Download - Numar scame
gabriela mâncu
număr scame
© editura vinea
descrierea cip a bibliotecii naţionale
xxx, xxx, xxxxx
isbn xxx-xxxx-xxx-xxx-x
xxx.xxxx.x-x
gabriela mâncu
număr scame
Sarei
editura vinea
bucureşti 2009
Gabriela Mâncu s-a născut la 11 martie 1982 în
Bucureşti. A absolvit Facultatea de Comunicare şi
Relaţii Publice, în cadrul SNSPA. Publică de peste doi
ani pe diverse site-uri culturale şi în reviste literare
precum Timpul, Liternet, Pana Mea şi altele.
I have nothing to offer except my own confusion
jack kerouac
* nu am nimic de oferit, cu excepţia propriei mele confuzii
m&m
***
o sticlă de jack în mână
nu pot să dorm
îmi mişună zeci de furnici pe sub piele
la fiecare capăt de venă e el
nu spun nimic
vezi toate cusăturile strâmbe ale creierului meu
toate frustrările peticite în paturi străine
din care fug cu greaţă dimineaţa
toate zvâcnirile anormale ale pereţilor mei
ştii tot şi încă nu spun nimic
patul tău miroase a sex fără nume
unii vin altele pleacă
încă e ok aşa între noi
&
tragi draperia neagră
să nu ne vadă morţii cum ne iubim
***
am gura strânsă de sete
o mână pe coapsă
aici nu se întâmplă decât liniştea
altora tăcerile le par ciudate
în noi nu văd decât mixtură de zâmbete palide
carne pentru care
niciun sacrificiu nu e destul
răscolesc nimicul în vârfurile unghiilor
în colţul gurii ascund sângele mic
oftatul se face cântec de leagăn
***
te-am visat azi-noapte, m.
cu mâinile goale
te desfăceam în două părţi egale
scoteam tot rahatul afară
nu mai ştiai de târfele care te-au licitat ieftin
nici de barurile în care
rezemat pe vreo masă jegoasă
ţi-ai băut minţile
şi ţi-ai silabisit iubirile
nici de lipscaniul jegos pe unde de prea multe ori
căutai fantome
nici de iarba pe care-ai fumat-o
ca să te prăpădeşti de râs
până la sfârşitul visului erai curat din nou, m.
***
promisiunile sunt sentinţele oricărui inceput
aş fi spus
dar nu am spus nimic
***
lângă tine am dormit cu grijă
ca atunci când nu dormi acasă
&
nu ştii sigur dacă
ai încuiat uşa
***
ne mulăm buzele de plastilină
pe tristeţi strâmbe
stăm puţin unul lângă altul
cam până ni se face iar dor de oameni
tu rămâi mirosind a noi
să-ţi ronţăi singurătăţile
eu plec înapoi în liniştea mea imperfectă
să-mi mănânc unghiile să fumez prea mult
târându-mi picioarele
în patul meu ca o portocală acră
***
m. e prost câteodată
începe să creadă că dacă eşti a nimănui
eşti a tuturor
depresii la modă
1
într-o inepţie universală
oamenii se cred fericiţi
îşi întind la ferestre în văzul tuturor
rufăraia colorată
zâmbetele hepatice
îsi pun tapet pe buze fericirea
vorbesc despre ea
cu un fel de emfază bine temperată
care îi face credibili
o afişează ca pe un însemn social
făcând din ea
victorie de scos ochii
celor singuri
celor trişti
2
poate ar trebui să mă dau câţiva paşi înapoi
de la depărtare copiii par inocenţi
şi lacul ăsta curat
de la depărtare pare linişte în mine
3
îmi trântesc pe mine cei mai rupţi blugi
şi un pulover vechi
îmi iau într-o geantă un pachet de ţigări
câteva cd’uri un rimel
nişte bani – nu prea mulţi
nu încui uşa de la intrare
las în urmă toţi pantofii toate rochiile
toate poeziile şi oamenii
mă urc în maşină
ascult r.e.m. - drive
sunt singura pe autostradă care
habar nu are încotro merge
las orice vis home made
intru într-o benzinărie
cumpăr o cola
&
un sens prefabricat de ronţăit pe drum
să sorb în fiecare dimineaţă cu paiul puţină viaţă
4
frigida de la ap. 45
o zbârcită
cu două pisici şi multe lumânări
aroma terapy
lasă un iz de parfum dulce seara în lift
când urc spre casă
fetiţa vecinilor îmbracă o rochiţă
foarte colorată
şi zâmbeşte pe două bomboane
diana are ţâţele mari şi ochii frumoşi
îşi face loc lângă m.
uneori
o brunetă de 17 ani
şi tot universul ei
un bărbat care o duce zi de zi la şcoală
aş putea chiar să cred că trăim toate
în aceeaşi lume
dar nu m-ar ajuta cu nimic
5
am scos apartamentul la vânzare
pereţii ăştia s-au plictisit de întrebări
eu de tăceri
fiecare colţ
fiecare nimic ne are pe noi
ca pe nişte coduri de bare
6
un tip mă ţinuse vreo două zile la el
îmi citise poeme
îmi gătise
&
mă servise la pat
răsfoisem cărţi împreună
&
ne-o trăsesem bine
ca de obicei m-am plictisit
m-am ridicat din pat
i-am dezbrăcat cămaşa
mi-am tras blugii pe mine
şi
am plecat
fredonam în minte doors
7
fericirea mea se plimbă
îmbrăcată în rochie
din spate mersul ei
pare hotărât
în faţa bisericilor
ea şi dumnezeu nu au prea multe
de împărţit
se ignoră unul pe altul
aşa cum fac oamenii în metrou
8
trec pe lângă apartamentul
unde viaţa ne-a tras-o
lumina-i aprinsă în dormitor
&
mă enervez la gândul că una
se admiră în oglinda noastră
sau se fute-n poziţii în care
eu n-am făcut-o niciodată
mi se face greaţă de banii
luaţi pe chirie de-acolo
urăsc bacşişurile şi urările de bine
9
sunet de ambulanţă
obsesiv
pare că în fiecare zi
oamenii se rănesc şi
tot oraşul trebuie sa afle
rănile mele nu primesc nicio sirenă
coffee maniac
încă o cafea amară
4 a.m.
ţigară după ţigară
şase etaje pline cu suflete îmi atârnă sub tălpi
şi caut
ceva care să merite
se tot trântesc uşi în mine
unii intră alţii ies
toţi se îndrăgostesc atât de uşor
&
nimeni nu rămâne să iubească
scurtcircuit
când intru seara în casă
nu mă aşteaptă decât bezna din hol
(nişte cabluri au făcut scurt)
şi pisica de care
mă împiedic până în uşa bucătăriei
de câteva ori
trântesc teancul de facturi pe birou
îmi aud tocurile în gol
&
am un sentiment pe care
trebuie că îl simt
oamenii mari când ajung la casa lor
forme de femeie
o femeie de plastilină
reinventată şi rescrisă
cu forme de femeie
punct
când plâng
mă simt ca un punct
&
chiar dacă uneori
prind rădăcini în oameni
şi lor le pasă în general
asta nu e mare lucru
toţi pleacă
spre locul lor
până la urmă
&
mă gândesc seara
întinsă pe pat
că doar lucrurile mici fac totul
să conteze
împarţi o ţigară
faci o pauză
crematoriul
îl văd prin tineretului
e acolo de când mă ştiu
şi mă simt vinovată că are secretele
şi sticlele vărsate pe scări
un caiet cu note fără noimă şi fără vreo pretenţie literară
scrise din cine ştie ce povestiri ciudate
pe care nu am de unde să le ştiu
mă hotărăsc să urc scările
şi fac asta ca un fel de călătorie în timp
mă uit în stânga şi-n dreapta
nu văd niciun şotron
niciun desen cu cretă colorată
ăsta nu-i loc de copii
un miros înecăcios îmi intră în creier
şi cu fiecare treaptă inima mi se strânge
până când sub sânul stâng
nu mai am decât un punct sau
o grămadă de praf
10
simt cum se nasc nişte bestii în mine
unii le spun sentimente
alţii dragoste
eu le simt ca primele lovituri ale unui embrion
11
zilele puse pe fast forward şi
iacobs 3 in 1 sucks
ibricul meu de cafea e roz
şi miroase a scorţisoară
12
oamenii se rostogolesc în moarte
la fel de simplu cum
azi-noapte s-a rostogolit în dimineaţa asta
13
bărbaţii nu plătesc pentru sex
ci ca să plece acasă
14
vreau o poveste
o poveste
despre două braţe
dar
cine în ziua de azi îşi mai mănâncă
timpul şi nervii
aşa
cum mi-aş dori s-o faceţi voi?!
voi nu ştiţi
decât
gabisa net wt: 1.56m, 42 kg, ochi superbi
15
tata încă mă ţine în braţe
ca pe-o fetiţă
tata nu m-a lăsat
să-mi julesc prea des genunchii
în faţa lumii
nu l-am crezut când mi-a spus
dar azi ştiu
privirile oamenilor dor
până devin doar un punct
16
după un coşmar
mă simt mai singură decât
de obicei
îmi trag ceraceaful peste cap
să nu mi se audă frica
17
casa asta e o gramadă de vechituri
şi nimic nu-mi pare mai teribil decât praful
parcă prind rădăcini aici sau poate
doar îmi place să-mi bat singură cuie în tălpi
cuie pe care
le simt cum ruginesc în mine
dacă plec
nu mai cred
nici în trecut
nici în viitor
la urma urmei suntem atât de puţin aici
şi apoi suntem în altă parte
18
o stradă pustie
care mă căra
o linişte disperată
drumul spre casă
un duş
cearceafurile reci
sub care am trăit
pereţii s-au prăvalit peste mine
&
am plecat
peste un timp am cunoscut un bărbat
care-mi cerşea consolare
curva de gagică-sa îl înşelase
19
aştept ora
s-o iau pe sara de la grădiniţă
un prieten
un telefon
câte un bărbat indecis
un tren de la buzău
constanţa
craiova
iaşi
în care nu se fumează
ziua în care
oamenii nu vor mai trage de mine
ca şi cum am legată de gât o etichetă
poştăriţa cu pensia lui tata
şi factura de telefon
ziua când o iau pe sara acasă
& desenăm copii
inventăm poveşti
scrijelim inimi pe asfalt
în faţa caselor
20
aştept
asta fac de când eram mică şi
venea tata acasă mereu c-o ciocolată
am învăţat pe de rost cum se face
ţigări multe
ros de unghii
muşcat de buze
frecări de mâini
până încep să mă simt un pixel lipsă
un pixel enervant
când vezi un film bun
de fiecare dată îmi spun
locul meu nu e aici
locul meu e în altă parte
dar uneori aşteptarea miroase frumos
a ciocolată
21
cămătăreasa
o blondă care şi-o trage cu italieni
m-a întrebat
şi când credeţi că puteţi să veniţi dupa ea
niciodată i-am spus
nu e vorba de bani
verigheta îmi dă mâncarimi când mă fut
aţi putea s-o topiţi ştiţi?
nu mulţumesc
mi-am luat banii am trecut strada
două pachete de marlboro
o sticlă de jack una de cola
şi le-am topit singură până când am
început să mă gîndesc la cu totul altceva
22
de câteva zile
împărţim linişte
poate unele cuvinte chiar au nevoie de o pauză
de câteva zile
împărţim poze
bilete la meci
nopţi zâmbete
împărţim 6 ore distanţă
&
câteva minute
la telefon
23
lucruri nefolositoare
lucruri la care am ţinut
şi pe care mi-e milă să le arunc
dimineţi grăbite
cu miros de aftershave în baie
pantofi cu tocuri frânte
de pe vremea când
nu aveam habar de echilibristică
un orgasm arcuit
între noi
nişte zâmbete de copii
toate chestiile mi-au făcut viaţa
o scară rulantă
24
îmi plac pantofii
ăia cu tocuri cât mai înalte
pantofii cei mai incomozi care
îmi fac bătături îngrozitoare
care fac să îmi sângereze picioarele
şi de la care o să fac probabil varice
îmi plac acadelele
ciocolata
cafeaua
fumez prea mult
&
cel mai tragic
îmi plac bărbaţii care
nu dau doi bani pe mine
25 give piss and me a chance
plec la balamuc
nu ştiu dacă în vizită sau dacă rămân
plec să minunez nebunii cu piciorul meu mic
cu mintea mai curbată ca a lor
o să fac terapie prin tăcere
a dracu’ de terapie
să ţopăie în voie gândurile prin mine toată ziua
plec să întreb nebunii cum de nu se plictisesc niciodată
să aştepte
o să desenez copaci fără rădăcini şi frunze
un simandicos
o să tragă concluzii relevante
cum că aş vrea să-l cert pe tata
că am pus duminici la rând flori pe mormânt
în loc să punem vorbe bune între noi
sau cum vreau să mă fac ghicitoare când voi fi mare
într-un spital de nebuni
sinuciderea e singurul cuvânt interzis
26
mi-e ruşine
de venele murdare care
m-au adus înapoi
aş fi vrut
să fie mai mult ca ale sarei
să le întind ca pe guma de mestecat
de la gardul grădiniţei
până la primul
fir de nisip pe care
l-am călcat în picioare amândoi
ca o autostradă pe care
aterizează ozn-uri
27
suntem ca hansel şi gretel cu drept de incest
pierduţi din desene animate porno
în pahare cu jack
şi cola
beţi într-o garsonieră din centrul constanţei
marea
ne defineşte
firesc
28
încăpem amândoi
într-o minte fluidă din care
adevărul fricos
picurat cu pipeta
se scurge-n
cuvinte cu picioare şi coaie
pe uşă
afară din noi
număr scame
de unică folosinţă
stau uneori pe stradă
claxoane isterice
asfalt topit
pe tocul pantofului meu
&
privirile atâtor oameni
se lipesc de mine
ca boldurile
un necunoscut m-ar putea lua de braţ
mi-ar putea zice
hei, s-a deschis A
hai să mergem
am bea câteva beri
ne-am fâţâi printre oameni
dar mâinile lui
n-ar trece prin mine
mâinile lui murdare
slinoase
lipsite de sens
ca nişte diagrame fără mulţimi
oamenii murdăresc
ditrug tot ce ating
am un soi de milă pentru
existenţa lor din conserve
un fel de penicilină
în inimă
oamenilor le place
să zgârie
să lase urme
să-şi cresteze iniţialele
mă joc de prea mult timp
de-a femeia
sunt
mică
încovoiată
speriată
cusături
m-am născut fără capacitatea de a înghiţi
mestecam
&
totul mi se oprea în gât
când am mai crescut
şi am trecut la mâncare solidă
inelul esofagian atrofiat
mă strângea şi vomam tot
trebuiau să mă opereze
să-mi facă o cicatrice de la gât până-ntre sâni
mama s-a speriat când a auzit
că ar trebui să trăiesc cu douăzeci de centimetri
de urâţenie pe mine
până la urmă au găsit altceva
mult mai rezonabil:
de cinci ori pe săptămână
îmi băgau câte o sondă pe gât
din zi în zi mai groasă
încercau să lărgească inelul
mă adormeau
iar când mă trezeam aveam un fier în gură
şi sonda roşie şi lungă îndesată pe gât
vomam întruna
mama îmi citea fram cuore
şi celelalte căcaturi
mă ducea la cumpărături în obor
îmi lua discuri cu poveşti şi o prăjitură la cofetăria de la
parter
m-au rezolvat până la urmă
la pomana mamei am reuşit să înghit tot
pe atunci puteam să fac lucrurile mult mai bine
so fucking precious
picioarele mele
au o poezie de spus
o poezie despre un bărbat
care nu întreabă
de ce sufăr de insomnii
şi o iau razna fără ţigări
sau de ce m-am apucat de scris
picioarele mele aşteaptă
cuminţi
într-un aşternut şifonat
de prea multe nume
bărbatul care
să pună la loc încrederea
pe fiecare particică de piele
să rezolve un puzzle
de câte ori mă ţine în braţe
aşteaptă bărbatul care
să le spună că totul li se cuvine
şi războaiele mondiale
picioarele mele
se încăpăţânează în bărbatul ăsta
ar vrea să îi strige poezia
în toată casa
pe toţi pereţii
în toate poziţiile
doar să-i arate
câtă nevoie e de el
simplu
am un sentiment de frustrare ca atunci când
nu reuşesc să termin un solitaire
ştiu cât de simplu ar fi fost
şi mă simt idioată
fără să vreau îmi ţopăie prin creier
posibile răspunsuri la toate
de ce’uile irelevante
&
chiar dacă răsăritul ăsta pare numai al tău
respir dimineaţa rece ca şi cum
mă umplu de tine şi îmi aeriseşti
creierul îmbâcsit de tutun
şi de gânduri
sick love
mi-am aruncat rochiţa galbenă-n carouri
pe scaunu-ăla vechi
a scârţâit puţin ca şi cum ar fi gemut de plăcere
îmbrac singurătatea ta
parcă ar fi ultimul lucru care
îmi poate ţine de cald
când îmi ştergi lacrima cu-aceleaşi degete
pe care tocmai le-ai scos din vreuna
sens unic
după duş miros a watermelon şi asta mă face
să mă simt şi mai singură
un fel de stradă cu sens unic
citesc eticheta ca un jurnal intim
ACEST PRODUS NU ESTE UN ALIMENT
lipsa ta în sine
a devenit o prezenţă
just trippin’
sunt trează de pe la 4
aş vrea să adorm pentru un timp
ca şi cum aş muri
am luat câteva somnifere
şi am topit puţin h într-o ţigară
zac în pat
şi-mi flegmez tavanul alb
cu tot felul de gânduri ciudate pe care
le uit imediat
e un trip mişto doar
mă enervează cât de repede sar ideile din mine
şi nu apuc să-mi termin decât una
obsesivă
mi-e dor de sara de mă cac pe mine
şi
mă mai enervează când
mă uit noaptea pe geam şi nu văd decât
reclama roşie şi stupidă de la vodafone
număr scame
*** (when a smile happens)
sunt uneori dimineţi ca asta
când mă uit pe geam
şi zâmbesc tâmp
ca şi cum dincolo de parcul din faţa blocului
ar fi marea
sunt uneori dimineţi ca asta
când încerc să-mi înţeleg singurătatea
uneori reuşesc
dar de multe ori adorm
până la urmă poate fericirea este
ca atunci când te pişi pe tine
toţi o văd
dar numai tu o simţi
*** (fancied)
de câteva nopţi
mă încăpăţânez într-un bărbat
ai cărui paşi să nu mă plimbe
prea departe de casă
unul care să ştie exact
câţi nasturi să-mi deschidă
să fiu suficient de mult
a lui
să rămân puţin
şi a mea
*** (colţuri)
de la un timp cresc tot mai multe colţuri
în mine
parcă aş avea mai multe coate
înghiontesc incomod
toţi oamenii care
încearcă să mă ţină în braţe
weekend
sara merge în parc
se dă pe tobogan dacă
e frumos afară
face puzzeluri şi
cântă supergirl de la reamonn
face pe nebuna cu mine când
e vorba de haine
sara are personalitate
în weekend
mă scufund
sunt într-un gol
pierd prea mult
nu pot scăpa de ură
creşte ca un muşchi peste tot corpul
o scot la plimbare
mă urăsc pentru că descopăr cea mai fragilă parte a mea
nu o bănuiam până acum
aştept să scap dintr-o altă încercuire
la dracu nu se mai termină
în loc de cap ai televizorul unde
rulează filmele greţoase ale celorlalţi
gândurile nu mai sunt împotrivă ci pentru
vreau să fiu pentru tine
o intrare continuă
o să mă tragi de limbă
până se va face autostradă între noi
îmi place să mă electrocutezi
este mai mult decât o beţie
cum am reuşi să ne continuăm unul pe altul în lipsă
în lipsa unui drog mai devastator
nu mai spun nimic
prizez înfometată liniştea
ne-am rănit prea mult cu propriile nereuşite
ieşirea din încercuire este aproape
nu o văd dar
urlă la mine
încerci să pătrunzi fără definiţii
ştiu că niciodată
n-o să-ţi desfaci carnea cu unghiile sau
cu vreun obiect ascuţit
ca în orice prăbuşire ai da totul
pentru doza de supravieţuire
încerci să fii
aici şi nu mai departe de acel stâlp de ciment
la aceste ferestre de blocuri ies chiar oameni de carne
dereglările au devenit mai puternice decât mine
vine tiptil
gândul unei dispariţii rapide cu filmări în rostogolire
cu capul în jos - o pozitie preferată
m-am învăţat aşa
îmi vin cuvintele mai repede
urc sonorul - te prind
le poţi rula la orele tale preferate
dacă ţi-as trece corpul printr-o masină de tocat aş obţine
o carne mai ascultătoare
ai ştii cum să păşeşti în şotron fără să cazi
fata bună s-a sinucis fără să-mi lase
nici măcar o scrisoare de adio acum când
devierile sunt singurele de luat în seamă
pe picioarele cui merg?
îmi creşte siguranţa
ca o pojghiţă în spatele căreia
respir sacadat
eşti atât de rupt de realitate încât eu par un monstru
lucrurile frumoase dorm şi ele
monstrul se mişcă greu
descoperim prea târziu ceea ce ne-ar folosi
începem întâi detonările
apoi
strângem rămăşiţele
am fost întotdeauna lângă calea ferată
am privit trenurile de marfă cărând
scânduri şi blocuri de marmură şi seminţe de brad
de multe ori dincolo era un drum de noapte pe care
îl priveam uimită
stau lângă calea ferată
frica este alături
mi se lipeşte de toate degetele
buricul tău luceşte
îţi rănesc umerii
apoi ai vorbit despre peşti
despre cum îi despici cu lama cuţitului
şi degetele ţi se năclăiesc în organele scoase
îţi hrănesc pielea
devine mai de privit
iar
câteva clipe înainte să moară
peştii respiră printr-un alt plămân
le-am văzut ochii înainte să moară
o disperare mută
parcă mi-ar fi copii
ia-ţi privirea de la peşti
din ochii peştilor
nu pot pleca acum mi se sfărâmă în ridicare oasele
oasele peştilor omorâţi
nu pot înota dincolo de apa din garsonieră
o să te îneci
vreau să te îneci
ai palmele pline de sânge
văd în reluare mişcările tale
cuprins
m&m / 7
o sticlă de jack… / 8
am gura strânsă de sete… / 9
te-am visat azi-noapte… / 10
promisiunile sunt… / 11
lângă tine am dormit cu grijă… / 12
ne mulăm buzele… / 13
m.e prost câteodată… / 14
depresii la modă / 15
1 (într-o inepţie universală…) / 16
2 (poate ar trebui să mă dau câţiva paşi înapoi…) / 17
3 (îmi trântesc pe mine cei mai rupţi blugi…) / 18
4 (frigida de la ap. 45…) / 19
5 (am scos apartamentul la vânzare…) / 20
6 (un tip mă ţinuse vreo două zile la el…) / 21
7 (fericirea mea se plimbă…) / 22
8 (trec pe lângă apartamentul…) / 23
9 (sunet de ambulanţă…) / 24
cofee maniac / 25
scurtcircuit / 26
forme de femeie / 27
punct / 28
crematoriul / 29
10 (simt cum se nasc nişte bestii în mine…) / 30
11 (zilele puse pe fast forward şi…) / 31
12 (oamenii se rostogolesc în moarte…) / 32
13 (bărbaţii nu plătesc pentru sex…) / 33
14 (vreau o poveste…) / 34
15 (tata încă mă ţine în braţe…) / 35
16 (după un coşmar…) / 36
17 (casa asta e o grămadă de vechituri…) / 37
18 (o stradă pustie…) / 38
19 (aştept ora…) / 39
20 (aştept…) / 40
21 (cămătăreasa…) / 41
22 (de câteva zile…) / 42
23 (lucruri nefolositoare…) / 43
24 (îmi plac pantofii…) / 44
25 give piss and me a chance / 45
26 (mi-e ruşine…) / 46
27 (suntem ca hansel şi gretel cu drept de incest…) / 47
28 (încăpem amândoi…) / 48
număr scame / 49
de unică folosinţă / 50
cusături / 52
so fucking precious / 54
simplu / 56
sick love / 57
sens unic / 58
just trippin’ / 59
număr scame / 60
weekend / 63
mă scufund / 64
editura vinea
bucureşti, str. mitropolit antim ivireanul, nr.45,
ap. 5, sector 5, cod poştal: 040111,
tel. fax: 337.00.18, mobil: 0723.34.91.38
e-mail: [email protected],
tipar: app / vinea, bucureşti
apărut: noiembrie 2009