nr.17, tel. 233 17 62,fax.233
1763, email [email protected], punct de lucru
Bucuresti sectorul 1, Drumul Rudeni/Chitila,
nr.10
Persoana Responsabil Ing. Danescu Tamara-
Doina
AUTORIZATIE INTEGRATA DE MEDIU
NR.40/23.10.2006, valabila pana la 23.10.2016.
7
S.C. MONDECO SRL, Suceava
jud. Suceava, loc. Suceava, str. 22 Decembrie
nr. 27
Locatia activitatii: jud. Suceava, loc. Suceava
,Calea Unirii nr .22
Telefon: 0230/519398
Fax: 0230/519398
Email: [email protected]
AUTORIZATIE INTEGRATA DE MEDIU
Nr. 14/20.07.2007, revizuita la 1/20.07.2009,
valabila pana la 20.07.2017.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
91 CONFIDENTIAL
(continuare)
Nr.crt
OPERATORUL ECONOMIC
(adresa, tel., fax., e-mail, persoana de contact)
AUTORIZAŢIE DE MEDIU
(numar valabilitate)
8
SC PRO AIR CLEAN SA, TIMISOARA,
str.SULINA, NR.6B
tel. 0256-306018,291287
fax: 0256-290918
Dir. Tehnic ; Strambeanu Nicolae
Director tehnic Laurenţiu DEMETROVICI
+40 728 305 544; +40 733 690 770
AUTORIZATIE DE MEDIU NR.
8605/27.11.2006, valabila pana la 27.11.2011.
9
SC SUPERSTAR COM SRL SUCEAVA,
str. Francei, nr.24, loc. Radauti
Tel.: 0230560629
Fax : 0230560629
AUTORIZATIE DE MEDIU Nr.
586/17.12.2008, valabila pana la 17.12.2013.
10
ENVISAN NV BELGIA- SUSCURSALA
PITESTI, comuna OARJA, sat OARJA, NR.786
Bis, jud. ARGES
Tel. 0248/223 313
Fax 0248/223062
AUTORIZATIE INTEGRATA DE MEDIU
Nr. 211/08.11.2010 valabila pana la 07.11.2020.
11
SC ECOBURN SRL PLOIESTI,
str.Democratiei, nr.103, etaj 1, camera 7, jud.
Prahova
Tel. 0373/550044
Fax 0244/525 921
amplasament, comuna Brazi, sat Negoiesti, str.
Piatra Craiului, nr. 13, jud Prahova
AUTORIZATIE INTEGRATA DE MEDIU
Nr. 213/11.01.2011 valabila pana la 10.01.2021.
SURSA: http://www.anpm.ro/articole/incinerare_deseuri-141
S.C. AVAND S.R.L. - IAŞI
Activitate principala, consta in incinerarea deseurilor industriale si spitalicesti periculoase si a
deseurilor provenite din ambalaje intr-o instalatie de tip HOVAL MULTIZON, cu doua cuptoare de
ardere tip GG 24(575 kg/h) si GG 42(1000 kg/h), (http://www.jeag.com), care asigură o capacitate totala
de incinerare de câte 1575 kg/ora.
Componentele incineratorului sunt:
I. Unitatea de incinerare - 2 module, fiecare format din :
1. Camera primară: cuptor de ardere , echipat cu grătar static şi suflantă, în care are loc arderea
deşeurilor periculoase. Temperatura maximă de ardere poate fi păstrată până la 1400ºC . Timpul
de staţionare a desşeurilor în camera primară este de minim 4 secunde. Pentru asigurarea
temperaturii optime de ardere camera principală este dotată cu 2 arzătoare ce funcţionează cu
combustibil gazos în conformitate cu standardele şi normativele europene. Pentru eliminarea
cenuşii de vatra, camera primara este prevazută cu o uşă de evacuare, destinată acestui scop.
2. Camera secundară (termoreactor), formată din mai multe elemente din oţel în formă de cilindru ,
captuşite cu caramidă refractară. În termoreactor sunt trei zone:
- amestecare;
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
92 CONFIDENTIAL
- aprindere;
- ardere completă.
Temperatura de incinerare a gazelor de combustie în termoreactor este de minim 10000C, pentru o
perioadă de minimum 0,5 secunde. Termoreactorul este echipat cu doua arzătoare reglabile care se
pornesc automat în cazul în care se incinereaza deşeuri periculoase cu un conţinut de peste 1% substanţe
organice halogenate şi temperatura gazelor de combustie după ultima injectare de aer scade sub 1100ºC.
În acest caz , pentru asigurarea unui nivel maxim de oxidare, temperatura de 1100ºC se menţine minim 2
secunde.
3. Sistem semiautomat de alimentare a deşeurilor
4. Sistem manual pentru evacuarea cenuşii
5. Sistem de răcire şi epurare a gazelor evacuate
5.1.Schimbatorul de caldură
5.2.Staţia de epurare a gazelor de ardere
5.2.1. Reactor pentru chemisorbţie, pentru separare poluanţilor acizi
5.2.2. Filtru cu jet din materiale textile, pentru separarea particulelor solide.
II. Coş dispersie, aferent fiecărui modul de incinerare
III. Sistemul de monitorizare continuă a noxelor evacuate în aer
IV. Depozitul de deşeuri , compartimentat în scopul:
- depozitării temporare a deşeurilor periculoase;
- depozitării intermediare a deşeurilor tehnologice
- depozitarea materialelor auxiliare necesare în proces
V. Depozitul frigorific – cu un volum de maxim 80 m³, în care se asigură o temperatură
cuprinsă între – 4 si +10 grade Celsius.
Nu pot fi incinerate deşeuri radioactive şi explozibile.
În incinerator se vor arde în principal deşeuri periculoase: deşeurilor speciale industriale şi
spitaliceşti, precum şi deşeurilor provenite din ambalaje contaminate.
Deşeurile nepericuloase vor fi aceptate la incinerare numai în condiţiile în care acestea nu se pot
valorifica.
Cantităţile de deşeuri nu vor depăşi capacitatea nominală de ardere şi vor fi de 500 kg/h la primul
cuptor, respectiv 900 kg/h la al doilea cuptor. Cantitatea maximă cumulată va fi de 1400 kg/h.
Pentru un proces optim de incinerare în instalaţie, se vor respecta urmatoarele debite:
Pentru primul cuptor :
Debit masic minim de deşeuri 250kg/oră la o putere calorică de 42 MJ/Kg
Debit masic maxim de deşeuri 500kg/oră la o putere calorică de 15.5 MJ/kg
Pentru al doilea cuptor:
Debit masic minim de deşeuri 450kg/oră la o putere calorică de 42 MJ/Kg
Debit masic maxim de deşeuri 900kg/oră la o putere calorică de 15.5 MJ/kg
Puterea calorică minimă a amestecului de deşeuri - 4 MJ/kg
Puterea calorică maximă a amestecului de deşeuri - 42 MJ/kg.
Produsul finit obţinut este energia termică care se utilizează pentru încălzirea spaţiilor pe
amplasament.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
93 CONFIDENTIAL
Obligaţii:
Până la recepţia finală a instalaţiei se va determina , conform carţii tehnice a instalaţiei,
conţinutul maxim de poluanţi : PCB, PCP, clor, fluor, sulf, metale grele din sarja supusă
incinerării.
Dozajul cantităţilor de deşeuri în cadrul amestecului de deşeuri pentru incinerat se va
realiza astfel încât să se respecte valorile limită pentru emisii în aer prevăzute de HG nr.
128/2002, cu modificarile ulterioare.
S.C. ECO FIRE SISTEMS SRL- CONSTANŢA
Principala activitate este cea de incinarare, incineratorul având două linii de incinerare. Instalaţia
tehnologică funcţionează în regim discontinuu (1 schimb de 8 ore zilnic). În cadrul programului anual de
reparaţii sunt prevăzute lucrări de revizie, întreţinere şi mentenanţă care necesită oprirea alternativă a
instalaţiilor tehnologice pentru o perioada de aproximativ 15 zile. Principalele utilaje din fluxurile de
fabricaţie sunt următoarele:
1. Linia 1: HP 1250 cu o capacitate de incinerare de 500 kg/h şi 4.200 t/an
2. Linia 2: HP 1500 cu o capacitate de incinerare de 700 kg/h şi 5.880 t/an
Pentru incineratorul tip HP 1500 arderea se face în trei zone de combustie, iar pentru HP 1250 în doua
zone de combustie. Fiecare incinerator este conectat la un sistem de tratare a gazelor de ardere.
Prima faza a procesului de incinerare este arderea fără aer (efect pirolitic), comparabilă cu gazeifierea.
Acest sistem produce gaz de evacuare bogat în CO şi nu în CO2. Se creează astfel un avantaj pentru
arderea secundară a gazelor, CO fiind combustibil. Procesul funcţionează în sistem de autocombustie,
nemaifiind necesari alţi combustibili, în afara de faza de preincălzire sau pornire a instalaţiei, sau în cazul
în care puterea calorica a deşeurilor este sub 2000 kcal/kg. Lipsa aerului în această fază permite
acceptarea unei încărcături de deşeuri eterogene (2000 până la 7000 kcal/kg) fără riscul de supraâncărcare
a cuptorului, a echipamentelor de recuperare a energiei şi a sistemului de tratare a gazelor. Se asigura
astfel un plus de siguranţă în procesarea deşeurilor cu diferite puteri calorice, de la o sarjă la alta. Este
posibilă în acest fel, încărcarea vrac, fără sortare sau mixare prealabila.
Figura 39. Incinerator tip H.P. 1250
SURSA: (http://www.parsianmedical.com/index.htm)
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
94 CONFIDENTIAL
Figura 40. Incinerator tip H.P. 1500
SURSA: (http://www.parsianmedical.com/index.htm)
In cadrul procesului tehnologic de incinerare a deşeurilor nu se utilizează substanţe ori preparate
chimice toxice şi periculoase nici în cadrul procesului propriu zis de incinerare, nici în fazele ulterioare,
de epurare a gazelor arse. În fazele de epurare se generează ca produşi intermediari o serie de substanţe
chimice toxice şi periculoase, însă respectarea parametrilor tehnologici de epurare permit desăvârsirea
proceselor chimice, astfel încât substanţele finale obţinute nu sunt nocive pentru mediu.
Întregul sistem poate fi controlat de către computer, (Sistem P.L.C) şi de asemenea de la distanţă prin
Internet. Instalaţiile de incinerare nu degajă absolut nici un fel de fum sau miros neplăcut.
SC GUARDIAN SRL, - Craiova
Instalaţia are o capacitate totală de incinerare de 950 kg/h, şi cuprinde două unităţi de incinerare destinate
eliminării finale prin tratare termică (incinerare) a deşeurilor periculoase solide şi lichide.
- Modulul I cu capacitatea de incinerare de 550 kg/h;
- Modulul II cu capacitatea de incinerare de 400 kg/h.
Fiecare modul de incinerare se compune din:
- camera primară de combustie prevăzută cu două arzătoare cu gaz metan unde temperatura este de
aproximativ 8500C;
- camera secundară de combustie prevăzută cu două arzătoare cu gaz metan unde temperatura este
mai mare de 11000C, cu un timp de rezidenţă mai mare de 2 secunde;
- zona de post - combustie – este o continuare a camerei secundare de ardere prin care gazele la
temperatura de 11000C, sunt direcţionate către recuperatorul de căldură;
- sistem de răcire şi epurare a gazelor evacuate carte cuprinde: schimbător de căldură, staţie de
tratare a gazelor de ardere, coş de dispersie a gazelor după epurare, coş de avarie (penrtu fiecare modul).
- echipament de moniterizare a emnisiilor din aer.
Modulele I şi II sunt independente din punct de vedere funcţional, fiecare modul fiind dotat cu instalaţie
proprie de epurare a gazelor.
Procesul de incinerare va fi condus în aşa fel încât temperatura gazului de incinerare care se
generează în camera de combustie secundară să rămână cel puţin timp de 2 secunde la temperatura
de 8500C. Dacă se incinerează deşeuri periculoase cu un conţinut de substanţe halogenate organice
(calculate drept cloruri) cu un procent de masa de peste 1% temperatura trebuie să fie de cel puţin
11000C, pentru o perioadă de cel puţin 2 secunde.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
95 CONFIDENTIAL
SC IF TEHNOLOGII SRL - CLUJ
Singurul incinerator pentru deşeuri periculoase din judetul Cluj este incineratorul pentru deşeuri
spitaliceşti S.C. IF TEHNOLOGII S.R.L. cu sediul în municipiul Cluj-Napoca.
Capacitatea nominală a acestui incinerator este de 500 kg/ora.
SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT SRL- BUCUREŞTI
Instalaţia de incinerare cu capacitatea de 680 kg/h, a fost construită de către
firma americană PENNRAM Diversified Manufacturing Corporation – Pennsylvania
(SUA) (http://www.pennram.com/medical.html) şi are urmatoarele componente:
• cameră de combustie primară;
• cameră de combustie secundară;
• alimentator de deşeuri;
• coş de dispersie;
• transportor cenuşă de vatră;
• sistem de epurare a gazelor;
• bazin decantor ape uzate;
• sistem de monitorizare şi control.
Camera de combustie primară este echipată cu un arzator cu flacară de veghe cu GPL şi utilizând drept
combustibil motorina. Camera este prevazută cu o serie de sisteme de protecţie/blocare. Aerul pentru
combustie este preluat de 6 prize de aer, cu un total de 70 guri de aer. Volumul camerei este de
aproximativ 23 m3.
Camera este placată cu caramidă refractară de 12,7 cm grosime ăi izolaţie ceramica de 2,54 cm grosime.
Deschiderea pentru incarcarea cu deşeuri are nurmatoarele dimensiuni:
- laţime: 1,1 m;
- înălţime: 0,76 m.
În interiorul camerei de combustie primară, cenuşa se manevrează cu ajutorul a doua cuve pe role
acţionate hidraulic. Temperatura de incinerare a deşeurilor în camera de combustie primară este de
8500 C.
Camera de combustie primară este prevazută cu injector pentru deşeuri periculoase lichide – furnizat
de firma americană PENNRAM Diversified Manufacturing Corporation – Pennsylvania (SUA).
Camera de combustie secundară este echipată cu două arzătoare cu flacară de veghe pe GPL şi
utilizează drept combustibil motorina pentru iniţierea arderii. Aerul necesar combustiei este asigurat de o
suflantă sub presiune, priza de aer avînd 72 de guri de aer. Deschiderea pentru curăţare este echipată cu o
uşa ce are dimensiunile de 0,76 m x 0,76 m. Dimensiunile camerei de combustie secundară sunt:
- diametrul exterior: 2,15 m;
- lungime: 4,88 m.
Camera este placată cu caramidă refractară de 12,7 cm grosime şi cu o izolaţie ceramică de 2,54 cm
grosime. Temperatura de incinerare a deşeurilor în camera de combustie secundară este de 11000C, pentru
o perioadă de minimum 2 secunde .
S.C. MONDECO SRL - Suceava
Instalaţia de tip MERI FM, cu trei cuptoare de ardere unul tip FM - 6G500, şi două tip Hoval Multizon
GG14 din categoria celor cu vatră fixă şi două camere de combustie asigură o capacitate de incinerare de
câte 500 kg/ora pentru fiecare cuptor. Fiecare linie este prevăzută cu alimentare automată a deşeurilor,
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
96 CONFIDENTIAL
control automat al procesului de ardere, sistem de răcire şi recuperare a căldurii, sistem performant de
extragere a cenuşii şi zgurii, sistem uscat de epurare a gazelor de ardere de tip SARO.
În procesul de incinerare se utilizează ca materii prime deşeuri periculoase şi nepericuloase rezultate din
activităţi industriale, agricole, medicale, comerciale, etc.
Componentele instalaţiei de incinerare:
I. Unitatea de incinerare – 3 module, (un modul MERI FM – 6G500, şi 2 module Hoval Multizon
GG14, fiecare format din:
1. Camera principală; cuptor de ardere, echipat cu grătar static şi suflantă, în care are loc arderea
deşeurilor periculoase. Pentru asigurarea temperaturii optime de ardere camera principală este dotată cu 4
arzatoare Weishaupt cu nivel redus de NOx.
2. Camera secundara; (post-combustie termica), în care are loc arderea gazelor rezultate din
camera principală, formată din:
- vatra fierbinte încalzită pe dedesupt
- 2 arzatoare Weishaupt cu nivel redus de NOx, care se pornesc automat când temperatura gazelor
de combustie dupa ultima injectare de aer scade sub 850 sau 1100 grade Celsius
- conducte de legatură
- cos de avarie
Temperatura de incinerare a deşeurilor în camera de combustie secundară este de 1100 °C, pentru
o perioadă de minimum 2 secunde .
3. Sistem automat de alimentare a deşeurilor
4. Sistem automat pentru evacuarea cenuşii
5. Sistem de răcire şi epurare a gazelor evacuate
5.1. Schimbătorul de caldură
5.2. Staţia de epurare a gazelor de ardere
5.2.1. Reactor pentru chemisorbţie , pentru separarea poluanţilor acizi
5.2.2. Filtru cu jet din materiale textile, pentru separarea particulelor solide , dotat cu modul
catalitic DENOx
II. Coş dispersie , comun celor trei module
III. Sistemul de monitorizare continua a noxelor evacuate în aer
IV. Depozitul de deşeuri , compartimentat în scopul:
- depozitării temporare a deşeurilor periculoase - depozitării intermediare a deşeurilor tehnologice
- depozitarea materialelor auxiliare necesare în proces
V. Depozitul frigorific – cu un volum de 50 m³, în care se asigură o temperatura reglabilă de până la -25 ºC.
Camera frigorifică – INCOLD – pentru depozitarea deşeurilor uşor degradabile la temperatură, în
caz de avarie a instalaţiei de incinerare.
SC PRO AIR CLEAN SA - TIMIŞOARA
Instalaţia are o capacitate totală de incinerare de 23.000 t/an, respectiv 2880 kg/oră, şi a fost
realizată în scopul eliminării finale prin metoda incinerării (tratare termică), a deşeurilor spitaliceşti,
industriale oericuloase şi a deşeurilor provenite din ambalaje contaminate.
Descrierea instalaţiei şi fluxului tehnologic
Instalaţia de incinerare tip BIC System Belogia (http://www.bic.be/) are capacitatea totală de
incinerare de 23.000 t/an, respectiv 2880 kg/oră şi este formată din: cuptor rotativ (cameră primară de
combustie), un afterburner (cameră secundară de combustie) prevăzute cu două arzătoare plus 1 de
rezervă pentru fiecare cameră) alimentate cu combustibil convenţional (GPL), conectat la un sistem de
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
97 CONFIDENTIAL
control al poluării aerului, toate fiind controlate şi monitorizate. Fluxul tehnologic de incinerare va fi
compus din: depozitarea temporară, a deşeurilor şi pregătire şarjelor pentru incinerare; alimentarea
cuptorulzui cu deşeuri; arderea primară; arderea secundară; răcirea şi recuperarea energiei termice;
epurarea gazelor rezultate şi evacuarea în atmosferă; evacuarea cenuşii; controlul automat al parametrilor
de operare; monitorizarea emisiilor.
Cuptorul rotativ
Incineratorul este un cuptor rotativ pentru arderea deşeurilor, cu un diametru de 3 m şi lungimea
de 16 m. Cuptorul rotativ este robust şi poate incinera aproape orice tip de deşeu, indiferent de tipul şi
compoziţia chimică a acestuia. Cuptorul rotativ constă dintr-un vas cilindric uşor înclinat faţă de
orizontală, unghiul de înclinare faţă de orizontală este de cca. 2-40. deşeul este transportat prin cuptor
gravitaţional, în timpul rotirii lui. Injecţia directă se foloseşte în cazul deşeurilor lichide, gazoase sau
păstoase (pompabile). Cuptorul rotativ este echipat cu un arzător combinat cu o putere de 3.200 kw. De
asemenea este prevăzut cu un arzător auxiliar de aceiaşi putere. Arzătorul combinat este capabil să ardă
deşeuri gazoase, uleioase, sau lichide. Vaporizarea poate fi realizată de către abur sau aer comprimat.
Timpul de retenţie a metriilor prime în cuptor este determinat de către unghiul cu orizontala a vasului şi
de către rotaţie: pentru atingerea unei arderi optime a deşeului este necesar un timp de retenţie de 30-90
minute. Zgura rezultată este evacuată cu un echipament special, şi se depozitează în containere şi este
evacuată pentru depozitare finală la depozitul pentru deşeuri periculoase aflat în imediata vecinătate.
Cuptorul roatativ poate arde deşeuri solide, lichide, gazoase şi nămoluri de la epurarea apelor. Materialele
solide sunt alimentate printr-un dispozitiv ne-rotativ; deşeurile lichide sunt injectate direct în cuptor prin
nişte ajutaje; deşeurile pompabile şi nămolurile sunt introduse în cuptor prin intermediul unui tub răcit cu
apă. Incineratorul este dotat cu un sistem automat de îndepărtare a cenuşii, care este capabil să
funcţioneze continuu timp de 24 ore/zi. Rotaţia cuptorului este de 1 rot. La 9 minute. Aceasta poate fi
schimbată prin modificarea frecvenţei motorului. Temperatura în camera primară este de aprox. 9000C. În
cuptorul rotativ, în vederea topirii sedimentelor de nămol, temperatura ajunge uneori la 12000C sau
13000C. În vederea pornirii arderii, se foloseşte gazul natural şi/sau GPL până la atingerea temperaturii de
8500C.
În vederea creşterii capacităţii de epurare a gazelor reziduale evacuate în atmosferă (în special
dioxine, şi furani), este adăugată şi o cameră de post-combustie. Se efectuează aprinderi suplimentare,
folosind deşeuri lichide sau combustibil, pentru a menţine temperatura necesară unei arderi complete a
gazelor şi distrugerii deşeului incinerat. Temperatura este mai mare de 11000C, cu un timp de retenţie mai
mare de 2 secunde, în condiţii ce permit amestecarea adecvată în camera de port-combustie. Camera de
post-combustie (afterburner) este cilindrică şi are dimensiunile de 15 m x 10 m. Este dotată cu două
arzătoare (unul auxiliar).
SC SUPERSTAR COM SRL - SUCEAVA
SC SUPERSTAR COM SRL este o IMM, care deţine un incinerator ce respectă reglementările
de mediu în vogoare, pentru tratarea deşeurilor periculoase, inclusiv a deşurilor din carne. Incineratorul
este localizat în Rădăuţi şi are o secţiune specială pentru tratarea gazelor, ce controleaza şi minimizează
riscul emisiilor gazoase periculoase.
Unitatea deţine toate autorizaţiile şi documentele ce ii permit colectarea, transportul în condiţii de
siguranţă şi procesarea deşeurilor periculoase provenite din diferite surse (industrie, spitale etc),
incineratorul din Radauţi fiind utilizat pentru o zonă largă din N-E României. În prezent unitatea
furnizează astfel de servicii nu numai pentru companii din judetul Suceava ci şi pentru judeţele adiacente.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
98 CONFIDENTIAL
ENVISAN NV BELGIA- SUCURSALA PITESTI
Envisan NV este un contractant în protectia mediului din Belgia, (http://www.envisan.com) care
se extinde rapid, este parte din grupul Jan De Nul, specilaizat în construcţii civile şi în dragări în toată
lumea.
Envisan este calificată şi are experienţă în tehnologii în ceea ce priveşte protecâia mediului cum ar
fi dragări, construirea şi reabilitarea gropilot ecologice şi remedierea şi dezvoltarea staţiilor contaminate,
lagune poluate cu hidrocarburi şi uzine de gaz scoase din funcţiune.
Începând ca o companie specializată în sol şi tratarea apelor subterane, s-a extins treptatîintr-o
companie cu experienâă globaă a tehnoogiilor ecolgice.
Envisan NV Belgia- suscursala Piteşti desfăşoară activităţi şi servicii de decontaminate utilizând
tehnologii de incinerare bioremediere şi tratare ape uzate şi deţine instalaţii pentru valorificarea sau
eliminarea deşeurilor periculoase având o capacitate mai mare de 10 t/zi.
SC ECOBURN SRL – PLOIESTI
ECO BURN (http://www.ecoburn.ro) - servicii ecologice de incinerare la standarde
europene
ECO BURN, compania care a investit 5 milioane euro în incineratorul de deşeuri medicale
localizat în Parcul Industrial Brazi inaugurat în 2011. Investiţia de peste 5 milioane euro aparţine
societăţii ECO BURN, care face parte din grupul de firme URBAN ICIM.
ECO BURN este o companie specializată în servicii ecologice de incinerare care îşi propune să contribuie
la protejarea mediului ambiant printr-un management eficient al deşeurilor, în conformitate cu cerinţele
legale.
FIRMA este implicată în activitatea de colectare, transport, depozitare temporară şi eliminare
finală prin incinerare a unei game largi de deşeuri medicale şi industriale periculoase şi nepericuloase.
Aceste activităţi au la bază AUTORIZAŢIA INTEGRATĂ DE MEDIU NR. 213/11.01.2011 şi se
încadrează în normele ISO 9001, ISO 14001 şi ISO 18001 în vederea asigurării unui nivel ridicat al
serviciilor oferite clienţilor noştri.
Compania oferă clienţilor o tehnologie modernă, o instalaţie de ultimă generaţie, conform standardelor
din domeniul protecţiei mediului.
INCINERATORUL ECOLOGIC este unul din cele mai mari din România, fiind un proiect
prins în Planul Judeţean de Gestiune al deşeurilor Prahova. Instalaţia realizează monitorizarea continuă a
parametrilor emisiilor, controlând în permanenţă încadrarea acestora în limitele legale impuse.
ECHIPAMENTUL este complet automatizat şi prevăzut cu dispozitive de blocare şi întrerupere a fluxului
tehnologic în cazul depăşirii parametrilor de mediu sau al disfuncţionalităţilor de operare. INSTALAŢIA
de INCINERARE este prevazută cu alimentare automată şi cu alte opţiuni, incluzând evacuarea automată
a cenuşii, precum şi un sistem de control al poluării conform standardelor româneşti şi europene.
Compania pune la dispoziţie tuturor producătorilor de deşeuri periculoase şi nepericuloase
următoarele servicii:
CONSILIERE ÎN DOMENIUL MANAGEMENTULUI DEŞEURILOR.
Societatea dispune de un colectiv bine pregătit, care asigură gestionarea deşeurilor periculoase şi
nepericuloase conform Legii 426/2001, atât înainte, cât şi după eliminarea finală a acestora.
FURNIZARE AMBALAJE.
Ambalajele pot fi puse la dispoziţia clienţilor în funcţie de solicitările acestora, în diferite forme şi mărimi.
DEPOZITARE DEŞEURI.
S.C. ECO BURN S.R.L. dispune de spaţii de depozitare amenajate separat pe categorii de deşeuri,
atât pentru cele medicale, cât şi pentru cele industriale. Depozitarea se realizează controlat, conform H.G.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
99 CONFIDENTIAL
349/2005 privind depozitarea deşeurilor şi Ordinului 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale.
ASIGURAREA TRANSPORTULUI.
Asigură transportul deşeurilor din orice regiune conform HG 1061/2008 privind transportul
deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României.
SERVICII DE INCINERARE.
Instalaţia de incinerare a fost proiectată în scopul colectării şi incinerării deşeurilor medicale,
industriale periculoase şi nepericuloase utilizând cele mai bune tehnici disponibile, în condiţiile asigurării
protecţiei mediului înconjurător şi a sănătăţii populaţiei, conform legilor aplicabile în domeniul protecţiei
mediului
II) DEPOZITAREA ÎN DEPOZITUL DE DEŞEURI
Înainte de a fi depozitate în depozite, deşeuri medicale infecţioase trebuie netralizate prin metode
alternative.
Metodele non-incinerative (alternative) utilizate în România sunt metodele termice la temperaturi
scăzute prin căldură umedă (abur) sau căldură uscată (fără abur). Procesele termice la temperaturi scăzute
(sterilizarea termică) utilizează energia termică pentru decontaminarea deşeurilor periculoase fără să
producă modificări chimice, neavând loc procese de piroliză sau de combustie.
În tabelul 15 sunt prezentaţi operatorii economici autorizaţi pentru eliminarea prin sterilizare
termică - autoclavare a deşeurilor medicale la 01 august 2011
Tabelul 15 operatorii economici autorizaţi prntru eliminarea preliminară (sterilizare termică-autoclavare)
a deşeurilor medicale la 01 august 2011
Nr.crt Judeţ OPERATORUL ECONOMIC
(adresa, tel., fax., e-mail, persoana de contact)
AUTORIZAŢIE DE MEDIU
(numar valabilitate)
1 Arad
S.C. ALVI SERV S.R.L.:
sediul: Arad, str. Bradului nr. 63
punct de lucru: Arad, Zona CET, FN,
Persoana de contact: Moraru Alexandru,
tel. 0740010106, fax: 276856
Autorizaţie de mediu nr.
7879/24.07.2007,
valabilitate: 23.07.2012
2 Braşov
L.G.PROD SRL Brasov,Str.Aurel Vlaicu nr.26-
,Tel.0268/428181,Fax.0268/333731 Punct de Lucru
Ghimbav Str.Fagarasului nr.44 -Director Carmen
Grigoras 0730 325252
Autorizaţie de mediu nr.
7879/24.07.2007,
valabilitate: 23.07.2012
3 Bucureşti
S.C. MEDICAL WASTE S.R.L. Bd. Preciziei nr.
40 A, sector 6, Bucuresti,
Tel 0727 777 252; 0733696299,Fax 021
3517982,Oasa Petrica
Autorizatie de mediu nr. 254 din
13.09.2005,
valabila pana la 13.09.2006,
prelungita 4 ani din data de 13.09.2005,
valabilitate: 13.09.2010
4 Dolj
SC SIGMAFLEX SRL Craiova, cartier Brazda lui
Novac, bl. 7, sc. 2, ap. 3, CUI 16689921, persoana
de contact Viorel Nicolae, punct de lucru Calea
Severinului, nr. 60, tel 0251/415248
Autorizatie de mediu nr.
239/31.12.2008,
valabilitate: 5 ani
5
Ilfov
(sterilizare prin
căldură uscată
fără abur)
SC Stericare Romania SRL
Com Jilava, str. Soseaua Giurgiului
nr. 5, jud. Ilfov, tel/fax4570975/4570699
Autorizatie de mediu nr. 115/2.04.2007
valabilitate:27.05.2010
6 Maramureş
AF DRAGOS STANA ,sediu: Baia Mare, str.
Izlazului nr. 7, Punct de neutralizare deseuri
medicale.Baia Mare, str.Izlazului nr.7,
tel.0745269909
Autorizatie de mediu nr.07-138 din
25.05.2007,
valabilitate: 25.05.2012
7 Sibiu
SC ECOSERV TRANS SRL, Sibiu,B-dul Mihai
Viteazu, nr. 1, ap.5,
tel:0374009697,fax:0269214484 pers. de
contact:Ovidiu Teodorescu, mobil: 0751306406
Autorizatie de mediu
nr.478/27.10.2008,
valabilitate: 27.10.2013
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
100 CONFIDENTIAL
Medicii din spitalele dotate cu echipamente de neutralizare prin autoclavare mărturisesc că această
metodă este mai avantajoasă pentru spitale. Potrivit cadrelor medicale, marele avantaj al sistemelor de
neutralizare prin autoclavare este că acesta nu poluează mediul şi nu prezintă pericol pentru sănătatea
personalului operator, sunt uşor de întreţinut şi de manevrat. Nu este nevoie de măsuri speciale pentru
utilizarea şi operarea sistemelor de neutralizare prin autoclavare. Astfel, personalul se poate ocupa de alte
activităţi, în timp ce aparatul „îşi face datoria”. Această metodă de neutralizare a deşeurilor medicale
presupune costuri de operare şi cheltuieli mici şi în ceea ce priveşte consumabilele. De asemenea, se
reduc la zero cheltuielile cu transportul către firmele de colectare. Nu în ultimul rând, se elimină riscul
răspândiri diverselor epidemii, acest procedeu – autoclavarea – fiind utilizat şi în instalaţiile de sterilizare
din secţiile din spitale.
Instalaţiile de neutralizare prin autoclavare au fost achiziţionate de la un producător din România – ITM
Amiro SA (http://www.itm-amiro.ro/) – unicul producător de instalaţii de sterilizare tip ISM şi de
instalaţii de neutralizare a deşeurilor medicale periculoase prin autoclavare.
Sterilizare termică cu căldură umeda (abur) – autoclavarea
Este procedeu de neutralizare utilizat pentru tratarea deşeurilor infecţioase rezultate din activitatea
medicală (exceptând deşeuri anatomo-patologige şi părţi anatomice). În Bucureşti există o staţie de tratare
deşeuri medicale prin sterilizare termică – autoclavare S.C. MEDICAL WASTE S.R.L, după o
tehnologie ce prevede mai multe etape: colectarea pe categorii a deşeurilor, în recipienţi speciali,
preluarea şi transportul la staţia de tratare, neutralizarea prin sterilizare cu abur, tocarea resturilor şi
transportul lor la locurile special amenajate. Staţia are o capacitate de prelucrare de 500 kg/h (circa 12
tone/zi). Ea va putea trata deşeurile de la toate spitalele din Bucureşti, precum şi de pe o rază de 200 km
din împrejurimi, la un cost de aproximativ 1 euro/kg.
Figura 41. Vedere autoclavă pentru sterilizare cu abur de la S.C. MEDICAL WASTE S.R.L.
Bd. Preciziei nr. 40 A, sector 6, Bucuresti., furnizor Mark-Costello Company: http://www.mark-costello.com
Deşeurile medicale periculoase tratate prin sterilizare termică sunt supuse unor operaţiuni de
procesare mecanică (mărunţire, tocare, compactare, etc).
Neutralizarea prin sterilizare termică (autoclavarea), se realizeazăla temperaturi cuprinse între 121
grade Celsius şi 147 grade Celsius.
Materialul rezultat poate fi transport la rampa de gunoaie ca deşeu asimilabil celor urbane sau pentru
"recuperare" în instalaţii de gazeificare a conţinutului său superior energetic (7000 kcal x kg). Având în
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
101 CONFIDENTIAL
vedere că în unităţile spitaliceşti se generează permanent deşeuri medicale periculoase, neutralizarea şi
eliminarea acestora implică cheltuieli permanente. Astfel, un spital de capacitate medie cheltuieşte anual
circa 40.000-50.000 de euro activităţile de preluare, de către firmele de colectare, a deşeurilor medicale
periculoase, altele decât cele anatomo-patologice şi părţi anatomice. Achiziţia de către spitale a unui
echipament propriu de neutralizat deşeuri medicale periculoase, altele decât cele anatomo-patologice, prin
sterilizare termică (autoclavare) se poate face cu circa 50.000 de euro. Ca urmare, după primul an de
utilizare, echipamentul se amortizează, iar începând cu cel de al doilea an, spitalele nu mai trebuie să
aloce pentru neutralizarea şi eliminarea deşeurilor medicale periculoase (altele decât cele anatomo-
patologice) decât sume foarte mici, practic plătesc doar curentul electric, restul până la 40.000-50.000
euro putând fi folosiţi în alte scopuri: medicamente, salarii, investiţii etc.
Sterilizare termică cu căldură uscată (fără abur)
În românia există o instalaţie de sterilizare termică uscată (fără abur) Stericare Jilava – Ilfov, cu cea
mai mare capacitate de procesare a deşeurilor medicale de 2 tone/oră. Stericare România face parte din
Stericare BV Olanda, înfiinţată în anul 2002 şi are toate avizele de funcţionare, fiind monitorizată de trei
instituţii autorizate în evaluarea nivelului septic şi a emisiilor. Stericare colectează şi sterilizează toate
categoriile de deşeuri infecţioase cu excepţia ţesuturilor umane, farmaceuticelor şi a produselor
radioactive prin tehnologia HDS (Heat Disinfection System). Deşeurile medicale colectate sunt stocate
în recipienţi avizaţi de normele în vigoare (carton şi plastic), care ulterior sunt distruşi în timpul
procesării. Mai întâi deşeurile sunt mărunţite şi apoi sterilizate uscat la temperaturi de peste 1500C.
Resturile sunt răcite şi compactate, fiind apoi depuse în siguranţă în depozitele ecologice. Întreg
procesul de prelucrare semiautomată a deşeurilor este monitorizat şi controlat cu ajutorul unui sistem
complet informatizat.
Figura 42 Vedere instalaţie de tratare deşeuri medicale prin căldură uscată tehnologia HDS (Heat Disinfection
System) – STERICARE JILAVA - ROMÂNIA
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
102 CONFIDENTIAL
4. PROBLEME ÎNTÂMPINATE.
Întârzieri în organizarea grupurilor de lucru din cauza programelor aglomerate ale persoanelor
cheie a dus la o uşoară întârziere la nivel naţional, regional şi local. Apreciem că această întârziere nu va
avea urmări negative asupra derulării proiectului
5. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Concluzii :
Studiile prezentate în raportul de activitate au urmărit realizarea activităţilor din planul de realizare
a proiectului şi anume:
Analiza legislaţiei la nivel naţional (România) şi european privind managementul deşeurilor
medicale
Clasificarea deşeurilor; surse majore de provenienţă a acestora
Metode de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel naţional şi european
Analiza privind aspectele tehnologice, economice şi de mediu a noii metode propuse de
tratare a deşeurilor medicale
Principiile de bază ale programelor de acţiune din cadrul politicii de mediu a Uniunii Europene
privind activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt următoarele:
principiul protecţiei resurselor
principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC (“Cele mai bune
tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”)
principiul prevenirii
principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al
responsabilităţii utilizatorului
principiul substituţiei
principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei
principiul subsidiarităţii, corelat si cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei
principiul integrării
Principiile generale ale gestionării deşeurilor sunt concentrate în aşa numita „ierarhizare a
gestionării deşeurilor care constă în:
Prevenire/minimizare generare deşeuri, cea mai importantă măsură pentru reducerea
nocivităţii lor,
Reutilizare/reciclare deşeuri
Valorificare energetică deşeuri
Eliminare deşeuri
În concordanţă cu prevederile legale din România şi UE, este necesară elaborarea de planuri şi
politici, ţinând seama de ierarhia recomandată: prevenire, pregătire pentru reutilizare, reciclare,
alte modalităţi de valorificare (ex. energetic), eliminare.
Planurile şi politicile privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale trebuie integrate în
planul de management al spitalului şi în educarea de rutină a personalului, pregătirea continuă şi
procesele de evaluare a sistemelor şi personalului.
Separarea deşeurilor periculoase trebuie să fie primul obiectiv, în scopul reducerii volumului de
deşeuri periculoase.
Riscurile profesionale trebuie să fie reduse prin educaţie, pregătire şi echipament de protecţie a
personalului.
Este obligatoriu un sistem de management al obiectelor ascuţite.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
103 CONFIDENTIAL
După evaluarea riscului, sunt obligatorii sistemele sigure de colectare şi transport, pentru evitarea
riscurilor profesionale, a riscurilor pentru populaţia generală şi pentru mediu.
Investiţiile în tehnologii certificate pentru tratarea şi depozitarea deşeurilor, ecologice şi cost
eficiente este cea mai bună opţiune pentru evitarea incinerării şi poluării mediului.
Este necesară standardizarea evaluării echipamentelor alternative de tratare la nivelul UE şi la
nivel naţional.
S-a analizat stadiul transpunerii în legislaţia naţională a directivelor UE aplicabile proiectului cum
ar fi:
Reglementări privind gestionarea deşeurilor
Reglementări privind eliminarea deşeurilor
o Depozitarea deşeurilor
o Incinerarea deşeurilor
Reglementări privind transferurile deşeurilor
Legislaţia specifică privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală
Legislaţii conexe activităţii medicale
Pentru definirea şi clasificarea deşeurilor medicale la nivel naţional, regional şi local sunt
disponibile definiţii ale UE şi OMS.
Deşeurile rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile
sanitare conform Listei cuprinzând deşeurile, aprobată prin Hotărârea nr. 856 din 16 august 2002
se clasifică în:
deşeuri nepericuloase
o 18 01 01 Obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03*)
o 18 01 02 Fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (cu
excepţia 18 01 03*)
o 18 01 04 Deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale
privind prevenirea infecţiilor (de ex: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrăcăminte
disponibilă, scutece)
o 18 01 07 Chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06*
o 18 01 09 Medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08*
Deşeuri periculoase
o 18 01 03* Deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind
prevenirea infecţiilor
o 18 01 06* Chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase
o 18 01 08* Medicamente citotoxice şi citostatice
o 18 01 10* Deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice
Sursele principale care generează deşeuri medicale sunt prezentate la articolul 4 din Normele
Tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale, Norme aprobate prin Ordinul
Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr.219/2002 din 01.04.2002 clasificate în :
o producători mari: Spitale judeţene şi municipale, Clinici universitare, Institute de
cercetare medicală şi farmaceutică, Agenţia Naţională a Medicamentului, Institute de
medicină legală, Serviciile judeţene de medicină legală, Unităţile preclinice din universităţile
şi facultăţile de medicină şi farmacie, Unităţile de producţie, depozitare şi păstrare a
medicamentelor şi a produselor biologice
o producători medii: Centrele de diagnostic şi tratament, Centrele de transfuzii, Centrele de
recoltare şi conservare a sângelui, Laboratoarele, Serviciile de prosectură ale spitalelor,
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
104 CONFIDENTIAL
Spitalele de pneumologie, Cabinetele medicale de orice specialitate şi cabinetele
stomatologice, Spitalele şi clinicile particulare
o producători mici: Laboratoarele de tehnică dentară, Laboratoare de sănătate mentală,
Spitalele de bolnavi psihici cronici, Spitalele de recuperare, Bazele de tratament balnear,
Sălile de pregătire a cadavrelor din cadrul serviciilor funerare, Centrele de plasament,
Centrele de îngrijire şi asistenţă, Cabinetele medicale din instituţii, întreprinderi, şcoli, licee,
grădiniţe, Cabinetele pentru realizarea tatuajelor, Centrele pentru tratamente
cosmetice/înfrumuseţare, Unităţile farmaceutice – farmacii, drogherii, Centrele de optică
medicală, Centrele de acupunctură
Cantitatea de deşeuri medicale periculoase generate în perioada 2007-2010 conform Raportului
anual - Starea factorilor de mediu în România, 2010 cap. 6 Managementul deşeurilor, şi a Institutul de
Sănătate Publică Bucureşti, este prezentată în tabelul 16:
Tabel 16 cantităţi deşeuri medicale
Anul Valori medii
(tone/ani)
2007 14.080
2008 12.918
2009 11.862
2010 10.669
Datele statistice arată o diminuare cantitativă a deşeurilor periculoase în anul 2010 comparativ cu
anul 2007- 2009, fapt care demonstrează un management corect al deşeurilor medicale în România.
Eliminarea deşeurilor medicale se poate face prin:
Incinerare;
Depozitare în depozitul de deşeuri;
La nivelul unităţii sanitare deşeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare prin
metode alternative, cum ar fi: autoclavare, dezinfecţie chimică, dezinfecţie cu microunde, încapsulare,
iradiere, înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.
Includerea în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale.
Deşeurile asimilabile celor menajere nu necesită tratamente speciale şi se includ în ciclul de
eliminare a deşeurilor municipale. Excepţie fac resturile alimentare provenite din spitalele de boli
contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate.
Incinerarea ca metodă de eliminare finală a deşeurilor medicale periculoase trebuie să respecte
normele şi standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele
secundare rezultate din procesul de incinerare.
În spaţiile largi, puţin populate (ex. Australia) este normal să se acumuleze în mari concentrări de deşeuri
(landfills – gropi ecologice), dar în spaţii dens populate, cu suprafaţă mică (Japonia, de exemplu)
incinerarea este metoda tradiţională şi actuală.
Incinerarea presupune distrugerea prin ardere simplă şi se aplică pe scară mică la fel de mult ca şi
pe scară largă (fiind obligatorie în anumite situaţii- deşeuri biologice medicale, de exemplu). Este o
metodă energofagă, neeficientă (distruge materii prime valoroase etc.), risipitoare (se pierd cantităţi mari
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
105 CONFIDENTIAL
de energie termică) şi poluantă (generează produse toxice). În ţările dezvoltate se extinde formula
incineratoarelor cu plasmă, unde se recuperează unele materii rezultate după ardere.
Depozitare în depozitul de deşeuri - înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de
deşeuri, deşeurile medicale periculoase trebuie supuse tratamentelor de neutralizare prin metode
alternative (necombustibile).
Dintre metodele alternative (necombustibile)sterilizarea cu abur şi microunde sunt cele mai
utilizate metode necombustibile, putând fi utilizate atât la sursă, cât şi pe un amplasament de tratare.
Aceaste metode pot trata numeroase tipuri de deşeuri medicale.
Pentru anumite instalaţii, poate fi funcţională combinaţia între diferite metode de neutralizare
folosite pentru neutralizarea microorganismelor (de exemplu, chimic/termic sau chimic/iradiere). Pe lângă
metoda de tratare, pot exista de asemenea şi măcinare mecanică introdusă înainte, în timpul sau la
sfârşitul procesului de tratare. Procesul prin care deşeurile medicale sunt tratate va influenţa selectarea
indicatorilor biologici şi fizici folosiţi în procesele de testare şi de validare.
Nu toate instalaţiile pot trata toată gama de deşeuri periculoase medicale provenite de la unităţile
sanitare. Deşeurile înţepătoare – tăietoare, materialele contaminat cu sânge şi fluide biologice, şi
deşeurile infecţioase moi (tifon, bandaje, draperii, halate, lenjerie de pat, etc) se pot trata în toate
instalaţiile precizate în referatul de faţă, cu excepţia instalaţiilor de tratare prin metode biologice, care
tratează numai părţi organice provenite de la animale.
Nici o instalaţie nu tratează echipamente care conţin mercur şi deşeuri radiologice. Deşeurile
radiologice de nivel scăzut sunt tratate doar de instalaţii de piroliză prin plasmă, instalaţii ce tratează o
gama largă de deşeuri medicale cu nivel scăzut de emisii. Pentru a neutraliza efectul negativ al mercurului
sau cadmiului, echipamentele ce conţin metale grele se pot încapsula. Anumite deşeuri prezintă
caracteristici extrem de periculoase şi au un carater special în tratarea lor.
Tipurile de deşeuri tratate depind şi de genul instalaţiei. Acestea sunt proiectate fie pentru utilizare
regională, cu capacităţi mari de tratare, fie pentru utilizare locală, la locul de producere a deşeurilor
medicale. În tabelul de mai jos se poate observa care instalaţii se amplasează în spitale şi care instalaţii
pot prelua deşeuri din mai multe regiuni.
Locul de amplasare al instalaţiilor
Amplasare Tip instalaţie
La locul de
producere al
deşeurilor medicale
Autoclavă (ex. autoclave de capacităţi mici, vidare/tocare,
amestecare, tratare cu abur, uscare/compactare
Microunde
Dezinfectare mecano-chimică
Locaţie centrală
(preia deşeuri din
mai multe surse)
Autoclavă (capacităţi mari)
piroliză
Iradiere
Insatlaţii de tratare biologică
Factorii care trebuie luaţi în considerare în selectarea unei tehnologii alternative:
I. Inactivitatea microbiană;
- Minimă: Nivelul III de dezinfecţie
Inactivarea la un nivel de 6log10 sau mai mare pentru: bacterii vegetative, ciuperci, viruşi
lipofili/hidrofili, paraziţi, şi microbacterii;
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
106 CONFIDENTIAL
Inactivarea la un nivel de 4log10 sau mai mare pentru: spori B. Stearothermophilus şi B.
Subtilis
- Indicatori biologici:
6log10 pentru Microbacterium phlei şi Microbacterium bovis;
4log10 pentru B. Stearothermophilus şi B. Subtilis.
II. Emisii în mediu şi reziduu;
- emisii în aer;
- ape uzate;
- reziduurile solide;
- aerul în spaţiul de lucru,
- altele.
III. Reducerea volumului deşeurilor;
IV. Sănătatea şi securitatea muncii;
V. Capacitate;
VI. Tipuri de deşeuri tratate;
VII. Cerinţe de spaţiu/cerinţe lucrări de montaj;
VIII. Echipamente de securitate şi siguranţă a lucrătorilor în timpul raparaţiilor;
IX. Uşurinţa în utilizare/ cerinţe de training;
XI.Fiabilitate;
XII. Cost.
Indicatori:
1 raport al studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale pentru România,
realizat în 60 copii şi trimis/distribuit către factorii de decizie, autorităţi, personalul
implicat în gestionarea deşeurilor medicale.
Recomandări:
Echipa română a proiectului consideră că concluziile formulate în primele luni ale derulării
Proiectului MEDWASTE prin elaborarea de studii, rapoarte asupra managementului deşeurilor medicale
şi trecerea în revistă a impactului echipamentului inovativ la nivel tehnic şi economic ar putea reprezenta
recomandări valoroase pentru optimizarea managementului şi tratării deşeurilor medicale în ţara noastră
şi implementarea legislaţiei UE transpusă în România prin Legea 211/15.11.2011.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
107 CONFIDENTIAL
BIBLIOGRAFIE
1. McGregor, DB., Partensky, C., Wilbourn, J., Rice, JM.:An IARC evaluation of polychlorinated dibenzo-pdioxins and
polychlorinated dibenzofurans as risk factors in human carcinogenesis. Environ. Health Perspect., 1998,106(2):755-
60.
2. Egeland, G., Sweeney, M., Fingerhut, M., Wille, K., Schnoor, T. Total serum testosterone and gonadotropins in
workers exposed to dioxin. Am. J. Epidemiol., 1994, 139:272-281.
3. Birnbaum, L. Developmental Effects of Dioxins. Environ. Health Perspect., 1995, 103(Suppl 7):89-94.
4. Weisglas-Kuperus, N. Neurodevelopmental, immunological and endocrinological indices of perinatal human exposure
to PCBs and dioxins. Chemosphere, 1998, 37:1845-1853.
5. Sweeney, M., Hornung, R., Wall, D., Fingerhut, M., Halperin, W. Prevalence of diabetes and elevated serum glucose
levels in workers exposed to 2,3,7,8- tetrachlordibenzo-p-dioxin (TCDD). Presented at the 12th International
symposium on Dioxins and Related compounds, Tampere, Finland, 24-28 August 1992.
6. Howard C.V., 2000. Particulate Aerosols, Incinerators and Health, in P. Nicolopoulou-Stamati et.al. (eds.), Health
Impacts of Waste Management Policies, 155-174, Kluwer Academic Publishers, 2000.
7. Giugliano, M., Cernuschi, S., Grosso, M., Miglio, R., and Aloigi, E. PCDD/F mass balance in the flue gas cleaning
units of a MSW incinerator plant. Chemosphere, 2002, 46:1321-1328.
8. Čížek Zdeněk. The problematics of the laboratory evaluation of the medical waste qualities. Waste from health care,
proceedings, BIJO, 2000.
9. Decontaminated waste from many hospitals in Europe, i.e. in Austria and in Czech Republic, is subsequently
incinerated, whereby the real purpose of implementing non-incineration technologies is to eliminate dangerous
persistent organic substances generated by waste incineration.
10. Emmanuel. J, Non-incineration Alternatives to the Treatment of Medical Waste. Presented at the conference
“Environmentally friendly management of medical waste”, Debeli rtič, Slovenia, 12th April 2002.
11. http://onondagapollution.com/, 07.05.2007
12. http://www.burnbarrel.org/, 07.05.2007
13. Vasile Pode. Gospodărirea şi incinerarea deşeurilor, Editura Waldpress Agency, 2004, Timişoara.
14. David H.F. Liu, Béla G. Lipták. Environmental Engineers’ Handbook, Second Edition, Editura Lewis Publishers,
New York, 1997.
15. Baldwin, A., Kristiansen, T., Selection of HCRW Treatement Technologies for Gauteng,
http://www.hjulmandweb.dk/HCRWCD/ Visual%20Presentations/D%20Baldwin.ppt, August 2003.
16. Bara, A., Tratarea deşeurilor medicale infecţioase, revista Green report, 22 august 2007, http://www.green-
report.ro/revista/tratareadeseurilor- medicale-infectioase
17. Cadariu, Arinda, Curea, Oana, Vasiliu, F., Metode de minimizare şi eliminare a deşeurilor medicale periculoase
rezultate din activitatea unităţilor sanitare, publicaţie eleborată în cadrul proiectului Reducerea emisiilor de Poluanţi
Organici Persistenţi şi eficientizarea sistemmului de management al fluxului deşeurilor medicale în Judeţul
Constanţa, ianuarie, 2006
18. Jones, R.H., Portable Solar – powered autoclave, Sydney University, Australia, 2003
http://www.builditsolar.com/Projects/OddProjects/A utoClaveFirstplace_2.pdf
19. Olaru (Popescu), Anişoara, Aspecte privind introducerea de alternative non-incinerare pentru tratarea deşeurilor
provenite din activitatea medicală, proiect de dezertaţie, Universitatea Politehnica din Bucureşti, Facultatea de
Energetică, Bucureşti, 2009 [6] Tyroller, M., Brücke, S., Solar steam sterilizer for rural hospitals, Germany, 2004,
http://images3.wikia.nocookie.net/solarcooking/images/c/cc/Granada06_Michael_Tyrol er.pdf
20. U.S. Congress, Office of Technology Assessment, Finding the Rx for Managing Medical Waste, OTAO- 459,
Washington, DC: U.S. Government Printing Office, September 1990, p. 27 – 40
21. Non – Incineration Medical Waste Treatement Technologies, A resource for Hospital Administrators, Facility
Managers, Health Care Profesionals, Environmental Advocates and Community Members, Health Care Without
Harm, August 2001, www.noharm.org
22. http://www.ecolotec.com/index.html
23. Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului
naţional de gestionare a deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial nr. 954
bis din 18.10.2004.
Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)
108 CONFIDENTIAL
24. „Managementul deşeurilor rezultate din activitatea medicală”, Flanders Environmental and Health Tehnology,
Ministerul Sănătăţii din România şi Institutul de Sănătate Publică Bucureşti
25. Ordinul ministerului sănătăţii şi familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea
deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date
privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul
Oficial nr. 386 din 6 iunie 2002.
26. „Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor – SNGD şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor - PNGD”
Ministerul Mediului şi Pădurilor
27. „Raport anual privind starea mediului ]n România ]n anul 2010” Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului ANPM
– Bucureşti 26.10.2011
28. Anişoara Popescu, Cătălina Iordan „Aspecte strategice ale gestionării deşeurilor medicale” Buletinul AGIR
http://www.agir.ro/buletin/937.pdf
29. Arinda Cadariu „Raport de referinţă – Incinerarea deşeurilor medicale ” Iulie 2005 Proiectul Internaţional de
eliminare a POP, Încurajarea participării active şi efective a societăţii civile în pregătirea implementării Convenţiei
de la Stockholm
30. Anişoara Popescu „Tratarea, prin metode alternative, a deşeurilor periculoase provenite din unităţile sanitare”
Buletinul AGIR http://www.agir.ro/buletin/937.pdf
31. Anişoara Popescu „Aplicarea metodelor statistice pentru analiza deşeurilor periculoase din unităţile sanitare”
Buletinul AGIR http://www.agir.ro/buletin/937.pdf
32. „Gestionarea deşeurilor medicale” Proiect PHARE RO 2006/018-147.03.03 /04.08 Asistenţă tehnică pentru
îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase generate de unităţile sanitare, conform
prevederilor standardelor europene.
33. DIRECTIVE 2008/98/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 19 November 2008
on waste and repealing certain Directives – OJ L312/3
34. European Commission - Being wise with waste: the EU’s approach to waste management , Luxembourg: Publications
Office of the European Union, 2010, ISBN 978-92-79-14297-0, doi 10.2779/93543
35. Henderson DK - Principles and practice of infectious diseases - 4th ed. New York, Churchill Livingstone, 1995.
36. Salkin, I., F - Review of Health Impacts from Microbiological Hazards in Health-Care Wastes - Department of Blood
Safety and Clinical Technology and Department of Protection of the Human Environment - WHO, Geneva 2004
37. Pruss, A., Giroult, E., Rishbrook, P. (Eds) - Safe management of waste from health-care activities – WHO, Geneva,
1999
38. National biosafety guidelines for medical laboratories (Romania) – Ministery of Health, 2005
39. Hyeonjin Park, Keunhwa LeE, Misoon Kim, Jungeun Lee, Seung-Yong Seong, Gwangpyo Ko - Detection and hazard
assessment of pathogenic microorganisms in medical wastes – J. Environ. Sci. Health Part A (2009) 44, 995–1003
40. 9. Organisation Mondiale de la Santé - Programme des Nations Unies pour l’Environnement / SCB - Principes
fondamentaux de la gestion des déchets de soins médicaux
41. 10. http://www.mmediu.ro/legislatie/gestiune_deseuri.htm
42. 11. Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 858/23.09.2005, Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 940/01.09.2005 si al
Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr. 698/10.08.2005 privind aprobarea Criteriilor de evaluare a
echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termica a desurilor rezultate din activitatea medicala
43. 12. Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 21/10.01.2006, Ordinul nr. 1248/1426/2005 al Ministrului Mediului si
Gospodaririi Apelor si al Ministrului Sanatatii pentru modificarea anexei la Ordinul Ministrului Mediului si
Gospodaririi Apelor si al Ministrului Sanatatii nr. 698/940/2005 privind aprobarea Criteriilor de evaluare a
echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termica a desurilor rezultate din activitatea medicala.