Download - Omul de zapada
Omul de zapadaNasu-i de ardeiOchi-s de carbune, Matura sub brat Ii sta de minuneI-am pus oala in capIn loc de palarieCat va sta in gerFrig nu o sa-i fie!
Omul de zapada Dintr-un bulgare de nea Am facut un om sadeaI-am pus nas si-o gura micaSi l-am botezat Naica.
Primavara, soarele i-a topit picioarele Din Naica ne-a ramas o tigaie si un nas.
2. In gradina, langa strada,Sade omul de zapada,L-am facut cu mana mea,Din covorul alb de nea.
Chiar de ninge, chiar de-i ger,Eu ma joc frumos cu el.Insa cand afara-i soare,E topit de suparare.
De Rusalim Mureşan
Ţanţoş stă-n ogradă,
Parcă-i o minune,
Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune.
Dintr-un morcov nasul,
Cuşma-i o tigaie,
Şi-n jur, la tot pasul,
Mare hărmălaie.
Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte:
„Când o să mă vadă
Soarele păleşte!”
Soarele, molcomul,
Îi zâmbi oleacă
Si pe dată omul
Se făcu… băltoacă!
OMUL DE ZĂPADĂ
De Mălina Cajal
Parcă e o mare
Albă-nfăşurare
Ce trece de zare.
Norii grei de nea
Tot mai curg agale
Roiuri de petale.
Bucuria mea
Când omătul cade
Izvorând cascade.
Azi din bulgăraşi
Am clădit uriaş,
Omul de zăpadă
Ce-l vezi şi din stradă.
OMUL DE ZĂPADĂ
Sprijinit într-un toiag, Stă-n ogradă un moşneag. Poartă-n cap o oală veche Răsturnată pe-o ureche. Ochii negri şi lucioşi, Sunt cărbuni din vatră scoşi. Nu-i lipseşte nici lulea, Parcă pufăie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi, Are moşul nasturi vechi. Şi mai are un nas roş Ca o creastă de cocoş.
OMUL DE ZAPADĂ În gradină, lângă stradă, Şade omul de zăpadă. L-am făcut cu mâna mea Din covorul alb de nea.
Chiar de ninge, chiar de-i ger, Eu mă jos frumos cu el. Însă, când afara-i soare, E topit de supărare.
OMUL DE OMĂT
Eu sunt omul de omăt, Singur nu mai vreau să fiu. N-am cu cine să mă joc Şi pe alţi copii, nu-i ştiu.
Ce frumos v-aţi îmbrăcat! E cumva vreo sărbătoare? Mult mă bucur c-am aflat! Poate că-mi va da şi mie Un fular şi-o pălărie;
Fiindcă, astea sunt cam vechi, Suflă vântul prin urechi... Şi, d-aceea am răcit. Vorbesc gros şi răguşit.
OMUL DE ZĂPADĂ
Au făcut un om de zăpadă
Şi-ntr-atât l-au dichisit,
Că nu vor să-l lase-n stradă
Singurel şi părăsit.
- Un prieten, de, nu strică.
Hai cu noi, la noapte-i frig;
O să stai la căldurică
Şi-o să bei ceai cu covrig.
El, cu ochii de tăciune,
Cată lung şi-i vine greu:
- Rostul meu, de-acum, le spune,
E să stau aici mereu.
Mi-ar plăcea, de bună seamă,
Şi cu drag v-aş însoţi,
Însă tare mi-este teamă
Că de drag…eu m-aş topi!
SANIA
De V. Carianopol
Am o sanie ca fulgul,
O dau jos din pod acum.
I-a venit iar, astăzi timpul.
Haide, sanie la drum!
Te-am lăsat un an în pace
De te-ai odihnit mereu,
Fii acum din nou părtaşe,
Soră pentru jocul meu.
Ninge iarăşi peste ţară,
Dealul este alunecos,
Hai să ne jucăm cu iarna,
Cât e bine şi frumos.
Când voi fi odată mare,
Am să-ţi mulţumesc din drum,
Pentru jocul meu de astăzi,
Pentru clipele de-acum.
SĂNIOARA
Am o sănioară,
Mă poartă mereu
Din zori până-n seară,
După placul meu.
Dar când se grăbeşte,
Ţanţoş stă-n ogradă
Parcă-i o minune
Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune.
Dintr-un morcov, nasul
Cuşma, o tigaie
Şi-n jur la tot pasul
Mare hărmălaie.
Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte:
Când o să mă vadă
Soarele, păleşte!
Soarele molcomul
Îi zâmbi oleacă
Şi pe dată omul
Se făcu băltoacă.