PROCESE HIDRODINAMICE
PE
VERSANŢI
ŞI
SUPRAFEŢE CVASIORIZONTALE
Pluviodenudarea
Eroziunea în suprafaţă
RAVENAREA
RELIEFUL FLUVIATIL
Tutore curs: Lect. univ. dr. Marian ENE
RAVENAREA
Agent – apa curgătoare provenită din ploi şi topirea zăpezii concentrată în şuvoaie şi
canale elementare de scurgere.
Forţa – hidrodinamică; curgere turbulentă
Procese – eroziune, transport, acumulare
RAVENAREA
Condiţii de formare:
Climatice – ploi torenţiale pe terenuri lipsite de protecţie;
Versanţi cu lungimi optime care să permită concentrarea apei în şuvoaie
puternice;
Mişcări tectonice pozitive care să menţină un relief înalt;
Antropice – defrişări, desţeleniri, utilizarea agricolă a versanţilor puternic
înclinaţi, suprapăşunat;
Procese favorizante – sufoziune, tasare;
Creşterea duratei şi intensităţii ploii favorizează concentraţia scurgerii în şuvoaie
puternice cu debit şi viteză mare; un rol important îl au materialele din care sunt
constituiţi versanţii; prin cercetări experimentale s-a stabilit că pe rocile cristaline
este necesară o viteză a apei de 16-25 m/sec, pe calcare de 2,5-4,5 m/sec, iar pe
depozite neconsolidate viteza critică este de 0,2-0,3 m/sec;
Şuvoaiele de apă se direcţionează pe reţele hidrografice vechi (văiugi, vâlcele,
depresiuni de tasare şi sufoziune) sau pe drumuri, cărări, brazde;
În comparaţie cu scurgerea în suprafaţă forţa apei creşte foarte mult datorită
canalizării unui volum mare de apă pe o secţiune de scurgere mică; comparativ,
energia cinetică este de 2500 ori mai mare.
Formele eroziunii concentrate
Şanţuri de şiroire (rigole)
Ravene
Torentul – forma elementară a bazinului hidrografic
Aparţin versantului
Şanţuri de şiroire - trecerea de la şiroirea difuză la scurgerea concentrată.
Ravenele – creşterea rigolelor prin concentrarea debitului de scurgere; pe lungimea
versantului, ravenele se pot întrerupe, rezultând ravene discontinui cu evoluţie proprie.
Ravena – rezultă din integrarea rigolelor din lungul versantului şi concentrează şuvoaiele
de pe o suprafaţă mai mare a versantului
Elementele componente ale ravenei:
Vârful ravenei
Canalul de scurgere
Gura ravenei
Aliniamentele critice ale ravenei:
Eroziune regresivă – vârful;
Eroziune laterală – malurile;
Eroziune în adâncime – talvegul.
Stadii de evoluţie:
Stadiul incipient – începe din momentul în care formele eroziunii în adâncime impuse de
şiroaiele şi şuvoaiele de apă nu-şi mai modifică traiectul; acum se formează rigolele
mari.
1. Stadiul de formare a ravenelor discontinui – fiecare formaţiune de eroziune are o
evoluţie proprie în funcţie de parametrii cantitativi ai reliefului (versantului), de
caracteristicile fizico-mecanice ale depozitului superficial, de covorul vegetal şi în
primul rând de volumul de apă ce intră în canalul de scurgere.
2. Stadiul de formare a ravenelor de versant prin integrarea într-o singură formaţiune de
eroziune a scurgerii – acum ravena evoluează faţă de un nivel de bază comun situat la
baza versantului sau în cuprinsul versantului;
3. Stadiul de realizare a profilului de echilibru dinamic – începe odată cu formarea unui
profil longitudinal unitar care să permită transportul în condiţii optime a materialului
provenit din maluri şi de pe versanţi;
- în lungul ravenei se deosebesc trei sectoare: de eroziune, de transport şi de acumulare;
- sectorul de transport (neutru, fără eroziune, fără acumulare) realizează echilibrarea
dintre cele două sectoare extreme în funcţie de variaţia parametrilor hidrodinamici:
Pe fundul sectorului neutru se instalează o pătură aproape continuă de aluviuni
(pavaj hidraulic) care are un rol esenţial în menţinerea echilibrului
Când cantitatea de aluviuni creşte şi depăşeşte capacitatea şi competenţa de
transport, sectorul neutru se deplasează, prin aluvionare, către amonte.
Când energia cinetică a curentului sporeşte, sunt transportate o parte din
aluviunile acumulate, contribuind la descreşterea energiei disponibile pentru
exercitarea proceselor de eroziune;
Sectorul de acumulare, prin conurile de dejecţie depuse succesiv, constituie
baza locală de eroziune a ravenei.
5. Stadiul de stingere a ravenei – se realizează prin acumularea regresivă a conurilor de
dejecţie şi de retragere spre amonte a sectorului neutru (vâlcea, văiugă)
Clasificarea ravenelor (FAO):
După mărime:
Mici – h = 2-5 m, L = < 300 m, S < 50 ha
Medii – h = 5-10 m, L = 300-1000 m, S = 50-
100 ha
Mari – h = >10 m, L = > 1000 m, S = > 100 ha
După stadiul de dezvoltare:
Active
În stadiul incipient (tranziţia rigolă –
ravenă)
În stadiul evoluat (dezvoltare maximă)
Stabilizate
Parţial – cu profil de echilibru dinamic
Total – în stadiul de stingere După gradul de torenţialitate:
Excesiv torenţiale (Qsmax > 320 l/s/ha)
Mijlociu torenţiale (Qsmax = 40-320
l/s/ha)
Netorenţiale (Qsmax < 40 l/s/ha) După poziţia lor faţă de reţeaua
hidrografică:
de versant – nou formate
de vale – reactivează vechi văiugi
TORENTUL
EROZIUNEA TORENŢIALĂ
TORENTUL. EROZIUNEA TORENŢIALĂ
Agent – apa de suprafaţă în scurgere concentrată
Forţa – hidrodinamică; curgere turbulentă
Procese – eroziune, transport, acumulare
Torent – însumare de şiroiri şi şuvoaie de apă ce se concentrează într-un singur canal de
scurgere
— Creşterea duratei şi intensităţii ploii duce la concentrarea scurgerii în şuvoaie
puternice cu debit şi viteză mare;
— Şuvoaiele se direcţionează pe reţele hidrografice incipiente (ravene, văiugi) care
converg către un canal de scurgere unic;
— Scurgerea, care controlează procesele de eroziune, transport şi acumulare, durează
cam tot atât cât durează şi ploaia torenţială
Scurgerea torenţială = concentrarea unui volum mare de apă în lungul unui canal în care,
datorită pantei mari, se scurge cu mare viteză, dispunând de o mare energie morfodinamică;
- Prin extinderea sa depăşeşte limitele stricte ale unui versant organizându-se într-un bazin
hidrografic elementar la care se pot distinge:
Bazinul de recepţie
Canalul de scurgere
Conul de dejecţie.
Aliniamente critice de instabilitate:
Bazinul de recepţie;
Rupturile de pantă din talveg;
Confluenţele.
Marele potenţial morfodinamic al unui
torent este consumat prin două procese:
Eroziune şi transport;
AcumulareaEroziunea torenţială se desfăşoară în tot bazinul torenţial sub cele trei forme de bază:
eroziune regresivă, eroziune laterală şi eroziune în adâncime (lineară), la care se adaugă
eroziunea în suprafaţă la nivelul bazinului de recepţie şi arealul limitrof acestuia.
Eroziunea regresivă este predominantă în bazinul de recepţie al torentului, partea în care
ravenele şi ogaşele, care recepţionează apa provenită din precipitaţii şi scurgerea de pe
versanţi, converg către canalul de scurgere torenţial:
Fiecare vârf de ravenă se prelungeşte regresiv în detrimentul versantului;
Procesul de eroziune regresivă se asociază cu mici prăbuşiri şi alunecări, pe care
apoi le încorporează, lărgind tentacular suprafaţa de recepţie;
Se reîntâlneşte în lungul canalului de scurgere, pe aliniamentele rupturilor de pantă.
Eroziunea laterală – afectează îndeosebi canalul
torenţial.
Eroziunea lineară – este prezentă în toate canalele
de scurgere din bazinul de recepţie şi pe cea mai
mare parte a canalului de scurgere.
Prin toate aceste forme de dislocare a
particulelor şi fragmentelor de rocă se asigură o
mare cantitate de material care este transportat.
Transportul – o parte din forţa hidrodinamică a torentului este consumată în transportul debitului
solid provenit din procese de eroziune proprii sau din materialul transportat de pe versanţi prin
alte procese – eroziiune în suprafaţă, ravene, alunecări de teren
Coeficientul de încărcare cu aluviuni
C = V/Q
V = debitul volumetric total (m3/s)
Q = debitul lichid (m3/s)
După natura şi mărimea debitului solid se pot separa trei categorii de viitură:
Viitură de apă (curent obişnuit de apă)
greutatea volumetrică a curentului = 1,0 – 1,05 t/m3
Viitură de apă cu pietre
greutatea volumetrică a curentului = 1,05 – 1,5 t/m3
curgere turbulentă
foarte des întâlnită în regiuni montane cu versanţi afectaţi de procese de dezagregare
(fragmente de dezagregare) – regim periglaciar, regim arid
transportul se face în suspensie, saltaţie, târâre şi rostogolire
energia curentului este consumată pentru înfrângerea rezistenţei de frecare şi pentru
antrenarea aluviunilor
viteza limită de antrenare:
praf şi mâl (0,005 – 0,05 mm) – 0,19 – 0,25 m/s
nisip fin (0,05 – 0,25 mm) – 0,25 – 0,5 m/s
bolovani mari (150 – 200 mm) – 3,5 – 4,0 m/s
la o pantă de 15º aluviunile ocupă 40 – 50 % din volumul curentului de apă
la o pantă de 35º aluviunile torenţiale ocupă 60 – 65 % din volumul curentului
adaosul de materiale peste valoarea vitezei limită de antrenare determină depuneri în
canalul de scurgere sau la gura de vărsare.
Viitură de noroi
greutatea volumetrică a curentului =
1,2 – 1,8 t/m3
materialul solid se deplasează
împreună cu apa sub forma unei curgeri
vâscoase
Acumularea
în canalele de scurgere
la gura de vărsare – con de
dejecţie (agestru, con torenţial,
proluviu)
Elementele morfometrice ale torentului
Lungimea bazinului (L);
Lăţimea bazinului (l);
Perimetrul (P);
Suprafaţa bazinului (F);
Forma bazinului;
Panta talvegului (it);
Panta medie a versanţilor (iv);
Lungimea medie a versanţilor (lv).
Elementele morfometrice ale torentului
Lungimea bazinului (L);
Lăţimea bazinului (l);
Perimetrul (P);
Suprafaţa bazinului (F);
Forma bazinului;
Panta talvegului (it);
Panta medie a versanţilor (iv);
Lungimea medie a versanţilor (lv).
Coeficientul de formă:
Kf = Lmax/lmax
Kf = Lc/Pc (Indicele lui Gravelius)
Lc = lungimea cumpenei de apă
Pc = perimetrul unui cerc corespunzător cu suprafaţa bazinului hidrografic
Înclinarea medie a versanţilor
iv = 0,1·e·Σc/F (%)
e = echidistanţa dintre curbele de nivel (m)
Σc = suma lungimii curbelor de nivel (km)
F = suprafaţa bazinului (km2)
Lungimea medie a versanţilor
lv = 1000F/1,8(L+Σl) (m)
L, l = lungimea talvegurilor (km)
F = suprafaţa bazinului (km2)
Elemente hidrologice
Q – debit lichid
R – debit solid
V – viteza
Mobilitatea bazinelor torenţiale este determinată de:
suprafaţă, indice de formă, parametrii morfometrici
mod de utilizare – suprafeţe, coeficienţi de participare pe ansamblul bazinului
roca
sedimentare necimentate
sedimentare cimentate
magmatice, cristaline
procese de modelare
alunecări
ravenări – indice de ravenare
Determinarea cantitativă a proceselor
de ravenare şi torenţialitate
a. Determinarea creşterii ravenelor şi
torenţilor prin măsurători repetate
b. Determinarea volumului de material
evacuat
stocarea materialelor în canal prin
baraje sau plase de sârmă
măsurarea volumului conurilor de
dejecţie
Combaterea eroziunii torenţiale
Măsuri agrosilvice
Împiedică organizarea scurgerii pe versanţi
Canale de coastă
Valuri de pământ
Perdele antierozionale
Împăduriri
Măsuri hidrotehnice
Baraje pentru compensarea pantei râpei de obârşie
Compensarea pantei canalului de scurgere prin diferite tipuri de baraje, în funcţie de
mărimea formaţiei de eroziune, debitele lichid şi solid
Cleionaje (nuiele): simple, duble
Fascinaje – snopuri de nuiele
Gabioane – plase de piatră
RELIEFUL FLUVIATIL
PROCESE DE ALBIE
Fluviatil – provine din latinescul fluvius; fluo, fluere = a curge
Relieful fluviatil – rezultatul activităţii apelor curgătoare prin procese de eroziune, transport şi
acumulare permanente, dirijate în lungul unor canale de scurgere.
Spre deosebire de torenţi, au un curs permanent; acţiunea apei este, deci, permanentă;
eficienţa geomorfologică maximă se realizează în timpul viiturilor;
Cursurile fluviatile traversează mari unităţi de relief, iar materialele sunt transportate
până la ocean.
Agentul – apa curgătoare (curentul de apă)
Forţa – hidrodinamică
Factori de condiţionare
Forţa hidrodinamică este determinată de volumul de apă şi viteză.
Cantitatea de energie rezultată este cheltuită (consumată) de râu prin:
Frecarea internă rezultată din vâscozitatea apei şi din turbulenţă;
Frecarea externă faţă de patul albiei şi maluri;
Transportul aluviunilor.
Forţa brută (Fb) – energia totală este în funcţie de debit (Q) şi viteză (V).
Fb = Q·V2
Q = A·V
A = secţiunea udată
deci
EROZIUNE
Forţa netă – energia rămasă disponibilă după consumarea unei părţi din energia brută (Fb) prin
frecarea internă (fi), frecarea externă (fe) şi transport (ft).
Fn = Fb – (fi+fe+ft)
Într-o secţiune a râului pot apare astfel trei posibilităţi:
Fn pozitiv (Fb>Fn) – determină procese de eroziune şi transport
Fn negativ (Fb<Fn) – determină procese de acumulare
Fn = 0 (Fb=Fn) – determină un echilibru dinamic
Forme de curgere în albie ale curentului
Tipurile de curgere sunt determinate de viteza curentului şi distribuirea acesteia în secţiunea
albiei, de forţele de frecare şi de rugozităţile malului şi patului.
Curgere laminară
Curgere turbulentă
Curgerea laminară – se manifestă la viteze scăzute şi în canale drepte.
deplasarea paralelă a şuviţelor de apă în întreaga masă de apă, cu viteză maximă la
suprafaţă şi mai scăzută la fund.
dacă o asemenea curgere ar exista, ca urmare a acceleraţiei gravitaţionale viteza
curentului de apă ar atinge valori deosebit de mari (P. Birot – viteza unui proiectil de tun).
Curgerea turbulentă – deplasarea neuniformă a şuviţelor de apă, acestea luând forme şi direcţii
diferite:
creşterea vitezei şi debitului
frânarea laterală şi frânarea verticală
frecarea care are loc transmite patului o parte din energia fluidului sub forma unei forţe
de smulgere, care poate pune în mişcare particule sau poate disloca fragmente
rugozitatea fundului şi malurilor determină creşterea frecării care la rândul său duce la
creşterea turbulenţei (frânarea inegală a curentului)
creşterea rugozităţii patului prin alternanţa proceselor de eroziune (Fb>Fn) şi acumulare
(Fb<Fn)
în curgerea turbulentă apar curenţi turbionari elicoidali (verticali şi laterali)
Procesele geomorfologice exercitate de curentul de apăDin consumarea variabilă a energiei curentului de apă rezultă trei procese prin care râul
modelează relieful: eroziune, transport şi acumulare.
Eroziunea – cel mai important proces în crearea formelor de relief şi în modelarea albiilor
Eroziunea liniară:
Coroziune (striaj longitudinal);
Retragerea rupturilor de pantă (cascade);
Eroziune regresivă.
Eroziunea laterală
Forme rezultate: talveg, albia minoră, lunca, terase, versanţi = valea.
TransportulCapacitatea maximă de transport – încărcătura maximă de sedimente ce poate fi transportată de
un râu.
Competenţa curentului – se răsfrânge în mărimea maximă a aluviunilor ce poate fi transportată
de un râu, astfel încât:
capacitatea de transport = f(Q,R)
Q = debit lichid; R = debit solid
Competenţa de transport = f(V)
V = viteza
Debit solid (R) – totalitatea materialului aluvionar solid ce trece prin secţiunea unui râu în
unitatea de timp (kg/m3)
Procesele geomorfologice exercitate de curentul de apăDin consumarea variabilă a energiei curentului de apă rezultă trei procese prin care râul
modelează relieful: eroziune, transport şi acumulare.
Eroziunea – cel mai important proces în crearea formelor de relief şi în modelarea albiilor
Eroziunea liniară:
Coroziune (striaj longitudinal);
Retragerea rupturilor de pantă (cascade);
Eroziune regresivă.
Eroziunea laterală
Forme rezultate: talveg, albia minoră, lunca, terase, versanţi = valea.
TransportulCapacitatea maximă de transport – încărcătura maximă de sedimente ce poate fi transportată de
un râu.
Competenţa curentului – se răsfrânge în mărimea maximă a aluviunilor ce poate fi transportată
de un râu, astfel încât:
capacitatea de transport = f(Q,R)
Q = debit lichid; R = debit solid
Competenţa de transport = f(V)
V = viteza
Debit solid (R) – totalitatea materialului aluvionar solid ce trece prin secţiunea unui râu în
unitatea de timp (kg/m3)
Procesele geomorfologice exercitate de curentul de apă
Din consumarea variabilă a energiei curentului de apă rezultă trei procese prin care râul
modelează relieful: eroziune, transport şi acumulare.
Eroziunea – cel mai important proces în crearea formelor de relief şi în modelarea albiilor
Eroziunea liniară:
Coroziune (striaj longitudinal);
Retragerea rupturilor de pantă (cascade);
Eroziune regresivă.
Eroziunea laterală
Forme rezultate: talveg, albia minoră, lunca, terase, versanţi = valea.
TransportulCapacitatea maximă de transport – încărcătura maximă de sedimente ce poate fi transportată de
un râu.
Competenţa curentului – se răsfrânge în mărimea maximă a aluviunilor ce poate fi transportată
de un râu, astfel încât:
capacitatea de transport = f(Q,R)
Q = debit lichid; R = debit solid
Competenţa de transport = f(V)
V = viteza
Debit solid (R) – totalitatea materialului aluvionar solid ce trece prin secţiunea unui râu în
unitatea de timp (kg/m3)
Procesele geomorfologice exercitate de curentul de apă
Din consumarea variabilă a energiei curentului de apă rezultă trei procese prin care râul
modelează relieful: eroziune, transport şi acumulare.
Eroziunea – cel mai important proces în crearea formelor de relief şi în modelarea albiilor
Eroziunea liniară:
Coroziune (striaj longitudinal);
Retragerea rupturilor de pantă (cascade);
Eroziune regresivă.
Eroziunea laterală
Forme rezultate: talveg, albia minoră, lunca, terase, versanţi = valea.
TransportulCapacitatea maximă de transport – încărcătura maximă de sedimente ce poate fi transportată de
un râu.
Competenţa curentului – se răsfrânge în mărimea maximă a aluviunilor ce poate fi transportată
de un râu, astfel încât:
capacitatea de transport = f(Q,R)
Q = debit lichid; R = debit solid
Competenţa de transport = f(V)
V = viteza
Debit solid (R) – totalitatea materialului aluvionar solid ce trece prin secţiunea unui râu în
unitatea de timp (kg/m3)
Procesele geomorfologice exercitate de curentul de apăDin consumarea variabilă a energiei curentului de apă rezultă trei procese prin care râul
modelează relieful: eroziune, transport şi acumulare.
Eroziunea – cel mai important proces în crearea formelor de relief şi în modelarea albiilor
Eroziunea liniară:
Coroziune (striaj longitudinal);
Retragerea rupturilor de pantă (cascade);
Eroziune regresivă.
Eroziunea laterală
Forme rezultate: talveg, albia minoră, lunca, terase, versanţi = valea.
TransportulCapacitatea maximă de transport – încărcătura maximă de sedimente ce poate fi transportată de
un râu.
Competenţa curentului – se răsfrânge în mărimea maximă a aluviunilor ce poate fi transportată
de un râu, astfel încât:
capacitatea de transport = f(Q,R)
Q = debit lichid; R = debit solid
Competenţa de transport = f(V)
V = viteza
Debit solid (R) – totalitatea materialului aluvionar solid ce trece prin secţiunea unui râu în
unitatea de timp (kg/m3)
Talveg şi
albie minoră
Albie majoră
(lunca)
Terasă
Terasă
Versant Versantinterfluviu
V A L E
Talveg
Albia minoră
Lunca Terasa
Versant
VersantTerasa
TerasaVersant
Procesele geomorfologice exercitate de curentul de apăDin consumarea variabilă a energiei curentului de apă rezultă trei procese prin care râul
modelează relieful: eroziune, transport şi acumulare.
Eroziunea – cel mai important proces în crearea formelor de relief şi în modelarea albiilor
Eroziunea liniară:
Coroziune (striaj longitudinal);
Retragerea rupturilor de pantă (cascade);
Eroziune regresivă.
Eroziunea laterală
Forme rezultate: talveg, albia minoră, lunca, terase, versanţi = valea.
TransportulCapacitatea maximă de transport – încărcătura maximă de sedimente ce poate fi transportată de
un râu.
Competenţa curentului – se răsfrânge în mărimea maximă a aluviunilor ce poate fi transportată
de un râu, astfel încât:
capacitatea de transport = f(Q,R)
Q = debit lichid; R = debit solid
Competenţa de transport = f(V)
V = viteza
Debit solid (R) – totalitatea materialului aluvionar solid ce trece prin secţiunea unui râu în
unitatea de timp (kg/m3)
Transportul – proces de echilibru între eroziune şi acumulare; râul evacuează propriile aluviuni,
cât şi materialele provenite de pe versanţi şi aduse în albie prin procese de deplasare în masă,
ravenare şi torenţialitate
Tipuri (modalităţi) de transport: în soluţie, prin târâre (de fund), în suspensie (felul
încărcăturii variază în mare măsură în funcţie de factorii climatici şi structurali).
Transportul în soluţie (chimic):Elemente chimice solubile prezente în apa râurilor în urma
proceselor de alterare
Concentraţia soluţiei (Rf) – mg/l
Debitul de substanţe dizolvate (Rc) – kg/s
Rc = Q·(Rf/1000 (kg/s)
Debit specific de substanţe dizolvate (t/km2/an) = Ec
Ec = (Rc/S)·31.560.000
Numărul de secunde dintr-un an = 31,56·106
Transport prin târâre (de fund) – rostogolire, salturi, târâre – influenţat de:
Turbulenţă
Raportul dintre forţa ascensională şi forţa de tracţiune
Forţa critică de antrenare = f (viteză)
Transportul de fund determină:
Formarea pavajului hidraulic
Transportul de fund prin târâre, salturi şi rostogolire reflectă competenţa curentului de apă,
exprimată prin puterea de transport (T).
Puterea de transport – presiunea pe care o exercită curentul de apă pe unitatea de suprafaţă,
orientată perpendicular pe direcţia de curgere:
T = ·h·I (kg/m2)
– greutatea specifică a apei (1)
h – adâncimea apei (m)
I – înclinarea relativă a oglinzii apei (‰)
Transport prin târâre (de fund) – rostogolire, salturi, târâre – influenţat de:
Transportul în suspensie
Sunt antrenate în mişcare materiale fine, cu diametrul < 8 mm.
Dunărea transportă în Marea Neagră peste 70 milioane tone aluviuni în
suspensie
Cantitatea de aluviuni suspendate într-o secţiune de râu creşte în raport cu debitul
lichid.
Cea mai mare parte a transportului în suspensie se produce în timpul viiturilor.
AcumulareaAcumularea în albia minoră – provenită din transportul de fund şi decantarea suspensiilor
Formarea bancurilor de aluviuni se realizează prin autoreglarea raportului dintre forţa netă a
curentului şi concentraţia în aluviuni a curentului:
Fenomene
Migrarea spre aval a bancurilor de aluvionare
Acumulări submerse
Acumulări emerse (ostroave)
Dispersia curenţilor (fluxurilor) hidrodinamice în albie
Formarea patului aluvial (patul hidrodinamic, pavajului hidrodinamic) – aluviuni grosiere
între care se acumulează şi materiale fine
Acumulări laterale în albie datorate diminuării forţelor hidrodinamice le frecarea cu malurile
– plaje fluviatile (renii).
Acumularea în albia majoră – este alcătuită din:
Materiale fine provenite din particulele transportate în suspensie la viituri
Materiale alohtone aduse în albie de către afluenţi şi depuse sub forma conurilor de dejecţie,
materiale coluviale provenite din alunecări, rostogoliri şi prăbuşiri.
Acumulări la gura de vărsare
Acumulări sub forma conurilor de dejecţie aluviale, când colectorul este tot un râu.
Conuri aluviale submerse (delte submerse)
Delte emerse
Câmpii aluviale (fluvio-lacustre, fluvio-marine)
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIA
ACORDATĂ
LA REVEDERE!