Partile de vorbire:

a. Flexibile:1. substantivul – indică obiecte,2. pronumele – ţine locul unui substantiv,3. numeralul – exprimă un număr sau o determinare numerică,4. adjectivul – exprimă o proprietate a unui obiect,5. verbul – exprimă o acţiune sau o stare,

6. articol-parte de vorbire care determină o altă parte de vorbire (de obicei un substantiv) şi marchează diverse funcţii gramaticale şi stilistice ale acesteia.b. Neflexibile 7. adverbul – exprimă o caracteristică a unui acţiuni sau a unei stări, 8. interjecţia – exprimă exteriorizarea unui sentiment, a unei stări fizice sau psihice sau a unui sunet, 9. conjuncţia-parte de vorbire neflexibilă. Conjuncţia nu are funcţie sintactică şi are rol morfologic auxiliar. Ea se analizează gramatical cu partea de vorbire care o însoţeşte. 10. prepoziţia –nu au sens de sine stătător şi sunt simple instrumente gramaticale ce servesc la stabilirea unor raporturi gramaticale.

Partile de propozitie:

a. principale: subiect si predicat

b. secundare: atribut si compliment