Download - Portofoliu Practica Infirmiere
PORTOFOLIU
PRACTICĂ
CURS INFIRMIERĂ
CUPRINS
1. Tehnici de hrănire
2. Circuitul lenjeriei in spital
3. Tehnica de spălare a mâinilor
Echipamentul personal de protectie
Capitolul 2
Circuitul lenjeriei în spital
Colectarea lenjeriei
- La colectarea lenjeriei murdare, infirmiera trebuie
sa isi puna manusi.
- Colectarea lenjeriei de pat si de corp, utilizate, va fi
facuta in saci curati, care se
inchid la gura, imediat dupa colectare.
-Se interzice scuturatul sau oricare alta manipulare a lenjeriei (sortare, numarare a
rufariei murdare) in saloane sau spatii de circulatie. Aceste operatiuni se fac numai in
camera de numarare – sortare a spalatoriei.
-Rufaria de pat si de corp provenita de la sectiile de contagioase, dermatovenerice,
TBC, de la bolnavii septici precum si cea murdarita cu sange sau produse
patologice, va fi colectata si spalata separat.
-Asigurarea de lenjerie de pat si de corp sterile, la fiecare schimbare pentru
nounascuti
si bolnavi cu mare receptivitate (cei cu transplante de organe). Aceasta lenjerie se
depoziteaza separat de lenjeria curata.
-Lenjeria curata se depoziteaza separat, in spatii aerate, ferite de praf si umezeala
si de posibilitati de contaminare prin insecte si rozatoare.
-Manipularea lenjeriei in depozit se face numai de personalul special destinat
pentru aceasta activitate.
-Transportul lenjeriei curate de la depozit in sectii, se face in saci curati pe un
traseu bine stabilit.
Circuitul materialului moale :
- dupa utilizarea materialului moale (campuri, halate, manusi), acesta se
colecteaza
in saci speciali si este transporat la spalatorie;
- materialul curat se aduce de la spalatorie in saci curati si va fi impachetat in
spatiul special destinat, in vederea sterilizarii;
- sacii cu material moale curat, nu va fi depozitat direct pe pavimente.
Capitolul 3
Tehnica de spălare a mâinilor
Echipamentul personal de protectie
Mâinile constituie calea cea mai rapida dintre caile de transmitere a infecțiilor, astfel
încât, în unitățile spitalicești spălatul pe mâini este absolut obligatoriu inainte si după orice
procedură realizată de catre personalul medical. S-a demonstrat științific că o igienă temeinică a
mâinilor reduce considerabil răspândirea bacteriilor în spitale. Doctorii, asistentii medicali,
infirmierii, întregul personal medical pot să își contamineze mâinile doar făcând lucruri extrem
de simple precum: luând tensiunea sau pulsul pacientului, atingând pacientul sau așternuturile
acestuia, atingând echipamentul din spital. Odată cu apariția microbilor rezistenți la antibiotice,
ceea ce noi numim astăzi igiena mâinilor, care include atât spălatul pe mâini, cât și folosirea
dezinfectantelor pe bază de alcool, a avut parte de o revenire impresionantă în instituțiile de
sănătate din întreaga lume. Studiile din ultimii ani au arătat că, în timp ce se îngrijesc de
pacienți, membrii personalului din spitale se spală pe mâini doar în 40-60% dintre cazurile în
care ar trebui să o facă. Aceste cifre sunt alarmante având în vedere că acum știm că infecțiile se
transmit de cele mai multe ori prin contact direct.
Spalarea mainilor este cea mai importanta procedura de prevenire a infectiilor in spital,
de prevenire a contaminarii si diseminarii agentilor microbieni in spital.
Tehnica corecta de spalare a mainilor
Tehnica de spalare a mainilor ar trebui sa dureze 15-30 secunde. Pe mainilie ude aplicam 5
secunde pentru fiecare dintre cei 6 pasi aratati mai jos. Pot fi folositi pe mana curata 3 ml alcool sau
gel.
Clasic sunt cunoscute trei nivele de decontaminare a mâinilor:
1. Spălarea simpla a mâinilor – igienica.
2. Antiseptica (dezinfectarea) – igienică.
3. Antiseptica (dezinfectarea) – chirurgicală.
Spalarea mainilor se efectueaza de fiecare data in urmatoarele circumstante (sunt
reguli atat general valabile cat si reguli special valabile la locul de munca):
La intrarea in serviciu si la parasirea locului de munca.
La intrarea si la iesirea din salonul bolnavilor.
Inainte si dupa examinarea fiecarui bolnav.
Inainte si dupa aplicarea fiecarui tratament.
Inainte si dupa efectuarea de interventii si proceduri invasive.
Dupa scoaterea manusilor de protective.
Dupa scoaterea mastii folosite la locul de munca.
Dupa folosirea batiste.
Dupa folosirea toaletei.
Dupa activitati administrative si gospodaresti.
Tehnica corecta de spalare a mainilor este urmatoarea:
- Se indeparteaza bijuteriile si ceasul.
- Unghiile trebuie sa fie taiate scurt.
- Se deschide robinetul de apa si se umezesc mainile.
- Se pune in palma o doza de sapun (obisnuit sau antiseptic, dupa caz).
- Sapunirea cu grija (pana deasupra articulatiei pumnului) astfel:
1. palmele intre ele – extremitatile degetelor;
2. fata palmara a mainii stangi peste fata dorsala a mainii drepte si invers;
3. palmele intre ele avand grija la spatiile interdigitale;
4. palmele intre ele cu degetele flectate, incrucisate;
5. prin rotatie, degetul mare stang cu mana dreapta si invers;
6. prin rotatie palma stanga cu degetele stranse ale mainii drepte si invers;
- Clatire abundenta cu apa calda.
Dezinfectia igienica a mainilor se face cu solutii antiseptice din dotare, respectand timpul
de contact recomandat de producator.
Echipamentul personal de protectie
Locul de muncă al infirmierei este o instituţie cu prestigiu care se întăreşte şi mai mult
prin exteriorul, ţinuta şi felul de prezentare al personalului. Pe de altă parte, munca cu
bolnavul reprezintă şi un pericol de îmbolnăvire împotriva căruia infirmiera se apără cu
echipamentul de protecţie. Acest echipament trebuie menţinut întotdeauna în stare perfectă de
curăţenie. Folosirea echipamentului de protecţie este obligatorie.
Halatul
- trebuie sa fie de culoare alba sau culoarea stabilita de
spital, imaculat, fara pete, din bumbac (poate fi fiert si
sterilizat, absoarbe transpiratia);
- se schimba zilnic sau ori de cate ori este nevoie (este purtator si
cale de transmitere pentru germenii intraspitalicesti);
-de asemeni, schimbarea este obligatorie a halatului cand s-a
murdarit, in special cu produse biologice (sange, urina, materii fecale, etc).
Boneta :
-din bumbac (se sterilizeaza) sau din microfibra
(bonetele de unica folosinta);
-trebuie sa acopere in intregime parul;
-la sfarsitul programului se arunca la deseuri nepericuloase;
Pantofii :
-vor fi speciali pentru spital, de culoare alba, silentiosi,
(fara tocuri, odihnitori, comozi);
-cand se intra in serviciile speciale se vor schimba sau proteja cu
botosi din fibra de sticla sau polipropilen (de unica folosinta) sau din
panza (se sterilizeaza);
-este obligatorie purtarea ciorapilor
Masca :
-confectionata din polipropilen sau fibra de sticla foarte eficace (~ 5 ore)
chiar daca este uda. Masca de hartie este eficace ~ 30 minute pentru ca
se uda si se deterioreaza.
-masca trebuie sa acopere nasul si gura; dupa folosire, masca se arunca la deseuri
infectioase;
-masca nu se tine in buzunar;
-spalatul pe maini este obligatoriu dupa scoaterea mastii.
În secţiile de sugari sau in caz de epidemii aerogene, infirmiera va purta în mod
obligatoriu masca facială de protecţie.
În saloanele în care bolnavii prezintă un pericol deosebit de infecţie, peste halatul
obişnuit, infirmiera va îmbrăca un al doilea halat, mai larg, pe care îl va dezbrăca imediat după
părăsirea salonului.
În timpul iernii, când trebuie să părăsească secţia, infirmiera va purta peste echipament
halat de molton. Acesta va fi purtat doar în curtea spitalului, nu şi pe secţie.
La serviciile de radiologie, în timpul expunerii personalului acţiunii razelor rontgen
(sprijinirea bolnavilor adinamici, imobilizarea copiilor mici), infirmiera va purta în mod
obligatoriu un şorţ de cauciuc îmbibat cu săruri de plumb, care să acopere neapărat organele genitale
interne.
Echipamentul de protecţie în timpul liber, precum şi hainele de stradă în timpul
serviciului, se păstrează în dulapuri separate şi individuale aflate în filtrul/vestiar pentru
personal.
In blocul operator este interzisa parasirea salii cu echipamentul specific de sala (halat,
manusi, masca, botosi), acest echipament se scoate la iesirea din sala de operatii si va urma
circuitul specific al materialului utilizat.
Hainele de oraş nu vor fi păstrate niciodată în acelaşi dulap cu hainele de lucru. La ieşirea din
serviciu se va proceda invers. Îmbrăcarea, dezbrăcarea şi păstrarea echipamentului se vor face astfel
încât să se evite o eventuală contaminare a feţei sale interne.
Echipamentul de lucru trebuie să fie întotdeauna perfect curat.
Durata de purtare a unui echipament nu poate fi fixată la un număr minim de zile, în schimb
durata maximă nu poate depăşi 3 zile.
Echipamentul trebuie schimbat imediat ce se murdăreşte sau mototoleşte. Petele de sânge, de
bilă sau chiar de medicamente sunt dezgustătoare pentru bolnav.
Halatul rupt, lipsa nasturilor, echipamentul incomplet produce la bolnavi o impresie
nefavorabilă asupra infirmierei, pe care o etichetează ca neglijentă. Curăţenia halatului, ţinuta îngrijită
reuşesc de la bun început să trezească încrederea bolnavilor. Este foarte important ca exteriorul curat
al infirmierei să se păstreze şi pe timpul turelor de noapte.
Capitolul 1
Tehnici de Hrănire
Un factor foarte important in tratarea si restabilirea fizica a unui individ este alimentatia
echilibrata a acestuia. De aceea, este necesara urmarirea de catre personalul de ingrijire a calitatii
alimentelor si a regimurilor servite, prin asigurarea mesei la timp (care sa aiba aspect estetic
corespunzator si gust bun) precum si creerea unei bune dispozitii in timpul servirii mesei.
Alimentatia trebuie sa fie variata si completa, sa cuprinda toate principiile alimentare:
glucide, proteine, lipide, vitamine si saruri minerale (bineinteles, dietele se diferentiaza pe tipuri de
boli). Prepararea hranei, ca si servirea acesteia, trebuie sa se faca in cele mai stricte conditii de
igiena, pentru a impiedica introducerea in organism, odata cu alimentele, a unor microbi sau a unor
paraziti.
O prima regula in administrarea hranei este servirea meselor la ore fixe, aceasta va obisnui
aparatul digestiv sa aiba o activitate regulata, astfel incat sa nu se mai ajunga la indigestii si
balonari. In timpul alimentatiei, pentru digerarea mai usoara a alimentelor, este necesara
mestecarea lenta a mancarii.
In cazurile in care asistatul are nevoie de o cantitate mare de lichide – ca de exemplu in
transpiratii abundente, stari febrile, deshidratari, intoxicatii grave – se urmareste in permanenta ca
acesta sa ingere cantitatea de lichide prescrisa, urmarindu-se concomitent si cantitatea de lichide
eliminate.
In functie de starea pacientului, alimentatarea poate sa fie activa, pasiva, artificiala.
Alimentarea activa
La bolnavii deplasabili se face in sala de mese.
La bolnavii nedeplasabili, se poate face prin intrebuintarea unei masute care se aseaza la pat, in
fatabolnavului si de pe care acesta se autoserveste.
Pregatirea materialelor:
Tava
Tacamuri
Farfurii
Servetele
Cana pentru supa
Pahar de apa
Fete de masa
Cosulet de paine
Pregatirea fizica a pacientului:
Respectaţi recomandările cu privire la mobilizarea pacientului, asiguraţi pacientul de
ajutorul dumneavoastră;
Ajutaţi pacientul să se spele pe mâini;
Aşezaţi pacientul într-o poziţie confortabilă, conform recomandărilor asistentului
medical şi în raport cu starea sa generală : şezând la masă în salon sau în pat; semişezând pentru
pacientul care se poate ridica puţin; în decubit lateral stâng dacă pacientul este dreptaci, cu capul uşor
ridicat.
Efectuarea procedurii / Tehnicii:
- Verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru servirea mesei:
salonul este aerisit;
au fost îndepărtate ploştile şi urinarele;
nu se fac tratamente;
nu se face curat în salon;
- Identificaţi pacientul şi regimul alimentar recomandat;
- Ajutaţi pacientul să-şi spele mâinile;
- Pregătiţi alimentele pe o tavă acordând atenţie aspectului estetic;
- Îmbrăcaţi un halat curat şi mănuşi.
a) Alimentarea activă în salon la pat în poziţie şezând sau semişezând:
- Se pregateste salonul ca pentru alimentarea in salon la masa
- Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă, semisezand sau sezand cu ajutorul rezematorului
de pat sau cu perne;
- Protejaţi lenjeria pacientului cu ajutorul unui prosop dacă este cazul;
- Aşezaţi tava cu alimente în faţa pacientului sau adaptaţi o măsuţă specială;
- Ajutaţi pacientul să taie alimentele dacă este necesar;
- Observaţi dacă pacientul consumă toate alimentele.
b) Alimentarea activă la pat în poziţie de decubit lateral:
- Aşezaţi pacientul în decubit lateral lăsând liber braţul dominant (de obicei drept);
- Ridicaţi uşor capul pacientului şi protejaţi patul pacientului cu un prosop curat;
- Aşezaţi sub bărbia pacientului un prosop curat;
- Puneţi tava cu alimente pe marginea patului, pe un taburet sau pe noptieră aşa încât
pacientul să vadă ce mănâncă;
- Tăiaţi alimentele în bucăţi mici;
- Ajutaţi pacientul să bea lichide prin sucţiune sau cu ajutorul unei căni speciale.
Alimentarea pasivă
Se face la pacientii in stare grava, care nu se pot hrani singuri si starea lor nu permite aceasta,
se va mentine pozitia orizontala.
Se vor hranii bolnavii imobilizati, paralizati, epuizati adinamici, în stare gravă sau cei cu
usoare tulburari de deglutitie.
Matreriale necesare:
Tava
Farfurii
Pahar cu apa
Cana cu cioc
Servet de panza
Cana de supa
Tacamuri
Pregatirea fizica a pacientului:
- Se asează in pozitie semisezand cu ajutorul rezematoarelor de pat sau in decubit dorsal
cu capul usor ridicat si aplecat inainte pentru a usura deglutitia;
- I se protejeaza lenjeria cu un prosop curat;
- Se protejeaza cu un prosop in jurul gatului
- Se adapteaza masuta la pat si i se aseaza mancare astfel incat sa vada ce i se intoroduce
in gura.
Efectuarea procedurii / Tehnicii:
- Infirmiera se aseaza in derapta pacientului si ridica usor capul cu perna;
- Verifica temperatura alimentelor (pacientii in stare grava nu simt temperatura si nici gustul
alimentelor);
- Ii serveste supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide;
- Supravegheaza debitul lichidului pentru a evita incarcarea peste puterile de deglutitie ale
pacientului;
- Este sters la gura, i se aranjeaza parul
- Se indeparteaza eventualele resturi alimnetare care ajunse sub bolnav,pot contribui la
formarea escarelor;
- Schimba lenjeria daca s-a murdarit
- Acopera pacientul si aeriseste salonul;
- Strange veseala si o transporta la oficiu.
Alimentarea artificiala
Se face la pacientii in stare grava, in stare de inconstienta, cu negativism (refuz) alimentar.
Poate fi efectuata prin sonda, fistula stomacala si prin perfuzii.
Alimentarea prin sonda se face la bolnavii inconstienti, negativisti, la cei cu tulburari de
deglutitie. Dupa ce a fost lubrefiata sonda, se introduce prin gura sau prin una din narile
bolnavului, pana in stomac. Capatul liber al sondei se fixeaza cu leucoplast pe fata bolnavului.
Amestecurile preparate pentru alimentarea prin sonda trebuie sa fie lichide si incalzite la
temperature corpului. Introducerea ratiei zilnice se face in 4-6 doze si se administreaza foarte incet.
Odata cu alimentele pot fi introduse pe sonda si medicamentele prescrise pe cale bucala.
Indepartarea sondei se face dupa golirea ei totala. In acest scop se va introduce pe sonda o cantitate
de 200-300 ml. apa care face parte din ratia zilnica a bolnavului.
In cazul pacientilor cu stricturi esofagiene (arsuri, intoxicatii cu substante caustice), alimentarea se
face printr-o gastrostoma. Este recomandabil ca fistula sa fie acoperita cu un bandaj steril, pentru a
nu se infecta.
Tehnica alimentarii prin fistula este aceeasi ca si in cazul folosirii sondei. Tegumentul din
jurul fistulei se va verifica, deoarece sucul gastric care se poate prelinge determinand iritatea
acestuia. Pentru aceasta, dupa fiecare alimentare, pielea va fi stearsa cu o compresa sterila, dupa
care se va aplica o crema cu antibiotic si apoi se va acoperi cu un tifon steril.
Ingrijirea acestor bolnavi necesita rabdare si intelegere deosebita din partea personalului,
deoarece constiinta infirmitatii ii determina adesea pe bolnavi sa se alimenteze in diferite locuri
pentru a nu fi vazuti de ceilalti din jur.
Alimentarea prin perfuzii se poate face intravenos, subcutanat, intraosos. Cea mai utilizata
cale este cea intravenoasa. In cazul acesteia, prin perfuzii se pot administra alimente mai complexe
sub forma de solutii de concentratii cat mai mari: glucoza, aminoacizi si lipide. Ritmul de
administrare a alimetelor pe cale intravenoasa depinde de natura si concentratia preparatului, ca si
de starea bolnavului. Este cunoscut faptul ca alimentatia corecta poate duce la vindecarea sau
ameliorarea bolilor.
De aceea tratamentul dietetic este la fel de important in anumite boli ca si cel
medicamentos. El are rolul de a face sa se evite o serie de tulburari produse de boala, motiv pentru
care regimurile alimentare sunt atat de variate. Regimul dietetic se intocmeste tinandu-se seama de
particularitatile fiecarui bolnav cat si de stadiul de evolutie a bolii.
Caile de hidratare ale organismului :
1.Calea orala – este cea fiziologica dar nu poate fi folosita in caz de varsaturi, stenoze, refuzul pacientului.
2.Calea gastro-duodenala – prin sonda introdusa in prealabil, ce poate ajunge pana la stomac sau poate merge mai departe pana la duoden.
3.Hidratarea rectala – prin clisma picatura cu picatura, rar folosita.
4.Hidratarea prin perfuzie sau parenerala – este calea cea mai folosita, se face prin picatura cu picatura.